AVIZATI.S.J. ……………..

CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ pentru clasa a IX-a

LICEU TEHNOLOGICPROFILUL: Tehnician în industria alimentară

Disciplina: Bazele nutriţiei omului

1

CUPRINS

1.Argument 1

2. Structura programei 2

3. Conţinuturi 4

3.1. Sugestii metodologice 5

3.1.1. Planificarea calendaristică 6

3.1.2. Tipuri de activităţi şi exerciţii pentru demersul

didactic.7

4. Evaluarea 8

Bibliografie 11

2

1. ARGUMENT

Proiectarea curriculumului se subsumează principiilor de proiectare ale curriculumului

naţional, dar este determinată de cele două scopuri fundamentale specifice dezvoltării de curriculum

în învăţământul profesional şi tehnic:

dobândirea, de către absolvenţi, a competenţelor profesionale necesare pentru

adaptarea în prezent şi mai ales în viitor la cerinţele unei pieţe a muncii aflate într-o

continuă şi rapidă schimbare;

dobândirea, de către absolvenţi, a acelor competenţe cheie transferabile necesare

pentru integrarea socială, ca şi pentru integrarea rapidă şi cu succes pe piaţa muncii.

Curriculumul în dezvoltare locală pentru clasa a IX – a Bazele nutriţiei omului constituie

oferta curriculară unităţi noastre de învăţământ şi este realizat în parteneriat cu agenţii economici.

Prin această ofertă curriculară se asigură cadrul necesar adaptării pregătirii profesionale a elevilor la

cerinţele pieţei muncii locale şi judeţene.

Proiectarea şi evaluarea curriculumului în dezvoltare locală implică angajarea partenerilor

sociali (agenţi economici, asociaţii, organizaţii locale ale angajatorilor sau ale angajaţilor) în

procesul de identificare a competenţelor specifice pieţei forţei de muncă locale şi a situaţiilor de

învăţare oferite elevilor.

Această componenţă a curriculumului răspunde nevoii de acordare unei mai mari autonomii

unităţilor de învăţământ cu privire la planificarea şi proiectarea ofertei de pregătire profesională a

elevilor având în vedere că pieţele muncii sunt locale, fiind limitată deocamdată de neadoptarea

strategiei de descentralizare.

Obiectivele introducerii CDL –ului Bazele nutriţiei omului sunt:

crearea de oportunităţi pentru dobândirea de către elevi a competenţelor suplimentare

solicitate de piaţa muncii locale, care nu sunt oferite prin componenta sectorială a

curriculumului

crearea situaţiilor de învăţare necesare pentru dobândirea competenţelor cheie, adaptate

cerinţelor locale

Curriculumul în dezvoltare locală Bazele nutriţiei omului oferă următoarele

avantaje/beneficii:

a) contribuie la creşterea angajabilităţii absolvenţilor învăţământului profesional şi

tehnic şi astfel facilitează tranziţia elevilor de la şcoală la viaţa activă prin pregătirea

profesională elevilor Ia nevoile pieţei muncii la nivel local;

b)contribuie la creşterea ratei de inserţie socio-profesională.

c) extinde orizontul ocupaţional al elevilor, precum şi aprofundarea competenţelor cheie

alături de competenţele tehnice generale şi specializate;

3

d) contribuie la creşterea flexibilităţii ofertei educaţionale;

e) oferă oportunităţi de dezvoltare durabilă la nivelul comunităţii locale prin contribuţia

activă a partenerilor sociali la dezvoltarea resursei umane la nivel local;

f) contribuie la o mai mare receptivitate a şcolilor cu privire la nevoile comunităţii

locale;

g) oferă condiţii pentru fumizarea de formare profesională la nivel local, valorificând

standardele formulate la nivel sectorial;

h) crează oportunităţi pentru formalizarea relaţiilor dintre şcoală şi piaţa muncii locală.

2. STRUCTURA PROGRAMEI

Standardele de Pregătire Profesională cuprind trei categorii de unităţi de competenţă:

unităţi de competenţă cheie – au scopul de a forma o forţă de muncă eficientă, adaptabilă

şi transferabilă;

unităţi de competenţă tehnică generale – se formează pe un ciclu, sau grad ridicat de

generalitate şi complexitate în domeniu, dând posibilitatea flexibilităţii în calificările

ulterioare;

unităţi de competenţă tehnice specializate – oferă posibilitatea formării de abilităţi

specifice calificării

Necesitatea accentuării laturii formative a procesului de învăţământ a condus la proiectarea

unui curriculum centrat pe competenţe. O astfel de abordare urmăreşte centrarea activităţii

elevilor nu pe asimilare mecanică a unor noţiuni şi concepte, ci pe dezvoltarea de capacităţi,

priceperi, deprinderi şi atitudini, care să ducă la formarea de competenţe.

Curriculum se va utiliza împreună cu Standardul de Pregătire Profesională.

La baza elaborării programelor stau competenţele individuale, care se regăsesc în Standardul

de Pregătire Profesională, competenţe ce sunt evaluate final numai în cadrul modulului în care sunt

înscrise, chiar dacă ele se dezvoltă şi în alte module.

Conţinuturile tematice din tabelul de corelare a competenţelor cu conţinutul nu reprezintă

succesiunea logică de parcurgere a materiei. Aceasta este precizată capitolul „Sugestii

metodologice”.

Conţinuturile tematice sunt elaborate pe baza criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de

aplicabilitate corespunzătoare competenţelor individuale ce trebuie formate, preluate din Standardul

de Pregătire Profesională.

Calificările de tehnician în industria alimentară aparţine sectorului terţiar al economiei

naţionale, sector care cunoaşte o continuă ascensiune şi care oferă posibilităţi largi de integrare a

forţei de muncă.

4

Calificările implică şi ridicarea nivelului calitativ al pregătirii profesionale prin dobândirea

de noi competenţe (gândire critică, conduită civică, flexibilitate, lucrul în echipă etc.) alături de cele

tradiţionale.

Prin calificare se oferă:

posibilitatea de a dobândi o gamă variată de competenţe în domeniu;

lărgirea gamei de abilităţi prin selectarea studii de specialitate, în concordanţă cu

opţiunea elevilor privind cariera;

lărgirea gamei de abilităţi menite să furnizeze flexibilitate ocupaţională şi mobilitate;

dobândirea de abilităţi cheie, care să permită accesul mai rapid pe piaţa muncii.

Competenţele care urmează a fi dobândite au fost stabilite prin consultarea partenerilor

sociali.

Pentru calificarea tehnician în industria alimentară, pregătirea de bază în domeniu se

realizează pe baza dezvoltării următoarelor competenţe:

1. Competenţele cheie, fiind transferabile, sunt comune tuturor celor 16 domenii de calificare;

2. Competenţele tehnice generale oferă pregătirea tehnică generală pentru domeniu tehnician

în industria alimentară, dând posibilitatea flexibilităţii în calificările ulterioare;

3. Competenţele tehnice specializate – dezvoltă abilităţi specifice calificării

c1. Competenţe tehnice specializate – dezvoltă abilităţi specifice calificării de „tehnician în

industria alimentară”, cum sunt: „verificarea calităţii produselor”, „respectarea operaţiilor

tehnologice de pregătire a preparatelor”, „respectarea normelor de igienă şi de securitate a

muncii”, „abilităţi de analiză a preparatelor culinare şi a băuturilor” etc.

În clasa a IX a , pregătirea în domeniul are ca finalitate dobândirea unor abilităţi generale

domeniului, pregătirea de specialitate pentru desăvârşirea calificării, continuându-se prin modulele

de specialitate, din clasa a X a.

Modulul Bazele nutriţiei omului este parcurs la nivelul clasei a IX-a, pentru tehnician în

industria alimentară La nivelul clasei a IX-a sunt alocate 30 ore/săptămână pregătire practică.

Precizări privind abordarea curriculum-ului:

Curriculum-ul se va utiliza împreună cu Standardul de Pregătire Profesională (S.P.P.):

1. noua orientare care a stat la baza elaborării este formarea competenţelor individuale.

Conţinuturile tematice stau la baza formării competenţei;

2. la baza elaborării curriculum-ului stau competenţele individuale care se regăsesc în S.P.P.,

competenţe care vor fi supuse evaluării finale în cadrul acestui modul;

3. conţinuturile tematice din tabelul de corelare nu reprezintă succesiunea logică de

parcurgere a conţinuturilor. Această succesiune este precizată la sugestii metodologice;

5

4. conţinuturile tematice sunt elaborate pe baza criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de

aplicabilitate corespunzătoare competenţelor individuale formate, preluate din S.P.P.

În modulul Bazele nutriţiei omului abilităţile cheie sunt agregate cu competenţele tehnice

specializate datorită faptului că exersarea, dezvoltarea, evaluarea nu poate fi realizată în afara

situaţiilor specifice domeniului de calificare. Exersarea abilităţilor cheie se poate face ori de câte ori

este posibil şi în cadrul altor module de clasa a IX-a.

3. CONŢINUTURI

LISTA UNITĂŢILOR DE COMPETENŢĂ RELEVANTE PENTRU MODUL

Unităţi de competenţă pentru

abilităţi-cheieCompetenţe individuale

7. Organizarea la locul de muncă

10. Rezolvarea de probleme

7.2Aplică principiile ergonomice în organizarea locului de

muncă

7.3Foloseşte instrucţiunile de lucru pentru îndeplinirea

sarcinilor

10.1.Identifică probleme complexe;

10.2.Planifică acţiuni pentru rezolvarea unor probleme

complexe

10.3Analizaeză şi interpretează rezultatele obţinute.

TABEL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR

6

Unitati de competenţă Competente individuale Continut tematic

7. Organizarea la locul

de muncă

10. Rezolvarea de

probleme

7.2Aplică principiile

ergonomice în organizarea

locului de muncă

7.3Foloseşte instrucţiunile de

lucru pentru îndeplinirea

sarcinilor

10.1.Identifică probleme

complexe;

10.2.Planifică acţiuni pentru

rezolvarea unor probleme

complexe

10.3Analizaeză şi

interpretează rezultatele

obţinute.

Noţiuni despre alimentaţie:

aliment – rol, clasificare;

factorii de nutriţie din alimente;

digestibilitatea şi metabolismul

alimentelor;

valoarea nutritivă a alimentelor;

alimente de origine vegetală

(produse cerealiero-făinoase,

legume, fructe şi produse obţinute

din ele, amidon, glucoză, zahăr,

miere, grăsimi vegetale, condimente,

stimulente şi alte adaosuri vegetale);

semipreparate şi preparate din

alimente vegetale;

alimente de origine animală (ouă,

grăsimi alimentare);

semipreparate şi preparate din

alimente de origine animală;

Normative care reglementează calitatea

produselor şi serviciilor:

standarde;

norme tehnice ale calităţii;

protecţia consumatorului şi

mediului.

Normative privind transportul materiilor prime

din spaţiile de păstrare în spaţiile de producţie cu

ambalaje şi utilaje de transport.

Documente privind ridicarea materiilor prime.

Expunerea modului de realizare şi a rezultatelor

examenului organoleptic:

modul de realizare a verificării

aspectului, gustului, mirosului,

consistenţei, culorii alimentelor;

documentaţie specifică pentu

examenul organoleptic – buletin de

analiză.

3.1. Sugestii metodologice

7

La curriculum-ul Bazele nutriţiei omului sunt alocate 90 ore de instruire practică.. Orele se

efectuează de către profesorul de specialitate tehnică.

Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care de

fapt reprezintă suportul planificării calendaristice.

Nr.

crt.TEMA Nr. ore alocate

1 Noţiuni despre alimentaţie

aliment – rol, clasificare;

factorii de nutriţie din alimente;

digestibilitatea şi metabolismul alimentelor;

valoarea nutritivă a alimentelor;

alimente de origine vegetală (produse cerealiero-făinoase,

legume, fructe şi produse obţinute din ele, amidon,

glucoză, zahăr, miere, grăsimi vegetale, condimente,

stimulente şi alte adaosuri vegetale);

semipreparate şi preparate din alimente vegetale;

alimente de origine animală (ouă, grăsimi alimentare);

semipreparate şi preparate din alimente de origine animală;

30

2 Normative care reglementează calitatea produselor 15

3 Normative privind transportul materiilor prime din spaţiile de păstrare

în spaţiile de producţie cu ambalaje şi utilaje de transport10

5 Documente privind ridicarea materiilor prime 9

6 Expunerea modului de realizare şi a rezultatelor examenului

organolepti:

modul de realizare a verificării aspectului, gustului, mirosului,

consistenţei, culorii alimentelor;

documentaţie specifică pentu examenul organoleptic – buletin de

analiză

26

TOTAL 90

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să decidă

asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din şcolară.

3.1.1. Planificarea calendaristică

8

Planificarea calendaristică - este un instrument de interpretare personalizată a programei,

care asigură un demers didactic concordat cu situaţia concretă în clasă. Planificarea calendaristică

va fi elaborată pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării

curriculum-ului pe întreg anul.

Elaborarea planificării presupune următoarele etape:

Studierea atentă a programei şi a bibliografiei pentru care s-a optat;

Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile/lecţii;

Stabilirea succesiunilor unităţilor de învăţare şi detalierea conţinuturilor tematice;

Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu

competenţele specifice vizate.

Structura planificării calendaristice

CAPITOLUL/TEMA CONTINUTOBIECTIVE DE REFERINŢĂ. / ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

METODE ŞI FORME DE

ACTIVITATE

COMPETENŢE SPECIFICE

NR. ORE

SĂPTĂ-MÂNA

Proiectare unităţilor de învăţare

Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape

înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării deprinderilor specifice

competenţelor.

Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

Detalieri ale

conţinuturilor

unităţii de învăţare

Competenţe

specifice

vizate

Activităţi de

învăţareResurse Evaluare

Ce? De ce? Cum? Cu ce? Cât ? (În ce

măsură?)

În proiectarea şi realizarea demersului didactic, e face deplasarea semnificativă de accent de

pe conţinut, pe formarea deprinderilor.

Stabilirea timpului alocat parcurgerii programei prin activităţi teoretice şi practice este lăsat

la atitudinea profesorului care le va fixa în funcţie de finalităţile urmărite.

Ponderea activităţilor de pregătire teoretică este mică în totalul timpului alocat disciplinei ,

restul de ore urmărind formarea deprinderilor prin activităţi practice, reducându-se la reamintirea

unor noţiuni specifice modulului sau din alte domenii

3.1.2. Tipuri de activităţi şi exerciţii pentru demersul didactic.

9

Tipurile de activităţi de învăţare de mai jos sunt orientative; alegerea tehnicilor de instruire

revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi a adapta procesul didactic la

particularităţile elevilor.

Metodele şi tehnicile de învăţare sunt alese ţinând cont că elevii au stilul de învăţare diferit

şi vor fi adaptate în funcţie de cele 3 tipuri principale de învăţare:

stilul vizual;

stilul auditiv;

stilul practic.

Pentru a avea o eficienţă maximă şi a acoperi cele trei tipuri de învăţare se utilizează

următoarele strategii de predare:

video şi film;

multimedia;

lucrări de laborator;

brainstorming;

utilizarea de normative şi strategii;

teme şi proiecte integrate;

utilizarea culegerilor de probleme

vizite;

suporturi de cursuri şi spaţii libere de completat.

De asemenea, în vederea centrării învăţării pe elev şi pentru asigurarea formării

competenţelor specifice prevăzute de programă se recomandă:

utilizarea unor metode active/interactive (ex. învăţarea prin descoperire, învăţarea

problematizată, studiul de caz, învăţarea prin cooperare, simularea, jocul de rol,

exerciţiul, observaţia dirijată);

realizarea de proiecte şi portofolii;

De exemplu: metoda exerciţiului se utilizează ca probă practică, având ca temă:

“Verificarea prin examen organoleptic a oului, pentru determinarea gradului de

prospeţime” - etape:

verificarea aspectului cojii;

verificarea aspectului conţinutului (albuş, gălbenuş);

verficare în soluţie de sare,

completarea fişei de observaţie;

expunerea rezultatului activităţii;

luarea deciziei privind acceptabilitatea sau respingerea alimentului pentru consum.”

10

În acest fel elevii dobândesc competenţe noi: gândire critică, capacitate de adaptare la

situaţii noi, lucrul în echipă, învăţarea continuă. Profesorul are rol de facilitator, comunicator,

colaborator, implicând activ pe cel ce învaţă.

Pentru evaluarea achiziţiilor elevilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi), a

competenţelor prevăzute de programele şcolare, la orele din cadrul modulului se recomandă

utilizarea unor metode şi instrumente ca: observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare),

tema de lucru concepută în vederea evaluării, proba practică, autoevaluarea, baterii de teste formate

din itemi variaţi care urmăresc atingerea competenţelor din Standardul de pregătire profesională.

Probele de evaluare se referă în mod explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de

aplicabilitate a acestora preluate integral din Standardul de pregătire profesională.

4. EVALUAREA

1. În mod normal, fiecare evaluare trebuie să se încheie în cadrul unei singure sesiuni de

predare. Orice abatere de la această normă va fi menţionată în instrucţiunile specifice fiecărei

unităţi.

2. Elevul trebuie să efectueze exerciţiile din instrumentul de evaluare, iar după ce a

terminat, să înmâneze evaluatorului respectivul document.

3. În cazul probelor orale sau scrise, evaluatorul trebuie să corecteze răspunsurile elevului,

comparându-le cu fişa cu răspunsuri corecte. Fişa cu răspunsuri corecte nu conţine întotdeauna

unicele răspunsuri corecte; de aceea, evaluatorul trebuie să utilizeze aceasta fişa cu discernământ.

4. În cazul probelor practice, evaluatorul trebuie sa verifice capacitatea elevului, comparând

modul in care elevul îndeplineşte diverse sarcini cu o listă de verificare (fisa cu răspunsuri corecte)

sau/şi cu exemple de fapt. Elevii trebuie sa îndeplinească cu succes fiecare sarcină.

5. Evaluarea orală poate fi utilizata împreuna cu alte forme de evaluare pentru a oferi probe

suplimentare sau / şi rezolva probleme minore care pot să apară în evoluţia elevului.

Dacă se utilizează examinarea orală, evaluatorul trebuie să indice acest lucru, ataşând la

lucrarea elevului o adnotare scrisă de mână şi semnată.

Se oferă instrucţiuni de evaluare pentru toate unităţile de competenţă cum ar fi în exemplul

de mai jos:

Pentru evaluarea achiziţiilor elevilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi), a

competenţelor prevăzute de programele şcolare, la orele din cadrul modulului se utilizează metode

şi instrumente ca: observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare), tema de lucru concepută

în vederea evaluării, proba practică, autoevaluarea, baterii de teste formate din itemi variaţi care

urmăresc atingerea competenţelor din Standardul de pregătire profesională.

11

Exemplu de fişă de evaluare:

Verifică organoleptic calitatea materiilor prime/produselor

Examinarea organoleptica a produselor conform normativelor

Enumeraţi cinci caracteristici organoleptice ale produsului “X” şi modul de realizare a

examinării:

Caracteristica Mod de realizare Evaluator Data

1

2

3

4

5

*Se acceptă suplimentarea numărului de caracteristici organoleptice

Întocmirea documentaţiei specifice

Examinaţi din punct de vedere organoleptic (materie primă/produs) şi completaţi buletinul

de analiză .

Buletin de analiză

Caracteristica de

calitate

Condiţii de

admisibilitate

conform

normativelor

Caracteristici de

calitate constatate

prin examen

organoleptic

Evaluator Data

Concluzii privind acceptarea sau respingerea materiei prime/produsului

12

BIBLIOGRAFIE:

1. Dorothee Koechlin de Bizemont - Calitatea vieţii, alimentaţia şi mediul, Ed. Pro

Editură şi Tipografie, Bucureşti, 2007;

2. V. Capotea şi colab. - Alimentaţia publica - manual pentru clasa a X-a, SAM,

calificarea profesionala lucrător în alimentaţia publică, Ed. CD Press, Bucureşti, 2008;

3. Pavel Chirilă - Alimentaţia echilibrată a omului sănătos, Ed. Naţional, Bucureşti,

2007;

4. Banu, Constantin - Alimentaţie pentru sănătate, Ed. ASAB, Bucureşti, 1998

5. Maria Luminiţa Nichita coord. – Manual pentru cultura de specialitate – Industria

alimentară clasa IX, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2004

6. Maria Luminiţa Nichita coord. – Manual pentru pregătire practică – Industria

alimentară clasa IX, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2004

7. Dimitru M., ş.a. – Tehnica analizelor de laborator în industria alimentară, E.D.P.,

Bucureşti, 1972;

8. Răşinescu I., Oţel – Îndrumar pentru industria alimentară vol. I,II, Ed. Tehnică,

Bucureşti, 1987;

9. Hobincu A., ş.a. – Studiul materialelor din industria alimentară şi tehnologie

generală, manual pentru liceu, anul I, E.D.P., Bucureşti, 1992;

10. Dumitru M., Paraschiv E.- Microbiologia şi chimia produselor alimentare, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;

11. Aniţa N. – Studiul materialelor şi tehnologia alimentară, manual pentru clasa a IX –

a şi a X – a, E.D.P., Bucureşti, 1978;

12. **** Standarde de stat şi norme interne tehnice de calitate, Lapte şi produse lactate,

Bucureşti, 1975;

13. **** Standarde de stat şi norme interne tehnice de calitate, Conserve de legume şi

fructe, Bucureşti, 1990;

14. **** Colecţie de standarde pentru industria alimentară, Centrul de Organizare şi

Calcul, Bucureşti, 1988.

15. **** OMECT 4338/2008 – Ordin referitor la aprobarea reperelor metodologice de

elaborare a curriculumului în dezvoltare locală în învăţământul profesional şi tehnic .

13

1