,,Brăila în vremea lui Carol I-abordare curriculară în învăţământul gimnazial” Structura lucrării: Capitolu 1: Oraşul Brăia între anii 1866-1877. 1.1 Viaţa economică. 1.2 Urbanismul şi administraţia edilitară. 1.3 Viaţa politică. Capitolul al 2-lea: Oraşul Brăila şi Războiul de Independenţă din anii 1877-1878. Capitolul al 3-lea: Brăila sfârşitului de secol XIX şi inceput de secol XX (1878-1914). 3.1 Dezvoltare economică. 3.2 Aspecte culturale. 3.3 Viaţa politică. 3.4 Urbanism şi demografie urbană. 3.4 Legăturile lui Carol I cu oraşul Brăila. Capitolul al 4-lea: Optimizarea demersului didactic la disciplina istorie în noul context educaţional. 4.1 Noile provocări ale mediului educaţional şi impactul lor asupra predării istoriei. 4.2 Cursul opţional – o soluţie deschisă şi necesară pentru profesorii de istorie.
Transcript
,,Brăila în vremea lui Carol I-abordare curriculară în învăţământul gimnazial”
Structura lucrării:
Capitolu 1: Oraşul Brăia între anii 1866-1877.
1.1 Viaţa economică. 1.2 Urbanismul şi administraţia edilitară. 1.3 Viaţa politică. Capitolul al 2-lea: Oraşul Brăila şi Războiul de Independenţă din anii 1877-1878. Capitolul al 3-lea: Brăila sfârşitului de secol XIX şi inceput de secol XX (1878-1914). 3.1 Dezvoltare economică. 3.2 Aspecte culturale. 3.3 Viaţa politică. 3.4 Urbanism şi demografie urbană. 3.4 Legăturile lui Carol I cu oraşul Brăila. Capitolul al 4-lea: Optimizarea demersului didactic la disciplina istorie în noul context educaţional. 4.1 Noile provocări ale mediului educaţional şi impactul lor asupra predării istoriei. 4.2 Cursul opţional – o soluţie deschisă şi necesară pentru profesorii de istorie.
Introducere
Brăila este, din foarte multe puncte de vedere, unul din cele mai interesante oraşe ale ţării, cu o istorie densă, tumultoasă care a făcut obiectul mai multor lucrări de specialitate, începând cu Nae Vasilescu (1906) la jubileul de 40 de ani de domnie a regelui Carol I şi continuând cu Nicolae Iorga, la jubileul împlinirii unui secol de la eliberarea oraşului de sub dominaţia turcească (1929).
Una dintre cele mai valoroase lucrări istoriografice dedicată Brăilei este opera lui Constantin C. Giurescu, Brăila, din cele mai vechi timpuri până astăzi, apărută la momentul aniversar a 600 de ani de atestare documentară (1368-1968).
Lucrarea de faţă îşi propune o analiză succintă a istoriei moderne a oraşului Brăila în vremea lui Carol I, a legăturii regelui cu oraşul şi a dezvoltării acestuia în perioada de domnie a monarhului. De asemenea, lucrarea îşi propune şi un demers metodic care vizează abordarea disciplinei istorie în noul context educaţional şi importanţa studierii istoriei locale în cadrul unui curs de disciplină opţională. Necesitatea învăţării istoriei, nu pentru memorizarea unor fapte şi evenimente, ci pentru a înţelege prezentul, pentru a prospecta viitorul, a înţelege sensul progresului este una din coordonatele fundamentale ale perfecţionării studiului istoriei.
Un loc important în cadrul metodicii predării-învăţării istoriei îl ocupă şi istoria locală. Promovarea localismului educativ s-a facut la nivelul Ministerului Instrucţiunii Publice, încă din perioada interbelică, impunându-se corpului didactic ideea că şcoala trebuie să se potrivească mediului. Dimitrie Gusti a întocmit un Proiect de lege pentru reformarea învăţământului primar (1932-1933) şi un Proiect al programei analitice în 1933 care s-au inspirat din această concepţie educativă. Legea, ca şi programa, au rămasîn stadiu de proiect din cauza îndepărtării lui Dimitrie Gusti de la conducerea Ministerului Instrucţiunii Publice, dar şi din cauza problemelor economice, sociale şi politice din perioada interbelică.
În elaborarea acestei lucrări am pornit de la ideea că nimeni nu se poate integra unei naţiuni, înainte de a se simţi parte din totul sensibil – familia şi comunitatea cea mai apropiată – oraşul natal.
Şcoala trebuie să se potrivească mediului şi utilizarea mediului local este foarte importantă în formarea personalităţii elevilor din învăţământul primar şi gimnazial.
Am considerat că, prin abordarea unei teme de istorie locală, voi reuşi să stimulez interesul şi curiozitatea elevilor pentru studiul istoriei românilor în general. Sub aspect informativ aducerea elementelor concrete îi ajută pe elevi la aprofundarea, la cunoaşterea multilaterală a fenomenului studiat, la însuşirea temeinică a cunoştinţelor, la fundamentarea ştiinţifică a lecţiei.
Sub aspect formativ elementele de istorie locală stimulează dezvoltarea spiritului de observaţie, a gândirii, a imaginaţiei, formarea aptitudinilor ştiinţifice ale elevilor. Ele contribuie la formarea însuşirilor morale pozitive, la dezvoltarea sentimentului patriotic.
Elementele de istorie locală, integrate cu pricepere în cadrul predării-învăţării istoriei prin curriculum la decizia şcolii, au o valoare educativă deosebită. Ele oferă dovezi asupra trecutului, îi ajută pe elevi să înţeleagă, să ,,pipăie” trecutul, fără de care acesta rămâne abstract şi verbal. Pentru realizarea unui curs opţional legat de istoria Brăilei există numeroase surse documentare, filme, fotografii, albume ilustrate care pot face acest curs atractiv şi interactiv pentru elevi. Prin folosirea unor metode variate de predare-învăţare-evaluare consider că elevii pot înţelege şi integra istoria locală în cea naţională.
În elaborare lucrării am folosit materialul documentar oferit de Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Filiala Brăila. Au fost utilizate şi lucrări de specialitate, dintre care amintim: Istoricul oraşului Brăila, scrisă de C.C.Giurescu; Brăila. Memoria oraşului, de Maria Stoica, Brăila 625 1368-1993, de Gh. Gorincu şi Florica Gorincu, Monografia judeţului Brăila, Stradele Brăilei a lui Ioan Munteanu. Pentru cercetarea metodică foarte importante au fost lucrările: Metodica predării-învăţării istoriei în şcoală scrisă de Gh. Tănasă; Metodica predării învăţării istoriei acre aparţine lui Călin Ferezeu şi Metode de învăţământ de I. Cerghit. Lucrările metodice ale autorilor români au puţine referiri la studiul istoriei locale. Din cercetarea articolelor de metodică publicate în revista Studii şi articole de istorie se poate constata însă o preocupare a profesorilor de istoriepentru acest domeniu.
Lucrarea este structurată pe patru capitole. În capitolele 1, 2, 3, s-a realizat o cercetare asupra istoriei oraşului Brăila în perioada modernă. Au fost analizate şi prezentate aspecte privind evoluţia economică, politică, socială şi culturală a oraşului. De asemenea au fost abordate şi elementele de urbanism modern ale Brăilei care au făcut faimă oraşului la timpul respectiv. În capitolul 4 au fost prezentate noile provocări ale mediului educaţional, importanţa realizării unui curs opţional legat de istoria Brăilei la clasa a VIII-a pentru înţelegerea istoriei locale şi dezvoltarea sentimentului de patriotism local precum şi programa unui curs opţional de istorie locală.
1
Oraşul Brăila între anii 1866-1877 Cei şapte ani de reforme ai lui Alexandru Ioan Cuza au avut adânci consecinţe asupra dezvoltării generale a noului stat modern in deceniul ce a precedat războiul de independenţă.Ca şi celelalte aşezări urbani ale României,Brăila reflectă puternic procesele,adesea contradictorii,declanşate sau accelerate de aceste reforme: sporesc investiţiile în industrie ,comerţ,credit şi transport; diferenţierea populaţiei rurale, consecinţă a reformei agrare din 1864, a aruncat pe piaţă un mare număr de braţe de muncă, sporind numărul muncitorilor; se întreprind noi acţiuni pe tărâm edilitar-urbanistic; se constituie organizaţii în oraş ale celor două partide de guvernământ, liberal şi conservator, şi se sprijină mişcarea de eliberare a popoarelor din Balcani şi a românilor din teritoriile aflate sub dominaţia austro-ungară. Viaţa economică Dezvoltarea economică a Brăilei in 1866 este apreciabilă.Sub raport industrial şi acum întreprinderile mici şi atelierele meşteşugăreşti sunt încă foarte numeroase.Documentele atestă existenţa, şi după 1866, a corporaţiilor sau breslelor de meşteşugari, în care se oglindesc constituirea alegerilor de staroşti şi unele aspecte din activitatea lor, aceste asociaţii, depăşite în cadrul noilor relaţii de producţie, fiind desfiinţate in 1873, camerle de comerţ şi industrie, create prin legea 2/14 octombrie 1864, având sarcina conducerii activităţii comerciale şi industriale din feicare judeţ1 În anul 1878, Brăila era considerată ca fiind unul din centrele industriale importante ale ţării, fiind cu 8 întreprinderi mari, după Bucureşti, care avea 51 ,iar ei urmându-i: Galaţi, Ploieşti şi Craiova ,fiecare cu câte 6 şi Iaşi cu 5 întreprinderi2 . Şi acum , tot industria alimentară precumpănea.În 1867, a luat fiinţă Moara “Verona” , iar pe islazul oraşului, în 1869, una în propietatea lui Alexandru White şi Samoile Reikele şi alta a lui F.Brown 3. O întreprindere modernă (ca vechime , a patra din ţară ), era fabrica de Bere „Müller” (1872)4. Atenţie se dă extinderii şantierelor navale şi se înfiinţează , în 1867, Întreprinderile Metalurgice „David Goldemberg & fii” , ca făcând parte din grupul de industrii al Reşiţei5.Creşte exportul de produse prin portul Brăila .Un raport al căpitanului portului, inaintat la 3/15 iunie 1867 Primăriei Brăila , menţionează că au plecat încărcate 155 corăbii , cu următoarele cantităţi de produse : 72.307 chile grâu , 12.533 chile porumb, 13.950 chile ory , 180 chile secară, 515.135 ocale rapiţă, 60.000 ocale cerviş , 180.000ocale păcură etc6.S-a mărit numărul debarcaderelor solicitate de companii străine şi pentru vasele româneşti ; un debarcader specail era al vasului „România” , care făcea curse regulate intre Galaţi şi Brăila7
1 Îndrumător ,p .51 ;Istoria României ,IV P. 450.
.
2 Ibidem, p. 458. 3 Nicolae Mocioiu ,Deyvolatarea , p.355;Doc .ist. oraş Br. , p.289,290,333. 4 Ibidem ,Constantin C.Giurescu, op.cit, p. 210 5 Nicolae Mocioiu op.cit. , p. 355 Municipiul Brăila .A XII-A Adunare generală a Uniunii Oraşelor din România,Brăila, octombrie 1937, p. 72 6Doc. Ist. Oraş Br., P.265 ,Îndrumător , p 47 7Doc. Ist. Oraş .Br .,, p . 273,275-276,310 ; Nicolae Mocioiu ,op.cit., p 354
2
Se fac încercări pentru introducerea de elevatoare pentru cereale8
La societăţile de asigurări existente îninate de 1866 , se mai adaugă încă două: “Progresul” , apărută în 1868, cu un capital de 72.000 de galbeni şi “România” (statule poartă data de 20 ianuarie 1870 stil vechi şi 48 de semnături de acţionari ), după care se constitue filiale ale unor societăţi similare austriece, italiene etc
.
9.Legat de afaceri, relevăm activitatea Buresi Brăilei şi a Băncii Brăilei , ultima, care avea în propietate două rafinării de petrol pe malul Dunării , lichidându-se simultan cu Banca Bucureşti din capitală, la începutul anului 187710
Pe tarâmul activităţilor transporturilor , înoirile sunt şi ele evidente.Navigaţia constituia încă în mijlocul cel mai imortant de transport al exportului României. Pentru a uşura încărcatul si descărcatul vaselor, au fost modernizate cheiurile porturilor Galaţi , Brăila şi Giurgiu.Construcţia cheiului de piatră , trainci , de-a lungul portului Brăila a fost gata in 1852 , momentul inaugural prilejuind şi baterea unei medalii comemorative (în aur , argint şi bronz, în bronz aurit si bronz argintat)
.
11.În „Comptu pe anul 1872” , reprezentat de primarul Brăilei , C.Petrescu ,în şedinţa de 28 iunie/10 iulie 1873, în consiliul comunal , se menţionează că pentru constituirea cheiului s-a cheltuit suma de 835.247,66 lei12. O realizare deosebit de importntă a acestei perioade, co consecinţe benefice şi pentru Brăila, a fost înzestrarea ţării cu o reţea de căi ferate .La 19/31 octombrie 1869, a fost pusă în funcţie linia ferată Bucureşti-Giurgiu, iar la 27 decembrie 1870/ 8 ianuarie 1871, în mod provizoriu, cea mai importantă arteră de drum de fier, care pornea de la Roman şi trecea prin Tecuci, Galaţi, Brăila, Buzău, Ploieşti, Bucureşti, Piteşti, Craiova, Turnu Severin şi ajungea la Vârciorova, aceasta din urmă dtă spre construcţie consorţiului prusian Strousber, cu care statul român a ajuns, datorită unor nereguli, în confllict13 .Lucrările pentru construirea gării Brăila au început la 1/13 iulie 1869, în port, încă din anul anterior, depozitându-se însemnate cantităţi de materiale, utilaje şi ansambluri metalice, aduse de peste hotare, necesare construirii linii ferate14
Prin decizia nr.166 din 18/30 octombrie 1871, Primarul Brăilei cedează lui G. Economide, sub formă de chirie, islazul oraşului, un teren, “spre a înfiinţa un stabiliment în care să se întreţină un număr oarecare de vite pentru transportarea mărfurilor de la gara drumului ferat în oraş şi schele„
.
15
.
Administraţia oraşului şi transformările edilitar-urbanistice
8 Ibidem , p. 354 9 Ibidem, p.352;Constantin C. Giurescu, op.cit., p.199;Doc.ist.oraş.Br., p.276-277,301+302;Îndrumător, p..49 10 Istoria României,IV, p.472; Constantin C. Giurescu, op.cit.,p.211 11 Ibidem, p.210 12 Primăria Urbei Brăila.Comptu pe naul 1872 Brăila (tipăritură), p.13. 13 Istoria României,IV, p.463,465 14Ibidem 15 Doc.ist.oraş.Br., p.315
3
În baza legii pentru organizarea comunelor urbane şi rurale din 1864, care proclamă, cel puţin formal, autoconducerea locală, a luat fiinţă ca formă de administraţie, Primăria, urebi Brăila (administrativ, depindea de oraş şi islayul cu satul Piscu) Dacă, după recensământul din 1859/1860. populaţia Brăilei era de 25.767 locuitori, în 1876 ea ajungea la 33.978, astefel clasându-se după Bucureşti (138.694), Iaşi (66.101) şi Ploieşti (54.436); reprezenta un procent de 35% din populaţia integrală a judeţului16
Consiliul comunal, format din 11 membri, era ales, pe criteriu cenzitar (din cetăţenii români care plăteau impozite asupra veniturilor de cel puţin 80 lei anual) , pe patru ani (la fiecare doi ani se reînnoiau jumătate din consilieri, prin tragere la sorţi).Convocat în şedinţe lunare, sau ori de câte ori era nevoie, consiliu delibera în probleme ca administraea averii comunale, arendarea şi închirierea propietăţilor sau a veniturilor oraşului, întocmirea bugetelor anuale, cumpărături şi înstrăinări de averi imobile, proiecte de construcţii, pavaje, aplicarea taxelor, numea personalul instituţiilor care depindea de comună etc
.
17.Primarul era numit de domn (care îl putea şi revoca), era delegatul adiministraţiei centrale şi supraveghea publicarea şi aplicarea legilor, aprovizionarea oraşului, conducerea poliţiei comunale, redactarea bugetelor, încheierea contractelor etc18. Ca primari ai Brăilei au fost, în acest răstimp: Triandafil Djuvara (1866-1868), C. Petrescu (1869-1870 şi 1872-1873) Radu S. Campiniu (1871), C. Berlescu (1874 şi 1876-1877), Al. L. Zerlendi (1874-1875)19
Bugetele oraşului, în răstimpul de care ne ocupăm, sunt, în general, ca urmare a unei gospodări chibzuite, excedentare. De pildă, în anul 1865, el însuma la venituri 1.849,538 lei, la cheltuieli 1.877,230 lei excedentul fiind de 12.308 lei; în 1871: venituri - 1.081.883 lei, cheltuieli – 912.039 lei şi excendent 169.843 lei ; în 1872: venituri – 1.0804.769,78 lei, cheltuieli – 1731.731,62 lei şi execendent 73.038,16 lei
20.Dacă luăm anul bugetar 1872, constatăm că veniturile oraşului Brăila au provenit din venituri ordinare (taxe anuale, închirieri de locuri şi pieţe publice, producţiii pentru spital, şosele si pavaje etc) în valoare de 672.453,74 lei şi venituri extrordinare (taxa de o jumătate la sută din import şi export pentru cheiuzl portului , donaţii, reţineri pentru întrţinerea în bună stare a pavajului, locuri vândute prin sorţi şi licitaţie în jurul oraşului, percepţia fiscală etc) în valoare de 1.132.316,4 lei21
Din veniturile obţinute în anul 1872, Primăria a putut face cheltuieli ordinare importante pentru: Şcoala Comercială „Carol I” – 24.591,23 lei; şcolile primare ale statului de băieţi şi fete din oraş – 14.771,70; serviciul medial al urbei – 10.878,15 lei; Spitalul Civil al Urbei – 47.707,37 lei; Comanda pompierilor – 45.732,71 lei; garda – 25.955,65 lei; pavaje – 13.400 lei etc. Dintre cheltuielile bugetare extraordinare menţionăm pe următoarele, ca fiind mai importnate, pentru: Şcoala Secundară de Fete „Penetis-Zurmale” – 10.603,50 lei; cheiul portului - 835.247,66 lei; clădiri şi îmbunătaţiri în oraş de utilitate publică – 154.053,50 lei, din care 121.165 lei pentru clădirea Spitalului Civil al oraşului
.
22
16Gheorghe Mihăilescu, Populaţia, p.127,131.
.
17Îndrumător, p.43 18Ibidem, p.43-44 19Sotir Constantinescu şi George Buznea, op.cit., p.43;Contribuţiuni pentru monografia oraşului şi judeţului Brăila cu prilejul serbărilo Centenarului, Brăila,1929,p.11 20Constantin C. Giurescu,op.cit., p.211;Primăria Brăila Comptu, p.4 şi 15. 21Ibidem, p.1-4 22Ibidem, p.5-15
4
Iluminatul oraşului se extinde şi acum. În 1867, Primăria dă pentru prim oară în antrepriză iluminatul oraşului cu gaz, în 1869 folosindu-se 350 lămpi. În 1873, numărul lămpilor s-a mărit cu 100(se ilumina şi noul raion al oraşului), numărul lor sporind de la an la an , până la 800 în 190523
Îmbunătăţirea alimentării oraşului cu apă se află şi va rămâne până după războiul de independenţă, tot in stadiul discuţiilor preliminării, la 26 martie/7 martie1874 Primăria făcând primele publicaţii pentru dare în antrepriză a construcţiei şi instalaţiilor necesare aducerii apei filtrate în oraş
.
24
Se continuă acţiunea de pavare a oraşului şi constituirea cheiului portului, dovadă fiind oferta lui M. Klein făcută Primăriei, la 10/22 august 1869, de a importa piatră din Scoţia
25. O altă ofertă vine şi din partea lui L. C. Manessis, reprezentant al unei societăţi franceye de construcţii edilitare , care arată că „ dacă comuna Ibraila poate dispune de 548.957 franci 90 centime” , Societatea Vitali se insărcinează a “ esecuta în termen numai de doi ani lucrări pentru 5.000.000 franci, precum: canalizări, pavaje, trotuare, alimentare cu apă a oraşului şi iluminarea cu gaz de cărbuni” (pe adresa de ofertă se înscrie rezoluţia: “Se va avea în vedere când se va ivi în comună trebuinţă de asemnea piatră”)26
Şi pentru îmbunătăţiri ale administrţiei Brăilei vin iniţiative. Astfel, într-un memoriu, purtând 179 semnături, se cere, prin 9 puncte, Primăriei Brăila să fie luate măsuri pentru sistematizarea oraşului ca: “ regularea oborului la bariera strada Bucureşti”, “funcţionarii onorabilei primării să vă la număr cam mulţi si lefurile prea înaintate” (deci, reducerea aparatului biroctratic – n.n), “ să se facă localuri trebuincioase pentru comună, adică pentru primărie, şcoli, spitaluri şi celelalte , anu mai plăti comuna chirie” etc
27. La 26 august/7 septembrie 1876, Prefectura judeţului Brăila face un raport către Ministerul de Interne prin care argumenteză “defectuoasa împărţire a culorilor oraşului” datorită faptuli că Brăila a luat “ o mare întindere prin darea locurilor noi şi popularea lor”, cerând o mai regulată împărţire o oraşului în patru culori , care să ţină “ numai de populaţia şi de posiţiunile ce reclamă diferenţa activitatea poliţiei”(alăturat raportului s-a înaintat şi o schiţă de plan a orşului pentr reorganizarea administrativă)28
Îm afară de Primăria Brăilei şi Prefectura judeţului în oraş îsi aveau sediul şi-si desfăşurau activitatea şi alte autorităţi publice. Camera de Comerţ şi Industrie Brăila , instituţie creată pe bza legii din 2/14 octombrie 1864, în principalele oraşsi şi porturi ale ţării, avea ca importantă atribuţie prezentarea in faţa guvernului , la cerere sau din proprie iniţiativă, informaţii şi sugestii referitoare la comerţul şi industria din zona ei de jurisdicţie. Era condusă de un oficiu compus din: preşedinte, vicepreşedinte, secretar şi casier, fiind subordonată pe plan central, Ministerului de Interne, Agriculturii şi Lucrărilor Publice. Obţinea venituri, îndeosebi, prin încasarea “zeciuielii” asupra taxeoi patentarilor
29
23Nae A.Vasilescu,op.cit., p.19.
. Căpitănia Portului Brăila, menţionată documenta încă din 1832, percepea,
24 Ibidem, p.21 25Doc.ist.oraş.Br., p.296.La 12/24 august Primăria Bucureşti cere sprijin Primăriei Brăila pentru transportarea a 350.000 bucăţi de piatră+granit de Scoţia, ‘ori prin care de-a dreptul în capitlă, sau prin vase până la Giurgiu”,necesare la pavarea străzilor(ibidem, p.128) 26 Ibidem, p.303-304 27 Ibidem, p.305-306 28 Ibidem, p. 343-344 29 Ibidem, p.152
5
pe baza legii din 18/30 noiembrie 1863, taxa ½% din valoarea produselor şi mărfurilor importate şi exportate (afară de celelalte taxe fiscale); prin legea din noiembrie 1871, se suprimă taxele de ancoraj, dar prin legea din martie 1873 se percepe taxa de cheiaj, de macar şi de balanţă (erau scutite de aceste taxe bastimentele de război, poşta şi pasagerii). Un comitet compus din prefectul judeţului, primarul oraşului si inginerul portului, aflat sub conducerea Ministerului Lucrărilor Publice, verifică veniturile, cheltuielile şi lucrările făcute de Căpitănia Portului din fondul de ½ % din taxele de cheiaj, macar şi balanţă.30 Tribunalului civilo-comercial i s-a fixat denumirea, din 1872 de Tribunalul Judeţului Brăila, care a depins, până in 1886, de Curtea de Apel din Focşani31 . Curtea de Juraţi din Brăila a luat fiinţă pe baza legii din 16/28 iulie, care prevedea înfiinţarea in fiecare district (judeţ) a unei astfel de instituţii, ca să judece delictele politice, de presă şi crimele. Este atestată documentar in 1869 şi intra tot în yona de jurisdicţie a Curţii de Apel din Focşani (de care mai depindeau judeţele Râmnic, Putna, Bacău, Tecuci, Tutova, Covurului şi Ismail )32. În anul 1868 se instituie la brăila două judecătorii de pace, pe baza legii din martie 1879 a două judecătorii de ocol şi în 11 oraşe – reşedinţă de judeţ, printer care şi oraşul Brăila, câte o judecătoroie de categoria I33 . Alte autorităţi şi instituţii publice: Serviciul Medical al Urbei34, Spitalul Civil al Urbei35 , Comanda Pompierilor36, Garda de zi şi noapte37 , Poliţia38 şi Garda cetăţenească.Aceasta din urmă a luat fiinţă pe baza ordinului nr.7661 din 24 martie/ 5 aprilie 1866 al Ministerului de Interne către Primăria Brăila, ce invita pe primar “a lua îndată măsuri spre a face în oraşul ce administrţi recensământul persoanelor ce urmează a participa în guardia, ca apoi să se poată şi organiza de îndată” (în afară de Brăila, s-au mai constituit corpuri de gărzi în orşele : Bucureşti, Ploieşti, Craiova, Galaţi, Iaşi, Focşani, Piteşti, Bacău şi Bârlad)39.Garda cetăţenească avea, în 1872, 1 comandant, 1 secretar, 3 căpitani adjutanţi, 2 sergenţi, 1 casier, 1 procuror, 1 copist, 1 grefier, 1 tambur major, 1 capel maister, 24 muzicanţi, valoarea anuală a salariilor acestora cifrându-se la 24.200,3240. În 1975, aceasta era compusă din 1286 gardişti, 3 ofiţeri superiori, 4 ofiţeri inferiori, 3 sergenţi secretari, 1 sergent adjutant, 4 toboşari, 4 gornişti şi 1 armuier41
30 Ibidem, p.168-169.
.
31 Ibidem, p.202. 32 Ibidem, p.227. 33 Ibidem, p.237. 34 În anul 1872 era încadrat cu 2 medici, 1 chirurg, 1moaşă, pentru care s-a plătit annual 10.044 lei( Primăria Brăila Comptu, p.8) 35Avea 40 de paturi pentru bolnavi şi era deservit, în 1872, de: 1 medic primar, 1 medic secundar, 1 chirurg, 1 intendent, 1 preot, 1 moaşă, 1 bărbier, 4 infirmieri, 3 infirmiere, 3 spălătorese, 1 bucătăreasă, 2 oameni(ibidem, p.8) 36 Era compusă, în 1872 dintr-un comandant , 1 ajutor de commandant, 3 sergenţi, 44 pompieri, pentru salarizarea lor anuală s-a cheltuit 33.638,31 lei(ibidem). 37 Formată , în 1872, din 1 şef , 1 ajutor de şef, 30 călăreţi, 140 gardişti pedeştrii, numai 6 luni pet imp de iarnă şi 6 gardişti pedeştri pentru 100 zile de vară, care au fost plătiţi pe întregul an cu 111.843,88 lei(ibidem, p.9). 38 Serviciul poliţienesc era format, în 1872, din 1 şef, 4 comisari de culori, 12 subcomisari, 8 copişti, 1 comandant de dorobanţi, 6 dorobanţi călăreţi, 8 dorobanţi pedeştri, 5 căpitani de bariere(ibidem, p.9). 39 Doc.ist.oraş.Br. , p.248. 40Primăria Brăila Comptu, p.9-10. 41 Municipiul Brăila, p.48.
6
Mişcări sociale Chiar in luna când Carol I urca pe tronul României, a avut loc puternica răscoală a grănicerilor din 1866. Grănicerii, temându-se că li se vor lua înapoi pământurile căpătate în timpul lui Cuza Vodă, n-au răspuns chemării de a se comcentra în tabăra de la Sabar, menită a riposta la mişcările militare ale Turciei, determinate de aducerea la tron a prinţului străin, dezlănţuind răscoala42. Ea porni din zona Calafat şi se extinse repede până la Brăila şi Galaţi43
Documentele de arhivă şi rapoartele viceconsulului francez la Brăila, Maurin Bié, adresate Ministerului de Externe al Franţei, ilustrează desfăşurarea răscoalei grănicerilor în zona Brăilei, în care sesizau, în prima fază a ei (17/29 – 19/31 mai), solidarizarea sătenilor şi orăşenilor săraci de pe islazul Brăilei , iar în a doua (20 mai/1 iunie – 31 mai/12 iunie), rezistenţa de dezarmare a grănicerilor reîntorşi în satele lor
.
44. Tabăra grănicerilor era pe islaz( zona parcului „Monument”), încercuită de 3 companii de infanterie şi escadronul de dorobanţi ( a fost şi un battalion de la Galaţi), care separau miile de ţărani şi numeroşi locuitori ai oraşului, ce invadaseră câmpia din jurul Brăilei, înarmaţi cu ciomege, furci şi securi. S-au luat măsuri armate pentru a nu permite intrarea răsculaţilor în localitate45. Organele de anchetă au depistat, printre participanţii civili la răscoală, 8 locuitori ai Brăilei, consideranţi „instigatori”: Petrache Eftimie şi ispravnicul de islaz “ strigau poporului să sară cu ciomegele şi au venit chiar asupra ofiţerilor maltratându-i” şi sfătuind pe oameni ” să nu dea in soldaţi sau în dorobanţi ci numai în ofiţeri” ; Dinu Drăguţu Stoica şi Gheorghe Bălănică îndemnau pe locuitori să atace trupele că “numai în chipul acesta pot scăpa pe fraţii lor grăniceri” ; preotul Dumitru de la biserica “Sf. Gheorghe” din Brăila incita pe oameni să atace şi pe dorobanţi “că n-au venit să se unească cu grănicerii”46. Încercările de a dezarma pe grăniceri au ieşuat, prefectul, cu aprobarea Ministerului de Interne, îngăduind retragerea lor cu armele pe care le aveau, urmând să le depună în termen de 3 zile47
. Răspândiţi în grupri mici prin sate, grănicerii au ţinut legătura între ei, au preconizat o nouă concentrare de forţe şi au organizat puncte de rezistenţă pentru a nu se lăsa dezarmaţi ca în comunele Vădeni, Gropeni, Osmanu, Valea Cânepii, Şuţeşti. Rezistenţa cea mai importantă a fost in comuna
42Constantin C. Giurescu,op.cit.,p.212 43Ibidem 44Gh. Iavorschi,Aspecte cu privire la răscoala grănicerilor din anul 1866 în cuprinsul judeţului Brăila, în Istros, I, Buletinul Muzelui Brăila.Studii – comunicări- note, Brăila, 1980,p.252-254 45Ibidem, p.400;Doc.ist.,oraş Br.,p.252-254 46Gh. Iavorschi , ,op.cit.,p.399-400(citatele sunt preluate din lucraea folosită) 47Ibidem
7
Viziru, unde, la 26 mai/7 iunie, erau adunaţi peste 300 grăniceri cu puşti şi 500 de ţărani înarmaţi cu ciomege. Pentru lichidarea punctelor de rezistenţă şi dezarmarea grănicerilor s-au folosit trupe din Regimentul 3 de Infanterie din Brăila( la Viziru a sosit şi o grupare 350 de dorobanţi din judeşul Râmnicu Sărat), iar pentru siguranţa oraşului au fost folosiţi 200 de marinari militari ai flotei române de la Dunăre şi 36 dorobanţi48. Companiile de grăniceri de la Gruia, Calafat, Bechet, Brăila, Galaţi, Polizeşti au fost desfiinţate, ca urmare a represiunii, prin dezarmarea grănicerilor, arestarea şi condamnarea căpeteniilor lor în 1866, dar au fost reînfiinţate în anul următor49
În perioada de după 1866, se desfăşoară în România tot mai viu procesul formării clasei muncitoare, al trezirii conştiinţei şi al organizării ei.
.
La Brăila, sporul demografic s-a rflectat şi în numărul de muncitori, cei mai mulţi statorniciţi pe islaz. În 1866 se aflau aici 1158 de familii( 996 de familii pământene, 162 supuse unor protecţii străine). Din aceste familii aproape 1000 de muncitori lucrau în port ca ciurari, hamali şi căruţaşi. Alţii, mai puţini, lucrau în construcţii, pavarea străzilor, în fabrici50. Perioada de vârf dura în port câteva luni din an, scăderea sau stagnarea activităţilor de aici loveau îndeosebi pe muncitorii manuali( în perioada de stagnare a activităţii fluviale, un număr mare de căruţaşi era folosit în transportul mărfurilor între Brăila şi Galaţi)51. Într-o informare către primărie, poliţaiul Brăilei arăta în anul 1867 că „muncitorul nu are ce muncii şi trăişte foarte strâmtorat52. În decembrie 1866, un număr de 1000 de muncitori de pe islaz cer domnitorului, printr-o petiţie, să se desfiinţeze “împovărările cele grele de dări”(administrţia locală n-a rezolvat favorabil această cerere), iar, la 9/21 noiembrie,58 muncitori, domicilaţi în comuna Islaz, au cerut Primăriei să li se dea „dreptul de a plăti aceste terenuri cu un preţ mai scăzut”, drept încuviinţat de minister în 1863, “ spre a fi şi noi propietari ca fiecare orăşan” ; petiţionarii arată că, prin arhitect, primăria măsurat „la fiecare locuitor câte 120 stânjeni pe islazul urbei”, cu condiţia de a plăti fiecare locuitor câte 40 lei pe an ca embatic(arendş – n.n.), până când ne va permite mijloacele d-al plati”53
În 1866, s-au organizat asociaţia( corporaţia) profesională a muncitorilor ciurari, cu un staroste, ce se afla sub directa comandă a primarului, schimbat de ei din cauza abuzurilor şi a recurgerii la maltratări. Cel ales în iulie 1868 a fost şi el înlocuit de ciurari, pentru că reprezenta interesele patronilor şi ale autorităţilor si nicidecum ale lor
.
54. Exista, în 1871, o corporaţie a muncitorilor din port, care avea 2000 de muncitori, cu regulament aprobat de minister, grupaţi, după activităţile prestate, în 3 categorii55
Una dintre cele mai puternice acţiuni de luptă a clasei muncitoare din România, aflată în plin proces de formare şi dezvoltare, a fost greva ciurarilo din portul Brăila din
.
48Amănunte privind lichidarea puncteleor de rezistenţă ale grănicerilor din satele judeţului Brăila şi dezarmarea lor, veziGh.Iavorschi,op.cit,.p.401-403 49Constantin C.Giurescu, op.cit.,p.212. 50N. Mocioiu,Aspecte ,p.251-252. 51Ibidem 52Ibidem,Mişcarea,p.380. 53Ibidem, Aspecte,p.381-382 54Ibidem,Mişcarea,p.381-382 55 Ibidem, p.382
8
anul 186856. Abuzurile la care erau supuşi, proasta salarizare şi starea de sărăcie i-au detreminat pe ciurari (o categorie de muncitori portuari care înlăturau cu ciurul corpurile străine din cerealele menite exportului) să declare, la 10/22 septembrie 1869, greva. Ei au încetat lucrul şi au trimis o delegaţie la patronul Sgardelli, spre a duce tratative pentru a obţine un alt preţ al zilei de muncă. Cu ei s-au solidarizat şi alte categorii de muncitori portuari nemulţumiţi. Chiar în timpul tratativelor, poliţia a intervenit şi a arestat opt dinte muncitori, consideraţi “capi de rebeliune”. Aceşti au fost anchetaţi în stare de arest, timp de o săptămână. Cei opt capi de grevă au fost trimişi în judecată, care a durat peste şapte luni, însă, negăsindu-se motive temeinice de condamnare, tribunalul i-a achitat. S-a stabilit un regulament pentru corporţia ciurarilor, aprobat şi trimis Cameri de Comerţ, prin care se prevedea ca atât comercianţii, cât şi muncitorii, să se învoiască şi să se ingrădească abuzurile faţă de lucrători, iar orice tocmeală făcută să fie consemnată la începutul săptămânii de lucru. Abia cu 1/13 ianuarie 1870, Camera de Comerţ hotăra ca să pună în aplicare acest regulament57
O grevă de proporţii mult mai mari în portul Brăila a fost cea din 1875, la care au participat, pe lângă căruţaşi, toate categoriile de muncitori manuali, nemulţumiţi de abuzurile vătafilor (şi patronilor) sistemul bătăii, salariile mici şi lipsa unei legislaţii care sa-i apere. Prin tratative patronii au cedat, admiţând contractele noi de salarizare, care însă curând au fost înlăturate
.
58
.
Viaţa politică şi manifestări brăilene pentru susţinerea luptei popoarelor subjugate din Peninsula Balcanică şi a românilor aflaţi sub dominaţia austro-ungara Înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza la 11/23 februarie 1866, a provocat o stare de accentuată criză internă, iar pe plan extern, prilejul pentru unele puteri europene, potrivnice consolidării unităţii şi autonomiei statului naţional de curând creat, a unei intervenţii chia armate. Raţiuni politice ca: menţinerea stabilităţii interne, a coeziunii şi unităţii naţionale, consolidarea autonomiei şi pregătirea terenului pentru dobândirea mai rapidă a independenţei, pentru modernizarea statului, au detreminat pe oamneii politici şi clarvăzătoriai ai ţării să reactualizezeproblema prinţului străin – dar nu dintr-o familie domnitoare din statele limitrofe – cerinţă formulată încă din Adunările ad-hoc (1857), pentru a pune Europa din nou repede în faţa faptului împlinit. Aducerea în tară, cu sprijinul Franţei şi al Prusiei, al tânărului prinţ Carol de Hohenyollern şi confirmarea lui, cu o majoritate covârşitoare, prin plebiscitul din 2/14 – 8/20 aprilie, ca domn al României, a constituit soluţia politică cea mai potrivită. Încoronarea s-a săvârşit în ziua de 10/22 mai 1866, când noua Adunare (aleasă la 9/21 aprilie) îl proclamă domniotr sub numele de Carol I. În zilele următoare sosesc “sute de telegrame din toate părţile ţărei.
56Primul studio de amploare dedicate acestui eveniment este al lui N.I. Mocioiu, O grevă în aport în anul 1868,în Revista arhivelor,III,nr.1, 1960 p.116-125, valorificat pentru prima dată în tratatul Istoria României, IV ,p.485, aoi în Constantin C, Giurescu,op.cit.,p.210-211 57Pentru amănunte ,vezi Nicolae Mocioiu, Mişcarea , P.318-383 ŞI Doc.ist.oraş.Br.,p.284-286. 58Nicolae Mocioiu, op.cit., p.384.
9
Toate oraşele mai amri ale României au sărbătorit sosirea prinţului cu solemnităţi, banchete şi iluminaţii”59
Domnia lui Carol (1866-1914) a debutat prin adoptarea de către Parlament, în iunie 1866, a unei noi constituţii (cu mici modificări, rămasă în vigoare până în anul 1923), România devenind monarhie constituţionlă (proclama principiul monarhiei ereditare). Constituţia din 1866 , apreciată în vreme aceea, prin conţinutul ei, ca una dintre cele mai progresiste din Europa, a reprezentat un puternic instrument în dezvoltarea României moderne , în afirmarea independenţei , în accelerarea dezvoltării capitalismului, în consolidrea instituţiilor burgheze şi a statului naţional. Carol I a cârmuit cu măsură şi modestie , deasupra fracţiunilor şi partidelor politice , devenind un factor de stabilitate. Se constituie , deşi încă nu bine delimitate organizatoric , două partied politice (cuvântul de partid se folosea des după 1859): liberal( formal, constituit în 1875) şi conservator (la fel , in 1880). Aceste partied au ajuns la putere şi au condos ţara prin sistemul rotativei guvernamentale , crearea lor şi sistemul adoptat constituind un alt element stabilizator ai vieţii politice interne.
În anii1866-1877 iau fiinţă şi la Brăila organizaţiile locale ale celor două partide de guvernământ , de care se leagă apariţia primelor ziare politice , cele mai multe cu o existenţă efemeră : Brăila jurnalu( octombrie –decembrie 1870),Poşta Brăilei (ianuarie – mai 1873), Cetăţeanul (mai 1873), Lanterna (cu o existenţă mai lungă: martie 1873 - septembrie 1875, care , în septembrie 1874 - septembrie 1875 îşi ia numele de Lanterna roşie), Vocea Brăilei (octombrie 1873), Urbanul, care a durat mai bine de doi ani (septembrie 1874 – 16 ianuarie 1877) Libertatea (iulie 1875 – mai 1876) Gazetta de Brăila (februrie 1876), Vestitorul de Brăila ( mai 1877) şi Liberalul cugetătoru (octombrie 1877)60
În decurs de aproape o lună ( 24 iulie /5 august – 26 septembrie 1866), Carol face o călătorie de+a lungul ţării, pentru a o cunoşte pe viu
.
61. Urmează călătoria la Constantinopol ( 9/21 octombrie – 22 octombrie / 3 noiembrie 1866 ). Cu o zi înainte de a pleca, printr-o proclamaţie , dă “de veste poporului că Înalta Poartă a recunoscut dorinţele românilor de-a avea o dinstie ereditară şi o formă de guvernământ constituţională” şi că merge la Constantinopol “ca să asuâigure în persoană pe Sultanul că românii vor respecta cu credinţă tratatele care reglementează raporturile dintre ţara lor si Turcia”. Înainte de plecare acordă o audineţă consulilor generali (de la care a lipsit cel rusesc!). A mers la Constantinopol reprezentând , ca şi Alexandru Ioan Cuza , cu demnitate şi hotărât , interesle ţării, bucurându-se de toate onorurile cuvenite unui adevărat suveran. Tratativele şi manifestările protocolare, desfăşurate în cadrul unui program foarte incărcat, s-au încheiat cu înmânarea firmanului şi recunoşterea noii constituţii a României62
Iată cum este descrisă în Memoriile şi vizita domnitorului la Brăila :”Prinţul se îmbarcă pe la orele 10 ( din oraşul Olteniţa – n.n) şi ajunge seara la Brăila, unde i se face
. Abia sosit de la Constantinopol, Carol face o călătorie de-a lungul ţărmului românesc al Dunării, vizitând localităţile: Olteniţa ,Călăraşi, Brăila, Galaţi, Ismail, Bolgrad şi Cahul, unde a fost primit de autorităţi şi populaţie .
59 Memoriile Regelui Carol I al României (de un martor ocular),vol I,Bucureşti,F.a.,P.55. 60S.Semilian,Istoricul presei brăilene de la 1839 până la 1926, Brăila, p.28-30; Constantin C. Giurescu, op.ciz.,p.212-213. 61Memoriile,II, Pp.5-31. 62
10
o primire strălucită....După te-deum, masa de gală, după care nelipsitul conduct de toţe ; oraşul întreg pare în mişcare. Brăila e un oraş comercial important (30.000 locuitori), cel mai importnat port pentru exportul de grâne din Valachia; corăbii don toate ţările lumei aşteptă aici să încarce... Prinţul viziteaza şi aici , ca pretutindeni, toate instituţiunile publice, cazarma, spitalul, şcoalele, penitenciarul, multe biserici, precum şi marile hambare de lemn pentru grâne şi câteva mori; de partea de către uscat a oraşului se află un număr nesfârşit de mori de vânt... Pe la 12 ore , prinţul primeşte corpul consular, apou vizitează grădina publică şi portul. Seara dă o masă tuturor notabilităţilor oraşului şi privşte apoi la iluminţie. Îmbulzeala pe stradă era atât de mare , încât uneori nu putea să înianteze”63
În probleme de stat, până în 1875, Carol mai fost oaspete de onoare al brăilenilor. La 3/15 iunie 1867, însoţit de ministru Dumitru Brătianu, Carol I pleacă la gurile Dunării. Călătoria până la Brăila o face cu poşta (în 14 ore!). „Toate primirile oficiale le face fără oboseală “. A doua zi , îniante de amiază, vizitează bisericile, şcolile, cazărmile şi sinagoga, “ prin ceea ce dovedeşte că poartă o egală considerţie tututor confesiunilor şi n-are nici o prejudecată împotriva evreilor”(aparuse un current antisemit în ţară, mai ales în Moldova, care complica situaţia în afara ţării – n.n)
.
64. Peste trei ani, în octombrie 1870, prinţul face un turne pe cale ferată pentru a vedea stadiul şi calitatea lucrărilor efectuate de consorţiul Strousberg. La Brăila este în ziua de 12/24 octombrie, iar la Galaţi este pe 13/25 octombrie. Brăilenii „îi fac prinţului ovaţiuni entuziaste, căci oraşul îşi dă bine seama de însemnătatea liniei ferate pentru comerţul ei”. Se intresează în ambele porturi, principale porţi ale exporturi românesc, de stare a comerţului “şi primeşte numeroase plângeri depsre pagubele suferite de România din cauza războiului franco-german. Afacerile sunt paralizate la Galaţi şi la Brăila, iar marile case de sport au suferit pierderi mari”65. După 1871, când relaţiile dintre marile puteri se complică, domnitorul dă o mare atenţie organizării şi întăririi puterii armate a ţării. După ce inspectează, în ultimele săptămâni ale lunii martie 1872, toate regimentele din garnizona Bucureşti, atât în cazarme, cât şi pe câmpul de exerciţii (şi fabrica66 de cartuşe Peabody),face “inspecţii amănunţite “ale trupelor din Brăila, Galaţi, Focşani ,Tecuci şi Buzău. La 23 octombrie /4 noiembrie 1873, Carol I este din nou la Brăila, unde gaseşte pe negustori cam ingrijoraţi, ca şi în Basarabia şi Galaţi, din cauza recoltei rele şi a crizei financiare ce bântuie în toată Europa, entuziasmul pentru prinţ e totuşi mare şi nicodata n-a fost primit cu mai multă însufleţire ca acum. Asistă, în prezenţa autorităţilor şi clerului, la punerea pietrei fundamnetale a cheiului (speră ca în curând să inceteze „sistemul primitive de încărcare şi descărcare “) şi vizitează noua biserică ridicată de colonia greacă.67
Se ştie că Brăila , asemenea altor oarşe româneşti, a fost locul de refugie şi bună convieţuire pentru unele grupări entice ale popoarelor subjugate din Balcan: ca greci, albanezi, sârbi, îndeosebi bugari etc.,care s-au bucurat de condiţii favorabile pe tărâm
.
63Ibidem, III, P. 6-10. 64Ibidem,P.57-71. 65Ibidem,v, p.127-128. 66Memoriile,VI,p. 59-61. 67Ibidem,VII,P.49
11
economic, politic, cultural. Mulţi din cei veniţi de peste Dunăre s-au adaptat noilor condiţii de viaţă şi au devenit cetăţeni români, alţii s-au construit în comitete revoluţionare şi au susţinut material , spiritual sau chiar cu sacrificiul suprem lupta propriilor popoare Grecii din Brăila , destul de numeroşi, au trimis importante sume de bani insurgenţilor din Creta , ca în 1866 (din fondurile destinate construirii bisericii comunităţii elene) şi în 187368. Tot aici ei constituie un corp de voluntary, care voiau să lupte sub drapelul statului grec, lucru neadmis de guvernul român69
Colonia bulgară s-a dovedit a fi, pentru răstimpul de care ne ocupăm cea mai activă, sub raportul acordării de sprijin conationalilor de peste Dunăre .” Dintre oraşele din provincie din România ,-arată P. Constantinescu (Iaşi), Brăila ,a cunoscut cea mai puternică mişcare revoluţionar-naţională bulgară”
.
70 . A funcţionat la Brăila începând cu anul 1861, o importantă şcoală bulgară (ce vechime , a doua în ţară după capitală). Ea a continuat să existe , fără întrerupere, până la eliberarea Bulgariei şi după 187871. S-a bucurat , uneori de sprijin financiar din partea Primăriei Brăila ca de pildă , cu 150 galbeni, în 1868. Prin adresa nr. 4 din 18/30 ianuarie,Eforia şcolii bulgare aduce nemulţumiri Primăriei Brăila pentru „această cu adevărat filantropică donaţie menită a alina cu mâna luminei virtuţii odraslele sudioase a acelor trepte mai scăpătate care sunt flămânde şi secetoase pentru instrucţiunea pânei morale”72
Brăila şi războiul de independenţă din 1877-1878 Epopeea eroică din 1877-1878 a reprezentat un moment crucial în istoria României. Încă de la sfârşitul lunii martie 1877 erau semne de încordare de-a lungul Dunării. Astfel , la 1/13 martie 1877, baronulde Fava , agent diplomatic al Italiei la Bucureşti, raporta ministrului său de externe „pregătirile militare care se fac pe malul otman”, că “Turcia va dori să ocupe Calafatul ale cărui înălţimi domină Vidinul”, să debarce la Călăraşi , în faţa Silistrei şi că, pe lângă aceste va încerca “să pună stăpânire pe podul stabilit pe Siret, lângă Barboşi , pentru ca să taie comunicaţia feroviară dintre Moldova şi Valahia”73 . G. Ceacâru, căpitanul potrului Brăila , comunica , la 5/17 aprilie ,Ministrului de Externe : „La Măcin, turcii lucrează cu mare activitate la formarea taberelor. Sunt concentraţi acolo un regiment de cavalerie , unul de infanterie şi pe fiecare zi sosec rezervişti şi başibuzuci, iar artileria este compusă din 14 tunuri Krupp;se asteaptă, fiind pe drum , 7 vapoare cuirasate mari, sosite la Sulina”74
La 12/24 aprilie , Rusia a declerat război Turciei. Fără a se aştepta ratificarea convenţiei de către Parlamentul român , trupele de cavalerie rusă au trecut precipitat
.
68Arth.St.Brăila, fond Comuniatea elenă de la Brăila,documentele 2,4,11,16 din 1867 69Nicolae Ceachir,România in sude-estul Europei 70P.Constantinescu-Iaşi,Studii istorice româno-bulgare, editura Academiei R.P.R.,1968 P.83 71Ibidem,p.36. 72Doc.ist.oraş.Br., p.271-272. 73P.Constantinescu-Iaşi,op.cit.,p.63-80. 74Independenţa României.
12
frrontiera României , cu o zi îninte. Începând de la 6/18 aprilie 1877, data mobilizării armatei române , şi până la 12/24 aprilie 1877, subunităţi ale Diviziei 3 infanterie şi Compania 4 geniu au apărat podul de la Barboşi , când în zonă au sosit trupele ruse75. Până în seara zilei de 13/25 aprilie , aceste trupe ajung la podul de la Barboşi şi Brăila.Marele duce Nicolae a explicat lui Carol că pericolul la care era expusă României şi informaţiile alarmante „ care făceau să întrevadă o surpriză din partea inamicului”, l-au detreminat să ocupe , „în cea mai mare grabă , punctele atât de expuse ca podul de la Barboşi şi Gura Siretului”76.Poziţia Brăilei era de mare însemnătate strategică. Aşezată pe marginea estică a platoului dintre râurile Prut şi Ialomiţa, domina o mare parte din Dobrogea de nord-vest, până lângă oraşul Măcin. La 14/26 aprilie , soseşte la Galaţi colonelul rus Depp cu ofiţeri de geniu şi hotărăşte aşezarea a 9 baterii cu tunuri de camp: 4 la Reni, 1 la Barboşi şi 4 la Brăila, precum şi barajele demine de pe Dunăre ;la 26 aprilie /8 mai, tunurile de camp sunt înlocuite cu cele de asediu: 2 turnuri şi 2 mortiere la Reni, 4 turnuri la Braboşi, 10 tunuri şi 4 mortiere la Brăila77
Înainte de începerea lucrărilor de baraje , prin ordinal comandamentului rus din 16/28 aprilie, libertatea de navigaţiei s-a oprit, iar printr-o instrucţiune a marelui vizir Edhen Paşa s-a declerat fluvial în stare de blocadă
.
78
75Documente privind istoriaRomâniei.Razboiul de independenţă 76Nicolae Nicolae,General Gh.Anghelescu-Amintiri din viaţă. 77Nichita Adăniloaie,Independenţa naţională a României , editura Academiei R.P.R.,1968 P.143 78Colonel I. Manolescu, Războiul româno-ruso-turc din 1877,Ediţia III, Bucureşti, 1921, p.45
7. DIMENSIUNEA COGNITIVA. METODE PENTRU O PREDARE-INVATARE ACTIVA ................................................................................................................................................... 15
7.1. MODERNIZAREA INSTRUCTIEI SI EDUCATIEI DIN PERSPECTIVE REFORMEI CURRICULARE ACTUALE ......................................................................................................................... 36 7.2. METODE, TEHNICI SI PROCEDEE DE EFICIENTIZARE A INVATARII. INVENTAR ................................... 47 7.4. METODA FRISCO ............................................................................................................................ 92 7.5. METODE BAZATE PE ANALOGII ................................................................................................... 113 7.6. METODA PHILIPS 6-6 ................................................................................................................... 135 7.7.METODA 6-3-5 .............................................................................................................................. 157 7.8. INTERVIUL GRUPULUI CREATIV ...................................................................................................... 98 7.9. REUNIUNEA – PANEL ....................................................................................................................... 98 7.10. JURNALISMUL SCOLAR ............................................................................................................... 190 7.11. INVATAREA DRAMATIZATA ................................................................................................................................ 28 7.12. CARENTELE EDUCATIEI NOI ................................................................................................................................ 32
7. Dimensiunea cognitiva. Metode pentru o predare-invatare activa
7.1. Modernizarea instructiei si
educatiei din perspectivele
reformei curriculare actuale
7.2. Metode, tehnici si procedee de
eficientizare a invatarii.
Inventar
7.3. Mozaicul
7.4. Metoda Frisco
7.5. Metode bazate pe analogii
7.6. Metoda Philips 6-6
7.7. Metoda 6-3-5
7.8. Interviul grupului creativ
7.9. Reuniunea panel
7.1o Jurnalismul scolar
7.11. Invatarea dramatizata
7.12.Carentele educatiei noi
7.1. Modernizarea instructiei si educatiei din perspective reformei curriculare actuale
Pornind de la dialogul cu pedagogia europeana si Americana, teoreticienii romani,
Stefan Barsanescu, Constantin Narly sau Dimitrie Gusti au demonstrat necesitatea
raportarii educatiei si instructiei la realitatile romanesti.In acest context, s-a nascut o
abordare echilibrata intre invatamantul fascinat de teorii si abstractizari, in care
profesorul reprezinta autoritatea suprema, si educatia practica si activa, care ofera elevilor
libertatea deplina de actiune1
Tendintele contemporane de globalizare au dus la modificarea paradicmei
educationale prin deplasarea centrului e greutate dinspre invatarea conformista spre cea
inovatoare. In noul context, accentul cade pe cultivarea receptivitatii si formarea
abilitatilor holistice, care permit elevilor sa anexeze rapid si eficient informatiile noi,
facilitarea accesului direct la sursele de informare, preocuparea pentru performantele
individuale, stimularea creativitatii si activitatii in echipa.Sistemul educational bazat, in
exclusivitate, pe cultivarea gandirii convergente si insusirea cunostintelor percepute ca
sisteme inchise tinde sa fie inlocuit cu un invatamant centrat pe spiritul competitiv,
stimularea capacitatilor moral-volitive, a imaginatiei si a creativitatii.
.
Trecerea de la o insusire statica a cunostintelor, teoriilor si opiniilor la un sistem
practic si creativ, care incurajeaza inventivitatea, determina implicit, adoptarea evaluarii la
noile metode si deplasarea dinspre cuantificarea raspunsului care reproduce materia
predata catre o masura pliata pe creativitate si pragmatism.Abordat din noua perspectiva,
sistemul valorizarii fixe care echiteaza si stigmatizeaza tinde sa fie inlocuit cu o evaluare
flexibila cu rol auxiliar, descriptiv si subordonat.
In acest capitol incerc sa sustin doua dintre cele mai importante si actuale cerinte
ale invatamantului romanesc :
-ideea de abordare sistematica a actului educatoinal ;
1 Mariana Pintilie, Metode moderne de invatare-evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002, pag. 50
-necesitatea schimbarii raportului dintre latura informativa si cea formativa a
invatamantului romanesc, in favoarea celei formative.
Dintre metodele participativ-active au fost abordate cu predilectie cele bazate pe
creativitatea si activitatea elevilor si invatarea prin cooperare adaptate de mine la clasele
unde am predat, in functie de paricularitatile de varsta ale elevilor, preferintele acestora,
dar nu in ultimul rand de factori externi – pozitia scolii si a claselor intr-o anumita
ierarhie a acestora, zona geografica, filiera si profilul liceului.
7.2. Metode, tehnici si procedee de eficientizare a invatarii. Inventar
Metodele constituie elementul esential al strategiei didactice, ele reprezentand
latura executorie, de punere in actiune a intregului ansamblu ce caracterizeaza un
curriculum dat.
In acest context, metoda poate fi considerata ca instumentul de realizare cat mai
deplina a obiectivelor prestabilite ale activitatii instuctive. De aici si o mare grija pentru
adoptarea unor metode variate, eficiente si adecvate nu numai specificului disciplinelor,
profilului scolii, ci si scopului general al invatamantului si cerintelor de educatieale
societatii contemporane.
Optiunea pentru o metoda sau alta este in stransa relatie si cu personalitatea
profesorului si gradul de pregatire, predispozitie si stilurile de invatare ale grupului cu
care lucreaza.
Din aceasta perspectiva , metodele pentru o invare activa se pot clasifica in2
1. Metode care favorizeaza intelegerea conceptelor si ideilor, valorifica
experienta proprie a elevilor, dezvolta competente de comunicare si relationare, de
deliberare pe plan mental si vizeaza formarea unei atitudini active : discutia, dezbaterea,
jocul de rol etc. ;
:
2. Metode care stimuleaza gandirea si creativitatea individuala, ii determina pe
elevi sa caute si sa dezvolte solutii pentru diferite probleme, sa faca reflectii critice si
judecati de valoare, sa compare si sa analizeze situatii date : studiul de caz, rezolvarea de 2 M.Ed.C., Invatarea activa , Consiliul National pentru pregatirea profesorilor, Bucuresti, 2001, pag.24
probleme, jocul didactic, exercitiul, eseul, referatul, recenzia, proiectul de cercetare,
portofoliu.
3. Metode prin care elevii sunt invatati sa lucreze productiv cu altii si sa-si
dezvolte abilitati de colaborare si ajutor reciproc : mozaicul, cafeneaua, proiectul in
(distribuirea materialelor) (invatare si pregatire) (predare si verificare)
Variatiuni pe tema mozaicului Grupurile cooperativese intalnesc si fiecare membru primeste altceva de invatat.
Perechile de pregatire se intalnesc si elevii care au acelasi subdomeniu, citesc si se pregatesc impreuna.
Perechile de repetitie se formeaza pentru repetitii si definitivarea prezentarilor de subdomeniu si pentru schim suplimentar de idei.
Grupurile cooperative se reintalnesc si membrii isi prezinta pe rand subdomeniul in fata grupului.
Nilelul cunostintelor se evalueaza prin discutii finale cu toata clasa, intrebari, examen individual, prezentari in fata clasei etc.
Turul galeriei
1. In grupuri de trei sau patru, elevii lucreaza mai intai la o problema care se poate materializa intr-un produs(o diagrama, de exemplu), pe cat posibil pretandu-se la abordari variate.
2. Produsele sunt expuse pe peretii clasei.
3. La semnalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasa, pentru a examina si a discuta fiecare produs. Isi iau notite si fac comentarii pe hartiile expuse.
4. Dupa turul galeriei, grupurile isi reexamineaza propriile produse prin comparatie cu celelalte si citesc comentariile facute pe produsul lor.
7.4. Metoda Frisco
Metoda4
4 Mariana Pintilie, Op.cit., pag. 64
a fost propusa de echipa de cercetare Four boys of Frisco(cei patru baieti din San Francisco). Scopul sau principal este de a identifica probleme complexe si dificile si de a le rezolva pe cai simple si eficiente. Metoda Frisco foloseste doua
procedee ; aplicarea listei de control si brinstorming. Lista de control este un chestionar alcatuit dintr-o succesiune de intrebari care directioneaza concluziile si lamureste problemele subsidiare. Chestionarul trebuie sa indeplineasca o serie de conditii :
• Sa contina intrebari simple, fara echivoc si formulate neimperativ ;
• Intrebarile sa fie ordonate dupa o scara psihologica ;
• Sa solicite un numar mic de informatii ;
• Sa ceara informatiile pe care elevii le poate da ;
• Sa presupuna raspunsuri simple de tipul da/nu.
Profesorul imparte clasa in doua echipe. Prima, numita echipa de investigatie, este alcatuita din 10-15 elevi, in timp ce echipa de concluzionare are in componenta 5-6 membrii. Lista de control este aplicata membrilor echipei de investigatie. Dupa ce fiecare elev formuleaza raspunsuri scrise, echipa idetifica problemele, le comenteaza critic si propune rezolvari odisnuite, clasice.Cel care aplica metoda Frisco distribuie membrilor echipei de concluzionare roluri care definesc anumite structuri psihologice :
a. Conservatorul apreciaza meritele solutiilor vechi, le puncteza neajunsurile si se pronunta pentru mentinerea fara a excude eventuale imbunatatiri;
b. Exuberantul emite idei originale, imposibil de aplicat in practica, asigurand prin aceasta o atmosfera imaginativ creativa ;
c. Pesimistul este cenzorul care neaga oportunitatea oricarei imbunatatiri a solutiilor initiale;
d. Optimistul critica pozitia pesimistului si sustine, la modul realist, solutiile propuse de exuberant.
La sfarsitul discutiilor, profesorul sistematizeaza ideile si invita elevii sa formuleze concluzii. Evaluarea va fi facuta pe baza raspunsurilor la chestionar si a ideilor exprimate de participanti. Metoda frisco permite indrumarea elevilor prin intermediul chestionarului, antreneaza intreaga clasa, incurajeaza identificarea problemelor sau gasirea solutiilor, formeaza abilitati de comunicare si adaptare la situatii diverse.
sunt modalitati de stabilire a semanarilor dintre concepte, notiuni, fenomene si situatii.Ratinamentele prin analogie presupun, in opinia psihologilor, golirea de continut a unui concept in scopul retinerii principiului fundamental care urmeaza sa fie transferat altui concept. Ca operatie de extragere a unor insusiri, tehnica analogica se bazeaza pe mecanismul abstractizarii generalizate care vizeaza selectia caractristicilor esentiale si transferarea lor altui concept. Stabilirea analogiilor se realizeaza in trei etape :
2. identificarea caracteristicilor formale commune proceselor sau fenomenelor intre care se stabilesc analogii;
3. transferarea proprietatilor formale identificate in etapa precedenta conceptului vizat de analogie.
J.J.Gordonstabileste patru tipuri de analogii :
1. directa – se realizeaza prin compararea unor notiuni sau concepte din domenii diferite, care au caracteristici similare ;
2. simbolica – se bazeaza pe descrierea schematica a elementelor problemei si formarea simbolurilor caliative(arta) si cantitative(stiinta, tehnica);
3. personala – identificarea cu problema ;
4. fantezista – folosita in mod special in domeniul artistic, consta in crearea unei dimensiuni imaginare a problemei.
Metoda cercetarii analogice
A fost realizata de francezul Jean Pierre Sol, in anii ’70. Se bazeaza pe analogia directa, o asociere partial consonanta care presupune transferul de insusiri de la un obiect la altul. Scopul principal al metodei este de a stimula imaginatia creativa prin abordarea analogica a problemei. Clasa este impartita in in grupe de 5-6 elevi, profesorul prezinta tema si cere echipelor sa formuleze o lista cu 20 de analogii ale problemei propuse.Marimea grupurilor si timpul de lucru sunt variabile neesentiale ale metodei. Dupa ce au fost inregistrate in scris, analogiile sunt prezentate, analizate, selectate si evaluate in functie de descriptorii de performanta stabiliti.
5 Ibidem, pag. 68
Metoda identificarii
Metoda presupune rezolvarea problemelor prin analogii directe si personale. Aceasta implica identificarea cu problema prin abbordarea afectiva din interior spre exterior a subiectului. Daca se aplica metoda la istorie, elevii vor incerca sa se identifice, in functie de subiectul ales cu personalitati istorice, de exemplu.Scopul metodei identificarii este de a determina o directie originala de tratare a unui subiect.
Aplicarea ei presupun parcurgerea urmatoarelor etape :
Definirea problemei ;
Elevii impartiti in grupe actualizeaza solutiile cunoscute ;
Se alcatuieste o lista cu analogii directe ;
Elevii aleg analogia pe care o pot trai afectiv si unul dintre ei incearca sa se identifice cu obiectul indicat ;
Dupa intoarcerea la problema initiala se cauta, pe baza ideilor expuse si consemnate, directii de abordare si se selecteaza solutiile viabile.
Matricea de indepartare creativa
Bazandu-se pe analogii care apeleaza la la fantezie, matricea de indepartare creativa propune o dubla indepartare de problema propusa pentru rezolvare. Scopul principal este de a produce un numar mare de idei si, in acelasi timp, de a gasi directii originale de rezolvare. In esenta, metoda consta in :
1. indepartarea de problema printr-o serie de asociatii primare ;
2. selectarea asociatiilor semnificative si, pornind de la ele, formularea unei serii secundare de analogii ;
3. formarea unor perechi de analogii secundare ;
4. selectarea perechilor interesante – pe baza lor si in relatie cu problema initiala se formuleaza solutii.
Profesorul formuleaza problema la inceputul sedintei, si o noteaza pe tabla. Cu
ajutorul elevilor, consemneaza ulterior expresiile in raport cu cu tema supusa analogiei.
Pentru fiecare expresie se formuleaza 10-12 asociatii primare care se noteaza pe tabla.
Pentru fiecare asociatie primara selectata, se formuleaza 5-6 asociatii secundare care sunt
consemnate, de asemenea, in scris. Se grupeaza asociatiile secundare doua cate doua, iar
dupa selectarea perechilor originale se reintroduce in discutie problemainitiala. Prin
comparatie cu asociatiile formulate, se propun solutii de rezolvare.
7.6. Metoda Philips 6-6
Metoda Philips 6-66
Metoda Philips 6-6 are doua variante :
a fost elaborata de profesorul de literatura J.Donald Philips
de la Universitatea din Michigan. Este considerata un blitz-brainstorming, deoarece
numarul optim de membrii ai grupului Philips, sase se apropie de varianta ideala a
grupului asaltului de idei. Tehnica Philips se individualizeaza prin limitarea discutiei la
sase minute ceea ce determina o intensificare a activitatii creative. Pierre Verone a
remarcat schematismul rigid si fara acoperire stiintifica a dublei restrictii, grup format din
sase membri, discutii limitate la sase minute. Acesta este principalul argument care
sustine posibilitatea constituirii unor grupuri de 5-7 membri, in cazul in care numarul
elevilor dintr-o clasa nu este divizibil cu sase. Formarea unor grupe mai mari sau mai
mici nu prejudiciaza valoarea rezultatelor.
1. varianta clasica;
2. varianta selectionarii participantilor prin eliminarea etapizata.
In cazul variantei clasice, grupele se compun din elevi desemnati aleator sau
dupa criterii prestabilite(exemplu: fiecare grup are in componenta un elev care isi
exprima cu usurinta ideile). Fragmentarea structurala a colectivului de elevi are avantajul
asigurarii echilibrului dintre grupe. Dupa constituire, fiecare grupa isi desemneaza un
lider, cu drept de a se implica in discutii, care va fi, in acelasi timp, secretar si purtator de
cuvant. In mod obisnuit, aplicarea exercitiului Philips 6-6, in variata clasica, unei clase de
30 de elevi nu depaseste 20 de minute.
Timpul este distribuit astfel :
6 Ibidem, pag. 60
Patru minute – pentru constituirea grupelor , anuntarea temei, scopului
si obiectivelor urmarite si a regulilor metodei. Pentru a facilita colaborarea intre membrii
grupului si a asigura claritatea obiectivelor se recomanda prezentarea subiectului supus
dezbaterii in scris ;
Sase minute – pentru discutiile in interiorul grupurilor. Ideile
considerate importante, sunt notate de secretari;
Doua minute – se acorda fiecarui conducator pentru a prezenta sintetic
ideile grupului sau.
Evaluarea rapoartelor se face in doua moduri:
a. sub forma discutiilor intre conducatorii grupurilor(forma de autoevaluare) ;
b. prin cuantificarea raspunsurilor facute de profesor.
In primul caz, coordonatorii grupurilor sunt invitati sa aleaga ideile interesante si
sa le ierarhizeze prin indicarea considerentelor care au stat la baza ordonarii lor. Scopul
final al acestei variante este de a identifica cea mai buna idee emisa. Alegerea ei se face,
in conditiile in care opiniile sunt impartite, dupa regula minoritatea se supune
majoritatii.In cel de-al doilea caz, profesorul in caliatatea sa de coordinator al discutiilor
rezuma, clasifica si cuantifica ideile exprimate.
Varianta selectionarii participantilor prin eliminare etapizata se deosebeste de
varianta clasica prin numarul sedintelor. Cu ocazia primei intalniri, clasa este impartita
in grupe omogene si li se aplica exercitiul Philips 6-6 in varianta obisnuita. Apoi, se
selecteaza in fiecare grupa elevii care au formulat idei numeroase si valoroase, in a doua
sedinta, programata ulterior, se aplica din nou varianta clasica. La sfarsitul intalnirii sunt
eliminati alti participanti. Procedeul continua pana la formarea unei singure echipe cu
care se organizeaza o sedinta speciala. Varianta urmareste evidentierea elevilor creativi si
stimularea creativiatii prin concurenta.
Avantajele aplicarii metodei Philips 6-6 sunt considerabile :
Stimuleaza imaginatia, creativitatea ;
Permite exprimarea libera si argumentarea ideilor ;
Faciliteaza comunicarea ;
Incurajeaza spiritul competitiv ;
Asigura solidarutatea de grup ;
Antreneaza intreaga clasa ;
Permite abordarea mai multor aspecte intr-un grup limitat ;
Angajeaza elevii in evaluare.
7.7.Metoda 6-3-5
Metoda se numeste 6-3-57
Practica a demonstrat ca metoda are o serie de avantaje :
pentru ca grupele sunt compuse din sase membri, se
anunta trei idei care sunt imbunatatite de ceilalti cinci elevi. Dupa formularea subiectului
pentru care se cere solutii, casa este impartita in grupe de cate sase elevi. Se distribuie foi
pe care se realizeaza un tabel cu trei coloane. Fiecare elev formuleaza trei idei pe care le
inscrie in coloanele tabelului, apoi transmite foaia sa colegului din dreapta sa si o
primeste pe a celui din stanga sa. Citeste ideile si incearca, prin formulari noi, sa le
modifice in sens creativ. Foile sunt transmise de la un elev la altul pana cand ideile
initiale sunt imbunatatite de toti membrii grupului. Profesorul primeste foile,
centralizeaza ideile, le clasifica in functie de importanta lor si le cuantifica. Pentru
realizarea feed-back-ului si stimularea autoevaluarii, ulterior, vor fi discutate si analizate
criteriile care au stat la baza evaluarii ideilor formulate.
Ofera elevilor mai putini comunicativi posibilitatea de a se exprima;
7 Ibidem, pag. 62
Dezvolta spiritul critic ;
Incurajeaza competitia in grupuri ;
Incurajeaza solidaritatea membrilor echipei.
Pe termen lung, metoda pregateste elevii pentru profesiile care presupun
lucrul in echipa .
7.8. Interviul grupului creativ
Transpunand problema in forma ipotetica, metoda interviului grupului creativ8
Pocedura de aplicare are coordonate simple si consta in :
,
propusa de J.P.Sol, urmareste sa stimuleze imaginatia elevilor.
1. formularea problemei – notarea enuntului pe tabla ;
