TRIBUNA 186

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 1

Black

Black

3 leiJudeþul Cluj

Liricã slovenãîn traducerea lui Ion Cristofor

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Ion Pop

Note despreproza lui Marin Mãlaicu-Hondrari

Supliment

Tribuna Educaţionalªcoalã & creativitate

Ilustraţia numărului: Erno Ciupe-Bartha (fotografii de Stefan Socaciu)

Interviu cu Elen

a Com

ºulea

Lim

ba român

ã în 175.0

00 d

e cuvin

te

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l I X • 1 - 1 5 i u n i e 2 0 1 0

Primăria Cluj-Napoca a găzduit în 18 mai atreia dezbatere cu privire la realizarea uneistrategii de branding a oraşului şi la organi-

zarea „Zilelor Clujului”. La întâlnire au luatparte oficiali locali, între care primarul SorinApostu şi consilierul Molnos Lajos, academicie-nii Camil Mureşanu şi Nicolae Edroiu, reprezen-taţi ai societăţii civile şi ai mediului universitar,specialişti în branding şi jurnalişti. Discuţiile audurat peste două ore, cu prezentări de proiecteşi puncte de vedere diverse, dar au dus şi la oconcluzie finală importantă: clujenii – fie eicetăţeni ai Clujului, fie studenţi sau locuitoritemporari ai oraşului – vor putea vota pentrudata de desfăşurare a „Zilelor Clujului”.Opţiunile vor putea fi exprimate în spaţii publi-ce precum Primăriile de cartier, campusul stu-denţesc sau cinematografele unde are loc TIFF,unde vor fi amplasate urne speciale. Primăria apropus, în urma dezbaterilor, lunile mai sauoctombrie pentru organizarea „Zilelor Clujului”.

Discuţia ce vizează brandul oraşului, cevamai specifică, a alăturat puncte de vedere diver-se, de la cele emoţionale la cele foarte pragmati-ce. Institutul pentru Comunicare Socială şi NewMedia mizează, de pildă, pe un brand econo-mic, care are ca public-ţintă turiştii, mediul deafaceri şi abia apoi locuitorii, pentru că, susţinreprezentaţii institutului, clujenii îşi iubescoraşul, astfel că nu e nevoie de edificarea unuibrand social. Proiecte interesante, care au deta-

liat elementele constitutive ale brandului local,au propus şi Fundaţia AltArt, care consideră căPrimăria ar trebui să fie factorul decisiv de asu-mare a proiectului, brandul urmând să fie cons-tituit din sub-branduri, şi echipa de la Facultateade Ştiinţe Politice, care mizează pe o combinaţiede atuuri locale şi ţinte economice. Foarte net afost expertul în brandind Bogdan Brânzaş, carea accentuat importanţa investiţiilor şi turismu-lui, care să asigure bunăstarea locuitorilor unuioraş.

Brandul Clujului e cu siguranţă un subiectcare va mai fi dezbătut public, mai ales în pers-pectiva candidaturii oraşului nostru la titlul deCapitală Culturală Europeană în 2020. Pentru acontribui la această dezbatere, revista Tribunava iniţia în viitorul apropiat o secţiune specialădedicată acestei teme, cu contribuţii punctualeale unor personalităţi publice, dar şi cu anchetesau interviuri. Invităm pe toţi cei interesaţi săne contacteze pe adresa redacţiei.

n

2 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

bour

2

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAŢIE BILUNARĂ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEŢEAN CLUJ

Consiliul consultativ al revistei de culturăTribuna:

Diana AdamekMihai BărbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureşan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantă

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ŢuculescuAlexandru Vlad

Redacţia:I. Maxim Danciu

(redactor-şef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacţie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu GrozaŞtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucală-CucAurica Tothăzan

Marc Maria Georgeta

Tehnoredactare:Virgil MleşniţăŞtefan Socaciu

Colaţionare şi supervizare:L. G. Ilea

Redacţia şi administraţia:400091 Cluj-Napoca, str. Universităţii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Brandul Clujului, în dezbaterepublicã

Claudiu Groza

agenda

Dragi cititori,de la începutul lunii aprilie

revista TRIBUNAse găseşte în

BUCUREŞTI la Librăria “Orfeu”,

în faţa Muzeului Literaturii Române, Strada Dacia nr. 12

În urmă cu trei ani, imediat după aderareaRomâniei la UE, Sibiu a fost capitală culturalăeuropeană. La momentul respectiv nuanţam,

într-un articol apărut tot în revista Tribuna,importanţa şi oportunităţile oferite de acordareaunui asemenea statut. În 2010 s-au împlinit 25 deani de la iniţierea de către Parlamentul Europeana programului ce conferă acest titlu unui oraşpentru o perioadă de 12 luni. În tot acest răstimp,oraşele participante au fost încurajate să realizezedouă obiective majore. Pe de o parte, ele să îşivalorifice moştenirea culturală şi să asigure mijloa-cele durabile pentru ocrotirea ei. Pe de altă parte,se doreşte crearea unei identităţi culturale europe-ne, a stabilirii unui liant între istoria, arta şi obi-ceiurile oraşelor europene.

De la apariţie, acest program cultural a cunos-cut unele reforme atât la nivel structural, cât şi deconţinut. În primii 15 ani, până în 2000, acesttitlu a fost acordat unui singur oraş din aproapefiecare stat-membru al UE. Două dintre ţări,Grecia (cu Atena şi Salonic) şi Germania (cuBerlin şi Weimar) sunt cele care au avut douăoraşe culturale în acea perioadă, cazul Germanieifiind unul explicat de circumstanţele unificăriiacesteia. Grecia este un exemplu aparte, aceastaeste ţara cu cele mai multe oraşe culturale depână acum, în 2006 fiind declarat Patras. Anul2000 a marcat prima reformă semnificativă a pro-gramului, nu mai puţin de nouă oraşe, din totatâtea ţări, primind acest titlu. Programul a fostextins şi la ţările candidate, nu doar la cele mem-bre, includerea Republicii Cehe (cu Praga) şi aPoloniei (cu Cracovia) fiind exemple clare înaceastă direcţie. În plus, Rejkjavik (capitalaIslandei) a devenit capitală culturală europeanăarătând o deschidere dincolo de graniţele UE (înacel moment Islanda nu îşi declarase intenţia de adeveni stat-membru al Uniunii). Acordarea titluluide capitală culturală europeană oraşului Istanbul

indică o anumită consecvenţă în lărgirea orizontu-lui cultural al proiectului.

Doi ani consecutivi, în 2001 şi 2002, douăoraşe au primit acest titlu în paralel, pentru ca în2003, 2005 şi 2006 să se revină la un singur oraş(în 2004, Genova şi Lille au avut împreună acesttitlu). Începând cu 2007, acordarea titlului pentrudouă oraşe simultan pare a fi noua regulă, planifi-carea până în 2020 indicând respectarea acestuitipar. 2010 şi 2020 au câte trei capitale culturaleeuropene: Essen, Istanbul şi Pecs anul acesta, iarpeste 10 ani Irlanda, Croaţia şi România trebuiesă stabilească oraşele candidate. O ultimă modifi-care observabilă este legată de cuplarea unui vechistat membru cu unul nou, începând cu 2009când Vilnius (Lituania) şi Linz (Austria) au deţinutacest titlu. S-a afirmat că această reformă a înce-put din 2007 când Sibiu şi Luxembourg au fostsimultan capitale ale culturii, dar acest trend afost întrerupt în 2008 de desemnarea oraşelorLiverpool (Regatul Unit al Marii Britanii) şiStavanger (Norvegia).

Promovarea oraşelor mai puţin cunoscutereprezintă nu doar un avantaj evident al acestuiproiect cultural, ci şi o decizie recentă a ţărilorincluse în el. Dacă în trecut accentul era pus pecapitale sau oraşele relevante, de 10 ani sunt relie-fate moştenirile culturale ale localităţilor necunos-cute majorităţii europenilor. Pe lângă reprezentati-vitatea şi unicitatea patrimoniului cultural, aspec-tele economice derivate din promovarea sa caobiectiv turistic nu pot fi ignorate. De exemplu,reacţiile edililor oraşelor Cork (2005) şi Linz(2009) au fost pozitive, menţionând avantajelenumeroase pe care acest statut le-a adus.Beneficiile sunt triple pentru cei care locuiesc înacele oraşe sau în apropierea lor. În primul rând,există numeroase investiţii a priori în infrastructu-ra oraşului pentru a putea găzdui evenimentele

programate în anul respectiv. Pentru multe dintrenoile state membre, şi mai ales România, acesteîmbunătăţiri sunt binevenite. Mai important, aces-te elemente de ordin administrativ sunt suplimen-tate de evenimente culturale ample şi diverse cetranformă oraşul respectiv în universul spiritual alţării pentru o bună perioadă ce nu este limitată laacele 12 luni. În fine, imaginea creată oraşuluireprezintă un atu pentru viitoare investiţii cultura-le şi economice. Să ne amintim de publicitateafăcută Sibiului odată cu acest prilej.

Se menţionează din ce în ce mai des ideea caîn 2020 Cluj-Napoca să fie capitală culturală euro-peană. Dincolo de susţinerea necondiţionată pecare o am pentru acest proiect, susţin faptul căun astfel de demers ar fi complementar dezvoltă-rilor recente ale oraşului. Urmând actuala dinami-că, există cel puţin două motive pentru careoraşul ar trebui să fie cel nominalizat deRomânia. Pe de o parte, recentele investiţii străi-ne, potenţialul oraşului, situarea sa în primele treioraşe ca dezvoltare din România (în diverse topu-ri ale celor de la revista Capital) recomandăClujul drept un candidat ce poate face faţă uneiastfel de provocări. Pe de altă parte, va reprezentaorientarea către un oraş cu tradiţii culturale bine-cunoscute pe plan intern, dar mai puţin mediati-zate în Europa. Momentan, microbiştii europenicunosc oraşul prin prisma prezenţelor echipei defotbal CFR, iar ceilalţi doar prin intermediul expe-rienţelor personale (în mare parte vizite). Mareamajoritate ridică din umerii când le este menţio-nat oraşul, singurele reacţii sunt stârnite dacă estemenţionat drept capitală a Transilvaniei (şi cone-xiunea cu personajul lui Bram Stoker se face ime-diat).

Nu voi expune argumentele particulare pentrucare Clujul merită acest titlu (merită cel puţinpatru articole separate), ci doar insist asupra valo-rii strategice a unei astfel de decizii. Semnalul afost dat prin alegerea Sibiului în urmă cu trei ani.În urma unui astfel de gest nu a fost doar evidentpentru europeni că există mai mult de două oraşeîn România – Bucureşti şi Timişoara (aceasta pen-tru cei care ştiau de evenimentele din 1989) – dara permis chiar concetăţenilor noştri să descopereSibiul. Mai mult, au existat chiar consecinţe înplan politic. Primarul său a început să fie apreciatşi numele său vehiculat pentru postul de premierdupă alegerile din decembrie 2009. Meritele salenu se reduc la modalitatea în care a făcut onora-bil faţă titlului acordat, dar este certă vizibilitateade care a beneficiat ca urmare a promovăriioraşului administrat.

Este adevărat, mai sunt 10 ani până la onora-rea statutului de capitală culturală europeană şimai mult de cinci până când se va afla dacă va fi.Pentru a schimba situaţia actuală de candidatincert, nu este suficient să conştientizăm atuurileproprii. Istanbul a pregătit pentru anul acesta 520de proiecte dintre care peste 300 sunt pentrupunerea în valoare a patrimoniului cultural.Potenţial există, dar avem atitudinile necesare găz-duirii unor evenimente similare peste un deceniu?Răspunsul nu poate fi dat acum şi, din păcate,nici nu este univoc.

n

3

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010 3

editorial

Sergiu Gherghina

Cluj 2020: capitalã culturalãeuropeanã sau candidat incert?

Zen TV (2008)

Rămas din anii liceului cu o lehamite – trans-formată lejer în scepticism – faţă de poezianoastră ortodoxistă, arhaizantă, „traco”-

creştină, am primit cel mai nou volum al poetului(şi preotului) bistriţean Ioan Pintea, într-un fel, cape un dar grecesc. În Casa teslarului, spre uşura-rea mea, poezia nu-i cade însă pradă amintitei tra-diţii.

Există, într-adevăr, o mulţime decentă de înge-ri care nu poartă, decît rareori, însemnele retoriciidecorativ-ecleziastice; mă temeam de emfază, deprozodia chinuită, de bombasticul mănăstiresc –acestea sabotează numai ultimul ciclu al cărţii,intitulat aier şi, sub raportul numărului de pagini,neînsemnat; am avut, pe de altă parte, şi privile-giul de a citi cîteva poeme remarcabile, meşteşugi-te adică atent şi de o încîntătoare prospeţime.

Fascinează, încă din titlul primului capitol şide la primul motto, aspectul erudit şi libertateagîndirii autorului pe care – vrei nu vrei – trebuiesă le plasezi sub influenţa (şi în descendenţa)unuia dintre mentorii săi asumaţi: e binecunoscutefortul depus de preotul Ioan Pintea pentru tipări-rea operei teologice şi eseistice a lui NicolaeSteinhardt, monah de Rohia. Şi mai e ceva: jucîn-du-se cu marile texte, trimiţînd la Sfinţii Părinţiori la Marii Poeţi, Ioan Pintea are o anume graţie,un nu-ştiu-ce fermecător. Izbuteşte să fie, deopo-trivă, livresc şi natural. Să scape,-n dulce nimigea-nian style, de „ipocrizia nesuferită a falselor evla-vii”. Un text face trimitere, în titlu, la poetul con-temporan O. Nimigean, altul – la soţia autorului,altă poezie e dedicată editorului clujean Vasile G.Dâncu etc. Într-atît că familia şi prietenii lui IoanPintea, muzicienii şi poeţii săi de suflet devin per-sonajele unui epos fabulos, conceput holistic şimultistratificat stilistic. Peste tot, aceeaşi poftăteribilă de a conecta referinţele şi revelaţiile, laiculşi religiosul, familialul şi familiarul (căci adevăratacultură/ poezie/ credinţă, pare a spune IoanPintea, funcţionează în starea imponderabilă aprieteniei). E asamblat, aici, un soi de WorldWide Web „postmodern”-creştin. Excelentă ilustra-re a poeticii sale, am reţinut cel mai mărunt cân-tecel scris vreodată şi dedicat surorii noastre albi-na: „[motto] Unii, la astfel de semne şi pilde,văzând de acestea,/ au socotit că un spirit zeiesc,că un suflu eteric este/ în albină; un zeu, după ei,le străbate pe toate./ (Publius Vergilius Maro,Georgice)// atât de mică/ şi de furnică”.

Despre boli, inspiraţie şi alte cuvinte, întîiulciclu al volumului, aşezat sub un motto dinSylvia Plath (poetă ale cărei nume şi destin revin,obsedant, într-un frumos poem) are de toate:texte care sintetizează un fel de paradoxuri zen-ortodoxe (înger şi demon, inspiraţia, jocul cu tauridin curtea natală) şi insolitează logica vulgară;altele, de inspiraţie biblică (ioan, constantin, cevedeţi şi nu vă înspăimântaţi?), construite pe ovoce masculină puternică, cu inflexiuni şfichiuitor-profetice; pentru ca numai unul singur, îngerul şicartea cea mică, să lase o persistentă odoare decoregrafie angelică, de epigonism. (Pentru că difi-cil mai e să scrii despre îngeri astăzi, dupăNichita Stănescu sau după extraordinareleVariaţiuni pentru orgă „interpretate” de Nichita

Danilov.)Cel de-al doilea ciclu al volumului, cântecul de

viaţă şi de moarte al poştariului de la Runc, e pre-cedat de motto-ul din T. S. Eliot: „Du-te, du-te,du-te, spunea pasărea: neamul omenesc/ Nupoate îndura prea multă realitate” (Burnt Norton).Tocmai gramele necesare de „realitate”, pisatemărunt pe vreun Sinaxar & presărate-n poemeleacestei părţi secunde, ne duc cu gîndul la metodă.Şi la o filiaţie: Emily Dickinson, Edgar LeeMasters, Kavafis, Apollinaire, (mai devreme pome-nitul) T. S. Eliot, Sylvia Plath. Sau, din partea cea-laltă, „preacuviosul părintele nostru” Efrem Sirul.Ori mai aproape: prozaismul şi „tranzitivitatea”optzecistă, biografismul „douămiist” îşi află ecouriîn Casa teslarului. Poeme ca anchidinos, melanco-lie, o aşa mare iubire, tată şi fiu, cântecul luisimion cirineul, 1 noiembrie. luminaţie laQuintelnic, Quintelnic, rugăciune şi călugăriţe peschiuri sau seducţia gravitaţiei pot fi încadrate înorice antologie a poeziei române contemporane.Fiind, şi lucrul acesta trebuie subliniat, printrefoarte puţinele altoiuri benefice ale tradiţiei orto-doxe pe trunchiul liricii actuale – sau viceversa.Dacă monahului de la Rohia îi aducea bucurievizionarea unui film ca Jesus Christ Superstar,poetul cu studii teologice nu se sfieşte să exaltemuza apollinaire, pe sylvia (plath) sau pe emily(dickinson), pe John Lennon sau pe LeonardCohen. Bonomia cu grade etilice & mărgele-argin-tii din ţâpuritură, departe de a distona, e-n armo-nie cu fellinienele călugăriţe pe schiuri sau seduc-ţia gravitaţiei: „am văzut călugăriţe/ pe schiuri lapiatra fântânele/ [...] niciodată nu am să uit abili-

tatea cu care/ au traversat curtea mănăstirii/ şicum au escaladat şi au coborât muntele/ şi cumîn urma lor chiliile s-au făcut/ foarte mici şi neîn-semnate/[...] şi ca într-o ilustrată de crăciun cuîngeri şi norişori/ am întrezărit/ la capătul pâr-tiei/ păcatul sub forma strălucitoare a gravitaţiei”.Dacă nu cel mai bun, acest poem „sportiv” areşansa de a deveni cel mai popular al autorului;dar cum aş putea încheia această cronică fără săamintesc scenariul absurd – decolînd ca-n MateiVişniec – din decapitare sau fără această rugă sim-plă, frumoasă şi umilă din trei lumânări: „le vădcum ard împreună/ seamănă cu graţiile// viaţa seaprinde şi se stinge/ asemenea lor// sunt frumoa-se/ şi ard până la capăt// un lucru e cert/ în faţalor nu se pot ţine/ predici despre iluzie// sepoate spune scurt/ în faţa fumului lor ultim/doar atât:/ ce graţioasă flacără, viaţa!”

N-aş insista, aici, asupra părţii a treia din Casateslarului, intitulată simplu şi orgolios aier: prozo-dia intenţionat neşlefuită & neşcolarizată nu măva emoţiona niciodată ca o icoană pictată pe sti-clă sau ca aforismele unui Siluan Athonitul, pen-tru că mecanismul e previzibil, convenţia – (prea)la vedere; mă sperie şi o anume emfază veninddin Ioan Alexandru ori Cezar Ivănescu, acea poe-tică (pe care-mi place s-o numesc) a inspiraţieiincontinente. Iar pentru descreţirea frunţilor ange-lice am să citez numai acest catren de-o expresivi-tate voit... involuntară: „cândva am văzut aerullichefiat/ scurs pe nisip în pustiu. inorog./ untrăsnet big bang răsturnat/ pe Tine te laud şi Ţiemă rog.” (o rugăciune. scară la cer)

Meritorie oricum şi cu multe piese antologabi-le, Casa teslarului constituie cea mai reuşită între-prindere poetică de pînă acum a părintelui IoanPintea. Operă, de asemenea, insolită-n arhipelagulpoetic al anilor 2000, capabilă de a stimula – aşacum îşi doreşte Dan C. Mihăilescu – „dialogulintelectualilor laici cu Biserica Ortodoxă”.

n

4

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

4 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

ªtefan Manasia

“pãcatul sub forma strãlucitoare a gravitaþiei”

cărţi în actualitate

Norman ManeaVizuinaIaşi, Editura Polirom, 2009

2009 a fost un an greu. Atît de greu încît amîncercat să-mi caut o vizuină în care să stau şi euascuns, aşa cum stă profesorul Gora, unul dintrepersonajele lui Norman Manea, din romanul cuacelaşi nume: Vizuina.

A fost un an groaznic, dar măcar l-am încheiatbine, citind această carte. E drept că nu am reuşitsă-mi găsesc vizuina... dar cel puţin am găsit încăpe cineva care preferă cărţile mai mult decîtoamenii.

Aş vrea să vorbesc acum despre carte, darinevitabil voi ajunge la oameni. Pentru că înaceastă carte personajele, în mare majoritate,ascund oameni. Reali. Mai mult sau mai puţincelebri. Mai mult. Eliade. Culianu. De exemplu.

America. România. Fragmente de timp şi despaţiu. Rămăşiţe de memorie şi insule naufragiateîn amorful oceanului ficţional. Filtre personale.Insinuări. Prea multe insinuări. La urma urmei, eun roman, nu-i aşa? Iar autorul e artizanul lumiipe care o crează în acel roman. Nimic nu-i poatedicta ce să scrie şi ce să nu scrie. Dacă vrea săaibă un rînd heraclitean, poate. Dacă vrea să aibăfragmente de un stil eliadian combinat cu unulborgesian, poate. Dar nu vrea. Autorul e atotpu -ternicul. Marele Anonim. Marele Asasin.

Am mai citit, cred, vreo două cărţi în care person-ajele camuflează persoane reale şi încă susţin, cred, căSamuraii Juliei Kristeva e în top. Şi nu datorită person-ajelor, ci datorită talentului scriitoricesc. Norman Manease apropie, cred, poate şi întrece.

Sincer, nu fac parte dintre cei care închinăode, nici dintre cei care practică atacul la per-soană. De fapt, nu fac parte dintre niciun cei.Recunosc, n-am cîştigat pînă acum nimic din fap-tul că nu m-am alăturat niciunui grup, niciuneigrupări. Dimpotrivă. Dar, de ce să fie întotdeaunavorba despre cîştig? Mi-ar fi plăcut să nu fie nicide pierderi, dar asta e o altă poveste. Acum evorba despre o vizuină. Una, alta. Lumea estealcătuită din multe. Muşuroaie întregi, aşa cum,de exemplu, sînt blocurile de locuinţe socialiste.

Nu doar Gora, profesorul Gora are o vizuinăşi se ascunde în ea. Şi Peter Gaşpar, ajuns şi elprofesor are una. Se ascunde şi el, din alte raţiuni,o posibilă ameninţare cu moartea. După cecelălalt profesor, aici Mihnea Palade, a fost lichi-dat, nu mai e de glumit cu asemenea ameninţări.Pînă şi maestrul, Dima, a avut vizuina lui. Poate alui a fost cea mai vizuină dintre toate, dat fiindmarele secret pe care a reuşit să-l ţină în frîu pînăla moarte. Pînă după. Da, e drept, scandalul afost mai mare cînd a bubuit buboiul, urmele luise mai resimt şi astăzi. Şi acum unii zic că da,unii zic că ba, ca în bancurile cu celebrul Bulă.

E bine să-ţi formezi o părere, nu-i aşa? Poateşi mai bine, una obiectivă. Dar să faci carieră dindenigrarea altuia, cum a făcut o autoare, altădatăsusţinută de chiar cel pe care l-a atacat, asta nu ebine.

Norman Manea are talentul unui jongleur carenu scapă piesele, oricîte ar ţine în mîini. Păstreazădestul de bine echilibrul, în cartea asta. Nu atacă,dar nici nu tace. Nu are cum să tacă. Nu poate s-o facă. Critică. Critica e sănătoasă. Încearcă. Săjustifice. Caută raţiuni. Se frămîntă. Exilul e un

nou început? A fost o greşeală din tinereţe, mică,mare, nerecunoscută, ascunsă. O.K. Dar partici-parea? Poate fi iertată? O.K. Dar de ce a continu-at legătura aici, în noua ţară, de ce doctorul luiprivat era un fost camarad? Păi eşti nou sau nu?

Poate exilul nu te înnoieşte. Nu poate să ofacă. Dacă erai exilat încă dinainte de a-ţi părăsiţara, nimic nu te mai schimbă. Nici Lu, perso -najul feminin care apare alături de unul sau dealtul dintre celelalte personaje, inclusiv de nara-torul însuşi, ca o legătură ce-i leagă. Exilul îl porţiîn tine, încă din clipa în care te-ai născut.Naşterea, e un exil. Pămîntul, o vizuină.

Unde să te ascunzi? De ce? Nu poţi fugi detine însuţi.

n

5

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

Dorin David

Vizuina noastrã cea de toate zilele

Universitarul orădean Valentin Chifor a avutsalutara iniţiativă de a aduna într-un volum,apărut recent la editura Arc din Oradea,

corespondenţa primită de profesorul orădean TraianBlajovici (l919-1988) de la o serie de scriitori şioameni de cultură cu care a stat în dialog. Sunt per-sonalităţi din ţară şi altele care trăiesc în străinătate,cum ar fi Ştefan Baciu din Hawaii, indialogulAmita Bhose, românul Gh. Cristea care trăieşte laStockholm, Ştefan Fay, care s-a stabilit la Nisa, şiAlf Lombard, profesor suedez care trăieşte la Lund.Între corespondenţii săi din ţară se numără Al.Andriţoiu, Ileana Berlogea, Gh. Bulgăr, Gh. Buzatu,Augustin Buzura, Nicolae Carandino, I. D. Lăudat,Adrian Marino, Teodor Neş, Francisc Păcurariu,Ioana Em. Petrescu, Marius Sala, George Sbârcea,Gabriel Ţepelea, Elena Niculescu-Varone, Gh.Vrabie, Ion Zamfirescu. Mai cu toţi, profesorulBlajovici a întreţinut relaţii cordiale şi de prietenie,fie în calitate de director al liceului „EmanoilGojdu” din localitate, cel mai important liceu alOradiei, fie în aceea de cadru didactic şi prorectorla Institul de 3 ani din Oradea, de membru încolectivul de redacţie al revistei Familia, şi apoi înaceea de director al Bibliotecii Judeţene din Oradea.Deşi nu a fost un specialist de marcă şi nici uncreator în domeniu, scriind prea puţin ca să poatăfi legitimat ca un adevărat filolog, Traian Blajovici afost însă un adevărat om de bunăvoinţă, un spirit

deschis cultivării prieteniilor intelectuale, un ins oralcu mult şarm dialogal. Înalt, uscăţiv, subţirel, profe-sorul dispunea de o amabilitate şi o vervă de comu-nicare atrăgătoare, de o oralitate sfătoasă şi caldă,cucerindu-şi partenerii prin vorbirea sa plină depicanterie, împestriţată cu numeroase regionalismeşi expresii dialectale, cu glume şi ziceri străvechi, cuîntâmplări luate din viaţa sa şi a altora, care făceaudeliciul celor care-l ascultau. Personaj extrem desimpatic, el îşi cucerea interlocutorii cu aceste calită-ţi native, aşa cum declară la un moment dat profe-sorul bucureştean Ion Zamfirescu: ”chipul, farme-cul, omenescul, poezia, cumsecădenia, patriotismul,umorul, înţelepciunea şi tot acel autentic din fiinţad-tale, fiecare în parte şi toate acestea la un loc,într-o sinteză admirabilă de simţire şi vocaţie româ-nească”.

Volumul de corespondenţă editat de ValentinChifor vine să întregească cu date deosebit deimportante viaţa literară şi culturală românească dinanii 1970-1980, cu împlinirile şi neajunsurile ei, cuideea de cultură planificată, dar şi cu o anumităefervescenţă publicistică şi editorială, cu susţineri dedoctorat, cu conferinţe şi simpozioane pe temefoarte diverse. Ca director de bibliotecă şi preşedin-te al Clubului literar „Mihai Eminescu”, Oradea s-abucurat de prezenţa a numeroase personalităţi lite-rare de marcă, mulţi dintre invitaţi îndrăgostindu-sede locurile şi de oamenii din Bihor, cum este cazul

profesorului Ion Zamfirescu, pe care-l prinde pur şisimplu „dorul de oraşul” de pe Criş, intenţionândsă-şi petreacă câteva zile de vacanţă aici, deoarece„toate acele prilejuri pe care mi le-ai oferit în viaţaculturală a Bihorului, stau înscrise adânc, cu literedurabile, în judecata şi sensibilitatea mea”. ŞiBuzura ar vrea să fugă pentru câteva zile la Oradea,dar într-un incognito deplin, fără întâlniri cu citito-rii, fără apariţii publice, ci doar ca o reculegere şi opauză de creaţie. „Când mă gândesc la ceva, cândmă odihnesc gândindu-mă sau când îmi proiectezviitoarele capitole ale romanului, îmi place săumblu aiurea, să nu depind de nimeni, să nu întâl-nesc pe nimeni, să fiu cât mai desprins de oriceobligaţii şi discuţii. Vreau, ca data trecută, să fimnumai noi doi şi gata”. În acest scop, Buzura vrea ocazare liniştită şi dacă se poate „un loc unde să ştiucă sunt scutit de microfoane… şi unde să nu mi seumble prin valiză. Nu am nimic de ascuns, ceea ceam de spus, după cum ştiţi, strig în gura mare,scriu etc.” E o declaraţie curajoasă pe care prozato-rul o face în 1981 şi care merită a fi reţinută.Andriţoiu, în schimb, are de gând să se vadă spre„a bea şi a dohăni”, deoarece „toată Oradea ştie căne place amândurora şpriţul”. Din acelaşi domeniuel îşi mai ia o metaforă demnă de reţinut, atuncicând compară apariţia a trei semnături a unui sin-gur colaborator într-un număr de revistă „cu treikile de vin băute sub nasul responsabilului de lacadre”.

De departe, din Honolulu, Ştefan Baciu îi trimi-te un număr de poezii care vin să-i întregească pro-ducţia poetică publicată, adăugând la versurile

Mircea Popa

Moment epistolar orãdean

à

cunoscute şi altele noi. Indianca Amita Bhose, auto-are a volumului Eminescu şi India (l978), îl infor-mează periodic despre preocupările ei ştiinţifice, denoile ei colaborări de la revistele de cultură şi de laRevista de filozofie, preocupări care vizează şi cola-borarea ei la volumul XIV al ediţiei academice deOpere Mihai Eminescu, dar şi intenţia de a elabo-ra un dicţionar bengali-român sau un manual desanscrită. Scrisorile lui Ştefan Fay întregesc şi elebiografia unui scriitor de un mare patriotism şitotal dăruit culturii şi literaturii române. Acelaşilucru se poate spune şi despre Gheorghe Cristeadin Suedia şi care a publicat acolo mai multe cărţi,oferind date şi despre prezenţele româneşti înBiblioteca Naţională a Suediei... Tot de acolo, dinnord, profesorul Alf Lombard îi face invitaţia să–ifacă o vizită, după cum la rândul său, N.Carandino insistă pe lângă Blajovici să-l capacitezepe Ştefan Baciu să facă o vizită în ţară.

Corespondenţa este dominată de câţiva dintreprietenii mai vechi ai profesorului orădean. Întreaceştia stau la loc de cinste Gheorghe Bulgăre,Francisc Păcurariu şi George Sbârcea, despre careaflăm o mulţime de date biografice pe care nu le-am cunoaşte din altă parte. Interesant e faptul căBulgăr începe să-şi vândă din cărţile deţinute înbiblioteca personală, ceea ce nu e o dovadă de traiexcelent, dimpotrivă, aflăm şi alte aspecte aleBucureştilor în timpul deceniului satanic ceauşes-cian din corespondenţa lui George Sbârcea, careapelează la prietenul său orădean să-i trimită unsăculeţ de fasole, pentru care îi rămâne foarte recu-noscător, într-un oraş ameninţat de foame şi defrig, în care caloriferele sunt reci tot timpul, iargunoierii nu apar zile întregi ca să ridice gunoaiele,într-un oraş pe care-l descrie „plin de şobolani şimizerie”.

De mare valoare este corespondenţa purtată deprofesorul orădean cu prietenii săi bihoreni, întrecare la loc de frunte se situează profesorul TeodorNeş, autor al unei cărţi binecunoscute de toţi biho-renii, Oameni din Bihor, apoi Gabriel Ţepelea şiMarius Sala. Cu Gabriel Ţepelea, autorul nostrucolaborează la realizarea unei cărţi intitulateMomente din evoluţia limbii literare (l973), multedin scrisorile aflate în volum se referă la muncacelor doi ca profesori la catedra de Limbă aInstitutului orădean. Corespondenţa cu Teodor Neşdebutează în l958 şi continuă până în 1975, adicăcu puţin timp înainte de moartea excelentului omde şcoală care a fost T. Neş, autorul unor cărţiindispensabile despre istoria Bihorului. Într-una dinscrisori îi vorbeşte în cuvinte alese despre strădaniade a realiza o monografie a Liceului „EmanoilGojdu”. ”Numai o mână de semeni, strâns cetluiţiprin puterea şi vraja pământului ce-i leagă, ştiu deexistenţa acestei monografii, în care autorii, darmai cu seamă, iubitul Roşescu, şi-au împletit lumi-na ochilor şi au scris-o cu licoarea din călimarainimii încălzită de iubirea pentru acel locaş al cultu-rii româneşti şi acum, al întregului popor…Bucureştenii care îşi irosesc clipele pe drumuri, întramvai, autobuse, tren sau în biblioteci ispitiţi dealte probleme majore şi departe de Alma Matercare i-a hrănit în pruncie şi de care îşi aduc amintecu plăcerea subliminală emoţiei dinamizante şiactiv-propulsive n-au vreme cu răgaz să croşetezedin condei câteva slove”. Mesajele primite de laprietenul său orădean le consideră însă „tămădui-toare”, ceea ce a susţinut şi încurajat şi epistolierulde faţă. Sărbătoarea prieteniei, cum a fost numitacest volum de editorul său îşi merită pe deplinintenţionalitatea şi truda depusă pentru apariţia lui.

n

6

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

6 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

à

Adriana Stan

Portretul artistului cafuncþionar

comentarii

Radu PetrescuPentru buna întrebuinţare a timpului. Jurnal 1971 - 1976Piteşti, Editura Paralela 45, 2009

În penultimul jurnal, publicat anul trecut, uni-versul lui Radu Petrescu arată cu totul altfel.Pe locul unde odinioară eul şi lumea coabitau

la suprafaţa sensibilă a cuvintelor s-a deschis ofisură, cu care nicio proiecţie platonizantă nu maipoate ţine pasul. Volumetria frazelor şi consisten-ţa elastică de ideal din jurnalele atât de literare aleautorului s-au deşirat acum în ritmul ţăcănitor,contabilizat al unei existenţe fixată pe grafice.Saturat de concret, ochiului radupetrescian i s-astins reflexul de elevaţie.

La propriu şi la figurat, apocalipsa intimă dinanii 1971 - 1976 reflectă lumea de după MateiIliescu. Evaluându-şi receptarea şi poziţia în breas-lă, autorul îşi întoarce faţa din orizonturile esteti-ce ale prozaicului în câmpul deconcertant alactualităţii. Aici, funcţia calitativă şi intensivă aseismografului scriptural se dereglează şi face locînregistrării telegrafice – pe alocuri mizeră, uneorilucidă, deseori în alertă paranoică – a eşecurilor,uşilor închise, alternativelor şi portiţelor posibile.Economic şi dezabuzat, Radu Petrescu scrie deja”pentru buna întrebuinţare a timpului”, nu maiestetizează aşadar, ci cuantifică. Mulţii admiratoriai primului nostru metafizician al contingenţeivor găsi acest carambol de bună seamă dramatic.Cu greu mai poate fi citit el poetic. Vechiul flercalofil de transfigurare a cotidianului sucombă, iarRadu Petrescu scrie, în dezacord cu temperamen-tul său cunoscut, un document de istorie literarăşi unul, aproape impudic, de istorie personală.

La aproape 50 de ani, cu limite financiare,invazii de boală şi romanul marilor speranţe pri-mit (cel mult) condescendent, plafonul existenţiala coborât destul de mult. Epuizat fizic şi sufle-teşte, lipsit de energii proiective, autorul se chir-ceşte în constatativ, amărăciune şi banalitate. Vagpresupusă până acum, persona sa socială trage înjos fostele utopii textuale şi umple spaţiul jurnalu-lui, altădată epurat în imagine, cu un inconforta-bil detritus de psihologie.

Aventuri ale scrisului, şi mai puţin ale subiecti-vităţii, Părul Berenicei sau Ocheanul întors se stre-curaseră clandestin în categoria diaristică: irizândsinestezic cotidianul şi naturalizând livrescul, aces-tea efasau, de fapt, chipul uman al autorului,lăsau din el doar filamentele sensibile, urma sascripturală. Din contră, alunecând vertiginos sprefiniş, Radu Petrescu scrie numai jurnal. Eul său,patetic de donquijotesc, ulcerat la ciocnirea curealul, îşi ia acum revanşa asupra ”făpturii destele” ce ţinea odată respiraţia stilistică în stratos-feră, se prăbuşeşte scandalos în carne şi oase. ”Cese vede” pare desprins dintr-o mult prea balzacia-nă biografie: ”Dar eu despre propriile-mi cărţi nuam acum o imagine! Despre mine, da: părul nuperfect tuns, nici foarte curat, pantofi de o sutăde lei, plini de noroi zilele acestea, pantaloniverzi, cam albiţi de praf, cu dunga ca şi dusă, unfel de pufoaică bleumarin zbârlită ca blana pisici-lor bolnave, care îmi ajunge până la genunchi, aşacum poartă şoferii mai modeşti, şi pe cap un bascvulgar, de băiat de prăvălie. Cap supt, rătăcit,numai zâmbete, numai strâmbături miloage. Şi

bolnav de inimă, şi bolnav de emfizem, şifumând mereu Carpaţi cu filtru, şi durându-măpieptul îndată ce fac cinci paşi pe stradă, şi inca-pabil să scriu”. (p.147-148) Grefierul transparent alarticulaţiilor stelare ale lumii se împiedică acumde propria stare civilă, de propria concreteţe.

Imanenţa biologiei şi a socialului formeazămorbul deceptiv, destabilizator, des-centrant alacestui penultim jurnal. Detaliile cele mai munda-ne agresează, cu neobişnuiţi vectori gravitaţionali,echilibrul interior al diaristului; momentele degraţie (ca atunci când sesizează simetria ascunsădin picturile Adelei) survin mult mai rar decâtîncremenirea perplexă în derizoriu; zăbovim, odată cu lentila măritoare a sinelui, în trivialul”mâinilor butucănoase”, ”numelui oribil”, hainelorprecare, pauperităţii regimului de viaţă, înfăţişării”unsuroase” a confraţilor scriitori sau critici.Imaginarul volatil al lui Radu Petrescu şi-a schim-bat sarcina electrică şi unghiul altitudinar, filmândjos, suprafeţe accidentate, fără transcendenţă.Semnificativ, forma scriptică nu mai desfăşoarăun ”catalog al mişcărilor zilnice”, ci o agendă ainerţiilor paralizante. Minimalismul rămâne astfelplatitudine, de pe urma căreia stilul se resimte îndinamica sa adâncă: ”aceste caiete au devenit oladă de gunoi. Fraza, maţ făinos, ud, voce falsifi-cată. Când îşi va redobândi coloana vertebrală,voi putea scrie o nouă carte” (p. 82).

Responsabilă pentru această decuplare de poe-tică e conştientizarea tot mai precisă şi localizatăa poziţiei sale în contemporaneitate. Simptomaticşi previzibil, naufragiul e cu atât mai dureros cucât mai spectaculoasă fusese decolarea în zarea”Ideilor”. Iar ca autor aflat în situaţia concretă areceptării, el pierde proporţiile şi îşi pierde balan-ţa. Pe măsură ce va fi tot mai mult perceput camarginal, bizar, estet, sensibilitatea sa ne-realistă

7

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

7TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

va gonfla înspre ridicol orgoliul şi mizantropia.Astfel, tocmai fiindcă nu se îndo ieş te că ”în isto-ria romanului, Matei Iliescu al meu înscrie unmoment la fel de important ca mo men teleBalzac, Flaubert, Joyce”, prozatorul se simte ca”un violonist ce cântă dumnezeieşte într-o sală cu acustica falsificată, (ca) Apolon întreoglinzi deformante” (p. 101). Reconsiderat cuonor abia după ’89, romanul ce a concentrat atâ-tea energii teoretice, creative şi sufleteşti ale auto-rului primeşte, într-o primă etapă, lecturi toleran-te, critici multe şi etichete cu potenţial peiorativde genul ”estetism, intelectualism, rafinament;static, prăfuit, vetust, artificial”. Prinsă încă înurgenţele obsedantului deceniu, epoca lui RaduPetrescu nu pare să aibă nerv pentru migala flau-bertiană a scrisului său. Dintre cunoscuţi, uniirecunosc că le-a lipsit răbdarea să ajungă la capă-tul romanului, în vreme ce alţii nu se sfiesc să-iretuşeze sintaxa prea încâlcită. Cercurile în carese învârte, în genere convenţional, nu-i dau sigu-ranţa unor ecouri mulţumitoare. Amicii îl asaltea-ză cu propriile lor manuscrise, îi cer bani, îl obo-sesc. De majoritatea criticilor, în cazul fericit,Radu Petrescu este privit în continuare ca o ”tână-ră speranţă”, una care va confirma, cu condiţia săse limpezească.

Prin urmare, nu aer rarefiat vor emana însem-nările actuale, ci o sâcâitoare îmbâcseală salonar-dă. Structural, Radu Petrescu e prea candid şiprea abstras pentru a dezvolta muşchi de viaţăliterară. În bună parte disproporţionat, el percepeaici doar şabloane procustiene. Adaptarea saurelativizarea accentelor îi sunt străine acestuiautor atât de solipsist cu spaţiul său vital încâtpoate gândi doar în absolut. Se întâmplă, dinpăcate, ca tocmai reacţiile proprii să îl decredibili-zeze: ”nu bagă nimeni de seamă că întregul sis-tem narativ al romanului românesc este schimbatîn Matei - şi nu numai al romanului românesc.Ar fi atât de simplu să se ia un capitol din cutareşi un capitol din Matei şi să se vadă! Când se vortrezi dobitocii, voi fi mort de mult şi zadarniceruşinea şi părerea de rău”. (p. 35)

”Legătura cu mine însumi”, a cărei slăbireexplică mecanica exterioară a jurnalului de faţă,ţine aşadar de o fragilă pârghie de utopie.Edificiul stilizat al scrierilor tipic radupetrescieneapare astfel, pe negativul psihologiei deficiente şianti-burgheze a autorului, în toată vulnerabilitateasa de castel din cărţi de joc. E şi ceea ce face ca,într-un fel, pactul scriptural organic al lui RaduPetrescu (acela pe care ”postmodernii” noştri l-aupresupus în grabă de-al lor) să nu poată fi trăitpână la ultimele lui consecinţe: ”am avut revelaţianu aş zice a absurdităţii vieţii mele, ci a irealităţiiei. Mi s-a părut că tot ce fac e profund greşit, căsemăn celui care se extermină vorbind neştiind cădin gură nu-i iese nici un sunet, sau a celui care acărat toată viaţa în spate, pe schele, pietre, cre-zând a clădi, şi la un moment dat, cam spreurmă, vede că dusese în spate cu atâta caznă nupietre, ci închipuiri” (p. 78).

Oricâte reevaluări ar fi deschis posteritateaprozelor sale, un lucru e cert: Radu Petrescu varămâne în literatura română (în primul rând, aşzice) prin jurnalele sale, doar cu condiţia ca aces-tea să se fi întins ca nişte arcuri în aşteptarea”capodoperei”.

n

Cronicarul literar N. Manolescu rezistă, până-n miezul vieţii şi carierei, în faţa com-petitorilor în specie, dar şi a celor speciali-

zaţi în alte moduri critice. Luptă metodic cu pro-pria inerţie critică. Se înnoieşte prin recurs şi reculconservator. E un metodician al hibridizării proce-durilor. Stoarce originalitate din emulaţie. Poartăcâteva metode, pe care le schimbă ca pe obiectelede vestimentaţie, întors la empirie şi impresie. Eun critic multilateral care se caută în multiplicareametodelor, dar nu se lasă identificat cu vreometodă anume. Încearcă să fie oportun în preţu-ire şi dispreţ. Conjunctura domină la el procedu-ra. Bunul propriu ajunge sigur, incertitudinea îiapare doar înstrăinată. Reflectează din posturaacţionarului şi teoretizează minimalizarea teoriei.Revendică tot ce i se retrage ori expropriază. Înslăbiciune, descoperă neputinţa puterii. Ce atingemai puţin consideră ca fiind prea accesibil.

Aplică revizuirea şi nu explică autorevizuirea.Recunoaşte erorile, dar nu-şi cunoaşte terorile.Desfăşoară polemica mai mult cu sine decât cualţii. Îşi caută pricină din voinţa de constantăîncercare de sine. E genul provocator, dar nuinsultător sau curtenitor. Atacă doar întrucât nupoate să tacă. Între contemporani, devine nedreptcând demite după ce, mai întâi, omite pentru acompromite. Evită evidenţa, când interesul i-ocere. Demisia ori disidenţa apar necunoscuteunora, dar recunoscute altora. Argumentul pentruajunge deopotrivă contra. Invocă părtinitor actulsau contextul. Are supleţea aparent negândită aapropierii şi îndepărtării. Acuză şi scuză prinnepotrivire psihologică, etică şi estetică, aşadarpretins critică. Dar se absolvă prin potrivire cuauxiliarii provindenţiali. La el jocul vital, laboriosşi creator ajunge pură joacă. Criticul stă la umbramiracolului şi iese astfel din raza de lumină a(con)ştiinţei.

Tranzacţionează criteriul, de altfel revendicatîn unele momente, al esteticului. Când politiculîşi revine sau e pe cale de întoarcere, esteticulajunge aproape stigmat. La vreme rea, la greu,esteticul ar fi înlocuit, nu şi dislocat, politicul.Înţelepciunea relativă, dar eficientă, a esteticului,ar fi surclasat-o pe a filosofiei însăşi. Insidioasaideologie îl „ajută” pe critic, în libertate, fie săînfunde esteticul în debaraua estetismului, fie învitrina orbitoare a politicului. Cu motivarea căliteratura, distrusă şi greu refăcută de acesta, s-arţine ca scaiul de el.

Înţelege literatura ca invenţie autentificată,într-un mod inerţial, în originalitate durabilă, prinşi, mai cu seamă, peste timp. Un timp nu numaiîndelungat, dar chiar etern. Nu are vanitatea crea-torului abstras în monolog, dar a criticului cons-trâns natural la dialog. Critica determină (când nuextermină) literatura, dar nu o finalizează.Memorialistul, deviat oarecum de la exerciţiul cri-tic, îşi ia mai bine seama şi nu se autopromovea-ză ca „mare” scriitor. Autorul este atras de scrisca de calea proprie conştiinţei. Cuvântul scris dăviaţă şi, în sens platonician, o reproduce memora-bil. Lectura care are proprietate este prin ea însăşirevelatoare pentru conştiinţă. Cauza şi efectul lec-turii se confundă cu limpezime în personalizare.Suma lecturilor este istoria clarificată a conştiinţeicititoare, cu judecată şi fără prejudecată. Criticulalungă specializarea restrânsă, dar şi nespecializa-rea constrânsă. Cititul nu e un mod oarecare de

viaţă, e – o spune din nou criticul de regulă abso-lutizant – modul de viaţă însuşi, conştient înmăsura în care rămâne înţelegător. Nu întâmplă-tor descoperă critica prin lectura biografiei. Nu seaplică, în definitiv, critica la scrierea vieţii, la bio-grafie?

Cu stil, criticul poate fi aderent, ca şi ostil.Înainte şi după „eseurile”, citite şi drept „tratate”,despre roman şi poezie, este un didactofob. Înperioada scrierii lor, este, nu doar fără regret, darşi încântat, profesoral. Şi-a exersat nelimitat înţele-gerea şi vede consecvent bunul de peste tot,îndeosebi din rău: de expus în acest sens raportu-rile cu cenzura, dar şi raportările la ea. Cronicarulpare a lămuri eventual cenzura, dar omite să(-şi)explice autocenzura.

Într-o primă postură de istorist, exigent, criti-cul aduce începuturile poeziei la simbolism, înain-te de care am fi avut doar (dar ce fel de?) poeţi.Într-o postură similară secundă, aceea din Istoriacritică, păstrează teza, dar extinde totodată origi-nile literaturii române, implicit ale poeziei.Curentul realismului ajunge lărgit şi el, pentru aprimi, în acelaşi fel unificator, totul. De genurileliterare se desparte pentru a se reapropia. Esteti -cul cenzurează politicul, într-un fel deviant, subi -ec tiv, când criticul socoteşte, după calculul pro-priu comprehensiv, că există oportunişti irecu -perabili, lipsiţi de talent, şi oportunişti recu pe -rabili, graţie harului artistic. Adoptă naţiona lis mulfazei secunde a epocii comuniste, dar nu vedelocalismul culturii noastre, ci, prin C. Noica, peacela al culturii spaniole. Politicul comunist, maimult deviant decât deviat, i-a impus un marxism,denunţat ca spectral în libertate, dar justificat prinraportare la naţionalismul protocronist, mai retro-grad decât „stângismul”. Politica reală, militantă, l-a condus la antipolitică, în acord cu conceptulmaghiarului Konrád György.

Conceptul său de poezie, refăcut prin adevărşi semnificare, este estetic, călinescian şi, maimult – adică mai puţin – baumgartian, aşadarunul rămas la nivelul secolului XVIII. În afaraeseului-tratat Despre poezie, unde referinţele auextensie şi aplicaţie, scrie cu totul accidental des-

Marian Victor Buciu

N. Manolescu ºi lupta cuinerþia criticã

à

pre poezia şi poeţii universali. Sinteza analitică,simili-teoretică, despre roman, are o rigoare con-trazisă de perspectiva lărgită şi omogenă proprieautorului. Altfel, poate, nu i-ar fi reuşit stăpânirearomanului, atât de variabil fundamentat. Inerţia l-a „ajutat” să includă în sistemul romanesc corinti-cul unui scriitor mai degrabă transgeneric caUrmuz. Numeroase articole despre prozatori, caşi despre poeţi, tatonează devreme o istorie a lite-raturii române. Autorevizuirile sunt axiologice, nuanalitice. Criticul istoric vede la fel, dar nu pe ace-leaşi trepte. Mitizări livreşti ajung simple fotogra-fii. Expuneri plurimetodologice se pierd în ceaţaistoriei literare. Proza realistă a unui avangardist(tot Urmuz) devine „nonmimetică”.

Ca prozator, criticul se dezvăluie la modulmimetic în scurte texte marcate de imaginarulreflexiv al unui realism extins, amestecând textua-lismul, fantasticul, fantasmaticul, autobiografismulşi alte achiziţii conjuncturale. Fragmentele diaristi-ce rămân livreşti, indirect biografice. Scriind rardespre teatru, o face aparent mai mult reductivdecât omogenizant. Focalizează clivajul dintre artăşi ştiinţa istoriei, dar nu şi pe acela dintre artă şiideologie. În paralel, ia partea esteticului autonomşi autotransformat.

Critica, înţeleasă tradiţionalist şi conservator,este domeniul alternativ închis şi deschis. Criticuleste nesigur şi în teoria şi practica impresionismu-lui, care – o spune ca antipozitivist – rămânenecontingent la operă. Ca practică receptoare, cri-tica este admisă drept atitudine mobilizată decuriozitate şi interes, exercitate subiectiv, parado-xal, ca traducere şi trădare sau fidelitate infidelă.Critica face canonul, dar spiritul critic rămâne ins-tabil, vulnerat de politic.

Cronica, metodic empirică, are în vremeamonoideologiei atuul analitic. După aceea, cronicaeste – virtual, nepracticant – expusă la cheremulpoliticului, sociologicului, de tip jurnalistic-publici-tar. Constatând atacul mai multor metode şi dis-cipline, fostul foiletonist resigilează cronica litera-ră în estetic. Bilanţul personal al cronicaruluireajustează evaluările şi formele speciei, acesteadin urmă spre publicistică, nu spre pozitivismuniversitar.

Istoria literară, de la G. Călinescu, s-a scufun-dat în critica literară, dându-şi şansa teoretică apersonalizării. Scăpând de stăpânirea istoriei, ease-ntoarce la valori mai apropiate de obiectivitate,

ca sinceritatea şi curajul, faţă de constrângerideterminante ca cenzura, colaboraţionismul, simu-lacrul liberalist.

Ca impresionismul gândit altădată, teoria ar fişi ea alienantă literar. Ca întotdeauna la acest cri-tic, orice pierdere trage spre cîştig, orice îndepăr-tare spre apropiere. Îndepărtarea de teorie ajungesă fie explicată ca o îndepărtare de sine, a unuicritic temător de eristică. Criticul, care îşi face dinG. Călinescu şi apoi R. Barthes modele şi còpii,pentru a se zbate să se despartă de ele, este întotul un căutător pe căile posibile ale lecturii şidrumul real al operelor. Prin omogenizare idiosin-cratică, criticul ajunge să identifice impresionismullui Sainte-Beuve şi sociologismul lui H. Taine.Conştiinţa metodică uniformizatoare este totodatăteatralizată până la bufonerie, rol în care includeşi superioritatea criticii faţă de creaţia literară pro-priu-zisă. Simplificat sau esenţializat, ultimul N.Manolescu se dezvăluie ca un (anti)metodiciancaricatural, agreând exclusiv pasiunea şi ingenuita-tea lecturii. Inerţia critică îi face feste atât deneaşteptate, încât vechile texte transcrise în Istoria

critică îi apar autorului ca fiind cu totul noi. I separe că rezolvă revizuirea (în care subînţelege şiautorevizuirea) prin relectură textuală şi contex-tuală. La limită, prin ingenuitate, practică polemi-ca antipolemică, dar şi pamfletul antipamfletar.

Istoria critică, estetică, esenţializată, recanoni-zantă nu izbuteşte să ascundă conflictul intern alautorului care a scris în două contexte măcar vir-tual opuse. Ceea ce explică numeroasele contra-dicţii exterioare identităţii literaturii: inconsecven-ţe, indecizii, confuzii. Istoricul critic află o meto-dă verificată, nu inventată, adoptată prin topolo-giile culturale de la G. Steiner, extrase din geome-tria veche, euclidiană, depăşită (pentru a fi con-secvent cu inerţia şi conservatorismul presupuse afi proprii criticii şi literaturii). Practică un călines-cianism întors: reduce la scară ceea ce înaintaşulridicase. Mitologizează şi el literatura naţională,dar o face adesea prin Procust. Dar să recu-noaştem că şi G. Călinescu îşi pusese contempo-ranii, mai ales critici, într-un pat mai îngust decâtstatura lor.

N. Manolescu, pozitivul, dar nu pozitivistul,raţionalul, lucidul, stoicul, dar şi fascinatul dehazard subiectiv şi obiectivitate necesară, realistulimaginativ, atras şi abstras de putere şi puternici,scrie dintr-o echilibrată şi prudentă autoprovocare.El moşteneşte sau ia în proprietate o modernitatecuprinzătoare, înrădăcinată în baroc şi romantism,cu aură de autodicteu (di)simulat. Ceilalţi îl aducîn postura unui sfâşiat de glorie şi mizerie, mode-lare şi delăsare, sacralizare şi execrare. Taberelecritice decid că el reface canonul literar şi-şi prefa-ce schimbarea la faţă prin nomenklatura regimu-lui politic cel mai dur. Construieşte simbolic şidemolează parabolic. Mitizează şi miticizează. Especializat în diletant.

(Din volumul, în pregătire, NicolaeManolescu. (Pre)istoria criticului)

n

8

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

8 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

à

Animal Planet (2006)

Captivitate TV II (2007)

9

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

„…Ce-ai cătat în Siberia? Sport extrem?Uite aici sport extrem, închisoarea rusească!”,

Walter Ghidibaca, Totul e bine când se terminăprost, p. 136

Aventura lui Walter Ghidibaca în Rusia a fostpe cât de temerară în intenţie, pe atât deciudată în desfăşurare, cu unele pasaje supra-

realiste, pentru a ajunge la un final de dramă ferici-tă. Insolit e şi titlul cărţii rezultate din acea aventu-ră (Totul e bine când se termină prost, ed. Eikon,Cluj-Napoca, 2010). Sfidat de nonsensul titlului, îţivine imediat să-l iei la rost – cum, adică, vine asta?Retras la umbra groasă a paradoxului, autorul nuse osteneşte să ne dea lămuriri, neglijent cu nevoianoastră de limpezime. Suntem lăsaţi să ne răspun-dem singuri. „Binele” constă probabil în aceea că,oricât de „prost”, până la urmă cazna „se termină”totuşi, iar dincolo de asta nu mai contează nimic.E prea târziu să mai schimbi ceva, dar şi prea dev-reme să iei totul de la zero cu mintea limpede şidispoziţia nevinovată. Hâra sufletească pe care ţi-olasă experienţa puşcăriilor ruseşti nu se spală cuuna cu două. Reformulată, ideea titlului ar arătacam aşa: coşmarul e până la capăt coşmar, începeşi se termină prost, dar odată terminat, în sfârşit,poţi răsufla uşurat. E gata, şi asta e bine.

Destul de mediatizată la vremea ei, 2006-2007,înainte să constituie subiectul cărţii, povestea luiWalter a ajuns folclor urban. Este relativ cunoscută,discutată în mediile gazetăreşti, supusă inerentelormistificări şi, după ceva vreme, uitată. Normal. Laurma urmei e aventura lui, nu ne priveşte, aşa că s-o lăsăm baltă. Cam acesta a fost traseul epic. Însăceva se schimbă din momentul apariţiei cărţii, pecare probabil puţini credeau că aventurierul clujeanva fi în măsură să o scrie. În sine, dacă o luăm caexcursie întreprinsă în vederea realizării unui filmdespre Siberia, pe cel mai lung traseu turistic dinlume nu este neapărat neobişnuită. Doar rarisimă.Probabil că nimeni nu a mai plecat din Cluj spreVladivostok, cred că nici din ţară, străbătând într-olună cam 11.000 de kilometri cu o Dacia veche depeste 22 de ani. Walter a fost primul, însoţit, edrept, de Traian. Intenţionau să fotografieze şi săfilmeze tot traseul siberian, iar apoi să producă unfilm cu care „să dea lovitura” (p. 19). Intenţii abso-lut paşnice, artistice chiar. Admirabil.

Îi vedem pe cei doi îmbarcându-se în rablanaţională, luându-şi rămas bun de la familii şi, cucreştinescul semn al crucii repezit peste piepturileumflate de spirit aventurist, înainte!, spre Rusia ceamare. Numai că rablele n-au şapte vieţi în inimalor de fontă şi nici nu se prefac în Jeep-uri oricâtevedre de jar le-ai da să înghită. Poţi să le şi descânţică tot rable rămân. Când ţi-e lumea mai dragă telasă baltă. Viteza o estimezi după curentul ce te iape la urechi cu geamul deschis, starea tehnică dupărăguşeala motorului, iar dacă la următoarea opriremaşina are încă toate roţile te uiţi uluit la ea şi nu-ţi vine a crede. Să sari într-un picior de bucurie.Forjată fără milă de la Cluj până la Vladivostok,Dacia rezistă inexplicabil – cu unele mici reglaje şireparaţii pe traseu – de parcă rezistenţa ei ar fimenită să servească unui plan dubios al cine ştiecui. După câteva zile, mersul prin Rusia seamănătot mai mult cu intrarea în Zona Crepusculară (p.31). Impresia se va tot confirma până spre finalulcălătoriei, pentru ca la un moment dat să fie înlo-cuită de ceva mult mai grav – ne aflăm într-un jocregizat, o farsă de prost gust sau un experimentpsihologic sinistru (p. 204, 251). Cu această bănu-ială constantă ne împărtăşeşte Walter experienţa

lui.Cum e de aşteptat, în Rusia domneşte corupţia,

abuzul de autoritate, dispreţul pentru străini şi, laurma urmei, disponibilitatea de-a te apuca de gulerşi a-ţi râde în faţă, ca probă indelebilă că eşti peterenul lor şi ei fac ce vor. Cel puţin Walter vasimţi pe pielea lui toate aceste forme de inospitali-tate. Mai întâi sâcâiala vameşilor, şpaga solicitatărăspicat de poliţişti pentru favorul de-a te lăsa sămergi mai departe după ce ai fost tras pe dreaptaşi legitimat. Eşti turist occidental, iar pentru că nuprea ştii rusa mai bine închizi gura şi îţi vezi dedrum, uşurat puţin la buzunar. Sub seninul ceruluisiberian, pe şoseaua întinsă, slab circulată, dintr-odată o maşină se ţine de tine. Cineva pare că teurmăreşte. Încetineşti, încetineşte şi ea, accelerezi,accelerează şi ea, opreşti, opreşte şi ea. Jeep, nuorice hârb de maşină. Bănuielile lui Walter merg,evident, în direcţia serviciilor secrete care ar dorisă-i zădărnicească întreprinderea artistică din raţiu-ni numai de ele ştiute. Orice ai face, umbrele se ţinscai de tine, dar în acel mod tăcut şi sumbru de lacare te poţi aştepta numai la ce e mai rău.

Apoi apar coincidenţele stranii, care cred căsunt elementul de compoziţie cel mai important şimai bine reprezentat în carte. Dar cam prea dese şiprea stridente pentru a nu umbri puţin perfecţiu-nea compoziţiei. Nervii încordaţi, oboseala şinesomnul, nicotina în exces ar putea genera anumi-te năzăriri, false interpretări sau sincronicităţi ficti-ve, dar nu pot explica totul. Ivan, omul de legăturădin Novosibirsk seamănă leit cu un coleg de liceuşi pare a şti asta; un bărbat surâzător de la geamulunei maşini seamănă frapant cu tatăl lui Waltertânăr; la un hotel din Krasnoyarsk, într-un filmamerican faţa lui Matt Damon este înlocuită câtevaclipe de a lui Traian; un anume Alexandr, filmat laKrasnoyarsk de Traian îşi scapă tendenţios portofe-lul din mână pe un pod de două ori, seamănă cuWalter din adolescenţă şi rosteşte o replică familia-ră: „Nu banii sunt importanţi. Dumnezeu esteimportant” (p. 44) ; numărul de înmatriculare alunei maşini – CC 02 HOY –, tradus în englezăindică exact ora la care îi depăşeşte pe aventurieriiclujeni, iar altul – CK 05 TOH – fixează ora la carevor avea semnal pe telefonul mobil, respectiv mesajdin ţară. Mai apoi Traian începe să imite gesturile,atitudinea şi mişcările partenerului de drum, iardacă i se atrage atenţia face pe niznaiul. Şi totuşinu încetează, fapt care întreţine bănuiala lui Waltercă tot ceea ce i se întâmplă e o farsă. Mai grav, s-ar părea că până şi prietena lui, Laura, e implica-tă: „Nu aveau cum să se întâmple atâtea coinciden-ţe în mod natural. Totul a fost aranjat. Ca s-o iaueu razna şi ei să se amuze!” (p. 57)

Lucrurile rele se precipită, cum de altfel e nor-mal într-un scenariu de prost gust. Rabla, dupămulţumirile recunoscătoare că i-a dus întregi pânăla Vladivostok, este parcată într-un tablou cu natu-ră moartă al vreunui artist halucinant. Drumulînapoi îl fac cu avionul. Într-un moment de proastăinspiraţie, făcând un spirit care spera să-l amuze pepoliţistul din aeroportul din Moscova, de undeurma să ia cursa spre Budapesta, Walter intră înbucluc. Nedormit de vreo două zile, obosit, eufori-zat vag de vodca băută alături de intempestivulRoman într-un bar din aeroport, certat cu Traian,care şi dispare cu această ocazie definitiv din carte,la controlul de dinaintea urcării în avion, pentru căpoliţistul părea abuziv şi răuvoitor nefericitulWalter se trezeşte spunând că are o bombă în ruc-sac. Probabil a fost cea mai proastă glumă a vieţiilui, care îl va costa opt luni de puşcărie pentru

„furnizare de false informaţii teroriste” (p. 76).Semnele, coincidenţele, ciudăţeniile şi fapteleîntâmplate acolo îl fac să creadă că se află la unreality show filmat cu camera ascunsă în BigBrother Prison. Un regizor nebun vrea să facă unfilm cu deţinuţi pentru care va încasa din reclamăun milion de dolari (p. 116. vezi şi milionul de pecoperta cărţii).

Prima carte ce-i pică în mână la închisoare areun personaj feminin pe nume Laura şi nişte desenede mână care o reprezintă parcă pe prietena luiWalter; anumite sublinieri din carte compun unmesaj – joi, doamnă aranjată, întâlnire, sfat – carese va confirma practic chiar a doua zi când o gar-diană blondă va încerca să-l ajute la interogatoriu;un coleg de celulă, Teddy, aruncă o vorbă într-odoară în timp ce prepară ceaiul, cum că rostul călă-toriei în Siberia ar putea fi scrierea unei poveşti, iarnu filmul plănuit iniţial de Walter; combinaţia pemasa din celulă a unor elemente precum: o frunzăde dafin (laurus), o cutie de chibrituri (spiciki rus.– speech key engl.) şi o felie de ceapă (luk rus. –look engl.), pentru Walter este un cod ce indicăfaptul că urmează un mesaj de la prietena lui; într-o convorbire telefonică acasă, de parcă şi ea ar faceparte din farsă, mama îl îmbărbătează spunându-ică este şi el un simplu personaj ca Monte Cristo,unul dintre eroii copilăriei lui; într-o zi unul dintrecolegii de celulă apare la televizor într-un clippublicitar pentru magazinul Megadom, deci esteun actor, nu un deţinut real; la scurt timp după ceîşi compune un cod al culorilor, asociindu-le perso-najelor întâlnite în Rusia, precum şi propriei stăride spirit, primeşte pe telefonul mobil al unui cama-rad de celulă un SMS: „Walter, nu fi roşu. Haiacasă!” (p. 159), din care înţelege că propria furieeste asociată roşului în chiar momentul elaborăriiteoriei sale; trezit dintr-un vis dezgustător – uncoleg de celulă îl linge libidinos pe faţă –, nemaipu-tând adormi, ia o carte să-şi omoare timpul şi dătocmai pe un paragraf în care scrie: „ … tot aşacum visezi că un câine te linge pe faţă şi apoi tetrezeşti şi vezi că eşti lins pe faţă de câinele tău…”;aşa cum procedase Traian, colegii de celulă începsă-l imite pe Walter, adică să se poarte ca nişteviruşi psihologici, ca nişte „troieni” strecuraţi însoftul minţii lui (p. 199); la scurt timp după cedesenează într-un caiet câini şi cai compuşi dintriunghiuri, într-o convorbire telefonică acasă,mama îl consolează cu stănescianul „nu mor caiicând vor câinii”.

I. Francin

De la aventurã la lucrãturã

(Continuare în pagina 29)

10

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

10 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

Marin Mălaicu-Hondrari a publicat decurând un al doilea volum de proză,romanul Apropierea (Ed. Cartea

Românească, 2010). Despre cel dintâi, Carteatuturor intenţiilor, apărut mai întâi la EdituraVinea în 2006, reimprimat apoi la CarteaRomânească în 2008, criticii au spus, pe dreptcuvânt, că e greu de clasificat. Nu e, într-adevăr,nici o ficţiune pură, nici o scriere strict confesivă.Este şi nu este un fel de jurnal, descrie „obiectiv”şi lasă în jurul faptelor şi obiectelor un soi dehalou liric. Pare a comenta uneori, eseistic, textelealtora şi îşi urmăreşte mereu, cu o atenţie reflexi-vă, neliniştit pasionată, propria construcţie verbală– sau, mai curând, ...intenţiile de a o realiza. Căciîn rulota în care îşi găseşte adăpost ca emigrantromân clandestin în Spania, paznic al unui depo-zit de maşini la mâna a doua, protagonistul nara-tor e obsedat, practic, de un singur lucru: scriereaunei cărţi despre sinucigaşi, proiectată la modulideal pentru o singură noapte. Nu va fi doar una,vor fi mult mai multe nopţi, însă acea noapte sim-bolică va da tonul întregii confesiuni a unui omcare-şi ştie precară condiţia, trăind mereu de pe ozi pe alta, marcat el însuşi de gândul autosuprimă-rii. Nu atât cinic cât sceptic, el constată şi evaluea-ză conformismele, cedările, abjecţiile lumii din jur,detestă „apropierile” concesive de „tăvălugul” vieţii„care merge înainte”, în tiparul ei nealterat şi indi-ferent. Vorbeşte, în consecinţă, de „sila de a ţineaproape, de a fi conform”. Şi adaugă:”‚Insuportabila uşurătate a fiinţei’, titlul acestaspune totul. Sila de alăturare la tăvălug. Răul dealăturare.” Gândeşte ca un revoltat tăcut, nespec-taculos, cu o intensitate lăuntrică dureroasă, darcenzurată ca manifestare exterioară: personajulsolitar nici nu prea are cu cine comunica dintrecei vii, se simte în lumea sa adevărată doar printremorţii prin proprie voinţă, mai toţi scriitori, maiales poeţi. Cele mai vii dintre gândurile lui legăseşte în scrisul celor morţi, iar în ceea ce scrie elînsuşi se lasă – cum spune la o pagină - scris. Laîntrebările fără răspuns ale vieţii răspunde, totuşi,literatura care rămâne şi căreia moartea autorilorei le-a conferit un accent de definitivă gravitate şiconsistenţă. Sau, dacă rămâne ca proiect mereuamânat, ca intenţie nerealizată scriptural, este înschimb trăită tocmai la acest nivel al năzuinţeispre operă. O aspiraţie acaparantă, posesivă, chiar„vampirică”, aproximată prin confruntarea medita-tiv-afectivă cu lunga „listă a sinucigaşilor mei”,proiectată uneori oniric, mărturisită neostentativdar cu o mare decizie şi fermitate, ca o chestiunede viaţă şi de moarte. Vorbind despre atâtea morţi,literatura poate apărea atunci ca o amânare asfârşitului: „Cuvinte, cuvinte. Caietul meu la înde-mână, ca un medicament vital. Învăţasem lecţia:atâta timp cât scriam, ţineam moartea deoparte.”Şi moartea e ţinută deoparte în modul cel maiconcret, al scrierii Cărţii tururor intenţiilor, ce seîncheie cu exprimarea dorinţei de sinucidere aunui personaj feminin căruia, cu o răceală delocsurprinzătoare, povestitorul îi sugerează diversesoluţii practice de a-şi pune capăt vieţii în spaţiulruinos al vilei portugheze devenite de multă vremeadăpost pentru câinii săi de pripas.

Echivalenţa perfectă dintre viaţă şi literatură esugerată în acest fel, şi ea dă măsura autenticităţii

unei existenţe altminteri marginale. Nu întâmplă-tor naratorul vorbeşte despre sine ca despre un„suspendat”, marcat de „sindromul lui Ulise”, fărăun punct de sprijin stabil, rătăcitor perpetuu, caun fel de picaro-paria, nesigur, dar şi situându-seîntr-un soi de zonă de frontieră, ambiguă cum e şicomunicarea dintre real şi imaginar din Bibliotecă.Fragilitatea literarului intră în osmoză cu precarita-tea faptului trăit, iar această funciară ezitare şinesiguranţă, califică şi natura lirismului discret, asurdinei elegiace pe care o atestă aproape fiecarefrază, unde notaţia datului concret, precisă şi ime-diat sugestivă în simplitatea ei, se asociază aminti-tei culori reflexive, tuşei evocatoare de atmosferă,fie a unor teritorii livreşti, fie a decorurilor ce înră-mează realist confesiunea. De aici şi cealaltă ambi-guitate, între prozastic şi liric, asigurată de ţinutastilistică a naraţiunii, de un ritm interior care-i con-feră adesea accente poematice. Prozatorul-cititor-poet-eseist ştie să izoleze câte un citat puternicreverberant din suita operelor datorate celor îns-crişi în „lista de sinucigaşi”, prelungindu-le subtilecoul pe pagina întreagă. Pe scurt, încă în prima saproză, Marin Mălaicu-Hondrari, care se exprimaseşi ca remarcabil poet, în versurile din Zborul feme-ii deasupra bărbatului, impune o anume calitate,înaltă, a stilului, care-l individualizează puternicprintre congeneri. Caligrafiat cu măsură, adeseafrust, întotdeauna firesc.

Romanul apărut recent, nici el foarte întins (cuceva peste dublul de pagini faţă de Cartea tuturorintenţiilor), comunică direct cu aceasta: menţinecâteva dintre datele personajului principal, numitacum Adrian Petre Constantin, îl reaşează în rule-ta de paznic al aceluiaşi depozit atutomobilisticdin Córdoba spaniolă, în aceeaşi atmosferă deînsingurare printre câteva cărţi iubite, multe adusedin România, altele descoperite în peninsulă, dupăce învaţă foarte repede limba locului. Ca în cealal-tă carte, literatura e pentru el un mod esenţial dea trăi, o pasiune ardentă, cu amprente durabile înfaptul de viaţă cotidian şi, într-o foarte mare măsu-ră, modelator pe mai largul plan al destinului.Căci, în liniile sale mari, viaţa protagonistului seorganizează şi structurează, capătă sens prin rapor-tarea neobosită la scrisul altora, al acelora pentrucare poezia îndeosebi sau proza angajată în esen-ţial, în acea zonă „suspendată”, au constituit oproblemă de viaţă şi de moarte. Trimiterile livreştisunt, de aceea, nu doar decorativ expresive, cisemnalează energii coagulante, oferă impulsuriimaginaţiei, motivaţii de a trăi, „minimalizând”oarecum reperele amintitei existenţe marginale.Trece, altfel spus, de la margine către centru, răs-turnând ierarhia consfinţită a valorilor, deplasând-o spre zona gratuităţii celei mai pline sens, mainegratuite. De aici, o senzaţie asemănătoare cu ceape care o dă lectura Cărţii tuturor intenţiilor: cărealul, „rugueux à étreindre” cum spuseseRimbaud, e subminat în măsura în care apareacompaniat de dublul său poetic, ca substrat nutri-tiv, salvator.

Având acum mai multe presonaje în poziţecentrală şi distribuind perspectivele narative totatâtor voci prin care faptele capătă relief şi consis-tenţă, romanul continuă să-şi caute şi îşi şi găseşte

liantul, factorul de coagulare, în literatură şi înexperienţele scrisului. Adrian, emigrantul, e poet,plecat în peninsula iberică mai mult din raţiunide… cititor pasionat al lui Borges, Marquez,Cortázar şi „trebuind” să ajungă în „Córdoba ceaîndepărtată şi singură, cum zice Lorca”. Se vasimţi şi el, ca oraşul poetului, tot „departe şi sin-gur”. Iubita lui Maria, o spanioloaică măritată cuun sculptor, urmărită prin porturi ca o „fantomă”,ea însăşi plasticiană şi cântăreaţă într-o mică trupăambulantă, spune despre el că scrie câte trei-patrupoeme pe noapte; prietenii lui Adrian, rămaşi înprovincia românească, trăiesc şi ei în şi pentrupoezie: profesorul în prag de pensionare DanParfenie, plasat în Maierul bistriţean, a şi publicatdouă volume, nu fără a se simţi cumva poet deocazie şi neînstare să ţină pasul cu ceilalţi, invo-când autoironic durerile de „căpic” periodice; altprieten, poreclit „Roman the Great”, ajunge chiarsă cutreiere Europa cu burse de creaţie şi invitaţiila centre culturale româneşti din capitalele ei; înfine, dar nu în ultimul rând Lidia, o prezenţăfeminină de neuitat, evocată tot sub o poreclă,tandru lirică, „Stăpâniţa”, e o camaradă mai vârs-tnică, s-ar zice, de boemă literară, scrie şi ea, darmai ales conduce cumva micul grup poeticesc, cuo fină dar fermă autoritate; şi-a botezat autoturis-mul hodorogit pe spanioleşte „La Poesia”, îşiadmonestează afectuos tovarăşii de gratuităţi cuticul „ce puii mei!”, rosteşte autoritar sentinţe, veg-hind la coeziunea sufletească a micii trupe ca oadevărată „madre de la poesia”. Citeşte un anîntreg numai din Gellu Naum, scrie pe carcasamaşinii versuri din poeţii preferaţi – iar aceştiasunt dintre cei mai angajaţi existenţial, mai vibran-ţi în fragilitatea lor sufletească – de la VirgilMazilescu, la Aurel Dumitraşcu, morţi, pe deasu-pra, înainte de vreme. Are o proaspătă francheţe aexprimării, cu mici trivialităţi jucate, se gândeşte laun „cimitir al sinucigaşilor” în care s-ar vrea îngro-pată cândva, declară a fi „inventat păşunismulapocaliptic”… Ca „mamă şi păzitoare”, crede şi eacă „O carte nu te poate lăsa să mori”. Nu lipseştedin peisaj nici o cititoare pasionată de poezie, fră-mântata şi destrămata sufleteşte, Dana, absolventăde Litere la Spaniolă-Engleză, care, urmându-şimama plecată să lucreze tot în Spania, va da deurmele lui Roman The Great, pe care-l urmează

contact

Ion Pop

Note despre proza lui Marin Mãlaicu-Hondrari

Marin Mălaicu-Hondrari (foto Virgil Mleşniţă)

11

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

un timp în sejurul lui berlinez, de la care primisecândva la Sibiu un autograf, pe o carte, nu fără să-şi fi complicat soarta cu o altă iubire, pentru unNicu, emigrant arestat pentru mărunte afacerinecurate… Trama epică a cărţii exploatează şi acestregistru, să-i spunem „poliţist”, cu evenimente delume interlopă, mărunte mistere şi acţiuni de con-trabandă, în care sunt angajate şi personaje cumva„exotice” precum Vanessa Murillo şi prietena ei,Myriam, amândouă argentinence, ocupându-se cuun soi de contraban dă care se va dovedi a fi unacu… parfumuri, dar şi cititoare de Cortázar, deîmpuşcatul Lorca ori de Alejandra Pizarnik, sinuci-gaşa.

Tema apropierii e modulată aici aparent diferitîn raport cu ceea ce notasem în Cartea tuturorintenţiilor. Apropierile din noua carte nu mai suntcele ale intrării conformiste în rândul lumii, ciîncercări de comunicare autentică, - alt soi de„intenţii”. Cele mai adevărate au loc în spaţiul deorigine al personajului principal şi se petrec efectivîn lumea mică a prieteniilor literare. Sunt vecinătă-ţi şi interferenţe mediate, totuşi, livresc, pe un solde discretă dar profundă înstrăinare, nu în interio-rul grupului de poeţi, ci în relaţiile acestuia cu cea-laltă lume, din jur. Căci literatura apare, în fond,ca un spaţiu compensator, de refugiu în faţa agre-siunilor sau inerţiilor din afară, un fel de strat pro-tector pentru nişte făpturi vulnerabile, în căutarede paliative pentru singurătăţi fundamentale.„Poezia ţine”, spune undeva Stăpâniţa, ea are „tre-cere liberă”, iar renunţarea la scris, ca în cazul luiParfenie cel cu dureri de „căpic”, nu e decât aban-donul în voia unei cuminţenii a existenţei terne,comune, a „tăvălugului” evocat altădată, o cedaretristă, o rămânere în condiţia mediocră şi periferi-că. Restul apropierilor nu depăşeşte stadiul încer-care, iar când contactul pare a se fi produs, aparemereu un moment de distanţare, ca, de pildă, înrelaţia amoroasă dintre Adrian şi Vanessa.:„Aproape de fiecare dată când făceam dragoste,simţeam cum îngheţa la un moment dat. Ca şicum, pentru o fracţiune de secundă, ar fi murit.”Or, această fracţiune de secundă reapare în altevariante, şi în legăturile cu Maria, cea urmărităcvasifantomatic de protagonist de la un oraş şi dela un port la altul: iubirea lor se încheie, simbolic,pe un vas abandonat, dezmembrat de lucrătorichinezi insensibili la drama care se petrecea subochii lor. Sculptoriţa Maria, cea „dependentă deliteratură”, se mai gândeşte la recuperarea unorbucăţi de fier pentru lucrările ei, dar vasul de croa-

zieră botezat „Rimbaud” devine nelocuibil.Episodul amoros dintre Roman the Great şi Dana,având în fundal relaţia eşuată cu Nicu, sugereazăaceeaşi imposibilitate a unei autentice apropieri.Fiecare dintre personajele cărţii are momente încare îşi mărturiseşte singurătatea, dorinţa unei eva-ziuni din limitele izolării, eşecul de etapă ori celfinal. Obsesia sinuciderii nu e nici ea absentă,chiar şi Maria şi Adrian o mărturisesc.

Întreg romanul e construit pe acest joc dintreapropieri şi distanţări. Întâi, cele geografice, cucele două spaţii, român şi spaniol, între care pen-dulează protagonistul şi alte personaje; argentinianşi spaniol, în cazul Vanessei şi al lui Myriam, peecranul mai larg, reamintiri din când în când, almediului de emigranţi anonimi, de toate naţiile. Oconfesiune a lui Adrian, spre finalul cărţii rezumăcumva această stare şi situare ambiguă între limbişi culturi diferite: „De cele mai multe ori, nu maiştiu de ce mă aflu într-un loc anume, ce limbă tre-buie să vorbesc. Peste tot e prezentă un fel deceaţă.” Cu câteva zeci de pagini înainte, acelaşipersonaj mărturisea că în România vorbeşte înlimba maternă dar gândeşte în spaniolă, în timpce în Spania lucrurile se inversează. O asemeneapeliculă de înstrăinare, ca să-i spun aşa, apărută înmiezul apropierii, e foarte expresiv exprimată şiîntr-un poem al lui Marin Mălaicu-Hondrari, inti-tulat chiar Apropierea: femeia întoarsă cu fetiţa totde prin Iberia, amestecă în conversaţia cu bărbatulregăsit propoziţii şi sintagme în spaniolă, iar intru-ziunea cuvântului străin alterează grav şi definitivcomunicarea. Referinţa poetică, atât de consistentăpe tot parcursul romanului, nu repară nici ea preamult din fisurile şi alterările lăuntrice ale acestuimic univers uman. După ce Adrian, de pildă, con-templase marea alături de Maria, amestecând per-cepţia directă cu fragmente de citate poetice, tot elconstată, părăsind vasul distrus, că nu i-au mairămas decât textele din memorie. În casa Vanessei,unde ajunge spre final, Adrian vorbeşte despreabsenţa Mariei ca „mjlocitoare între (el) şi lucruri”,asociind acelei absenţe distanţa faţă de prieteniidin ţară şi din literatură, „fie departe, fie morţi”.În cele din urmă, totul pare un joc, periclitat şiprecar, din care trebuie să se iasă cât mai curând.Din confesiunea ultimă a Vanessei vom afla că,după trei ani de detenţie, ispăşind afaceri dubioa-se, despărţită de Myriam, care a înfiat un copil…român, Adrian e aşteptat de ea la o fermă cumpă-rată lângă Toledo, unde se va şi instala de altfel,ca să trăiască alături de ea, crescând oi. O scrisoa-

re, peste ani, a Ruxandrei, fiica lui Parfenie, cătreAdrian, câteva însemnări succinte ale luiAlexjandro, copilul înfiat cândva de Myriam, oferăultimele veşti despre lumea cărţii: Maria rămâneîndrăgostită de amintirea lui Adrian, lasă urmefugare şi prietenii protagonistului, care e observat,în rândurile finale într-o stare ce seamănă a decre-pitudine, în faţa unei ferestre, privind în gol şi ros-tind fraze incoerente, din care mai tresar doarecouri din obsesiile trecutului; printre ele şi cea ascrisului - „cuantas palabras” – bruiată de sunetecacofonice, slab articulate, şi de rupturi absurde.Cei tineri par a fi renunţat, de altfel, la literatură,pasiunea părinţilor pentru poezie nu mai e şi alor.

Apropierea este, în fond, o carte frumos-amarădespre jocul fragil al apropierilor dintre oameni, aldistanţelor care le relativizează, al insinuării senti-mentului de înstrăinare în miezul însuşi al comu-nicării. Literatura, poezia apar aici, încă o dată, casuccedanee fascinante ale unor trăiri care, dacă nule contrazic întotdeauna şi în adevărul lor pro-fund, nu propun decât soluţii precare, cu atât maimult cu cât mesajele lor vin, adesea, de la oamenice şi-au pus singuri capăt vieţii. Scrisul frumos maiajută, totuşi, mai încurajează încă spiritele idealis-te, exemplare în felul lor, care opun simulacrelorvieţii cotidiene, inautenticităţii, nesiguranţei, senti-mentului de inaderenţă la lumea în care trăiesc,confortul fie şi relativ al imaginarului poetic. Ca şiCartea tuturor intenţiilor, acest roman este un elo-giu aproape patetic al poeziei, într-un edificatorcontrast cu mai tot ce se întâmplă în lumea noas-tră de proză joasă şi cenuşie. Însă nici acum acestalogiu nu ascunde, ci face doar mai discretă culoa-rea elegiacă a discursului narativ. Unul care e şi elun fel de joc, cu mica notă de aventură „picares-că”, cu regizarea unor întâlniri şi coincidenţe caretrădează o anumită libertate, măcar surâzătoare,faţă de convenţia romanescă şi mecanismele ei,controlate cu fineţe de un artizan poet.

n

Ion Pop, Marin Mălaicu-Hondrari, Ştefan Manasia (foto Virgil Mleşniţă)

Raportarea potrivită la volumul de aparenţămemorialistică al lui Adrian Marino, Viaţaunui om singur (Iaşi, Ed. Polirom, 2010,

528 p.) pare dificil de obţinut. Autorul a socotitoportun să reverse în pagini atâtea niveluri narati-ve, să deschidă atâtea pârtii de discuţie şi să rever-se atâta energie creativă şi intelectual-explorativăîncă neconsumată – măcar că manuscrisul nuaparţinea unui scriitor tânăr, nepublicat -, încât,probabil, cea mai potrivită procedură este decela-rea nucleelor de dezbatere şi abordarea lor unulcâte unul.

Astfel, în cele ce urmează intenţionez să mărefer la un grăunte incandescent, niciodată stins,în jurul căruia s-au adunat, se pare, unele dintrecele mai imperioase impulsuri ale lui Marino şi,în raport direct cu intensitatea investiţiilor afectiveşi energetic-creatoare, şi cele mai insuportabilefrustrări, deziluzii. Este vorba despre chestiuneadreptului inalienabil al omului de cultură – şi,prin extensie, şi a culturilor înseşi – de a se afir-ma intelectual şi artistic într-un topos al deplineiîndreptăţiri şi egalităţi virtuale, în condiţii de res-pect reciproc, de bunăvoinţă şi consideraţie.Desigur, criticul ideilor literare porneşte de laaventura propriului destin, lărgind însă treptat cer-cul interogaţiilor: „În definitiv, ... «unde scrie» cădestinul unui critic român (sau de orice altă naţio-nalitate) ar fi doar de a fi şi a rămâne un eternepigon şi satelit? Dominat de conformism, iniţia-tive şi satelizare docilă? De ce n-am fi avut«voie», în definitiv, şi la iniţiative proprii, legitimemăcar în principiu, ca ale oricărui alt spirit inde-pendent? ştiu ce mi se poate răspunde: «complexde inferioritate». Dar de ce acest «complex deinferioritate» ar fi într-adevăr... inferior... «comple-xului de superioritate» al altora? La fel de nemoti-vat sau de motivat? La fel de justificat sau nejusti-ficat? Înseamnă «complex de inferioritate» dreptulinalienabil de a-ţi revendica preocupări, soluţiile şiierarhiile străine? şi dacă nu coincid (cum seîntâmplă adesea) trebuie neapărat să le abando-năm? Să capitulăm, iremediabil învinşi şi resem-

naţi? Să renunţăm la propria noastră identitate?Să aşteptăm umiliţi, într-un colţ, până când, even-tual, cineva, cândva, ne va «recunoaşte» existenţa,în total sau în parte?” (p. 300-301).

Dilemele sunt formulate fără ezitare, dar însinea lui, cel care scrie, deţine deja răspunsurile.În acord cu democratismul şi europenismul pecare le clamează încă de la prima pagină – ba,mai mult, încă din volume precum Pentru Europa(2005) şi Politică şi cultură (2006) -, AdrianMarino imaginează Europa ca pe un concert alculturilor, idiomurilor şi naţiunilor vii, productivede artă şi ideaţie, de efervescenţă culturală, într-orelaţionare fraternă şi fair play. El refuză hegemo-nismul cultural, ifosele suficiente ale culturilor cuprestigiu consolidat şi cu mare difuzare şi vizibili-tate internaţională, pledând pentru dreptul tutu-ror, chiar şi al celor mai mici ori al ultimilor veni-ţi, de a se afirma în dialogul cultural. Practic, pro-fesând o asemenea ideaţie de – numai aparentă –relevanţă simplamente culturală, autorul vorbeşteca un ambasador, ca un diplomat angajat în cuce-rirea unor drepturi şi a unei legitimităţi pe carepartenerii i-o refuză. Din acest punct de vedere, l-aş vedea pe Adrian Marino ca pe un expert înrelaţii internaţionale şi în politici culturale, dintr-ostirpe rarefiată pe scena publică românească,acţionând într-un spirit conform declaraţiei drep-turilor omului şi cetăţeanului, a vederilorRevoluţiei Burgheze europene, adică al uneimodernităţi care nu şi-a epuizat încă agenda şi nuşi-a atins integral scopurile. Aceste principiidepăşesc regulile de acţiune stabilite în urma păciidin Westphalia – echilibrul puterilor, dar nu şiparticiparea micilor actori la gestionarea situaţieieuropene –, lasă în urmă excepţionalismele istori-ce ale unor protagonişti ai marii scene şi unipola-rismul hegemonic actual, şi propune o nouă ordi-ne culturală, în ton cu tendinţa globalizării iniţia-te deja de a da voce tuturor participanţilor lamarele joc dialogic terestru. Recapitularea enume-rativă pe care o încerc aici se justifică prin nevoia

de a situa cât mai bine, pe scara unor evoluţiiistorice, tentativele lui Adrian Marino de a conce-pe un cadru echitabil al comunicării culturale,indispensabil edificării unei comunităţi europene –dar şi, mai larg, universale – în acord cu idealuldemocraţiei. De fapt, Marino vorbeşte aici despreceea ce astăzi numim „egalitate de şanse”, el soli-citând-o imperativ atât pe seama României cultu-rale, cât şi pe seama propriilor demersuri şi con-tribuţii.

Ca temă culturală, eseistică, dreptul la afirma-re deplină şi demnă a omului de cultură român afost enunţat, cu un patos la fel de violent, în peri-oada interbelică, de către tânărul debutant E.Ionescu, în volumul său – premiat – Nu (1934). Încazul viitorului clasic al absurdului, însă, rămânede reţinut ţipătul, nu şi strădania obstinată a„cuceririi” de acasă a Occidentului. S-ar putea zice că Ionescu a lăsat pe seama cole-gului său Mircea Eliade strădania de a scoate dinminorat şi de aducere la recunoaştere a culturiiromâne vii, în curs de facere. Revista Zalmoxis afost, probabil, sub acest raport, precursoareaCREL – cum numeşte, printr-un acronim, Marinopublicaţia de care s-a ocupat stăruitor, CahiersRoumains d’Études Littéraires -, în sensul că ea s-a scos cu contribuţiile cărturăreşti ale unor savanţistrăini de vârf ai epocii şi a fost răspândită, nufără succes, dincolo de hotarele ţării.

Studiind din punct de vedere diplomatic evo-luţiile de până astăzi în domeniu, putem afirmacă, în parte, destul de palid şi oarecum comple-zent, în acest sens încearcă să opereze UNESCO.La fel, programele culturale ale Uniunii Europene,ca şi cele din educaţie (Tempus, mai întâi, apoiSokrates şi Erasmus) creează efectiv un cadrumenit să sprijine cooperările de felul celor visatede A. Marino. Într-un sens similar a acţionat, prinintermediul propriei fundaţii, şi George Soros înîntreaga Europă de Răsărit, Sud-Est şi Centrală, în primii zece ani de dupăcăderea comunismului în regiune. Fiecare dintreaceste programe strategice, publice sau cu caracterprivat, au avut şi, unele, mai au o importanţă cenu trebuie nici subestimată, nici supraevaluată încrearea unor „vaduri”, a unor „portiţe” pentruafirmarea elitelor culturale româneşti şi aducereaîn România a culturilor occidentale. Cu toateacestea, raporturile culturale rămân în continuareasimetrice, iar dezbaterea pasională în jurul adop-tării criteriului publicaţiilor ISI şi a calificării înliga primelor 500 de instituţii academice a univer-sităţilor româneşti arată cu ce eforturi, când dra-matice, când hilare, se face saltul în direcţia visatăde Marino.

Faţă de toate acestea, zbaterile autorului – careau inclus compromisuri, furii, nemulţumiri, îndo-ieli, depresii pe care memorialistul nu le ascunde– par zborul unei muşte stranii, frumos colorate,aproape neverosimile. Vocea auctorială le calificăretrospectiv drept eşecuri, dar ele nu sunt aşaceva într-o măsură mai mare decât decesul alergă-torului de la Marathon, vestitorul victoriei gre-ceşti. În domeniul calvarului impunerii culturiiromâne peste hotare, prin eforturi proprii (antolo-gii, studii, sinteze critice, instrumente de lucru),încăpăţânarea, elanurile şi realizările îl propulsea-ză pe dezamăgitul A. M. într-o postură eroică, deantemergător solitar. Or asta impune respectul şiîndeamnă la recunoştinţă.

n

12

imprimatur

TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

Ovidiu Pecican

Ambasadorul cultural ladomiciliu

Monte Cristo (2009)

Rareori mi-a fost dat să citesc ceva mai revol-tător decît intervenţia Alinei Mungiu-Pippidi pe marginea preconizatei legi a lus-

traţiei (vezi România liberă din 6 mai 2010).Ziarista acerbă, care odinioară se remarcase prinferocele partizanat pro-Băsescu, şi-a schimbat apoipeste noapte azimutul. Să nu fi primit ciolanulrîvnit? Cine mai ştie. Fapt este că, pornind de lacandidatura europeană plină de ezitări gramaticalea silfidei EBA, pe care Alina Mungiu a penalizat-ocu urlete, ţintele ei s-au reorientat. Parul cu nodu-ri, mînuit de vînjoasa artistă a cuvîntului, s-a abă-tut în repetate rînduri peste căpşorul blond alElenei Udrea, fără a-i scuti nici pe alţi aliaţi orisubordonaţi de-ai lui Traian Băsescu. De la ovreme, a început să nici nu mai conteze subiectuldezbaterii, important era să fie menţinută energicdirecţia “anti”.

De la scriitoarea cu apucături de rugbist înstare să care în spinare tot meleul, mă aşteptamtotuşi la ceva mai multe nuanţe, atunci cînd vinevorba despre lustraţie. Adică atunci cînd se dis-cută eliminarea comuniştilor din viaţa publicăromânească. Nu de alta, dar aceeaşi AlinaMungiu, pe vremea cînd custodea raionul suflete,îl făcea arşice în direct, la televiziunea naţională,pe alde Ion Iliescu. Să lingi unde-ai scuipat nu etocmai hobby-ul cel mai graţios pentru oreprezentantă de frunte a intelighenţiei. Adică ainteligenţei.

Alina Mungiu are impresia că cel mai bunlucru de făcut, la ora actuală, e să tîrască în deri-zoriu lustraţia din societatea balcano-autohtonă.Fie şi aşa, dar cu ce argumente? La o revistăUASCR-istă a anilor ‘80, pe unde ucenicea gaze-tara de azi, învîrtindu-şi peniţa prin cerneală, celmai vajnic anticomunist era taman redactorul-şef(de ce nu-i dă şi numele?), care într-o împrejurareeroică s-a suit pe-o statuie din Iaşi ca să îşi zbiereoful anticeauşist. Însă iată că el riscă azi, în vir-tutea funcţiei politice de odinioară, să păţească onedreptate. Înfiorător! Lustrarea lui CoriolanDrăgănescu va fi crima secolului. Faptul că, pe

lîngă acel unic UASCR-ist, lansat în căţărări anti-dictatoriale, au mai trudit cîteva sute de propa-gandişti care, printre altele, chiar au suspendatrevista Opinia studenţească, nu pare s-o deranjezepe comentatoare. Că zeloşii pălmaşi ai regimuluirepresiv ar merita, fie şi cu întîrziere, o micăsancţiune simbolică, nu-i trece prin cap furibundeicreaturi. Pentru ea, excepţia e mai semnificativădecît regula. Decît să-l lustrăm pe curajosul de-odupă-masă, mai bine să iertăm toată categoria.

E foarte adevărat că viaţa e complexă, precumne explică analista României libere. După mem-brul pecerist Paul Goma, a apărut disidentul PaulGoma. Ba chiar – să adăugăm – şi antisemitul PaulGoma. După anticeauşistul Mircea Dinescu avenit iliescianul Mircea Dinescu. Brucan a foststalinist, pentru a deveni mai apoi complotist. Peunde tăiem cu bisturiul, în cazul lor? Pînă latranşarea dilemei metafizico-existenţiale, este sufi-cient totuşi, în plan social-politic, să aruncăm oprivire peste gard, spre a vedea cum şi-au rezolvatde multişor problema cehii sau polonezii, pentrua le veni pe urme. Iar în plan biografic, ne con-solăm ştiindu-l pe Brucan indisponibil la funcţiileministeriale, “din motive de deces”, pe Goma pre-ocupat (şi prea ocupat) cu limpezirea problemelorevreieşti, iar pe Dinescu absorbit să-şi vadă depescuit şi grădinărit, pe veşnicele-i plaiuri ale vînă-toarei. Niciunul dintre ei nu va fi jugulat dedepresie, la adoptarea legii lustraţiei în România –şi atunci pe cine deplînge de fapt Alina Mungiu-Pippidi?

“Ne rămân, în schimb, morţii, care nu se potapăra. Bravi cum suntem, aicea o să ne arătămmuşchii, cum văd deja din campania contra luiAdrian Marino, fost deţinut politic, fost deportat(paisprezece ani cu totul) şi a cărui reputaţie eterfelită pe baza unor note scrise de niştesecurişti” – ne probozeşte această conştiinţăelansată. După ce i-a inocentat subit pe toţiactiviştii comunişti din ultimii cincizeci de ani,împărţindu-i în două categorii (disidenţi care s-au

suit pe statui, ca să protesteze, şi disidenţi carenu s-au căţărat, din motive de rău de înălţime),iat-o rasolind şi discuţia în jurul lui AdrianMarino. Pînă la publicarea unor documente “maipresus de orice dubii”, îţi trebuie oricum multănaivitate pentru a-l vedea pe meşterul propagan-dei culturale externe (poliglote!) a regimuluiCeauşescu, în postura de Pico della Mirandola peSomeş. Chipul de activist-cu-imaginea-ţărişoarei-peste-hotare de ce nu ne este detaliat, în legăturăcu fostul deţinut politic Marino? Alina Mungiu-Pippidi poate da multe de înţeles, dar nicidecumcă a fost vreodată naivă. Se crede poate subtilănevoie-mare, cînd ne prezintă tendenţios, unilate -ral, imagini din realitatea înconjurătoare.

Am înţeles eu, pînă la urmă, că modelul deactivism moral şi dreptate civică al Alinei Mungiueste Adam Michnik. Am totuşi o veste frisonantăpentru gazetara bucureşteană. Fostul disidentpolonez n-a ezitat să-l pupe (cu limba?) pe călăulsău de odinioară, generalul Jaruzelski, dupăcăderea aceluia de la putere. În schimb, pentruopinionista României libere, singurul loc de pupă-turi fierbinţi, lipite pe dictatura comunistăromânească, ar rămîne doar la Ghencea Militar,unde tovarăşul Nicolae Ceauşescu ar întîmpina-ocu anumită răceală.

Iar evaluările surprinzătoare continuă în trom-bă: “Sincer, după ce Iliescu şi-a tradus în limbistrăine lungul interviu respectuos luat de Tismă -neanu în ultimul lui mandat şi a umplut cu macu-latura asta toate ambasadele noastre – ca versiu -nea de lemn a propagandei despre perioada lui –,nu mă entuziasmez când îl văd tot peTismăneanu azi ca prim-procuror al lui Iliescu.Dimpotrivă, mă uit în altă parte. De jenă”.Tocmai asta e şi diferenţa dintre noi. Eu măjenam – în scris – de frenezia lui Tismăneanu, pevremea cînd se gudura pe lîngă pulpana luiIliescu. Alina Mungiu se simte deranjată abia azi,cînd acelaşi politolog îl combate mînios pe aparat-cik. “A trecut baba cu colacii!”, se şopteşte prinpărţile noastre, atunci cînd se plimbă mofluzul pestradă.

Adoptarea legii lustraţiei, de către ParlamentulRomâniei, fie şi cu o întîrziere de cîteva decenii, areprezentat unul dintre obiectivele revoluţionaru-lui Teodor Mărieş. Pentru idealul respectiv carepărea, la vremea aceea, utopic, protestatarul n-aezitat să se mortifice printr-o impresionantă grevăa foamei de cîteva zeci de zile, punîndu-şi sănă-tatea şi viaţa în pericol. Unii scriitori (AnaBlandiana, Vladimir Tismăneanu, Dorin Tudoranş.a.) i-au sărit în ajutor, adresîndu-se instituţiilorstatului şi solicitînd o dovadă de – măcar – respectpentru sacrificiul unui cetăţean. După negocieriledintre partidele politice, purtate sub presiuneatimpului, spre a se evita o ipoteză tragică, s-aajuns, incredibil, în linie dreaptă cu adoptarea lus-traţiei în România.

Protestele furioase de-acum ale lui Ion Iliescu,pe ideea că se face o geană de lumină, lansate lapachet cu vicleniile aţoase ale Alinei Mungiu-Pippidi, vin să picteze imaginea schizofrenică arealităţii noastre contemporane. Aterizată de laBerlin ca să ne explice oleacă de Wissenschaft,doamna profesor doctor n-a băgat de seamă că, îngraba mare, şi-a agăţat ramele ochelarilor în oaselecostale ale unui grevist al foamei.

n

13

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

Laszlo Alexandru

Alina cu spumesare-n ochi

TV verde (2009)

Surogat reflexiv[you’ll never walk alone]voi fi mereu alături de tinete voi supraveghea 24/24protejându-te de oricete-ar putea perturbavoi înlătura pericolele din calea tafără să le simţinu te voi lăsa să te rătăceştivoi închide ochii când vei dori intimitatevoi deveni invizibil când vei tânji după singurătatedar te voi vegheate voi apăra oricând şi oriundemă voi bucura pentru succesele taleşi voi suferi cu tine pentru eşecurile şi erorilepe care nu voi fi-n stare să le fac să te evitete voi urma oriîncotro vei mergevoi compila realitatea după pofta taîţi voi menţine tinereţea şi vigoareadoar cumpără-mă!

Surogat de cimitir[versiunea concretă]cuvinte părăsite curg de pe foaia moartăîntr-o direcţie analfabetăsilabele lor se rătăcesc printre ruinele frazelorcare le-au avortatliterele nu se mai recunoscse iau de mână aleatorchiar nepronunţabilsau fug unele de alteleşi se pierd

sensurile o iau razna sau disparideile s-au dezintegratmai ştie cinevace fericit era cel care le salvasecând îl vizitaseră?

câteva cuvinte rămase pe hârtieşi unele devenite alteleîncearcăsă se adune-ntr-o propoziţiespre-a se salva de la cădereşi uitaresprijinindu-se de moaştelenetopite ale altorasperând că se va găsivreodată cinevasă le descifreze agoniaşi să le-nţeleagă povestea

Surogat de sfatdupă marea descălecaredin containărnu mai ai voie să scriică IQ’ul cuiva nu-i depăşeştenumărul de la pantofi, fii direct“bă, eşti prost!”altfel tocmai te-ai dezvăluitca biet păşunist rătăcit prin azi

dacă scrii un poem de amornu pentru a impresionafane sau juriieşti clar pensionarsau inversaliu care crede că se poate ascundeşi în cel mai bun caz unul care a văzutmai mult decât sfârcuridoar în poze

nu ne plicti’ cu natura

sau vreun impuls admiraţionistar fi de-a dreptul ridicolsă-şi mai amintească cinevade când s-au fumat asteaşi câte altele peste ele

neapărat să povesteşti o beţiemai fistichie sau măcar de-o săptămânănu cu tata, colegii sau băieţiică-i mai pleonastic ca un poet beatmerge cu ceva fumeisună bine juninci poetede ce nu, cu mama şi bunicaîn crâşme cât mai subteraneafumate, sordide şi neapărat afumate

ziceam de poeţi, dacă vezică nu te bagă-n seamădă-le de băutmajoritatea-s oricum nişte alcoolicişi nu strică să te cerţi cu vreo 2-3timp de câteva beriniscaiva pumni, ceva sânge ajutăşi mai multiar când scrii despre astafii ambiguu în privinţa finaluluiniciodată nu ştiicine mai nimereşte printr-un comitet

descrierile să-ţi fie cât mai clarenu te cenzura spune totprecum ai povesti unui prietencine nu-i în stare să citeascănu meritănici măcar un căscat neglijent

droguri? da, ai scris nişte versuribăgat sub eleunul s-a lăudat pe-un blogc-a dibuit brambureli budisteşi imagini precambrieneprin elecine unde nu mai zie irelevant

ai citit, mîncat, testat, văzut şi ascultat toteducă-i pe cei ce te vor lecturapomeneşte ceva din trainspotting sau fight clubrequiem for a dream în caz extremnu-i uita pe beatnicinici cuvinte pe care pudicii le rostescdoar în gând

mai spune cum tu nu ierţinimicblonde roşcate brunete minore surorică doar nu eşti popăproasta care te ţinecrede oricând

c-a picat un ruj dintr-un balconpe haina tasau c-ai plecat fără chiloţi şi un ciorapde acasăsă te poată despuia mai uşor la-ntoarcere

şi că veni vorba, nu văd de ce n-aimărturisi c-atunci când o să crăpicât mai artistic, cum altfel?vei lăsa ceva muzeului antipas-arunce dracului în sfârşit rebutullui terente

Surogat de eGonu m-am bătut cu poliţianici pentru vreo mână sau noapteulcer dac-am dobândit e din neglijenţănu de foamede-mi era frig aveamce pune pe mineşi cine să-mi facă un ceai cândnu mă mişcam la timpnotele nu mi le puteam reprezenta cu o mânăiar când ştergeam de praf cărţile din casăoboseamînainte de a termina cu cele cititeprietenii mei s-au abţinut de la prafurişi excursii după gratiinici măcar tatuat nu e vreunulnu am vagins-am cu cine mă monologicu lama m-am tăiat doar între nas şi gurădegeaba am fost purtat pe la bisericin-am simţit nimiccare să mă facă să revincine mi-a greşit a plătit-o sau o va facefără intervenţia meanu am nevoie de surprizeurăsc să vorbescde-mi plimb umbra pe trotuaree din necesitatefantezii nu prea zburdă prin minealunecări sau desfătări etilice am de raportatdoar inventându-mipot să (te) trimit oriunde dacă e nevoiedar nu văd sensulte întrebi poatedacă-s sincer ce caut aicice comercial ar suna să te chem să descoperim împreunăsă-ţi mai mărturisesc cevaspun rar că mă bucurşi acum o fac pentru c-ai ajuns aiciindiferent cum de ce sau de unde

(din volumul Surogat, în curs de apariţie)

14

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

14 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

poezia

Sorin Mihai Grad

Dialogând cu sine însuşi în legătură cuprima tul când al „opiniei” asupra „forţei”,când al acesteia din urmă asupra celeilalte,

Pascal recurge, fără niciun preambul, la o abruptă,dacă vreţi, analogie:

„Credem că slăbiciunea e frumoasă. [...]Pentru că cel ce va voi să dănţuie pe funie, fi-vasingur.”

Însinguratul de la Port-Royal, de altfel, nu-iunicul, între cugetători, care să fi făcut dinfunambul, fie şi doar în treacăt, un exponent alpropriilor gânduri.

Nietzsche, de pildă, alias Zarathustra, facedintr-însul o icoană, o emblemă a Omului caatare: această „funie întinsă” între obârşia-i anima-lă şi propria-i depăşire, eroică, de sine, devenirea-iîntru idealul pe care el, sau, numai, filosoful, (ş)i-lpropune: „Ceea ce e măreţ în om, e că-i o punte,nu un ţel.”

Cât despre anecdota propriu-zisă a funambulu-lui din Also sprach..., ea este, pare-se, îndeajunsde cunoscută: aflându-se, acesta, la jumătatea dru-mului pe sârmă, un soi de june măscărici obraz-nic (N.B.: lat. funambulus înseamnă şi „unul care-şi bate joc”!) o ia la goană după el, sfidându-l,ajungându-l din urmă, survolându-l, îndepărtându-se şi dispărând, în fine, la celălalt capăt al firuluiîntins, – în timp ce funambulul nostru, descumpă-nindu-se, alunecă în gol şi moare-n braţele luiZarathustra, urmând să fie înhumat de el.

Morala fabulei lui Nietzsche (o fabulă ambi-guă şi stranie, de un hieratism expresionistic şifără vreun accent moral decis) e una crudă şiamară:

„Câtă nelinişte în viaţa omului, şi nici onoimă: un măscărici îi poate fi fatal. [...] În ochiilumii, eu mă aflu, încă, între un nebun şi uncadavru.”

Oricum, se pare că-i acesta, funambulul, întreprofesioniştii, nu prea mulţi, ai riscului aproapegratuit (sau, cum se spune astăzi, ai sporturilorextreme), cel mai firesc şi, deopotrivă, cel maistraniu, mai tragic, mai paradoxal, – paradoxalfiind, să zicem, tocmai faptul că actul său e nu sepoate mai firesc.

El, îndeobşte, merge, păşeşte ca noi toţi, – nu„zboară”; el umblă şi, umblând, reiterează, deunul singur şi atât de sus, istoria fiecăruia înparte, „ontogeneza” inşilor ce suntem: primi luipaşi sunt „orbi”, sunt ezitanţi; apoi, din ce în cemai siguri, mai fermi, mai dezinvolţi; pentru ca,ajuns nel mezzo del cammin, ei să se facă tot mairepezi şi mai mici, ca şi cum partea ultimă a căiide (re)parcurs ar fi chiar coborâşul unei pante.

El nu face, ziceam, decât să umble, numai cădrumul său e filiform, unidemensional ca „PodulSpadei”, cel din romanele cavalereşti, şi suspendatîntre pământ şi ceruri, fie şi când nu evoluează-naer liber, ci sub cupola circului, având sub el oplasă (de... protecţie): „le no man’s land – cu uncuvânt al lui Cocteau – entre le ciel et la terre”.

Că umblă, pare-se, ca într-un soi de „transă”,ca în somn („somnambulism”, „funambulism”,după un De la Serna, fiind acelaşi lucru), este,desigur, altă vorbă.

Pentru că, însă, merge pur şi simplu, căumblă, că deambulează, necontorsionându-se, săzicem, sau schimonodindu-se cum clovnii, el nicin-a prea făcut carieră, cu unele excepţii notabile,-npictură, – preocupată ea, pictura, pictura figurati-

vistă, în ultimele-i opt-nouă decenii, mai multdecât de „formă”, de expresie, şi, încă, mai multşi decât de-aceasta, de deformările şi distorsiunileexpresiei mimice, ca şi, desigur, corporale, – cuta-re Acrobată, de prin 1914, de Chagall, cu şolduridislocate şi trăsături simieşti, sfruntând, în echili-bru-i imposibil, orice rezon al firului cu plumb!

Or, este prea puţină „urâţenie” în evoluţiaunui funambul, fiind într-însa, dimpotrivă, oimpecabilă ţinută şi, mai ales, o mare demnitate,ea decurgând, se pare, din chiar staţiunea lui bipe-dă, verticală, din gravitatea/gravitaţia-i însăşi, dinaplombul şi din concentrarea care-l face, ca pe vir-tuozii violinei, să-şi lase pleoapele în jos, – tactul,la el, ca şi la ei, înlocuind, desigur, văzul...

Ca Paganini, şi el „joacă” pe o coardă!Cât despre literaţi, despre poeţi, atitudinea

faţă de funambul, a lor, e împărţită, ca totdeaunaîn literatură, între anecdotic şi simbolic.

Astfel, istorisindu-ne pe scurt, în Cronici(IV,1), „apertise”-ele cutărui funambul ce, cu prile-jul nunţii lui Carol de Valois cu Isabella deBavaria, evoluase, la Paris, într-asfinţitul soarelui,cu două masalale-n mâini, pe-o funie întinsă întreturnurile de la Notre-Dame şi-un stâlp de peGrand-Pont, Podu-ăl-Mare, dumnealui JeanFroissart nu făcea alta decât tocmai ceea ce azi, secheamă „reportaj”; tot „reportagiu” şi/sau memo -rabil făcând, să zicem, şi Gautier, elogiind-o, el,pe „la danseuse de corde”, sub cuvânt că „... nimic nu e mai aerian, nici mai lejer şi de unrisc mai plin de graţie.”

Tot o dansatoare pe frânghie – de care KrúdyGyula ne consilia (în glumă?) să nu facem prostiasă ne îndrăgostim – fusese, în Novembre, obiectulvecinicei [sic!] adoraţiuni adolescente a luiFlaubert (care, aiurea, avea să-şi recunoască onatură greu avuabilă de saltimbanc).

De altfel, şi Gustave, şi Théophile, pun, ambii,preţ pe feeria (paiete, voaluri, luciuri, farduri) şipe miracolul forain, perife(e)ric.

Miracol, feerie, ş.a.m.d. ce-l vor fi făcut peJean Genet, în Funambulul, să-i recomande dansa-torului pe funie, i. e. artistului, în ceasurile-i vide,o mască ponosită, un jalnic travesti, să-i ceară sătrăiască, ziua, „... sub aparenţele unei bătrânemiloage fără dinţi, pe cap cu o perucă cenuşie:văzând-o, ţi-ai da seama ce mai atlet zace ascunssub zdrenţe şi-ai preţui cum se cuvine saltu-i, celde la zi la noapte. Pe urmă, vine seara! şi funam-bulul, el, care-i e, totuşi, fiinţa cea mai dragă:această cerşetoare păduchioasă ori solitarul sclipi-tor de colo? Sau poate că mişcarea-i însăşi, necon-tenită, de la ea la el?”

Oricum, Genet pune, aici, accentul pe, într-unfel, acelaşi între ce-l obseda pe Zarathustra, şi carepare a fi noima, ca şi condiţia ca atare, aArtistului (cu A majuscul), – acest brav funambulavând să treacă, pe un subţire fir (şi, poate, zil-nic), „prăpastia” dintre zi şi noapte, dintremarasm şi inspiraţie, cea dintre searbădu-i incogni-to diurn şi propria-i evidenţă coruscantă, sub ecle-rajul crud al rampei, – esenţa-i ca atare (insesizabi-lă altminteri, ea, decât tot datorită unei măşti,constând din farduri, luciu şi paiete.

În rest, poeţii fac din funambul(i) când nişe„weisse Vögel”, ca Georg Heym; când, din acestaşi din jocu-i propriu, metafora îndrăgostitului per-dant (sufletul căruia „ezită”, într-un poem autoh-ton al lui Tzara, „ca dansatorul pe frânghie”),

simbolul dragostelor dificile, fatidice şi nebuneşti,sfârşind, adesea, prin cădere, – ca, în Flautul verte-brelor, un Maiakovski; ca, în Echilibriştii, JohnCrow Ransom: „Aici zac funambuli: dulci fie-ţipaşii./ Ei se privesc în ochi, dar fără a şi-i/ Vedea:cu gura – colb, scrumite feţe./ Lasă-i să doarmă-nrisc şi frumuseţe...”

Ca – de ce nu? – eu însumi, în acest Pas dedeux (nu fără o reminiscenţă eminesciană eviden-tă): „O dansatoare fost-au cu/ Un dansator, pevremuri,/ Pe-un fir atât de sus că nu/ Puteai ca sănu tremuri.// Numai că ei, copii în tot/ Ce nu-i coregrafie,/ Habar n-aveau câţi metri pot/Până la ei, să fie.// Dar într-o zi băiatul şui/ Pe-un domn (ce o ţigară/ Îşi răsucea,-n fereastralui,/ Fereastra-i despre gară),// Interogându-l, caprin somn,/ Câţi metri pot să fie/ Până la ei, gen-tilul domn/ Le-a zis că sub o mie!// La care, eaun singur pas/ A mai făcut, şi gata./ Iar el: «E timpul să vă las»,/ A zis, urmându-şi fata.”

Poeţii, ei, mai fac din funambul un porte-parole, un (auto)portret (de unde, evident,şi titlul eseului lui Jean Starobinski), — ca, întrealţii, Salvador Espriu, în poezia Acrobatul, ca JeanCocteau, nu numai în „scrisoarea”-i către JacquesMaritain, ca Maritain, când îi răspunde luiCocteau: „Simţeam tragismul vieţii tale, al exerci-ţiilor tale; jocuri de trapez, acrobaţie, falselebombe, false scandaluri, – în adâncul circului stră-fulgerau colţii unor fiare de aievea; jonglai atât desus, atât de sincer, cu propriile-ţi cuţite, încâtcăderea era iminentă: ţi se vedea inima deschisă,de disperare, – sau de sfântul har.”

Portreturându-se, în parte, pe el însuşi, într-unpoem în proză, Acrobaţi, Rilke are, la rându-i, săvadă în aceştia condiţia umană ca atare, iar înperfecţiunea cvasi-gratuită, a lor, vocaţia unei sfin-ţenii nefinalizate.

Să nu uităm, apoi, că funambulul i-a inspiratmaestrului Banville o sumedenie de poeme, ca şiun titlu, fericit, de carte, anume Odes funambu-lesques, – iar criticii literare înseşi, un vocabuldemn să denumească, de la Jules Laforgue la EmilBotta, o seamă de poeţi din cei mai dragi.

P.-S.„Funambulescă” se mai cheamă şi o rimă.

n

15

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

15TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

Funambulariaªerban Foarþã

eseu

TV. I.P. (2009)

Radu Constantinescu: - Într-una din zilele de lasfârşitul lunii aprilie, în sobrul şi elegantul sediu alAcademiei Române din capitală, de pe CaleaVictoriei, a avut loc o întâlnire memorabilă. Îmbră-ţişări, fotografii, discursuri… Era prezentă floarealingvisticii româneşti din Bucureşti, Cluj şi Iaşi, aca-demicieni, universitari, cercetători. Printre ei, şidoamna dr. Elena Comşulea, conducătorul colecti-vului de lexicografie de la Institutul de Lingvistică şiIstorie Literară ”Sextil Puşcariu” din Cluj-Napoca.Despre ce eveniment este vorba, stimată doamnăComşulea?

Elena Comşulea: - Şedinţa memorabilă, cum îispuneţi, a fost dedicată terminării Dicţonaruluitezaur al Academiei Române, odată cu publicareaultimului volum, al 37-lea, şi a marcat împlinireacelei ”mai de seamă însărcinări pentru careAcademia Română a fost creată“. Despre importan-ţa unei asemenea lucrări, Regele Carol I, protectorulşi sprijinitorul ei (a oferit mijloace materiale necesa-re apariţiei – 6000 lei anual), spunea la 23 mai1884: “sunt convins că opera Academiei, care îşi varidica sieşi un monument nepieritor, va fi încorona-tă de o izbândă fericită”. Aş mai adăuga expresiilefolosite de înşişi membrii Academiei în dezbaterilepe marginea Dicţionarului: “mare lucrare naţională”(D. Gusti), “operă care pentru noi, românii, consti-tuie o adevărată mândrie naţională” (Th. Capidan),“carte a cărţilor”, ”pentru dacoromâni una din con-diţiile de viaţă naţională“ (G. Bariţiu).

Dicţionarul tezaur al Academiei reprezintă ins-trumentul cel mai sigur şi complet pentru cercetări-le în domeniul lexicologiei româneşti şi, într-un planmai larg, a celei romanice.

R.C.: - Prin ce se deosebeşte el de celelaltedicţionare ale limbii, care au apărut din belşug înultimele decenii? De ce este denumit Dicţionar-tezaur?

E.C.: - Este firesc că, de-a lungul anilor, au apă-rut dicţionare “din belşug”, din moment ce nu exis-tă un singur tip, ci dimpotrivă (explicative, uniling-ve, bilingve, poliglote, enciclopedice, normative, despecialitate pe diferite domenii). Ele pot avea pro-porţii diferite (de la dicţionare-tezaur, cum este celterminat recent, până la unele mici, aşa-numiteledicţionare de buzunar), tematici diferite (de sinoni-me, de omonime, de antonime, de neologisme, deanalogii, regionale etc.) sau se pot adresa unor vor-bitori diferiţi (generale, de uz şcolar, de terminologiiprofesionale).

Cel despre care vorbim se deosebeşte, ca struc-tură şi volum, de toate dicţionarele anterioare. Esteo operă lexicografică lingvistică, nu enciclopedică,atributele lui fiind: general, explicativ, istoric, nor-mativ şi chiar etimologic. I se spune Dicţionartezaur pentru că ţinta e să cuprindă “tezaurul lim-bii din toate vremurile şi din toate locurile“, înregis-trând deci diferenţierile istorice, geografice, stilisticeale limbii române. S-a tins spre a fi exhaustiv, inclu-zând toate cuvintele şi sensurile literare, cele dinlimbajul artistic, toate arhaismele, cuvintele popula-re şi regionale cu variantele lor, limbajele domeniale(din beletristică, presă, tehnică şi ştiinţă, folclor,etnografie, botanică ştiinţifică şi populară etc.).

De remarcat ilustrarea tuturor sensurilor, avariantelor lexicale, a formelor gramaticale etc. princitate extrase dintr-o bibliografie extrem de bogată,

mereu extinsă, pentru a cuprinde atât apariţiile edi-toriale de ultimă oră ale diferitelor domenii, cât şicele mai recente descifrări ale unor texte vechi sauînregistrări ale graiurilor.

R.C.: - Cât a durat realizarea acestui monumental limbii române? Vă rugăm să faceţi un scurt isto-ric al acestor tentative.

E.C.: - Între 1869 şi 1906 au existat trei încercăride a realiza un astfel de dicţionar. Prima a fost ceaa lui Laurian şi Massim, care au publicat două volu-me: unul cu termenii moşteniţi din latină (1873) şialtul, numit Glosar, cu termenii din alte limbi(1877). Lucrarea, meritorie sub unele aspecte, conti-nuă purismul şcolii latiniste, ceea ce a provocat cri-tica membrilor antilatinişti ai Academiei, în fruntecu Al. Odobescu. În 1884, ideea dicţionarului-tezaura fost reluată şi Academia Română a încredinţatlucrarea renumitului lingvist Bogdan PetriceicuHasdeu. Acesta a conceput-o ca pe o adevăratăenciclopedie şi a tipărit în 13 ani trei volume (literaA şi parţial B, până la cuvântul bărbat). Ritmullucrării a fost considerat prea lent şi lui Hasdeu i s-aretras împuternicirea. În 1897, Academia a apelat lasavantul ieşean Al. Philippide. După eforturi uriaşe,ajutat de câţiva colaboratori, acesta a adunat sutede mii de fişe şi a început o redactare migăloasă,dar, ulterior, a renunţat nefiind de acord cu cererea“Comisiunii dicţionarului” de a selecta şi eliminamajoritatea împrumuturilor recente. În plus,Philippide nu voia să înceapă tipărirea înainte determinarea întregului manuscris. Cele trei încercărievocate până acum au durat 37 de ani!

A patra încercare a făcut-o Academia în 1906 cuprofesorul Sextil Puşcariu, care avea doar 29 de ani.Cu materialul cules de învăţatul ieşean, completatcu fişele noi extrase de el şi de colaboratori,Puşcariu porneşte la redactarea Dicţionarului dinnou de la litera A, declarând: “voi munci din toateputerile şi cu inima curată“ . Deja la sfârşitul lui1906, publică prima coală (a-anafora) care este bineprimită. Ritmul susţinut de apariţie a fasciculelor şiapoi a volumelor a fost încetinit sau întrerupt dincauza celor două războaie mondiale şi a unor eveni-mente interne filologiei, între altele, retragerea luiPuşcariu de la conducerea Dicţionarului în 1943.

R.C.: - Care este rodul activităţii lui SextilPuşcariu în 37 de ani? Ce s-a mai întâmplat dupăretragerea sa?

E.C.: - Sextil Puşcariu şi echipa sa clujeană aupublicat literele A, B, C, D-De, F, G, H, I, Î, J, L(până la cuvântul lojniţă), ceea ce se cunoaşte subnumele Dicţionarul Academiei, cu sigla DA.Colaboratorii clujeni au redactat şi revizuit însă şialte litere (M - P), unele neintegral. În ce priveştemunca la Dicţionar, la Cluj ea a continuat şi dupăretragerea lui Puşcariu, mai întâi sub coordonarealui A. Procopovici, apoi a lui Şt. Paşca şi nu s-aîntrerupt nici după ce, în 1948, s-a constituit echipade la Bucureşti, condusă de Iorgu Iordan, acţiune ceera în intenţia Academiei încă din 1945.

De altfel, în urma unei vizite făcute la Cluj, laşedinţa Academiei din 31 mai 1948, Iorgu Iordanaprecia: ”acolo se munceşte cu pricepere şi râvnă.În această echipă se poate pune toată nădejdea, eaprezentând coeziune şi seriozitate…“

După o întrerupere de şapte ani (1952-1959),impusă pentru elaborarea altor două lucrări lexico-

grafice, s-a reluat munca la Dicţionar în trei centrede cercetare, Bucureşti, Cluj şi Iaşi, la conducereaflându-se academicienii Iorgu Iordan, AlexandruGraur şi Ion Coteanu. Dicţionarul s-a terminat subcoordonarea lui Marius Sala şi Gheorghe Mihăilă,ultimul volum apărând în aprilie 2010.

Seria nouă, cu sigla DLR, a început cu litera M,a continuat până la Z, dar au fost completate şigolurile din prima parte (DA), literele netipărite par-ţial sau integral, (D, E, L, K, Q) fiind redactate întotalitate după noile principii. Această serie are câte-va caracteristici prin care se diferenţiază de parteaPuşcariu (DA). Acestea privesc inventarul de cuvin-te, formularea definiţiilor, organizarea semantică,ilustrarea sensurilor şi a valorilor stilistice, bibliogra-fia mult mai bogată, dar, din păcate, şi renunţareala traducerea în franceză şi reducerea secţiunii eti-mologice.

R.C.: - De ce credeţi că a trebuit să treacă 140de ani ca să avem acest Dicţionar?

E.C.: - În primul rând, cred că nu trebuie să vor-bim de 140 de ani, căci ar însemna să includem aicişi primele trei încercări, nereuşite din punctul devedere al Comisiei Dicţionarului (Laurian şiMassim, Hasdeu, Philippide), ci să ne limităm la cei105 ani de când a preluat Puşcariu elaborareaDicţionarului. Amploarea, complexitatea lucrării(sunt tratate 175.000 de cuvinte şi variante), nume-roasele etape pe care le parcurge elaborarea unuicuvânt (redactare, una-două revizii, discuţii la comi-sia de etimologii) până ajunge la tipar (apoi tiparul!)explică în parte timpul îndelungat în care s-a putut finaliza.

Am să vă dau un singur exemplu: prepoziţia dea fost redactată pentru DA de C. Lacea într-ovariantă considerată prea extinsă, apoi revizuită deI. Rădulescu-Pogoneanu (care a făcut observaţii pri-vind definiţiile, acceptate şi de Capidan), refăcutăde A. Procopovici, definitivată pentru tipar de Th.Capidan şi Şt. Pop. În final, în DA s-a publicat oparte, valoarea de prepoziţie, însumând 25 decoloane, iar în seria nouă DLR, pentru care a fostredactată din nou, 66 de coloane şi încă 17 coloanepentru valoarea de conjuncţie şi cea de pronumerelativ.

Acestor motive “lingvistice“, li se adaugă eveni-mentele istorice, precum cele două războaie mon-diale care au impus mutarea întregului material alDicţionarului la Sibiu (1940) şi apoi revenirea laCluj (1945), schimbările de regim politic de după1944 etc. Aşa că un secol pentru redactarea uneiasemenea lucrări nu mi se pare exagerat. De altfel,situaţia Dicţionarului Academiei Române nu estesingulară în istoria lingvisticii universale. Acad.

16

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

16 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

Limba românã în 175.000 decuvinte

de vorbã cu Elena Comºulea, coordonator al Dicþionarului Tezaur al limbii române

interviu

17

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

Marius Sala, în cuvântul la şedinţa festivă de carevorbeam la început, a dat exemplul Dicţionaruluilimbii germane. În 1858, fraţii Grimm au promisşapte volume, pe care să le termine în şapte ani.Primul a apărut după 19 ani, iar ultimul în 1961.Deci, tot un secol! şi nu au fost şapte volume, ci…cincisprezece!

R.C.: - Care a fost contribuţia Institutului deLingvistică din Cluj la realizarea Dicţionaruluitezaur? Din cine au fost alcătuite colectivele deredactare?

E.C.: - Reluarea, în 1959, a Dicţionarului acade-mic, seria nouă (DLR), a găsit la Cluj un colectivmic de tineri, fără sau cu foarte puţină experienţă,dar şi un lexicograf de excepţie, conducător cu har,Vasile Breban, care, cu tact şi pricepere, a organizatechipele de lucru, impunând aceeaşi rigoare, dăruireşi pasiune pe care le deprinsese de la marii săiînaintaşi amintiţi. Unora le fusese student şi docto-rand.

Nucleul clujean de redactori şi revizori la(aproape) toate volumele este format din IoanaAnghel, Elena Comşulea, Rodica Marian, AngelaMira, Felicia Şerban, Valentina Şerban, SabinaTeiuş, Emilia Todoran. O menţiune specială, cuaprecierea deosebitei lor competenţe, pentruIoana Anghel şi regretata Felicia Şerban, care aucondus lucrările ca redactori responsabili ai volu-melor noastre. Doina Grecu şi Ion Mării, colabo-ratori remarcabili la o serie de volume, au asigu-rat, de la un moment dat, şi revizia atestărilor dinAtlasul Lingvistic Român (ALR I şi II) pentrumaterialul din toate cele trei centre.

Cred că merită să amintesc şi colaborările parţia-le (Ileana Câmpean, Maria Muntean-Bojan, AnaMaria Vartic), la primele volume, ale celor care, peparcurs, au ales cariera universitară (AlexandruCristureanu, Mircea Homorodean, DoinaNegomireanu, Ionel Stan, Vasile Stanca), au rămasprofesori de liceu (Leontin Ghergariu, AlexandruIndrea, Virgil Stanciu) sau au avut un alt destin(Lidia Sfârlea), de asemenea primii paşi ai celor treitineri, Bogdan Harhătă, Mircea Minică, Elena Faur.

Volumele elaborate la Cluj sunt: O (1969), R(1975), T (1982,1983), Ţ (1994, a primit Premiul“B. P. Hasdeu” al Academiei Române), U (2002), L (Li-Lizulă, 2008, cu colaborare parţială a unor cer-cetători ieşeni), J, K, Q (2010; J reprodus după DA).Toate acestea cuprind peste 33.000 de intrări, cuvin-te-titlu şi variante.

R.C.: - Puteţi să schiţaţi în câteva cuvinte ”por-tretul-robot” al lexicografului?

E.C.: - Fiind “portret-robot”, las deoparte calităţi-le de ordin spiritual şi precizez doar două aspecte:lexicografului specialist i se cere să aibă cunoştinţeaprofundate în diferite domenii ale lingvisticii (isto-

ria limbii, semantică, stilistică, dialectologie, grama-tică), iar pentru stabilirea etimologiilor, măcar mini-me cunoştinţe de latină, greacă, limbi slave, maghia-ră etc. I se mai cere apoi să cunoască problemeleteoretice şi practice ale redactării, cuprinse într-oadevărată Biblie, care îţi dă fiori chiar din primelezile în care intri în institut. Ai nevoie de curaj şiperseverenţă să mai urci dimineaţa pe strada EmilRacoviţă la nr. 21, dar te consolezi încet că ceea cescrie acolo vei şti cândva, peste ani şi ani. Normelede redactare par prea multe, dar adesea se dovedescinsuficiente pentru cuvântul în lucru, care e caniciunul dinainte, “un univers” aparte.

R.C.: - Valoarea Dicţionarului tezaur al limbiiromâne este incontestabilă. De ce, atunci, el esteatât de puţin citat şi chiar utilizat în mediile intelec-tuale?

E.C.: - DLR nu este un dicţionar pentru publicullarg, ci se adresează în primul rând specialiştilor. şitotuşi cred că el ar trebui să fie mult mai binecunoscut. De ce nu se întâmplă aşa? Pe de o parte,faptul că nu apare cu o periodicitate fermă şi niciîn ordinea firească a continuităţii literelor face să fiemai puţin în atenţia publică. Pe de altă parte, faptulcă tirajul este fluctuant şi extrem de mic, din cauzacosturilor pe care le presupune apariţia sa, conducela situaţia paradoxală ca acesta, deşi dorit, să nupoate fi găsit la toate bibliotecile şi la toate facultă-ţile de specialitate din ţară sau din străinătate care l-au cerut.

R.C.: - Aveţi vreo soluţie pentre remediereaacestei situaţii?

E.C.: - Mă gândesc că ar fi de dorit ca institu-ţii sau oameni cu interes pentru ştiinţă şi culturăsă sponsorizeze retipărirea imediată a întreguluidicţionar, de la A la Z, astfel ca acesta să ajungăîn toate marile biblioteci şi în toate casele celorinteresaţi să cunoască în profunzime “frumoasa şibogata limbă română“.

O altă soluţie pentru a pune în circulaţie valo-rosul Dicţionar tezaur este formatul electronic,proiectat într-un amplu program naţional, eDTLR,cu caracter interdisciplinar, fiind implicaţi şapteparteneri, între ei şi Institutul de Lingvistică clu-jean. Aflat în fază avansată de lucru, proiectulprevede reproducerea identică, fără nicio modifi-care de formă sau de conţinut, a celor două părţiale dicţionarului academic, DA şi DLR, ceea ce vafacilita consultarea acestuia de către orice cunos-cător al limbii române şi folosirea informaţieibogate şi variate, acoperind diverse domenii alelingvisticii, în cercetări viitoare.

R.C.: - Aşadar Dicţionarul tezaur a fost încheiat!Ce priorităţi se află pe agenda de lucru aInstitutului în acest moment?

E.C.: - A fost încheiat? Munca la un asemeneadicţionar nu se poate încheia atâta timp cât există

limba al cărei vocabular se află în permanentăschimbare. ştiţi, de pildă, că în actuala formă a pri-mei părţi a Dicţionarului nu există cuvântul avion,ci doar aeroplan definit “balon cu aparate pentrucârmă”? În momentul când Puşcariu redacta literaA, respectivul cuvânt nu intrase în conştiinţa publi-că. Aşa că, nu putem vorbi despre încheierea misiu-nii noastre. Am avut deja o serie de consultări şiactivităţi premergătoare în vederea reluării DA-ului, volumele coordonate de Sextil Puşcariu,pentru actualizarea lexicului şi tratarea unitară acuvintelor în cele două părţi ale monumentaleilucrări, (DA şi DLR). Pentru această nouă etapă,colectivului clujean i-a fost repartizată porţiunea F – J, pe care dorim să o finalizăm la acelaşi nivelştiinţific la care înaintaşii noştri au ridicatDicţionarul academic. Din păcate, nori negri se ridi-că la orizontul acestor generoase intenţii. În pre-zent, colectivul nostru este mult prea mic şi pers-pectivele par sumbre, atâta timp cât numărul spe-cialiştilor în domeniu scade, iar cei care se află încă“pe baricade” sunt îndepărtaţi prin diverse hotărâripolitice.

Personal, îmi doresc ca activitatea lexicograficăde înaltă ţinută ştiinţifică, cerută de anverguraDicţionarului tezaur să poată continua fără întreru-pere la Cluj, ca şi la Bucureşti şi Iaşi.

Şi ca lucrurile să fie clare, aş încheia cu versurilepoetului francez Lebrun-Pindare, cu referire la desti-nul implacabil al Dicţionarului Academiei Franceze,valabil şi pentru Dicţionarul Academiei Române:

“Dicţionarul îl tot facişi-l tot desfaci, refaci, prefaci.E cartea care niciodatăN-a fost şi nu e terminată“.

Interviu realizat de Radu Constantinescu

n

Recenta carte a universitarului, sociologuluişi, până de curând, omului politic VasileSebastian Dâncu, intitulată Patrie de unică

folosinţă(Editura Rao Bucureşti, 2010, 284 p.), conţinând“eseuri de sociologie critică”, vine ca o undă deşoc peste mult prea frământata societate româ-nească de astăzi.

Autorul apare înaintea publicului în posturade iremediabil revoltat, de profund dezamăgit, decritic necruţător şi chiar de autocritic. Analistulvede o ţară – în care, fireşte, se include şi pe sine– “fără speranţe, fără resurse, fără proiect”, intratăîntr-o derivă totală, traversată de scandaluri repe-tate de corupţie, tratate acum drept spectacole deoperetă ori de vodevil, pe fondul completei desen-sibilizări a opiniei publice. Scena românească estecaracterizată de autor după cum o vede opiniapublică, adică drept o mascaradă. Lumea politicăeste supusă unui rechizitoriu, fiind evidenţiate lamodul direct racile cunoscute sau ascunse, dar tra-tate cel mai adesea separat şi superficial. Aiciapare în mod brutal complexitatea şi integralita-tea tarelor noastre, de la politicieni la publicullarg. Vasile Dâncu relevă laşitatea unei generaţiiterminate, din care nu mai poate răsări o genera-ţie eroică; nu mai are speranţă nici în tineri, fiind-că nu cunoaşte în istorie o societate condusăexclusiv de tineri; observă îndeaproape o demo-craţie bolnavă, cu instituţii fără credibilitate, carac-terizată prin absenteism ca “gest de abandon”;deplânge moravuri grele, care plasează provinciaîn postura de figuraţie, care îi exclud de la partici-pare pe cei capabili, care concentrează puteri neli-mitate în mâna unor puţini; demască justificareamizeriilor prin compromis, politica în stare să dis-trugă speranţa, cultivarea sentimentului urii desine. Este revoltat de “uciderea statului român” cainstituţie, de înţelegerea greşită a libertăţii sau deneperceperea ei şi, mai ales, de purtarea identităţiica pe-o povară. Este copleşit nu atât de abandona-rea identităţii noastre, de batjocorirea ei, de

renunţarea cu mare uşurinţă la ea, ci de ruşineacare începe să acopere această identitate, deopotri-vă în minţile străinilor şi ale românilor.

Intelectualii sunt socotiţi laşi şi folosiţi de par-tide doar pentru a argumenta bune intenţii, biseri-ca apare compromisă şi ea de politicieni şi demulţi fruntaşi ai ei, romii sunt protagoniştii uneitragedii, publicul fascinat de vrăjitori şi de ghicito-ri în stele, copiii amăgiţi cu un trecut artificial şifals, profesorii dispreţuiţi, conducătorii preocupaţide referendumuri şi de băile de mulţime…

Până la urmă – pare să constate autorul – numai rămâne decât neantul, nimicnicia, micimeanoastră sufletească, întruchipată în jalnica lume încare mai mult ne târâm decât trăim.

Oare chiar aşa să fie pe de-a-ntregul? OareVasile Dâncu a scris această carte doar ca să sesupere, să se revolte, să acuze, să se lamenteze peici pe acolo şi să ne lase fără nicio speranţă? Nune mai rămâne oare decât “jocul vieţii şi al morţiiîn deşertul de cenuşă”, într-o lume apocaliptică,străină, neromânească, neeuropeană şi chiar nepă-mânteană? Cred că autorul a voit să pună accen-tul grav pe toate aceste lucruri, să ne biciuiascămoravurile proaste, să ne certe profund, să necondamne pe toţi (aici se include şi pe sine), darşi să ne trezească! Revolta sa nu este gratuită, cinaşte involuntar speranţă. Mai întâi, omul politicrelevă că anii săi de participare la putere au con-dus la intrarea României în NATO şi la semnareadocumentelor fundamentale de integrare înUniunea Europeană, la afirmarea “grupului de laCluj” – un grup excentric faţă de mlaştinaCapitalei, scos din joc fără fair-play, dar rămas înmemoria colectivă –, pe un fond general de spe-ranţă. Este drept că a urmat marea dezamăgire(“românilor nu li se mai pregăteşte nimic”), darnu un “somn al raţiunii”. Vasile Dâncu doreşteparticiparea oamenilor la exerciţiul democratic,vrea “schimbarea la faţă a României” şi crede căromânii mai pot învăţa să iasă din pesimismulsocial, mai are “iluzia” (sau speranţa?) că cei

oneşti îşi pot servi ţara. Evocă o “vreme a stân-gii”, ce va să vină şi în Transilvania, când se vaînţelege că ţara nu o periclitează ungurii, ci capi-talismul iraţional condus de la centru. Exprimăun anumit optimism şi în legătură cu intelectualii(care pot defecta sistemul greşit şi corupt), cubiserica, (“singura merinde” capabilă de cuviinţă,de căldură, de energie), cu femeile, cu marginalii.Visează ca la 75 de ani să aibă pe birou o cartescrisă de el, în care să le vorbească oamenilordirect, să ajute, să transmită o anumită cunoaşte-re. În plus, autorul dedică lucrarea fiicei sale,întruchipare a speranţei în viitor.

De aceea, Vasile Dâncu nu ne poate amăgi!“avocatul diavolului” este dublat de “avocatulîngerului”. A scris cartea aceasta ca să critice, săbiciuiască, să ne facă să scrâşnim din dinţi, darnu a neputinţă şi disperare, cum s-ar crede laprima vedere, ci a dorinţă de revoltă şi de schim-bare. Autorul ne cutremură, dar vrea să ne dea şisperanţă. Nici nu se putea altfel! Se oglindeşte încarte toată obida neamului său de vajnici ţărani(adică de locuitori ai ţării!) din părţile Bistriţei,înregimentaţi oficial şi transformaţi în grăniceriîncă din secolul al XVIII-lea. Este vorba aici de oameni modeşti,supuşi şi discriminaţi, dar şi mândri şi revoltaţi,atunci când s-a dovedit necesar. Sunt acei luptăto-ri îndârjiţi, cuprinşi de simţul onoarei şi al dato-riei, care l-au impresionat pe “drăguţul de-împărat” Iosif al II-lea, ajuns să-şi justifice titluloficial de “împărat al romanilor” prin supuşii săiromâni şi care i-au stors cuvinte de admiraţieceluilalt împărat, Napoleon I, în nordul Italiei, pela 1800. Oamenii aceştia au privit mereu patria,indiferent de conducători, ca pe un loc sacru şinu au făcut asta în niciun caz – vrea să ne spunăindirect autorul – spre a avea acum o “patrie deunică folosinţă”.

Chiar şi acest titlu al cărţii este înşelător saumăcar ambivalent! Obiectele de unică folosinţăsunt, de regulă, nimicuri bune de aruncat lagunoi, aşa cum a ajuns patria pentru mulţi dintreromâni, mai ales pentru politicienii cinici şicorupţi, lipsiţi de orice scrupule. Dacă patria aajuns ori va ajunge obiect de unică folosinţă şipentru restul românilor, atunci soarta noastră estetragică, fiindcă aceasta înseamnă anihilarea loculuinaşterii, al părinţilor şi moşilor, adică moartea

18

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

18 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

accent

Avocatul diavolului, avocatulîngerului…

Ioan-Aurel Pop

Autoportret (2007)

Documentul pe care-l publicăm nu este foar-te vechi. Împlineşte doar 31 de ani. Este oscrisoare normală între doi oameni de

ştiinţă, care-şi propuneau să valorifice corespon-denţa lui Valeriu Branişte (1869-1928), gest carenu era singular în rândul cercetătorilor.

Evenimente prezente în epistolă au făcut însăca „mâna lungă” a Securităţii comuniste să seimplice în felul ei caracteristic controlând şi con-fiscând cărţi. Explicaţiile de rigoare le-am pus în

note*.

Braşov, 13 martie 1979

Iancule mare, Bravule tare ...

Îţi mulţumesc pentru repeziciunea cu care aiadus la îndeplinire cele discutate împreunăi.Mulţumesc şi pentru rândurile profesoruluiii şicred că nu te superi dacă te rog să faci să-i ajungăscrisoarea pe aceeaşi cale.

Mă tem că o scrisoare sosită la Institut sepoate rătăci printre corespondenţa oficială.Mata ai posibilitatea să citeşti ce-i voi scrie şi apoinoi vom colabora singuriiii. Te rog după ce ai cititscrisoarea, să o introduci într-un plic cu numeleprofesorului, să nu i-o predai ca o foaie volantă.Natural, într-un plic închisiv.

Aştept veşti de la Arhivele Statuluiv.Iată datele despre proprietarul (fost) al cărţilor:Dr. Aurel Neguş avocat (1895-1948), în perioada1941-1944 consilier de legaţie la Budapesta. El eraspecialist în probleme românilor din Ungariavi. Arfi poate bine dacă, după primirea cărţilor aţi con-firma aceasta cumnatei mele Victoria Branişte,Braşov, str. dr. Marinescu, nr. 11. În felul acestam-aş simţi eu absolvită de orice. Familia estemare şi numai la insistenţele mele au fost salvatecărţile de distrugerevii.

Eu voi şi începe să vă alcătuiesc liste de insti-tuţii unde am depus corespondenţa tatălui meuviii.

Ce este la Academie cunoaşte mai bine MartaAnineanu, în prezent ieşită la pensie, care a înre-gistrat în decursul anilor tot ce am dat din cores-pondenţa tatălui meu.Cred că în 10-12 zile veţi avea o parte din listelemele, rămânând ca pe parcurs să mai dau com-pletări. Şi aici la Biblioteca judeţeană şi la SfântulNicolae se găsesc mai multe scrisori. Ce ţi-am ară-tat eu erau numai mostreix.

Sper că ne vom înţelege bine în muncă. Catineriix!!!

Cu bune sentimenteV. Căliman

Scrisoarea se află în arhiva personală a autoru-lui.

Note:* Daniel Barbu, Cenzura şi producerea spaţiului public,prefaţă la Bogdan Ficeac, Cenzura comunistă şi for-marea omului nou, Bucureşti, Editura Nemira, 1999.Censorship in Romania, Budapest, CEU Press, 1999.Adrian Marino, Libertate şi cenzură în România.Începuturi, Iaşi, Editura Polirom, 2005. Publicaţiilescoase din circulaţie până la 1 iunie 1946, Bucureşti,1946.Marin Radu Mocanu, Cenzura a murit, trăiască cen-zorii, Bucureşti, Editura Euro Press, 2008.Doru Radosav, Fond secret. Fond „S” Special, Cluj-Napoca, 1995.

i. Începuturile discuţiilor cu privire la publicareaCorespondenţei Valeriu Branişte. Propunearea pornisede la mine, fiind impresionat de volumele apărute dinCorespondenţa lui George Bariţiu.ii. Academicianului Ştefan Pascu (1914-1998), directorulInstitutului al Academiei Române din Cluj-Napoca.iii. În fapt am colaborat foarte bine cu profesorul Şte-fan Pascu. Am stabilit de comun acord, la Braşov,normele de transcriere a textelor. În plus, m-a ajutat,dezinteresat, în calitate şi de Director al BiblioteciiAcademiei Filiala Cluj-Napoca, să fac gratis, mii defotocopii, după scrisori aflate în alte instituţii. Primulvolum de Corespondenţă Valeriu Branişte conţinePrefaţa semnată de Domnia Sa.iv. Sfaturi care-şi propuneau ca eu să respect etichetaadecvată în astfel de situaţii. Grijă şi pedanterie. ValeriaCăliman se născuse în martie 1901. S-a stins din viaţăîn anul 1992, după ce pentru vol. III dinCorespondenţa Valeriu Branişte primise premiulAcademiei Române.v. Să se confirme, dacă sunt acolo scrisori ValeriuBranişte.vi. Vezi mai multe rapoarte trimise de la BudapestaMinisterului Afacerilor Externe al României care redaucondiţiile ingrate de viaţă ale românilor din teritoriulcedat Ungariei prin Arbitrajul din 30 august 1940.Daniela Elena Bălu, Confesiune şi atitudini identitare.Memoria refugiului, 1940-1944. Judeţul Satu Mare.Teză de doctorat, ms, Cluj-Napoca, 2010.vii. Cititorii se vor convinge din explicaţiile din aceastănotă că titlul articolului este cel mai potrivit. Atunci s-au derulat evenimente care m-au surprins şi m-au con-trariat. La 37 de ani nu eram familiarizat pe deplin cupracticile Securităţii.În această perioadă Valeria Căliman era cea mai remar-cabilă personalitate a Braşovului. Fusese profesoară delimba română, trecuse şi pe la „munca de jos” fiindfemeie de serviciu la un Sovrom, dar treptat revenise laun statut de veritabil intelectual. Foarte cultă, frecventabibliotecile, expoziţiile şi ţinea legătura cu lumea bunăa oraşului. Dintr-o asemenea postură a aflat că urmaşiai lui A. Negură descoperiseră într-un pod cărţi din tim-pul în care el fusese consilier la Legaţia română de laBudapesta. I-a convins să le pună în saci şi să le aducăla dânsa acasă. După spusele Domniei sale erau, înprincipal cărţi ungureşti dedicate Arbitrajului de laViena din 30 august 1940. Sacii i-am văzut şi eu, cărţilenu. Am luat cu mine un singur caiet mare cu o bibli-ografie referitoare la relaţiile româno-maghiare dinepocă. L-am dat fără să-l răsfoiesc acad. Ştefan Pascu,care din păcate s-a pierdut. Mie mi-a fost frică să-lpăstrez. Vorbindu-i despre cărţi, distinsul savant a apre-ciat că e bine să intre în Biblioteca Institutului deIstorie, la Fondul Secret. Menţionez mai ales pentrutineri că în regimul comunist fonduri secrete se găseauîn toate bibliotecile mari din ţară. Ele cuprindeau cărţipe care „tovarăşii” deciseseră că pot fi consultate doarcu o aprobare specială. Mie şi altor colegi directorulInstitutului ne-a semnat, fără niciun fel de rezervă,nenumărate aprobări. La un moment dat, de pildă, pen-tru mai multă siguranţă Fondul Secret de la BibliotecaCentrală Universitară din Cluj-Napoca a fost mutat laArhivele din Cluj, sub supravegherea nemijlocită aMinistrului de Interne. De „duşmanii poporului” eraumulţi şi periculoşi! După 1990 acest fond a revenit laBibliotecă, dar cu lipsuri. Atunci am putut citi listacărţilor. Se refereau la chestiuni politice, religioase,minoritare şi culturale, apărute în ţară şi în străinătate.La doamna Căliman erau vreo 4-5 saci cu cărţi, pe carenu i-aş fi putut duce în spate la Cluj. Şi atunci amapelat la directorul adjunct al arhivelor din Braşov,“Ţ.S., pe care credeam că-l cunosc bine, rugându-l sătrimită la Cluj cărţile prin poşta specială a arhivelor. Eule aşteptam cu seninătate şi cu naivitate. În locul loram primit un telefon bombă de la doamna Căliman. O„călcase” Securitatea şi o certase că de ce „colportează”

19

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

19TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

à

noastră colectivă latentă. Dar, în sens profund,expresia atrage atenţia şi asupra unicităţii patriei:aceasta e patria, trebuie să trăim în ea, adică s-ofacem şi s-o păstrăm bună de trăit în ea; dacă nupentru noi, măcar pentru copiii noştri, pentrugeneraţia Adrianei, fiica autorului. Patria este deunică folosinţă fiindcă numai pe ea o avem şipentru că ea numai pe noi ne are. În sens pro-fund, noi suntem patria, aşa cum patria este noi.Natural, dacă noi ne-am ticăloşit, dacă am deve-nit hoţi şi jefuitori, corupţi şi mincinoşi sau deza-măgiţi şi trişti, nesimţitori şi apatici, atunci şipatria ajunge să fie după chipul şi asemănareanoastră. Vasile Sebastian Dâncu vrea să ne spunăcă îl doare suferinţa din jur şi vrea să ne facă sănu ne mai gândim la patrie “ca la o hartă agăţatăde peretele clasei întâi”.

Cartea şi titlul ei mi-au amintit din primaclipă o altă tulburătoare evocare a patriei, admira-tă cândva de Lucian Blaga şi descoperită de aces-ta în testamentul spiritual lăsat de episcopulInochentie Micu-Klein. El, vlădica, departe de ţarăşi de enoriaşii săi, umilit şi întristat, găseşte pute-rea să scrie înainte de “marea trecere” (înainte deanul 1768) că doreşte să-şi doarmă somnul deveci acasă, în “mănăstirea Blajului”, aşteptândobşteasca înviere, fiindcă “nu poţi învia cu-adevă-rat decât în pământul patriei”. Episcopul Micu,umilitul şi întristatul, amăgitul şi minţitul, nu aconfundat niciodată pe cei răi, veroşi şi orgolioşi– care-au comis atâtea nedreptăţi faţă de el şi depoporul său – cu pământul natal, cu rosturile lui,cu amintirea părinţilor, cu unduirea Oltului şi aTârnavelor ori cu foşnetul arborilor din Carpaţi.

Vasile Dâncu a scris o carte grea, apăsătoare,ca un rechizitoriu care loveşte fără milă. E o cule-gere de texte (elaborate în anii 2007, 2008 şi2009) teribile, biciuitoare, aspre. E o carte tristă,tragică şi dureroasă, despre un destin colectiv carepare frânt, înfundat în marasm, eşuat. Ea a fostscrisă anume ca să ne cutremure, să ne trezească,să ne facă să reacţionăm. Detaşarea şi resemnareaautorului sunt numai aparente: “… Scrisul este caun fel de piatră, care nu zboară în vânt, ca vorba,el rămâne undeva în Univers. Poate fi luat de fie-care şi folosit ca o armă sau ca o cărămidă cucare sunt construite marile lucruri şi evenimente.Prima schimbare este una mică, dar importantă,cea în care începi să vezi diferit unele lucruri dinjurul tău şi începe să-ţi pese. Contabilizezi şi altegriji, te doare suferinţa din jur şi nu te mai gân-deşti la comunitate ca la o gheenă şi nici la patriata ca la un fel de hartă agăţată pe peretele claseiîntâi”. Prin urmare, autorul crede în forţa mesaju-lui scris, crede în schimbarea spre bine şi, maiales, în ieşirea din nepăsare, din “somnul raţiu-nii”. Este drept că această conjunctură actuală nupredispune deloc la speranţă – dimpotrivă –, dartocmai de aceea intelectualii sunt datori să tragăsemnale de alarmă, să sensibilizeze, să participe,să caute soluţii. Iar Vasile Sebastian Dâncu esteunul dintre aceşti intelectuali participanţi, angajaţiîn viaţa Cetăţii şi făuritori de proiect. Amintindu-ne că “suntem copaci cu rădăcinile în pământ”,că “nu avem rădăcini în aer”, el aduce un elogiupatriei şi ne îndeamnă nu neapărat s-o preţuim, cis-o păstrăm şi s-o avem în continuare. Mai rămâ-ne ca mesajul, clar, sever şi acuzator, să-şi găseas-că receptorii, dar asta nu mai depinde acum nea-părat de autor.

n

puncte de vedere

Securitatea ºi cercetarea istoricãDr. Gheorghe Iancu

cărţi horthiste? Dânsa a răspuns că nu răsfoise niciocarte şi că intenţiona să le trimită la Cluj, având apro-barea directorului Institutului. A fost întrebată şi dacăeu le văzusem. Răspunsul a fost cel firesc: „Iancu n-avăzut cărţile, ci doar sacii din hol”.

Ce se întâmplase? Directorul adjunct al Arhivelordin Braşov dăduse fuguţa la Securitate pentru a infor-ma despre „pericolul” pe care-l reprezentau cărţile dinsaci. Securiştii care au „vizitat-o” pe doamna Călimanau luat şi sacii cu ei. Puteau dormi liniştiţi pentru căsiguranţa naţională a ţării nu mai era ameninţată, iareventualii cititori nu mai riscau să fie infestaţi cu viruşiduşmănoşi!

După 1990 am încercat să recuperez cărţile. Leînghiţise pământul sau vreun căpcăun roşu flămând!Sau poate mai sunt şi acum pe undeva în Braşov. Afost cu siguranţă, o piedere de cărţi care ar fi fost utilecercetări istorice.viii. Revenim la Corespondenţa V. Branişte. Scrisorierau la Biblioteca Academiei din Bucureşti, secţiaManuscrise, la Biblioteca Centrală de Stat, la cele dinbiserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului şi înBiblioteca Judeţeană din oraş, şi în fine la Arhivele dinBraşov. Acum se găsesc toate în fotocopii, mii de pa - gini, la Biblioteca Academiei, Filiala Cluj-Napoca. Mi-au trebuit ani buni să le adun.ix. Un număr mare de scrisori se aflau în camera delucru a doamnei Căliman. Acum se găsesc, în originalla Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Cluj. Celedouă instituţii clujene, învecinate adăpostesc o ade-vărată comoară epistolară.x. Rezultatul acestei colaborări „tinereşti” s-a con-cretizat în 5 (cinci) volume de corespondenţă. Le înşir:Valeriu Branişte, Corespondenţă, vol. I, 1879-1895,Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1985, 320 p. Editori:Valeria Căliman şi Gheorghe Iancu; Vol. II, 1895-1901,1986, 271 p.; Vol. III 1902-1910, Bucureşti, EdituraMinerva, 1989, 313 p. Aceiaşi editori; Vol. IV 1911-1918, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2001, 376 p.Editori: Gheorge Iancu, Valeria Căliman, StelianMândruţ. În anul 1996 a apărut la Reşiţa volumulValeriu Branişte, Scrisori din închisoare (Seghedin,1918), 244 p. În total sunt publicate peste 1100scrisori.

n

Nu e necesar un foarte dezvoltat spirit deobservaţie spre a remarca înclinaţia spregigantism faraonic a monumentelor ridica-

te pe întrecute în Clujul ultimelor decenii. Toatese iau la întrecere în a depăşi înălţimea statuii luiMatei Corvin, în frunte cu cocoţatul în tării şigrotescul grup statuar Avram Iancu din piaţaOperei, cel care-i părea „incredibil de comic” ghi-dului francez de călătorii „Le Boutard”.

Acelaşi fălos imbold naţional-comunist a prezi-dat războtezarea oraşului în 1974 de cătreCeauşescu. Îndemnul a venit, pare-se, din parteamiliardarului italo-bănăţean Iosif ConstantinDrăgan dar şi a unor istorici clujeni nărăviţi în a-şi pune cunoştinţele la dispoziţia regimului, carel-au informat pe tovarăşul că a existat cândva unîmpărat roman numit Hadrian care, în urmă cu1850 de ani, a ridicat un oarecare oraş numitNapoca la rangul de „muncipiu”.

Evident, şi în acest caz s-a urmărit nu atâtomagierea unui trecut istoric cât trasmiterea unuimesaj polemic, în speţă administrarea unui bobâr-nac propagandistic compatrioţilor de altă naţiona-litate. (Mai înainte, în epoca Dej-Petru Groza, ase-menea dubluri denominative clujene, de felul:Babeş-Bolyai, Ady-Şincai, serveau dimpotrivă unţel interetnic conciliant, vrând ... să împace şicapra şi varza ...) De astă dată a fost suficientă ouzuală „vizită de lucru” a „mult stimatului şi iubi-tului”, transformată neîntârziat într-o „mare adu-nare populară” şi oraşul marelui medic IuliuHaţieganu şi al lui Lucian Blaga se trezi pricopsitcu hibridul nume de Cluj-Napoca. N-a contat fap-tul că decretul ceauşist viza discriminator o singu-ră localitate, şi nu, bunăoară, o alta din vecinimai recomandabilă din unghi arheologic. Căci, întimp ce, de pildă, Potaissa, antecesoarea din veci-ni a Turzii, fusese sediul legiunii a V-aMacedonica, al cărei castru roman mai poate fivizitat şi astăzi, Napoca, mult mai palid atestată,e menţionată, spun specialiştii, o singură dată decătre geograful Claudius Tiberius Ptolemaos, iarrelicvele înaintaşei sale dacice n-au putut fi desco-perite până în ziua de azi nu doar în Cluj dar nici

măcar în Someşeni, în ciuda săpăturilor neostoiteale arheologilor de serviciu.

Desigur, iniţiativa se voia o consacrare supli-mentară a continuităţii noastre în Dacia. Numaică, aşa cum se întâmplă adeseori când cineva sarepeste cal, gestul, intervenit intempestiv pe unteren implicat într-o veche dispută, stârnea inutileanimozităţi fără a se bizui pe vreun inedit argu-ment ştiinţific.

Trei fuseseră sursele amintitei dispute carepuneau în discuţie realitatea dăinuirii populaţieidaco-romane în provincia întemeiată de Traian.Mai întâi, informaţia istorică relativă la abandona-rea Daciei – de o amplitudine controversată, însă– prin ordinul de mutare în sudul Dunării datarmatei şi administraţiei în 271 de către autorita-rul împărat Aurelian. Apoi absenţa vreme deaproape un mileniu a ştirilor relative la „istoria,lucrurile şi întâmplările românilor” (ca să reluămtitlul lucrării lui Samuil Micu), în sfârşit, puţinăta-tea toponimelor latine rămase în nordul Dunării.

Pe fondul acestor circumstanţe generatoare desemne de întrebare, n-au întârziat să apară contes-tările continuităţii noastre dacice. Cea mai repre-zentativă dintre ele i se datorează germanuluiRobert Roesler, ale cărui Romaenische Studienapărute la Leipzig în 1871 argumentează nu fărăcoerenţă ideea părăsirii integrale a Daciei (aşadar,nu doar de către armată şi administraţie) şi arevenirii ulterioare a populaţiei în Transilvaniadupă multe secole.

E de la sine înţeles că istoricii epocii ceauşisteau făcut să curgă multă cerneală spre a combateteza aceasta imigraţionistă (acceptată şi de uniiromâni între care marele savant OvidDensusianu). Or, e greu de presupus că strădanialor ar putea fi ajutată de petrolul pus peste foc şiscoaterea cu cântec din anonimat a unei obscurecetăţi antice. Cei vizaţi de belicosul decretceauşist ar putea riposta: – Deci voi, napocenilor,vă socotiţi moştenitorii nemijlociţi ai arhaicei cetă-ţi. Atunci explicaţi-ne de ce nu i s-a păstrat denu-mirea latină ca în numeroase împrejurări similare

20 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

à

opinii

O relicvã ceauºistã contestabilã:rãzbotezarea Clujului

Sergiu Pavel Dan

Play (2007)

Eclipsa (2008)

din ţările romanice, de felul: Cordoba (Corduba),Toulouse (Tolosa), Nantes (Namnetes), Nîmes(Nemaussus) etc., dar nici ca în Köln (ColoniaAgrippinensis), Bonn (Bonna), Trier (AugustaTreverorum) din Germania, Viena (Vindobona)din Austria, Niş (Naissus) din Serbia ori Scoplje(Scupi) din Macedonia.

Se înţelege că o întrebare asemănătoare le-ar fiputut spune germanii francezilor dacă aceştea dinurmă s-ar fi opintit şi ei să-i şicaneze pe veciniilor de la răsărit remorcând la numeleStrasbourgului – oraş situat în zona unor graniţefluctuante – denumirea sa latină şi pretinzând,aidoma nouă, să i se spună: Strasbourg –Argentoratum, – mai ales că respectiva capitală aAlsaciei fusese sediul unui faimos castru romanprecum şi locul unei mari victorii a viteazuluiîmpărat Iulianus (supranumit Apostatul de cătrecreştini) asupra alamanilor germanici. Să credemcă ei, francezii, i-ar fi agasat astfel nevoie-mare peconaţionalii feldmareşalului Hindenburg? Palidăsperanţă. Mai degrabă ne vine să ne închipuim cănemţii ar fi fost înclinaţi să riposteze:

– Ce dovediţi juxtapunând cele două denumirieterogene? Doar că voi, dimpreună cu strămoşiivoştri romani, v-aţi luat tălpăşiţa şi v-aţi tot dusdin preajma Rinului, lăsând provincia şiStrasbourgul în stăpânirea noastră, cei care am şiimpus această denumire modernă germanică aoraşului în dauna celei latine, Argentoratum, datăuitării.

Binenţeles, o replică de felul celei de mai susrămâne una pur fictivă atâta vreme cât francezii –oricât ar iubi Alsacia şi Strasbourgul – nu s-augândit vreodată să se împăuneze cu actualizareaartificială a unor toponime antice.

Din păcate, contemplarea aceasta senină aprefacerilor iscate de perindarea secolelor şi mile-niilor nu le-a fost proprie inspiratorilor şi adepţi-lor decretului ceauşist de la noi.

Dimpotrivă, politica naţional - comuniştilornoştri aminteşte mai degrabă intoleranţa exclusi-vistă a grecilor contemporani (moştenitorii practi-canţilor antici de aceeaşi etnie a ostracismului)arătat unei mici republici desprinse din fostaIugoslavie. – Respingem categoric adoptarea decătre aceasta a numelui de Macedonia – susţin eisus şi tare – deoarece denumirea cu pricina repre-zintă exclusiv apanajul nostru etnico-cultural.Numai că, formulând o asemenea pretenţie pre-zumţioasă, ei dau însă uitării faptul căDemostene, cel mai mare orator al lor, şi-a vali-dat faima atacându-l necruţător şi sistematic peFilip (în Filipice), promotorul odiosului expansio-nism macedonean, care n-a întârziat de altfel să-iînfrângă pe greci în 338 la Cheroneea. Nicicând şi niciunde aşadar, agitarea agresivă apresupuselor privilegii desprinse dintr-o anumităanterioritate istorică nu reprezintă o conduităneapărat înţeleaptă. Cu atât mai mult, în relaţiiledintre două popoare aparţinătoare astăzi aceleiaşicomunităţi europene devenite chezăşia unor rela -ţii etnice prin excelenţă cooperante.

Renunţarea la nişte denumiri ceauşiste (reco-mandabilă şi interminabilei Drobeta TurnuSeverin) şi revenirea la firescul şi frumosul numede Cluj ar putea fi deci o măsură cât se poate desănătoasă. Există o măsură în toate lucrurile (Est modus in rebus) ne aminteşte emblematic înprima lui satiră Horaţiu, cel mai de seamă liricroman.

n

21TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

religie

Paul Siladi

Dumnezeul gândurilormãrunte sau despre firesc

„If Christ is risen, nothing else matters. And if Christ is not risen - nothing else matters.”

Jaroslav Pelikan

Aforismul nu este un gen literar foarte răspân-dit, cu atât mai mult în perimetrul scrierilorcreştinismului ortodox, unde acasă la ea se

găseşte apoftegma. Fragmentele care alcătuiesc volu-mul Dumnezeul gândurilor mărunte al lui NicolaeTurcan (apărut la editura Limes, 2009), nu sunt înmod cert apoftegme, deşi se intersectează tematic cuacestea, dar nici nu se poate spune că sunt aforisme,deşi numeroase texte au structura aforismului. Cesunt atunci? Îmi e greu să le găsesc o companie stilis-tică pe măsură, întrucât se aşează la întretăierea din-tre aforism, apoftegmă şi cugetare (fără a se limitaaici).

Stilul sentenţios, aforismele în general, au aerulunei bravuri, pentru că nu pot fi decât eroice sau teri-biliste. Eroice, pentru că afirmaţia, când este autenti-că, presupune curaj. Cu cât este mai concentrată, cuatât curajul care o susţine şi o determină e nevoie săfie mai mare. Fiecare explicaţie este o justificare alaşităţii şi o înmuiere a contururilor. Ne temem să nufim prost înţeleşi şi mai ales să nu fim judecaţidepreciativ, drept pentru care nu putem să ne limi-tăm la afirmaţiile esenţiale, care se pierd în avalanşade cuvinte deşarte. (Ducând la extremă gândul, amajunge să spunem că laşitatea caracterizează stilulacademic umanist german, unde explicaţia detaliatăşi baricadarea pe toate părţile, prevalează în faţa gân-dului viu şi iscoditor, ceea ce nu ar fi tocmai adevă-rat). Totuşi, aici nu este întregul adevăr. În măsura încare aforismele sunt eroice, pot fi şi teribiliste, iarcurajul poate fi pe nesimţite înlocuit de aroganţă.Întreaga diferenţă este dată deci de o fragilă înteme-iere lăuntrică. În cazul textelor lui Turcan avem de-aface cu un balans între curajos şi ludic, cele douătrăsături care străbat şerpuind volumul Dumnezeulgândurilor mărunte.

Scriind despre aforisme, şi cu atât mai mult des-pre aforismele lui N. Turcan, este imposibil de ocolitCioran (şi nu doar pentru că acesta este subiectultezei de doctorat în filosofie şi tema volumului dedebut al autorului). Cu precădere primul capitol,Ratarea, trândăvia şi vocaţia, este marcat de prezenţastilistică a lui Cioran, iar volumul în sine pare un„Auseinandersetzung”, o răfuială cu acesta. „Ratareaeste o nobleţe, ultima care i-a rămas omului lipsit decredinţă.” „Ratarea ca şi creaţia se iveşte ex nihilo.Din acest punct de vedere, în comparaţie cu ceilalţimuritori, ratatul pare a fi un fel de zeu. Deosebirea ecă el îşi creează ratarea din neputinţă.” În vreme cepentru Cioran „ratarea înseamnă a ajunge la poeziefără sprijinul talentului”.

Conştiinţa creştină, rămâne indiferent de context,fundalul pe care se desfăşoară aceste gânduri, mărtu-risiri simultane ale înfrângerii şi nădejdii. „Trândavul,se ştie bolnav, dar nu vede nicio soluţie. Nu sunt ceicare se agită împrejuru-i doar nişte bolnavi mai naividecât el?”. Tentaţia entropiei, ispita nemişcării şi inac-ţiunii este invocată adesea „De ce să faci ceva cândpoţi să nu faci nimic?” sau dimpotrivă „Cum poţi săte decizi să faci ceva, când poţi face atâtea?”, şi totaici „Contrariul trândăviei nu este acţiunea, ci virtu-tea, orice virtute.”

Teme, mai mult sau mai puţin frecventate, aleasceticii creştine sunt regândite şi redate într-o formăconcisă şi dozaj adecvat „pentru uzul intelectualilor”:

„gândirea singură este moarte [...] A-ţi tăia voia pro-prie, practică monahală îndelung uitată, reprezintăremediul autentic în faţa egocentrismului gânditor”sau: „inefabilul este inevitabil, iată ce nu ştiu raţiona-liştii”. Suferinţa, ca o modalitate a „dezobişnuirii desine”, se poate încadra, în aceeaşi măsură în zonanevoinţei duhovniceşti. Abordarea suferinţei, sincer şidirect, face unele cugetări frapante: „Suferinţa nupoate fi raţională. Considerată în câmpul existenţeinoastre, ea este pur şi simplu absurdă. Trebuie să nufii om şi să nu fii viu pentru a crede altfel. De aceeanumai alteritatea radicală a omului (Dumnezeu) şicea a vieţii (moartea sau un alt tip de viaţă) pot arun-ca lumină asupra acestei nedreptăţi.”; „Omul estefiinţa pentru care gândul suferinţei poate fi maiamplu, mai impresionant decât suferinţa. Întrucât înaceastă diferenţă se poate cuibări eroarea, adevăruleste, fireşte, ceva de ordinul suferinţei.”

Temele fundamentale, şi totuşi, pentru mulţi neo-bişnuite, ale nevoinţei duhovniceşti cum ar fi nejude-carea aproapelui sau osândirea de sine, apar frecvent,în aceeaşi manieră, adresându-se celor cărora cogitaţiale este mai familiară decât francheţea apoftegmei sauretorica omiliei: „Dacă a fi-ul omului nu se hrăneştedin Dumnezeul cel viu, judecarea aproapelui e onecesitate”; „Filosofia, ca pregătire pentru moarte,este act eroic, nimic mai mult”.

Teologia ştiinţifică şi rolul ei, social şi spiritual,este tranşată astfel: „Oricât ar părea de onorabilă înochii contemporanilor, teologia ştiinţifică pură este oteologie nihilistă. Chiar dacă nu vorbeşte despremoartea lui Dumnezeu, nici despre cadavrul luimetafizic, cercetările ei pornesc de la presupoziţiaabsenţei lui Dumnezeu. Absenţa este cea care legiti-mează un asemenea discurs. Căci dacă Dumnezeu arfi de faţă, întotdeauna aici, nu s-ar transforma oarediscursul în rugăciune, iar gândirea în lacrimi?”

Şi spre final, întâlniri şi intersectări cu Cioran încâteva dintre temele lui favorite: moartea şi lucidita-tea. „A muri şi a fi uitat sunt, privite din afară, per-fect echivalente. Privite dinăuntru, însă, ele se dove-desc total asimetrice; ce teribilă prăpastie între moar-tea mea şi indiferenţa celorlalţi faţă de ea!” „Să asiştila propria prăbuşire, să nu te mai poţi iluziona cunimic, să-ţi fi murit toţi zeii şi toate miturile şi să fiiconştient de toate urmările acestei întâmplări. Aşaarată o anume luciditate, ca neputinţa.” Dacă Cioranspune că studiind serios a descoperit că urma sămoară, prin urmare: „Convins că nu mi-a mai rămasnimic de învăţat mi-am abandonat studiile pentru aspune lumii remarcabila mea descoperire.”, pentruTurcan, dacă descoperirea mortalităţii proprii ar faceparte din categoria lucrurilor însuşite cu adevărat, ne-ar cuprinde doar tăcerea: „Nu-i aşa că în momen-tul în care voi şti cu adevărat ceva nu voi mai spunenimic?”.

Dar, între experienţele umane fundamentale, ală-turi de moarte, luciditate, ratare, trândăvie şi nunumai, se numără şi bucuria care este „un cântec alinimii ce nu se opreşte şi nu se înfricoşează. Ea estemediul în care cel care-l contemplă pe Dumnezeu îşipetrece zilele.”

n

Artă şi oportunism politicÎn afara comuniştilor din închisori, a pescuitorilor

în ape tulburi, a aliaţilor de conjunctură, trecerearuşilor peste graniţa românească şi ocupareaRomâniei era aşteptată cu înfrigurare de cel pu ţin...2 (doi) artişti plastici: Constantin Baraschi1 şiSzönyi István2.

Sculptorul Constantin Baraschi lucra deja la mon-umentul lui Stalin când armatele sovietice se aflaula Bug. Deşi nimeni nu se mai gândea la statui înacele momente. În august 1944, un fotoreporter al“Scânteii” ilustrate, a pătruns „ca prin minune” înatelierul artistului. În reportajul său, ziaristul descrialucrarea celui mai mai măreţ monument din ţară.3

Dimensiunile monumentului erau impresionante:înălţime 25 metri, dintre care 17 metri soclul şi 8metri statuia. Monumentul ostaşului sovietic a fostinaugurat pe 9 mai 1946. De dimensiuni mult maimodeste, el dovedea că artistul, cu un spirit deanticipaţie şi oportunism remarcabile, ţineaproaspete machetele umezite cu cârpe ude cu multăvreme înainte ca armatele sovietice să ocupeRomânia. Ce a urmat a fost floare la ureche. Uniiau ieşit în întâmpinarea armatelor victorioase cuflori, cu pâine şi sare, alţii cu oferte de monumentegata concepute. Însuşi Serghei Gherasimov, preşed-intele artiştilor ruşi, a apreciat entuziasmat gestulartistului român.

Pictorul timişorean Szönyi István a fost un comu-nist din convingere. În primele zile după 23 august1944 a sosit precipitat la Bucureşti, părăsind oraşulnatal, pentru a executa lucrări de grafică propagan-distică, ilustrând sarcinile politice ale reconstrucţieide după război.4 Cu alte cuvinte, s-a pus rapid înslujba serviciului de agitaţie şi propagandă de pelângă Comitetul Central al Partidului Comunist dinRomânia. A executat cu energie debordantă panourişi afişe stradale, devenind repede o figură reprezen-tativă a noii arte a realismului socialist, pe care osusţinea frenetic de fiecare dată când i se ofereaocazia. A devenit repede indispensabil regimuluinou instalat prin caracterul torenţial cu careîndeplinea sarcinile primite, bazându-se pe o abili-tate şi tehnicitate superioare, imaginând panouri dedimensiuni uriaşe, după ce i s-a pus la dispoziţie osală uriaşă din fostul Palat Regal. El a fost elemen-tul de legătură dintre demnitarii PartiduluiComunist din România de naţionalitate maghiară,Vasile Luka László şi mai apoi Moghiorós Sándor.În proximitatea lui se vor afla şi alţi artişti de ori -gine maghiară aflaţi la Bucureşti şi care vor fi trim-işi să pună bazele noului Institut de Artă de la Cluj,după avatarurile politice iredentiste în care se anga-jaseră anterior Szolnay Sándor şi Kós Károly, camembrii ai Breslei Barabás Miklós.

Artiştii maghiari de la Cluj, în primul rând prinliderul lor, arhitectul Kós Károly - compromis prinpoziţia intransigentă luată faţă de artiştii evrei şiromâni de la Cluj, prin opţiunile sale politice încadrul Partidului Popular Maghiar, pentru „transilva-nismul” său (manifeste mai ales în perioada 1940-1945), şi Szolnay Sándor, bun camarad cu româniişi evreii, dar constrâns, prin poziţia sa administrati-vă - de secretar al Breslei Barabás Miklós - la„exigenţe” regretabile, nu mai puteau ocupa un locde prim rang în cadrul mişcării artistice maghiaredin Ardeal, aşa cum aceasta tindea să se contureze.Printr-o subtilă mişcare de învăluire, Szönyi István amers la Bucureşti, unde a ocupat un post impor-tant, conform convingerilor lui socialiste, la vechea

Academie de Arte Frumoase bucureştenă, reprezen-tând, împreună cu Bordi András şi SzobotkaAndrás, agenţi activi, transformatori ai mediului aca-demic bucureştean în direcţia instalării aici a doctri-nei proletcultiste. Ei au avut şi cele mai bune rezul-tate artistice în direcţia asimilării proletcultismuluiprintre artiştii ardeleni, alături de Lidia Agricola dela Baia Mare, Barabás István de la Târgu Mureş şiMiklóssy Gavril, venit de la Oradea la Cluj. KósKároly s-a retras strategic, aşteptând vremuri „maibune”. Acestea nu au întârziat să apară. Încă odată, se făcea politică jucându-se pe cartea etnică!

Institutul Maghiar de artă vs Institutul de artăIon Andreescu

În decembrie 1945 soseşte la Cluj, trimis de laBucureşti, pictorul Kovács Zoltán, cu sarcina expresăsă constituie un corp profesoral alcătuit din artişticu studii de specialitate şi având competenţa profe-sională necesară, maghiari sau români, dar cunoscă-tori ai limbii maghiare, şi să alcătuiască o bazăadministrativă şi o curriculă şcolară, necesarefuncţionării noului institut de învăţământ superior.Sunt chemaţi de la Timişoara pictorul Aurel Ciupe,aflat în bune relaţii cu maghiarii, sculptorul RomulLadea, care refuzase iniţial oferta, fiind adus cevamai târziu sculptorul Vetro Artur, iar de la Tg.Mureş, pictorii Bene József, Kádár Tibor, BalaskóNándor, tot de la Bucureşti fiind chemaţi pictoriiAndrássy Zoltán, Abodi Nagy Béla şi AnastaseDemian. Ca sediu al instituţiei nou create, adminis-traţia locală le oferă vechiul Pavilion de Patinaj dinParcul Oraşului, care în perioada interbelică mai fus-ese sediu al Şcolii de Arte Frumoase clujene. Seobţine în plus localul situat în centrul oraşuluinumit Casa Matei şi imobilul din Piaţa Mărăşti(primit ceva mai târziu), în schimbul predăriilocalului istoric din Parcul oraşului (Pavilionul depatinaj).5

În primăvara anului 1948 se fac înscrieri pentruInstitutul Maghiar de Artă nou creat, fiind primiţipe lângă studenţii maghiari şi cei de alte naţionalită-ţi, printre care şi români. Pe de altă parte, se înfiin-ţează şi un Institut de Artă Dramatică şi Coregrafie,de data aceasta cu limba de predare română, un rolimportant în organizarea acestuia revenind pictoru-lui Raoul Şorban. Orientarea proletară a acestuiînvăţământ era cât se poate de explicită, pornind dela criteriile de selecţie ale studenţilor, copii de mun-citori şi ţărani, programa de studiu orientată exclu-siv după modelul sovietic şi condiţiile de studiu şide viaţă ale tinerilor. Studenţii de la Institutul deArtă trebuiau să suporte, pe lângă o taxă financiară,asigurarea cantinei proprii cu produse alimentareaduse de acasă. Învăţământul artistic era dublat deo intensă muncă de îndoctrinare politică, tineriifiind cuprinşi în programe de studiu a marxismuluişi înscrişi în organizaţia politică a tinerilor UTM-işti(Organizaţia de tineret a PMR - UniuneaTineretului Muncitor), iar după reforma învăţămân-tului din 1948 urmau obligatoriu cursuri de învăţarea limbii ruse. Documentarea studenţilor se făceaaproape exclusiv după materiale de teoria şi istoriaartei sovietice.

Dar, în astfel de dispute joacă aprig şi adversarii!Obişnuinţa cacialmalei roşii creşte „temperatura”jocului şi animă protagoniştii. În luna noiembrie1948, un articol - aparent anodin - strecurat în pagi-nile ultime ale oficiosului de partid, cu atât maigrav cu cât nu era nici semnat, busculează întreaga

situaţie. Se atrăgea atenţia asupra climatului deautomulţumire şi de suficienţă care domnea printreprofesorii şi studenţii Institutului Maghiar de Artădin Cluj. Se vorbea despre absenţa interesului pen-tru eliminarea formalismului din creaţia artistică, secondamna preferinţa tăcută pentru modelele burg-heze. Rezultatul a fost desfiinţarea peste noapte aInstitutului Maghiar de Artă şi înfiinţareaInstitutului de Arte Plastice Ion Andreescu având oconducere, pentru început, „bicefală”: un rector -român, un director de studii - maghiar, cu prevede-rea ca poziţiile să se schimbe alternativ anual.Primul decan este numit Aurel Ciupe, iar, primuldirector de studii, Kovács Zoltán. În primul an.Apoi, în 1949, Ciupe a ajuns rector şi schimbărilealternative au încetat. Politica îşi luase revanşa asu-pra etnicului! Profesorii şi studenţii aveau altceva delucru: uriaşa operă înflăcărată de oglindire a noilorrealităţi comuniste pe care o profila viitorul.

Transilvania - o monedă de schimb cultural-artistic pentru Rusia sovietică

Am insistat asupra acestei scurte dar dense peri-oade istorice pentru a releva caracterul, pe de oparte confuz, care stăruia în viaţa social-politicănaţională - România nedobândind integritatea grani-ţelor ei şi nici suveranitatea decât după anul 1946 -pe de altă parte, dorind să subliniez acordarea, dinpartea autorităţilor sovietice, maghiarimii a uneianume predominanţe administrativ-culturală, evi-dent, în scopuri ascunse, amăgitoare. Este, de ase-menea, de necontestat că întregii populaţii româ-neşti nu i s-a acordat dreptul unei alegeri libere aregimului politic, acesta fiind impus prin ocupareaţării. Artiştii au fost primii sechestraţi în noul uni-vers concentraţional, devenind uneltele puterii înnoua guvernare. Prin forţa tancurilor, artei i s-aimpus modelul sovietic!

Note:(1) n. 17 noiembrie 1902, Câmpulung - d. 22 martie1966, Bucureşti. Este autorul unui Tratat de sculptură(2 vol., Editura Meridiane, 1962)(2) 1894, Újpest - 1960, Zebegény(3) cf. Mihai Pelin, Deceniul prăbuşirilor (1940-1950):vieţile pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilor români întrelegionari şi stalinişti, Editura Compania, Bucureşti,2005, pag 604(4) cf. Mircea Deac, Arta în oglinda istoriei, EdituraMeridiane, 1983, pag. 56.(5) cf. Murádin Jenö

n

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

22 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

arte & investigaţii

Artiºtii în faþa furtunii politice (IV)Vasile Radu

Kósa-Huba Ferenc, Portretul pictorului Alexandru Mohy

23

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

Brane Mozetic Născut în 1958, Brane Mozetic e poet, prozator, tra-

ducător, director a unei edituri din Slovenia. A studiat li -teratura comparată la Universitatea din Liubliana. După1990, Brane Mozetic este redactor la revista gay Revolver.A tradus în slovenă numeroşi autori de limbă franceză(Rimbaud, Genet, Foucault, Maalouf, Brossard, Daoust,W. Cliff). A publicat zece volume de poezie şi trei depovestiri. A fost încununat cu Premiul pentru poezie aloraşului Liubliana şi cu Premiul european de poezieFalgwe. Poeziile sale au fost traduse în mai multe limbi.Este un promotor activ al literaturii slovene în străinătate.

***mă gândeam că eşti mortcă încăperea ta e goală, vestacuierul şi în jurul meu din ce în cemai mult spaţiu, tăcere

stam în picioare lângă fereastra deschisă, priveam afară, în obscuritate,ore, aşteptamca tu să mă chemi poate, mi-era teamăsă dorm, teamă să-mi închid pleoapele

îmi număram degetele, butonii,îmi număram paşiifixam noaptea, murmuram în frisoaneşi alungam toate imaginile cu noi

mă gândeam că visele erau moartecă alunecam în adâncuri, singurigoi şi că tu nu vei mai reveni.

***

un lung şir de cocaină la Liublianaclopoţei silenţioşişi sania se afundă printre ruine,cerbul negru trage,se-afundă în ceaţă - şi atunci?

Liubliana, refugiu al psihopaţilornu poţi să-l ratezi pe hartăde o parte sala de aşteptare austriacăde cealaltă parte ospiciul bătrânilor italienimai sus sălile închise ale unui azilaripa b şi cei ce se cred nişte eroiciocnire surdă a maşinilorcâteva trambuline pentru a sări în abisşi copii ce rătăcesc în păduri ca zevzeciibeţivani tot timpul unde se opreşte acest tren ce-i duce în spatele zidurilortotul e deschis ca o preriepentru oamenii albi, sloveni cu femeile lortot oraşul dansează în faţa ochilor noştricând drogaţi, ne târâm prin oraşinhalând poppers râdemfiindcă totul se ducecum rochiile albe au renegat şilăsat ca toate astea să meargă-n oraşte apleci peste mine şi-mi spui:Eu sunt psihopatridică-te, ridică-te să mergem mai departepriveşte aceste manechine din faţa cafenelei şi în piaţă, ce varietate de mărfurioameni urâţi se clatină în spatele birourilor în fiecare an, de-a lungul râuluitrebuie să coboarevisele lor, speranţele lor de vindecarevomatul şi în spatele caseitu eşti verde ca dragonul de pe podmă îmbrăţişezi, mă împingi ca şi cum în capul tău s-ar bate forţe de neatins, şi tu asculţi savantul

dând ordine cu toată ştiinţa luibaloanele, maşinile, mulţimea furnicartoate astea te ţintuiesc la pământşi nu mai ştii unde să te întorci.

Primoz CucnikPrimoz Cucnik, născut în 1971, a studiat filosofia şisociologia la Facultatea de filosofie şi litere din Liubliana.Primul său volum de poezie Două ierni (1999) a primitPremiul pentru cel mai bun debut. A mai publicat volu-mele Ritmul din mâini (2002), Acordurile (2004), Nouafereastră (2005), precum şi un volum colectiv cu GregorPodlogar, Odă în Manhattan Avenue. Primoz Cucnik esteşi traducător din poezia poloneză contemporană (AdamWiedemann, Marcin Zwietlicki şi Piotr Sommer).Practică, de asemenea, critica literară, fiind redactor larevista Literatura. Conduce editura Sherpa din Liubliana.

Am înţeles

Văd ce s-a petrecut. Poezia a făcut din mine unmonstru. Fac pe fantoma în vise, îi bântuiesc pe ceiliniştiţi. Mă trezesc în miez de noapte. Fiindcă suntfragil, fiindcă cei adormiţi se înspăimântă de fantomaunui alter ego al meu. Prin prenumele pe care-l silabi -sesc dintr-o răsuflare. Şi totdeauna mai zgomotos,întotdeauna mai limpede simt: e cealaltă viaţă a mea,m-am depăşit şi transgresat pe mine însumi. O simtîntotdeauna mai puternică: e cealaltă moarte a mea.Vârful degetelor mă ating cu perniţele,

îmi alunecă pe faţă şi mă mângâie, perii limbii măstrâng, cleşti de fier ai istoriei, acest fier încălzit pânăla incandescenţă. Şi nu contează ce voce mă trezeşte,în fiecare zi refac acelaşi drum acolo unde potcoavelelimbii îşi lasă urmele

Poezia a făcut din mine o cale. Mă urmăresc în timp ce dorm, mă urmăresc în spatele umbreimele. Viaţa mea se reacoperă de viaţa dimineţilor pecare le aştept. A trăi ca poet rezumă toate stările sufle-tului.

Cuvintele sunt o pedeapsă şi un cadou. Un câştig şi opierdere. Singurele, şi mai mult.

Peter SemolicPeter Semolic este una din vocile majore ale tinerei

generaţii de poeţi sloveni. Născut la Liubliana în 1967, astudiat lingvistica generală şi sociologia culturii. Este auto-rul a şapte culegeri de poezie, încununate cu prestigioasepremii literare: Premiul Jenko, Premiul Preseren, CristalulFestivalului de la Vilenica. Este şi un remarcabil autor depiese pentru radio, traducător din engleză, franceză, sârbăşi croată. Poemele sale au fost traduse în diverse limbieuropene, iar în poloneză i-a apărut un volum selectiv(Wiersze wybrane, 2003).

Securea în nodul arborelui

Tată, e vremea să ne întâlnim în stare de trezie. Tu, cutotul din memorie şi din cenuşă. Eu...

Mă vei recunoaşte cu uşurinţă.Am leit ochii tăi, bărbia ta, port,înscris în piele, destinul tău.

Tată, e vremea să admitem existenţa securii, înfundatăîn nod.

Nu cer un miracol.Nu-ţi cer să smulgi tăişul.Mă resemnez ca

odaia noastră să rămână rece pentru totdeauna.

Îţi cer doar o simplă mărturisire:noi n-am respectat legile creşterii.

Şi accept falsul trecător:era frig,Şi acest frig făcea să ne tremure mâinile.

Tată, e tot ce îţi cer.

Ştiu, te vei încăpăţâna să spui că păsările nu erau altceva decât nişte musafiri înarbori.Că vântul făcea să foşnească frunzele doar pentru el.Dar eu nu pot să fac altfel.

Cum să-mi arunc tinereţea avântată în rugul memoriei,dacă-n acest trecut e înfipt un oţel tăinuit?

Să admitem, tată, existenţa lui.Pentru ca moartea să-ţi fie mai uşoară şi pentru ca viaţa să mă apese mai puţin.

Mateja Bizjak Petit-MatheaMateja Bizjak Petit-Mathea s-a născut în 1969 la

Liubliana şi trăieşte în Franţa din 1992. Este poetă, mari-onetistă, dramaturg şi traducătoare. A publicat recentvolumul Alice cu o mie de braţe, tradus în limbafranceză în colaborare cu Valérie Rouzeau.

***înfometatăcaut făină

în cotloanele vechii mori

în patru labe zgârii cu limba

suflu în crăpături

gust scândurile aspre cu faţa din ce în ce mai plină de făină

istoria devenind rotundă întregul corp mi se-alungeşte pe pământ

regăsind trecerea

Milan DeklevaMilan Dekleva s-a născut în 1946. Trăieşte la

Liubliana. Este poet, prozator, dramaturg, eseist, traducător, ziarist, compozitor şi muzician.

***Îmi amintesc întotdeauna

florile albe ale cireşului tăiat.Acum, ştiu, sensibilitatea

nu e un concurs de bunăvoinţă,nu e o măsură, utilă printre animale.sensibilitatea e o comparaţie,prin care ne apropieeternitatea,ea se pleacă deasupra noastră ca o mamă şi ne contemplă.adeseori, vrăjiţi, ne îmbrăţişează n

Liricã slovenã în traducerealui Ion Cristofor

24

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

24 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

Se ştie că premiul Man Booker pentru anul2009 a revenit unui roman istoric, WolfHall, de Hilary Mantel. Cartea reconstituie

epoca Tudorilor, în particular intrigile de culise dela curtea regelui Henric VIII, subiect frecventatasiduu în ultima vreme de cineaşti şi prozatori.Numele Cromwell este unul de mare rezonanţăîn istoria Angliei; la auzul lui, lumea se gândeşteînsă, aproape fără excepţie, la Oliver Cromwell,Lordul Protector al Angliei între 1649 – 1660, caurmare a unui Război Civil care s-a soldat cudecapitarea regelui Carol I Stuart, când Anglia adevenit, pentru prima şi ultima oară, republică, peo perioadă de 11 ani. Or, a existat şi un altCromwell, Thomas, de data asta nu o figură deprim plan, ci una de culise, ministrul-intrigant dela curtea lui Henric VIII, om din popor cu oascensiune fulminantă, expert letal în manipulareaoamenilor şi influenţarea regelui, avocat şi apără-tor neobosit al Reformei în sânul bisericii. AcestCromwell, Thomas, devine personajul principal allui Hilary Mantel într-un roman fascinant, înparte istoric, în parte politic, care descrie AngliaTudorilor ca pe „o societate pe jumătate structura-tă, căutându-şi forma cu multă energie şi pasiu-ne”, după cum scria săptămânalul The Observer.Într-un eseu care însoţeşte majoritatea ediţiilorbroşate ale romanului, intitulat „Aritmeticaromancierului”, autoarea oferă un portret non-fic-ţional al protagonistului cărţii ei, din care redămcâteva fragmente semnificative:

„Thomas Cromwell este o enigmă. Originilesale din Putney sunt atât de obscure, încât n-amfi aflat niciodată nimic despre familia lui, dacătatăl său, Walter, n-ar fi compărut des în faţa cur-ţilor de judecată, acuzat de beţie, violenţă şiînşelătorie. Numele mamei nici nu este cunoscut.Cromwell i-a spus odată lui Chapuys,Ambasadorul Imperial al Spaniei, că la naştera luiea avea 52 de ani. Poate că era doar una dintreglumele lui deplasate.”

„Se pare că Thomas Cromwell nu vorbea desdespre viaţa sa. Se zice că i-ar fi spus lui ThomasCranmer: ‚În tinereţe, am fost un vagabond’, darniciodată nu s-a obosit să scrie în cartea istoriei. Egreu să-i reconstruieşti viaţa timpurie. Pentru scrii-torul elizabetan John Coxe, a fost un erou şi mar-tir al Protestantismului. În Actes and Monuments,

Coxe istoriseşte despre el câteva povestiri năs-truşnice şi interesante, nu pe de-a-ntregul confirmate. De aceea, unul dintrelucrurile pe care încerc să le arăt în cartea astaeste cât de incompletă şi de sporadică poate fiviziunea interioară despre propria noastră viaţă.Cromwell nu a ţinut jurnale; bogata lui corespon-denţă constă mai ales din scrisori oficiale. Elesunt deosebit de concrete, cu excepţia unor izbuc-niri pătimaşe, care ne arată că nu era lipsit depasiuni, dar poseda o stăpânire de sine de fier. Dela începutul anilor 1530 până la sfârşitul deceniu-lui, au poposit pe masa lui de lucru materiale ceconstituie baza studierii domniei lui Henric.Multe dintre aceste documente, Letters & Papers,Foreign and Domestic, au fost publicate în 1902de cercetătorul Roger Bigelow Merriman, cu păs-trarea ortografiei originale, extrem de dificilă, şiînsoţite de un comentariu obtuz al editorului.Aproape nimic în ediţia aceea nu are un caracterpersonal. Sunt consemnate foarte puţine faptefolositoare biografului. Din acest motiv nu existăbiografii bune ale lui Thomas Cromwell, daravem multe studii ale performanţelor sale politi-ce.”

„Pentru romancier, această lipsă a informaţiilorcu caracter personal este atât o problemă, cât şiun avantaj. A trebuit să exploatez la maximumaluziile şi implicaţiile. E adevărat că l-a cunoscutpe Thomas More la vârsta de trei ani? Existăcoincidenţe de loc şi timp care, însumate (aritme-tica scriitorului), ne spun că n-ar fi fost imposibil:unchiul său, John Cromwell, era, într-adevăr, bucătar la Lambeth Place când More,pe atunci de 14 ani, era paj acolo. Şi-a iubitCromwell fiicele, moarte de tinere? Nu ştim, daraflăm cât de mult a ţinut la fiul său şi e sigur căle-ar fi dat o bună educaţie lui Anne şi Grace,dacă ar fi trăit: se mişca în aceleaşi cercuri ca şiMore şi a–ţi educa frumos fetele era o chestiunede bon ton. Toţi cei care au scris despreCromwell consemnează momentul când GeorgeCavendish, secretarul Cardinalului Wolsey, l-agăsit pe Master Cromwell cu o carte de rugăciuniîn mâini şi cu lacrimi în ochi. Întrebat de ce plân-ge, Cromwell a răspuns: ‚Sunt pe cale să pierd totce am realizat muncind pe brânci în fiecare zi.’Acest lucru face sens: protectorul său, Wolsey,

căzuse în dizgraţie [din cauză că nu a izbutit să-iobţină regelui dispensa papală pentru a divorţa deCatherine de Aragon, n. n.] şi la rândul săuCromwell putea pierde mai mult decât avantajelemateriale. Cercetarea istorică nu mai insistă. Caromancier, eu mă întreb dacă oamenii plâng dintr-un singur motiv. Mă uit la dată – început denoiembrie. Timpul când sufletele morţilor traver-sează din lumea de apoi în lumea noastră. Nu tre-buie să fii superstiţios ca să le simţi prezenţa înaerul rece. Cromwell îşi pierduse soţia şi douăfiice în numai câţiva ani. Starea sa, în ziua aceeade toamnă, era una de profundă deprimare. I-amdedus predispoziţia şi am observat, cu admiraţie,dârzenia cu care, după câteva clipe, a afirmat:‚Intenţionez (dacă o vrea Dumnezeu) să mergdupă-amiază la Londra şi la curte, unde fie voiizbândi, fie voi fi distrus.’”

„Acest roman acoperă doar prima parte apoveştii ascensiunii la putere a lui ThomasCromwell. Îi admir tenacitatea, rezistenţa şi gân-direa politică strălucită.A fost un vizionar, darunul pragmatic, un om care vedea tabloul înîntregul lui, acordând însă toată atenţia detaliilor.Ca să-mi scriu romanul, a trebuit să răscolesc şisă cern o masă de materiale istorice intractabile. Efoarte greu să preîntâmpini atât reproşurile istori-cilor, cât şi obiecţiile criticilor literari. Cei dintâise întreabă de ce nu ai inclus toate detaliile –poate nu le-ai cunoscut? – iar ceilalţi ar vrea săştie dacă nu puteai da dovadă de mai mult rafina-ment: n-ai fi putut turna istoria într-o formă maidramatică? Arta romancierului, dacă există, constăîn a înţelege de ce lucrurile au fost aşa cum aufost şi apoi în a uita motivele. Spre deosebire deistoric, romancierul nu-şi pune la bătaie cunoaşte-rea ulterioară. El trăieşte în interiorul conştiinţeipersonajelor sale, pentru care viitorul e o paginăîncă nescrisă. Acţionând de fiecare dată în funcţiede informaţii imperfecte sau eronate, aceste perso-naje, doar pe jumătate conştiente – ca noi toţi –de motivaţia acţiunilor lor, trebuie să păşeascăhazardat în necunoscut. Istoricului îi revine misiu-nea de a le analiza faptele şi de a emite o judeca-tă retrospectivă. Romancierul se prinde doar săpăşească înainte odată cu personajele, în întune-ric.”

În numărul viitor, un interviu cu romancieraHilary Mantel.

n

Romancierul ºi istoriaVirgil Stanciu

flash meridian

Triptichon (2008)

Lui TAK

Iniţial mă gândeam să scriu un text despre corp,mai ales ca citisem recent o carte care cel puţinprin titlu (o expresie luată de către autor de la

Walter Benjamin) sună interesant, aproape comercialadică: Il sex appeal dell’inorganico de Mario Perniola(menţionez că şi în numărul din 1 mai al Tribunei amavut intenţia să scriu despre aceeaşi carte şi promitsolemn că o voi face pe 1 iulie). Desigur citirea conco-mitentă a Artei de a nu scrie un roman a dăunat lectu-rii mele filosofice. Arta de a nu scrie un romans-a dovedit mai înţeleaptă în sensul în care a utilizatînşiruirea de cuvinte pentru a camufla însăşi înţelep-ciunea în spatele seducţiei. Curgerea aceea perfectă despirit englez ironic, ordonat în cascade nici prea mari,dar nici prea mici de cuvinte, dozate perfect pentruun zgâlţâit uşor al bărcii şi un stropit firav al albeiumbreluţe de soare al consoartei ce gângureşte drăgă-laş pe marginea indecenţei abisurilor ce zac nu numaiîn text, ci şi în lume... şi în sfârşit un scriitor care ştiecă literatura/povestea are exact impor tanţa biscuiţilorşi a salamului... un scriitor care-şi cu noaş te locul şi nuvomează interiorităţi peste interio rităţi... un scriitorpentru care lumea mai există...

Şi după toate astea... m-am oprit, adică am revenit,adică am încercat să-mi reiau gândul. Ce e corpul? şiam privit în jur. Am patru corpuri în faţă, unul lângămine. Alte 6 în spate. Dacă le-aş descrie cuvintele s-arînşira mai plictisitor şi mai necruţător decât în noulroman francez. Văd cârlionţi şi cercei, bărbi şi tricouriimprimate care mă „interpelează”. Pe unul dintre elescrie cu mov pe fond negru „curva 83”. Dar glumaasta n-am cum să o împart aici cu nimeni. Aici„curva” înseamnă „curbă”, iar „curva 83” e un lucrudeosebit de misterios, ca o mare firmă, ca un şef caun ozn găsit într-un ghiveci, ca rochiile de seară pen-tru punkeriţe de la Zara. Aşa nu merge îmi spun. şi ceciudat, am enumerat cerceii şi tricourile pentru aexemplifica ideea de corp. Perniola ăsta mi-a intrat îninconştient sau avea dreptate spunând că azi corpurilenu mai reprezintă interes decât pentru croitori. Suntnişte simple stofe. Filosofului îi rămâne de vorbit des-pre „lucrul care simte”. Ar trebui să scormonesc puţinprin teoriile oedip sau anti-oedip sau măcar să scormo-nesc forma lor clişeizată de dicţionar, de cunoaştere.Drumul până la 6000 de semne e lung şi anevoios.Dacă ar fi să dramatizez nepermis şi ruşinos aş zice

că-mi adun posmagii ca Ivan Denisovici... pentru cinen-are interioritate ca şi Cărtărescu încă 3000 de semnesunt lungi ca o zi de lagăr... cu lumina tunelului aflatămereu în fund. Şi la fiecare 15 semne te gândeşti„Gata! Mă duc la infirmerie! O fi folos de vreo scuti-re!”. Dar eu nu trăiesc în lagăr. Eu trăiesc în lumea lui„show must go on” unde posmagii-s destui şi scutireae continuă. Sau cel puţin aşa mi se pare mie... călumea mă scuteşte de apariţia ei... sau mi-oi fi pieruteu teoriile cu care să o întâmpin visând prea mult la oalteritate care mă construieşte şi o construiesc ca să-mifie aproape, aproape ca vocea lui care îmi strigă dinbucătărie: „pui mic! Ce ceai vrei? - Din ăla de gingko,la plic. Din ăla de care nu-ţi place ţie”. Cât de uşorintră armonia în lume câteodată şi cât chin „evolutiv”,ce cantitate imensă de „kharma” şi disperare mai nea-gră decât negrul, necesită ca să o guşti. Că-n rest totule ca un formular care începe mereu cu linia punctatăpe care trebuie să-ţi scrii numele, să-ţi ştii numele.Linia aia punctată îmi dă un vertij şi când o văd măsimt exact ca în crizele nocturne de panică în carerepet automat şi somnambulic aceleaşi două gesturi:deschid uşa apartamentului şi fug în baie să mă uit înoglindă. Când trebuie să mă exteriorizez în felul ălaortografic şi citeţ ca să-mi fac abonament, ca să măînscriu la burse, la granturi, la alea şi la alealalte, sămă mărit, să particip la tombola de Crăciun de laIulius mall, văd clar panica lui Saussure faţă în faţă cucuvintele... Oana Pughineanu ortografică şi citeaţă n-arputea fi nici măcar un univers paralel pentru mine. Şitotuşi, eu sunt sursa ei, sunt un passepartout dincarne, 90% apă-sursa-vieţii pentru caligrafia mea orto-grafică şi citeaţă. Iar dacă e aşa atunci m-am înşelat:nu e lumea lui show must go on, ci cea a lui show-mustgoon... La fel cum lumea nu e a lui CharlesBovary, ci a lui charbovari („Nou-venitul îngăimă unnume bolborosit”, Doamna Bovary”)... topită în indis-tincţia insignificantului la fel cum ciorapii se topesc încăldura umedă a bocancului obligat de picior să menţi-nă un anumit standard de „confort”... şi ce fericit ar fifost charbovari! Ce fericit! Binecuvântat cu inteligenţanaturală de a avea o relaţie bună cu mediocritatea.Mediocritatea în care grecii vedeau singura ieşire dinnenorocirea de a despărţi logosul de mit. Plastureleăsta eficient pentru ambiguitatea de a trăi şi a nu maitrăi în referenţialitate. Plasturele ăsta din care s-a năs-cut raţiunea care nu-i decât un instinct al echilibrului.Charbovari ştie că referenţialitatea e la capătul drumu-lui „de urmat” la fel cum Cervantes ştie că nici cărţile

nu pot astupa mediocritatea dorinţelor pe care speciale are de milioane de ani săpate în ea... Dar le potmaimuţării spunând lucruri interesante despre ele,visând o schimbare...

Una dintre alterităţile mele de grad secund, poatecea pe care am construit-o în modul cel mai artificialposibil cedând în mod natural mediocrităţii dorinţeimă consolează câteodată fără prea mare efect. E oalteritate care nu se poate extinde la nivelul lumii, cidoar îmi aruncă din când în când semnale dintr-ocatastrofă necunoscută şi îndepărtată, aducându-miaminte (pentru a câta oară?) că sunt într-atât de edu-cată încât să recunosc semnele catastrofei fără acunoaşte catastrofa: „Suntem un compus chimic: înăl-ţimea, culoarea albastră a ochilor, inteligenţa suntreglate de haos. Dar faptul că tu poţi avea cunoştinţăde anumiţi algoritmi te face să nu mai fi aşa demediocru. Am întrebat odată un copil nenorocit cevrea să se facă când o să fie mare. Mi-a spus: zidar.Viaţa lui e aşa de groaznică încât nu mai are nici vise.Eu voiam să mă fac cosmonaut. Măcar cât am fostmic am visat”. Din lumea lui showmustgoon scrisciteţ peste linii punctate văd că omul nu mai e „omulca toţi oamenii”. A pierdut plasturele care ţinea înechilibru referenţialitatea şi lipsa referenţialităţii, veg-hea şi visul. Visul de din afara atrocităţii ordinii e undelir angoasant. În showmustgoon înţelepciunea auto-parcelării sau cea a vidului s-au amestecat şi ne auto-parcelăm în vidurile noastre care nu ne mai satisfacdecât dacă suntem norocoşi şi ne naştem Cărtărescuşi-atunci ne-am scos, că avem o intimitate şi niciodatănu o să mai ajungem să jucăm farmville pe facebook,şi niciodată nu o să ne mai permitem nebunia de aplăti 4 euro pe o oră de net ca să ne mulgem vacilevirtuale şi să vedem dacă nu ne-a trimis careva vreolebădă cadou. Un copil fără vise, care vrea să se facăzidar, ar fi maxima raţionalităţii shomustgoon (oexcepţie! o raritate!), trăindu-şi din pruncie maturita-tea, fără a mai trece prin delicatesele construirii desine, prin pubertate, liceu, facultate, masterat, docto-rat, bursă doctorală şi bursă postdoctorală dublată înfuncţie de permisivitatea legii. Şi-ar face-o cu surâsulsatisfăcut pe care îl are când primeşte dulciuri peneaşteptate. Dar noi, cei care nu suntem o minunesau o excepţie şi nici măcar „oameni ca toţi oamenii”,ci reprezentanţi showmustgoon nu putem schimbamodul de a „dori” şi nici măcar un milimetru dinmodul nostru de a „gândi”. Dar le putem amestecautilizând creierul debil care nu poate recunoaşte corectsursa unei excitaţii, dar care e îndeajuns de vanitos casă îi atribuie înţelesul cel mai la îndemână, de tipulcauză - efect, realitate - realitate. Şi când nu maiputem de-atâta realitate, picăm în nostalgie sau ne gonflămcu intensităţi, cu personalităţi epileptice care aşteaptăcrizele pentru a sparge cercurile vicioase şi nevroticeale zilelor. De parcă intensitatea ar putea suplini lipsade idei... de parcă intensitatea ar putea reface cerculmagic... Dar nu face decât să puncteze o linie a timpu-lui în care ne apărem unii altora groaznic de citeţ şiortografic, plătind acelaşi preţ oribil al schimbăriisituaţiei şi nu al interpretării. Nietzsche, Kafka şi VanGogh au fost de două ori nebuni: pentru că au crezutîn mod eronat că lumea e o interpretare şi, mai grav,pentru că au chiar avut una. Cine are realmente ointerpretare asupra lumii e exclus din ea şi nici plastu-rele care să menţină astupată falia dinte referenţialitateşi non-referenţialitate nu-i mai foloseşte.

Dar eu sunt norocoasă. Pe mine timpul m-a ales,şi-n mijlocul oricărei angoase pot striga: „- Din ăla degingko! Din ăla de care nu îţi place ţie!”. Când suntfoarte atentă pot atinge armonia cu vârful degetelor.

n

25

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

Oana Pughineanu

O înºiruire naivã de cuvinteshowmustgoon

New Wave (2007)

1. Criza valorilor moraleTinerii studioşi, în special studenţii în filosofie,

sunt foarte neliniştiţi cu privire la „criza morală”prin care ar trece societatea românească.Mărturisesc că o astfel de îngrijorare mă bucură.Toate întrebările sau discuţiile pe care le-am avutîn ultimii ani, fie cu ocazia conferinţelor inter-naţionale în România, fie în timpul călătoriilorfăcute cu trenul (de la Bucureşti la Cluj, de la Iaşila Bucureşti etc.) – întrebări grave, serioase –departe de a mă nelinişti, dimpotrivă mi-au confe -rit acea bucurie interioară, greu de mărturisit,anume că tinerii gândesc, tinerii sunt preocupaţide soarta lor şi a ţării în care trăiesc: nu suntindiferenţi.

Adică tinerii au conştiinţa unor dificultăţimajore cu privire la responsabilitatea colectivă. Ceînseamnă acest fapt? Contrar a ceea ce afirmădetractorii (zeci, sute de articole de defăimare sis-tematică, din presa „culturală”), este vorba aici deo conştiinţă morală înţeleasă ca bază pentrupolitică, adică pentru un comportament demn dinpunct de vedere politic, interesul comun pentrubinele colectivităţii. Îndrăznesc să afirm că eaexistă, că este puternică, dar că este ocultată describi, de intelectualii de duzină, de făcătorii decuvinte, foşti-scriitori-cu-voie-de-la-partid şi careacum „scriu în libertate” la fel ca atunci când eraucenzuraţi, că mă şi întreb, în ce a constat aceacenzură? Era ceva de cenzurat în cazul celor carepracticau ei înşişi autocenzura?

De asemenea, întrebarea simetrică: în ce constăaceastă libertate de expresie acum, adică ce au eide spus altceva decât miştocăreală foarte subtilă?După care, îşi dau premii literare între ei, pentruaceastă „subtilitate” de care nici ei nu-şi mai dauseama. Şi astfel este descurajată sau stopată oriceiniţiativă juvenilă.

Această atitudine există şi în vest, tinerii sunt lafel de sensibili la aceste chestiuni. Şi aici în vest eaeste ocultată de o puternică mişcare de propa-gandă mass-media, prin care se dă iluzia societăţiicivile de a participa la dezbateri cetăţeneşti, cândde fapt sunt încurajaţi doar reprezentanţi ai unorpături marginale, vulgare, inculte ale societăţii, şicărora li se oferă roluri exemplare, „paradigma -tice”. Demersul este bineînţeles anti-elitist, anti-civic, anti-politic, anti-estetic, anti-cultural, anti-va -loric; pe scurt, mass-media este anarhistă! Astfelde simptome se remarcă şi la televiziunea română,prin imitaţie, dar cu program, şi care se pot rezu-ma într-o frază: încurajarea prostului gust şi a vul-garităţii în detrimentul valorilor, adică deconstruc-tivismul valorilor şi în fond al întregii culturi.

2. Forme de rezistenţă civicăNumai că Vestul, Franţa în special, dispune de o

lungă cultură politică la nivelul societăţii civile, deo maturitate civică care permite populaţiei sădepăşească sau să stopeze propaganda inerentăoricărui sistem de comunicaţie în masă. Formelecetăţeneşti cele mai interesante, de organizarelegală, sunt asociaţiile cetăţeneşti. Acestea suntdeclarate şi înregistrate la Prefectură, unde sedepune statutul, proiectul, orientarea ideologicăsau filosofică şi membrii fondatori ai asociaţiei.Astfel se organizează reuniuni, dezbateri, confe -rinţe, care sunt uneori mult mai interesante şi pro-fesionale decât ce se poate vedea în mod obişnuit

în campusul universitar. Există deci o activitate, ovitalitate cetăţenească, în plan orizontal, dar carepoate avea impact (presiune, lobbing etc.) şi înplan vertical, adică asupra instanţelor politice(locale, regionale sau de stat).

De asemenea acţiunea acestor asociaţii poate finaţională sau internaţională. Este cazul catastro-felor naturale (inundaţii, cutremure, incendii,secete), al tragediilor politice şi conflictelorarmate, al războaielor civile etc., când aceste asoci-aţii intervin destul de eficace. Din păcate, uneorichiar şi acestea sunt recuperate şi deturnate. Inutilsă dau exemple despre eficacitatea lor, amintescdoar că (pentru plăcerea amintirii) atunci cândcomuniştii deciseseră să distrugă satele româneştişi astfel un întreg patrimoniu cultural, unul dincele mai preţioase din lume, astfel de asociaţiicetăţeneşti s-au mobilizat mai întâi în Belgia, apoiîn Franţa şi pe urmă în ţările vecine.

Şi astfel au declanşat o amplă mişcare deprotest şi de presiune asupra indiferenţei politicie-nilor, care au fost obligaţi să intervină pe lângăconfraţii lor, aflaţi dincolo de cortina de fier, darcu care se înţelegeau foarte bine. Însă ceea ce nuau reuşit comuniştii în secolul trecut, reuşeşteacum politica europeană (via Bruxelles), aflată subpresiunea trusturilor industriale, multinaţionale(exemplu mai recent, politica dusă de Monsanto,în domeniul alimentar: vrem să hrănim toată plan-eta!). Iar eu care credeam că planeta este cea carene hrăneşte.

3. Criză românească?Criza morală nu este specifică românilor, este

specifică tuturor culturilor originale şi ca oricecriză ar fi un semn bun, de schimbare. Nu existăcriză morală într-o cultură mediocră, în particular;şi nu apare criză morală în general, acolo unde nuexistă sentimentul responsabilităţii, care este soli-dar cu conştiinţa libertăţii. Din păcate, ea nu semanifestă atât de adesea pe cât ar trebui.Rădăcinile crizei morale, ale problemelor etice,sunt istorice, de aceea sunt greu de identificat, încazul precis al românilor. Pe de o parte, ar trebuiurmărite în istorie toate acele momente de com-promis, de laşitate, de lipsă de demnitate, care auavut după aceea repercursiuni pe termen lung,asupra comportamentului societăţii şi culturiiromâneşti.

Dar pe de altă parte, ar trebui identificate şimomentele istorice în care am dat dovadă decuraj, de demnitate, de fidelitate, de eroism, detalent, de iniţiative culturale universale. Acesteadin urmă sunt mult mai numeroase decât se afir-mă şi mai bine cunoscute aici în Vest. Culturaromânească (literatura, muzica, teatrul, arta cine-matografică şi filosofia) este percepută ca fiindprintre cele mai originale din epoca contemporană.În literatură şi în filosofie, românii au dat culturiiuniversale, în secolul al XX-lea, cele mai impor-tante talente.

Ideea are ceva provocator, însă doar pentruignoranţi. Voi putea, cu altă ocazie, să furnizez olistă şi o analiză comparativă a marilor spirite con-temporane; acestea sunt în majoritate româneşti.Există autori români care au făcut „turul globului”,traduşi în zeci de limbi, şi care rămân practicnecunoscuţi, ca să nu spun nestudiaţi în România(exemplu, cazul revoltant al romancierului şi poe -

tului Virgil Gheorghiu). Romanele lui (peste treize-ci de texte publicate în special la editura Plon dinParis) au bătut toate recordurile de editare înFranţa. Bineînţeles că a fost cenzurat în perioada„epocii de aur”, însă el este cenzurat şi acum,printr-un fel de conspira ţie a tăcerii, în propria saţară. În schimb, culmea ironiei, se fac teze de doc-torat, conferinţe internaţionale, pe opera unoriluştrii necunoscuţi, care nu numai că sunt nuli(zero), dar sunt adevărate minusuri culturale, faptde care ei înşişi sunt conştienţi prin nevrozeledepresive de care suferă şi pe care le răspândesc:psihoze intelectuale, nevroze culturale.

Ar fi interesant de scris o istorie a moralităţiiromâneşti, în care să se trateze subiectul din douăperspective: din interior, ca de obicei, dar şi dintr-o perspectivă exterioară, adică a imaginii pecare ceilalţi o au despre noi. Amintesc – dar poatefi vorba de „amintiri” atunci când ai de-a face cuignoranţi şi cu detractori? – amintesc deci, că înperioada interbelică, imaginea pe care europenii oaveau despre români era una foarte pozitivă.Românii erau consideraţi, de vestul european, cafiind poporul cel mai spiritual, după francezi; spi -ritual cu sensul de „avoir de l’esprit”, adică a fiinteligenţi, vioi, perspicace, cultivaţi, subtili, abili lanivel intelectual, descurcăreţi. Cum s-ar puteaexplica acest fapt? Prin capacitatea lor de sin-cretism cultural: limbă lati nă, mentalitate bizanti-nă, spirit creştin ortodox, viziune cosmică asupralumii, puternică conştiinţă a apartenenţeieuropene, solidaritate occidentală. De altfel,această imagine persistă, însă este asaltată de oîntreagă orchestraţie mass-media.

4. Morala şi mass-mediaTemele sunt aceleaşi, stilul de defăimare este

acelaşi, autorii cam aceiaşi, iar sincronizarea esteperfectă; astfel reţelele şi focarele de propagandăanti-românească sunt foarte uşor de detectat.Acestea au primit o palmă foarte frumoasă cuocazia canularului despre Tahiti, conceput de„Times.ro”, care ar avea un „corespondent depresă”, faimosul pictor Paul Gauguin din Tahiti şicare ar fi relatat cum s-a rătăcit un batalion româ-nesc cu ajutoare pentru Haiti, căci ar fi confundatHaiti cu Tahiti. Această ştire, cu ima gini, cu pseu-do-declaraţii ale unor persoane oficiale, cu tot cetrebuie, a fost preluată ca atare de presă, de tele-viziune. În Franţa, cel mai important canal de tele-viziune „Canal +” a înghiţit găluşca cu brio, cuaplauze şi în mod foarte „profesional”. Aceastaeste o bună tehnică (gestul ar trebui apreciat şimultiplicat chiar de autorităţi), care se foloseşte deprocedeul deriziunii, dar (atenţie!) dublat deautoderiziune. Prin aceasta, românii reuşesc să fiesuperiori amatorilor de băşcălie şi să combată dez-informarea. Nu-i aşa, nu poţi să-ţi baţi joc deceilalţi, în mod constant, decât cu riscul unorgrave nevroze; singura soluţie sănătoasă: autode -rizunea.

Deocamdată această practică este proprie cul-turii româneşti.

Se vorbeşte şi se scrie în ultima vreme, în modobsesional, despre comunism. Şi de asemenea seface o critică acerbă a perioadei ceauşişte. Pe bunădreptate. Însă în acest fel se ocultează perioadacea mai dificilă, acel deceniu negru, perioadadejistă în care ne-au fost exterminate elitele intelec-tuale, sociale, politice etc. Atunci când s-a încercatdistrugerea etosului românesc, perioada genocidu-lui uman, moral, social şi cultural. Pe de altăparte, a da vina doar pe ideologiile extremiste,

26

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

26 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

remarci filosofice

Moralitate ºi politicã (I)Jean-Loup d’Autrecourt

(Continuare în pagina 31)

27

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

Cine crede că locuinţele amenajate înpeşteri s-au demodat odată cu ieşirea noastră din

Preistorie se înşală în bună măsură.Contemporanii fenomenului de la Altamira şi-aulăsat urmaşi până astăzi. Mulţi rămân anonimi,dar unii, pentru pitorescul figurilor lor anacroni-ce şi pentru straniul preferinţelor lor cavernico-le, răsar din când în când pe diverse canale deteleviziune şi pe Internet, surprinzându-ne, amu-zându-ne, iar pe de altă parte, obligându-ne sămedităm la rezistenţa aproape incredibilă a celormai vechi opţiuni ale civilizaţiei. Un caz memo-rabil este cel al trogloditului din Idaho, „OmulCavernelor”, cum l-a numit presa în zelul ei dea compune hrană predigerată pentru amatorii desenzaţional, Dick-cel-din Grotă, cum îl ştiau vizi-tatorii, fiindcă nu puţini erau cei tentaţi să facăturism ca să vadă cu ochii lor un asemenea spe-cimen original, aflat la periferia societăţii noas-tre moderne. Nu chiar în afara ei, ci la periferiaîndepărtată. Acum, după ce s-a stins din viaţă la94 de ani (aproape un veac de singurătate, nu-iaşa?), aflăm că avea şi un nume de buletin,Richard Zimmerman, că în tinereţe muncise pelângă ferme agricole, tăia lemne de foc şi păsto-rea turma de oi, că în timpul celui de-al DoileaRăzboi Mondial conducea camioane militare peunde îl purtau şi pe el campaniile din Pacific –în fine, nimic nu trăda pe atunci pasiunea luimare şi durabilă pentru căminele amenajate îngrote. Chiar şi mai târziu, când avea deja adă-posturi săpate în malurile râului Salmon dinIdaho, unele de zeci de metri adâncime, păstra-se o oarecare legătură cu meseriile exteriorului,cultivându-şi grădina de legume, crescându-şigăinile, îngrijind de văcuţă, de câine şi de pisici,şi răcorindu-şi din când în când sufletul cumelodiile pe care le interpreta la chitară. În„apartamentele” sale subterane nu se sfia sămonteze uşi abandonate de alţii şi ferestre scoa-se din nişte hârburi de maşină, iar interioarele şile amenaja cu diverse vechituri de mobilier saubulendre refolosibile.

Prin comportamentul său de ins solitar, delocantisocial, totuşi, Dugout Dick nu cred căprotesta la adresa modului nostru modern decivilizaţie urbană şi nici nu făcea elogiul uneifilozofice întoarceri la epoca pietrei. Pur şi sim-plu se conforma modestelor sale pretenţii de laviaţă: simplitate, hrană naturală produsă cu pro-priile mâini, refuzul manipulărilor sociale, alaparaturii moderne, al stresului în general. Uniiau fost destul de curioşi încât să-i încerce pepielea lor stilul de viaţă, închiriind pe perioademai lungi sau mai scurte, cu doi dolari penoapte, spaţii în grotele lui. Au avut astfel sur-priza să constate că se poate trăi nu numai caasistat al societăţii, dependent de numeroaseleservicii cu care aceasta din urmă te îmbie înfiecare clipă, cu ochii la banul din buzunarultău; că se poate trăi liniştit, mulţumindu-te cuceea ce-ţi dă natura sau îţi faci singur, într-unspaţiu amenajat cu modestie, dar, în fond, într-un univers paşnic, ce-ţi poate fi suficient.

Nu doar el s-a refugiat la adăpostul grotelorcontemporane. Am auzit şi de alţi americanicare, din originalitate sau mai degrabă din grijieconomice, şi-au amenajat locuinţe de capul lor,în diverse caverne naturale. Nu toţi sunt, însă,la fel de modeşti ca trogloditul din Idaho. Uniişi-au compartimentat grotele ca într-un aparta-ment de oraş, au curent electric, apă curentă,canalizare, nu dispreţuiesc aparatura casnică,frigiderele, televizoarele, iar la uşa „bârlogului”din piatră se prezintă, când se înapoiază de laslujbele din oraş, la volanul maşinii personale.Dau şi ei un exemplu de interesantă gospodăre-ală practică, arătându-ne cel puţin că secolulXXI nu este doar al blocurilor de tip zgârie-norisau al caselor standardizate, ci şi unul al soluţi-ilor originale, al improvizaţiilor de tot felul,făcute după ideile, punga şi spiritul mai multsau mai puţin extravagant, mai mult sau maipuţin aventuros al omului de azi.

Viitorul nu e chiar aşa de simplu şi netedcum ni-l dorim. Dimpotrivă, pare pândit de

numeroase pericole, crize politice şi economice,impasuri tehnologice, schimbări climatice radi-cale – diverse catastrofe pe care le naşte periodicnatura, dar pe care şi mâna omului le cheamă,le produce treptat sau le încurajează dinignoran ţă, din inconştienţă, din meschinărie şirapacitate. Să luăm un singur exemplu, complexşi bazat pe subtile interdependenţe: pădurileecuatoriale se taie ca să li se vândă ieftin lem-nul şi să facă loc gol pentru aşezările noi alesocietăţii moderne; de soarta calotelor de gheaţăale planetei aproape că nu-i pasă nimănui;atmosfera se umple în continuare de emanaţiicare ridică grad cu grad temperatura globuluiterestru; apele oceanelor cresc. Avertismenteleecologiştilor vorbesc despre o lume radicalschimbată din punct de vedere geografic (fărăîndoială şi geo-politic) spre sfârşitul secoluluinostru. E destul să ne imaginăm apele planeteiînălţate cu doar câţiva metri, ca să pricepem cevânzoleală va începe pentru milioane şi miloanede oameni care trăiesc deocamdată fără griji peplajele actuale, submerse în viitor. Ce migraţiicolosale ar putea să înceapă spre interiorul con-tinentelor şi cu ce probleme spinoase, desupravieţuire, se vor confrunta inevitabilmulţimile ajunse în impas! Poate că nu e rău săne pregătim sufleteşte încă de pe acum şi săvedem în originalitatea existenţială a lui DugoutDick nu o aventură extravagantă, ci chiar osoluţie de viaţă menită să ne asigure la unmoment dat salvarea ca specie. „Am totul aici”,afirma personajul despre spaţiul fără pretenţiipe care şi-l amenajase în mijlocul civilizaţieisufocante, precum Robinson Crusoe pe o insulăpustie. Exemplul său ne vorbeşte nu doar despreo schimbare a ideilor noastre despre societateamaterială, ci şi despre o restructurare morală,posibilă şi, la un moment dat, pe cale de adeveni absolut presantă.

n

ştiinţă şi violoncel

Arhitectura groteiMircea Opriþã

Munkacsy color (2008)

Tele-vizor (2008)

În timp ce preşedintele Traian Băsescu se lepăda deSatana la Biserica Domniţa Bălaşa, Satana însăşidefila pe străzile Bucureştiului, deghizată în parada

gay a scrântiţilor neamului, neînduplecaţi de rigorilesănătoase ale religiei creştine. Ca să le îndrepte minteaşi orientarea sexuală pe calea normalităţii dorite de unDumnezeu al dreptăţii, Noua Dreaptă a organizat ocontra-paradă unde s-a scandat energic „România nu-iSodoma!” Desigur, primarul Sorin Oprescu putea sănu aprobe cele două manifestări, dar însănătoşireamorală a societăţii româneşti este chiar un ţel dorit şide oamenii din administraţie. Prilej pentru a da unexemplu de cum se organizează pogorârea SfântuluiDuh de Rusalii în sufletele celor rătăciţi. Oricum, erade preferat să se ia atitudine împotriva homosexualită-ţii decât împotriva guvernului. Tocmai de aceea, dupămanifestaţiile de o amploare, fără precedent, organiza-te de sindicate, când guvernanţii au băgat capul înnisipul înfierbântat, preşedintele a putut să răsufleuşurat la botezul „prinţişorului” autointitulatului „Paulde România”.

Printre prinţi şi principese, preşedintele şi-a arătatcu mândrie patriotică sângele portocaliu devenit subitalbastru, culoare reflectată pe faţa-i smeadă de situaţiaalbastră din ţară. A fost prima apariţie publică dupăanunţarea părinteştilor procente de protecţie socială25% şi 15%, expresie a dragostei neţărmurite faţă debugetari şi pensionari, transmise de pe vaporul în deri-vă aflat sub pavilionul FMI. Prin năşirea aşa-zisuluiprinţ Carol Ferdinand, care nu va ajunge niciodată petronul spulberat de comunişti, comandantul vasului aîncurajat şi a înălţat până în derizoriu steagul formelorfără fond. Steagul piraţilor fondului de pretutindeni!

Contragere pretenţioasă a istoriei regalităţii dinRomânia în două vocabule impozante, numele aşa-

zisului prinţ rămâne să trezească vagi nostalgii, întreţi-nute arbitrar de caraghioşii lui părinţi Lia şi PaulLambrino. Caraghioşi nu pentru că sunt părinţi, cipentru că prostesc o ţară întreagă mai ales cu revendi-cările lor princiare. Nu cumva cele două nume folositecu abilitate trimit spre o întinare a memoriei celor doisau trei regi? Imun la întinări, Traian Băsescu adaugăjar peste focul disputei dintre pretenţiosul gângav Paulşi resemnatul Mihai I, umilitul nostru rege fără ţară.Pentru că Regele Mihai nu l-a susţinut în alegeri,Băsescu se răzbună. Revendicările proprietăţilor de laSinaia sunt tergiversate. Mai mult, preşedintele găseştecu cale să se alăture pretinsului prinţ Paul pentru aface, nici mai mult nici mai puţin decât „gestul istoric”de a boteza pe fiul lui, adică „primul prinţ moşteni-tor” al vidului românesc. Şi nu oricum, ci cu fast prin-ciar şi ştaif de designer angajat.

Evident că la un asemenea botez nu putea lipsiCătălin Botezatu, mai prezent în ultima vreme printabloide decât însuşi naşul-preşedinte, ascuns de presă.Nu ştiu pe cine interesează cu ce femei s-a culcatdesignerul sau ce cadouri a adus micuţului CarolFerdinand pe lângă cele 17 piese vestimentare confec-ţionate de el. Poate că Preşedinţia are interes ca ştirilemondene să devină mai importande decât cele politiceşi furnizează subiecte. Aşa aflăm că fiul Liei şi al luiPaul Lambrino era îmbrăcat în straie populare cumodele din zona Sucevei, alţii susţin că modelele eraumaramureşene. Bun motiv pentru o polemică în presăpe această temă. Nu-i aşa? În picioruşe, „prinţişorul”avea opincuţe maron (nu maro, vă rog, suntem înzona mondenă!) din piele. După botez, preşedintele l-aîmbrăcat în costum de marinar... sau „mariner”. Altădispută rămasă nerezolvată de pe vremea lui Caragiale,când e vorba să ne avântăm în preţiozităţi răsgâiate.Tot la această secţiune trebuie trecută apariţia principe-

sei Lalla Joumala Alaoui, reprezentanta casei regale dinMaroc, ambasadoarea Marocului în Marea Britanie.Ca evenimentul să primească, totuşi, o culoare localăacceptabilă, în acest amalgam de nostalgii răsuflate, labotez a fost invitat şi rozaliul Videanu. Al optulea final lui Băsescu a plâns natural, parcă nemulţumit demulţimea formelor ce i s-au pregătit la intrarea înviaţă.

În vreme ce pe străzi se striga „România nu-iSodoma!”, trenul „Nostalgia” din Budapesta duceaspre Miercurea Ciuc alţi 2000 de nostalgici de altănatură. Pelerini romano-catolici din Ungaria pentru aparticipa la festivităţile de pe dealul Şumuleul Mic, pri-lejuite de sărbătoarea Rusaliilor şi de aniversarea victo-riei catolicilor asupra principelui transilvănean IoanSigismund, care a vrut în 1567 să impună religia unita-riană. Pelerinii catolici aduceau cu ei nu numai steagu-ri ungureşti, ci şi steagurile arpadiene ale Grăzii deExtremă Dreaptă din Ungaria. Unguri drepţi, românidrepţi şi cu toate astea realitatea dorită se strâmbă.Iată cum. În acest timp a avut loc trocul politic întrePDL şi UDMR, în urma căruia UDMR a obţinut înCamera Deputaţilor revendicarea de a se introduce înşcolile cu limba de predare maternă învăţarea celordouă materii Istoria românilor şi Geografia Românieiîn limba maghiară. Limba română devine facultativăpentru maghiarii din România. În acest timp ministrulînvăţământului, Daniel Funeriu, explica la Q & A dece e necesară această reglementare punând pe primulloc „interesul elevului” în detrimentul interesului naţio-nal... În timp ce fostul ministru al învăţământuluiAlexandru Athanasiu vorbea despre „slăbiciuneaRomâniei ca stat”... În timp ce corupţia dă peste bordşi criza se adânceşte... În timp ce Preşedinţia cumpără,de pildă, un aparat foto de 10000 de euro şi apoi seîntreabă unde se duc banii... În timp ce protestele seînmulţesc iar Traian Băsescu nu mai face băi de mulţi-me... În timp ce România nu-i Sodoma, dar are toateşansele să devină Gomora.

n

Cu mulţi ani în urmă, ne întîlneam des, ba într-o crîşmă fără mari pretenţii dar cu bar-maniţe drăguţe, ba în grădina cea năpădită

de verde a Institutului unde lucra dar şi locuia,degustînd vinuri pline de îndemnuri săltăreţe, bahălăduiam prin Munţii Apuseni, munţii lui de başti-nă, obligîndu-mă să visez şi eu alături de el la oimaginară împărăţie a Nordului, la ţinutul Acarniei,o ţară de veacuri prelungi prin care bîntuie, străve-ziu, Alarhos, prinţul cel sihastru... Visarea se petre-cea după ce ne aşezam pe cîte-un trunchi de copac,să ne tragem sufletul, după ce beam o duşcă deprună, zdrobeam o ceapă şi tăiam slănina felii sub-ţirele... Cam de multişor s-au petrecut toate acesteaiar pe poetul Nicolae Mocanu, căci despre el estevorba, l-am întîlnit din ce în ce mai rar. Începuse săse depună scrumul pe oase iar otrava şi veninultimpului care se scurge implacabil, devenea tot maievidentă...

Nicu Mocanu a fost, însă, dintotdeauna un omde-o extraordinară discreţie, uneori parcă deranjatde propria sa umbră. Drept în judecăţi, aspru doarcu propria sa persoană el stăpîneşte delicateţea ges-turilor rafinate şi rara artă a bunului simţ. Are celmai larg, mai sincer şi mai senin zîmbet din cîteam văzut. Îi cuprinde întregul chip, revărsîndu-i-seîn ochi unde explodează în sute de luminiţe lipsitede orice tuşă batjocoritoare, diavolească... E capabil

să rămînă sincer şi în cele mai periculoase situaţii,asumîndu-şi, astfel, toate riscurile... Este şi va rămî-ne mereu, după cum singur insinuează undeva, unpoet fraged...

Nu ne-am mai văzut multă vreme şi nici desprevreun nou volum de-al său de versuri tipărit nu maiaflasem. Ştiam doar că îşi continuă munca, adeseaingrată, de editor, că tipăreşte albume, cataloage şiantologii de poezie străină... Cu puţin timp înurmă, ne-am revăzut întîmplător şi mi-a dat un plicgălbui, voluminos. Îl pregătise dinainte, oare deunde ştia că ne vom întîlni? Am descoperit în plicdouă volume de versuri semnate de el (într-o ele-gantă prezentare grafică semnată de CălinStegerean) care mi-au provocat o mare bucurie. Înplicul gălbui se aflau o antologie intitulată, nu seputea altfel, Alarhos şi un volum cu noi versurireunite sub titlul (semnificativ pentru intervalullung de ”tăcere poetică” al lui Nicu Mocanu),Amiază tîrzie. Pentru un poet, însă, nu există nicio-dată prea tîrziu... Fie el chiar un scutier al iluziei...

Recitind acum poemul Cîntec pur scris cu maibine de 30 de ani în urmă, apoi cel mai recentvolum, am priceput că în poemul acela există cîteva”obsesii” poetice care-l bîntuie, permanent, pe Nicu Mocanu. Întorc spre mine mîna să mă caut-/de fum – de vînt dau.../ Alarhos – cuib de gheaţă

de te chem/ e pentru că sînt singur şi mă tem...Aprind lumina şi mă văd plîngînd/ la capul mea cala un mort de rînd... Noile poeme adîncesc senti-mentul de singurătate dar şi al renunţării fără regre-te, fără resentimente (Să laşi totul şi să pleci/ sin-gur/ ca un ocnaş/ din mările Sudului...) Se amplifi-că ţinutul umbrelor şi al fîşiilor de fum. Cele douăcuvinte, umbră şi fum, apar în cele mai diverse”ipostaze”, devenind aproape obsedante (... la umbra tăcerilor... umbra mustea în urmamea... umbre ciudate... lacrimă dură/ ascunsă înumbră... pe piscuri albe şi curate / ard umbrele-ţiîncercănate... de fum e trupul... poemul ca unfum... plasă de fum.... cuvîntul de fum... etc). Senaşte şi o blîndă spaimă de a nu mai putea scrie.(Ar mai fi ceva de spus/ dar mi s-au risipit cuvinte-le/ ca nişte seminţe-îngheţate...) dar şi o conştienti-zare a tărîmului de dincolo unde vom ajunge, încele din urmă, cu toţii... (Cîteodată mă vizitează desus/ mari păsări de ceaţă – necuvîntătoare/ Veştilelor sînt înscrise în/ urmele lor – cruci trecătoare...)

Cu toate acestea, Nicolae Mocanu rămîne ace-laşi chip senin, deschis, atins de aripa blîndeţii şi aînţelegerii poeziei şi mizeriei umane, un creator careştie să-şi creioneze, cu luciditate, propria persoană:Mi-a plăcut să cîştig dar şi să pierd uneori/ Cu sor-ţile însă nicicînd n-am trişat/ Am pierdut şi atunci –La paznicii porţilor/ trupul ca pe-o haină vamă l-am dat ...

n

28

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

28 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

zapp media

Un aparat foto pentru preºedinteAdrian Þion

portrete ritmate

Trupul de fum al poetului....Radu Þuculescu

Dacă scobori «pe decindea Dunării la vale»,până acolo unde apele se îneacă în cer şiDelta în propria frumuseţe, s-ar putea să-i

desluşeşti silueta înserată la focurile lotrilor delegende. S-ar putea să-l auzi descîlcind, alături deei şi de bătrînul lotcar Agache Gherasim, şartulpoveştilor uitate sub pleoapele plaurilor şi-nhăţişul ostroavelor şi mărturisind într-un glasneostoitul miracol al vieţii şi al universului. Ori săţi se îngăduie a-l zări în vedenia unei clipe îmbră-ţişînd trupul fără de trup al ştiucii împărăteştiWanda Wilhelmina.

S-a născut în umbra curţilor lui Anton Pann şi-a suk-urilor lui Harun Al Raşid şi-a dormit încopilărie cu poveştile Şeherezadei sub cap. S-anăscut cu darul povestitului şi a fost el însuşi opoveste.

Era nestăpânit, era puternic, era fabulos, eraviu! Era nestăpânit, fiindcă părea a fi ştiut tot-deauna că timpul lui fusese deja măsurat. Eraputernic, pentru că era drept şi pentru că aveaînscrise în codul genetic cuvintele alcadelui dinZalameea: «el honor es patrimonio del alma/ y elalma solo es de Dio / onoarea sufletului-i aparţi-ne/ şi sufletul numai lui Dumnezeu»! Era fabulos,căci stăpânit şi locuit de magia cuvântului cu carese întovărăşea în jefuirea tărâmului poeticităţii.Era viu pentru că viaţa fierbea în el, asemeni bul-boanelor Dunării, căutându-se.

A trăit repede, cu neodihnă, cu voluptate.Înfometat de el şi viaţă. Înfometat de lume şi de

poveştile ei. Cu acea credinţă nestrămutată a tutu-ror prozatorilor adevăraţi că lumea nu e altcevadecît o nesfîrşită poveste, că ea nu există în afarapoveştii, că povestea e lumea şi lumea, povesteape care Dumnezeu şi-o spune Lui Însuşi. şi pecare ei, scriitorii, scribii celeşti, au îngăduinţa să I-o aducă aminte mai înainte de-a o însemna pefragila hârtie a sufletului nostru.

A trăit nu la „marginea Imperiului”, ci în chiarinima acestuia, a utopiei pe care el însuşi o imagi-nase pentru a ne face să înţelegem că realitateanu e nimic altceva decât proiecţia spiritului nostruşi nălucirea oglinzilor pe care le şlefuieşte sufletul.

Se mira odată cu noi, cu toată uimirea lumiiîn el, dinaintea fascinantului spectacol al vieţii şial misterului de nedezlegat al universului. Era uncopil. Avea genuitatea şi cruzimea acestuia în faţanudităţii tragice a omului. Pe care el, maestru şle-fuitor de oglinzi şi alchimist al orizonturilorcatoptrice, o dezvăluia în apele adânci şi înfugoasele părelnicii ale acestora.

Neguţător de poveşti şi giuvaergiu de vorbe,în stare să-şi vândă sufletul pentru împerechereadomnească a cuvintelor, se prenumără printreaceia, nu foarte mulţi, pentru care ele sunt, maiînainte de orice, logos, adică putere de a naşte, dea da chip şi nume, de a face ca lumea să fie dinnou, mai în de ea şi mai în de a noastră.

Aşa încât mi se pare firesc faptul că, într-unuldintre acele gesturi, nu atît de frecvente pe cît ar

presupune morga lui, cu care acest oraş îşi cultivămemoria culturală, numele lui, numele scriitoruluiTudor Dumitru Savu, neguţătorul de poveşti, săfie acordat de foarte curând uneia dintre sălile delectură ale Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga”.În deplina bunăcuviinţă a gestului şi în totala dis-creţia a obştei scriitoriceşti. A bon entendeur,salut!

n

Coincidenţele, întâmplările stranii, semnele cuînţeles nedesluşit se ţin lanţ de-a lungul celor optluni de detenţie, încât ne putem întreba care enatura acestei avalanşe semantice petrecute în min-tea scriitorului? Au existat cu adevărat acestesemne ori numai nervii încinşi de condiţiile extremde stresante în care se găsea au făcut ca Walter să-şi compună o astfel de semiologie, prin carereuşeşte să-şi restabilească echilibrul psihic într-osituaţie incontrolabilă, pe alocuri absurdă, inexplica-bilă şi de neacceptat ca atare? Pentru că nu aflămnicio lămurire a corespondenţelor de care se faceuz aici, aş prefera să admitem că Walter îşi compu-ne propriul joc mintal pentru a rezista experimen-tului în care se crede atras – să-i spunem jocul sin-cronicităţilor închipuite.

Pentru valoarea literară a cărţii, faptul că suntînchipuite e la fel de valoros ca şi cum ar fi reale.Din punct de vedere psihologic însă ele constituie,dacă nu un mecanism terapeutic riguros, cel puţinun adjuvant foarte eficace. Stresul rezultat din pier-derea libertăţii, sporit de sentimentul constant că elşi ceilalţi „deţinuţi” – unii dintre ei probabil actori,după bănuiala de atunci a lui Walter – sunt cobaiiunui experimentator diabolic necunoscut, n-au avut puterea să-l scoată din minţi, cum proba-bil că dorea „regizorul” din umbră, tocmai pentrucă şi-a administrat profilaxia jocului. Cine e experi-mentatorul? Nu vom şti niciodată pentru că auto-rul cărţii nu ne spune. Chiar neidentificat, el a fostreal, cu siguranţă. Atât de real pe cât pot fi repre-zentările cele mai bine articulate ale minţii noastre.Este instanţa Supraeului ostil, a autorităţii punitive

care poate avea un efect puternic asupra psihiculuichiar dacă nu are corespondent personal şi nici nue încorporat în instituţii. Ca să-i dea totuşi o pore-clă, Walter îi spune Farsovski (p.113).

Arhitectura universului dominat de acestSupraeu arată ca un Panoptikon – un loc unde eştivăzut tot timpul, unde nu te poţi ascunde şi dincare, dacă ai găsi o modalitate de evadare să ştii căface parte tot din scenariul mai sofisticat al contro-lului total. Evadezi dintr-un cerc al Panoptikonuluipentru a ajunge în altul, mai larg, necunoscut,unde iluzia că eşti liber te va expune unei noi fazea experimentului, şi vei alerga în cerc fără să ştii,atras de gravitaţia unei culpe imemoriale ce ţi-aluat mintea în stăpânire. Efectul cel mai nefericit alunui astfel de univers este că, după un timp desupraveghere din exterior, privirea omniprezentă aCeluilalt se preschimbă cu timpul într-o privire desine agonică. Propria minte îşi produce din sineinstanţa supraveghetorului, iar liniştea interioară etulburată definitiv de acest ochi vigilent care adop-tă severitatea gardianului. Altfel spus, închisoareaexterioară induce efectul unei închisori interioare,psihicul adoptând atât rolul deţinutului, cât şi peacela al paznicului. Din această puşcărie a minţii aîncercat să iasă Walter Ghidibaca scriindu-şi cartea.Sper că a reuşit şi, de asemenea, că a înţeles dejacă sunt şi temniţe ale literaturii în care scriitorii sepot îngropa pe viaţă crezând că slujesc spiritullumii, pe când, în realitate, îşi ispăşesc păcatul de-ase închipui creatori.

În elaborarea unei cărţi nu contează decisivaventura trăită, care ar fi putut să servească de sub-iect. Contează aventura scrisă în care caracterulfaptic şi cel fantasmatic, trecute prin filtrele dispo-ziţiei afective şi sensibilităţii interpretative ne dauun compozit a cărui autenticitate nu poate fi discu-tată decât strict literar. Deşi autorul ne asigură căavem de-a face cu o poveste adevărată, trebuie să

luăm mărturia lui ca făcând parte din clasa adevă-rurilor mascate în mari „minciuni” (ale scriitorilor,în sensul lui Mario Vargas Llosa, Adevărul minciu-nilor). Personal, din momentul în care am citit car-tea, pot ieşi liniştit din folclorul creat în jurul aven-turii lui Walter Ghidibaca, pot ignora chiar garanţialui că tot ceea ce a scris se bazează pe întâmplăriadevărate şi să mă limitez la considerarea scenariu-lui rezultat ca fiind unul foarte puternic, expresivsub unghi estetic, deşi minimalist şi epurat de oriceretorică, foarte nimerit realizării unui film. Cât pri-veşte teoria farsei, aş putea merge până acolo încâtsă suspectez că mintea autorului şi-a întins din nousingură o capcană, adică o farsă hermeneutică.Interpretând aventura prin care a fost nevoit sătreacă în cheia farsei, metoda însăşi de interpretarepoate fi viciată. Teoria farsei, cu care crede că şi-alămurit totul, face parte ca element secret din farsadestinului de unde, la drept vorbind, nu existăieşire. Însă, dacă aş vrea să fac uz de-o înţelepciunegnomică, aş mai spune că farsei destinului nu-ipoate fi contrapusă decât o farsă semiotică aptă săcapteze în reţeaua ei încâlcită nonsensul vieţii.

Lucrată cu mână de maestru, cartea dă de gân-dit, iar la final te lasă suspendat undeva în orizon-tul căutărilor fără răspuns, semn că povestea nupoate fi spusă până la capăt. Astfel că, tocmai pen-tru că rămâne nelămurită, este o „poveste adevăra-tă”. Şi cinstită, atâta pe cât poate fi cinstit un faptmărunt aparţinând marii farse cosmice.

n

29

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

ferestre

Neguþãtorul de poveºtiHoria Bãdescu

(Urmare din pagina 9)

De la aventurã lalucrãturã

Episodul al doilea:Prezenţe româneşti în cadrul Fiestei Francofoniei

la ICR Lisabona

Şi la ediţia din primăvara 2010 a FiesteiFrancofoniei, prezenţa ţării noastre s’a făcutsimţită încă din spaţiul comun pe care ICRL îl

împarte cu Institutului Franco-Portughez: trei vitrineaflate lângă Mediateca IFP marcau prin albume,volume de traduceri, obiecte de artizanat etc. speci-ficul cultural a trei ţări afiliate mişcării francofone -Elveţia, Egiptul şi România (conţinutul vitrinei noas-tre a fost girat de către d-na Anca Doina Milu-Vaidesegan, directoarea-adjunctă a ICRL). Serataromânească a fost inaugurată prin vernisarea expo-ziţiei A Roménia Fotográfica, alcătuită din lucrăriale membrilor Asociaţiei Artiştilor Fotografi dinRomânia (AAFR). Dl. Ştefan Toth, curatorul expozi-ţiei, e absolvent al Institutului European de ArtăFotografică Bucureşti, deţine titlul de Artist alFederaţiei Internaţionale de Artă Fotografică(AFIAP) încă din 1978 şi a iniţiat în 2006Reuniunea europeană a artiştilor fotografi. Cele 50de lucrări - majoritatea în alb/negru, semnate de 20de fotografi - au fost selectate spre a alcătui o nara-ţiune imagistică a ciclurilor vieţii umane, într’odiversificată paletă stilistică.

A urmat un original recital de stand-up poetry,intitulat Voiaj de cuvinte, al actriţei AndreiaMacedo. Preocupată de a conferi un vestmânt ges-tual original unor texte poetice pe care le considerădemne de adus la cunoştinţă şi unui public maipuţin avid de lectură, promiţătoarea interpretă nuîţi ascunde preferinţa pentru doi autori români demarcă: Marin Sorescu şi Dinu Flămând. (În parante-ză fie zis, primul a beneficiat de traducerea în por-tugheză a textelor sale pe baza unui schimb organi-zat în 1995 de către mentorul revistei Poesis dinSatu Mare, George Vulturescu. Atunci m’am aflatîntr’un grup de colegi români, reuniţi de generosulnostru amic sătmărean la Seminarul de traduceri depoesie de la Călineşti-Oaş. Împreună cu IoanMoldovan, Romulus Bucur, Caius Dobrescu, Al.Muşina, Simona Popescu şi Daniel Corbu am petre-cut câteva zile de neuitat traducând în română crea-ţiile lui Laureano Silveira şi Egito Gonçalves, doipoeţi lusitani invitaţi special în cadrul acelui proiect.Acolo l-am întâlnit pe Corneliu Popa, devenit întretimp un apreciat traducător la Lisabona. Tot peatunci, Marin Sorescu a fost tradus de un grupsimilar în nordul Portugaliei. Din păcate, atât el, câtşi Lauro şi Egito au murit prematur. Cât priveştepoemele lui Dinu Flămând, ele au beneficiat detranspunerea în portugheză a Teresei Leităo, şi dedouă lansări organizate de ICR Lisabona, în capitalaportugheză şi la Porto, în 2008). Sensurile parabole-lor lirice ale lui Sorescu şi Flămând au fost atentrevelate de interpreta lor portugheză. Ţinând contde context, Andreia Macedo a mai adăugat câtevapoeme, ca un pendant în limba franceză, aparţi-nând lui Andre Prevert şi Robert Desnos, precum şio evocare lirică a Lisabonei, din recentul volumLusoromână punte de vânt al subsemnatului, în tra-ducerea aceleiaşi Teresa Leităo. Furtunoasele aplau-ze ale celor ce umpluseră sala de conferinţe a ICRLs’au dizolvat în convivialitatea unui binevenit…interludiu culinar.

La orele 21, când încep majoritatea spectacolelordin Portugalia, în Amfiteatrul Institutului Franco-Portughez s’a desfăşurat segmentul final al serateiromâneşti din cadrul Fiestei Francofoniei 2010. Îndeschidere, dl. Ovidiu Dajbog Miron, directorulDirecţiei de Monitorizare a Programelor InstitutelorCulturale Româneşti din Străinătate, a rostit o alo-cuţiune într’o impecabilă limbă franceză, fapt ce nua rămas nesesizat de către amfitrionii noştri. Încontinuare, virtuozul naiului Sergiu Nichitovschi,actualmente student la secţia flaut aConservatorului Naţional din Lisabona, a prezentatun program alcătuit din compoziţii ale unor clasicifrancezi, adaptate pentru străvechiul instrument. Aufost interpretate - în acest inedit vestmânt timbraldar cu reală priză la public - Le Cygne de CamilleSaint-Saëns, Habanera din opera Carmen deGeorges Bizet, Sicilienne, op. 78 de Gabriel Fauré,Pavane pour une infante défunte de Maurice Ravel,Claire de lune si The Little Negro de ClaudeDebussy. Pianista ucraineană stabilită în PortugaliaNataliya Kuznyetsova l-a secondat cu fineţe şiempatie pe tânărul muzician basarabean. Acesta şi-afinalizat evoluţia printr’un omagiu adus muziciiromâneşti: un solo de nai sintetizând caracteristicileemoţionale ale doinei.

Mi s’a părut a fi un preambul adecvat spre aexplica publicului semnificaţia cuvântului Doina,întrucât ultima parte a seratei a cuprins dansuri şicântece populare româneşti în interpretarea grupu-lui folcloric ce poartă acest nume. Micul ansambluDoina, al Asociaţiei Imigranţilor Români şiMoldoveni din Algarve, activează din 2007. E alcă-tuit din cinci perechi de dansatori (din păcate, înseara respectivă, au putut participa doar patru din-tre ele), cărora li se adaugă coreograful CiprianBudeanu (fost membru al ansamblului Bucovina,înfiinţat în 1999 la Suceava de câţiva studenţi aiUniversităţii Ştefan cel Mare, ulterior stabiliţi înPortugalia). ICR Lisabona a decis să includă acestmoment în program, ţinând cont de diverşi factori:în primul rând, excelenta colaborare cu d-na ing.

Elisabeta Necker, lidera sus-amintitei Asociaţii.Dânsa a fost distinsă în 2007 cu titlul Imigrantaanului în Portugalia şi se bucură de aprecierea massmedia şi a autorităţilor din această ţară. Atât d-naNecker, cât şi numeroşii membri ai Asociaţiei (cu omedie de vârstă surprinzător de tânără) au răspunscu solicitudine şi afabilitate diverselor iniţiative aleICRL (doar două exemple: turneul AnsambluluiCasei de Cultură a Studenţilor din Sibiu în Algarve,sau lansarea Gramaticii limbii portugheze aMicaelei Ghiţescu). Politica oficială a Portugalieipune un accent special pe integrarea diverselorcomunităţi etnice stabilite aici, dar şi pe păstrareaidentităţii acestora. La şedinţele pregătitoare aleSărbătorii Francofoniei ideea invitării unui asemeneagrup a fost bine primită - de către organizatoriifrancezi, reprezentanţii portughezi şi ai celorlalteţări participante - ca un argument al caracteruluimulticultural al manifestării, dar şi ca stimulentpentru imigranţii cu înclinaţii artistice de a se expri-ma în public. Grupul Doina s’a “rodat” prin partici-parea la multiple acţiuni cu caracter de masse dinţara-amfitrion, a cărei politică susţine conservareaelementelor de autenticitate rămase încă vii înmemoria diverselor comunităţi stabilite aici. E ade-vărat, am ezitat adeseori în promovarea unei arteunde - prin forţa împrejurărilor - există şi o compo-nentă amatoristică. Dar, în cazul de faţă, aceasta nuoculta competenţa interpreţilor în cunoaştereapaşilor de dans din diverse regiuni ale României, şinici incontestabila frumuseţe a costumelor purtatede interpreţi. Cum grupul nu poate concura unmare ansamblu profesionist, cele câteva cântece -interpretate tot de unii dintre dansatori - s’au dove-dit a fi mai puţin convingătoare decât partea coreo-grafică. Însă acest aspect a trecut quasi-neobservatde către publicul local, în genere încântat de ceeace e încadrabil sub titulatura “artă naivă”. Elocventeîn acest sens au fost nu doar aplauzele generoaseale spectatorilor, ci şi participarea la spectacol adomnului Nuno Ferreira, realizatorul principaleiemisiuni a postului public de televiziune, RTP 1,dedicată manifestărilor artistice ale feluritelor comu-nităţi etnice pe pământ lusitan - Portugal semFronteiras (Portugalia fără frontiere). Paradoxal, deşiofertele de spectacole din partea ICRL au fostîntotdeauna de înalt nivel artistic, a trebuit săvenim cu această manifestare a diasporei noastre,spre a fi incluşi într’o emisiune de largă audienţă ateleviziunii nationale portugheze.

n

30

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

30 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

corespondenţă din Lisabona

Când ICR se implicã în FiestaFrancofoniei

Virgil Mihaiu

Sergiu Nikitovski

Andreia Macedo

Succesul şi consacrarea sunt flori rare şi nusunt cu „rezervare”. Am consemnat în revistaTribuna în urmă cu ceva timp doi absolvenţi aiAcademiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj cedemonstrau reale calităţi, curios fiind de evoluţialor. Se ştie că de la calităţi la consacrare e calelungă; pentru cei doi a fost ceva mai scurtă.Astăzi soprana Anita Hartig esta angajată aOperei din Viena, iar basul Adrian Sâmpetrean -cu care am avut un scurt dialog - este înGermania. După un debut fulminant la „OpernStudio” al Operei din München, au urmat firescalte apariţii pe scene importante din Germania,Franţa, Italia, la Opera din Monte Carlo, TeatroComunale di Bologna, şi altele.

Ciprian Rusu: – Adrian Sâmpetrean, eşti solistla Opera din Dusseldorf, ai cronici elogioase.Cum resimţi succesul la cei 27 de ani ai tăi? În cespectacole ai cântat şi mai ales alături de ce„monştrii sacri”?

Adrian Sâmpetrean: – E normal ca la 27 de anisă nu intri „tare” în repertoriul dificil şi dur, cumar fi unele roluri verdiene. Dar exact aceste roluriverdiene sunt cele care mă tentează foarte mult,însă toate la timpul lor. Unii ar spune mai înglumă mai în serios că la această vârstă sunt încăla „grădiniţă”, mai sunt multe de acumulat, deşlefuit, e nevoie de maturizare în sensul bun alcuvântului. Şi să nu uităm: personajele cerute de

repertoriul verdian au şi ele o anumită vârstă!Însă fascinaţia pentru aceste personaje verdiene îşispune cuvântul iar tipul meu de voce este şi spersă rămână acela de bas cantabil. Am abordat dejaunele roluri ca Oroveso din opera Norma,Raimondo din Lucia di Lammermoor, Colin dinBoema, am debutat de curând la Opera din Clujcu rolul lui Ferando din Trubadurul, un frate dinopera Don Carlos, Zuniga din Carmen şi vorurma şi altele.

În ceea ce priveşte colaborările cu nume mariale scenei lirice mondiale, am fost onorat să evo-luez pe scenă alături de soprana EdithaGruberova, de Paata Burchuladze, ZoranTeodorovic, de celebrul tenor rus I. Galuzin(Dama de pică pe scena Operei din MonteCarlo). Cu toate că sunt nume sonore, pe scenăam întâlnit doar oameni, oameni care m-au primitcu braţele deschise, am colaborat cu ei într-oatmosferă destinsă, afabilă, de mare rafinamentestetic. E foarte importantă pentru un tânăr aflatla început de drum să simtă că ceea ce face el ală-turi de aceşti artişti consacraţi este apreciat la ade-vărata valoare, ceea ce mi-a dat încredere că suntpe drumul cel bun. Toţi au fost foarte deschişi,amabili, foarte drăguţi şi eu cred că pot spune cumâna pe inimă: calitatea unui mare artist esteaceea de a fi dublat şi de un mare om, cu uncaracter sincer, lipsit de ifose şi aroganţă. Asta mi-a arătat că viaţa nu înseamnă doar bani şi poziţiesocială, ci este mult mai mult: omenie, iubire,

înţelegere - atât pe scenă cât şi în afara ei.

C.R.: – Ce urmează în următorul interval?

A.S.: – Acum sunt sub contract la Opera dinDüsserdorf, unde mai am un an de contract. Înstagiunea următoare voi aborda câteva roluri pre-cum Colin din Boema, un alt spectacol cu Luciadi Lammermoor, rolul Pistola din Falstaff, Publiusdin La clemenza di Tito de W. A. Mozart, dar şiun proiect inedit: Recviemul german de J. Brahms sub formă de... balet, dar cu solişti şicor, totul live, sunt foarte curios cum se va con-cretiza acest proiect. Am desigur şi alte oferte decolaborare, un Rigoletto la Opera din MonteCarlo, o Lucia... la Hamburg, unde am chiar oinvitaţie ca din 2011 să devin membru al acesteiprestigioase opere, mai ales că repertoriul propusde ei este exact pe gustul meu.

C.R.: – Câteva cuvinte pentru încheiere…

A.S.: – Vreau să mai spun că toate acestelucruri minunate nu ar fi fost posibile fără unstart bun, iar acest lucru îl datorez în primul rândfamiliei, mamei mele Doina Neculce Sâmpetrean,tatălui meu Mircea Sâmpetrean care mi-a fost şiprofesor şi mentor. Dar nu pot să nu-i mulţumescşi doamnei Lucia Stănescu, un artist dar mai alesun om cum rar găseşti în viaţă, care a avut amabi-litatea ca în clipa în care m-a auzit (îi datorezfoarte mult pentru că paşii următori au fost deci-sivi datorită domniei sale) să mă recomandeactualului meu impresar, doamna Luisa LasserPetrov, căreia îi port o adâcă recunoştinţă şi consi-deraţie. Nimic nu s-ar fi întâmplat fără domniasa.

Formarea unui artist în drumul său spre reali-zare nu este posibilă fără sprijinul unor oameniminunaţi, de o importanţă esenţială, oameni desuflet şi spirit moral şi, desigur, fără un consul-tant în materie de repertoriu italian, eu avândşansa şi onoarea de a avea sprijinul cunoscutuluibariton Georgio Zancanaro la Verona.

Sunt mulţi oameni valoroşi pe care trebuie săte sprijini pentru a reuşi să ajungi acolo unde îţidoreşti. Eu vreau să le mulţumesc tuturor pentrusprijinul acordat.

Interviu realizat de Ciprian Rusu

n

31

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

31TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

muzica

ªansa unui artistde vorbã cu Adrian Sâmpetrean

Adrian Sâmpetrean în Nepotul lui Rameau pe scena Operei din Dusserdorf

comunismul de exemplu, atunci când se anali -zează criza morală, este un demers reducţionist,care nu explică întru totul problemele etice.Acestea sunt de ordin mult mai general, ele sunttrans-istorice.

Lucian Pintilie, în filmul De ce trag clopotele,Mitică?, radiografiază (via Caragiale, De-ale carnavalului) acest abis moral românesc.Autorul dise că fără milă, împingând esteticagrotescului până la limită, lipsa de structurămorală a mahalalei româ neşti, vidul moral alperiferiei. Filmul este inepuizabil, de o bogăţie

simbolică, narativă, mitologică, care depăşeşteaspectul aparent baroc. El are şi un rol terapeu-tic, pentru mulţi, vizionarea acestui film esteinsuportabilă, ca orice tratament de şoc.

Este o superbă tragi-comedie, o capodoperăpuţin cunoscută în Europa (a fost cenzurat înperioada ceauşistă) a unui cineast român, careeste considerat de critica franceză ca „unul din-tre cei mai importanţi regizori europeni”.Viziunea lui Pintilie depăşeşte lectura banală,nivelul pur politic sau sociologic (cenzura a fostdeci stupidă, inutilă), şi conferă atitudinii car-navaleşti româneşti o dimensiune profundmetafizică: angoasa în faţa morţii îşi găseşte„soluţia” în acest haos moral carnavalesc,această dezordine morală de sfârşit de lume,care poate prevesti o eventuală renaştere, o reîn-noire. Altfel spus, ca să-l parafrazez pe cineast,

este vorba de o terapie metafizică, în faţa teroriiistorice, printr-un fel de „blasfem carnavalesc”.Morala şi imorala sunt astfel depăşite printr-undemers amoral! Însă amoralitatea nu este o noţi-une negativă. Marile personalităţi care au mar-cat istoria religiilor şi a filosofiei morale (listaeste lungă), au fost defapt nişte persoaneamorale. Amorala transcende imorala şi morala.Marile spirite, marii filosofi, marii artişti scapăarcanului strâmt, constrângător şi oarecum arbi-trar al regu lilor morale. În afară de faptul căaceste mari spirite marchează epoca istorică încare se manifestă, de asemenea ele bulverseazăcanoanele morale ale culturii în care s-au născut.

Grenoble, martie 2010n

Moralitate ºipoliticã (I)

(Urmare din pagina 26)

Un tip de spectacol şi o dramaturgie cedomină atenţia praxis-ului şi interesuluiteatro logic în ultimele decade ale secolului

XX – pornite dinspre experienţa practică a perfor-mance-ului, fără o bază în istoria literară – prindcontur din consistenţa ritualului primitiv african.Sunt implicate nume sonore ca nigerianul laureatNobel pentru literatură din 1986 Wole Soyinkasau autorul kenian Ngugi wa Thiong’o, profesorde Performance Studies din cadrul Yale Universityşi New York University, şi nu numai.

Un aspect al teatrului contemporan africaneste caracterul hibrid tematic, social-educaţional,inspirat fie de modelul brechtian “teatru-forum” –transferat în formula didactică de “teatru pentrudezvoltare” – fie de cultura clasică europeană.Exemplu: tanzanianul Julius Nyerere traduceJulius Caesar în swahili pe fundalul folk-ului tri-bal; autoarea ghaneză Efua Theodora Sutherland,fondatoare a Experimental Theatre Players (1958)şi Drama Studio (1960), menţine tradiţia kodzi-dan (casa de spus poveşti) şi îmbină folclorul afri-can cu mituri europene; sudafricanul AtholFugard scrie piese politice împotriva apartheiduluiîn care implică actorii de culoare.

Însă substanţa spectaculară a teatrului africaneste eminamente ritualică. Tema comună estemomentul de “ruptură” în coerenţa vieţii cotidie-ne, suspensia temporală, conflictul narativizat ceprimeşte valenţe de cronică: Egungun, formă tea-tral ritualică – identificat din secolul XIV – şi tea-trul secret Alarinjo, ritual sacrifical. Performance-ul Egungun este prezent în mascaradele anuale aletribului Yoruba, şi înseamnă mască, transă, ritualsacru, dans convulsiv şi stilizat, implicarea coruluicomentator akunyungba. Orice material sauobiect producător de sunet poate fi folosit ca uninstrument. Spectacolul supravieţuieşte în festiva-lurile dedicate divinităţilor Oshun şi Obatala.

Afirmarea profesionistă a dramei rituale începela sfârşitul anilor ’50 ca reconfigurare a valorilorîn societatea post-colonială. Detectarea unui tea-tru profesionist pur african este dificilă. Singureleperformance-uri autentice rămân cele tribale pânăla finalul anilor ‘70. În 1978 Prosper Kampaorédin Volta Superioară, colonie franceză din Africade Vest, deschide prestigiosul Atelier ThéâtreBurkinabé, centru de antrenament pentru actori,teatru de participare, “teatru de dezvoltare”, unveritabil communitas unde spectatorul devine dinconsumator participant creativ. Este un mixajîntre “teatrul forum” de tip brechtian şi primitivi-smul teatrului Burkinabé, cu rezonanţe dinTeatrul oprimaţilor fondat de brazilianul AugustoBoal – teatrul ca mijloc de informare şi transfor-mare susţinut de un public analist activ, sub con-ceptul spect-actor. În Kenia au loc campanii depromovare a poveştilor indigene, ritual agricole,cu scop educativ şi progresist, cu implantare deidealuri ca o casă mai bună, copii mai sănătoşi,plantaţii bogate. Nigerianul Sam Ukala, colabora-tor al companiei Horse and Bamboo Company(1978), Rossendale Valley, Lancashire, propunepiesa ritual sacrificială Harvest of gosts mixată sti-listic cu poetica grupului britanic dominată deinfluenţele lui Allan Kaprow şi Claes Oldenburg.Lucrarea este un model de colaborare între culturi

multiple şi cu direcţie spre teatrul politic.Excelează prin eficacitate, teatralitate prin elemen-te vizuale, muzică autentică, ritm, mască, mario-nete, orchestraţii de acţiuni şi simboluri careacţionează terapeutic în toate direcţiile senzoriale.

Teatrul lui Wole Soyinka pendulează întrearhaism şi experimental, între “paleolitic artistic”şi profesionalism dramatic elevat. Din punct devedere al dramei ca mărturie culturală, două eremajore ale teatrului Yoruba sunt incluse în dramalui Soyinka: teatrul religios precolonial Okumpka(rezolvarea prin spectacol a conflictelor de clasă,de generaţii, în formule spectaculare de tip dansal războinicilor cu kaogle, masca de maimuţă caresă intimideze spiritele) şi elemente din mascarade-le Ora Ofe (invocaţii, blesteme, comemorări fune-rare). Este recognoscibilă şi formula profesionistăAlarinjo. Wole Soyinka, câştigătorul premiuluiNobel pentru literatură (1986), are un rol esenţialîn impunerea pe plan mondial a culturii Yorubadin care face parte. Cu o impresionantă educaţiela Universitatea din Leeds şi o practică la RoyalCourt Theatre, publică primele piese, The SwampDwellers şi The Lion and the Jewell, care îi asi-gură notorietatea. Se întoarce în 1960 în Nigeriaşi se dedică dramei africane. Tot în 1960 for-mează trupa Masks, cu repertoriu din propriilepiese. Esenţa spectacolelor este poezia, mima,muzica, dansul, într-un cuvânt tradiţia tribală.Debutează în viaţa culturală londoneză ca drama-turg la Royal Court Theatre. Drama lui Soyinkaeste un pretext pentru un performance dat deritm, dans, mişcare, corporalitate şi ritual. Înpiesa Death and the King’s Horseman, autorulfoloseşte figura şi ritualul Egungun şi teme ca sui-cidul ritual. Pentru a înţelege teatrul lui Soyinka,la fel ca şi teatrul autorilor menţionaţi anterior,este necesară o familiarizare prealabilă cu valorileşi simbolurile teatrului Yoruba. Soyinka explică îndramă valoarea suicidului ritual: personajul Elesin,căpetenia de trib, trebuie să comită suicidul pen-tru a evita dezastrele ce se pot abate asupra tribu-lui Yoruba. Ritualul este împiedicat de britaniciînsă fiul lui Elesin, întors de la studii din Europa,comide suicidul în locul tatălui său pentru rezol-varea conflictului şi păstrarea tradiţiei. O altăpiesă interesantă, Bacchae, este o mixtură cultu-rală în cheie brechtiană. Propune un “between-ness” între subiecte postcoloniale şi reformulăriale dramei antice greceşti, combinaţie de ritualuridionisiace şi oguniene de posesiune din teatrulritualic african.

De asemenea, Soyinka rescrie Opera de treiparale ca Opera Wonyosi (1977), cu colorit brech-tian, un tip de Broadway musical în cheieYoruba, cu inflexiuni armonice euro-americane şicitate muzicale din Kurt Weil, baladă engleză saujazz. Este pertinentă menţionarea unor genuri ine-dite, Opera Yoruba sau Folk Opera, ce apar înanii ’40 şi ‘50 promovate de dramaturgul şi muzi-cianul nigerian Hubert Ogunde. Genul este ampli-ficat de dramaturgul yoruba Duro Ladipo, caredeschide în 1962 centrul cultural Mbari-Mbayodedicat artelor vizuale şi performative, susţinătoa-re ale mitologiilor şi a simbolisticii tribale.Originea acestei forme de spectacol rezonează cu

infuzia de cultură europeană impusă de misiunilecreştine ce reînvie şi adaptează misterele medieva-le cu rol de educare a indigenilor africani.

Nu în ultimul rând amintim de drama luiNgugi wa Thiong’o, autor ce înclină mai puţincătre latura ritualică a spectacolului şi mai multcătre aspectul brechtian, militând pentru consoli-darea “teatrului pentru dezvoltare”, teatrul destradă sau teatrul activist. El insistă pentru un tipde teatru dedicat educaţiei, pentru culturalizaredupă modelul lui Habib Tanvir în India. Scrie înlimba natală, dialectul Gikuyu şi Swahilli, piesaNagahika Ndeenda (Mă mărit când vreau), 1977,o instigare la revoltă faţă de structurile inflexibiletradiţionale şi autoritatea patriarhală. Acţiuneadramatică se dezvoltă prin cântec şi dans, prindialogul dintre religie şi entertainement. Autorultransformă teatrul într-o arenă care reflectăsituaţia economică şi politică alături de ritualurifunerare, sexuale care însoţesc circumcizia femi-nină, de ritualuri de iniţiere.

În concluzie, teatrul african contemporan pre-lucrează ritualul în două formule. Mai întâi canaraţiune transformată în dramă literară, în caretensiunea conflictuală cu tematică socio-religioasăşi politică devine conflict dramatic. În al doilearând, este un periplu de la spiritualitatea arhaicătribală africană până la constituirea unei culturiperformative elaborate. Este o sursă inepuizabilăde performance, în continuă ascensiune pe scenaelitistă vest-europeană şi nord-americană.

n

32

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

32 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

Teatrul tribal african întrearhaic ºi elitism

Alba Simina Stanciu

teatru

Festivalul de film de scurtmetraj Timishort s-adesfăşurat în oraşul de pe Bega între 5 şi 9mai. E un festival aflat la a doua ediţie, cu pro-

blemele inerente oricărui început: proiecţii cu pro-bleme tehnice, întîrzieri în startul fiecărei proiecţiisau o proiecţie mutată dintr-un cinematograf înaltul din cauza clubului de lîngă cinema, unde eraun concert rock care ar fi deranjat vizionarea. Plusproblemele de infrastructură, că baza oricărui festi-val de film sînt sălile de cinema unde au loc proiec-ţiile. În Timişoara, cele două săli din centruloraşului, „Timiş” şi „Studio”, nu mai sînt în cea maibună formă. Aerul din interiorul cinemaurilor egreu respirabil, ecranele îşi arată vîrsta înaintată,scaunele sînt incomode iar distanţa dintre rînduri(în cinema „Timiş”, care e principala sală a festivalu-lui) e un calvar.

Festivalul, însă, cel puţin cel de anul acesta, căanul trecut nu am urmărit ediţia, prin filmele selec-tate, are un nivel bun! şaisprezece filme în competi-ţie, toate cu o ţinută decentă spre excepţională.Dintre aceste filme, trei s-au ales cu premii, unuldintre ele cu prea multe premii, după mine. Juriul

festivalului a fost format din Andrei Gorzo, JönsJönsson, cîştigătorul ediţiei trecute a Timishort,Bernard Payen, care este coordonatorul pentruscurtmetraje al secţiunii Semaine de la Critique dincadrul Festivalului Internaţional de Film de laCannes, Maike Mia Höhne, care selectează filmelede scurtmetraj la Berlinale, şi Anne Delseth, careare sarcina de a alege scurmetrajele participante laFestivalul de Film de la Fribourg, din Elveţia.

Premiul Publicului în valoare de 500 de euro afost dat de timişoreni filmului scoţian realizat deJohanna Wagner, Peter in Radioland. Pentru unefort de montaj şi de lucru propriu-zis cu familiaconsiderabile, Johanna şi colaboratorii ei meritau unpremiu. Peter in Radioland e un film interesant,care dezbate diferenţa dintre analogic şi digital (tre-cut şi prezent) aşa cum o simte personajul princi-pal, Peter, în timpul unei depresii grave. Peter e tatălautoarei acestui film, Johanna Wagner, ale căreiintenţii erau de a construi (prin acest film) un spa-ţiu de terapie pentru tatăl său (care îşi expune partedin gîndurile şi emoţiile curente) şi de a găsi ea

însăşi răspunsuri la frămîntările pe care le are cuprivire la tatăl său. Peter in Radioland e un docu-mentar în care, dincolo de istorisirile lui Peter,vedem o serie de paranteze în care diverse radiouri,de epocă sau mai noi, sînt descompuse şi recompu-se, ca nişte puzzle-uri. Momentele acestea mi-auamintit de drumul pe care Thom Yorke îl face prinpădurea minunată din clipul piesei There, There.Doar că Peter întîlneşte radiouri, nu animăluţe, pre-cum Thom.

Premiul de Regie în valoare de 1000 de euro afost luat de preferatul meu din competiţie, filmulbelgian Good Night. Realizat de Valérie Roisier,regizor belgian, filmul urmăreşte relaţia lui Phillipecu cei doi copii ai săi. Phillipe e un bărbat de patru-zeci de ani, divorţat. Are probleme destul de serioa-se legate de traiul zilnic (cu toate că munceşte într-o fabrică), dar doreşte, totuşi, să fie tată. E ziua încare are voie să ia copiii la el, îi ia şi încearcă săsusţină măcar o aparentă normalitate a vieţii în rela-ţie cu ei. Filmul mi-a plăcut datorită reuşitei autoru-lui de a surprinde clipele cele mai dureroase alerelaţiei părinte-copil – acelea în care copiii încep săînţeleagă că tatăl e într-o fundătură, dar vor să parti-cipe la jocul său de-a normalitatea, acelea în caredragostea părintească e prezentă, dar cel care o

33TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

à

film

Cel mai greu lucru pentru un român care ştieciti, e să nu scrie!, zice Caragiale. Ei bine,mai nou, cel mai greu lucru pentru un

român (care nici măcar nu trebuie să ştie a ceti!)este să nu facă film. Cel puţin aşa reiese din unelereplici tendenţioase întâlnite în recentul Poker al luiSergiu Nicolaescu şi în şi mai recentulWebSiteStory (România, 2010; sc. şi r.: Dan Chişu;cu: Crina Semciuc, Diana Gurscă, Alexandru OresteScarlat Teodorescu, Florin Piersic Jr., Dragoş Bucur,Lia Bugnar, Şerban Ionescu). Există totuşi o diferen-ţă între cei doi, nu numai de vârstă ci şi de atitudi-ne: în timp ce Sergiu Nicolaescu pare convins căeste singurul regizor român îndrituit să facă filme„adevărate”, adică cum vrea muşchii lui, Dan Chişuse mulţumeşte doar să remarce că oricine are azi oamărâtă de cameră video, fie ea şi pe telefon, poatesă facă un film. Rău în acest din urmă caz nu econstatarea în sine, ci faptul că emitentul o pune înpractică. Iniţiator al celui mai vechi festival interna-ţional de film postdecembrist din România,Dakino, care din păcate nu a reuşit să se impunăcu adevărat păstrându-se în limitele unui evenimentmonden destul de călâu, Dan Chişu nu se poateabţine şi comite şi el un film în triplă ipostază: sce-narist, regizor şi producător.

Două prietene liceene cu un limbaj care ar facesă... roşească şi urechea cea mai groasă (am făcut oanalogie cu „obrazul gros”) - altfel fete bune de pusla rană, virgine şi cuminţi, în ciuda părerii celor dinjur - ajung printr-un concurs de împrejurări nu foar-te bine motivat în lumea interlopă, iar una dintreele este ucisă. Prietena, fireşte, caută să o răzbune.Cam asta-i tot. Ba nu, greşesc! După ce-l omoară pebandit, răzbunătoarea începe să aibă remuşcări şi semărturiseşte (cum altfel?!) camerei de filmat... Puteaieşi ceva dacă personajele ar fi fost mai bine defini-te psihologic, ar avea relief, nu ar fi atât de schema-tice, dacă atmosfera generală a filmului (din baruri,locuinţe etc.) nu ar fi falsă, crispată, dacă umorulnu ar fi pe alocuri de un grotesc involuntar (vezisecvenţele absolut penibile cu concursul de stend

up comedy), dacă nu ai avea pe tot parcursul pro-iecţiei o senzaţie de disconfort datorată sentimentu-lui că asişti la o improvizaţie cu pretenţii. Şi totuşisunt câteva momente reuşite, chiar savuroase: celedouă întâlniri ale protagonistei cu „omul care poateface rost de orice” (Florin Piersic Jr.), sau cea în careDragoş Bucur apare în postură de chioşcar nocturn.Sunt secvenţe care lasă impresia că Dan Chişu arputea face un bun scurtmetraj. Din păcate, a ambi-ţionat la lungmetraj.

WebSiteStory se vrea a fi un film de public caredesfide (este expresia folosită de Chişu sau de cine-va din echipă, nu mai reţin exact, pentru a descriefilmul!) orice festival. Nimic rău în asta, atâta doarcă pelicula de faţă pare a fi mai degrabă improviza-ţia cuiva care a văzut câteva sute de filme piratatepe computer şi se amuză acum încercând să facă şiel ceva asemănător. Din păcate demonstraţia se păs-trează la acest nivel amatoristic. Dincolo de stereoti-pia personajelor şi a acţiunii, cel mai adesea previzi-bilă, povestea nu coagulează, rămânând la un nivelsuperficial. Bine intenţionat ca proiect,WebSiteStory este un eşec, o ratare nici măcarmonumentală pentru simplul fapt că Dan Chişu nuşi-a propus să facă un film de zile mari - sau celpuţin aşa se vede din sală. Partea bună a acestei ati-tudini e că şi eşecul este pe măsură: mediocru,adică nu chiar o catastrofă.

După lamentabilul Dincolo de America (2007),Marius Th. Barna revine (din păcate!) pe marileecrane cu Casanova, identitate feminină (România,2010; sc. şi r.: Marius Th. Barna). Tânăra Ioana(Maria Dinulescu) vrea să schimbe lumea. (Ea nupare a şti cum, noi sigur nu înţelegem de ce: ce-omâna pe ea în luptă?!) Pentru început, acceptă săfie protagonista unui clip publicitar la o marcă deprezervative, Casanova!, cam licenţios, ceea ce stâr-neşte supărarea părinţilor şi (in)gratitudinea prieteni-lor şi a marelui public. Părinţii o ceartă, fata fugede acasă, o prostituată o confundă cu o colegă debreaslă şi ea „eşuează” în staff-ul electoral al unui

Popescu (Petrică Nicolae) care candidează pentrupostul de primar al Bucureştilor. De unde pânăatunci habar n-avea de adversiting, îi vin dintr-o dată nişte idei stupide care-i aduc însă victo-ria candidatului. A, mai pe la începutul filmului,tânăra vrea să se angajeze la un orfelinat (nu, nu capensionară, ca asistentă socială!), dar e refuzată pemotiv că acolo trebuie să muncească persoane curatmorale. Ca să nu rămână pe drumuri, deşi mamă-sa(apariţii penibile ale Magdei Catone) o tot cheamăacasă, Ioana acceptă să lucreze pentru un peşte(Costel Caşcaval), care-i aranjează momente destriptease pentru inşi cu parai (adolescenţi puberi debani gata, bătrânei neputincioşi, arabi bogaţi), totul,cum altfel?, fără sex, că Ioana e fată cuminte şi nuse culcă decât cu cine vrea ea. Respectiv cu şefulagenţiei de publicitate (Mimi Brănescu), care-i căsă-torit dar mai simte nevoia unei aventuri, nevoieînăbuşită, până a nu o cunoaşte pe Ioana, în câte-obeţie. Ei, între două partide de striptease, fata carevrea să schimbe lumea (dar nu ni se spune dacă înbine sau în rău!) lucrează asiduu, cum spuneam,pentru promovarea imaginii lui Popescu, după victo-ria căruia se retrage din viaţa publică, despărţindu-sepatetic de noul primar printr-o scrisoare video fărănoimă. După asta o vedem pe Ioana fericită la orfe-linat, alături de micuţii care par şi ei a fi foarte feri-ciţi. Înainte de finalul filmului recuperează o fetiţăce dispăruse de la orfelinat apelând la ajutorul inter-lopului proxenet (care, iarăşi, o rezolvă pe de-amoaca: ce mai, un dur cu suflet tandru!). Ei, înfinalul finalului, Ioana se întâlneşte cu amantul îngarsoniera acestuia din urmă, departe de ochii aviziai mulţimii. Şi încă astfel povestit filmul nu aredecât de câştigat...

Sincer să fiu, n-am înţeles mai nimic din însăila-rea povestită mai sus; personajele acţionează şi reac-ţionează ca nişte păpuşi mecanice, fără pic de natu-raleţe, iar eroina, Ioana, este ca un abur: lipsită deconsistenţă, cu reacţii de nimic motivate, nici curvă- nici sfântă, nici aventurieră - nici casnică, nici per-sonaj „în carne şi oase” - nici metaforă... Exact cafilmul lui Marius Th. Barna: un rebut.

n

Debutul ºi rebutulIoan-Pavel Azap

Timishort 2010Lucian Maier

Cum reacţionează oamenii când li se spune -aşa, deodată, pe nepusă masă - că sunt con-cediaţi? Feţe cu expresii diverse, revoltă, dis-

perare, ură… Nu m-am gândit până acum că poateavea cineva meseria de… a anunţa şomajul. În fil-mul Up in the air de Jason Reitman (care a mairealizat Mulţumim că fumaţi şi Juno) GeorgeClooney se află într-o mişcare continuă, dintr-olocalitate în alta, petrecându-şi mult timp în cutaresau cutare aeroport, doar pentru a-i consola pe ceifalimentari. Adică să-i insufli ,,victimei” ideea căşomajul brusc survenit poate deveni o etapă nouă,benefică, pozitivă. Că orice schimbare poate naştesurprize incredibile. Îi spui asta femeii care trebuiesă-şi hrănească trei copii, bărbatului cu familienumeroasă, fetei care e gata să se arunce de pe unpod… Filmul se bazează pe imagini superficiale,,,americăneşti”, fără să aprofundeze dramele.Desigur, ne sunt clare ideile (singurătatea, o viaţăpe drumuri, în goană etc.), însă tratarea lor frizeazăfacilul, iar Clooney nu scapă de ghearele manieris-mului. Personajul are o relaţie pasageră şi capricioa-să cu o frumoasă femeie, care soseşte oricând lachemarea lui. Exact spre final el se hotărăşte să-iacorde femeii un loc privilegiat în viaţa lui. Numaică ea… avea familie, nu? Cu dezinvoltură, ea recu-noaşte că el reprezenta o paranteză în viaţa reală.Fiecare simte nevoia unor scurte culise în care să-şirefacă machiajul cotidian sufletesc.

Să trecem de la sufletul american la cel rusesc-

românesc-franţuzesc-evreiesc-ţigănesc… adică laConcertul, film de Radu Mihăileanu, cu MélanieLaurent, Miou-Miou, François Berléand, DimitriNazarov, Alexei Guskov. O revelaţie! După Trenulvieţii şi Va, vis et deviens! regizorul rămâne canto-nat în sfera reuşitelor vizibile. Ce cavalcadă râsu-plânsu! Irealul târât în real, psihologii veritabile alecâtorva naţiuni, plus contorsiunile istoriei sub sem-nul muzicii. De la Moscova la Bucureşti, apoi laParis, de la comunism la o libertate chinuită, hao-tică, de la comedie la lacrimă… Nimic din secvenţe-le plate ale filmului lui Jason Reitman în acest calei-doscop palpitant. Ideea filmului cu George Clooneye super-tentantă, poate de aceea şochează propen-siunea spre şablonard. America poate fi văzută şi înlumini tainice - uneori se regenerează din Americalui Kafka, unde fantasticul e deviat brusc spre unstraniu misterios. Ştie şi regizorul Sam Mendes,care în filmul American Beauty realizează o radio-grafie a ,,visului american”, demolând frumuseţeaaparentă şi optând pentru reversul medaliei. Subzâmbete publicitare, dramele stau bine ascunse.Confortul e total, însă simbolul proprietăţii devineexacerbat şi naşte monştri. Există o spaimă ,,de a ficomun“, deoarece visul american înseamnă reuşitătotală. Poate de aceea imaginile filmate (ale uneivieţi comune, terne) de Ricky sunt proiectate ime-diat pe un ecran uriaş, pentru a da grandoaremonotoniei. Oamenii privesc pe geam, comunicăprin această pândă şi, deodată, avem senzaţia că

sunt prizonierii propriului confort. Scenele cu petaleroşii, ţinând de oniric, de ,,frumuseţea americană”,violentă, înrudită cu crima, fac parte din ultima per-ioadă a vieţii, când fiecare ar dori să schimbe, săreînceapă altfel. Cum ar putea arăta prima zi dinrestul vieţii? Poate să înceapă cu şomaj, nu? Sau cusfidarea comunismului anacronic, aruncat la pubelăşi dispreţuit. La Radu Mihăileanu genialul dirijorumilit îşi recheamă energia şi speranţele de acumtreizeci de ani şi demonstrează că totalitarismul afost o paranteză. Ce e drept, cam uriaşă, numai căn-a strivit arta, însă nici sufletul slav, care ştie săpiardă, să se ridice, să urle, în tonuri colorate.Prima zi din restul vieţii poate deveni o revanşăbinefăcătoare a talentului autentic.

n

34

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

34 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

simte nu găseşte calea cea mai bună prin care să oexprime. Un traseu nocturn în maşină, disconfortatît pentru tată cît şi pentru copii, situaţii jenante,un film ale cărui secvenţe vorbesc şi după înche-ierea proiecţiei propriu-zise.

Marele Premiu al Juriului şi Marele Premiu alFestivalului au mers în patrimoniul aceluiaşi proiect,filmul israelian The Descent (premiul cel mare l-aîmpărţit cu filmul suedez Incident by a Bank). Eibine, aci nu m-am potrivit cu viziunea juriului. TheDescent prezintă o panoramă peste o cale şerpui-toare din zona ţinutului vulcanic Negev. O maşinăcoboară pe acest drum. E familia unui tînăr caremurise recent, familie plecată în zona respectivăpentru a găsi o piatră pe care să o pună pe mor-mîntul băiatului. Fiindcă el iubea nespus acele locu-ri. Filmul urmăreşte reacţiile pe care le au membriifamiliei în spaţiul acela încărcat cu amintirea fiuluisau fratelui lor. Filmul israelian nu e chiar originaldin punct de vedere stilistic. Imaginile sînt deosebi-te! Panorame de pe stînci în care vedem cumcoboară pe o şosea şerpuitoare maşina familiei,figura personajelor căutată printre aceleaşi stînci întimpul căutării pietrei; dar nu sînt ceva nou dinpunct de vedere compoziţional. Le vedem în Gerrylui Gus Van Sant, le vedem în Taste of Cherry allui Kiarostami, vedem ceva similar în MulhollandDrive (de altfel, autorul filmului, Shai Miedzinski, apovestit că a participat acum ceva timp la unworkshop cinematografic ţinut de David Lynch), iarîn aceste trei filme imaginile respective au un efecthipnotic. În ceea ce priveşte partea umană, parteasensibilă a filmului, cu toate că merge pe principiulvizibil şi în Good Night – povestea în întregul ei săfie simţită din anumiţi indici, din anumite vorbenerostite pe ecran, dar prezente în atitudinea perso-najelor, în încărcătura emoţională pe care trebuie săo transmită personajele neostentativ (cu alte cuvin-

te, să simţim durerea fără ca vreun personaj să urlecă îl doare), – The Descent nu reuşeşte să fie atît dedelicat precum filmul belgian. Good Night creeazăstarea şi o impune spectatorului, The Descent e cre-dibil în umanismul său în măsura în care spectato-rul îi dă credit, în măsura în care spectatorul ţinemorţiş să îşi însuşească situaţia de pe ecran.

Dacă filmul lui Miedzinski a fost premiat datori-tă poveştii şi expunerii ei, Incident by a Bank a fostpremiat pentru că e impresionant din punct devedere tehnic. Filmul reconstruieşte o poveste realăîn care doi bărbaţi ratează copios un jaf. Povestea eplină de umor şi din punct de vedere tehnic şi core-grafic e impresionantă. E vorba de nouăzeci şi şasede oameni care trebuiau să se sincronizeze în pla-nul-secvenţă pus la cale de Ruben Ostlund, secvenţăîn care observăm cum reacţionează fiecare om înfaţa ineditului. Nu e puţin lucru, dar aş fi zis că nue destul pentru un Mare Premiu, fie el şi împărţit.

Festivalul Timishort s-a deschis cu o proiecţie înaer liber, în Piaţa Unirii din oraş, cu al doilea lung-metraj al lui Napoleon Helmis (Nap Toader, dupăcum apare pe generic de această dată), Nuntă înBasarabia. Nu stărui acum asupra lui – e un filmfoarte slab, oricum, – o să-l comentez curînd, cîndva fi lansat în cinematografe.

Şi la Timishort am observat că documentarele şifilmele de ficţiune au fost amestecate în întrecereapentru Marele Premiu al Festivalului (o treabă pecare am văzut-o şi la TIFF în ultimii ani; nu va fi,însă, şi în ediţia din acest an a TIFF-ului). E dificilsă alegi un cîştigător între un documentar şi unfilm de ficţiune, fiecare specie cinematografică arepropunerile ei stilistice, are un mod propriu de atrata personajele, unul lucrează explicit cu realitatea,celălalt caută să construiască una viabilă din punctde vedere artistic. Fiecare are timbrul său tonal şiun anume nerv specific. Totuşi, odată trecută (cuvederea) această piedică teoretică, datorită calităţii

filmelor prezente în competiţia oficială, Timishort2010 a fost un festival plăcut. A avut şi o competi-ţie paralelă, de video-art, numită Videorama. Dinpăcate, cu toate că programul festivalului era relaxat(patru calupuri de scurtmetraje pe zi la două cine-mauri, dintre care unul prezenta numai reluări), fil-mele din secţiunea Videorama au fost proiectate laaceeaşi oră cu cele din competiţia oficială din searadinaintea premierii. Şi mi-a fost imposibil să jonglezcu filmele încît să văd toate proiectele în timp util,înaintea galei de premiere. Ar fi bine ca echipa festi-valului, condusă de regizorul Paul Negoescu, săstructureze programul în ediţiile următoare în aşafel încît să nu suprapună filmele din cele două com-petiţii.

n

colaţionări

ªansa oricãrei cãderiAlexandru Jurcan

Shai Miedzinski, câştigător al Marelui Premiu alJuriului şi al Marelui Premiu al Festivalului pentru filmul The Descent

à

Această perioadă de început nu a fost lipsităde noi şi noi reevaluări în interiorul uneicrize care avea să ducă la deplina maturizare

artistică a lui Elia Kazan. Limbajul teatral, însuşit custrălucire încă de pe timpul activităţii la GroupTheatre, putea să devină un adevărat obstacol înînţelegerea limbajului specific filmului: un complexde noi convenţii artistice, audio-vizuale, cu totulaltele decât cele teatrale. În anii ’30-’40 nimeni nuputea să înveţe pe nimeni mecanismele de funcţio-nare a regiei de film, mare parte a acestei meseriiconstând - atunci ca şi acum - în capacitatea regizo-rului de a lucra cu actorii. Se putea fura/învăţameserie nu doar trăind în imediata vecinătate aactului de creaţie, lucrând într-o echipă de produc-ţie (the second unit team, sau chiar ca actor - aşacum vom vedea că este cazul lui Elia Kazan) pelângă greii vremii, marii regizori (Cukor, Walsh,Curtiz sau Ford), ci şi - cu riscul de rigoare - înmod nemijlocit, regizând pur şi simplu proiecte pro-prii. Riscul era dat de faptul că orice eşec la o com-panie (gen Metro Goldwin Mayer sau Warner Bros,coloşii fabricii de făcut film de la Hollywood)însemna şi o foarte probabilă ultimă posibilitate dea mai face film în Cetatea eternă a filmului.Poate şi din acest motiv Elia Kazan acceptă în 1941să regizeze It’s up to you / Depinde de tine, filmcomandat nu de o companie hollywoodiană ci deMinisterul Agriculturii! Pe perioada turnării acestuifilm, constată unde se termină limitele teatrului şiunde încep ale filmului. Proiectul, în fapt teatru fil-mat cu inserţii de imagini cinematografice, este des-tinat unui previzibil eşec1 dar acest lucru nu consti-tuie pentru Kazan o piedică. El va continua săcaute cu asiduitate şi alte posibile proiecte cine-matografice. În tot acest timp o importanţădeosebită o va avea întâlnirea dintre Kazan şi starulJames Cagney. Renumitul actor îi va dezvălui luiElia Kazan câteva dintre principiile de bază alemuncii actorului de film. Cagney, care a jucatteatru cu destul succes între 1919 şi 1925, îi explicăviitorului regizor diferenţa dintre caracterul conti -nuu al jocului pe scenă, în faţa publicului, şiprestaţia în faţa camerei de filmat - discontinuă,neliniară. De aici derivă o serie de norme, de ade-vărate legi pe care actorul de film trebuie să lecunoască. Crezând cu adevărat în talentul luiKazan, Cagney îl recomandă lui Anatole Litvak.Regizorul american de origine ucraineană, având înacel moment o operă cinematografică solidă,recunoscută, îl distribuie imediat pe Kazan în douăfilme: City for conquest / Un oraş de cucerit(1940) şi Blues in the night / Tristeţe în noapte(1941), unde va juca alături de Cagney şi va învăţafoarte mult de la acesta. James Cagney (The publicenemy - 1931, Angels with dirty - 1937, White heat- 1949, Man of thousand faces - 1957) proveneadintr-o tradiţie a interpretării mai degrabă natural-istă (aşa cum a postulat-o în opera sa cine-matografică, cu ani în urmă, David Wark Griffith2),în care limitele creării unui personaj, a unui caracter(good or bad) erau date de suveranitatea aproapedictatorială a regizorului3. Parametrii de interpretareerau fixaţi cu stricteţe de regizor care căuta tipuri şichipuri (feţe) de actori foarte apropiate de perso -najele prezentate în scenarii4. Regizorii şi producă-torii căutau mai degrabă măşti care să personificecalităţi umane: eroism, inocenţă, putere, rapacitate,laşitate, cruzime etc. Căutarea îndelungată a unuirol pe scenă, la teatru, acea găsire a cheii de inter-

pretare ca relaţie de bază în tandemul regizor-actor,era mai greu de realizat în producţia cine-matografică. Chiar dacă iubitorii de actori, în sensulunei reale colaborări creatoare, (Frank Capra, ErnestLubitsch, George Cukor), dădeau importanţă relaţieicu actorii, acordându-le o anumită libertate decreaţie, de improvizaţie în faţa aparatului de filmat,totuşi aceştia, actorii, erau căutaţi sau selectaţi (înprocesul de casting) funcţie de anumiţi parametriivizuali fixaţi, în cele din urmă, de producător şiabia mai pe urmă de regizor. Expresia jocului eradată, era fixată în ultima instanţă, de scenariul şiapoi de decupajul viitorului film. Jocul actoricesc -chiar dacă putem vorbi şi în aceşti ani de mari per-formanţe actoriceşti - avea doar acea naturaleţedenotativă, de suprafaţă, chiar dacă această modali-tate de interpretare se dovedea extrem de credibilăîn interiorul a ceea ce numim a fi în film (chiar şisuperficial) interpretare naturală. Dar personajulrealizat, în lumina a ceea ce am arătat mai sus, aşacum era desprins din felia de viaţă (slice of life) eradeparte de a fi o enigmă - aşa cum era cazul per-sonajelor urcate pe scenă şi prezentate, după omuncă creatoare, unui public avizat, care cunoaştecu adevărat teatrul.

Teatrul, la acea oră, avea mister. Cinemato gra -ful, încă nu. Pe parcursul realizării celor două filmefăcute la Warner Bros, James Cagney i-a oferit luiKazan o serie de lecţii cu privire la jocul actoruluide film. Un an mai târziu, (1942), atunci când varegiza pelicula A tree grows in Brooklyn / Uncopac creşte în Brooklyn, Kazan va pune în practicătoată această învăţătură. Producţia amintită, înciuda unei dramaturgii schematice5, a fost un primpas înspre maturizarea artistică a lui Elia Kazan.Teatralismul, atât cel de factură interpretativă cât şicel de organizare regizorală (filmică), părea, odatăcu acest film, a fi lăsat în urmă6.

Când compania Metro Goldwin Mayer (MGM)i-a oferit şansa de a lucra cu Katharine Hepburn şiSpencer Tracy în westernul Sea of grass / Marea deiarbă (1947) Kazan nu a ezitat. Deşi abia înfiinţasecompania Actor’s Studio iar problemele de manage-ment păreau a-l copleşi s-a dedicat întru totul aces-tui proiect. Relaţia lui cu producătorii filmului afost dificilă dar colaborarea cu cele două vedete s-adovedit a fi de succes.

De menţionat anecdota, în fapt un dialog întreregizor şi managerul general Louis B. Mayer, pecare Elia Kazan o povesteşte în legătură cu unepisod întâmplat pe platoul de filmare şi care are încentru colaborarea lui cu actriţa KatharineHepburn. Anecdotă care, peste ani, se va dovedi ase constitui în una din cheile de bază ale sistemuluide interpretare actoricească descoperit de Kazan,aplicat la Actor’s Studio. Povesteşte Elia Kazan: „S-aîntâmplat ceva de care am fost foarte mândru: amfăcut-o pe Katharine Hepburn să plângă - şi eu carecredeam că este o fire rece. Nici pomeneală, cândvrea să plângă, plânge de se omoară. Am fostfoarte încântat de materialul tras şi i-am spus luiPandro Berman: «I-a zi, Pandro, ai văzut materialul?Cred că a jucat trăznet». La care el mi-a răspuns:«Domnul Mayer nu este de aceeaşi părere». Aşa căm-am dus să discut cu Mayer. I-am spus: «Ce ziceţi,domnule Mayer? Katharine este grozavă în scenaasta, plânge tot timpul». El mi-a răspuns: «Nu curgbine lacrimile». «Adică cum?» am spus eu. «Curgprea pe lângă nas». I-am replicat: «Dar bine, dom-nule Mayer, aşa este construit chipul actriţei». Şi el

mi-a spus: «Nu-i vorba de asta. Unii oameni plângcu vocea, alţii, din gât, alţii, din nas, alţii, cu ochii.Dar ea plânge absolut cu totul! şi este prea mult».Atunci am rezumat sec dar cu disperare:«Dumnezeule, doar n-o să mai filmez încă o datăscena, d-le Mayer!». La care mi-a spus delocbinevoitor: «Ascultă, meseria noastră este să facemfilme frumoase despre oameni frumoşi şi cine nuînţelege asta, n-are ce căuta aici». Până la urmă n-am mai filmat scena dar înghiţisem observaţia.”7

Note:1 Filmul va fi proiectat totuşi în cadrul unui program alunei campanii naţionale de cultură... agricolă.2 Filmele sale de factură istorică erau croite astfel încâtrealitatea faptelor închipuite şi arătate pe ecran invadaîn totalitate conştiinţa publicului. Fidelitatea arheolo -gică a redării acestor realităţi ducea mai degrabă cătredocumentar. De aceea personajele din filmele luiGriffith se năşteau în aceste situri arheologice părândmai degrabă a fi descoperite, dezgropate, decât a fiexistenţe ficţionale create de regizor.3 Dar, aşa cum am arătat în alte articole dedicate cine-matografului american al anilor ’30-’40, nu o dată s-aîntâmplat ca actorul să ceară schimbarea regizorului (v.cazul celebru al schimbării regizorului George Cukor cuVictor Fleming la cererea vedetei Clark Gable pe parcur-sul realizării superproducţiei Gone with the wind / Pearipile vântului - 1939). 4 Aşa au apărut marile vedete ale vremii: John Wayne,Garry Cooper, Cary Grant, Humphrey Bogart sauJames Cagney - întruchipări ale unor caractere şi temeextrem de precise.5 Scenariştii Tess Slesinger şi Frank Davis nu au reuşitsă structureze un scenariu care să se ridice la înălţimearomanului de debut al scriitoarei Betty Smith (un ade-vărat best-seller la apariţie, în 1943). 6 Acum descoperă acea sinceritate a relaţionării perso -najelor în faţa camerei de filmat. Pe linia unei tehnicide filmare folosite în acest scop, cam tot în aceeaşiperioadă de către Ernest Lubitsch sau Frank Capra(amândoi extrem de buni cunoscători ai fenomenuluiteatral american), Elia Kazan va observa: „Nu mi-auplăcut niciodată planurile cu o singură persoană, cuexcepţia celor cu o anumită semnificaţie sau care redaupersonajului o anumită stare sufletească. Pe celelalte lefolosesc foarte des, căci este interesant să priveşti doioameni care adoptă concomitent atitudini opuse.Prezenţa ambilor pe ecran creează o tensiune care nuse poate obţine întotdeauna prin câmp-contracâmp.”.(Caiet de documentare cinematografică, nr. 5-6,Bucureşti, 1975, p. 7).7 Caiet de documentare cinematografică, nr. 5-6,Bucureşti, 1975, p. 8.

n

35

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

35 TRIBUNA • NR. 186 • 1-15 iunie 2010

123. Elia Kazan (II)Marius ªopterean

1001 de filme şi nopţi

Elia Kazan

agendaClaudiu Groza Brandul Clujului, în dezbatere publică 2

editorialSergiu Gherghina Cluj 2020: capitală culturală europeanăsau candidat incert? 3

cărţi în actualitateŞtefan Manasia "păcatul sub forma strălucitoare agravitaţiei" 4Dorin David Vizuina noastră cea de toate zilele 5Mircea Popa Moment epistolar orădean 5

comentariiAdriana Stan Portretul artistului ca funcţionar 6Marian Victor Buciu N. Manolescu şi lupta cu inerţiacritică 7I. Francin De la aventură la lucrătură 9

contactIon Pop Note despre proza lui MarinMălaicu-Hondrari 10

imprimaturOvidiu Pecican Ambasadorul cultural la domiciliu 12

sare-n ochiLaszlo Alexandru Alina cu spume 13

poeziaSorin Mihai Grad 14

eseu Şerban Foarţă Funambularia 15

interviuLimba română în 175.000 de cuvintede vorbă cu Elena Comşulea, coordonator al DicţionaruluiTezaur al limbii române 16

accentIoan-Aurel Pop Avocatul diavolului, avocatulîngerului… 18

puncte de vedereDr. Gheorghe Iancu Securitatea şi cercetareaistorică 19

opiniiSergiu Pavel Dan O relicvă ceauşistă contestabilă:războtezarea Clujului 20

religiePaul Siladi Dumnezeul gândurilor mărunte saudespre firesc 21

arte & investigaţiiVasile Radu Artiştii în faţa furtunii politice (IV) 22

Lirică slovenă în traducerea lui Ion Cristofor 23

flash meridianVirgil Stanciu Romancierul şi istoria 24

showmustgoonOana Pughineanu O înşiruire naivă de cuvinte 25

remarci filosoficeJean-Loup d'Autrecourt Moralitate şi politică (I) 26

ştiinţă şi violoncelMircea Opriţă Arhitectura grotei 27

portrete ritmateRadu Ţuculescu Trupul de fum al poetului... 28

zapp mediaAdrian Ţion Un aparat foto pentru preşedinte 28

ferestreHoria Bădescu Neguţătorul de poveşti 29

corespondenţă din LisabonaVirgil Mihaiu Când ICR se implică în FiestaFrancofoniei 30

muzicaŞansa unui artist de vorbă cu Adrian Sâmpetrean 31

teatruAlba Simina Stanciu Teatrul tribal african întrearhaic şi elitism 32

filmIoan-Pavel Azap Debutul şi rebutul 33Lucian Maier Timishort 2010 33

colaţionăriAlexandru Jurcan Şansa oricărei căderi 34

1001 de filme şi nopţiMarius Şopterean 122. Elia Kazan (II) 35

plasticaClaudiu Groza Bunăstarea din cutie sau civilizaţiaobsesiv-maniacală 36

36

Black PANTONE portocaliu

Black PANTONE violet

plasticasumar

Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Bunãstarea din cutie sau civilizaþia obsesiv-maniacalã

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poştale din ţară, revista având codul 19397

în catalogul Poştei Române sau Cu ridicare de la redacţie: 18 lei – trimestru,

36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru,

54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate să achite suma

corespunzătoare la sediul redacţiei (Cluj-Napoca, str. Universităţii nr. 1) sau să o

expedieze prin mandat poştal la adresa: Revista de cultură Tribuna,

cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Claudiu Groza

Ernő Ciupe-Bartha este un personaj al arteicontemporane. Un personaj în chiar sensulhistrionic al cuvântului, care îşi înscenează

apariţiile publice, cu un spirit ludic lipsit însă degongorism ori aroganţă. Cu o fizionomie ce-ţi ins-piră figura unui alt personaj, livresc, ori un cele-bru plastician, cu care-şi reneagă glumeţ orice tan-genţă, Ernő construieşte – da, acesta e cuvântulpotrivit – şi expoziţii pline de personalitate, des-pre care lumea vorbeşte, aşa cum pe el, odată ce-lcunoşti, e greu să-l mai confunzi cu altcineva.

Dacă deunăzi, la o Noapte a Muzeelor deacum câţiva ani, Ernő Ciupe-Bartha a adus în cur-tea venerabilului şi aristocraticului Muzeu de Artăclujean nişte oiţe şi un măgar, ca să fie vegheatede marile sculpturi în fân pe care le expuseseacolo, în 15 mai 2010, cu prilejul aceluiaşi eveni-ment european, a oferit lumii două expoziţii, îndouă registre diferite, itinerând de la GaleriaQuadro, „sediul” primeia, către Muzeul de Artă,unde s-a vernisat cea de-a doua, într-un perfor-mance ce a provocat năuceala, curiozitatea, admi-raţia sau interesul clujenilor de pe stradă.

Arkhai, evenimentul găzduit de GaleriaQuadro între 15 mai şi 11 iunie, cuprinde lucrărimai cunoscute sau de dată mai recentă ale artistu-lui, sculpturi în bronz şi în fân, primele dedimensiuni mai reduse, cu aparenţă masivă dar şide o stranie graţie, aşezate pe socluri de piatră,celelalte de mari dimensiuni, dominatoare, pre-cum ampla balerină, sau apropiat-jucăuşe, cabăiatul cu mingea, acompaniat la joacă de uncăţel. Scoici ale timpului, semne totemice ale isto-riei, în sensul cel mai general-uman, borne înbronz ori fân ale fiinţei, denotând atât pe-trecereacât şi în-trecerea cu timpul, toate aceste lucrăriarkheice configurează un univers încărcat seman-tic în adâncime.

Tot încărcată semantic, dar pe orizontala pre-facerii noastre de zi cu zi, este expoziţia TVMania, deschisă la Muzeul clujean de Artă între15 mai şi 13 iunie, pe care Ernő Ciupe-Bartha alegat-o, cu tâlc artistic, aş specula, de primaprintr-un inedit pelerinaj între cele două spaţii cul-turale din centrul oraşului. Într-o lectică TV, inti-tulată ironic TV.I.P, dinăuntrul căreia se auzeamuzică de operă, artistul, dar şi „invitaţi” de-ai săiori „clienţi” iviţi pe parcurs, au străbătut PiaţaUnirii într-un ceremonial laic-păgân, în care sim-bolurile totemice arhaice sunt înlocuite de alt zeu.Iar TV Mania seamănă cu o celebrare, în răspăr,e-adevărat, a acestui zeu pentru care omul edificăaltare dintre cele mai neaşteptate.

Televizorul-WC, televizorul-teren de fotbal,televizorul-colivie, televizorul-pernă care spunepoveşti, televizorul-tablou de familie, televizorul-oglindă, televizorul-frigider sau tele-vizorul, ca săenumăr doar câteva din numeroasele lucrări aleexpoziţiei sunt tot atâtea semne tuturor accesibileale modului nostru de celebrare neo-zeiască. Nu e

nimic tezist, didactic sau „moralist” în expoziţialui Ernő Ciupe-Bartha, ci doar o ghiduşă ofertă pecare artistul ne-o face, exploatând exact temeiurileesteticii receptării şi lăsându-ne nouă privilegiul dea privi, interpreta şi filtra ce vedem. Vă asigur căla vernisaj oamenii s-au privit mai mult decât ofac de obicei în ocazii similare, pentru că expozi-ţia lui Ernő a provocat o comuniune aproapecopilărească, în care privitorii au descoperit solida-ri şi amuzaţi mobilierul uni care ne face să nesimţim atât de bogaţi, deşi locuim în case de plas-tic. Probabil că, transpunându-i – abuziv, fireşte,dar comentatorii au acest privilegiu – sensul într-oimagine de presă, TV Mania este o interpretareingenios-artistică a vulgarei şi terestrei fotografii ablocului în ruine pe acoperişul şi zidurile căruiatronează zeci de antenuţe parabolice.

Expoziţia TV Mania a lui Ernő Ciupe-Barthacombină perfect, după opinia mea, două dimen-siuni de expresie ale artei plastice contemporane:accesibilitatea semantică, distilată în „militantism”artistic – dar fără conotaţiile ideologice ale terme-nului, ci în sensul său de prezenţă a artistului înambientul social – şi capacitatea de a învesti cuvaloare estetică obiec tul cel mai banal, arhi-utili-zat, descărcat de orice veleitate decât cea utilitară.Sunt cele două ele men te care mă fac să cred căErnő Ciupe-Bartha a prezentat la Cluj unul dincele mai izbutite şi profunde evenimente comuni-tar-artistice ale artei din România în ultimii câţivaani.

n

Teka (2008)