NEVOIA DE A COMUNICA CU SEMENII SĂI DEFINIŢIE: Nevoia de a comunica cu semenii săi este necesi tatea fiinţ ei umane de a discuta cu semenii săi, de a pune în comun şi a-şi împărt ăşi sentimente, opinii, experienţe şi informaţii. VOCABULAR: Anturaj= Cadru de referinţă= Codaj= Decodaj= Distanţă în comunicare= Emiţător= Eu-l (Ego-ul)= Mesaj= Prejudecăţi= Receptor= Rol= PROCESUL MENŢINERII INDEPENDENŢEI nevoii de a comunica cu semenii săi. De la naştere, pe tot parcursul existenţei sale, fiinţa umană are nevoie de relaţia cu ceilalţi pentru satisfacerea nevoilor sale fundamentale: familia, anturajul, sistemul de învăţământ şi intreag a societa te particip ă la dezvoltarea copilului până la maturitate şi la îmbogăţirea treptată a experienţei, informaţiilor ,abilitatilor si deprin derilor acestuia. Tot acest proces se bazeaz ă pe utilizarea mijloace lor sau metodelor de comunicare. In cursul evoluţiei, omul şi-a dezvoltat diferite simboluri pentru a se exp rima, totalitatea ace stor a constituind comuni carea verbal ă şi comunic area nonverbală.
DEFINIŢIE: Nevoia de a comunica cu semenii săi este necesitateafiinţei umane de a discuta cu semenii săi, de a pune în comun şi a-şi împărtăşi
sentimente, opinii, experienţe şi informaţii.
VOCABULAR :
Anturaj=
Cadru de referinţă=
Codaj=
Decodaj=
Distanţă în comunicare=
Emiţător=
Eu-l (Ego-ul)=
Mesaj=
Prejudecăţi=
Receptor=
Rol=
PROCESUL MENŢINERII INDEPENDENŢEI nevoii de a comunica cusemenii săi.
De la naştere, pe tot parcursul existenţei sale, fiinţa umană are nevoie derelaţia cu ceilalţi pentru satisfacerea nevoilor sale fundamentale: familia, anturajul,sistemul de învăţământ şi intreaga societate participă la dezvoltarea copilului pânăla maturitate şi la îmbogăţirea treptată a experienţei, informaţiilor ,abilitatilor sideprinderilor acestuia. Tot acest proces se bazează pe utilizarea mijloacelor saumetodelor de comunicare.
In cursul evoluţiei, omul şi-a dezvoltat diferite simboluri pentru a seexprima, totalitatea acestora constituind comunicarea verbală şi comunicareanonverbală.
Comunicarea nonverbală reprezintă limbajul corpului: expresia feţei, aochilor, gesturile, poziţia corpului. Prin intermediul ei se transmite un mesaj global,uneori o intenţie , o dorinţă, o durere sau o solicitare neexprimată in cuvinte.Reprezintă o formă arhaică de transmitere a mesajelor. Conţinutul mesajului
transmis depinde de cadrul de referinţă, de educaţia şi de cultura căreia îi apartineemiţătorul, iar decodarea, interpretarea mesajului poate fi influenţată de educaţia primită, de cultura receptorului, de cadrul sau de referinţă care nu sunt , de celemai multe ori, aceleasi cu ale emiţătorului, şi de prejudecăţile receptorului.
Comunicarea verbală sau limbajul s-a dezvoltat treptat suprapunându-se peste comunicarea nonverbală. Ea permite o exprimare mai clară, mai precisă şimai nuanţată a mesajului , ceea ce nu exclude unele interpretari eronate datorităinţelesului diferit acordat unor cuvinte şi expresii.De aceea decodarea mesajuluiverbal trebuie să ţină cont de cadrul de referinţă, de educaţia, de nivelul de culturăşi de situaţia in care se află emiţătorul.
Cele 2 modalităţi de comunicare mobilizează fiinţa umană în totalitatea sa:corpul, inteligenţa, memoria, emotivitatea. Realizarea unei comunicări optime se
bazează pe un ansamblu de condiţii bio-psiho-sociale:- Capacitatea fizică a fiinţei umane de a receptiona stimulii intelectuali,
afectivi şi senzoriali transmişi de anturaj.- Capacitatea psihologică de a sesiza semnificaţia mesajului receptionat.- Capacitatea de a răspunde adecvat şi de a avea raporturi sociale normale
cu cei din jurul său. Nevoia de a comunica cu semenii sai include şi nevoia de dragoste, de
afecţiune, indispensabilă vieţii şi manifestată sub diferite forme: gesturi, cuvinte,contacte fizice, dragostea si sexualitatea, afecţiunea maternă, familială, amicală,
prietenească, romantică şi afecţiunea pentru divinitate.Pentru a se realiza plenar la nivelul nevoii de a comunica cu semenii săi
omul are nevoie de o imagine pozitivă despre el însuşi, despre capacităţile şirolurile sale. Aceasta presupune o anumită cunoaştere de sine, a persoanei sale, acomponentelor personalităţii proprii: eu-l personal, eu-l material, eu-l adaptativ şieu-l social.
O persoană independentă din punctul de vedere al nevoii de a comunica cu
semenii sai este capabilă, pe de o parte, să se afirme, să-şi exprime nevoile,sentimentele, ideile, opiniile şi dorinţele sale şi, pe de alta parte, să-i asculte si să-iînţeleagă pe ceilalţi.
In concluzie, independenţa sau autonomia în satisfacerea nevoii de acomunica cu ceilalti presupune:
- integritatea fizică şi buna funcţionare a organelor de simţ şi amecanismelor percepţiei.
- dezvoltare intelectuală suficientă pentru a recepţiona corect semnificaţiamesajelor.
- un anumit grad de conştienţă pentru intelegerea mesajelor.- o funcţionare psihică normala : memorie buna, judecată si raţionamentcorecte.
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ SATISFACEREA NEVOII DE ACOMUNICA CU SEMENII SAI :
1. FACTORII BIOLOGICI.- Integritatea simţurilor ( auzul, văzul, mirosul si gustul) şifuncţionalitatea lor conform cu etapele creşterii şi dezvoltării (copil,adult, bătrân ) influenţează capacitatea de a se exprima, de a discuta, de acomunica cu ceilalţi.
- Simţul tactil , atingerea, mângâierea reprezintă un mijloc de comunicarecare permite exprimarea sentimentelor si impărtăşirea lor : empatie,simpatie, afecţiune. Trebuie subliniat că formele atingerii, mângâieriivariază de la o cultură la alta, de la un popor la altul şi după educaţia
primită în familie. - Integritatea organelor fonaţiei este necesară pentru comunicarea verbală,
pentru transmiterea mesajului prin utilizarea limbajului.
- Integritatea aparatului locomotor permite efectuarea unor mişcăriarmonioase ale membrelor, ale corpului, menţinerea poziţiei corpului si acapului, oferă capacitatea de a controla muschii feţei exprimând surâsul,
râsul, etc.
- La copil comunicarea depinde de dezvoltarea sa psiho-motorie.
2. FACTORII PSIHOLOGICI:
- DEZVOLTAREA NORMALĂ a facultăţilor intelectuale ale individului,inteligenţa, imaginaţia, memoria, judecata, îi permit înţelegereamesajelor transmise de anturaj şi primite din mediul înconjurător.
- PERCEPŢIA realizată de organele de simţ, analizată de cortex şitransformată în imagini, semnificaţii, modelează personalitatea proprie,educaţia, cultura, dă individului o experienţă proprie acumulată in timp.Toate aceste elemente constituie percepţia personală, subiectivă,cadrulde referinta al persoanei care influenţează modul propriu de a comunica.
- PERSONALITATEA determină adesea motivaţia individului de acomunica şi influenţează capacitatea lui de a comunica, de a se exprima,
- EMOŢIILE pozitive sau negative: expresia de bucurie, râsul, expresia detristeţe, plânsul, debitul verbal accelerat, tăcerea. Unii indivizi îşiexprimă cu uşurinţă emoţiile, ceea ce îi eliberează de tensiuni şi lemenţine echilibrul psihic. Alţii se repliază, se interiorizează, au dificultăţi
in exprimarea emoţiilor, ceea ce determină creşterea tensiunii interne şiruperea echilibrului psihic.
3. FACTORII SOCIOLOGICI :
- ANTURAJUL este foarte important in satisfacerea nevoii de a comunicacu semenii săi: prezenţa unor persoane dispuse să comunice, să asculte şisă răspundă uşurează şi stimulează exprimarea individului. Un climatcalm, armonios in care individul se simte respectat şi acceptat aşa cumeste, îi permite exprimarea lejeră şi stabilirea unor contacte sincere cuceilalţi. Aceleaşi condiţii sunt necesare şi într-un cuplu oficializat sau nu
prin actul căsătoriei.
- CULTURA ŞI STATUTUL SOCIAL, educaţia au importanţa lor înstabilirea unei comunicări, deoarece modalităţile de comunicare sunt inmare măsură invăţate şi sunt influenţate de obişnuinţele familiei şi denivelul de cultură; sărăcia, lipsa mijloacelor financiare au repercusiuni
asupra dezvoltării fizice, intelectuale şi psihologice, influenţândsatisfacerea nevoii de a comunica cu ceilalţi semeni.
MANIFESTĂRILE DE INDEPENDENŢĂ ale nevoii de a comunica cusemenii săi pot fi exprimate la nivel: biologic, psihologic şi sociologic
- Manifestările de independenţă la nivel biologic sunt:
- funcţionarea normală a organelor de simţ:- acuitatea vizuală şi auditivă- fineţea mirosului şi gustului- sensibilitatea tactilă
- poziţii şi gesturi elocvente ale mâinilor - expresia feţei în concordanţă cu conţinutul
mesajului- priviri semnificative
- funcţionarea normală a mecanismelor senzorio- perceptuale.
- Manifestările de independenţă la nivel psihologic sunt:
- Uşurinţa exprimării nevoilor, dorinţelor, ideilor, opiniilor,emoţiilor şi sentimentelor
- Exprimarea clară a gândurilor - Imagine pozitivă despre sine
- Perceperea obiectivă a mesajelor primite şi capacitatea de averifica percepţiile proprii
- Exprimarea sentimentelor prin atingere- Atitudinea de receptivitate şi de încredere faţă de celelalte
persoane- Căutarea atenţiei şi afecţiunii semenilor săi- Capacitatea de a se angaja şi a menţine o relaţie semnificativă
cu persoanele din jurul său
- Utilizarea corectă a mijloacelor de apărare faţă de agresiunile psihologice
- Manifestările de independenţă la nivel sociologic sunt: - apartenenţa la un grup cu un anumit interes
- stabilirea unor relaţii armonioase in familie, la serviciu,în timpul distracţiilor
- păstrarea unei distanţe sociale in comunicare
INTERACŢIUNEA INTRE NEVOIA DE A COMUNICA CU SEMENII SĂI ŞICELELALTE NEVOI
Când nevoia pacientului de a comunica cu semenii săi este satisfăcută,asistenta medicală constată că şi celelalte nevoi fundamentale ale acestuia suntsatisfăcute.
Astfel ea observă că frecvenţa şi amplitudinea respiratorie sunt normale iar debitul verbal al pacientului este adecvat. Individul preferă să servească masa cu
persoane agreate şi agreabile, faţă de care manifestă comportamente nonverbaleconcordante cu situaţia şi locul în care se află: restaurant, cantină etc.
Asistenta medicală observă că pacientul este îmbrăcat cu veşminteadecvate anotimpului, temperaturii mediului ambiant, momentului zilei şi situaţiei,şi are un aspect curat şi îngrijit.
Pacientul afirmă că are un somn odihnitor, că îşi planifică momente de
relaxare şi destindere, participă la activităţi recreative împreună cu familia şi/sau prietenii. Stăpânirea şi utilizarea metodelor de comunicare cu semenii săi îi permit pacientului îndeplinirea rolurilor sociale şi îi dau sentimentul de securitate psihologică. În funcţie de vârstă, cultură şi obişnuinţe familiale pacientul poate fiun practicant fervent al religiei căreia îi aparţine sau poate participa ocazional laactivităţi cu caracter religios.INTERVENŢIILE asistentei medicale pentru menţinerea independenţei sau
pentru satisfacerea nevoii de a comunica cu semenii săi pot fi:
1. Explorarea impreună cu pacientul a mijloacelor sale de comunicare cu semeniisăi şi a posibilităţilor sale de exprimare.
2. Educarea pacientului vizând:- măsurile necesare pentru menţinerea integrităţii
organelor de simţ.- modalităţile de exprimare a emoţiilor, sentimentelor,dorinţelor.- adoptarea atitudinilor de receptivitate şi incredere insemenii săi .
- menţinerea legăturilor semnificative cu membriifamiliei, colegii de serviciu sau partenerii de activităţiîn afara serviciului.
CONCLUZIA : În timpul acţiunii de culegere a informaţiilor, asistentamedicală va observa manifestările de independenţă ale individului şi interacţiunilenevoii de a comunica cu semenii săi, cu celelalte nevoi. Acţiunile asistenteimedicale vor viza educarea pacientului pentru menţinerea integrităţii organelor de
simţ ale acestuia, modalităţilor de exprimare a emoţiilor şi sentimentelor, şiadoptarea atitudinilor de receptivitate şi incredere in ceilalţi.
NEVOIA DE A COMUNICA CU SEMENII SĂI- PROBLEME DE DEPENDENŢA-
Nesatisfacerea nevoii de a comunica cu semenii săi se concretizează prin
apariţia următoarelor probleme de dependenţă:1. comunicarea ineficientă la nivel senzorio-motor.
DEFINIŢIE: Comunicarea ineficientă la nivel senzorio-motor estedificultatea persoanei de a recepţiona cu ajutorul simţurilor, mesajele emise deanturaj sau venite din mediul înconjurător, şi/sau de a transmite mesaje verbale saunonverbale prin limbaj, mimică sau gestică.
VOCABULAR:
Afazie= pierderea posibilităţii de a vorbi sau a înţelege limbajul vorbit sau scris inurma unei leziuni coritcale în hemisfera dominantă, cu conservarea aparatelor
periferice de execuţie sau recepţie ale limbajului. In cazuri extreme, limbajuldevine neinteligibil sau dispare complet.
Anxietate= stare de nelinişte intensă apărută în urma unei situaţii incerte; se poatemanifesta printr-o stare de nemulţumire, incertitudine, agitaţie, teamă şi îngrijoraredatorită anticipării unui pericol sau a unei ameninţări a cărei origine nu esterecunoscută şi în absenţa unor cauze care să le provoace. Poate fi acută sau cronică.
Anxietate acută= Forma intensă de anxietate determinată de o pierdere sau oschimbare iminentă care ameninţă sentimentul de securitate şi de bine al unei
persoane.
Anxietate cronică= anxietate persistentă, manifestată prin incertitudine, agitaţie,frică faţă de evenimentele din viitor.
Balbism = tulburare de vorbire caracterizată prin pronunţie defectuoasă a unor sunete sau cuvinte, repetarea precipitată a unor silabe, blocarea unor foneme,emisiuni precipitate urmate de momente de dificultate în articularea unor cuvinte.Unele sunete şi cuvinte sunt pronunţate incorect, bâlbâială, logonevroză.
Cecitate= orbire, lipsă integrală sau parţială a vederii datorită afectării aparatuluiocular, a căilor aferente sau a centrilor de proiecţie corticală.
Cunoaştere de sine= se referă la dimensiuni: percepţia de sine, imaginea de sine şievaluarea şi aprecierea de sine.
Dizartrie= tulburare a limbajului manifestată prin dificultăţi de articulare asunetelor şi cuvintelor antrenând totodată perturbări în ritmul, intonaţia şiexpresivitatea vorbirii. Are un substrat cerebral, in unele boli neuropsihice
putându-se ajunge la imposibilitatea totală a pronunţării cuvintelor(anartrie).
Eşec de rol=
Halucinaţie= o percepţie fără obiect de perceput; cel mai frecvent, se aud vociinexistente, se văd imagini care nu sunt prezente sau se percep mirosuri şi gusturiinexistente.
Hiperestezie= tulburare a senzorialităţii, urmare a coborârii pragului senzorial caredetermină o suprasensibilitate la stimului. Se traduce prin impresiade creştere a intensităţii senzaţiilor(şi percepţiilor), persoanelerespective suportând cu greu nu numai atingerile automate, ci şizgomotele, trepidaţiile, lumina etc. Este întâlnită în debutul bolilor infecto-contagioase, boala Basedow, in cadrul farmacodependenţei,in unele forme de nevroze, în stări de excitaţie psihomotorie.
Hipoestezie= diminuare a receptivităţii şi acuităţii senzoriale faţă de diferiţi stimuliinterni sau externi prin creşterea pragului senzorial. Se întâlneşte în stăriledepresive, melancolie, schizofrenie, isterie, farmacodependenţă, surmenaj, bolineurologice etc.
Situaţia de criză=
MECANISMUL PERTURBĂRII nevoii de a comunica cu semenii, la
nivel senzorio-motor:
- Persoanele prezintă dificultăţi in comunicare in situaţia apariţiei unor tulburări senzorio-motorii prin privare de stimuli sau suprasolicitare custimuli veniţi din mediul înconjurător social şi / sau natural.
- Diminuarea sau pierderea mobilităţii sau a funcţionalităţii organelor desimţ, sau ambele, provoacă individului o diminuare a câmpului
perceptual al spaţiului in care trăieşte. Acelaşi fenomen se produce in
- In ambele situaţii, cauzele cele mai frecvente sunt afectarea cerebrală înariile de proiecţie corticală a organelor de simţ, tulburările circulatorii,defectele de dezvoltare la copil sau degenerarea organelor de simţ la
12. NEVOIA DE A FI UTIL, OCUPAT - devalorizare, neputinţă (P)
13.NEVOIA DE A SE RECREA – diminuarea interesului pentru
activităţi recreative (S)
14. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI – ignorarea măsurilor de prevenire aPĂSTREZE SĂNĂTATEA afecţiunilor la nivel senzoro- motor (P)
SURSELE DE DIFICULTATE (ETIOLOGIA DEPENDENŢEI)
1. FIZICE: - Insuficienţă intrinsecă- afecţiuni cerebrale sau neurologice- tulburări circulatorii- deficit de dezvoltare a organelor de simţ- degradarea organelor de simţ- traumatisme- oboseală
- Insuficienţă extrinsecă prin:
- diminuarea cantităţii sau calităţii stimulilor - privarea de stimuli
- orice obstacol care împiedică funcţionareaorganelor de simţ: pansamente, aparate,tumori
- Suprasolicitarea senzorio-perceptuală şi surmenajul
- acţiuni de îngrijire in funcţie de perturbarea senzorială sau motorie: pansamente etc.
3. Administrarea tratamentului : unguente şi colire oculare, auriculare, nazale etc.4. Pregătirea pentru investigaţii şi îngrijirea pacientului după efectuarea acestora:
- audiometrie- examen oftalmologic complet- fund de ochi etc.
2. COMUNICARE INEFICIENTĂ LA NIVEL INTELECTUAL
DEFINIŢIE: Comunicarea ineficientă la nivel intelectual estedificultatea individului de a înţelege mesajele şi stimulii primiţi şi de a-şi utilizaraţionamentul, imaginaţia, memoria, în timpul comunicării cu semenii săi.
VOCABULAR :
Confuzie=Debilitate intelectuală=Dezorientare=Rol de bolnav=
MECANISMUL PERTURBĂRII nevoii de a comunica la nivel intelectual.
Afectarea cortexului sau funcţionarea inadecvată a facultăţilor intelectuale ale pacientului determină disfuncţii în înregistrarea, analiza şistocarea informaţiilor primite de la ceilalţi semeni şi din mediul înconjurător.Astfel, persoana are dificultăţi în perceperea realităţii şi nu mai poate comunicacoerent cu ceilalţi. Mesajele primite sunt interpretate greşit, ceea ce face dificilărelaţia cu ceilalţi. Mesajele emise de pacient prin limbaj nu mai corespund cu
ceea ce el doreşte să spună.
MANIFESTĂRILE (SEMNELE) DE DEPENDENŢĂ:
- Greutatea de a-şi aminti evenimente trecute sau prezente.- Pierderi de memorie- Dificultatea de a înţelege mesajele primite- Dificultatea de a raţiona
- Transmiterea de mesaje obscure şi incomplete- Limbaj incoerent- Dificultatea de a se concentra şi a învăţa
1. Observarea şi notarea:- modificărilor la nivelul conştientizării realităţii. De exemplu, realizează
că este în spital.
- Percepţiei imaginii de sine. De exemplu, constată că nu mai are un picior.2. Pregătirea înainte şi îngrijirea după efectuarea examinărilor care
investighează starea de veghe şi afectarea funcţionării creierului:arteriografia cerebrală, electroencefalograma, tomografia computerizată,RMN.
3. COMUNICARE INEFICIENTĂ LA NIVEL AFECTIV
DEFINIŢIE= Comunicarea ineficace la nivel afectiv este dificultateaindividului de a se afirma, de a fi receptiv faţă de ceilalţi şi de a stabili legăturisemnificative cu persoanele din anturajul său.
Mecanismul perturbării nevoii de a comunica cu semenii săi, la nivel
afectiv.
Individul care nu poate comunica cu ceilalţi se interiorizează şi, adesea,stima faţă de propria persoană se diminuează. In consecinţă, capacitatea sa deafirmare este afectată şi relaţia lui cu ceilallţi devine nesigură şi ameninţătoare.Principalele cauze sunt tulburările de personalitate, depresia şi orice afectare aintegrităţii eului.(de exemplu, toxicomaniile) Perceperea inadecvată a sinelui,dificultatea de a se afirma şi incapacitatea de a fi receptiv faţă de semenii săi,
provoacă pacientului dificultatea sai incapacitatea stabilirii de legături
- tristeţe- fobii- apatie- indiferenţă- egocentrism- interiorizare- agresivitate- credinţe false- euforie- sentiment de respingere- deprimare- prostraţie- depresie- delir - halucinaţii- alienare- perceperea inadecvată a sinelui- dificultatea de a se afirma- incapacitatea de a fi receptiv faţă de ceilalţi
- diminuarea stimei de sine- neîncredere- dificultatea sau imposibilitatea de a stabili legături semnificative- comunicare evazivă- dificultatea de a-şi exprima sentimentele, ideile, dorinţele, opiniile- prag de stres scăzut- prag de toleranţă scăzut- idei suicidale
- stres- tulburări de creştere şi dezvoltare- tulburări de gândire- tulburări de personalitate
- situaţie de criză- pierdere sau separare de cineva sau de ceva drag- neadaptare la rolul de bolnav- mecanisme de apărare psihologică insuficiente sau neadecvate
3. SOCIOLOGICE:- conflict de rol- eşec de rol- pensionare- singurătate
4. LIPSA DE CUNOŞTINŢE:- insuficienta cunoaştere de sine, a celorlalţi şi a mediului înconjurător.
Influenţa problemei de dependenţă „Comunicare ineficientă la nivel afectiv” asupranivelului autonomiei celorlalte nevoi fundamentale:
NEVOILE FUNDAMENTALE PROBLEMA ŞI/SAU SEMNELE DE
DEPENDENŢĂ PROVOCATE DECOMUNICAREA INEFICACE LA
NIVEL AFECTIV
1. NEVOIA DE A RESPIRA - modificarea amplitudinii şiritmului respirator
2. NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA - alimentaţie deficitară sausupraalimentaţie
3.NEVOIA DE A ELIMINA – eliminări necontrolate
4. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A MENŢINE O - imobilitate, agitaţie,POZIŢIE CORECTĂ, CIRCULAŢIE NORMALĂ necoordonarea mişcărilor,
poziţie defectuoasă
5. NEVOIA DE A DORMI, A SE ODIHNI – hipersomnie, disconfort,oboseală
6. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA, – dezinteres faţă de aspectulDEZBRĂCA exterior şi faţă de îmbrăcăminte
7. NEVOIA DEA MENŢINE TEMPERATURA - creşterea sau scădereaIN LIMITE NORMALE uşoară a temperaturii corpului
8. NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, A-ŞI -dezinteres faţă dePROTEJA TEGUMENTELE igiena corporală proprie
9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE – vulnerabilitate faţă deîmbolnăviri şi accidente
- afectare fizică şi/sau psihologică
10.NEVOIA DE A COMUNICA CU SEMENII SĂI – comunicare ineficientăla nivel intelectual
11.NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM CUCREDINŢELE ŞI VALORILE PROPRII - frustrare şi culpabilitate
12. NEVOIA DE A FI UTIL, OCUPAT - devalorizare, neputinţă
11. NEVOIA DE A SE RECREA – dezinteres faţă de activităţilerecreative, relaxante
12. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI – incapacitatea de a învăţa metodelePĂSTREZE SĂNĂTATEA de prevenire a îmbolnăvirilor şi accidentelor.
PLANUL DE ÎNGRIJIRE pentru un pacient care prezintă problema de
dependenţă „Comunicare ineficientă la nivel afectiv”
1. Obiectivul: - favorizarea cunoaşterii şi a perceperii pozitive de sine.Acţiuni: - punerea în valoare a capacităţilor, abilităţilor şi realizărilor
pacientului.
2 . Obiectivul: - facilitarea afirmării eului.Acţiuni: - favorizarea exprimării necesităţilor, a sentimentelor, a ideilor şi
dorinţelor pacientului
- determinarea pacientului să ia deciziile care-l interesează.- educarea persoanei pentru practicarea tehnicilor de afirmare, atehnicilor de comunicare şi a tehnicilor de relaxare.
3.Obiectivul: - creşterea receptivităţii faţă de ceilalţi.Acţiuni: - asistarea pacientului pentru identificarea posibilităţilor proprii de
a-i asculta pe ceilalţi, de a avea schimburi de idei cu semenii şi de
a stabili legături afective.
4. Obiectivul : - realizarea unui climat propice comunicăriiAcţiuni: - determinarea pacientului să participe la diferite activităţi
organizate in instituţia în care este internat.
SUPRAVEGHEREA ŞI ÎNGRIJIRILE DELEGATE acordate unui pacient care prezintă problema de dependenţă „Comunicare ineficientă lanivel afectiv”
1. Observarea şi notarea:- modificărilor apărute în exprimarea verbală şi nonverbală- nivelului agresivităţii sau a gradului interiorizării
2. Realizarea tehnicilor de îngrijire, de suplinire adecvate:- tehnici de relaxare, tehnici de afirmare a sinelui
3. Administrarea tratamentului şi supravegherea efectului medicamentelor - antidepresive- anxiolitice
- tranchilizante.
Concluzii: In timpul culegerii de date, asistenta medicală observămanifestările de dependenţă, stabileşte problema de dependenţă apărută şi influenţaacesteia asupra satisfacerii celorlalte nevoi fundamentale. Planifică intervenţii sauacţiuni pentru a restabili autonomia persoanei în satisfacerea nevoilor fundamentale, pentru a-i diminua anxietatea, pentru a-i procura mijloace decomunicare, pentru a suplini perturbarea senzorială, pentru a-l readuce pe pacientla realitate, a-i modifica imaginea de sine, a-i favoriza percepţia pozitică a eului, a
spori receptivitatea acestuia faţă de ceilalţi şi de a-i asigura un climat propicerelaţiilor cu semenii săi.
