Bazele restaurării – manualul · Acest curs, Bazele restaurării (Religie 225), oferă...

Bazele restaurării – manualulînvăţătoruluiReligie 225

Publicat deBiserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din UrmăOraşul Salt Lake, Utah

Pe copertă: Restaurarea Preoţiei lui Melchisedec, de Walter Rane

Comentariile şi corecturile sunt binevenite. Vă rugăm să le trimiteţi, inclusiv greşelile, la

Seminaries and Institutes of Religion Curriculum Services,50 E. North Temple St., Floor 8,Salt Lake City, Utah 84150-0008

USAEmail: [email protected]

Vă rugăm să menţionaţi numele dumneavoastră complet, adresa, episcopia şi ţăruşul.

Nu uitaţi să indicaţi titlul manualului. Apoi, scrieţi comentariile dumneavoastră.

© 2015, 2016 Intellectual Reserve, Inc.Toate drepturile rezervate.

Tipărit în Statele Unite ale AmericiiVersiunea 2 6/15

Aprobarea versiunii în limba engleză: 8/14Aprobarea traducerii: 8/14

Titlul original: Foundations of the Restoration Teacher ManualRomanian12556 171

123456789

10111213141516171819202122232425262728

CuprinsBazele restaurării – manual pentru învăţător . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . V

O lucrare minunată şi un miracol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1Prima Viziune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6Apariţia Cărţii lui Mormon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11Cartea lui Mormon – cheia de boltă a religiei noastre . . . . . . . . . . . . . 17Restaurarea preoţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Organizarea Bisericii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Proclamaţi Evanghelia nepieritoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32Adunarea lui Israel în zilele din urmă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37Să îl urmăm pe profetul în viaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43Căutaţi adevărul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49Glasul Domnului în Doctrină şi legăminte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Scripturi suplimentare în zilele noastre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60„Viziunea” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66Templul Kirtland şi cheile preoţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72Tărie în mijlocul opoziţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77Mântuirea morţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82Învăţături ale Evangheliei primite în Nauvoo . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87Societatea de Alinare şi Biserica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93Doctrina căsătoriei eterne şi familia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99Căsătoria pluralistă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105Misiunea profetică a lui Joseph Smith . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Martiriul profetului Joseph Smith . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Succesiunea la preşedinţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123Părăsirea oraşului Nauvoo şi călătoria spre vest . . . . . . . . . . . . . . . . 130Războiul din Utah şi masacrul de la Mountain Meadows . . . . . . . . . . 138Revelaţia despre preoţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145Pregătirea lumii pentru a Doua Venire a lui Isus Hristos . . . . . . . . . . . 150Grăbirea muncii de salvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155

Handouts . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161

Bazele restaurării – manualpentru învăţătorCe se aşteaptă de la un învăţător de religie?Pe măsură ce vă pregătiţi să predaţi, este important să înţelegeţi care suntobiectivele Seminarelor şi Institutelor de Religie:

„Scopul nostru este să îi ajutăm pe tineri şi tinerii adulţi să înţeleagă şi să se bizuie peînvăţăturile şi pe ispăşirea lui Isus Hristos, să fie demni pentru a primi binecuvântările templuluişi să se pregătească pe ei, familiile lor şi pe alţii pentru viaţa eternă alături de Tatăl lor din Cer”(Gospel Teaching and Learning: A Handbook for Teachers and Leaders in Seminaries andInstitutes of Religion [2012], x).

Puteţi realiza acest scop trăind potrivit Evangheliei, predicând cursanțilordumneavoastră Evanghelia într-un mod eficient şi gestionând într-un modcorespunzător lecţia sau programul dumneavoastră. Pe măsură ce vă pregătiţi săpredaţi Evanghelia astfel, veţi fi demn pentru a avea parte de influenţa DuhuluiSfânt (vezi D&L 42:14).

Este şansa dumneavoastră să îi ajutaţi pe cursanţi să înveţe prin Spirit, pentru a-şiîntări credinţa şi a fi convertiţi într-un mod mai profund. Puteţi să îi ajutaţi pecursanţi să îndeplinească aceasta în timp ce îi îndrumaţi să identifice, să înţeleagă şisă simtă adevărul şi importanţa doctrinelor şi principiilor importante aleEvangheliei lui Isus Hristos şi să se pregătească să le pună în practică.

Manualul Gospel Teaching and Learning reprezintă o resursă de bază pentru aînţelege procesul de predare şi pentru a deveni învăţători de succes în clasă.Consultaţi deseori acest manual.

Care sunt obiectivele acestui curs?Acest curs, Bazele restaurării (Religie 225), oferă cursanţilor ocazia de a studiarevelaţiile fundamentale, doctrinele, evenimentele istorice şi oamenii care au avutlegătură cu desfăşurarea restaurării Bisericii lui Isus Hristos aşa cum este consemnatîn lucrările canonice, învăţăturile profeţilor din zilele din urmă şi în istoria Bisericii.Cursul va oferi cursanţilor principiile doctrinare fundamentale şi contextul istoricnecesar pentru o înţelegere corectă a doctrinei Bisericii şi a istoriei acesteia.Cursanţii îşi vor mări abilităţile lor de a căuta adevărul, de a evalua veridicitatea şiseriozitatea unei surse şi de a deosebi adevărul de eroare. Cursanţii vor studiascripturile, doctrina Bisericii şi istoria Bisericii în moduri care fac legătură cu vieţilelor şi circumstanţele în care se găsesc. Preşedintele Gordon B. Hinckley (1910-2008)a depus mărturie despre realitatea restaurării:

V

„Aceasta este Biserica restaurată a lui Isus Hristos. Noi formăm poporul sfinţilordin zilele din urmă. Depunem mărturie că cerurile au fost deschise, că vălul a fosttras, că Dumnezeu a vorbit şi că Isus Hristos Însuşi s-a manifestat …

Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru revărsarea Sa minunată de mărturie, autoritateşi doctrină asociate Bisericii restaurate a lui Isus Hristos.

Acesta trebuie să fie măreţul şi unicul nostru mesaj către lume. Nu îl transmitempentru a ne lăuda. Noi depunem mărturie cu umilinţă, dar cu seriozitate şi cu sinceritateabsolută” („Fundația minunată a credinței noastre”, Liahona nov. 2002, p. 81).

Pe măsură ce cursanţii dobândesc o credinţă mai mare în Isus Hristos şi mărturiimai puternice în legătură cu Evanghelia restaurată, ei vor fi mai hotărâţi înangajamentul de a face şi a ţine legăminte sacre şi vor fi mai bine pregătiţi săîmpărtăşească mesajul restaurării.

Ce se aşteaptă de la cursanţi?Pentru a putea primi diploma de absolvire a institutului, cursanţilor li se cere săcitească fragmente din scripturi, cuvântări de la conferinţa generală şi altemateriale, enumerate în secţiunea „Materiale de citit pentru cursanţi” a fiecăreilecţii. Cursanţii trebuie, de asemenea, să îndeplinească cerinţele cu privire laprezenţă şi să fie familiarizaţi cu materialul cursului.

Cum sunt structurate lecţiile din acest manual?Acest curs este conceput pentru a fi ţinut pe perioada unui semestru, având 28 delecţii care au fost scrise pentru a fi predate pe parcursul a câte 50 de minute. Dacăvă întâlniţi cu membrii clasei de două ori pe săptămână, predaţi câte o lecţie defiecare dată. Dacă vă întâlniţi cu membrii clasei numai o dată pe săptămână timp de90-100 de minute, combinaţi şi predaţi două lecţii de fiecare dată. Fiecare plan delecţie cuprinde patru secţiuni:

• Introducere

• Lecturi suplimentare

• Sugestii pentru predare

• Materiale de citit pentru cursanţi

IntroducereAceastă secţiune oferă o scurtă prezentare a subiectelor şi obiectivelor lecţiei.

Lecturi suplimentareAceastă secţiune recomandă resurse, cum ar fi mesajele din partea profeţilor dinperioada modernă, care vă pot ajuta să înţelegeţi mai bine doctrinele, principiile şiadevărurile Evangheliei care sunt prezentate în planul lecţiei.

Sugestii pentru predareSecţiunea Sugestii pentru predare include materiale care vă ajută să ştiţi atât ce săpredaţi, cât şi cum să predaţi (vezi, de asemenea, secţiunile 4.3.3 şi 4.3.4 din

INTRODUCERE

VI

manualul Gospel Teaching and Learning). Activităţile de învăţare propuse suntconcepute pentru a ajuta cursanţii să identifice, să înţeleagă şi să pună în practicăadevăruri sacre. Puteţi alege să folosiţi toate sau câteva dintre sugestii, pe măsură cele adaptaţi la stilul dumneavoastră de predare şi în funcţie de nevoile cursanţilordumneavoastră şi circumstanţele în care aceştia se află. În timp ce vă gândiţi lamodul în care să adaptaţi materialele lecţiilor, urmaţi sfatul dat de vârstniculDallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„L-am auzit adesea pe preşedintele Packer spunând că, mai întâi, trebuie săadoptăm, şi, apoi, să adaptăm. Dacă sunteţi complet familiarizaţi cu lecţiastabilită pentru a fi predată, atunci puteţi urma Spiritul pentru a o adapta. Dar,atunci când vorbim despre această posibilitate, există o ispită, aceea de a începeprin a adapta şi nu a adopta. Este un echilibru. Este o provocare continuă. Dar,abordarea de a adopta întâi şi apoi a adapta este o modalitate bună de a rămâne

pe pământ sigur” („A Panel Discussion with Elder Dallin H. Oaks” [Seminare şi Institute deReligie – transmisiune prin satelit, 7 august 2012]; si.lds.org/broadcasts).

Acest curs include declaraţii ale conducătorilor Bisericii care, cel mai probabil, suntdisponibile în mai multe limbi. În timp ce vă pregătiţi să predaţi, puteţi adaptalecţiile folosind alte declaraţii ale conducătorilor Bisericii care să fie disponibile şirelevante pentru tema lecţiei.

Secţiunea Sugestii pentru predare conţine cel puţin o declaraţie despre o doctrinăsau un principiu, care este scrisă cu caractere aldine. Pe măsură ce cursanţiidescoperă aceste doctrine şi principii şi împărtăşesc ceea ce au învăţat, cuvintele lorpot fi diferite de cele scrise în manual. Când se întâmplă aceasta, aveţi grijă să nusugeraţi că răspunsurile lor sunt greşite. Totuşi, dacă o afirmaţie poate fi formulatămai clar, ajutaţi cu atenţie la clarificarea înţelesului acesteia.

Această programă oferă un exemplu în legătură cu modul în care trebuie integratetemelia învăţării şi predării Evangheliei într-un curs tematic (vezi Gospel Teachingand Learning, p. 10, 23-31, 38-41). În lunile următoare, departamentul Seminare şiInstitute va publica un document numit „Teaching and Learning the Sriptures inInstitutes of Religion”, care va oferi explicaţii suplimentare în legătură cu modul încare trebuie integrate temelia învăţării şi predării Evangheliei într-un curs tematic.

Vârstnicul David A.Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a descrisunele dintre beneficiile care rezultă din studierea pe teme a Evangheliei.

„În timp ce citirea unei scripturi de la început pânâ la sfârşit ne oferă o cunoaşterede bază, studiul tematic măreşte profunzimea cunoaşterii noastre. Cercetarearevelaţiilor pentru a găsi conexiuni, modele şi teme clădeşte mai mult şi măreştecunoaşterea noastră spirituală… lărgeşte perspectiva şi înţelegerea noastră despreplanul salvării.

Aşa cum înţeleg eu lucrurile, cercetarea cu sârguinţă pentru a descoperi conexiuni,modele şi teme face parte din ceea ce înseamnă să te «ospătezi» din cuvintele luiHristos. Acest fel de a aborda lucrurile poate să deschidă ecluzele izvorului de apăvie, să lumineze înţelegerea noastră prin Spiritul Său şi să ne facă să avem orecunoştinţă profundă pentru scripturile sfinte şi un grad al dedicării spirituale care

INTRODUCERE

VII

nu poate fi obţinut în niciun alt mod. Acest fel de cercetare ne permite să clădim pestânca Mântuitorului nostru şi să rezistăm vânturilor ticăloşiei din ultimele zile”(„Un rezervor de apă vie” [seară la gura sobei la Universitatea Brigham Young, 4febr. 2007], speeches.byu.edu).

O parte din materialul din acest manual este bazat pe materialul din Doctrină şilegăminte şi Istoria Bisericii, manual pentru învăţătorul de la seminar.

Materiale de citit pentru cursanţiAceastă secţiune conţine o listă cu fragmente din scriptură, cuvântări aleautorităţilor generale ale Bisericii şi alte materiale care vor îmbogăţi înţelegereacursanţilor în legătură cu temele respectivelor lecţii. Desemnaţi cursanţilor săcitească aceste materiale şi încurajaţi-i să facă aceasta înainte de a veni la clasă. Pemăsură ce ei studiază aceste materiale inspirate, nu doar că vor fi mai bine pregătiţipentru a participa la discuţiile din clasă, dar ei vor obţine, de asemenea, o înţelegeremai cuprinzătoare a temelor cursului. Oferiţi cursanţilor o listă cu toate Materialelede citit pentru cursanţi la începutul fiecărui semestru.

Cum mă pot pregăti să predau?Domnul vă va ajuta în timp ce vă pregătiţi să predaţi. În timp ce vă pregătiţi, poatefi util să vă adresaţi următoarele întrebări:

• M-am rugat pentru a primi îndrumarea Duhului Sfânt?

• Am studiat fragmentele din scripturi şi lecturile suplimentare desemnate?

• Am citit programa de învăţământ şi am stabilit dacă există ceva acolo carenecesită să fie adaptat sau modificat pentru a îndeplini nevoile cursanţilor mei?

• Cum pot să urmăresc progresul cursanţilor în ceea ce priveşte studiul dinscripturi pentru a mă asigura că ei beneficiază cât mai mult de învăţăturileacestora?

• Cum îi pot ajuta pe fiecare dintre cursanţii mei să participe mai activ în cadrullecţiei?

Următoarele sugestii pot fi, de asemenea, folositoare:

• Încurajaţi cursanţii să citească, înainte de fiecare lecţie, fragmentele din scripturişi articolele desemnate.

• Aşteptaţi-vă ca ei să-şi îndeplinească rolul de elevi.

• Oferiţi cursanţilor ocazii dese de a explica doctrine şi principii folosind propriilecuvinte, de a împărtăşi experienţe relevante şi a depune mărturie despre ceea ceştiu şi simt.

• Schimbaţi activităţile de învăţare şi modul de abordare pe care le folosiţi lafiecare lecţie şi, de asemenea, de la o zi la alta.

• Creaţi o atmosferă de învăţare care invită Spiritul şi în care cursanţii auprivilegiul şi responsabilitatea de a preda şi de a învăţa unul de la celălalt (veziD&L 88:78, 122).

INTRODUCERE

VIII

Vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul Celor Doisprezece Apostoli, ne-aînvăţat:

„Asiguraţi-vă că există o participare din plin deoarece, atunci când îşi foloseştelibertatea de a alege, cursantul Îi permite Duhului Sfânt să instruiască… Pemăsură ce cursanţii exprimă adevăruri, acestea sunt confirmate în sufletele lor şile întăresc mărturiile personale” („To Understand and Live Truth” [seară cuvârstnicul Richard G. Scott, 4 febr. 2005], p. 3; si.lds.org).

Cum pot să adaptez lecţiile pentru cei cu dizabilităţi?În timp ce vă pregătiţi să predaţi, gândiţi-vă la cursanţii care au nevoi speciale.Adaptaţi activităţile şi aşteptările pentru a-i ajuta să reuşească.

Pentru mai multe idei şi resurse, consultaţi pagina Disability Resources (Resursepentru persoanele cu dizabilităţi) de la disabilities.lds.org şi secţiunea manualuluiprivind regulile Seminarelor şi Institutelor de Religie, intitulată „Adapted Classesand Programs for Students with Disabilities”(Lecţii şi programe adaptate pentrucursanţii cu dizabilităţi).

INTRODUCERE

IX

LECŢIA 1

O lucrare minunată şiun miracol

IntroducereDe-a lungul istoriei, Tatăl Ceresc a făcut ca perioadele deapostazie să ia sfârşit chemând profeţi care au primitautoritatea să restaureze plenitudinea Evangheliei şi săîntemeieze Biserica lui Isus Hristos. Joseph Smith a fost unastfel de profet în dispensaţia noastră. Înţelegerea modului în

care Dumnezeu conduce poporul Său şi întemeiază BisericaSa prin intermediul profeţilor îi va ajuta pe cursanţi să aibă omai mare apreciere faţă de necesitatea unei restaurări şi omai mare capacităte de a-i învăţa pe alţii despre restaurare.

Lecturi suplimentare• M. Russell Ballard, „Miracolul sfintei Biblii”, Ensign sau Liahona, mai 2007,

p. 80-82.

• Gordon B. Hinckley, „At the Summit of the Ages”, Ensign, nov. 1999, p. 72-74.

• Neal A. Maxwell, „From the Beginning”, Ensign, nov. 1993, p. 18-20.

• Predicaţi Evanghelia Mea: un ghid pentru slujirea misionară (2004), p. 31-36.

Sugestii pentru predareAmos 8:11-12; Joseph Smith – Istorie 1:5-10O mare apostazie şi necesitatea restaurăriiÎncepeţi lecţia scriind pe tablă:

foamete =

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Amos 8:11-12. Rugaţi cursanţii săurmărească în scripturile lor şi să identifice modul în care cuvântul foamete estefolosit ca simbol.

• Ce fel de foamete a profeţit Amos că va fi? (Scrieţi răspunsurile cursanţilor petablă în dreptul cuvântului „foamete =”.)

• Ce a profeţit Amos că vor face oamenii din cauza acestei foamete?

• Ce dovezi aţi observat în lume care arată că a existat «foame şi sete după auzireacuvintelor Domnului»? (Amos 8:11).

Explicaţi că, deşi această profeţie consemnată în Amos 8:11-12 a fost împlinită,probabil de mai multe ori de-a lungul istoriei, o împlinire importantă a acesteia estecunoscută drept marea apostazie. Puteţi sugera cursanţilor să scrie apostazie şimarea apostazie pe marginea scripturilor lor, în dreptul versetelor Amos 8:11-12.

1

Expuneţi afirmaţia de mai jos şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare. Rugaţicursanţii să caute unele dintre elementele care au contribuit la apariţia mariiapostazii.

„După moartea lui Isus Hristos, oameni ticăloşi i-au persecutat pe apostoli şi pe membrii Bisericiişi i-au omorât pe mulţi dintre ei. Odată cu moartea apostolilor, cheile preoţiei şi autoritateapreoţiei de a prezida au fost luate de pe pământ. Apostolii au păstrat întocmai doctrineleEvangheliei şi au menţinut ordinea şi standardul de demnitate pentru membrii Bisericii. Fărăapostoli, cu timpul, doctrinele au fost denaturate şi au fost făcute schimbări neautorizate înorganizarea Bisericii şi a rânduielilor preoţiei, cum ar fi botezul şi conferirea daruluiDuhului Sfânt.

Fără plenitudinea Evangheliei sau fără autoritatea preoţiei, oamenii s-au bizuit pe înţelepciuneaumană pentru a interpreta scripturile, principiile şi rânduielile Evangheliei lui Isus Hristos… Ideifalse au fost propovăduite ca adevăruri. S-a pierdut mult din cunoaşterea adevăratului caracter şia naturii lui Dumnezeu Tatăl, a Fiului Său, Isus Hristos, şi a Duhului Sfânt. Doctrinele credinţei înIsus Hristos: pocăinţa, botezul şi darul Duhului Sfânt au fost schimbate sau uitate. Autoritateapreoţiei, dată apostolilor lui Hristos, nu mai era prezentă pe pământ” (Predicaţi Evanghelia Mea:un ghid pentru slujirea misionară [2004], p. 49).

• Potrivit acestei declaraţii, care au fost unii dintre factorii care au contribuit laapariţia marii apostazii?

• De ce este important să înţelegem că marea apostazie chiar a avut loc?(Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că înţeleg următorulprincipiu: Cunoscând faptul că a avut loc o mare apostazie, acest lucru nepoate ajuta să admitem necesitatea unei restaurări a Evangheliei.)

Explicaţi că, pe parcursul acestei perioade de apostazie, Tatăl Ceresc a continuatsă-Şi exercite influenţa în lume prin intermediul luminii lui Hristos, care este„[dată] fiecărui om” (Moroni 7:16) şi prin puterea Duhului Sfânt, care depunemărturie că Evanghelia este adevărată (vezi Ghid pentru scripturi, „Duhul Sfânt”,scriptures.lds.org). El a inspirat femei şi bărbaţi din multe culturi care au căutatajutorul Său în acea perioadă. Reformatori creştini precum Martin Luther şi WilliamTyndale au muncit pentru a-i ajuta pe creştini să trăiască mai aproape de idealurilepe care le găseau în Biblie. Eforturile depuse de reformatori, filozofi şi chiar oamenide stat, în Europa şi America de Nord, au rezultat în a se acorda o atenţie măritădemnităţii umane şi libertăţii religioase în multe zone ale lumii. În pofida acestorprogrese importante, Dumnezeu nu Şi-a restaurat pe deplin Biserica Sa. (VeziPredicaţi Evanghelia Mea, p. 45-46.)

Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley (1910-2008) şirugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

LECŢIA 1

2

„Timp de secole cerurile au rămas închise. Bărbaţi şi femei buni, nu puţini –oameni într-adevăr minunaţi – au încercat să corecteze, întărească şiîmbunătăţească metodele lor de preaslăvire şi doctrina religiei lor. Îi onorez şi îirespect. Lumea este mult mai bună datorită acţiunilor lor cutezătoare. Chiar dacăeu cred că munca lor a fost inspirată, ea nu a beneficiat de deschiderea cerurilor,de apariţia Divinităţii” („The Marvelous Foundation of Our Faith”, Liahona, nov.

2002, p. 80).

Amintiţi cursanţilor că, în anul 1820, tânărul băiat Joseph Smith căuta adevărataBiserică, dar nu o putea găsi. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Joseph Smith –Istorie 1:5-10 şi să caute expresii care să descrie ce dificultăţi existau din cauza mariiapostazii.

• Ce expresii a folosit Joseph Smith pentru a descrie încercările spirituale dinperioada sa?

• Cum a descris Joseph sentimentele pe care le-a avut din cauza agitaţiei pe temereligioase din perioada sa?

Amintiţi cursanţilor că cercetarea adevărului de către Joseph Smith a avut dreptrezultat Prima Viziune şi chemarea sa ca profet. (Aceste lucruri vor fi discutate înlecţia următoare.) Subliniaţi că restaurarea Evangheliei şi faptul că Joseph Smith afost chemat ca profet s-au întâmplat conform unui tipar stabilit de Dumnezeu, cares-a repetat de-a lungul istoriei. De exemplu, chemarea lui Enoh (vezi Moise6:26-32) şi a lui Noe (vezi Moise 8:17-20) au urmat acest tipar. Expuneţi următoareaexplicaţie legată de acest tipar şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„În istoria vremurilor biblice s-au consemnat multe situaţii în care Dumnezeu a vorbit cu profeţii,precum şi relatări despre situaţii în care se vorbeşte despre apostazie. Pentru a încheia fiecareperioadă de apostazie generală, Dumnezeu a arătat dragostea Lui pentru copiii Săi numind un altprofet şi dându-i autoritatea preoţiei de a restaura şi propovădui din nou Evanghelia lui IsusHristos. În esenţă, profetul acţionează ca un administrator care are grijă de întreaga casă a luiDumnezeu aici, pe pământ. Asemenea perioade conduse cu responsabilitate profetică suntnumite dispensaţii” (Predicaţi Evanghelia Mea, p. 33; vezi, de asemenea, Ghid pentru scripturi,„Dispensaţie”).

• În ce mod restaurarea Evangheliei făcută prin intermediul lui Joseph Smith aurmat un tipar care a existat în dispensaţiile anterioare? (Cursanţii pot folosicuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că ei înţeleg următoarea doctrină: După operioadă de apostazie generală, Dumnezeu cheamă profeţi şi le oferăautoritatea să restaureze şi să propovăduiască din nou Evanghelia.Cursanţii trebuie să înţeleagă, de asemenea, această doctrină: Joseph Smith afost chemat de Dumnezeu pentru a restaura Evanghelia în dispensaţianoastră.)

• Cum vă poate ajuta înţelegerea acestui tipar să explicaţi restaurarea Evanghelieiunei persoane de altă religie?

LECŢIA 1

3

Subliniaţi că, în Prima Viziune, Joseph Smith a aflat că nu exista nicio bisericăadevărată şi că plenitudinea Evangheliei lui Hristos trebuia să fie restaurată. DeşiBiblia conţine profeţii despre marea apostazie, cea mai importantă dovadă afaptului că acestă apostazie a avut loc este faptul că Joseph Smith a fost chemat săfie profet şi faptul că plenitudinea Evangheliei a fost restaurată.

2 Nefi 27:25-26; Doctrină şi legăminte 1:12-30Restaurarea Evangheliei este „o lucrare minunată şi un miracol”Explicaţi faptul că scripturile relatează unele dintre motivele pentru care Domnul arestaurat Evanghelia pe pământ în aceste zile din urmă.

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, profeţia lui Isaia despre restaurare,consemnată în 2 Nefi 27:25-26, şi să caute descrierea făcută de Domnul cu privire lastarea spirituală a lumii în perioada în care va avea loc restaurarea. Puteţi sugeracursanţilor să marcheze cuvintele şi expresiile care descriu această stare spirituală.(Notă. Una dintre cele mai bune modalităţi prin care cursanţii pot să înţeleagă şi săreţină ceea ce învaţă din scripturi este aceea de a marca cuvintele şi expresiileimportante.) După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi cursanţii să împărtăşeascăceea ce au aflat.

• De ce credeţi că restaurarea Evangheliei este numită „o lucrare minunată şi unmiracol”?

• Ce credeţi că este „minunat” şi „miraculos” în ceea ce priveşte restaurarea? (Pemăsură ce cursanţii răspund, subliniaţi că restaurarea Evangheliei sub formaunei „[lucrări minunate] şi [a unui] miracol” este un exemplu de temă care serepetă în Doctrină şi legăminte. „Temele sunt idei sau însuşiri omniprezente,care se repetă şi care unesc” [David A. Bednar, „Un izvor de apă vie” (cuvântareadresată în cadrul serii la gura sobei organizată de Universitatea Brigham Youngla data de 4 febr. 2007), p. 6, speeches.byu.edu].)

Rugaţi jumătate dintre membrii clasei să studieze Doctrină şi legăminte 1:12-17,căutând motive pe care Domnul le-a dat pentru realizarea restaurării Evangheliei.Rugaţi cealaltă jumătate a membrilor clasei să studieze Doctrină şi legăminte1:18-30, căutând moduri în care restaurarea Evangheliei îi va binecuvânta pe copiiilui Dumnezeu. (Notă. Doctrină şi legăminte 1:30 va fi studiat în detaliu în cadrullecţiei 6.)

După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi cursanţii să împărtăşească ceea ce auaflat. Asiguraţi-vă că ei înţeleg următorul adevăr: Restaurarea Evangheliei îiajută pe cei care cred în Hristos să-şi mărească credinţa şi să treacă pestecalamităţile ultimelor zile.

Citiţi, cu glas tare, următoarea afirmaţie a profetului Joseph Smith (1805-1844):

“[Profeţii] au privit înainte imaginându-şi cu bucurie ziua în care trăim; fiindinspiraţi prin intermediul revelaţiei divine, ei au cântat, au scris şi au profeţitdespre aceste vremuri ale noastre” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: JosephSmith [2007], p. 195).

LECŢIA 1

4

• De ce ar fi fost profeţii din vechime interesaţi de sosirea vremurilor noastre? (Unlucru pe care cursanţii ar putea să-l identifice este acela că restaurarea se varăspândi pe suprafaţa pământului şi va pregăti lumea pentru a DouaVenire a lui Isus Hristos.)

Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley şi rugaţi câţivacursanţi să o citească pe rând, cu glas tare:

„Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, vă daţi dumneavoastră seama ce avem?Recunoaşteţi dumneavoastră rolul nostru pe marea scenă a istoriei omenirii?Acesta este punctul central a tot ceea ce s-a întâmplat până acum …

Lucrarea din zilele din urmă a Celui Atotputernic, aceea despre care au vorbit ceidin vechime, aceea despre care profeţii şi apostolii au profeţit, a sosit. Este aici.Pentru un anumit motiv necunoscut nouă, dar în înţelepciunea lui Dumnezeu, am

fost privilegiaţi să venim pe pământ în această perioadă minunată …

Ţinând cont de ceea ce avem şi ceea ce ştim, trebuie să fim oameni mai buni decât suntem.Trebuie să fim mai asemănători lui Hristos, mai iertători, mai de ajutor şi mai grijulii faţă de toţicei din jurul nostru.

Ne aflăm în perioada de apogeu a istoriei lumii, fiind uimiţi de un sentiment măreţ şi solem alistoriei. Aceasta este ultima dispensaţie, cea finală, către care toate lucrurile din trecut s-auîndreptat. Depun mărturie şi sunt un martor al realităţii şi adevărului acestor lucruri” („At theSummit of the Ages”, Ensign, nov. 1999, p. 74).

• Ce gânduri şi sentimente trezesc în voi expresia „ne aflăm în perioada deapogeu a istoriei lumii”?

• Dacă nu este prea personală, împărtăşiţi o experienţă din viaţa voastră care v-aîntărit mărturia despre Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos?

• Ce putem să facem pentru a ne arăta recunoştinţa pentru restaurareaEvangheliei?

Materiale de citit pentru cursanţi• Isaia 29:13-14; Amos 8:11-12; 2 Nefi 27:1-5, 25-26; Doctrină şi legăminte

1:12-30; Joseph Smith – Istorie 1:5-10.

• Gordon B. Hinckley, „At the Summit of the Ages”, Ensign, nov. 1999, p. 72-74.

LECŢIA 1

5

LECŢIA 2

Prima ViziuneIntroducereRelatarea lui Joseph Smith despre Prima Viziune, consemnatăîn Perla de mare preţ, a fost scrisă pentru a corecta relatărilefalse despre Biserică. De-a lungul vieţii sale, profetul JosephSmith ne-a oferit câteva relatări ale Primei Viziuni. Acesterelatări ne pot ajuta să dobândim o înţelegere mai mare cu

privire la acea experienţă şi ne întăresc credinţa în restaurare.Această lecţie este menită să-i ajute pe cursanţi să înţeleagăimportanţa faptului de a avea o mărturie despre acesteveniment important şi unic.

Lecturi suplimentare• Gordon B. Hinckley, „Fundația minunată a credinței noastre”, Ensign sau

Liahona, nov. 2002, p. 78-81.

• „First Vision Accounts”, Gospel Topics, lds.org/topics.

Sugestii pentru predareJoseph Smith – Istorie 1:1-2Profetul a scris despre Prima Viziune pentru a corecta relatările falseExplicaţi că, în anul 1838, Joseph Smith a început să lucreze la istoria sa oficială.Secţiunea din Perla de mare preţ cunoscută drept Joseph Smith – Istorie esteextrasă din acea istorie mai detaliată.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Joseph Smith – Istorie 1:1-2. Rugaţimembrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să găsească motivele oferite deJoseph Smith pentru care a scris istoria sa.

• Potrivit celor relatate în versetul 1, ce s-a pus în circulaţie printre oameni înprimele zile ale Bisericii?

• Care a fost intenţia acelora care sponsorizau relatările nefavorabile despreBiserică?

• Ce asemănări cu această situaţie există în zilele noastre?

Explicaţi că şi astăzi există oameni şi grupuri care răspândesc informaţii false sauînşelătoare despre Biserică cu intenţia de a distruge credinţa.

• Ce motiv a oferit Joseph Smith pentru faptul că a scris istoria sa? (Pentru „alămuri opinia publică şi pentru ca toţi aceia care caută adevărul să fie puşi lacurent cu faptele, aşa cum s-au întâmplat” [Joseph Smith – Istorie 1:1].)

• De ce este important ca „toţi aceia care caută adevărul” despre restaurare săcitească relatarea originală a lui Joseph Smith? (Cursanţii pot folosi cuvintediferite, dar asiguraţi-vă că ei înţeleg faptul că, dacă ne bazăm pe relatareaprofetului, acest lucru ne poate ajuta să nu fim înşelaţi de informaţii falsesau înşelătoare.)

Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului Neil L. Andersen, din Cvorumul celorDoisprezece Apostoli, şi invitaţi cursanţii să o citească în gând:

6

„Au existat întotdeauna unii care au dorit să discrediteze Biserica şi să distrugăcredinţa. Astăzi, ei folosesc Internetul.

Unele dintre informaţiile despre Biserică, oricât de convingătoare ar fi, nu suntadevărate” („Încercarea credinţei dumneavoastră”, Ensign sau Liahona, nov.2012, p. 41).

• Ce surse ar trebui să căutăm şi să credem atunci când căutăm să cunoaştemadevărul despre Prima Viziune, restaurarea Evangheliei şi alte evenimente dinistoria Bisericii? De ce? (Ajutaţi cursanţii să înţeleagă următorul principiu:Pentru a evita să fie înşelaţi de informaţii false şi înşelătoare, aceia carecaută adevărul ar trebui să cerceteze surse credibile de informaţii despreBiserică şi istoria ei, în loc să accepte, pur şi simplu, orice informaţie pecare o aud sau citesc, inclusiv informaţii care provin dintr-o căutare făcutăpe internet.)

Explicaţi faptul că cei care critică Biserica aduc drept argument împotriva realităţiiPrimei Viziuni faptul că Joseph Smith nu a înregistrat experienţa sa legată deviziune decât mulţi ani după ce s-a întâmplat. Explicaţi faptul că, la vârsta de 14 ani,Joseph Smith nu a mai dorit să vorbească despre viziunea sa după ce a văzut cumau reacţionat cei cărora le spusese despre aceasta iniţial (vezi Joseph Smith – Istorie1:21-26). El a consemnat experienţa atunci când a simţit că a fost momentul potrivitsă o facă. Salvatorul i-a instruit pe Petru, Iacov şi Ioan să nu vorbească despreexperienţa lor de pe Muntele Schimbării la faţă decât după învierea Sa (vezi Matei17:9), clarificând faptul că unele experienţe sacre trebuie să fie împărtăşite doar laîndemnul Spiritului.

Relatări ale Primei ViziuniNotă. Pe măsură ce predaţi această parte a lecţiei, lăsaţi timp suficient pentru apreda şi ultima parte a lecţiei, care cuprinde Joseph Smith – Istorie 1:8-20.

Explicaţi cursanţilor că Joseph Smith a scris, fie personal, fie cu ajutorul scribilor, celpuţin patru relatări diferite ale Primei Viziuni. În plus, câteva relatări ale acesteiviziuni au fost consemnate de contemporanii lui Joseph Smith. Fiecare relatarescoate în evidenţă aspecte diferite ale experienţei lui Joseph, însă toate împărtăşescelemente esenţiale a ceea ce Joseph a văzut şi auzit. Pentru a le explica cursanţilorde ce există diferenţe între diferitele relatări, rugaţi-i să se gândească laurmătorul lucru:

• Gândiţi-vă la o experienţă importantă pe care aţi avut-o în viaţă. Cum aţi puteasă relataţi acea experienţă în mod diferit, în funcţie de cei cărora vă adresaţi?Cum ar putea să se schimbe în funcţie de momentul în care vorbiţi despre aceaexperienţă sau de motivul pentru care vorbiţi?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, afirmaţia următoare şi rugaţi membriiclasei să afle la ceea ce se aşteaptă istoricii atunci când o experienţă este relatată demai multe ori.

LECŢIA 2

7

„Diferitele relatări ale Primei Viziuni sunt consecvente, chiar dacă, aşa cum este normal, diferă înceea ce priveşte detaliile şi lucrurile pe care s-a pus accentul. Istoricii se aşteaptă ca, atunci cândun individ relatează o experienţă în diferite locuri, unor oameni diferiţi, de-a lungul a mai mulţiani, fiecare relatare să accentueze diferite aspecte ale acelei experienţe şi să conţină detalii unice.Cu adevărat, diferenţe asemănătoare cu cele din Prima Viziune există în numeroase relatări dinscripturi ale viziunii lui Pavel de pe drumul Damascului şi referitoare la experienţa apostolilor depe Muntele Schimbării la faţă [Faptele apostolilor 9:3-9; 22:6-21; 26:12-18; Matei 17:1-13;Marcu 9:2-13; Luca 9:28-36]. În pofida diferenţelor, consecvenţa caracterizează lucrurile de bazăîn toate relatările Primei Viziuni. Unii au argumentat, în mod greşit, că orice diferenţă întrerelatările evenimentului reprezintă o dovadă a unei înşelătorii. Dimpotrivă, relatarea istoricăbogată ne permite să învăţăm mai mult despre acest eveniment remarcabil decât am fi pututdacă ar fi fost mai puţin documentată” („First Vision Accounts”, Gospel Topics, lds.org/topics).

Ca un exemplu al diferenţelor dintre relatări, puteţi să le spuneţi cursanţilor că,„deşi relatarea din anul 1832 accentuează mai mult propria poveste a lui JosephSmith în calitate de tânăr băiat aflat în căutarea iertării, relatarea din anul 1838 seconcentrează asupra viziunii ca parte a începutului «[creşterii] şi [progresului]Bisericii»” („First Vision Accounts”, Gospel Topics, lds.org/topics). Amintiţicursanţilor că, printre lecturile suplimentare se găseşte şi articolul din GospelTopics, „First Vision Accounts” (Relatări ale Primei Viziunii), care oferă mai multeanalize detaliate ale fiecărei relatări despre Prima Viziune. Rugaţi cursanţii săstudieze acasă acest articol pentru a înţelege mai bine modul în care fiecare relatarecontribuie la cunoaşterea noastră despre Prima Viziune. (Notă. Amintiţi cursanţilordespre importanţa faptului de a citi, înainte de începerea clasei, materialelesugerate în secţiunea „Materiale de citit pentru cursanţi”. Acest lucru îi va ajuta săpoată participa în mod activ la discuţiile din clasă.)

• În ce mod ar putea multiplele relatări despre Prima Viziune să susţinăveridicitatea şi să îmbogăţească înţelegerea noastră cu privire la acest evenimentsacru? (Ajutaţi cursanţii să înţeleagă că multiplele relatări despre PrimaViziune a lui Joseph Smith ne ajută să învăţăm mai multe despre aceastăexperienţă sacră decât am fi putut-o face dacă nu ar fi fost aşa de binedocumentată.)

Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley (1910-2008) şirugaţi un cursant să o citească cu glas tare.

„Nu sunt îngrijorat de faptul că profetul Joseph Smith a oferit mai multe versiuniale Primei Viziuni, tot aşa cum nu sunt îngrijorat de faptul că sunt patru autoridiferiţi ai evangheliilor în Noul Testament, fiecare cu propria sa percepţie, fiecarepovestind evenimentele pentru a îndeplini scopul pentru care a scris în aceaperioadă” („God Hath Not Given Us the Spirit of Fear”, Ensign, oct. 1984, p. 5).

Depuneţi-vă mărturia despre realitatea Primei Viziuni şi a restaurării Evanghelieiprin intermediul profetului Joseph Smith.

LECŢIA 2

8

Joseph Smith – Istorie 1:8-20Veridicitatea Bisericii se bazează pe veridicitatea Primei ViziuniInvitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Joseph Smith – Istorie1:8-15.

• Care au fost unele dintre lucrurile pe care le-a făcut Joseph Smith pentru a găsirăspunsuri la întrebările sale?

• De ce credeţi că a încercat Satana să-l oprească pe Joseph Smith să se roage?

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Joseph Smith – Istorie1:16-19.

• Care sunt unele dintre adevărurile importante pe care le învăţăm din versetele16-17? (În timp ce cursanţii răspund, subliniaţi că adevăruri eterne au fostrestaurate pe pământ atunci când Tatăl Ceresc şi Isus Hristos i-au apărutlui Joseph Smith.)

Expuneţi şi citiţi, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Tad R. Callister,care a slujit în Preşedinţia celor Şaptezeci. În timp ce citiţi această declaraţie, puteţisă sugeraţi cursanţilor să marcheze în scripturile lor adevărurile scoase în evidenţăde fratele Callister. Le puteţi sugera, de asemenea, să scrie adevărurile pe care JosephSmith le-a învăţat pe marginea scripturilor lor, lângă Joseph Smith – Istorie 1:16-19.(Notă. A învăţa să marchezi sau să adnotezi scripturile reprezintă o abilitateimportantă privind studiul scripturilor pe care îi puteţi ajuta pe cursanţi să odobândească [vezi Gospel Teaching and Learning: A Handbook for Teachers and Leadersin Seminaries and Institutes of Religion (2012), p. 21].)

„Joseph Smith a fost unsul Domnului pentru a restaura Biserica lui Isus Hristos pepământ. Când a ieşit din dumbravă, el a învăţat, în cele din urmă, patru adevărurifundamentale, pe care majoritatea lumii creştine nu le propovăduia pe atunci.

În primul rând, el a învăţat că Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său, Isus Hristos, sunt douăfiinţe separate, distincte …

Al doilea mare adevăr descoperit de Joseph Smith a fost că Tatăl şi Fiul au trupuriglorificate din carne şi oase …

Al treilea adevăr pe care l-a învăţat Joseph Smith a fost că Dumnezeu încă le vorbeşte oamenilorastăzi – că cerurile nu sunt închise …

Al patrulea adevăr învăţat de Joseph Smith a fost că Biserica lui Isus Hristos în întregime nu eraatunci pe pământ” („Joseph Smith – profet al restaurării”, Ensign sau Liahona, nov. 2009,p. 35-36).

• De ce credeţi că este esenţial să cunoaştem şi să înţelegem aceste adevăruridespre Tatăl Ceresc şi Isus Hristos?

• Ţinând cont de nevoia de a cunoaşte aceste adevăruri, explicaţi de ce a încercatSatana să-l împiedice pe tânărul Joseph Smith să se roage?

Pentru a accentua importanţa Primei Viziuni a lui Joseph Smith, expuneţiurmătoarea afirmaţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley şi rugaţi un cursant să ocitească cu glas tare:

LECŢIA 2

9

„Întreaga putere se bazează pe veridicitatea [Primei Viziuni]. Fie s-a întâmplat,fie nu s-a întâmplat. Dacă nu s-ar fi întâmplat, atunci această lucrare ar fi ofraudă. Dacă s-a întâmplat, atunci este cea mai importantă şi minunată lucrarede pe pământ …

În anul 1820, s-a întâmplat acea manifestare glorioasă ca răspuns la rugăciuneaunui băiat care citise în Biblia familiei sale cuvintele lui Iacov: «Dacă vreunuia

dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şifără mustrare, şi ea îi va fi dată» (Iacov 1:5).

Pe această experienţă unică şi minunată se bazează veridicitatea acestei Biserici” („Fundaţiaminunată a credinţei noastre”, Ensign, nov. 2002, p. 80).

• În ce mod este legată Prima Viziune a lui Joseph Smith de veridicitatea Bisericii?

• De ce este important să avem mărturia că Joseph Smith I-a văzut pe DumnezeuTatăl şi pe Fiul Său, Isus Hristos? (Cursanţii pot oferi diferite răspunsuri, darasiguraţi-vă că ei înţeleg următorul principiu: Atunci când dobândim omărturie că Joseph Smith l-a văzut pe Dumnezeu Tatăl şi pe Fiul Său, IsusHristos, putem, de asemenea, să ajungem să cunoaştem adevărulEvangheliei restaurate.)

În încheierea acestei lecţii, subliniaţi importanţa faptului de a avea o mărturiepersonală despre adevărul Primei Viziuni. Această mărturie personală, clădită pestânca revelaţiei, ne ajută să rămânem puternici în credinţa noastră atunci când neconfruntăm cu informaţii false despre profetul Joseph Smith şi despre Biserică.Depuneţi mărturie că şi noi putem afla adevărul în modul în care Joseph Smith l-aaflat. Putem să căutăm adevărul, să citim scripturile, să medităm şi, apoi, să-Lîntrebăm pe Dumnezeu şi El ne va răspunde (vezi Iacov 1:5). Rugaţi cursanţii sămediteze la modul în care au dobândit o mărturie despre faptul că Tatăl şi Fiul i-auapărut lui Joseph Smith. Acordaţi timp pentru ca unul sau doi cursanţi săîmpărtăşească modul în care au dobândit o mărturie despre Prima Viziune.

Materiale de citit pentru cursanţi• Joseph Smith – Istorie 1:1-26.

• Gordon B. Hinckley, „Fundația minunată a credinței noastre”, Ensign sauLiahona, nov. 2002, p. 78-81.

LECŢIA 2

10

LECŢIA 3

Apariţia Cărţii lui MormonIntroducereDomnul l-a trimis pe îngerul Moroni pentru a-l pregăti peJoseph Smith să primească şi să traducă Cartea lui Mormon.Sunt cunoscute puţine lucruri despre procesul de traducere.Joseph Smith a spus că traducerea Cărţii lui Mormon a fostfăcută prin „harul şi puterea lui Dumnezeu” (prefaţa Cărţii lui

Mormon, ediţia 1830). Potrivit legii martorilor (vezi2 Corinteni 13:1), Domnul a permis câtorva oameni să fiemartori ai acestei cronici din vechime. Mărturiile lor întărescveridicitatea Cărţii lui Mormon pentru întreaga lume.

Lecturi suplimentare• Neal A. Maxwell, „By the Gift and Power of God”, Ensign, ian. 1997, p. 36-41.

• „Book of Mormon Translation”, Gospel Topics, lds.org/topics.

• „Coming Forth of the Book of Mormon and Restoration of the Priesthood”,capitolul 5 din Church History in the Fulness of Times Student Manual, ediţia a 2-a(manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2003), p. 52-66.

Sugestii pentru predareJoseph Smith – Istorie 1:30-35, 42-54Tradusă prin harul şi puterea lui DumnezeuInvitaţi unul sau doi cursanţi să rezume pentru membrii clasei ceea ce îşi amintescdespre vizita facută lui Joseph Smith de către îngerul Moroni în noaptea zilei de 21septembrie 1823. Dacă este necesar, împărtăşiţi următoarele informaţii:

„În seara zilei de 21 septembrie 1823, Joseph Smith s-a retras în dormitorul din mansarda caseidin bârne a familiei sale din Palmyra, New York, dar a rămas treaz după ce toţi ceilalţi din camerăadormiseră, rugându-se cu sinceritate pentru a cunoaşte mai multe despre scopurile luiDumnezeu în legătură cu el …

Ca răspuns la rugăciunea sa, Joseph a văzut o lumină apărând în camera, care a devenit din ce înce mai strălucitoare până când camera a fost «mai luminoasă decât ziua în amiaza mare». Unmesager ceresc a apărut la marginea patului său, stând în aer, purtând o mantie de un «albminunat». (Joseph Smith – Istorie 1:30-31.) Acest mesager a fost Moroni, ultimul profet nefitcare, cu secole în urmă, îngropase plăcile pe care era scrisă Cartea lui Mormon şi care deţineaacum cheile acestei cronici sacre (vezi D&L 27:5). El fusese trimis să îi spună lui Joseph căDumnezeu îi iertase păcatele şi că avea o lucrare mare pe care să o facă el. Ca parte a acesteilucrări, Joseph trebuia să meargă pe un deal din apropiere, unde era depozitată o cronică sacră,scrisă pe plăci de aur. Joseph avea să traducă acea cronică şi să o facă cunoscută lumii.

În ziua următoare, Joseph s-a dus pe dealul unde erau îngropate plăcile pe care era inscripţionatăCartea lui Mormon. Acolo, el l-a întâlnit pe Moroni şi a văzut plăcile, dar i s-a spus că nu le vaprimi decât după patru ani …

În ziua de 22 septembrie 1827, [soţia lui Joseph, Emma] a mers cu el pe deal şi a aşteptat înapropiere în timp ce Moroni i-a înmânat profetului plăcile (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii:Joseph Smith [2007], p. 60-61).

11

Invitaţi cursanţii să deschidă la pagina de titlu a Cărţii lui Mormon şi să parcurgărepede primul paragraf, căutând informaţii despre modul în care această cronică dinvechime va fi scoasă la lumină şi va fi tradusă. După ce cursanţii au citit, rugaţi-i săîmpărtăşească ce au aflat. (Cursanţii trebuie să identifice următorul adevăr: Cartealui Mormon a fost tradusă prin harul şi puterea lui Dumnezeu.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Joseph Smith – Istorie 1:34-35. Rugaţimembrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute un mod prin care Domnull-a ajutat pe Joseph Smith să traducă Cartea lui Mormon.

• Potrivit celor relatate în aceste versete, care este un mod prin care Domnul l-aajutat pe Joseph Smith în traducerea cronicii din vechime? (Domnul i-a oferitUrimul şi Tumimul pentru traducere.)

Explicaţi că un alt instrument pe care Joseph Smith l-a folosit când a tradus a fost omică piatră ovală, la care s-a făcut referire uneori ca „piatra văzătorului”, pe care ogăsise cu câţiva ani în urmă înainte de a obţine plăcile de aur (vezi Book of MormonTranslation”, Gospel Topics, lds.org/topics). Relatările istorice ne indică faptul căprofetul a folosit, uneori, Urimul şi Tumimul, pentru traducere, iar alteori, piatravăzătorului.

Citiţi următoarea afirmaţie cu glas tare, pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă căDomnul a revelat profetului traducerea Cărţii lui Mormon în limba engleza prinintermediul Urimului şi Tumimului şi al pietrei văzătorului:

„Atunci când a fost presat pentru a oferi mai multe detalii despre procesul de traducere, Joseph arăspuns în mod repetat că a fost făcută «prin harul şi puterea lui Dumnezeu» şi, o dată, aadăugat că «nu aveau să fie niciodată dezvăluite lumii detaliile legate de apariţia Cărţii luiMormon».

Cu toate acestea, scribii şi alţii care au observat procesul de traducere au lăsat numeroaserelatări care oferă o înţelegere suplimentară asupra procesului de traducere. Unele relatări indicăfaptul că Joseph a studiat caracterele de pe plăci. Majoritatea relatărilor vorbesc despre faptul căJoseph a folosit Urimul şi Tumimul (fie tălmăcitoarele, fie piatra văzătorului) şi multe relatăridescriu faptul că a folosit o singură piatră. Potrivit acestor relatări, Joseph punea fietălmăcitoarele, fie piatra văzătorului într-o pălărie în care-şi băga faţa pentru a acoperi luminacare venea din afară şi citea, cu glas tare, cuvintele în limba engleză care apăreau pe acele pietre.Procesul descris în acest mod ne duce cu gândul la un fragment din Cartea lui Mormon carevorbeşte despre faptul că Dumnezeu a pregătit „o piatră, care va străluci cu lumină în întuneric”[Alma 37: 23-24]” („Book of Mormon Translation”, Gospel Topics, lds.org/topics).

Explicaţi că ajutorul Domnului a fost evident, de asemenea, datorită faptului căJoseph Smith a tradus Cartea lui Mormon într-un timp foarte scurt. Expuneţiurmătoarea declaraţie a vârstnicului Russel M. Nelson, din Cvorumul celorDoisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

LECŢIA 3

12

„Gândiţi-vă la timpul scurt în care Joseph a tradus Cartea lui Mormon. Muncinddin luna aprilie şi până în luna iunie a anului 1828, Joseph a tradus cele 116pagini pe care Martin Harris le-a pierdut ulterior. Joseph a început să traducă dinnou în ziua de marţi, 7 aprilie 1829, avându-l pe Oliver Cowdery drept scrib.Manuscrisul a fost terminat 85 de zile mai târziu, în data de 30 iunie a aceluiaşian. Bineînţeles, nu toată această perioadă a fost petrecută pentru a munci la

traducere… O estimare moderată face ca timpul efectiv în care profetul şi scribii săi au tradusaceastă carte, care conţine 531 de pagini în actuala ediţie, să fie de doar 65 de zile sau mai puţin.(Vezi John W. Welch, Ensign, ian. 1988, p. 46-47.) Aceasta face să rezulte o medie de opt paginipe zi. Ţineţi cont de acest lucru atunci când traduceţi o carte sau atunci când vă stabiliţi unprogram pentru a citi Cartea lui Mormon” („A Treasured Testament”, Ensign, iul. 1993, p. 61-62).

• Care ar fi câteva moduri în care apariţia Cărţii lui Mormon s-a înfăptuit „prinharul şi puterea lui Dumnezeu”?

• Dacă nu cunoaştem toate detaliile cu privire la apariţia Cărţii lui Mormon, cumputem şti că această carte este adevărată? (Putem să primim o mărturiespirituală despre Cartea lui Mormon fără să cunoaştem toate detaliile legate detraducerea ei.)

• Ce v-a ajutat să dobândiţi o mărturie despre Cartea lui Mormon?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedinteluiGordon B. Hinckley:

„Mai întâi, a venit Moroni cu plăcile de pe care a fost tradusă Cartea lui Mormon.Ce moment unic şi extraordinar. Relatarea lui Joseph despre plăcile de aur a fostfantastică. Era greu de crezut şi uşor de contestat. Ar fi putut el să o scrie cupropriile puteri? Oricine poate s-o vadă, s-o atingă, s-o citească. Fiecare încercarede a-i explica originea, alta decât cea dată de el, s-a dovedit a fi nefondată. El nuera prea şcolit; totuşi, într-o perioadă foarte scurtă, el a scos la lumină traducerea

care, în forma sa publicată, ajunge la peste 500 de pagini …

De-a lungul tuturor acestor ani, criticii au încercat s-o explice. Au făcut declaraţii împotriva ei. Auridiculizat-o. Dar, ea le-a supravieţuit lor, tuturor, şi influenţa ei este astăzi mai mare decât înoricare alt moment din istoria ei” („Piatra desprinsă din munte”, Ensign sau Liahona, nov.2007, p. 85).

• Ce aţi putea spune cuiva care se străduieşte să creadă în adevărul Carţii luiMormon pentru a-l ajuta?

Depuneţi mărturie că harul şi puterea lui Dumnezeu au făcut să apară scripturanumită Cartea lui Mormon.

Doctrină şi legăminte 17Mărturiile celor trei martori şi celor opt martoriExplicaţi că, în timp ce traducea Cartea lui Mormon, Joseph Smith a aflat căDomnul îi va desemna pe alţii să fie martori ai cronicii din vechime (vezi 2 Nefi27:12-13; Eter 5:2-5). În acea perioadă, Oliver Cowdery, David Whitmer şi Martin

LECŢIA 3

13

Harris şi-au exprimat dorinţa de a fi aceşti martori speciali. Doctrină şi legăminte 17conţine instrucţiunile date de Domnul acestor bărbaţi.

Rugaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Doctrină şi legăminte17:1-6. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor, căutând ceea ceDomnul le-a spus iarediţilor să facă pentru a putea înainta înspre ţara făgăduită.După ce cursanţii împărtăşesc ceea ce au aflat, adresaţi întrebările:

• De ce credeţi că aceşti bărbaţi au avut nevoie să arate credinţă, precum profeţiidin vechime, înainte ca Domnul să le permită să vadă plăcile?

• Potrivit celor consemnate în versetele 3-5, ce responsabilitate urmau să aibăaceşti martori după ce aveau să vadă plăcile?

• Ce responsabilitate avem atunci când Domnul ne oferă o mărturie în ceea cepriveşte veridicitatea Cărţii lui Mormon? (Cursanţii trebuie să identifice unprincipiu asemănător cu următorul: După ce obţinem o mărturie despreadevăr, avem responsabilitatea de a mărturisi despre ea. [Vezi, deasemenea, D&L 88:81.]) Puteţi sublinia faptul că acest principiu este unexemplu al unui model pe care-l putem găsi în scripturi. „Un model este unplan, un tipar sau un standard care poate fi folosit în mod repetat pentru a faceceva” [David A. Bednar, „A Reservoir of Living Water” (Seară la gura sobei laUniversitatea Brigham Young , 4 febr. 2007), p. 5, speeches.byu.edu].)

• În ce mod a ne depune mărturia despre adevăr este o dovadă a credinţeinoastre?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, relatarea lui Joseph Smith despreexperienţa sa cu cei trei martori:

„Martin Harris, David Whitmer, Oliver Cowdery şi cu mine am decis de comun acord să neretragem în pădure şi să încercăm să obţinem, prin rugăciune umilă şi fierbinte, îndeplinireapromisiunilor… După al doilea eşec, Martin Harris a propus să se îndepărteze de noi, crezând,după cum s-a exprimat el însuşi, că din cauza prezenţei lui nu reuşeam să obţinem ceea cedoream. În consecinţă, s-a retras de lângă noi şi am îngenuncheat din nou şi nu trecuseră maimult de câteva minute de când am început să ne rugăm, când… un înger [Moroni] stătea în faţanoastră. Ţinea plăcile în mâinile sale… El a întors paginile, una câte una, pentru ca noi să leputem vedea şi să distingem inscripţiile de pe ele în mod clar… Am auzit un glas care veneadinspre lumina de deasupra noastră, spunând: «Aceste plăci au fost revelate prin puterea luiDumnezeu şi au fost traduse prin puterea lui Dumnezeu. Traducerea lor, pe care aţi văzut-o, estecorectă şi Eu vă poruncesc să depuneţi mărturie despre ceea ce vedeţi şi auziţi acum».

În acel moment, i-am lăsat pe David şi pe Oliver şi m-am dus în căutarea lui Martin Harris, pecare l-am găsit la o distanţă considerabilă, rugându-se cu ardoare. Mi-a spus îndată că, totuşi, nureuşise încă să-L convingă pe Domnul şi mi-a cerut cu sinceritate să mă alătur lui în rugăciune,pentru ca el să poată obţine aceeaşi binecuvântare pe care tocmai o primisem. În consecinţă,ne-am unit în rugăciune şi, în cele din urmă, dorinţele noastre s-au împlinit, deoarece înainte dea termina, aceeaşi viziune s-a deschis în faţa noastră, cel puţin pentru mine s-a deschis din nou,şi eu încă odată am văzut şi am auzit aceleaşi lucruri; în timp ce, în acelaşi moment, MartinHarris a exclamat, aparent într-o stare de bucurie copleşitoare: «De ajuns; este de ajuns pentrumine: ochii mei au văzut; ochii mei au văzut»” (în History of the Church, 1:54-55).

Joseph s-a întors la casa familiei Whitmer şi le-a spus părinţilor săi: „Domnul a permis ca plăcilesă fie văzute de alţi trei martori în afară de mine, aceştia au văzut, de asemenea, un înger şi ei

LECŢIA 3

14

trebuie să depună mărturie despre adevărul celor spuse de mine, deoarece acum ei ştiu că eu nuîncerc să înşel oamenii şi mă simt ca şi cum aş fi fost eliberat de o povară care era aproape preagrea pentru mine… şi sufletul meu se bucură, pentru că nu voi mai fi în totalitate singur înaceastă lume» (din Lucy Mack Smith, History, 1844-1845, cartea a 8-a, p. 11,josephsmithpapers.org/paperSummarylucy-mack-smith-history-1844-1845).

• De ce credeţi că s-a bucurat Joseph Smith după ce a avut această experienţă?(Nu mai era singurul martor al plăcilor şi al mesagerului ceresc.)

Explicaţi faptul că altor opt martori li s-a oferit, de asemenea, ocazia de a vedeaplăcile.

Invitaţi jumătate dintre membrii clasei să citească „Mărturia a trei martori” şicealaltă jumătate a membrilor clasei să citească „Mărturia a opt martori”,amândouă găsindu-se în paginile de introducere ale Cărţii lui Mormon. Rugaţicursanţii să caute elemente importante cu privire la experienţa martorilor. După cele-aţi acordat suficient timp, invitaţi cursanţii să împărtăşească ce au aflat.

• În ce mod a fost diferită experienţa celor trei martori faţă de cea a celor optmartori? (Cei trei martori au auzit glasul lui Dumnezeu şi au văzut un înger, darnu au atins plăcile. Joseph Smith le-a arătat plăcile celor opt martori şi ei auputut să le atingă. Cei opt martori au avut parte de o mărturie mai mult fizicădespre realitatea plăcilor iar cei trei martori au avut parte de o experienţă maispirituală.)

• De ce credeţi că faptul de a avea mai mulţi martori a fost important pentruapariţia Cărţii lui Mormon?

O parte dintre cursanţi s-ar putea să nu cunoască faptul că fiecare dintre cei treimartori şi unii dintre cei opt martori au părăsit, în cele din urmă, Biserica. Invitaţiun cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstnicului Dallin H.Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

În pofida tuturor… obiecţiilor posibile, mărturia celor trei martori despre Cartealui Mormon rămâne în continuare foarte puternică… După cum este binecunoscut, din cauza neînţelegerilor sau geloziei în care au fost implicaţi alţiconducători ai Bisericii, fiecare dintre cei trei martori a fost excomunicat dinBiserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă după aproximtiv opt ani dela data publicării mărturiei lor… Cu toate acestea, până la sfârşitul vieţii lor…

nici unul dintre aceşti martori nu şi-a schimbat în vreun fel mărturia, comparativ cu cea publicată,şi nu a spus ceva care să arunce o umbră de îndoială asupra adevărului ei.

Mai mult, mărturia lor nu este contrazisă de alţi martori. Cineva o poate respinge, dar cum poateexplica că trei bărbaţi cu un caracter bun, au rămas uniţi şi stăruitori asupra mărturiei publicatepână la sfârşitul vieţii, deşi au avut parte de multă batjocură şi alte dezavantaje? AsemeneaCărţii lui Mormon, nu există o explicaţie mai bună decât cea care este oferită chiar în aceamărturie, declaraţia oferită în mod solemn de oameni buni şi oneşti care au spus ceea ce auvăzut” („The Witness: Martin Harris”, Ensign, mai 1999, p. 36).

• În ce mod credeţi că este întărită mărturia celor trei martori de faptul că nu şi-aunegat niciodată mărturia, chiar şi după ce au fost excomunicaţi din Biserică?

LECŢIA 3

15

(Explicaţi faptul că Oliver Cowdery şi Martin Harris au fost botezaţi din nouulterior.)

Faceţi referire din nou la Doctrină şi legăminte 17:6 şi subliniaţi faptul că acestverset conţine cea mai măreaţă mărturie posibilă despre adevărul Cărţii luiMormon. Acest verset conţine mărturia lui Dumnezeu Însuşi, oferită cu unjurământ şi un legământ, despre faptul că scriptura numită Cartea lui Mormon esteadevărată.

Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că mărturia lor despre Cartea lui Mormon ar puteafi adăugată la fiecare exemplar al Cărţii lui Mormon. Invitaţi cursanţii săîmpărtăşească ceea ce ar include în mărturia sau depoziţia lor.

Invitaţi cursanţii să-şi împărtăşească mărturia despre Cartea lui Mormon cu cinevaînainte de următoarea lecţie.

Materiale de citit pentru cursanţi• Doctrină şi legăminte 17; Joseph Smith – Istorie 1:29-54

• Neal A. Maxwell, „By the Gift and Power of God”, Ensign, ianuarie 1997,p. 36-41.

LECŢIA 3

16

LECŢIA 4

Cartea lui Mormon – cheiade boltă a religiei noastre

IntroducereCartea lui Mormon este cheia de boltă a religiei noastre şidovada că Dumnezeu a restaurat Evanghelia lui Isus Hristospe pământ în zilele noastre. Preşedintele Ezra Taft Benson(1899-1994) ne-a învăţat despre Cartea lui Mormon că „estecheia de boltă a mărturiei noastre despre Isus Hristos… Este,de asemenea, cheia de boltă a doctrinei restaurării… Este

cheia de boltă a mărturiei” („Cartea lui Mormon – cheia deboltă a religiei noastre”, Liahona oct. 2011, p. 54-55). Pemăsură ce cursanţii îşi întăresc mărturiile despre Cartea luiMormon, ei pot fi apăraţi împotriva acelora care caută să-inege veridicitatea.

Lecturi suplimentare• Ezra Taft Benson, „Cartea lui Mormon – cheia de boltă a religiei noastre”,

Liahona, oct. 2011, p. 53-58.

• Jeffrey R. Holland, „Protejarea sufletelor”, Ensign sau Liahona, nov. 2009,p. 88-90.

• „Book of Mormon and DNA Studies”, Gospel Topics, lds.org/topics.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 17:6; 19:26; 20:5-12Cartea lui Mormon este dovada că Dumnezeu a restaurat adevărul în zilele noastreÎnainte să înceapă clasa, scrieţi următoarele date şi evenimente pe tablă.

1820 Are loc Prima Viziune

1823 Are loc prima vizită a lui Moroni

1829 Preoţia este restaurată

iunie 1829 traducerea Cărţii lui Mormon este terminată

6 aprilie 1830 Biserica este organizată

• Ce putem să învăţăm din succesiunea acestor evenimente despre rolul pe careCartea lui Mormon îl are în restaurarea Evangheliei? (Traducerea Cărţii luiMormon trebuia să fie terminată înainte ca Biserica să poată fi restaurată. Urmasă aibă un rol important în răspândirea Evangheliei).

Explicaţi că, în luna aprilie a anului 1830, atunci când Biserica a fost organizată,tipărirea Cărţii lui Mormon abia fusese terminată iar cartea fusese scoasă la vânzarecu mai puţin de două săptămâni înainte. Rugaţi cursanţii să citească, în gând,Doctrină şi legăminte 20:8-12, căutând ceea ce conţine Cartea lui Mormon şi ceea

17

ce dovedeşte. Puteţi să le sugeraţi cursanţilor să marcheze ceea ce află. (Notă. Peparcusul acestui curs, puteţi încuraja cursanţii să marcheze adevăruri importante pecare le descoperă în scripturi.) În timp ce cursanţii citesc, scrieţi următoareaafirmaţie incompletă pe tablă:

Cartea lui Mormon dovedeşte lumii că…

După ce le-aţi acordat timp suficient, adresaţi cursanţilor întrebările următoare:

• Ţinând cont de ceea ce aţi citit, cum aţi completa afirmaţia de pe tablă?(Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar asiguraţi-vă că ei înţeleg următoruladevăr: Cartea lui Mormon demonstrează lumii faptul că scripturile suntadevărate, că Dumnezeu inspiră şi cheamă oameni să facă lucrarea Sa înzilele noastre şi că Dumnezeu este neschimbător.)

• În ce mod dovedeşte Cartea lui Mormon că Dumnezeu inspiră şi cheamăoameni pentru a face lucrarea Sa în zilele noastre?

• Atunci când o persoană ajunge să ştie despre adevărul Cărţii lui Mormon, cecunoaştere despre profetul Joseph Smith dobândeşte?

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 17:6 şi 19:26, pentru acăuta ce au în comun cele două versete.

• Ce au în comun aceste două versete? (Declaraţia Domnului referitoare laadevărul Cărţii lui Mormon.)

• Ce însemnătate are pentru voi faptul că Domnul şi-a depus mărturia despreadevărul Cărţii lui Mormon?

Cartea lui Mormon este cheia de boltă a religiei noastreScrieţi următorul adevăr pe tablă: Cartea lui Mormon este cheia de boltă areligiei noastre.

• Ce credeţi că înseamnă această afirmaţie?

Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Ezra Taft Benson (1899-1994) şirugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Există trei moduri în care Cartea lui Mormon este cheia de boltă a religieinoastre. Este cheia de boltă în mărturia noastră despre Hristos. Este cheia deboltă a doctrinei noastre. Este cheia de boltă a mărturiei” („Cartea lui Mormon –cheia de boltă a religiei noastre”, Liahona oct. 2011, p. 54-55).

Împărţiţi membrii clasei în grupuri mici. Desemnaţi fiecărui grup sădiscute una dintre următoarele teme: în ce fel este Cartea lui Mormon

„cheia de boltă în mărturia noastră despre Hristos”, în ce fel este „cheia de boltă adoctrinei noastre” sau în ce fel este „cheia de boltă a mărturiei”. (Puteţi desemna

LECŢIA 4

18

aceeaşi temă mai multor grupuri.) Oferiţi fiecărui grup un exemplar al următoareifoi de prezentare şi rugaţi-i să folosească în discuţiile lor afirmaţia care corespundetemei care le-a fost desemnată.

Cartea lui Mormon – cheia de boltă a religiei noastre„Cheia de boltă în mărturia noastră despre Hristos”

Cartea lui Mormon este cheia de boltă în mărturia noastră despre IsusHristos, care este El Însuşi piatra din capul unghiului a tot ceea ce facem.Ea depune mărturie, cu putere şi claritate, despre realitatea Sa… Mărturiasa despre Învăţător este clară, pură şi plină de putere… Mulţi dintrecreştinii din lume resping divinitatea Salvatorului. Ei pun sub semnulîntrebării naşterea Sa miraculoasă, viaţa Sa desăvârşită şi realitatea învierii

Sale glorioase. Cartea lui Mormon ne învaţă, în termeni simpli şi neechivoci, despreadevărul tuturor acestor fapte. De asemenea, ea pune la dispoziţie explicaţia cea maicompletă a doctrinei ispăşirii” (Ezra Taft Benson, „Cartea lui Mormon – cheia de boltă areligiei noastre”, Liahona oct. 2011, p. 54-55).

„Cheia de boltă a doctrinei noastre”

„În Cartea lui Mormon vom găsi plenitudinea acelor doctrine necesarepentru salvarea noastră. Iar ele sunt propovăduite clar şi simplu, astfelîncât chiar şi copiii pot învăţa căile salvării şi ale exaltării. Cartea luiMormon oferă atât de multe lucruri care lărgesc măsura în care înţelegemdoctrinele salvării. Fără ea, multe lucruri din ceea ce este propovăduit înalte scripturi nu ar fi câtuşi de puţin atât de simple şi preţioase” (Ezra Taft

Benson, „Cartea lui Mormon – cheia de boltă a religiei noastre”, Liahona, oct.2011, p. 54-55).

„Cheia de boltă a mărturiei”

„Cartea lui Mormon este cheia de boltă a mărturiei. Aşa cum bolta seprăbuşeşte dacă îndepărtăm cheia de boltă, tot aşa s-ar întâmpla cuBiserica în cazul în care Cartea lui Mormon nu ar fi adevărată… În cazul încare Cartea lui Mormon este adevărată… atunci oamenii trebuie săaccepte declaraţiile cu privire la restaurare şi la tot ce implică aceasta”(Ezra Taft Benson, „Cartea lui Mormon – cheia de boltă a religiei noastre”,

Liahona, oct. 2011, p. 54-55).

După ce le-aţi acordat timp suficient, invitaţi grupurile să împărtăşească membrilorclasei ceea ce au discutat.

LECŢIA 4

19

Încheiaţi această parte a lecţiei rugându-i pe cursanţi să împărtăşească ceea ce simtlegat de Cartea lui Mormon şi să împărtăşească modul în care a fost o cheie deboltă a mărturiilor lor.

Duşmanii încearcă să discrediteze Cartea lui MormonInvitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R.Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Timp de [mai mult de 180] de ani, această carte a fost examinată şi atacată,negată, analizată pe fragmente şi criticată cum probabil nu a fost nicio altă cartedin istoria modernă a religiei – probabil cum nu a fost nicio altă carte din toatăistoria religiei. Şi încă dăinuie. Fără succes, au apărut, au fost repetate şi audispărut deseori teorii despre originea ei – de la faptul că ar fi fost scrisă deEthan Smith sau Solomon Spaulding, la faptul că a fost ba produsul unui

paranoic, ba al unui geniu viclean. Niciunul dintre aceste răspunsuri patetice despre acestă cartenu a rezistat vreodată examinării deoarece nu există niciun alt răspuns decât acela dat de Josephîn calitate de tânăr traducător neşcolit al acesteia. Eu sprijin aceasta cu ceea ce străbunicul meua spus într-un mod foarte clar: «Niciun om ticălos nu ar putea scrie o carte ca aceasta; şi niciunom bun nu ar scri-o, decât dacă ar fi adevărată şi dacă Dumnezeu i-ar porunci să facă aceasta”(„Protejarea sufletelor”, Ensign sau Liahona, nov. 2009, p. 89).

• De ce este important să ne amintim că duşmanii Bisericii din zilele noastreîncearcă în mod frecvent să discrediteze Cartea lui Mormon?

• În ce fel întăreşte adevărul Cărţii lui Mormon declaraţia străbuniculuivârstnicului Holland?

Ca un exemplu, puteţi să explicaţi că unul dintre modurile în care duşmanii Bisericiidin zilele noastre încearcă să discrediteze Cartea lui Mormon este de a folosi probeADN pentru a încerca să discrediteze orice legătură între popoarele despre care sevorbeşte în Cartea lui Mormon şi nativii americani. Dacă cursanţii au întrebărireferitor la această problemă, încurajaţi-i să citească articolul din Gospel Topics,„Book of Mormon and DNA Studies”, care poate fi găsit la adresa lds.org/topics.

Ţineţi-vă strâns de ceea ce ştiţi că este adevăratRugaţi cursanţii să-şi imagineze că un prieten a spus că a auzit ceva care pare săcontrazică adevărul Cărţii lui Mormon.

• Ce sfat i-aţi oferi prietenului vostru?

• În ce mod vă ajută mărturia voastră despre adevărul Cărţii lui Mormon atuncicând vă confruntaţi cu critici la adresa Cărţii lui Mormon?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstniculuiJeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

LECŢIA 4

20

În momente de frică sau îndoială sau în perioade nesigure, păstraţi credinţa pecare o aveţi deja, chiar dacă acea credinţă este limitată… Atunci când acelemomente vor veni şi vor apărea probleme a căror rezolvare nu este imediată,ţineţi-vă bine de ceea ce ştiţi deja şi fiţi puternici până când veţi primi mai multăcunoaştere” („Cred, Doamne”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 93-94).

• Cum puteţi pune în practică afirmaţia vârstnicului Holland atunci când aveţide-a face cu întrebări legate de veridicitatea Cărţii lui Mormon? (Cursanţii potoferi răspunsuri diferite, dar puteţi sublinia următorul adevăr: Atunci cândavem de-a face cu întrebări sau îndoieli referitoare la Evanghelie, ar trebuisă ne ţinem strâns de ceea ce ştim deja că este adevărat şi să avemîncredere că, fie vom găsi un răspuns dacă continuăm să studiem, fieDumnezeu ne va revela răspunsul în viitor.)

• Ce adevăruri cunoaşteţi deja despre Cartea lui Mormon şi principiile pe care leconţine? Cum aţi dobândit acea cunoaştere?

Încheiaţi lecţia expunând următoarea declaraţie a preşedintelui Ezra Taft Benson şirugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Fiecare sfânt din zilele din urmă trebuie să facă din studiul acestei cărţi opreocupare pentru întreaga viaţă. Altfel, el îşi pune sufletul în primejdie şineglijează ceea ce ar putea să dea unitate spirituală şi intelectuală întregii salevieţi. Este o diferenţă între un convertit care este clădit pe stânca lui Hristos prinintermediul Cărţii lui Mormon şi se ţine bine de bara de fier şi unul care nu este”(„Cartea lui Mormon – cheia de boltă a religiei noastre”, Liahona oct.

2011, p. 57).

• Cum v-a protejat studiul făcut cu regularitate al Cărţii lui Mormon împotrivacelor care caută să distrugă credinţa voastră?

Depuneţi mărturie despre adevărul Cărţii lui Mormon. Invitaţi cursanţii să segândească la modul în care Cartea lui Mormon le-a influenţat vieţile. Rugaţi-i să segândească la ceea ce ar putea să facă pentru a oferi o prioritate mai mare studiuluidin Cartea lui Mormon. Amintiţi cursanţilor promisiunea lui Moroni, consemnatăîn Moroni 10:3-5, că aceia care doresc să-şi întărească mărturia despre Cartea luiMormon pot face aceasta studiind-o şi rugându-se în legătură cu veridicitatea ei.

Materiale de citit pentru cursanţi• Doctrină şi legăminte 17:6; 19:26; 20:5-12.

• Jeffrey R. Holland, „Protejarea sufletelor”, Ensign sau Liahona, nov. 2009,p. 88-90.

LECŢIA 4

21

LECŢIA 5

Restaurarea preoţieiIntroducereLa data de 15 mai 1829, Ioan Botezătorul le-a apărut luiJoseph Smith şi Oliver Cowdery şi a restaurat Preoţiaaaronică. La puţin timp după aceea, apostolul Petru dinvechime, Iacov şi Ioan le-au apărut lui Joseph şi Oliver şi aurestaurat Preoţia lui Melhisedec. Preoţia lui Melhisedec

deţine autoritate asupra tuturor oficiilor din Biserică şiadministrează în toate lucrurile spirituale. Această lecţie aredrept scop să îi ajute pe cursanţi să înţeleagă modul în carefuncţionează Biserica sub conducerea Preoţiei lui Melhisedec.

Lecturi suplimentare• Thomas S. Monson, „Preoţia – un dar sacru”, Ensign sau Liahona, mai 2007,

p. 57-60.

• Dallin H. Oaks, „Cheile şi autoritatea preoţiei”, Ensign sau Liahona, mai 2014,p. 49-52.

• Larry C. Porter, „The Restoration of the Aaronic and Melchizedek Priesthoods”,Ensign, dec. 1996, p. 30-47.

Sugestii pentru predareJoseph Smith – Istorie 1:68-71; Doctrină şi legăminte 13:1Ioan Botezătorul a restaurat Preoţia aaronicăExpuneţi o ilustraţie reprezentând unbotez (vezi Botezul unui tânăr băiat[Carte cu picturi inspirate din Evanghelie(2009), nr. 103; vezi, de asemenea,LDS.org]) şi o ilustraţie care să aratearate administrarea împărtăşaniei (veziBinecuvântarea împărtăşaniei [Carte cupicture inspirate din Evanghelie nr. 107;vezi, de asemenea, LDS.org]). Rugaţicursanţii să vă spună în ce fel ar fi vieţilelor diferite dacă nu ar avea acces laaceste rânduieli sacre. Amintiţicursanţilor că aceste rânduielireprezintă o parte dintrebinecuvântările pe care le primimdatorită faptului că Preoţia aaronică afost restaurată.

Invitaţi un cursant să citească, cu glastare, Joseph Smith – Istorie 1:68. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturilelor şi să identifice ceea ce au făcut Joseph Smith şi Oliver Cowdery care i-adeterminat să Îl întrebe pe Domnul despre botez. Rugaţi-i să spună ce au aflat.

22

Invitaţi un cursant să citească, cu glastare, Joseph Smith – Istorie 1:69.Subliniaţi faptul că, în Doctrină şilegăminte 13, sunt consemnate, deasemnea, cuvintele mesagerului, care afost Ioan Botezătorul. Adresaţimembrilor clasei întrebarea:

• De ce a fost necesar ca lui JosephSmith şi Oliver Cowdery să li seconfere preoţia de către un mesagerceresc? (Nu exista nimeni pepământ în acea perioadă care sădeţină cheile preoţiei [vezi Articolelede credinţă 1:5].)

Invitaţi cursanţii să citească JosephSmith – Istorie 1:70-71. Explicaţi căaceste versete clarifică faptul că profetulJoseph Smith a fost primul care aexercitat preoţia în această dispensaţie. Unii oameni se întreabă de ce IoanBotezătorul nu i-a botezat pe Joseph Smith şi Oliver Cowdery şi de ce le-a fostporuncit celor doi bărbaţi să-şi confere preoţia, din nou, unul altuia. Explicaţi faptulcă, deşi a fost necesar ca un mesager ceresc să restaureze autoritatea preoţiei pepământ pentru o nouă dispensaţie, odată ce acea autoritate a fost restaurată, toaterânduielile de pe pământ, precum botezul şi rânduirea, trebuiau efectuate de cătremuritori. Mai mult, instrucţiunile oferite de Ioan Botezătorul referitoare la faptul căJoseph şi Oliver trebuiau să-şi confere din nou preoţia unul altuia au făcut ca„rânduirea şi botezul să aibă legătura potrivită [sau ordinea potrivită]” (JosephFielding Smith, Doctrines of Salvation, compilaţie de Bruce R. McConkie, volumul 3[1954-1956], 3:91).

Scrieţi întrebarea următoare pe tablă:

Cum ne ajută Preoţia aaronică să primim binecuvântările ispăşirii lui IsusHristos?

Încurajaţi cursanţii să se gândească la această întrebare în timp ce le citiţi, cu glastare, următoarea afirmaţie a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celorDoisprezece Apostoli:

LECŢIA 5

23

„Ce înseamnă că Preoţia aaronică deţine «cheile slujirii îngerilor» şi ale«Evangheliei pocăinţei şi ale botezului şi ale iertării păcatelor»? Răspunsul segăseşte în rânduielile botezului şi în împărtăşanie. Botezul este pentru iertareapăcatelor, iar împărtăşania este o înnoire a legămintelor şi binecuvântărilorbotezului. Amândouă trebuie precedate de pocăinţă …

Niciunul dintre [noi] nu a trăit fără păcat de când am fost botezaţi. Dacă, dupăbotez, nu am avea posibilitatea de a ne curăţa, fiecare dintre noi am fi pierduţi din punct devedere spiritual …

Ni s-a poruncit să ne pocăim de păcatele noastre şi să venim la Domnul cu inima frântă şi spiritulsmerit şi să luăm din împărtăşanie potrivit legămintelor acesteia. Când ne înnoim legămintelebotezului astfel, Domnul înnoieşte efectul de curăţire al botezului nostru …

Nu putem explica mai bine importanţa Preoţiei aaronice în acest aspect. Toţi aceşti paşi esenţialicare au legătură cu iertarea păcatelor sunt efectuaţi prin rânduiala botezului necesară salvării şirânduiala de înnoire a împărtăşaniei” („The Aaronic Priesthood and the Sacrament”, Ensign, nov.1998, p. 37-38).

Invitaţi cursanţii să-şi împărtăşească răspunsurile la întrebarea de pe tablă.Depuneţi mărturie că rânduielile preoţiei aaronice fac să fie disponibile multebinecuvântări ale ispăşirii lui Isus Hristos, inclusiv botezul pentru iertareapăcatelor.

Joseph Smith – Istorie 1:72; Doctrină şi legăminte 84:19-22; 107:8, 18-19Petru, Iacov şi Ioan au restaurat Preoţia lui MelhisedecRugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor în timp ce un cursant citeşte,cu glas tare, Joseph Smith – Istorie 1:72. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagămai bine acest fragment, explicaţi faptul că, la scurt timp după vizita lui IoanBotezătorul, Joseph Smith şi Oliver Cowdery au primit Preoţia lui Melhisedec de laPetru, Iacov şi Ioan. Aceasta s-a întâmplat în luna mai a anului 1829, undeva înapropierea râului Susquehanna (vezi Larry C. Porter, „The Restoration of theAaronic and Melchizedek Priesthoods”, Ensign, dec. 1996, p. 30-47). Dupăorganizarea Bisericii, profetul a primit alte revelaţii cu privire la doctrina şi scopulpreoţiei. Preoţia reprezintă o temă des întâlnită în scriptura Doctrină şi legăminte.

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 84:19 şi 107:8, 18-19 şisă caute cum descriu acele versete autoritatea Preoţiei lui Melhisedec. Le puteţisugera cursanţilor să marcheze aceste fragmente drept referinţe. (Notă. Marcareareferinţelor reprezintă un instrument care poate fi folosit în studiul scripturilor şipoate oferi informaţii şi înţelegere suplimentare în legătură cu fragmentelestudiate.) După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi cursanţii să împărtăşeascăceea ce au aflat despre Preoţia lui Melhisedec. Pe măsură ce răspund, scrieţiurmătoarele expresii pe tablă:

administrează Evanghelia;

deţine cheile tainelor împărăţiei;

LECŢIA 5

24

deţine cheia cunoaşterii lui Dumnezeu;

deţine cheile binecuvântărilor spirituale ale Bisericii;

deţine cheile pentru primirea revelaţiei;

deţine cheia de a fi în comuniune cu oştirile cerului şi a trăi alături de Tatălşi Fiul.

Puteţi rezuma răspunsurile de pe tablă subliniind următorul adevăr: Preoţia luiMelhisedec deţine cheile tuturor rânduielilor şi binecuvântărilor spiritualeale Bisericii. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine expresiile de petablă, discutaţi unele dintre următoarele întrebări sau pe toate:

• Care sunt unele dintre modurile în care Preoţia lui Melhisedec „administreazăEvanghelia”? (D&L 84:19). (Răspunsurile pot să includă faptul că administreazărânduieli specifice şi prezidează asupra Bisericii şi o conduce.)

• Ce credeţi că înseamnă faptul că Preoţia lui Melhisedec „deţine cheia tainelorîmpărăţiei”? (D&L 84:19). (Puteţi explica că „tainele lui Dumnezeu suntadevăruri spirituale ce pot fi cunoscute doar prin revelaţie” [Ghid pentruscripturi, „Tainele lui Dumnezeu”, scriptures.lds.org]. Printre alte taine, acestverset face referire la rânduielile din templu care urmau să fie revelate în curândlui Joseph Smith şi faptul că ele trebuiau să fie administrate prin autoritateaPreoţiei lui Melhisedec. În templu, membrii Bisericii demni pot învăţa uneledintre „tainele lui Dumnezeu” pe măsură ce participă la înfăptuirea rânduielilorcare se administrează acolo şi ţin legămintele asociate acestora.

• Cum ne ajută Preoţia lui Melhisedec să obţinem „[cunoaşterea] luiDumnezeu”? (D&L 84:19). (Îl cunoaştem pe Dumnezeu pe măsură ceparticipăm la rânduielile care sunt înfăptuite prin Preoţia lui Melhisedec.)

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă expresia „[cunoaşterea] lui Dumnezeu”,puteţi citi următoarea afirmaţie a preşedintelui James E. Faust (1920-2007), dinPrima Preşedinţie:

„Care este cheia cunoaşterii lui Dumnezeu şi în ce fel o putem obţine? Fărăpreoţie nu poate exista o deplinătate a cunoaşterii lui Dumnezeu. Profetul JosephSmith a spus că Preoţia lui Melhisedec este canalul prin care sunt revelate din certoată cunoaşterea, doctrina, planul salvării şi toate lucrurile importante”[Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith (2007), p. 113]” („Cheiacunoaşterii lui Dumnezeu”, Liahona nov. 2004, p. 52).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 84:20-22. Rugaţimembrii clasei să urmărească în scripturile lor, căutând moduri prin care fiecaremembru al Bisericii se poate bucura de binecuvântările spirituale care suntdisponibile datorită Preoţiei lui Melhisedec. După aceea, adresaţi următoareleîntrebări:

LECŢIA 5

25

• Ce rânduieli pot fi administrate doar prin autoritatea Preoţiei lui Melhisedec?(Confirmarea, conferirea Preoţiei lui Melhisedec, rânduielile din templu,binecuvântarea copiilor, slujirea celor bolnavi, binecuvântările patriarhale,punerea deoparte într-o chemare.)

• Cum pot ajuta rânduielile preoţiei o persoană să simtă „puterea dumnezeirii”,însemnând puterea de a deveneni ca Dumnezeu?

• Cum ne pregătesc rânduielile Preoţiei lui Melhisedec să vedem faţa luiDumnezeu?

• Cum v-au ajutat rânduielile preoţiei să deveniţi mai asemănători luiDumnezeu?

• Ce alte experienţe au contribuit la obţinerea unei mărturii despre preoţie şi laaprecierea ei de către voi?

Împărtăşiţi-vă mărturia despre binecuvântările preoţiei. Încurajaţi cursanţii sămediteze la ceea ce pot face mai bine pentru a respecta mai mult îndrumările carevin de la conducătorii lor ai preoţiei.

Materiale de citit pentru cursanţi• Joseph Smith – Istorie 1:68-72; Doctrină şi legăminte 13:1; 84:18-22; 107:1-19.

• Thomas S. Monson, „Preoţia – un dar sacru”, Ensign sau Liahona, mai 2007,p. 57-60.

LECŢIA 5

26

LECŢIA 6

Organizarea BisericiiIntroducereDomnul i-a poruncit lui Joseph Smith, printr-o revelaţie, caBiserica Sa să fie organizată la data de 6 aprilie 1830 (veziD&L 20, introducerea secţiunii; D&L 20:1). Această revelaţie aoferit membrilor Bisericii o înţelegere mai bună a misiunii şiînvăţăturilor Salvatorului. Într-o revelaţie consemnată în

Doctrină şi legăminte 1:30, Domnul a numit Bisericarestaurată drept «singura Biserică adevărată şi vie de petoată faţa pământului», ceea ce subliniază rolul important alBisericii în zilele din urmă şi în vieţile noastre.

Lecturi suplimentare• Henry B. Eyring, „Biserica adevărată şi vie”, Ensign sau Liahona, mai 2008,

p. 20-24.

• „Organization of the Church of Jesus Christ”, capitolul 6 din Church History inthe Fulness of Times Student Manual, a doua ediţie (manual al SistemulEducaţional al Bisericii, 2003), p. 67-68.

• Boyd K. Packer, „The Only True Church”, Ensign, nov. 1985, p. 80-83.

• Jeffrey G. Cannon, „«Build Up My Church»: D&C 18, 20, 21, 22,” Revelations inContext series, 3 ian. 2013, history.lds.org.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 20:1-3Restaurarea Bisericii lui Isus HristosÎncepeţi lecţia rugând cursanţii să vă împărtăşească ceea ce ştiu despre Bisericaîntemeiată de Isus Hristos în perioada Noului Testament. Apoi, adresaţi întrebările:

• Ce credem că s-a întâmplat cu Biserica lui Isus Hristos după moarteaapostolilor?

• În ce mod clarifică acest lucru necesitatea restaurării Bisericii lui Isus Hristos?

Rugaţi un cursant să citească declaraţia următoare, în timp ce membrii clasei ascultăşi caută moduri prin care organizarea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zileledin Urmă a restaurat caracteristici importante ale Bisericii stabilite de Isus Hristos înperioada Noului Testament.

„În ziua de 6 aprilie 1830, la numai 11 zile după ce Cartea lui Mormon a fost pusă în vânzare, ungrup de aproximativ 60 de oameni s-au adunat în casa de bârne a lui Peter Whitmer, tatăl, dinFayette, New York. Acolo, Joseph Smith a organizat oficial Biserica, denumită ulterior, prinrevelaţie, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (vezi D&L 115:4). A fost unmoment plin de bucurie, cu o mare revărsare de Spirit. Împărtăşania a fost administrată,credincioşi au fost botezaţi, darul Duhului Sfânt a fost conferit şi bărbaţi au fost rânduiţi lapreoţie. Într-o revelaţie primită în timpul adunării, Domnul l-a desemnat pe Joseph Smithconducător al Bisericii: «văzător, traducător, profet, apostol al lui Isus Hristos, vârstnic al Bisericii,prin voinţa lui Dumnezeu, Tatăl, şi harul Domnului tău, Isus Hristos»(D&L 21:1). Biserica lui Isus

27

Hristos a fost, din nou, stabilită pe pământ” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith[2007], p. 9-10).

Rugaţi cursanţii să vă spună care sunt unele dintre caracteristicile Bisericiirestaurate a lui Isus Hristos care erau asemănătoare cu cele ale Bisericii dinperioada Noului Testament.

Explicaţi că, atunci când citim din Doctrină şi legăminte, poate fi de ajutor să citimintroducerea secţiunilor. Acest lucru ne ajută să stabilim contextul istoric alrevelaţiilor respective. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, introducereasecţiunii Doctrină şi legăminte 20. (Puteţi sublinia faptul că în ediţia 2013 ascripturii Doctrină şi legăminte, unele informaţii cu caracter istoric care nu erauincluse în ediţia din 1981 au fost adăugate la introducerea secţiunii.) Invitaţi un altcursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 20:1-3. Rugaţi membrii claseisă urmărească în scripturile lor pentru a dobândi o înţelegere mai bună desprerestaurarea Evangheliei. Adresaţi întrebarea:

• Despre ce adevăruri privind restaurarea Evangheliei suntem învăţaţi în acesteversete? (Unul dintre adevărurile pe care cursanţii îl pot identifica este căJoseph Smith a fost chemat de Dumnezeu şi i s-a poruncit să organizezeBiserica lui Isus Hristos.)

Citiţi, cu glas tare, următoarea afirmaţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley(1910-2008):

„Joseph Smith şi confraţii săi s-au adunat într-o casă simplă, din bârne, de laferma lui Peter Whitmer, în satul liniştit Fayette, New York, şi au organizatBiserica lui Hristos …

De la cei şase membri, câţi au fost la început, Biserica a crescut la ocuprinzătoare familie de credincioşi… Din acel sat liniştit, s-a dezvoltat oorganizaţie care este răspândită astăzi în 160 de naţiuni ale pământului Aceasta

reprezintă o dezvoltare remarcabilă. Numărul membrilor din afara Statelor Unite este mai maredecât cel de aici. Şi acesta este un lucru remarcabil. Nicio altă biserică cu originea pe teritoriulAmericii nu a crescut atât de repede şi nu s-a răspândit pe o suprafaţă atât de mare… Este unfenomen fără precedent” („Biserica merge mai departe”, Liahona, iulie 2002, p. 4).

• Ce este remarcabil, din punctul vostru de vedere, în legătură cu creşterea rapidăa Bisericii în zilele din urmă?

• Cum putem noi să ajutăm, în mod individual, ca Biserica Domnului să continuesă crească în zilele noastre?

Doctrină şi legăminte 20:17-37, 68-69.Doctrina Bisericii lui Isus Hristos şi îndatoririle membrilor botezaţiExplicaţi faptul că secţiunea 20 din Doctrină şi legăminte a fost cunoscută de cătreprimii membri ai Bisericii drept Articole şi legăminte ale Bisericii. Această secţiuneconţine multe dintre instrucţiunile Domnului cu privire la doctrina Bisericii lui Isus

LECŢIA 6

28

Hristos şi la îndatoririle membrilor ei. Această revelaţie a fost citită, cu glas tare, încadrul uneia dintre primele conferinţe ale Bisericii.

Rugaţi cursanţii să-şi imagineze că sunt unii dintre membrii noi ai Bisericii din anul1830 şi doresc să cunoască lucrurile în care trebuie să creadă în calitate de membriai Bisericii lui Isus Hristos. Rugaţi jumătate dintre membrii clasei să citească, îngând, Doctrină şi legăminte 20:17-28 şi cealaltă jumătate a membrilor clasei săcitească versetele 29-36, căutând doctrine importante pe care fiecare membru alBisericii restaurate a Domnului trebuie să le cunoască . Puteţi să le sugeraţi sămarcheze ceea ce găsesc.

După ce le-aţi acordat suficient timp, invitaţi cursanţii să împărtăşească ceea ce augăsit şi să explice de ce fiecare adevăr este important pentru ei. Puteţi scrieurmătorul adevăr pe tablă: Prin intermediul revelaţiei, Domnul a explicatdoctrina şi principiile.

Apoi, invitaţi-i să citească Doctrină şi legăminte 20:37 şi să caute cerinţele pe caretrebuie să le îndeplinească cei care au dorinţa de a fi botezaţi. Rugaţi cealaltăjumătate a membrilor clasei să citească Doctrină şi legăminte 20:68-69 şi să cauteceea ce aşteaptă Domnul de la noi după ce suntem botezaţi. Subliniaţi faptul căinstrucţiunile oferite în aceste versete reprezintă un model clar pe care membriiBisericii trebuie să-l urmeze.

Discutaţi următoarele întrebări cu membrii clasei:

• Ce trebuie să demonstreze o persoană înainte de a fi botezată? (Cursanţiitrebuie să înţeleagă următoarele lucruri: Înainte ca oamenii să poată fibotezaţi, ei trebuie să fie umili, să se pocăiască, să fie dornici să ia asupralor numele lui Isus Hristos şi să fie hotărâţi să Îl slujească până la sfârşit.)

• Ce aşteaptă Domnul de la noi după ce am fost botezaţi? (Răspunsurilecursanţilor pot să fie diferite, dar ei trebuie să identifice următorul adevăr: Dupăbotez, noi îi arătăm Domnului că suntem demni printr-un comportamentdrept şi un mod de exprimare pios.

• Ce credeţi că înseamnă a „dovedi… un comportament drept şi un mod deexprimare pios”? (D&L 20:69).

• De ce pot avea parte de binecuvântări membrii Bisericii care «[umblă] în toatăsfinţenia în faţa Domnului»? (D&L 20:69).

Dacă aveţi timp, puteţi sublinia pentru cursanţi faptul că doctrinele şi practicileBisericii, consemnate în Doctrină şi legăminte 20, sunt descrise şi în Cartea luiMormon, ajutându-ne să înţelegem faptul că Biserica lui Isus Hristos a fost, înprincipiu, aceeaşi în toate dispensaţiile. De exemplu, doctrinele descrise în Doctrinăşi legăminte 20:17-36 sunt consemnate, de asemenea, în Cartea lui Mormon. Înmod asemănător, rânduielile şi practicile consemnate în Doctrină şi legăminte20:73-80 sunt, de asemenea, consemnate în Cartea lui Mormon.

Doctrină şi legăminte 1:30„Singura Biserică adevărată şi vie”Explicaţi faptul că mulţi oameni, care trăiesc în zilele noastre, cred că toate bisericilesunt adevărate şi au dreptate, în mod egal, în faţa lui Dumnezeu. Cu toate acestea,

LECŢIA 6

29

cu aproximativ un an şi jumătate după ce Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor dinZilele din Urmă a fost organizată, Domnul a oferit o descriere importantă aBisericii. Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 1:30. Apoi,adresaţi întrebarea:

• Cum a drescris Domnul Biserica restaurată? (Cursanţii trebuie să exprimeurmătorul adevăr: Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmăeste singura biserică vie şi adevărată de pe toată faţa pământului.)

• Ce înseamnă pentru voi faptul că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zileledin Urmă este «singura biserică vie şi adevărată» de pe pământ? (Înainte ca eisă răspundă, puteţi să le amintiţi faptul că această doctrină nu are ca scop faptulca noi să ne simţim superiori faţă de ceilalţi.)

Expuneţi declaraţiile de mai jos, a preşedintelui Henry B. Eyring, din PrimaPreşedinţie, şi a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celor DoisprezeceApostoli, şi invitaţi un cursant să le citească cu glas tare. Rugaţi restul membrilorclasei să urmărească în exemplarele lor, căutând motive pentru care Biserica lui IsusHristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este considerată «singura biserică adevăratăşi vie».

„Aceasta este Biserica adevărată, singura Biserică adevărată, pentru că în ea segăsesc cheile preoţiei. Numai în această Biserică a conferit Domnul puterea de apecetlui pe pământ şi de a pecetlui în cer aşa cum a făcut în timpul apostoluluiPetru. Acele chei au fost restaurate lui Joseph Smith, care a fost autorizat atuncisă le confere membrilor Cvorumului celor Doisprezece” (Henry B. Eyring,„Biserica adevărată şi vie”, Ensign sau Liahona, mai 2008, p. 20).

„Domnul a declarat că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este«singura Biserică adevărată şi vie de pe toată faţa pământului» (D&L 1:30).Această Biserică restaurată este adevărată deoarece este Biserica Salvatorului; Eleste «calea, adevărul şi viaţa» (Ioan 14:6). Este o Biserică vie datorită lucrărilor şidarurilor Duhului Sfânt” (David A. Bednar, „Primiţi-L pe Duhul Sfânt”, Ensign sauLiahona, nov. 2010, p. 97).

• În ce mod fac adevărurile explicate de preşedintele Eyring şi de vârstniculBednar ca Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă să fie diferităde toate celelalte biserici de pe pământ? (Este Biserica Salvatorului, are lucrărileşi darurile Duhului Sfânt şi cheile preoţiei se găsesc în ea. Puteţi sugeracursanţilor să scrie unele dintre aceste adevăruri pe marginea paginii propriilorscripturi, lângă versetul Doctrină şi legăminte 1:30.

Explicaţi faptul că preşedintele Boyd K. Packer, din Cvorumul celor DoisprezeceApostoli, a citat din Doctrină şi legăminte 1:30 şi, apoi, a explicat de ce esteimportantă această descriere a Bisericii oferită de Divinitate. Invitaţi un cursant săcitească, cu glas tare, afirmaţia următoare a preşedintelui Packer:

LECŢIA 6

30

„Excludeţi această doctrină şi nu mai există niciun scop pentru a justificarestaurarea. …

Nu am inventat doctrina referitoare la singura biserică adevărată. A venit de laDomnul. Indiferent de modul în care ceilalţi ne percep, indiferent de cât deîngâmfaţi părem să fim, indiferent de criticile îndreptate către noi, trebuie să opropovăduim tuturor celor care ascultă …

Noi nu afirmăm că alţii nu au niciun adevăr. Domnul i-a descris ca având «o formă de evlavie».Convertiţii din Biserică pot aduce cu ei tot adevărul pe care îl au şi vor primi în plus” („The OnlyTrue Church”, Ensign, nov. 1985, p. 82).

• Cum clarifică această doctrină necesitatea unei restaurări?

Rugaţi cursanţii să explice cum pot oamenii să ajungă să cunoască prin experienţăpersonală că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este adevărată.

Materiale de citit pentru cursanţi• Doctrină şi legăminte 1:30; 20:1-3, 17-37, 68-69.

• Henry B. Eyring, „Biserica adevărată şi vie”, Ensign sau Liahona, mai 2008,p. 20-24.

LECŢIA 6

31

LECŢIA 7

Proclamaţi Evanghelianepieritoare

IntroducereScriptura Doctrină şi legăminte conţine revelaţii de la Domnulpentru anumiţi membrii ai Bisericii, transmise prinintermediul profetului Joseph Smith, poruncind membrilorBisericii să se pocăiască şi să-i adune pe cei aleşi. Biserica acrescut rapid, pe măsură ce profetul Joseph Smith a chemat

misionari şi aceştia au devenit instrumente în mâinileDomnului. Membrii Bisericii de astăzi primesc binecuvântărifăcând munca misionară atunci când înţeleg şi îşi îndeplinescresponsabilităţile în ceea ce priveşte împărtăşireaEvangheliei.

Lecturi suplimentare• Neil L. Andersen, „Este un miracol”, Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 77-80.

• L. Tom Perry, „Aduceţi suflete la Mine”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p.109-112.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 29:4-7; 33:2-7Domnul cheamă slujitori pentru a ajuta la adunarea copiilor SăiExpuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley (1910-2008) şirugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Munca misionară este esenţa vieţii Bisericii. Este principalul mod prin carecreşte. Datorită acestei slujiri, Biserica a ajuns la numărul de membri pe care îlare astăzi” („Missionary Service”, First Worldwide Leadership Training Meeting,11 ian. 2003, p. 17).

• În opinia voastră, în ce moduri poate munca misionară să fie considerată«esenţa vieţii Bisericii»?

Explicaţi faptul că, în primele zile ale restaurării, membrii Bisericii cereau, adesea,profetului Joseph Smith să se roage pentru a primi revelaţie în numele lor, pentrua-i ajuta să ştie cum pot contribui la lucrarea Domnului. Uneori, aceste revelaţiierau primite pentru o singură persoană iar alteori pentru mai multe persoane.Explicaţi că Doctrină şi legăminte 33 este un exemplu de revelaţie primită înnumele a două persoane: Ezra Thayer (sau Thayre) şi Northrop Sweet.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină şi legăminte33:2-7. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a căutacuvinte, expresii sau simboluri folosite de Domnul care au legătură cu rolul nostru

32

în cadrul muncii misionare şi care subliniază importanţa faptului de a declaraEvanghelia în zilele din urmă.

• Ce simboluri a folosit Domnul? (În timp ce cursanţii răspund, puteți să scrieţirăspunsurile lor pe tablă.)

• În ce mod ilustrează aceste simboluri rolul nostru în cadrul muncii misionare şisubliniază importanţa faptului de a declara Evanghelia?

Rugaţi cursanţii să studieze cu atenţie versetul 6 şi să identifice ce îndeplinim atuncicând declarăm Evanghelia altora. Apoi, rugaţi-i să formuleze folosind propriilecuvinte ceea ce au aflat. (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie săînţeleagă următorul principiu: Pe măsură ce predicăm Evanghelia lui IsusHristos altora, ajutăm la adunarea aleşilor Domnului. Puteţi să relataţi că, dupăprimirea acestei revelaţii, Ezra Thayer „şi-a umplut hambarul” cu oameni dornicisă-l audă pe Joseph Smith şi cu alţii dornici să predice Evanghelia [Documents,Volume 1: July 1828 - June 1831, volumul 1 al seriei Documente din The Joseph SmithPapers (2013), p. 206].)

Împărtăşiţi următoarea definiţie despre ceea ce înseamnă adunarea lui Israel pecare a oferit-o vârstnicul Bruce R. McConkie (1915-1985), din Cvorumul celorDoisprezece Apostoli:

„Adunarea lui Israel constă în a crede, a accepta şi a trăi în armonie cu tot ceeace a oferit Domnul, cândva, poporului Său ales din vechime… Constă în a credeîn Evanghelie, a ne alătura Bisericii şi a intra în împărăţie” (A New Witness forthe Articles of Faith [1985], p. 515).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea relatare despre unii dintreprimii misionari care au fost chemaţi după organizarea Bisericii. Rugaţi membriiclasei să fie atenţi la modul în care aceşti missionari au avut succes în adunareaunora dintre aleşii Domnului.

„[În toamna anului 1830], Domnul i-a revelat lui Joseph Smith că Oliver Cowdery, PeterWhitmer Jr., Parley P. Pratt şi Ziba Peterson trebuiau să «[se ducă] la lamaniţi şi să le [predice]Evanghelia [Sa] (D&L 28:8; 30:5-6; 32:1-3). Aceşti misionari au călătorit aproximativ 2.400kilometri, predicând pentru scurt timp printre diferite triburi de indieni… Totuşi, cel mai maresucces al misionarilor a avut loc atunci când s-au oprit în ţinutul Kirtland, Ohio. Acolo, ei aubotezat aproximativ 130 de convertiţi, în cea mai mare parte oameni care aparţineaucongregraţiei baptiste reformate a lui Sidney Rigdon, deschizându-se astfel ceea ce avea sădevină, în anul următor, locul de adunare pentru sute de membri ai Bisericii. Misionarii au găsit,de asemenea, mai mulţi convertiţi printre coloniştii din ţinutul Jackson, Missouri, acolo unde maitârziu ar fi urmat să fie întemeiat oraşul Sion” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith[2007], p. 158; vezi, de asemenea, Richard Dilworth Rust, „A Mission to the Lamanites: D&C 28,30, 32”, Revelations in Context series, 22 febr. 2013, history.lds.org).

Explicaţi faptul că aceste convertiri care s-au petrecut în nordul statului Ohio aufăcut ca numărul membrilor Bisericii din acea perioadă să se dubleze.

LECŢIA 7

33

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 29:4-7 şi să cautedefiniţia «aleşilor [Domnului]».

• Cum i-a descris Salvatorul pe aleşii Săi?

Explicaţi cursanţilor faptul că munca înfăptuită de primii misionari care au slujit înafara Americii de Nord cuprinde şi exemple miraculoase ale modului în careDomnul îi adună pe aleşii Săi cu ajutorul slujitorilor Săi. Invitaţi un cursant săcitească, cu glas tare, rezumatul de mai jos. Rugaţi membrii clasei să asculte cuatenţie sfatul pe care profetul Joseph Smith l-a oferit vârstnicului Heber C. Kimball(1801-1868).

„Heber C. Kimball, un membru al Cvorumului celor Doisprezece, a spus: «În prima zi din iunie1837, cu aproximaţie, profetul Joseph a venit la mine, în timp ce stăteam în… templu, înKirtland, şi, şoptindu-mi, mi-a spus: ‘Frate Heber, Spiritul Domnului mi-a şoptit: Lasă-l peslujitorul Meu, Heber, să meargă în Anglia şi să proclame Evanghelia Mea şi să deschidă uşasalvării pentru acea naţiune’». Vârstnicul Kimball a fost copleşit la gândul unei astfel de acţiuni:«M-am simţit unul dintre cei mai slabi slujitori ai lui Dumnezeu. L-am întrebat pe Joseph ce artrebui să spun când ajung acolo; el mi-a spus să merg la Domnul şi El mă va îndruma şi va vorbiprin mine acelaşi Spirit care l-a [îndrumat] pe el».

Profetul a dat chemări şi lui Orson Hyde, Willard Richards şi Joseph Fielding în Kirtland şi lui IsaacRussell, John Snyder şi John Goodson în Toronto, Canada. Aceşti fraţi trebuiau să se alăturevârstnicului Kimball în misiunea sa în Anglia. După ce s-au adunat în New York, ei au plecat cunava Garrick către Marea Britanie în ziua de 1 iulie 1837. Această primă misiune în afara Americiide Nord a adus aproximativ 2.000 de convertiţi în Biserică în primul an petrecut de misionari înAnglia. Vârstnicul Kimball a scris cu bucurie profetului: «Slavă lui Dumnezeu, Joseph, Domnuleste cu noi printre naţiuni!»

A doua misiune apostolică în Marea Britanie, implicând majoritatea membrilor Celor Doisprezecesub conducerea lui Brigham Young, a fost îndrumată de profet de la Nauvoo. Plecând în toamnaanului 1839, Cei Doisprezece au sosit în Anglia în anul 1840. Acolo, ei au început o lucrare care,până în 1841, avea să aducă peste 6.000 de convertiţi în Biserică” (Învăţături ale preşedinţilorBisericii: Joseph Smith, p. 346-347).

• Ce sfat a primit Heber C. Kimball de la profetul Joseph Smith?

• Descrieţi o întâmplare în care aţi avut parte de ajutorul Domnului în efortulvostru de a împărtăşi Evanghelia.

Doctrină şi legăminte 4:1-7; 18:10-16; 31:1-12; 34:5-6; 39:20-23; 88:81Aceia care au fost avertizaţi trebuie să îi avertizeze pe vecinii lorExplicaţi faptul că, în Doctrină şi legăminte, le este amintit în mod constantmembrilor Bisericii despre responsabilitatea şi binecuvântările faptului de a luaparte la munca misionară. Responsabilitatea noastră de a împărtăşi Evanghelia cualţii este un model şi o temă care se repetă în revelaţiile consemnate în Doctrină şilegăminte. Faptul de a învăţa să recunoaştem modele şi teme ne permite să neospătăm mai bine din cuvintele lui Hristos (vezi David A. Bednar, „Un rezervor deapă vie” [Seară la gura sobei la Universitatea Brigham Young, 4 febr. 2007],speeches.byu.edu).

LECŢIA 7

34

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 88:81 şi, apoi, să rezumefolosind propriile cuvinte modul în care acest lucru se aplică membrilor actuali aiBisericii. (Un răspuns pe care cursanţii îl pot da este că toţi cei care au acceptatEvanghelia lui Isus Hristos au datoria să o împărtăşească altora.)

Expuneţi urmtătorul tabel sau copiaţi-l pe tablă. Împărţiţi membrii clasei în treigrupuri şi desemnaţi fiecărui grup unul dintre fragmentele scripturale. Rugaţicursanţii să citească fragmentele scripturale desemnate şi să caute responsabilităţileşi binecuvântările faptului de a propovădui Evanghelia.

Responsabilităţi Binecuvântări

Doctrină şi legăminte 4:1-7

Doctrină şi legăminte 18:10-16.


După ce aţi acordat timp suficient cursanţilor, rugaţi-i să împărtăşească membrilorclasei ceea ce au aflat.

Expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celorDoisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare: Rugaţimembrii clasei să asculte descrierea pe care a făcut-o vârstnicul Bednar în ceea cepriveşte responsabilitatea noastră de a împărtăşi Evanghelia.

„Ucenicii devotaţi ai lui Isus Hristos au fost şi vor fi mereu misionari curajoşi. Unmisionar este un ucenic al lui Hristos care depune mărturie că El este Mântuitorulşi proclamă adevărurile Evangheliei Sale.

Biserica lui Isus Hristos a fost şi va fi mereu o biserică misionară. Fiecare membrual Bisericii Salvatorului a acceptat obligaţia solemnă de a ajuta la îndeplinireaînsărcinării divine dată de Domnul apostolilor Săi, aşa cum a fost consemnată în

Noul Testament:

«Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi alSfântului Duh.

Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până lasfârşitul veacului. Amin» (Matei 28:19-20).

Sfinţii din zilele din urmă iau în serios responsabilitatea de a propovădui tuturor oamenilor dintoate naţiunile despre Domnul Isus Hristos şi Evanghelia Sa restaurată …

Într-adevăr, noi simţim că avem responsabilitatea solemnă de a duce acest mesaj fiecărei naţiuni,fiecărui neam, fiecărei limbi şi fiecărui popor” („Veniţi de vedeţi”, Ensign sau Liahona, nov.2014, p. 107).

LECŢIA 7

35

• De ce ar trebui ca membrii Bisericii Salvatorului să privească munca misionarăca fiind o obligaţie solemnă?

Expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului L. Tom Perry, din Cvorumul celorDoisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare. Rugaţimembrii clasei să urmărească cu atenţie şi se mediteze la motivele pentru care arputea dori să devină mai sârguincioşi în împărtăşirea Evangheliei.

„Evanghelia este centrată pe ispăşirea Domnului şi Salvatorului nostru. Ispăşireaoferă puterea de a şterge păcatele, de a vindeca şi de a garanta viaţa eternă.Toate binecuvântările nepreţuite ale ispăşirii pot fi date numai celor care trăiescîn conformitate cu principiile Evangheliei şi primesc rânduielile acesteia –credinţa în Isus Hristos, pocăinţa, botezul, primirea Duhului Sfânt şi îndurareapâna la sfârşit. Marele nostru mesaj misionar către lume este că toată omenirea

este invitată să fie salvată şi să intre în turma Păstorului cel Bun, chiar Isus Hristos.

Mesajul nostru misionar este întărit de cunoaşterea restaurării. Ştim că Dumnezeu vorbeşteprofeţilor Săi în ziua de azi exact aşa cum El a făcut în vechime. Noi ştim, de asemenea, căEvanghelia Sa este administrată prin puterea şi autoritatea preoţiei. Niciun alt mesaj nu are oatât de măreaţă semnificaţie eternă pentru fiecare om care trăieşte azi pe pământ” („Aduceţisuflete la Mine”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 110-111).

• De ce credeţi că fiecare dintre noi ar trebui să devină mai sârguincios înîmpărtăşirea Evangheliei? (Răspunsurile trebuie să includă: Atunci cândîmpărtăşim Evanghelia altora, le oferim acces la binecuvântările ispăşiriilui Isus Hristos.)

Invitaţi cursanţii să studieze Doctrină şi legăminte 34:5-6, 39:20-23 şi să caute unalt motiv important datorită căruia Domnul ne-a poruncit să împărtăşim mesajulEvangheliei altora. (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, dar ei trebuie să înţeleagăurmătorul adevăr: Pe măsură ce împărtăşim mesajul Evangheliei altora, îiajutăm să se pregătească pentru a Doua Venire a lui Isus Hristos.)

• În ce mod vă motivează să împărtăşiţi Evanghelia celor care nu sunt membri aiBisericii faptul că înţelegeţi importanţa eternă a Evangheliei.

• Descrieţi o experienţă pe care aţi avut-o în legătură cu împărtăşirea mesajuluiEvangheliei altora.

Acordaţi-le cursanţilor câteva minute să se gândească şi să scrie lucrurile pe care lepot face pentru a participa la împărtăşirea Evangheliei. De exemplu, ar putea scrienumele unei persoane pe care o cunosc, care nu este momentan un membră aBisericii, şi să-şi ia angajamentul să împărtăşească Evanghelia acelei persoane.Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească ceea ce au planificat să facă. Încurajaţicursanţii să acţioneze asupra oricăror îndemnuri pe care le-au primit şi să se roageîn fiecare zi pentru o ocazie de a împărtăşi Evanghelia altora.

Materiale de citit pentru cursanţi• Doctrină şi legăminte 4:1-7; 18:10-16; 29:4-7; 31:1-12; 33:2-7; 34:5-6; 39:20-23;

88:81.

• Neil L. Andersen, „Joseph Smith”, Ensign sau Liahona, nov. 2013, p. 77-80.

LECŢIA 7

36

LECŢIA 8

Adunarea lui Israel în zileledin urmă

IntroducereÎn decursul unui an de la organizarea Bisericii, Domnul le-aporuncit sfinţilor să se adune în Ohio (vezi D&L 37:3). Deatunci, sfinţii din zilele din urmă s-au adunat în diferite locuri,pe măsură ce au căutat să îl urmeze pe profetul în viaţă şi să

întemeieze locuri sigure unde să locuiască. În această lecţie,cursanţii vor învăţa că Domnul îşi adună poporul pentru a-iîntări şi pregăti să primească binecuvântări mai mari, inclusivbinecuvântările din templu (vezi D&L 84:4).

Lecturi suplimentare• Russell M. Nelson, „Adunarea Israelului risipit”, Ensign sau Liahona, nov. 2006,

p. 79-82.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 38:31-33; 39:15; 95:8; 110:9Chemarea de adunare în OhioArătaţi harta „Zona New York, Pennsylvania şi Ohio din SUA” (Hărţi din scripturi,fotografii şi date cronologice din istoria Bisericii, harta 3), care se găseşte la sfârşitulscripturii Doctrină şi legăminte sau o altă hartă a acelei zone.

Invitaţi cursanţii să identifice locurile principale în care au avut loc următoareleevenimente importante ale restaurării: Prima Viziune (Manchester, New York),restaurarea preoţiei (Harmony, Pennsylvania) şi organizarea Bisericii (Fayette,New York).

După aceea, rugaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, următoareaafirmaţie:

37

„Sidney Rigdon, care era un fost pastor protestant şi un nou convertit în Biserică din zonaKirtland, împreună cu un prieten pe nume Edward Partridge, care nu era membru, eraunerăbdători să-l întâlnească pe profet şi să înveţe mai multe dintre învăţăturile care eraupropovăduite în Biserică. În luna decembrie a anului 1830, ei au călătorit mai mult de 400 dekilometri la Fayette, New York, pentru a-l vizita pe Joseph Smith. Ei i-au cerut să-L întrebe peDomnul cu privire la ei şi la sfinţii din Kirtland. Drept răspuns, Domnul a revelat faptul că sfinţiidin New York trebuie «să se adune împreună în Ohio» (D&L 37:3). În cadrul celei de-a treia şiultime conferinţe a Bisericii organizate în New York, care a avut loc la ferma familiei Whitmer, ladata de 2 ianuarie 1831, Domnul a repetat porunca Sa [ca membrii Bisericii să se mute înOhio]… Aceasta a fost prima chemare din această dispensaţie pentru ca sfinţii să se aduneîmpreună …

„Aproximativ 68 de membri din Colesville erau în drum spre Ohio până la jumătatea lunii apriliea anului 1831. La fel de supuşi poruncii Domnului erau 80 de sfinţi din ramura Fayette şi 50 dinramura Manchester, care-şi părăsiseră casele la începutul lunii mai a anului 1831… Până lajumătatea lunii mai, toţi membrii care aparţineau ramurilor Bisericii din New York au putut săcălătorească cu ajutorul vapoarelor, traversând lacul Erie către portul Fairport, Ohio, unde au fostîntâmpinaţi de alţi sfinţi şi conduşi către micuţele oraşe Kirtland şi Thompson. Marea adunare asfinţilor din zilele din urmă începuse” (Our Heritage: A Brief History of The Church of Jesus Christof Latter-day Saints [1996], p. 17-19).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 38:31-33. Invitaţimembrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să identifice moduri în care sfinţiiaveau să fie binecuvântaţi dacă se supuneau poruncii de a se aduna în Ohio.Cursanţii trebuie să identifice patru binecuvântări: (1) „[vor putea] scăpa de putereaduşmanului”, (2) „[se vor aduna la Dumnezeu] ca oameni drepţi”, (3) vor primilegea lui Dumnezeu şi (4) vor „fi înzestraţi cu putere de sus”. Puteţi sugeracursanţilor să marcheze aceste patru binecuvântări în scripturile lor. (Notă.Identificarea listelor din scripturi îi poate ajuta pe cursanţi să recunoască punctecheie pe care Domnul sau profetul le subliniază.)

Scrieţi, pe tablă, următorul lucru: Domnul îşi adună poporul pentru a-l protejaşi întări din punct de vedere spiritual. Puteţi sublinia faptul că, în scripturi,doctrina referitoare la adunare este adesea asociată protecţiei. „O asociere este orelaţie sau legătură între idei, oameni, lucruri sau evenimente iar scripturile suntpline de asocieri” (David A. Bednar, „A Reservoir of Living Water” (seară la gurasobei la Universitatea Brigham, 4 febr. 2007), p. 4, speeches.byu.edu).

Explicaţi că, tot aşa cum Domnul a condus pe Israelul din vechime la muntele Sinaişi i-a dat legi, la fel i-a instruit pe sfinţii din zilele din urmă să se adune la Ohiopentru ca ei să poată să primească legea Sa în această dispensaţie (vezi D&L 38:32).În Ohio, Domnul a început să reveleze legea Sa Bisericii (vezi introducerea lasecţiunea 42 din D&L). Apoi, adresaţi întrebările:

• În ce mod vă ajută să vă simţiţi protejaţi de puterea lui Satana faptul că văadunaţi cu cei care au aceleaşi standarde ca voi?

• În ce mod ne ajută să ne întărim din punct de vedere spiritual faptul că primimlegile lui Dumnezeu?

• Ce credeţi că înseamnă faptul că, în Ohio, sfinţii vor fi «înzestraţi cu puterede sus»?

LECŢIA 8

38

Explicaţi că binecuvântarea promisă de a fi «înzestraţi cu putere de sus» a începutsă fie îndeplinită la cinci ani de la momentul în care sfinţii s-au adunat în Ohio,când construcţia Templului Kirtland a fost terminată. După ce a fost terminat,mesageri cereşti au vizitat templul pentru a restaura cheile şi autoritatea necesarepentru a înfăptui rânduieli sacre, oferindu-le lui Joseph Smith şi Oliver Cowdery.Manifestări spirituale au fost revărsate asupra multor sfinţi atunci când templul afost dedicat. Un număr mic de sfinţi au primit rânduielile spălării şi ungerii întemplu. După câţiva ani, în Nauvoo, promisiunea de a fi înzestraţi cu putere acontinuat să fie îndeplinită atunci când rânduiala înzestrării din templu a fostrevelată. Expuneţi următoarea declaraţie a profetului Joseph Smith, oferită înNauvoo, şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Care a fost obiectivul adunării… poporului lui Dumnezeu în orice epocă a lumii?Obiectivul principal a fost construirea, pentru Domnul, a unei case în care El să nepoată dezvălui nouă, oamenilor din poporul Lui, rânduielile casei Sale şi gloriileîmpărăţiei Sale şi să ne poată învăţa calea salvării…” (Învăţături ale preşedinţilorBisericii: Joseph Smith [2007], p. 440).

• În ce moduri aţi văzut că îi binecuvântează Dumnezeu pe sfinţii din zilele dinurmă atunci când aceştia se adună şi construiesc temple aşa cum a poruncit El?

Doctrină şi legăminte 45:62-67Domnul descrie Noul Ierusalim sau SionulExplicaţi că, la scurt timp după ce sfinţii din New York s-au adunat în Ohio, multearticole din ziare şi zvonuri au denaturat adevărul şi au calomniat Biserica. În totacest timp, profetul Joseph Smith a primit o revelaţie cu privire la locul paşnic şisigur desemnat pentru adunare.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 45:62-67. Rugaţimembrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să identifice motivul pentru careDomnul le-a poruncit sfinţilor să se adune „în regiunile vestice” (D&L 45:64).Adresaţi următoarele întrebări:

• Ce a spus Domnul că era „chiar la uşile [lor]”? Ce înseamnă pentru voi expresia„chiar la uşile [lor]”?

• Ce a dorit Domnul ca sfinţii să facă pe măsură ce se adunau în regiunile vestice?

• De ce trebuiau să-şi adune bogăţiile? (Explicaţi că termenul proprietate se referăla pământul pe care sfinţii puteau să trăiască şi să Îl preaslăvească pe Domnul.)

• Cum urma să se numească ţara moştenirii sfinţilor?

Explicaţi că, în scripturi, cuvântul Sion poate avea mai multe înţelesuri. Uneori, sereferă la oamenii din Sion şi îi descrie ca fiind „cei care au inima pură” (D&L97:21). În rest, Sion se referă la întreaga Biserică şi la ţăruşii ei din întreaga lume(vezi D&L 82:14). Cuvântul Sion se poate referi, de asemenea, la anumite locurigeografice. În Doctrină şi legăminte 45:66-67, Sion, numit uneori Noul Ierusalim, sereferă la un oraş pe care sfinţii aveau să-l întemeieze şi unde aveau să se adune

LECŢIA 8

39

(vezi, de asemenea, 3 Nefi 20:22; 21:23; Eter 13:1-8; Bible Dictionary, „Zion”).Discutaţi următoarele întrebări:

• Cum a descris Domnul Noul Ierusalim sau Sionul? (Cursanţii pot folosi cuvintediferite, dar trebuie să înţeleagă următoarea doctrină: Noul Ierusalim avea săfie un loc al păcii şi siguranţei şi slava lui Dumnezeu urma să fie acolo.)

• În ce moduri faptul de a fi un membru al Bisericii v-a asigurat siguranţa şi paceacare se găsesc în Sion?

Explicaţi că, la sfârşitul celei de-a patra conferinţe a Bisericii, ţinută în în luna iuniea anului 1831 în Kirtland, Ohio, Domnul i-a poruncit lui Joseph Smith şi altorvârstnici să străbată aproximativ 1.500 de kilometri pentru a ajunge în Missouri, înechipe de câte doi, şi să predice pe parcursul călătoriei lor (vezi D&L 52, rezumatulversetului). După ce au sosit, profetul a primit o revelaţie în care ţinutul Missouriera indentificat drept «pământul făgăduinţei şi locul pentru oraşul Sionului» iarIndependence, Missouri, drept «centrul» (D&L 57:1-3). În decursul următorilorcâţiva ani, sute de sfinţi din zilele din urmă, dornici să construiască Sionul, s-aumutat în zona ţinutului Jackson din Missouri. Din nefericire, conflictele dintremembrii Bisericii şi alţi locuitori din acea zonă au crescut în intensitate şi situaţia adevenit în cele din urmă violentă. În lunile noiembrie şi decembrie ale anului 1838,sfinţii au fost forţaţi să-şi părăsească casele din ţinutul Jackson.

Doctrină şi legăminte 115:5-6Poporul lui Dumnezeu se adună astăzi în ţăruşii SionuluiPentru a arăta efortul sfinţilor de a se aduna în alte locuri ale păcii şi siguranţei,expuneţi harta „Deplasarea spre vest a Bisericii” (Hărţi din scripturi, fotografii şidate cronologice din istoria Bisericii, harta 6), care se găseşte la sfârşitul scripturiiDoctrină şi legăminte.

Explicaţi că sfinţii au fost forţaţi, în cele din urmă, să plece din Kirtland, Ohio, şi, deasemenea, din alte locuri aflate în vestul statului Missouri. În anul 1839, sfinţii auînceput să se adune în Nauvoo, Illinois, unde au început să întemeieze un oraşmare. Însă, la scurt timp de la moartea profetului Joseph Smith, membrii Bisericiiau fost forţaţi din nou să-şi părăsească locuinţele. Ei s-au mutat în zona MunţilorStâncoşi şi au întemeiat aşezări de-a lungul părţii de vest a Americii de Nord, sediulcentral al Bisericii fiind în oraşul Salt Lake.

LECŢIA 8

40

Invitaţi cursanţii să citească Doctrină şi legăminte 115:5-6. Apoi, adresaţiîntrebarea:

• Potrivit acestor versete, ce binecuvântări sunt promise celor care se adună înţăruşii Sionului? (Răspunsurile trebuie să includă următorul adevăr: Neadunăm în ţăruşii Sionului pentru a fi apăraţi şi a găsi un refugiuîmpotriva răului.)

• În ce moduri pot ţăruşii Sionului să asigure membrilor Bisericii apărare şirefugiu în ţările lor natale?

• Când aţi simţit putere şi protecţie atunci când v-aţi adunat împreună cu sfinţiiîn episcopia sau ramura voastră?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine ce înseamnă pentru membriiBisericii să se adune astăzi în ţăruşii Sionului, expuneţi următoarea afirmaţie avârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi uncursant să o citească cu glas tare:

„În primii ani ai acestei dispensaţii, adunarea la Sion se făcea în mai multe locuridin Statele Unite: la Kirtland, la Missouri, la Nauvoo şi pe vârfurile munţilor.Întotdeauna aceste adunări se produceau la locurile viitoarelor temple. Dupăcrearea ţăruşilor şi construirea de temple în majoritatea ţărilor unde există unnumăr mare de credincioşi, porunca din ziua de azi este nu de a ne strângeîntr-un singur loc, ci de a ne strânge în cadrul ţăruşilor din ţările noastre natale.

Credincioşii se pot bucura de deplinătatea binecuvântărilor eternităţii în Casa Domnului… Înacest fel, ţăruşii Sionului sunt pentru «apărare şi pentru refugiu împotriva furtunii şi împotrivamâniei, când aceasta va fi revărsată fără amestec pe întreg pământul» (D&L 115:6)” („Pregătireapentru a Doua Venire”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 8).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedinteluiSpencer W. Kimball (1895-1985):

„Adunarea lui Israel constă în faptul de a deveni membru al adevăratei Biserici şide a dobândi o cunoaştere a Dumnezeului Cel Adevărat… Prin urmare, orice omcare a acceptat Evanghelia restaurată, care caută acum să-L preaslăvească peDomnul în propria sa limbă şi alături de sfinţii din naţiunea în care trăieşte, s-asupus legii privind adunarea lui Israel şi este moştenitor al tuturorbinecuvântărilor promise sfinţilor în aceste zile din urmă” (The Teachings of

Spencer W. Kimball, redactată de Edward L. Kimball [1982], p. 439).

• Ce aţi observat referitor la numărul de temple care au fost construite în timpulvieţii voastre?

• Cum aţi fost binecuvântaţi fiind un membru al unui ţăruş sau district alSionului? Cum aţi fost binecuvântaţi datorită templului sfânt?

Încheiaţi rugându-i pe cursanţi să se gândească la ceea ce ar putea să facă pentrua-i ajuta pe alţii să primească protecţia şi puterea spirituală care vine dinparticiparea cu credinţă la adunările organizate în cadrul ţăruşilor Sionului şi prin

LECŢIA 8

41

preaslăvirea în templul sfânt. Încurajaţi cursanţii să acţioneze conform acelorîndemnuri ale Spiritului pe care, poate, le-au primit.

Materiale de citit pentru cursanţi• Doctrină şi legăminte 37:1-3; 38:31-33; 39:15; 45:62-67; 95:8; 110:9; 115:5-6.

• Russell M. Nelson, „Adunarea Israelului risipit”, Ensign sau Liahona, nov. 2006,p. 79-82.

LECŢIA 8

42

LECŢIA 9

Să îl urmăm pe profetulîn viaţă

IntroducereÎn ziua în care Biserica a fost organizată, Domnul a promisprotecţie spirituală acelora care vor asculta de cuvinteleprofetului (vezi D&L 21:4-6). La scurt timp după aceea,pentru a-i ajuta pe membrii Bisericii să evite a fi înşelaţi,Domnul a revelat, în continuare, că doar profetul este

autorizat să primească revelaţie pentru întreaga Biserică (veziD&L 28:1-7). Profetul are, de asemnea, autoritatea de aclarifica scripturile. Înţelegerea acestor adevăruri aduceprotecţie spirituală suplimentară în aceste zile din urmă.

Lecturi suplimentare• Russell M. Nelson, „Să-i susţinem pe profeţi”, Ensign sau Liahona, nov. 2014,

p. 74-77.

• Ezra Taft Benson, „Fourteen Fundamentals in Following the Prophet” [Adunarede devoţiune desfăşurată în cadrul Universităţii Brigham Young, 26 febr. 1980],speeches.byu.edu; vezi, de asemenea, Tambuli, iunie 1981, p. 1-8.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 21:1-6Să ascultăm de cuvintele profeţilorÎntrebaţi cursanţii ce titluri folosim uneori pentru a face referire la preşedinteleBisericii. Scrieţi răspunsurile cursanţilor pe tablă. Apoi, rugaţi un cursant săcitească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 21:1, în timp ce membrii clasei umărescîn scripturile lor. Enumeraţi titlurile suplimentare pe tablă. Apoi, adresaţiîntrebarea:

• În ce mod titlurile din acest verset descriu munca preşedintelui Bisericii?

Ajutaţi cursanţii să înţeleagă contextul din Doctrină şi legăminte 21, explicândfaptul că revelaţia consemnată în această secţiune a fost primită în ziua în careBiserica a fost organizată. (Notă. Atunci când cursanţii învaţă să înţeleagă contextulunei scripturi, este mult mai probabil ca ei să înţeleagă sensul şi importanţa a ceeace citesc.) Apoi, adresaţi întrebarea:

• De ce ar fi fost important pentru membrii din perioada de început a Bisericii sărecunoască diferenţa semnificativă dintre chemarea lui Joseph Smith ca profet şirolurile îndeplinite de conducătorii altor biserici?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 21:4-5 în timp cemembrii clasei urmăreasc în scripturile lor. Apoi, discutaţi următoarele întrebări:

• De ce este nevoie uneori de răbdare şi credinţă pentru a asculta de sfatulprofetului?

43

Dacă este necesar, împărtăşiţi cursanţilor următoarea declaraţie a preşedinteluiHarold B. Lee (1899-1973).

„Trebuie să învăţăm să dăm ascultare cuvintelor şi poruncilor pe care Domnul leva da prin intermediul profetului său… S-ar putea să nu vă placă ceea ce vine dinpartea autorităţii Bisericii. Ar putea să contrazică concepţiile dumneavoastrăpolitice. Ar putea să contrazică concepţiile dumneavoastră sociale. Ar putea săintervină în viaţa dumneavoastră socială. Dar dacă ascultaţi aceste lucruri, ca şicând ar veni din gura Domnului Însuşi, cu răbdare şi credinţă, promisiunea este

că «porţile iadului nu vă vor birui; da, şi Domnul Dumnezeu va dispersa puterile întunericului dinfaţa voastră şi va clătina cerurile pentru binele vostru şi pentru slava numelui Său» (D&L 21:6)”(Teachings of Presidents of the Church: Harold B. Lee [2000], p. 84).

Dacă sunteţi îndemnaţi de Spirit, explicaţi următoarele lucruri:

1. În calitate de sfinţi din zilele din urmă, nu trebuie să credem că profeţii suntoameni perfecţi. Cu toate acestea, Domnul nu le va permite să conducă Bisericape un drum greşit (vezi Declaraţia oficială – 1, „Fragmente din trei discursuri alepreşedintelui Wilford Woodruff cu privire la Manifest”).

2. Noi credem în revelaţia continuă şi ne bucurăm de aceasta. Au fost cazuri înistoria Bisericii în care un profet a clarificat sfaturi profetice oferite anterior sau aidentificat învăţături sau practici care au fost odată acceptate de cătremajoritatea oamenilor şi care, ulterior, au trebuit schimbate. De exemplu, înprimii ani ai Bisericii, membrii au fost încurajaţi să se adune într-un loc central,precum Kirtland, Ohio, sau ţinutul Jackson, Missouri. Astăzi, membrii Bisericiisunt încurajaţi să se adune în ţăruşii sau în districtele din zona lor.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 21:6. Rugaţimembrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să identifice promisiunile oferitecelor care ascultă de cuvintele profetului. Le puteți sugera cursanţilor să marchezeceea ce vor afla. Apoi, adresaţi întrebarea:

• Cum aţi rezuma promisiunile date acelora care ascultă de cuvintele profetului?(Deşi cursanţii pot folosi cuvinte diferite, ei trebuie să înţeleagă următorulprincipiu: Dacă noi vom da ascultare cuvintelor profetului, vom fi protejaţiîmpotriva duşmanului. (Puteţi explica faptul că un înţeles al cuvântului clătinaeste a disloca sau a elibera ceva dintr-un suport sau un recipient. Astfel, ointerpretare a versetului 6 poate fi că, atunci când cerurile se clatină «pentrubinele [nostru]», revelaţii şi binecuvântări sunt eliberate şi revărsate asupranoastră.)

Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Henry B. Eyring, din PrimaPreşedinţie, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare:

LECŢIA 9

44

„Căutarea drumului către siguranţă în sfatul profeţilor are sens pentru cei care auo credinţă puternică. Când un profet vorbeşte, cei care au puţină credinţă potgândi că ascultă un bărbat înţelept dând un sfat bun …

Însă alegerea de a nu lua în seamnă sfatul profeţilor schimbă însăşi temelia pecare ne bizuim. Devine mai instabilă. Eşecul de a asculta de sfatul profeţilorslăbeşte puterea noastră de a asculta de sfaturi inspirate în viitor” („Finding

Safety in Counsel”, Ensign, mai 1997, p. 25).

• De ce «însăşi temelia pe care ne bizuim» devine «mai instabilă» dacă respingemsfatul profeţilor? Ce exemple ne arată că acest lucru este adevărat?

• Când aţi fost, voi sau o persoană pe care o cunoaşteţi, binecuvântaţi pentru căaţi dat ascultare sfaturilor profetului în viaţă?

• În ce mod se aplică principiul de a da ascultare sfatului profetului în privinţaîntrebărilor cu caracter religios, moral şi social ale zilelor noastre?

Încurajaţi cursanţii să mediteze asupra lucrurilor pe care pot să le facă pentru aobţine binecuvântările promise în Doctrină şi legăminte 21:6. Asiguraţi-i că, atuncicând, cu sinceritate, dau ascultare cuvintelor profetului, vor primi maribinecuvântări acum şi în eternitate. Explicaţi că, a asculta de sfatul profeţilor, nupresupune că ne supunem în mod orbeşte cuvintelor lor.

Citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Harold B.Lee:

“În calitate de sfinţi din zilele din urmă, nu este suficient să îi urmăm peconducătorii noştri şi să acceptăm sfatul lor dar, avem obligaţia mai mare de aobţine pentru noi înşine o mărturie de nezdruncinat în legătură cu rânduireadivină a acestor oameni şi asupra faptului că ceea ce ne-au spus reprezintă voiaTatălui nostru Ceresc” (Teachings: Harold B. Lee, p. 45).

Doctrină şi legăminte 28:2, 6-7; 43:1-7Domnul ne oferă revelaţii într-un mod ordonatExplicaţi că, la scurt timp după ce Biserica a fost organizată, unii membrii ai Bisericiiau fost înşelaţi de eforturile duşmanului de a da îndrumări profetice false. Invitaţiun cursant să citească, cu glas tare, introducerea secţiunii 28 din Doctrină şilegăminte, în timp ce membrii clasei urmăresc în scripturile lor (vezi, de asemenea,Jeffrey G. Cannon, „All Things Must Be Done in Order: D&C 28, 43”, Revelationsin Context series, 4 apr. 2013, history.lds.org). Apoi, adresaţi întrebarea:

• Dacă membrii Bisericii ar fi continuat să creadă în presupusele revelaţii pe carele-a primit Hiram Page, ce probleme ar fi putut apărea?

Oferiţi cursanţilor un moment pentru a studia Doctrină şi legăminte 28:2, 6-7.Apoi, adresaţi întrebarea:

• În ce mod aceste mesaje de la de Domnul clarifică rolul preşedintelui Bisericii?(Cursanţii trebuie să înţeleagă următoarea doctrină: Preşedintele Bisericiideţine cheile pentru a primi revelaţie pentru întreaga Biserică.

LECŢIA 9

45

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să-şi aprofundeze înţelegerea acestei doctrine, rugaţi uncursant să citească, cu glas tare, următorul context istoric privind Doctrină şilegăminte 43:

În luna februarie a anului 1831, o femeie căreia i se spunea dna. Hubble s-a alăturat sfinţilor dinKirtland, Ohio. Ea susţinea că era o profetesă, că a primit revelaţii pentru Biserică, că ştia faptulcă scriptura Cartea lui Mormon este adevărată şi că ea trebuie să devină o învăţătoare înBiserică. Ea a putut să înşele pe unii dintre sfinţi. Joseph Smith şi alţii erau îngrijoraţi de influenţape care o avea ea şi de alte revelaţii false din rândul sfinţilor. Profetul a decis să-L întrebe peDomnul în legătură cu ce era de făcut şi a primit o revelaţie care este consemnată acum înDoctrină şi legăminte 43 (vezi Documents, Volume 1: July 1828 – June 1831, vol. 1 din seriaDocumente din The Joseph Smith Papers [2013], p. 257).

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 43:1-7 şi să identificedoctrine pe care Domnul le-a prezentat în acea perioadă. Le puteți sugeracursanţilor să marcheze ceea ce vor afla. De asemenea, le puteţi sugera să scrieaceste versete ca referinţe lângă Doctrină şi legăminte 28:2. Subliniaţi că revelaţiacare este consemnată în secţiunea 28 a fost dată sfinţilor din New York şi revelaţiaconsemnată în secţiunea 43 a fost dată sfinţilor din Kirtland. Apoi, adresaţiîntrebarea:

• În momentul în care a fost dată revelaţia care este consemnată în Doctrină şilegăminte 43, cine a fost desemnat să primească poruncile şi revelaţiile pentruîntreaga Biserică?

• Ce doctrine putem învăţa din aceste versete? (Cursanţii pot folosi cuvintediferite, dar trebuie să înţeleagă următoarea doctrină: Există o singurăpersoană desemnată, pentru o anumită perioadă, pentru a primi revelaţiipentru întreaga Biserică. Aceia care ascultă de preşedintelui Bisericii nuvor fi înşelaţi.)

Puteţi împărtăşi următoarea afirmaţie făcută de vârstnicul L. Tom Perry, dinCvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Există ordine în modul în care Domnul revelează dorinţa Sa omenirii. Toţi avemdreptul de a ne ruga Domnului şi de a primi inspiraţie, prin Spiritul Său, pentru ceiaflaţi în grija noastră. Părinţii pot primi revelaţie pentru propriile lor familii, unepiscop pentru congregaţia de care răspunde şi tot aşa până la Prima Preşedinţie,care poate primi revelaţie pentru întreaga Biserică… Profetul Joseph Smith adeclarat:

„«Este contrar ordinii lui Dumnezeu ca orice membru al Bisericii sau oricine altcineva săprimească instrucţiuni pentru cei care au autoritate, autoritate mai mare decât au ei» [Învăţăturiale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smtih (2007), p. 208]” („Noi credem tot ceea ce reveleazăDumnezeu”, Ensign sau Liahona, nov. 2003, p. 86).

• Cum vă ajută să evitaţi să fiţi înşelaţi cunoaşterea faptului că revelaţia de laDumnezeu vine întotdeauna prin canalele consacrate ale preoţiei? Cum văpoate aduce pace în viaţa voastră această cunoaştere?

LECŢIA 9

46

• În ce mod păstrează ordine în Biserică modelul pe care Domnul l-a dat în ceeace priveşte revelaţia?

Doctrină şi legăminte 90:1-6Domnul a instituit ordine în BisericăExplicaţi că, pe măsură ce Biserica a crescut, Domnul l-a îndrumat pe profetulJoseph Smith cum să organizeze preoţia şi i-a oferit indicaţii privind calitatea demembru al Bisericii.

Citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie sau faceţi un rezumat al acesteia:

„Pe măsură ce numărul de membri ai Bisericii a crescut, profetul a continuat să primeascărevelaţii despre oficiile preoţiei. Conform îndrumărilor oferite de Domnul, Joseph Smith aorganizat Prima Preşedinţie, care era alcătuită din el, în calitate de preşedinte, şi din SidneyRigdon şi Frederick G. Williams, în calitate de consilieri ai săi. A organizat, de asemenea,Cvorumul celor Doisprezece Apostoli şi Primul Cvorum al celor Şaptezeci. A chemat şi rânduitepiscopi şi pe consilierii lor, înalţi preoţi, patriarhi, înalţi consilieri, membrii ai Cvorumurilor celorŞaptezeci şi vârstnici. A organizat primii ţăruşi ai Bisericii” (Our Heritage: A Brief History of TheChurch of Jesus Christ of Latter-day Saints [1996], p. 26).

Explicaţi că Prima Preşedinţie deţine o poziţie unică în Biserică. Invitaţi cursanţii săcitească Doctrină şi legăminte 90:1-6 şi să identifice îndatoriri specifice ale PrimeiPreşedinţii. (Prima Preşedinţie «[deţine] cheile împărăţiei» [versetul 2] şi estemijlocul prin care «oracolele vor fi date» Bisericii [versetul 4]). În timp ce cursanţiirăspund, aţi putea să explicaţi faptul că acest cuvânt, «oracole», se referă larevelaţiile oferite de Dumnezeu prin intermediul profeţilor Săi.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos a vârstniculuiD. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi membriiclasei să caute două modalităţi diferite prin care doctrina este stabilită în Biserică.

„În anul 1954, preşedintele J. Reuben Clark Jr., pe atunci consilier în PrimaPreşedinţie, a explicat felul în care se face cunoscută doctrina în Biserică şi rolulvital al preşedintelui Bisericii. Vorbind despre membrii Primei Preşedinţii şiCvorumului celor Doisprezece Apostoli, el a afirmat: «[Noi] ar trebui să [ţinem]minte că unora dintre autorităţile generale li s-a dat o chemare specială; ei au undar aparte; ei sunt susţinuţi ca profeţi, văzători şi revelatori, fapt care le conferă o

binecuvântare spirituală specială cu privire la învăţăturile pe care le transmit oamenilor. Ei audreptul, puterea şi autoritatea să declare gândul şi voinţa lui Dumnezeu către poporul Său,supunându-se puterii şi autorităţii depline ale preşedintelui Bisericii …»

Preşedintele Bisericii poate anunţa sau interpreta doctrine care au la bază revelaţie primită de el(vezi, de exemplu, D&L 138). Interpretarea doctrinară poate fi transmisă, de asemenea, princonsiliul unit al Primei Preşedinţii şi Cvorumului celor Doisprezece Apostoli (vezi, de exemplu,Declaraţia Oficială 2)” („Doctrina lui Hristos”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 86-88).

• De ce este important să ne amintim cine are autoritatea să declare «gândul şivoinţa lui Dumnezeu» către lume?

LECŢIA 9

47

Încheiaţi lecţia rugându-i pe cursanţi să se gândească la lucrurile pe care le-auînvăţat din mesajele profeţilor şi apostolilor în viaţă. Invitaţi cursanţii să-şiîmpărtăşească mărturia despre modul în care aceste mesaje i-au binecuvântat.

Materiale de citit pentru cursanţi• Doctrină şi legăminte 21:1-6; 28:2, 6-7; 43:1-7; 90:1-6, 16.

• Russell M. Nelson, „Să-i susţinem pe profeţi”, Ensign sau Liahona, nov. 2014,p. 74-77.

LECŢIA 9

48

LECŢIA 10

Căutaţi adevărulIntroducereCopiii lui Dumnezeu sunt încurajaţi să „[caute să înveţe]…prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă” (D&L 88:118).Faptul de a urma acest model îi ajută pe oameni să se calificepentru a primi ajutorul Duhului Sfânt în procesul de învăţare.Astăzi, internetul şi alte surse oferă un număr foarte mare deinformaţii – unele adevărate, unele false iar altele care induc

în eroare – în ceea ce priveşte doctrina, istoria şi poziţiaBisericii faţă de probleme sociale, făcând să fie deosebit deimportant pentru noi faptul de a ne bizui pe Duhul Sfântpentru a deosebi adevărul de eroare. A învăţa să identifici şisă foloseşti surse adecvate de informaţie face partedin proces.

Lecturi suplimentare• Dieter F. Uchtdorf, „Ce este adevărul?” (Adunare de devoţiune organizată de

Sistemul Educaţional al Bisericii, 13 ian. 2013), lds.org/broadcasts.

• „Gospel Learning”, Gospel Topics, lds.org/topics.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 88:118; 121-126Un model pentru învăţareCitiţi, cu glas tare, următoarea descriere a Şcolii profeţilor care a avut loc înKirtland, Ohio:

„În anul 1833, profetul şi un grup de sfinţi din Kirtland au avut o ocazie unică de a studiaEvanghelia. În luna ianuarie a acelui an, conform poruncii lui Dumnezeu (vezi D&L 88:127-141),profetul a organizat Şcoala profeţilor pentru a-i instrui pe deţinătorii preoţiei în lucrarea lor de asluji şi pentru a-i pregăti să predice Evanghelia. Şcoala s-a desfăşurat într-o cameră aflată laetajul al doilea al magazinului lui Newel K. Whitney, acolo unde locuia profetul. Au participataproximativ 25 de fraţi, unii dintre ei călătorind sute de kilometri pentru privilegiul de a studiaEvanghelia într-o cameră nu mai mare de 3 metri pe 4. Mulţi dintre aceşti bărbaţi aveau sădevină, mai târziu, apostoli, membri în cvorumurile celor şaptezeci iar alţii conducători înBiserică. Deşi profetul şi ceilalţi fraţi studiau ocazional limba, ei s-au concentrat, mai ales, asuprastudiului doctrinelor Evangheliei, urmându-şi cu sârguinţă studiile de dimineaţa devreme pânădupă-amiaza târziu. Aceasta şcoală a durat patru luni, iar mai târziu, au fost ţinute claseasemănătoare atât în Kirtland, precum şi în Missouri, unde au participat sute de oameni”(Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], 277-278).

Explicaţi faptul că Doctrină şi legăminte 88 conţine instrucţiuni din parteaDomnului către cei care vor merge la Şcoala profeţilor. Invitaţi cursanţii să citească,în gând, Doctrină şi legăminte 88:118 şi să caute modelul de învăţare indicat deDomnul. Apoi, discutaţi următoarele întrebări:

• Ce credeţi că înseamnă să „căutaţi să învăţaţi… prin studiu şi, de asemenea,prin credinţă”?

• În ce mod ne poate mări capacitatea de a învăţa punerea în practică a acestuimodel? (Cursanţii pot da diferite răspunsuri, dar asiguraţi-vă că ei înţeleg că,

49

atunci când includem credinţa în procesul de învăţare, suntem demnipentru a primi ajutorul Domnului.

Rugaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Doctrină şi legăminte88:121-126, care conţine instrucţiuni suplimentare oferite de Domnul cu privire laŞcoala profeţilor. Rugaţi cursanţii să urmărească în scripturile lor şi să cauteprincipiile care ne ajută să înţelegem cum să învăţăm prin credinţă. Le puteți sugeracursanţilor să marcheze ceea ce vor afla. Puteţi scrie aceste principii pe tablă pemăsură ce cursanţii le împărtăşesc. Le puteţi sugera cursanţilor să scrie expresia„principii care ne învaţă cum să învăţăm prin credinţă” pe marginea scripturilor lor,lângă acest verset. (Notă. Scrierea notiţelor pe marginea scripturilor îi poate ajuta pecursanţi să găsească şi să-şi amintească mai uşor principii importante.) Dacă timpulvă permite, puteţi să-i rugaţi pe cursanţi să caute principii suplimentare în Alma32:28, 41-43 şi Ioan 7:17.

• În ce mod faptul că trăim potrivit acestor principii propovăduite în acesteversete ne ajută să învăţăm prin studiu şi prin credinţă? (Pe măsură ce cursanţiirăspund, subliniaţi că faptul că trăim potrivit acestor principii ne va ajuta să fimdemni de ajutorul Spiritului.)

• Atunci când suntem demni pentru a avea Spiritul Domnului cu noi, în ce modafectează Spiritul căutarea adevărului de către noi?

Doctrină şi legăminte 91:1-6Deosebirea adevărului de eroareExpuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din PrimaPreşedinţie, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Niciodată în istoria lumii nu am avut acces mai uşor la mai multă informaţie –parte din ea adevărată, parte din ea falsă şi mare parte din ea parţial adevărată.

În consecinţă. niciodată în istoria omenirii nu a fost mai important să învăţăm sădiscernem corect între adevăr şi eroare” („Ce este adevărul?” [Adunare dedevoţiune organizată de Sistemul Educaţional al Bisericii, 13 ian. 2013], p. 3,lds.org/broadcasts).

• Care sunt unele dintre consecinţele posibile dacă nu învăţăm să discernem întreadevăr şi eroare?

Scrieţi întrebarea următoare pe tablă:

Cum putem să discernem în mod corect între adevăr şi eroare?

Explicaţi că revelaţia care este consemntă în Doctrină şi legăminte 91 l-a învăţat peJoseph Smith cum să discearnă dacă ceva ce era scris în apocrife era adevărat.Rugaţi cursanţii să citească, cu glas tare, introducerea secţiunii 91, în timp cemembrii clasei urmăresc în scripturile lor. După aceea, rugaţi cursanţii să se

LECŢIA 10

50

gândească la întrebarea de pe tablă în timp ce studiază împreună Doctrină şilegăminte 91.

Explicaţi că apocrifele sunt o colecţie de cărţi sacre ale poporului evreu. Aceste cărţinu au fost incluse iniţial în Biblia ebraică (Vechiul Testament), însă au fost incluse întraducerea în greacă a Bibliei, la scurt timp după moartea lui Hristos. Cu câtevasecole mai târziu, atunci când primii creştini au compilat cărţile Bibliei, aceştia auinclus apocrifele ca o anexă. Unele confesiuni creştine consideră apocrifele ca fiindscriptură, dar alte confesiuni nu cred că acestea sunt scrieri inspirate. ExemplarulBibliei folosit de Joseph Smith pentru a realiza traducerea sa inspirată conţineaaprocrifele. Joseph l-a întrebat pe Domnul dacă era necesar ca traducerea Bibliei pecare o făcea să conţină aceste cărţi.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 91:1-3.

• Ce a învăţat Joseph Smith despre apocrife? (Poate fi necesar să explicaţi că ointerpolare reprezintă material care a fost inclus într-un manuscris, făcând uneorica textul original să fie denaturat.)

Invitaţi un alt cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 91:4-6.

• Cum ne poate ajuta sfatul oferit în versetele 4-6 să discernem între adevăr şieroare şi să evaluăm credibilitatea a ceea ce citim? (Cursanţii pot folosi cuvintediferite, dar asiguraţi-vă că ei identifică următorul adevăr: Duhul Sfânt nepoate ajuta să ştim dacă lucrurile pe care le citim sunt adevărate.)

Explicaţi că numărul foarte mare de informaţii care sunt disponibile pe internet acreat o nevoie tot mai mare ca fiecare dintre noi să aibă darul discernământului(vezi D&L 46:23) pentru a putea şti cum să discernem în mod corect adevărul deeroare. (Pentru mai multe informaţii legate de importanţa de a avea discernământîn vieţile noastre, vezi cuvântarea vârstnicului David A. Bednar, intitulată „Quick toObserve”, Ensign sau Liahona, dec. 2006, p. 31-36.)

Oferiţi fiecărui cursant un exemplar al următoarei declaraţii a vârstniculuiSteven E. Snow, din Cei Şaptezeci. Rugaţi cursanţii să caute în primele

două paragrafe sfatul oferit de vârstnicul Snow în legătură cu evaluareainformaţiilor pe care le putem citi despre istoria Bisericii şi învăţăturile ei.

Reflectând asupra istoriei BisericiiVârstnicul Steven E. Snow, din Cei Şaptezeci, a spus:

„Internetul a făcut să putem avea acces uşor la tot felul de informaţii – bune,rele, adevărate, mincinoase – inclusiv informaţii despre istoria Bisericii. Puteţiciti foarte multe lucruri despre istoria noastră, dar este important să citim şi săînţelegem în context. Problema în legătură cu unele informaţii online este căsunt prezentate în afara contextului şi nu poţi vedea imaginea de ansamblu.

Informaţiile care încearcă să pună Biserica într-o lumină proastă sunt, îngeneral, foarte subiective şi nedrepte. Ar trebui să căutăm surse de informaţii

care descriu crezurile şi istoria noastră într-un mod mai obiectiv. Unele site-uri web sunt răuintenţionate şi pot prezenta informaţia într-un mod senzaţional. Căutaţi surse de informaţie oferite deistorici recunoscuţi şi respectaţi, fie că sunt membri ai Bisericii sau nu.

LECŢIA 10

51

Unii tineri sunt surprinşi şi şocaţi de materialele anti-mormone care se găsesc pe internet, deoarecenu s-au întărit împotriva acestora. Poate că nu au petrecut suficient timp asupra lucrurilor spiritualepentru a se pregăti şi întări împotriva a orice ar putea găsi. Când experienţele de viaţă vin pentru a lecauza dificultăţi în mod neaşteptat, este important să facă aceste două lucruri despre care vorbimmereu: să continue să studieze scripturile şi să comunice prin rugăciuni sincere cu Tatăl nostru Ceresc.Aceste lucruri de bază îi pregătesc pe oameni pentru toate felurile de adversitate, inclusiv articoleanti-mormone pe care le citesc online” („Balancing Church History”, New Era, iunie 2013, p. 21-22).

• Deoarece trebuie să evaluăm cu grijă credibilitatea surselor de informaţie carefac referire la istoria Bisericii şi la învăţăturile ei, cum puteţi folosi învăţăturilevârstnicului Snow pentru a vă ajuta să evaluaţi credibilitatea a ceva ce aţi cititdespre Biserică?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, al treilea paragraf din afirmaţia vârstniculuiSnow. Apoi, discutaţi următoarele întrebări:

• Cum vă va ajuta sfatul oferit de vârstnicul Snow atunci când veţi citi informaţiicare vă pot pune crezurile la încercare?

Să rămânem credincioşi atunci când avem întrebăriExplicaţi faptul că membrii Bisericii pot avea, uneori, întrebări sau chiar îndoieli înlegătură cu doctrina, istoria sau poziţia Bisericii în ceea ce privesc problemelesociale. Împărtăşiţi cursanţilor dumneavoastră următoarea declaraţie apreşedintelui Dieter F.Uchtdorf, din Prima Preşedinţie:

„Este firesc să existe întrebări – sămânţa mică a unei întrebări sincere a încolţit şia devenit, adesea, un copac mare al înţelegerii. Sunt puţini membri ai Bisericiicare, într-un moment sau altul, să nu fi avut întrebări serioase sau delicate. Unuldintre scopurile Bisericii este acela de a hrăni spiritual şi de a cultiva sămânţacredinţei – uneori chiar în solul nisipos al îndoielii şi incertitudinii” („Veniţi,alăturaţi-vă nouă”, Ensign sau Liahona, nov. 2013, p. 23).

Oferiţi fiecărui cursant un exemplar al foii de prezentare „Discernereaadevărului de eroare”, care conţine sfatul venit din partea conducătorilor

Bisericii pentru aceia care au întrebări sau îndoieli. Invitaţi cursanţii să citească, îngând, afirmaţiile de pe foaia de prezentare şi să identifice principii care ar ajuta pecineva să abordeze întrebări şi îndoieli cu credinţă. După ce le-aţi acordat suficienttimp, invitaţi cursanţii să explice cum poate ceva ce au citit pe foaia de prezentare săajute pe cineva care are întrebări sau îndoieli în legătură cu doctrina, istoria saupoziţia Bisericii în ceea ce privesc problemele sociale.

În încheierea lecţiei, subliniaţi că, deşi pot exista unele întrebări la care nu putemgăsi răspunsuri în decursul vieţii noastre, putem găsi răspunsuri la cele maiimportante întrebări atunci când ţinem poruncile, studiem surse adecvate deinformaţii – în mod deosebit cuvintele profeţilor în viaţă – căutăm să fimîndrumaţi prin rugăciune şi dăm dovadă de credinţă şi răbdare.

Invitaţi cursanţii să împărtăşească experienţele pe care le-au avut când au simţitinspiraţia Duhului Sfânt pătrunzând în mintea sau în inima lor.

LECŢIA 10

52

Încurajaţi cursanţii să recitească afirmaţiile de pe foaia de prezentare şi invitaţi-i săurmeze sfatul pe care l-au învăţat pe parcursul lecţiei de a învăţa prin studiu şi, deasemenea, prin credinţă.

Materiale de citit pentru cursanţi• Doctrină şi legăminte 88:118-126; 91:1-6.

• Dieter F. Uchtdorf, „Ce este adevărul?” (Adunare de devoţiune organizată deSistemul Educaţional al Bisericii, 13 ian. 2013), lds.org/broadcasts.

Discernerea adevărului de eroareÎn toate dispensaţiile Evangheliei, forţele răului s-au opus lui Dumnezeu şi lucrării Sale. Însă lucrareaDomnului nu poate fi zădărnicită. În aceste zile din urmă, piatra a fost desprinsă din munte şi „se varostogoli până la marginile pământului” (D&L 65:2). Cu toate acestea, deoarece membrii Bisericii potfi înşelaţi, trebuie să „[veghem] şi [să ne rugăm] întotdeauna” (3 Nefi 18:18).

„Nu este nevoie ca dumneavoastră sau eu, în această perioadă în careavem multă cunoaştere, când plenitudinea Evangheliei a fost restaurată, sănavigăm pe mări necunoscute sau să umblăm pe drumuri nemarcate încăutarea adevărului. Un Tată Ceresc iubitor ne-a trasat calea şi ne-a oferitun ghid de nădejde – supunerea. Când ne supunem poruncilor luiDumnezeu, primim o cunoaştere a adevărului şi răspunsuri la întrebările

noastre cele mai importante” (Thomas S. Monson, „Supunerea aduce binecuvântări”,Ensign sau Liahona, mai 2013, p. 89).

„Dragii mei prieteni, vă rog, îndoiţi-vă de îndoielile dumneavoastră, înaintede a vă îndoi de credinţa dumneavoastră… Nu trebuie să permitemniciodată ca îndoiala să ne ţină prizonieri şi să ne împiedice de a aveaacces la dragostea, pacea şi darurile care vin prin credinţa în Domnul IsusHristos” (Dieter F. Uchtdorf, „Veniţi, alăturaţi-vă nouă”, Ensign sauLiahona, nov. 2013, p. 23).

„Satana este marele înşelător, «pârâşul fraţilor» [Apocalipsa 12:10], tatăltuturor minciunilor [vezi Ioan 8:44], care în mod continuu caută să înşeleca să ne poată birui [vezi D&L 50:3] …

Pentru aceia care cunosc deja adevărul, strategia lui iniţială este de asemăna seminţele îndoielii. De exemplu, el i-a determinat pe mulţi membriai Bisericii să şovăie când descoperă informaţii despre Biserică care par să

contrazică ceea ce au învăţat înainte.

Dacă treceţi printr-un asemenea moment, amintiţi-vă că în această epocă a informaţieisunt mulţi care creează îndoieli despre orice şi despre tot, în orice moment şi înfiecare loc …

LECŢIA 10

53

Şi este întotdeauna bine să ţineţi minte că, doar pentru că ceva este tipărit, apare peInternet, este repetat în mod frecvent sau are un grup puternic de adepţi, nu înseamnă căeste adevărat.

Uneori, afirmaţii sau informaţii false sunt prezentate într-o asemenea manieră, încât elepar aproape credibile …

Ceea ce poate părea contradictoriu acum, poate fi perfect de înţeles atunci când cercetămşi primim mai multă informaţie demnă de încredere” (Dieter F. Uchtdorf, „Ce esteadevărul?”. (Adunare de devoţiune organizată de Sistemul Educaţional al Bisericii, 13 ian.2013), lds.org/broadcasts.

„Atunci când începem să comparăm practicile şi ofertele moderne cu ceeace ştim despre planul lui Dumnezeu, cu premisele date în cuvântul luiDumnezeu şi cu învăţăturile profeţilor în viaţă… ştim că aceasta ne aşeazăpe o temelie solidă pentru eternitate” (Dallin H. Oaks, „As He Thinketh inHis Heart” [seară la gura sobei cu vârstnicul Dallin H. Oaks, 8 febr. 2013],lds.org/broadcasts).

În momente de frică sau îndoială sau în perioade nesigure, păstraţi credinţape care o aveţi deja, chiar dacă acea credinţă este limitată… Atunci cândacele momente vor veni şi vor apărea probleme a căror rezolvare nu esteimediată, ţineţi-vă bine de ceea ce ştiţi deja şi fiţi puternici până când veţiprimi mai multă cunoaştere” (Jeffrey R. Holland, „Cred, Doamne!”, Ensignsau Liahona, mai 2013, p. 93-94).

„Am vrea să le reamintim celor care caută cu sinceritate adevărul despreBiserică faptul că informaţiile de pe Internet nu au un filtru cu privire la«adevăr»”. Unele informaţii, indiferent de cât de convingătoare sunt, pur şisimplu nu sunt adevărate” (Neil L. Andersen, „Joseph Smith”, Ensign sauLiahona, nov. 2014, p. 29).

„Răspunsurile la întrebările spirituale le sunt date persoanelor care nu-şiîmpietresc inimile; acelora care întreabă cu credinţă, având încredere că vorprimi răspuns; şi acelora care ţin poruncile cu sârguinţă” (Paul V. Johnson,„A Pattern for Learning Spiritual Things” [cuvântare oferită învăţătorilor dereligie din cadrul Sistemului Educaţional al Bisericii, 7 aug. 2012],si.lds.org).

LECŢIA 10

54

„A cerceta Biserica… prin ochii celor care au părăsit-o [este] ca şi cuml-am intervieva pe Iuda pentru a-L înţelege pe Isus” (Neal A. Maxwell, „AllHell Is Moved” [Adunare de devoţiune desfăşurată în cadrul UniversităţiiBrigham Young, 8 nov. 1977], p. 3, speeches.byu.edu).

LECŢIA 10

55

LECŢIA 11

Glasul Domnului în Doctrinăşi legăminte

IntroducereDoctrină şi legăminte reprezintă mărturia faptului căDumnezeu vorbeşte profeţilor în zilele din urmă şi a faptuluică El pregăteşte lumea pentru a Doua Venire a lui IsusHristos. Atunci când citim revelaţii consemnate în Doctrină şi

legăminte, este ca şi cum am auzi glasul lui Isus Hristos.Atunci când ajungem să înţelegem importanţa cărţii Doctrinăşi legăminte, vom preţui învăţăturile care se găsesc acolo maimult decât toate bogăţiile pământului.

Lecturi suplimentare• Ezra Taft Benson, „The Book of Mormon and the Doctrine and Covenants”,

Ensign, ian. 2005, p. 24-28.

Sugestii pentru predareIntroducerea scripturii Doctrină şi legăminteGlasul Domnului în Doctrină şi legăminteExpuneţi declaraţia de mai jos a preşedintelui Ezra Taft Benson (1899-1994). Rugaţiun cursant să o citească, cu glas tare, în timp ce membrii clasei umăresc înscripturile lor.

„Cartea lui Mormon aduce oameni la Hristos. Doctrină şi legăminte aduceoameni în împărăţia lui Hristos, chiar în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor dinZilele din Urmă, «singura Biserică adevărată şi vie de pe toată faţa pământului»[D&L 1:30]. Eu ştiu aceasta.

Cartea lui Mormon este «cheia de boltă» a religiei noastre şi cartea Doctrină şilegăminte este o piatră a bolţii, revelaţii continuând să se primească în zilele din

urmă. Domnul a pus pecetea aprobării Sale atât pe cheia de boltă, cât şi pe piatra din boltă”(„The Book of Mormon and the Doctrine and Covenants”, Ensign, mai 2005, p. 26).

• Ce lucruri aţi găsit în Doctrină şi legăminte care arată importanţa acestei cărţipentru Biserică şi pentru membri în mod individual?

Rugaţi membrii clasei să-şi deschidă scripturile la introducerea cărţii Doctrină şilegăminte, ce se găseşte la începutul cărţii Doctrină şi legăminte. Invitaţi câţivacursaţi să citească pe rând, cu glas tare, primul şi al treilea paragraf, în timp ce restulmembrilor clasei urmăresc în scripturile lor. Rugaţi membrii clasei să caute moduriprin care cartea Doctrină şi legăminte este diferită de alte scripturi şi să constateaccentul care s-a pus în introducere asupra faptului de a asculta glasul Domnului.Apoi, adresaţi întrebările:

• În ce mod este diferită cartea Doctrină şi legăminte de alte lucrări canonice?

56

• Ce este consemnat în introducere în legătură cu „glasul Domnului IsusHristos”? (Ajutaţi cursanţii să înţeleagă că, pe măsură ce studiem carteaDoctrină şi legăminte, putem să învăţăm să recunoaştem glasul DomnuluiIsus Hristos. Explicaţi faptul că expresia „glasul Domnului” sau o expresiesimilară, apare de mai mult de 40 de ori în cartea Doctrină şi legăminte [deexemplu, vezi D&L 1:2; 18:35-36; 76:30]; expresia „aşa spune Domnul” aparede mai mult de 60 de ori [de exemplu, vezi D&L 36:1; 56:14].) Faptul de a auziglasul Domnului reprezintă o temă importantă în cartea Doctrină şi legăminte.

Expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului Neal A.Maxwell (1926-2004), dinCvorumul celor Doisprezece Apostoli. Rugaţi un cursant să o citească, cu glas tare,în timp ce membrii clasei umăresc în exemplarul lor.

„Dacă sunt întrebaţi care dintre cărţile de scriptură ne oferă ocazia de a-L«asculta» pe Domnul vorbind, majoritatea oamenilor s-ar gândi în primul rând laNoul Testament. Noul Testament este o scriptură în care sunt consemnate multedintre faptele şi doctrinele lui Mesia. Însă, în cartea Doctrină şi legăminte, ni seoferă şansa de a asculta atât glasul Domnului. cât şi cuvântul Domnului. Esteaproape ca şi cum L-am «auzi» vorbind” („The Doctrine and Covenants: The

Voice of the Lord”, Ensign, dec. 1978, p. 4).

• În ce mod poate aduce o schimbare în viaţa noastră faptul de a învăţa să auzimşi să recunoaştem glasul Domnului atunci când studiem Doctrină şi legăminte?

Acordaţi cursanţilor câteva minute pentru a studia paragraful al optulea dinintroducerea cărţii Doctrină şi legăminte. Rugaţi-i să identifice doctrine care suntconsemnate în Doctrină şi legăminte. După ce le-aţi acordat suficient timp, adresaţiîntrebarea:

• Ce face ca Doctrină şi legăminte să „aibă o mare valoarea pentru [Biserică] şi săfie mai preţioasă decât bogăţiile întregului pământ”?

Puteţi împărtăşi ceea ce vârstnicul Steven E. Snow, din cei Şaptezeci, a spus cuprivire la revelaţiile care sunt consemante în Doctrină şi legăminte:

„Prin intermediul acestor revelaţii inspirate şi edificatoare, Doctrină şi legămintene învaţă şi ne aminteşte doctrine importante… Vârstnicul John A. Widtsoe(1872-1952) a scris: «Fiecare doctrină propovăduită de Biserica lui Isus Hristos aSfinţilor din Zilele din Urmă este consemnată, fie în mod direct, fie prezisă, încartea Doctrină şi legăminte. După cunoştiinţele mele, nu există nicio doctrinăpropovăduită de Biserică care să nu fie găsită într-o formă sau alta în această

carte». El a adăugat că Doctrină şi legăminte este o scriptură esenţială, deoarece «nicio altăcarte dintre cărţile noastre sacre nu examinează atât de complet toate doctrinele Bisericii» [TheMessage of the Doctrine and Covenants (1969), p. 117]” („Treasuring the Doctrine andCovenants”, Ensign, ian. 2009, p. 52).

Invitaţi cursanţii să împărtăşească modul în care studiul scripturii Doctrină şilegăminte le-a binecuvântat vieţile.

LECŢIA 11

57

Doctrină şi legăminte 1:1-17; 5:10Contextul cărţii Doctrină şi legăminteExplicaţi cursanţilor faptul că revelaţia consemnată în Doctrină şi legăminte 1 a fostdată iniţial de Domnul ca o prefaţă a Cărţii Poruncilor, care a fost iniţial primacompilaţie a revelaţiilor primite de Joseph Smith. Colecţia de revelaţii, împreună cumulte alte revelaţii primite de profetul Joseph şi cu Lectures on Faith, a fost publicatăulterior sub denumirea de Doctrină şi legăminte. Secţiunea 1 vorbeşte desprenecesitatea acestei scripturi în zilele noastre. Invitaţi un cursant să citească, cu glastare, introducerea secţiunii Doctrină şi legăminte 1. Ajutaţi cursanţii să analizezeintroducerea secţiunii adresându-le următoarea întrebare:

• Ce decizie s-a luat în cadrul conferinţei speciale a vârstnicilor? (Revelaţiileprimite de Joseph Smith până în acel timp urmau să fie publicate într-o carte.Amintiţi cursanţilor faptul că, deşi această carte s-a numit iniţial CarteaPoruncilor, ea avea să fie ulterior numită Doctrină şi legăminte.)

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină şi legăminte1:1-5. Apoi, adresaţi membrilor clasei întrebările:

• Cui i S-a adresat Isus Hristos în aceste versete?

• Cum aţi rezuma mesajul principal consemnat în aceste versete?

• În ce mod a spus Domnul că vor ajunge avertizările Sale la toţi oamenii?(Cursanţii trebuie să înţeleagă următoarea doctrină: Domnul face cunoscuteavertizările Sale tuturor oamenilor prin intermediul ucenicilor Săi aleşi.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 1:12. Apoi,adresaţi întrebarea:

• Potrivit notei de subsol 12b, pentru ce eveniment doreşte Domnul săpregătească lumea? (După ce cursanţii răspund, puteţi să-i încurajaţi săconsulte notele de subsol des pentru a clarifica şi a înţelege mai bine textul dinscripturi.)

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 1:14-16 şi să cautemodul în care Domnul a descris lumea în care trăim. După ce cursanţii împărtăşescceea ce au aflat, rugaţi-i să citească versetul 17 şi să explice ceea ce Domnul a făcutpentru a rezolva problema descrisă în versetele 14-16.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 5:10, în timp cemembrii clasei urmăreasc în scripturile lor. Apoi, discutaţi următoarea întrebare:

• Ce învăţăm din acest fragment despre chemarea unică a lui Joseph Smith?(Cursanţii trebuie să identifice următorul adevăr: Domnul l-a chemat peJoseph Smith să transmită lumii cuvântul Său.

Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R.Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

LECŢIA 11

58

„Din tot ce Joseph Smith ne-a lăsat… mai presus de toate, ne-a lăsat moştenireadecisivă a revelaţiei divine – nu o revelaţie unică, izolată, fără dovezi sauconsecinţe şi nici un fel uşor de inspiraţie care se strecoară în minţile tuturoroamenilor buni de pretutindeni, ci îndrumări continue, specifice, documentate dela Dumnezeu. După cum un bun prieten şi savant credincios al Bisericii lui IsusHristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a spus pe scurt: «În vremea în care originea

creştinismului era asaltată de forţele raţiunii iluminismului, Joseph Smith [fără echivoc şi de unulsingur] a redat creştinismului modern originea sa revelatorie» [Richard L. Bushman, „A JosephSmith for the Twenty-First Century”, din Believing History (2004), p. 274]” („Profeţi, văzători şirevelatori”, Ensign sau Liahona, nov. 2004, p. 8).

• În ce mod v-a ajutat această lecţie să aveţi o înţelegere mai bună desprescriptura Doctrină şi legăminte?

• În ce mod v-a întărit scriptura Doctrină şi legăminte mărturia despre chemareadivină a lui Joseph Smith în calitate de profet al lui Dumnezeu?

Încheiaţi lecţia întrebând cursanţii dacă vreunul dintre ei doreşte să-şiîmpărtăşească mărturia despre doctrinele, principiile şi adevărurile consemnate înDoctrină şi legăminte.

Materiale de citit pentru cursanţi• Introducere scripturii Doctrină şi legăminte; Doctrină şi legăminte 1:1-39; 5:10.

• Ezra Taft Benson, „The Book of Mormon and the Doctrine and Covenants”,Ensign, ian. 2005, p. 24-28.

LECŢIA 11

59

LECŢIA 12

Scripturi suplimentare dinzilele noastre

IntroducereDomnul continuă să ne ofere instrucţiuni divine, revelândcuvântul Său şi voia Sa slujitorilor Săi prin intermediulDuhului Sfânt. Deoarece Dumnezeu continuă să vorbeascăprofeţilor moderni, noi putem primi noi lucrări canonice.

Scripturi suplimentare care au fost scoase la lumină în zilelenoastre – precum Traducerea Bibliei de Joseph Smith şiCartea lui Avraam – confirmă, clarifică şi ne ajută săînţelegem mai bine Evanghelia.

Lecturi suplimentare• Jeffrey R. Holland, „Cuvintele mele… nu încetează”, Ensign sau Liahona, mai

2008, p. 91-94.

• „Translation and Historicity of the Book of Abraham”, Gospel Topics, lds.org/topics.

• Elizabeth Maki, „Joseph Smith’s Bible Translation: D&C 45, 76, 77, 86, 91”,Revelations in Context series, 20 mart. 2013, history.lds.org.

Sugestii pentru predareScripturi din zilele din urmăInvitaţi cursanţii să-şi imagineze că un prieten este interesat în mod sincer şiîntreabă: „De ce au mormonii mai multe scripturi în afara Bibliei? Am crezut căBiblia conţine cuvântul lui Dumnezeu în întregime”. Rugaţi cursanţii să ridice mânadacă le-a fost adresată o astfel de întrebare. Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşeascămodul în care au răspuns la această întrebare şi cum s-au simţit atunci când şi-audepus mărturia despre scripturi altora.

Scrieţi cuvântul canon pe tablă. Expuneţi declaraţiile de mai jos ale vârstniculuiJeffrey R. Holland şi ale vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celorDoisprezece Apostoli, şi invitaţi doi cursanţi să le citească pe rând, cu glas tare.Rugaţi membrii clasei să găsească înţelesul cuvântului canon în contextul acestordeclaraţii.

„Unii creştini, în mare măsură datorită dragostei lor sincere faţă de Biblie, audeclarat că nu pot exista alte scripturi autorizate în afară de Biblie. Prindeclararea canonului revelaţiei închis, prietenii noştri de alte religii închid uşarevelaţiilor divine, pe care noi, în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele dinUrmă, le considerăm preţioase: Cartea lui Mormon, Doctrină şi legăminte, Perlade mare preţ şi îndrumările care continuă să fie primite de profeţii şi apostolii

unşi ai lui Dumnezeu” (Jeffrey R. Holland, „Cuvintele mele… niciodată nu se opresc”, Ensign sauLiahona, mai 2008, p. 91).

60

„Majoritatea creştinilor cred că Dumnezeu a încetat să mai ofere canonulscriptural – colecţia autorizată de cărţi sacre folosite drept scriptură – la scurttimp după moartea lui Hristos şi că nu au mai fost primite revelaţii asemănătoareîncepând de la acel timp. Joseph Smith a propovăduit şi a demonstrat faptul căeste încă posibil să primim revelaţii care să devină canon scriptural” [veziÎnvăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith (2007), p. 208] …

Joseph Smith a propovăduit că Dumnezeu îi va îndruma pe copiii Săi, oferind texte scripturalesuplimentare. Cartea lui Mormon reprezintă un astfel de exemplu. La fel sunt şi revelaţiileconsemnate în Doctrină şi legăminte şi în Perla de mare preţ” (Dallin H. Oaks, „Fundamental toOur Faith”, Ensign, ian. 2011, p. 29).

• Ce înseamnă expresia „canon scriptural”? (Reprezintă „o colecţie recunoscută şiautorizată de cărţi sacre. În Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele dinUrmă, cărţile canonice sunt numite lucrări canonice” [Ghid pentru scripturi,„Canon” , scriptures.lds.org].)

• Ce înseamnă faptul că sfinţii din zilele din urmă cred în posibilitatea de a priminoi scripturi? (Deşi cursaţii pot folosi cuvinte diferite, asiguraţi-vă că înţelegurmătorul adevăr: Cuvântul autorizat al lui Dumnezeu nu se găseşte doarîn Biblie [vezi Articolele de credinţă 1:9].)

• Ce schimbă faptul de a crede că Domnul încă mai revelează scripturi profeţilordin zilele din urmă?

Doctrină şi legăminte 42:56; 45:60-62; 76:15-19; 93:53; 94:10Traducerea Bibliei de Joseph SmithScrieţi următorul adevăr pe tablă:

Prin intermediul profetului Joseph Smith, Domnul a revelat scripturisuplimentare care confirmă, clarifică şi măresc cunoaşterea noastrădespre adevăr.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, introducerea secţiunii Doctrină şilegăminte 35. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a afla cefăceau profetul Joseph Smith şi Sidney Rigdon atunci când au primit revelaţiaconsemnată în această secţiune.

• În ce muncă erau angajaţi profetul Joseph Smith şi Sidney Rigdon atunci cândau primit această revelaţie?

Pentru a le explica cursanţilor ce este Traducerea Bibliei de Joseph Smith, rugaţi uncursant să citească următoarele două paragrafe cu glas tare:

În vara anului 1830, Domnul i-a poruncit lui Joseph Smith să traducă Biblia. El nu a tradus Bibliadintr-o limbă în alta şi nici nu a avut un manuscris biblic original pe care să-l traducă. În schimb,Joseph citea şi studia fragmente din versiunea King James a Bibliei şi, apoi, făcea corecturi şi

LECŢIA 12

61

adăugiri potrivit inspiraţiei pe care o primea de la Duhul Sfânt. Astfel, traducerea a fost maidegrabă o revizie inspirată decât o traducere tradiţională.

Se estimează că Traducerea lui Joseph Smith a modificat cel puţin 3.000 de versete ale versiuniiKing James a Bibliei. Aceste diferenţe includ adăugiri (pentru a clarifica înţelesul sau contextulsau pentru a restaura scrieri profetice, precum Cartea lui Moise), omiteri, rearanjări de versete şirestructurări complete ale anumitor capitole. Pentru mai multe informaţii despre Traducerea luiJoseph Smith, vezi Bible Dictionary sau Ghid pentru scripturi, „Traducerea lui Joseph Smith(TJS)”.

Copiaţi următorul tabel pe tablă:


Doctrină şi legăminte 42:56,nota de subsol a


Doctrină şi legăminte 93:53

Introducerea secţiunilor pentru Doctrină şilegăminte 35; 76; 77; 86; 91

Doctrină şi legăminte 94:10, nota de subsol b

Împărţiţi clasa în două grupuri. Invitaţi fiecare grup să studieze materialul aflatîntr-una dintre coloane, căutând informaţii despre Traducerea Bibliei de JosephSmith. După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi cursanţii să împărtăşească ceeace au aflat. Apoi, adresaţi următoarea întrebare:

• Ce efect credeţi că a avut munca de traducere asupra educaţiei spirituale a luiJoseph Smith şi în privinţa restaurării adevărurilor Evangheliei?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să aprecieze efectul pe care munca lui Joseph Smith dea traduce Biblia l-a avut asupra Bisericii, rugaţi-i să deschidă la „Ordineacronologică a conţinutului” (care se găseşte la începutul scripturii Doctrină şilegăminte) şi explicaţi faptul că profetul a lucrat la traducere mai ales între lunaiunie a anului 1830 şi luna iulie a anului 1833. Apoi, adresaţi întrebarea:

• Câte secţiuni din Doctrină şi legăminte au fost primite între luna iunie a anului1830 şi luna iulie a anului 1833? (Profetul a primit, în această perioadă, 74 derevelaţii care au fost consemnate şi au fost incluse în Doctrină şi legăminte.)

Puteţi sublinia faptul că şi alte scripturi au fost revelate în această perioadă în careJoseph Smith a tradus Biblia, şi anume Cartea lui Moise şi Joseph Smith – Matei,amândouă fiind incluse în Perla de mare preţ. Cartea lui Moise reprezintătraducerea lui Joseph Smith a primelor opt capitole din Genesa. Joseph Smith adevenit conştient de cât de multe lucruri lipseau din Biblie în timp ce traduceaversetele despre Enoh. Versiunea King James a Bibliei conţine 109 cuvinte despreEnoh şi Cartea lui Moise conţine 5.240.

LECŢIA 12

62

• Ce pot să sugereze numărul mare de revelaţii primite în această perioadă înlegătură cu rolul pe care l-a avut Traducerea lui Joseph Smith în cadrulrestaurării?

• Pe măsură ce parcurgeţi secţiunile din Doctrină şi legăminte care au fost primiteîn această perioadă identificaţi care sunt unele dintre doctrinele importante careau fost revelate în această perioadă? (Exemple de doctrine importante care aufost revelate în această perioadă pot fi găsite în secţiunile 29, 42, 45, 76, 88şi 93.)

Expuneţi următorul fragment şi invitaţi un cursant să-l citească cu glas tare:

„Traducerea Bibliei făcută de profet a constituit o parte importantă a propriei sale educaţiispirituale, precum şi a restaurării adevărului Evangheliei. În timp ce revizuia Vechiul şi NoulTestament, el a primit deseori revelaţii care clarificau sau dezvoltau pasaje din Biblie. În acest fel,profetul a primit multe doctrine de la Domnul, inclusiv cele găsite acum în Doctrină şi legăminte74, 76, 77, 86 şi 91, precum şi fragmente din multe alte secţiuni din Doctrină şi legăminte”(Învăţături: Joseph Smith, p. 219).

Depuneţi mărturie despre faptul că Domnul a revelat o parte importantă dinDoctrină şi legăminte ca o consecinţă directă a muncii de traducere a Bibliei deJoseph Smith. Puteţi explica, de asemenea, că părţi din traducerea realizată deJoseph Smith au fost adăugate la ediţia SZU din anul 1979 a versiuni King James aBibliei, făcând ca aceste revelaţii importante să fie mai accesibile pentru abinecuvânta vieţile membrilor Bisericii.

Cartea lui AvraamInvitaţi cursanţii să parcurgă repede introducerile capitolelor Cărţii lui Avraam.Discutaţi pe scurt cu membrii clasei despre conţinutul cărţii lui Avraam. Apoi,explicaţi faptul că, în vara anului 1835, un bărbat pe nume Michael Chandler a aduspatru mumii egiptene şi câteva papirusuri cu scrieri egiptene vechi în Kirtland,Ohio. Membri ai Bisericii au cumpărat mumiile şi papirusurile. Deşi nu estecunoscută metoda exactă de traducere, profetul Joseph Smith a tradus unele dintrescrieri în lunile care au urmat achiziţionării papirusurilor egiptene. Începând culuna martie a anului 1842, fragmente din Cartea lui Avraam au fost publicate înziarul Bisericii numit Times and Seasons. Cartea lui Avraam a fost publicată ulteriorîn Perla de mare preţ.

Împărtăşiţi următorul rezumat referitor la apariţia Cărţii lui Avraam. Invitaţicursanţii să asculte lucrurile pe care le cunoaştem în legătură cu procesul detraducere.

O obiecţie care a fost invocată adesea în ceea ce priveşte autenticitatea Cărţii lui Avraam esteaceea că manuscrisele (papirusurile) nu erau suficient de vechi pentru a fi fost scrise de Avraam,care a trăit cu aproape 2000 de ani înainte de Hristos. Joseph Smith nu a susţinut niciodată căpapirusurile erau scrise chiar de Avraam, nici că erau din perioada lui Avraam. „Cronicile dinvechime sunt transmise adesea sub formă de copii sau copii ale copiilor. Relatarea lui Avraam arfi putut fi redactată… de scribi, la o dată ulterioară, asemănător modului în care profeţii şi

LECŢIA 12

63

istoricii Mormon şi Moroni au revizuit scrierile oamenilor dinaintea lor” („Translation andHistoricity of the Book of Abraham”, Gospel Topics, lds.org/topics).

În timp ce traducea, profetul Joseph Smith ar fi putut lucra cu părţi ale unor papirusuri care aufost distruse ulterior. Aşadar, «este inutil să evaluăm capacitatea lui Joseph Smith de a traducepapirusurile când avem doar o parte dintre papirusurile care s-au aflat în posesia sa»(„Translation and Historicity of the Book of Abraham”). Este posibil, de asemenea, caexaminarea atentă a scrierilor să-l fi condus pe Joseph Smith la primirea de «revelaţii referitoarela evenimente importante şi învăţături din viaţa lui Avraam, asemănător cu modul în care aprimit, mai înainte, o revelaţie despre viaţa lui Moise» („Translation and Historicity of the Book ofAbraham”). Deşi nu ştim exact modul în care Joseph Smith a tradus Cartea lui Avraam, ştim cătraducerea a fost realizată prin darul şi puterea lui Dumnezeu.

• Care sunt unele exemple ale modului prin care scripturile suplimentare, făcutedisponibile prin intermediul profetului Joseph Smith, au contribuit laînţelegerea noastră în legătură cu planul lui Dumnezeu pentru copiii Săi.

Puteţi depune mărturie că, pe măsură ce cursanţii studiază Cartea lui Avraam, careeste importantă din punct de vedere doctrinar, Duhul Sfânt le va depune mărturiedespre importanţa şi adevărul acesteia.

Doctrină şi legăminte 1:38; 68:3-5Revelaţia continuă vine prin intermediul profeţilor în viaţăInvitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 1:38 şi pe un altulsă citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 68:4. Întrebaţi cursanţii ce au învăţatdin aceste fragmente. (Cursanţii trebuie să identifice următorul adevăr: Atuncicând slujitorii Domnului vorbesc prin puterea Duhului Sfânt, cuvintele lortransmit voia Domnului.)

• De ce experienţe aţi avut parte care v-au făcut să fiţi recunoscători pentru căDomnul continuă să ofere revelaţii în zilele noastre?

Explicaţi cursanţilor faptul că anumite revelaţii primite de profeţii din zilele dinurmă sunt canonizate (acceptate drept scriptură) de Biserică, potrivit legiiconsimţământului comun (vezi D&L 26:1-2). Membrii Bisericii sunt rugaţi să-lsusţină pe profet şi apostoli în adăugarea unei revelaţii în scripturi. De exemplu, încadrul conferinţei generale din luna octombrie a anului 1978, membrii Bisericii i-aususţinut pe profet şi apostoli în adăugarea documentului Declaraţia oficială – 2, careacorda preoţia tuturor membrilor demni, în cadrul scripturilor canonice.

Invitaţi cursanţii să se întoarcă către cineva de lângă ei şi să discute pentru scurttimp ce ar putea să-i spună cuiva care crede că respectivul canon scriptural esteînchis şi că nu mai putem primi scripturi suplimentare de la Dumnezeu.

Încheiaţi, rugând cursanţii să mediteze la ceea ce ar putea să facă pentru a-şi întărimărturiile despre faptul că cerurile sunt deschise şi că Domnul continuă să revelezecuvintele Sale în zilele noastre.

Materiale de citit pentru cursanţi• Doctrină şi legăminte 1:38; 42:56; 45:60-62; 68:3-5; 76:15-19; 93:53; 94:10.

LECŢIA 12

64

• Jeffrey R. Holland, „Cuvintele mele… niciodată nu se opresc”, Ensign sauLiahona, mai 2008, p. 91-94.

LECŢIA 12

65

LECŢIA 13

„Viziunea”IntroducereViziunea dată profetului Joseph Smith, care este consemnatăacum în Doctrină şi legăminte 76, ne oferă o înţelegerefundamentală asupra vieţii de după moarte, inclusiv asupra

gradelor de glorie. Din ea învăţăm, de asemenea, ce trebuiesă facem pentru a trăi din nou în prezenţa Tatălui Ceresc şi alui Isus Hristos.

Lecturi suplimentare• L. Tom Perry, „Planul salvării”, Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 69-72.

• Matthew McBride, „«The Vision»: D&C 76”, Revelations in Context series, 11mart. 2013, history.lds.org.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 76Înţelegeri fundamentale cu privire la viaţa de după moarteExplicaţi că, în anul 1830, mulţi creştini aveau una dintre următoarele două credinţeîn legătură cu raiul şi iadul, descrise uneori drept concepţia «tradiţională» şi cea«universală». Concepţia «tradiţionaţă» era simplă, raiul era pentru cei neprihăniţi şiiadul pentru cei neascultători. Concepţia «universală» era aceea că Dumnezeu nu-iva pedepsi pentru eternitate pe cei păcătoşi, deoarece toţi vor fi salvaţi în împărăţialui Dumnezeu în cele din urmă. În acestă perioadă, membrii Bisericii lui IsusHristos cunoşteau doar puţin mai mult decât ceilalţi creştini în ceea ce priveşte raiulşi iadul. În luna februarie a anului 1832, Joseph Smith şi Sidney Rigdon au primit oviziune care a schimbat semnificativ înţelegerea şi credinţa sfinţilor din zilele dinurmă în ceea ce priveşte viaţa de după moarte. Această viziune, consemnată înDoctrină şi legăminte 76, a revelat o combinaţie complexă a dragostei, milei,dreptăţii şi judecăţii lui Dumnezeu şi a deschis uşa către o vedere perfectă asupraplanului Tatălui Ceresc. Timp de mulţi ani, membrii din perioada de început aBisericii numeau această viziune, în mod simplu, drept „Viziunea”. (Vezi MatthewMcBride, „«The Vision»: D&C 76”, Revelations in Context series, 11 mart. 2013,history.lds.org.)

Rugaţi un cursant să facă o scurtă descriere a ceea ce este consemnat în Doctrină şilegăminte 76. Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Wilford Woodruff(1807-1898) şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Consider că scriptura Doctrină şi legăminte [conţine] proclamaţiile care exprimăcel mai bine voia lui Dumnezeu cu privire la familia umană. Voi face referire, înmod particular, la «Viziunea» [consemnată în secţiunea 76], ca fiind o revelaţiecare oferă mai multă lumină, mai mult adevăr şi mai multe principii decât oricarealtă revelaţie consemnată în oricare altă carte pe care am citit-o vreodată. Neexplică în mod clar care este starea noastră actuală, de unde am venit, de ce

suntem aici şi încotro ne îndreptăm. Iar omul poate şti, prin intermediul acestei revelaţii, care

66

este rolul său şi care este starea sa” (Teachings of Presidents of the Church: Wilford Woodruff[2004], p. 120-121).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, introducerea secţiunii Doctrină şilegăminte 76. Rugaţi un alt cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte76:15-19.

• Ce făceau Joseph Smith şi Sidney Rigdon ce L-a determinat pe Domnul să leofere această revelaţie?

• Ce putem învăţa din experienţa lor în legătură cu valoarea studierii scripturilorşi meditării asupra lor? (Asiguraţi-vă că ei înţeleg legătura dintre meditaţiaasupra scripturilor şi primirea revelaţiei.)

Notă. Subliniaţi faptul că a învăţa să meditezi asupra scripturilor reprezintă oabilitate importantă privind studiul scripturilor, care permite Duhului Sfânt să aibăocazii mai mari de a ne revela adevărul.

Doctrină şi legăminte 76:1-10Promisiuni oferite celor credincioşiInvitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 76:1-4. Rugaţimembrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a căuta cuvinte şi expresiicare-L descriu pe Isus Hristos. Le puteţi sugera cursanţilor să marcheze ceea cegăsesc. Explicaţi că atributele Salvatorului descrise în aceste versete reprezintă unexemplu de enumerare din scripturi. O enumerare din scripturi „reprezintă o seriede gânduri, idei sau instrucţiuni care au legătură între ele. Căutând enumerări înscripturi poate ajuta învăţătorii şi cursanţii să identifice puncte cheie pe care autorulle subliniează” (Gospel Teaching and Learning [2012], p. 23). Subliniaţi faptul căDoctrină şi legăminte 76 conţine un număr de enumerări din scripturi.

• Care dintre atributele lui Isus Hristos menţionate în versetele 1-4 au cea maimare însemnătate pentru voi? De ce?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 76:5-10 şi să cautepromisiunile Domnului făcute celor credincioşi. Invitaţi cursanţii să observe lista cupromisiuni consemnată în versetele 6-10. Puteţi sugera cursanţilor să marchezeelementele acestei liste în scripturile lor, pentru a sublinia promisiunile Domnului.

• Potrivit celor relatate în versetul 5, ce trebuie să facem pentru a avea parte demila, bunăvoinţa şi cinstirea Domnului?

Ajutaţi cursanţii să înţeleagă următorul principiu din studiul acestor versete:Atunci când ne temem de Domnul şi Îl slujim în dreptate, El ne va cinsti şi vafi milos cu noi. Amintiţi cursanţilor că, în acest context, a „te teme” de Domnulînseamnă a da dovadă de reverenţă faţă de Domnul.

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să-şi aprofundeze înţelegerea acestui principiu,adresaţi-le următoarele întrebări:

• Care dintre promisiunile pe care le-aţi identificat în versetele 5-10 aţi dori să leprimiţi în mod deosebit? De ce?

LECŢIA 13

67

• Ce credeţi că ar trebui să faceţi pentru a obţine această binecuvântare?

Acordaţi cursanţilor un moment pentru a se gândi de ce merită să urmărească săprimească aceste binecuvântări şi să evalueze cât de bine arată reverenţă faţă deDomnul şi cât de bine Îl slujesc în dreptate şi adevăr.

Subliniaţi pentru cursanţi faptul că, începând cu versetul 11 şi până la sfârşit,secţiunea 76 consemnează revelaţia Domnului cu privire la «tainele împărăţieiSale», care «depăşesc toată înţelegerea în slavă»” (versetul 114). Această revelaţieface ca înţelegerea noastră să fie deschisă către minunile eternităţii, învăţându-nedespre viaţa care va veni şi făcând cunoscut ceea ce nu a fost cunoscut anterior.

Doctrină şi legăminte 76:19-24Viziunea despre Tatăl şi FiulExplicaţi faptul că, în Doctrină şi legăminte 76, sunt consemnate o serie de viziuni.Pentru a le oferi cursanţilor o prezentare generală a ceea ce Joseph Smith şi SidneyRigdon au văzut în aceste viziuni, expuneţi imaginea alăturată sau oferiţi unexemplar al ei fiecărui cursant. Explicaţi că fiecare element din tabel seconcentrează asupra uneia dintre viziuni.

Subliniaţi faptul că una dintre viziunile primite de Joseph Smith şi Sidney Rigdon înacea zi a fost o viziune despre Tatăl şi Fiul Său, Isus Hristos. Expuneţi următoareleîntrebări sau scrieţi-le pe tablă:

Ce adevăruri despre Isus Hristos învăţăm din această revelaţie?

Despre care dintre aceste adevăruri puteţi depune mărturie? De unde ştiţi că suntadevărate?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 76:19-24 şi să segândească la modul în care ar răspunde întrebărilor scrise pe tablă. După ce le-aţiacordat suficient timp, rugaţi cursanţii să-şi împărtăşească răspunsurile la acesteîntrebări. Răspunsurile cursanţilor pot fi diferite, dar asiguraţi-vă că aceştia înţelegurmătoarele principii: Isus Hristos este o fiinţă vie, glorificată. Isus Hristos esteSingurul Fiu Născut al Tatălui. Isus Hristos este Creatorul acestei lumi şi al

LECŢIA 13

68

altora. Locuitorii acestei lumi şi ai altora sunt născuţi ca fii şi fiice ale luiDumnezeu.

Puteţi împărtăşi mărturia dumneavoastră despre Salvator.

Doctrină şi legăminte 76:25-113Planul salvăriiExplicaţi că versetele 25-113 din secţiunea 76 ne învaţă adevăruri minunate despreplanul salvării. Rugaţi cursanţii să aleagă un grup de versete dintre cele care suntenumerate în tabel şi să le parcurgă repede. Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doişi rugaţi-i să discute despre ceea ce au învăţat sau despre ce anume i-a inspirat înversetele pe care tocmai le-au citit. Apoi, discutaţi următoarea întrebare cumembrii clasei:

• Ce doctrine fundamentale despre viaţă şi moarte ne ajută secţiunea Doctrină şilegăminte 76 să înţelegem? (Cursanţii pot folosi cuvinte diferite, darasiguraţi-vă că ei înţeleg că cele scrise în Doctrină şi legăminte 76 ne ajută sădobândim o înţelegere fundamentală a vieţii de după moarte şi ceea cetrebuie să facem pentru a trăi din nou în prezenţa Tatălui Ceresc şi a luiIsus Hristos.)

Explicaţi faptul că una dintre cele mai importante viziuni date lui Joseph Smith şiSidney Rigdon a fost cea despre împărăţia celestială. Invitaţi cursanţii să citeascăDoctrină şi legăminte 76:50-53 şi să caute o listă cu ceea ce trebuie să facem pentrua putea intra în împărăţia celestială. Puteţi sugera cursanţilor să marcheze sau sănumeroteze în scripturile lor aceste cerinţe. După ce un cursant împărtăşeşte ceeace el sau ea a identificat, adresaţi întrebări precum sunt următoarele:

• Ce credeţi că înseamnă să primim „mărturia despre Isus”? (Să avem credinţă înrolul de Mântuitor al Salvatorului şi să trăim potrivit poruncilor Sale.)

• Ce înseamnă expresia „biruieşte prin credinţă”? (A învinge ispitele şi păcateleexercitând credinţă în Isus Hristos şi îndurând cu credinţă până la sfârşit.)

• Ce înseamnă să fim „[pecetluiţi] prin Spiritul Sfânt al făgăduinţei”? (DuhulSfânt, care este, de asemnea, Spiritul Sfânt al făgăduinţei, depune mărturieTatălui că rânduielile Evangheliei Sale, pe care le-am primit, au fost îndepliniteîn mod corespunzător şi că am fost credincioşi legămintelor pe carele-am făcut.)

Rezumaţi Doctrină şi legăminte 76:54-70 explicând că aceste versete enumerămulte dintre binecuvântările pe care le vor primi locuitorii exaltaţi ai împărăţieicelestiale. Acordaţi cursanţilor câteva momente pentru a citi aceste versete şi acăuta binecuvântările promise sau condiţiile care au o însemnătate deosebităpentru ei.

• Care este una dintre binecuvântările promise celor credincioşi care are oînsemnătate deosebită pentru voi? De ce?

• Cum ne ajută informaţiile consemnate în versetul 69 să înţelegem rolulSalvatorului în vieţile celor care moştenesc împărăţia celestială? (Fiecare dintrenoi, indiferent cât de tare ne străduim, vom eşua în a face tot ceea ce este

LECŢIA 13

69

necesar pentru a moşteni împărăţia celestială. Doar prin sacrificiul ispăşitor alSalvatorului putem să fim curăţiţi de păcatele noastre şi putem fi făcuţi perfecţi.)

• În ce mod ne poate ajuta cunoaşterea adevărurilor consemnate în Doctrină şilegăminte 76 să luăm decizii mai bune în viaţă?

Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Boyd K. Packer şi rugaţi un cursantsă o citească cu glas tare:

„Fără o cunoaştere a planului Evangheliei, fiecare încălcare pare un lucru natural,inocent, chiar justificat. Nu există protecţie mai mare împotriva duşmanului decâtfaptul de a cunoaşte adevărul – de a cunoaşte planul!” (Our Father’s Plan [1994],p. 27).

• Cum ne pot ajuta să ne protejăm împotriva influenţei Satanei cunoaştereaadevărurilor consemnate în Doctrină şi legăminte 76?

• Cum v-a protejat şi binecuvantat cunoaşterea pe care o aveţi despre planulîntocmit de Tatăl Ceresc?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 76:114-117. Rugaţimembrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute promisiunile care le-aufost făcute celor care se purifică. Invitaţi cursanţii să descrie promisiunile din acelfragment.

După ce cursanţii răspund, expuneţi următoarea afirmaţie a profetului JosephSmith (1805-1844), care face referire la viziunea consemnată în Doctrină şilegăminte 76:

„Aş putea, dacă mi-ar fi permis şi dacă oamenii ar fi pregătiţi să primească, săexplic, de o sută de ori mai mult decât am făcut-o, despre gloriile împărăţiilorcare mi-au fost revelate în viziune” (din History of the Church, 5:402).

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să pună în aplicare ceea ce au învăţat la lecţie, scrieţiurmătoarea expresie incompletă pe tablă:

După ce am studiat Doctrină şi legăminte 76:

Eu ştiu că…

Doresc să…

Voi face…

LECŢIA 13

70

Rugaţi cursanţii să completeze aceste expresii pe o foaie de hârtie. Încurajaţi-i să segândească dacă alegerile pe care le fac îi califică pentru a moşteni împărăţiacelestială şi ajutaţi-i să se califice pentru alte binecuvântări promise în Doctrină şilegăminte 76. Depuneţi-vă mărturia cu privire la adevărurile despre care s-adiscutat astăzi în clasă.

Materiale de citit pentru cursanţi• Doctrină şi legăminte 76.

• L. Tom Perry, „Planul salvării”, Ensign sau Liahona, mai 2006, p. 69-72.

LECŢIA 13

71

LECŢIA 14

Templul Kirtland şi cheilepreoţiei

IntroducereDupă aproape trei ani de greutăţi şi sacrificii de ordinfinanciar, Templul Kirtland a fost dedicat la data de 27 martie1836. Apariţii miraculoase au avut loc cu ocazia dedicării şi,o săptămână mai târziu, mesageri cereşti au restaurat cheile

preoţiei lui Joseph Smith şi Oliver Cowdery. Aceste chei sunto caracteristă distinctă a Bisericii şi au binecuvântat milioanede persoane care s-au alăturat Bisericii.

Lecturi suplimentare• Jeffrey R. Holland, „Caracteristica noastră cea mai distinctivă”, Ensign sau

Liahona, mai 2005, p. 43-45.

• David A. Bednar, „Să deţinem onorabil un nume şi o poziţie”, Ensign sauLiahona mai 2009, p. 97-100.

• „Glorious Days in Kirtland, 1834-1836”, capitolul 13 din Church History in theFulness of Times Student Manual, ediţia a 2-a (manual al Sistemul Educaţional alBisericii, 2003), p. 153-168.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 109:1-28Sfinţii au făcut sacrificii pentru a construi Templul KirtlandArătaţi cursanţilor o poză cu Templul Kirtland (vezi Carte cu picturi inspirate dinEvanghelie [2009], nr. 117; vezi, de asemenea, LDS.org). Explicaţi faptul că sfinţii aumuncit şi au făcut sacrificii timp de aproximativ trei ani pentru a construi TemplulKirtland. Făcând acest lucru, ei au fost martori la îndeplinirea promisiuniiDomnului, care a spus că, dacă vor ţine poruncile Sale, ei vor „[avea] puterea să îl[construiască]” (D&L 95:11). Aproape 1.000 de persoane au participat la dedicareatemplului, la data la 27 martie 1836. Rugăciunea de dedicare, care a fost primită deJoseph Smith prin revelaţie, este consemnată în Doctrină şi legăminte 109.

Rugaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Doctrină şi legăminte109:1-5. Încurajaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor, fiind atenţi, înmod special, la expresiile care descriu sacrifiicile făcute de sfinţi pentru a construitemplul. După aceea, adresaţi următoarea întrebare:

• Ce expresii a folosit Joseph Smith pentru a descrie sacrificiile făcute de sfinţi?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă mai bine sacrificiile făcute de sfinţi, rugaţiun cursant să citească următorul rezumat cu glas tare:

72

© Busath.com

Între luna iunie a anului 1833 şi luna martie a anului 1836, bărbaţi şi femei au muncit cot la cotpentru a termina de construit casa Domnului. Unii dintre ei au făcut munca de zidărie, alţii aucărat piatră, alţii au împletit şi ţesut haine pentru muncitori, iar unii dintre ei au muncit larealizarea vălului pentru casa Domnului. Ei au făcut toate „pentru ca Fiul Omului să poată aveaun loc unde să se arate El Însuşi către poporul Său” (D&L 109:5). Unii dintre sfinţii din zilele dinurmă, precum John Tanner, au dat o mare parte din averea lor pentru construirea templului. Întotal, costurile pentru construcţia templului e posibil să se fi ridicat la suma de 40.000 de dolariamericani – o sumă foarte mare pentru acea perioadă. În pofida costului şi sacrificiului, sfinţii aufost credincioşi în îndeplinirea muncii lor, pentru a respecta această poruncă dată de Domnul(vezi D&L 95:11). Templul Kirtland a fost rezultatul unei munci făcute cu dragoste şi un exerciţiude supunere, sacrificiu şi credinţă.

• Ce sacrificii ni se cere să facem astăzi pentru a ne bucura de binecuvântăriletemplului?

• De ce binecuvântări avem parte în vieţile noastre pe măsură ce facem sacrificiipentru a înfăptui lucrarea Domnului?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să răspundă la această întrebare, expuneţi declaraţia demai jos a surorii Carol B. Thomas, din Preşedinţia generală a Tinerelor Fete. Rugaţiun cursant să o citească cu glas tare:

„Jertfa este un principiu minunat. Pe măsură ce suntem dornici să dăm dintimpul, din talentele noastre şi din tot ceea ce avem, ea devine una din cele maiadevărate forme de preaslăvire. Ea poate să dezvolte în interiorul nostru odragoste profundă faţă de semenii noştrii şi faţă de Salvatorul nostru, IsusHristos. Prin jertfă, inimile noastre se pot schimba; trăim mai aproape de Spirit şiavem o dorinţă mai mică pentru lucrurile lumeşti” („Jertfa – o investiţie eternă”,Liahona iulie 2001, p. 79).

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 109:12-13 şi 20-21,căutând modul în care natura sacră a templului este sugerată în această rugăciune.Rugaţi cursanţii să împărtăşească ceea ce i-a impresionat cel mai mult din acesteversete.

Spuneţi cursanţilor că, în rugăciunea de dedicare, Joseph Smith I-a cerut Domnuluianumite binecuvântări. Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare,Doctrină şi legăminte 109:12-15, 22-28. Încurajaţi membrii clasei să urmărească înscripturile lor şi să caute ce binecuvântări pot primi cei care sunt demni de apreaslăvi în templu. Puteţi sugera cursanţilor să marcheze cuvintele şi expresiilecare sunt importante pentru ei. Apoi, discutaţi următoarele întrebări:

• Dintre binecuvântările pe care le-aţi identificat, care are cea mai mareînsemnătate pentru voi? De ce?

• Ce doctrine sau principii putem să învăţăm din aceste versete? (Asiguraţi-vă căei înţeleg următorul principiu: Pe măsură ce preaslăvim în templu, putemprimi o mai mare protecţie şi putere împotriva ticăloşiei din această lume.)

LECŢIA 14

73

Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, din Cvorumul celorDoisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Vă rog să vă gândiţi la aceste versete [Doctrină şi legăminte 109:24-28] prinprisma ostilităţii prezente a duşmanului şi… [a dorinţei noastre sincere] de a luanumele lui Isus Hristos asupra noastră şi a binecuvântării de protecţie promisăacelora care deţin onorabil un nume şi o poziţie în templul sfânt. Este importantde ştiut că aceste binecuvântări ale legământului sunt valabile pentru toategeneraţiile şi pentru toată eternitatea. Vă invit să studiaţi în mod repetat şi să

cugetaţi cu ajutorul rugăciunii la consecinţele pe care aceste scripturi le au în viaţadumneavoastră şi a familiei dumneavoastră.

Nu trebuie să fim surprinşi de eforturile lui Satana de a opri şi discredita preaslăvirea şi munca întemplu. Diavolul dispreţuieşte puritatea din casa Domnului şi puterea acesteia. Iar protecţiaoferită fiecăruia dintre noi prin intermediul rânduielilor şi legămintelor făcute în temple este unobstacol uriaş în calea planurilor diabolice ale lui Lucifer” („Să deţinem onorabil un nume şi opoziţie”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 99-100).

• Cum aţi fost binecuvântaţi ca urmare a rugăciunii personale?

Încurajaţi cursanţii să mediteze la ceea ce ar putea să facă pentru a primi mai multedintre binecuvântările promise celor care preaslăvesc cu credinţă în templu.Amintiţi cursanţilor că, pe măsură ce meditează la scripturi şi la cuvintele profeţilor,inimile şi minţile lor vor fi mai deschise pentru a primi inspiraţie de la Domnul.

Doctrină şi legăminte 110Isus Hristos, Moise, Ilie şi Elias au apărut în Templul KirtlandExplicaţi faptul că Dumnezeu a răsplătit sacrificiul făcut de sfinţi pentru a construiTemplul Kirtland cu o revărsare de manifestări spirituale în preajma datei la caretemplul a fost dedicat. Dacă aveţi suficient timp, împărtăşiţi, pe scurt, câteva relatăriconsemnate în capitolul 13 („Glorious Days in Kirtland, 1834-1836”) din ChurchHistory in the Fulness of Times Student Manual, ediţia a 2-a (manual al SistemuluiEducational al Bisericii, 2003), în mod special ceea ce este consemnat în secţiuneanumită „A Pentecostal Season” (paginile 164-167). Spuneţi cursanţilor că, probabil,cel mai important dintre aceste evenimente a avut loc la data de 3 aprilie 1836, la osăptămână de la data când templul a fost dedicat.

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, introducerea secţiunii Doctrină şilegăminte 110 şi rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor. După aceea,adresaţi următoarele întrebări:

• Cui i-a fost dată această viziune? Ce au făcut Joseph Smith şi Oliver Cowderyînainte de a primi această viziune?

Explicaţi cursanţilor faptul că primele zece versete din Doctrină şi legăminte 110consemnează o viziune glorioasă dată lui Joseph Smith şi Oliver Cowdery, în careSalvatorul le-a apărut pentru a declara că acceptă Templul Kirtland. Rugaţi cursanţiisă citească aceste versete, în gând, în timp ce caută adevăruri importante cu privireatât la Salvator, cât şi la templu. După ce le-aţi acordat suficient timp, adresaţiurmătoarele întrebări:

LECŢIA 14

74

• Ce este plin de însemnătate pentru voi în aceste versete? De ce?

• Potrivit celor relatate în versetul 6, Salvatorul a declarat: „Inimile… întreguluiMeu popor… să se bucure”. De ce credeţi că, în acel timp, sfinţii aveau motivede bucurie?

Explicaţi faptul că, după ce s-a încheiat viziunea în care a apărut Salvatorul, auurmat o serie de viziuni. În aceste viziuni, Moise, Ilie şi Elias le-au apărut pe rândlui Joseph Smith şi Oliver Cowdery.

Scrieţi următoarele lucruri pe tablă:

Moise: Doctrină şi legăminte 110:11

Ilie: Doctrină şi legăminte 110:12.

Elias: Doctrină şi legăminte 110:13-15.

Împărţiţi membrii clasei în trei grupuri. Repartizaţi fiecărui grup unul dintre numelescrise pe tablă. Rugaţi cursanţii să studieze fragmentele din scripturi care corespundnumelui desemnat pentru a învăţa despre cheile preoţiei care au fost restaurate.După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi cursanţii să împărtăşească ceea ceau aflat.

Explicaţia de mai jos poate să ofere cusanţilor o înţelegere mai profundă despreceea ce au citit. După ce aţi discutat despre fragmentul din scripturi corespunzător,invitaţi un cursant să citească fiecare afirmaţie cu glas tare:

Moise: Cheile adunării lui Israel oferă autoritatea de a conduce propovăduirea Evangheliei încele patru colţuri ale pământului. „Este normal ca Moise, primul profet care i-a condus pe copiiilui Dumnezeu spre pământul moştenirii lor, să fie cel care încredinţează cheile adunării lui IsraelBisericii restaurate” (Russell M. Nelson, „Adunarea Israelului risipit”, Ensign sau Liahona, nov.2006, p. 82, nota de subsol 28).

Elias: „Un om numit Elias, se pare că a trăit în viaţa muritoare în vremea lui Avraam, le-aîncredinţat dispensaţia Evangheliei lui Avraam lui Joseph Smith şi Oliver Cowdery în TemplulKirtland (Ohio) la data de 3 aprilie 1836” (Bible Dictionary, „Elias”). „Elias [a adus] înapoi«Evanghelia lui Avraam», marele legământ avraamic prin care cei credincioşi primesc promisiuniale unei creşteri eterne, promisiuni că prin intermediul căsătoriei celestiale, posteritatea lor va fi,în eternitate, la fel de numeroasă ca nisipul de pe malul mării sau precum sunt stelele pe cer denumeroase” (Bruce R. McConkie, „The Keys of the Kingdom”, Ensign, mai 1983, p. 22).

Ilie: „Această putere de pecetluire conferită asupra lui Ilie este puterea care uneşte soţii şi soţiileşi copiii cu părinţii pentru timp şi eternitate. Este puterea de a uni care există în fiecare rânduialăa Evangheliei… Prin această putere, toate rânduielile care aparţin salvării sunt legate saupecetluite şi a fost misiunea lui Ilie să vină şi să o restaureze” (Joseph Fielding Smith, Elijah theProphet and His Mission [1957], p. 5).

Citiţi, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 110:16 şi încurajaţi-i pe cursanţi săurmărească în scripturile lor. Rugaţi cursanţii să identifice ce le-a fost încredinţat lui

LECŢIA 14

75

Joseph Smith şi Oliver Cowdery în acel moment („cheile acestei dispensaţii”).După aceea, adresaţi următoarele întrebări:

• Potrivit celor relatate în versetul 16, ce putem să ştim datorită faptului că acestechei au fost restaurate? (A Doua Venire este aproape.)

• Păstrând în minte cele citite în versetul 16, de ce a fost necesar să fie restaurateaceste chei de Moise, Elias şi Ilie înainte de a veni „ziua Domnului, ziua aceeamare şi înfricoşată”?

• Cum aţi fost binecuvântaţi datorită restaurării acestor chei ale preoţiei? (Dupăce cursanţii răspund, faceţi un rezumat despre importanţa restaurării acestorchei enunţând următorul principiu: Cheile muncii misionare, familiiloreterne şi muncii în templu ne ajută să ne pregătim şi să pregătim lumeapentru a Doua Venire a lui Isus Hristos.)

Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului Jeffrey R. Holland, din Cvorumulcelor Doisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Preoţia lui Dumnezeu, cu cheile sale, cu rânduielile sale, originea sa divină şi cuabilitatea de a «lega în ceruri ceea ce este legat pe pământ» este atâtindispensabilă, cât şi unică pentru adevărata Biserică a lui Dumnezeu, astfel încâtfără aceasta, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă nu ar exista”(„Caracteristica noastră cea mai distinctivă”, Ensign sau Liahona, mai2005, p. 43).

Împărtăşiţi modul în care a fost binecuvântată viaţa voastră datorită faptului căaceste chei ale preoţiei au fost restaurate. Depuneţi-vă mărturia despre faptul că ocaracteristică distinctivă a Bisericii este reprezentată de cheile preoţiei; acesteadiferenţiază Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă de toate celelaltebiserici de pe pământ.


• David A. Bednar, „Să deţinem onorabil un nume şi o poziţie”, Ensign sauLiahona mai 2009, p. 97-100.

LECŢIA 14

76

LECŢIA 15

Tărie în mijlocul opoziţieiIntroducerePe parcursul anilor 1837 şi 1838, un spirit de critică, ceartă şiapostazie s-a răspândit printre unii dintre conducătorii şimembrii Bisericii din Kirtland, Ohio, şi din nordul statuluiMissouri. Problemele au escaladat când unii oameni auînceput să se opună în mod deschis profetului Joseph Smith.

Din experienţa sfinţilor din perioada de început a Bisericiiputem să învăţăm că, în timp ce înfruntăm opoziţie primimtărie spirituală, atunci când ne trăim vieţile în neprihănire şi îisusţinem pe slujitorii Domnului.

Lecturi suplimentare• „Fiţi atenţi la fructele amare ale apostaziei”, capitolul 27 din Învăţături ale

preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith (2007), p. 333-344.

• Jeffrey R. Holland, „Lessons from Liberty Jail” (seară la gura sobei laUniversitatea Brigham Young, 7 sept. 2008), lds.org/broadcasts.

• Neil L. Andersen, „Încercarea credinţei dumneavoastră”, Ensign sau Liahona,nov. 2012, p. 39-42.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 112:10-15Apostazia în Kirtland, OhioScrieţi, pe tablă, următoarele cuvinte: supărat, jignit, gelos. Invitaţi cursanţii să segândească la momente în care au avut aceste sentimente.

Expuneţi următoarea relatare şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare. Rugaţicursanţii să identifice ceea ce l-a condus pe Thomas B. Marsh să aibă sentimentelescrise pe tablă.

În anul 1835, la scurt timp după ce Thomas B. Marsh a fost chemat să fie apostol, ela fost desemnat preşedinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. În primăvaraanului 1837, preşedintele Marsh a aflat că vârstnicul Parley P. Pratt, care era unuldintre apostoli, planifica să plece în misiune în Anglia fără îndrumarea sa. În timpce se afla în Missouri, preşedintele Marsh le-a scris vârstniculului Pratt şi altormembrii ai Cvorumului celor Doisprezece şi i-a invitat să se întâlnească cu el înKirtland, Ohio, în data de 24 iulie 1837, pentru a putea să se pună de acord în ceeace priveşte planurile lor pentru misiuni. Cu toate acestea, cu o lună înainte ca aceaîntâlnire să aibă loc, alţi doi membri ai Cvorumului celor Doisprezece, vârstniciiHeber C. Kimball şi Orson Hyde, au plecat spre Anglia după ce au primit chemăripentru a sluji în misiune de la profetul Joseph Smith. Se pare că preşedintele Marsha fost supărat deoarece membrii Celor Doisprezece au mers să propovăduiascăEvanghelia în Anglia fără să se consulte cu el.

• Ce ar fi putut să facă preşedintele Marsh, în această situaţie, pentru a nu aveaparte de sentimentele enumerate pe tablă?

77

• Care sunt unele dintre pericolele care rezultă ca urmare a faptului că permitemunor astfel de sentimente să ne controleze gândurile şi acţiunile? (Subliniaţipentru cursanţi faptul că astfel de sentimente ofensează Duhul Sfânt şi conducadesea la comiterea unor păcate mai grave.)

Rugaţi cursantul să continue să citească următoarele:

Preşedintele Marsh şi-a împărtăşit îngrijorările profetulului Joseph Smith şi a căutatsfatul acestuia. Drept răspuns, Domnul a oferit revelaţia care este consemnată înDoctrină şi legăminte 112.

În luna iulie a anului 1837, atunci când Domnul a oferit această revelaţie, Bisericaavea parte de dezbinare, ceartă şi apostazie. Mândria şi lăcomia i-au determinat peunii dintre membrii Bisericii să îl critice în mod deschis pe profetul Joseph Smith şisă îi pună la îndoială autoritatea. Unii dintre membrii Bisericii, inclusiv unii dintremembrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, au căutat chiar să îl înlăture peJoseph Smith din chemarea de preşedinte al Bisericii.

• Ce sentimente i-au determinat pe unii dintre membrii Bisericii să desconsideremărturiile lor despre adevăr şi să devină opozanţi în mod deschis ai profetuluiJoseph Smith?

Invitaţi cursanţii să citească Doctrină şi legăminte 112:10-12, 15 şi să afle ce sfat le-aoferit Domnul preşedintelui Marsh şi altor membri ai Cvorumului celorDoisprezece Apostoli care îi poate ajuta pe membrii Bisericii să evite să devinăcritici la adresa conducătorilor lor.

Rugaţi cursanţii să spună ce au găsit. Apoi, adresaţi întrebarea:

• În ce mod poate sfatul oferit în aceste versete să îi ajute pe membrii Bisericii săevite să devină critici la adresa conducătorilor Bisericii? (În timp ce cursanţiiîmpărtăşesc răspunsurile lor, ajutaţi-i să înţeleagă următorul principiu: Dacăsuntem umili, Domnul ne va îndruma şi ne va oferi răspunsuri larugăciunile noastre. Domnul cere să îi susţinem pe acei conducători caredeţin cheile pentru a prezida asupra Bisericii. Sugeraţi cursanţilor să notezeDoctrină şi legăminte 84:35-38 ca referinţă lângă versetul 15. Subliniaţi faptul căsfatul de a-i mustra pe membrii Celor Doisprezece a fost oferit preşedinteluiCvorumului celor Doisprezece Apostoli şi nu se aplică în mod individualmembrilor Bisericii.)

Oferiţi fiecărui cursant un exemplar al foii de prezentare care se găseşte lasfârşitul acestei lecţii. Împărţiţi clasa în grupuri mici şi rugaţi membrii

fiecărui grup să citească împreună secţiunea intitulată „Apostazia în Kirtland:necesitatea de a urma cu credinţă pe conducătorii Bisericii”. Rugaţi cursanţii sădiscute între ei întrebările de la sfârşitul secţiunii.

Puteţi încheia această parte a lecţiei expunând următoarea afirmaţie a preşedinteluiHeber C. Kimball (1801-1868), din Prima Preşedinţie, şi discutând despre ea:

LECŢIA 15

78

„Vă voi da o cheie pe care fratele Joseph Smith obişnuia s-o dea în Nauvoo. El aspus că primul pas către apostazie începea cu pierderea încrederii în conducătoriiacestei Biserici şi împărăţii şi că, oricând puteai discerne prezenţa acestui spirit,puteai şti că el avea să-l conducă pe posesorul lui pe calea către apostazie”(Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 335).

Pentru a accentua importanţa faptului de a-i urma cu credinţă pe profet şi pe alţiconducători din Biserică, citiţi următoarea relatare a unei experienţe din viaţa luiBrigham Young (1801-1877), care era membru al Cvorumului celor DoisprezeceApostoli în acea perioadă:

„În timp ce se afla în Kirtland, preşedintele Brigham Young a întâlnit un grup deapostaţi care complotau împotriva profetului Joseph Smith chiar în templu.Dânsul a declarat: «M-am ridicat şi le-am spus într-un mod clar şi energic căJoseph este profet, că eu ştiam asta şi că pot să-l batjocorască şi să-l calomniezecât doresc, dar nu vor putea să distrugă rânduirea profetului de către Dumnezeu,ci vor putea doar să distrugă propria lor autoritate, să taie legăturile care îi uneau

de profet şi de Dumnezeu şi să se cufunde în iad»” (Teachings of Presidents of the Church:Brigham Young [1997], p. 79).

Doctrină şi legăminte 121:1-10, 16-17; 122:1-9Opoziţie în nordul statului MissouriPăstraţi grupele de cursanţi formate şi rugaţi membrii fiecărui grup să citească adoua secţiune a foii de prezentare intitulată „Conflict în nordul statului Missouri: săînvăţăm să îndurăm bine opoziţia”. Explicaţi că această secţiune descrie uneledintre acţiunile care au condus la alungarea sfinţilor din nordul statului Missouri şila încarcerarea profetului în închisoarea Liberty. Rugaţi cursanţii să discute, încadrul grupurilor lor, întrebările de la sfârşitul acestei secţiuni.

După ce cursanţii termină de discutat întrebările de pe foaia de prezentare, explicaţică Doctrină şi legăminte 121-123 conţine fragmente dintr-o scrisoare a profetuluiJoseph Smith scrisă sfinţilor spre sfârşitul perioadei în care a fost încarcerat înînchisoarea Liberty.

Rugaţi cursanţii să citească pe rând, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 121:1-6.Rugaţi cursanţii să caute întrebările pe care profetul le-a adresat Domnului.

• Ce întrebări aţi găsit?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare Doctrină şi legăminte 121:7-10, 16-17;122:7-9. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să se gândească lamodul în care răspunsurile oferite de Domnul la cererile profetului l-au putut ajutape Joseph să înfrunte opoziţia continuă venită din partea duşmanilor săi.

Rugaţi cursanţii să enunţe doctrine şi principii pe care le-au învăţat din versetele pecare le-au citit. (Răspunsurile pot include următoarele: Dacă îndurăm bineopoziţia din viaţa muritoare, Dumnezeu ne va binecuvânta acum şi îneternitate. Cei care îi acuză pe slujitorii Domnului sunt robii păcatului.

LECŢIA 15

79

Putem să fim întăriţi în timpul încercărilor noastre pe măsură ce ne bizuim peispăşirea Salvatorului şi ne amintim de exemplul Său de a îndura cucredinţă.)

Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului Neil L. Andersen, din Cvorumul celorDoisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Greutăţile sunt, prin definiţie, grele. Vor exista durere, confuzie, nopţi nedormiteşi perne udate cu lacrimi. Dar greutăţile noastre nu trebuie să fie fatale din punctde vedere spiritual. Nu trebuie să ne îndepărteze de legămintele noastre sau decasa lui Dumnezeu …

La fel cum focul puternic transformă fierul în oţel aşa şi noi, pe măsură cerămânem credincioşi în timpul încercării credinţei noastre, suntem rafinaţi şi

întăriţi spiritual” („Încercarea credinţei dumneavoastră”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 41).

Rugaţi cursanţii să se gândească la ceea ce au făcut sau vor face pentru a-şi amintică Dumnezeu îi poate întări atunci când au parte de încercări şi opoziţie faţă decredinţa lor. Acordaţi timp cursanţilor pentru a-şi împărtăşi experienţele saugândurile în legătură cu faptul de a ne bizui pe Dumnezeu în momentele dificile.

Materiale de citit pentru cursanţi• Doctrină şi legăminte 112:10-15; 121:1-10, 16-17; 122:1-9.

• Neil L. Andersen, „Încercarea credinţei dumneavoastră”, Ensign sau Liahona,nov. 2012, p. 39-42.

Să rămânem puternici în perioade de opoziţieApostazie în Kirtland: necesitatea de a-i urma cu credinţă peconducătorii BisericiiÎn anul 1837, sfinţii din Kirtland, Ohio, au avut parte de unele probleme financiare. Pentru a-i ajuta pesfinţi să fie mai independenţi din punct de vedere financiar, Joseph Smith şi alţi conducători ai Bisericiiau înfiinţat o companie asemănătoare unei bănci şi au numit-o Kirtland Safety Society. Din cauza uneicrize financiare extinse, care a avut loc în acea perioadă, multe bănci au dat faliment de-a lungulStatelor Unite. Kirtland Safety Society a dat faliment, de asemenea, în toamna anului 1837. Două sutede investitori ai acestei bănci au pierdut aproape tot, Joseph Smith având cele mai mari pierderi.Chiar dacă Kirtland Safety Society nu a fost finanţată de Biserică, unii dintre sfinţi o considerau cafiind o bancă a Bisericii sau banca profetului şi au dat vina pe Joseph pentru problemele lor financiare.Unii chiar au început să-l numească un profet decăzut. Dar, în pofida falimentului băncii, mulţi alţiicare au pierdut bani au rămas credincioşi şi fideli profetului.

Un spirit al apostaziei şi al criticii s-a răspândit printre mulţi dintre sfinţi. Până în luna iunie a anului1838, între 200 şi 300 de apostaţi au părăsit Biserica, inclusiv patru apostoli, cei trei martori ai Cărţiilui Mormon şi un membru al Primei Preşedinţii. Totuşi, mulţi dintre sfinţi, asemenea lui BrighamYoung, au dat dovadă de credinţă în această perioadă de încercare. Ei au fost întăriţi de Domnul şi aurămas fideli mărturiilor lor. Câţiva dintre cei care au părăsit Biserica în această perioadă de apostazies-au întors mai târziu şi au cerut să facă parte din nou din Biserica Domnului. Printre aceştia s-aunumărat Oliver Cowdery, Martin Harris, Luke Johnson şi Frederick G. Williams.

LECŢIA 15

80

În mijlocul acestor conflicte din Kirtland, câţiva apostaţi au căutat să-l ucidă pe Joseph Smith. În datade 12 ianuarie 1838, fiind avertizaţi de Spirit, el şi Sidney Rigdon au plecat în timpul nopţii. Duşmaniilor i-au urmărit zile întregi, însă Domnul i-a protejat. În data de 14 martie a anului 1838, au ajuns laFar West, Missouri, împreună cu familiile lor.

Discutaţi următoarele întrebări în grup:

• Ce principii putem învăţa din aceste evenimente în legătură cu modul în care trebuie sărăspundem opoziţiei din vieţile noastre? Ce putem învăţa din aceste evenimente în legătură cumodul în care trebuie să răspundem opoziţiei îndreptate împotriva Bisericii?

• Ce putem să facem pentru a rămâne credincioşi faţă de conducătorii Bisericii chiar dacă-i putemauzi pe alţii criticându-i.

• În ce moduri aţi fost binecuvântaţi pentru că l-aţi urmat pe profet?

Conflict în nordul statului Missouri: să învăţăm să îndurăm bine opoziţiaÎn anii 1837 şi 1838, unii dintre membrii excomunicaţi, care erau nemulţumiţi şi care locuiau printresfinţii din Far West, Missouri, au început să intenteze procese împotriva Bisericii şi împotrivaconducătorilor ei şi să-i hărţuiască pe membri. În luna iunie a anului 1838, Sidney Rigdon a ţinut ocuvântare înverşunată, care a rămas cunoscută drept „Salt Sermon” (Cuvântarea despre sareapământului). El a făcut referire la Matei 5:13 şi a spus că, dacă sarea îşi pierde gustul, atunci nu maieste bună la nimic şi trebuie să fie lepădată afară, sugerând că cei care au părăsit Biserica ar trebui săfie alungaţi din mijlocul sfinţilor. Două săptămâni mai târziu, la data de 4 iulie, Sidney Rigdon a ţinuto cuvântare în care asigura că sfinţii se vor apăra chiar dacă se va ajunge la un „război deexterminare”. Chiar dacă ambele cuvântări par să contrazică instrucţiunile Domnului de a “[cere]pace” (D&L 105:38), ele au fost publicate şi au provocat o mare îngrijorare în rândul celor care nuerau membri ai Bisericii.

În acestă perioadă, un convertit pe nume Sampson Avard a format o bandă de jefuitori numităDanites, ai cărei membri făceau jurăminte secrete în momentul în care se alăturau acesteia. Avard i-ainstruit să-i jefuiască şi să-i prade pe locuitorii statului Missouri, spunând că aceasta va ajuta laclădirea împărăţiei lui Dumnezeu. Avard i-a convins pe cei care-l urmau că îndrumările pe care ledădea veneau din partea Primei Preşedinţii. Adevărul a fost descoperit mai târziu şi Avard a fostexcomunicat. Acţiunile lui Avard au produs Bisericii un mare prejudiciu de imagine şi au contribuit laîncarcerarea profetului în închisoarea Liberty.

În luna octombrie a anului 1838, a avut loc o luptă între unii membri ai Bisericii şi bărbaţi din miliţiastatului Missouri, care s-a încheiat cu câţiva morţi în fiecare tabără. Rapoarte exagerate ale luptei auajuns la guvernatorul statului Missouri, Lilburn W. Boggs, care a emis un ordin cunoscut drept ordinulde exterminare: „Mormonii trebuie consideraţi duşmani şi trebuie exterminaţi sau alungaţi din stat,dacă este pentru binele public” (citat din History of the Church, 3:175). În scurt timp, oraşul Far Westa fost încercuit de o miliţie ai cărei membri îi depăşeau numeric pe sfinţi în raport de cinci la unu.Joseph Smith şi alţi conducători ai Bisericii au fost încarceraţi în închisoarea Liberty, unde au rămas petoată perioada iernii. Restul sfinţilor au fost forţaţi să părăsească statul.

Discutaţi următoarele întrebări în grup:

• Ce principii putem să învăţăm din aceste evenimente care să ne ajute să îndurăm mai bineopoziţia?

• De ce este important pentru fiecare dintre noi să urmăm exemplul Salvatorului în perioade decriză sau opoziţie? Ce s-a întâmplat în nordul statului Missouri ca urmare a faptului că unii dintresfinţi nu au făcut acest lucru?

• Când aţi observat că acţiunile sau cuvintele unei persoane au influenţat o altă persoană să aibe oimpresie bună despre Biserică?

LECŢIA 15

81

LECŢIA 16

Mântuirea celor morţiIntroducereCa parte a restaurării tuturor lucrurilor în dispensaţiaplenitudinii timpurilor, Domnul a restaurat doctrina privindmântuirea celor morţi prin intermediul profetului JosephSmith. Această doctrină a fost restaurată „rând după rând”.Munca de mântuire a celor morţi este esenţială atât pentru

salvarea celor vii, cât şi celor morţi, şi profetul Joseph Smithne-a învăţat despre importanţa participării la această muncă:„Cea mai mare responsabilitate pe care Domnul ne-a dat-o înaceastă lume este aceea de a ne căuta morţii” (Învăţături alepreşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 502).

Lecturi suplimentare• Richard G. Scott, „Bucuria de a-i mântui pe cei morţi”, Ensign sau Liahona, nov.

2012, p. 93-95.

• D. Todd Christofferson, „Mântuirea celor morţi şi mărturia despre Isus”,Liahona, ian. 2001, p. 9-12.

• „Să devenim izbăvitori pe muntele Sion”, capitolul 41 din Învăţături alepreşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 495-506.

• Matthew S. McBride, „Letters on Baptism for the Dead: D&C 127, 128”, dinseria Revelations in Context, 29 mai 2013; history.lds.org.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 137Viziunea profetului Joseph Smith despre împărăţia celestialăÎmpărtăşiţi cursanţilor următorul context istoric:

„În luna noiembrie a anului 1823, Alvin Smith, cel mai mare fiu al lui Lucy Mack Smith şi al luiJoseph Smith sr., s-a îmbolnăvit grav pe neaşteptate şi se afla pe moarte. Alvin avea 25 de ani,era un tânăr puternic şi capabil a cărui muncă grea a contribuit mult la stabilitatea financiară afamiliei. Mama lui l-a descris ca pe «un tânăr de o bunăvoinţă unică», ale cărui «nobleţe şigenerozitate» i-au binecuvântat pe cei din jurul lui «în fiecare oră a existenţei sale» …

Ştiind că avea să moară, Alvin şi-a chemat fraţii şi surorile şi le-a vorbit fiecăruia dintre ei. LuiJoseph, care avea aproape 18 ani şi nu primise încă plăcile de aur, Alvin i-a spus: «Vreau ca tu săfii un băiat bun şi să faci tot ce-ţi stă în putere pentru a obţine cronicile. Primeşte cu credinţăfiecare instrucţiune şi ţine cu credinţă fiecare poruncă ce îţi este dată …»

Când Alvin a murit, familia a cerut unui preot prezbiterian din Palmyra, New York, să oficieze laînmormântarea sa. Pentru că Alvin nu fusese membru al congregaţiei preotului, clericul a pretinsîn predica sa că Alvin nu putea fi salvat. William Smith, fratele mai mic al lui Joseph, a scris:«[Preotul]… a lăsat să se înţeleagă foarte limpede că [Alvin] se dusese în iad pentru că Alvin nuera membru al bisericii, dar el fusese un copil bun şi tatălui meu nu i-a plăcut această afirmaţie”(Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 425-426).

82

• Deoarece atunci când Alvin a decedat, doctrina cu privire la mântuirea celormorţi nu fusese restaurată, ce îngrijorări ar fi putut să aibă familia Smith înlegătură cu salvarea lui Alvin?

Spuneţi cursanţilor că această lecţie îi va ajuta să înţeleagă că Domnul a revelatdoctrina cu privire la mântuirea celor morţi treptat, rând după rând. Invitaţicursanţii să citească introducerea secţiunii Doctrină şi legăminte 137. Explicaţifaptul că această revelaţie a precedat dedicarea Templului Kirtland cu doar câtevaluni. (Puteţi sublinia faptul că în ediţia 2013 a cărţii Doctrină şi legăminte, uneleschimbări au fost făcute în introducerea secţiunii 137.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 137:1-6, în timp cemembrii clasei urmăresc în scripturile lor. Discutaţi următoarele întrebări:

• Pe cine a văzut Joseph Smith în împărăţia celestială? (Cursanţii pot fi interesaţisă cunoască faptul că tatăl şi mama lui Joseph Smith erau în viaţă în momentulîn care această viziune a fost primită; de fapt, tatăl lui Joseph a fost în aceacameră în timp ce revelaţia a fost oferită.)

• Potrivit celor relatate în versetul 6, de ce s-a minunat Joseph Smith de faptul căfratele său, Alvin, era în împărăţia celestială? (Le puteţi aminti cursanţilor faptulcă Joseph Smith a primit această viziune cu câţiva ani înainte de momentul încare a învăţat despre doctrina referitoare la mântuirea celor morţi.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 137:7-9. Rugaţimembrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute o doctrină care i-a ajutatpe sfinţii din zilele din urmă să înţeleagă mai bine planul lui Dumnezeu de a-i salvape copiii Săi.

• Ce a prevăzut Dumnezeu în planul său pentru oameni precum Alvin Smith,care au murit fără să aibă ocazia să primească Evanghelia lui Isus Hristos saurânduiala botezului? (Pe măsură ce cursanţii îşi împărtăşesc ideile ajutaţi-i săînţeleagă următoarea doctrină: Toţi oamenii care au murit fără să cunoascăEvanghelia, care ar fi primit-o dacă ar fi auzit-o, vor moşteni împărăţiacelestială.)

• Ce vă învaţă această doctrină despre caracterul Tatălui Ceresc şi despredragostea pe care o are pentru copiii Săi?

• Când aţi fost alinaţi de cunoaşterea acestei doctrine? Când i-aţi văzut pe alţii,poate pe aceia cărora le-aţi propovăduit ca misionar, că au primit alinaredatorită faptului că au înţeles această doctrină?

Doctrină şi legăminte 124:30-34; 127:5-8; 128:1-18; 138:28-37Rânduieli pentru şi în folosul celor morţiProfetul Joseph Smith a propovăduit prima dată despre doctrina privind botezulpentru cei morţi în cadrul ceremoniei funerare a lui Seymour Brunson, în data de 15august 1840, la scurt timp după ce sfinţii se stabiliseră în Nauvoo, Illinois. MembriiBisericii au fost surprinşi şi emoţionaţi atunci când au aflat despre această doctrinăce fusese revelată. Timp de câteva luni de la data anunţului, sfinţii au înfăptuitbotezuri în râul Mississippi din apropiere, în numele celor dragi decedaţi (vezi

LECŢIA 16

83

Învăţături: Joseph Smith, p. 426; Church History in the Fulness of Times StudentManual, ediţia a 2-a [manual al Sistemul Educaţional al Bisericii, 2003], p. 251).

• În ce mod a ajutat această predică la creşterea înţelegerii cu privire la planulTatălui Ceresc pentru salvarea copiilor Săi? (În timp ce cursanţii răspund, scrieţipe tablă următorul adevăr: Rânduiala botezului necesară salvării poate fiînfăptuită pentru cei care nu au acceptat Evanghelia în viaţa muritoare.)

• Cum credeţi că aţi fi reacţionat dacă l-aţi fi auzit pe profetul Joseph Smithpropovăduind despre doctrina botezului pentru cei morţi pentru prima dată înaceastă dispensaţie?

Explicaţi faptul că, în timpul conferinţei generale a Bisericii organizate în Nauvoo,Illinois, care a avut loc în luna octombrie a anului 1841, profetul Joseph Smith adeclarat că Domnul dorea ca sfinţii să înceteze să mai înfăptuiască botezuri pentrucei morţi până când acestea puteau fi înfăptuite în casa Sa (vezi D&L 124:29-34). Ladata de 8 noiembrie 1841, Brigham Young, care era preşedinte al Cvorumului celorDoisprezece Apostoli în acea perioadă, a dedicat bazinul aflat în subsolul TempluluiNauvoo, care era încă neterminat, şi membrii Bisericii au început să înfăptuiascăbotezuri pentru şi în folosul celor morţi.

Rugaţi cursanţii să citească introducerea secţiunii Doctrină şi legăminte 127, careexplică faptul că secţiunea 127 este o scrisoare de la profetul Joseph Smith adresatăsfinţilor, în care îi instruia să ţină înregistrări ale botezurilor înfăptuite pentru ceimorţi. Explicaţi că, după aproximativ o săptămână, Joseph a scris o altă scrisoaredespre subiectul botezului pentru cei morţi, care este consemnată în Doctrină şilegăminte 128.

Scrieţi, pe tablă, următoarele referinţe din scripturi. (Nu includeţi ceea ce este scrisîntre paranteze; aceasta este pentru dumneavoastră, învăţătorul.)

Doctrină şi legăminte 127:5-7; 128:8 (Atunci când o rânduială esteînfăptuită prin autoritatea preoţiei şi este ţinută o înregistrare adecvată,rânduiala este pecetluită pe pământ şi în cer.)

Doctrină şi legăminte 128:6-7 (Înregistrările rânduielilor pentru şi în folosulcelor morţi vor fi incluse printre cărţile care sunt deschise pentru a-ijudeca pe cei morţi.)

Doctrină şi legăminte 128:15, 17-18 (Salvarea strămoşilor noştri decedaţieste esenţială pentru salvarea noastră.)

Desemnaţi cursanţi care să citească fiecare fragment scris pe tablă. Rugaţi-i să cautedoctrine care au mărit înţelegerea noastră asupra planului lui Dumnezeu cu privirela mântuirea celor morţi. Rugaţi cursanţii să rezume doctrina cu privire la mântuireacelor morţi, care este propovăduită în fiecare fragment din scripturi. Rugaţi câţivacursanţi să scrie doctrinele pe tablă, în dreptul fragmentului corespunzător.Subliniaţi faptul că, revelaţiile consemnate în Doctrină şi legăminte 127 şi 128ilustrează un tipar obişnuit ce se găseşte în cadrul restaurării Evangheliei – Domnulrevelează adevărul rând după rând, mai degrabă decât tot o dată.

LECŢIA 16

84

Explicaţi cursanţilor că, la mulţi ani de la primirea acestor revelaţii, Domnul a oferito înţelegere suplimentară cu privire la planul Său de mântuire a celor morţi. În anul1918, preşedintele Joseph F. Smith a primit o viziune cu privire la mântuirea celormorţi. Viziunea a avut loc atunci când el plângea pierderea fiului său, Hyrum M.Smith, care murise la începutul acelui an, în timp ce slujea ca un membru alCvorumului celor Doisprezece Apostoli.

Invitaţi cursanţii să citească Doctrină şi legăminte 138:28-37 şi să caute adevărurilecare au fost revelate preşedintelui Joseph F. Smith cu privire la mântuireacelor morţi.

• Ce adevăruri cu privire la mântuirea celor morţi sunt propovăduite în acesteversete? (Pe măsură ce cursanţii împărtăşesc adevărurile pe care le-au găsit,asiguraţi-vă că ei înţeleg acest adevăr: Sub îndrumarea lui Isus Hristos,mesageri neprihăniţi propovăduiesc Evanghelia acelora din închisoareaspiritelor.)

• În ce mod ne ajută aceste adevăruri suplimentare să înţelegem cum cineva carea murit fără să primească rânduielile Evangheliei, precum Alvin Smith, poate săprimească o moştenire în împărăţia celestială?

Citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului David A. Bednar, dinCvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„În calitate de membri ai Bisericii restaurate a lui Isus Hristos, noi avemresponsabilitatea stabilită prin legământ de a-i identifica pe strămoşii noştri şi dea înfăptui pentru ei rânduielile Evangheliei necesare salvării. «Ca să n-ajungă eila desăvârşire fără noi» (Evrei 11:40; vezi, de asemenea, Învăţături: JosephSmith, p. 502). Şi «nici noi fără morţii noştri nu putem ajunge la desăvârşire»(D&L 128:15)” („Inimile copiilor se vor întoarce”, Ensign sau Liahona, nov.

2011, p. 25).

• De ce trebuie să fie munca de mântuire a celor morţi o prioritate în vieţilenoastre?

• În ce mod faptul de a înfăptui rânduielile care privesc salvarea pentru rudelenoastre decedate ne ajută atât pe noi, cât şi pe ei, să devenim perfecţi?

Citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Russell M. Nelson, dinCvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Chiar dacă munca din templu şi lucrarea de realizare a istoriei familiei auputerea de a-i binecuvânta pe cei de dincolo de văl, acestea au aceeaşi putere dea-i binecuvânta şi pe cei în viaţă. Au o influenţă purificatoare pentru cei careparticipă la ele. Ele ajută literalmente la exaltarea familiilor acestora” („Generaţiilegate în dragoste”, Ensign sau Liahona, mai 2010, p. 94).

• În ce mod depune mărturie doctrina referitoare la mântuirea morţilor desprenatura atotcuprinzătoare a ispăşirii lui Isus Hristos?

LECŢIA 16

85

Citiţi, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului Richard G. Scott, dinCvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Domnul i-a revelat profetului Joseph Smith doctrina sublimă cu privire larânduiala sacră a botezului. Acea revelaţie a venit într-o perioadă în care altebiserici creştine propovăduiau că moartea ar fi determinat în mod irevocabil şietern destinul sufletului. Ele propovăduiau că cei botezaţi aveau să fie răsplătiţicu bucurie nepieritoare, în timp ce toţi ceilalţi aveau să aibă parte de torturăveşnică fără nicio speranţă de a fi mântuiţi …

Această doctrină glorioasă este o altă mărturie cu privire la natura atotcuprinzătoare a ispăşiriilui Isus Hristos. El a făcut ca salvarea să fie posibilă pentru fiecare suflet care se pocăieşte.Ispăşirea Sa a biruit moartea şi El le îngăduie morţilor demni să primească toate rânduielilenecesare salvării prin intermediul lucrării din templu înfăptuită pentru cei morţi” („Bucuria de a-imântui pe cei morţi”, Ensign sau Liahona, nov. 2012, p. 93).

• Ce experienţe v-au învăţat despre importanţa faptului de a participa la muncade mântuire a celor morţi?

• Cum a fost mărturia voastră întărită ca urmare a faptului că aţi participat lamunca de mântuire a celor morţi? (Invitaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşeascămărturiile.)

Încurajaţi cursanţii să se gândească la modul în care pot participa la măreaţa muncăde mântuire a celor morţi, fie că este prin intermediul cercetării pentru istoriafamiliei, fie prin slujirea ca înlocuitori în înfăptuirea rânduielilor din templu.Împărtăşiţi-vă mărturia despre faptul că, prin intermediul muncii care esteînfăptuită în templele moderne, toţi copiii Tatălui Ceresc pot primi toate rânduielilenecesare salvării.

Materiale de citit pentru cursanţi• Doctrină şi legăminte 124:30-41; 127:1-9; 128:1-18; 137:1-10; 138:28-37.

• Richard G. Scott, „Bucuria de a-i mântui pe cei morţi”, Ensign sau Liahona, nov.2012, p. 93-95.

LECŢIA 16

86

LECŢIA 17

Învăţături ale Evanghelieiprimite în Nauvoo

IntroducereSfinţii au avut parte de pace şi prosperitate în primii câţivaani petrecuţi în Nauvoo, Illinois. De-a lungul acestei perioade,Joseph Smith a primit revelaţii şi apoi a propovăduit şiclarificat unele doctrine care sunt unice, Biserica lui IsusHristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă fiind singura care le

deţine. Acestea includ: scopul templelor, potenţialul nostrudivin de a deveni asemănători Tatălui Ceresc şi unele dintredoctrinele propovăduite în Articolele de credinţă. Aceastălecţie îi va ajuta pe cursanţi să înţeleagă importanţaprofetului Joseph Smith, precum şi potenţialul nostru divin.

Lecturi suplimentare• „Dumnezeu Tatăl Veşnic” capitol 2 din Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph

Smith (2007), p. 39-46.

• „Doctrinal Developments in Nauvoo”, capitolul 20 din Church History in theFulness of Times Student Manual, ediţia a 2-a (manual al Sistemul Educaţional alBisericii, 2003), p. 251-262.

• „Becoming Like God”, Gospel Topics, lds.org/topics.

Sugestii pentru predareArticolele de credinţăDeclaraţii importante despre doctrinele EvanghelieiExplicaţi faptul că, pe când se afla în Nauvoo, Illinois, Joseph Smith a scris oscrisoare adresată lui John Wentworth, redactorul unui ziar numit Chicago Democrat,care solicitase informaţii despre mormoni. Scrisoarea conţinea o relatare oferită deprofet cu privire la istoria sfinţilor din zilele din urmă, împreună cu o listă concisă acredinţelor doctrinare care, mai târziu, au devenit cunoscute drept Articolele decredinţă. (Scrisoarea este redată integral în Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: JosephSmith [2007], p. 460-471.)

Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului L. Tom Perry, din Cvorumul celorDoisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„[Articolele de credinţă] sunt printre cele mai importante şi, cu siguranţă, celemai concise declaraţii despre doctrină din Biserică. Dacă le veţi folosi ca pe unghid care să vă îndrume în studiul Evangheliei lui Isus Hristos, veţi fi pregătiţi sădeclaraţi lumii mărturia voastră cu privire la adevărul restaurat. Veţi puteadeclara simplu, în mod direct şi profund, crezurile de bază pe care le preţuiţi încalitate de membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă”

(„Doctrinele şi principiile cuprinse în Articolele de credinţă”, Ensign sau Liahona, nov.2013, p. 48).

87

• Cum aţi rezuma ceea ce ne-a învăţat vârstnicul Perry? (Pe măsură ce cursanţiiîmpărtăşesc rezumate ale declaraţiei vârstnicului Perry, ajutaţi-i să înţeleagăacest adevăr: Pe măsură ce învăţăm doctrinele propovăduite în Articolelede credinţă, vom fi mai bine pregătiţi să împărtăşim crezurile noastrealtora.)

• Când aţi folosit Articolele de credinţă pentru a-i ajuta pe alţii să înţeleagăEvanghelia?

Invitaţi membrii clasei să deschidă scripturile la Articolele de credinţă şi să lecitească în gând. După ce le-aţi acordat timp suficient, discutaţi următoareleîntrebări:

• Ce articol de credinţă apreciaţi în mod deosebit şi de ce?

• În ce mod vă ajută doctrinele care se găsesc în Articolele de credinţă să fiţiîndrumat şi să vă întăriţi mărturia despre faptul că Joseph Smith a fost un profetal lui Dumnezeu?

Doctrină şi legăminte 124:25-28, 37-42.Restaurarea rânduielilor din templuExplicaţi faptul că, după ce sfinţii s-au stabilit în Nauvoo, Illinois, profetul JosephSmith a primit porunca să construiască un templu. Aşa cum a fost şi în cazulconstruirii templului din Kirtland, Ohio, această însărcinare a necesitat marisacrificii din partea sfinţilor din zilele din urmă.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, din Doctrină şi legăminte124:25-28, 37-42. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să cautemotivele oferite de Domnul pentru care sfinţii aveau nevoie de un templu. Înaintede a analiza aceste versete, explicaţi că acestea fac referire la tabernacolul construitde Moise şi poporul său. Poporul lui Moise nu a înfăptuit botezuri pentru cei morţi.Nicio muncă pentru cei morţi nu a fost înfăptuită până când Salvatorul nu ainstituit acea muncă în lumea spiritelor după moartea Sa. Apoi, adresaţi cursanţilorîntrebarea:

• Potrivit învăţăturile Domnului din aceste versete, de ce aveau nevoie sfinţii dinNauvoo de un templu? (Pe măsură ce cursanţii răspund, subliniaţi aceastădoctrină: Anumite rânduieli necesare salvării sunt acceptate de Domnuldoar dacă sunt înfăptuite în temple.)

Explicaţi cursanţilor faptul că Templul Kirtland «a fost construit, în primul rând,pentru restaurarea cheilor autorităţii” (Joseph Fielding Smith, Doctrines of Salvation,compilaţie realizată de Bruce R. McConkie, 3 volume [1954 - 1956], 2:242). ÎnTemplul Nauvoo, aceste chei ale preoţiei au fost folosite pentru înfăptuirearânduielilor necesare salvării celor vii şi a botezurilor pentru şi în folosul celordecedaţi. În ultimii doi ani din viaţa sa, Joseph Smith a prezentat înzestrarea întemplu pentru un grup mic de membri credincioşi. A prezentat, de asemenea,rânduiala pecetluirii unui soţ cu soţia sa pentru a fi împreună pentru eternitate.

• Ce rânduieli înfăptuite în templu sunt menţionate în Doctrină şi legăminte124:39?

LECŢIA 17

88

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia de mai jos. Invitaţi membriiclasei să asculte motivele pentru care rânduielile din templu sunt importante înplanul Tatălui Ceresc:

„Ca răspuns la porunca Domnului [să construiască un templu în Nauvoo], profetul şi sfinţii s-augrăbit să se stabilească acolo în cât mai scurt timp posibil pentru a începe clădirea unei case aDomnului. Dar profetul a înţeles că terminarea construcţiei avea să dureze ani şi ştia că sfinţiiaveau nevoie de toate binecuvântările templului. Ca urmare, în ziua de 4 mai 1842, deşi templulnu era terminat, Joseph Smith a înfăptuit înzestrarea unui grup mic de fraţi credincioşi.

Grupul s-a întâlnit în spaţioasa încăpere de la etaj a Magazinului de cărămidă roşie alprofetului …

În istoria profetului se consemnează: «Am petrecut ziua în camera de la etaj amagazinului.…ţinând consiliu cu generalul James Adams, din Springfield, patriarhul HyrumSmith, episcopii Newel K. Whitney şi George Miller şi cu preşedintele Brigham Young şi vârstniciiHeber C. Kimball şi Willard Richards, instruindu-i în principiile şi ordinul preoţiei, participând laspălări, ungeri, înzestrări şi comunicarea cheilor aparţinând Preoţiei aaronice şi tot aşa până lacel mai înalt ordin al Preoţiei lui Melhisedec, prezentând ordinul aparţinând celui Îmbătrânit dezile şi toate acele planuri şi principii prin care oricine este făcut capabil să asigure plenitudineaacelor binecuvântări care au fost pregătite pentru Biserica Celui Întâi Născut şi să urce şi sărămână în prezenţa lui Elohim în lumile veşnice. În acest consiliu, a fost instituită ordinea dinvechime a lucrurilor pentru prima oară în aceste ultime zile” (Învăţături: Joseph Smith, p.435-437).

Adresaţi cursanţilor întrebarea:

• De ce a fost necesară restaurarea rânduielilor din templu?

În timp ce cursanţii răspund, oferiţi-le o înţelegere suplimentară împărtăşindurmătoarea declaraţie a vârstnicului Robert D. Hales, din Cvorumul celorDoisprezece Apostoli:

„Scopul principal al templului este asigurarea rânduielilor necesare pentruexaltarea noastră în împărăţia celestială. Rânduielile din templu ne îndrumă cătreSalvatorul nostru şi ne dau binecuvântările care ne vin prin ispăşirea lui IsusHristos” („Binecuvântările templului”, Liahona, oct. 2009, p. 14).

• În ce mod a fost binecuvântată viaţa voastră datorită restaurării rânduielilordin templu?

Invitaţi cursanţii să se gândească, în timpul săptămânii următoare, la moduri princare preaslăvirea în casa Domnului să devină o prioritate în vieţile lor.

Psalmii 82:6; Matei 5:48; Ioan 10:32-34; Romani 8:16-17; 2 Petru 1:3-4;1 Ioan 3:2-3; Doctrină şi legăminte 93:11-20; 132:20Potenţialul nostru divinExplicaţi faptul că, în Biblie, sunt consemnate cuvintele profeţilor care au scrisdespre potenţialul nostru divin. Scrieţi următoarele referinţe scripturale pe tablă şi

LECŢIA 17

89

rugaţi cursanţii să citească câteva dintre ele şi să caute ceea ce ne învaţă desprepotenţialul nostru etern: Psalmii 82:6; Matei 5:48; Ioan 10:32-34; Romani 8:16-17;2 Petru 1:3-4; 1 Ioan 3:2-3. Puteţi să încurajaţi cursanţii să le marcheze dreptreferinţe sau să facă conexiuni între ele pe măsură ce le studiază.

După ce le-aţi acordat suficient timp, adresaţi-le întrebarea:

• Ce putem învăţa din aceste fragmente din scripturi despre potenţialul nostru?(Deşi cursanţii pot folosi cuvinte diferite, ei trebuie să înţeleagă aceastădoctrină: În calitate de copiii ai Tatălui Ceresc, noi avem potenţialul de adeveni asemănători Lui.)

• Ce expresii din aceste versete descriu potenţialul nostru divin?

Explicaţi faptul că suntem învăţaţi despre potenţialul nostru divin şi în scripturilemoderne. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare Doctrină şi legăminte93:11-13, 19-20 şi Doctrină şi legăminte 132:20. Ajutaţi cursanţii să înţeleagăaceastă doctrină: Asemenea Salvatorului, putem creşte din har în har pânăcând primim plenitudinea Tatălui.

Explicaţi faptul că una dintre cele mai importante cuvântări oferite deJoseph Smith a fost rostită în cadrul conferinţei generale a Bisericii din

luna aprilie a anului 1844. În această cuvântare, profetul şi-a exprimat recunoştinţapentru fratele King Follett, care decedase recent. Această cuvântare a ajuns să fiecunoscută drept discursul King Follett. Oferiţi fiecărui cursant un exemplar al foii deprezentare „Fragmente din discursul King Follett”. Invitaţi-i să citească fragmenteleşi să sublinieze cuvintele şi expresiile care explică de ce trebuie să căutăm săînţelegem caracterul lui Dumnezeu.

Fragmente din discursul King FollettProfetul Joseph Smith (1805-1844) ne-a învăţat:

„Dacă un om nu învaţă nimic mai mult decât să mănânce, să bea şi sădoarmă şi dacă nu înţelege niciunul dintre planurile lui Dumnezeu, fiaraînţelege aceleaşi lucruri. Ea mănâncă, bea, doarme şi nu cunoaşte nimicmai mult despre Dumnezeu; totuşi, ea cunoaşte la fel de multe ca noi, dacănoi nu suntem în stare să înţelegem prin inspiraţie de la Dumnezeu celAtotputernic. Dacă oamenii nu înţeleg caracterul lui Dumnezeu, ei nu se

înţeleg pe ei înşişi …

Primul meu obiectiv este să descopăr caracterul singurului Dumnezeu înţelept şi adevărat şice fel de fiinţă este El …

Dumnezeu Însuşi a fost odată aşa cum suntem noi acum şi este o persoană exaltată şi stăîntronat în acele ceruri! Acesta este marele secret. Dacă vălul ar fi ridicat astăzi şi mareleDumnezeu, care ţine acest pământ pe orbita sa şi care susţine lumile şi toate lucrurile prinputerea Sa, ni S-ar înfăţişa – spun, dacă ar fi să-L vedeţi astăzi, L-aţi vedea sub înfăţişareaunui om – ca voi înşivă în întreaga persoană, la chip şi având chiar forma unui om; pentrucă Adam a fost creat după modelul, chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi a primitinstrucţiuni de la El şi a păşit alături de El şi a vorbit şi a conversat cu El, aşa cum un om

LECŢIA 17

90

vorbeşte cu altul şi este aproape de el” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith[2007], p. 42-43).

„Aceasta este, atunci, viaţa veşnică – să-L cunoşti pe singurul Dumnezeu înţelept şiadevărat; şi voi trebuie să învăţaţi cum să fiţi voi înşivă dumnezei, regi şi preoţi ai luiDumnezeu… mergând de la un grad la altul, de la o aptitudine mică la una mare; din harîn har, din exaltare în exaltare, până când sunteţi înviaţi din morţi şi puteţi să rămâneţilângă nişte flăcări veşnice şi să staţi în slavă, cum fac cei care sunt întronaţi cu putereveşnică” (Învăţături: Joseph Smith, p. 233).

Ajutaţi cursanţi să analizeze aceste învăţături, adresând întrebările:

• De ce este important ca noi să învăţăm despre caracterul şi natura luiDumnezeu şi despre relaţia noastră cu El în calitate de Tată al nostru Ceresc?

• Care este procesul prin care devenim asemănători Tatălui Ceresc?

Pentru a mări înţelegerea cursanţilor cu privire la potenţialul lor divin, expuneţiurmătoarea afirmaţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley (1910-2008). Rugaţi uncursant să o citească cu glas tare:

„Întregul plan al Evangheliei este să ne conducă înainte şi în sus, către realizărimăreţe, eventual, chiar către dumnezeire. Această posibilitate măreaţă a fostenunţată de profetul Joseph Smith în cuvântarea King Follet [vezi History of theChurch, 6:302-317] şi accentuată de preşedintele Lorenzo Snow. Este vorbadespre acest concept măreţ şi unic: Aşa cum este Dumnezeu acum, omul poatedeveni! [Vezi The Teachings of Lorenzo Snow, redactată de Clyde J. Williams

(1984), p. 1.]

„Duşmanii noştri ne-au criticat deoarece credem acest lucru. Răspunsul nostru este că acestconcept grandios nu diminuează puterea lui Dumnezeu, Tatăl Etern. El este Atotputernic. El esteCreatorul şi Cel care guvernează universul. El este cel mai mare dintre toţi şi aşa va fi mereu. Dar,aşa cum oricare tată pământean doreşte ca fii şi fiicele sale să aibă parte de fiecare reuşită înviaţă, cred că Tatăl nostru din Cer doreşte pentru copiii Săi să se apropie de El în statură şi săstea alături de El, glorioşi în putere şi înţelepciune divine” („Don’t Drop the Ball”, Ensign, nov.1994, p. 48).

Pentru a face un rezumat, adresaţi cursanţilor următoarele întrebări:

• Ce schimbare poate aduce în viaţa noastră faptul de a cunoaşte aceste adevăruriimportante despre Tatăl Ceresc şi despre potenţialul nostru divin?

• În timp ce meditaţi la ceea ce am discutat astăzi (Articolele de credinţă,rânduielile din templu şi potenţialul nostru divin), în ce mod vă ajutăînţelegerea acestor adevăruri să-l apreciaţi pe profetul Joseph Smith? În ce modvă ajută înţelegerea acestor adevăruri să înţelegeţi caracterul lui Dumnezeu şirelaţia pe care o aveţi cu El în calitate de Tatăl vostru Ceresc? (Acordaţicusanţilor timp să-şi scrie impresiile.)

LECŢIA 17

91

Invitaţi cursanţii să depună mărturie sau să împărtăşească câteva impresii pe carele-au scris, dacă acestea nu sunt prea personale. Încheiaţi lecţia împărtăşindmărturia dumneavoastră despre doctrinele predate în această lecţie şi despreprofetul Joseph Smith ca fiind un mare revelator.

Materiale de citit pentru cursanţi• Psalmii 82:6; Matei 5:48; Ioan 10:32-34; Romani 8:16-17; 2 Petru 1:3-4; 1 Ioan

3:2-3; Doctrină şi legăminte 93:11-22; 124:25-28, 37-42; 132:20-24.

• „Dumnezeu Tatăl Veşnic” capitol 2 din Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: JosephSmith (2007), p. 39-46.

LECŢIA 17

92

LECŢIA 18

Societatea de Alinare şiBiserica

Introducere„Societatea de Alinare le pregăteşte pe fiicele lui Dumnezeupentru binecuvântările vieţii eterne, ajutându-le să-şi mărescăcredinţa şi neprihănirea personală, să-şi întărească familiile şicăminele şi să caute să îi ajute pe cei care au nevoie de ajutor(„The Purpose of Relief Society”, lds.org/callings/relief-society/purposes). Această lecţie îi va ajuta pe cursanţi

să înţeleagă mai bine modul în care a fost organizatăSocietatea de Alinare şi scopul acesteia. Cursanţii vor vedea,de asemenea, faptul că femeile au mari responsabilităţi şiocazii în ceea ce priveşte clădirea împărăţiei lui Dumnezeu,care le revin numai lor.

Lecturi suplimentare• Dallin H. Oaks, „Cheile şi autoritatea preoţiei”, Ensign sau Liahona, nov. 2014,

p. 49-52.

• M. Russell Ballard, „Men and Women and Priesthood Power”, Ensign, sept.2014, p. 28-33.

• Julie B. Beck, „Viziunea profeţilor cu privire la Societatea de Alinare – credinţă,familie, alinare”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 83-85.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 25Instrucţiunile Domnului pentru Emma SmithExpuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Spencer W. Kimball (1895-1995) şirugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„O mare parte din creşterea care va avea loc în Biserică în zilele din urmă se vadatora faptului că multe dintre femeile bune din lume… vor fi atrase cătreBiserică în număr mare. Acest lucru se va întâmpla pe măsură ce femeile dinBiserică vor fi exemple de neprihănire şi îşi vor face auzite glasurile şi pe măsurăce femeile din Biserică vor fi privite ca fiind diferite şi aparte – în moduri care săarate fericire – faţă de femeile din lume” (Teachings of Presidents of the Church:

Spencer W. Kimball [2006], p. 222-223).

• Ce gânduri aveţi în timp ce vă gândiţi la această declaraţie?

• Cunoaşteţi femei care să fie exemple ale fericirii pe care o aduce viaţa trăită înneprihănire? În ce mod au influenţat ele vieţile celor care le cunosc?

Explicaţi că această lecţie are drept scop să ne ajute să ştim care sunt căile prin careSocietatea de Alinare îi binecuvântează pe fii şi fiicele Tatălui Ceresc în Bisericarestaurată a lui Isus Hristos.

93

Rugaţi cursanţii să deschidă la Doctrină şi legăminte 25 şi să se uite la introducereasecţiunii pentru a afla cine este persoana căreia Domnul îi vorbeşte în aceastărevelaţie. Apoi, citiţi, cu glas tare, versetul 3. Explicaţi cursanţilor că Domnul oconsidera pe Emma Smith o „doamnă aleasă”. La prima întâlnire a Societăţii deAlinare a femeilor din Nauvoo, Joseph Smith a explicat că „ales înseamă să fii alespentru o muncă anume”. A mai spus, de asemenea, că revelaţia oferită EmmeiSmith a fost „împlinită prin alegerea surorii Emma ca preşedintă a Societăţii [deAlinare]” (din History of the Church, 4:552-453). Împărţiţi membrii clasei în douăgrupuri şi rugaţi membrii clasei dintr-unul dintre grupuri să citească Doctrină şilegăminte 25:4-9 şi membrii clasei din celălalt grup să citească Doctrină şilegăminte 25:10-15. Rugaţi cursanţii să găsească însărcinările sau îndatoririle pecare Domnul le-a dat Emmei Smith. Pot face o listă a acestor responsabilităţi sau lepot marca în scripturile lor. După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi cursanţii săîmpărtăşească ceea ce au aflat.

• În ce mod ar contribui la creşterea Bisericii îndeplinirea acestor responsabilităţi?

• Ce binecuvântări i-a promis Domnul Emmei Smith dacă se supuneaporuncilor Sale?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 25:16.

• Chiar dacă această revelaţie a fost dată Emmei Smith, în ce mod ni se pot aplicacuvintele Domnului? (Învăţăturile despre supunere şi despre alte principii aleEvangheliei propovăduite în această revelaţie se aplică tuturor. [Notă. Explicaţifaptul că asemănarea celor relatate în scripturi cu propriile experienţe reprezintăo abilitate importantă pentru studiul scripturilor, care ne ajută să vedempunctele similare dintre experienţele noastre şi cele ale oamenilor dinscripturi.])

În timp ce cursanţii răspund la aceste întrebări, ajuntaţi-i să înţeleagă următoruladevăr: Pe măsură ce ţinem poruncile cu credinţă şi îndeplinim însărcinărilevenite de la Domnul, vom primi o coroană de neprihănire. Depuneţi-vămărturia despre acest adevăr.

Societatea de Alinare reprezintă o parte importantă a Bisericii restaurate alui Isus HristosSpuneţi cursanţilor că Domnul a revelat organizarea Bisericii rând după rând. Caparte a acestui proces, El a dat Emmei Smith o chemare foarte importantă. Rugaţiun cursant să citească, cu glas tare, rezumatul de mai jos al organizării Societăţi deAlinare. Rugaţi cursanţii să observe modul în care viziunea profetului Joseph Smithcu privire la Societatea de Alinare a lărgit viziunea pe care femeile o aveau laînceput cu privire la aceasta.

Femeile sfinte din zilele din urmă din Nauvoo au fost binecuvântate să aibă propriaorganizaţie în Biserică. Bazele organizaţiei au fost puse atunci când câteva femei,conduse de Sarah Granger Kimball, s-au organizat pentru a face cămăşi pentrubărbaţii care munceau la construirea templului. Femeile au decis să se organizeze înmod oficial şi i-au cerut Elizei R. Snow să scrie o constituţie pentru grupul lor.Atunci când profetul Joseph Smith a fost consultat, le-a spus că felul în careconstituţia fusese scrisă era excelent, însă s-a oferit să le ajute pe femei să se

LECŢIA 18

94

Busath.com

organizeze mai bine. La data de 17 martie 1842, profetul, împreună cu vârstniciiJohn Taylor şi Willard Richards, s-au întâlnit cu 20 de femei într-o încăpere dinMagazinul de cărămidă roşie, loc în care profetul a organizat Societatea de Alinarea femeilor din Nauvoo. Emma Smith a fost aleasă să fie preşedinta organizaţiei,împlinind prin aceasta revelaţia care o identifica drept o „doamnă aleasă” (D&L25:3). Profetul a afirmat ulterior că obiectivul organizaţiei era să „aline pe cei săraci”şi să „salveze suflete” (Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p.477).

La data de 28 aprilie 1842, profetul s-a întâlnit cu surorile din nou. Le-a spus că vorprimi instrucţiuni prin intermediul ordinului preoţiei şi, apoi, a declarat: „Acum văpredau cheile ca să puteţi îndeplini această responsabilitate în numele luiDumnezeu şi această societate va aduce bucurie şi cunoaşterea şi inteligenţa se vorrevărsa de acum înainte” (Învăţături: Joseph Smith, p. 477).

Spuneţi cursanţilor faptul că pot citi minutele primelor întâlniri ale Societăţii deAlinare la josephsmithpapers.org/paperSummary/Nauvoo-relief-society-minute-book.

• În ce mod viziunea profetului cu privire la potenţialul Societăţii de Alinare aîmbunătăţit propunerea făcută iniţial de Sarah Kimball?

• Ce credeţi că a vrut profetul Joseph Smith să spună atunci când a afirmat:„Acum vă predau cheile ca să puteţi îndeplini această responsabilitate înnumele lui Dumnezeu”? (Societatea de Alinare a fost organizată subîndrumarea preoţiei de către cei care deţineau cheile preoţiei.)

Expuneţi declaraţiile de mai jos ale surorilor Zina D. H. Young (1821-1901) şi JulieB. Beck, foste preşedinte ale Societăţii de Alinare, cu privire la scopurile Societăţiide Alinare şi invitaţi trei cursanţi să le citească. Rugaţi membrii clasei să fie atenţi laceea ce se citeşte şi să se gândească la ceea ce aflăm din aceste declaraţii cu privirela scopurile Societăţii de Alinare.

„Societatea de Alinare… a fost organizată acum aproape jumătate de secol decătre profetul Joseph Smith după modelul sfintei preoţii şi sub îndrumareaacesteia, pentru a-i binecuvânta pe cei săraci şi nevoiaşi, pentru a-i încuraja pecei slabi, pentru a-i opri pe cei care greşesc şi pentru o mai bună dezvoltare şipunere în practică a compasiunii şi carităţii femeilor, pentru ca acestea să aibăocazii de a obţine tărie spirituală şi putere pentru a face mai mult bine în munca

de salvare a familiei umane” (Zina D. H. Young, „First General Conference of the Relief Society”,Woman’s Exponent, 15 apr. 1889, p. 172).

„Profetul Joseph Smith a definit scopul Societăţii de Alinare şi le-a instruit pesurori cu privire la scopul lor… Organizaţia noastră este condusă şi astăzi deprofeţi, văzători şi revelatori” (Julie B. Beck, „Societatea de Alinare: o lucraresacră”, Ensign sau Liahona, nov. 2009, p. 110-111).

„Aşa cum profeţii Domnului le-au predat mereu vârstnicilor şi înalţilor preoţiscopurile şi îndatoririle acestora, ei şi-au împărtăşit viziunea referitoare la surorileSocietăţii de Alinare. Din sfaturile lor, este evident că scopurile Societăţii de

LECŢIA 18

95

Alinare sunt să ajute la creşterea credinţei şi îmbunătăţirea demnităţii personale a fiecărei surori,întărirea familiilor şi căminelor şi să-i caute şi să-i ajute pe cei aflaţi în nevoie. Credinţă, familie şialinare – aceste trei cuvinte simple au ajuns să exprime viziunea profeţilor cu privire la suroriledin Biserică” (Julie B. Beck, „Viziunea profeţilor cu privire la Societatea de Alinare – credinţă,familie, alinare”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 83).

• În ce mod aceste scopuri ale Societăţii de Alinare binecuvântează întreagaBiserică? (Cursanţii trebuie să înţeleagă acest adevăr: Societatea de Alinarecaută să mărească credinţa şi neprihănirea personală, să întăreascăfamiliile şi căminele şi să asigure alinare prin a-i căuta şi ajuta pe cei înnevoie. Întreaga Biserică este binecuvântată pe măsură ce femeile îndeplinescaceste scopuri.)

• Cum aţi văzut Societatea de Alinare îndeplinindu-şi aceste scopuri?

Expuneţi următoarea declaraţie şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Profetul Joseph Smith a declarat: «Biserica nu a fost niciodată perfect organizată până cândfemeile nu au fost astfel organizate» [Învăţături: Joseph Smith, p. 476] …

„În afara lui Joseph Smith, alţi profeţi din zilele din urmă au depus mărturie despre faptul căorganizarea Societăţii de Alinare este o parte inspirată a restaurării, prin care femeile din Bisericăsunt numite în chemări ecleziastice pentru a-şi sluji unele altora şi pentru a binecuvânta întreagaBiserică. Preşedintele Joseph F. Smith… a spus: «Această organizaţie este înfiinţată subîndrumare divină, autorizată de Divinitate, instituită de Divinitate, rânduită de Dumnezeu pentrua sluji pentru salvarea sufletelor femeilor şi bărbaţilor» [Teachings of Presidents of the Church:Joseph F. Smith (1998), p. 184]” (Daughters in My Kingdom: The History and Work of ReliefSociety [2011], p. 7).

• Ce aflăm din această declaraţie în legătură cu rolul Societăţii de Alinare încadrul restaurării Evangheliei? (Pe măsură ce cursanţii răspund, asiguraţi-vă căei înţeleg următorul adevăr, chiar dacă îl exprimă într-un mod diferit: Societateade Alinare reprezintă o parte inspirată de Divinitate a restaurării Bisericiilui Isus Hristos. Scrieţi acest adevăr pe tablă.)

• În ce mod cunoaşterea faptului că organizarea Societăţii de Alinare reprezintă oparte a restaurării vă influenţează viaţa?

• În ce mod ajută Biserica să fie „organizată perfect” faptul că femeile primescchemări în cadrul Bisericii?

Femeile şi preoţiaExplicaţi cursanţilor că există oameni care se întreabă de ce femeile nu suntrânduite în oficiile preoţiei. Subliniaţi că, deşi nu cunoaştem de ce femeile nu suntrânduite în oficiile preoţiei, ştim că ele slujesc în cadrul preoţiei în chemările lor dinBiserică şi în căminele lor.

Distribuiţi fiecărui cursant un exemplar al declaraţiei de mai jos avârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, şi

LECŢIA 18

96

rugaţi un cursant să o citească cu glas tare. Invitaţi cursanţii să identifice moduriprin care femeile pot să exercite autoritatea preoţiei.

Femeile şi preoţiaVârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus:

„Într-o cuvântare adresată Societăţii de Alinare, preşedintele JosephFielding Smith, pe atunci preşedinte al Cvorumului celor DoisprezeceApostoli, a spus: «Deşi surorilor nu li s-a acordat preoţia, acest lucru nuînseamnă că Domnul nu le-a dat autoritate… Unui [frate] sau unei surori ise poate acorda autoritate să facă anumite lucruri în Biserică care aucaracter obligatoriu şi care sunt absolut necesare pentru salvarea noastră,

precum lucrarea pe care o fac surorile noastre în casa Domnului. Lor li s-a acordatautoritate pentru a face anumite lucruri măreţe şi minunate, sacre în ochii Domnului şi caresunt la fel de obligatorii precum binecuvântările oferite de bărbaţii care deţin preoţia»[‘Relief Society – An Aid to the Priesthood’, Relief Society Magazine, ian. 1959, p. 4].

În acea cuvântare remarcabilă, preşedintele Smith a spus din nou şi din nou că femeilor lis-a acordat autoritate. El le-a spus femeilor: «Puteţi vorbi cu autoritate, deoarece Domnulv-a acordat autoritate». El a spus, de asemenea, că Societăţii de Alinare i «s-a oferitputerea şi autoritatea de a face multe lucruri minunate. Lucrarea pe care o fac surorile estefăcută prin autoritate divină». Şi, bineînţeles, lucrarea făcută în Biserică de către femei saubărbaţi, fie ea în temple ori în episcopii sau ramuri, este făcută sub îndrumarea celor caredeţin chei ale preoţiei. Astfel, vorbind despre Societatea de Alinare, preşedintele Smith aexplicat: «Domnul le-a dat această organizaţie măreaţă, în care ele au autoritatea de asluji sub îndrumarea episcopilor din episcopii… îngrijindu-se de aspectele vieţii spirituale şitemporale ale oamenilor noştri» [„Relief Society – An Aid to the Priesthood”, p. 4-5] …

Nu suntem obişnuiţi să vorbim despre femei ca având autoritatea preoţiei în chemările lordin cadrul Bisericii, dar despre ce altă autoritate poate fi vorba? Când o femeie – tânărăsau în vârstă – este pusă deoparte să propovăduiască Evanghelia ca misionară cu timpdeplin, ei i se acordă autoritatea preoţiei pentru a îndeplini o responsabilitate a preoţiei.Acest lucru este valabil şi când o femeie este pusă deoparte pentru a acţiona în calitate deconducătoare sau învăţătoare într-o organizaţie a Bisericii sub îndrumarea celui care deţinecheile preoţiei. Oricine slujeşte într-un oficiu sau într-o chemare primită de la cel caredeţine chei ale preoţiei exercită autoritatea preoţiei în îndeplinirea responsabilităţilor carei-au fost desemnate” („Cheile şi autoritatea preoţiei”, Ensign sau Liahona, mai 2014,p. 50-51).

• Ce adevăruri referitoare la rolurile şi responsabilităţile femeilor din Bisericăînvăţăm de la vârstnicul Oaks? (În timp ce cursanţii împărtăşesc răspunsurilelor, asiguraţi-vă că ei înţeleg acest adevăr: Atunci când femeile sunt pusedeoparte pentru a sluji în Biserică, primesc autoritatea preoţiei pentru aîndeplini responsabilităţile lor.)

Pentru a aprofunda înţelegerea şi sentimentele cursanţilor despre adevărurile pecare le-au discutat în clasă, împărţiţi-i în echipe de câte doi şi rugaţi-i să discuteurmătoarele întrebări:

LECŢIA 18

97

• Cum putem să îmbunătăţim ceea ce spunem despre femeile din Biserică pentrua scoate în evidenţă adevărata importanţă a contribuţiei lor?

Rugaţi cursanţii să-şi împărtăşească sentimentele legate de influenţa femeilor şi demunca pe care acestea o fac în calitate de ucenice în împărăţia Domnului. Încurajaţicursanţii să acţioneze conform cu ceea ce au simţit în timpul lecţiei, în moddeosebit prin a acorda Societăţii de Alinare o importanţă mai mare în vieţile lor.


• Julie B. Beck, „Viziunea profeţilor cu privire la Societatea de Alinare – credinţă,familie, alinare”, Ensign sau Liahona, mai 2012, p. 83-85.

LECŢIA 18

98

LECŢIA 19

Doctrina despre căsătoriaeternă şi familie

IntroducereEvanghelia lui Isus Hristos subliniază doctrina conform căreiacăsătoria şi familia sunt rânduite de Dumnezeu. ProfetulJoseph Smith ne-a învăţat că un bărbat şi o femeie căsătoriţipot continua relaţia de soţ şi soţie după înviere. Revelaţiadată de Domnul explică faptul că „noul şi nepieritorullegământ al căsătoriei” (D&L 131:2) este necesar pentru a

putea primi exaltarea. Această lecţie va clarifica pentrucursanţi faptul că, pentru ca o căsătorie să dureze pentrueternitate, un cuplu trebuie să fie pecetluit de cineva caredeţine chei ale preoţiei şi, apoi, trebuie să trăiască înneprihănire.

Lecturi suplimentare• Russell M. Nelson, „Căsătoria celestă”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 92-95.

• David A. Bednar, „Marriage Is Essential to His Eternal Plan”, Ensign, iunie 2006,p. 82-87.

• Joshua J. Perkey, „Why Temple Marriage?” New Era, aug. 2013, p. 30-32).

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 49:15-17; 131:1-4„Noul şi nepieritorul legământ al căsătoriei”Notă. În timp ce predaţi această lecţie, fiţi conştienţi de faptul că puteţi aveacursanţi care au probleme în familiile lor sau care au avut parte de experienţe legatede căsătorie şi de faptul de a avea copii care le-au frânt inimile sau le-au provocatdurere. Aveţi în vedere nevoile acestor cursanţi atunci când pregătiţi şipredaţi lecţia.

Spuneţi cursanţilor că Leman Copley s-a alăturat Bisericii în anul 1831 în Kirtland,Ohio. El fusese un membru al United Society of Believers in Christ’s SecondAppearing (Societatea unită a celor care cred în a doua apariţie a lui Hristos), careerau numiţi, în mod obişnuit, shakeri, datorită modului în care preaslăveau, modcare implica scuturarea trupurilor lor în timp ce cântau, dansau şi băteau din palmeacompaniaţi de muzică. Cu toate că Leman Copley credea în Evanghelie, credea, deasemenea, în unele dintre învăţăturile shakerilor. El l-a vizitat pe Joseph Smith şiun rezultat al acelei vizite a fost revelaţia oferită de Domnul lui Joseph la data de 18mai 1831 şi consemnată acum în Doctrină şi legăminte. (În ediţiile mai vechi alecărţii Doctrină şi legăminte, introducerea secţiunii indică luna martie a anului 1831drept momentul în care acestă revelaţie a fost primită.) Istoricii au stabilit că data de7 mai 1831 este una mai exactă.

Shakerii respingeau căsătoria şi credeau în viaţa celibatară totală (abţinerea de larelaţiile sexuale). Domnul a corectat această doctrină falsă în cadrul revelaţiei şi le-aporuncit lui Leman Copley şi altora să propovăduiască Evanghelia shakerilor.

99

Rugaţi cursanţii să citească Doctrină şi legăminte 49:15-17 pentru a afla ce a spusDomnul în legătură cu importanţa căsătoriei şi a familiei. Adresaţi întrebările:

• Potrivit acestor versete, ce ne învaţă Domnul despre căsătorie? (Cursanţiitrebuie să înţeleagă următorul adevăr: Căsătoria dintre un bărbat şi o femeieeste rânduită de Dumnezeu.)

• Ce credeţi că înseamnă faptul că instituţia căsătoriei este rânduită de Dumnezeu„pentru ca pământul să poată răspunde scopului pentru care a fost creat”?(Răspunsurile cursanţilor trebuie să includă următorul adevăr: Soţilor şisoţiilor le este poruncit să aibă copii. Pământul a fost creat pentru aasigura un loc în care copiii lui Dumnezeu pot trăi ca familii.)

• În ce mod ne poate ajuta înţelegerea adevărurilor propovăduite în aceste versetesă explicăm învăţăturile Bisericii privind căsătoria?

Explicaţi că, în anii ce au urmat, înţelegerea sfinţilor privind importanţa doctrineidespre căsătoria eternă şi familie a crescut în mod substanţial. În data de 16 mai1843, Joseph Smith a călătorit la Ramus, Illinois. În timp ce stătea în casa luiBeniamin şi a Melissei Johnson, profetul i-a învăţat despre căsătoria eternă. Uneledintre instrucţiunile profetului oferite la Ramus sunt consemnate în Doctrină şilegăminte 131. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte131:1-4 şi, apoi, adresaţi întrebarea:

• Ce trebuie să facem pentru a obţine cel mai înalt grad din împărăţia celestială?(Cursanţii trebuie să înţeleagă următoarea doctrină: Pentru a obţine exaltareaîn cel mai înalt grad de glorie din împărăţia celestială, trebuie să intrăm înnoul şi nepieritorul legământ al căsătoriei. Explicaţi că, în acest context,termenul nou înseamnă că acest legământ a fost restaurat din nou în dispensaţianoastră. Termenul nepieritorul înseamnă că acest legământ a existat dintotdeauna şi va dăinui de-a lungul eternităţii. Le puteţi sugera cursanţilor săscrie aceste definiţii pe marginea scripturilor lor.)

• Cum intră un bărbat şi o femeie în acest „nou şi nepieritor legământ alcăsătorie” în zilele noastre?

Subliniaţi faptul că un bărbat şi o femeie pot intra în acest nou şi nepieritorlegământ al căsătoriei doar în templele sfinte. Persoanele care se căsătoresc în afaratemplului pot să includă expresii precum „căsătoriţi pentru timp şi eternitate” încadrul jurămintelor lor de căsătorie, însă Dumnezeu nu va onora aceste căsătorii îneternitate.

Expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului Russell M. Nelson, din Cvorumul celorDoisprezece Apostoli, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare: Încurajaţicursanţii să caute ceea ce vârstnicul Nelson ne-a învăţat despre motivele pentrucare căsătoria eternă este atât de importantă:

LECŢIA 19

100

„Subiectul căsătoriei este dezbătut peste tot în lume, unde există aranjamentediferite privind convieţuirea conjugală. Scopul discursului meu despre acestsubiect este de a declara, în calitate de apostol al Domnului, sacralitateacăsătoriei dintre un bărbat şi o femeie – căsătoria fiind rânduită de Dumnezeu.De asemnea, susţin excelenţa morală a unei căsătorii în templu. Acesta este celmai înalt şi mai durabil model de căsătorie pe care Creatorul îl poate oferi

copiilor Săi.

În timp ce salvarea este o problemă personală, exaltarea este o problemă de familie …

Pentru a ne califica pentru viaţa eternă, trebuie să facem un legământ etern şi nepieritor cu Tatălnostru Ceresc [vezi D&L 132:19]. Aceasta înseamnă că o căsătorie în templu are loc nu doar întrebărbat şi femeie; ea este un parteneriat cu Dumnezeu [vezi Matei 19:6]” („Căsătoria celestă”,Ensign sau Liahona, nov. 2008, 92-93).

• Ce credeţi că înseamnă această frază: „În timp ce salvarea este o problemăpersonală, exaltarea este o problemă de familie”?

• Ce înseamnă să îmbrăţişezi „un parteneriat cu Dumnezeu” în cadrul uneicăsătorii eterne? De ce credeţi că a avea un parteneriat cu Dumnezeu în cadrulunei căsătorii este important? (Doar în cadrul unei căsătorii o persoană face unlegământ cu o altă persoană şi cu Dumnezeu. Toate celelalte rânduieli aleEvangheliei se realizează între o persoană şi Dumnezeu.)

• Cum poate doctrina restaurată despre căsătoria eternă şi familie să ajute opersoană să aibă dorinţa de a clădi o căsnicie plină de dragoste care să dureze?

Vârstnicul Parley P. Pratt (1807-1857), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, aexplicat efectul pe care l-a avut asupra lui cunoaşterea acestei doctrine restaurate.Invitaţi un cursant să citească următoarele:

„De la [Joseph Smith] am învăţat că soţia inimii mele poate să-mi fie asiguratăpentru timp şi toată eternitatea… De la el am învăţat că trebuie să cultivămaceste sentimente de afecţiune şi să le mărim în toată eternitatea; în timp,rezultatul uniunii noastre fără de sfârşit vor fi urmaşi la fel de numeroşi ca stelelede pe cer sau ca nisipul de pe malul mării… Am iubit înainte, dar nu am ştiut dece. Însă acum am iubit – cu puritate – cu intensitatea unui sentiment înălţător,

care te exaltează” (Autobiografia lui Parley P. Pratt, redactată de Parley P. Pratt Jr. [1938], p.297-298).

Înainte de a continua lecţia, ar fi bine să discutaţi, pe scurt, următoarele:

„Unii membri ai Bisericii rămân, fără vina lor, necăsătoriţi, chiar dacă vor să se căsătorească.Dacă vă aflaţi în această situaţie, fiţi siguri că «toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu» (Romani 8:28). Dacă rămâneţi demni, într-o zi, în această viaţă sau încealaltă, veţi primi toate binecuvântările unei relaţii eterne de familie” (Fideli credinţei: referinţepentru Evanghelie [2004], p. 39).

LECŢIA 19

101

Doctrină şi legăminte 132:1-21Căsătoria celestială este esențială pentru exaltareExplicaţi că, la aproximativ două luni după ce Joseph Smith a oferit instrucţiunileconsemnate în Doctrină şi legăminte 131, el a primit revelaţia care este consemnatăacum în Doctrină şi legăminte 132. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare,introducerea secţiunii Doctrină şi legăminte 132. Explicaţi că tema referitoare lacăsătoria pluralistă va fi discutată în lecţia următoare. Invitaţi un alt cursant săcitească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 132:3-6. Rugaţi membrii clasei săurmărească în scripturile lor şi să identifice cuvinte şi expresii care ne aratăimportanţa de a intra în noul şi nepieritorul legământ al căsătoriei. Discutaţiurmătoarele întrebări:

• Ce cuvinte şi expresii din aceste versete clarifică importanţa căsătoriei eterne?

• Care sunt consecinţele respingerii acestei doctrine? (Explicaţi că termenulcondamnat înseamnă că o persoană este oprită din progresul ei etern.)

Notă. Acordaţi câteva minute pentru a sublinia pentru cursanţi importanţa abilităţiiprivind studiul scripturilor de a observa cuvinte şi expresii cheie, abilitate pe caretocmai au pus-o în practică în cazul versetelor Doctrină şi legăminte 132:3-6. Esteimportant să observaţi şi să înţelegeţi cuvinte şi expresii cheie atunci când studiaţiscripturile. În cazul versetelor 3-6, este important să înţelegem următoareleexpresii: „să primeşti şi să te supui”, „trebuie să i se supună”, „dacă nu trăieştipotrivit acestui legământ, atunci eşti condamnat”, „nimeni nu poate să respingă”,„trebuie să trăiască şi va trăi legea”. Unele dintre aceste expresii reprezintă, deasemenea, exemple de asocieri între idei din scripturi. Asocierile indică o relaţie saulegătură între idei. De exemplu, versetul 3 indică legătura între ideea de pregătire,cea de supunere şi cea de primire.

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 132:7-8 şi să cautecondiţiile legii Domnului care fac posibil ca un soţ şi o soţie să trăiască în calitate decuplu căsătorit după această viaţă.

• Potrivit acestor versete, ce condiţii sunt necesare pentru ca o căsătorie să fieeternă? (În timp ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul adevăr: Atuncicând un legământ este făcut prin autoritatea corespunzătoare a preoţiei şieste pecetluit de Spiritul Sfânt al făgăduinţei, acesta va dura pentrutotdeauna.)

Împărtăşiţi următoarea definiţie a Spiritului Sfânt al făgăduinţei: „Duhul Sfânt esteSpiritul Sfânt al făgăduinţei (Faptele apostolilor 2:33). El confirmă ca fiind acceptatede Dumnezeu faptele drepte, rânduielile şi legămintele oamenilor. Spiritul Sfânt alfăgăduinţei mărturiseşte Tatălui că rânduielile necesare salvării au fost îndeplinitecum se cuvine şi că au fost ţinute legămintele care le însoţesc” (Ghid pentruscripturi, „Spiritul Sfânt al făgăduinţei”, scriptures.lds.org).

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să aibă o înţelegere mai bună a acestui principiu,expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului Bruce R. McConkie (1915-1985), dinCvorumul celor Doisprezece Apostoli:

LECŢIA 19

102

„A pecetlui înseamnă a ratifica, a îndreptăţi sau a aproba. Prin urmare, o faptăcare este pecetluită de Spiritul Sfânt al făgăduinţei este una care este ratificatăde Duhul Sfânt, este una care este aprobată de Domnul; şi persoana care a luatasupra sa anumite obligaţii este îndreptăţită de Spirit în ceea ce a înfăptuit.Ratificarea peceţii de aprobare este acordată unei fapte doar dacă cei care intrăîn legământ sunt demni, datorită neprihănirii personale, pentru a primi aprobarea

divină” (Mormon Doctrine, a 2-a ediţie [1966], p. 361-362).

Domnul a continuat să arate care sunt condiţiile necesare şi care suntbinecuvântările căsătoriei eterne, aşa cum este consemnat în Doctrină şi legăminte132:19-21. Desemnaţi cursanţilor să studieze, în echipe de câte doi, acest fragment.Rugaţi echipele să facă două liste: (1) condiţii pentru ca o căsătorie să fie eternă şi(2) binecuvântări care sunt primite atunci când aceste condiţii sunt îndeplinite.Când sunt completate, listele pot include următoarele lucruri:

Condiţii pentru ca o căsătorie să fie eternăCăsătoria trebuie să fie oficiată potrivit legii Domnului şi a „noului şinepieritorului legământ”.

Căsătoria trebuie să fie pecetluită de Spiritul Sfânt al făgăduinţei.

Căsătoria trebuie să fie oficiată de cineva care deţine cheile preoţiei.

Cuplul căsătorit trebuie să rămână în legământul lui Dumnezeu.

Binecuvântări care vor fi primiteCuplul căsătorit va învia la prima înviere.

Cuplul căsătorit va moşteni tronuri, împărăţii, principate, puteri, stăpâniri, toateînălţimile şi adâncimile.

Căsătoria va rămâne valabilă în întregime după moarte.

Cuplul căsătorit va trece de îngeri.

Cuplul căsătorit va fi exaltat şi va avea slavă în toate lucrurile.

Cuplul căsătorit va avea o „continuare a seminţiei în vecii vecilor” (familia şiurmaşii lor vor continua de-a lungul eternităţii; ei vor avea parte de unprogres etern).

Cuplul căsătorit vor fi dumnezei şi nu vor avea sfârşit.

Cuplul căsătorit va fi deasupra tuturor lucrurilor şi va avea toată puterea şi toatelucrurile vor fi supuse lor.

Discutaţi următoarele întrebări pentru a-i ajuta pe cursanţi să aibă o înţelegere maibună a condiţiilor necesare căsătoriei eterne şi a binecuvântărilor promise:

• Ce credeţi că înseamnă să „trăiască” în legământul căsătoriei? (Explicaţi faptulcă un înţeles al cuvântului să rămână este să păstreze sau să continue.Înseamnă, de asemnea, să trăiască potrivit acelui legământ.)

LECŢIA 19

103

• De ce faptul de a fi pecetluit în templu nu este suficient pentru a avea ocăsătorie eternă?

• Ce gânduri şi sentimente aveţi în timp ce vă gândiţi la ceea ce Tatăl Ceresc văpromite?

Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului Russell M. Nelson, din Cvorumulcelor Doisprezece Apostoli:

„Căsătoria celestă este o parte importantă a pregătirii pentru viaţa eternă. Estenevoie ca cineva să fie căsătorit cu persoana potrivită, în locul potrivit, prinautoritatea potrivită şi să se supună cu credinţă legământului sacru. Atunci, aceapersoană poate fi sigură că va fi exaltată în împărăţia celestă a lui Dumnezeu”(„Căsătoria celestă”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 94).

• Cum i-aţi explica unei persoane care nu este membră a Bisericii importanţafaptului de a fi căsătorit „în locul potrivit, prin autoritatea potrivită”?

• Ţinând cont de importanţa doctrinei despre căsătoria eternă şi familie, ce puteţisă faceţi acum pentru a vă pregăti pentru o căsătorie eternă şi pentru a clădirelaţii puternice?

Invitaţi cursanţii să se gândească la ce ar putea fi nevoie să schimbe în vieţile lorpentru a fi mai bine pregătiţi pentru a fi pecetluiţi în templu sau pentru a ţinelegămintele asociate cu acea pecetluire. Împărtăşiţi-vă mărturia despre faptul că ocăsătorie eternă merită toate sacrificiile şi eforturile noastre.

Materiale de citit pentru cursanţi• Doctrină şi legăminte 49:15-17, 131:1-4, 132:1-24

• Russell M. Nelson, „Căsătoria celestă”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 92-95.

LECŢIA 19

104

LECŢIA 20

Căsătoria pluralistăIntroducereCăsătoria dintre un bărbat şi o femeie reprezintă legeaDomnului cu excepţia cazului în care El porunceşte altceva(vezi Iacov 2:27-30). Profetului Joseph Smith i-a fost poruncitsă restaureze practica căsătoriei pluraliste şi aceasta a fost învigoare timp de peste jumătate de secol, până când profetulWilford Woodruff a fost inspirat de Domnul pentru a pune

capăt acestei practici. Căsătoria pluralistă a reprezentat untest important pentru Joseph Smith şi pentru majoritateacelor care au practicat-o. Pe măsură ce cursanţii dau dovadăde credinţă, ei pot ajunge să cunoască faptul că aceastăpractică a reprezentat o parte a restaurării tuturor lucrurilor.

Lecturi suplimentare• „Plural Marriage in The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints” (Căsătoria

pluralistă în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă), GospelTopics (Teme din Evanghelie), lds.org/topics.

• „Plural Marriage in Kirtland and Nauvoo” (Căsătoria pluralistă în Kirtland şiNauvoo), Gospel Topics (Teme din Evanghelie), lds.org/topics.

• „Plural Marriage and Families in Early Utah” (Căsătoria pluralistă şi familiile înperioda de început a statului Utah), Gospel Topics (Teme din Evanghelie),lds.org/topics.

• „The Manifesto and the End of Plural Marriage” (Manifestul şi încetareacăsătoriilor pluraliste), Gospel Topics (Teme din Evanghelie), lds.org/topics.

Notă. Aceste eseuri din Gospel Topics (Teme din Evanghelie) vă vor oferi mai multmaterial decât puteţi preda în timpul alocat. Vă rugăm să aveţi în vedere acestaspect atunci când vă pregătiţi să predaţi lecţiile.

Sugestii pentru predareIacov 2:27-30; Doctrină şi legăminte 132:1-2, 34-48, 54, 63Domnul revelează practica căsătoriei pluralisteExplicaţi că, în anul 1831, în timp ce Joseph Smith lucra la traducerea inspirată aVechiului Testament, cunoscută drept traducerea Bibliei de Joseph Smith, a cititdespre câţiva profeţi din vechime care practicau căsătoria pluralistă (numită şipoligamie). Aceşti profeţi îi includeau pe Avraam, Iacov, Moise şi David. JosephSmith a studiat scripturile şi a cugetat pentru a şti în ce mod erau îndreptăţiţi aceştiprofeţi în această practică (vezi D&L 132:1-2). Domnul i-a răspuns la acesteîntrebări într-o revelaţie, consemnată acum în Doctrină şi legăminte 132. Deşiaceastă revelaţie este datată 12 iulie 1843, este probabil ca Joseph să fi primitrevelaţii cu privire la principiul consemnat în această secţiune de-a lungul timpului,începând cu anul 1831.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină şi legăminte132:34-36. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor pentru a afla de ceAvraam şi Sara au început să practice căsătoria pluralistă.

105

• Potrivit celor relatate în versetul 34, de ce i-a oferit Sara o altă soţie lui Avraam?Ce ne învaţă acest lucru despre practica căsătoriei pluraliste? (Pe măsură cecursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Căsătoria pluralistăeste o practică acceptată doar atunci când Domnul porunceşte acest lucru.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Iacov 2:27, 30. Subliniaţi următorulprincipiu: Căsătoria dintre un bărbat şi o femeie reprezintă standardul luiDumnezeu, cu excepţia cazurilor în care El porunceşte altceva. Subliniaţi faptulcă aceste versete oferă, de asemenea, un motiv dat de Domnul în legătură cucăsătoria pluralistă – pentru a „creşte seminţie pentru [Domnul]”, mărind numărulde copii care se nasc din părinţi credincioşi (vezi, de asemenea, D&L 132:63).

Explicaţi faptul că Domnul i-a revelat lui Joseph Smith, aşa cum este consemnat înDoctrină şi legăminte 132:37-43, că, atunci când oamenii Săi practică căsătoriapluralistă deoarece El le-a poruncit să facă aceasta, ei nu sunt vinovaţi de adulter.Totuşi, dacă cineva practică căsătoria pluralistă fără a primi o poruncă în acest sensde la Domnul, prin intermediul profetului Său, se face vinovat de adulter.(Subliniaţi pentru cursanţi că termenul distrusă din versetele 41 şi 54 indică faptulcă cei care îşi încalcă legămintele sacre, inclusiv legământul căsătoriei, vor fialungaţi din prezenţa lui Dumnezeu şi a poporului Său de legământ (vezi, deasemenea, Faptele apostolilor 3:22-23; 1 Nefi 22:20.)

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 132:40 şi să identifice unalt motiv pe care Domnul l-a oferit în legătură cu practica căsătoriei pluraliste.

• Potrivit celor consemnate în versetul 40, ce avea Domnul să facă în ultimadispensaţie? („Să restaureze toate lucrurile.”)

Explicaţi că expresia „toate lucrurile” se referă la legile şi rânduielile Evanghelieicare au fost revelate în dispensaţiile anterioare. Scrieţi, pe tablă, următorul adevăr:Porunca de a trăi potrivit legii căsătoriei pluraliste în zilele din urmă a făcutparte din restaurarea tuturor lucrurilor (vezi, de asemenea, Faptele apostolilor3:20-21).

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 132:45, 48. Rugaţimembrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să afle ce a făcut posibil ca JosephSmith să participe la restaurarea tuturor lucrurilor. (Ajutaţi cursanţii să înţeleagăurmătorul principiu: Căsătoria pluralistă poate fi autorizată doar prinintermediul cheilor preoţiei conferite preşedintelui Bisericii.)

Oferiţi fiecărui cursant un exemplar al foii de prezentare care se găseşte lasfârşitul acestei lecţii. Rugaţi cursanţii să citească de pe foaia de prezentare

prima secţiune, intitulată „Căsătoria pluralistă”.

• În ce mod cunoaşterea faptului că practica căsătoriei pluraliste i-a fost dată prinrevelaţie profetului Joseph Smith vă ajută să înţelegeţi mai bine practicarea ei înperioada de început a Bisericii?

Practica căsătoriei pluraliste a reprezentat un test al credinţeiInvitaţi jumătate dintre membrii clasei să citească, în gând, secţiunea de pe foaia deprezentare intitulată „O poruncă dificilă”. Rugaţi cealaltă jumătate a membrilorclasei să citească secţiunea intitulată „Un test al credinţei”. Apoi, discutaţiurmătoarele întrebări:

LECŢIA 20

106

• Care sunt unele dintre motivele pentru care profetul Joseph Smith şi alţii auezitat să pună în practică căsătoria pluralistă?

• De ce experienţe au avut parte Joseph Smith, Lucy Walker şi alţii care i-au ajutatsă depăşească, în cele din urmă, mari dificultăţi şi să poată accepta şi trăi potrivitlegii căsătoriei pluraliste?

Rugaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, secţiunea de pe foaia deprezentare intitulată „Joseph Smith şi căsătoria pluralistă”.

Explicaţi cursanţilor că există multe lucruri pe care nu le cunoaştem despre practicacăsătoriei pluraliste din perioada de început a Bisericii. De exemplu, înţelegereanoastră actuală a termenului pecetluire nu este exact aceeaşi cu înţelegerea acestuitermen din anii 1840, atunci când practica pecetluirii era încă nouă şi unele aspecteale ei nu erau înţelese în mod complet. Auzim termenul pecetluire şi ne gândim înmod automat la căsătorie, însă pentru Joseph Smith şi sfinţii de la început pecetluirenu a însemnat întotdeauna căsătorie în sensul complet, însemnând să trăiascăîmpreună ca soţ şi soţie. Multe detalii ale practicii căsătoriei pluraliste au fost ţinuteconfidenţiale iar înregistrările istorice pur şi simplu nu răspund tuturor întrebărilornoastre. Rugaţi cursanţii să citească trimiterile aflate în secţiunea Materiale de cititpentru cursanţi, care se găsesc la sfârşitul lecţiei, pentru informaţii suplimentare înlegătură cu practica căsătoriei pluraliste.

Le puteţi aminti cursanţilor că, atunci când studiază despre căsătoria pluralistă,trebuie să-şi amintească modelul pe care profetul Joseph Smith l-a urmat cândstudia Evanghelia. El studia, cugeta şi se ruga pentru a dobândi cunoaştere. Trebuiesă ţină cont de faptul că pe Internet şi în multe publicaţii tipărite există foarte multeinformaţii despre căsătoria pluralistă care nu sunt de încredere. Unele persoanecare scriu despre Biserică şi istoria ei prezintă informaţii scoase din context sauinclud adevăruri parţiale, care pot fi înşelătoare. Scopul unora dintre aceste texteeste să distrugă credinţa.

Declaraţia oficială – 1Domnul a revelat faptul că sfinţii din zilele din urmă trebuiau să înceteze practicacăsătoriei pluralisteExplicaţi faptul că practica căsătoriei pluraliste s-a extins după ce sfinţii au ajuns înzona Utah şi a încetat, mai târziu, ca urmare a acestei revelaţii. Rugaţi cursanţii săcitească pe rând, cu glas tare, secţiunile de pe foaia de prezentare intitulate„Opoziţie faţă de căsătoria pluralistă” şi „Al doilea manifest”.

• Ce consecinţe au avut de înfruntat sfinţii din zilele din urmă din perioada deînceput a Bisericii deoarece s-au supus poruncii Domnului de a practicacăsătoria pluralistă?

Rugaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, ultimele două paragrafe dinDeclaraţia oficială – 1 din Doctrină şi legăminte şi primul şi al şaptelea paragraf din„Extrase din trei discursuri ale preşedintelui Wilford Woodruff cu privire laManifest”, care se găsesc după Declaraţia oficială – 1. Apoi, adresaţi întrebarea:

• Ce le-a propovăduit preşedintele Woodruff sfinţilor? (Unele dintre principiile pecare le-a propovăduit includ următoarele: Domnul nu va permite capreşedintele Bisericii să conducă Biserica pe un drum greşit. Domnul

LECŢIA 20

107

conduce Biserica Sa prin intermediul revelaţiei oferite preşedinteluiBisericii.)

Următoarea declaraţia poate fi de ajutor pentru o înţelegere mai bună a deciziei dea opri practica căsătoriei pluraliste:

„Preşedintele George Q. Cannon a cugetat asupra procesului revelaţiei prin careManifestul a fost primit: «Preşedinţia Bisericii trebuie să meargă aşa cum tumergi», a spus dânsul. «Trebuie să păşească aşa cum tu păşeşti. Trebuie să sebizuie pe revelaţiile lui Dumnezeu pe măsură ce le primesc. Nu pot vedea sfârşitulde la început, aşa cum Domnul poate.» «Tot ce putem face», a spus preşedinteleCannon, referindu-se la Prima Preşedinţie, «este să căutăm să cunoaştem gândul

şi voia lui Dumnezeu şi, atunci când acestea ne sunt revelate, nu avem altă opţiune decât săfacem ceea ce Dumnezeu ne arată că trebuie să facem şi să ne încredem în El, chiar dacă acestlucru se află în contradicţie cu toate sentimentele noastre anterioare»” („The Manifesto and theEnd of Plural Marriage” (Manifestul şi încetarea practicii căsătoriei pluraliste) Gospel Topics(Teme din Evanghelie), lds.org/topics).

Încheiaţi lecţia adresând cursanţilor întrebarea:

• Ţinând cont de ceea ce aţi învăţat, cum aţi răspunde dacă cineva v-ar întrebadacă sfinţii din zilele din urmă practică căsătoria pluralistă?

Împărtăşiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley (1910-2008):

„Dacă vreunul dintre membrii noştri este prins practicând căsătoria pluralistă,acesta este excomunicat, aceasta fiind cea mai gravă sancţiune pe care o poateimpune Biserica… Cu mai bine de un secol în urmă, Dumnezeu a revelat, în modclar, profetului Wilford Woodruff că practicarea căsătoriei pluraliste trebuie săînceteze, ceea ce înseamnă că acum este împotriva legii lui Dumnezeu. Chiar şi înţările în care legea civilă sau religioasă permite poligamia, Biserica

propovăduieşte în ceea ce priveşte căsătoria faptul că trebuie să fie monogamă şi nu acceptă camembri pe aceia care practică căsătoria pluralistă” („What Are People Asking about Us?”Ensign, nov. 1998, p. 71-72).

Următorul paragraf poate fi de ajutor, de asemenea, atunci când discutaţi practicileactuale ale Bisericii:

„În concordanţă cu învăţăturile lui Joseph Smith, Biserica permite unui bărbat a cărui soţie amurit să fie pecetluit cu altă femeie atunci când se recăsătoreşte. Mai mult decât atât, membrilorle este permis să înfăptuiască rânduieli în numele bărbaţilor şi femeilor decedaţi, care au fostcăsătoriţi de mai multe ori în viaţa muritoare, pecetluindu-i cu toţi partenerii cu care au fostcăsătoriţi în mod legal. Natura exactă a acestor relaţii în viaţa următoare nu este cunoscută,multe relaţii de familie urmând să fie rezolvate în viaţa care va veni. Sfinţii din zilele din urmăsunt încurajaţi să-şi pună încrederea în Tatăl nostru Ceresc înţelept, care-şi iubeşte copiii şi facetoate lucrurile necesare pentru creşterea şi salvarea lor” ( „Plural Marriage in Kirtland andNauvoo” (Căsătoria pluralistă în Kirtland şi Nauvoo) Gospel Topics (Teme din Evanghelie),lds.org/topics).

LECŢIA 20

108

Înainte de a încheia lecţia, poate fi înţelept să le spuneţi cursanţilor că unelepersoane care au devenit apostaţi ai Bisericii practică căsătoria pluralistă în zilelenoastre. Ei îi îndeamnă pe oameni să se roage şi să cugete dacă este drept săpractice căsătoria pluralistă în zilele noastre. Nu ar trebui să căutăm să primimrevelaţie care este contrară lucrurilor revelate de Domnul prin intermediul profeţilorSăi. Domnul a revelat prin intermediul profetului Său că practica căsătorieipluraliste a încetat în Biserică. Oricine susţine practica căsătorie pluraliste în zilelenoastre nu este un slujitor al Domnului.

Împărtăşiţi-vă mărturia despre profetul Joseph Smith. Puteţi să depuneţi mărturiecă el a primit revelaţie de la Dumnezeu şi s-a supus acesteia, aşa cum au făcutprofeţii din vechime, Avraam, Isaac şi Iacov (vezi D&L 132:37).

Materiale de citit pentru cursanţi• Iacov 2:27-30; Doctrină şi legăminte 132:1-3, 34-48, 54, 63; Declaraţia oficială

– 1.

• „Plural Marriage in The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints” (Căsătoriapluralistă în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă), GospelTopics (Teme din Evanghelie), lds.org/topics.

Să înţelegem căsătoria pluralistăCăsătoria pluralistă

„Căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este legea permanentă a Domnului, este ceea cesfinţii din zilele din urmă cred. În vremurile biblice, Domnul a poruncit unora să practicecăsătoria pluralistă – căsătoria dintre un bărbat şi mai multe femei. La începutul anilor1840, Domnul i-a poruncit lui Joseph Smith prin revelaţie să instituie practica căsătorieipluraliste printre membrii Bisericii. Timp de mai bine de jumătate de secol, căsătoriapluralistă a fost practicată de unii dintre sfinţii din zilele din urmă sub îndrumareapreşedintelui Bisericii” („Plural Marriage in The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints”(Căsătoria pluralistă în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă), GospelTopics (Teme din Evanghelie), lds.org/topics).

O poruncă dificilăEliza R. Snow (1804-1887), a doua preşedintă a Societăţii de Alinare, a fost pecetluită cu profetulJoseph Smith. Ea a consemnat următoarea întâmplare în care profetul Joseph Smith a propovăduitprincipiul căsătoriei pluraliste fratelui său, Lorenzo Snow.

„Profetul Joseph şi-a deschis inima [faţă de Lorenzo Snow] şi a descris chinul mental pecare l-a resimţit în timp ce încerca să-şi învingă sentimentul de repulsie faţă de instituireacăsătoriei pluraliste, sentiment care era rezultatul natural al modului în care a fost crescutşi a ceea ce era acceptat de societate. El cunoştea glasul lui Dumnezeu – el ştia că poruncaCelui Atotputernic pentru el era de a merge înainte – de a fi un exemplu şi de a institui

LECŢIA 20

109

căsătoria pluralistă celestială. El ştia că nu trebuie să combată sau să biruiască doarpropriile prejudecăţi şi predilecţii, ci şi pe cele ale întregii lumii creştine; dar Dumnezeu,care este deasupra tuturor lucrurilor, a dat această poruncă şi Lui trebuie să ne supunem.Totuşi, profetul a ezitat şi a amânat de mai multe ori, până când un înger al lui Dumnezeua stat lângă el cu sabia scoasă şi i-a spus că, dacă nu va acţiona şi va institui căsătoriapluralistă, preoţia îi va fi luată şi el va fi distrus! El nu a depus mărturie despre acest lucrudoar fratelui meu, ci şi altora – o mărturie care nu poate fi negată [contestată]” (Biographyand Family Record of Lorenzo Snow [1884], p. 69-70).

Un test al credinţeiMulţi dintre cei care au avut dificultăţi în privinţa principiului căsătoriei pluraliste au fost binecuvântaţicu o confirmare spirituală care le-a depus mărturie despre adevărul acestui principiu.

Potrivit celor relatate de Helen Mar Kimball, Joseph Smith a declarat că «practicareaacestui principiu va reprezenta cea mai dificilă încercare a credinţei sfinţilor». Deşi a fostuna dintre cele mai «grele» încercări din viaţa ei, ea a depus mărturie că a fost, deasemenea, «una dintre cele mai mari binecuvântări» …

Lucy Walker şi-a amintit de tulburarea lăutrică pe care a simţit-o atunci când Joseph Smitha invitat-o să devină soţia lui. «Fiecare sentiment al sufletului meu s-a revoltat împotrivaacestui lucru», a scris ea. Totuşi, dupâ câteva nopţi fără odihnă, petrecute în genunchi, înrugăciune, a găsit alinare în timp ce camera ei «a fost umplută de o influenţă divină»,asemănătoare cu «strălucirea soarelui». Ea a spus: «Sufletul meu a fost umplut cu o pacecalmă şi plăcută de care nu mai avusesem parte niciodată» şi «o fericire supremă a pusstăpânire pe întreaga mea fiinţă»” („Plural Marriage in Kirtland and Nauvoo” (Căsătoriapluralistă în Kirtland şi Nauvoo), Gospel Topics (Teme din Evanghelie), lds.org/topics).

Joseph Smith şi căsătoria pluralistăMulte femei au fost pecetluite cu Joseph Smith, însă numărul exact nu este cunoscut.

„În perioada în care căsătoria pluralistă a fost practicată, sfinţii din zilele din urmă făceaudiferenţa între pecetluirile pentru timp şi eternitate şi cele doar pentru eternitate.Pecetluirile pentru timp şi eternitate includeau angajamente şi relaţii în timpul acestei vieţi,incluzând, de obicei, posibilitatea de a avea relaţii sexuale. Pecetluirile doar pentrueternitate indicau relaţii care vor avea loc doar în viaţa următoare…

Unele dintre femeile care au fost pecetluite cu Joseph Smith, au depus mărturie ulteriordespre căsătoriile lor că au fost pentru timp şi eternitate, în timp ce altele au spus că aufost doar pentru eternitate.

Majoritatea femeilor pecetluite cu Joseph Smith aveau între 20 şi 40 de ani în momentulpecetluirii. Cea mai în vârstă, Fanny Young, avea 56 de ani. Cea mai tânără a fost HelenMar Kimball… care a fost pecetluită cu Joseph Smith cu câteva luni înainte de a împlini 15ani. Căsătoria la o asemenea vârstă, nepotrivită standardelor din zilele noastre, era legalăîn acea perioadă şi unele femei se căsătoreau în jurul vârstei de 15 ani. Helen Mar Kimball

LECŢIA 20

110

a vorbit despre pecetluirea ei cu Joseph ca fiind «doar pentru eternitate», sugerând faptulcă relaţia nu a implicat contacte sexuale …

Joseph Smith a fost pecetluit cu un anumit număr de femei care erau deja căsătorite. NiciJoseph şi nici aceste femei nu au oferit multe explicaţii în legătură cu aceste pecetluiri, însăcâteva femei au spus că au fost doar pentru eternitate. Alte femei nu au lăsat nicioînregistrare pentru a preciza dacă aceste pecetluiri au fost pentru timp şi eternitate saudoar pentru eternitate.

Există câteva explicaţii posibile pentru această practică. Este posibil ca aceste pecetluiri săcreeze o legătură sau o conexiune între familia lui Joseph şi alte familii din Biserică. Acestelegături se extindeau atât pe verticală, de la părinte la copil, cât şi pe orizontală, de la ofamilie la alta. În zilele noastre, asemenea conexiuni se obţin prin intermediul căsătoriilordin templu între persoane care sunt pecetluite cu familiile în care s-au născut, legând astfelfamiliile împreună” („Plural Marriage in Kirtland and Nauvoo” (Căsătoria pluralistă înKirtland şi Nauvoo), Gospel Topics (Teme din Evanghelie), lds.org/topics).

După moartea profetului, multe femei au fost pecetluite cu el, ele neavând nicio relaţie cu el în viaţamuritoare.

Opoziţie faţă de căsătoria pluralistăMulţi conducători religioşi şi politicieni din Statele Unite s-au opus sistemului căsătoriilor pluraliste, pecare îl considerau imoral şi necivilizat. Sfinţii din zilele din urmă au fost ridiculizaţi în discursuripublice, cărţi, reviste şi ziare. Congresul Statelor Unite a aprobat legi care limitau libertatea membrilorBisericii şi care afectau Biserica din punct de vedere economic prin restricţionarea numărului deproprietăţi pe care Biserica le putea deţine. Această legislaţie a determinat, în cele din urmă, careprezentaţii legii să aresteze şi să închidă bărbaţi care aveau mai mult de o soţie şi să le interzicădreptul la vot, dreptul de a avea intimitate în casele lor şi dreptul de a se bucura de alte libertăţicivice” (Our Heritage: A Brief History of The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints [1996], p. 97).Până în anul 1890, sute de sfinţi din zilele din urmă credincioşi petrecuseră timp în închisoare. Alţiis-au ascuns pentru a evita să fie arestaţi şi închişi. În aceste condiţii, multe familii au suferit din cauzastresului, durerii, sărăciei şi foamei.

Cu toate că lumea îi ridiculiza deoarece practicau căsătoria pluralistă, mulţi sfinţi din zilele din urmăcredincioşi au apărat practica şi au depus mărturie că ştiau că a fost revelată de Dumnezeu prinintermediul profetului Joseph Smith.

Aceste situaţii dificile l-au determinat pe preşedintele Wilford Woodruff să caute, rugându-se,îndrumarea Domnului cu privire la practica căsătoriei pluraliste. În anul 1889, preşedintele Woodruffi-a instruit pe conducătorii Bisericii să înceteze să mai propovăduiască principiul căsătoriei pluraliste.În anul 1890, foarte puţine căsătorii pluraliste au fost înfăptuite şi acestea au fost realizate împotrivasfatului preşedintelui Woodruff. Cu toate acestea, unii oameni au publicat rapoarte conform căroraBiserica încă promova practica căsătoriei pluraliste. Aceste rapoarte au făcut ca opoziţia faţă deBiserică să continue. În luna septembrie a anului 1890, preşedintele Woodruff a emis Manifestul, careeste acum cunoscut drept Declaraţia oficială – 1 şi care este consemnată în Doctrină şi legăminte.

Al doilea manifest„Manifestul [Declaraţia oficială – 1] declara intenţia preşedintelui [Wilford] Woodruff de a se supunelegilor Statelor Unite. Nu spunea nimic de legile altor ţări. Încă de la înfiinţarea coloniilor din Mexic şiCanada, conducătorii Bisericii au oficiat căsătorii pluraliste în aceste ţări şi astfel de căsătorii aucontinuat să aibă loc în mod discret şi după luna octombrie a anului 1890… În situaţii excepţionale,

LECŢIA 20

111

un număr mic de căsătorii pluraliste au fost înfăptuite în Statele Unite între anii 1890 şi 1904, deşifaptul dacă acestea au primit autorizaţia de a fi înfăptuite în Statele Unite este neclar” („TheManifesto and the End of Plural Marriage” (Manifestul şi încetarea practicii căsătoriei pluraliste)Gospel Topics (Teme din Evanghelie), lds.org/topics).

„În cadrul conferinţei generale din luna aprilie a anului 1904, preşedintele [Joseph F.] Smith a emis odeclaraţie clară, cunoscută drept Al doilea manifest, stabilind ca practicarea căsătoriei pluraliste să fiepedepsită cu excomunicarea” („Plural Marriage in The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints”(Căsătoria pluralistă în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă), Gospel Topics (Teme dinEvanghelie), lds.org/topics).

LECŢIA 20

112

LECŢIA 21

Misiunea profetică a luiJoseph Smith

IntroducereDupă martiriul lui Joseph Smith, vârstnicul John Taylor, care afost alături de Joseph Smith în momentul în care acesta a fostucis, l-a elogiat pe profet (probabil alături de unul sau maimulţi sfinţi) consemnând: „Joseph Smith, profetul şi văzătorulDomnului, a făcut pentru salvarea oamenilor din aceastălume mai mult decât oricare alt om care a trăit în ea, cu

excepţia unică a lui Isus” (D&L 135:3). Această lecţie îi vaajuta pe cursanţi să vadă modul în care slujirea profetului aîmplinit profeţiile din vechime. Această lecţie va examina, deasemenea, contribuţia pe care Joseph Smith a avut-o lasalvarea tuturor copiilor lui Dumnezeu.

Lecturi suplimentare• Neil L. Andersen, „Joseph Smith”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 28-31.

• Tad R. Callister, „Joseph Smith – profet al restaurării”, Ensign sau Liahona, nov.2009, p. 35-37.

• „D&L 135:3. Joseph Smith a făcut mai mult pentru salvarea oamenilor decâtoricare alt om cu excepţia lui Isus”, Doctrine and Covenants Student Manual(manual al Sistemulului Educaţional al Bisericii, 2001), p. 349-350.

Sugestii pentru predare2 Nefi 3:1-21Misiunea prerânduită a lui Joseph SmithRugaţi cursanţii să împărtăşească ceea ce le vine în minte prima dată atunci când segândesc la Joseph Smith. Invitaţi câţiva cursanţi să împărtăşească, pe scurt, unmoment în care au fost recunoscători pentru profetul Joseph Smith.

Spuneţi cursanţilor că profetul Nefi a consemnat o parte din sfatul pe care Lehi l-aoferit fiului său Iosif. Acest sfat este consemnat în 2 Nefi 3 şi conţine o profeţie pecare Iosif din Egipt a făcut-o cu privire la familia lui Lehi şi la zilele din urmă.Probabil că Lehi a aflat despre aceste profeţii citind plăcile de aramă. În 2 Nefi 3,aflăm că Iosif din Egipt a prezis misiunea lui Joseph Smith din zilele din urmă.Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, 2 Nefi 3:6-9. Invitaţi membrii clasei săurmărească în scripturile lor şi să observe cum l-a descris Iosif din Egipt peJoseph Smith.

• Care sunt unele dintre cuvintele sau expresiile pe care Iosif din Egipt le-a folositpentru a-l descrie pe Joseph Smith? (Răspunsurile trebuie să conţină „vizionarales”, „foarte stimat”, „mare în ochii Mei” şi „mare, la fel ca şi Moise”. Le puteţisugera cursanţilor să marcheze aceste expresii pe marginea scripturilor lor;lângă versetele 6-9 pot scrie, de asemnea, Joseph Smith.)

113

• În ce moduri a fost Joseph Smith asemănător lui Moise şi Iosif din Egipt? (Vezi,de asemnea, Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Genesa 50:24-35 [în Ghidpentru scripturi].)

• Potrivit celor relatate în versetele 7-8, ce a prevăzut Iosif din Egipt legat deslujirea lui Joseph Smith? (Asiguraţi-vă că membrii clasei înţeleg acest adevăr:Joseph Smith va fi ridicat de Domnul pentru a-i aduce pe oameni lacunoaşterea legămintele Sale şi pentru a înfăptui lucrarea Sa.)

Rugaţi cursanţii să studieze în echipe de câte doi 2 Nefi 3:7, 11-15, 18-21. Rugaţimembrii fiecărei echipe să facă o listă cu lucrurile pe care scripturile le spun cuprivire la ceea ce Joseph Smith va face pentru a înfăptui lucrarea Domnului. Leputeţi sugera cursanţilor să facă această listă marcând expresiile importante pe carele găsesc în aceste versete. După ce aţi acordat cursanţilor suficient timp, invitaţicâteva echipe să împărtăşească ceea ce au găsit. (Răspunsurile trebuie să includă: săaducă oamenii la cunoaşterea legămintelor [versetul 7], să ajute la scoaterea lalumină a Cărţii lui Mormon [versetele 13, 18-21], să convingă oamenii de adevărulBibliei [versetul 11], să fie făcut puternic [versetul 13] şi să aducă salvarea poporuluisău [versetul 15].)

Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Brigham Young (1801-1877) şirugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„S-a decretat în consiliul din eternitate, cu mult timp înaintea creării pământului,că el, Joseph Smith, trebuia să fie omul care să propovăduiască oamenilorcuvântul lui Dumnezeu în ultima dispensaţie a acestei lumi. Domnul l-a păzit peel şi pe tatăl lui şi pe tatăl tatălui său şi pe strămoşii lor tocmai până la… laAdam. El a vegheat acea familie şi acel sânge încă de când s-a răspândit dinfântâna sa până la naşterea acelui om. El a fost prerânduit în eternitate să

prezideze asupra ultimei dispensaţii” (Teachings of Presidents of the Church: Brigham Young[1997], p. 343).

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să simtă adevărul şi importanţa misiunii prerânduite alui Joseph Smith, discutaţi următoarele:

• De ce este important să ştiţi că Joseph Smith a fost prerânduit şi pregătit în viaţapremuritoare pentru a fi profetul restaurării?

Doctrină şi legăminte 135:3Joseph Smith a „făcut mai mult pentru salvarea oamenilor decât oricare alt om cuexcepţia lui Isus”Rugaţi cursanţii să împărtăşească ce ar spune sau ce ar depune mărturie despreJoseph Smith dacă ar avea doar câteva propoziţii la dispoziţie pentru a face acestlucru. Explicaţi că după moartea lui Joseph Smith, un elogiu a fost scris pentruacesta care, mai târziu, a fost inclus pentru noi în Doctrină şi legăminte. Rugaţi uncursant să citească, cu glas tare, prima frază din Doctrină şi legăminte 135:3.Adresaţi întrebarea:

• Ce adevăr despre Joseph Smith este declarat în această frază? (Cursanţii trebuiesă înţeleagă următorul adevăr: Joseph Smith a făcut pentru salvarea

LECŢIA 21

114

oamenilor din această lume mai mult decât oricare alt om, cu excepţia luiIsus.)

Pentru a trece în revistă munca şi contribuţia profetului Joseph Smith, organizaţicursanţii în grupuri mici. Desemnaţi-le să parcurgă repede Doctrină şi legăminte şisă se gândească la lecţiile pe care le-au avut până acum în cadrul acestui curs.Rugaţi-i să facă o listă cu binecuvântările şi doctrinele care au fost restaurate prinintermediul profetului Joseph Smith şi care contribuie la salvarea noastră. După cele-aţi acordat cursanţilor timp suficient, rugaţi-i să aleagă un lucru din lista lor şi săîmpărtăşească cu membrii grupului lor modul în care acesta le-a influenţat viaţa şii-a condus către salvare.

Pentru a rezuma răspunsurile cursanţilor, expuneţi următoarea declaraţie avârstnicului Tad R. Callister, care a slujit în Preşedinţia celor Şaptezeci. Rugaţi uncursant să o citească, cu glas tare, în timp ce membrii clasei umăresc:

„Prin intermediul lui Joseph Smith, au fost restaurate toate puterile, cheile,învăţăturile şi rânduielile necesare salvării şi exaltării. Nu vă puteţi duce nicăierialtundeva în lume şi să le obţineţi. Nu sunt de găsit în nicio altă biserică. Nu suntde găsit în filosofia omului, nici în analiza ştiinţifică ori în pelerinaj, oricât deintelectual poate părea. Salvarea este de găsit numai într-un singur loc, întocmaidesemnat de Însuşi Domnul, atunci când El a zis că aceasta este «singura Biserică

adevărată şi vie de pe toată faţa pământului (D&L 1:30)” („Joseph Smith – profet al restaurării”,Ensign sau Liahona, nov. 2009, p. 37).

Acordaţi cursanţilor câteva momente să se gândească la modul în care slujirea luiJoseph Smith a contribuit la salvarea lor şi, apoi, adresaţi întrebarea:

• În ce moduri concrete ar putea fi viaţa voastră diferită fără slujirea profetuluiJoseph Smith?

Doctrină şi legăminte 122:1-2, Joseph Smith – Istorie 1:33Numele lui Joseph va fi „ţinut de bine şi de rău printre toate naţiunile”Spuneţi cursanţilor faptul că, în pofida binelui pe care Joseph Smith l-a făcut, el aavut mulţi critici, mai ales spre sfârşitul vieţii sale. Acest aspect al vieţii sale a fostprevăzut, de asemenea, de profeţii din vechime (vezi, de exemplu, 3 Nefi 21:10).Rugaţi un cursant să citească ceea ce Moroni i-a spus lui Joseph Smith despre ceicare i se vor opune, aşa cum este consemnat în Joseph Smith – Istorie 1:33. Invitaţiun alt cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 122:1-2. Ajutaţicursanţii să exprime un adevăr care se găseşte în aceste fragmente adresândîntrebarea:

• Cum aţi rezuma ceea ce aflăm din aceste două fragmente din scripturi despremodul în care oamenii vor reacţiona faţă de Joseph Smith? (Pe măsură cecursanţii îşi împărtăşesc rezumatele, ajutaţi-i să înţeleagă acest adevăr: Deşimulţi din lume îl vor lua în derâdere pe Joseph Smith, cei neprihăniţi vorcăuta binecuvântările care au fost făcute disponibile prin slujirea sa.)

• De ce credeţi că profetul Joseph Smith are aşa de mulţi critici şi duşmani, chiardacă au trecut aşa de mulţi ani de la moartea sa? (O mărturie despre restaurare

LECŢIA 21

115

depinde de faptul că Joseph Smith a fost sau nu un profet care a înfăptuitlucrarea lui Dumnezeu. Aşadar, Satana continuă să se străduiască să-ldiscrediteze pe Joseph Smith.)

Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului Neil L.Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Mulţi dintre cei care neagă lucrarea restaurării pur şi simplu nu cred că fiinţelecereşti le vorbesc oamenilor pe pământ. Este imposibil, spun ei, ca un înger săînmâneze plăci de aur şi ca acestea să fie traduse prin puterea lui Dumnezeu. Dela acea lipsă de credinţă, ei resping repede mărturia lui Joseph şi, din nefericire,unii ajung chiar să discrediteze viaţa profetului şi să-i defăimeze caracterul.

Ne întristează în special faptul că unii oameni, după ce îl onorează pe Joseph,renunţă la convingerile lor şi apoi îl critică pe profet.

Vârstnicul Neal A. Maxwell a spus cândva că «a studia Biserica… prin prisma celor care aupărăsit-o este ca şi cum l-ai intervieva pe Iuda ca să-L înţelegi pe Isus. Aceştia vorbesc mai multdespre ei decât despre Biserica pe care au părăsit-o» [„All Hell Is Moved” (Adunare de devoţiunedesfăşurată în cadrul Universităţii Brigham Young, 8 nov. 1977), p. 3; speeches.byu.edu] …

Comentariile negative despre profetul Joseph Smith se vor înteţi pe măsură ce ne apropiem decea de-a Doua Venire a Salvatorului. Afirmaţiile pe jumătate adevărate şi înşelătoriile subtile nuvor scădea ca număr. Vor fi membri de familie şi prieteni care vor avea nevoie de ajutoruldumneavoastră. Acum este momentul să [vă pregătiţi] să-i ajutaţi pe alţii care caută adevărul”(„Joseph Smith”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 28-30).

Discutaţi următoarele întrebări:

• De ce este de ajutor să ştiţi că, deşi mulţi ani au trecut de la moartea lui JosephSmith, duşmanii Bisericii continuă să-i atace reputaţia?

• Ce putem să facem pentru a-i ajuta pe cei care caută adevărul să ştie că JosephSmith este un profet al lui Dumnezeu?

Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului Neil L. Andersen şi invitaţi uncursant să o citească cu glas tare:

„O persoană care caută cu sinceritate adevărul despre Biserică ar trebui să vadărăspândirea Evangheliei drept rodul lucrării Domnului prin profet …

Isus a spus:

«Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate faceroade bune …

După roadele lor îi veţi cunoaşte» [Matei 7:18, 20].

Aceste explicaţii sunt convingătoare, dar cel care caută cu sinceritate adevărul despre Biserică nutrebuie să se bazeze doar pe ele pentru a ajunge la o decizie cu privire la acesta.

Fiecare persoană are nevoie de o confirmare spirituală despre misiunea divină şi caracterulprofetului Joseph Smith. Acest lucru este valabil pentru fiecare generaţie. „Întrebările de naturăspirituală merită răspunsuri spirituale de la Dumnezeu” („Joseph Smith”, Ensign sau Liahonanov. 2014, p. 29-30).

LECŢIA 21

116

Oferiţi cursanţilor ocazia să-şi depună mărturia despre profetul Joseph Smith,adresându-le următoarele întrebări:

• Ce aspecte ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă credeţi căsunt dovezi ale misiunii profetice a lui Joseph Smith?

• Ce experienţe aţi avut care au contribuit la mărturia voastră despre profetulJoseph Smith?

Încheiaţi expunând declaraţiile de mai jos a Bethshebei W. Smith (1822-1910), carea slujit în calitate de a patra preşedintă generală a Societăţii de Alinare, şi apreşedintelui Brigham Young (1801-1877). Atât sora Smith cât şi preşedinteleYoung l-au cunoscut pe Joseph Smith personal. Invitaţi un cursant să citească, cuglas tare, aceste declaraţii:

„Atunci când am auzit Evanghelia, am ştiut că este adevărată; când am cititCartea lui Mormon pentru prima dată, am ştiut că este inspirată de Dumnezeu;când l-am văzut pentru prima dată pe Joseph Smith, am ştiut că stăteam faţă înfaţă cu un profet al Dumnezeului Cel Viu şi nu exista nici un dubiu în mintea meacu privire la autoritatea sa” (Bathsheba W. Smith, citat din Daughters in MyKingdom: The History and Work of Relief Society [2011], p. 34).

„Îmi vine să strig aleluia tot timpul când mă gândesc că l-am cunoscut pe JosephSmith, profetul pe care Domnul l-a ridicat şi l-a rânduit şi căruia i-a dat cheile şiputerea de a zidi împărăţia lui Dumnezeu pe pământ” (citat din Învăţături alepreşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 523).

Rugaţi cursanţii să se gândească la mărturia lor despre profetul Joseph Smith şi lace pot face pentru a o împărtăşi cu alţii, fie în mod personal, fie folosind reţelele desocializare. Încurajaţi-i să găsească pe cineva căruia să-i împărtăşească aceastămărturie şi apoi să ducă la îndeplinire dorinţa lor.

Materiale de citit pentru cursanţi• 2 Nefi 3:1-21; Doctrină şi legăminte 122:1-2; 135:3; Joseph Smith – Istorie 1:33.

• Neil L. Andersen, „Joseph Smith”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 28-31.

LECŢIA 21

117

LECŢIA 22

Martiriul profetuluiJoseph Smith

IntroducereDisidenţi din interiorul Bisericii şi duşmani din afara Bisericiiau făcut ca martiriul profetului Joseph Smith şi al fratelui săuHyrum Smith să se întâmple. Moartea lor a reprezentat opecete puternică pusă pe mărturiile lor despre Cartea luiMormon, Doctrină şi legăminte şi Evanghelia restaurată a lui

Isus Hristos. Un studiu asupra vieţii lui Joseph Smith şi almartiriului său îi va ajuta pe cursanţi să se gândească lamultele binecuvântări pe care Domnul le-a oferit prinintermediul slujirii profetului Joseph Smith, prin care arestaurat Evanghelia Sa în zilele din urmă.

Lecturi suplimentare• Thomas S. Monson, „Profetul Joseph Smith: învăţător prin exemplu”, Ensign

sau Liahona, nov. 2005, p. 67-70.

• „The Martyrdom”, capitolul 22 din Church History in the Fulness of Times StudentManual, a 2-a ediţie (manual al Sistemul Educaţional al Bisericii, 2003), p.273-285.

• „Martiriul: profetul şi-a pecetluit mărturia cu propriul sânge”, capitolul 46 dinÎnvăţături ale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith (2007), p. 557-570.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 135:4-5; 136:36-39Duşmanii au căutat să-l omoare pe Joseph SmithExpuneţi o ilustraţie cu închisoareaCarthage. Explicaţi cursanţilor faptul că,la data de 27 iunie 1844, profetul JosephSmith şi fratele său Hyrum, care erapatriarhul Bisericii, au fost martirizaţi înaceastă închisoare din Carthage,Illinois. Joseph Smith avea 38 de anicând a murit iar Hyrum avea 44 de ani.

Invitaţi un cursant să citească, cu glastare, Doctrină şi legăminte 136:36-39, întimp ce membrii clasei urmăreasc înscripturile lor. Încurajaţi cursanţii ca, pe măsură ce citesc, să observe modul în careDomnul a rezumat viaţa lui Joseph Smith şi slujirea pe care acesta a făcut-o. Dupăaceea, discutaţi următoarele întrebări:

• Cum a descris Domnul viaţa şi slujirea profetului Joseph Smith? (Răspunsurilecursanţilor pot să includă următoarele adevăruri: Joseph Smith a aşezattemelia pentru lucrarea lui Dumnezeu în această dispensaţie a

118

Evangheliei. Profetul Joseph Smith a murit nevinovat şi el a îndeplinit cucredinţă misiunea care i-a fost dată de Dumnezeu.)

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă unele dintre lucrurile care i-au adus moarteaprofetului, spuneţi-le faptul că sfinţii au trăit relativ în pace timp de aproximativ treiani, însă în anul 1842 au început să aibă parte de opoziţie din nou. Printre duşmaniiBisericii se numărau şi cetăţeni ai statului Illinois, care se temeau de influenţapolitică a sfinţilor. Alţii au devenit invidioşi datorită creşterii economice a oraşuluiNauvoo şi au devenit critici la adresa guvernului şi miliţiei oraşului datorită puteriiacestora. Unii au înţeles greşit anumite doctrine şi practici specifice mormonilor.Disidenţi din interiorul Bisericii şi duşmani din afara Bisericii şi-au unit eforturilepentru a lupta împotriva profetului şi Bisericii.

Oferiţi fiecărui cursant un exemplar al foii de prezentare care se găseşte lasfârşitul acestei lecţii. Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, de pe

foaia de prezentare, secţiunea intitulată „Opoziţie faţă de profet şi Biserică”.

Explicaţi că, potrivit legilor în vigoare la timpul morţii profetului, nicio lege nu a fostîncălcată atunci când o maşină tipografică a fost distrusă. Expuneţi următoareadeclaraţie a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

„Amendamentul la Constituţia Statelor Unite care extindea garanţia libertăţiipresei pentru a o proteja împotriva acţiunilor venite din partea conduceriioraşelor şi statelor nu a fost adoptată până în anul 1868 şi nu a fost impusă calege federală până în anul 1931… Trebuie să judecăm acţiunile înaintaşilor noştripe baza legilor, poruncilor şi circumstanţelor din zilele lor şi nu ale noastre”(„Joseph, the Man and the Prophet”, Ensign, mai 1996, p. 72).

• De ce este important să ne amintim ultima afirmaţie din declaraţia vârstniculuiOaks atunci când cugetăm asupra acţiunilor conducătorilor din perioada deînceput a Bisericii? (Subliniaţi faptul că majoritatea membrilor consiliuluioraşului Nauvoo erau membri ai Bisericii, însă au acţionat în calitate dereprezentanţi civili aleşi atunci când au ordonat ca maşina tipografică să fiedistrusă. Biserica, ca organizaţie, nu a luat măsuri împotriva presei, însă consiliuloraşului a luat măsuri pentru a „elimina… pericolul” [din History of the Church,6:432]).

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, de pe foaia de prezentare, secţiuneaintitulată „Joseph şi Hyrum sunt acuzaţi în mod nedrept”. Rugaţi un alt cursant săcitească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 135:4. Rugaţi membrii clasei săurmărească în scripturile lor şi să caute profeţia pe care Joseph Smith a făcut-o întimp ce se îndrepta spre Carthage.

• Deşi toţi muritorii sunt imperfecţi, ce credeţi că este necesar pentru ca opersoană să aibă „o conştiinţă liberă de păcat faţă de Dumnezeu şi faţă de toţioamenii”? (D&L 135:4.)

Explicaţi că, în timp ce Hyrum Smith se pregătea să meargă la închisoareaCarthage, a citit Eter 12:36-38 şi a îndoit acea pagină. Invitaţi un cursant să citească,cu glas tare, Doctrină şi legăminte 135:5, care reprezintă un citat direct al acestorversete din Eter, în timp ce membrii clasei urmăresc în scripturile lor. Invitaţi

LECŢIA 22

119

cursanţii să se gândească de ce acest fragment din scripturi ar fi avut o semnificaţieaparte pentru Hyrum. Puteţi sugera cursanţilor să marcheze orice cuvinte şi expresiicare au o însemnătate specială pentru ei.

• Ce cuvinte şi expresii din aceste versete din Cartea lui Eter credeţi că au avut osemnificaţie aparte pentru Hyrum atunci când a înfruntat încarcerarea şiposibilitatea morţii?

• Ce credeţi că înseamnă fraza următoare: „Toţi oamenii vor şti că veşmintelemele nu sunt pătate cu sângele vostru”? (Puteţi sugera cursanţilor să marchezedrept referinţe lângă versetul 5 versetele Iacov 1:19 şi Mosia 2:27 pentru adescoperi înţelesul acestei fraze. Să învăţăm să notăm, ca referinţe, lângă oanumită scriptură, alte scripturi care oferă înţelegere suplimentară reprezintă oabilitate importantă pentru studiul scripturilor.

Rugaţi cursanţii să se gândească cum s-ar fi putut simţi Joseph şi Hyrum ştiind căau îndeplinit chemările şi îndatoririle de la Dumnezeu cât de bine au putut.

• Ce putem învăţa din exemplele oferite de Joseph şi Hyrum Smith care ne poateajuta să ne îndeplinim responsabilităţile pe care le primim de la Dumnezeu?

Doctrină şi legăminte 135:1-3, 6-7Martiriul de la închisoarea Carthage şi omagii aduse lui Joseph SmithRugaţi un cursant să citească, cu glas tare, introducerea secţiunii Doctrină şilegăminte 135. (Puteţi sublinia faptul că diferenţele dintre introducerea secţiunii dinediţia 1981 a scripturilor şi cea din anul 2013 se datorează unor cercetări recente.)Rugaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, Doctrină şi legăminte135:1-2 şi foaia de prezentare intitulată „Martiriul de la închisoarea Carthage”.Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi în exemplarul foii deprezentare primit, în timp ce cursanţii citesc ceea ce le-a fost desemnat.

• Ce credeţi că înseamnă expresia „pentru a pecetlui mărturia despre aceastăcarte şi Cartea lui Mormon”?

În timp ce cursanţii îşi împărtăşesc gândurile, scrieţi următoarea definiţie pe tablă: a„pecetlui” înseamnă a stabili ceva pentru totdeauna, precum o mărturie. Le puteţi sugeracursanţilor să scrie această definiţie în scripturile lor, lângă versetul 1.

Rugaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 135:3, 6-7 şi să cauteunele dintre adevărurile pe care le aflăm din acest anunţ al martiriului lui Joseph şiHyrum Smith.

• Ce adevăruri aţi aflat din acest anunţ al martiriului lui Joseph şi Hyrum Smith?(Cursanţii pot identifica multe adevăruri, inclusiv pe următorul: Joseph Smith afăcut pentru salvarea oamenilor din această lume mai mult decât oricarealt om, cu excepţia lui Isus Hristos.) Cartea lui Mormon şi Doctrină şilegăminte au fost scoase la lumină pentru salvarea lumii.)

• În ce moduri concrete credeţi că ar putea fi viaţa voastră diferită fără slujireaprofetului Joseph Smith?

LECŢIA 22

120

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, declaraţia vârstnicului Dallin H. Oaks,care se găseşte pe foaia de prezentare la secţiunea intitulată „Omagii aduseprofetului Joseph Smith”.

• De ce credeţi că este important să înţelegem faptul că oameni apropiaţi luiJoseph Smith l-au considerat ca fiind un profet şi un „om onorabil şi virtuos”?

Încheiaţi întrebând cursanţii dacă vreunul dintre ei doreşte să-şi împărtăşeascămărturia despre Joseph Smith. Încurajaţi cursanţii să caute ocazii în următoarelezile pentru a împărtăşi mărturia lor despre profetul Joseph Smith şi despre rolul săuîn restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos.


• Thomas S. Monson, „Profetul Joseph Smith: învăţător prin exemplu”, Ensignsau Liahona, nov. 2005, p. 67-70.

Martiriul profetului Joseph SmithOpoziţie faţă de profet şi BisericăPână în luna iunie a anului 1844, duşmănia îndreptată împotriva Bisericii crescuse foarte mult. Uniicetăţeni ai statului Illinois plănuiau alungarea sfinţilor de pe teritoriul statului, în timp ce alţiicomplotau pentru a-l ucide pe profet. Unii dintre cei care complotau împotriva profetului şi Bisericiierau foşti membrii ai Bisericii care deveniseră apostaţi. În data de 7 iunie 1844, William Law, careslujise în calitate de al doilea consilier în Prima Preşedinţie şi alţi apostaţi au tipărit prima ediţie apublicaţiei intitulate Nauvoo Expositor. Încercând să incite opinia publică împotriva profetului şiBisericii, aceşti oameni au folosit publicaţia pentru a-i calomnia pe Joseph Smith şi pe alţi conducătoriai Bisericii. Joseph Smith, acţionând în calitate de primar al oraşului Nauvoo, şi majoritatea membrilorconsiliului oraşului au înţeles că publicaţia tendenţioasă va provoca gloata la violenţă împotrivaoraşului. Au declarat publicaţia Nauvoo Expositor ca fiind un pericol public şi au ordonat ca maşina detipărit care o tipărea să fie distrusă.

Joseph şi Hyrum sunt acuzaţi în mod nedrept„Ca urmare a [distrugerii publicaţiei Nauvoo Expositor] de către primar şi consiliul oraşului,autorităţile din Illinois au înaintat o acuzaţie de revoltă, neîntemeiată, împotriva profetului, frateluisău Hyrum şi a altor oficiali ai oraşului Nauvoo. Guvernatorul statului Illinois, Thomas Ford, a ordonatsă fie judecaţi în Carthage, Illinois, unde era administraţia ţinutului şi le-a promis protecţie. Joseph ştiacă, dacă ar fi mers în Carthage, viaţa sa ar fi fost în mare pericol din partea gloatelor care îlameninţau.

Crezând că gloatele îi doreau doar pe ei, Joseph şi Hyrum au hotărât să plece spre vest pentru a-şiapăra viaţa. La 23 iunie, ei au traversat fluviul Mississippi, dar mai târziu, în acea zi, fraţi din Nauvool-au găsit pe profet şi i-au spus că trupele urmau să invadeze oraşul dacă el nu se preda autorităţilordin Carthage. Profetul a acceptat să facă aceasta, sperând să-i mulţumească atât pe oficialiiguvernamentali, cât şi gloatele. La 24 iunie, Joseph şi Hyrum Smith şi-au luat rămas bun de la familiilelor şi au călărit alături de alţi oficiali ai oraşului Nauvoo spre Carthage, predându-se de bunăvoieoficialilor ţinutului Carthage în ziua următoare. După ce fraţii fuseseră eliberaţi pe cauţiune pentruînvinuirea iniţială, ei au fost învinovăţiţi în mod nedrept de trădare împotriva statului Illinois, arestaţişi închişi în închisoarea Carthage în aşteptarea unei audieri. Vârstnicii John Taylor şi Williard Richards,

LECŢIA 22

121

singurii membri ai Celor Doisprezece care nu erau în misiune, li s-au alăturat de bunăvoie” (Învăţăturiale preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 558-559).

Martiriul din închisoarea CarthageÎn timpul zilei de 27 iunie 1844, un vizitator i-a dat un revolver lui Joseph. În timp ce gloata încerca săintre în încăperea în care profetul şi alţi bărbaţi erau ţinuţi, Hyrum a fost împuşcat mortal în timp ceîncerca să-i protejeze pe ceilalţi. Joseph a sărit către uşă şi a tras cu pistolul înspre hol. Doar treidintre cele şase gloanţe din încărcător au fost trase, rănind câţiva membri ai gloatei. Membrii gloateiau introdus cu forţa armele lor prin uşa pe jumătate deschisă şi John Taylor a încercat să loveascăţevile armelor lor cu o cârjă.

Atunci când lupta din cadrul uşii s-a intensificat, John Taylor a încercat să scape, fugind din cameră,printr-o fereastră. În timp ce încerca să sară pe fereastră, a fost împuşcat în coapsă de cineva carestătea lângă uşă şi a fost împuşcat, de asemenea, de cineva de afară. A căzut pe podea şi în timp ceîncerca să ajungă sub patul de lângă geam, a fost rănit grav de alte trei împuşcături. Între timp,Willard Richards a început să lovească, cu un baston, armele care erau împinse prin uşă.

Apoi, Joseph Smith a decis să încerce să scape prin aceeaşi fereastră. În timp ce Willard Richardscontinua să se lupte cu gloata la uşă, profetul a sărit prin fereastra deschisă. În timp ce a făcut acestlucru, a fost lovit de gloanţe care veneau atât din interiorul, cât şi din exteriorul închisorii. A căzut pefereastră pe pământul de dedesubt, exclamând „O Doamne, Dumnezeul meu!”. Membrii gloatei careerau în închisoare s-au grăbit să ajungă afară pentru a se asigura că Joseph era mort. Deşi niciunmembru al Bisericii nu se îndrepta spre Carthage, cineva a strigat „Vin mormonii!” şi întreaga gloatăa fugit.

Omagii aduse profetului Joseph SmithVârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus:

„Oamenii care l-au cunoscut pe Joseph cel mai bine şi care au stat cel maiaproape de el la conducerea Bisericii l-au iubit şi l-au susţinut ca profet.Fratele său Hyrum a ales să moară alături de el. John Taylor, care a fost, deasemenea, alături de el atunci când a murit, a spus: «Mărturisesc înaintealui Dumnezeu, a îngerilor şi a oamenilor că Joseph a fost un bărbat bun,onorabil şi virtuos… şi că modul în care se comporta în particular şi în

public era exemplar – şi că a trăit şi a murit ca un om al lui Dumnezeu» (The GospelKingdom [1987], p. 355; vezi, de asemenea D&L 135:3). Brigham Young a declarat: «Nucred că există, acum, pe pământ, un om care să-l cunoască mai bine [pe Joseph Smith]decât l-am cunoscut eu; şi am îndrăzneala de a spune că, cu excepţia lui Isus Hristos, nu atrăit vreodată şi nici nu trăieşte acum un om mai bun pe pământ» [Discourses of BrighamYoung, selecţii de John A. Widtsoe (1954), p. 459]” („Joseph, the Man and the Prophet”,Ensign, mai 1996, p. 73).

LECŢIA 22

122

LECŢIA 23

Succesiunea la preşedinţieIntroducereAproape de sfârşitul vieţii sale, Joseph Smith a conferit cheilepreoţiei acestei dispensaţii membrilor Cvorumului celorDoisprezece Apostoli. După martiriul profetului, în cadrulunei întâlniri care a avut loc la data de 8 august 1844, mulţisfinţi au primit o manifestare spirituală care le-a confirmatfaptul că Brigham Young, care era preşedintele Cvorumului

celor Doisprezece Apostoli, urma să conducă Biserica. Pemăsură ce cursanţii ajung să înţeleagă principiile care aulegătură cu succesiunea la preşedinţia Bisericii, vor aveaîncredere în faptul că Domnul i-a ales şi pregătit pe fiecaredintre cei care devin preşedinţi ai Bisericii lui Isus Hristos aSfinţilor din Zilele din Urmă.

Lecturi suplimentare• „Succession in the Presidency”, capitolul 3 din Teachings of the Living Prophets

Student Manual (manual al Sistemului Educaţional al Bisericii, 2010), p. 28-41.

• „The Twelve to Bear Off the Kingdom”, capitolul 23 din Church History in theFulness of Times Student Manual, ediţia a 2-a (manual al Sistemul Educaţional alBisericii, 2003), p. 286-296.

• Brent L. Top şi Lawrence R. Flake, „«The Kingdom of God Will Roll On»:Succession in the Presidency”, Ensign, aug. 1996, p. 22-35.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 107:33; 112:30-32.Apostolii deţin cheile acestei dispensaţiiAdresaţi următoarea întrebare:

• Care este diferenţa dintre modul în care este ales un nou preşedinte al Bisericiilui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi modul în care sunt aleşiconducătorii altor organizaţii?

Spuneţi cursanţilor că această lecţia va cerceta modul în care s-a schimbatconducerea Bisericii după moartea profetului Joseph Smith. Explicaţi faptul căprofetul a primit revelaţii cu privire la Prima Preşedinţie şi Cvorumul celorDoisprezece Apostoli cu câţiva ani înainte de moartea sa. Rugaţi cursanţii săstudieze Doctrină şi legăminte 107:33 şi 112:30-32 şi să caute descrierea pe careDomnul a oferit-o despre autoritatea preoţiei deţinute de membrii PrimeiPreşedinţii şi Cvorumului celor Doisprezece.

• Cum a descris Domnul autoritatea Primei Preşedinţii şi a Cvorumului celorDoisprezece Apostoli? (Asiguraţi-vă că următorul principiu este înţeles decursanţi: Membrii Primei Preşedinţii şi Cvorumului celor DoisprezeceApostoli deţin cheile preoţiei acestei dispensaţii şi Cei Doisprezeceacţionează sub îndrumarea Primei Preşedinţii.)

Oferiţi fiecărui cursant un exemplar al foii de prezentare care se găseşte lasfârşitul acestei lecţii. Explicaţi faptul că Joseph Smith şi-a petrecut

ultimele luni din viaţă întâlnindu-se des cu membrii Cvorumului celor Doisprezece

123

Apostoli pentru a-i pregăti să conducă Biserica. Rugaţi un cursant să citească, cuglas tare, de pe foaia de prezentare, secţiunea intitulată „Întâlnirea cu CeiDoisprezece Apostoli, martie 1844”. Spuneţi cursanţilor că aceasta reprezintă oscurtă relatare a unei adunări pe care profetul Joseph Smith a avut-o cu apostolii şialţi conducători ai Bisericii, aşa cum a fost relatată de preşedintele WilfordWoodruff, care, în acea perioadă, era apostol. După ce a fost citită, adresaţiîntrebarările:

• În ce mod această conferire a cheilor membrilor Cvorumului celor DoisprezeceApostoli i-a ajutat pe aceştia să fie pregătiţi pentru momentul în care JosephSmith nu va mai fi cu ei? (Au primit aceleaşi chei ale preoţiei care erau deţinutede profetul Joseph.)

• De ce a fost important ca Joseph Smith să confere aceste chei ale preoţieiapostolilor înainte de moartea sa? (În acea perioadă, Joseph Smith era singurulcare deţinea toate cheile preoţiei acestei dispensaţii. Dacă nu ar fi conferit acestechei altora, atunci îngeri ar fi trebuit să vină din nou pe pământ pentru a lerestaura.)

Doctrină şi legăminte 124:127-128Brigham Young l-a urmat pe Joseph Smith ca preşedinte al BisericiiExplicaţi faptul că, atunci când Cvorumul celor Doisprezece Apostoli a fostorganizat pentru prima dată, în anul 1835, ordinea de care se ţinea cont atunci cândtrebuia desemnat un nou profet din rândul apostolilor era determinată de vârstalor. Thomas B. Marsh, care la vremea respectivă se credea a fi cel mai în vârstăapostol, a fost considerat apostolul senior (de fapt, s-a descoperit între timp căDavid W. Patten era cel mai în vârstă apostol).

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 124:127-128.Explicaţi faptul că, în luna octombrie a anului 1838, preşedintele Marsh a devenitapostat şi a părăsit Biserica iar David W. Patten a murit. Brigham Young a devenitatunci apostolul senior, aşa cum se explică în aceste versete. După modul iniţial dealegere a apostolilor şi până în prezent, calitatea de apostol senior în Cvorumulcelor Doisprezece Apostoli a fost hotărâtă în funcţie de data rânduiri.

Explicaţi că, atunci când Joseph şi Hyrum Smith au fost martirizaţi, la data de 27iunie 1844, cei Doisprezece, cu excepţia lui John Taylor şi Willard Richards, se aflauîn partea de est a Statelor Unite, slujind în misiuni. Dar, în decursul a treisăptămâni, toţi apostolii au aflat ştirea tragică şi s-au întors în grabă în Nauvoo.Atunci când apostolii au ajuns, au constatat că printre membrii Bisericii domneaconfuzia în ceea ce priveşte cine avea să conducă Biserica. Unii membri ai Bisericiicredeau că dreptul de a conduce revenea Cvorumului celor Doisprezece Apostoli.Pe parcusul următoarelor luni, câţiva oameni au afirmat că aveau dreptul de aconduce Biserica. Rugaţi doi cursanţi să citească, cu glas tare, de pe foaia deprezentare, secţiunile intitulate „Revendicarea lui Sidney Rigdon” şi „Revendicarealui James Strang”. În timp ce membrii clasei ascultă, rugaţi-i să se gândească laîngrijorările pe care le-ar fi putut avea în legătură cu aceste cereri dacă ar fi fost înNauvoo în acea perioadă.

Continuaţi întrebându-i pe cursanţi:

LECŢIA 23

124

• De ce nu erau legitime cererile acestor bărbaţi? (Subliniaţi faptul că, deşi SidneyRigdon era membru al Primei Preşedinţii, Joseph nu-i conferise chei alepreoţiei.)

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, de pe foaia de prezentare, secţiuneaintitulată „7 august 1844”. Discutaţi următoarea întrebare cu membrii clasei:

• De ce era importantă mărturia lui Brigham Young despre cheile apostolatului?(După ce cursanţii răspund, scrieţi următoarea doctrină pe tablă: Apostoliideţineau toate cheile preoţiei necesare pentru a prezida asupra Bisericii.)

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, de pe foaia de prezentare, secţiuneaintitulată „8 august 1844, 10:00 A.M”.

• În ce mod i-a binecuvântat Domnul pe sfinţi pentru a şti pe cine a desemnat Elsă conducă Biserica?

• Cum putem să ştim că sunt chemaţi de Dumnezeu conducătorii Bisericii de azi?(După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Prinintermediul Duhului Sfânt, putem să primim o mărturie despre faptul căcei care conduc Biserica au fost chemaţi de Dumnezeu.)

• Când aţi simţit că Spiritul v-a depus mărturie că preşedintele actual al Bisericiieste chemat de Dumnezeu?

Explicaţi că, în cadrul adunării care a avut loc în data de 8 august, la ora 2:00 p.m.,au vorbit Brigham Young şi alţi apostoli. Rugaţi un cursant să citească, de pe foaiade prezentare, secţiunea intitulată „8 august 1844, 2:00 P.M.”.

Explicaţi că, atunci când Joseph Smith a murit, Brigham Young, în calitate deapostol senior, a putut să exercite toate cheile preoţiei. Timp de mai bine de trei anidupă martiriul profetului, Cvorumul celor Doisprezece Apostoli a prezidat asupraBisericii sub îndrumarea lui Brigham Young. Apoi, la data de 5 decembrie 1847,Brigham Young a fost susţinut ca preşedinte al Bisericii şi Prima Preşedinţie a fostreorganizată.

Sidney Rigdon s-a mutat în Pittsburgh, Pennsylvania şi a organizat o Biserică a luiHristos cu apostoli, profeţi, preoţi şi regi. Această biserică s-a desfiinţat în anul1847. Chiar dacă revendicările lui James Strang la preşedinţie erau nefondate, treidintre foştii membrii ai Celor Doisprezece – William E. McLellin, John E. Page şiWilliam Smith – l-au susţinut. Strang a fost omorât în anul 1856 de adepţinemulţumiţi.

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă procesul prin care se realizează succesiunea lapreşedinţia Bisericii în zilele noastre, expuneţi următoarea declaraţie a preşedinteluiBoyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, despre ceea ce s-aîntâmplat după moartea preşedintelui Gordon B. Hinckley. Rugaţi un cursant săcitească declaraţia cu glas tare:

LECŢIA 23

125

„Nu a existat nicio întrebare în legătură cu ce era de făcut, nicio ezitare. Am ştiutcă apostolul senior era preşedintele Bisericii. Şi în acea întâlnire sacră, ThomasSpencer Monson a fost susţinut de Cvorumul celor Doisprezece Apostoli capreşedinte al Bisericii… Acum, aşa cum spun scripturile, el este singurul om depe pământ care are dreptul să exercite toate cheile. Dar noi toţi le deţinem încalitate de apostoli. Există un singur om printre noi, chemat şi rânduit, şi el

devine preşedintele Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă” („Cei Doisprezece”,Ensign sau Liahona, mai 2008, p. 83).

• După moartea actualului preşedinte al Bisericii, cine va deveni întotdeaunaurmătorul preşedinte? (Apostolul senior, care este preşedintele Cvorumuluicelor Doisprezece Apostoli.)

Unii cursanţi se pot întreba când primeşte preşedintele Bisericii cheile necesarepentru a prezida asupra Bisericii. Explicaţi că fiecărui apostol îi sunt conferite toatecheile atunci când este rânduit prima dată ca apostol. Rugaţi un cursant să citească,cu glas tare, următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley (1910-2008):

„Însă autoritatea de a exercita aceste chei este limitată la preşedintele Bisericii.Atunci când moare, acea autoritate devine disponibilă apostolului senior, careatunci este numit, pus deoparte şi rânduit ca profet şi preşedinte de cătremembrii Consiliului celor Doisprezece” („Come and Partake”, Ensign, mai1986, p. 47).

• Ce sentimente aveţi atunci când înţelegeţi faptul că împărăţia Domnului pepământ va înainta fără mari probleme după moartea unui preşedinte alBisericii?

Puteţi încheia această lecţie depunându-vă mărturie despre faptul că aceleaşi cheiale preoţiei şi puteri pe care Joseph Smith le-a conferit lui Brigham Young şimembrilor Cvorumului celor Doisprezece Apostoli sunt deţinute în prezent depreşedintele Bisericii, de consilierii săi din Prima Preşedinţie şi de membriiCvorumului celor Doisprezece Apostoli. Puteţi să împărtăşiţi, de asemenea, modulîn care aţi obţinut mărturia despre faptul că cei care conduc Biserica sunt chemaţide Dumnezeu. Rugaţi cursanţii să caute să obţină o mărturie sau să o întărească,prin rugăciune, despre lucrurile discutate astăzi.

Materiale de citit pentru cursanţi• Doctrină şi legăminte 107:33; 112:30-32; 124:127-28.

• Boyd K. Packer, „Cei Doisprezece”, Ensign sau Liahona, mai 2008, p. 83-87.

LECŢIA 23

126

Succesiunea la preşedinţia BisericiiÎntâlnirea cu Cei Doisprezece Apostoli, martie 1844Preşedintele Wilford Woodruff (1807–1898) şi-a amintit:

„Îmi amintesc ultima cuvântare pe care [Joseph Smith] ne-a ţinut-oînaintea de moartea sa… El a stat în picioare în jur de trei ore. Camera eraplină ca de un foc mistuitor, faţa lui era clară ca chihlimbarul şi eraîmbrăcat cu puterea lui Dumnezeu. El ne-a explicat îndatoririle noastre. Elne-a explicat plenitudinea acestei măreţe lucrări a lui Dumnezeu; încuvintele adresate nouă, el a spus: «Îmi fuseseră pecetluite asupra capului

meu fiecare cheie, fiecare putere, fiecare principiu al vieţii şi al salvării pe care Dumnezeule-a dat vreodată vreunui bărbat care a trăit vreodată pe faţa pământului. Şi acesteprincipii şi această preoţie şi putere aparţin acestei măreţe şi ultime dispensaţii pe careDumnezeu din ceruri a început să o stabilească pe pământ. Acum», a spus el, adresându-seCelor Doisprezece, «am pecetluit asupra capetelor voastre fiecare cheie, fiecare putere,fiecare principiu pe care Domnul le-a pecetluit pe capul meu …

După ce ni s-a adresat în acest mod, el a spus: «Eu vă spun că greutăţile acestei împărăţiisunt acum pe umerii voştri; trebuie să duceţi această responsabilitate în toată lumea şi,dacă nu o faceţi, veţi fi condamnaţi»” (citat din Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: JosephSmith [2007], p. 561).

Revendicarea lui Sidney RigdonLa data de 3 august 1844, Sidney Rigdon, primul consilier în Prima Preşedinţie, a sosit în Nauvoo dinPittsburgh, Pennsylvania. El a solicitat ca o adunare specială să aibă loc în ziua de marţi, 6 august,pentru ca membrii Bisericii să aleagă un protector al Bisericii. Se pare că Sidney Rigdon a încercat săorganizeze această adunare pentru ca membrii Bisericii să ratifice poziţia sa ca protector al Bisericiiînainte ca toţi Cei Doisprezece Apostoli să se întoarcă din misiunile lor din partea de est a StatelorUnite. Din fericire, datorită eforturilor vârstnicilor Willard Richards şi Parley P. Pratt, adunarea a fostmutată pentru ziua de joi, 8 august 1844, dată până la care majoritatea apostolilor s-au întorsîn Nauvoo.

Sidney Rigdon pretindea că, deoarece fusese chemat şi rânduit ca purtător de cuvânt al lui JosephSmith (vezi D&L 100:9), era responsabilitatea lui de a «avea grijă ca Biserica să fie guvernată într-omanieră adecvată» (din History of the Church, 7:229).

Revendicarea lui James StrangDupă moartea lui Joseph Smith, James Strang, care fusese botezat în luna februarie a anului 1844, apretins că a primit o scrisoare de la Joseph Smith în care acesta îl desemna pe Strang ca succesor alsău. Scrisoarea era un fals, însă se pare că avea semnătura lui Joseph Smith şi unii membrii ai Bisericiiau fost păcăliţi atunci când Strang le-a arătat-o. Strang a spus, de asemnea, că a fost vizitat de unînger, care i-a conferit chei.

7 august 1844Vârstnicii John Taylor, Willard Richards, Parley P. Pratt şi George A. Smith erau deja în Nauvoo atuncicând Sidney Rigdon a sosit. Cei mai mulţi dintre apostolii care nu erau acolo, inclusiv Brigham Young,s-au întors în Nauvoo în seara zilei de 6 august 1844. Ziua următoare, 7 august, apostolii s-au adunatîn cadrul unui consiliu care a avut loc la casa lui John Taylor. Mai târziu în acea după-amiază, Cei

LECŢIA 23

127

Doisprezece Apostoli, înaltul consiliu şi înalţii preoţi s-au întâlnit. Preşedintele Young l-a rugat peSidney Rigdon să-şi transmită mesajul sfinţilor. Sidney Rigdon a afirmat cu tărie faptul că a avut oviziune şi că niciun om nu-l poate urma pe Joseph Smith ca preşedinte al Bisericii. Apoi, a propus săfie desemnat ca protector al sfinţilor.

După ce Sidney Rigdon a încheiat discursul său, Brigham Young (1801-1877) a spus:

„Nu este important pentru mine cine conduce Biserica… însă un lucrutrebuie să ştiu, şi anume ce spune Dumnezeu despre acest lucru. Deţincheile şi cunosc modul în care se poate afla voia lui Dumnezeu în privinţaacestui subiect …

Joseph ne-a conferit toate cheile şi puterile aparţinând apostolatului, pecare el însuşi le-a deţinut înainte de a muri şi niciun om sau grup de

oameni nu se poate interpune între Joseph şi Cei Doisprezece în această lume sau în lumeacare va veni.

Cât de des a spus Joseph Celor Doisprezece: «Eu am pus temelia şi voi trebuie să clădiţi peea, pentru că pe umerii voştri se sprijină împărăţia»” (din History of the Church, 7:230).

8 august 1844, 10:00 A.M.În data de 8 august 1844, la ora 10:00 a.m, sfinţii din Nauvoo s-au adunat pentru a-l asculta peSidney Rigdon în timp ce acesta revendica poziţia de protector al Bisericii. Timp de o oră şi jumătate,el s-a adresat miilor de sfinţi adunaţi, explicând motivele pentru care el trebuia să fie protectorulBisericii. Câţiva oameni au descris cuvântarea sa ca fiind neinspirată.

Preşedintele Brigham Young s-a adresat într-un mod concis şi a spus că ar fi preferat să vină înNauvoo pentru a-şi exprima regretul faţă de moartea profetului şi nu pentru a desemna un nouconducător. A anunţat că o adunare a conducătorilor şi membrilor va avea loc mai târziu, în acea zi, laora 2:00 p.m. Câţiva membri ai Bisericii au depus mărturie ulterior că, în timp ce Brigham Youngvorbea, au văzut înfăţişarea sa schimbându-se şi au auzit glasul său schimbându-se în înfăţişarea şiglasul profetului Joseph Smith.

Emily Smith Hoyt şi-a amintit: „Felul în care argumenta, expresia feţei şi sunetul glasului mi-aucutremurat întregul suflet… Ştiam că Joseph era mort. Şi, totuşi, am tresărit adesea şi m-am uitatinvoluntar să văd dacă nu cumva era Joseph. Nu era el, era Brigham Young” (citat din Lynne WatkinsJorgensen, „The Mantle of the Prophet Joseph Passes to Brother Brigham: A Collective SpiritualWitness”, BYU Studies, vol. 36, nr. 4 [1996-1997], p. 142).

Wilford Woodruff a scris: „Dacă nu l-aş fi văzut cu proprii ochi, nu ar fi putut nimeni să mă convingăcă nu era Joseph Smith şi oricine care i-a cunoscut pe aceşti doi oameni poate să depună mărturiedespre acest lucru” (din History of the Church, 7:236).

8 august 1844, 2:00 P.M.La ora 2:00 p.m., mii de sfinţi s-au adunat pentru a participa la o adunarea despre care ştiau că aveasă fie importantă. Brigham Young a vorbit în mod deschis despre propunerea lui Sidney Rigdon de a fiprotector şi despre îndepărtarea acestuia de Joseph Smith, care avusese loc în ultimii doi ani şi, apoi,a spus:

LECŢIA 23

128

„Dacă oamenii doresc ca preşedintele Rigdon să îi conducă pot să aibă parte de acestlucru, însă Cvorumul celor Doisprezece deţine cheile împărăţiei lui Dumnezeu dinîntreaga lume.

Cei Doisprezece sunt desemnaţi de degetul lui Dumnezeu. Aici este Brigham, s-au clătinatvreodată genunchii săi? Au tremurat vreodată buzele lui? Aici este Heber [C. Kimball] şirestul membrilor Celor Doisprezece, o organizaţie independentă care deţine cheile preoţiei– cheile împărăţiei lui Dumnezeu pentru a transmite întregii lumi: acest lucru esteadevărat, aşa să-mi ajute Dumnezeu. Ei stau alături de Joseph şi sunt precum PrimaPreşedinţie a Bisericii” (din History of the Church, 7:233).

Mulţi sfinţi au vorbit despre faptul că Brigham Young a arătat şi a vorbit ca Joseph Smith în timp ces-a adresat în acea după-amiază. În plus faţă de acest miracol, mulţi dintre sfinţi au simţit Duhul Sfântcum le-a depus mărturie despre faptul că Brigham Young şi Cvorumul celor Doisprezece erau chemaţide Dumnezeu să conducă Biserica. În încheierea acestei adunări, sfinţii din Nauvoo au votat înunanimitate pentru a susţine Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, avându-l pe Brigham Young încalitate de preşedinte, la conducerea Bisericii. Totuşi, în cele din urmă, nu toţi membrii Bisericii au alessă îi urmeze pe apostoli. Unii dintre ei au ales să urmeze persoane precum Sidney Rigdon şi JamesStrang, care şi-au înfiinţat propriile biserici.

LECŢIA 23

129

LECŢIA 24

Părăsirea oraşului Nauvooşi călătoria cu cărucioarespre vest

IntroducereSub conducerea inspirată a lui Brigham Young, sfinţii aufinalizat construcţia Templului Nauvoo, unde au făcutlegăminte sacre înainte să înceapă călătoria lor dificilă sprenoua lor casă din Munţii Stâncoşi. Aceste rânduieli dintemplu le-au oferit sfinţilor tărie şi inspiraţie pe măsură ce

s-au confruntat cu dificultăţi de-a lungul drumului. În calitatede moştenitori ai acestor sfinţi credincioşi, putem să învăţămdin experienţele lor şi să pregătim calea pentru ca alţii să sebucure de binecuvântările Evangheliei.

Lecturi suplimentare• Gordon B. Hinckley, „True to the Faith”, Ensign, mai 1997, p. 65-67.

• M. Russell Ballard, „You Have Nothing to Fear from the Journey”, Ensign, mai1997, p. 59-61.

• Church History in the Fulness of Times Student Manual, a 2-a ediţie (manual alSistemul Educaţional al Bisericii, 2003), p. 302-314, p. 329-336.

130

Sugestii pentru predareFinalizarea construcţiei Templului Nauvoo

LECŢIA 24

131

Expuneţi o ilustraţie a Templului Nauvoo în varianta originală sau o ilustraţie anoului Templu Nauvoo, Illinois (vezi Carte cu picturi inspirate din Evanghelie [2009],p. 109). Spuneţi cursanţilor că, după ce sfinţii din zilele din urmă au părăsitNauvoo, templul construit de ei a fost parţial distrus de un incendiu în anul 1848 şidistrus complet de o tornadă în anul 1850. După aproximativ 150 de ani, un noutemplu asemănător cu cel original a fost construit şi dedicat în luna iunie aanului 2002.

Explicaţi că, după martiriul lui Joseph Smith, sfinţii au muncit sub îndrumareaCvorumului celor Doisprezece Apostoli pentru a termina de construit templuloriginal din Nauvoo cât mai repede posibil. Expuneţi declaraţiile de mai jos şi rugaţiun cursant să le citească cu glas tare. Rugaţi cursanţii să observe sacrificiile făcutede sfinţi pentru construirea Templului Nauvoo:

LECŢIA 24

132

„Mai mult de 1.000 de oameni au oferit fiecare a zecea zi de muncă. Louisa Decker, o tânărăfată, a fost impresionată atunci când mama ei şi-a vândut farfuriile chinezeşti şi cuvertura ei depat matlasată de calitate pentru a contribui la construirea templului. Alţi sfinţi din zilele din urmăau dăruit cai, căruţe, vaci, porci şi grâne pentru a ajuta la construirea templului. Femeilor dinNauvoo li s-a cerut să ofere monezile lor de zece cenţi şi de un cent pentru a contribui la fondulpentru construirea templului” (Our Heritage: A Brief History of The Church of Jesus Christ ofLatter-day Saints [1996], p. 59).

Elizabeth Terry Kirby Heward a dat singurul lucru pe care îl avea de oferit – ceasul soţului ei, caremurise recent. „L-am oferit pentru a ajuta la construirea Templului Nauvoo şi tot ce altceva amputut să economisesc, împreună cu ultimii câţiva dolari pe care îi mai aveam, lucruri care,adunate, valorau aproape 50 de dolari” (citat din Carol Cornwall Madsen, In Their Own Words:Women and the Story of Nauvoo [1994], p. 180).

Explicaţi că, la data de 24 septembrie 1845, conducătorii Bisericii au anunţat faptulcă sfinţii urmau să părăsească Nauvoo în primăvara următoare din cauza creşteriipersecuţiilor şi a ameninţărilor venite din partea duşmanilor Bisericii. Adresaţicursanţilor întrebarea:

• În ce mod credeţi că a fost afectată hotărârea sfinţilor de a termina de construittemplul de decizia de a părăsi Nauvoo?

Explicaţi cursanţilor că, deşi sfinţii ştiau că vor trebui să părăsească statul Illinois,şi-au mărit eforturile pentru a finaliza construcţia templului înainte de a pleca.Camerele templului au fost dedicate imediat ce au fost finalizate, pentru carânduielile să poată fi înfăptuite cât mai curând posibil. Înainte de moartea sa,profetul Joseph Smith a condus ceremonia de înzestrare pentru un grup mic debărbaţi şi femei. La data de 10 decembrie 1845, aceşti bărbaţi şi femei au început săadministreze rânduielile din templu altor membri în camerele templului carefuseseră dedicate. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarele douăparagrafe care descriu eforturile sfinţilor şi ale conducătorilor pentru a asigura că unnumăr cât mai mare de sfinţi urmau să primească rânduielile templului înainte de apărăsi Nauvoo.

Din anul 1844 şi până în anul 1846, preşedintele Brigham Young şi Cei DoisprezeceApostoli au făcut din finalizarea construcţiei Templului Nauvoo o prioritate.Înzestrări şi pecetluiri au fost înfăptuite acolo chiar şi înainte de finalizareaconstrucţiei. Brigham Young (1801-1877) a consemnat: „Aşa de mare eranerăbdarea sfinţilor de a primi rânduielile [din templu] şi aşa de mare eranerăbdarea noastră să le administrăm aceste rânduieli, încât m-am dedicat completmuncii Domnului din templu, zi şi noapte, dormind în medie patru ore în fiecare zişi mergând acasă doar o dată pe săptămână” (din History of the Church, 7:567).

În plus faţă de bărbaţii care munceau în templu, „36 de femei au fost rânduite calucrătoare în Templul Nauvoo, lucrând încontinuu pe toată perioada iernii dintreanii 1845-1846 pentru a administra rânduielile cât mai multor persoane înainte deexod. Elizabeth Ann Whitney, care a fost una dintre cele 36, şi-a amintit: «Am slujitîn templu în fiecare zi, fără încetare, până când a fost închis. M-am dăruit pe mine

LECŢIA 24

133

şi mi-am dăruit timpul şi atenţia acelei misiuni.” Alte zeci de femei spălau haineleşi pregăteau mâncarea necesară pentru a susţine această lucrare remarcabilă”(Carol Cornwall Madsen, „Faith and Community: Women of Nauvoo”, din JosephSmith: The Prophet, The Man, redactată de Susan Easton Black şi Charles D. Tate Jr.[1993], p. 233-234).

Explicaţi că, între ziua de 10 decembrie 1845 şi ziua de 7 februarie 1846 – data încare sfinţii şi-au început călătoria spre vest – aproximativ 5.615 sfinţi au primitrânduiala înzestrării în Templul Nauvoo şi numeroase familii au fostpecetluite acolo.

• Ce putem să învăţăm din sacrificiile pe care sfinţii le-au făcut pentru a finalizaconstrucţia templului, chiar şi atunci când ştiau că urmau să părăseascăNauvoo? (Cursanţii pot identifica mai multe principii, precum următorul: Săprimim rânduielile templului merită tot efortul şi sacrificiile noastrerealizate în mod drept. Pentru a-l sublinia, scrieţi pe tablă acest principiu.)

• În ce moduri credeţi că faptul de a primi rânduielile din templu i-a pregătit pecei care părăseau Nauvoo pentru o călătorie de peste 1.600 de kilometri pentrua găsi refugiu în vestul Statelor Unite ?

Pentru a oferi ajutor în găsirea unui răspuns la această întrebare, expuneţiurmătoarea declaraţie a surorii Sarah Rich şi pe cea a vârstnicului Robert D. Hales,din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să le citească cuglas tare:

„Dacă n-ar fi fost credinţa şi cunoaşterea care ne-au fost acordate în acel templuprin… Spiritul Domnului, călătoria noastră ar fi fost ca un salt în necunoscut”(Sarah Rich, citat din Daughters in My Kingdom: The History and Work of ReliefSociety [2011], p. 30).

„Strămoşii noştri pionieri au fost pecetluiţi împreună ca familii în Nauvoo.Legămintele pe care le-au făcut cu Domnul în Templul Nauvoo au fost o protecţiepentru ei pe parcursul călătoriei lor spre vest, aşa cum sunt şi pentru noi astăzi şide-a lungul vieţii noastre …

Pentru aceşti sfinţi din perioada de început a Bisericii, faptul de a lua parte larânduielile din templu a fost un lucru esenţial pentru mărturiile lor, în timp ce au

înfruntat greutăţile, gloatele furioase, faptul de a fi alungaţi din casele lor confortabile dinNauvoo şi drumul lung şi dificil pe care îl aveau de parcurs. Ei au fost înzestraţi cu putere întemplul sfânt. Soţii şi soţiile au fost pecetluiţi unul cu celălalt. Copiii au fost pecetluiţi cu părinţiilor. Pe parcursul drumului, mulţi au avut parte de decese în rândul membrilor familiilor lor, însăau ştiut că acela nu era sfârşitul pentru ei. Ei au fost pecetluiţi în templu pentru eternitate”(Robert D. Hales, „Temple Blessings”, New Era, febr. 2014, p. 4).

Adresaţi cursanţilor întrebarea:

• Ce efect a avut faptul de a primi rânduielile din templu asupra sfinţilor din zileledin urmă din perioada de început a Bisericii care au fost forţaţi să facă această

LECŢIA 24

134

lungă călătorie spre vest? (În timp ce cursanţii împărtăşesc răspunsurile lor,ajutaţi-i să înţeleagă următorul principiu: Rânduielile templului ne pot oferiprotecţie şi putere atunci când înfruntăm dificultăţi şi adversitate.)

• În ce mod v-a protejat preaslăvirea în templu, pe voi sau pe cei pe care-icunoaşteţi, în perioade de încercare?

Încurajaţi cursanţii să cugete la ce pot să facă pentru a găsi o protecţie spirituală maimare şi putere prin intermediul preaslăvirii în casa Domnului.

Doctrină şi legăminte 136Instrucţiunile Domnului oferite celor care călătoreau spre vest

Rugaţi cursanţii să deschidă la Fotografii ale locurilor menţionate în istoria Bisericii,nr. 6 , Deplasarea spre vest a Bisericii şi rugaţi-i să identifice pe hartă Nauvoo şiWinter Quarters. Explicaţi că, din cauza ploilor abundente şi a proviziilorinsuficiente, sfinţii care au părăsit Nauvoo în luna februarie a anului 1846 au avutnevoie de patru luni pentru a face călătoria de 480 de kilometri de-a lungul statuluiIowa. În această perioadă, peste 500 de bărbaţi sfinţi din zilele din urmă – care audevenit cunoscuţi drept Batalionul Mormon – au răspuns chemării preşedinteluiBrigham Young de a se înrola în armata Statelor Unite pentru a lua parte la războiuldintre Statele Unite şi Mexic. Câţiva dintre bărbaţi au fost însoţiţi de nevestele şicopiii lor. Slujirea în cadrul armatei le-a permis să câştige bani pentru a-i ajuta pemembrii săraci ai Bisericii să poată călători spre vest, însă multe familii au fostprivate de ajutorul soţilor şi taţilor în timpul acestei călătorii. Din cauza acestorlucruri, conducătorii Bisericii au hotărât să nu continue călătoria spre vest, cătreMunţii Stâncoşi, până în primăvara anului 1847. Sfinţii au rămas într-un loc pe carel-au numit Winter Quarters. În acel loc Brigham Young a primit revelaţiaconsemnată în Doctrină şi legăminte 136.

Invitaţi câţiva cursanţi să citească, pe rând, cu glas tare, din Doctrină şi legăminte136:1-5. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor, căutând ceea ceDomnul i-a instruit pe sfinţi să facă pentru a se pregăti să continue călătoriaspre vest.

• În ce mod trebuiau companiile organizate? Cum credeţi că aceast mod deorganizare i-ar fi putut ajuta pe sfinţi în călătoria lor?

LECŢIA 24

135

• Cum se aseamănă acest mod de organizare cu felul în care Biserica esteorganizată în zilele noastre? (După ce cursanţii răspund, puteţi scrie, pe tablă,următorul adevăr: Domnul îi organizează pe sfinţi în grupuri pentru cafiecare persoană să poată fi îndrumată şi îngrijită.)

• Ce ne sugerează ceea ce este consemnat în versetul 4 despre modul în caresfinţii vor primi putere în eforturile lor de a îndeplini voia Domnului?

Rugaţi cursanţii să studieze, în gând, Doctrină şi legăminte 136:6-11 şi să cautemodurile în care sfinţii trebuiau să se organizeze pentru a avea grijă unul de celălaltşi pentru a-i ajuta pe cei săraci şi nevoiaşi în timpul călătoriei spre vest. După cele-aţi acordat timp suficient, adresaţi următoarele întrebări pentru a conducediscuţia:

• Ce cuvinte sau expresii din versetele 6-11 arată modul în care sfinţii trebuiau săaibă grijă unul de altul şi de cei aflaţi în nevoie? (Subliniaţi cuvintele„pregătirile”, „pregătirii” şi „să pregătească” din versetele 6, 7 şi 9. Aceasta vaatrage atenţia asupra abilităţii privind studiul scripturilor de a recunoaşte cândare loc o repetiţie.)

• Potrivit celor consemnate în versetul 11, care sunt promisiunile Domnuluipentru cei care caută să-i ajute pe alţii şi care pregătesc calea pentru aceştia? (Întimp ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Domnul ne vabinecuvânta atunci când îi ajutăm pe alţii şi când pregătim calea pentruaceştia.)

• Cine a pregătit calea pentru ca voi să vă bucuraţi de binecuvântărileEvangheliei? Ce au făcut ei pentru a pregăti calea pentru voi?

Puteţi să explicaţi înţelesul cuvântului pionier ca fiind cineva care merge înaintepentru a pregăti sau a deschide calea pentru ca alţii să-l urmeze, ceea ce înseamnăcă fiecare dintre noi poate să fie un pionier în anumite privinţe. Oferiţi cursanţilorun moment pentru a se gândi la ceea ce pot să facă pentru a-i ajuta pe alţii şipentru a pregăti calea pentru ca ei să se poată bucura de binecuvântărileEvangheliei. Invitaţi câţiva cursanţi să-şi împărtăşească gândurile. Depuneţi-vămărturia despre faptul că Domnul doreşte să ne străduim de-a lungul vieţii noastresă ajutăm la pregătirea căii prin care fiecare dintre copiii Săi să primeascăEvanghelia şi să se întoarcă să trăiască în prezenţa Sa.

Explicaţi că sfinţii s-au supus poruncii Domnului, ajutându-se unul pe altul şipregătind calea pentru cei care veneau după ei. În data de 5 aprilie 1847, primulgrup de pionieri a plecat din Winter Quarters. Au călătorit mai mult de 1.600 dekilometri şi au ajuns în valea Salt Lake la sfârşitul luni iulie a anului 1847. În data de24 iulie 1847, preşedintele Brigham Young a intrat în vale şi a primit confirmareafaptului că sfinţii găsiseră noua lor casă.

Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului William R. Walker, un fost membru alCelor Şaptezeci, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare:

LECŢIA 24

136

„Fie că sunteţi sau nu un descendent al pionierilor, moştenirea de credinţă şisacrificiu a pionierilor mormoni este moştenirea dumneavoastră. Este moştenireanobilă a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă” („Live True to theFaith”, Ensign sau Liahona, mai 2014, p. 97).

• De ce credeţi că este important ca fiecare membru al Bisericii să înţeleagă faptulcă „moştenirea de credinţă şi sacrificiu a pionierilor mormoni” este moştenirealor, indiferent de descendenţa lor?

• În ce moduri faptul de a învăţa despre călătoria pionierilor mormoni oferăinspiraţie membrilor Bisericii din zilele noastre în eforturile lor de a sluji altora şia-i ajuta în călătoria lor de întoarcere la Tatăl Ceresc?

Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B. Hinckley (1910-2008) şirugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Suntem cine suntem astăzi datorită faptului că beneficiem de efortul mare [alpionierilor]. Sper că suntem recunoscători. Sper că păstrăm în inimile noastre unsentiment profund de recunoştinţă pentru tot ceea ce au făcut pentru noi …

Dragii mei fraţi şi dragele mele surori, cât de binecuvântaţi suntem! Ce moştenireminunată avem! Cuprinde sacrificiu, suferinţă, moarte, viziune, credinţă şicunoaşterea şi mărturia despre Dumnezeu Tatăl Etern şi despre Fiul Său, Domnul

Isus Hristos cel înviat …

Îi onorăm cel mai bine pe cei care au trăit înaintea noastră atunci când slujim bine în cauzaadevărului” („True to the Faith”, Ensign, mai 1997, p. 66-67).

Amintiţi cursanţilor că fiecare membru al Bisericii a fost binecuvântat de alţii careau pregătit calea pentru ca ei să se bucure de binecuvântările Evangheliei. Încurajaţicursanţii să cugete la ceea ce pot să facă pentru a-i pregăti pe alţii, inclusiv peurmaşii lor, să trăiască în credinţă şi supunere faţă de Tatăl Ceresc şi Isus Hristos.


• Gordon B. Hinckley, „True to the Faith”, Ensign, mai 1997, p. 65-67.

LECŢIA 24

137

LECŢIA 25

Războiul din Utah şimasacrul de laMountain Meadows

IntroducerePe parcursul anilor 1850, tensiunile şi lipsa comunicării dintresfinţii din zilele din urmă şi oficialii guvernului Statelor Uniteau dus la războiul din Utah, care a avut loc între anii1857-1858. În luna septembrie a anului 1857, câţiva sfinţi dinzilele din urmă din sudul statului Utah au intrat într-unconflict cu membrii unei caravane de emigranţi care

călătoreau spre California şi, impulsionaţi de mânie şi frică,sfinţii din zilele din urmă au planificat şi dus la îndepliniremasacrarea a aproximativ 120 dintre aceştia. Aceastăatrocitate este cunoscută astăzi sub numele de masacrul dela Mountain Meadows.

Lecturi suplimentare• Richard E. Turley Jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007,

p. 17-21.

• „Peace and Violence among 19th-Century Latter-day Saints”, Gospel Topics,lds.org/topics.

• Henry B. Eyring, „150th Anniversary of Mountain Meadows Massacre”, 11 sept.2007, mormonnewsroom.org/article/150th-anniversary-of-mountain-meadows-massacre.

Sugestii pentru predareSe acumulează tensiuni între sfinţii din zilele din urmă din perioada deînceput a Bisericii şi guvernul Statelor Unite

Oferiţi fiecărui cursant un exemplar al foii de prezentare care se găseşte lasfârşitul acestei lecţii. Rugaţi un cursant să citească de pe foaia de

prezentare, cu glas tare, secţiunea intitulată „Creşterea tensiunilor a condus larăzboiul din Utah”.

• Dacă aţi fi trăit în anul 1857 ca sfânt din zilele din urmă şi aţi fi auzit că o armatămare se apropie de oraşul vostru, ce îngrijorări aţi fi putut avea? (Cursanţii arputea să menţioneze că sfinţii au fost alungaţi într-un mod violent din Ohio,Missouri şi Illinois; mulţi au pierdut obiecte de valoare şi pământ; alţii au fostucişi sau au murit în timpul acestor persecuţii. Vestea apropierii soldaţilor i-adeterminta pe unii sfinţi să se îngrijoreze, gândindu-se că asemeneaevenimente ar putea avea loc şi în Utah.)

Rugaţi cursanţii să citească de pe foaia de prezentare secţiunea intitulată„Pregătirea pentru apărarea teritoriului”.

138

Izbucnesc conflicte între câţiva sfinţi din zilele din urmă şi membrii uneicaravane de emigranţi

Expuneţi o hartă asemănătoare cu cea din manual sau desenaţi una pe tablă.

Rugaţi cursanţii să citească de pe foaia de prezentare secţiunea intitulată „Conflictulcu caravana de emigranţi”.

Invitaţi cursanţii să se gândească la momente în care au avut conflicte cu o altăpersoană sau cu un grup de persoane. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare,3 Nefi 12:25. Rugaţi membrii clasei să urmărească în scripturile lor şi să caute unprincipiu propovăduit de Isus Hristos care ne poate ajuta atunci când există tensiuniîntre noi şi alte persoane.

• Ce credeţi că înseamnă „[să] fii de acord cu duşmanul tău repede”?

Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă această expresie, rugaţi un cursant săcitească, cu glas tare, următoarea declaraţie a vârstnicului David E. Sorensen, dinCei Şaptezeci:

„Salvatorul a spus «fii de acord cu duşmanul tău repede…», poruncindu-neastfel să rezolvăm neînţelegerile din timp, ca nu cumva pasiunile de moment săescaladeze în cruzime fizică sau emoţională şi să cădem captivi mâniei noastre”(„Iertarea va schimba amărăciunea în dragoste”, Ensign sau Liahona, mai2003, p. 11).

• Cum aţi rezuma ceea ce Salvatorul ne-a propovăduit în 3 Nefi 12:25? (Pemăsură ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, un principiu asemănătorurmătorului: Dacă rezolvăm, în felul Domnului, conflictele pe care le avemcu alţii, atunci putem evita efectele distrugătoare ale disputelor.)

• În ce mod ar fi putut să pună în practică acest principiu cei care au complotatpentru a face rău membrilor caravanei?

LECŢIA 25

139

Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, de pe foaia de prezentare secţiuneaintitulată „Intensificarea conflictului”.

• Ce ar fi trebuit să facă acei conducători ai Bisericii din oraşul Cedar când WilliamDame i-a sfătuit să nu apeleze la miliţie? La ce i-a condus refuzul de a urmasfatul? (După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următorul principiu: Dacăignorăm sfatul de a face ce este drept, atunci suntem mai predispuşi săluăm decizii greşite şi chiar să păcătuim.) Subliniaţi, de asemenea, că existămultă înţelepciune disponibilă datorită sistemului de consilii prin care Bisericaeste condusă.)

Invitaţi câţiva cursanţi să citească pe rând, cu glas tare, de pe foaia de prezentare,secţiunea intitulată „Atacul asupra emigranţilor” şi rugaţi cursanţii să observe felulîn care conducătorii oraşului Cedar au continuat să ia decizii care conduc la păcatedupă ce au ignorat îndrumarea pe care au primit-o.

• Ce a rezultat ca urmare a deciziei luate de conducătorii oraşului Cedar de a nuda ascultare sfatului lui William Dame, comandantul miliţiei?

• În acel moment, ce opţiuni aveau cei responsabili pentru atacuri? (Ei puteausă-şi mărturisească faptele şi să suporte consecinţele sau să încerce să-şiascundă crimele şi păcatele.)

Invitaţi cursanţii să se gândească la următoarele întrebări:

• Ce faci atunci când îţi dai seama că ai greşit? Îţi mărturiseşti greşeala şi suporţiconsecinţele sau încerci să-ţi ascunzi păcatul prin înşelăciune?

Câţiva sfinţi din zilele din urmă plănuiesc şi duc la îndeplinire masacrul de laMountain MeadowsExplicaţi că membrii Bisericii implicaţi în atacul împotriva emigranţilor au ales săîncerce să-şi ascundă păcatele. Invitaţi-i pe membrii clasei să asculte ce s-aîntâmplat în urma acestor decizii, în timp ce cursanţii citesc pe rând, cu glas tare, depe foaia de prezentare, secţiunile intitulate „Masacrul de la Mountain Meadows” şi„Consecinţe tragice”.

Explicaţi că alegerile unora dintre conducătorii sfinţilor din zilele din urmă şi acoloniştilor din sudul teritoriului Utah au dus la tragicul masacru de la MountainMeadows. Pe de altă parte, conducătorii Bisericii şi cei ai teritoriului din oraşul SaltLake au rezolvat conflictul cu guvernul Statelor Unite prin discuţii paşnice şinegocieri în anul 1858. În timpul acestui conflict – numit mai târziu războiul dinUtah – între soldaţi ai Statelor Unite şi miliţieni din Utah, au avut loc agresiuni, darniciodată lupte.

• Cum aţi rezuma deciziile care au dus la masacrul de la Mountain Meadows?

• Ce principii putem învăţa din această tragedie? (Cursanţii pot identifica maimulte principii, dar răspunsurile lor trebuie să îl includă şi pe următorul:Decizia de a ne ascunde păcatele poate să ne facă să comitem mai multepăcate. Decizia de a ne ascunde păcatele poate aduce regrete şi suferinţă.)

Asiguraţi-i pe cursanţi că, dacă au pornit pe calea păcatelor şi greşelilor, pot prevenisuferinţele şi regretele viitoare întorcându-se către Domnul şi pocăindu-se depăcatele lor.

LECŢIA 25

140

Rugaţi cursanţii să citească de pe foaia de prezentare secţiunea intitulată„Conducătorii Bisericii află despre masacru”.

Explicaţi că, deoarece câţiva sfinţi din zilele din urmă din acea zonă au fostresponsabili pentru plănuirea şi ducerea la îndeplinire a masacrului de la MountainMeadows, unii oameni au început să aibă o părere nefavorabilă despre întreagaBiserică.

• De ce este important să înţelegem că acţiunile greşite ale unor membri aiBisericii nu hotărăsc dacă Evanghelia este adevărată sau nu?

Rugaţi un cursant să citească declaraţia preşedintelui Henry B. Eyring, din PrimaPreşedinţie, care se găseşte pe foaia de prezentare în secţiunea intitulată „A 150-acomemorare a masacrului de la Mountain Meadows”.

• Cum trebuie să reacţionăm atunci când aflăm despre situaţii în care membri aiBisericii nu au trăit conform învăţăturilor Salvatorului?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Helaman 5:12. Rugaţi membrii clasei săurmărească în scripturile lor şi să fie atenţi la ce putem face pentru a ne dezvolta şipăstra mărturiile ca, în momentele dificile, precum situaţiile în care aflăm cămembri ai Bisericii nu au trăit conform învăţăturilor lui Isus Hristos, credinţanoastră să nu fie zdruncinată.

• Potrivit celor relatate în Helaman 5:12, ce putem face pentru a ne dezvolta şipăstra mărturiile? (După ce cursanţii răspund, puteţi scrie, pe tablă, următorulprincipiu: Ne putem dezvolta mărturii puternice clădindu-ne credinţa petemelia lui Isus Hristos.)

Pentru a ilustra acest principiu, expuneţi următoarea declaraţie şi rugaţi un cursantsă o citească cu glas tare:

„James Sanders este strănepotul… unuia dintre copiii care au supravieţuit masacrului [şi, deasemenea, membru al Bisericii]… Fratele Sanders… a spus că aflarea faptului că strămoşul său afost ucis în acel masacru «nu [i-a] afectat credinţa, pentru că aceasta se bazează pe Isus Hristos,nu pe vreo persoană din Biserică»” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”,Ensign, sept. 2007, p. 21).

• Cum poate credinţa noastră în Isus Hristos să ne întărească atunci când aflămdespre situaţii în care membri ai Bisericii nu au trăit conform învăţăturilorSalvatorului?

• Ce faceţi pentru a vă ajuta să vă clădiţi credinţa pe temelia lui Isus Hristos?

Depuneţi mărturie despre importanţa faptului de a trăi conform învăţăturilorSalvatorului şi de a ne baza credinţa pe El şi pe Evanghelia Sa. Invitaţi cursanţii sămediteze la modul în care ar putea să-şi clădească mai bine credinţa pe temelia luiIsus Hristos şi să stabilească un obiectiv pentru a face aceasta.

Materiale de citit pentru cursanţi• „Peace and Violence among 19th-Century Latter-day Saints”, Gospel Topics,

lds.org/topics.

LECŢIA 25

141

Războiul din Utah şi masacrul de laMountain MeadowsCreşterea tensiunilor a condus la războiul din UtahDupă trei ani de când primii pionieri sfinţi din zilele din urmă au ajuns în valea Salt Lake, guvernulStatelor Unite a organizat teritoriul Utah şi l-a numit pe Brigham Young ca primul guvernator alteritoriului. La jumătatea anului 1857, conducătorii sfinţilor din zilele din urmă au auzit zvonuriconform cărora guvernul federal ar putea să-l înlocuiască pe Brigham Young cu un nou guvernator alteritoriului Utah, care avea să fie susţinut de un număr mare de trupe federale. La data de 24 iulie1857, preşedintele Brigham Young sărbătorea alături de un grup de sfinţi a 10-a aniversare a sosiriilor în Valea Salt Lake, când a primit confirmarea unor veşti anterioare despre o armată care seîndrepta spre oraşul Salt Lake.

În anii precedenţi, neînţelegerile şi lipsa comunicării au dus la creşterea tensiunilor între sfinţii dinzilele din urmă şi oficiali ai guvernului Statelor Unite. Sfinţii voiau să fie guvernaţi de conducători aleşide ei şi au refuzat delegaţii federali care nu le împărtăşeau valorile, deoarece o parte dintre ei eraulipsiţi de onestitate, corupţi şi imorali. Unii dintre oficialii federali au considerat că acţiunile şiatitudinea sfinţilor sugera faptul că erau răzvrătiţi împotriva guvernului Statelor Unite.

Preşedintele Statelor Unite, James Buchanan, a trimis aproximativ 2500 de soldaţi spre Salt Lake Citypentru a-l însoţi în siguranţă în Utah, pe noul guvernator şi pentru a reprima ceea ce credea că era orebeliune a sfinţilor. Această decizie a fost luată fără a avea informaţii exacte în legătură cu situaţiadin Utah (vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual, ediţia a 2-a [manual alSistemul Educaţional al Bisericii, 2003], p. 368-371).

Pregătirea pentru apărarea teritoriuluiÎn predicile adresate sfinţilor, preşedintele Young şi alţi conducători ai Bisericii i-au descris pe soldaţiicare se îndreptau spre ei ca fiind duşmani. Se temeau că soldaţii îi vor alunga pe sfinţi din Utah aşacum fuseseră izgoniţi anterior din Ohio, Missouri şi Illinois. Preşedintele Young, care timp de mulţi aniîi rugase pe sfinţi să strângă grâne, le-a cerut din nou să facă acele lucruri, pentru ca ei să aibămâncare în cazul în care ar trebui să fugă din calea acelor soldaţi. De asemenea, în calitate deguvernator al ţinutului Utah, el a dat instrucţiuni miliţiei teritoriului să se pregătească pentru apărareaţinutului.

Conflictul cu caravana de emigranţiO caravană de emigranţi, care călătorea spre vest, din Arkansas spre California, a ajuns în Utah chiaratunci când sfinţii din zilele din urmă se pregăteau să apere teritoriul împotriva soldaţilor StatelorUnite care urmau să vină. Unii membri ai caravanei s-au înfuriat pentru că le-a fost greu să cumperegrânele de care aveau nevoie de la sfinţii care fuseseră instruiţi să le păstreze. De asemenea,emigranţii au intrat în conflict cu sfinţii care nu voiau ca numărul mare de cai şi vite ale membrilorcaravanei să consume resursele de mâncare şi apă de care ei aveau nevoie pentru propriile animale.

Tensiunile s-au intensificat în oraşul Cedar, ultima aşezare din Utah în drumul spre California. Auexistat confruntări între câţiva membri ai caravanei şi câţiva sfinţi din zilele din urmă. Unii membri aicaravanei au ameninţat că se vor alătura trupelor guvernamentale care veneau să lupte împotrivasfinţilor. Deşi conducătorul caravanei i-a mustrat pe cei care au făcut asemenea ameninţări, unii dintreconducătorii şi coloniştii oraşului Cedar i-au considerat pe emigranţi duşmani. Caravana a părăsitoraşul la aproximativ o oră după ce sosise, dar unii dintre coloniştii şi conducătorii oraşului Cedar auvrut să-i urmărească şi să-i pedepsească pe bărbaţii care-i jigniseră.

LECŢIA 25

142

Intensificarea conflictuluiDeoarece aceşti sfinţi nu au rezolvat în felul Domnului conflictele cu emigranţii, situaţia s-a înrăutăţit.Isaac Haight, primar al oraşului Cedar, conducător al miliţiei şi preşedinte de ţăruş, a cerutpermisiunea comandantului miliţiei, care locuia în aşezarea din apropiere, Parowan, să cheme miliţiapentru a-i înfrunta pe membrii caravanei care rostiseră ameninţările. Comandantul miliţiei, WilliamDame, un membru al Bisericii, l-a sfătuit pe Isaac Haight să ignore ameninţările emigranţilor. În loc săurmeze acest sfat, Isaac Haight şi alţi conducători ai oraşului Cedar au decis să-i convingă pe câţivaindieni, care locuiau în împrejurimi, să atace caravana şi să fure vitele, drept pedeapsă pentruemigranţi. Isaac Haight l-a rugat pe John D. Lee, un membru local al Bisericii şi maior în cadrul miliţiei,să conducă acest atac, iar cei doi au plănuit să dea vina pe indieni pentru această faptă.

Atacul asupra emigranţilorIsaac Haight a prezentat planul de a ataca acea caravană unui consiliu format din conducători localiai Bisericii, comunităţii şi miliţiei. Unii membri ai consiliului au respins categoric planul şi l-au întrebatpe Haight dacă s-a sfătuit cu preşedintele Brigham Young în privinţa acestuia. Spunând că nu a făcutaceasta, Haight a acceptat să trimită un mesager, pe James Haslam, în oraşul Salt Lake cu o scrisoareîn care se explica situaţia şi se întreba ce era de făcut. Cu toate acestea, pentru că oraşul Salt Lakeeste la aproximativ 400 kilometri de oraşul Cedar, era nevoie de aproximativ o săptămână de călăritrapid pentru ca mesagerul să ajungă la Salt Lake şi să revină cu instrucţiunile preşedintelui Young.

La scurt timp după ce Isaac Haight a trimis mesagerul cu scrisoarea, John D. Lee şi un grup de indieniau atacat tabăra emigranţilor într-un loc numit Mountain Meadows. Lee a condus atacul, dar şi-aascuns identitatea pentru a lăsa impresia că doar indienii erau implicaţi. Unii dintre emigranţi au fostucişi sau răniţi şi cei rămaşi au luptat cu atacatorii lor, forţându-i pe Lee şi pe indieni să se retragă.Emigranţii şi-au tras repede căruţele şi au format un cerc strâns sau o barieră pentru protecţie. Altedouă atacuri au urmat în cele cinci zile de asediu asupra caravanei.

La un moment dat, miliţienii oraşului Cedar au descoperit doi emigranţi în afara barierei de căruţe.Miliţienii au tras spre ei şi l-au omorât pe unul dintre ei. Celălalt bărbat a scăpat şi le-a dat de ştirecelor din tabăra caravanei că bărbaţi albi erau implicaţi în atacul asupra lor. Cei care plănuiserăatacurile erau acum prinşi în propria înşelătorie. Dacă emigranţilor li s-ar fi permis să-şi continuedrumul spre California, s-ar fi răspândit veşti că sfinţii din zilele din urmă erau responsabili pentruatacul asupra caravanei. Conspiratorilor le-a fost frică de faptul că această veste avea să aibăconsecinţe negative pentru ei şi oamenii lor.

Masacrul de la Mountain MeadowsÎn încercarea de a împiedica răspândirea veştilor că sfinţii din zilele din urmă erau implicaţi în ataculasupra caravanei, Isaac Haight, John D. Lee şi alţi conducători locali ai Bisericii şi conducători aimiliţiei au plănuit să-i omoare pe toţi emigranţii rămaşi în viaţă, cu excepţia copiilor mici. Urmândplanul, John D. Lee s-a apropiat de emigranţi şi le-a spus că miliţia avea să-i protejeze împotriva altorposibile atacuri ducându-i înapoi, în siguranţă, în oraşul Cedar. În timp ce emigranţii călătoreau spreoraşul Cedar, miliţienii au început să-i împuşte. Câţiva indieni, care fuseseră recrutaţi de colonişti, auieşit din locurile în care se ascundeau pentru a se alătura atacului. Din aproximativ 140 de emigranţicare făceau parte din caravană, doar 17 copii mici au fost cruţaţi.

La două zile după masacru, James Haslam a ajuns în oraşul Cedar cu răspunsul preşedintelui Young,care le cerea conducătorilor locali să permită caravanei să plece în pace. „Când Haight a cititcuvintele preşedintelui Young, a plâns ca un copil şi a nu putut spune decât: «Prea târziu, preatârziu»” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 20).

LECŢIA 25

143

Consecinţe tragiceExplicaţi că masacrul de la Mountain Meadows nu a dus doar la moartea a aproximativ 120 deoameni, dar a provocat şi mari suferinţe copiilor care au supravieţuit şi altor rude ale victimelor. Câţivasfinţi din zilele din urmă au adăpostit şi îngrijit copiii emigranţilor care au supravieţuit masacrului. Înanul 1859, oficialii federali i-au luat în custodie pe acei copii şi i-au înapoiat rudelor în Arkansas.Indienii Paiute au suferit, de asemenea, fiind acuzaţi pe nedrept pentru crimă.

Conducătorii Bisericii află despre masacru.„Chiar dacă Brigham Young şi alţi conducători ai Bisericii din oraşul Salt Lake au aflat despre masacrula scurt timp după ce a avut loc, ei au primit treptat informaţii despre implicarea coloniştilor şi detaliidespre crime. În anul 1859, ei i-au eliberat din chemări pe Isaac Haight, preşedintele de ţăruş, precumşi pe alţi conducători importanţi ai Bisericii din oraşul Cedar care fuseseră implicaţi în masacru. Înanul 1870, ei i-au excomunicat din Biserică pe Isaac Haight şi John D. Lee.

În anul 1874, judecătoria teritorială a pus sub acuzare nouă bărbaţi pentru participarea la masacru. Înfinal, cei mai mulţi dintre ei au fost arestaţi, cu toate că doar Lee a fost judecat, condamnat şiexecutat pentru crimă. Un alt acuzat a colaborat cu procurorii [a depus mărturie şi a adus doveziîmpotriva altor acuzaţi], iar alţii s-au sustras din faţa legii timp de mulţi ani. Alţi membri ai miliţieicare au participat la masacru au avut tot restul vieţii mustrări de conştiinţă greu de suportat şicoşmaruri repetate despre ce au făcut şi au văzut” (Richard E. Turley jr., „The Mountain MeadowsMassacre”, Ensign, sept. 2007, p. 20).

A 150-a comemorare a masacrului de la Mountain MeadowsPreşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, a spus:

„Responsabilitatea pentru [masacrul de la muntele Meadows] o poartă conducătorii locali ai Bisericiilui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă din zonele învecinate cu Mountain Meadows, caredeţineau poziţii civice şi militare, precum şi membrii Bisericii care au acţionat sub conducerea lor …

Evanghelia lui Isus Hristos conform căreia trăim noi se opune total uciderii cu sânge rece a bărbaţilor,femeilor şi copiilor. În mod sigur, ea încurajează pacea şi iertarea. Ceea ce s-a făcut [la MountainMeadows] cu mulţi ani în urmă de către membrii Bisericii noastre reprezintă o abatere cumplită şigreu de iertat de la învăţăturile şi conduita creştină… Cu siguranţă că justiţia divină va impune opedeapsă potrivită pentru cei care sunt responsabili pentru masacru …

Fie ca Dumnezeul Cerului, ai cărui fii şi fiice suntem cu toţii, să-i binecuvânteze şi onoreze pe cei careau murit aici, acordându-ne unul altuia dragostea pură şi spiritul iertării pe care Singurul Său FiuNăscut le-a întruchipat” („150th Anniversary of Mountain Meadows Massacre”, 11 sept. 2007,mormonnewsroom.org/article/150th-anniversary-of-mountain-meadows-massacre).

LECŢIA 25

144

LECŢIA 26

Revelaţia despre preoţieIntroducerePe parcursul secolului 20, pe măsură ce munca misionară s-arăspândit pe tot pământul, conducătorii Bisericii s-au rugatpentru îndrumare cu privire la restricţiile legate de rânduireala preoţie şi la rânduielile templului pentru membrii Bisericiicu origini africane. O revelaţie hotărâtoare i-a fost dată luiSpencer W. Kimball, preşedintele Bisericii, iar consilierii săidin Prima Preşedinţie şi membrii Cvorumului celor

Doisprezece Apostoli au primit confirmarea acestui lucru înTemplul Salt Lake, la data de 1 iunie 1978. Participând laaceastă lecţie, cursanţii vor obţine o înţelegere mai bună amodului în care să răspundă la întrebările despre Evangheliecu credinţă şi vor învăţa, de asemenea, despre circumstanţeleşi adevărurile ce privesc această revelaţie hotărâtoare.

Lecturi suplimentare• Gordon B. Hinckley, „Priesthood Restoration”, Ensign, oct. 1988, p. 69-72.

• „Race and the Priesthood”, Gospel Topics, lds.org/topics.

• Ahmad Corbitt, „A Personal Essay on Race and the Priesthood”, părţile 1-4,Perspectives on Church History series, history.lds.org/section/perspectives-on-church-history.

Sugestii pentru predareIntroducerea la Declaraţia oficială – 2Să răspundem la întrebările despre Evanghelie cu credinţăPrezentaţi membrilor clasei următorul scenariu:

Într-o zi, după terminarea orelor de curs, Scott a fost abordat de un alt membru alBisericii care avea câteva întrebări despre doctrina Bisericii care îl preocupau decurând. Scott a simţit că putea să-l ajute întrucâtva pe prietenul său, însă, dupăaceea s-a gândit ce ar fi putut să facă diferit data viitoare când un membru alBisericii, aflat într-o situaţia similară, l-ar fi abordat.

Rugaţi cursanţii să spună ce au făcut atunci când au fost abordaţi de membri aiBisericii care aveau întrebări sincere despre Biserică sau doctrina ei.

Expuneţi şi citiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din PrimaPreşedinţie:

„Întrebarea este locul de origine al mărturiei. Unii se pot simţi jenaţi sau nedemnideoarece au întrebări serioase despre Evanghelie, dar ei nu trebuie să se simtăastfel. Să pui întrebări nu este un semn de slăbiciune; este un precursor alcreşterii.

Dumnezeu ne porunceşte să căutăm răspunsuri la întrebările noastre şi cerenumai ca noi să căutăm «cu inima sinceră, cu intenţie adevărată, având credinţă

în Hristos» [Moroni 10:4]. Când facem astfel, adevărul tuturor lucrurilor ne poate fi arătat «prinputerea Duhului Sfânt» [Moroni 10:5].

145

Nu vă temeţi! Puneţi întrebări! Fiţi curioşi, dar nu vă îndoiţi! Ţineţi-vă întotdeauna strâns decredinţă şi de lumina pe care aţi primit-o deja” („Reflexia din apă” [seară la gura sobei pentrutinerii adulţi, organizată de Sistemul Educaţional al Bisericii, 1 nov. 2009],ldschurchnewsarchive.com).

• Ce ne-a învăţat preşedintele Uchtdorf care ar putea ajuta pe cineva care areîntrebări de natură doctrinară, istorică sau socială despre Biserică? (Ajutaţicursanţii să înţeleagă următorul principiu: Dacă dovedim credinţă în IsusHristos, atunci putem să primim răspunsuri de la Tatăl Ceresc laîntrebările noastre sincere.)

Explicaţi faptul că una dintre probleme de natură istorică, despre care unii dintremembrii au întrebări, provine dintr-o regulă a Bisericii care a fost instituită începândcu mijlocul anilor 1800 şi până în anul 1978, care limita accesul la rânduiala preoţieipentru bărbaţii de culoare de origine africană. Nu permitea, de asemenea, cafemeile şi bărbaţii de culoare să participe la rânduielile înzestrării şi pecetluiriifăcute în temple. Rugaţi un cursant să citească următoarea declaraţie, cu glas tare,care reprezintă un fragment din introducerea la Declaraţia oficială – 2 (care segăseşte în Doctrină şi legăminte). Rugaţi cursanţii să se gândească la modul în careaceastă informaţie îi poate ajuta pe cei care au nelămuriri în legătură cu aceastăproblemă de natură istorică.

„Cartea lui Mormon ne învaţă că «toţi sunt egali în faţa lui Dumnezeu», «negri şi albi, sclavi şiliberi, bărbaţi şi femei» (2 Nefi 26:33). De-a lungul istoriei Bisericii, oamenii de toate rasele şietniile din multe ţări au fost botezaţi şi au trăit în calitate de membri credincioşi ai Bisericii. Întimpul vieţii lui Joseph Smith, câţiva membri ai Bisericii, bărbaţi de culoare, au fost rânduiţi lapreoţie. La începutul istoriei sale, conducătorii Bisericii au încetat să mai confere preoţiabărbaţilor de culoare de origine africană. Înregistrările Bisericii nu oferă informaţii clare despreoriginea acestei practici” (introducerea la Declaraţia oficială – 2).

• Ce adevăruri importante conţine această declaraţie pentru cei care se confruntăcu această problemă?

Subliniaţi fraza care afirmă: „Înregistrările Bisericii nu oferă informaţii clare despreoriginea acestei practici”. Deşi unii oameni ar putea sugera motive pentru carebărbaţii de origine africană nu au fost rânduiţi la preoţie pentru o perioadă, acelemotive s-ar putea să nu fie corecte. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare,declaraţia de mai jos a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor DoisprezeceApostoli:

„Dacă veţi citi scripturile cu această întrebare în minte: «De ce a poruncit Domnulacest lucru sau acel lucru», veţi descoperi că în mai puţin de una dintre o sută deporunci a fost oferit un motiv anume. Nu este ceva obişnuit ca Domnul să oferemotive. Noi, [muritorii], putem face o asociere între un motiv şi o revelaţie. Putemface o asociere între un motiv şi o poruncă. Când facem acest lucru, suntem pe

LECŢIA 26

146

cont propriu. Unii oameni au oferit motive pentru revelaţia despre care vorbim aici [rasa şipreoţia] şi s-a dovedit că s-au înşelat foarte tare …

Haideţi să nu facem aceeaşi greşeală care s-a făcut în trecut, aici şi în alte aspecte, încercând săasociem motive unei revelaţii. Motivele se dovedesc, într-o mare măsură, a fi elaborate de om”(Life’s Lessons Learned [2011], p. 68-69).

• De ce este înţelept să evităm speculaţiile cu privire la motivele pentru carepersoanelor de origine africană nu le-a fost conferită preoţia sau accesul larânduielile templului înainte de anul 1978? (Omul se pronunţă având operspectivă limitată iar Dumnezeu nu ne-a spus motivele.)

Subliniaţi faptul că astăzi Biserica dezminte teoriile formulate în trecut despreaceastă problemă: pielea neagră reprezintă un semn al blestemului saudezaprobării divine; pielea neagră se datorează unor acţiuni nedrepte din lumeapremuritoare; căsătoriile între rase reprezintă un păcat sau faptul că oamenii deculoare sau de oricare altă rasă sau etnie sunt inferiori în orice fel celorlalţi. În zilelenoastre, conducătorii Bisericii condamnă, fără echivoc, orice formă de rasism, dintrecut şi din prezent. (Vezi „Race and the Priesthood”, Gospel Topics, lds.org/topics.)

• În ce mod îi poate ajuta pe oameni credinţa în Isus Hristos pentru a răspunde laîntrebările ce privesc restricţia la preoţie care a existat înainte de anul 1978?

Declaraţia oficială – 2Preoţia şi binecuvântările templului au fost oferite fiecărui membru demn al BisericiiExplicaţi că, până în anul 1978, mii de oameni cu origini africane, din diferitenaţiuni, au ajuns la cunoaşterea adevărului Evangheliei restaurate. ConducătoriiBisericii din oraşul Salt Lake au primit o mulţime de scrisori de la convertiţinebotezaţi din Nigeria şi Ghana care cereau să le fie trimişi misionari în Africa. Anila rândul, conducătorii Bisericii s-au gândit la această problemă, rugându-se, dar ausimţit că nu sosise încă timpul pentru a trimite misionari în Africa. În Brazilia,membri credincioşi de culoare au ajutat la construirea Templului Sao Paulo, care afost anunţat în anul 1975, chiar dacă ştiau că nu vor putea să intre în templu.

Informaţi cursanţii că Declaraţia oficială – 2 conţine anunţul oficial al unei revelaţiiprimită de preşedintele Spencer W. Kimball, consilierii săi din Prima Preşedinţie şizece membrii ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Revelaţia a fost primită ladata de 1 iunie 1978. Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, primul paragraf desub expresia „Dragi fraţi”. Rugaţi membrii clasei să urmărească şi să afle la ce auspus conducătorii Bisericii că au fost martori.

• La ce au fost conducătorii Bisericii martori pe întreg pământul?

• Ce inspiraţie au primit conducătorii Bisericii pe măsură ce erau martori laexpansiunea lucrării Domnului?

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următorul paragraf, care începe cuexpresia „Conştienţi de promisiunile”. Invitaţi membrii clasei să afle cum auacţionat conducătorii Bisericii cu privire la dorinţele lor inspirate. Adresaţiîntrebările:

LECŢIA 26

147

• În ce mod au acţionat preşedintele Spencer W. Kimball şi alţi conducători aiBisericii cu privire la dorinţele lor inspirate?

• Potrivit primelor trei rânduri ale acestui paragraf, ce ştiau conducătorii Bisericiidespre restricţia legată de preoţie? (Ei ştiau că, la un moment dat, toţi bărbaţiidemni urmau să aibă ocazia de a primi preoţia.)

Explicaţi că, timp de mulţi ani înainte de anul 1978, membrii Primei Preşedinţie şicei ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli au discutat şi s-au rugat în legătură curestricţia legată de preoţie. Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui SpencerW. Kimball (1895-1985) şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Zi după zi am mers singur, cu mare seriozitate şi solemnitate, în camerele de susale templului, şi acolo mi-am oferit sufletul şi eforturile pentru ca munca săînainteze. Doream să fac ceea ce El dorea să fac. Am vorbit cu El despre acestlucru şi i-am spus: «Doamne, doresc doar ceea ce este drept. Nu facem niciun felde planuri pentru că dorim să impresionăm. Dorim doar ceea ce Tu doreşti şidorim aceasta atunci când Tu o doreşti şi nu înainte»” (Teachings of Presidents of

the Church: Spencer W. Kimball [2006], p. 238).

• Ce ne învaţă cuvintele preşedintelui Kimball despre modul în care profeţii cautăsă primească revelaţie? (După ce cursanţii răspund, scrieţi, pe tablă, următoruladevăr: Profeţii caută îndrumarea Domnului pentru a conduce Biserica.)

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, următoarele două paragrafe dinDeclaraţia oficială – 2, începând cu „El a auzit rugăciunile noastre”. Rugaţi membriiclasei să urmărească în scripturi şi să afle ce răspuns a oferit Domnul la rugăciunilepreşedintelui Kimball, consilierilor săi din Prima Preşedinţie şi membrilorCvorumului celor Doisprezece Apostoli.

• Care a fost răspunsul Domnului la rugăciunile profetului Său? (Subliniaţimesajul Domnului din această revelaţie: Binecuvântările Evangheliei lui IsusHristos sunt disponibile tuturor copiilor Tatălui Ceresc.)

Pentru a ajuta cursanţii să înţeleagă cum a fost primită revelaţia consemnată înDeclaraţia oficială – 2, împărtăşiţi următoarea declaraţie a preşedintelui Gordon B.Hinckley (1910-2008), care a fost prezent în templu în ziua în care revelaţia a fostprimită:

„În încăpere a fost o atmosferă sfântă şi sacră. Pentru mine, a fost ca şi cum ocale directă s-a deschis între tronul ceresc şi profetul lui Dumnezeu, careîngenunchease şi se ruga împreună cu fraţii săi. Spiritul lui Dumnezeu a fostacolo. Şi prin puterea Duhului Sfânt, profetul a primit atunci o asigurare că lucrulpentru care s-a rugat era corect, că timpul sosise şi că, acum, binecuvântărileminunate ale preoţiei trebuiau să fie acordate bărbaţilor demni de peste tot,

indiferent de descendenţa lor …

Noi toţi am ştiut că sosise timpul pentru o schimbare şi că decizia venise din ceruri. Răspunsul afost clar. A fost o unitate perfectă printre noi cu privire la expeprienţa şi înţelegerea noastră”(„Priesthood Restoration”, Ensign, oct. 1988, p. 70).

LECŢIA 26

148

Explicaţi că, imediat după ce a fost primită revelaţia care anula restricţia legată depreoţie, au fost trimişi misionari în Africa. De atunci, pe acest continent au fostconstruite temple şi sute de mii de oameni de acolo au primit rânduielileEvangheliei, atât pentru ei înşişi, cât şi pentru strămoşii lor decedaţi. (Vezi, deexemplu, „Mormons in Africa: A Bright Land of Hope”, mormonnewsroom.org;„Emerging with Faith in Africa”, părţile 1-3, lds.org/prophets-and-apostles/unto-all-the-world.)

Expuneţi următoarea declaraţie a vârstnicului Russell M. Nelson, din Cvorumulcelor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Pe fiecare continent şi de-a lungul insulelor mării, cei credincioşi sunt adunaţi înBiserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Diferenţele în ceea ceprivesc cultura, limba, sexul şi trăsăturile feţei devin nesemnificative pe măsurăce membrii se pierd pe sine în slujirea Salvatorului lor iubit. Declaraţia lui Paveleste împlinită: «Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos.

Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai estenici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus» [Galateni3:27-28].

Doar înţelegerea calităţii de Părinte a lui Dumnezeu poate oferi o apreciere deplină a frăţieidintre oameni. Această înţelegere inspiră dorinţa de a construi poduri de cooperare în loc deziduri care despart” („Teach Us Tolerance and Love”, Ensign, mai 1994, p. 70).

• În ce mod ne pregăteşte Evanghelia pentru a fi uniţi cu oameni care provin dinmedii diferite?

• Ce exemple aţi văzut de membri ai Bisericii care provin din medii diferite, darcare au crescut împreună în unitatea şi cooperare?

În încheiere, rugaţi cursanţii să se gândească la modul în care ar răspunde dacă ar fiîntrebaţi de ce Biserica nu a rânduit la preoţie, pentru o vreme, bărbaţi de origineafricană. Afirmaţi că este potrivit să explicăm altora că nu ştim de ce a fost pusă înpractică această restricţie legată de preoţie şi că ar trebui să depunem mărturiedespre adevărurile pe care le cunoaştem.

Materiale de citit pentru cursanţi• 2 Nefi 26:33; Declaraţia oficială – 2.

• „Race and the Priesthood”, Gospel Topics, lds.org/topics.

LECŢIA 26

149

LECŢIA 27

Să ne pregătim pentru aDoua Venire a luiIsus Hristos

IntroducereSalvatorul se va întoarce într-o zi pe pământ în putere şi mareslavă. Ca parte a pregătirii pentru acea zi măreaţă, sfinţiisunt învăţaţi să studieze semnele venirii Sale şi să sepregătească stând în locuri sfinte şi „[să primească] Spiritul

Sfânt pentru îndrumarea lor” (D&L 45:57). Domnul a declaratcă Biserica şi membrii ei au responsabilitatea de a pregătilumea pentru cea de-a Doua Venire a Salvatorului.

Lecturi suplimentare• Neil L. Andersen, „Pretătirea lumii pentru a Doua Venire”, Ensign sau Liahona,

mai 2011, p. 49-52.

• Dallin H. Oaks, „Pregătire pentru a Doua Venire”, Ensign sau Liahona, mai 2004,p. 7-10.

• „Preparing for the Second Coming of Christ”, capitolul 44 din Teachings ofPresidents of the Church: Joseph F. Smith (1998), p. 389-397.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 45:15-46, 56-57.Semne care vor preceda a Doua VenireAdresaţi cursanţilor următoarele întrebări:

• Cum vă daţi seama că va ploua?

Explicaţi că, aşa cum sunt indicii care ne ajută să ştim că va ploua, există, deasemenea, indicii sau semne care ne ajută să ştim când va avea loc a Doua Venire alui Isus Hristos. Spuneţi cursanţilor că, aşa cum este consemnat în Matei 24,Salvatorul s-a întâlnit cu ucenicii Săi pe Muntele Măslinilor cu puţin timp înaintede moartea Sa şi a descris semnele celei de-a Doua Veniri a Sa. El a repetat, în zilelenoastre, unele dintre aceste învăţături lui Joseph Smith, aşa cum este consemnat înDoctrină şi legăminte 45. Subliniaţi pentru cursanţi faptul că pregătirea pentru ceade-a Doua Venire a lui Isus Hristos este o temă importantă în cartea Doctrină şilegăminte. Invitaţi cursanţii ca, pe măsură ce studiază din Doctrină şi legăminte,să-şi aloce timp pentru a consemna învăţăturile despre cea de-a Doua Venire şi săse gândească cum se pot pregăti pentru aceasta.

Invitaţi cursanţii să citească Doctrină şi legăminte 45:15-17 pentru a afla ce L-auîntrebat ucenicii pe Domnul şi ce a răspuns El.

• Ce L-au întrebat ucenicii pe Isus?

150

• Ce a răspuns El?

Pentru a ajuta cursanţii să identifice semnele despre care Salvatorul a spus că vorprecede a Doua Sa Venire, scrieţi, pe tablă, următoarele referinţe:

D&L 45:25-27

D&L 45:28-31, 33

D&L 45:40-43

Împărţiţi cursanţii în echipe de câte doi şi desemnaţi fiecărei echipe unul dintrefragmentele de pe tablă. Rugaţi-i să citească aceste versete împreună pentru a căutasemnele menţionate în acele versete. Subliniaţi faptul că unele dintre semne auavut loc deja sau au loc chiar acum. Împărtăşiţi următoarea informaţie în legăturăcu versetul 30: „Perioada în care neamurile au întâietate în primirea Evanghelieieste numită vremea neamurilor. De-a lungul acesteia, neamurile… au ocazia săaccepte Evanghelia şi să obţină salvarea înainte ca acest drept să fie oferit, într-omăsură mai mare, iudeilor” (Bruce R. McConkie, Mormon Doctrine, ediţia a 2-a[1966], p. 721-722).

După ce le-aţi acordat suficient timp, rugaţi fiecare echipă să împărtăşeascămembrilor clasei ceea ce au aflat. Puteţi sugera cursanţilor să marcheze acest adevărîn scripturile lor.

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şi legăminte 45:34, în timp cemembrii clasei urmăreasc în scripturile lor. Apoi, adresaţi întrebările:

• Atunci când citiţi sau auziţi despre evenimente sau semne care vor preceda ceade-a Doua Venire, vă simţiţi neliniştiţi? De ce da sau de ce nu?

• În ce mod faptul de a învăţa despre semnele celei de-a Doua Veniri aSalvatorului ne ajută să învingem frica şi anxietatea din vieţile noastre?

Invitaţi cursanţii să citească, în gând, Doctrină şi legăminte 45:35-38, pentru a aflade ce a revelat Domnul semnele care vor preceda cea de-a Doua Venire a Sa.

• De ce este important să recunoaştem momentul în care semnele veniriiSalvatorului se îndeplinesc?

Rugaţi cursanţii să caute moduri prin care ne putem pregăti pentru cea de-a DouaVenire a lui Hristos pe măsură ce citesc Doctrină şi legăminte 45:32, 39, 56-57.După aceea, discutaţi următoarea întrebare:

• Ce învăţaţi din aceste versete despre cum să ne pregătim pentru cea de-a DouaVenire? (În timp ce cursanţii împărtăşesc ideile lor, subliniaţi următorulprincipiu: Să stăm în locuri sfinte şi să primim Spiritul Sfânt pentruîndrumarea noastră sunt lucruri esenţiale în pregătirea pentru cea de-aDoua Venire a lui Isus Hristos.)

• Ce trebuie să facem pentru a avea Spiritul Sfânt drept ghid?

LECŢIA 27

151

• În ce mod credeţi că un ucenic al lui Isus Hristos poate „sta în locuri sfinte”?(Locurile sfinte includ templele, capelele şi căminele. Un cămin poate fi făcutsfânt prin intermediul rugăciunii consecvente, personale şi în familie, prinintermediul studiului scripturilor, slujirii şi al serilor în familie. Să stăm în locurisfinte se referă şi la modul în care trăim. Dacă trăim demni de a avea însoţireaconstantă a Duhului Sfânt, atunci stăm într-un loc sfânt. Le puteţi sugeracursanţilor să scrie unele dintre aceste idei pe marginea scripturilor, în dreptulversetului Doctrină şi legăminte 45:32.

• Cum aţi reuşit să staţi în locuri sfinte în pofida faptului că trăiţi într-o lumeticăloasă?

• Care sunt unele dintre motivele pentru care aşteptaţi cea de-a Doua Venire aSalvatorului? De ce sunteţi recunoscători pentru faptul că Salvatorul va venidin nou?

Doctrină şi legăminte 29:7-9, 34:5-7, 39:19-23Pregătirea lumii pentru a Doua VenireAmintiţi cursanţilor că titlul acestui curs este Bazele restaurării. Adresaţi cursanţilorîntrebarea:

• Ce conexiune sau legătură vedeţi între restaurarea Evangheliei şi cea de-a DouaVenire a lui Isus Hristos?

Scrieţi următoarele referinţe pe tablă. Rugaţi cursanţii să le studieze şi să caute otemă comună:




După ce le-aţi acordaţi timp suficient, rugaţi cursanţii să discute cu persoana delângă ei ce au în comun aceste fragmente. Rugaţi câţiva cursanţi să facă un rezumatal mesajului din aceste fragmente din scripturi. (Pe măsură ce cursanţii împărtăşescideile lor, ajutaţi-i să identifice şi să înţeleagă acest principiu: Pe măsură cepropovăduim altora Evanghelia, ajutăm la pregătirea lumii pentru cea de-aDoua Venire a lui Isus Hristos.)

Rugaţi cursanţii să deschidă la secţiunile 29, 34 şi 39 din Doctrină şi legăminte şi săobserve datele la care au fost date aceste revelaţii. Adresaţi întrebarea:

• La cât timp după ce Biserica a fost organizată a început Domnul săpropovăduiască principiul pe care tocmai l-aţi identificat?

Invitaţi un cursant să citească următoarea declaraţie a vârstnicului Neil L.Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

LECŢIA 27

152

„Încă din primile zile ale restaurării, fraţii şi-au îndeplinit cu multă seriozitateîndatorirea de a declara Evanghelia. În anul 1837, la numai şapte ani dupăorganizarea Bisericii, într-o perioadă de sărăcie şi persecuţie, misionarii au fosttrimişi să propovăduiască Evanghelia în Anglia. În următorii câţiva ani, misionariiau ajuns să propovăduiască în locuri atât de diferite ca Austria, PolineziaFranceză, India, Barbados, Chile şi China.

Domnul a binecuvântat această lucrare şi Biserica este stabilită în întreaga lume… Pretutindeniîn lume există misionari care depun mărturie despre Salvator. Gândiţi-vă la puterea spirituală acelor 52.000 de misionari, înzestraţi cu Spiritul Domnului, declarând cu îndrăzneală că «nu vaexista niciun alt nume dat, precum şi niciun alt mijloc sau o altă cale prin care salvarea să poatăveni… ci numai prin şi în numele lui Hristos» [Mosia 3:17]… Lumea se pregăteşte pentru a DouaVenire a Salvatorului într-o mare măsură datorită lucrării Domnului prin misionarii Săi”(„Pregătirea lumii pentru a Doua Venire”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 51).

Discutaţi următoarele întrebări:

• În ce mod mesajul propovăduit de misionarii Bisericii îi pregăteşte pe oamenipentru cea de-a Doua Venire a lui Isus Hristos?

• De ce era necesară restaurarea Evangheliei înainte ca Salvatorul să poată venidin nou pe pământ?

Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Joseph F. Smith (1838-1918) şirugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Evanghelia îi învaţă pe oameni să fie umili, credincioşi, oneşti şi neprihăniţi înfaţa Domnului şi unul cu celălalt iar pacea şi dreptatea vor fi aduse şi stabilite pepământ în mod proporţional cu punerea în practică a principiilor ei, pe cândpăcatul, certurile, vărsarea de sânge şi corupţia de toate felurile vor înceta să maiexiste şi pământul va fi purificat şi făcut potrivit pentru a fi locuit de fiinţe cereştişi pentru ca Domnul Dumnezeu să vină şi să locuiască pe el, ceea ce El va face în

timpul mileniului” (Teachings of Presidents of the Church: Joseph F. Smith [1998], p. 394-395).

„Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă… consideră ca parte a misiunii ei săpregătească cu adevărat calea pentru venirea glorioasă a Fiului lui Dumnezeu pe pământ, pentrua domni şi locui alături de poporul Său” (Teachings: Joseph F. Smith, p. 395).

Adresaţi următoarele întrebări:

• Ce gânduri sau impresii spirituale aţi avut pe parcursul acestei lecţii în ceea cepriveşte responsabilitatea Bisericii şi a membrilor ei de a ajuta la pregătirea lumiipentru cea de-a Doua Venire?

• Cum credeţi că faptul de a-i ajuta pe alţii să se pregătească pentru a DouaVenire vă va ajuta şi pe voi?

Pentru a încheia lecţia, invitaţi cursanţii să spună ce au făcut pentru a împărtăşimesajul restaurării celor care nu sunt membri ai Bisericii.

Materiale de citit pentru cursanţi• Doctrină şi legăminte 29:7-9; 34:5-7; 39:19-23; 45:15-46, 56-57; 88:81-87.

LECŢIA 27

153

• Neil L. Andersen, „Pregătirea lumii pentru a Doua Venire”, Ensign sau Liahona,mai 2011, p. 49-52.

LECŢIA 27

154

LECŢIA 28

Grăbirea lucrării de salvareIntroducereÎn ultimii ani, conducătorii Bisericii au vorbit despre profeţiaDomnului potrivit căreia El va „grăbi lucrarea [Sa]” (D&L88:73). Această lucrare de salvare include munca misionarăfăcută de membri, păstrarea convertiţilor, activareamembrilor mai puţin activi, munca din templu şi de întocmire

a istoriei familiei şi propovăduirea Evangheliei. Această lecţieîi va ajuta pe cursanţi să aibă o înţelegere mai bună aresponsabilităţii lor de a participa la această muncă camembrii ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zileledin Urmă.

Lecturi suplimentare• Dieter F. Uchtdorf, „Dormiţi în timpul restaurării?” Ensign sau Liahona, mai

2014, p. 58-62).

• „Grăbirea lucrării de salvare”, Ensign, oct. 2013, p. 30-33.

Sugestii pentru predareDoctrină şi legăminte 138:53-56Domnul grăbeşte lucrarea SaSpuneţi cursanţilor că, cu puţin timp înainte de moartea sa, preşedintele Joseph F.Smith a avut o viziune a lumii spiritelor care este acum consemnată în Doctrină şilegăminte 138. El a aflat că, în lumea premuritoare, conducătorii Bisericii din ultimadispensaţie şi „mulţi alţii” au fost pregătiţi în ceea ce priveşte responsabilităţile lordin viaţa muritoare. Rugaţi un cursant să citească, cu glas tare, Doctrină şilegăminte 138:53-56, în timp ce membrii clasei urmăresc în scripturile lor şi cautăresponsabilităţile pe care aceşti conducători le-au primit în lumea premuritoare.

• Ce responsabilităţi le-au fost date acestor conducători în lumea premuritoare?Ce pregătire au primit acolo?

• Ce responsabilităţi e posibil ca voi să fii primit în lumea premuritoare? Cepregătire e posibil ca voi să fii primit? (Pe măsură ce cursanţii îşi împărtăşescideile, ajutaţi-i să înţeleagă acest principiu: Am fost pregătiţi în viaţapremuritoare pentru a veni pe pământ în plenitudinea timpurilor, pentrua lua parte la lucrarea de salvare a sufletelor oamenilor.)

Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Thomas S. Monson şi invitaţi uncursant să o citească cu glas tare:

„Cunoaşteţi faptul că Biserica era restaurată de 98 de ani în momentul în care aajuns să aibă 100 de ţăruşi? Însă, după mai puţin de 30 de ani, Bisericaorganizase următorii 100 de ţăruşi. Şi, după alţi opt ani, Biserica avea mai multde 300 de ţăruşi. Astăzi, [în 2014], Biserica are peste 3.000 de ţăruşi.

De ce are loc această creştere într-un ritm accelerat? Este datorită faptului căsuntem mai cunoscuţi? Este deoarece avem capele frumoase?

155

Aceste lucruri sunt importante, dar motivul pentru care Biserica creşte astăzi este faptul căDomnul a spus că acest lucru se va întâmpla. În Doctrină şi legăminte, El a spus: «Iată, voi grăbilucrarea Mea, la timpul ei» [D&L 88:73].

Noi, în calitate de copii de spirit ai Tatălui Ceresc, am fost trimişi pe pământ în această perioadăpentru a ajuta la grăbirea acestei lucrări măreţe („Hastening the Work”, Ensign, iunie 2014, p. 4).

• Potrivit celor spuse de preşedintele Monson, de ce am fost trimişi pe pământ înaceastă perioadă? (În timp ce cursanţii împărtăşesc răspunsurile lor, ajutaţi-i săînţeleagă următorul principiu: Avem responsabilitatea de a ajuta la grăbirealucrării Tatălui Ceresc.)

• Care sunt unele dintre căile pe care le-aţi observat prin care lucrarea luiDumnezeu a fost „grăbită”? (Există multe răspunsuri la aceste întrebări, inclusivschimbarea vârstei la care tinerii pot sluji în misiune, numărul crescut demisionari, numărul crescut de temple şi creşterea numărului de instrumentecare fac mai uşoară realizarea muncii de istorie a familiei.)

Subliniaţi faptul că aceste răspunsuri ne oferă dovezi despre faptul că Domnulgrăbeşte lucrarea Sa de ambele părţi ale vălului. Explicaţi că, în zilele noastre,conducătorii Bisericii au vorbit despre cinci părţi ale muncii de salvare şi au cerut cafiecare dintre noi să luăm partea în înfăptuirea acestora pentru a grăbi lucrarea luiDumnezeu în aceste zile din urmă. Expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului L.Whitney Clayton, din Preşedinţia celor Şaptezeci, şi invitaţi un cursant să o citeascăcu glas tare. Rugaţi membrii clasei să identifice cele cinci părţi ale muncii de salvare:

„Profeţi şi apostoli în viaţă ne-au învăţat că «membrii Bisericii lui Isus Hristossunt trimişi înainte „să muncească în via Sa pentru salvarea sufletelor oamenilor”(D&L 138:56). Această lucrare de salvare include munca misionară făcută demembri, păstrarea convertiţilor, activarea membrilor mai puţin activi, munca dintemplu şi de întocmire a istoriei familiei şi propovăduirea Evangheliei»[Handbook 2: Administering the Church (2010), 5.0]” („The Work of Salvation:

Then and Now”, Ensign, sept. 2014, p. 63).

În timp ce cursanţii identifică cele cinci părţi, scrieţi pe tablă următoarele:

Munca misionară făcută de membri

Păstrarea convertiţilor

Activarea membrilor mai puţin activi

Munca din templu şi de întocmire a istoriei familiei

Propovăduirea Evangheliei

LECŢIA 28

156

Doctrină şi legăminte 88:73Fiecare dintre noi poate contribui la grăbirea lucrării Domnului

Rugaţi un cursant să citească Doctrină şi legăminte 88:73, în timp cemembrii clasei urmăreasc în scripturile lor. Apoi, explicaţi cursanţilor că

fiecare dintre noi trebuie să se străduiască să-şi mărească contribuţia la grăbirealucrării Domnului. Împărţiţi cursanţilor câte un exemplar al foii de prezentare carese găseşte la sfârşitul lecţiei şi explicaţi-le că aceasta îi va ajuta să se gândească lamodul în care pot să-şi mărească contribuţia. Invitaţi cursanţii să aleagă şi săcitească, în gând, unul sau mai multe dintre afirmaţiile de pe foaia de prezentare şisă se pregătească să răspundă la întrebările de acolo.

După ce cursanţii au avut timp suficient să citească şi să se pregătească, rugaţi peunul dintre ei să citească, cu glas tare, primul citat. Apoi, rugaţi câţiva cursanţi să-şiîmpărtăşească răspunsurile la cele trei întrebări de pe foaia de prezentare,concentrându-se pe munca misionară făcută de membri. Repetaţi această activitatepentru fiecare dintre cele cinci citate.

Ajutaţi cursanţii să simtă adevărul şi importanţa faptului de a lua parte la lucrareade salvare adresându-le următoarele întrebări:

• Ce binecuvântări aţi primit atunci când aţi participat la una sau mai multe părţiale lucrării de salvare? Ce experienţă aţi avut în timp ce aţi participat la unadintre aceste părţi care a avut o însemnătate deosebită pentru voi?

Expuneţi următoarea declaraţie a preşedintelui Dieter F. Uchtdorf, din PrimaPreşedinţie, şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare:

„Când viaţa noastră pe pământ se va sfârşi, ce experienţe vom putea împărtăşicu privire la contribuţia noastră în această perioadă importantă şi la înaintarealucrării Domnului? Vom putea spune că ne-am suflecat mânecile şi am lucrat cutoată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată tăria? Sau va trebui sărecunoaştem că doar am fost observatori?” („Dormiţi în timpul restaurării?”Ensign sau Liahona, mai 2014, p. 59).

Invitaţi cursanţii să planifice ce vor face pentru a se implica mai mult în lucrarea desalvare adresând întrebările:

• Care sunt unele dintre modurile prin care alţii ajută la grăbirea lucrăriiDomnului?

• Care sunt unele dintre modurile prin care planificaţi să contribuiţi la grăbirealucrării Domnului?

• În ce mod ne motivează cunoaşterea şi mărturia noastră despre restaurarepentru a fi mai implicaţi în lucrarea de salvare?

Rugaţi câţiva cursanţi să împărtăşească şi să depună mărturie despre ceva ce auînvăţat despre restaurarea Evangheliei prin intermediul studiului realizat în cadrulacestui curs. Încheiaţi prin a vă depune mărturie despre adevărul restaurăriiEvangheliei prin intermediul profetului Joseph Smith.

LECŢIA 28

157

Materiale de citit pentru cursanţi• Dieter F. Uchtdorf, „Dormiţi în timpul restaurării?” Ensign sau Liahona, mai

2014, p. 58-62).

Grăbirea lucrării de salvareGândiţi-vă la următoarele întrebări legate de fiecare dintre cele cinci părţi din cadrul lucrării desalvare:

• În ce mod eforturile voastre depuse în această parte a lucrării lui Dumnezeu îi aduc pe alţii maiaproape de binecuvântările salvării?

• De ce experienţe aţi avut parte şi ce binecuvântări aţi primit în timp ce aţi participat în aceastăparte a lucrării de salvare a Domnului ?

• Ce puteţi să faceţi, indiferent de chemarea din Biserică pe care o aveţi acum, pentru a contribui înaceastă parte a lucrării de salvare?

Munca misionară făcută de membriVârstnicul Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:

„Dragi fraţi şi surori, aşa cum Domnul a inspirat mai mulţi misionari săslujească, tot aşa El deşteaptă mintea şi deschide inima mai multor oamenibuni şi cinstiţi care să-i primească pe misionarii Săi. Deja îi cunoaşteţi sau îiveţi cunoaşte pe aceşti oameni. Ei fac parte din familia dumneavoastră şilocuiesc în cartierul dumneavoastră. Ei trec pe lângă dumneavoastră pestradă, stau lângă dumneavoastră la şcoală şi socializează cu

dumneavoastră pe Internet. Şi dumneavoastră sunteţi o parte importantă a acestui miracolîn desfăşurare.

Dacă nu sunteţi misionar cu timp deplin purtând un ecuson prins de haina dumneavoastră,acum este momentul să desenaţi unul pe inima dumneavoastră – desenat aşa cum a spusPavel, «nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului cel Viu»” [2 Corinteni 3:3]. [Fiecare dintrenoi] [are] o contribuţie de adus acestui miracol” („Este un miracol”, Ensign sau Liahona,mai 2013, p. 78).

Păstrarea convertiţilorVârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a declarat:

„Dumneavoastră şi cu mine trebuie să facem tot ce putem pentru cafiecare membru al Bisericii să aibă parte de toată prietenia şi să se bucurede binecuvântările pe care Evanghelia le are de oferit.

Preşedintele Gordon B. Hinckley ne-a amintit de responsabilitatea pe care oavem de a lucra alături de Domnul la îndeplinirea planurilor Sale pentruBiserică. Într-o transmisiune prin satelit, preşedintele Hinckley a spus:

«Domnul ne-a poruncit să propovăduim Evanghelia fiecărei făpturi. Acest lucru va solicitaefort maxim din partea fiecărui misionar – fie că este cu timp deplin sau al ţăruşului. Va

LECŢIA 28

158

necesita cele mai mari eforturi din partea fiecărui episcop, a fiecărui consilier al episcopuluişi a fiecărui membru al consiliului de ţăruş…» («Find the Lambs, Feed the Sheep», Ensign,mai 1999, p. 107). Va necesita cele mai mari eforturi din partea fiecărui membru”(„Members Are the Key”, Ensign, sept. 2000, p. 10).

Activarea membrilor mai puţin activi

„Rolul nostru [ca membri] este să ne lăsăm absorbiţi de dragoste pentru cei din jurulnostru şi de slujire oferită acestora – alinând un coleg de serviciu într-un moment dificil,invitându-i pe prietenii noştri la o ceremonie de botez, ajutând un vecin mai în vârstă latreburi, invitând un membru mai puţin activ la masă sau ajutând o vecină la întocmireaistoriei familiei ei. Toate acestea sunt moduri fireşti, pline de bucurie, de a invita membriimai puţin activi şi persoanele de altă credinţă să intre în viaţa noastră şi, după aceea, săcunoască lumina Evangheliei. Împărtăşirea momentelor distractive şi a celor sacre dinvieţile noastre poate fi, de fapt, cel mai eficient mod prin care fiecare dintre noi poate să«muncească în via [lui Isus Hristos] pentru salvarea sufletelor oamenilor [bărbaţilor şifemeilor]» (D&L 138:56)” („Grăbirea lucrării de salvare”, Liahona oct. 2013, p. 32).

Templul şi munca pentru istoria familieiVârstnicul Quentin L. Cook, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat:

„Conducerea Bisericii a făcut un apel clar la membrii generaţiei care seridică de a fi primii care folosesc tehnica pentru a simţi spiritul lui Ilie,pentru a-şi căuta strămoşii şi pentru a înfăptui rânduielile din templupentru ei. O mare parte din munca grea pe care o implică grăbirea lucrăriide salvare, atât pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi, va fi făcută de voi,tinerii” („Rădăcini şi ramuri”, Ensign sau Liahona, mai 2014, p. 46).

Propovăduirea Evangheliei

„Responsabilitatea de a propovădui Evanghelia nu se limitează doar la cei care au chemărioficiale ca învăţători. Ca membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmăaveţi responsabilitatea de a propovădui Evanghelia. Ca părinte, fiu, fiică, soţ, soţie, frate,soră, conducător în Biserică, învăţător al unei clase, învăţător de acasă, învăţătoarevizitatoare, coleg de muncă, vecin sau prieten, aveţi ocazii să propovăduiţi. Câteodatăputeţi să predaţi deschis şi direct prin lucrurile pe care le spuneţi şi prin mărturia pe care odepuneţi. Şi întotdeauna, predaţi prin exemplu” (Predarea, nu este chemare mai mare: unîndrumar al resurselor pentru predarea Evangheliei [1999], p. 3-4).

LECŢIA 28

159

Foi de prezentare

BAZELE RESTAURĂRI I – LECŢIA 20

© 2

015

INTE

LLEC

TUAL

RES

ERVE

, INC

. TO

ATE

DREP

TURI

LE R

EZER

VATE

.

Există câteva explicaţii posibile pentru această practică. Este posibil ca aceste pecetluiri să creeze o legătură sau o cone-xiune între familia lui Joseph şi alte familii din Biserică. Aceste legături se extindeau atât pe verticală, de la părinte la copil, cât şi pe orizontală, de la o familie la alta. În zilele noastre, asemenea conexiuni se obţin prin intermediul căsătoriilor din templu între persoane care sunt pecetluite cu familiile în care s- au născut, legând astfel familiile împreună” („Plural Marriage in Kirtland and Nauvoo” (Căsătoria pluralistă în Kirtland şi Nauvoo), Gospel Topics (Teme din Evanghelie), lds.org/topics).

După moartea profetului, multe femei au fost pecetluite cu el, ele neavând nicio relaţie cu el în viaţa muritoare.

Opoziţie faţă de căsătoria pluralistă

Mulţi conducători religioşi şi politicieni din Statele Unite s- au opus sistemului căsătoriilor pluraliste, pe care îl considerau imoral şi necivilizat. Sfinţii din zilele din urmă au fost ridicu-lizaţi în discursuri publice, cărţi, reviste şi ziare. Congresul Statelor Unite a aprobat legi care limitau libertatea membrilor Bisericii şi care afectau Biserica din punct de vedere economic prin restricţionarea numărului de proprietăţi pe care Biserica le putea deţine. Această legislaţie a determinat, în cele din urmă, ca reprezentaţii legii să aresteze şi să închidă bărbaţi care aveau mai mult de o soţie şi să le interzică dreptul la vot, dreptul de a avea intimitate în casele lor şi dreptul de a se bu-cura de alte libertăţi civice” (Our Heritage: A Brief History of The Church of Jesus Christ of Latter- day Saints [1996], p. 97). Până în anul 1890, sute de sfinţi din zilele din urmă credin-cioşi petrecuseră timp în închisoare. Alţii s- au ascuns pentru a evita să fie arestaţi şi închişi. În aceste condiţii, multe familii au suferit din cauza stresului, durerii, sărăciei şi foamei.

Cu toate că lumea îi ridiculiza deoarece practicau căsătoria pluralistă, mulţi sfinţi din zilele din urmă credincioşi au apărat practica şi au depus mărturie că ştiau că a fost revelată de Dumnezeu prin intermediul profetului Joseph Smith.

Aceste situaţii dificile l- au determinat pe preşedintele Wilford Woodruff să caute, rugându- se, îndrumarea Domnului cu privire la practica căsătoriei pluraliste. În anul 1889, preşedin-tele Woodruff i- a instruit pe conducătorii Bisericii să înceteze să mai propovăduiască principiul căsătoriei pluraliste. În anul 1890, foarte puţine căsătorii pluraliste au fost înfăptuite şi acestea au fost realizate împotriva sfatului preşedinte-lui Woodruff. Cu toate acestea, unii oameni au publicat rapoarte conform cărora Biserica încă promova practica căsătoriei pluraliste. Aceste rapoarte au făcut ca opoziţia faţă de Biserică să continue. În luna septembrie a anului 1890, preşedintele Woodruff a emis Manifestul, care este acum cunoscut drept Declaraţia oficială – 1 şi care este consemnată în Doctrină şi legăminte.

Al doilea manifest

„Manifestul [Declaraţia oficială – 1] declara intenţia preşedinte-lui [Wilford] Woodruff de a se supune legilor Statelor Unite. Nu spunea nimic de legile altor ţări. Încă de la înfiinţarea coloniilor din Mexic şi Canada, conducătorii Bisericii au oficiat căsătorii pluraliste în aceste ţări şi astfel de căsătorii au continuat să aibă loc în mod discret şi după luna octombrie a anului 1890… În situaţii excepţionale, un număr mic de căsătorii pluraliste au fost înfăptuite în Statele Unite între anii 1890 şi 1904, deşi fap-tul dacă acestea au primit autorizaţia de a fi înfăptuite în Sta-tele Unite este neclar” („The Manifesto and the End of Plural Marriage” (Manifestul şi încetarea practicii căsătoriei pluraliste) Gospel Topics (Teme din Evanghelie), lds.org/topics).

„În cadrul conferinţei generale din luna aprilie a anului 1904, preşedintele [Joseph F.] Smith a emis o declaraţie clară, cunos-cută drept Al doilea manifest, stabilind ca practicarea căsătoriei pluraliste să fie pedepsită cu excomunicarea” („Plural Marriage in The Church of Jesus Christ of Latter - day Saints” (Căsătoria pluralistă în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă), Gospel Topics (Teme din Evanghelie), lds.org/topics).


© 2

015

INTE

LLEC

TUAL

RES

ERVE

, INC

. TO

ATE

DREP

TURI

LE R

EZER

VATE

.

şi membrilor va avea loc mai târziu, în acea zi, la ora 2:00 p.m. Câţiva membri ai Bisericii au depus mărturie ulterior că, în timp ce Brigham Young vorbea, au văzut înfăţişarea sa schimbându- se şi au auzit glasul său schimbându- se în înfăţi-şarea şi glasul profetului Joseph Smith.

Emily Smith Hoyt şi- a amintit: „Felul în care argumenta, expresia feţei şi sunetul glasului mi- au cutremurat întregul su-flet… Ştiam că Joseph era mort. Şi, totuşi, am tresărit adesea şi m- am uitat involuntar să văd dacă nu cumva era Joseph. Nu era el, era Brigham Young” (citat din Lynne Watkins Jor-gensen, „The Mantle of the Prophet Joseph Passes to Brother Brigham: A Collective Spiritual Witness”, BYU Studies, vol. 36, nr. 4 [1996- 1997], p. 142).

Wilford Woodruff a scris: „Dacă nu l- aş fi văzut cu proprii ochi, nu ar fi putut nimeni să mă convingă că nu era Joseph Smith şi oricine care i- a cunoscut pe aceşti doi oameni poate să depună mărturie despre acest lucru” (din History of the Church, 7:236).

8 august 1844, 2:00 P.M.

La ora 2:00 p.m., mii de sfinţi s- au adunat pentru a participa la o adunarea despre care ştiau că avea să fie importantă. Brigham Young a vorbit în mod deschis despre propunerea lui Sidney Rigdon de a fi protector şi despre îndepărtarea acestuia de Joseph Smith, care avusese loc în ultimii doi ani şi, apoi, a spus:

„Dacă oamenii doresc ca preşedintele Rigdon să îi conducă pot să aibă parte de acest lucru, însă Cvorumul celor Doispre-zece deţine cheile împărăţiei lui Dumnezeu din întreaga lume.

Cei Doisprezece sunt desemnaţi de degetul lui Dumnezeu. Aici este Brigham, s- au clătinat vreodată genunchii săi? Au tremurat vreodată buzele lui? Aici este Heber [C. Kimball] şi restul membrilor Celor Doisprezece, o organizaţie inde-pendentă care deţine cheile preoţiei – cheile împărăţiei lui Dumnezeu pentru a transmite întregii lumi: acest lucru este adevărat, aşa să- mi ajute Dumnezeu. Ei stau alături de Joseph şi sunt precum Prima Preşedinţie a Bisericii” (din History of the Church, 7:233).

Mulţi sfinţi au vorbit despre faptul că Brigham Young a arătat şi a vorbit ca Joseph Smith în timp ce s- a adresat în acea după- amiază. În plus faţă de acest miracol, mulţi dintre sfinţi au simţit Duhul Sfânt cum le- a depus mărturie despre faptul că Brigham Young şi Cvorumul celor Doisprezece erau che-maţi de Dumnezeu să conducă Biserica. În încheierea acestei adunări, sfinţii din Nauvoo au votat în unanimitate pentru a susţine Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, avându- l pe Brigham Young în calitate de preşedinte, la conducerea Bisericii. Totuşi, în cele din urmă, nu toţi membrii Bisericii au ales să îi urmeze pe apostoli. Unii dintre ei au ales să urmeze persoane precum Sidney Rigdon şi James Strang, care şi- au înfiinţat propriile biserici.


© 2

015

INTE

LLEC

TUAL

RES

ERVE

, INC

. TO

ATE

DREP

TURI

LE R

EZER

VATE

.

au fost ucişi sau răniţi şi cei rămaşi au luptat cu atacatorii lor, forţându- i pe Lee şi pe indieni să se retragă. Emigranţii şi- au tras repede căruţele şi au format un cerc strâns sau o barieră pentru protecţie. Alte două atacuri au urmat în cele cinci zile de asediu asupra caravanei.

La un moment dat, miliţienii oraşului Cedar au descoperit doi emigranţi în afara barierei de căruţe. Miliţienii au tras spre ei şi l-au omorât pe unul dintre ei. Celălalt bărbat a scăpat şi le- a dat de ştire celor din tabăra caravanei că bărbaţi albi erau implicaţi în atacul asupra lor. Cei care plănuiseră atacurile erau acum prinşi în propria înşelătorie. Dacă emigranţilor li s- ar fi permis să- şi continue drumul spre California, s- ar fi răspândit veşti că sfinţii din zilele din urmă erau responsabili pentru atacul asupra caravanei. Conspiratorilor le- a fost frică de faptul că această veste avea să aibă consecinţe negative pentru ei şi oamenii lor.

Masacrul de la Mountain Meadows

În încercarea de a împiedica răspândirea veştilor că sfinţii din zilele din urmă erau implicaţi în atacul asupra caravanei, Isaac Haight, John D. Lee şi alţi conducători locali ai Bisericii şi conducători ai miliţiei au plănuit să- i omoare pe toţi emigran-ţii rămaşi în viaţă, cu excepţia copiilor mici. Urmând planul, John D. Lee s- a apropiat de emigranţi şi le- a spus că miliţia avea să- i protejeze împotriva altor posibile atacuri ducându- i înapoi, în siguranţă, în oraşul Cedar. În timp ce emigranţii că-lătoreau spre oraşul Cedar, miliţienii au început să- i împuşte. Câţiva indieni, care fuseseră recrutaţi de colonişti, au ieşit din locurile în care se ascundeau pentru a se alătura atacului. Din aproximativ 140 de emigranţi care făceau parte din caravană, doar 17 copii mici au fost cruţaţi.

La două zile după masacru, James Haslam a ajuns în ora-şul Cedar cu răspunsul preşedintelui Young, care le cerea conducătorilor locali să permită caravanei să plece în pace. „Când Haight a citit cuvintele preşedintelui Young, a plâns ca un copil şi a nu putut spune decât: «Prea târziu, prea târziu»” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 20).

Consecinţe tragice

Explicaţi că masacrul de la Mountain Meadows nu a dus doar la moartea a aproximativ 120 de oameni, dar a provocat şi mari suferinţe copiilor care au supravieţuit şi altor rude ale victimelor. Câţiva sfinţi din zilele din urmă au adăpostit şi îngrijit copiii emigranţilor care au supravieţuit masacrului. În anul 1859, oficialii federali i- au luat în custodie pe acei copii şi i- au înapoiat rudelor în Arkansas. Indienii Paiute au suferit, de asemenea, fiind acuzaţi pe nedrept pentru crimă.

Conducătorii Bisericii află despre masacru.

„Chiar dacă Brigham Young şi alţi conducători ai Bisericii din oraşul Salt Lake au aflat despre masacru la scurt timp după ce a avut loc, ei au primit treptat informaţii despre implica-rea coloniştilor şi detalii despre crime. În anul 1859, ei i- au eliberat din chemări pe Isaac Haight, preşedintele de ţăruş, precum şi pe alţi conducători importanţi ai Bisericii din oraşul Cedar care fuseseră implicaţi în masacru. În anul 1870, ei i- au excomunicat din Biserică pe Isaac Haight şi John D. Lee.

În anul 1874, judecătoria teritorială a pus sub acuzare nouă bărbaţi pentru participarea la masacru. În final, cei mai mulţi dintre ei au fost arestaţi, cu toate că doar Lee a fost judecat, condamnat şi executat pentru crimă. Un alt acuzat a colabo-rat cu procurorii [a depus mărturie şi a adus dovezi împotriva altor acuzaţi], iar alţii s-au sustras din faţa legii timp de mulţi ani. Alţi membri ai miliţiei care au participat la masacru au avut tot restul vieţii mustrări de conştiinţă greu de suportat şi coşmaruri repetate despre ce au făcut şi au văzut” (Richard E. Turley jr., „The Mountain Meadows Massacre”, Ensign, sept. 2007, p. 20).

A 150- a comemorare a masacrului de la Mountain Meadows

Preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, a spus:

„Responsabilitatea pentru [masacrul de la muntele Meadows] o poartă conducătorii locali ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfin-ţilor din Zilele din Urmă din zonele învecinate cu Mountain Meadows, care deţineau poziţii civice şi militare, precum şi membrii Bisericii care au acţionat sub conducerea lor…

Evanghelia lui Isus Hristos conform căreia trăim noi se opune total uciderii cu sânge rece a bărbaţilor, femeilor şi copiilor. În mod sigur, ea încurajează pacea şi iertarea. Ceea ce s- a făcut [la Mountain Meadows] cu mulţi ani în urmă de către membrii Bisericii noastre reprezintă o abatere cumplită şi greu de iertat de la învăţăturile şi conduita creştină… Cu siguranţă că justiţia divină va impune o pedeapsă potrivită pentru cei care sunt responsabili pentru masacru …

Fie ca Dumnezeul Cerului, ai cărui fii şi fiice suntem cu toţii, să- i binecuvânteze şi onoreze pe cei care au murit aici, acordându- ne unul altuia dragostea pură şi spiritul iertării pe care Singurul Său Fiu Născut le- a întruchipat” („150th Anniversary of Mountain Meadows Massacre”, 11 sept. 2007, mormonnewsroom.org/article/150th- anniversary- of- mountainmeadows- massacre).

Date post:	08-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	10 times
Download:	0 times