ROMÂNIA NECLASIFICAT

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Exemplar nr.

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”

Nr.______________din_______________

IORGA BENEDICTOS GHEORGHE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

TEMA: IMPLICAŢIILE PARTICIPĂRII FORŢELOR MILITARE

ROMÂNEŞTI LA OPERAŢIILE DE TIP COALIŢIE, ASUPRA

EVOLUŢIEI ŞI DEZVOLTĂRII SISTEMULUI MILITAR NAŢIONAL DE

COMUNICAŢII ŞI INFORMATIC

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT

Colonel (r)

prof.univ.dr. Gheorghe BOARU

Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de

DOCTOR în Ştiinţe Militare

- Bucureşti, 2016 -

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

2 din 26

PAGINĂ ALBĂ

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

3 din 26

STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 SISTEMUL DE COMUNICAȚII ŞI INFORMATIC AL

FORŢELOR ARMATE NAŢIONALE, COMPONENTĂ A ARHITECTURII

COMUNE ÎN OPERAŢIILE DE TIP COALIŢIE

1.1. Forţele armate naţionale în operaţiile multinaţionale – o nouă filă de istorie

1.1.1. Forţele armate - catalizator al politicii externe a României

1.1.2. Perspectiva iniţială a sistemului de comunicaţii şi informatic pentru

suportul forţelor în operaţii de tip coaliţie/alianţă

1.2. Sistemul Militar Naţional de Comunicaţii şi Informatic în sprijinul misiunilor

militare externe

1.2.1. Asigurarea suportului de comunicaţii şi informatic pentru misiunile

militare externe

1.2.2. Servicii informatice şi de comunicaţii şi principii de asigurare a

legăturilor cu forţele dislocate în teatrele de operaţii

1.3. Suportul operaţional şi tehnic al forţelor militare româneşti dislocate în teatrele

de operaţii din Balcani şi Orientul Mijlociu

1.3.1. Teatrul de operaţii „BALCANI” - un nou început pentru arhitectura

militară de comunicaţii şi informatică

1.3.2. Teatrul de operaţii „IRAK” - Reţeaua Militară Naţională de

Comunicaţii în sprijinul misiunilor militare externe

1.3.3. Teatrul de operaţii „AFGANISTAN” - suportul de comunicaţii şi

informatic în acţiuni de luptă

CAPITOLUL 2 SISTEMUL DE COMUNICAŢII ŞI INFORMATIC,

COMPONENTĂ A SISTEMULUI DE COMANDĂ ŞI CONTROL (C2) ÎN

OPERAŢII DE TIP COALIŢIE

2.1. Sisteme de comandă şi control în operaţiile de tip coaliţie

2.1.1. Comanda şi controlul forţelor în operaţii multinaţionale

2.1.2. Adaptarea sistemelor de comandă şi control la cerinţele operaţionale

curente ale acţiunilor militare moderne

2.1.3. Locul şi rolul sistemului militar de comunicaţii şi informatic în

operaţiile militare actuale

2.2. Interoperabilitate şi integrabilitate naţională în sisteme şi reţele de coaliţie

2.2.1. Perspectivele interoperabilităţii sistemului militar naţional de

comunicaţii şi informatic în noua arhitectură aliată de comandă şi control

2.2.2. Scenarii de interconectare a reţelelor militare naţionale în mediul

multinaţional

2.2.3. Soluţii de integrare a infrastructurilor de comunicaţii naţionale – reţele

unificate

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

4 din 26

CAPITOLUL 3 IMPLICAŢIILE PARTICIPĂRII FORŢELOR MILITARE

ROMÂNEŞTI LA OPERAŢIILE DE TIP COALIŢIE, ASUPRA

DIRECŢIILOR DE TRANSFORMARE A SISTEMELOR MILITARE DE

COMUNICAŢII ŞI INFORMATICE

3.1. Consideraţii privind evoluţia sistemului militar naţional de comunicaţii şi

informatic în concordanţă cu cerinţele operaţiilor de tip coaliţie

3.1.1. Adaptarea sistemului de comunicaţii şi informatic la noile cerinţe de

comandă şi control a forţelor participante la operaţii de tip coaliţie

3.1.2. Sistemul de comunicaţii şi informatic, componentă a sistemului

informaţional unificat

3.1.3. Sistemul informaţional - sistem de management al spaţiului de luptă aliat

3.2. Transformarea sistemelor militare de comunicaţii şi informatice din perspectiva

noilor tehnologii

3.2.1. Evaluări privind transformarea sistemelor militare de comunicaţii şi

informatice – noua generaţie CIS

3.2.2. Perspectiva naţională privind implementarea noilor tehnologii

3.2.3. Impactul noilor tehnologii asupra sistemelor militare naţionale de

comunicaţii și informatice

CAPITOLUL 4 PERSPECTIVE PRIVIND EVOLUŢIA SISTEMELOR

MILITARE DE COMUNICAŢII ŞI INFORMATICE SPECIFICE DIN

DOTAREA FORŢELOR MILITARE PARTICIPANTE LA OPERAŢII

MULTINAŢIONALE

4.1. Noua dimensiune operaţională a sistemelor militare naţionale de comunicaţii şi

informatice utilizate în operaţii multinaţionale

4.1.1. Scenarii de reconfigurare şi utilizare a sistemelor de comunicaţii şi

informatice militare

4.1.2. Evoluţia sistemului de comunicaţii şi informatic naţional în cadrul forţei

de reacţie rapidă a NATO

4.1.3. Implicaţiile operaţionalizării structurilor aliate de reacţie ultra rapidă

(VHRJTF) asupra dezvoltării CIS naţional

4.2. Noua dimensiune cibernetică a sistemelor militare naţionale de comunicaţii şi

informatice

4.2.1. Capabilitatea cibernetică – noua proiecţie de dezvoltare a sistemului de

comunicaţii şi informatic

4.2.2. Strategii de securitate cibernetică pentru sistemele militare naţionale de

comunicaţii şi informatice

4.2.3. Perspectiva de dezvoltare şi implementare a capabilităţilor cibernetice

pentru sistemele informatice militare naţionale

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

GLOSAR CU ACRONIME

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

5 din 26

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Cuvinte cheie: sistem de comunicaţii şi informatic, superioritate

informaţională, putere de luptă, securitate, virtualizare, virtual computing, cloud

computing, sisteme multimisiune, reţele rapid dislocabile, reţele de legături satelitare,

federalizare de reţele, arhitecturi de rețea, arhitecturi unificate, reţele multinivel,

rețele multidomeniu, sisteme integrate ad-hoc, capabilităţi cibernetice ofensive,

capabilităţi cibernetice defensive, interoperabilitate, integrabilitate de sistem,

centre de date regionale virtuale, centre de date master, supra aglomerare

informaţională, sistem de management al spaţiului de luptă, sistem modular de

comandă şi control, agilitate de sistem.

Acţiunea militară, cu atât mai mult cu cât se desfăşoară întru-un mediu

complex, ostil şi necunoscut, este de cele mai multe ori decisă de un element

esenţial numit superioritate informaţională. Superioritatea informaţională, privită ca

potenţator al puterii de luptă a forţelor, deşi este rezultanta unui cumul de factori şi

acţiuni, nu poate fi dobândită, susţinută şi exploatată fără deţinerea de către

structurile de forţe armate, a unui sistem de comunicaţii şi informatic (CIS)

operaţional, eficient şi agil, care să permită asigurarea sprijinului forţelor

combatante în mod agresiv şi susţinut, în toate fazele unei operaţii.

Suplimentar, atât realitatea conflictelor militare din prezent, cât şi evoluţia

fenomenului militar în ansamblul ultimilor 20 de ani, au generat apariţia unui trinom

„om – maşină - informaţie”, fără de care nici o acţiune militară, indiferent de

amploarea ei, nu poate avea loc. Încă din cel de-al doilea război mondial, tot ceea ce

a însemnat dispozitiv de luptă şi structuri de forţe aliate sau adverse, au avut în

comun cel puţin trei elemente definitorii: dorinţa de a câştiga, nevoia de a cunoaşte

şi nevoia de a comunica. De cele mai multe ori, atunci când componentele umană şi

tehnică s-au aflat în echilibru, partea care a câştigat, a fost aceea care a deţinut un

sistem de comunicaţii şi informatic mai eficient şi nu în ultimul rând mai sigur,

capabil să îi asigure superioritate informaţională.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

6 din 26

Din perspectivă curentă, transformările din societatea actuală determinate în

principal de dezvoltarea tehnologică şi de amplificarea fenomenului cunoaşterii, au

generat o puternică schimbare la nivelul conceptelor şi procedeelor de angajare şi

ducere a acţiunilor militare. Astfel, apariţia unui conflict militar nu mai este doar

rezultatul unor strategii militare puse în practică prin folosirea brută a forţei.

Conflictele actuale şi viitoare pot fi reprezentate de acţiuni desfăşurate de structuri

militare specializate, regulate sau hibride, în reţele de comunicaţii şi informatice

adverse sau în infrastructurile critice ale statelor ţintă, fapt ce transformă sistemele

de comunicaţii şi informatice deţinute fie în obiective strategice de apărare, fie în

capabilităţi de angajare a forţelor, asemenea oricărui sistem de armament.

În plan secund, ameninţările la adresa securităţii societăţii umane precum şi

apariţia frecventă a conflictelor locale, coroborate cu extinderea generalizată a

fenomenelor migraționiste şi teroriste, au determinat necesitatea abordării acţiunilor

armate dintr-o nouă perspectivă, reprezentată de dezvoltarea operaţiilor la mare

distanţă de teritoriile naţionale ale statelor, acolo unde este identificat şi definit un

focar sau o stare de conflict. Astfel, la majoritatea acţiunilor militare semnificative

din ultimul sfert de veac, forţele armate române au participarea alături de numeroase

naţiuni, în coaliţii de voinţă sau alianţe, sub mandat NATO sau ONU, în misiuni

conduse sub egida UE sau OSCE, având drept scop principal asigurarea securităţii

naţionale prin mijloace armate, la distanţă de teritoriul naţional.

Angajarea structurilor militare în toate operaţiile multinaţionale semnificative

din ultimul sfert de veac, alături de forţe de coaliţie şi parteneri strategici aliaţi, în

teatre de operaţii precum Africa, Irak, Balcani şi Afganistan, a devenit noua istorie

modernă a Armatei României, în care o filă însemnată a fost scrisă de forţele şi

sistemele de comunicaţii şi informatice naţionale dislocate în sprijinul forţelor

combatante.

Participarea la operaţii de tip coaliţie în teatrele de operaţii menţionate,

împreună cu state aliate, a presupus angrenarea şi operaţionalizarea, alături de

structurile de forţe combatante dislocate, a unor forţe specializate şi a unor sisteme

de comunicaţii şi reţele de misiune dislocabile. Aceste acţiuni au reprezentat nu

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

7 din 26

numai o etapă a operaţiilor în sine, ci şi un element de autosusţinere naţională, de

sprijin al forţelor proprii şi de cooperare multinaţională în spaţiul de conflict.

Pe baza acestor realităţi putem constata că sistemul de comunicaţii şi

informatic al forţelor armate române dislocate în operaţiile militare externe (CIS) a

devenit treptat acea componentă tehnică de potenţare a capabilităţilor militare de

acţiune în spaţiul de luptă, capabilă să asigure şi să menţină superioritatea

informaţională a forţelor proprii şi să contribuie decisiv la dezvoltarea CIS aliat în

zona de conflict sau de acţiune a forţelor.

Răspunsul la întrebarea „care sunt implicaţiile participării Armatei Românei

la operaţiile militare externe, din perspectiva evoluţiei sistemului de comunicaţii şi

informatic” nu poate fi, în viziune proprie, unul simplu, bazat pe enumerarea

avantajelor sau pe enunţarea unor liste de achiziţii şi proiecte realizate, ca parte a

obligaţiilor militare externe impuse de statutul de membru NATO.

În acest sens, am considerat oportun ca prin prezentul demers ştiinţific, să

identificăm un răspuns la întrebarea anterioară, bazat pe o analiză extinsă asupra a

ceea ce a însemnat capabilitatea de comunicaţii operaţională în spaţiul de conflict şi

să propunem o viziune de evoluţie şi dezvoltare a sistemului de comunicaţii şi

informatic al forţelor armate române pe baza experienţei şi lecţiilor identificate în

teatrele de operaţii. Această viziune de dezvoltare viitoare se bazează pe argumente

ştiinţifice demonstrate şi susţinute faptic de experienţe operaţionale şi tehnice, fiind

adaptată la noile concepte NATO de evoluţie CIS şi coroborată cu descoperirile

avansate din domeniul tehnologiei informaţiei.

Utilizând experienţa proprie din spaţiul de conflict şi pornind de la o analiză

sistemică avansată a participării cu sisteme şi forţe specializate CIS, prezenta

cercetare ştiinţifică a fost structurată şi dezvoltată, în patru capitole şi o parte finală

de sinteză care înglobează concluziile întregului demers. Fiecare capitol, urmăreşte

dezbaterea unui element fundamental în funcţionarea şi dezvoltarea unui sistem

militar de comunicaţii şi informatic şi atingerea cu precădere a obiectivelor de

cercetare ştiinţifică cuprinse în partea introductivă a lucrării.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

8 din 26

Echilibrul structural al întregii lucrări a fost atins prin respectarea

elementelor de proporţionalitate între partea introductivă, partea fundamentală şi

partea finală a cercetării, care sintetizează concluziile, soluţiile şi propunerile

rezultate, urmare a finalizării demersului ştiinţific.

Opinăm că, întreaga cercetare ştiinţifică poate reprezenta o nouă viziune

tehnică şi operaţională asupra evoluţiilor viitoare ale sistemului militar naţional de

comunicaţii şi informatic, precum şi o alternativă de creştere a fiabilităţii serviciilor

informaţionale şi interoperabilităţii acţionale.

Utilizând o abordare logică şi analitică, prezenta cercetare ştiinţifică nu îşi

doreşte să nege realităţile actuale sau să explice minusuri de sistem, deoarece

demersul este unul constructiv bazat pe soluţii, curs inovativ de acţiune, propunere

de scenariu operaţional şi optimizare de servicii şi arhitecturi de reţele

informaţionale, pentru potenţarea comenzii, controlului şi acţiunii forţelor

combatante în mediile de conflict clasice şi hibride.

Partea introductivă a lucrării descrie explicit motivaţia alegerii temei,

importanţa acesteia, caracterul de noutate, precum şi principalele direcţii, metode,

instrumente şi tehnici de cercetare utilizate în scopul atingerii obiectivelor şi

confirmării sau infirmării ipotezelor de lucru iniţiale. Specific acestei părţi, putem

aminti că importanţa dezbaterii şi abordării ştiinţifice este generată de faptul că, la

nivelul alianţei Nord - Atlantice şi la nivelul partenerului strategic al României

(SUA), dezvoltarea sistemelor militare de comunicaţii şi informatice a devenit

prioritate strategică continuă şi obiectiv primordial al securităţii naţionale. Această

dezvoltare porneşte de la eliminarea limitărilor operaţionale constate în spaţiul de

luptă şi presupune implementarea unor noi capabilităţi (precum cele cibernetice) şi a

unor noi tehnologii (precum virtual computing, cloud computing, sisteme

multimisiune, reţele rapid dislocabile, reţele de legături satelitare etc).

Capitolul I, intitulat Sistemul de comunicaţii şi informatic al forţelor

armate naţionale, componentă a arhitecturii comune în operaţiile de tip

coaliţie, cuprinde o analiză extinsă a participării militare naţionale la operaţiile

militare externe din ultimii 25 de ani, din prisma sistemelor şi forţelor specializate

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

9 din 26

CIS, dislocate în scopul asigurării sprijinului cu servicii specializate, pentru toate

structurile naţionale, combatante. Pentru obţinerea unei imagini complete asupra

participării, fundamentarea teoretică analizează contribuţia forţelor armate naţionale

la operaţiile multinaţionale, ca fiind o etapă a istoriei contemporane şi un mod de

asigurare a securităţii naţionale, la distanţă de propriul teritoriul, ca parte a unui sistem

de forţe de coaliţie, în mediul aliat.

Capitolul conţine, de asemenea, o analiză descriptivă şi comparativă a

operaţionalizării sistemelor de comunicaţii şi informatice naţionale raportată la

infrastructura şi sistemele de comunicaţii partenere, în teatrele de operaţii din Irak,

Balcani şi Afganistan, insistând pe lecţiile identificate, diferenţele conceptuale şi

tehnice şi concluziile rezultate, urmare a acţiunii cu forţe în aceste medii de conflict.

În finalul acestei părţi am subliniat că, participarea forţelor armate româneşti

la misiunile multinaţionale, atât în cadrul NATO, cât şi în cadrul unor coaliţii de

forţe, a reliefat pregnant necesitatea transformării sistemul militar naţional de

comunicaţii şi informatic pentru eliminarea limitărilor identificate în raport cu

sistemele aliate şi cu nevoile operaţionale impuse de zonele de operaţii. Pe lângă

eliminarea limitărilor, scopul acestei transformări este şi acela de a adapta

dezvoltarea sistemului la noile provocări, generate de schimbarea cerinţelor

operaţionale din domeniu, urmare a transformărilor la nivel aliat, prin canalizarea

eforturilor strategice pe cinci direcţii de acţiune.

Capitolul II, Sistemul de comunicaţii şi informatic, componentă a

sistemului de comandă şi control (C2) în operaţii de tip coaliţie, dezbate

problematica locului şi rolului CIS militar naţional în cadrul sistemelor de comandă

şi control a forţelor, accentuând necesitatea migrării de la stadiul de actual de

interoperabilitate cu sistemele similare aliate, la stadiul de integrare de

infrastructuri şi reţele CIS. Acest capitol are un rol dublu, urmărind în acelaşi timp

contextualizarea subiectului participării la operaţiile multinaţionale din prisma

sistemului de comandă şi control a forţelor, dar şi propunerea unor soluţii şi scenarii

operaţionale de realizare a interoperabilităţii acţionale şi sistemice, prin integrarea

componentelor de comunicaţii naţionale în arhitecturile aliate/partenere.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

10 din 26

În partea finală a acestui capitol am evidenţiat că, sistemele de comunicaţii şi

informatice aflate la baza arhitecturii C2 se află la momentul actual într-o

transformare accelerată din perspectiva integrării acestora într-un sistem aliat

unificat. Etapa prin care, interoperabilitatea ca şi concept şi standard arhitectural

comun, a reprezentat o soluţie suficientă pentru schimbul informaţional între

sistemele diferitelor naţiuni partenere, pe timpul operaţiilor şi exerciţiilor comune,

este în acest moment depăşită. Tendinţa actuală este de realizare a unor sisteme

informatice aliate unificate care să permită procesarea datelor în timp real, independente

de mediul operaţional, utilizând aceiaşi infrastructură hardware de reţea.

Din perspectivă naţională, se impune în primul rând adaptarea sistemelor de

comunicaţii şi informatice militare, atât la nivel strategic, cât şi la nivel tactic (reţele

de misiune), prin migrarea de la faza de interoperabilitate la faza de integrabilitate

de sistem, posibilă prin aplicarea unor soluţii şi arhitecturi de interconectare

documentate în prezentul demers ştiinţific.

În al doilea rând, devine vital ca sistemul de comunicaţii şi informatic al

forţelor armate să migreze la o arhitectură bazată pe servicii (SOA), aptă să îi

confere independenţă faţă de soluţiile tehnologice şi echipamentele hardware

eterogene operaţionale în prezent.

Capitolul III, intitulat Implicaţiile participării forţelor militare româneşti

la operaţiile de tip coaliţie asupra direcţiilor de transformare a sistemelor

militare de comunicaţii şi informatice, realizează o radiografie longitudinală a

sistemului de comunicaţii şi informatic naţional, plecând de la subsistemele tactice

şi finalizând cu componenta strategică, din perspectiva aplicării şi adaptării

descoperirilor din domeniul IT1 la nivelul propriei infrastructuri CIS. În acest capitol,

am urmărit identificarea unor soluţii de dezvoltare a CIS militar naţional prin importul de

tehnologie, arhitecturi, soluţii hardware şi software testate de către forţele aliate în

operaţiile de tip coaliţie/alianţă din TO Afganistan şi Irak. Astfel, opinăm că, viitorul

sistemului militar naţional de comunicaţii şi informatic constă în:

1 tehnologia informației

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

11 din 26

- implementarea pe scară largă a tehnologiei cloud computing şi virtual

computing în cadrul reţelelor de misiune utilizate în operaţiile multinaţionale;

- generalizarea şi accelerarea implementării tehnologiilor de virtualizare

hardware şi software la nivelul mediului strategic de reţea;

- migrarea la o infrastructură comună unificată de reţea în cadrul SAOPSN,

prin contopirea serviciilor de comunicaţii şi a celor informatice în servicii

informaţionale;

- aplicarea extinsă şi unificată a conceptelor şi tehnologiilor de protecţie

cibernetică la nivelul oricărei infrastructuri de reţea de misiune, în mod sine qua

non, la nivelul sistemelor şi reţelelor unificate naţionale, concomitent cu dezvoltarea

„in house” a propriilor capabilităţi cibernetice ofensive.

Acest capitol oferă, de asemenea, soluţii şi scenarii de adaptare a

infrastructurii CIS militare actuale la o arhitectură agilă de sistem, bazată pe

acoperirea digitală şi virtuală a spaţiului naţional, în detrimentul extinderii unor

infrastructuri de comunicaţii statice bazate pe o acoperite fizică a teritoriului.

Capitolul IV intitulat, Perspective privind evoluţia sistemelor militare de

comunicaţii şi informatice specifice din dotarea forţelor militare participante la

operaţii multinaţionale este un capitol sinteză, ce înglobează constructiv o viziune

integratoare asupra evoluţiei CIS militar naţional. Viziunea este aplicabilă la nivel

strategic, operativ şi tactic și se raportează la noul concept, de reacţie ultra rapidă a

forţelor NATO (VJTF) şi la noua abordare cibernetică a sistemelor de comunicaţii şi

informatice „post Ţara Galilor”.

În cadrul acestui ultim capitol am considerat că este oportună abordarea

evoluţiei sistemului de comunicaţii şi informatic, pornind de la analizele din

capitolele anterioare referitoare la limitările identificate în operaţiile multinaţionale,

continuând cu aplicarea unor tehnologii şi soluţii de sistem inovative pentru

eliminarea acelor limitări şi finalizând cu fundamentarea teoretică a unei viziuni de

evoluţie adaptată la noile concepte aliate VHRJTF şi NFFI.

Un rol esenţial în privinţa perspectivelor de evoluţie curente şi viitoare a CIS

naţional îl are adaptarea tehnologică la realităţile tehnice actuale şi în mod

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

12 din 26

fundamental, transformarea alianţei Nord - Atlantice, în principal, în domeniul

suportului informaţional. Sub aspect naţional, transformările la nivelul NATO şi

necesitatea de limitare a deficienţelor CIS din operaţiile multinaţionale au creat o

nouă dimensiunea operaţională pentru infrastructurile de reţea şi sistemul de

comunicaţii propriu ce necesită a fi implementată preponderent prin:

- reorganizarea, reconfigurarea şi adaptarea sistemului militar naţional de

comunicaţii şi informatic în sensul asigurării suportului de reţea pe teritoriul

naţional, pentru noile structuri şi sisteme aliate, concomitent cu reducerea limitărilor

operaţionale demonstrate şi constatate în misiunile de tip coaliţie/alianţă anterioare,

la nivelul sistemelor şi reţelelor de misiune;

- creşterea capabilităţii de dislocare a sistemelor de comunicaţii, a reţelelor de

misiune şi a forţelor specializate, a gradului şi nivelului de operaţionalizare a CIS,

prin reorganizarea sistemelor şi prin implementarea unor noi tehnologii (virtual

computing şi cloud computing) în vederea atingerii unei capacităţi de sistem apte să

asigure suportul CIS necesar VHRJTF;

- dezvoltarea unor noi capabilităţi cibernetice ofensive şi defensive, urmare a

noii proiecţii aliate, în concordanţă cu politica naţională din domeniu, pe baza raportului

de riscuri şi ameninţări specifice, identificate şi conştientizate la nivel regional.

Din perspectiva CIS naţional, în opinia noastră, apariţia noului mediu de

confruntare cibernetic, impune materializarea pe agenda militară, a cinci preocupări

strategice. Acestea derivă din nevoia de apărare a valorilor naţionale proprii fiecărui

stat şi din necesitatea acţionării într-un mediu aliat, de coaliţie, având în vedere faptul

că spaţiul cibernetic reprezintă o sumă a unor medii virtuale de reţele şi infrastructuri

critice aflate în funcţiune la nivelul tuturor naţiunilor. Deşi preocupări de dezvoltare pot

fi diferite ca anvergură şi stadiu de implementare, ele se pot traduce în principal prin:

- dezvoltarea unor strategii şi doctrine care să reglementeze juridic

acţiunile militare şi guvernamentale în spaţiul cibernetic la nivel naţional şi să

ofere cadrul legal pentru desfăşurarea acţiunilor militare cu caracter defensiv şi

ofensiv în mediul de reţea global, sub aspectul dreptului internaţional;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

13 din 26

- dezvoltarea unor capabilităţi militare de apărare cibernetică care să

garanteze simultan integralitatea, funcţionabilitatea şi securitatea sistemelor de

comunicaţii şi a reţelelor informatice militare şi guvernamentale, precum şi a

infrastructurii critice a statului, în mediul virtual global;

- dezvoltarea unor capabilităţi militare ofensive în spaţiul cibernetic care

să faciliteze libertatea de mişcare în mediul de reţea, să contracareze anticipativ

acţiunile ofensive adverse asupra reţelelor şi sistemelor de comunicaţii proprii şi să

elimine ameninţările incipiente asupra infrastructurii critice naţionale;

- integrarea extinsă a capabilităţilor cibernetice la nivelul sistemului de

comunicaţii şi informatic militar naţional, precum şi la nivelul reţelelor

guvernamentale şi infrastructurii critice naţionale pentru creşterea rezilienţei

acestora, concomitent cu dezvoltarea culturii de securitate la nivelul societăţii;

- dezvoltarea parteneriatelor de cooperare cibernetică public-private și

inter-state şi realizarea unor coaliţii cibernetice pe baza principiului NATO

„smart defence” şi a parteneriatelor strategice bilaterale, în scopul desfăşurării

acţiunilor comune în mediul de reţea aliat şi global.

Cele cinci preocupări strategice aplicabile sistemelor de comunicaţii şi

informatice militare actuale presupun o nouă proiecţie de dezvoltare a CIS bazată pe

implementarea unor strategii de securitate cibernetică definite prin modele

arhitecturale cunoscute: modelul Don O'neill şi modelul apărării în adâncime.

Dezvoltarea capabilităţilor reale de protecţie va face obiectivul partajării

resurselor tehnice şi umane atât pentru protecţia reţelelor şi sistemelor aliate cât şi

pentru protecţia infrastructurilor CIS naţionale, a ţărilor membre. Acest aspect, în

opinia noastră, va fi generat în principal de creşterea nivelului de interconectare a

reţelelor odată cu extinderea conceptului FMN. Dezvoltarea unor capabilităţi de

protecţie individuale de către fiecare stat membru care să protejeze propriile

segmente de reţea este ineficientă din punct de vedere financiar şi inaplicabilă din

punct de vedere tehnic.

Partea finală a demersului ştiinţific a fost alocată enunţării logice şi

deductive a concluziilor şi propunerilor rezultate ca urmare a parcurgerii etapelor

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

14 din 26

cercetării ştiinţifice. În acest sens, utilizând metoda deductivă, pentru construirea

unor scenarii de dezvoltare a CIS militar naţional plecând de la realitatea existenţă în

mediul de coaliţie, metoda inductivă pentru elaborarea unor concluzii, fundamentări

de soluţii şi propuneri şi metoda comparativă, pentru optimizarea soluțiilor, am

considerat ca fiind esenţiale, următoarele concluzii majore:

1. Evoluţia CIS militar naţional, cu atât mai mult cu cât acesta face

obiectul dislocării elementelor componente într-o zonă de operaţii, va cunoaşte trei

dimensiuni, reprezentate de dimensiunea operaţională, dimensiunea tehnică şi

dimensiunea de securitate.

2. Misiunile militare externe la care forţele armate româneşti au luate

parte activ au reprezentat, din perspectiva sistemului militar naţional de comunicaţii

şi informatic, o rampă de testare a propriilor capabilităţi şi limitări şi un pas esenţial

de evoluţie bazat pe experienţa reală a câmpului de luptă.

3. Limitările de sistem, personal, tehnică şi proceduri CIS identificate,

analizate şi conştientizate, deşi au fost generatoare uneori de frustrări profesionale în

suportul real al forţelor proprii, comparativ cu capabilităţile unor parteneri de

coaliţie, au făcut obiectul unor lecţii învăţate traduse în fapt prin „dezvoltare de

sistem” şi în viitor, prin progres operaţional continuu.

4. Toate implicaţiile participării cu personal specializat şi cu sisteme

naţionale de comunicaţii în operaţii din afara teritoriul naţional, analizate în

prezentul demers ştiinţific, se regăsesc în elementul cel mai importat pe care o

structură militară naţională de forţe nu îl poate achiziţiona, ci numai dobândi şi care

se cheamă – „experienţă tehnică şi operaţională de luptă”.

5. Lecţia operaţională esenţială din perspectiva strategică a CIS naţional,

datorată exclusiv participării la operaţii de tip coaliţie, nu este reprezentată numai de

experienţa umană şi tehnică dobândită, ci şi de capacitatea dobândită de sistemul de

comunicaţii şi informatic, de a depăşi bariera interoperabilităţii tehnice şi

procedurale cu structurile partenere similare în scopul migrării la noul concept aliat

de unificare şi integrare CIS, de la tactic la strategic.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

15 din 26

6. Aparent atât statele aliate, cât şi România, sunt în faţa unei paradigme

generale, reprezentată de nevoia de retehnologizare, unificare CIS, dezvoltare a

unor noi capabilităţi (cibernetice) sau de dislocare ultra rapidă, în contradicţie cu

limitările de resurse logistice şi financiare cauzate de plafonarea bugetelor de

apărare. Astfel, considerăm că evoluţia CIS naţional, a sistemelor şi reţelelor

dislocabile, ca parte a sistemului naţional integrat, va avea loc în ritm accelerat,

impusă de schimbarea soluţiilor tehnologice din sfera societăţii civile şi de nevoia de

adaptare la noile riscuri şi ameninţări din mediul electronic.

7. Perioada imediat următoare va reprezenta pentru evoluţia CIS naţional

o etapă de transformare generată, pe de o parte, de evoluţia infrastructurilor de reţea

către mediul virtual, de tendinţa de unificare a sistemelor la nivel naţional (în cadrul

SAOPSN) şi ulterior la nivel aliat, iar pe de altă parte, de apariţia unor ameninţări

hibride în mediul de reţea, cu efect distructiv asupra capabilităţilor sistemelor.

8. Dacă până acum 2 ani baza evoluţiei sistemului a fost generată de

nevoile curente impuse de suportului CIS al operaţiilor militare din Afganistan,

privind asigurarea legăturii pentru forţele participante la operaţii în afara graniţelor

ţării sau de diversificarea resurselor de sistem pe teritoriul naţional, plecând de la o

realitate paşnică din vecinătatea României, la momentul actual, viziunea de

dezvoltare a sistemului trebuie reconsiderată şi orientată spre unificarea capabilităţilor

plecând de la conceptele NATO „interconected forces” şi „smart defence”.

9. Dezvoltarea sistemului militar naţional de comunicaţii şi informatic

trebuie realizată, în opinia noastră, pe baza celor trei dimensiuni menţionate,

operaţională, tehnică şi de securitate, plecând de la o analiză de impact asupra

implicaţiilor operaţionalizării noilor concepte şi structuri de forţe aliate şi stabilind

priorităţile strategice de acţiune şi tehnologiile de sistem ce urmează a fi implementate,

ca urmare a realităţii operaţionale curente şi de perspectivă.

10. Din perspectivă tehnică, dezvoltarea CIS militar naţional, de la tactic la

strategic, va trebui să se bazeze, aşa cum am demonstrat, pe tehnologiile viitorului

precum virtualizare, cloud computing şi capabilităţi cibernetice, iar procesul de

evoluţie nu trebuie să fie rezultanta faptului că „aşa ne-a învăţat lecţia Afganistan”

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

16 din 26

sau că „aşa impune interoperabilitatea în NATO”. Implementarea noilor tehnologii

trebuie să reprezintă o cerinţă critică pentru a răspunde adecvat la acţiunile militare

hibride, la conceptul VHRJTF şi la riscurile şi ameninţările cibernetice care reunesc

mediul civil şi mediul militar.

11. Aşa cum perioada 2004-2006 a reprezentat prima etapă de evoluţie a

sistemului militar naţional de comunicaţii şi informatic prin implementarea

componentei mobile a RMNC şi a primelor unităţii dislocabile (MCID), perioada

2016-2020 este o oportunitate de migrare a infrastructuri CIS militare la o nouă

etapă tehnologică caracterizată prin uniformizarea şi unificarea sistemelor, a

soluţiilor şi serviciilor CIS.

12. Dezvoltarea unor infrastructuri hardware şi arhitecturi de reţele

informatice complexe, precum şi a unor sisteme separate de comunicaţii digitale, va

cunoaşte o stagnare, în favoarea înlocuirii acestora cu sisteme de comunicaţii şi

informatice unificate, agile, adaptate şi configurate multimisiune, raportate la nevoia

de capabilitate viitoare şi nu la cerinţe operaţionale generale sau la necesitatea

acoperirii unor deficite curente de dotare.

Plecând de la un vechi aforism potrivit cărui „cel mai sigur viitor trebuie să

fie construit începând de astăzi”, opinăm că la capitolul propuneri, întregul demers

ştiinţific abordează continuu o alternativă originală, din perspectiva dezvoltării şi

evoluţiei sistemului militar de comunicaţii şi informatic, propunând definirea unui

viitor sistem, începând de la momentul actual, pe baza a patru piloni strategici de

dezvoltare şi a unor modalităţi tehnice de implementare, adaptate la tehnologiile

viitorului, astfel:

1. Adaptarea dinamică a CIS naţional prin migrarea de la vechiul rol de

„arhitectură de sprijin” la rolul de „sistem de management al spaţiului de luptă”, în

scopul creşterii contribuţiei la operaţiile militare de coaliţie/aliate prin acţiunea

acestuia ca factor multiplicator al capacităţilor militare naţionale, astfel:

- unificarea tuturor capabilităţilor CIS militare din dotarea forţelor

armate, sub o platformă virtuală BMS2 integrată, utilizând modelul federalizării şi

2 Battle Management System – sistem de management al spațiului de luptă.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

17 din 26

managementului distribuit al subreţelelor şi subsistemelor componente, având ca

scop limitarea serviciilor şi sistemelor redundante;

- extinderea platformei BC2A actuale implementate, pe verticală şi

orizontală, la nivelul tuturor forţelor din sistemul de apărare, utilizând o

infrastructură de tip „cloud militar în teologie EoIp”, în scopul acoperirii tuturor

categoriilor de forţe şi a structurilor operaţionalizate şi asigurării imaginii

operaționale comune începând cu nivelul de batalion;

- migrarea BC2A către un sistem informaţional multisursă, prin

integrarea fluxurilor informaţionale multisistem, concomitent cu interconectarea ad-

hoc a tuturor structurilor tactice, la platforma BMS virtuală;

- centralizarea managementului sistemelor de comunicaţii tactice şi

operative şi regândirea serviciilor asigurate pe baza celor două principii din cloud

PaaS3 şi SaaS

4, pentru extinderea rapidă a serviciilor de monitorizare a forţelor, dar

şi pentru simplificarea managementului de sistem, de la nivelul unităţilor tactice.

2. Transformarea sistemică strategică a infrastructurii de reţea militară

din „reţea militară naţională statică” în „componentă a sistemului informaţional

aliat în flancul estic” al Alianţei Nord-Atlantice, prin:

- aplicarea modelului arhitectural documentat pe parcursul

cercetării pentru realizarea interconectărilor şi integrării de sisteme şi reţele militare

naţionale, cu/în sisteme aliate sau partenere, conform scenariului operaţional propus;

- dezvoltarea oricărui CIS militar şi a reţelelor de misiune,

independent de topologie, pe baza principiilor arhitecturii orientate pe servicii

(SOA), conform modelului descris în scenariul de reconfigurare şi utilizare a CIS şi

renunţarea la vechea filozofie a dezvoltării unor sisteme pe baza unor cerinţe

operaţionale curente limitate la nevoile unor tipuri de misiuni şi configurari de forţe;

- creşterea nivelului de acoperire a teritoriului naţional cu sisteme

şi servicii informatice militare, nu prin sporirea numărului de reţele de misiune din

3 PaaS=Platformă ca serviciu - termen provenit din tehnologia cloud computing.

4 SaaS=Software ca serviciu - termen provenit din tehnologia cloud computing.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

18 din 26

dotarea forţelor, ci prin creşterea vitezei de reacţie a CIS militare dislocabile şi prin

extinderea acoperirii utilizând servicii „radio peste IP (RoIp)”.

3. Migrarea arhitecturilor CIS actuale de la echipamente hardware

multiple, produse software diferite şi sisteme de comunicaţii independente de mediul

IP, la soluţii de comunicaţii unificate virtualizate prin tehnologii „cloud” sau

tehnologii „virtual computing”, disponibile la nivel aliat şi în mediul civil, prin:

- reorganizarea sistemului militar naţional strategic, prin

implementarea centrelor virtuale de date strategice şi operative, în tehnologie VDI şi

VDC, în conformitate cu arhitectura propusă;

- unificarea serviciilor de comunicaţii şi a celor informatice de bază,

la nivelul SAOPSN şi renunţarea la serviciile identice asigurate de către

infrastructuri şi sisteme diferite ale categoriilor de forţe şi altor structuri militarizate;

- operaţionalizarea unei infrastructuri naţionale de cloud,

milcloud.ro, ca bază a unei platforme integrate de servicii informaţionale, unică la

nivelul structurilor de forţe armate, pentru care factorul mobilitate este esenţial;

- integrarea serviciilor informaţionale naţionale în sisteme aliate sau

implementarea serviciilor aliate în reţele naţionale, pe baza principiului celui mai

eficient serviciu, ca etapă finală a unificării infrastructurilor de reţea în concept FMN.

4. Completarea rolului şi capabilităţilor sistemului de comunicaţii şi

informatic unificat prin adăugarea capabilităţilor cibernetice ofensive şi defensive

sau prin integrarea celor existente la nivelul reţelelor aliate în propriile sisteme şi reţele

interconectate, în scopul transformării sistemului CIS într-un sistem de luptă cu

capabilităţi defensive sau ofensive, superior prin cunoaştere şi prin tehnologie, astfel:

- interconectarea tuturor capabilităţilor CIS naţionale din dotarea

SAOPSN, sub o platformă virtuală integrată, utilizând modelul federalizării şi

managementului distribuit al subreţelelor şi subsistemelor componente, având ca

scop operaţionalizarea reţelei INTRANET a statului;

- reconsiderarea doctrinară militară strategică a „spaţiului cibernetic”

şi delimitarea „frontierelor cibernetice naţionale”, în spaţiul cibernetic global;

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

19 din 26

- modificarea concepţiei de asigurare şi dezvoltare CIS prin

implementarea obligatorie a capabilităţilor cibernetice defensive, la nivelul oricărui

sistem informatic militar;

- aplicarea modelului de apărare cibernetică în adâncime începând cu

sistemele şi reţelele militare operative şi finalizând cu reţelele strategice;

- dezvoltarea capabilităţilor cibernetice defensive şi ofensive

conform arhitecturilor prezentate, prin migrarea şi customizarea instrumentelor şi

tehnologiilor cibernetice din mediul IT civil, pentru reţelele informatice militare;

- dezvoltarea parteneriatelor de cooperare cibernetică public-private

sau inter-state şi realizarea unor coaliţii cibernetice pe baza principiului NATO

„smart defence”;

- schimbarea politicii de personal privind pregătirea şi antrenamentul

specialiştilor CIS, prin modificarea programelor educaţionale şi includerea în

programele de învăţământ a cursurilor privind utilizarea înaltei tehnologii şi a

stagiilor de pregătire executate în mediul civil, utilizând tehnologii de networking

avansat din mediul corporatist;

- încurajarea platformelor de dezvoltare şi a incubatoarelor de cercetare

în sistemul militar de învăţământ, pentru dezvoltarea propriilor sisteme informatice

de operare şi a propriilor aplicaţii critice, în scopul eliminării dependenţei de

sistemele publice proprietar şi implicit a riscurilor generate de vulnerabilităţile

constructive ale acestora.

Deşi lucrarea propune concepte noi (supra aglomerare informaţională,

federalizare de reţele de misiune, sistem de management al spaţiului de luptă, sistem

modular de comandă şi control, arhitecturi unificate, reţele multinivel şi

multidomeniu, sisteme integrate ad-hoc, sisteme multimisiune) şi soluţii tehnice de

dezvoltare inovatoare (centre de date virtuale strategice, DC-M / DC-S şi regionale,

RDC, virtualizare VDI, capabilităţi de protecţie cibernetică integrate IDS/IDP),

elemente ce ar putea fi considerate în ansamblul lor nerealiste pe termen scurt,

considerăm că evoluţia rapidă a tehnologiei informaţiei din mediul civil, suprapusă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

20 din 26

cerinţelor NATO de capabilitate 2020, va genera această transformare de paradigmă,

mult mai rapid.

Din punct de vedere al contribuţiei demersului ştiinţific asupra evoluţiei

ulterioare a sistemului, considerăm că propunerile prezentate, cel puţin în ceea ce

priveşte unificarea serviciilor de reţea cu mediul aliat şi regândirea arhitecturii CIS

din perspectiva unificării resurselor şi utilizării partajate a serviciilor şi aplicaţiilor

de comandă şi control, vor fi implementate în mod cert în viitorul apropiat, fie

urmare a necesităţii stringente naţionale cauzată de riscurile şi ameninţările militare

din vecinătate, fie ca rezultantă a procesului accelerat de transformare tehnică şi

operaţională declanșat la nivelul NATO.

Dacă în majoritatea situaţiilor problematica resurselor tehnice şi financiare s-a

constituit într-un factor limitativ în ceea ce priveşte evoluţia extinsă a CIS la nivelul

armatei, în pas cu necesităţile operaţionale, noile tehnologii propuse a fi

implementate, precum virtualizarea resurselor hardware, utilizarea platformelor

software ca servicii (SaaS), unificare resurselor software (software sharing), punerea

în comun a aplicaţiilor C2, eliminarea redundanţei serviciilor şi nu în ultimul rând

interconectarea mediilor de reţea şi integrare serviciilor de comunicaţii în mediul

WAN EoIp, vor genera reducerea şi eficientizarea de cost, producând o transformare

accelerată.

Aşa cum am menţionat pe parcursul demersului ştiinţific, deşi poate fi un

paradox, propunerea unei transformări de subsistem CIS în plină transformare a

sistemului militar la nivel aliat şi naţional în ansamblul său, considerăm că,

schimbarea de paradigmă se poate realiza ca o adaptare strategică permanentă a

funcţiilor şi capabilităţilor de comunicaţii şi informatice corelate cu nevoile

operaţionale aflate în dinamică continuă, adaptare ce poate fi atinsă prin asigurare

unei noi caracteristici, denumită „agilitate de sistem”.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

21 din 26

BIBLIOGRAFIE

I. LEGI, ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI DE GUVERN

1. Constituţia României, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 767,

Bucureşti, 2003.

2. Legea nr. 45 privind apărarea naţională a României, Monitorul Oficial al

României, nr. 172, Bucureşti, 1994.

3. Legea nr. 14 din 1972 privind organizarea Apărării Naţionale.

4. Strategia de Transformare a Armatei României, Statul Major General,

Bucureşti, 2007.

5. Strategia de securitate cibernetică a României, Bucureşti, 2013.

II. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE ROMÂNEŞTI

1. Concepţia de modernizare şi optimizare a Sistemului de comunicaţii şi

informatic al Armatei României (SCIAR), Bucureşti, 2011.

2. Doctrina Armatei României, Statul Major General, 2012;

3. Doctrina pentru operaţii întrunite a Armatei României – S.M.G. 18,

Statul Major General, 2014;

4. Strategia de Transformare a Armatei României, Statul Major General,

Bucureşti, 2007.

5. Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2015-2019,

Bucureşti, 2015 General, 2012.

III. REGULAMENTE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE STRĂINE

1. *** Definition of Cloud Computing, Recommendations of the National

Institute of Standards and Technology, Editura NIST, 2011

2. *** Dictionary of Military and Associated Terms, US Department of Defense, 2005.

3. Carta Naţiunilor Unite.

4. NATO, BI-MNC Directive for NATO Doctrine for Peace Support

Operations, 1998.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

22 din 26

5. NATO, Allied Data Publication 34 - ADatP-34(H) NATO Interoperability

Standards and Profiles Volume 3, NISP, NATO, August 2014.

6. NATO, International Military Staff, Connected forces initiative

implementation plan, 2013.

7. SUA, Joint Pub 3-07 Joint Doctrine for MOOTW, June 16, 1995.

8. SUA, Army doctrine publication, vol. 1, Operations.

9. SUA, Joint Publication 3-16, Multinational Operations, March 2007.

10. SUA, Joint Communications System - JP-6, US DOD, June 2015.

11. SUA, Joint Communications System - JP-6, US DOD, June 2015.

IV. LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI

1. Ana Maria Marhanm, Analiza cognitivă a sarcinii: consideraţii teoretico-

metodologice, Bucureşti, 2009.

2. A, Pop, Strategia de Securitate Naţională – de la proiect la realitate, eseu,

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea “Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, 2006.

3. Al., Sarcinschi, Operaţiile de stabilitate şi securitatea umană, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I” Bucureşti, 2008.

4. Bidu, J., Troncotă, C., Coordonate de securitate, Editura Academiei Naţionale

de Informaţii, Bucureşti, 2005.

5. Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, ediţia a II-a,

Bucureşti,1996.

6. Dicţionar enciclopedic ilustrat, Editura Codex 2000 SRL, Bucureşti, 1999,

Biblioteca Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, cota 69195.

7. Dan COLESNIUC, Implementarea tehnologiei ATM în reţelele de

comunicaţii digitale de banda larga, Editura ASE, București, 2002.

8. Ion Roceanu, Sisteme C4I, comandă şi control comunicaţii, computere şi

informaţii, Editura UNAp, 2004.

9. Ioniţă Liviu, Dimensiunea hibridă a conflictului ruso - ucrainean,

Bulentinul UNAp, Vol. 2, Nr. 3, 2015.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

23 din 26

V. LUCRĂRI DE AUTORI STRĂINI

1. ***, Answering Big Data’s 10 Biggest Vision and Strategy Questions,

Gartner Inc., Stamford – USA, 2012.

2. A., Vershbow, European Defence: European and American

Perceptions, Paris 2000.

3. Al Siebert, Avantajul rezilienţei, Editura BussinessTech, 2009.

4. B., Boutros-Ghali, Agenda for Peace:Preventive Diplomacy, Peace-

making and Peace-keeping, ONU, 1996.

5. Charles West Churchman, The Systems Approach, Delacorte Press, New

York, 1968.

6. Dag Wilhelmsen, Interoperability in Afganistan. Perspective of NCSA,

AFEA, Shape 2010.

7. F., Foch, Principiile războiului, Editura militară, Bucureşti, 1976.

8. John P. Holmquist, Stephen L. Goldberg, Dynamic Situations: The

Soldier’s Situation Awarenes, University of Central Florida Orlando, 2013.

9. Larry K. Wentz, C4ISR Systems and Service, Lessons from Bosnia,

USDOD, 1995.

10. Marc Rogers, Network Centric Operations: Background and Oversight

Issues for Congress, March 2007.

11. Michael Canna, Command and Control of Multinational Operations

Involving U.S. Military Forces, Atlantic Council, 2004.

12. Tazar Hussain, Khalid Naseer Al-Mutib, Abdullah Sharaf Alghamdi,

Towards Software Engineering Process for C4I Systems, King Saud University, 2011.

13. Chad C. Serena, Isaac R. Porche III, Joel B. Predd, Jan Osburg, Bradley

Lossing, Lessons Learned from the Afghan Mission Network, developing a Coalition

Contingency Network, RAND Corporation, 2014.

14. Julian Hale: Cyber Attack Systems Proliferating, DefenceNews, Martie 2010.

15. Peter Mell, Timothy Grance, Presentation on Effectively and Securely

Using the Cloud Computing Paradigm, Editura NIST, 2011.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

24 din 26

16. Matthew Rosenquist, Intel Cyber Security Briefing at the Cyberstrat14

Security Conference, Helsinki, 2014.

17. Rizwan Ali, United, Security on cyber defence, The true story magazine, 2014.

18. Ulrich Wolf, Operational Requirements and Interoperability and

Interoperability Challenges, NCSA, 2008.

19. Viswanath Venkatesh, Michael G. Morris, User acceptance of

information technology: toward a unified view, Editura MIS Quarterly, Vol. 27, 2000.

20. Shmuel Even, David Siman-Tov, Cyber Warfare: Concepts and

Strategic Trends, Tel Aviv, Editura INST.

21. Soames Vatsel, NATO Response Force and Communications and

Information Systems in a Multinational Force, NATO Joint Warfare Centre, 2006.

22. Sun Tzu, The art of war, Editura Antet, 2012.

VI. SURSE WEB

1. http://www.afcea.org/content/?q=node/2616

2. http://www.nato.int.

3. http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/ carta_natiunilor_unite/

4. http://www.un.org/ Docs/SG/agpeace.html.

5. http://www.act.nato.int/fmn

6. https://wss.apan.org/2345/Document%20Library/MPE%20-%20FMN%

20Overview %20%2025%20June%202015.pptx

7. http://www.afcea.org/content/?q=node/2616

8. http://www.afcea.org/europe/events/tne/08/documents/03_ Interoperable

StandardsProfiles-EWells.pdf.

9. http://afcea.org/europe/events/tne/08/documents/03InteroperableStandards

Profiles-EWells.pdf.,

10. http://www.cisco.com/c/en/us/products/unified-communications /unified -

presence/index.html

11. http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_98527.htm,

12. http://ue.eu.int.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

25 din 26

13. https://www.fox-it.com/datadiode/government-and-defense/

14. http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/ carta_natiunilor unite/

15. http://www.un.org/ Docs/SG/agpeace.html

16. http://www.aco.nato.int/page349011837.aspx.

17. http://www.afcea.org/content/?q=Article-nato-tests-response-force-

communicationsRobert K.

18. http://www.afcea.org/content/?q=Article-nato-tests-response-force-

communications

19. http://www.citatepedia.ro/index.php?id=72295.

20. https://despretot.info/virtualizare-definitie.

21. http://www.defense.gov/news/dodcloudcomputingstrategy.pdf.

22. http://www.ibusiness.com.ro/2011/08/05/iaas-cloud-computing-

virtualizare-triunghiul-de-aur-al-it-ului.

23. http://www.gartner.com/technology/about.jsp.

24. http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_112964.htm.

25. http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_112964.htm.

26. http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_117222.htm.

27. https://www.ncia.nato.int/NewsRoom/Documents/Communicator%201-

2016%20WEB.pdf.

28. https://www.ncia.nato.int/NewsRoom/Pages/151015-IFB.aspx.

29. https://www.mae.ro/node/28465.

30. http://www.satellitetoday.com/publications/eletters/2015/04/06/nato-outlines-

satcom-needs-and-goals/.

31. http://www.scmagazineuk.com/russia-to-spend-250m-strengthening-cyber-

offensive-capabilities/article/470733/.

VII. VII. REVISTE

1. Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, colecţia din anii

2006-2015.

2. Gândirea Militară Românească, colecţia din anii 2007-2012.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

26 din 26

3. Revista Forţelor Terestre, colecţia din anii 2007-2013.

4. Revista Impact Strategic, colecţia din anii 2007-2013.

5. Revista NATO Review din anii 2007-2013.

VIII. LUCRĂRI PUBLICATE DE AUTOR

1. Alexandru Alexandroaia, Iorga Benedictos, Suportul platformelor de

comunicaţii de tip FBCB2 pentru îmbunătăţirea sprijinului logistic integrat, revista

Comunicaţiilor şi informaticii, 2011.

2. Becheru Valentin, Iorga Benedictos, Transformările produse în sistemul de

comunicaţii şi informatic al Elementului Naţional de Sprijin dislocat în Teatrul de

Operaţii Afganistan, revista Comunicaţiilor şi informaticii, 1/2013.

3. Boaru Gheorghe, Iorga Benedictos, Security culture – the first line of cyber

defense, Revista de ştiinţe militare, nr. 2, 2015.

4. Boaru Gheorghe, Iorga Benedictos, Common communications architecture in

combat support operations - Afghan Mission Network, International Scientific

Conference „Strategies XXI”, Vol.3, UNAp., 2014.

5. Boaru Gheorghe, Iorga Benedictos, Cloud technology - the evolution of

military networking, International Scientific Conference „Strategies XXI”,

Vol.3, UNAp., 2014.

6. Iorga Benedictos, The cyber attack - a hybrid threat in a hybrid war,

International Scientific Conference „Strategies XXI” UNAp., 2015.

7. Iorga Benedictos, Redefining communication and information system in

support of Very High Readiness Joint Task Force (VJTF), Buletinul Universităţii

Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2015.

8. Iorga Benedictos, Dimensiunea cibernetică a conflictelor militare

contemporane, Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti,

2015.