Aureliana Man Thesis-Paradisurile Fiscale

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris C.Z.U: 336. 22 (043. 2)

MAN AURELIANA

CARACTERUL DUAL AL PARADISURILOR FISCALE

CERCETAT PRIN PRISMA EVAZIUNII FISCALE

08.00.10 – Finanţe; monedă; credit

TEZĂ DE DOCTOR ECONOMIE Conducător ştiinţific: _____________________ SUHOVICI Ana, dr., conf. univ. Autorul: _____________________ MAN Aureliana

CHIŞINĂU, 2010

2

© Man Aureliana, 2010

3

ADNOTARE la teza de doctor în economie cu tema „Caracterul dual al paradisurilor fiscale cercetat

prin prisma evaziunii fiscale”, elaborată de Man Aureliana. Chişinău, 2010

Structura tezei. Teza este structurată astfel: introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări,

14 anexe, bibliografia din 189 de denumiri, 120 de pagini de text de bază, 35 de figuri, 21 de tabele.

Rezultatele obţinute sunt publicate în 12 lucrări ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice, cu un volum

total de 11,35 coli de autor.

Cuvinte-cheie: paradis fiscal, zonă offshore, jurisdicţie fiscală, companie offshore, evaziune

fiscală, politică anti-offshore, state onshore.

Domeniul de studiu şi obiectivele tezei îl constituie cercetarea caracterului dual al paradisurilor

fiscale în vederea determinării posibilităţilor de utilizare a dezavantajelor acestora, în scopul perfecţionării

măsurilor privind combaterea evaziunii fiscale în România şi Republica Moldova, precum şi de utilizare a

avantajelor acestora, în vederea diminuării migrării ilicite şi licite a capitalurilor.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a investigaţiei constă în: relevarea dualităţii paradisurilor

fiscale, în complexitatea sa, la diferite niveluri ale economiilor prin identificarea avantajelor şi

dezavantajelor acestui fenomen, pentru ţările onshore; identificarea, în baza practicilor internaţionale, a

unor elemente specifice paradisurilor fiscale (cum ar fi comerţul on-line, utilizarea reprezentanţelor,

posibilitatea înfiinţării de societăţi care nu desfăşoară activitate la sediul firmei, ci doar prin filialele

din alte ţări etc.), în vederea reflectării acestora în politicile fiscale (comerciale şi investiţionale etc.),

ale unor state onshore, respectiv ale României şi ale Republicii Moldova; argumentarea necesităţii

utilizării în practicile fiscale aplicate în România şi Republica Moldova a metodelor contra-offshore,

recomandate de către organismele internaţionale, precum şi utilizate de SUA, Peru, Venezuela,

Argentina, Australia, Republica Belarus, în vederea diminuării evaziunii fiscale; argumentarea,

pornind de la experienţa internaţională, a necesităţii introducerii, în practica fiscală a României şi a

Republicii Moldova, a taxei offshore, ceea ce ar contribui, în bună parte, la diminuarea impactului

negativ al paradisurilor fiscale asupra economiilor naţionale precum şi la completarea veniturilor

fiscale ale statelor.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Raţionamentele ştiinţifice ale tezei ar

putea contribui la dezvoltarea conceptelor de paradis fiscal şi de evaziune fiscală în condiţiile

internaţionalizării economiilor naţionale; la perfecţionarea metodelor de combatere a evaziunii

fiscale şi diminuare sau stopare a evadării ilicite şi licite a capitalurilor; precum şi la aplicarea, în

practicile fiscale naţionale, a unor avantaje, generate de paradisurile fiscale; precum şi la elaborarea

unor concepte privind dezvoltarea economică a ţărilor onshore, cum ar fi Republica Moldova şi

România.

4

АННОТАЦИЯ на кандидатскую диссертацию по теме «Двойственный характер налоговых гаваней,

исследованный сквозь призму уклонения от налогов», выполненную Ман Аурелианой. Кишинев, 2010

Структура работа. Работа структурирована следующим образом: введение, три главы,

выводы и рекомандации, 14 приложений, библиография из 189 итсточников, 120 страниц

основного текста, 35 фигур, 21 таблица.

Полученные результаты опубликованы в 12 научных работах общим объемом 11,35

печатных листов.

Ключевые слова: налоговая гавань, оффшорная зона, оффшорная юрисдикция,

оффшорная компания, уклонение от налогов, антиоффшорная политика, оншорные страны.

Область и объект исследования: составляет двойственный характер налоговых гаваней, с

целью использования преимуществ и недостатков налоговых гаваней для совершенствования мер

политики по борьбе с уклонением от налогов и сокращения легального и нелегального бегства

капитала.

Научная новизна и оригинальность исследования состоят: в комплексном

рассмотрении двойственного характера налоговых гаваней на различных уровнях экономики,

посредством определения их преимуществ и недостатков для оншорных стран; выявление на

основе анализа международного опыта базовых характеристик, присущих налоговым гаваням

для их учета в налоговой, инвестиционной, коммерческой и др. политике оншорных стран, в

том числе, Румынии и Республики Молдова; аргументация использования в налоговой практике

Румынии и Республики Молдова антиоффшорных мер рекомендованных международными

организациями, а также национальных практик США, Венесуэлы, Перу, Аргентины,

Австралии, Республики Беларусь и др. в области борьбы с уклонением от налогов;

аргументация, на основе изучения международной практики, введения в Румынии и Республике

Молдова оффшорного сбора, что может в значительной степени содействовать сокращению

негативного влияния налоговых гаваней на национальную экономику, а также пополнению

доходов бюджета.

Научная и практическая значимость работы. Основные выводы и рекомендации,

сделанные в работе, могут быть использованы для развития концепций налоговых гаваней и

уклонения от налогов в условиях интернационализации национальных экономик;

совершенствования методов борьбы с уклонением от налогов и сокращением легального и

нелегального бегства капитала; использования в национальной фискальной практики Румынии и

Республики Молдова преимуществ присущих налоговым гаваням; при разработке концепций

экономического развития оншорных стран, в том числе, Румынии и Республики Молдова.

5

ANNOTATION To the thesis in economics on “Dual nature of tax havens investigated in terms of tax

evasion”, developed by Man Aureliana Chisinau, 2010

Thesis structure. The thesis is structured as follows: introduction, three chapters,

conclusions and recommendations, 14 annexes, bibliography of 189 names, 120 pages of basic

text, 35 figures, 21 tables.

The results are published in 12 scientific papers and science teaching oriented, with a total

volume of 11.35 sheets of copyright.

Keywords: tax haven, the area offshore tax jurisdiction, offshore company, tax evasion,

political anti-offshore, onshore states.

Domain of study and research objectives is the dual nature of tax havens research to

determine possible use of their disadvantages, in order to improve measures to combat tax

evasion in Romania and Moldova, and to use their advantages in order to reduce migration licit

and illicit capital.

Novelty and originality of scientific inquiry is: revealing duality tax havens in its

complexity at different levels of savings by identifying advantages and disadvantages of this

phenomenon, onshore countries, identified on the basis of international practices, the specific

elements of tax havens (such as trade online, using representations for the possible establishment

of companies not engaged in his business, but only through subsidiaries in other countries etc.),

to reflect their tax policies (trade and investment, etc.), of some onshore states, namely Romania

and the Republic of Moldova, arguments need use tax practices applied in Romania and

Moldova to counter offshore methods recommended by international organizations and used by

the U.S., Peru, Venezuela, Argentina, Australia, Republic Belarus, in order to reduce tax

evasion, the argument, based on international experience, the need to introduce the tax practice

of Romania and Moldova, offshore tax, which would contribute largely to reducing the negative

impact of tax havens national economies and to expanding tax revenues of states.

Theoretical significance and applied value of the work. The scientific rations of the thesis

could help to develop the concepts of tax avoidance and tax heaven in terms of

internationalization of national economies, to improve methods to combat tax evasion and reduce

or stop illicit and licit escape of capital, and the application in practice national tax of benefits

arising from tax havens, and the development of concepts of economic development of onshore

countries such as Moldova and Romania.

6

Lista abrevierilor

ANAF Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

ANV Autoritatea Naţională a Vămilor

ARIS Agenţia Română pentru Investiţii Străine

BHO British Home Office

CEE Comunitatea Economică Europeană

CFC Companie Străină Controlată

CIT Corporate Income Tax

FATF Financial Action Task Force (Forţa Operaţională de Acţiune Financiară)

FMI Fondul Monetar Internaţional

FSF Forumul pentru Stabilitate Financiară

GATT Acordul General de Tarife şi Comerţ

(General Agreement on Tariffs and Trade)

GDP Gros Domestic Product

IBC Compania de Afaceri Internaţională

(International Business Company)

ISD Investiţii Străine Directe

ITR Implicit Tax Rate

LLC Asociaţie cu Răspundere Limitată (Limited Liability Company)

NCA National Customs Authority

NAFA National Tax Administration Agency

OCDE Organizaţia pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică

(Organization for Economic Cooperation and Development)

OFC Centru Financiar Offshore (Offshore Financial Center)

OMC Organizaţia Mondială a Comerţului

PIB Produsul Intern Brut

PIT Personal Income Tax

PNB Produsul Naţional Brut

SFS Serviciul Fiscal de Stat

TVA Taxa pe valoarea adăugată (VAT-Value Added Tax)

UE Uniunea Europeană

ZEL Zonă economică liberă

7

CUPRINS

Adnotare.........................................................................................................................................3

Lista abrevierilor...........................................................................................................................6

Introducere………………………………..………………………………………………......….9

1. Aspecte teoretice privind paradisurile fiscale şi impactul acestora asupra economiilor

moderne..................................................................................................................................16

1.1. Abordări conceptuale privind paradisurile fiscale…….…….................................................16

1.2. Dualitatea paradisurilor fiscale şi formele de manifestare a acesteia...…..............................27

1.3. Concluzii la capitolul 1………….………………………………………………………......48

2. Evaziunea fiscală generată de paradisurile fiscale: motive, consecinţe şi diminuarea

acesteia....................................................................................................................................50

2.1. Fenomenul evaziunii fiscale: aspecte teoretice şi legislative..................................................50

2.2. Metode de minimizare a obligaţiilor fiscale prin utilizarea companiilor offshore.................60

2.3. Analiza practicii mondiale privind diminuarea evaziunii fiscale…………...…………........77

2.4. Concluzii la capitolul 2………………………………...……………………………….…...89

3. Probleme şi soluţii privind diminuarea evaziunii fiscale generată de paradisurile fiscale

(cazul României şi al Republicii Moldova)..........................................................................90

3.1. Studiul comparativ al fiscalităţii în România şi Republica Moldova ....................................90

3.2. Analiza evaziunii fiscale în România şi în Republica Moldova.............................................98

3.3. Direcţii de diminuare a evaziunii fiscale.......................................................................... ...109

3.4. Concluzii la capitolul 3…………………………………………………...…………...…...132

Concluzii şi recomandări……………………………………………………………….…......135

Bibliografie.................................................................................................................................141

Anexa 1. Tabelul A 1.1. Paradisurile fiscale conform clasificaţiei Penn World Table…….......153

Anexa 2. Tabelul A 2.2. Nivelul de manifestare a dualităţii paradisurilor fiscale….…….........154

Anexa 3. Tabelul A 3.3. Caracteristici generale ale companiilor offshore………..……....…...155

Anexa 4. Tabelul A 4.4. Tratamentul fiscal al unei întreprinderi, din Luxemburg, în funcţie de

forma juridică a acesteia……………………………………………………………………......156

Anexa 5. Figura A 5.1. Caracteristici ale evaziunii fiscale ilicite (frauduloase)………..….…..159

Anexa 6. Figura A 6.2. Caracteristici ale evaziunii fiscale licite (legale)………..……….…....160

Anexa 7. Figura A 7.3. Procedeele prin care este săvârşită evaziunea fiscală frauduloasă……161

8

Anexa 8. Tabelul A 8.5. Ţările şi/sau zonele offshore conform Ghidului activităţilor sau

tranzacţiilor suspecte, care cad sub incidenţa Legii cu privire la prevenirea şi combaterea spălării

banilor şi finanţării terorismului a Republicii Moldova………………………………….….....162

Anexa 9. Tabelul. A 9.6. Evoluţia cotelor impozitului pe venitul societăţilor comerciale în ţările

UE ………………………………………………………………………………..…………….163

Anexa 10. Tabelul A 10.7. Cotele maxime ale impozitului pe venitul persoanelor fizice în ţările

UE, în perioada 2003-2009……………………………………………………………………..164

Anexa 11. Tabelul A 11.8. Cotele standard ale TVA în UE………...………………………....165

Anexa 12. Tabelul A 12.9. Facilităţi fiscale în Republica Moldova în anul 2006…..………....166

Anexa 13. Tabelul A 13.10. Facilităţi fiscale suplimentare în 2007-2009 în Republica

Moldova………………………………………………………………………………………...167

Anexa 14. Tabelul A 14.11. Facilităţi fiscale privind zonele economice libere în Republica

Moldova……………………………..………………………………………………….………168

Declaraţia privind asumarea răspunderii.....................................................................................169

Curriculum Vitae al autorului......................................................................................................170

9

Introducere

Actualitatea temei. Globalizarea economiei mondiale, precum şi breşele create în sistemul

fiscal internaţional şi rafinarea strategiilor financiare au creat un climat propice dezvoltării

accentuate a paradisurilor fiscale, care, datorită legislaţiei super-liberale şi regimului de

impunere fiscală foarte indulgent, aduc, pe de o parte, o serie de avantaje ţărilor de amplasare a

acestora. Paradisurile fiscale reprezintă, pe de altă parte, o problemă continuă, prin faptul că

afectează negativ încasările bugetare ale ţărilor cu fiscalitate mai ridicată şi implicit, conduc la

creşterea evaziunii fiscale, în special a celei legale, la ieşirea licită şi ilicită a capitalurilor,

provocând, astfel, instabilitatea financiară, precum şi prin eludarea controlului financiar, crizele

financiare.

Problema evaziunii fiscale, în România şi Republica Moldova, a devenit mai acută începând

cu tranziţia spre economia de piaţă, liberalizarea şi internaţionalizarea economiei, precum şi

datorită apariţiei posibilităţilor de înregistrare a companiilor offshore în paradisurile fiscale.

Complexitatea fenomenului paradisurilor fiscale în economia contemporană, necesită cercetarea

acestuia la diferite niveluri: mondial, naţional (macro- şi microeconomic), motivaţia principală

constând în faptul că paradisurile fiscale, în condiţiile actuale, au devenit parte componentă a

sistemului economic mondial şi a economiilor naţionale, aceasta confirmând actualitatea temei

de cercetare.

Descrierea situaţiei în domeniu şi identificarea problemelor de cercetare. În teză, sunt

luate în considerare rezultatele cercetărilor privind esenţa paradisurilor fiscale, efectelor duale

ale acestora asupra dezvoltării economiilor mondiale şi naţionale, precum şi metodele de

combatere a evaziunii fiscale, generate de acest fenomen, în cele mai importante centre de

cercetări de excelenţă în domeniul economiei şi finanţelor. Dintre acestea, indicăm cercetările

efectuate sub igida FMI (The Implications of the Global Financial Crisis for Low-Income

Countries); UNCTAD (Transfer Pricing); a Organizaţiei Naţiunilor Unite (Mногонациональные

предприятия и распределение дохода между национальными экономиками); a Organizaţiei

pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (Identity Fraud: Tax Evasion and Money

Laundering); Financial Action Task Force (Money Laundering vulnerabilities of Free Trade

Zones); a Băncii Europene de Investiţii (Flying in the face of development: How European

Investment Bank loans enable tax havens); Banca Mondială şi Pricewaterhouse Coopers (Paying

Taxes: The Global Picture); Catto Institute-U.S.A (The Tax Gap Mirage); CF&P Foundation

Prosperitas (Tax Havens: Myth Versus Reality); Tax Justice Network (Why capital flight?),

10

Transparency International Moldova, precum şi alte cercetări apreciate în mediile ştiinţifice, cum

sunt: Raport from the Government Commission on Capital Flight from Poor Countries; Oxfram

Paper Tax havens: releasing the hidden billions for poverty eradication; Tax havens and

development; Forthcoming report from the Institute for Research in Economics and Business

Administration in Bergen “Kunnskapsstatus for hva økonomisk forskning har avdekket om

flernasjonale selskapers internprising i Norge”.

La nivelul academic, problematica paradisurilor fiscale şi a evaziunii fiscale a fost abordată:

- în lucrările cercetătorilor străini: W. Diamond, D. Diamond, C. Dauphin, M. C. De Brie, P.

Charpantier, L. Kiss, C. R. Munday Stephen, D. K. Eiteman, A. L. Stonehill, D. Mitchell şi alţii;

- în lucrările cercetătorilor români: T. Moşteanu, D.D. Şaguna, P. Brezeanu, A. Mănăilă, A.

Horobeţ, C. Bişa, I. Costea, M. Capotă, B. Dancău, Gh. Caraiani, P. Lucian, G. Buzan, A. Gearâp, C.

Ardelean, D. Remus, B. Minoiu, C. Cazacu, L. Voinea, M. Vulpoi, M. Brăescu şi alţii;

- în lucrările cercetătorilor din Republica Moldova: R. Hîncu, T. Manole, E. Fuior,

L.Cobzari, A. Certan, N. Chicu, D. Criclivaia, A. Casian, V. Dandara, A. Suhovici şi alţii.

În marea majoritate a lucrărilor elaborate, predomină cercetarea aspectelor generale ale

evaziunii fiscale. Doar în unele lucrări (autori: R. Hîncu, T. Manole, D. Criclivaia, A. Suhovici,

A. Certan), este reflectată problematica funcţionării paradisurilor fiscale, corelată cu evaziunea

fiscală, generată de acestea.

În contextul teoretizărilor existente, paradisurile fiscale şi fenomenul evaziunii fiscale sunt

cercetate separat. Menţionăm că, deşi atât în Republica Moldova, cât şi în România, s-au efectuat

cercetări vizând problematica paradisurilor fiscale şi cea a evaziunii fiscale, investigarea acestora

în corelare, precum şi elaborarea unor elemente ce fundamentează noutatea ştiinţifică, în acest

domeniu, nu s-au realizat, ceea ce conferă o imagine originală cercetării în cauză.

Scopul şi obiectivele lucrării. Scopul lucrării constă în cercetarea caracterului dual al

paradisurilor fiscale în vederea determinării posibilităţilor de utilizare a dezavantajelor acestora, în

scopul perfecţionării măsurilor privind combaterea evaziunii fiscale în România şi Republica

Moldova, precum şi de utilizare a avantajelor acestora, în vederea diminuării migrării ilicite şi licite

a capitalurilor.

Scopul formulat a determinat următoarele obiective ale cercetării:

sintetizarea abordărilor teoretice privind fenomenul „paradis fiscal” în vederea

interpretării acestuia în raport cu mediul economic contemporan;

delimitarea mai clară, în baza investigării abordărilor teoretice şi conceptuale, a noţiunii

„paradis fiscal” de noţiuni ca: „zonă offshore”, „centru financiar offshore”, „jurisdicţie fiscală

offshore”, în vederea depăşirii problemelor de interpretare diferită a acestora;

11

identificarea în baza recomandărilor OCDE, a trăsăturilor caracteristice paradisurilor

fiscale, în scopul stabilirii ţărilor care aparţin acestei categorii;

cercetarea avantajelor şi dezavantajelor provocate de paradisurile fiscale la diferite

niveluri (mondial, macro- şi microeconomic naţional) în scopul elucidării caracterului dual al

acestora;

cercetarea şi sintetizarea aspectelor teoretice şi legislative privind noţiunea de evaziune

fiscală, în vederea delimitării evaziunii fiscale licite de cea ilicită;

investigarea metodelor de minimizare a obligaţiilor fiscale prin utilizarea companiilor

offshore, în vederea elaborării propunerilor privind eficientizarea controalelor fiscale;

analiza cotelor de impozitare practicate pe plan internaţional, în UE (inclusiv România),

şi în Republica Moldova, precum şi a nivelului presiunii fiscale, în scopul elucidării motivelor de

evaziune fiscală;

generalizarea practicilor mondiale privind combaterea evaziunii fiscale prin intermediul

politicilor anti-offshore, în vederea determinării căilor de diminuare a evaziunii fiscale pe plan

naţional;

studierea experienţei internaţionale privind utilizarea taxei offshore şi impactul economic

al aplicării acesteia;

investigarea posibilităţilor de sporire a rolului zonelor economice libere ca alternative ale

paradisurilor fiscale;

formularea concluziilor şi recomandărilor privind diminuarea evaziunii fiscale generate

de paradisurile fiscale;

elaborarea concluziilor şi recomandărilor privind aplicarea în practicile fiscale naţionale a

avantajelor, generate de paradisurile fiscale.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute constă în următoarele elemente:

sistematizarea şi dezvoltarea abordărilor teoretice privind paradisul fiscal şi noţiunile

afiliate acestuia - zonă offshore, centru offshore, companie offshore, jurisdicţie fiscală offshore,

precum şi extinderea acesteia prin elaborarea definiţiei proprii a paradisului fiscal;

relevarea dualităţii paradisurilor fiscale în complexitatea sa, la diferite niveluri ale

economiilor prin identificarea avantajelor şi dezavantajelor acestui fenomen, entru ţările

onshore;

identificarea, în baza practicilor internaţionale, a unor elemente specifice paradisurilor

fiscale (cum ar fi comerţul on-line, utilizarea reprezentanţelor, posibilitatea înfiinţării de

societăţi, care nu desfăşoară activitate la sediul firmei, ci doar prin filialele din alte ţări etc.), în

12

vederea reflectării acestora în politicile fiscale (comerciale şi investiţionale etc.), ale unor state

onshore, respectiv ale României şi ale Republicii Moldova;

argumentarea necesităţii utilizării în practicile fiscale aplicate în România şi Republica

Moldova a metodelor contra-offshore, recomandate de către organismele internaţionale, precum

şi utilizate de SUA, Peru, Venezuela, Argentina, Australia, Republica Belarus, în vederea

diminuării evaziunii fiscale;

argumentarea, pornind de la experienţa internaţională, a necesităţii introducerii, în

practica fiscală a României şi a Republicii Moldova, a taxei offshore, ceea ce ar contribui, în

bună parte, la diminuarea impactului negativ al paradisurilor fiscale asupra economiilor naţionale

precum şi la completarea veniturilor fiscale ale statelor;

fundamentarea unei noi viziuni privind zonele economice libere, ca alternative ale

paradisurilor fiscale.

Impotanţa teoretică a lucrării: Raţionamentele ştiinţifice ale tezei ar putea contribui la

dezvoltarea conceptelor de paradis fiscal şi evaziune fiscală în condiţiile internaţionalizării

economiilor naţionale; la perfecţionarea metodelor de combatere a evaziunii fiscale şi diminuare

sau stopare a emigrării ilicite şi licite a capitalurilor; precum şi la aplicarea, în practicile fiscale

naţionale, a unor avantaje, generate de paradisurile fiscale.

De asemenea, cercetările ştiinţifice ar putea fi utilizate la elaborarea unor concepte privind

dezvoltarea economică a României şi Republicii moldova. Teza în cauză poate fi consultată la

studierea diverselor cursuri universitare şi postuniversitare pentru specialităţile: “Finanţe”,

“Relaţii economice internaţionale” etc.

Cercetările realizate au contribuit la crearea unor elemente metodologice noi pentru

continuarea investigaţiilor ştiinţifice ulterioare din domeniu.

Valoarea aplicativă a tezei se va manifesta multidirecţional şi constă în:

fundamentarea necesităţii privind introducerea în tratatele, convenţiile de evitare a dublei

impuneri, între România/Republica Moldova şi ţările-paradisuri fiscale, a anumitor clauze

referitoare la evitarea evaziunii fiscale;

precizarea noţiunii de evaziune fiscală, în baza sistematizării abordărilor teoretice şi

prevederilor legislative ale României, prin elaborarea definiţiei proprii a acesteia;

fundamentarea recomandărilor de ordin legislativ privind introducerea, în Codul Fiscal al

Republicii Moldova (Titlul I – Dispoziţii generale), a noţiunii de evaziune fiscală, sau/şi

elaborarea unei legi speciale a Republicii Moldova privind evaziunea fiscală;

elaborarea recomandărilor privind perfecţionarea legislaţiei fiscale din România (Legea

privind combaterea evaziunii fiscale) şi Republica Moldova (Codul Fiscal. Titlul I – Dispoziţii

13

generale) prin explicitarea/introducerea noţiunilor de evaziune fiscală/evaziune fiscală

planificare fiscală, fraudă fiscală, ceea ce ar permite delimitarea clară a evaziunii fiscale legale

de cea ilegală şi ar conduce la diminuarea conflictelor dintre contribuabili şi organele fiscale;

implementarea rezultatelor cercetării, cu referinţă la modalităţile prin care se săvârşeşte

evaziunea fiscală, în legislaţia privind activitatea de control a organelor fiscale cu atribuţii în

domeniul prevenirii şi combaterii evaziunii fiscale din România;

aplicarea unor raţionamente ştiinţifice, care rezultă din teză, în scopul: - perfecţionării

cursurilor la disciplinele specialităţii „Finanţe şi bănci”, ciclul I şi specializării „Finanţe publice

şi fiscalitate”, ciclul II, din cadrul ASEM, - elaborării şi perfecţionării cursurilor în cadrul

Facultăţii de Ştiinţe Economice a Universităţii „A. Vlaicu” din Arad; - elaborării unor aplicaţii

de pregătire profesională a personalului vamal din România.

Aprobarea rezultatelor tezei: Ideile de bază şi recomandările, elaborate în teză, au fost

expuse în lucrările ştiinţifice, prezentate în publicaţiile internaţionale şi naţionale, precum şi la

conferinţele ştiinţifice inclusiv cele internaţionale, astfel:

În reviste ştiinţifice cu recenzenţi:

1. Man A. Consideraţii teoretice privind politica fiscală în Uniunea Europeană. În:

Economica. Chişinău, 2010, nr. 1, p.121-128.

2. Man A., Suhovici A. Politica anti-offshore a Republicii Moldova şi a României în

contextul recomandărilor organizaţiilor internaţionale. În: Intellectus. Chişinău, 2009, nr. 4, p.

36-39.

Articole în culegeri internaţionale:

3. Man A. Teorii şi concepte despre paradisurile fiscale. În: Scientific and Tehnical

Bulletin. Series Economic Sciences and Sociology. Arad, 2006, nr.12-13, p. 65-69.

4. Man A., Grigorie-Lăcriţa N.,ş.a. Evitarea dublei impuneri. În: Impozite şi Taxe.

Bucureşti, 2008 nr.1-2, p 35- 48.

5. Man A., The foreclosed execution of the fiscal claims. În: Economic Science in a

Knowledge Society. Timişoara, 2006, p. 387-400.

6. Man A. Customs policy an instrument of trading policy. În: Scientific and Tehnical

Bulletin. Arad, 2005, p. 53-64.

7. Man A., Grigorie-Lăcriţa N. Sediul permanent în România al nerezidenţilor, persoane

juridice şi fizice. În: Impozite şi taxe. Bucureşti, 2007, nr. 10, p 38-55.

8. Man A, ş.a. Prevederi legale privind reprezentanţele persoanelor juridice străine ,

Tribuna Economică nr. 1-2/2008, Bucureşti, p. 40-45 şi p. 51-54.

14

Materiale ale comunicărilor ştiinţifice:

9. Man A., Boiţă M. Conotaţii teoretice şi practice privind evaziunea fiscală. În:

Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători din 14-15 aprilie 2006. Chişinău: ASEM, 2006,

ed. a IV-a, v. I, p. 261-265.

10. Man A. Corelaţia evaziunea fiscală - economie subterană. În: Simpozionul internaţional

al tinerilor cercetători din 19-20 aprilie 2007. Chişinău: ASEM, 2007,ed. a V-a, v.1, p. 249-252.

11. Man A., Constantin E. Zonele libere. În: Provocări actuale ale dezvoltării durabile în

condiţiile globalizării economiei: a XIII-a sesiune de comunicări ştiinţifice a studenţilor şi

cadrelor didactice, mai 2007. Constanţa, Universitatea „Spiru Haret” 2007, p.311-316.

12. Man A., Risti L. Analiza practicii mondiale a reglării contra offshore. În: Problemele

teoretice şi practice ale economiei proprietăţii intelectuale”; Conferinţa internaţională ştiinţifico-

practică „Inovarea şi susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii” din 27-28 noiembrie 2008.

Chişinău, AGEPI, 2009, p.48-524.

Aprobarea rezultatelor ştiinţifice: Rezultatele obţinute stau la baza unor propuneri

legislative ale Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara-ANV-ANAF, -

unor aplicaţii în vederea pregătirii profesionale a personalului vamal din România; .-unor

iniţiative legislative ale Direcţiei „Administrarea contribuabililor mari” ale Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat în vederea perfecţionării cadrului legislativ fiscal al Republicii Moldova ; - la

elaborarea cursurilor în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice a Universităţii „Aurel Vlaicu” din

Arad; - precum şi unor elaborări ştiinţifico-didactice în cadrul Facultăţii „Finanţe”, ASEM.

Sumarul compartimentelor tezei. Conform scopului şi obiectivelor cercetării, teza este

concepută cu următoarea structură: introducere, trei capitole, concluzii generale şi recomandări,

bibliografie şi anexe.

În „Introducere” sunt argumentate actualitatea, importanţa şi necesitatea temei de cercetare.

Este formulat scopul cercetării şi obiectivele investigaţiei. De asemenea, sunt prezentate elementele

ce formează noutatea ştiinţifică, semnificaţia teoretică şi valoarea practică a rezultatelor obţinute în

lucrare.

În capitolul I, „Aspecte teoretice privind paradisurile fiscale şi impactul acestora asupra

economiilor moderne”, sunt analizate abordările teoretice privind paradisurile fiscale. O atenţie

deosebită s-a acordat cercetării esenţei paradisurilor fiscale, legăturilor strânse ale acestora cu

companiile offshore. În respectivul capitol, se evidenţiază, de asemenea, caracterul dual al

paradisurilor fiscale din punct de vedere al conflictului intereselor la nivel mondial, macro- şi

microeconomic naţional, precum şi necesitatea perfecţionării politicii anti-offshore în vederea

echilibrării şi protejării intereselor economice naţionale.

15

Capitolul II, „Evaziunea fiscală generată de paradisurile fiscale: motive, consecinţe şi

diminuarea acesteia”, este dedicat analizei fenomenului evaziunii fiscale. O atenţie deosebită s-a

acordat cercetării conţinutului, tipurilor evaziunii fiscale, analizei legislaţiei fiscale a României şi

Republicii Moldova privind tratarea noţiunii de evaziune fiscală. Se evidenţiază faptul că, în

Republica Moldova, spre deosebire de România, la nivel legislativ, lipseşte noţiunea de evaziune

fiscală, ceea ce împiedică, într-o oarecare măsură, lupta împotriva acestui fenomen. În acest

capitol, se evidenţiază metodele de diminuare a evaziunii fiscale practicate prin intermediul

companiilor offshore, precum şi analiza practicii mondiale de minimizare a impactului negativ al

practicării paradisurilor fiscale asupra intereselor economice naţionale.

În capitolul III, „Probleme şi soluţii privind diminuarea evaziunii fiscale generată de

paradisurile fiscale (cazul României şi al Republicii Moldova)”, se studiază comparativ,

fiscalitatea din România, Republica Moldova şi cea internaţională, măsurile de combatere a

evaziunii fiscale, la etapa actuală, problemele şi direcţiile de diminuare a evaziunii fiscale

generate de paradisurile fiscale.

Compartimentul „Concluzii generale şi recomandări etalează rezultatele obţinute, sunt expuse

avantajele şi valoarea elaborărilor privind impactul acestora asupra economiei naţionale.

16

1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND PARADISURILE FISCALE ŞI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA ECONOMIILOR MODERNE

1.1. Abordări conceptuale privind paradisurile fiscale

Globalizarea economiei mondiale, precum şi breşele create în sistemul fiscal internaţional şi

rafinarea strategiilor financiare au creat un climat propice dezvoltării accentuate a paradisurilor

fiscale. Paradisurile fiscale atrag un volum mare de investiţii, iar pe de altă parte, existenţa

acestora contribuie la ieşiri masive de capital din ţările cu nivelul înalt al fiscalităţii, în scopul

diminuării poverii fiscale ridicate, ceea ce contribuie la evaziunea fiscală în ţara respectivă.

Având în vedere răspândirea largă a paradisurilor fiscale, precum şi necesitatea minimizării

efectelor negative ale acestora asupra economiei naţionale (respectiv, fenomenul de evaziune

fiscală), se impune, în primul rând, studierea mai profundă a conţinutului paradisurilor fiscale, în

sine.

Încercările de a definitiva un paradis fiscal sunt evidenţiate:

• în dicţionarele economice şi explicative;

• la nivelul unor cercetători;

• la centrele de excelenţă, pe plan naţional şi internaţional;

• în studiile organismelor financiare internaţionale;

Cercetarea acestor surse au permis să constatăm că:

• interpretarea termenului „paradis fiscal”este diferită;

• termenii „paradis fiscal” şi „offshore” sunt apropiaţi, dar nu sunt sinonimi;

• în calitate de sinonim al noţiunii „paradis fiscal”, des se utilizează şi noţiuni ca:

„offshore”, „zona offshore”, „jurisdicţie fiscală offshore”, „centru financiar offshore” etc.

Neclaritatea fenomenului, la nivel de definiţii, necesită, aprofundarea cercetărilor în această

privinţă.

Noţiunea „paradis fiscal” este destul de imprecisă, deoarece nu există criterii unanim

acceptate de specialiştii în domeniu pentru a determina toate elementele importante care stau la

baza existenţei paradisurilor fiscale. Lipseşte definiţia de paradis fiscal atât la nivelul legislativ

naţional, cât şi la nivelul legislativ internaţional.

Paradis fiscal înseamnă, în traducere liberă, port fiscal, astfel, fiind desemnate acele unităţi

teritorial-administrative care asigură condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea

capitalului. Termenul propriu-zis de paradis fiscal este preluat din limba engleză, respectiv, „tax

heaven”, care presupune refugiu, port fiscal. Omul de afaceri este comparat cu un navigator, care

17

îşi caută refugiul. El străbate marea legislaţiilor fiscale şi furtunile sale, care prezumă controalele

şi taxele asupra semnelor exterioare ale bogăţiei, ajungând apoi în paradisul fiscal, care este

portul.

Din analiza dicţionarelor privind această noţiune, se constată următoarele:

1. În dicţionarul englez-român, „paradis fiscal” se interpretează ca „ţară sau zonă, în care

impozitul pe venit este redus; paradis financiar” [79, p. 269].

2. În dicţionarul economic şi financiar, “paradis fiscal” se interpretează ca “ţară care practică

impozite de nivel redus, inclusiv pentru sursele de venituri străine, respectiv, ţara care

încurajează, prin politica sa fiscală, exercitarea, pe teritoriul ei, a anumitor activităţi economice

specifice [129].

3. În dicţionarul „Economic and financial-banking english-romanian dictionary”, editat în

Republica Moldova, autorii acestuia interpretează ca paradis fiscal, „tara cu impozite

scăzute/reduse/joase” [104, p. 488] .

Analiza interpretărilor paradisului fiscal, propuse la nivelul dicţionarelor, arată că fenomenul

se interpretează în mod diferit, astfel: în unele dicţionare, „paradis fiscal”, este ţara cu impozitele

reduse, în alte dicţionare, „paradis fiscal”, este ţara sau zona în care impozitul pe venit este

redus. Abordările diferite privind explicaţia noţiunii „paradis fiscal” necesită precizarea şi

aprofundarea poziţiei autorului privind acest fenomen.

Încercarea definării paradisurilor fiscale este întreprinsă în cadrul mai multor rapoarte. În

1981, la cererea Congresului American, Richard Gordon întocmeşte un raport asupra

paradisurilor fiscale, intitulat „The Gordon Report-Tax Havens and Their Uses by United States

Tax Payers-An Overview”. Potrivit acestui raport, „paradisul fiscal este orice ţară având rate de

impozitare zero sau foarte scăzute asupra unor categorii de venit şi oferă un anumit nivel al

secretului bancar sau comercial” [98, p. 112]. Definiţia dată, în condiţiile actuale, nu reflectă, în

opinia noastră, pe deplin conţinutul paradisului fiscal, deoarece, considerăm că, în această

calitate, sunt cunoscute nu numai ţări, dar şi alte unităţi teritoriale (în interiorul ţării). În acest

sens, exemplificăm câteva state, care au în interiorul ţării unităţi teritoriale paradisuri fiscale:

SUA – Delaware, Nevada, Wyoming; Elveţia- cantoanele: Neuchatel, Freiburg, Zug.

Un raport contemporan, în care se cercetează esenţa şi problematica paradisurilor fiscale în

strânsă legătura cu evaziunea fiscală, este „Report from the Government Commission on Capital

Flight from Poor Countries”. În acest raport, Comisia nu a propus o definiţie exactă a termenului

„paradis fiscal”, dar este de părere că o combinaţie între confidenţialitate şi taxele zero,

caracterizează astfel de jurisdicţii. În opinia Comisiei, confidenţialitatea reprezintă atât normele

şi sistemele care asigură protecţie asupra patrimoniului, informaţiilor bancare şi comerciale,

18

precum şi posibilitatea înfiinţării de filiale în alte ţări şi care să conducă afacerile din acele ţări.

[112, p. 9]. Cu toate că acest raport este destul de contemporan, nu prezintă varianta clară a

noţiunii “paradis fiscal”.

OECD defineşte paradisul fiscal ca fiind o jurisdicţie în cadrul căreia se poate evita plătirea

impozitelor, care, de altfel, ar fi plătite în ţări cu un nivel relativ ridicat de impozitare [184].

OCDE identifică următoarele caracteristici ale paradisurilor fiscale [184]:

- taxe foarte scăzute sau taxe zero pentru veniturile nerezidenţilor;

- confidenţialitate în ceea ce priveşte beneficiarii companiilor, trusturilor şi a conturilor

bancare;

- atragerea de societăţi paravan cu activitate fictivă;

- lipsa schimbului de informaţii eficient, pe probleme fiscale, cu alte ţări şi jurisdicţii.

Mai precisă este definiţia paradisului fiscal, care aparţine cercetătorului Roger Brunet [23, p.

178]. Cercetătorul constată că se numeşte paradis fiscal, un teritoriu în care persoanele fizice sau

companiile, au impresia că sunt mai puţin impuse decât altundeva. Alţi autori consideră că

paradisul fiscal „reprezintă statul sau teritoriul în care o persoană fizică sau juridică se bucură de

un sistem fiscal privilegiat, fie pentru că nu plăteşte impozite, fie pentru că impozitul se

determină în cote mai mici decât în ţara de origine”[23, p. 178-179]. Grupul de cercetători

români: C. Bişa, I. Costea, B. Dancău, caută să extindă cadrul definitoriu al paradisului fiscal.

Pentru ei, paradisul fiscal „reprezintă teritorii care oferă o suită de avantaje fiscale companiilor

offshore înregistrate în jurisdicţiile respective” [14, p. 35].

În opinia noastră, paradis fiscal poate fi numit orice teritoriu (teritorii), în interiorul ţării,

sau ţara întreagă, inclusiv ţările dezvoltate, nu numai statele insulare [ 84, p. 66].

Paradisurile fiscale sunt, uneori, descrise ca fiind „state offshore”, expresie care poate crea

falsa impresie că paradisurile fiscale sunt numai state insulare, ceea ce nu corespunde realităţii.

În condiţiile actuale, fenomenul s-a răspândit nu numai la statele insulare, dar şi la o mulţime

statelor neinsulare. De aici, concluzionăm că noţiunea de „paradis fiscal” în comparaţie cu

noţiunea „offshore” este mai vastă, şi, respectiv, ierarhic superioară noţiunii „offshore”, care,

logic, este aplicabilă numai statelor insulare.

Pentru a defini corect şi în totalitate paradisul fiscal, în opinia noastră, este necesar să se ia

în consideraţie nu numai aspectul teritorial, dar şi alte aspecte importante, care trebuie întrunite

de un paradis fiscal.

Astfel, este important de subliniat că, în afară de fiscalitate redusă, paradisul fiscal se

caracterizează: prin birocraţie scăzută; anonimat; protecţia patrimoniului; protecţia informaţiilor

bancare şi comerciale; o infrastructură bine dezvoltată. Din acest punct de vedere, putem să

19

constatăm că nici Republica Moldova, care are cotă zero la impozit pe venit, nici România nu

sunt incluse în categoria ţărilor paradisurilor fiscale.

Caracteristicile predominante ale paradisurile fiscale sunt prezentate în figura 1.1.

Figura 1.1. Caracteristicile predominante ale paradisurile fiscale Sursa: adaptată de autor în baza sursei [23]

Concluzionăm că, din totalitatea caracteristicilor aferente paradisurilor fiscale, rolul cel mai

important îi revine fiscalităţii reduse. Această concluzie determină completarea definiţiei de

paradis fiscal, de către autor, astfel: paradis fiscal poate fi numită ţara, sau orice teritoriu din

interiorul unui stat, în care se aplică o altă legislaţie fiscală, mult mai permisivă decât în

restul teritoriului statului respectiv sau din afara acestuia, secretul asupra tranzacţiilor

comerciale şi bancare, secretul în ceea ce priveşte acţionarii companiilor, protecţia

patrimoniului etc.

Caracteristicile predominante ale paradisurilor fiscale

Majoritatea paradisurilor fiscale sunt state mici, recent independente, sau teritorii autonome cu o populaţie redusă (Andorra, Liechtenstein, Malta, Monaco, San Marino, Vatican)

Paradisurile fiscale oferă avantajele fiscale, comparativ cu alte entităţi juridice, sau persoane fizice care îşi au rezidenţa pe teritoriul acestora, în scopul atragerii de capital şi stimulării apariţiilor de activităţi necesare asigurării echilibrului economic şi social (Irlanda)

Paradisurile fiscale protejează prin lege operaţiunile financiare sau comerciale realizate de persoane fizice sau juridice (Elveţia, Liechtenstein, Panama)

În majoritatea paradisurilor fiscale, există secretul bancar (Elveţia, BahamasSingapore)

În paradisurile fiscale, lipseşte controlul asupra monedei

Paradisurile fiscale îşi adaptează permanent legislaţia fiscală în concordanţă cu evoluţia acesteia pe plan internaţional (Hong Kong)

20

Din opiniile mai sus analizate, rezultă clar că definirea paradisului fiscal este destul de dificilă,

dar unii autori consideră că „există atâtea definiţii câte paradisuri fiscale sunt”[23, p. 179].

În mediul cercetătorilor, circulă o afirmaţie eronată, potrivit căreia paradisul fiscal reprezintă

un instrument de fraudă fiscală. Această afirmaţie se bazează pe faptul că frauda fiscală este

sancţionată pecuniar şi penal, în timp ce contribuabilii, care utilizează legal avantajele oferite de

aceste entităţi teritoriale, nu sunt sancţionaţi. Această afirmaţie contrazice opinia OCDE, care

publică listele „albe”, „gri” şi „negre” ale ţărilor paradisuri fiscale. Lista ţărilor considerate

paradisuri fiscale de către OCDE, repartizate pe continente, este prezentată în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Repartizarea pe glob a ţărilor şi teritoriilor paradisuri fiscale

Locaţia Ţările şi teritoriile paradis fiscal America şi Caraibe

Anguilla, Antigua şi Barbuda, Aruba, Bahamas, Barbados, Belize, Bermude, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Costa Rica, Republica Dominicană, Grenada, Montserrat, Antilele Olandeze, New York, Panama, Saint Lucia, St Kitts & Nevis, Saint Vincent& Grenadines, Insulele Turks şi Caicos, Uruguay, US Virgin Islands

Africa

Liberia, Mauritius, Melilla, Seychelles, São Tomé e Príncipe, Somalia, Africa de Sud

Europa

Insulele Aland, Alderney, Andorra, Belgium, Campione d’Italia, London, Cipru, Gibraltar, Guernsey, Hungary, Islanda, Irlanda (Dublin), Inguşeţia, Insula Man, Jersey, Liechtenstein, Luxembourg, Madeira, Malta, Monaco, Netherlands, Insula Sark, Elveţia, Trieste,Turkish Republic of Northern Cyprus

Asia şi Orientul Mijlociu

Bahrain, Dubai, Hong Kong, Labuan, Liban, Macau, Singapore, Tel Aviv, Taipei

Oceanul Indian şi Pacific

Insulele Cook, Maldive, Insulele Mariane, Insulele Marshall, Nauru, Niue, Samoa, Tonga, Vanuatu

Sursa: [172]

Problema paradisurilor fiscale, „găuri negre în privinţa finanţelor”, a fost readusă în discuţie

în noiembrie 2008, în perioada cea mai gravă a crizei financiare, la o reuniune a 17 ţări

organizată la Paris, la iniţiativa Germaniei si Franţei. Statele participante au cerut OCDE să

reactualizeze, până la mijlocul anului 2009, lista neagră a paradisurilor fiscale, la care Berlinul

cerea adăugarea Elveţiei. Temându-se să nu figureze pe lista reactualizată, Belgia, Austria,

Luxemburg, Elveţia, Liechtenstein, dar şi Andorra, au anunţat, în ultimul moment, o modificare

a legislaţiilor naţionale privind secretul bancar [139].

Aprofundând definiţia noastră, a paradisului fiscal, dezvoltăm ideea că este mai corect a

susţine că paradisul fiscal constituie un mijloc, un instrument prin care se realizează evaziunea

21

fiscală internaţională, de către contribuabilii aflaţi în căutarea unui tratament fiscal mai avantajos,

şi nu, în mod obligatoriu, un instrument al fraudelor fiscale, ceea ce considerăm că este exagerat.

Cercetarea conceptuală a paradisurilor fiscale nu este completă fără precizarea noţiunilor

afiliate paradisurilor fiscale: „centru financiar offshore”, „jurisdicţie fiscală”, „zonă offshore”,

„companie offshore” etc.

Autorii români, C. Bişa, I. Costea, B. Dancău echivalează termenul „paradis fiscal” cu

termenul „centru financiar offshore”. Ei consideră că termenul „paradis fiscal s-a transformat în

mult mai pretenţiosul centru financiar offshore” [14, p. 35]. Pentru ei, paradis fiscal este sinonim

cu „centru financiar offshore”, tocmai pentru faptul că paradisurile fiscale intenţionează să se

prezinte ca veritabile centre financiare profesioniste, iar prin termenul „centru financiar”, se

poate înţelege şi locul în care societăţile comerciale îşi au numai sediul fiscal, activitatea

desfăşurându-se cu totul în altă parte. După cum afirmă experţii OCDE, este important să se

sublinieze faptul că foarte puţin din crearea de valoare în industria financiară are loc în paradisuri

fiscale clasice, aceasta având loc, în mare parte, în marile centre financiare, cum ar fi Londra,

New York şi Frankfurt. Având în vedere cerinţele prevăzute de pieţele financiare internaţionale

pentru mărimea, locaţia, nivelul de educaţie, infrastructură generală şi expertiză, cele mai multe

dintre paradisurile fiscale clasice nu au capacitatea de a oferi consultanţă financiară.

În opinia noastră, acest aspect reprezintă diferenţa dintre paradisurile fiscale şi centrele

financiare offshore. Considerăm că centrul financiar offshore reprezintă o reţea internaţională la

mega-nivel, care include ţări, companii transnaţionale, structuri financiare internaţionale, regulile

specifice de joc etc.

De asemenea, considerăm că este greşită şi egalarea noţiunilor de „centru financiar offshore”

cu noţiunea „jurisdicţie fiscală offshore”. În opinia noastră, termenul de jurisdicţie offshore

reflectă doar caracterul legislativ (juridic) al relaţiilor dintre teritorii. Având în vedere aceste

considerente, termenul „paradis fiscal” este, deseori, impropriu şi incorect folosit. În acest sens, noi

ne asociem opiniei expuse de către C. Voicu, în lucrarea „Spălarea banilor murdari”, care foloseşte

termenul „jurisdicţie a secretului financiar”. O jurisdicţie a secretului bancar şi financiar va refuza,

aproape întotdeauna, să-şi încalce propriile sale legi cu privire la secretul bancar, chiar şi atunci când

ar putea fi vorba despre o gravă încălcare a legilor unei alte ţări [159, p. 171].

Pe de altă parte, considerăm eronată opinia aceluiaşi autor, care afirmă că „dacă analizăm

strict termenul de paradis fiscal, putem considera că orice ţară din lume poate fi considerată un

paradis fiscal pentru că, într-o formă sau alta, companiilor şi persoanelor fizice străine li se oferă

diferite stimulente pentru a încuraja investiţiile lor şi a promova creşterea economică [159, p.

171]. În primul rând, această afirmaţie contrazice recomandările OCDE, care, periodic, publică

22

listele „negre”, „gri” şi „albe” ale ţărilor-paradisuri fiscale, precum şi criteriile OCDE, necesare

ca ţara respectivă să fie considerată paradis fiscal. Mai corectă, în opinia noastră, ar fi afirmaţia

că diferite politici economice ale statelor, inclusiv ale Republicii Moldova şi României, conţin

unele elemente ale politicilor fiscale, monetare şi valutare, care promovează paradisurile fiscale

în scopul atragerii investiţiilor.

Multe din jurisdicţiile considerate paradisuri fiscale impozitează doar anumite categorii de

venituri, iar impozitele practicate sunt foarte reduse, comparativ cu ţările de origine ale celor,

care folosesc companiile din paradisurile fiscale.

Este necesar de evidenţiat că cele mai multe din ţările considerate paradisuri fiscale asigură

protecţia informaţiilor bancare şi comerciale, ele refuzând să spargă zidurile din jurul secretului

bancar, chiar şi atunci când este vorba de comiterea unei grave încălcări a legilor unei ţări.

Aceste paradisuri fiscale oferă reguli restrictive de secret sau confidenţialitate persoanelor

care fac tranzacţii, îndeosebi cu băncile, fiind prevăzute sancţiuni penale pentru încălcarea

secretului bancar.

În economia unui paradis fiscal, în comparaţie cu economia unei ţări, care este considerată

ca nefiind paradis fiscal (onshore), activitatea bancară tinde să joace un rol mult mai important.

Cele mai multe paradisuri fiscale dezvoltă o politică de promovare a activităţilor bancare

externe, făcând diferenţe de regim juridic între acestea şi cele ale locuitorilor autohtoni.

Paradisurile fiscale prosperă şi în urma activităţilor care generează venituri sub forma

onorariilor şi obţin câştiguri din închirierea imobilelor, din angajarea personalului autohton, din

stimularea turismului.

O creştere a importanţei paradisurilor fiscale a fost remarcată la sfârşitul celui de-al Doilea

Război Mondial. Specialiştii americani în societăţi multinaţionale, D. K. Eiteman şi A. L. Stonehill,

consideră că aceasta se datorează creşterii numărului filialelor unei societăţi-mamă [14, p. 38].

Aceste filiale au servit, iniţial, la extinderea societăţilor-mamă în străinătate, fiind astfel pe

picior de egalitate cu alte societăţi din ţări care permiteau anumite facilităţi fiscale şi pentru a

servi ca loc de refugiu pentru capitalurile destinate a fi reinvestite sau repatriate. Ulterior,

filialele străine au început să fie utilizate ca mijloc de evaziune fiscală.

Filialele au început să fie înfiinţate în ţări cu monedă stabilă, care nu exercitau un control al

schimburilor, aveau un sistem bancar fiabil, guverne care încurajau investiţiile străine pe teritoriile lor şi

care impuneau slab profiturile investitorilor străini sau beneficiile societăţilor rezidente, precum şi

dividendele vărsate către societăţile-mamă. Practic, aceste filiale au început să fie folosite pentru

evitarea fiscalităţii tot mai ridicate din unele state.

23

Paradisurile fiscale au fost printre primele care au beneficiat de dezvoltarea globală,

atrăgând atât în trecut, cât şi în prezent, valori disproporţionate din volumul investiţiilor străine

directe la nivel mondial. Firmele multinaţionale au devenit între timp planificatori de taxe mult

mai duri, această evoluţie contribuind la folosirea filialelor din paradisurile fiscale şi prin urmare,

la dezvoltarea economiei acestor ţări.

Ţările în curs de dezvoltare, precum şi ţările dezvoltate, dar cu venituri mici, s-au străduit să

devină adevărate paradisuri fiscale pentru investitori. În acest sens, cel mai reprezentativ

exemplu îl constituie Irlanda. Această ţară a fost multă vreme o ţară cu venituri mici, în

comparaţie cu standardele vest-europene. În prezent, prin măsurile economice şi fiscale

practicate, Irlanda are unul dintre cele mai ridicate niveluri de trai din Europa, precum şi o rată a

impozitului pe profit foarte mică, menită să atragă investiţii străine de succes, exemplu fiind

faptul că jumătate din manufacturile irlandeze aparţin unor firme cu capital străin. Prin politicile

fiscale pe care le dezvoltă, modelul Irlandei încearcă să fie preluat şi de ţări ca România şi

Republica Moldova, dar într-un ritm lent şi inconsecvent.

Expansiunea enormă a activităţii economice globale a avut menirea de a contribui, în mod simţitor,

la dezvoltarea economiilor paradisurilor fiscale, întrucât avântul mondial al investiţiilor străine directe

a mărit simţitor cererea de operaţiuni în ţările de acest tip, cu scopul evitării/diminuării taxelor.

Majoritatea ţărilor, percep impozite prin reţinere la sursă. Impunerea se face asupra veniturilor

acumulate pe/sau din teritoriul ţării respective de către străini şi sunt taxate la sursă înaintea

repatrierii.

Existenţa tratatelor de evitare a dublei impuneri oferă posibilitatea reducerii sau, în unele

cazuri, a eliminării reţinerii la sursă (reţinerea impozitului în locul de producere a venitului). De

exemplu, o investiţie în Europa de Est beneficiază de avantajele tratatelor de evitare a dublei

impuneri semnate cu ţara de destinaţie, dacă este făcută printr-o companie offshore. Dacă, în ţara

intermediar, există facilităţi fiscale, atunci rezultatul constă în evitarea reţinerii la sursă, precum

şi evitarea impunerii dividendelor la repatrierea lor. Un foarte bun exemplu de o astfel de ţară

intermediar este Cipru, care are o reţea de tratate de evitare a dublei impuneri cu 43 de ţări. Alte

exemple de jurisdicţii potrivite pentru înmatricularea de companii tip holding sunt Marea

Britanie, Danemarca, Liechtenstein, Luxemburg şi Olanda, unul din considerente fiind acela că

aceste ţări au încheiate tratate de evitare a dublei impuneri cu un număr considerabil de ţări,

precum şi faptul că duc o politică fiscală care încurajează înfiinţarea companiilor tip holding.

În contradicţie cu faptul că unele ţări înregistrează succese economice datorate unor

combinaţii extinse de factori (în special, ai celor de producţie), paradisurile fiscale îşi bazează

dezvoltarea pe explozia investiţiilor străine directe graţie creşterii nivelului fiscalităţii mondiale.

24

Fluxurile de investiţii de portofoliu au devenit din ce în ce mai receptive. FMI menţionează

că, în contextul liberalizării contului de capital şi al creşterii încrederii în bursa de valori, fondurile ce

pot fi investite au devenit mai „receptive” la oportunităţile şi riscurile unui grup mai mare de regiuni

şi ţări. Unele ţări au eliminat impunerea anumitor fluxuri de investiţii financiare.

În funcţie de volumul de tranzacţii derulate pe teritoriul paradisurilor fiscale acestea se pot

clasifica în: paradisuri principale şi paradisuri secundare.

În cadrul paradisurilor fiscale principale şi secundare, se pot identifica următoarele grupe de

ţări (vezi figura 1.2., respectiv, tabelul A 1.1 – clasificaţia conform Penn World Table.)

Figura 1.2. Ţările considerate paradisurile fiscale principale şi secundare Sursa: adaptată de autor în baza sursei [14]

Foarte mulţi specialişti asociază termenii „paradis fiscal şi companie offshore”, cu activităţi

imorale, ilegale. Asupra afacerilor, care se desfăşoară în astfel de zone, planează suspiciuni, fiind

considerate dubioase. Majoritatea guvernelor, mai ales ministerele de finanţe din ţările

Paradisurile fiscale principale şi secundare

ţări care nu aplică niciun fel de impuneri asupra veniturilor (Bahamas, Bahrein, Bermude, Insulele Cayman, Nauru, Saint Vicent, Turks şi Caicos, Vanuatu, Monaco)

ţări în care impozitul este stabilit pe o bază teritorială, neimpunerea veniturilor realizate în afara teritoriului (Costa Rica, Hong Kong, Liberia, Filipine, Marea Britanie)

ţări care oferă tratamente speciale companiilor holding, companiilor offshore (Luxemburg, Singapore)

ţări în care sunt scutite de taxe companiile care produc pentru export ( Irlanda)

ţări în care impozitul pe venit sau beneficiu este redus ( Cipru, Insulele Virgine Britanice, Liechtenstein, Elveţia, Jersey, Insula Man, Irlanda)

ţări în care sunt oferite avantaje fiscale companiilor de afaceri internaţionale (Liechtenstein, Elveţia, Olanda, Antigua, Barbados, Jamaica)

ţări care oferă avantaje fiscale specifice societăţilor bancare sau altor instituţii financiare cu activităţi offshore (Elveţia)

25

dezvoltate, susţin o asemenea teorie, datorită incapacităţii acestora de a controla activităţile

companiilor offshore.

În anul 2001, miniştrii de finanţe ai celor mai dezvoltate ţări din lume au luat o decizie care

a schimbat radical geografia economică a planetei. Paradisurile fiscale au primit un vot de blam.

Atâta timp cât banii circulă liber prin lume, fără niciun control şi fără nicio întrebare din partea

autorităţilor, diminuarea şi combaterea evaziunii fiscale vor rămâne doar o noţiune pur teoretică.

Ori, exact acest lucru se întâmplă în aceste paradisuri fiscale. După unele estimări, aproximativ

60% din depozitele în valută mondiale sunt înmagazinate în băncile offshore, iar 35% din

valoarea comerţului mondial de bunuri şi servicii trec prin paradisurile fiscale [98, p. 160].

În diversele discuţii G8 si G20 privind combaterea terorismului internaţional, dintre miniştrii

de finanţe ai ţărilor dezvoltate, s-a înaintat ideea de reducere sau chiar desfiinţare a paradisurilor

fiscale. Dar, dincolo de raţiunile strategice, care stau la baza planului miniştrilor de finanţe ai

ţărilor dezvoltate, se ridică problema implicaţiilor economice. Ca exemplu, doar insula Cipru, cu

o fiscalitate lejeră şi confidenţialitate asigurată în ceea ce priveşte tranzacţiile financiare,

adăposteşte 30.000 de companii offshore, astfel că trei sferturi din PIB-ul ţării este dat de

servicii, în mare parte, bancare, desfăşurate de filialele offshore ale unor bănci internaţionale sau

ale companiilor de avocatură. De asemenea, Singapore sau Bahamas asigură clienţilor un grad

maxim de confidenţialitate şi anonimat pentru firmele înregistrate acolo [163, p. 178]. Pentru

astfel de ţări, o scoatere la lumină a operaţiunilor financiare ar însemna, într-un fel, prăbuşire

economică. Totuşi, aplicarea acestui plan de luptă ar putea restructura din temelii lumea

financiară şi comerţul internaţional, iar consecinţele pot fi dure, nu numai pentru ţările vizate, dar

şi pentru cele care susţin planul, fiindcă o mare parte din propriile companii lucrează tocmai prin

paradisuri fiscale. Aceasta nu înseamnă nici pe departe, că orice operaţiune desfăşurată în

paradisurile fiscale, ocoleşte legea. Practica înfiinţării companiilor offshore a depăşit orice

imaginaţie. Analiştii spun că circa 70% din masa monetară mondială este rulată la umbra

paradisurilor fiscale [163, p. 178].

De cele mai multe ori, pentru firma înregistrată în paradisul fiscal lucrează un avocat, care

deserveşte mai mulţi clienţi, fiecare dintre ei cu sedii în cutii poştale. Este uşor de înţeles, în

acest context, de ce zonele offshore sunt atât de căutate, de către oamenii de afaceri dornici să-şi

reducă impozitele sau de către mafioţii dornici să-şi finanţeze operaţiunile ilegale, departe de

controlul autorităţilor.

Totuşi, companiile create în paradisuri fiscale constituie, de multe, ori o modalitate legală de

investiţii. Avantajele creării unui asemenea vehicul investiţional ţin, în primul rând, de

26

fiscalitate. Dacă investiţia este făcută într-o ţară emergentă, precum România şi Republica

Moldova, mai există şi avantajul protejării investiţiilor de instabilitatea legislativă.

Dintre cele mai cunoscute teritorii, care adăpostesc companii sau corporaţii offshore, sunt:

1. Delaware, care este un stat american şi care dispune de un statut fiscal derogatoriu încă de

la începutul secolului al XX-lea. 200 dintre principalele întreprinderi americane îşi au sediul în

acest stat şi cel puţin o filială în alt stat din teritoriul SUA. Aceste firme reprezintă 43% din

societăţile cotate la Bursa din New York. Acest stat este considerat punctul ideal de plecare

pentru a cuceri piaţa americană. Avantajele pe care le prezintă acest stat sunt:

- avantaje juridice: supleţea codului societăţilor, facilitează şi simplifică constituirea şi

modificarea statutului unei societăţi. Jurisprudenţa abundentă, oferă o securitate juridică mult

superioară altor state ale SUA şi capacitatea de adaptare la dreptul statului, în funcţie de evoluţia

nevoilor întreprinderilor;

- avantaje fiscale: beneficiul nu este impozitat, obligaţia de a ţine contabilitate se referă

numai la nevoia întreprinderii în legătură cu aceasta fără ca cineva din partea statului să solicite o

evidenţă contabilă. Totuşi, în fiecare an, întreprinderile trebuie să achite Statului Delaware o taxă

în cuantum de cel mult 2000 de dolari. Operaţiunilor comerciale, care sunt generate în Statul

Delaware, li se oferă o flexibilitate şi o protecţie fiscală importantă în raport cu cele ale

societăţilor comerciale înmatriculate în oricare alt stat nord-american.

2. Insulele Cayman. Potrivit opiniilor unor specialişti, principalele bănci din lume (inclusiv

cele europene) au cel puţin filiale în aceste insule. Teritoriul este plasat sub tutela Coroanei

Britanice, el fiind al cincilea teritoriu financiar din lume după Tokyo, New York, Londra şi Hong

Kong. Fondurile mutuale ale ţărilor industriale găsesc în Insulele Cayman un refugiu uşor.

3. Insulele Virgine. Acest teritoriu găzduieşte cel mai mare număr de societăţi de tip

„cochilie” din lume. Numărul companiilor offshore a crescut considerabil în ultimii ani, de la

30.000, la mijlocul anilor 90, la 400.000 în prezent.

4. Insulele Bermude sunt considerate „laboratorul mondial” al companiilor de asigurări şi

reasigurări, capitalurile care existau în jurul anilor 90 s-au dublat până astăzi.

5. Luxemburg şi Elveţia sunt două ţări europene cu o reputaţie istorică în privinţa

„ospitalităţii fiscale”, activele estimate însumând aproximativ 100 miliarde dolari.

6. Liechtenstein - acest teritoriu foarte mic, situat între Elveţia şi Austria, găzduieşte active

estimate la 100 miliarde dolari SUA.

Generalizând cele expuse mai sus putem afirma că principalele caracteristici ale paradisurilor

fiscale sunt: fiscalitatea redusă, anonimitate, protecţia patrimoniului şi o infrastructură bine dezvoltată.

Anume, aceste caracteristici sunt atrăgătoare pentru oamenii de afaceri care deschid companii offshore

27

în paradisuri fiscale. Dar, din punctele de vedere ale autorităţilor publice, statele dezvoltate oferă

fiscalitate redusă şi anonimitate, avantaje oferite şi de paradisuri fiscale , acestea putând duce la

practicarea evaziunii fiscale prin intermediul companiilor multinaţionale. Dualitatea paradisurilor

fiscale la nivel mondial, macro- şi microeconomic va fi analizată mai amănunţit în următorul paragraf.

1.2. Dualitatea paradisurilor fiscale şi formele de manifestare a acesteia

Complexitatea fenomenului paradisurilor fiscale, în economia contemporană, necesită

cercetarea acestuia la diferite niveluri: mondial (mega-nivel), macro- şi microeconomic, atât din

punct de vedere al paradisurilor fiscale, cât şi al teritoriilor onshore, dat fiind faptul că în

condiţiile globalizării, paradisurile fiscale au devenit, concomitent, parte componentă a

sistemului economic mondial şi a economiilor naţionale. Utilizarea avantajelor oferite de

existenţa paradisurilor fiscale atât la nivelul mondial, cât şi la nivelul naţional, este posibilă

datorită activităţii companiilor offshore, în cadrul acestora.

La fiecare din nivelurile indicate, prin combinaţia avantajelor şi dezavantajelor, se manifestă

dualitatea paradisurilor fiscale. Principalele avantaje şi dezavantaje oferite de paradisurile fiscale

sunt arătate în tabelul A 2.2. Avantajul esenţial al utilizării paradisurilor fiscale îl reprezintă

concurenţa fiscală şi prin aceasta stimularea optimizării fiscale la nivel global.

Aspectul extensiv vizează impactul paradisurilor fiscale asupra relaţiilor economice şi

financiar-bancare internaţionale la nivelul mondial, luând în considerare faptul că paradisurile

fiscale deschid hotarele între ţări, astfel contribuind la mobilitatea capitalului.

Atragerea capitalului străin prin intermediul paradisurilor fiscale reprezintă o modalitate

sigură a intensificării concurenţei economice între ţări, condiţionând efecte pozitive în economia

mondială (oferirea facilităţilor, îmbunătăţirea prestării serviciilor etc.), ceea ce sporeşte

beneficiile participanţilor la sfera producerii şi prestării serviciilor.

Economia mondială nu poate să se dezvolte şi fără centrele financiare offshore, care sunt o

componentă prioritară în sistemul de decontări internaţionale.

Reflectând asupra importanţei crescânde în sfera finanţelor internaţionale, centrele

financiare offshore, într-o mare măsură, au îmbunătăţit imaginea paradisurilor fiscale. Astăzi,

baza financiară de fonduri investiţionale a offshore-urilor, în volum de 5 trilioane dolari SUA,

reprezintă o necesitate considerabilă în operaţiunile zilnice realizate de agenţii economici şi

instituţiile financiare [152, p. 143]. Această necesitate se accentuează, îndeosebi, la transferarea

proprietăţii private, vânzând activele companiilor înregistrate în paradisurile fiscale, fapt, care nu

presupune transferarea dreptului de proprietate.

28

Dezavantajele, la nivel mondial şi naţional datorate existenţei paradisurilor fiscale, se

manifestă prin:

- creşterea evaziunii fiscale;

- pierderi fiscale ale ţărilor onshore;

- migrarea licită şi ilicită a capitalurilor din ţările dezvoltate;

- spălarea banilor

- provocarea crizelor financiare.

- inducerea unor dezechilibre în mecanismele pieţei;

- dislocarea plasamentelor financiare în detrimentul ţărilor în care impozitarea veniturilor

lor este mai ridicată şi mai bine controlată;

- finanţarea şi decontarea unor afaceri ilegale;

- comercializarea de produse interzise;

- finanţarea terorismului etc.

Conform cercetărilor efectuate de către organizaţia Tax Justice Network, pierderile fiscale

ale tuturor ţărilor onshore sunt de aproximativ 225 miliarde USD anual, activele deţinute de către

persoanele fizice în offshore sunt de 11,5 mii de miliarde USD, iar venitul anual care s-ar câştiga

cu aceste active se ridică la aproximativ 860 miliarde USD [173]. În tabelul 1.2, sunt prezentate

pierderile fiscale ale ţărilor onshore, stabilite conform cercetărilor efectuate de către Tax Justice

Network.

Tabelul 1.2. Pierderile fiscale anuale ale ţărilor onshore

Regiunea/ţara Volumul pierderilor

Total pierderi fiscale ale ţărilor onshore 225 mlrd. USD

Total pierderi fiscale UE 100 mlrd. EUR

Total pierderi fiscale Germania 30 mrld. EUR

Total pierderi fiscale S.U.A. 50 mrld. EUR Sursa: adaptat de autor în baza sursei [173]

Statisticile oficiale privind fluxurile financiare ilicite, exacte, nu există, deoarece în

statisticile oficiale ale unei ţări nu sunt înregistrate direct ieşirile de capital ilicit. Cercetătorii

utilizează diverse modele economice de calcul al acestor ieşiri de capital ilicit şi fac diverse

estimări asupra fluxurilor financiare ilicite. Volumul fluxurilor financiare ilicite din ţările

dezvoltate, conform organizaţiei Global Financial Integrity (GFI), este prezentat în figura 1.3.

29

Figura 1.3. Volumul ieşirilor ilicite ale fluxurilor financiare pentru toate ţările în

curs de dezvoltare în perioada 2002-2006 Sursa: [182]

Cercetând datele GFI [182] constatăm că: în 2006, ţările în curs de dezvoltare au avut pierderi

fiscale de aproximativ 858,6 mlrd. USD şi ieşiri ale fluxurilor financiare ilicite de aproximativ 1060

mlrd. USD.; fluxurile financiare ilicite pe o perioadă de 5 ani (2002-2006) au crescut la o rată de

18,2%

Media ieşirilor fluxurilor financiare ilicite pe regiunile lumii, este prezentată în figura 1.4.

Figura 1.4. Media iesirilor fluxurilor financiare ilicite în perioada 2002-2006 Sursa: [182]

30

Din analiza datelor din figura de mai sus, constatăm că cele mai mari ieşiri ilicite ale

fluxurilor de capital sunt în Asia, continent predominant al ţărilor în curs de dezvoltare, iar pe

locul doi din punct de vedere al ieşirilor ilicite ale fluxurilor de capital se află Europa.

Concomitent cu creşterea migraţiei ilicite se observă o uşoară creştere a migraţilor licite de

capital în medie de 3% din PIB-ul anua la ţările în curs de dezvoltare.[182], acestea sunt redate

în tabelul 1.3.

Tabelul 1.3. Ieşirile licite de capital din ţările în curs de dezvoltare, în perioada 2002-2006

mln. dolari Anul 2002 2003 2004 2005 2006

Volumul ieşirilor

licite

92.364

67.141

117.466

175.856

207.607

Sursa: [182]

Din analiza datelor din tabelul de mai sus, se evidenţiază faptul că, în perioada analizată, de

cinci ani, volumul ieşirilor licite de capital mărit esenţial.

Dezavantajele la nivel naţional, asociate paradisurilor fiscale, sunt cele referitoare la

aplicarea politicilor monetare naţionale, care poate deveni mult mai dificilă datorită

internaţionalizării fondurilor offshore şi creşterii ofertei de valută. Astfel, realizarea obiectivelor

politicii monetare poate fi ameninţată. Recentele crize financiare au evidenţiat importanţa unei

supravegheri şi reglementări efective pentru menţinerea funcţionalităţii sistemelor financiare.

În privinţa dezavantajelor ale paradisurilor fiscale, suntem de aceeaşi părere cu cei care

afirmă că prosperitatea paradisurilor fiscale afectează negativ încasările bugetare ale ţărilor cu

fiscalitate ridicată, deşi practica a dovedit că investiţiile din ţările învecinate paradisurilor fiscale

au crescut considerabil. Dintre dezavantajele paradisurilor fiscale, putem menţiona:

• creşterea evaziunii fiscale, în special a celei legale;

• creşterea corupţiei şi a criminalităţii organizate.

La nivel de companie offshore, dezavantajul constă în cheltuielile care implică funcţionarea.

Astfel, cheltuielile sunt generate de:

- taxe sau impozite anuale;

- taxe care se plătesc pentru agentul şi sediul înregistrat;

- plăţi către directorii şi proprietarii nominali. Directorii şi proprietarii nominali se utilizează

în cazul în care directorii şi proprietarii reali nu doresc să fie inscripţionaţi în documentele legale

ale companiei;

- cheltuieli de retransmitere a corespondenţei, aceasta în cazul în care compania cere

partenerilor săi ca scrisorile să fie transmise pe adresa înregistrată;

31

- costuri administrative pentru funcţionarea spaţiului pentru sediu, telefon, fax etc.;

- taxe plătite pentru emiterea sau remiterea diferitelor documente;

- alte costuri adiţionale, în funcţie de necesităţile şi cerinţele proprietarilor şi directorilor.

Există unele categorii de activităţi aparte, care denotă toată contribuţia şi importanţa

regiunilor offshore la nivel macroeconomic. Cea mai mare flotă maritimă din lume, într-un

timp, aparţinea Liberiei, în prezent statului Panama. Dacă flota mondială ar fi onorat permanent

şi conştiincios obligaţiile fiscale faţă de autorităţile guvernamentale în conformitate cu cotele

fiscale impuse de ţările înalt dezvoltate, preţurile la transportarea încărcăturilor ar fi crescut într-

un ritm considerabil şi împreună cu ele şi preţurile la bunurile ce se produc în toată lumea, ceea

ce ar fi provocat la imposibilitatea vânzării lor. Aceasta înseamnă că avantajul constă în

minimizarea preţurilor şi promovarea exportului, respectiv creşterea vânzărilor de mărfuri.

Cele mai importante avantaje ale paradisurilor fiscale, care se manifestă la nivelul

macroeconomic al regiunilor offshore, pot fi grupate în 3 direcţii: avantaje economice, avantaje

sociale şi avantaje tehnico-ştiinţifice.

Avantajele economice sunt:

- sporirea prelevărilor la bugetul de stat;

- prevenirea evaziunii capitalului din economia naţională (prin crearea, pe teritoriul unei ţări,

a unei zone offshore sau a unei zone economice libere);

- micşorarea preţurilor la produsele strategice;

- schimbul de experienţă între ţări;

- dezvoltarea sectorului financiar-bancar naţional;

- sporirea încasărilor valutare;

- accelerarea dezvoltării ţării în întregime şi a teritoriilor concrete ale ţării respective;

- ameliorarea calităţii serviciilor prestate.

Avantajele sociale prezumă:

- creşterea ocupaţiei forţei de muncă şi a nivelului de venituri al populaţiei;

- pregătirea şi perfecţionarea forţei de muncă calificată în baza studierii şi implementării

experienţei mondiale în domeniile finanţelor, managementului, adaptate la cerinţele mondiale

etc.

Avantajele tehnico-ştiinţifice prefigurează introducerea tehnologiilor informaţionale

străine noi .

Astfel, paradisurile fiscale sunt privite ca o modalitate eficientă de dezvoltare economică a

ţării, în ansamblu, sau a unei regiuni a ţării, creând, pe de o parte, condiţii favorabile

nerezidenţilor şi astfel, acumulând un volum necesar de investiţii.

32

Astfel, în Olanda, una din ţările dominante după volumul investiţiilor străine în Republica

Moldova, în anul 2006, au fost înregistrate circa 20 000 aşa-numite „companii poştale, 43% din

beneficiarii acestora erau firme înregistrate în paradisuri fiscale tradiţionale: Cipru, Insulele

Cayman, Elveţia etc. În afară de aceasta, în Olanda erau înregistrate circa 12,5 companii

financiare speciale (Special Financial Institutions – SFI), prin care, conform datelor Băncii

Centrale a Olandei, au trecut 3600 mlrd. de euro, ceea ce înseamnă de 8 ori depăşirea PIB-ului

de atunci al ţării. De asemenea, la mijlocul anilor 2000, în ţară, erau aproximativ 42 mii de

holdinguri financiare din care 5,8 mii au fost gestionate de companii de trust.

La sfârşitul anului 2008, în România, Olanda ocupa locul 2 după investiţiile în capitalul

social, iar în Republica Moldova, ocupa locul 1 după investiţiile în capitalul social. În funcţie de

soldul investiţilor directe nete, la sfârşitul anului 2008, Olanda ocupa, în România, locul 2, ceea

ce reprezintă 17,2%, iar, în Republica Moldova, locul 6, ceea ce reprezintă 5,7% din soldul

investiţiilor străine directe, după cum arată Raportul pe anul 2008 al Băncii Naţionale a

României, respectiv Raportul pe anul 2008 al Serviciului Fiscal de Stat din Republica Moldova.

Din datele furnizate de către Ministerul Economiei al Republicii Moldova, volumul investiţiilor

olandeze, în anul 2009, are o pondere de 17,5 la sută în totalul investiţiilor străine directe.

Atragerea capitalului străin, creşterea gradului de ocupare a populaţiei şi a activităţilor de

antreprenoriat în regiunea respectivă constituie obiectivele primordiale pe care le urmăresc

autorităţile financiare de stat ale acestor ţări, prin stimularea prestării serviciilor offshore. Astfel,

la nivel macroeconomic, paradisurile fiscale contribuie la ameliorarea proceselor economice în

cadrul unei ţări, în vederea realizării următoarelor fenomene:

1. Contribuţia pozitivă asupra balanţei de plăţi a ţărilor onshore. Aceasta este ilustrată

în tabelul următor, luând exemplul Statelor Unite ale Americii.

Tabelul 1.4. Încasările companiilor-mamă americane din licenţele de drepturi de autor (royalty licence) de la filialele străine amplasate în ţările paradisuri fiscale

mln. dolari

Provenienţa încasărilor 1977 1982 1989 2005 Total din ţări-paradisuri fiscale 282 486 1723 13995Total pe plan mondial 2173 3585 10082 37781Cota parte a ţărilor-paradisurilor fiscale (%) 13,0 13,6 17,1 37,1

Sursa: adaptat de autor în baza sursei [184] 2. Sporirea prelevărilor la buget. Facilităţile fiscale oferite companiilor nerezidente

înregistrate în paradisurile fiscale sunt considerabile şi se prezintă ca o scutire totală sau parţială

de la plata impozitelor locale. Aceste facilităţi sunt aplicate numai companiilor ce realizează

activitate financiară în afara ţării de rezidenţă, de aceea, companiile înregistrate în paradisurile

33

fiscale nu au dreptul la o relaţie de parteneriat cu rezidenţii statului dat. În schimb, pierderile

survenite în urma acordării facilităţilor fiscale sunt recompensate prin fluxul de venituri în

bugetul statului generat de colectările din înregistrarea companiilor offshore şi alte colectări

adiţionale.

3. Dezvoltarea sistemului financiar-bancar. Actualmente, paradisurile fiscale includ

jumătate din cele mai importante centre bancare implicate în finanţele corporative şi investiţiile

individuale [182]. Dezvoltarea sistemului bancar, asigură rapiditate în efectuarea operaţiunilor

bancare, atât în interiorul, cât şi în exteriorul ţării, aduce importante venituri la bugetul statului,

din taxe de licenţă de funcţionare a băncilor.

4. Atragerea fondurilor de investiţii. Boomul al investiţiilor în regiunile offshore, care, în

conformitate cu datele statistice, formează un volum total al activelor de circa 1 tril. dolari SUA,

care, deja, reprezintă o concurenţă puternică pentru întreaga industrie financiară din SUA

[182].

5. Prevenirea corupţiei şi birocraţiei. Este foarte important de menţionat liberalismul şi

flexibilitatea sistemului existent în zonele offshore, aceste facilităţi sunt de actualitate, îndeosebi

în state caracterizate printr-un nivel înalt al birocraţiei şi corupţiei. Astfel, este redusă la

maximum procedura înregistrării companiei, licenţierii, evidenţei documentare, sunt simplificate

cerinţele aferente convocării adunării acţionarilor, de asemenea, posibilitatea emiterii acţiunilor

la purtător.

6. Ocuparea forţei de muncă autohtone.

Astfel, rolul paradisurilor fiscale în economia contemporană este enorm şi experienţa multor

ţări a demonstrat acest fapt, iar multitudinea avantajelor fiscale şi non-fiscale oferite companiilor

offshore condiţionează atractivitatea crescândă a acestor regiuni şi încorporarea lor în sfera

financiară internaţională, ca rezultat al existenţei unei posibilităţi de a minimiza impozitarea şi al

unei garanţii reale de asigurare a capitalului.

În opinia noastră, ţările cu economii slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare, cum este cazul

României şi al Republicii Moldova, pot să implementeze unele caracteristici al politicii

promovate în paradisurile fiscale în sistemul legislativ şi funcţional din mai multe considerente:

• creşterea prelevărilor la bugetul de stat în urma taxelor de înregistrare şi licenţiere etc.;

• posibilitatea sporirii volumului investiţiilor atrase;

• crearea locurilor noi de muncă şi ca rezultat, scăderea ratei şomajului;

• dezvoltarea infrastructurii serviciilor ca urmare a atragerii capitalului străin.

34

Impactul paradisurilor fiscale asupra relaţiilor financiar-bancare la nivel microeconomic este

reflectat mai mult în avantajele utilizării paradisurilor fiscale. Cercetarea efectuată arată că, la

acest nivel, paradisurile fiscale prezintă o serie de avantaje:

- pentru persoanele juridice:

- în anumite ţări, veniturile sunt impozitate în anul următor realizării lor, impozitul fiind

calculat pe ansamblul veniturilor naţionale şi străine. Acest fapt permite firmelor care au filiale

în străinătate să plătească impozite mult mai târziu, firmele putând să utilizeze aceste sume de

bani o perioadă mult mai îndelungată;

- aceste ţări sunt adesea folosite pentru a tranzacţiona brevete, mărci şi procedee de

fabricaţie, care constituie bunuri încorporate;

- folosirea unui paradis fiscal facilitează elaborarea şi punerea în circulaţie a documentelor

comerciale, justificând astfel respectarea reglementărilor comerciale;

- conturile în monede convertibile şi secretul bancar pot facilita obligaţiile gestionarilor, în

perioada de fluctuaţie a monedelor şi a impozitelor pe dobânzi;

- înfiinţarea unei filiale într-un paradis fiscal permite o mai mare supleţe şi o discreţie mărită

în gestiune;

- o filială înfiinţată într-un paradis fiscal poate fi utilizată de o firmă ca punct de cumpărare

pentru propriile sale mărfuri, care vor fi revândute altor firme din străinătate, profitându-se de

remizele obţinute fără a pierde beneficiul vânzării;

- înfiinţarea unei filiale într-un paradis fiscal permite cumpărarea de materii şi materiale la

preţul pieţei locale, fapt care permite realizarea de beneficii neimpozabile;

- firmele multinaţionale interesate să devină propriul lor asigurător, înfiinţează companii de

asigurări captive, datorită costurilor ridicate ale asigurărilor, precum şi datorită caracterului

neasigurabil al unora dintre activităţile lor.

În tabelul 1.5, este arătat avantajul companiilor-mamă din SUA, provenit de la încasările

acestora de la filialele străine amplasate în ţările paradisuri fiscale.

Tabelul 1.5. Încasările din licenţele de drepturi de autor (royalty licence) ale companiilor-mamă din SUA, de la filialele străine amplasate în ţările paradisuri fiscale (1977-2005)

mln. dolari Ţările / An 1977 1982 1989 2005 Belgia 104 149 326 580 Irlanda 10 39 255 4285 Luxemburg 2 1 5 91 Olanda 107 166 633 1589 Bermude 2 10 4 (D) Hong Kong 3 14 94 393 Singapore 10 24 151 2278

Sursa: adaptat de autor în baza sursei [186]

35

Din datele prezentate în tabelul de mai sus, se observă că sumele încasate din licenţele de

drepturi de autor (royalty licence), de companiile-mamă din Statele Unite ale Americii, au

crescut considerabil.

Figura 1.5. Avantajele paradisurilor fiscale pentru companiile offshore Sursa: adaptată de autor în baza sursei [14]

Avantajele fiscale legate de companiile offshore înregistrate în paradisurile fiscale le putem

grupa astfel:

- în avantajele fiscale directe, ce se acordă investitorilor, ţinând cont de faptul, că venitul

obţinut se impozitează în ţara, în care compania offshore este înregistrată;

- indirect, în beneficii suplimentare, precum anonimatul complet (datele de identificare a

acţionarilor nu fac parte din categoria informaţiilor publice), lipsa obligativităţii ţinerii

contabilităţii, creşterea prestigiului etc.

Beneficiile suplimentare sunt formate din beneficii independente de impozite şi constau, pe

de o parte, în lipsa obligativităţii ţinerii registrelor contabile, iar pe de altă parte, în posibilitatea

anonimatului pentru adevăraţii proprietari şi directori. Evident, nu toate paradisurile fiscale

acordă astfel de beneficii. Nu trebuie, însă, neglijat faptul că, beneficiile suplimentare aferente

constituirii companiilor offshore constau în minimizarea obligaţiilor fiscale datorate bugetului.

Trebuie subliniat faptul că, deşi companiile înregistrate în paradisurile fiscale sunt adesea

considerate companii scutite de impozit, în nici o parte a lumii nu există companii scutite

Avantajele pentru companiile offshore

fiscalitate minimă sau zero, singura obligaţie reducându-se la plata unei taxe anuale de înregistrare

un grad ridicat în simplitatea evidenţelor contabile, acestea fiind conduse pentru a răspunde nevoilor firmei, fără a avea drept scop prezentarea unui bilanţ contabil autorităţilor locale

confidenţialitatea operaţiunilor şi a numelui investitorilor garantată de legislaţia locală, oferindu-se astfel anonimat în afaceri atât referitor la acţionari (prin acţiuni la purtător – bearer shares), cât şi prin modul de reprezentare a acestora prin mandatari, aşa-numiţii „oameni de paie”

un grad ridicat în flexibilitatea şi operativitatea în înmatricularea companiilor, timpul de înmatriculare fiind, în general, de cel mult 24 de ore, fără a fi solicitată prezenţa investitorului, cea care realizează înmatricularea fiind o agenţie de specialitate

inexistenţa controalelor şi a restricţiilor valutare (moneda utilizată este la latitudinea operatorului)

36

complet şi legal de orice sarcini financiar-fiscale. În general, regimul fiscal diferă în funcţie de

specificul fiecărei ţări [14, p. 64]:

- în unele ţări legislaţia nu permite decât obţinerea de venituri din străinătate, care vor fi

scutite complet de plata impozitului. În acest caz, compania este obligată să plătească o taxă

anuală fixă, independentă de cifra de afaceri şi de profitul societăţii (Insulele Virgine Britanice,

Bahamas, Belize);

- în alte ţări, impozitul nu depinde de cifra de afaceri, ci de capitalul înregistrat al societăţii

(Liechtenstein);

- în ţările în care legislaţia permite şi derularea comerţului intern, nu toate veniturile sunt

scutite de impozit. Astfel, sunt scutite de impozit doar veniturile obţinute din activităţi

desfăşurate peste hotare, iar veniturile obţinute din comerţul intern se impozitează pe baza unei

rate liniare (Panama, Hong Kong);

- derularea afacerilor în afara teritoriului în care a fost încorporată compania, pentru a

beneficia de scutirea de taxe şi impozite;

- amplasarea unui domiciliu jurisdicţional în paradisul fiscal (sediu la o adresă fie şi o cutie

poştală, sau o firmă de avocatură specializată), prin care să se asigure menţinerea legăturii cu

conducerea exclusivă a firmei, retransmiterea corespondenţei;

- realizarea unei legături permanente cu autorităţile locale, prin angajarea unui reprezentat;

- evitarea activităţilor de natura: asigurărilor şi reasigurărilor, operaţiunilor bancare, scheme

de pensionare sau investiţii comune (fonduri mutuale), brokerajul titlurilor imobiliare. În situaţia

în care companiile doresc efectuarea tocmai a acestor activităţi, acestea trebuie să obţină o

licenţă specială în acest sens.

La nivel microeconomic, beneficiarii avantajelor oferite de paradisurile fiscale sunt, în mare

parte, entităţile offshore. Ca formă de constituire, companiile offshore se diferenţiază de la o

jurisdicţie la alta. Cele mai importante şi mai des întâlnite forme de constituire a entităţilor

offshore, precum şi caracteristicile acestora, sunt prezentate în tabelul A 3.3.

1. Companiile nerezidente (Non-resident Company). Compania nerezidentă face ca

obligaţiile faţă de statul de încorporare să fie reduse considerabil:

- se evită obligaţia de a menţine un sediu şi personal în statul de încorporare;

- nu este necesară depunerea bilanţului contabil;

- obligaţiile faţă de autorităţi constau într-o taxă anuală care se poate ridica la câteva sute de

dolari.

Compania nerezidentă este înmatriculată în cele mai multe cazuri într-o zonă caracterizată de

fiscalitate redusă, ea se va supune legislaţiei fiscale din ţara de domiciliu fiscal. În general, aceste

37

companii se folosesc atunci când se doreşte creşterea complexităţii (şi în acelaşi timp a siguranţei)

montajului financiar prin interpunerea unei jurisdicţii cu prestanţă. Spre exemplu, astfel de companii-

ecran înregistrate în Anglia, se folosesc de către firmele din statele dezvoltate, pentru a interpune o

ţară cu prestigiu în relaţiile lor cu entităţi din centrele offshore notorii (Bahamas, Insulele Cayman,

Insulele Bermude etc.).

Pentru a evita presiunile fiscale, de obicei companiile nerezidente sunt domiciliate fiscal tot în

jurisdicţii offshore, printre cele mai cunoscute, se numără Insula Sark şi Cipru.

În concluzie, se poate aprecia că astfel de companii sunt înfiinţate pentru a beneficia de

imaginea şi caracteristicile oferite de o anumită jurisdicţie onshore/offshore, fără a-şi asuma

costurile administrative şi de operare exagerate, aferente şi direct proporţionale cu nivelul

jurisdicţiei de înregistrare.

Sintetizând cele de mai sus, putem afirma că principalele avantaje de care se bucură

companiile nerezidente sunt:

• reducerea considerabilă a obligaţiilor fiscale faţă de statul în care sunt înmatriculate;

• se evită obligaţia de a menţine un sediu şi personalul aferent în statul de încorporare;

• nu este necesară depunerea bilanţului contabil;

• de regulă, obligaţiile faţă de autorităţi se rezumă la nivelul unei taxe anuale de câteva sute

de dolari.

Principalul punct vulnerabil al acestei forme de constituire a unei companii îl reprezintă

lipsa de protecţie a companiei, care, deşi este înregistrată într-o zonă cu fiscalitate redusă, se

supune fiscalităţii din ţara de domiciliu.

Înfiinţate cu scopul de a beneficia, pe de o parte, de avantajele particulare oferite de anumite

centre offshore, companiile nerezidente sunt afectate de dezavantajul costurilor mari de

întreţinere.

2. Companiile exceptate sau scutite (Exempt Company). Pentru a putea beneficia de

avantajele caracteristice acestui tip de societăţi, companiile exceptate trebuie să îndeplinească toate

cerinţele legate de asigurarea prezenţei în jurisdicţie, fie chiar şi prin intermediul unei firme de

consultanţă specializată în reprezentare. Responsabilitatea pentru îndeplinirea condiţiilor de păstrare

a statutului de „companie exceptată”, în cazul reprezentării prin firmă specializată, revine

furnizorului de servicii de reprezentare.

Avantajele principale ale companiilor exceptate sunt:

• întreaga protecţie oferită de legile statului în care au fost încorporate;

• confidenţialitate;

38

• dreptul de a rezolva conflictele în instanţele judecătoreşti locale;

• tratamentul fiscal preferenţial;

• obligaţia de a întreţine o reprezentanţă în teritoriu;

• asigurarea reprezentării în jurisdicţie prin intermediul unei firme specializate ale cărei

costuri se ridică la cel mult 1000 de dolari anual.

3. Compania Internaţională (IBC - International Business Company). se caracterizează

prin următoarele caracteristici (vezi figura 1.6.)

Figura 1.6. Principalele caracteristici ale companiilor internaţionale Sursa: adaptată de autor în baza sursei [25]

4. Asociaţia cu Răspundere Limitată (LLC - Limited Liability Company). Asociaţia cu

Răspundere Limitată este unul din cel mai utilizate tipuri de entitate offshore. LLC-ul este, în fapt,

un parteneriat (o asociere de persoane fizice), în care răspunderea acţionarilor este limitată şi este

definită superior de cota de participare la capitalul social. Această entitate este, o structură hibrid a

două tipuri fundamentale ce caracterizează sistemul economic anglo-saxon: parteneriatul

(partnership) şi compania (company). Pentru explicarea celor doi termeni, prezentăm

următoarele definiţii:

- Parteneriatul „reprezintă, din punct de vedere legal, o asociere de persoane fizice în cadrul

căreia fiecare partener (asociat) răspunde cu toată averea personală. Practic, nu mai există departajare

între bunurile şi rezultatele companiei şi cele ale partenerilor. Un mare avantaj al acestei structuri

constă în faptul că profiturile generate de parteneriat pot fi contrabalansate cu pierderile individuale şi

impozitate numai ca venituri personale ale partenerilor” [14, p. 94].

- Compania, „reprezintă din punct de vedere legal, o persoană juridică în care averea

acţionarilor este protejată prin răspundere limitată, iar profiturile acesteia sunt impozabile atât la

nivelul firmei (corporate tax), cât şi la nivel individual, odată cu distribuirea dividendelor.” [14, p. 94]

În concluzie, LLC-urile constituie rezultanta îmbinării reuşitei a celor două tipuri de

organizaţii comerciale „parteneriat” care conferă profitului caracterul de venit personal cu

Principalele caracteristici ale companiilor internaţionale

flexibilitate şi operativitate la

încorporare

admiterea companiilor cu un singur acţionar

opţiunea de a emite acţiuni la purtător

obligaţii sumare de asigurare a domiciliului (se acceptă şi căsuţă

poştală)

39

implicaţiile fiscale generate de aceasta şi, în acelaşi timp, „compania”, care conferă caracteristici

generatoare de protecţia dată de răspunderea limitată.

În mod frecvent, LLC-urile sunt utilizate, în special, pentru stabilirea companiilor străine pe

teritoriul SUA. În acest mod, poate fi ocolită fiscalitate americană care, de regulă, impune

veniturile persoanelor fizice şi nu impune companiile înregistrate în jurisdicţia statelor americane,

dar care îşi derulează afacerile în afara teritoriului american.

Nerezidenţii SUA sunt taxaţi numai pentru veniturile provenite din relaţiile de afaceri cu

rezidenţii SUA. Dacă societatea obţine venituri din afara SUA şi deţinătorii LLC-ului sunt din

afara ţării, societatea/acţionarii nu datorează impozit pe profitul firmei/acţionarilor. Statul american

nu încurajează companiile autohtone la folosirea acestei strategii fiscale, aplicând drept criteriu

restricţional pierderea creditului fiscal, condiţie neaplicată însă nerezidenţilor.

5. Compania hibridă este caracterizată prin existenţa acţionarilor şi a membrilor-garanţi, care

sunt aleşi, în această poziţie, de către directorii societăţii, cu condiţia unei garanţii asupra datoriilor

societăţii până la nivelul unei sume specificate (de regulă, până la 100 USD). Aşadar, un membru-

garant deţine o datorie contingentă, spre deosebire de acţionar care deţine acţiunile.

Drepturile şi obligaţiile fiecărei categorii sunt stipulate în contractul de societate sau de către

directori în adunările lor, obligaţii care rămân confidenţiale.

Aranjamentele care se fac sunt foarte flexibile şi variate, structura lor fiind constituită de aşa

natură, încât să îndeplinească toate solicitările clienţilor. Acest tip de companii sunt, deseori,

utilizate în calitate de cvasi-trusturi de persoane rezidente în jurisdicţii ale căror legislaţii nu recunosc

trusturile. Acţionarii, în astfel de companii, au drept de vot în baza acţiunilor deţinute, dar fără dreptul

de a participa la dividendele/capitalul/profitul firmei. Membrii-garanţi nu au drept de vot, dar

dobândesc dreptul de a participa la profitul companiei, astfel, încât tot controlul revine acţionarilor,

dar toate câştigurile – garanţilor.

În acest context, concluzionăm că acţionarii, acţionează ca şi cvasi-trusturi, iar toate beneficiile

sunt direcţionate către garanţii ce acţionează ca cvasi-beneficiari.

Principale avantaje ale companiilor hibrid sunt legate de legislaţia de evitare a evaziunii

fiscale existentă în ţările cu impunere ridicată, prin care se urmăreşte impozitarea profiturilor

nedistribuite/netaxate în paradisuri fiscale, or acestea, nefiind obţinute de acţionari, rămân

neimpozitate. Un alt avantaj constă în faptul că aceste companii-hibrid nu se confruntă cu dificultăţi

în obţinerea autorizaţiilor de investiţie în străinătate. Membrii garanţi vor primi un certificat ce atestă

calitatea lor, însă acesta nu reprezintă acţiuni.

40

6. Fundaţiile anglo-saxone au fost create în Common Law-ul britanic, cu scopul de a

sustrage de la plată impozitele pe succesiunea unor averi personale, precum şi cu scopul

protejării averilor în favoarea generaţiilor viitoare.

La temelia acestei entităţi juridice, stă decizia unui fondator de a transfera active către fundaţie (ce

nu are acţiuni) ca o subscriere. Fondatorul alege membrii şi numeşte directorii, iar calitatea de

membru nu e transferabilă şi încetează la deces/demisie. Transferul de avere, în mod indirect, se

realizează prin faptul că directorii-fondatori sunt singurii care pot alege însă noi membri, care de

obicei sunt din aceeaşi familie. Membrii sunt singurele persoane ce pot beneficia de companie,

controlul acesteia rămânând, deci, tot în interiorul familiei.

Fundaţia anglo-saxonă este administrată de directori generali, care, în mod obişnuit, sunt

profesionişti, consultanţi ce conduc operaţiunile zilnice, dar nu pot beneficia decât de remuneraţia

serviciilor lor. Ei nu exercită control asupra modului de alegere a membrilor şi asupra modului în

care aceştia beneficiază de pe urma acestei poziţii.

Trăsătura fundamentală a fundaţiei constă în faptul că însăşi fundaţia este proprietarul bunurilor

pe care le are în grijă, dar fundaţia nu are proprietari, ci doar beneficiari.

7. Trustul este entitatea juridică prin care proprietarul unor valori (imobiliare sau mobiliare)

cedează temporar, din motive fiscale sau succesorale, dreptul său de proprietate unui depozitar (sau

administrator). Întâlnit mai ales în lumea anglo-saxonă, acest mod de organizare este pe deplin

reglementat şi acceptat de legislaţia anglo-saxonă. Aplicabilitatea formei de organizare de tip

„trust” este strict determinată teritorial, deoarece sunt state care nu recunosc în jurisdicţiile lor

conceptul de trust. Trustul este „o entitate legal constituită, cu o proprietate distinctă şi care, spre

deosebire de o companie, nu are capital social. Pe de altă parte, trustul, în mod similar companiei, e o

entitate juridică înfiinţată cu un obiectiv bine determinat” [14, p. 121].

Crearea unui trust se face prin simplul transfer de proprietate către o persoană de încredere în

beneficiul alteia. În ceea ce priveşte documentele aferente creării unui trust, acestea pot fi complexe

sau chiar foarte simple, în funcţie de preferinţele celor care înfiinţează trusturile. Sunt cazuri în care

crearea unui trust se face verbal.

În conformitate cu jurisprudenţa anglo-saxonă, pentru ca actul de creare al unui trust să fie

considerat valabil trebuie îndeplinite anumite condiţii, cum sunt:

- să se demonstreze intenţia creării trustului;

- să se poată demonstra existenţa activelor transferate;

- să existe certitudinea existenţei beneficiarilor.

41

După ce crearea unui trust a fost declarată valabilă, revocarea acestuia se poate face numai în

situaţia în care creatorul şi-a rezervat dreptul de a revoca trustul, în alte condiţii, revocarea acestuia

fiind imposibilă.

Trăsăturile speciale ale trusturilor, care le fac eficiente pentru investitorii internaţionali, sunt:

- confidenţialitatea - trusturile pot fi create fără nicio formalitate;

- simplitatea – trusturile pot fi create printr-un singur document, sau chiar verbal;

- flexibilitatea - crearea trustului nu este condiţionată de niciun fel de autorizaţie.

Dacă avem în vedere interesele unei companii, putem spune că un trust este utilizat pentru:

- păstrarea activelor companiei, pentru o creştere pe termen lung;

- deţinerea acţiunilor uneia sau mai multor companii internaţionale.

Locaţia trustului este locul desfăşurării responsabilităţilor tutorelui/administratorului. În

general, acesta este locul derulării afacerilor tutorelui. Pentru investiţiile offshore, un element

important este acela ca atât grantorul, cât şi administratorul trebuie să se afle într-o ţară diferită de

cea a beneficiarului. Aceasta înseamnă că ei nu trebuie să se afle în ţara beneficiarului sau în

ţările în care acesta are multe afaceri. Acest lucru îl va pune pe beneficiar la adăpost de citaţia

sau puterile coercitive ale guvernelor acelor ţări.

8. Compania de asigurări captivă (captive insurance company). Aceste companii se

reasigură în offshore şi utilizează apoi sumele disponibile, acţionând, de fapt, ca nişte fonduri

închise de investiţii în favoarea unui număr fix de participanţi (asiguraţii).

Prin companie captivă „înţelegem o companie deţinută de o altă societate în scopul optimizării

operaţiunilor internaţionale şi, uneori, a reducerii sarcinii fiscale” [14, p. 117]

Multitudinea formelor de manifestare a companiilor captive conduce la gruparea lor după mai

multe criterii.

Din punct de vedere al raportului dintre jurisdicţia de înregistrare a companiei captive (care

coincide, uneori, cu rezidenţa sa fiscală) şi rezidenţa fiscală a societăţii-mamă, precum şi de

legăturile ce se stabilesc între compania-captivă şi compania-mamă, companiile captive se clasifică în:

Companii onshore (companii captive interne) – „sunt societăţi înmatriculate în ţara gazdă ce îşi

desfăşoară activitatea în această ţară, fiind supuse regimului fiscal local.”

Companii offshore (companii captive străine) – „sunt societăţi înmatriculate în ţara-gazdă ce îşi

desfăşoară activitatea în afara acelei ţări, în conformitate cu legislaţia din ţara-gazdă” [ 14, p. 118].

Acestea constituie majoritatea covârşitoare a companiilor captive, respectiv 85% din total şi sunt

situate în ţările ce oferă facilităţi fiscale, impozite reduse sau chiar scutiri şi alte avantaje.

Pentru a beneficia de avantajele obţinute în offshore de companiile captive, un grup de companii

de asigurări captive şi instituţii financiare formează, tot în offshore, o companie de reasigurare.

42

Acţionarii societăţilor plătesc prime de reasigurare care trebuie să fie în majoritatea lor, pentru

afaceri din afara ţărilor de rezidenţă sau de operare a reasigurătorului. Contractele cu reasiguratorul au

răspundere limitată în ceea ce priveşte cazurile de producere a pagubelor la primele plătite pe un

număr de ani, plus un anumit procent din câştigul din reinvestirea fondurilor primite. Reasigurătorul

reinvesteşte primele de asigurare fără a fi impozitat pe venituri/câştigul de capital. În general,

paradisurile fiscale permit acţionarilor să planifice o strategie financiară de contracarare a riscurilor

unor evenimente catastrofale mult mai uşor faţă de alternativa asigurării împotriva riscurilor în ţara

de origine.

Apărut iniţial în Belgia, conceptul „centru de coordonare” sau locul unde se află conducerea

efectivă a firmei este frecvent utilizat în multe ţări. Esenţa constă în faptul că autoritatea fiscală a

ţării respective îi va permite conducerii firmei să-şi exercite toate activităţile în afara

reglementărilor fiscale generale.

Prin intermediul acestor centre de coordonare, ţările cu impunere ridicată, au încercat să atragă

birourile centrale ale companiilor.

În ceea ce priveşte taxarea unor astfel de centre de coordonare, aceasta se va face în urma unor

negocieri între corporaţie şi ţara-gazdă. În acest context, taxarea este, de obicei, redusă. Aceasta este

numai una dintre modalităţile prin care ţările cu fiscalitate ridicată fac regulile jocului.

Atunci când un grup multinaţional decide să-şi stabilească cartierul general într-o zonă cu

fiscalitate minimă, pe lângă avantajele fiscale, care sunt cele mai importante, apar şi alte avantaje, cum

sunt cele de costuri reduse sau avantaje operaţionale.

Acestea sunt, în special, utile pentru activităţi de transport, industria petrolieră, în vederea

asigurării riscurilor (în alt context, asigurarea se poate face numai la costuri foarte mari).

Concluzionând, putem spune că acest tip de companii constituie o categorie aparte a cumpărătorilor

de reasigurări, cunoscând o puternică dezvoltare postbelică, determinată de evoluţia marilor corporaţii

şi de nevoia resimţită de acestea de eficientizare a planificării financiare şi fiscale.

Dacă ne referim la operaţiunile de asigurare externă a companiilor americane, o serie de

paradisuri fiscale au fost şi sunt în mod oficial utilizate pentru înmatricularea companiilor de

asigurări captive: Insulele Bermude, Insulele Cayman, Luxemburg şi Vanuatu. Avantajele unei

astfel de opţiuni constau în [ 169, p. 83]:

- costuri de asigurare mai mici, ca urmare a eliminării costurilor de marketing, vânzare şi a

comisioanelor;

- creşterea rezervelor de lichidităţi, deoarece primele de asigurare sunt la dispoziţia companiei şi

pot fi utilizate pentru finanţarea operaţiunilor sale, în locul plăţilor către companii străine;

43

- posibilitatea de a acoperi unele riscuri speciale (nucleare, transporturi speciale, greve) şi de a

realiza o protecţie mai eficientă;

- acoperire superioară prin întocmirea unor poliţe de asigurare 100% customizate.

Foarte important, pentru alegerea locaţiei unei astfel de companii este faptul că acesteia trebuie

să i se ofere anumite servicii, cum sunt: auditul, consultanţa în domeniu, reasigurători puternici,

servicii suport.

Datorită faptului că un asigurat nu are acces direct şi, în mod normal, la reasigurare, companiile

captive au şi alte motivaţii de a exista, precum:

1) controlul direct al pragului de asigurare;

2) extinderea protecţiei prin asigurare;

3) îmbunătăţirea mişcării fondurilor şi a eficienţei investiţiilor;

4) posibilitatea creşterii investiţiilor;

5) evitarea restricţiilor monetare;

6) plata unor impozite mai mici.

Pentru a putea analiza care este efectul existenţei paradisurilor fiscale asupra economiei

contemporane, este necesar să fie studiat comportamentul fiscal al unei societăţi comerciale,

rezidente într-un paradis fiscal, atât în ceea ce priveşte impactul asupra paradisului fiscal, cât şi

asupra ţării ai cărei cetăţeni sunt investitorii (asociaţii firmei respective).

Un exemplu reprezentativ este cel al unei societăţi comerciale cu capital străin, care are

sediul în Luxemburg. Ducatul de Luxemburg fiind o ţară cu un istoric bogat în ceea ce priveşte

calitatea de “paradis fiscal” şi, în acelaşi timp, fiind membru al Uniunii Europene. De asemenea

Marele Ducat de Luxemburg a investit în România în sectoare importante, cum sunt: industria,

serviciile profesionale, comerţul cu ridicata, construcţiile, transporturile şi agricultura, volumul

acestora fiind: în anul 2005, de 251 milioane euro, în anul 2006 – 304,2 milioane euro, în anul

2007 – 206 milioane euro. Volumul investiţiilor luxemburgheze în România la 31.12.2008 a fost

de 582,6 milioane euro realizate de 738 de societăţi cu participare luxemburgheză. În figura1.7.,

este prezentată evoluţia investiţiilor luxemburgheze în România în perioada 2005-2008:

44

Figura 1.7. Evoluţia investiţiilor luxemburheze în România în perioada 2005-2008

Sursa: [131] Conform Departamentului de Comerţ Exterior al României, cele mai importante investiţii au

fost realizate de următoarele societăţi: International Railway System (material rulant), Delta

Holding (producerea îngheţatei), Cartalux (producerea hârtiei şi cartonului), Transworld

Fertilizers Holding (îngrăşăminte chimice), Rhic Holding (industria hotelieră), Clearwire Europe

(telecomunicaţii), Magenta Holding (fibre, cabluri electrice şi optice), Astra Romana Capital

(cultivarea şi prelucrarea fructelor şi legumelor), Interfinancial ( construcţii civile).

În perioada 2002-2008, importurile româneşti din Marele Ducat de Luxemburg au crescut

(vezi figura 1.8.), acesta fiind încă un motiv pentru care, în studiul de caz, s-a ales ca „paradis

fiscal” Marele Ducat de Luxemburg.

Figura 1.8.Evoluţia importurilor româneşti din Luxemburg

Sursa: adaptată de autor în baza sursei [131] Tratamentul fiscal al unei întreprinderi, în funcţie de forma juridică a acesteia, în Ducatul de

Luxemburg este rezumat comparativ, în tabelul A 4.4.

În condiţiile practicii tot mai răspândite în lumea contemporană de a se utiliza tehnica de

comunicaţie electronică în efectuarea actelor de comerţ (internet, fax), este absolut necesar ca

studiul de caz să aibă în vedere impozitarea veniturilor comerţului electronic.

45

Veniturile din activitatea de comerţ electronic sunt impozabile în Luxemburg, dacă:

- prestatorul comerţului îşi are rezidenţa în Luxemburg;

- prestatorul dispune în Luxemburg de un stabiliment stabil.

Noţiunea de rezidenţă fiscală, în dreptul luxemburghez, pentru o societate comercială,

constă în faptul că, în această ţară, se află sediul său principal sau, mai simplu, sediul statutar,

respectiv locul unde aceasta are stabilită contabilitatea centrală, arhiva, unde se desfăşoară

şedinţele adunării generale, sau unde se concentrează suma activităţilor directe a afacerilor. În

dreptul luxemburghez, sediul principal al unei societăţi este unic. Sediul statutar este sediul

societăţii fixat prin statut.

Astfel, o societate al cărui sediu statutar se găseşte în Luxemburg cu toate că deciziile se iau

efectiv în România, sau în orice altă ţară, se supune legislaţiei luxemburgheze.

Din punct de vedere internaţional, totuşi, criteriul formal al sediului statutar este pe larg

inefectiv, în măsura în care convenţia modelului OCDE prevede că o societate este considerată

ca rezidentă a unui stat unde se găseşte sediul director efectiv. Luxemburgul, pe de altă parte, a

reluat această dispoziţie în toate convenţiile sale internaţionale. În scopul de a beneficia pe deplin

de rezidenţă fiscală luxemburgheză, este, deci, recomandat ca societatea să fie efectiv dirijată de

la Luxemburg, ceea ce implică evident ca decidenţii să fie în mod fizic prezenţi în Marele Ducat.

Dacă o societate comercială este recunoscută rezidentă fiscal în Luxemburg, impozitul

luxemburghez se va aplica asupra venitului său mondial, indiferent de originea acestui venit.

Putem vorbi astfel de obligaţii fiscale nelimitate.

În mod tradiţional, un stabiliment stabil este considerat o instalaţie fixă de afaceri,

permanentă, prin intermediul căreia o întreprindere realizează toată sau o parte din activitatea sa.

Astfel, o întreprindere comercială trebuie să dispună efectiv de o locaţie cu drepturi determinate,

fără să fie necesar ca aceasta să fie în proprietatea sa şi să efectueze în ea toate sau o parte din

activităţile esenţiale, nu şi pe cele auxiliare, şi care să dureze nu mai puţin de 6 luni.

Un stabiliment stabil poate considerat o sucursală, o uzină, un birou, sau un atelier.

Noţiunea de stabiliment este precizat, de altfel, de OCDE [172] în materie de comerţ

electronic, astfel că:

- un site Internet nu este considerat stabiliment stabil;

- în mod contrar, un local dotat cu material informatic, cum ar fi un server, poate constitui

un stabiliment stabil, considerând că funcţiile acestuia constituie un element esenţial în

activitatea întreprinderii, chiar şi în situaţia absenţei personalului din această locaţie.

În cazul societăţilor cu stabiliment stabil, legile fiscale luxemburgheze sunt aplicabile numai

părţii de venituri a societăţii care revin acestui stabiliment.

46

Veniturile comerţului electronic sunt calificate în beneficii sau redevenţe. De exemplu,

atunci când o carte este cumpărată şi revândută pe Internet, se consideră că s-a realizat un

beneficiu, iar în cazul în care, pentru respectiva carte, se obţine dreptul de multiplicare şi de

comercializare a unui număr de exemplare venitul obţinut este considerat redevenţă.

Beneficiul este considerat un venit provenit dintr-o vânzare sau o prestare de servicii. Sunt

considerate generatoare de beneficii următoarele operaţii:

- comanda electronică de bunuri corporale;

- comanda electronică şi transcrierea pe discuri dure de produse digitale;

- asistenţa tehnică sau furnizarea de consultaţie on-line.

Redevenţa constituie remunerarea plătită pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui

drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice.

În general, se consideră că următoarele operaţiuni sunt generatoare de redevenţe:

- comanda electronică şi transcrierea de produse digitale în vederea aducerii sau modificării

în scopuri comerciale;

- furnizarea on-line de procedee de fabricaţie.

Constatăm că, firmele străine ce au în Luxemburg doar un stabiliment stabil, acestea reţin

venituri la sursă pentru activitatea desfăşurată în Marele Ducat sub forma redevenţelor pentru

care plătesc o taxă convenţională în următoarele procente (vezi tabelul 1.6.).

Tabel 1.6. Cotele impozitului pentru redevenţe în diferite state

Ţară străină Cota impozitului legal în ţara respectivă %

Cota impozitului determinat convenţional în Luxemburg %

Germania 25 5

Belgia 15 0

Spania 25 10

Franţa 33,33 0

Grecia 20 7

Irlanda 20 0

Italia 20 10

Polonia 20 10 Portugalia 1 10

Republica Cehă 25 10

Maria Britanie 22 5 USA 20 0


Din prezentarea de mai sus concluzionăm, faptul că, prin fiscalitatea aplicată în comerţul

electronic, Luxemburgul încurajează întreprinderile care au sediul permanent în Ducat, care sunt

dotate atât cu tehnică performantă, cât şi cu mână de lucru calificată.

47

TVA este de numai 15%, ceea ce înseamnă că este favorabil ca sediul firmei să fie în

Luxemburg, să se efectueze tranzacţiile de achiziţii şi vânzare în această ţară , în România, să se

lucreze în lohn, materialele să intre şi să iasă fără taxe vamale şi TVA.

Există posibilitatea facilităţii scutirii de impozit pe dividende 50% sau 100% şi, de

asemenea, celelalte avantaje care decurg din secretul bancar practicat de băncile din Luxemburg.

Aşadar, putem pune întrebarea – de ce ţările dezvoltate nu-şi permit aceste relaxări fiscale?

Putem formula câteva concluzii, în acest sens:

• Având o economie dezvoltată, complexă, cu o reţea de legături în cadrul statal între

componentele sociale, economice, culturale, pe lângă avantaje aceasta le oferă şi un grad ridicat

de „imobilism”;

• Având „tradiţie economică”, ţările dezvoltate sunt mai puţin receptive la schimbare;

• Cadrul politic structurat, într-un anumit mod, constituie, uneori, o frână în schimbare;

• Statutul de ţări dezvoltate le conferă o anume „responsabilitate globală”, creându-se la

nivel statal mentalitatea de a nu accepta riscul schimbării.

În concluzie, putem spune că paradisurile fiscale au un impact pozitiv asupra relaţiilor

financiar-bancare la nivel mondial, macro-şi microeconomic. Efectul negativ se resimte doar

pentru ţările dezvoltate, influenţate de scurgerile de capital în paradisurile fiscale şi evaziunea

fiscală.

Generalizând cele expuse mai sus, putem spune că cele mai importante avantaje oferite de

paradisurile fiscale sunt nivelul scăzut al fiscalităţii, confidenţialitatea şi asigurarea păstrării

capitalului, ceea ce ne arată ce este cel mai important şi solicitat pentru oamenii de afaceri. De

aceea, după părerea noastră, ţările dezvoltate şi unele ţări în curs de dezvoltare, care doresc să

micşoreze influenţa paradisurilor fiscale sau să poată concura cu acestea, trebuie să aibă în

vedere aceste avantaje şi să le introducă în politicele lor economice.

De asemenea, putem spune că cele mai importante dezavantaje generate de paradisurile

fiscale sunt: scăderea veniturilor bugetare şi implicit creşterea evaziunii fiscale, în special a celei

legale, migraţia licită şi ilicită a capitalulilor, creşterea criminalităţii organizate şi extinderea

corupţiei etc. Toate aceste dezavantaje pot fi reduse la minim, dacă autorităţile statului iau unele

măsuri, cum sunt :

- un control asupra tranzacţiilor efectuate prin intermediul paradisurilor fiscale;

- o mai mare transparenţă în ceea ce priveşte activitatea bancară;

- o colaborare bună internaţională (fiscală), între diverse instituţii de control.

48

Dualitatea paradisurilor fiscale la nivel de companie se manifestă prin faptul că, pe de o

parte, companiile offshore se utilizează ca instrument de planificare fiscală, iar pe de altă parte,

pot fi utilizate şi pentru scopuri evazioniste.

Concluzionăm că, la orice nivel, caracterul paradisurilor fiscale are dualitatea accentuată,

determinată, în mare măsură, de dualitatea legislaţiei existente. Este cunoscut faptul că, în

paradisurile fiscale, sunt practicate două legislaţii fiscale:

• legislaţia fiscală care se referă la investitorii străini (nerezidenţi);

• legislaţia fiscală care se referă la cetăţenii proprii, localnicii.

În timp ce legislaţia care se referă la nerezidenţi, în speţă, investitorii străini este foarte

permisivă, legislaţia care se referă la proprii cetăţeni are gradul de permisivitate practicat în toate

ţările lumii.

1.3. Concluzii la capitolul 1

În capitolul 1, sunt analizate abordările teoretice privind paradisurile fiscale. O atenţie

deosebită s-a acordat cercetării esenţei paradisurilor fiscale, legăturilor strânse ale acestora cu

companiile offshore. În respectivul capitol, se evidenţiază, de asemenea, caracterul dual al

paradisurilor fiscale din punct de vedere al conflictului intereselor la nivel mondial, macro- şi

microeconomic.

Se fac următoarele constatări:

- globalizarea economiei mondiale, precum şi breşele create în sistemul fiscal internaţional

şi rafinarea strategiilor financiare, au creat un climat propice dezvoltării accentuate a

paradisurilor fiscale;

-analizând modul în care este interpretată noţiunea de paradis fiscal, constatăm existenţa

unor divergenţe esenţiale de opinii. Se observă substituirea şi /sau echivalarea noţiunii de paradis

fiscal cu noţiuni, ca: zona offshore, centru financiar offshore, jurisdicţie offshore etc. În acest

capitol, este argumentată şi formulată, în interpretarea autorului, noţiunea „paradis fiscal”, în

raport cu mediul economic contemporan;

- paradisurilor fiscale le sunt aferente diferite caracteristici, dar caracteristica cea mai

importantă constă în combinaţia dintre nivelului redus al fiscalităţii, cu secretul bancar şi/sau

comercial şi lipsa controlului asupra monedei etc.;

- existenţa şi dezvoltarea accentuată a paradisurilor fiscale reprezintă o provocare pentru

statele cu nivelul mai înalt al presiunii fiscale. Acest fapt pune în vizorul discuţiilor aspectul

49

impactului negativ, generat de paradisurile fiscale asupra fiscalităţii, şi căile de diminuare a

acestui impact asupra colectării impozitelor şi altor venituri la bugetul de stat;

- utilizarea paradisurilor fiscale are consecinţe duale la diferite niveluri:

a) oferă multe avantaje pentru economia mondială şi anume: intensificarea mobilităţii

capitalului; migrarea capitalului spre economii emergente; intensificarea proceselor de

concurenţă în economia mondială; diminuarea preţurilor la produsele strategice; schimbul de

experienţă, know-how; dezvoltarea sectorului financiar-bancar internaţional etc. Literatura de

specialitate, cât şi practica evidenţiază că atractivitatea paradisurilor fiscale nu constă doar în a

oferi produse financiare cu cerere mare la preţuri scăzute, dar şi capacitatea de inovaţie, de creare

a unor noi produse financiare şi capacitatea de aplicare a unor strategii de marketing sofisticate.

b) utilizarea paradisurilor fiscale influenţează negativ colectarea veniturilor fiscale la nivel

statal, fapt ce duce la necesitatea elaborării politicii interne de luptă contra offshore, în vederea

majorării competitivităţii sistemului fiscal autohton şi îmbunătăţirii colectării resurselor

financiare necesare cheltuielilor la nivel statal. Această necesitate devine mai accentuată în

condiţiile crizei economice şi financiare mondiale, care afectează economia României şi a

Republicii Moldova;

c) provoacă ieşiri ilicite şi licite de capital din ţările respective, ducând astfel la diminuarea

posibilităţilor de finanţare a economiei naţionale.

50

2. EVAZIUNEA FISCALĂ GENERATĂ DE PARADISURILE FISCALE: MOTIVE, CONSECINŢE ŞI DIMINUAREA ACESTEIA

2.1. Fenomenul evaziunii fiscale: aspecte teoretice şi legislative

Cercetarea caracterului dual al paradisurilor fiscale, prin prisma evaziunii fiscale, şi lupta cu

acest fenomen nu sunt posibile fără o analiză minuţioasă a conceptului evaziunii fiscale.

Evaziunea fiscală reprezintă una din cele mai importante probleme ale sistemelor fiscale

contemporane. Ea este este strâns legată, nu numai de stat, ca mod de organizare, dar, în mare

măsură, şi de relaţiile interstatale, inclusiv de relaţiile dintre ţările offshore şi onshore. Pentru a fi

definit conceptul “evaziune fiscală” este imperativ necesar a fi explicate etimologiile celor două

cuvinte care compun sintagma. După greutatea semantică din expresie, fiscalitatea este noţiunea

care trebuie definită prioritar.

Termenul de fiscalitate provine din latinescul “fiscus”, a cărui semantică era “… casă de

bani, finanţe publice (în timpul imperiului roman), caseta particulară a împăratului (opus lui

aerarium); quantum pecuniae in aerario et fiscis et vectigaliorum residuis (C. Suetonius

Tranquillus sec I-II e.n.), care tradus înseamnă: câţi bani se află în casa de bani a statului, în

caseta sa (a lui Augustus) şi rămăşiţele impozitelor,….fiscus Iudaicus (C. Suetonius Tranquillus)

– impozitul plătit de evrei casei de bani imperiale”. [59, p. 481] .

Dicţionarul enciclopedic Petit Larousse defineşte fiscalitatea ca un întreg compus din două

laturi şi anume: “sistemul de percepere a impozitelor; ansamblul de legi la care se raportează

acesta“ [189, p. 441].

Potrivit dicţionarului Petit Larousse, semantica noţiunii de evaziune, cel de-al doilea termen

al expresiei, este: ”exportarea, deseori, clandestină, de capitaluri pe care deţinătorii lor doresc să

le sustragă obligaţiilor economice sau fiscale din ţara lor” [189, p. 441].

Prima definiţie a evaziunii fiscale a fost dată între cele două războaie mondiale. Conform

acesteia, frauda fiscală îmbracă o concepţie extensivă, noţiunea de evaziune fiscală fiind inclusă

în cea de fraudă. Această tratare a evaziunii fiscale se întâlneşte foarte des şi în condiţiile actuale.

În scopul precizării conţinutului evaziunii fiscale, noi propunem examinarea acestui

fenomen din punct de vedere al abordărilor academice, al legislaţiei şi al mediului de afaceri

(vezi figura 2.9.).

51

Figura 2.9. Abordări privind evaziunea fiscală Sursa: elaborată de autor

Cercetarea arată că cele mai diverse abordări privind evaziunea fiscală există la nivelul

academic, unde o mulţime de autori tratează evaziunea fiscală, fiecare încercând să înglobeze în

definiţie, în mod sintetic, semantica sintagmei „evaziune fiscală”, fie însumând sensul fiecăruia

dintre termeni, fie atribuind expresiei în sine un anumit sens. Opiniile care există la acest nivel, la

rândul lor, sunt neomogene. Grupul de autori, alcătuit din V. Codrescu, D. D. Şaguna, M. E.

Tutungiu, consideră că evaziunea fiscală este fenomenul nu numai ilicit (ilegal), dar şi licit (legal).

Astfel, Virgil Codrescu defineşte evaziunea fiscală ca fiind „totalitatea procedeelor licite şi

ilicite cu ajutorul cărora cei interesaţi sustrag, în totalitate sau în parte, averea lor de la obligaţiile

stabilite prin legile fiscale” [33, p. 3].

Dan Drosu Şaguna şi Mihaela Eugenia Tutungiu, prezintă evaziunea fiscală drept

„totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu ajutorul cărora cei interesaţi sustrag în totalitate sau în

parte materia lor impozabilă obligaţiilor stabilite prin legile fiscale” [147, p. 20].

Grupul de autori, alcătuit din Gh. Bistriceanu, C. G. Demetrescu, E. I. Macovei, consideră că

evaziunea fiscală reprezintă „sustragerea pe diferite căi de la obligaţiile fiscale, ascunderea sub

diferite forme a surselor şi a cuantumului de venituri impozabile” [13, p. 322].

Specialiştii în drept fiscal definesc evaziunea fiscală ca fiind:

• minimalizarea obligaţiilor fiscale, în mod legal şi prin mijloace de dezvăluire deplină faţă

de autorităţile fiscale;

• aranjamentul afacerilor financiare, în scopul reducerii obligaţiilor, în cadrul legii.

Abordări privind evaziunea fiscală

Nivelul academic Nivelul legislativ Nivelul mediului de afaceri

52

În teza de doctor în economie „Tendinţe în economia subterană mondială” [114], Rădulescu

Dragoş Lucian, în capitolul 3, subliniază că: „ Evaziunea fiscală reprezintă modalitatea de

răspuns a contribuabililor la povara, din ce în ce mai crescândă, a obligaţiilor fiscale”.

Foarte apropiată este şi opinia cercetătorilor M. C. de Brie şi P. Charpentier, care sunt de părere

că evaziunea fiscală este „arta de a evita căderea în câmpul de atracţie al legii fiscale” [187, p. 5].

În „Studiul privind evaziunea fisclă şi contrabanda de produse petroliere în Republica Moldova”

efectuat de Transparency International Moldova evaziunea fiscală reprezintă „totalitatea procedeelor

legale si ilicite cu ajutorul cărora cei interesaţi sustrag total sau parţial averea lor de la obligaţiunile

prevăzute de legislaţia fiscală” [140].

Abordările evaziunii fiscale la nivelul academic sunt grupate în tabelul 2.7.

Tabelul 2.7. Abordările evaziunii fiscale la nivelul academic

Grupuri de autori Abordarea evaziunii fiscale

V. Codrescu, D. D. Şaguna, M. E. Tutungiu

- evaziunea fiscală este fenomenul nu numai ilicit (ilegal), dar şi licit (legal)

Transparency International -totalitatea procedeelor legale si ilicite cu ajutorul cărora cei interesaţi sustrag total sau parţial averea lor de la obligaţiunile prevăzute de legislaţia fiscală

Gh. Bistriceanu, C. G. Demetrescu, E. I. Macovei

- evaziunea fiscală reprezintă sustragerea pe diferite căi de la obligaţiile fiscale, ascunderea sub diferite forme a surselor şi a cuantumului de venituri impozabile

Radu Buziernescu - evaziunea fiscală presupune o sustragere pe orice cale de la plata unui impozit, încălcarea unei legi, ea neputând fi deci legală

M.C. de Brie şi P. Charpentier - evaziunea fiscală este arta de a evita căderea în câmpul de atracţie al legii fiscale

Alţi autori - evaziunea fiscală este minimalizarea obligaţiilor fiscale, în mod legal şi prin mijloace de dezvăluire deplină faţă de autorităţile fiscale sau aranjamentul afacerilor financiare, în scopul reducerii obligaţiilor, în cadrul legii; - evaziunea fiscală reprezintă modalitatea de răspuns a contribuabililor la povara, din ce în ce mai crescândă, a obligaţiilor fiscale.

Sursa: elaborat de autor în baza surselor [13;22;114;140;147; 187]

Având în vedere diversitatea opiniilor autorilor, este necesar de subliniat că o definiţie

unanim acceptată de toţi nu poate să existe.

53

Ne asociem opiniei expuse de autorii V. Codrescu, D. D. Şaguna şi M. E. Tutungiu [33, p.

3], [147, p. 20], conform căreia evaziunea fiscală este un fenomen nu numai ilicit, dar şi licit.

Dar, pentru diferenţierea acestor fenomene, considerăm că este necesar ca, pentru evaziunea

fiscală legală, să se folosească termenul de planificare fiscală, deoarece minimizarea obligaţiilor

fiscale fără încălcarea legislaţiei fiscale, diferă mult de evaziunea fiscală ilegală.

În opinia noastră, definiţia evaziunii fiscale ar suna astfel: „evaziunea fiscală reprezintă

sustragerea de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume

datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurilor

speciale, de către persoanele fizice şi juridice române sau străine, prin încălcarea legii (ilegală),

cât şi prin neîncălcarea legii (legală), utilizând diverse metode de planificarea fiscală”. De

asemenea, termenul de planificare fiscală trebuie explicat în aceste legi. În ceea ce priveşte

termenul de planificare fiscală, ne raliem la opinia cercetătoarei E. R. Nandra, care susţine că

„planificarea fiscală poate fi definită ca un aranjament financiar cu scopul de a beneficia la

maximum de aplicarea scutirilor, deducerilor sau a reducerilor de sarcina fiscală cu respectarea

legii” [ 98, p. 171].

În lucrarea „Evaziunea fiscală în România” [22], Radu Buziernescu în subparagraful

1.3.1(2) „Contradicţiile noţiunilor de evaziune fiscală legală (tolerată) şi evaziune fiscală ilicită

(fraudă fiscală)” se stipulează că: „deşi nici o lege pentru combaterea evaziunii fiscale nu se

referă la o evaziune fiscală legală, termenul este des întâlnit în literatura de specialitate din ţară şi

din străinătate, iar în practica respectivă este şi mai des întâlnită”. Acelaşi autor susţine în

continuare: „Eu nu accept termenul de evaziune fiscală legală, întrucât înseşi cuvintele care îl

compun intră în contradicţie între ele. Astfel, evaziunea fiscală presupune o sustragere pe orice

cale de la plata unui impozit, încălcarea unei legi, ea neputând fi deci legală. Contribuabilul

respectă legea sau o violează. El datorează sau nu impozitul, îl plăteşte sau nu, nu există jumătăţi

de măsură” [50, p. 191].

În opinia unor cercetători, singurul vinovat de producerea evaziunii fiscale este doar

legiuitorul. Un punct de vedere deosebit îl întâlnim la Ioan Talpoş, în lucrarea „Finanţele

României” care arată că „aşa-numita evaziunea fiscală legală nu există, fiind vorba de fapt de

folosirea prevederilor legii pentru uşurarea sarcinii fiscale suportată de către contribuabili”.

[150],

În literatura juridică, D. D. Şaguna consideră evaziunea fiscală ca fiind „rezultanta logică a

defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare,

precum şi a unei neprevederi şi neperceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atât

de vinovată ca şi cei pe care îi provoacă prin aceasta la evaziune” [50, p. 190-191].

54

Acelaşi autor abordează diferenţiat cele două forme de manifestare ale evaziunii fiscale. Ne

asociem opiniei autorului, potrivit căreia evaziunea fiscală are două forme:

• evaziunea fiscală legală;

• evaziunea fiscală ilegală (frauduloasă).

Astfel, acesta apreciază că evaziunea fiscală legală reprezintă acţiunea contribuabilului de a

ocoli legea, recurgând la o combinaţie neprevăzută a acesteia şi, deci, tolerată, considerând că

singurul vinovat de producerea acestei forme a evaziunii fiscale este legiuitorul prin elaborarea

unei legislaţii lacunare [86, p. 261].

Noi suntem de acord că, dacă ne referim la definiţia evaziunii ca fiind o sustragere de la

plata impozitelor, atunci se poate pune problema caracterului acestei sustrageri: una legală şi alta

nelegală. Putem extinde şi la cealaltă definiţie: diminuarea masei impozabile, a bazei de

impozitare, care poate fi una legală şi alta ilegală. Aceste interpretări ale fenomenului evazionist

pot conduce la abuzuri juridice sau la interpretări voluntare privind graniţa, dintre legal şi ilegal.

Unii blamează paradisurile fiscale, iar alţii le susţin. Şi unii, şi alţii au dreptate, deoarece

adevărul este undeva la mijloc. Nu este uşor a fi tranşanţi în materie de evaziune, dar rămânem la

concluzia că ea ţine de natura umană de a se sustrage, împotriva legii, de la plata unui impozit

sau unor impozite în sume reale şi legal datorate statului. Statul prin politica sa fiscală, bazată pe

principiile impunerii, poate promova unele măsuri de ordin fiscal, care să genereze diminuarea

fenomenului evazionist.

În vederea cercetării abordărilor evaziunii fiscale, din punctul de vedere al legislaţiei

Republicii Moldova, sunt analizate:

• Legea Republicii Moldova Codul Fiscal Nr. 1163 din 24.04.1997;

• Legea Republicii Moldova Codul Penal Nr. 985 din 18.04.2002;

• Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi

finanţării terorismului nr. 190-XVI din 26.07.2007.

Cercetarea acestora, în contextul tezei date, prezintă nu numai interes teoretic, dar şi practic.

Rezultatele cercetării abordărilor legislative privind evaziunea fiscală şi noţiunilor afiliate

acestora în Republica Moldova sunt indicate în tabelul 2.8.

55

Tabelul 2.8. Interpretarea evaziunii fiscale şi a noţiunilor afiliate acesteia în legislaţia Republicii Moldova

Legea Codul Fiscal 1. Noţiunea de evaziunea fiscală, precum şi planificarea fiscală nu sunt introduse; 2. Există noţiunea ca procedură deexaminare a încălcări fiscale;

Legea Codul Penal

1. În art. 244 al Codului Penal, evaziunea fiscală nu se interpretează direct, dar se prevăd pentru persoane juridice unele amenzi sau dreptul a exercita o anumită activitate, sau închisoare în cazul în care în documentele contabile, fiscale sau financiare au fost introduse date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile, ori prin tăinuirea altor obiecte impozabile 2. Noţiunea „fraudă fiscală” nu este prevăzută 3. Cazul paradisurilor fiscale nu este specificat

Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului

1. Există noţiunea băncii fictive, din care se poate face legătura cu evaziunea fiscală 2. Noţiunile „evaziunea fiscală şi frauda fiscală” nu sunt prevăzute 3. Cazul paradisurilor fiscale nu este specificat

Sursa: elaborat de autor

Estimând aceste interpretări legislative, concluzionăm că ele nu corespund necesităţiilor

agenţiilor economici, prin explicaţii clare ale noţiunii de evaziune fiscală, necesare pentru

determinarea comportamentului fiscal, provoacă conflicte de interese între contribuabil şi stat,

conduce la încălcarea drepturilor contribuabililor şi la diminuarea eficacităţii activităţii organelor

de control fiscal. În vederea evitării acestor situaţii şi pentru evita confuzia dintre evaziunea

fiscală legală şi cea ilegală, propunem includerea definiţiei de evaziune fiscală în Codul Fiscal al

Republicii Moldova (titlul 1 –Dispoziţii generale).

Analiza comparativă a abordării legislative privind evaziunea fiscală în România şi

Republica Moldova este prezentată în tabelul 2.9.

Tabelul 2.9. Analiza comparativă a abordării legislative privind evaziunea fiscală în România şi Republica Moldova Definiţia evaziunii fiscale în legislaţia

României Republicii Moldova

1. În Legea nr.241/2005 - privind combaterea evaziunii fiscale sub

evaziunea fiscală se subînţelege sustragerea prin orice mijloace, de

la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a

altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetul

asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale, de către

persoanele fizice şi juridice române sau străine.

2. Cazul paradisurilor fiscale nu este specificat.

1. Referirea directă la

definiţia evaziunii fiscale,

în legislaţia fiscală, nu

există.

2. Cazul paradisurilor

fiscale nu este specificat.

Sursa: elaborat de autor în baza cercetării abordărilor legillative a evaziunii fiscale a României şi Republicii Moldova

56

După cum se vede din cercetarea legislaţiei române privind evaziunea fiscală, aceasta

interpretează evaziunea fiscală ca fiind un fenomen ilicit. Analizând definiţia evaziunii fiscale

dată în legislaţia României, nu ne putem asocia opiniei legiuitorului, deoarece cuvintele

„sustragerea prin orice mijloace” pot fi interpretate destul de larg.

În linii mari, aceasta se referă şi la Republica Moldova, unde, în Codul Fiscal - principalul act

legislativ fiscal, nu este definită nici evaziunea fiscală, nici planificarea fiscală, nici frauda fiscală.

Constatăm că nici în Republica Moldova, nici în România, în legislaţia fiscală, nu există

referiri la existenţa paradisurilor fiscale, totuşi, problema evaziuni fiscale generată de paradisuri

fiscale, precum iesirea licită şi ilicită a capitalurilor, reprezintă probleme perpetue.

Indiferent de care parte ne-am situa, în ceea ce priveşte definirea evaziunii fiscale, putem

spune că aceasta a apărut odată cu apariţia reglementărilor referitoare la obligaţiile fiscale când

unii membrii ai comunităţilor umane au încercat să găsească mijloace de a evita plata acestor

obligaţii fără însă a li se prejudicia imaginea socială.

Noi considerăm că ingeniozitatea contribuabililor de a inventa diverse procedee de

sustragere de la plata obligaţiilor fiscale, a fost şi este provocată, de multitudinea obligaţiilor pe

care legile fiscale le impun contribuabililor, precum şi mărimea acestor obligaţii. În acest

context, evaziunea fiscală legală s-a manifestat evident, în secolul al XX-lea, când comunicarea

dintre state a crescut considerabil, iar relaţiile economico-sociale interstatale au atins un nivel

dezvoltat. Au apărut astfel “paradisurile fiscale” în state ale lumii, de regulă, de mici dimensiuni

şi a căror legislaţie fiscală răspunde intereselor convergente ale unor reprezentanţi ai economiei

mondiale, sau pe teritoriul cărora, în baza secretului operaţiunilor bancare practicat, se

efectuează operaţiuni comerciale care se sustrag impozitării din statele de origine a tranzacţiilor.

Este necesar de subliniat că, în plan economic, evaziunea fiscală influenţează negativ

desfăşurarea concurenţei, iar sub aspect social determină creşterea obligaţiilor fiscale suportate

de restul contribuabililor şi nemulţumiri în rândul populaţiei unei ţări [86, p. 261].

Privind în retrospectivă acest fenomen, putem spune că evaziunea fiscală este tot atât de

veche şi omniprezentă în societate ca şi existenţa Statului şi a legilor fiscale. În baza acestei

afirmaţii, putem să identificăm câteva din criteriile care stau la baza stabilirii tehnicilor de

evaziune fiscală (vezi figura 2.10.), precum şi caracteristicile evaziunii fiscale legale şi ilegale

(vezi figurile A 5.1. şi A 6.2.).

57

Figura 2.10. Criterii ale tehnicilor de evaziune fiscală Sursa : adaptată de autor în baza surselor [99; 148; 149]

Ca efecte directe asupra resurselor financiare ale statelor, manifestate concomitent cu actele

de comerţ desfăşurate de evazionişti, se înscriu: inducerea unor dezechilibre în mecanismele

pieţei, precum şi îmbogăţirea, în mod licit sau ilicit, a practicanţilor evaziunii fiscale, într-un

ritm mult mai alert decât al comercianţilor oneşti.

Părerea specialiştilor din cadrul instituţiilor cu atribuţii de combatere a evaziunii fiscale

constă în faptul că s-au dezvoltat numeroase metode de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale,

iar cei ce le utilizează pot fi împărţiţi în două categorii [86, p. 262]:

- cei care exploatează insuficienţele actelor normative din domeniu. Aceştia practică o

evaziune fiscală legală, contribuabilul ocoleşte legea, recurgând la o combinaţie neprevăzută de

lege şi deci „toleranţa” prin scăpare din vedere;

- cei care utilizează procedee ilicite. Aceştia practică o evaziune fiscală frauduloasă

(ilicită). Evaziunea fiscală ilicită este o acţiune conştientă (intenţionată) a contribuabilului, ce

încalcă o prescripţie legală, cu scopul de a nu plăti obligaţiile fiscale cuvenite. În acest scop, se

recurge la diminuarea obiectului impozabil sau la folosirea altor căi de sustragere.

Practicieni, au constatat că un sistem fiscal nu este considerat eficient ori adecvat în funcţie

de nivelul mare al încasărilor, ci de gradul în care acesta este acceptat de contribuabil, fie el

persoană fizică sau juridică.

Criterii ale tehnicilor de evaziune fiscală

Criteriul fiscal - este criteriul în baza căruia se distinge evaziunea fiscală care se sprijină pe aşezarea impozitului. Acest tip de evaziune fiscală constă în diminuarea bazei impozabile prin minimalizarea veniturilor, beneficiilor sau cifrei de afaceri ori prin maximizarea cheltuielilor deductibile din punct de vedere fiscal. Evaziunea fiscală are loc cu ocazia plăţii obligaţiilor fiscale şi se referă, în special, la taxele vamale (evaziunea vamală) şi TVA

Criteriul material - permite să se distingă două mari tehnici de evaziune fiscală, prima, ascunderea materiei impozabile, iar cea de-a doua, majorarea cheltuielilor deductibile. Tot în cadrul acestui criteriu s-a procedat la delimitarea dintre evaziunea fiscală săvârşită prin acţiune şi cea săvârşită prin omisiune

Criteriul subiectiv - ţine de autorii evaziunii fiscale şi face distincţia dintre evaziunea fiscală săvârşită de persoanele fizice şi cea săvârşită de persoanele juridice

Criteriul cantitativ - opune evaziunea fiscală artizanală, foarte larg răspândită, evaziunii fiscale industriale, aceasta din urmă putând fi caracterizată ca o componentă a crimei organizate

Criteriul geografic - delimitează evaziunea fiscală naţională de cea internaţională, chiar dacă graniţa dintre acestea a fost deja depăşită

58

Evaziunea fiscală este posibilă, deoarece legislaţia din diferite state ale lumii permite

scoaterea de sub incidenţa impozitelor, a unor venituri, părţi de venituri, componente ale averii

ori a anumitor acte şi fapte care, în condiţiile respectării riguroase a legislaţiei în vigoare şi a

principiilor impunerii, nu ar trebui să scape de impozitare. Deşi, paradoxal uneori, tocmai

încercarea de a face ca anumite impozite să respecte unele principii fiscale creează premisele

evaziunii fiscale, în acest sens, se poate exemplifica:

- principiul justei impuneri sau al echităţii fiscale, are în vedere ca fiecare cetăţean să

contribuie cu impozite în funcţie de veniturile obţinute, ori precizările actului normativ în scopul

identificării întregii mase impozabile creează, în mod implicit, o limită a veniturilor lăsând în

afara impozitării unele venituri, poate considerate de legiuitor nesemnificative (astfel de venituri

pot fi realizate de către contribuabili din mai multe surse, cum ar fi loturi mici de teren dispersate

în mai multe zone, pentru care se plăteşte numai impozit pe teren agricol, nu şi impozit pe

veniturile realizate de pe terenul agricol prin vânzarea produselor), dar care pot fi exploatate

drept căi legale de evaziune fiscală de către unii contribuabili. Grafic, acest aspect poate fi

prezentat astfel (vezi figura 2.11.).

Venituri rămase în afara incidenţei legii fiscale

Figura 2.11. Venituri rămase în afara incidenţei legii fiscale Sursa: elaborată de autor

- principiul certitudinii impunerii, obligă nominalizarea expresă a elementelor impozitului

pentru a nu lăsa posibilitatea unor interpretări, ori legiuitorul nu poate, practic, inventaria, în

amănunt, toate caracteristicile elementelor impozitului, actul normativ devenind astfel permisiv

pentru caracteristicile nenominalizate.

Masa impozabilă

nominalizată expres în legea

fiscală

59

Pentru respectarea principiului randamentului impozitului, legiuitorul, în mod intenţionat,

omite anumite părţi din masă impozabilă, tocmai pentru că punerea în mişcarea a mecanismului

fiscal nu se justifică din punct de vedere economic (al cheltuielilor efectuate, comparativ cu

veniturile încasate).

Evaziunea fiscală frauduloasă sau ilicită, spre deosebire de evaziunea fiscală licită,

presupune eludarea deliberată a legislaţiei fiscale şi este sancţionată de lege. Evaziunea fiscală

frauduloasă, prin conţinut, are două forme de manifestare: ea poate să aibă caracter de

contravenţie sau de infracţiune. Frauda în sine este definită de către dicţionare ca fiind

„înşelăciune, act de rea-credinţă săvârşit de cineva, de obicei, pentru a realiza un profit material

de pe urma atingerii drepturilor altuia; hoţie.”

Evaziunea fiscală frauduloasă constă în ascunderea ilegală, totală sau parţială, a materiei

impozabile de către contribuabili, în scopul reducerii sau eliminării obligaţiilor fiscale ce le

revin, iar atunci când prin volumul impozitului sustras de la plată reprezintă un fenomen social

cu implicaţii asupra finanţării cheltuielilor publice, evaziunea fiscală ilicită este infracţiune.

Procedeele prin care este săvârşită evaziunea fiscală frauduloasă (ilicită) sunt

numeroase, determinarea totală a lor fiind imposibilă (vezi figura A 7.3.).

Realizarea evaziunii fiscale ilicite implică dezvoltarea unei adevărate proceduri de încălcare

a legii, având drept scop ascunderea cât mai bine a faptelor ilicite. Cu acest scop, de-a lungul

vremii, evazioniştii şi-au construit şi perfecţionat diverse tehnici de fraudare.

Frauda fiscală se manifestă sub diverse modalităţi, astfel:

1. Frauda fiscală artizanală are, ca şi caracteristică majoră, faptul că ea este definită mai

puţin de modalităţile de săvârşire sau de amploarea sustragerilor de la plata impozitelor, decât de

modul izolat, pe cont propriu, de acţiune al autorilor ei. Într-o asemenea situaţie, făptuitorul

acţionează singur sau, cel mult, în forme clasice de participare penală, sfera acestor participanţi

mărginindu-se la nivelul salariaţilor din firmă, familie, prieteni, parteneri de afacere. Frauda

artizanală este un fenomen aproape cotidian, mergând de la o banală diminuare a preţului real de

vânzare a unui imobil, până la omiterea înregistrării veniturilor în contabilitate sau majorarea

cheltuielilor deductibile.

2. Frauda fiscală industrială, se realizează printr-o divizare a acţiunii prin care se săvârşeşte

frauda, în cadrul unei reţele subterane, care are rolul de a sprijini şi acoperi operaţiunile fictive.

În acest caz, sunt implicate mai multe persoane fizice şi/sau juridice, pentru realizarea, de regulă,

de profituri foarte mari, prin sustragerea, în mod fraudulos, de la plata impozitelor.

Frauda fiscală este un fenomen, în primul rând, social, ea reflectând prin procedeele sale atât

structura societăţii, cât şi nivelul tehnic al sistemului fiscal al acesteia. Indiferent de locul ocupat

60

pe scara socială, contribuabilul evazionist foloseşte cele mai diverse tehnici de la cele

elementare, până la cele mai sofisticate. Multitudinea de impozite şi taxe pe care trebuie să le

suporte contribuabilul, persoană fizică sau juridică, dar mai ales mărimea exagerată a acestora, a

condus, de-a lungul timpului, la identificarea unor căi, pe cât de ingenioase şi de eficiente, pentru

practicant, pe atât de nocive pentru colectori, dar şi pentru noi toţi.

2.2. Metode de minimizare a obligaţiilor fiscale prin utilizarea companiilor offshore

Cercetarea arată că formele de manifestare ale evaziunii fiscale s-au diversificat mult în

zilele noastre, când, prin tehnica informatizată (comerţul on-line), efectuarea de tranzacţii

comerciale la mii de kilometri distanţă nu mai este o problemă. O modalitate des utilizată de

companiile offshore (transnaţionale), în scopul sustragerii de la impunere a unei părţi din profit,

o constituie înfiinţarea unor filiale în teritorii unde fiscalitatea este mai redusă (paradisuri

fiscale) şi organizarea unor relaţii artificiale între acestea şi unităţile producătoare aflate pe

teritoriul altor ţări, unde fiscalitatea este mai ridicată.

Recurgerea la evaziunea fiscală internaţională îşi găseşte explicaţia atât în jocul, adesea,

pervers al dublei impuneri, datorată autonomiei regimurilor naţionale, cât şi presiunilor fiscale

rezultate de aici. Tehnicile evaziunii conţin o serie de combinaţii subtile şi abile de utilizare a

diferenţelor dintre sistemele fiscale, recurgând, uneori, la mecanisme frauduloase.

Instrumentul principal utilizat în desfăşurarea afacerilor în cadrul paradisurilor fiscale,

precum şi al evaziunii fiscale, îl constituie compania offshore. O companie offshore este o

societate înregistrată într-o ţară sau într-un teritoriu dependent al unei ţări cu legislaţie autonomă,

dar care nu desfăşoară activităţi economice pe teritoriul respectiv.

Ideea de companie offshore, astăzi acceptată în mediile de afaceri, a ieşit de sub antamarea de

„piraterie” fiscală. Indiferent de strategiile financiare pe care o companie le poate aplica în

paradisuri fiscale, la baza operaţiunilor stau trei instrumente de bază, şi anume: companiile,

trusturile şi conturile bancare. Secretul succesului constă în îmbinarea acestor trei instrumente

într-o soluţie uşor de adaptat şi de implementat, care satisface necesităţile companiei. Domeniile

principale în care acţionează companiile offshore sunt: serviciile bancare, asigurările, comerţul

internaţional, managementul, coordonarea de investiţii, construcţiile-montaj, recrutarea de

personal, serviciile de trezorerie etc. [23, p. 186].

61

Unul din scopurile dominante ale utilizării companiilor offshore este evaziunea fiscală.

Concomitent cu scopul indicat, înregistrarea companiilor offshore, permite rezolvarea şi a altor

scopuri, care sunt arătate în figura 2.12.

Figura 2.12. Scopurile utilizării companiilor offshore Sursa: elaborată de autor în baza surselor [14; 26]

Evaziunea fiscală internaţională este, în mare măsură, legată de ramificarea producţiei

anumitor întreprinderi spre ţări cu legislaţii fiscale şi sociale mai favorabile. Este facilitată şi

încurajată, de asemenea, de existenţa zonelor libere, veritabile „stat în stat”, care beneficiază de

extrateritorialitate vamală şi fiscală şi care scapă total sau parţial legislaţiei naţionale.

Liberalizarea mişcării capitalurilor poate avea drept consecinţă agravarea evaziunii fiscale şi

să provoace fenomene de dislocare a plasamentelor financiare în detrimentul ţărilor în care

impozitarea veniturilor lor este mai ridicată şi mai bine controlată. În urma cercetărilor efectuate,

concluzionăm că cele mai răspândite metode de evaziune fiscală la nivel internaţional sunt:

- abstinenţa - cea mai simplă formă, care se caracterizează prin faptul că, descurajat de o

presiune fiscală prea ridicată, contribuabilul nu mai produce, nu mai munceşte şi nu mai

investeşte în ţara sa şi se îndreaptă către ţări cu o fiscalitate mai redusă;

- disimularea (ascunderea) materiei impozabile, în urma nedeclarării materiei impozabile

câştigate în străinătate sau a veniturilor obţinute acolo. Contribuabilul dă informaţii inexacte

organelor fiscale, în ceea ce priveşte veniturile obţinute în afara frontierelor naţionale.

Scopurile utilizării companiilor offshore

deţinerea unor active necorporale cum sunt brevetele, licenţele, mărcile şi know-how-uri şi apoi încasarea drepturilor de autor din exploatarea acestora

crearea unei divizii internaţionale a unei companii autohtone în vederea unor parteneriate internaţionale sau realizarea unor aparente investiţii străine-reîntoarcerea fondurilor proprii

crearea unui fond internaţional de investiţii de risc

asigurarea activităţii sau operaţiunilor unei companii

marketingul unui produs sau serviciu la nivel internaţional

62

Metodele de realizare ale evaziunii fiscale internaţionale sunt strâns legate de tipologia

societăţilor offshore, instalate în ţările de refugiu.

Se cunosc, în principal, trei tipuri de societăţi offshore instalate în ţările de refugiu:

1. Holdingurile;

2. Societăţile de bază;

3. Societăţile fictive.

Societăţi offshore în forma holdingurilor, sunt caracteristice pentru ţări, ca Liechtenstein,

Luxemburg, Elveţia, Monaco, Hong Kong, Singapore. Acestea mai sunt denumite şi „offshore

financial centres”, adică centre financiare de dincolo de ţărm. Holdingurile au funcţiuni

multiple: gestionează portofoliile de valori mobiliare pentru societăţile de grup, obţin participaţii,

procură surse de finanţare, prin lansarea de împrumuturi internaţionale şi încasează redevenţe,

onorarii, comisioane etc. În ochii evazioniştilor fiscali internaţionali, în contrast cu paradisurile

fiscale, ţările dezvoltate, sau cele cu sisteme fiscale bine articulate, apar ca infernuri fiscale, care

au o atitudine destul de ambiguă faţă de primele.

Cu toate acestea, unele dintre ţările dezvoltate fac, astăzi, o concurenţă dură paradisurilor

fiscale clasice, prin intermediul regimurilor fiscale privilegiate, în condiţiile unei presiuni fiscale

ridicate.

Societăţile de bază (base companies) sunt societăţile care nu au o activitate economică

proprie. Ele sunt înfiinţate în ţări cu o presiune fiscală redusă şi sunt utilizate pentru

concentrarea şi administrarea beneficiilor comerciale şi financiare realizate în alte ţări de către

filialele şi întreprinderile comerciale din grupul fondator.

Societăţile fictive (sham companies) au o existenţă materială mult mai neînsemnată faţă de

precedentele. Acestea nu au bază în ţările de refugiu, ci se rezumă, adesea, la o simplă casetă

poştală pe lângă o bancă, un avocat sau un contabil. Scopurile acestor societăţi sunt:

- să stabilească în ţările de refugiu profiturile realizate cu ocazia anumitor operaţiuni;

- să facă mai dificil controlul fiscal al contabilităţii diverselor întreprinderi de grup.

Cercetarea arată că cele mai răspândite tipuri de „sham companies” sunt:

• Societăţile de brevete, în numele cărora pot fi obţinute brevete care sunt, apoi

concesionate sau cedate;

• Societăţile auxiliare de servicii care facturează la un preţ majorat serviciile în mod real

furnizate sau serviciile fictive;

• Trusturile – care sunt o formulă foarte utilizată în SUA.

63

Studiile şi rapoartele de activitate ale poliţiei criminale – Interpol – se opresc pe larg asupra

activităţilor unor instituţii financiare- fictive, cu un câmp de acţiune pe plan internaţional.

Asemenea instituţii financiare se ocupă de operaţiuni ilegale, care aduc mari profituri, cum ar fi:

• traficul de bani falsificaţi;

• cecuri contrafăcute;

• emiterea de titluri de valoare false;

• finanţarea şi decontarea unor afaceri ilegale;

• comercializarea de produse interzise etc.

Metodele de realizare ale evaziunii fiscale internaţionale de către societăţile sus numite

constau, în special, în două tehnici:

- transferul profiturilor către o ţară cu impozite reduse, prin manipularea preţurilor

tranzacţiilor;

- nerepatrierea veniturilor încasate în străinătate, prin manipularea remuneraţiilor.

Problema manipulării preţurilor de transfer este una din problemele clasice ale dreptului

fiscal internaţional. Metoda este cea a preţului de transfer (transfer pricing). Pentru ca

administraţia fiscală să poată stabili prezumţia de transfer indirect de beneficii în străinătate,

trebuie întrunite două condiţii:

- existenţa simultană de legături de dependenţă între societăţi;

- existenţa unui avantaj anormal.

În mod concret, evaziunea fiscală are loc prin majorarea preţurilor de cumpărare (import)

sau prin majorarea preţurilor de vânzare (export).

Manipularea remuneraţiilor serviciilor în străinătate constă în nerepatrierea veniturilor

încasate.

Evaziunea fiscală este adesea permisă prin societăţile de bază sau societăţile fictive care

primesc remuneraţiile, pentru serviciile datorate unui contribuabil dintr-o ţară puternic

fiscalizată. Procedeul este întâlnit frecvent în cazul profesiunilor artistice şi sportive, sub

denumirea de „rent a star company”.

În cadrul societăţilor fictive, pot fii incluse şi firmele-fantomă. Termenul de “firmă-

fantomă” este folosit pentru a defini activităţile comerciale desfăşurate de către structuri

infracţionale organizate, cu încălcarea flagrantă a legislaţiei fiscale şi comerciale, grupând o serie

de tranzacţii în sarcina unei entităţi, care nu poate fi ulterior identificată pentru justificarea

activităţii sale [40]. În actele normative al Republicii Moldova, se specifică ca noţiune „bancă

64

fictivă”, ceea ce înseamnă instituţie financiară, care nu are prezenţă fizică, nu efectuează

conducere şi gestiune reală şi care nu este afiliată unui grup financiar reglementat [144].

Firmele-fantomă se evidenţiază prin două forme de existenţă:

a) nu sunt înregistrate la Registrul Comerţului:

- sunt create cu bună ştiinţă pentru a da o aparenţă de legalitate operaţiunilor economice

desfăşurate la vedere;

- utilizează denumiri şi ştampile false;

- nu întreţin relaţii cu organele fiscale.

b) sunt înregistrate la Registrul Comerţului:

- fac periodic declaraţii la organele fiscale cu date şi informaţii false;

- încasează contravaloarea facturilor sau efectuează plăţi în conturi bancare care sunt golite

sistematic, pentru a nu putea fi executate de organele fiscale;

- sunt utilizate şi pentru încasarea, de la bugetul de stat, a TVA-ului rambursabil, în realitate

necuvenit.

În practica internaţională, se cunosc şi se diferenţiază mai multe modalităţi de evaziune

fiscală prin intermediul firmelor fantomă:

- societăţi comerciale înfiinţate de cetăţeni străini în domeniul importului şi comercializării

interne de ţigări, cafea, îmbrăcăminte etc. Modul de lucru este simplu şi constă în acumularea de

obligaţii fiscale de ordinul miliardelor şi părăsirea teritoriului de către asociaţi înaintea

termenelor scadente de plată la bugetul de stat;

- societăţi comerciale înfiinţate cu scopul de a fi utilizate drept verigi intermediare în

circuitul comercial, pentru acoperirea în fals a destinaţiei finale a unui produs. Acestea

constituie principala modalitate de evaziune fiscală în domeniul ţiţeiului şi produselor petroliere.

Prin utilizarea acestor “tehnici”, majoritatea produselor petroliere livrate din rafinării ca produse

fără accize, apar, ulterior, drept carburanţi tip benzină şi motorină, care se comercializează ca

atare. Documentele fiscale constau în crearea unui circuit fictiv, menit să deturneze verificările

fiscale şi să confere acţiunilor participanţilor reali aparenţa de legalitate. Astfel, o firmă se

aprovizionează cu produse fără accize de la rafinării, le livrează fictiv unei firme fantomă, care

întocmeşte facturi către beneficiarul final, în care se înscriu în fals produse cu accize. Prin

această operaţiune, se realizează eludarea de la plată a accizelor;

- societăţile-fantomă cesionate – sunt societăţi care au fost utilizate, cu predilecţie, în

domeniul producerii şi comercializării alcoolului, băuturilor alcoolice şi produselor petroliere.

Asociaţii, cetăţenii înmatriculează societăţile legale, obţin autorizaţii de producere şi

comercializare de alcool şi băuturi alcoolice, derulează activitatea aparent legală pe o perioadă

65

de timp, iar în momentul în care s-au acumulat obligaţii fiscale de ordinul sutelor de miliarde

cesionează activitatea cu active şi pasive (inclusiv creanţele fiscale) unor cetăţeni străini, care,

ulterior, dispar din ţară. În plus, autorizaţiile, documentele fiscale speciale (facturi fiscale,

banderole fiscale, avize de însoţire a mărfii) ale societăţii sunt utilizate, în continuare, de

persoane rămase neidentificate, servind la acoperirea altor tranzacţii ilegale.

Dacă ne referim la tipurile de activităţi pe care le desfăşoară, companiile offshore se prezintă

astfel:

Companii de comerţ exterior. Fluxul tranzacţiilor comerciale încheiate între două companii,

generează o dublă mişcare de aceeaşi valoare şi de sens contrar:

- bunurile sau serviciile, documentele contabile şi de transport pleacă de la vânzător la

cumpărător;

- contravaloarea bunurilor sau serviciilor circulă în sens contrar.

Schematic, acest flux al tranzacţiilor comerciale, este prezentat în figura 2.13.

Figura 2.13. Fluxul tranzacţiilor comerciale între două companii

Sursa: adaptată de autor în baza sursei [26]

În tranzacţiile comerciale internaţionale, se practică destul de des introducerea unei

companii offshore în mijlocul tranzacţiei, între vânzător şi cumpărător, companie ce va reţine cea mai

mare parte a profiturilor reale ale tranzacţiei. În acest fel, profiturile taxabile sunt transferate dintr-o

jurisdicţie cu taxe ridicate într-una cu taxe scăzute sau chiar fără taxe. În acest sens, putem analiza o

tranzacţie comercială între o companie franceză şi una germană, astfel:

- o companie de comerţ din Franţa deţine mărfuri în valoare de 10 000 euro. Aceste mărfuri sunt

vândute unei companii din Germania la un preţ de 20 000 euro. Pentru a reduce plata impozitului

către statul francez, compania din Franţa introduce (ca intermediar) o companie offshore irlandeză,

v â n z ă t o r

Bunurile, serviciile, documentele contabile şi de transport

contravaloarea bunurilor sau serviciilor

c u m p ă r ă t o r

66

care cumpără mărfurile la valoarea de 12 000 euro, apoi le revinde companiei din Germania la

valoarea de 20 000 euro. Vânzarea prin intermediul companiei offshore se face numai din punct de

vedere al documentelor, mărfurile fiind trimise direct din Franţa în Germania.

Schematic această operaţiune este prezentată în figura 2.14.

Figura 2.14. Vânzarea mărfurilor prin compania offshore

Sursa: elaborată de autor

Analizând această tranzacţie, putem compara impozitul pe care îl plăteşte compania

franceză, comparativ cu impozitul pe care l-ar fi plătit, dacă nu făcea vânzarea prin intermediul

companiei offshore (vezi tabelul 2.10.).

Exportator Franţa Importator Germania

Compania offshore

Factura, marfuri, documente transport

Plata facturii

67

Tabelul 2.10. Analiza comparativă a impozitului plătit pentru operaţiunile comerciale cu sau fără apelarea la compania offshore

Situaţia în care nu se apelează la

compania offshore Situaţia în care se apelează la

compania offshore profit impozabil 20 000 -10 000 =10 000

profit impozabil al companiei din Franţa

12 000 - 10 000 = 2 000

profit impozabil al companiei offshore 20 000 -12 000 = 8 000

impozit pe profitul companiei din Franţa

10 000 x 34% = 3400 2 000 x 34% = 680

impozit pe profitul companiei offshore 8 000 x10% = 800

impozit pe profit, total 3 400 680 + 800 = 1480


Din analiza datelor din tabel, constatăm că, în cazul derulării operaţiunii prin intermediul

companiei offshore, firma franceză plăteşte impozit pe profit cu 1920 euro mai puţin, decât în

cazul în care ar fi efectuat tranzacţia comercială direct cu firma din Germania. Din exemplul dat,

este clar că avantajul acestei operaţiuni rezultă din diferenţa mare între cotele impozitului pe

profit dintre Franţa şi Irlanda. Aşadar, cea mai simplă cale de micşorare a acestor operaţiuni este

armonizarea cotelor impozitelor pe profit, ce ar duce la nivelarea acestor avantaje.

Compania offshore manipulează doar documentele tranzacţiilor, bunurile continuând să

circule de la producător sau vânzător la cumpărător.

Iniţiativa interpunerii companiei offshore în lanţul comercial poate fi făcută atât de vânzător,

cât şi de cumpărător, fiind avantajoasă atât pentru cel care vinde bunurile, cât şi pentru cel care le

cumpără.

Exportatorul poate folosi schema de mai sus pentru a transfera profitul care provine din

diferenţa dintre costul bunurilor vândute de el şi preţul de vânzare. Importatorul poate folosi

compania offshore pentru a evita plata taxelor pe diferenţa dintre preţul de achiziţionare a bunurilor

şi preţul cu care bunurile vor fi vândute în ţara sa.

În cazul SUA sau al altor state cu legislaţii similare şi care pot califica societăţile din paradisuri

fiscale drept companii străine controlate, nici vânzătorii şi nici cumpărătorii bunurilor nu trebuie să

aibă control comun (direct sau indirect) cu firma din paradisurile fiscale.

Beneficiul obţinut prin înmatricularea unei companii offshore în scop comercial rezultă din

caracteristicile ţării unde proprietarul ei este rezident.

Un element important în alegerea locaţiei de înfiinţare a companiei offshore îl prezintă paradisului

fiscal respectiv, care ar trebui să ofere:

68

• facilităţile de transport;

• forţă de muncă pregătită;

• uşurinţa în obţinerea accesului şi permisului de muncă;

• apropierea de pieţele destinaţie;

• un nivelul acceptabil al costurilor locale;

• eficienţa serviciilor bancare şi comerciale locale;

• telecomunicaţii moderne şi infrastructura e-commerce;

• existenţa zonelor duty-free;

• uşurinţă în înfiinţarea unei companii.

Paradisuri fiscale, recunoscute pentru jurisdicţii cu sisteme de comunicaţii eficiente, ce permit

procurarea facilă a documentelor de transport, sunt: Cipru, Hong Kong, Bahamas, Barbados,

Insulele Cayman, Costa Rica, Jersey, Luxemburg, Malta, Mauritius, Panama etc. Nu e necesar ca

zonele de înmatriculare să dispună de facilităţi de stocare, având în vedere că, în operaţiunile de

acest gen, nu este neapărat necesar ca bunurile/mărfurile să treacă prin ţara de înregistrare a

companiei. În situaţia unor operaţiuni comerciale cu agenţi economici din Uniunea Europeană

(implicând înregistrarea de TVA), cele mai potrivite jurisdicţii sunt Insula Man şi Gibraltar.

Companii de investiţii. Din cercetarea efectuată asupra activităţilor desfăşurate de

companiile offshore, rezultă faptul că obiectul de activitate preferat al acestora îl reprezintă

investiţiile realizate prin companii de investiţii sau fonduri de investiţii.

Raţiunea acestei activităţi este ca profiturile din aceste acţiuni de investiţii să ajungă să nu

fie taxate sau cu taxe foarte mici. Un fond de pensii, poate fi izolat în offshore de influenţa politică

şi controlul guvernamental. O companie de investiţii offshore poate cumpăra acţiuni, obligaţiuni

şi poate, de asemenea, să le vândă în mod liber. Companiile de investiţii offshore sunt principalii

pioni ai proprietăţii în pieţele de capital dezvoltate, fiind prezente şi pe pieţele de mărfuri, unde

sunt active în tranzacţiile în monedă străină. Ele se ocupă şi de pieţele unor materii prime şi

combustibili. Ca o regulă generală a practicii fiscale internaţionale, profiturile obţinute de

rezidenţii străini din afaceri desfăşurate pe teritoriul unei anumite ţări sunt taxate la sursă înainte

de repatriere. În funcţie de destinatarul sumelor şi forma sub care sunt plătite, taxele aferente au

o distribuţie variată, încadrându-se, în general, între 10-20%, o cotă destul de considerabilă.

Companiile de investiţii offshore îşi pot investi fondurile în zone din afara paradisurilor

fiscale, unde se supun impozitării locale, astfel de companii având ca scop asigurarea

confidenţialităţii investiţiilor. Analiza unei investiţii prin intermediul unei companii offshore,

este prezentată în figura 2.15.

69

Figura 2.15. Investiţii prin compania offshore


Compararea mărimi impozitului reţinut la sursă în cazul investiţiei cu şi fără intermediul

companiei offshore, este demonstrat prin exemplul următor:

- un investitor din ţara X, face o investiţie într-o ţară din Europa de Est, ţara Y. Investiţia nu o

face direct în ţara Y, ci o direcţionează prin intermediul unei companii de investiţii offshore aflată

într-o jurisdicţie offshore (ţara Z), care are semnat un tratat de evitare a dublei impuneri cu ţara

unde face investiţia (ţaraY), tratat care prevede impozitarea la sursă în cotă de 5% pentru

dividendele distribuite de către companiile offshore. Ţara de reşedinţă a investitorului nu percepe

impozit pentru dividendele obţinute din străinătate. Dacă investiţia s-ar fi făcut direct şi nu prin

intermediul companiei offshore, impozitul reţinut la sursă pentru dividendele distribuite este de 20

% deoarece între ţara finanţatorului şi ţara în care face investiţia nu este semnat tratat de evitare a

dublei impuneri.

Efectul dual al utilizării companiei offshore în cadrul investiţiilor este demonstrat prin

calculele efectuate în tabelul 2.11.

70

Tabelul 2.11. Calcularea impozitului reţinut la sursa de plată în cazul investiţiei prin sau fără intermediul companiei offshore

Situaţia Impozit reţinut la sursa de plată, EUR

1. Investiţia nu se face prin intermediul

companiei offshore 50 000 x 20%=10 000

2. Investiţia se face prin intermediul companiei

offshore 50 000 x 5%= 2 500


Comparând rezultatele calculării impozitului reţinut la sursă în cazul investiţiei cu şi fără

intermediul companiei offshore, din punct de vedere al finanţatorului şi al statului, constatăm că

ele sunt diametrale şi reprezintă economia fiscală pentru finanţator şi pierdere fiscală din punct de

vedere al statului.

Luând în consideraţie efectele negative ale participării în tranzacţie a companiei offshore,

din punct de vedere al statului, considerăm oportună armonizarea cotelor impozitelor pe profit,

ceea ce ar duce la diminuarea pierderilor fiscale ale statului.

Companile holding. Acestea utilizează paradisurile fiscale pentru înmatricularea companiei

ce deţine acţiunile celorlalte companii ale grupului. Structura companiilor offshore de tip holding

este văzută în figura 2.16.

Figura 2.16. Structura companiilor offshore de tip holding

Sursa: adaptată de autor în baza surselor [26; 159; 160]

La acest nivel, trebuie analizate avantajele şi oportunităţile fiscale accesibile, în contrapartidă cu

costurile suplimentare, dificultatea şi riscul unei astfel de opţiuni.

Companie offshore de tip holding

companie

companie companie

companie companie

Paradis fiscal

State în afara paradisurilor fiscale

71

Compania-holding este compania a cărui activitate se limitează la deţinerea şi conducerea

investiţiilor/proprietăţi fără a avea activităţi comerciale obişnuite. Cerinţele de încorporare şi

utilizare a acestui tip de companii diferă de la stat la stat (în special în Liechtenstein, Luxemburg,

Nauru şi Olanda).

În vederea obţinerii unei eficienţe fiscale maxime, compania-holding va fi încorporată într-una

din jurisdicţiile offshore potrivite şi utilizată pentru finanţarea firmelor localizate în zone cu impozitare

ridicată, avându-se în vedere drept criterii:

- deţinerea filialelor străine şi primirea dividendelor/dobânzilor la împrumuturi de la acestea în

condiţii de eficienţă fiscală (existenţa unor tratate cu ţările de localizare a filialelor şi taxare redusă în

cadrul jurisdicţiei de înmatriculare a companiei-holding);

- concentrarea rezultatelor firmelor grupului într-o zonă cu fiscalitate redusă (mult mai

eficient decât taxarea lor separată în ţările cu fiscalitate ridicată);

- obţinerea de finanţare de la instituţii ce sunt şi ele înmatriculate într-o zonă cu fiscalitate

redusă şi, prin urmare, pot oferi finanţare la un cost mai redus (decât cele din ţările cu fiscalitate

ridicată). De regulă, finanţarea de proiecte se asamblează offshore, unde presiunea reglementărilor este

mai redusă şi avantajele fiscale mai mari;

- desfăşurarea operaţiunilor de management financiar (inclusiv trezorerie) la nivelul grupului

în zone unde pot fi oferite cele mai bune şi mai ieftine servicii către companiile de pretutindeni

ale grupului;

- acordarea de împrumuturi firmelor din cadrul grupului, cu practicarea unor rate ale dobânzii

atrăgătoare (uneori, limitate la nivelul dobânzilor practicate pe piaţa debitorului) şi beneficiind de

stimulentele oferite de tratatele de evitare a dublei impuneri. Astfel, impozitul la sursă, care ar

trebui, în mod normal, reţinut la plata dobânzii, poate fi redus sau (rareori) eliminat, iar dobânda

va fi deductibilă din profiturile debitorului.

Companii pentru evitarea autentificării testamentului şi pentru camuflarea

proprietăţii. Înfiinţarea companiilor pentru evitarea autentificării testamentului şi pentru

camuflarea proprietăţii, scopul fiind acela ca autentificarea testamentului unei persoane care

deţine active într-unul sau mai multe state să nu se realizeze în fiecare ţară în care deţine averi, ci în

statul de încorporare a companiei-holding personală, constituită în vederea deţinerii averii

personale prin intermediul acesteia.

Utilizarea unei astfel de societăţi poate oferi o serie de beneficii:

- economisirea taxelor de succesiune (enorme – în unele ţări);

- simplificarea procedurilor legale;

- evitarea publicităţii nedorite.

72

Companii pentru deţinerea de proprietăţi. Acest tip de companii s-au născut din

necesitatea de a scădea taxarea plătită pentru proprietăţile din străinătate. Avantajele fiscale

generate prin utilizarea companiilor pentru deţinerea de proprietăţi în străinătate, constau în:

- evitarea taxelor de moştenire;

- evitarea taxării câştigurilor de capital;

- uşurinţa vânzării (prin transferul acţiunilor în societatea deţinătoare a activelor, şi nu a

activelor propriu-zise);

- reducerea costurilor de achiziţie etc.

Companii pentru servicii hoteliere. Practica a dovedit că unele din activităţile companiilor

offshore sunt serviciile hoteliere. Proprietatea clădirilor este a unei companii offshore, iar activitatea

hotelieră a unei companii locale. Impozitarea profitului este diminuată considerabil printr-o creştere

considerabilă a cheltuielilor cu chiriile imobilelor. Astfel, se sustrag de la plata impozitului pe profit

sume considerabile. De asemenea, este posibilă evitarea impozitării câştigurilor de capital la

vânzarea unei clădiri (impozitarea profitului din vânzarea imobilului) prin deţinerea hotelului offshore.

Societatea înregistrată local este necesară pentru derularea activităţii hoteliere.

Companii pentru servicii profesionale. Persoanele care desfăşoară activităţi retribuite la nivel

superior (avocaţi, designeri, consultanţi financiari, ingineri, autori sau artişti) pot încorpora o

companie offshore şi o pot utiliza ca interpus între ei şi beneficiarii serviciilor oferite, facturând aceste

servicii în numele companiei offshore. Deţinătorul real al societăţii va acţiona în calitate de angajat al

acesteia, primind un anumit salariu pentru serviciile sale (structura pachetului salarial poate fi

optimizată pentru a minimiza impozitul pe salariul efectiv încasat), în plus, în acest caz, obligaţiile

fiscale ce apar din eventuala executare defectuoasă a contractului cad în sarcina societăţii şi nu în cea a

persoanei fizice. Salariul va fi taxabil acolo unde persoana este rezidentă, dar diferenţa dintre

onorariu şi salariu va putea fi ţinută offshore şi reinvestită fără a fi plătite taxe.

O altă variantă este cea a unei companii multinaţionale ce înfiinţează o subsidiară offshore din

care va plăti salariile angajaţilor expatriaţi care lucrează în ţări unde sistemele legislative nu oferă

stimulente pentru plata locală a beneficiilor salariate. Firma din zona offshore va închiria serviciile

salariaţilor săi subsidiarei din ţara mai puţin generoasă din punct de vedere legislativ.

Companii pentru transporturi navale. Comportă, deja, un caracter istoric înmatricularea

navelor într-o jurisdicţie offshore, iar competiţia dintre jurisdicţiile care oferă acest gen de serviciu s-a

intensificat. Aceasta a dus la oferirea unor regimuri fiscale şi operaţionale din ce în ce mai

avantajoase. Un loc important îl reprezintă reglementările privind impozitarea navigatorilor.

Utilizarea companiilor offshore pentru derularea activităţilor de transporturi navale sau

73

înregistrarea navelor, poate evita impozitarea directă şi indirectă a firmelor de transport

internaţional.

Proprietatea, înregistrarea, administrarea şi conducerea navelor reprezintă 4 aspecte distincte şi

sunt, deseori, situate în 2, 3 sau chiar 4 jurisdicţii pentru a se ajunge la optimizarea rezultatelor. Un

proprietar din onshore nemaritim ar putea înmatricula nava într-un paradis fiscal, o poate conduce

tot de acolo şi o poate administra dintr-un port european. E uzuală crearea unei companii offshore

pentru fiecare vas pentru a se asigura izolarea în condiţiile unei eventuale probleme.

Firmele private ce deţin vase, deseori, creează o companie de transport captivă în offshore,

percepând astfel tarifele pieţei şi obţinând profitul offshore.

Companii pentru drepturi de autor. Paradisurile fiscale sunt, de asemenea, folosite şi în

cazul exploatării activelor necorporale, respectiv a transferării acestora dinspre ţările dezvoltate

către cele mai puţin dezvoltate, iar transferul banilor reprezentând contravaloarea în sens invers

de la ţările slab dezvoltate spre cele dezvoltate. Astfel, companiile offshore sunt folosite pentru:

- exploatarea drepturilor de autor;

- exploatarea proprietăţii intelectuale;

- colectarea taxelor de franciză etc.

Aceste plăţi pentru utilizarea drepturilor de autor sunt supuse reţinerilor la sursă şi vor fi,

probabil, dublu taxate la ajungerea în ţara de destinaţie. Din acest motiv, un paradis fiscal ce dispune

de tratate de evitare a dublei impuneri cu ţările emergente va fi o locaţie potrivită pentru o companie

intermediar. Dacă această companie poate fi independentă de compania originară (proprietarul

drepturilor intelectele) este cu atât mai bine.

O companie offshore poate achiziţiona drepturile de proprietate sau de exploatare a acestora,

precum şi dreptul de a revinde activul necorporal mai departe. După încheierea acestei achiziţii,

compania offshore intră în tranzacţii de exploatare a acestor drepturi în toată lumea. Un astfel de

activ necorporal este preferabil să fie achiziţionat înainte de a deveni prea valoros, astfel încât

capitalul investit în cumpărarea acestuia să fie cât mai mic şi să nu atragă atenţia autorităţilor fiscale

prin subevaluarea sa cu ocazia tranzacţiei cu entitatea offshore ce va prelua

exploatarea/proprietatea sa.

Politica unor ţări dezvoltate a iniţiat contracararea tendinţei de utilizare a companiilor

offshore pentru exploatarea proprietăţii intelectuale. Punctul slab al acestor demersuri îl

constituie posibilitatea downloadului pentru achiziţia şi transferul informaţiilor. Unele ţări

puternice chiar au anulat tratatele de evitare a dublei impuneri încheiate cu paradisurile fiscale

prea îndrăzneţe. De regulă, taxele de licenţă, ce provin dintr-o ţară cu impunere ridicată, vor fi

reţinute la sursă, de aceea, trebuie căutată o ţară cu tratate de evitare a dublei impuneri.

74

Companii pentru servicii bancare. În trecut, în anumite paradisuri fiscale, o bancă putea fi

înfiinţată cu un capital minim de aproximativ 1000 USD, fiind un simplu „birou cu calculator”,

nimic din ceea ce se presupune a fi o bancă, şi permiţând transferul facil al fondurilor oriunde în

lume. Companiile-fantomă puteau fi înmatriculate imediat, puteau fi create conturi bancare

deschise prin e-mail şi cu verificări minimale, în plus, dobândirea de rezidenţă nu constituia o

problemă. La ora actuală, ca urmare a presiunilor instituţiilor internaţionale în privinţa

contracarării spălării banilor murdari, lucrurile s-au schimbat mult. Ar fi absurd să afirmăm că

astfel de cazuri au dispărut complet, atâta vreme cât acolo unde se vorbeşte de milioane de USD,

rezistenţa oficialilor este greu pusă la încercare, însă sistemele legislative ale acestor state s-au

întărit considerabil.

Aproape toate jurisdicţiile offshore controlează activitatea bancară, prevenirea spălării banilor

murdari fiind cel mai important motiv. Băncile autohtone şi băncile offshore sunt, de obicei, distincte

şi beneficiază de licenţe distincte. Cele offshore nu sunt taxate sau sunt taxate doar cu o sumă forfetară.

Secretul bancar este, în mod obişnuit păstrat cu sfinţenie şi protejat de lege. Totuşi, aceste jurisdicţii

manifestă, din ce în ce mai accentuat, tendinţa de a semna acorduri care să permită obţinerea de

informaţii în anumite circumstanţe.

Pentru companiile multinaţionale, este avantajos să înfiinţeze o subsidiară cu un cont bancar

consistent într-un paradis fiscal, subsidiară care apoi împrumută bani unei alte firme străine (dar din

cadrul grupului). Dobânzile primite pentru depozitul la termen se acumulează libere de taxe în

paradisul fiscal, în multe ţări, cheltuielile cu dobânzile plătite pentru împrumuturi fiind

deductibile din profitul impozabil.

Băncile medii pot opta pentru a deschide filiale în paradisuri fiscale în scopul extinderii

portofoliului de credite atunci când resursele disponibile nu le permit înregistrarea unei filiale într-un

centru financiar sigur, de clasa Londrei. Filialele băncilor înmatriculate în jurisdicţiile offshore

colectează depozite de pe diverse pieţe şi le canalizează înapoi către banca-mamă. Ca urmare a

proliferării serviciilor bancare offshore şi a creşterii numărului de state ce încearcă să atragă instituţiile

bancare internaţionale prin introducerea legislaţiei offshore, se constată o creştere a utilizării cu rea-

credinţă a acestor facilităţi bancare (de către traficanţi de droguri, contrabandişti, infractori

internaţionali etc.)

Jurisdicţiile care oferă posibilitatea înmatriculării băncilor offshore sunt caracterizate de

următoarele facilităţi:

- taxele de licenţă pentru înfiinţarea băncii sunt reduse (comparativ cu cele necesare deschiderii

unei astfel de instituţii în onshore);

75

- procedurile de intrare pe piaţă sunt relativ simple (se complică pe măsura aderării la practicile

impuse de organismele internaţionale);

- impozitele şi prelevările asupra operaţiilor financiare efectuate în străinătate sunt reduse sau

inexistente. În unele jurisdicţii, există, totuşi, impozitul pe profit.

Pentru paradisuri fiscale, cel mai important lucru este să atragă clienţii prin măsurile adoptate

cu privire la confidenţialitatea bancară şi prin alte servicii profesionale protejându-şi, totodată,

reputaţia internaţională şi ferindu-se de sancţiunile generate de asocierea cu spălarea de bani

murdari. În acest sens, putem da exemplul Marelui Ducat de Luxemburg, care, în „Convenţia

între România şi Marele Ducat de Luxemburg pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea

evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi avere”, menţionează că asigură secretul

tranzacţiilor comerciale, făcând precizarea că dispoziţiile cu privire la schimbul de informaţii,

din convenţia respectivă, nu obligă în niciun fel statul „de a furniza informaţii care ar divulga un

secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial” (art. 28, alin. (2), lit.c)

[138]. De asemenea, precizăm faptul că în tratatele şi convenţiile de evitare a dublei impuneri a

veniturilor şi a averii, încheiate de către România/Republica Moldova, cu ţări paradisuri fiscale,

nu există clauze, care să facă referire la combaterea evaziunii fiscale, deşi unele dintre aceste

tratate/convenţii se numesc „de evitare a dublei impuneri şi prevenire a evaziunii fiscale”.

Întrecerea dintre centrele financiare offshore, se dă la nivelul gradului de sofisticare a

serviciilor oferite, al mecanismelor financiare permise şi al concesiilor fiscale.

Deşi unele jurisdicţii sunt mai inventive decât celelalte, cea mai mare parte a opţiunii puse la

dispoziţia clienţilor nu sunt divergente. Dacă într-una din jurisdicţii există o implementare

riguroasă a regulii „cunoaşte-ţi clientul”, această regulă ar dezavantaja statul respectiv în

comparaţie cu alte paradisuri fiscale, unde formalităţile şi verificările asupra clienţilor sunt

reduse. Cea mai necompetitivă măsură este cea a realizării de anchete amănunţite şi examinări

asupra afacerilor clienţilor, care, în mod sigur, îi va determina pe clienţi să-şi transfere afacerile

în locuri unde sunt puse puţine întrebări şi în care întâmpină mai puţine obstacole. Pe de altă

parte, dacă un paradis fiscal îşi construieşte o reputaţie de adăpost al banilor murdari sau de

refugiu al organizaţiilor criminale, sau al traficanţilor de droguri, atunci nu numai banii legali vor

fi plasaţi în altă parte de către companiile cu renume (pentru a evita pătarea reputaţiei lor), dar aşa

vor proceda şi infractorii cei mai sofisticaţi, care doresc să evite orice semn de întrebare produs

de asocierea cu aceste paradisuri. Centrele financiare offshore vor deveni, de asemenea, ţinta

unor presiuni externe de lichidare a afacerilor murdare. Prin urmare, lumea bancară offshore şi

secretul bancar sunt într-o evoluţie constantă care reflectă răspunsurile la presiunile internaţionale şi

strategia sa de asigurare a competitivităţii şi transparenţei. Poziţia optimă pe care o adoptă un

76

paradis fiscal este aceea în care acesta nu este prea riguros în ceea ce priveşte examinarea atentă

a clienţilor, dar nici prea neglijent în acceptarea tuturor clienţilor.

În cadrul acestei lumi trebuie luate hotărâri importante şi dificile cu privire la gradul de

flexibilitate a acestor jurisdicţii. Jurisdicţiile au răspuns în diferite moduri la problemele cu

privire la competitivitate şi transparenţă.

În Europa, au existat şi există dezbateri acerbe asupra secretului bancar din Elveţia (în

special) şi Luxemburg. Totuşi, secretul bancar nu mai este la fel de strict, cum a fost pe vremuri.

Presiuni din partea ţărilor OCDE pentru o mai mare transparenţă, preocupările cu privire la

infiltrarea crimei organizate, introducerea de noi legi împotriva spălării de bani, extinderea ariei

dreptului penal şi de aici posibilitatea implementării unei asistenţe legale mutuale, au produs

importante fisuri în secretul bancar. În plus, Elveţia a luat măsuri importante în privinţa

combaterii spălării de bani. Totuşi, există o părere generală că această schimbare este exploatată

de către concurenţi. Potrivit unui oficial bancar, ştirea că secretul bancar elveţian nu mai este atât

de rezistent, precum era odată, a fost răspândită în presă pe un ton maliţios de către centrele

financiare competitoare străine. Paradoxal, aceştia sunt aceiaşi oameni care au criticat Elveţia

pentru caracterul rigid al secretului bancar.

Pentru cei îngrijoraţi că nici Elveţia şi nici Luxemburgul nu mai pot oferi protecţia de

altădată, Liechtenstein ar putea constitui o alternativă destul de atractivă. Acest stat este descris

în, general, ca unul dintre cele mai avantajoase paradisuri fiscale din lume, cu un secret bancar

mai strict decât în Elveţia şi chiar ca loc folosit de cetăţenii elveţieni pentru a-şi ascunde banii.

Mai mult, Liechtenstein oferă o largă varietate de servicii, inclusiv Anstaltul – similarul

european al trustului. Liechetenstein este singura ţară din Europa care are reglementări

legislative în domeniul trusturilor care aduc cu ele cererea de lucru în domeniul litigiilor, al

dreptului de proprietate intelectuală şi al autorizării brevetelor.

În ciuda faptului că activitatea economică în ţările cu fiscalitate ridicată este stimulată de

prezenţa în vecinătate a paradisurilor fiscale, impactul asupra trezoreriei ţărilor onshore rămâne

destul de ridicat.

Evitarea plăţii impozitelor poate lua multe forme, inclusiv folosirea aranjamentelor

financiare precum împrumutul între firme, care plasează venitul brut (neimpozitat) în jurisdicţii

cu taxele cele mai reduse. De asemenea, deseori, firmele îşi „ajustează” preţul la care filialele din

diferite ţări îşi vând bunurile. Acesta este motivul pentru care guvernele unor ţări doresc să

impună paradisurilor fiscale ca în tranzacţii să se utilizeze preţuri folosite pentru tranzacţii

asemănătoare între alţi terţi.

77

Pentru a finanţa, în mod adecvat, guvernele paradisurilor fiscale, acestora li se alocă 25%

din PIB, în condiţiile în care media globală este de 20%, în condiţiile în care populaţia acestora

este redusă, iar bunăstarea materială este relativă.

Deşi, uneori, se afirmă că prosperitatea paradisurilor fiscale afectează negativ încasările

bugetare ale ţărilor cu fiscalitate ridicată, practica a dovedit că investiţiile din ţările învecinate

paradisurilor fiscale au crescut considerabil.

În urma studiilor efectuate de specialişti, pe baza tabelelor Penn World, s-a ajuns la

concluzia că sectorul public al ţărilor cu un nivel redus al fiscalităţii nu este, în mod obligatoriu,

mai mic sau mai mare decât cel al oricărei alte ţări onshore, deoarece paradisurile fiscale sunt

mai mici şi mai bogate decât media globală, iar faptul că sectoarele lor publice sunt de mărimi

comparabile cu media globală poate constitui o anomalie.

Deşi numeroşi specialişti atrag atenţia asupra faptului că paradisurile fiscale nu reprezintă o

cale de realizare a fraudelor fiscale, există voci care susţin că paradisurile fiscale sunt ideale

pentru scopurile celor ce obţin venituri ilicite. Odată ce profiturile ilicite au fost obţinute, scopul

deţinătorilor acestora de a spăla banii sau de a-i ascunde, astfel încât să-i poată folosi ulterior fără

să le fie atribuiţi ca venit nedeclarat, este realizat cu uşurinţă prin intermediul firmelor din

paradisurile fiscale [23, p.186].

Analiza de mai sus a arătat că paradisurile fiscale oferă posibilităţi companiilor offshore de

minimizare obligativităţilor fiscale. Dar noi suntem de acord cu specialiştii care consideră că nu

fiecare operaţiune, legată de paradisurile fiscale, este ilicită şi presupune evaziunea fiscală. Dar,

pentru a minimiza utilizarea paradisurilor fiscale pentru practicarea evaziunii fiscale, în legislaţie

trebuie introduse diferite limite. În acest sens, ar putea fi foarte util de cercetat practica

internaţională a reglării contra-offshore.

2.3. Analiza practicii mondiale privind diminuarea evaziunii fiscale

Extinderea largă a paradisurilor fiscale, precum şi influenţa negativă a acestora asupra

statelor cu nivel mai înalt de fiscalitate, necesită cercetarea practicii mondiale de luptă impotriva

evaziuni fiscale, contra-offshore. Ţinând cont de caracterul global al fenomenului de

offshorizare, este important de cercetat recomandările şi măsurile, elaborate de către organismele

internaţionale: OCDE, FATF, Banca Mondială, ONU, UE, FSF, FMI etc., în contextul politicii

anti-ofshore. Direcţiile prioritare ale politicii acestor organizaţii sunt:

78

• еliminarea condiţiilor pentru concurenţa fiscală neloială, care provoacă evaziunea fiscală

(OCDE, ONU; UE);

• lupta împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului ( FATF, FFS,ONU).

În 2002, a fost publicat un document de către FMI, OCDE şi Banca Mondială, prin care

aceste organisme se angajau să sprijine ţările în curs de dezvoltare în îmbunătăţirea eficacităţii

administraţiilor fiscale ale acestora, rezultatul fiind creşterea veniturilor bugetare în aceste ţări,

precum şi mobilizarea resurselor pe piaţa internă.

ONU a elaborat un model de impozitare, considerat adecvat pentru ţările în curs de

dezvoltare, precum şi o convenţie împotriva corupţiei, care a fost adoptată în 2003 şi a intrat în

vigoare în 2005.

OCDE a elaborat criterii pentru a defini un paradis fiscal: impozite insignifiante sau

inexistente, lipsă de transparenţă în ceea ce priveşte regimul fiscal, lipsă de schimburi de

informaţii fiscale cu alte state şi atragerea de societăţi paravan cu activitate fictivă. OCDE, în

lupta sa împotriva concurenţei fiscale neloiale, a întocmit o listă cu teritoriile considerate

paradisuri fiscale, totodată, împărţind paradisurile fiscale în paradisuri fiscale cooperante şi

paradisuri fiscale necooperante.

G20, la summitul din aprilie 2009 de la Londra, a întocmit un proiect de comunicat, care

prevedea că se vor solicita sancţiuni pentru paradisurile fiscale care nu se vor conforma regulilor

OECD referitoare la taxe şi furnizarea de informaţii bancare. S-a discutat modul în care vor

formula regulile, însă o soluţie de moment a fost întocmirea unei liste cu paradisurile fiscale care

nu furnizează informaţii şi propunerea de a se avea în vedere sancţionarea acestor zone.

Lista OCDE a jurisdicţiilor considerate paradis fiscal se prezintă astfel [141]:

- lista albă: statele sau teritoriile care au implementat standarde internaţionale, prin

semnarea a cel puţin 12 acorduri în domeniul fiscal: Argentina, Australia, Barbados, Canada,

China, Franţa, Germania, Grecia, Guernsey, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Japonia, Jersey,

Coreea, Malta, Mauritius, Mexic, Olanda, Noua Zeelandă, Norvegia, Polonia, Portugalia, Rusia,

Insulele Seychelles, Slovacia, Africa de Sud, Spania, Suedia, Turcia, Emiratele Arabe Unite,

Marea Britanie, Statele Unite, Insulele Virgine ;

- lista gri: statele sau teritoriile care s-au angajat să respecte standardele internaţionale, însă

au semnat până acum mai puţin de 12 acorduri în domeniul fiscal.

a) lista gri închis: Andora, Anguilla Antigua, Barbados, Aruba, Bahamas, Bahrein, Belize,

Insulele Bermude, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Insulele Cook, Republica

Dominicană, Gibraltar, Granada, Liberia, Liechtenstein, Insulele Marshall, Monaco, Montserrat,

79

Nauru, Antilele Olandeze, Niue, Panama, Saint Kitts şi Nevis, Santa Lucia, Saint Vincent şi

Grenadine, Samoa, San Marino, Insulele Turks şi Caicos, Vanuatu;

b) lista gri deschis (alte centre financiare): Austria, Belgia, Brunei, Chile, Guatemala,

Luxemburg, Singapore, Elveţia.

- lista neagră: statele sau teritoriile care nu s-au angajat să respecte standardele

internaţionale: Costa Rica, Malaysia, Filipine, Uruguay.

Menţionăm că, în componenţa listelor albe şi gri ale OCDE, sunt incluse şi statele sau

teritoriile din spaţiul UE: Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Malta, Olanda,

Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania, Suedia, Austria, Elveţia etc. În trecut, în lista neagră a

paradisurilor fiscale care nu conlucrează cu OCDE era inclusă şi Austria.

În general, lista OCDE a jurisdicţiilor considerate paradis fiscal include 35 de ţări, lista FMI

include 62 de ţări, iar lista ONU include 42 de ţări, aceasta fiind revizuită în permanenţă.

În afară de elaborarea listelor teritoriilor paradisurilor fiscale, OCDE a elaborat 19

recomandări privind eliminarea concurenţei fiscale neloiale. În perioada 2000-2007, graţie

OCDE, activitatea jurisdicţiilor offshore a devenit mai transparentă.

FATF a elaborat cca. 50 de recomandări privind lupta împotriva spălării banilor murdari,

elaborează şi publică listele negre ale ţărilor care nu conlucrează cu această organizaţie şi nu

îndeplinesc recomandările, privind spălarea banilor murdari.

Iniţiativa acestor organisme internaţionale este de importanţă majoră, în contextul crizei

financiare mondiale şi al necesităţilor enorme de mobilizare veniturilor la bugetele statului,

necesare pentru finanţarea dezvoltării şi măsurilor anticriză.

Paradisurile fiscale oferă posibilitatea de a minimiza obligaţiunile fiscale, ceea ce este foarte

atrăgător pentru întreprinzători. Dar tot aceleaşi paradisuri fiscale influenţează negativ statele

dezvoltate şi în curs de dezvoltare cu fiscalitate înaltă din care „pleacă” capitalul. De aceea,

aceste state „luptă” cu paradisurile fiscale prin diferite metode. În opinia noastră, aceste metode

se grupează astfel:

- metode stimulative;

- metode de interzicere (constrângere).

În cadrul măsurilor stimulative, putem include amnistia capitalurilor, introducerea cotei

joase, a impozitului pe profit (în cazul Republicii Moldova, cota zero).

Dar, ţinând cont de impactul negativ al paradisurilor fiscale asupra posibilităţilor financiare

ale statelor de a finanţa dezvoltarea şi necesitatea finanţării măsurilor anticriză, un rol important

revine, totuşi, măsurilor de interzicere (Australia interzice rezidenţilor lor să înfiinţeze firme în

paradisuri fiscale şi să intre în tranzacţii cu rezidenţii din astfel de state).

80

Prin intermediul anumitor montaje financiare, al structurării internaţionale a grupului şi

practicării preţurilor de transfer, companiile îşi pot permite opţiunea aplicării taxării într-o

anumită ţară. În acest fel, rezidenţii fiscali (persoane fizice sau persoane juridice) ai unui stat cu

fiscalitate ridicată pot înfiinţa companii în zone cu fiscalitate avantajoasă şi pot acumula în

aceste zone profitul activităţii lor. Deţinătorul acestor companii poate fi subiectul legislaţiei de

restricţie a acestor tipuri de operaţiuni (fapt ce poate afecta eficienţa acestor strategii), însă o

structurare inteligentă poate dejuca eforturile coercitive ale acestor prevederi legale. Dacă

societatea face distribuţia profiturilor, acestea vor fi taxate la destinaţie: păstrând profiturile în

cadrul societăţii, impozitele sunt amânate sau, uneori, chiar evitate.

În consecinţă, statele cu fiscalitate ridicată au intrat în conflict cu centrele financiare

offshore, fiecare parte încercând să-şi protejeze interesele, respectând, într-o mai mică sau mai

mare măsură, normele internaţionale de drept. Jurisdicţiile onshore acuză paradisurile fiscale de

concurenţă fiscală neloială şi de practicarea reglementărilor legale ce favorizează operaţiunile de

spălare a banilor murdari. Unele ţări, cum sunt Italia, Spania, Venezuela, Peru, Argentina,

Franţa, Germania încearcă, prin diverse metode, să stopeze înfiinţarea de firme ale rezidenţilor

lor, în paradisuri fiscale, în timp ce Australia interzice rezidenţilor lor să înfiinţeze firme în

paradisuri fiscale şi să intre în tranzacţii cu rezidenţi din astfel de state. [ 14, p. 132].

Având drept scop creşterea veniturilor bugetare, în 2004, Republica Moldova a adoptat

„Legea cu privire la taxa offshore”. Această lege a provocat foarte multe obiecţii şi dezbateri

aprinse, legea în cauză fiind, totuşi, adoptată de Parlament. Conform acestei legi, „prin taxă

offshore se înţelege o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit”, iar subiecţi ai

impunerii au fost consideraţi „ persoanele fizice şi juridice, rezidenţii Republicii Moldova

prevăzuţi de legislaţia fiscală care efectuează operaţiuni comerciale şi financiare la import prin

intermediul zonei offshore”[132]. Taxa prevăzută era de 15 la sută, la importurile efectuate de

către agenţii economici din Republica Moldova prin intermediul zonelor offshore. Conform

legii, metodologia de aplicare a acesteia era:

- achitarea taxei offshore, la bugetul de stat, de către rezidenţii Republicii Moldova, subiecţi

ai impunerii, până la transferarea mijloacelor băneşti în lei moldoveneşti la cursul oficial al

Băncii Naţionale în mărime de 15%;

- taxa offshore se includea în componenţa cheltuielilor generale şi administrative şi se

deducea din venitul impozabil la determinarea obligaţiilor privind impozitul pe venit în modul

general stabilit;

- în cazul în care taxa offshore nu se achita la timp în bugetul de stat, ea era percepută de la

subiecţii impunerii cu aplicarea unei amenzi. În anul 2005, din interese mai mult personale,

81

Parlamentul a anulat această taxă. Oficial anularea acestei taxe a fost motivată de faptul că

aceasta contribuia la creşterea preţurilor şi implicit la scăderea nivelului de trai. În opinia

noastră, motivaţia este lipsită de suport, datorită faptului că anularea acestei legi nu s-a făcut în

baza unor rapoarte şi studii complete care să demonstreze ineficienţa acestei taxe.

O astfel de taxă offshore este adoptată în Republica Belarus [166], ducând, la o limitare a

numărului de rezidenţi care efectuează operaţiuni comerciale prin intermediul companiilor

offshore, precum şi la anumite venituri la bugetul de stat.. În opinia noastră, această taxă ar fi

benefică atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova. Prin introducerea acestei taxe,

România şi Republica Moldova, ar pune în aplicare una din recomandările făcute de către

OCDE, aceea de limitare a operaţiunilor comerciale cu ţările paradis fiscal, în scopul diminuării

evaziunii fiscale.

Succesul paradisurilor fiscale a determinat o reacţie dură din partea ţărilor cu taxare ridicată,

care au luat măsuri mai aspre în lupta lor împotriva spălării banilor murdari şi a evaziunii fiscale.

Conform reprezentanţilor IRS, anual aproximativ 82 000 de contribuabili americani

utilizează conturile offshore în scop evazionist, dintre aceştia IRS neputând urmări decât 17 000.

La nivel global, evaziunea fiscală prin intermediul paradisurilor fiscale costă guvernului SUA

aproximativ 70 mlrd. USD anual [169, p. 15].

Un proiect de lege al SUA, denumit “Stop Tax Haven Abuse Act” a fost prezentat Senatului

Statelor, acesta, ulterior, s-a transformat în lege. Această lege include dispoziţii care dau autorităţile

fiscale puteri mai mari de a urmări problemele de impozitare legate de o anumită listă de jurisdicţii-

secret. De asemenea, conţine definiţii ale acestor jurisdicţii, astfel, încât unele jurisdicţii ar putea fi

eliminate de pe listă, iar altele noi adăugate. Aceste liste, care conţin jurisdicţiile considerate paradis

fiscal, diferă, în funcţie de organismul internaţional care le-a creat, în funcţie de criteriile pe care le

are în vederea la considerarea unor ţări ca fiind paradis fiscal.

Toate loviturile şi ameninţările împotriva paradisurilor fiscale au determinat numeroase state

dezvoltate să adopte măsuri legislative restrictive în privinţa paradisurilor fiscale. În cele mai

multe cazuri, venitul unui rezident al unui paradis fiscal este taxabil în statul de destinaţie. Pentru

a contracara acest lucru, Australia, Italia, Spania au fost printre primele state care au adoptat aşa-

numitele „liste negre”, la începutului anilor ’90, dar, în prezent, ţările în curs de dezvoltare

precum Argentina, Peru, Venezuela, R. Moldova (vezi tabelul A 8.5.), România au adoptat

aceeaşi politică. Argentina percepe taxe speciale pentru veniturile plătite către paradisurile

fiscale, iar Peru tratează cheltuielile plătite spre paradisuri fiscale ca fiind venituri în Peru (în

cazul în care sunt plătite de un rezident local). Conform legislaţiei acestui stat, o ţară este

considerată paradis fiscal, dacă are 0% impunere sau o rată cu minim 50% mai redusă decât cota

82

de impunere în Peru a aceluiaşi venit. Venezuela defineşte drept paradis fiscal statele cu

impunere mai mică de 20% iar Corea cu 15% [14, p. 134].

Tabelul 2.12. Măsuri luate de unele state în lupta împotriva offshore Venezuela defineşte drept paradis fiscal statele cu impunere mai mică de 20%

Coreea defineşte drept paradis fiscal statele cu impunere mai mică de15%

Peru tratează cheltuielile plătite spre paradisuri fiscale ca fiind venituri în Peru

Argentina percepe taxe speciale pentru veniturile plătite către paradisurile fiscale

Argentina, Franţa, Germania, Italia,

Spania, Venezuela, Peru, Australia,

R. Moldova

sunt pentru adoptarea listelor negre pentru statele care practică regimuri

fiscale preferenţiale şi pentru statele considerate paradisuri fiscale, care au

implementat o legislaţie care favorizează concurenţa fiscală neloială

Australia interzice rezidenţilor săi să înfiinţeze firme în paradisuri fiscale şi să intre în

tranzacţii cu rezidenţii din astfel de state

Republica Belarus aplică taxa offshore pentru operaţiunile comerciale desfăşurate prin

companiile offshore

Republica Moldova a elaborat proiectul legii cu privire la taxa offshore, lege care a fost adoptată

în 2004, iar în 2005 a fost abrogată

Sursa: adaptat de autor în baza sursei [14; 126; 166;140]

Potrivit metodologiei OCDE [172], o ţară trebuie să îndeplinească patru criterii pentru a se

încadra în categoria paradisurilor fiscale. În primul rând, asocierea cu paradisurile fiscale ţine de

nivelul impozitelor percepute, care este foarte scăzut, iar în unele cazuri zero. Dar acest criteriu

nu este suficient în condiţiile în care fiecare jurisdicţie are dreptul să stabilească, individual,

nivelul impozitelor percepute în interiorul său. Celelalte criterii enunţate de OCDE se referă la

lipsa transparenţei operaţiunilor bancare, existenţa unor reglementări care împiedică schimbul de

informaţii referitoare la impozite între guverne şi lipsa unor condiţii ca activităţile economice

întreprinse de companii să fie unele substanţiale. Acest ultim criteriu poate releva intenţia

anumitor state de a atrage investiţii doar pe baza oportunităţilor oferite de nivelul de impozitare –

aşa-numitele centre offshore.

În America Centrală, Caraibe, Pacificul de Sud, conform publicaţiilor OCDE [172], numărul

statelor care oferă facilităţi offshore a crescut, iar legislaţia s-a perfecţionat, regimul juridic al

companiei offshore, de exemplu, este mai bine definit şi consolidat. În Europa, o serie de state,

care ofereau facilităţi companiilor offshore, le-au eliminat, în cea mai mare parte, din legislaţie,

ca urmare a aderării la UE, iar cele care continuă să ofere asemenea facilităţi au procedat la

importante modificări ale prevederilor legale incidente în acest domeniu.

83

Definirea şi consolidarea regimului juridic al companiei offshore şi a entităţilor offshore, în

general, vizează şi creşterea credibilităţii lor în plan internaţional, prin asigurarea unei mai mari

transparenţe a operaţiunilor efectuate prin intermediul paradisurilor fiscale. Astfel, după o

adevărată ofensivă împotriva regimului fiscal practicat de jurisdicţiile offshore (a se avea în

vedere iniţiativele OCDE, care, în raportul său „Tax havens and development”, a identificat

practicile neloiale – comune jurisdicţiilor fiscale – de tipul lipsă de transparenţă, lipsa

informaţiilor privind practicile fiscale, stabilind şi o aşa-numită lista neagră a jurisdicţiilor

necooperante – 47 de state, ca practicând regimuri fiscale preferenţiale şi 35 de state, ca fiind

paradisuri fiscale, care au implementat o legislaţie ce favorizează concurenţa fiscală neloială),

multe dintre paradisurile fiscale şi-au adaptat legislaţia în materie, determinând eliminarea de pe

listele întocmite de OCDE şi, implicit, o percepţie internaţională mai favorabilă.

Desigur, aceasta a însemnat acceptarea, de către jurisdicţiile menţionate, a unora dintre

condiţiile impuse de OCDE, în special cu privire la transparenţă. În acest sens, au fost realizate:

• acorduri privind schimbul de informaţii în materie fiscală;

• s-a eliminat posibilitatea emiterii de acţiuni la purtător.

A fost aleasă, practic, o cale de mijloc, determinată de temerile ţărilor în cauză că iniţiativele

OCDE le vor devasta economia – atât prin faptul că aceasta depinde, în mare măsură, de

industria financiară, cât şi prin efectul de domino, în sensul că problemele economice vor

determina creşterea ratei criminalităţii, corupţiei, ceea ce va ruina şi turismul, a doua sursă de

venit a acestor ţări.

În ceea ce priveşte lupta anti-offshore a Uniunii Europene, menţionăm faptul că Raportul

referitor la promovarea unei bune guvernanţe în chestiuni fiscale, din 02 februarie 2010, al

Parlamentului European, consideră că [128]:

- este nevoie de consistenţă şi de o politică reală a UE privind buna guvernanţă fiscală;

- credibilitatea Uniunii Europene depinde, printre altele, de disponibilitatea sa de a suprima,

în primul rând, paradisurile fiscale de pe teritoriul său, ca un exemplu de bună guvernanţă;

- solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape, în acest context, punerea în aplicare rapidă

şi temeinică a acţiunilor prevăzute în comunicarea sa privind promovarea bunei guvernanţe în

chestiuni fiscale;

Ca o consecinţă a scandalurilor legate de spălarea banilor, constituirea băncilor offshore a

devenit posibilă, doar dacă, în registrele publice, se înscriu datele de identificare ale adevăratului

beneficiar şi dacă acesta prezintă un plan de afaceri viabil.

În ceea ce priveşte lupta anti-offshore a României, putem afirma cu toată convingerea că

aceasta există mai mult la nivel declarativ. Dacă studiem diversele rapoarte ale instituţiilor

84

abilitate în combaterea evaziunii fiscale, putem spune că România a luat în considerare lista

neagră a paradisurilor fiscale numai în declaraţiile politice, în realitate, chiar instituţiile

guvernamentale şi unii oameni politici fac afaceri prin intermediul companiilor offshore. De

asemenea, multe din deciziile politice se iau sub presiunea mediului de afaceri românesc. În

acest sens, putem exemplifica faptul că, în 2004, se propunea ca societăţile comerciale

înregistrate în România, având ca acţionari companii cu sediul în paradisurile fiscale, să nu poată

fi înfiinţate fără un aviz special din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor. În urma unei

opoziţii vehemente a mediului de afaceri, s-a renunţat la această propunere, în prezent, societăţile

cu acţionari în offshore-uri având undă verde, Cipru, de exemplu, clasându-se pe locul III al

participaţiei cu capital în firmele româneşti, după cum reiese dintr-un studiu al Oficiului Naţional

pentru Prevenirea si Combaterea Spălării Banilor.

În anumite paradisuri fiscale, s-au făcut numeroase eforturi de minimizare a fluxului de bani

murdari prin intermediul unei legislaţii mai competitive. În ciuda tuturor eforturilor făcute pentru

reglementarea lumii bancare offshore, nu toate jurisdicţiile sunt la fel de bine reglementate, chiar

şi acolo unde există reglementare, se observă o mare discrepanţă între cadrul legal şi punerea lui

în aplicare. În plus, când presiunile de închidere a prăpăstiei dintre lege şi implementarea ei sunt

eficiente în unele paradisuri fiscale, acelea asupra cărora nu se fac presiuni, tind să devină cei

mai importanţi beneficiari.

Potrivit răspunsului Elveţiei la presiunea externă, pentru o mai mare transparenţă şi

cooperare cu organele de control străine, banii suspecţi migrează spre zonele mai puţin aflate sub

asediu. Acest tip de ţări sunt foarte dinamice şi motivate, în mare parte, de întrecerea de a atrage

depozite şi alte afaceri. Toate acestea ridică numeroase dileme atât pentru reglementarea şi

supravegherea internaţională, cât şi pentru centrele financiare offshore. Ceea ce ar echilibra

lucrurile la nivel internaţional ar fi introducerea şi operarea unor măsuri unitare de prevenire şi

combatere a activităţilor ilicite, însă, fără a obstrucţiona sau constrânge desfăşurarea tranzacţiilor

legale. Atâta vreme, cât încă se mai întâmpină greutăţi în deosebirea dintre legal şi ilegal, vor

exista transferuri între ilegal spre aparent legal, între zone supra- şi sub-reglementate.

În 2000, Bahamas a fost inclusă între cele 15 interdicţii nominalizate, iniţial, de FATF pe

„lista neagră” a statelor necooperante în lupta împotriva spălării banilor. Ca urmare a modificării

legislaţiei societăţilor comerciale din Bahamas (una dintre aceste modificări fiind şi eliminarea

posibilităţii de a emite acţiuni la purtător), în 2001, interdicţia a fost eliminată de pe această listă.

De asemenea, Bahamas a figurat pe lista neagră a paradisurilor fiscale întocmită de OCDE şi

care cuprindea iniţial 35 de ţări, cum sunt: Elveţia, Austria, Luxembourg, Hong Kong,

Singapore, Monaco, Liechtenstein, Andorra, Insulele Cayman etc. În martie 2002, interdicţia a

85

fost retrasă de pe listă, ca urmare a realizării unui acord privind schimbul de informaţii în cauzele

de fraudă fiscală. Centru offshore în plină expansiune şi cu o legislaţie raliată la cerinţele

internaţionale în materie de prevenirea criminalităţii financiare, Bahamasul a primit, în 2005,

titlul de cel mai bun centru financiar internaţional, premiu acordat de o publicaţie a ziarului

Financial Times – “The Banker”. Publicaţia a motivat că a acordat acest premiu Bahamasului

având în vedere mai mulţi factori: locaţia atractivă a jurisdicţiei, mediul fiscal favorabil,

stabilitatea politică, organizarea şi infrastructura legală, dezvoltarea progresivă a legislaţiei

comerciale în acord cu cererile de servicii financiare cât mai sofisticate de pe piaţa serviciilor

[117].

Nu trebuie să ignorăm sau să minimalizăm eforturile jurisdicţiilor offshore de a ajunge la o

supervizare mai atentă, la un control mult mai eficient şi la o mai mare transparenţă. Unele

jurisdicţii, precum Mauritius, au fost minuţioase în reglementarea sectorului offshore. O serie de

măsuri au fost luate încă de la începutul anilor '80, când SUA a semnalat, după lungi şedinţe ale

Senatului, problema sectorului bancar offshore şi a modului în care ar putea fi exploatat acesta

de către traficanţii de droguri şi de alte organizaţii criminale.

Problema constă în faptul că secretul bancar depăşeşte, de fapt, teritoriul centrelor financiare

offshore şi al jurisdicţiilor, precum Insulele Cayman, Bahamas, Luxemburg şi Elveţia. Se pare că nu va

exista niciodată o listă definitivă a jurisdicţiilor care refuză să înlăture secretul bancar pentru a permite

realizarea investigaţiilor, astfel că problema va fi supusă schimbărilor continue, iar opiniile cu

privire la adecvarea nivelului de cooperare cu organele de control vor fi diferite.

Raportul SUA cu privire la prevenirea spălării banilor murdari în mediul internaţional furnizează

anumite indicii asupra regiunilor în care secretul bancar constituie un impediment în realizarea

anchetelor. Raportul Departamentului de Stat cu privire la Strategiile Internaţionale de Control al

Drogurilor, publicat în martie 1998, face aprecieri cu privire la posibilitatea înlăturării secretului

bancar pentru a facilita realizarea anchetelor la nivel intern şi internaţional. Ţările listate ca

necooperante în anchetele de depistare a infracţiunilor de spălare a banilor murdari sau care nu

vor să înlăture secretul bancar au fost: Afganistan, Belarus, Belize, Bolivia, Cuba, El Salvador,

Guatemala, Guyana, Haiti, Laos, Libia, Maroc, Mozambic, Nauru, Africa de Sud, Thailanda şi

Vanuatu. Acestor ţări li se alătură următoarele ţări şi teritorii: Albania, Armenia, Azerbaidjan,

Kazahstan, Côte d’Ivoire, Estonia, Gibraltar, Bulgaria, Kuweit, Kârgâzstan, Moldova, Nicaragua,

Pakistan, România, Slovacia, Sri Lanka, Saint Vincent şi Grenadine, Ucraina şi Uzbekistan, după

cum reiese din Raportul Departamentului de Stat al SUA (Raportul Departamentului de Stat cu

privire la Strategiile Internaţionale de Control al Drogurilor), publicat în martie 1998).

86

În unele din aceste ţări, se manifestă lipsa voinţei de impunere a unei legislaţii mai bune şi

realizarea unei mai mari transparenţe în problemele financiare, iar în centrele financiare offshore

mai mici şi în paradisurile bancare, această problemă este mai ales una a capacităţii de reacţie,

existând puţini inspectori ,care să supervizeze tranzacţiile şi instituţiile implicate în acestea. Deşi se

pare că, în ultima vreme, s-au făcut îmbunătăţiri în această privinţă, pentru o lungă perioadă de timp

doar un inspector bancar şi un consilier de asigurări au fost răspunzători de monitorizarea şi

controlul evoluţiei unui sector de activitate înfloritor (cel al companiilor) în insulele Virgine

Britanice, unde numărul noilor companii îl depăşea cu mult pe cel al locuitorilor.

Chiar dacă anumite centre financiare offshore continuă să rămână un magnet pentru spălătorii de

bani şi alţi infractori, se fac eforturi importante pentru îmbunătăţirea situaţiei şi implementarea de

norme, legi şi regulamente performante. Cele mai importante legi şi regulamente, în acest domeniu,

ar trebui să vizeze creşterea utilizării tratatelor legale de asistenţă mutuală între guverne, pentru a

facilita, în acest fel, accesul la informaţii relevante pentru anchetele desfăşurate de autorităţi.

În urma presiunilor exercitate de Marea Britanie, au fost închise cele mai multe bănci fictive din

Montserrat şi a fost desemnat Coopers&Lybrand să investigheze serviciile bancare offshore din

teritoriile dependente. Ceea ce a rezultat poartă numele de Raportul Gallagher - care a propus

anumite reforme în cele mai importante jurisdicţii.

Analizând politica ţărilor dezvoltate în privinţa paradisurilor fiscale putem spune că în

acţiunile OCDE se observă adoptarea unui „standard dublu”. Pe lângă amendamentele la adresa

ţărilor care nu doresc să-şi modifice regimul fiscal, OCDE nu aplică nicio sancţiune ţărilor

membre ale OCDE, pentru care, de asemenea, au fost înaintate propuneri de ajustare a legislaţiei

sale acestor cerinţe. Aceeaşi politică se aplică şi asupra confidenţialităţii bancare. De exemplu,

Elveţia a refuzat de câteva ori să accepte anularea principiului confidenţialităţii bancare.

Constituţia Austriei garantează confidenţialitatea conturilor bancare. Luxemburg, Grecia şi Belgia

nu se grăbesc să renunţe la confidenţialitatea bancară [ 21, p. 39]. În opinia noastră, ţările, aşa-zise

paradisuri fiscale, trebuie să facă o ajustare a legislaţiei lor, în conformitate cu cerinţele OCDE.

Cu toate acestea, la adresa acestor ţări nu s-au făcut ameninţări şi presiuni financiare din

partea altor state membre ale OCDE.

În ultimul deceniu, ţările europene, cu un nivel ridicat al fiscalităţii, au început un război

agresiv împotriva ţărilor cu impozite mici din toată lumea. Scopul acestui război este acela de a

împiedica mişcarea de economii şi investiţii din ţările cu fiscalitate ridicată în cele cu fiscalitate

redusă.

Guvernele ţărilor cu fiscalitate ridicată folosesc două strategii de bază [98, p. 67-68]. Prima

este aceea de a forţa ţările cu impozite scăzute să-şi crească ratele de impozitare, în special asupra

87

capitalului, impozitele asupra venitului individual, impozitul pe profit, inclusiv impozitul pe

dobânzi, pe dividende şi pe câştigurile din capital. A doua strategie constă în îngreunarea situaţiei

investitorilor şi a celor ce realizează economii şi care doresc să-şi plaseze, în mod liber, capitalul

în alte ţări pentru interesul propriu. În acest scop, ţările cu impozite mai mari încearcă să forţeze

ţările vecine, dar cu impozite mai mici, să raporteze ce resurse primesc de la cetăţenii şi

companiile din ţările cu impozite mari, astfel, încât cetăţenii şi companiile respective să poată fi

impozitaţi corespunzător în ţările de origine.

Cartelul fiscal pe care doreşte să-l creeze OCDE nu are viitor, în cazul în care toate ţările nu

vor adera la această politică. Dacă presupunem că toate ţările membre ale OCDE vor reuşi să-şi

unifice la un nivel înalt ratele impozitelor, atunci concurenţa fiscală nu numai că nu va dispărea,

ci se va acutiza şi mai mult. Toată activitatea de antreprenoriat se va transfera în ţările cu o

fiscalitate mult mai redusă care nu sunt membre ale OCDE şi în zonele offshore, iar, ca rezultat,

ţările înalt dezvoltate nu vor reuşi să-şi menţină volumul încasărilor fiscale la nivelul anilor

precedenţi. De aceea, OCDE doreşte să adopte măsuri drastice pentru a impune ţărilor care nu fac

parte din OCDE să-şi modifice politica fiscală.

Analizând experienţa mondială a proceselor cu conotaţie fiscală, putem constata existenţa a cinci

doctrine juridice complementare, destinate contracarării strategiilor de evaziune fiscală (14, p.140]:

• doctrina tranzacţiei simulate;

• doctrina substanţei economice;

• doctrina motivului de afaceri;

• doctrina prevalenţei substanţei asupra formei;

• doctrina tranzacţiei în etape.

Prima doctrină, doctrina tranzacţiei simulate, se referă la simulări, în fapt, sau pseudo-

tranzacţii, adică la tranzacţii care nu au loc niciodată şi simulări în substanţă, acestea sunt

tranzacţii care au loc, dar în absenţa obiectivelor fiscale nu au o substanţă economică sau un

motiv real de afaceri.

A doua doctrină, doctrina substanţei economice, are două ramificaţii, având atât elemente

obiective, cât şi subiective. Aplicaţiile moderne ale acestei doctrine pot fi regăsite într-o serie de

cazuri relaţionate începând cu ACM Partnership. În cadrul acestuia, compania Colgate-Palmolive

a intrat într-un parteneriat offshore cu o sucursală a Merrill Lynch (sponsorul strategiei) şi ABN-

AMRO. Parteneriatul s-a angajat într-o serie de tranzacţii cu active financiare, care au avut ca

efect producerea unei pierderi de capital scriptice (substanţiale) pentru Colgate-Palmolive.

Tranzacţiile realizate au exploatat aplicarea unor reguli speciale de recuperare a bazei impozabile

88

sub o reglementare temporară care făcea atunci parte din Secţiunea IRC 453. Curtea a găsit

plăţile, făcute în cadrul strategiei, ca lipsite de sens din punct de vedere economic. Merrill Lynch

şi concurenţii săi au promovat o strategie similară şi altor firme, având împreună cu mult peste 1

miliard USD pierderi fiscale[14, p. 141].

A treia doctrină constituie doctrina motivului de afaceri şi priveşte motivaţia plătitorului de

taxe în momentul în care intră într-o tranzacţie. Această doctrină verifică dacă motivul intrării

unui contribuabil într-o afacere a fost sau nu acela de a obţine avantaje fiscale. Doctrina

respectivă studiază situaţia în care plătitorul de taxe a intenţionat ca tranzacţia să servească unui

motiv non-fiscal cu adevărat util. Pentru a satisface doctrina, de cele mai multe ori, companiile

încearcă să facă o tranzacţie cu un presupus motiv de afaceri, dar păstrând tratamentul fiscal al

strategiei.

A patra doctrină este doctrina prevalenţei substanţei asupra formei. Această doctrină este

strâns legată de doctrinele menţionate anterior. Doctrina menţionată consideră că două sau mai

multe tranzacţii, ce formează o „cale ocolită”, nu ar trebui taxate diferit (la nivel cumulat) faţă de

cazul în care tranzacţia s-ar fi impozitat urmând calea directă. Această doctrină permite

guvernului să refuze beneficiile fiscale ocazionate de un plătitor de taxe care face mişcări

economice auxiliare sau circulare, chiar dacă aceste mişcări (luate individual) sunt tratate fiscal în

mod corespunzător [14, p. 141].

A cincea doctrină este doctrina tranzacţiei în etape, care este legată de doctrina prevalenţei

substanţei asupra formei. Acesta susţine că fiecare tranzacţie, separată într-o serie de tranzacţii

succesive, trebuie să aibă un motiv economic independent, iar dacă nu se întâmplă acest lucru,

tranzacţiile pot fi cumulate în scopul stabilirii bazei impozabile. Aplicând această doctrină, cele

mai interesate să facă evaziune fiscală sunt companiile mari, care au departamente de planificare

fiscală. Acestea sunt urmate de către companiile al căror profit este maxim, acest lucru datorându-

se cuantumului mare al impozitelor ce trebuie plătite. Tentate de evaziune sunt şi firmele cu

opţiuni de creştere, cheltuieli mari de cercetare şi dezvoltare sau operaţiuni. Cele mai puţin tentate

să facă evaziune fiscală sunt firmele cu auditori mari şi recunoscuţi.

În opinia noastră, doctrinele mai sus-menţionate ar trebui utilizate în calitate doctrinară şi

practică şi în alte state, inclusiv România şi R. Moldova. De asemenea, facem propunerea ca

aceste doctrine să fie studiate mai profund în cadrul instituţiilor de învăţământ, care pregătesc

specialişti în economie, finanţe, drept comercial etc.

89


Capitolul 2 este dedicat analizei fenomenului evaziunii fiscale. O atenţie deosebită s-a

acordat cercetării conţinutului, tipurilor evaziunii fiscale, analizei legislaţiei României şi

Republicii Moldova privind tratarea noţiunii de evaziune fiscală. Se evidenţiază faptul că, în

Republica Moldova, spre deosebire de România, la nivel legislativ, lipseşte noţiunea de evaziune

fiscală, ceea ce împiedică, într-o oarecare măsură, lupta cu acest fenomen. În acest capitol, se

evidenţiază metodele de diminuare a evaziunii fiscale practicate prin intermediul companiilor

offshore, precum şi analiza practicii mondiale de minimizare a impactului negativ al practicării

paradisurilor fiscale asupra intereselor naţionale.

Se fac următoarele constatări:

- în legislaţia Republicii Moldova, nu există definiţia directă de evaziune fiscală, iar definiţia

dată în legislaţia fiscală a României, în opinia noastră, este incorectă;

- sunt foarte multe procedeele prin care este săvârşită evaziunea fiscală şi nu pot fi toate

identificate;

- instrumentul principal utilizat în desfăşurarea afacerilor în cadrul paradisurilor fiscale,

precum şi al evaziunii fiscale, îl constituie compania offshore;

- modalitatea utilizată de companiile offshore (transnaţionale), în scopul sustragerii de la

impunere a unei părţi din profit, o constituie înfiinţarea unor filiale în teritorii unde fiscalitatea

este mai redusă (paradisuri fiscale) şi organizarea unor relaţii artificiale între acestea şi unităţile

producătoare aflate pe teritoriul altor ţări, unde fiscalitatea este mai ridicată;

- anumite centre financiare offshore continuă să rămână un magnet pentru spălătorii de bani şi alţi

infractori, se fac eforturi importante pentru îmbunătăţirea situaţiei şi implementarea de norme, legi şi

regulamente performante. Cele mai importante legi şi regulamente, în acest domeniu, ar trebui să

vizeze creşterea utilizării tratatelor legale de asistenţă mutuală între guverne, pentru a facilita, în acest

fel, accesul la informaţii relevante pentru anchete desfăşurate de autorităţi;

- foarte puţine state pun în aplicare recomandările organismelor internaţionale cu privire la

politica anti-offshore în vederea diminuării evaziunii fiscale practicate prin intermediul

companiilor offshore. Deciziile politice cu privire la politica anti-offshore, se iau în cele mai

multe cazuri, fără o analiză în ceea ce priveşte impactul acestora.

90

3. PROBLEME ŞI SOLUŢII PRIVIND DIMINUAREA EVAZIUNII FISCALE GENERATĂ DE PARADISURILE FISCALE

(CAZUL ROMÂNIEI ŞI REPUBLICII MOLDOVA)

3.1. Studiul comparativ al fiscalităţii în România şi Republica Moldova

Cercetarea arată că o influenţă majoră asupra apariţiei şi răspândirii evaziunii fiscale o are

nivelul presiunii fiscale şi organizarea sistemelor fiscale ale ţărilor. De aceea, sunt binevenite

studiul comparativ al fiscalităţii, în România şi în Republica Moldova, şi comparaţia acesteia cu

nivelul fiscalităţii în diferite state, inclusiv paradisuri fiscale.

Ca stat membru al Uniunii Europene, România se află sub incidenţa legislaţiei fiscale a

acesteia. Comunicatul Comisiei Consiliului, din 19 decembrie 2006, referitor la „coordonarea

sistemelor fiscale directe ale statelor membre pe piaţa internă”, anunţă o serie de iniţiative

destinate promovării unei mai bune coordonări a sistemelor naţionale de fiscalitate directă în

Uniune. Obiectivul este de a garanta conformitatea sistemelor naţionale cu legislaţia comunitară

şi de a controla ca aceste sisteme să funcţioneze într-o bună interacţiune.

Iniţiativele vizează eliminarea discriminărilor şi a dublei impuneri în beneficiul

particularilor şi al întreprinderilor, aceasta contribuind la lupta împotriva evaziunii fiscale şi la

protecţia bazei de impozitare.

Obiectivele principale ale unei apropieri fiscale coerente şi coordonate sunt următoarele:

- renunţarea la discriminări şi la dubla impunere;

- prevenirea cazurilor involuntare de non-impunere şi de fraude;

- reducerea costurilor antrenate de obligaţia de a se conforma dispoziţiilor mai multor

sisteme fiscale.

Legislaţia comunitară lasă statelor membre o mare lejeritate în conceperea sistemelor lor de

fiscalitate directă, de o manieră prin care ele o pot adapta în funcţie de obiectivele şi imperativele

naţionale. Dispoziţiile fiscale, în mod exclusiv sau esenţial, fondate pe considerente de ordin

interior, pot, totodată, să antreneze incoerenţe în tratamentul fiscal, dacă ele sunt aplicate în

context transfrontalier, indiferent dacă se referă la un particular sau la o întreprindere, aceştia pot

fi victime ale discriminării sau dublei impuneri, de asemenea, pot angaja cheltuieli suplimentare

pentru a se conforma mai multor reglementări diferite.

Iniţiativa Comisiei constă în a promova soluţii pentru problemele comune pe care le pun

interacţiunile membrilor numeroaselor sisteme fiscale în cadrul pieţei interioare. Iniţiativa

Comisiei nu vizează înlocuirea sistemelor fiscale naţionale printr-un sistem comunitar unic. Ea

91

caută să întărească cooperarea dintre statele membre şi să îmbunătăţească coordonarea

legislaţiilor respective astfel, încât, la sfârşit, să se asigure buna funcţionare a celor 27 de sisteme

naţionale diferite în cadrul pieţei interioare. Iniţiativa coordonării sistemelor fiscale este

complementară iniţiativelor legislative întreprinse de Comisie în materie de fiscalitate directă.

Comisia estimează că singurul mijloc sistematic de luptă contra căilor fiscale susţinute de

întreprinderile care efectuează operaţiuni, în mai mult de un stat membru, este să permită

impozitarea grupurilor multinaţionale, pe ansamblul activităţii lor în UE, pe baza unei asiete

comune consolidată pentru impozitul pe societate.

Domeniile posibile de coordonare dintre statele membre sunt: impozitarea la ieşire şi

compensarea pierderilor transfrontaliere. Domeniul impozitării la ieşire se referă în mod

particular la taxele asupra transferurilor de active spre o altă jurisdicţie dintr-alt stat membru. În

absenţa unei compensaţii a pierderilor transfrontaliere pentru societăţi şi grupuri, beneficiul şi

pierderea acestora riscă să fie repartizată în diferite jurisdicţii. Astfel, compensarea pierderilor

societăţilor şi grupurilor este limitată la beneficiile realizate în statul membru în care s-a efectuat

investiţia. În consecinţă, grupurile şi societăţile riscă să plătească impozit pe o asietă care

precede rezultatul lor total, al activităţii lor în UE. Această situaţie generează, de asemenea, baza

pentru competitivitate. Aceasta este raţiunea pentru care Comisia propune aproprierea

coordonării statelor membre în acest domeniu.

În contextul dat România, în calitatea ei de membru al UE, are o marjă restrânsă de abordare

a utilizării fiscalităţii naţionale ca mijloc de stimulare a investiţiilor străine. Iată de ce este

necesară o analiză detailată a fiscalităţii româneşti în comparaţie cu cea a fiscalităţii celorlalte

state membre.

Dintre cele 27 de state ale Uniunii Europene, numai 3 state, anume Belgia, Luxemburg şi

Olanda, practică, în determinarea impozitului pe veniturile societăţilor comerciale, procedeul

impunerii în cote progresive utilizând tranşele de venit. Cotele de impozitare practicate sunt

cuprinse între 10% (în Cipru şi Bulgaria) şi 35% (Malta). Repartizarea acestora în cadrul Uniunii

Europene pe statele componente este redată în tabelul A 9.6.

Analizând cotele de impozitare practicate în UE, constatăm următoarele:

Se constată faptul că, în toate statele analizate, se observă o diminuare a cotelor impozitării.

În România, cota a scăzut până la 16%, în anul 2008. În anul 2009, a fost introdus impozitul

forfetar, pe tranşe aferente cifrei de afaceri. În anul 2010, s-a revenit la impunerea în cotă fixă de

16%.

În funcţie de cotele utilizate în procedura de impozitare, noi am divizat ţările U.E. în 4 grupe

Tabelul 3.13.

92

Tabelul 3.13. Divizarea ţărilor UE în funcţie de mărimea cotelor de impozitare

Grupa ţărilor Variaţia mărimii cotelor utilizate în procedura de impozitare a veniturilor societăţilor comerciale

Cipru şi Irlanda şi Bulgaria Cu cote cuprinse între 10% şi 12,5% Slovacia, Polonia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Cehia, România

Cu cote cuprinse între 15% şi 21,3%,

Slovenia, Austria, Olanda, Suedia, Finlanda, Portugalia, Luxemburg, Grecia, Germania, Danemarca

Cu cotele cuprinse între 22% şi 29,80%

U.K., Malta, Italia, Franţa, Spania, Belgia

Cu cotele cuprinse între 30% şi 35%

Sursa: elaborat de autor în baza sursei [127]

Din cele prezentate constatăm, cotele utilizate în procedura de impozitare în statele Uniunii

Europene variază de la cota minimă de 10% până la cota maximă de 35%.

Ţările cu cotele cele mai scăzute, 10% şi 12% Cipru, Irlanda şi Bulgaria, au recurs la

practicarea unor cote atât de reduse, pentru crearea unui cadru de „paradis fiscal”, atât pentru

investitorii străini, cât şi pentru cei autohtoni. Istoria a dovedit că implementarea unei impuneri a

veniturilor foarte redusă, precum şi completarea acesteia cu facilităţi pentru investitorii străini,

generează fenomene de tip cascadă cu efect benefic pentru creşterea economică.

Ţările cu cote cuprinse între 15% şi 21,3% sunt state care au aderat printre penultimele şi

ultimele (Slovacia, Polonia, Ungaria, Lituania, Letonia, România), care au încercat prin

practicarea cotelor reduse de impozitare a veniturilor atragerea investitorilor străini.

Ţările cu cotele cuprinse între 22% şi 29,80% sunt în număr de 10 state (ponderea

majoritară), care urmăresc ,prin practicarea cotei, asigurarea unui anumit venit bugetar.

Ţările cu cotele cuprinse între 30% şi 35%, un număr de 6 state (Marea Britanie, Belgia,

Franţa, Malta, Spania, Italia), fiecare având o motivaţie particulară a fiscalităţii ridicate, de

exemplu, Italia prin instabilitatea politică a deceniului trecut şi cele precedente lui, Spania, prin

instabilitatea creată de rezistenţa bască şi care presupune cheltuieli publice şi surse de acoperire a

lor, Marea Britanie, prin golurile financiare provocate de „destrămarea” imperiului, ca urmare a

declarării independenţei unor colonii bogate etc.

În Republica Moldova, cota impozitului pe venitul persoanelor, ce practică activitatea de

întreprinzător, este zero pentru venitul reinvestit, începând cu 01.01.2008.

Cel de-al doilea impozit direct practicat în majoritatea statelor Uniunii Europene este

impozitul pe dividendele reţinute la sursă. Pe parcursul analizei, noi am constatat că numai un

93

număr de 4 din 27 de state nu impozitează dividendele repartizate (Cipru, Grecia, Irlanda şi

Ungaria), celelalte 23 practicând o cotă de impozitare cuprinsă între 5% şi 35%. România,

utilizează cota de 10% la impozitarea dividendelor repartizate nerezidenţilor. Pe baza cotelor

utilizate la impozitarea dividendelor, noi am grupat statele din UE astfel:

- 4 state în care dividendele nu sunt impozitate prin reţinere la sursă;

- Bulgaria cu o cotă de 5%;

- 2 state cu cotă în jur de 10%;

- 7 state cu o cotă de 15%;



- 3 stat cu o cotă în jur de 27% şi 28%;

- Suedia cu o cotă de 30%;

- Malta cu o cotă de 35%.

Constatăm, şi de această dată, că penultimele şi ultimele ţări intrate în Uniune Europeană

practică cele mai reduse cote de impozitare, iar în unele cazuri oferă facilitatea scutirii ca

recompensă a dividendelor reinvestite. În plus, unele state oferă investitorilor străini reduceri ale

cotei de impozitare pentru dividendele scoase din ţara în care au fost realizate. Republica

Moldova aplică cota impozitului pe dividende de 15%.

Referitor la impozitul pe venitul persoanelor fizice, analizând procedeul de impozitare

practicat în larga paletă a sistemelor fiscale naţionale din Uniunea Europeană, constatăm că

majoritatea statelor practică diferenţierea cotelor de impozitare pe tranşe de venit şi numai 6 state

folosesc cota unică.

Explicaţia acestui fenomen o găsim, mai ales, în caracteristicile istorice ale sistemelor

fiscale utilizate. Ele nu respectă neapărat principiul echităţii fiscale, ci, mai ales, evită

nemulţumirea cetăţenilor prin introducerea noilor sisteme de impozitare care ar provoca o

reticenţă faţă de o nouă abordare fiscală. Cotele maxime ale impozitului pe venitul persoanelor

fizice în ţările UE sunt prezentate în figura 3.17 şi în tabelul A 10.7.

94

Figura 3.17. Cotele maxime ale impozitului pe venitul persoanelor fizice în statele UE

Sursa: [171]

Din analiza figurii de mai sus, se constată o diferenţă foarte mare între cotele de impozitare a

veniturilor persoanelor fizice în diferite ţări. În acest caz, iarăşi constatăm că cele mai mici cote

de impunere a veniturilor persoanelor fizice se aplică în: Bulgaria, Lituania, R. Cehă, România.

Dacă analizăm cotele maxime ale impozitului pe venitul persoanelor fizice, ajungem la

următoarele concluzii:

1. Cele mai ridicate cote ale acestui impozit se utilizează în ţările dezvoltate;

2. Ţările în curs de dezvoltare au cele mai scăzute cote ale impozitului pe venitul

persoanelor fizice;

3. Cea mai scăzută cotă a impozitului pe venitul persoanelor fizice o aplică Bulgaria.

La aceste caracteristici, mai trebuie să adăugăm şi deducerile personale, precum şi modul de

impozitare a veniturilor cuplurilor căsătorite, care, de exemplu, în Germania, pot fi impozitate la

0 10 20 30 40 50 60 70 Bulgaria

Lituania

R. Cehă

România

Slovacia

Estonia

Letonia

Cipru

Finlanda

Polonia

Malta

Ungaria

Luxemburg

Grecia

Marea Britanie

Franţa

Slovenia

Portugalia

Italia

Spania

Germania

Irlanda

Belgia

Austria Olanda

Suedia

Danemarca

95

alegere, fie prin însumarea tuturor veniturilor familiei, fie separat pe fiecare membru, soţ sau

soţie.

În Republica Moldova, în anul 2009, se aplică următoarele cote ale impozitului pe venitul

persoanelor fizice: dacă venitul impozabil anual constituie mai puţin de 25200 lei – 7% şi 18%,

dacă venitul impozabil anual depăşeşte 25200 lei. Concluzionăm că impozitarea pe tranşe de

venit este avantajoasă pentru persoanele cu venituri mici, iar cota maximă de 18% este net

inferioară multor state europene.

Cel mai important impozit indirect practicat în toate statele Uniunii Europene este taxa pe

valoarea adăugată. Cotele-standard, practicate în impozitarea indirectă a valorii adăugate sunt

redate în tabelul A 11.8.

Se constată că marja de cuprindere a cotei de impozitare TVA se înscrie în intervalul 15-

25%. În acest context, România, a cărei cotă de impozitare este de 24% tinde spre nivelul maxim

al cotei de impunere, iar Republica Moldova, cu o cotă de 20%, este poziţionată aproximativ la

mijlocul intervalului.

În mod normal, impozitul indirect TVA este suportat de consumatorul final. Acest lucru,

însă, nu-l face lipsit de importanţă pentru societatea comercială producătoare de valoare

adăugată, deoarece, prin încasarea de la consumatorul final, odată cu preţul şi a impozitului

indirect, ea va solicita, astfel, de la cumpărător, un efort sporit de plată pentru bunul sau serviciul

furnizat.

Considerăm că, în contextul răspândirii fenomenului paradisurilor fiscale, ideal ar fi ca, la

nivelul Uniunii Europene, să se practice o singură cotă a taxei pe valoarea adăugată.

Din analizele efectuate, se poate constata că fiscalitatea României constituie, în general, un

nivel mediu sau sub mediu, faţă de cea practicată de majoritatea statelor Uniunii Europene, ceea

ce conduce la premisele că, din acest punct de vedere, este atrăgătoare pentru investitorii străini.

Pentru ca un investitor străin sau român să poată lua uşor decizii faţă de situaţia pieţei

comunitare, este nevoie ca acesta să aibă la îndemână un instrument computerizat, pe care să se

bazeze în adoptarea deciziilor.

În Republica Moldova, cota impozitului pe venitul persoanelor, ce practică activitate de

întreprinzător din anul 2009, este de 0%, iar impozitul reţinut la redistribuirea dividendelor este

de 15%, ceea ce este destul de favorabil pentru întreprinzători. De aceea, se poate concluziona, la

prima vedere, că povara fiscală, în Republica Moldova, pentru societăţile comerciale, este foarte

redusă. Dar, în opinia întreprinzătorilor din Republica Moldova, situaţia nu este aşa de simplă, ei

susţinând că activitatea întreprinderilor este stopată indirect de impozitele şi plăţile obligatorii,

precum TVA şi cotizaţiile asigurărilor sociale de stat şi medicale obligatorii.

96

În urma analizei datelor privind mărimea cotelor utilizate în procedura de impozitare a

veniturilor societăţilor comerciale, impozitului pe dividendele reţinute la sursă, cotelor

maxime ale impozitului pe venitul persoanelor fizice în statele UE, putem concluziona că, la

prima vedere, România şi Republica Moldova deţin poziţii atractive, privind mărimea

impozitelor (din punct de vedere al agenţilor economici).

Dacă analizăm dinamica nivelului presiunii fiscale în Republica Moldova, pe parcursul

ultimilor ani (vezi tabelul 3.14.), putem trage unele concluzii referitore la nivelul fiscalităţii în R.

Moldova.

Tabelul 3.14. Nivelului presiunii fiscale în Republica Moldova în anii 2003-2009

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Ponderea veniturilor fiscale în PIB (inclusiv cotizaţiile în bugetul asigurărilor sociale de stat şi în fondul asigurărilor medicale obligatorii), %

27,3 29,7 32,0 33,4 34,4 34,2 33,8


Analiza datelor din tabel arată că, începând cu anul 2003, s-a format o tendinţă clară de

majorare a presiunii fiscale în Republica Moldova (de la 27,3% în 2003 până la 34,1% în 2009),

ceea ce, după părerea noastră, comportă o tendinţă negativă pentru contribuabilii moldoveni.

Facem precizarea că, datorită faptului că, începând cu 01.01.2008, cota impozitului pe profit în

Republica Moldova fiind 0%, atrage scăderea presiunii fiscale şi o reorganizare a politicii

fiscale.

Dar, pentru o analiză mai amplă a nivelului de fiscalitate din orice ţară, trebuie comparat

nivelul presiunii fiscale al acestei ţări cu acelaşi indicator din alte ţări. Spre exemplu, putem face

comparaţia presiunii fiscale din România şi Republica Moldova cu nivelul fiscalităţii din SUA

analizând următoarea figură:

Figura 3.18. Nivelul presiunii fiscale în SUA, în anii 1999-2007, % din PIB


97

Analiza datelor ne arată o micşorare a presiunii fiscale în SUA (din anul 2000 până în

anul 2003) şi, comparând nivelul presiunii fiscale din SUA cu acela din alte state, putem concluziona

că nivelul fiscalităţii în SUA se situează la un nivel destul de scăzut, ceea ce este destul de benefic

pentru contribuabili. Din anul 2004, în SUA, presiunea fiscală a început să crească, aceasta

înseamnând că povara fiscală este mai mare, provocând astfel evaziunea fiscală.

Tabelul 3.15. Nivelul presiunii fiscale în statele UE în perioada 2003-2009

Anul 2003 2004 2005 2006 2007 20081 2009

Ţara

Austria 43.3 42.8 42.1 41.7 41.9 42,9 41,8

Belgia 44.6 44.8 44.8 44.5 44.4 44,3 44,6

Bulgaria 32,6 33,9 34,1 34,4 - - 34,4

R. Cehă 37.3 37.8 37.5 36.9 36.4 36,6 36,2

Cipru 33 33,4 35,4 36,6 - - 36,6

Danemarca 48.0 49.0 50.7 49.1 48.9 48,3 49,1

Estonia 30,9 30,9 30,6 31 - - 31,0

Finlanda 44.0 43.4 43.9 43.5 43.0 42,8 43,5

Franţa 43.2 43.5 43.9 44.2 43.6 43,1 44,2

Germania 35.5 34.8 34.8 35.6 36.2 36,4 39,3

Grecia 32.2 31.2 31,3 31,3 32,0 31,3 31,4

Ungaria 37.5 37.6 37.2 37.1 39.3 40,1 37,2

Irlanda 28,7 30,1 30,6 31.9 32.2 28,3 32,6

Italia 41.8 41.0 40.9 42.1 43.3 43,2 42,3

Letonia 28,5 28,5 29 30,1 - - 30,1

Lituania 28,2 28,3 28,8 29,7 - - 29,7

Luxembourg 38.3 37.3 37.8 35.9 36.9 38,3 35,5

Malta 31,4 33,1 33,7 33,8 - - 33,8

Olanda 36.9 37.3 38.8 39.3 38.0 - 39,5

Polonia 32.9 32.3 32.9 33.5 .. - 33,8

Portugalia 34.7 33.9 34.7 35.7 36.6 36,5 35,9

România 27,7 27,4 27,9 28,6 32,5 - 28,6

R. Slovacia 33.4 31,8 31,8 29,8 29,8 29,3 29,3

Spania 34.2 34.6 35.8 36.6 37.2 33,0 36,5

Suedia 48.3 48.7 49.5 49.1 48.2 47,1 48,2

Slovenia 38,8 38,9 39,3 39,1 - - 39,1

Regatul Unit 35.0 35.4 36.3 37.1 36.6 35,7 37,4 1 Date estimative

Sursele: [127; 128]

Analiza datelor din tabel denotă că s-a format o tendinţă clară de majorare a presiunii fiscale

în UE, România având o presiune fiscală relativ mică, faţă de majoritatea statelor din UE.

98

3.2. Analiza evaziunii fiscale în România şi în Republica Moldova

Fenomenul evaziunii fiscale în România şi Republica Moldova este destul de extins şi are la

bază motive diferite. Principale motive ale acesteia sunt prezentate în figura 3.19.

Figura 3.19. Motivele evaziunii fiscale în România şi Republica Moldova Sursele: [98; 156; 159]

În România postdecembristă (decembrie 1989), precum şi în Republica Moldova, evaziunea

fiscală este dificil de cuantificat, tocmai ca urmare:

- a instabilităţii legislaţiei fiscale, precum şi a numărului mare de impozite şi taxe percepute

la un moment dat;

- a permisivităţii legilor fiscale (numeroasele facilităţi acordate unor contribuabili imediat

după apariţia unui act normativ fiscal), concomitent cu practicarea unor politici fiscale agresive

şi chiar exagerate duse de către autorităţi;

multiple imperfecţiuni şi particularităţi în domeniul legislaţiei fiscale

Motivele evaziunii fiscale în România şi Republica Moldova

modificarea Codului Fiscal la intervale de timp mult prea scurte, şi intervenţia asupra unui număr prea mare de articole din acesta, creând, astfel, o instabilitate legislativă, care îi impune pe investitori să nu-şi poată elabora un buget real al actelor de comerţ pe durată mai mare de un an sau să caute căi de eludare legală a Codului Fiscal

modul de organizare al activităţii fiscale

nefolosirea metodei contabilităţii naţionale, pentru evidenţă macroeconomică

evaziunea masivă, realizată de diferite grupuri de interese şi agenţi economici apăruţi doar pentru a beneficia de lacunele legii

lipsa unor organisme statale, care să aibă ca obiect auditarea operaţiunilor fiscale în scopul îmbunătăţirii mecanismului fiscal naţional şi practicarea doar a unor controale fiscale efectuate de organele specializate ale Ministerului Finanţelor, care îmbracă, de cele mai multe ori, haina „vânătorilor de impozite neplătite”.

99

- a existenţei unor grupuri de interese ce îşi urmăresc afacerile proprii şi care influenţează de

cele mai multe ori din umbră;

- a apariţiei unor acte normative fiscale, modalitatea de aplicare a lor, precum şi încetarea

aplicabilităţii unor acte normative;

- în cazul impozitelor care se referă la persoanele fizice, al gradului de civilizaţie, cultură şi

conştiinţă civică, există alte cauze ale imposibilităţii evaluării gradului evaziunii fiscale.

Premisele pentru evaziune fiscală întâlnite în economia contemporană naţională şi

internaţională constă în:

• stabilirea domiciliul şi sediul social în paradisurile fiscale atât de către persoane fizice,

cât şi persoane juridice şi spre care sunt dirijate profiturile obţinute pe teritoriul altor state,

eludându-se astfel fiscul;

• impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice pe baza unor

norme medii de venit, impunere ce creează condiţii favorabile, pentru contribuabilii care

realizează venituri mai mari decât media, ca să nu plătească impozit pentru diferenţa respectivă;

• acordarea de facilităţi fiscale agenţilor economici din anumite ramuri ale economiei la

înfiinţarea sau pe parcursul desfăşurării activităţii, sub forma unor scutiri de la plata TVA, la

import sau export, accize, etc. sau reduceri de impozit pe profit;

• recurgerea, de către investitor, la amortizarea accelerată, atunci când este permisă de lege,

pentru unele categorii de fonduri fixe, care permite diminuarea profitului impozabil în favoarea

constituirii unui fond de amortizare mai mare decât cel impus de valoarea uzurii morale,

înregistrate de mijloacele fixe respective, în perioada luată în calcul.

Cele mai frecvente fapte de evaziune fiscală legală în România, constatate de către organele

de control sunt [120]:

- investirea unei părţi a profitului realizat, în achiziţii de bunuri pentru care statul acordă

facilităţi, deşi utilizarea acestora nu este aceeaşi cu cea gândită de legiuitor, în scopul creşterii

economice şi dotării cu tehnologie modernă. Folosirea, în anumite limite, a prevederilor legale

cu privire la donaţiile filantropice, indiferent dacă acestea au avut loc sau nu;

- scăderea, din venitul impozabil, a cheltuielilor de protocol, reclamă şi publicitate, mult mai

mari decât cele rezultate din aplicarea cotelor legale;

- constituirea fondurilor de amortizare sau de rezervă mult mai mari decât ar fi justificat, din

punct de vedere economic, diminuându-se, astfel, cuantumul venitului impozabil;

- înscrierea în actele de plată, a unor sume de bani din venituri pentru achiziţionarea unor

utilaje, maşini, materii prime sau alte bunuri, neprimite în realitate, pentru ca, după expirarea

100

perioadei de impunere, să-i fie returnate sumele plătite fictiv, cu consecinţa diminuării

impozitului;

- acordarea unor scutiri delimitate temporal, în cazul înfiinţării de noi societăţi comerciale,

de la plata impozitului pe profit;

- atunci când statul se confruntă cu dificultăţi financiare mai deosebite, scoate de sub

incidenţa impozitării veniturile aferente depozitelor bancare şi a celor provenite din plasamente,

sub formă de titluri financiare obligatoare emise de stat.

În ţările dezvoltate, sistemul fiscal este simplu de administrat, transparent şi stabil. În

momentul în care se adoptă un nou sistem fiscal, trebuie avut în vedere impactul pe care acesta îl

are asupra firmelor, în adoptarea deciziilor de dezvoltare, întrucât tendinţa de a confisca

veniturile accentuează evaziunea fiscală şi corupţia la rândul lor, amplificate de inflaţie, care, de

obicei, conduce la practicarea unui sistem de impozitare indexat.

Etapa tranzitorie de la economia dirijată la economia de piaţă este caracterizată de

modificări structurale ale relaţiilor economice, favorizează faptele ilegale, îndeosebi evaziunea

fiscală, corupţia, traficul de influenţă, înşelăciunea.

Diversificarea structurii sistemului de impozitare prin adoptarea impozitului pe venitul

personal şi a altor impozite (impozitul pe câştigul din capital, impozitul pe proprietate, impozitul

pentru poluare etc.) a constituit o prioritate a reformei fiscale alături de introducerea impozitului

pe venitul global.

Dacă facem analiza volumului evaziunii fiscale din România, singurele date care se

diseminează sunt cele legate de ponderea economiei neobservate din PIB, evaziunea fiscală fiind

inclusă. Pentru ultimii ani, ponderile sunt următoarele [120; 130]: 2003 = 15,4 % din PIB; 2004

= 14,5 % din PIB; 2005 = 16,6 % din PIB; 2006 = 17,9 % din PIB; 2007 = 18,0 % din PIB;

2008=21% din PIB; 2009=24% din PIB.

După cum reiese din datele prezentate, ponderea economiei neobservate din PIB are tendinţă

de creştere ce duce, concomitent, la creşterea evaziunii fiscale.

Lupta organelor de control în domeniul fiscal, în speţă cea a Gărzii Financiare din România,

în vederea combaterii evaziunii fiscale în România, este reflectată şi prin sancţiunile aplicate

agenţilor economici care nu respectă disciplina financiară ( tabelul 3.16).

101

Tabelul 3.16. Sancţiunile aplicate, de către Garda Financiară din România, agenţilor economici, în vederea combaterii evaziunii fiscale

mii lei RON

Anul 2004 2005 2006 2007 2008 2009 I. SUME TOTALE:

- stabilite 272.100 279.492 281.943 376.805 382.502 374.043 - încasate 98.300 130.730 149.234 189.400 168.069 151.309 din care: Amenzi

- stabilite 108.200 162.395 192.606 272983 251.085 239.452 - încasate 89.600 121.691 138.848 178583 156.599 137.434 Confiscări - stabilite 163.900 117.097 89.337 103.822 131.417 134.591 - încasate 8.700 9.039 10.386 10.817 11.470 13.875 II. SESIZĂRI PENALE

- număr 1.720 2.009 2.334 2.375 4.391 5070 - valoare prejudiciu

361.600 697.104 745.773 1.400.023 2.194.971

2.250.935

În indicatorii de mai sus nu este cuprinsă contravaloarea mărfurilor indisponibilizate, care fac obiectul unor sesizări penale, dintre care menţionam: ţigarete, băuturi alcoolice.

Sursele: [120; 130]

Analizând comparativ datele din tabel, putem aprecia că există o creştere importantă a

sumelor estimate ca prejudiciu, ceea ce conduce la ideea orientării, cu precădere, a acţiunilor de

control către identificarea faptelor de o mai mare gravitate, cu implicaţii majore asupra bugetului

de stat. Acest lucru arată că trebuie făcută o schimbare în strategia de control a Gărzii Financiare

şi a altor organe de control fiscal, precum şi o reorientare a controalelor către zonele şi

activităţile de mare risc, din punct de vedere fiscal.

De asemenea, considerăm că este necesară efectuarea unor controale calitative,

profesioniste, de către comisarii Gărzii Financiare, precum şi o extindere a colaborării cu

celelalte instituţii ale statului cu rol în controlul şi combaterea fenomenelor ilicite din economie.

În figura 3.20., sunt prezentate domeniile de activitate în care s-au efectuat verificările şi au

fost aplicate sancţiuni, în anii 2008 şi 2009.

102

Figura 3.20. Domeniile de activitate în care s-au efectuat verificări Sursa: [120]

Din figura de mai sus, putem concluziona că ponderea cea mai mare a agenţilor economici,

care au fost verificaţi, predomină în următoarele domenii: carburanţi, case fiscale de marcat,

transportarea mărfurilor şi persoanelor, masa lemnoasă, morărit şi alcool şi băuturi.

Putem concluziona că ponderea cea mai mare a amenzilor aplicate agenţilor economici în

funcţie de domeniul de activitate, este în domeniul caselor de marcat fiscale, al alcoolului şi

băuturilor, produselor din tutun, carburanţilor etc.

Structura sesizărilor penale pe principalele domenii de activitate este prezentată în figura

3.21.

Figura 3.21. Structura sesizărilor penale pe principalele domenii de activitate Sursa: [120]

103

Din analiza diagramei, constatăm că sesizările penale, referitoare la evaziunea fiscală, au

fost făcute pentru produsele petroliere, alcool, ţigări, masă lemnoasă, deşeuri reciclabile şi

servicii de transport. Ponderea prejudiciilor estimate pe principalele domenii de activitate este

prezentată în figura 3.22.

CARBURANTI

ALCOOL SI BAUTURIALCOOLICE

PRODUSE DIN TUTUN

MASA LEMNOASA

DESEURI

MORARIT SI PANIFICATIE

Figura 3.22.Ponderea prejudiciilor estimate pe principalele domenii de activitate

Sursa: [120]

De asemenea, remarcăm că prejudiciile cele mai mari au fost constatate in domeniul

produselor petroliere, alcoolului şi tutunului. De aici, rezultă că aceste produse prezintă riscul cel

mai de evaziune fiscală.

Reflectarea sinoptică a rezultatelor luptei cu evaziunea fiscală, obţinute in principalele

domenii de activitate se prezintă astfel (vezi figurile 3.23., 3.24., 3.25., 3.26).

Figura 3.23.Numărul agenţilor economici verificaţi din principalele domenii

de activitate Sursa: [120]

104

Constatăm că cei mai mulţi agenţi economici care au fost verificaţi nu au respectat disciplina

financiară.

Figura 3.24. Domeniile de activitate în care au fost aplicate amenzi de către Garda Financiară din România

Sursa: [120]

De asemenea, constatăm că cele mai multe amenzi, aplicate de către Garda Financiară din

România, au fost date pentru nerespectarea disciplinei financiare.

Figura 3.25. Valoarea confiscărilor de sume şi bunuri în principalele domenii

de activitate (mln. lei) Sursa: [120]

105

Constatăm că cele mai multe sesizări penale au fost făcute tot pentru nerespectarea disciplinei

financiare, precum şi în domeniul uleiurilor minerale, materialelor de construcţii, comerţului cu

amănuntul şi în domeniul prestărilor de servicii.

Figura 3.26.Valoarea prejudiciilor stabilite pe principalele domenii de activitate (mln. lei)

Sursa: [120]

Orientarea controalelor spre anumite domenii de activitate, cu risc mai ridicat, a avut ca

rezultat combaterea, într-o oarecare măsură, a evaziunii fiscale, precum şi depistarea metodelor

de efectuare a acesteia, astfel:

1. În domeniul importului, producţiei şi comercializării petrolului, carburanţilor sau altor

componente petroliere (uleiuri minerale).

Verificările în domeniul uleiurilor minerale au identificat ca principale procedee frauduloase

substituirea unor produse petroliere nepurtătoare de accize şi comercializarea acestora sub forma

de carburanţi sau deturnarea de la destinaţia legală a uleiurilor minerale fără accize (solvenţi), în

vederea eludării plăţii accizelor.

106

În reţelele de distribuţie, au fost intercalate societăţi comerciale de tip fantomă în vederea

disimulării originii mărfii sau a destinatarilor reali ai acestora.

2. În domeniul importului, producţiei şi comercializării alcoolului şi băuturilor alcoolice.

Controalele în domeniul producţiei şi comercializării alcoolului şi a băuturilor alcoolice au

identificat producători neautorizaţi de băuturi alcoolice. O tehnică folosită de evazionişti este şi

cea a producerii alcoolului şi a băuturilor alcoolice, în spaţii neautorizate, din materii prime

neînregistrate în contabilitate, urmată de disimularea produselor finite şi comercializarea acestora

împreună cu loturi legal procesate şi marcate fiscal.

3. În domeniul producerii şi comercializării de ţigarete şi produse din tutun.

În domeniul produselor din tutun, evaziunea fiscală se manifestă, în special, prin

comercializarea clandestină, a ţigaretelor introduse ilegal în ţară, prin graniţa de est, din ţări din

fostul spaţiu sovietic, dar şi prin redirijarea acestora către spaţiul european, unde preţul ţigărilor

este mult mai mare.

4. În domeniul valorificării deşeurilor industriale reciclabile (în special feroase şi

neferoase).

Datorită faptului că reciclarea deşeurilor metalice determină diminuarea costurilor în

sectorul metalurgic, achiziţia acestor materii prime prezintă interes deosebit, atât pe piaţa internă,

cât şi pe cea externă. În multe cazuri, s-a constatat existenţa unor reţele care procedau la

comercializarea ilicită a deşeurilor recuperabile prezentând centrelor de colectare, ca documente

justificative, facturi de la societăţi de tip-fantomă sau borderouri de achiziţie de la persoane

fizice, completate cu date fictive. Firmele-fantomă erau introduse în lanţul comercial, pentru a se

îngreuna identificarea furnizorilor reali.

5. În domeniul exploatării, gestionarii, prelucrării şi comercializării masei lemnoase.

Verificările, în acest domeniu, au scos în evidenţă procedee de comercializare pe piaţa

neagră a unor însemnate cantităţi de material lemnos prin:

- achiziţionarea de lemn fără documente de provenienţă;

- prelucrarea, cu complicitatea deţinătorilor de gatere, a materialelor lemnoase recoltate de

deţinătorii de fond forestier, fără înregistrare în gestiune;

- introducerea în lanţul comercial a societăţilor-fantomă în vederea împiedicării

identificării furnizorilor şi/sau a beneficiarilor reali.

6. În domeniul comerţului cu cereale, produse de morărit şi panificaţie.

Rezultatele controalelor efectuate în acest domeniu au scos în evidentă o serie de nereguli,

practicate de unele grupuri de persoane sau firme, organizate şi constituite după principiul

reţelelor de contrabandă care acţionează, de obicei, pe raza mai multor judeţe, cu privire la:

107

neîntocmirea sau întocmirea incompletă a documentelor care atestă şi însoţesc cantităţile

recoltate, din câmp şi până la înmagazinare; intercalarea pe circuitul economic a unor firme-

fantomă.

7. În domeniul respectării disciplinei financiare.

Fenomenele principale identificate prin verificarea documentelor primare sunt:

- majorarea nejustificată a costurilor şi implicit diminuarea profitului impozabil prin

înregistrarea unor facturi de la societăţi-fantomă, acestea având influenţă şi asupra TVA

deductibil;

- acceptarea unor facturi privind servicii care, în realitate, nu au fost prestate;

- neînregistrarea tuturor operaţiunilor comerciale etc.

8. În domeniul jocurilor de noroc şi cazinourilor.

În timpul controalelor efectuate de comisarii Gărzii Financiare Române, s-a constatat că

jocurile de noroc reprezintă, în unele cazuri, un paravan pentru operaţiuni de spălare a banilor

sau pentru schimburi ilicite de valută, datorită sumelor mari rulate în intervale scurte de timp,

ceea ce îngreunează surprinderea momentului operaţiunii.

9. Controale efectuate în pieţe agroalimentare, târguri, oboare sau bâlciuri.

Analizate individual, fraudele realizate în acest domeniu pot părea minore, dar, în realitate,

datorită rulajului mare de marfă tranzacţionată în zona târgurilor şi oboarelor, prejudiciile aduse

bugetului de stat prin însumarea fraudelor, sunt semnificative.

În cursul anului 2008, Garda Financiară Română, datorită noilor realităţi economice induse

de aderarea României la UE, şi-a orientat controalele către operaţiunile cu caracter ilicit, precum

fraudarea TVA aferentă tranzacţiilor intracomunitare şi concurenţa neloială din piaţa bunurilor şi

serviciilor.

Tendinţele de fraudare de acest tip au fost identificate în sectoarele unde rotaţia sumelor de

bani este mare, adică în sectoarele unde plata se face, preponderent, în numerar, chiar în

momentul în care se face recepţia mărfurilor (produse agroalimentare, materiale de construcţie,

produse energetice).

Principalele metode prin care se efectuează acest tip de evaziune fiscală sunt:

- utilizarea firmelor-fantomă;

- situaţii frecvente în care acelaşi grup de persoane controlează, direct sau prin interpuşi,

întregi reţele de firme-fantomă.

- înscrierea pe documentele care însoţesc achiziţiile unor beneficiari fictivi (neînregistraţi la

Registrul Comerţului), context în care evazioniştii mizează pe obstrucţionarea verificării realităţii

destinatarului;

108

- exploatarea lipsei unei standardizări, la nivel european, a documentelor care însoţesc

transporturile, prin completarea, în mod intenţionat, a acestora cu omisiuni sau greşeli, menite să

împiedice identificarea beneficiarilor.

Pentru contracararea acestui gen de evaziune fiscală, Garda Financiară Română, împreună

cu autorităţile vamale, au efectuat o monitorizare permanentă a frontierelor intracomunitare. Ca

urmare a acestor monitorizări, au fost confiscate şi importante cantităţi de marfă.

Dacă facem analiza evaziunii fiscale din Republica Moldova constatăm că premiza esenţială

a acesteia, o reprezintă frontiera cu Transnistria care este, conform Transparency International

Moldova, cel mai fraudulos sector al frontierei pentru importul ilicit de produse (în special al

celor petroliere) conform sondajului efectuat de această organizaţie, 73% din cei chestionaţi

evaluează volumul contrabandei cu produse petroliere de 10%, iar 18% dintre aceştia cu 20-25%.

[140.p.54].

Conform aceluiaş studiu peste 605 din tranzacţii se realizează prin firmele offshore ceea ce

permite evitarea unor plăţii considerabile la bugetul de stat.

Simplele calcule arată că, dacă volumul importurilor resurselor energetice în Republica

Moldova, a constituit în anii 2004- 238,11 mln.lei; 2005-280,70 mln. lei; 2006-335,93 mln. lei;

2007-407,31 mln. lei; 2008-546,79 mln. lei [123], presupunând că importul illicit reprezintă

10%, atunci volumul importului illicit era de 23,8 mln. lei; 28,07 mln. lei; 33,5 mln. lei; 40,7

mln. lei; 54,6 mln. lei.

În tabelul de mai jos, sunt reflectaţi principalii indicatori rezultaţi în urma controalelor

efectuate de către Serviciul Fiscal de Stat din R. Moldova.

Tabelul 3.17. Rezultatele obţinute de către SFS din R. Moldova, în urma controalelor efectuate

mln. lei

Indicatori 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Venituri colectate de SFS 6942,1 8054,6 9922,7 12186,4 13947,3 13667,4 Amenzile aplicate pentru încălcarea legislaţiei fiscale 86,9 135,1 139,1 60 94,7 185,4

Penalităţile pentru neachitarea impozitelor şi taxelor 40,7 36,4 51,1 19,2 15,1

Nu au fost

calculate Sursa: adaptat de autor în baza sursei[135]

Din analiza datelor, se constată că veniturile colectate au crescut, cuantumul amenzilor

aplicate în 2008 a cunoscut o uşoară creştere faţă de anul 2007 (an în care cuantumul amenzilor a

109

fost foarte mic în comparaţie cu anii precedenţi). În anul 2009, veniturile colectate au cunoscut o

uşoară scădere, în timp ce cuantumul amenzilor aplicate pentru încălcarea legislaţiei fiscale s-a

dublat.

S-au depistat noi scheme de evaziune fiscală şi anume:

- vânzarea fără documente, contra numerar, a mărfurilor, cu înregistrarea în contabilitate a

unui preţ semnificativ mai mic decât valoarea de piaţă;

- scheme cu implicarea deţinătorilor de patentă, prin intermediul cărora importatorii şi

intermediarii în circuitul citricelor, cărnii şi peştelui de import, se eschivează de la calcularea şi

achitarea obligaţiilor fiscale faţă de buget;

- scheme cu implicarea întreprinderilor-fantomă, create şi înregistrate în scopul asigurării

întreprinderilor viabile cu trecerea în cont a sumelor TVA, ceea ce determină lipsa sau

diminuarea obligaţiilor fiscale;

- racolarea, în scheme de evaziune fiscală a tineretului, punându-se accent pe faptul că,

tinerii nu conştientizează totalitatea consecinţelor ce pot să se răsfrângă ca urmare a înregistrării

pe numele acestora a unor întreprinderi-fantomă;

- anularea sau micşorarea, din aparatul de casă şi control, a livrărilor efectuate de către

magazinele ce comercializează mărfuri electronice.

Într-un studiu al „Transparency International Moldova”, se precizează că factorii principali

de evaziune fiscală sunt: controlul inadecvat al frontierei, diferenţele de preţuri şi ale sistemelor

de taxe în diferite ţări. În afară de metodele ilegale de eschivare de la plata impozitelor şi de la

efectuarea altor plăţi oficiale, se mai practică şi diferite modalităţi de ocolire legală a

impozitelor. O astfel de modalitate este manipularea preţurilor de import prin intermediul

firmelor intermediare înregistrate în zone offshore. Este demn de menţionat faptul că, prin astfel

de tranzacţii, sunt capitalizate în afara ţării sume importante în valute străine, rezultate din

activitatea de export-import.

În vederea reducerii evaziunii fiscale, SFS, în baza informaţiilor prezentate de către

Serviciul Vamal, efectuează monitorizarea formării lanţului valoric al mărfurilor importate, prin

efectuarea controalelor fiscale de la importul mărfurilor până la consumatorul final.

3.3. Direcţii de diminuare a evaziunii fiscale

Fiscalitatea, prin faptul că implică, în mod inevitabil, un efort al individului, efectuat în

scopul asigurării realizării surselor de acoperire a cheltuielilor şi serviciilor publice, a fost şi este

considerată de-a lungul timpului o povară. În acelaşi timp, ea este un instrument al puterii

110

guvernatoare a statului de a influenţa volumul evaziuni fiscale, fie prin stabilirea de obligaţii

fiscale diferenţiate în funcţie de anumite criterii, care se referă la:

• acordarea de facilităţi unor contribuabili în funcţie de diverse criterii (impozite reduse în

funcţie de numărul de persoane aflate în întreţinere, impozite reduse pentru anumite ramuri de

activitate – TVA redus pentru produsele alimentare, medicamente etc.);

• acordarea unor facilităţi anumitor zone geografice, indiferent de contribuabilii din aceste

zone;

• îmbinarea celor două criterii anterioare prin acordarea de facilităţi zonei, iar în cadrul

zonei – contribuabilului.

Acordarea facilităţilor fiscale anumitor zone geografice din cadrul aceluiaşi stat se practică

încă din antichitate. În Evul Mediu, zonele libere de impozite apar în tot spaţiul european.

Exemplele sunt multiple şi se pot face clasificări, astfel putem distinge:

- vilele de coastă scutite de impozitare care beneficiau de un regim de scutire pentru

produsele reexportate;

- porturile scutite de impozite plasate sub regimul parţial sau total de extrateritorialitate

comercială şi fiscală (Marseille, Rouen, Hambourg, Copenhaga, Dantzing);

- târgurile şi pieţele scutite de impozite, care profitau de o scutire temporară pentru

activităţile lor comerciale (Lendit, Beaucroissant).

În general, zonele libere au trăit mereu după ritmul riscurilor politice şi ale necesităţilor

financiare.

Toate ţările Europei au recurs la astfel de zone creatoare de dinamică comercială. Unele au

dispărut, altele au evoluat, dar toate au stat la baza zonelor libere de impozite actuale.

Din 1981, asistăm la o nouă înflorire a zonelor economice libere de impozite în lume.

Această situaţie ne determină să tragem o dublă concluzie:

- aceste zone au avut o greutate, din ce în ce mai mare, în comerţul mondial. În 1981, ele

ocupau 10% din piaţă, în 1984 – 15% şi în 1991 – aproape 22%;

- aceste zone, chiar dacă reacţionează la motivaţii diferite, există în toate ţările şi pe toate

continentele. Putem găsi, în prezent, mai mult de 450 repartizate în 82 de ţări.

Este important de constatat că zonele libere de impozite redevin o ustensilă privilegiată a

economiilor naţionale. Pentru ţările în curs de dezvoltare, în unele cazuri, este vorba despre

atragerea de investitori străini şi de favorizarea transferului tehnologic.

Alături de zonele libere clasice, dominate de aspecte vamale, am asistat la dezvoltarea

zonelor libere noi, la care, pe lângă exonerările vamale, se adaugă incitaţii fiscale, financiare,

111

administrative sau sociale. Acestea, pentru a fi diferenţiate de primele, au fost numite zone libere

economice. Au fost create succesiv noi generaţii de zone libere de impozite:

1. Zonele libere de antrepozitare a produselor importate pentru activităţi de producţie.

Numeroase întreprinderi care recurg la aceste zone libere de impozite, pentru a exporta produsele

lor, profită de avantaje ce nu pot fi neglijate;

2. Zonele libere industriale de export şi zonele libere industriale, care nu au obligaţia de a

exporta: profesioniştii şi particularii pot beneficia de o suspendare a drepturilor vamale şi a

taxelor fiscale pentru o perioadă de trei ani.

Considerăm că zonele libere industriale de export reprezintă o modalitate specială de

atragere a investitorilor străini şi prin aceasta pot fii alternativa paradisurilor fiscale. Ele au

prosperat, în mod tradiţional, în ţările în curs de dezvoltare. Motivaţiile economice sunt adesea

foarte diverse. Uneori este vorba despre favorizarea unei dezvoltări regionale (zona Kandla în

Indii, pentru decongestionarea portului Bombay) sau, uneori, pentru a permite scurgerea sporită a

produselor locale (zona Manaus din Brazilia, unde industriile sunt obligate să cumpere local o

parte din materiile prime sau bunurile intermediare încorporate în produsele lor). Uneori,

rezultatele sunt de speculă pentru industria locală. E cazul zonei libere Hsinchu din Taiwan,

specializată în înalta tehnologie, ale cărei produse sunt foarte competitive pe plan internaţional.

În România, regimul de zonă liberă, în porturile dunărene, are o veche tradiţie, astfel că

oraşul Galaţi este atestat ca port liber din anul 1834, iar oraşul Brăila – din 1866, iar între 1870 şi

1931 a funcţionat în regim de zona liberă şi portul Sulina.

Crearea zonelor libere a avut ca scop principal favorizarea dezvoltării economiei prin

atragerea investiţiilor de capital străin şi, de asemenea, dezvoltarea unui sector de producţie

orientat spre export. În acest sens, se poate exemplifica regulamentul zonelor libere italiene

Trieste şi Genova, care oferă următoarele facilităţi economico-fiscale:

1) reexportarea mărfurilor străine fără restricţii vamale;

2) condiţionarea mărfurilor prin schimbarea ambalajului, formei, calităţii, culorii etc.;

3) scutirea de taxe vamale a produselor fabricate aici din materii prime sau semifabricate

aduse din străinătate;

4) depozitarea, fără limită de timp, a unor mărfuri în antrepozitele respective.

Zonele economice libere sunt perimetre bine delimitate, în teritoriul vamal al unui stat, în

care mărfurile străine sunt considerate, în ceea ce priveşte aplicarea drepturilor de import şi a

măsurilor de politică comercială la import, că acestea nu se află pe teritoriul vamal al statului

respectiv, atâta timp, cât nu sunt puse în liberă circulaţie, nici plasate sub un alt regim vamal, nici

utilizate sau consumate în alte condiţii decât cele prevăzute de reglementările vamale, iar

112

mărfurile provenite din statul respectiv, introduse în zonele libere proprii, beneficiază, pe baza

prevederilor ce reglementează domenii specifice, de măsuri legate de exportul de mărfuri. Zona

liberă reprezintă cea mai complexă formă a regimurilor vamale suspensive [25, p.46]. Prin lege

[188] , se prevede că, într-o zonă liberă bine delimitată a teritoriului naţional, să poată fi

introduse mărfuri în vederea prelucrării şi comercializării lor, pe terţe pieţe, fără aplicarea

restricţiilor tarifare şi netarifare ale regimului vamal, în comparaţie cu teritoriul naţional,

corespunzător spaţiului rezervat zonei vamale libere.

Termenul de Zona economică liberă (ZEL) este un instrument politic util pentru ţările ce

intenţionează să dezvolte un sector de producţie orientat spre export, dar care nu au capacitatea

administrativă şi tehnică necesară de a dezvolta un sistem naţional, care să permită exportatorilor

importul liber de taxe al echipamentelor şi materialelor. Având în vedere practica internaţională,

putem spune că, în zonele libere, facilităţile de natură vamală sunt asociate cu facilităţi de natură

fiscală. Totodată, existenţa unui regim mai liberal al impozitelor asupra profitului realizat în

zonele libere, precum şi accesul liber al mărfurilor constituie premisele favorabile atragerii

investiţiilor străine în zonele libere, precum şi în apropierea acestora.

Pentru asigurarea succesului, pe lângă facilităţile acordate zonei libere, trebuie să existe

condiţii avantajoase combinării capitalului cu ceilalţi factori de producţie (forţa de muncă,

materii prime), precum şi o infrastructură corespunzătoare.

Practica internaţională, în ceea ce priveşte activităţile din zonele libere, a demonstrat că

dezvoltarea zonelor libere este stagnată de practicarea, în proporţie mare, a activităţilor de depozitare

în defavoarea activităţilor de prelucrare industrială orientate spre export. Dacă ţinem cont de

avantajele comerciale şi financiare, cum sunt: scutirile de taxe vamale la accesul produselor de

import în zonă, cu condiţia reexportării acestora sau a produselor rezultate din prelucrarea în

afara teritoriului vamal naţional, scutirile de la garantarea drepturilor vamale pe perioada cât

mărfurile sunt depozitate în zona liberă şi care urmează a fi importate, concesii tarifare la

prestările de servicii şi acordarea de asistenţă financiară, putem afirma că prezentarea zonelor

libere ca depozite imense aduce un deserviciu enorm acestora.

Conceptul de zonă liberă a fost modificat şi ajustat în multe moduri. Promovarea comerţului

a determinat, întotdeauna, crearea unui cadru fizic sigur şi a unui set de legi şi de reguli pentru

tranzacţionarea afacerilor. Fără acestea, costul şi riscurile ar face comerţul nefavorabil. Din punct

de vedere comercial, sporirea regulamentelor prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje:

- îmbunătăţirea comunicaţiilor;

- noile forme de organizaţii de afaceri facilitează creşterea comerţului prin reducerea

incertitudinii în tranzacţii;

113

- regulamentele comerciale şi taxele pe importuri, pe de altă parte, au un impact negativ

asupra comerţului.

Zonele libere de pe teritoriul României au fost înfiinţate în vederea promovării

schimburilor internaţionale şi a atragerii de capital străin pentru introducerea tehnologiilor noi,

diminuării migrării capitalului din ţară, precum şi pentru sporirea posibilităţilor de folosire a

resurselor economiei naţionale. În general, investitorii, atât cei străini, cât şi cei autohtoni, sunt

atraşi de avantajele [26, p.477] oferite de aceste zone, dintre care menţionăm (vezi figura 3.27.).

Figura 3.16. Avantajele, oferite de zonele libere din România

Figura 3.27. Avantajele, oferite de zonele libere Sursa:adaptată de autor în baza sursei [26]

Operaţiunile comerciale, industriale şi serviciile ce se vor efectua pe teritoriul zonelor libere

româneşti prezintă o serie de avantaje la nivel macroeconomic, exportatori şi importatori.

La nivel macro economic inclusiv pentru România avantajele zonelor libere constau în:

• atragerea şi dezvoltarea traficului de tranzit prin România;

• atragerea capitalului străin, pentru amplasarea unor investiţii, prin închirierea pe diferite

termene a unor suprafeţe de depozitare, suprafeţe de teren, spaţii pentru diverse activităţi etc.;

• realizarea unor activităţi de către firme şi organizaţii economice româneşti, inclusiv prin

construirea de societăţi mixte comerciale;

Avantajele oferite de zonele libere

o poziţie geografică favorabilă pe plan european, îndeosebi pentru regiunile europene fără ieşire la mare şi pentru cele din Africa şi Orientul Îndepărtat

existenţa unor capacităţi industriale disponibile

o piaţă internă cu o capacitate de absorbţie importantă

forţa de muncă competentă, disponibilă la costuri mai reduse

acordarea unor facilităţi pentru activităţile desfăşurate în zonă: facilităţi vamale – scutirea de taxe vamale pentru produsele introduse în zonă; facilităţi fiscale – scutirea de impozit pe profit, plata TVA şi a accizelor; facilităţi comerciale – pe teritoriul zonelor libere îşi pot desfăşura activitatea persoane fizice sau juridice române sau străine, care îşi pot transfera în străinătate profitul, în condiţiile legii

114

• manipularea de mărfuri străine şi depozitarea lor în magazii şi platforme, precum şi

taxele de manipulare şi depozitare, ceea ce contribuie la creşterea competitivităţii realizate de

ţara noastră;

• folosirea, în mai mare măsură, a mijloacelor de transport naţionale, concomitent cu

practicarea unor operaţiuni de transport şi expediţii în cadrul portului liber;

• realizarea unor stocuri de marfă, necesare economiei naţionale, din care să se poată

aproviziona consumatorii interni, fără a fi necesare importuri masive în perioadele când

conjunctura pieţei externe este nefavorabilă, eliminându-se riscul de a se recurge la importuri

prompte prin sub-furnizori şi evitându-se grevarea bugetului consumatorilor cu plata de sume

importante reprezentând taxele vamale.

Pentru exportatori, în opinia noastră, avantajele constau în:

• eliminarea obligaţiei de a consemna la vamă contravaloarea taxelor vamale, evitându-se

blocarea unor sume importante;

• posibilitatea apropierii mărfurilor de cumpărători şi satisfacerea promptă a cerinţelor

pieţelor apropiate;

• vânzarea mărfurilor în perioade conjuncturale optime, ridicând eficienţa operaţiunilor de

export;

• posibilitatea depozitării mărfurilor în incinta portului, fără o limită de timp şi de cantităţi

şi fără plata taxelor vamale, până în momentul realizării exportului;

• posibilitatea de a organiza magazine, expoziţii permanente special amenajate, în scopul

vânzării mărfurilor în ţara noastră sau pentru reexportul în alte ţări;

• scutirea de impozit pe cifra de afaceri pentru mărfurile care se vând în portul liber şi apoi

se reexportă;

• posibilitatea aducerii de diverse mărfuri, părţi componente, subansamble din diferite ţări

pentru a se prelucra avantajos, şi apoi efectuarea de reexporturi de produse finite;

• dreptul de a înfiinţa reprezentanţe comerciale, ateliere de înnobilare a mărfurilor, ateliere

de montaj proprii etc. şi alte unităţi de prestare a unor servicii care ridică eficienţa operaţiunilor

de export;

• dreptul de a contribui la amenajarea, dotarea, utilarea portului liber pe bază de cooperare,

urmând ca investiţiile să fie recuperate prin serviciile prestate de administraţia portului.

Pentru importatorul care cumpără mărfuri prin intermediul porturilor libere avantajele

constau în:

115

• apropierea mărfurilor de piaţa proprie;

• posibilitatea constatării exacte a calităţii mărfii aduse acasă;

• posibilitatea de a cumpăra mărfuri care au fost supuse unor operaţiuni de triere, sortare,

ambalare, marcare, menite să-i sporească valoarea şi să o adapteze la cererea clientului intern;

• posibilitatea de a reexporta diverse cantităţi de mărfuri fără plata unor taxe vamale, direct

din depozitele portului liber;

• posibilitatea efectuării unor transporturi ritmice, raţionale, care să asigure în permanenţă

stocuri minime de mărfuri necesare pentru vânzarea adecvată pe piaţa internă;

• posibilitatea de a avea stocuri de mărfuri în apropiere, pentru situaţiile când conjunctura

pieţei internaţionale este nefavorabilă.

În prezent, pe teritoriul României, există 6 zone economice libere, înfiinţate. Scopul

înfiinţării acestora este prevăzut în primul articol al Legii nr.84/1992 şi constă în promovarea

schimburilor internaţionale şi în atragerea capitalului străin pentru introducerea tehnologiilor noi,

precum şi pentru sporirea posibilităţilor de folosire a resurselor economiei naţionale.

Considerăm că, din punctul de vedere al legislaţiei fiscale actuale, România prin zonele

economice libere prezintă câteva avantaje fiscale caracteristice unui potenţial „paradis fiscal”.

Integrată în conjunctura fiscală a Uniunii Europene, România trebuie să aibă abilitatea de a

exploata fiecare „libertate fiscală” îngăduită de UE, pentru ca astfel să se plaseze pe o poziţie

avantajoasă în faţa investitorilor străini. Este necesar, în acest sens, realizarea unor baze de date,

accesibile oricărui investitor, nu prea sofisticate şi care să fie puse la dispoziţia acestora de către

însuşi statul român. Crearea acestor baze de date, într-un institut de cercetare fiscală şi oferirea

lor investitorilor, în mod gratuit, vor crea premisele cunoaşterii disponibilităţilor româneşti de

către aceştia. O astfel de bază de date pleacă de la o cunoaştere suficientă (nu prea aprofundată,

dar nici superficială) a mediului de afaceri al Uniunii Europene şi a fiscalităţii practicate la

nivelul acesteia.

Politica fiscală a Uniunii Europene are în componenţă două ramuri: fiscalitatea directă, care

este de competenţa exclusivă a statelor membre şi fiscalitatea indirectă, care atinge libera

circulaţie a mărfurilor şi libera prestare a serviciilor. În materie fiscală directă, statele membre au

luat măsuri, care să permită evitarea evaziunii fiscale şi a dublei impuneri. Politica fiscală face

ca, între statele membre, concurenţa pe piaţa interioară să nu fie deformată de diferenţa dintre

taxele şi regimurile de impozitare la nivelul fiscalităţii indirecte. Au fost luate măsuri de evitare a

efectelor negative ale concurenţei fiscale în cazul întreprinderilor care operează transferuri între

statele membre ale Uniunii Europene.

116

Cu toate acestea, fiecare stat în parte caută soluţii fiscale, care să-i satisfacă atât nevoia de

resurse financiare pentru cheltuielile publice, cât şi dezvoltarea sa economică şi socială. În acest

sens, nu toate politicile fiscale statale sunt convergente, uneori, interesele naţionale primează şi

determină o anumită direcţie a politicii fiscale, direcţie care însă trebuie să respecte principiile

generale ale fiscalităţii Uniunii Europene.

În cadrul exercitării de către stat a funcţiei economice a fiscalităţii prin permiterea accesului liber

al mărfurilor în zonă, coroborat cu regimul mai liberal al impozitelor asupra profiturilor realizate în

zona liberă, sunt create premise favorabile atragerii de capital străin. Acestea sunt condiţii necesare

stimulării investiţiilor străine, nu însă şi îndestulătoare, din punct de vedere al investitorului, deoarece

o firmă comercială decide realizarea unei investiţii, cu condiţia ca aceasta să poată oferi o fructificare

superioară a capitalului. Ca urmare, pe lângă facilităţile acordate zonei libere, trebuie să existe

condiţii avantajoase combinării capitalului cu ceilalţi factori de producţie (forţă de muncă,

materii prime), precum şi o infrastructură corespunzătoare.

Principalul inconvenient al activităţii din zonele libere, constatat în urma experienţei la

nivel mondial, este deplasarea exagerată a profitului lor spre activitatea de depozitare, în

defavoarea activităţilor de prelucrare industrială orientate spre export.

Practica a demonstrat că numai acele zone comerciale libere au supravieţuit, care, pe baza

avantajelor iniţiale oferite, s-au orientat, cu consecvenţă, spre dezvoltarea activităţilor de

prelucrare pentru export. În acest sens, putem exemplifica Zona Liberă Shannon din Irlanda, a

cărei activitate orientată spre export a atras investiţii străine masive, ceea ce au dus la

dezvoltarea şi viabilitatea acestei zone.

Expansiunea est-europeană a Uniunii Europene va accentua tendinţa descendentă a fiscalizării

capitalurilor mobile, cea mai mare parte a noilor şi viitoarelor state membre dispunând de cote de

impozitare scăzute, cu o cotă medie de impozit pe profit de doar 23,6%, pregătindu-se o nouă serie de

cosmetizări fiscale în estul Europei, în aşteptarea investitorilor străini. România este cel mai viu

exemplu, în acest sens, prin introducerea cotei unice de impozitare cu care concurează paradisurile

fiscale reconvertite ale UE (Cipru - 15% şi Irlanda - 12,5%). Totuşi, această „cosmetizare fiscală” în

faţa investitorilor străini, cu efect pozitiv cert, pe termen mediu şi lung, va avea un impact social

deosebit asupra salariaţilor cu venituri mici şi medii şi asupra întreprinderilor mici şi mijlocii.

Având o libertate economică internaţională mai mare, companiile şi indivizii care sunt sever

impozitaţi vor căuta locaţii mai bune pentru a investi şi munci. OCDE numeşte această evitare a taxării

„free riding”, ea stânjenind aplicarea ratelor progresive de impunere şi realizarea scopurilor de

redistribuire. Competiţia fiscală poate, într-adevăr, să împiedice redistribuirea veniturilor, dar acest

117

lucru constituie şi un rezultat pozitiv, deoarece, în majoritatea ţărilor, redistribuirea a ajuns la un

nivel excesiv.

În condiţiile relaxării fiscale, în general, şi a acordării unor facilităţi fiscale fie prin

intermediul zonelor libere, parcurilor industriale, fie direct prin investitorii străini, România

poate deveni „un refugiu fiscal” pentru capitalurile străine, fapt ce va genera o scădere însemnată

a ratei şomajului şi, implicit, o creştere a nivelului de trai. Preconizăm aceasta, având în vedere şi

creşterea continuă a investiţiilor străine în România. Această creştere a investiţiilor străine în

România este evidenţiată în sinteza statistică a datelor din registrul central al comerţului din

perioada 2004-2009 (vezi tabelul 3.18.).

Tabelul 3.18. Numărul societăţilor comerciale din România cu participare străină şi capitalul social subscris

Valoarea capitalului social subscris Total exprimat în monedă naţională

Total exprimat în echivalent valută

Total exprimat în echivalent valută Anul

Numărul de societăţi comerciale

mii RON mii USD mii EURO 0 1 2 3 4

2004 107401 26834355,7 13581918,9 10244798,7 2005 119120 34007512,8 16731600,5 12868918,2 2006 131943 40654485,0 19858915,2 15349815,8 2007 147663 48392059,2 23173116,8 17739208,0 2008 159927 63426984,9 29097969,6 21723640,8 2009 166728 78730295,5 33915262,8 25236251,3


Din analiza tabelului de mai sus constatăm că, datorită politicii fiscale pe care o duce,

România atrage, de la an la an, tot mai multe investiţii străine directe.

România, nu numai prin înfiinţarea zonelor economice libere, se străduie să atragă

investiţiile străine, dar şi prin acordarea diferitelor facilităţi fiscale. Conform legislaţiei în

vigoare, zonele libere din România, beneficiază de facilităţi, cum sunt:

- concesionarea şi/sau închirierea terenurilor pentru o perioadă de până la 50 de ani;

- scutiri de la plata taxelor vamale, a taxei pe valoarea adăugată şi a impozitului pe profit;

- posibilitatea transferului peste hotare a capitalului şi profitului;

- posibilitatea angajării de forţă de muncă calificată;

- operaţiunile financiare se fac în valută liber convertibilă;

- posibilitatea schimbării originii mărfurilor;

118

- posibilitatea stocării mărfurilor în zona liberă fără o limită de timp.

Prin promovarea de către România a prevederilor politici fiscale sus-indicate, cu certitudine,

se vor genera condiţii de creştere a competitivităţii sistemului fiscal autohton, în comparaţie cu

paradisurile fiscale clasice, diminuarea fenomenului evaziunii fiscale şi concomitent, dezvoltare

economică pe seama investiţiilor de capital străin.

România atrage anual un volum semnificativ de investiţii străine directe (ISD). Investitorii

străini, care doresc să-şi relocalizeze producţia sau să dezvolte noi afaceri în România, sunt atraşi

de:

- o piaţă de desfacere de peste 20 milioane de locuitori;

- situarea la intersecţia coridoarelor europene 4, 7 si 9;

- apropierea de pieţele din ţările fostei URSS, Balcani, Orientul Mijlociu;

- forţă de muncă calificată, educată;

- resursele naturale;

- potenţialul turistic;

- predictibilitatea mediului politic;

- membru al NATO şi UE;

- factorul de stabilitate în regiune;

- membru al ONU, OSCE, WTO, BM, FMI, Consiliul Europei etc.;

- relaţii diplomatice cu 177 de state;

- acorduri bilaterale privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor;

- economia de piaţă funcţională;

- creşterea economică sustenabilă;

- infrastructura cu largi posibilităţi de dezvoltare;

- stabilitatea şi dialogul social, bazat pe parteneriat public-privat;

- legislaţie compatibilă cu acquis-ul comunitar.

Intrările nete în România de ISD, în anul 2008, au înregistrat un nivel de 9496 milioane

euro, în creştere cu 31%, comparativ cu anul precedent (7250 milioane euro). Acestea sunt

structurate astfel :

- participaţiile investitorilor străini direcţi la capitalul social al întreprinderilor , profituri

reinvestite şi credite.

Evoluţia fluxurilor ISD, în Romănia, din perioada 2003-2008, este prezentată în figura 3.28.

119

milioane euro

Figura 3.28. Evoluţia fluxurilor ISD în anii 2003 - 2008 Sursa: adaptată de autor în baza sursei [122]

Fluxul ISD, în anul 2008, a crescut faţă de anul 2007, iar în 2009, după datele publicate de

către Banca Naţională a României, fluxul ISD este de 4899 milioane euro, din care participaţii la

capital 3065 milioane euro şi credite de 1834 milioane euro. Această scădere se datorează, în

opinia noastră, crizei economice mondiale şi nu neapărat politicii economice şi fiscale a

României.

Soldul investiţiilor străine directe se ridica, la sfârşitul anului trecut, la 48,8 miliarde euro

(48 798 milioane euro), faţă de 42,7 miliarde euro în 2007, din care 34,9 miliarde euro (71,5%)

reprezentau participaţii la capitalul social, iar restul de 13,9 miliarde euro consta în creditul net

primit de la investitorii străini, după cum reiese din statistica realizată de BNR şi Institutul

Naţional de Statistică.

Evoluţia soldului ISD, în perioada 2003-2008, este prezentată grafic în figura 3.29.

Figura 3.29. Soldul investiţiilor străine directe în România


120

De asemenea, conform Raportului Mondial asupra Investiţiilor, ediţia 2008, România este

liderul incontestabil al Uniunii Europene, în ceea ce priveşte numărul companiilor străine care

activează în economia naţională.

Conform datelor publicate de către Banca Naţională a României, soldul investiţiilor străine,

în anul 2009, a fost de 51,4 miliarde euro, din care 35,7 miliarde euro constituie participaţii la

capital, iar 15, 7 miliarde euro sunt credite, în creştere faţă de anul 2008.

Principalele ţări investitoare, la sfârşitul lunii decembrie 2009 (în societăţi comerciale cu

participare străină la capitalul social,), au fost: Olanda, Austria, Germania, Franţa, Cipru, Italia,

SUA, Marea Britanie, Grecia. Din care (vezi figura 3.30.).

Figura 3.30. Principalele ţări de rezidenţă a investitorilor în societăţi comerciale

cu participare străină la capitalul social la 31 decembrie 2009 Sursa: adaptată de autor în baza sursei [122]

Activităţile spre care s-au orientat investiţiile străine, în perioada 2004-2008, au fost cele din

industria prelucrătoare, intermedierile financiare şi asigurările, care cuprind activitatea bancară şi

de asigurări, comerţul cu amănuntul şi cu ridicata, construcţii şi tranzacţii imobiliare,

telecomunicaţiile, precum şi serviciile prestate întreprinderilor (vezi figura 3.31.).

121

Figura 3.31. Structura soldului ISD la 31 decembrie 2008- Repartizarea pe principalele

activităţi economice Sursa: adaptată de autor în baza sursei [122]

Din analiza figurii de mai sus, se evidenţiază faptul că investiţiile majore s-au făcut în

industria prelucrătoare şi în intermedieri financiare şi asigurări.

Structura pe domenii de activitate a societăţilor comerciale cu participare străină la capitalul

social, în 2008, este redată în figura 3.32.

Figura 3.32. Structura pe domenii de activitate


122

După aderarea României la Uniunea Europeană, investitorii străini au considerat că

România reprezintă, în continuare, un loc bun pentru investiţiile lor, ceea ce a dus la dezvoltarea

afacerilor lor, precum şi la demararea altora noi.

Garanţia, pe care o oferă noul statut de membru al Uniunii Europene, va impulsiona oamenii

de afaceri străini să investească în România. Atât investiţiile interne, cât şi cele străine vor fi

semnificative, având în vedere necesităţile de dezvoltare a infrastructurii în toate domeniile şi de

îmbunătăţire a serviciilor de utilităţi publice, dar şi oportunităţile deschise de accesul la fonduri

europene. Se aşteaptă ca formarea brută de capital fix să se majoreze, în continuare, cu un ritm

puternic. Conform estimărilor Comisiei Naţionale de Prognoză, ca urmare a investiţiilor

efectuate, ritmul de creştere al exporturilor româneşti tinde să-l devanseze pe cel al importurilor,

întrerupând trendul creşterii ponderii deficitului comercial în PIB, care se va stabiliza în perioada

2009-2010, scăzând până la 9,6% în 2013.

Ritmul de creştere al exporturilor extra - UE îl va devansa pe cel al exporturilor către ţările

UE, datorită cuceririi de noi pieţe de desfacere, dar şi consolidării exporturilor în ţările în care,

deja, România este prezentă ca urmare a creşterii competitivităţii ofertei de produse. Conform

Comisiei Naţionale de Prognoză, exporturile şi importurile de bunuri intra-UE vor înregistra,

2013, un ritm mediu de creştere de 12,7%, respectiv 12,8%. În acelaşi timp, ritmul mediu anual

de creştere al deficitului comercial se va diminua, comparativ cu perioadele anterioare,

estimându-se la cca. 9%. În ceea ce priveşte comerţul exterior extra-UE, acesta va avea un ritm

mediu de creştere de 14,5% pentru export şi 12,8% pentru import. Aceasta reiese şi din evoluţia

exporturilor în perioada 2004-2009 (vezi figurile 3.31. şi 3.33.).

13807 1504318223

21269 23657 21561,7

51287212 7627 8280

99567474,3

2004 2005 2006 2007 2008 2009

Intra UE Extra UE

Figura 3.33. Evoluţia exporturilor României în anii 2004-2009, mln. euro Sursa: adaptată de autor în baza sursei [122]

123

Conform BNR, exporturile realizate, în anul 2009, au fost de 123138,7 milioane lei (29036

milioane euro), valoarea acestora fiind mai mică cu 0,5%, faţă de 2008, calculat la valori

exprimate în lei, respectiv cu 13,9% calculat pe baza valorilor exprimate în euro.

15751 1869225846

3377038735

28403,9

8507 11369 11763 1360117399

10370,5

2004 2005 2006 2007 2008 2009

Intra UE Extra UE

Figura 3.34. Evoluţia importurilor României în anii 2004-2009- mln. euro Sursa: adaptată de autor în baza sursei [122]

Conform BNR, importurile au fost de 164409,6 milioane lei (38774,4 milioane euro)

valoarea acestora fiind mai mică faţă de anul 2008 cu 21,8% la valori exprimate în lei, respectiv

cu 32,3% la valori exprimate în euro.

Deficitul comercial, în anul 2009, a fost de 41270,9 milioane lei (9738,4 milioane euro) în

preţuri FOB/CIF, cu 45049,8 milioane lei (13777,3 milioane euro) mai mic decât în 2008.

Comparativ cu anul 2008, exporturile au crescut cu 25,2% la valori exprimate în lei (13,8%

la valori exprimate în euro), iar importurile au crescut cu 20,3% la valori exprimate în lei (9,4%

la valori exprimate în euro).

Valoarea schimburilor intracomunitare de bunuri, în anul 2009, a fost de 91403,3 milioane

lei (21561,7 milioane euro) la expedieri şi de 120398,7 milioane lei (28403,9 milioane euro) la

introduceri, reprezentând 74,2% din total exporturi şi 73,2% din total importuri.

În ceea ce priveşte Republica Moldova, legislaţia fiscală moldovenească prevede un şir

facilităţi privind investiţiile la plata: impozitului pe venit; taxei pe valoarea adăugată (TVA);

accizelor, şi taxei vamale. Sinteza facilităţilor fiscale şi altor stimulenţi fiscali, pe anii 2006 şi

2007, se prezintă în tabelul A 12.9. În anul 2007, la aceste facilităţi, s-au adăugat şi alte facilităţi

fiscale (vezi tabelul A 13.10.).

Se cere menţionat faptul că un factor important în atragerea investiţii străine îl constituie

garanţia oferită de cadrul legislativ în vigoare, acela al utilizării mijloacelor băneşti, acumulate în

124

valuta naţională în urma activităţii economice. Astfel, investitorilor străini li se garantează

dreptul de a transfera peste hotare mijloacele băneşti în valută străină, obţinute în urma investirii,

după achitarea impozitelor, taxelor şi a altor plăţi. Totodată, investitorilor străini li se acordă

dreptul de a transfera peste hotare mijloacele lor băneşti sau o parte a acestora sub formă de

produse achiziţionate pe piaţa internă organizată, fără a plăti impozite sau taxe şi fără a avea

nevoie de o autorizare specială.

Republica Moldova prezintă un interes sporit pentru investitori, ceea ce se explică prin

creşterea economică stabilă,amplasarea strategică avantajoasă a ţării, existenţa forţei de muncă

calificate, posibilităţile zonelor de comerţ liber cu ţările CSI şi Europei de Sud-Est, precum şi

posibilităţile investiţionale atractive. Interesul investitorilor străini creşte pentru Republica

Moldova, luând în consideraţie că aceasta a devenit ţară vecină cu Uniunea Europeană şi

beneficiază de regimul preferinţelor comerciale autonome, care prevede acces liber, fără

aplicarea taxelor vamale, pentru aproape toate mărfurile şi serviciile autohtone pe pieţele

europene.

Astfel, extinderea Uniunii Europene oferă o şansă Republicii Moldova pentru atragerea

unor investitori importanţi, atât din partea ţărilor europene, cât şi din partea ţărilor CSI. Acest

proces se sesizează, deja, în zonele economice libere ale Republicii, care, în ultimul timp, atrag

activ investitori din Germania, Italia şi România. Evoluţia investiţiilor străine în Republica

Moldova este relevată în tabelul 3.19. Provenienţa capitalului social, în funcţie de ţara de origine

a investitorilor, este redată în tabelul 3.20.

Tabelul 3.19. Investiţii străine în capitalul social înregistrate în Republica Moldova în perioada 2003-2008

Anul 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Nr. de întreprinderi 350 497 653 770 849 810Capital investit (mln. lei) 270 617 383 380 617 348

Sursa: adaptat de autor în baza surselor [123;134]

Din analiza datelor, se constată o creştere semnificativă, până în anul 2007, atât din punct de

vedere al capitalului, cât şi din punct de vedere al numărului de întreprinderi. În anul 2008 se

remarcă o uşoară scădere a acestora, proces normal, dacă avem în vedere criza economică

mondială.

125

Tabelul 3.20. Structura investiţiilor străine atrase, după ţara de origine, 1.01.2010, în % din total

Conform situaţiei de la: 01.04.2007 01.04.2008 01.04.2009 01.01.2010

Olanda 22,0 20,7 17,8 17,5 Cipru 8,5 11,4 12,1 13,7 Italia 7,1 11,5 10,2 11,8 Rusia 12,0 9,1 7,6 7,7 Franţa 4,1 4,1 7,3 4,5 Marea Britanie 6,8 4,2 6,7 5,3 Germania 5,2 5,5 6,1 5,9 Spania 8,5 6,3 5,4 2,3 România 3,2 3,9 4,6 6,6 SUA 4,9 4,9 4,4 3,1 Ucraina 0,5 0,5 1,1 1 Alte ţări 17,2 18,8 16,7 20,6 TOTAL 100,0 100,0 100,0 100,0

Sursa: [125]

Din analiza datelor din tabel, constatăm:

1. O pondere înaltă, după volumul investiţiilor în R. Moldova, o deţine CIPRU- 13,7%, ţară

recunoscută ca paradis fiscal. Ponderea cea mai ridicată, după volumul investiţiilor, revine

Olandei, ţară ce permite pătrunderea capitalului offshore în Republica Moldova;

2. Ponderea dominantă a ţărilor din spaţiului UE, după volumul investiţiilor şi numărul de

întreprinderi înregistrate;

3. România, în comparaţie cu alte state UE, are cele mai multe întreprinderi înregistrate în

Republica Moldova.

Dacă vorbim despre zonele economice libere din Republica Moldova . Moldova, putem

spune că legislaţia prevede facilităţi fiscale aparte (vezi tabelul A 14.11.).Eficienţa acordării

acestor facilităţi o putem analiza prin datele prezentate în figura 3.35.

747

1021,1 937,8

1162,91233,5

983,9

0200400600800

100012001400

2004 2005 2006 2007 2008 2009

volumul vânzăr ilor producţiei

Figura 3.35. Volumul vânzărilor nete ale producţiei industriale din zonele economice libere

din Republica Moldova în anii 2004-2009, mln. lei Sursa: [136]

126

Analiza datelor din tabelele A12.9., A13.10 şi A14.11 denotă că, în Republica Moldova, se

aplică destul de multe înlesniri fiscale pentru persoane ce practică activitate de întreprinzător şi

pentru investitori. În anul 2009, volumul vânzărilor nete ale producţiei industriale a scăzut, ceea

ce ne face să concluzionăm că aceste zone libere au o tendinţă de dezvoltare a activităţii de

depozitare în detrimentul celei de producţie.

Volumul total al investiţiilor în zonele libere din R. Moldova, după cum susţine Ministerul

Economiei, volumul vânzărilor nete ale producţiei industriale, în total pe zonele libere, în anul

2009, a constituit circa 984 milioane de lei, dintre care producţie în valoare de 672,4 milioane

lei, iar 40 milioane euro sau 68,3 la sută a fost exportată. La 1 ianuarie 2010, volumul total al

investiţiilor în zonele economice libere din R. Moldova a constituit 124,7 milioane dolari SUA,

dintre care, anul trecut, au fost investite circa 4,6 milioane dolari. Din volumul total al

investiţiilor, 48,7 milioane dolari îi revin ZAL „Expo-Business-Chişinău”, 34,2 milioane dolari -

ZEL „Ungheni-Business”, 15,1 milioane dolari - ZAL „Taraclia”, 12,4 milioane dolari - ZAL

„Tvardiţa” şi 10,6 milioane dolari - ZAL „Valcaneş”. În tabelul 3.21, este redat volumul

investiţiilor în zonele libere din R. Moldova în perioada 2004-2009.

Tabelul 3.21. Volumului investiţiilor în zonele libere din Republica Moldova în perioada 2004-2009

2004 2005 2006 2007 2008 2009 Volumul total de investiţii, mil. dolari SUA 60,5 72,1 88,2 100,8 119,9 124,7

din volumul total de investiţii – ponderea pe zone, % ZAL „Expo-Business-Chişinău” 44,1 42,2 39,0 39,4 39,4 39,1

ZEL „Ungheni-Business” 3,3 11,4 22,2 24,7 28,5 28,4 ZAL PP „Taraclia” 22,3 18,6 15,3 14,9 12,6 12,1 ZAL „Tvardiţa” 14,6 13,9 11,9 10,6 9,4 9,9 ZAL PP „Valkaneş” 15,1 13,3 11,1 9,7 8,5 8,4 ZAL PP „Otaci-Busines”" 0,6 0,6 0,5 0,7 1,6 2,1

Sursa: adaptat de autor în baza Raportului MEC al R.M.- privind activitatea ZEL în anul 2009

Din analiza tabelului de mai sus, constatăm că volumul investiţiilor în zonele libere din R.

Moldova a crescut considerabil. Este de menţionat faptul că, în ultimul timp, în zonele libere s-a

lărgit foarte mult şi spectrul de activităţi. Dacă în ultimii ani, producţia băuturilor alcoolice a fost

dominantă, în prezent, aceasta cedează poziţiile în favoarea unor activităţi, cum ar fi producerea

127

modulelor electronice, produselor adiacente vopselelor şi lacurilor industriale, cusutului

încălţămintei, producerii paleţilor din lemn, combustibilului alternativ etc.

Nevoia de capital în vederea retehnologizării, a refacerii economice în urma restructurării

impuse de tranziţie la un alt sistem economic, cel al economiei de piaţă, constituie o primă

motivare a interesului de atragere de capital străin.

În Republica Moldova, funcţionează 7 zone economice libere (ZEL), plus Portul

Internaţional Giurgiuleşti, amplasat pe Dunăre, în sudul Moldovei, care beneficiază de aceleaşi

facilităţi ca şi zonele libere.

Principalele avantaje, pe care le oferă zonele economice libere, ţin, în mare parte, de

reducerea/scutirea impozitului pe profit sau TVA la produsele sau serviciile provenite din ZEL,

astfel taxa pe valoarea adăugată în Republica. Moldova este de 20%.

Pe lângă nenumărate facilităţi fiscale, Republica Moldova este atractivă şi din punct de

vedere al pieţei muncii. Salariul mediu pe economie constituie aproximativ 135 Euro. Un alt

avantaj al Republicii Moldova ar putea fi amplasarea ei geografică, care permite accesul atât pe

pieţele din Est, cât şi pe cele din Vest, iar datorită regimurilor speciale de comerţ ale Republicii

Moldova cu UE, pe de o parte, şi cu statele CSI, pe de altă parte, investitorii ar putea folosi R.

Moldova în calitate de pistă de intermediere între cele două părţi, dar şi ca teren de gestiune a

afacerilor din regiune.

Evident, pe lângă avantajele pe care le poate oferi Republica Moldova unui investitor, există

şi dezavantajul unei economii încă în tranziţie. Deşi statul depune eforturi vizibile în combaterea

fenomenelor negative, încă se simte prezenţa corupţiei şi birocraţiei, fenomene demne de luat în

calcul atât timp, cât investiţiile presupun şi contactul cu autorităţile publice. Un lucru este cert, în

următorii ani, Republica Moldova va avea parte de o ascensiune importantă, din punct de vedere

economic, evident, în mare parte, datorită investiţiilor străine care presupun noi tehnologii,

practici de management şi resurse financiare.

De aceea, putem concluziona că Republica Moldova, precum şi România, au în legislaţia lor

unele elemente care atrag firmele offshore.

În concluzie, chiar dacă imaginea generală a paradisurilor fiscale denotă că scopul lor este

de spălare a banilor şi că jurisdicţiile care acordă asemenea facilităţi nu înaintează exigenţe care

să apere o conduită legală. În unele zone de jurisdicţie offshore, există, în prezent, standarde mai

pretenţioase decât în ţările cu o fiscalitate ridicată, băncile importante şi respectabile din aceste

zone, în baza unei proceduri speciale – know your client policy – solicită informaţii şi referinţe

de la clienţi şi acceptă efectuarea de operaţiuni bancare numai în anumite condiţii de protecţie.

Suntem de părere, alături de alte opinii exprimate în literatura de specialitate, că industria

128

offshore va supravieţui, având în vedere facilităţile oferite şi implicaţiile sale la nivelul

economiei globale.

În fond, după cum s-a mai arătat, industria offshore nu a însemnat niciodată, în exclusivitate,

folosirea pentru operaţiuni comerciale şi financiare, a unor insule micuţe şi îndepărtate, ci

interpretarea corectă şi abilă a principiilor conflictului de legi. Atât timp, cât nu va exista un set

de legi uniform aplicabile la nivel mondial, va exista un potenţial conflict de legi şi o industrie

„offshore”. În plus, jurisdicţiile offshore nu sunt folosite numai pentru avantajele fiscale, ci şi

pentru cele non-fiscale – de exemplu, protecţia bunurilor împotriva acţiunilor în justiţie. Practica

evidenţiază că atractivitatea centrelor offshore nu constă doar în a oferi produse financiare cu

cerere mare, la preţuri scăzute, dar şi în capacitatea de inovaţie, de creare a unor noi produse

financiare şi în aplicarea unor strategii de marketing.

Resursele financiare offshore constituie elementele caracteristice ale sistemului financiar

contemporan. De asemenea, ele vor continua să fie parte a unei vibrante, şi în continuă

dezvoltare, economii globale. Adevărata problemă nu constă în emiterea de condamnări sau

realizarea de eforturi pentru eliminarea secretului bancar şi serviciilor financiare offshore, ci

asigurarea că rolurile legale ale acestor facilităţi rămân disponibile, în timp ce folosirea lor să

devină din ce în ce mai dificilă pentru activităţi frauduloase sau pentru spălarea câştigurilor

murdare obţinute din traficul de droguri sau din alte forme ale crimei organizate. Obiectivul-ţintă

nu rezidă în crearea unei transparenţe totale, un astfel de obiectiv fiind, pur şi simplu, nerealist.

Atenţia trebuie orientată asupra cererilor de informaţii din partea guvernelor străine şi ale

agenţiilor internaţionale, privitoare la anchetarea infracţiunilor generate de crima organizată. Din

păcate, foarte multe jurisdicţii văd aceste cereri ca pe o ameninţare la reputaţia lor şi sunt

refractare în a coopera de teama impactului pe care l-ar avea această colaborare asupra

potenţialilor clienţi.

Din perspectiva unei firme multinaţionale, alegerea locului de amplasare a investiţiei

depinde de relaţia dintre ceea ce poate oferi o ţară şi nivelul impozitului pe profit practicat.

Referitor la poziţia autorităţilor reticente faţă de aceste activităţi, reproducem cele arătate

într-o publicaţie de specialitate, în care s-a spus că un Guvern, „este concurat fiscal şi care îşi

acuză concurentul de un comportament dăunător, acţionează în mod absurd, căci ar face mai bine

să îşi reaşeze propriul sistem fiscal. Altfel, am asista la o avalanşă de creşteri de taxe care ar

dăuna în primul rând cetăţenilor” [117, p.13-14]. Subscriem la opinia unor specialişti [152] că

atacurile din partea organizaţiilor internaţionale asupra zonelor offshore pot duce la distrugerea

principiului offshore-ului economic şi al confidenţialităţii în toată lumea. Interzicerea dezvoltării

industriei offshore în diferite state poate avea consecinţe negative asupra dezvoltării lor

129

economice. În plus, va fi pusă în pericol suveranitatea lor, vor suferi simplii contribuabili şi va

dispărea regimul confidenţialităţii. Absenţa regimului offshore va avea repercusiuni şi asupra

comerţului liber cu mărfuri şi servicii, inclusiv asupra dezvoltării turismului. Noi considerăm că

evaziunea fiscală legală poate fi evitată prin corectarea şi îmbunătăţirea cadrului juridic prin care

aceasta a devenit posibilă, deşi existenţa unor interese politice, economice şi sociale, determină

tolerarea tacită a unor situaţii evazioniste.

Lupta eficientă cu fenomenele evaziunii fiscale prin utilizarea posibilităţilor oferite de

paradisuri fiscale, în afară de facilităţile sus-indicate, cere suplimentar, în opinia noastră:

a) Reorganizarea strategiei fiscalităţii interne în România prin:

• simplificarea fiscalităţii, prin reducerea numărului de impozite, taxe fiscale, taxe şi a

numeroaselor contribuţii la fondurile extrabugetare. Dintr-un studiu realizat de Banca Mondiala

şi Price Waterhouse & Coopers, din cele 181 de state analizate, România ocupa ultimul loc din

lume la numărul de taxe plătite. În 2007, dările achitate de firme s-au înmulţit şi au ajuns la 113.

Aceasta înseamnă că întreprinzătorii au pierdut 8 zile şi jumătate pentru a-şi achita datoriile către

stat şi au plătit aproape jumătate din profit pentru aceste taxe. Companiile din Ungaria sau

Bulgaria plătesc mai puţin de 20 de taxe pe an, aceasta semnificând de opt ori mai puţin decât la

noi.

• reducerea numărului de impozite prin externalizarea (privatizarea) unor servicii publice,

astfel ca acestea să fie realizate de firme specializate statul având drept de impunere a anumitor

standarde (de calitate, de cantitate, de frecvenţă, de protejare a mediului etc.). În acest sens, ar

scădea tariful pe unitatea de produs a serviciului, prin apariţia benefică a concurenţei. Prin

scăderea tarifului pe unitate de produs a serviciului scad şi cheltuielile publice.;

• scăderea cotelor de impozitare la nivelul celor net inferioare practicate în străinătate. În

acest sens, considerăm că ar fi utilă scăderea cotei impozitului pe profitul societăţilor comerciale,

scăderea cotei TVA. De asemenea, ar fi util pentru România, ca impozitul pe venitul persoanelor

fizice să fie aplicat în cote procentuale progresive, pe tranşe de venit, şi nu prin aplicarea cotei

unice. Pentru Republica Moldova, ar fi utilă scăderea cotei TVA standard. Considerăm că, prin

aplicarea acestor cote, evaziunea fiscală s-ar diminua, datorită faptului că, prin scăderea cotelor

impozitelor, mai sus-menţionate, presiunea fiscală ar scădea şi implicit tendinţa contribuabililor

de a recurge la evaziunea fiscală atât ilicită, cât şi licită.

• introducerea taxei offshore, fiind oportună, atât pentru România, cât şi pentru Republica

Moldova, ca şi procent din valoarea importului/exportului efectuat sau valoarea operaţiunii

financiare efectuate, plătită anual de către rezidenţii care efectuează operaţiuni financiare sau

130

operaţiuni comerciale de import, prin intermediul zonei offshore (luând în consideraţie practica

Republicii Belarus).

Domeniile în care pot fi externalizate serviciile publice, în opinia noastră, sunt: sănătatea,

învăţământul, gospodărirea comunală şi protecţia mediului.

Respectivul serviciu ar fi dezbrăcat de haina falsă a „fiscalităţii” nu ar mai avea denumirea

de taxă obligatorie, ci de tarif pentru serviciul respectiv, urmărirea şi încasarea contravalorii

serviciului public ar reveni furnizorului de serviciu, iar administraţia centrală sau locală ar fi

„uşurată” de sarcina asigurării veniturilor bugetare pentru realizarea respectivelor servicii

publice.

Orice investitor străin de capital va reacţiona pozitiv la faptul că nu trebuie să plătească

impozite sau taxe bugetului public, deşi va plăti tarife pentru serviciile publice pe care le

utilizează.

O a doua direcţie de urmat, în relaxarea fiscalităţii româneşti şi moldoveneşti, pentru a o

face atractivă, respectiv, mai competitivă, este scăderea cotelor de impozitare la nivelul celor net

inferioare practicate în străinătate şi chiar sub aceste nivele ar diminua dorinţa de evaziune

fiscală ilicită atât de practicată, în prezent, în România şi Republica Moldova.

Această direcţie ar trebui să aibă în vedere asigurarea unui minimum de venituri bugetare şi,

în acelaşi timp, să fie însoţită de externalizarea serviciilor publice spre sectorul privat, astfel,

încât să nu existe un gol de resurse pentru acoperirea cheltuielilor respectivelor servicii.

b) O nouă abordare a politicii fiscale externe prin creşterea numărului de acorduri

bilaterale de evitare a dublei impuneri şi evaziunii fiscale, în care să fie incluse clauze privind

măsurile de combatere a evaziunii fiscale. În prezent, România este parte la 18 acorduri şi 74 de

convenţii bilaterale de evitare a dublei impuneri şi evaziunei fiscale. Acest lucru îi conferă

facilitatea ca prin practicarea de impozite la cote inferioare celor practicate în statele părţi ale

înţelegerilor fiscale să devină atrăgătoare pentru investitorii străini.

Învăţând de la Marele Ducat de Luxemburg, prin evitarea dublei impuneri internaţionale şi

aplicarea de cote reduse a impozitului pe venit, coroborat cu acordarea de facilităţi fiscale

atractive capitalului străin România, ar putea astfel să ofere spaţiu pentru sediul permanent, pe

teritoriul său, unui număr mare de societăţi comerciale străine, care să asigure astfel valorificarea

forţei de muncă autohtone.

Fiind leagăn al bunăstării fiscale, România nu trebuie să fie şi leagăn al evaziunii fiscale, dar

neputând concura, din punct de vedere economic, cu lumea occidentală dezvoltată, poate concura

cu fiscalitatea acesteia, oferind investitorilor străini ceea ce nu au în propria lor ţară.

131

Practicând o politică de „refugiu fiscal”, înţelegând prin aceasta mai puţin decât un paradis

fiscal şi altceva decât o zonă liberă de talie naţională, atât România, cât şi Republica Moldova,

pot deveni ţări prospere şi îşi pot astfel revigora propriile economii.

Principalii oponenţi în transformarea României şi Republicii Moldova, în „refugiu fiscal”, îl

reprezintă investitorii autohtoni care vor accepta aceasta numai în condiţiile în care politica

fiscală practicată le va facilita impozitarea propriilor afaceri.

Alinierea la fiscalitatea UE, dar în limitele unei competiţii cu soluţii favorabile pentru

România şi Republica Moldova, sunt priorităţi imediate.

În condiţiile în care, în competiţia mondială, România şi Republica Moldova pornesc cu un

mare handicap din punct de vedere al dezvoltării, soluţia Irlandei în domeniul fiscalităţii nu este

de neluat în seamă, cu condiţia ca aceasta să fie adaptată la situaţia concretă din România şi din

Republica Moldova. Cu un potenţial turistic neexploatat, România ar putea oferi investitorilor

străini posibilitatea înfiinţări de companii turistice în zonele libere.

c) O nouă abordare a zonelor libere, orientată spre viabilitatea şi eficientizarea acestora.

Pentru a fi viabile, structura organizatorică a zonelor libere trebuie să impună anumite criterii de

utilizare a lor de către comercianţii investitori. Între aceste criterii de utilizare, considerăm că

cele care ar duce la o dezvoltarea a zonelor libere orientate spre activitatea de producţie ar fi:

scutirea de plata impozitului pe profit, în primul an de activitate, pentru firmele care investesc, în

primul an, o anumită sumă (1 000 000 euro), reducerea în următorii ani de activitate a

impozitului pe profit prin aplicarea unei cote de 10% şi a cotei aplicabile pentru venitul din

dividende de 5%, pentru activitatea de producţie.

În acest sens, se stabileşte un „optimum de utilizare”, care este rezultatul compatibilităţii

dintre avantajele comerciale şi financiare ale zonelor, cerinţele obiective ale proceselor

tehnologice din ramurile industriale implementate în interesele economice ale utilizatorilor

interni şi externi ai zonei.

Într-o permanentă transformare, ca urmare a adaptării la mişcarea economiei mondiale,

tendinţele contemporane de dezvoltare şi structurare, specifice ale zonelor libere pot fi grupate

astfel:

- creşterea interesului pentru zone comerciale şi industriale libere „clasice” din ţările

capitaliste dezvoltate;

- diversificarea accentuată a activităţilor şi adaptarea acestora la cerinţele pieţei;

- dezvoltarea firmelor specializate în cercetare/dezvoltare pentru promovarea tehnicii de vârf

în producţia de export;

132

- mecanismele de creare a zonelor libere noi se caracterizează prin atragerea, într-o primă

etapă, pentru investiţiile iniţiale, a unui număr restrâns de firme de primă mărime şi, în unele

cazuri, a unei singure firme care pune bazele acesteia. În a doua etapă, se procedează la

antrenarea celorlalţi investitori potenţiali. Se cuvine menţionat faptul că acest procedeu este mai

greu accesibil zonelor libere din ţările în curs de dezvoltare;

- înmulţirea fără precedent a zonelor libere în diverse regiuni în curs de dezvoltare în scopul

obţinerii unor avantaje legate de export şi pătrunderea pe piaţa liberă mondială.

Zonele libere rămân pentru viitor, în principal:

- un centru de experimentare în acordarea de facilităţi fiscale, pentru ca, mai apoi, să fie extinse

şi la alte întreprinderi, în funcţie de politica economică statală;

- un mijloc de atragere a investiţiilor străine;

- o formă de stimulare a exportului.

Aşezate la confluenţa intereselor capitalurilor străine de a fi investite şi a celor autohtone de

a le atrage, zonele libere rămân încă în raza de interes a statelor fie ele în curs de dezvoltare, fie

dezvoltate.


În capitolul 3, se studiază, comparativ, fiscalitatea din România, Republica Moldova şi cea

de pe plan internaţional, măsurile de combatere a evaziunii fiscale, la etapa actuală, problemele

şi direcţiile de diminuare a evaziunii fiscale generate de paradisurile fiscale.

În urma cercetării, s-au conturat următoarele concluzii:

- comparând cotele utilizate în procedura de impozitare a veniturilor societăţilor comerciale

şi nivelul presiunii fiscale pe plan internaţional, în România şi în Republica Moldova, am

concluzionat că acestea reprezintă factorii esenţiali ai ieşirii capitalurilor şi ai evaziunii fiscale,

printre care menţionăm:

• diferenţa esenţială dintre ţări, privind cota minimă (10%) de impozitare a veniturilor

societăţilor comerciale (Cipru, Irlanda şi Bulgaria) şi cota maximă de 35% (U.K., Malta, Italia,

Franţa, Spania, Belgia);

• tendinţele de creştere a presiunii fiscale: astfel de tendinţe observâdu-se în 11 ţări ale UE,

inclusiv România şi Republica Moldova;

• existenţa unui număr mare de ţări înscrise în listele „albe” şi „gri” ale OCDE, privitor la

paradisurile fiscale (Cipru, Irlanda, Bulgaria Estonia, Ungaria etc.);

133

- investigând metodele de minimizare a obligaţiilor fiscale prin utilizarea formelor diferite

ale companiilor offshore, am concluzionat că anumite centre financiare offshore rămân un magnet

pentru spălătorii de bani şi alţi infractori, de aici survenind necesitatea elaborării/îmbunătăţirii

legislaţiei privind activitatea de control a organelor fiscale în vederea eficientizării acestora;

- analizând numeroase practici internaţionale privind combaterea evaziunii fiscale prin

intermediul politicilor anti-offshore, am constatat că:

succesul politicilor naţionale privind combaterea evaziunii fiscale,inclusiv a celei

generate de paradisurile fiscale, în mare măsură, depind de respectarea recomandărilor

organismelor internaţionale (OCDE, FMI, Băncii Mondiale, FATF, ONU etc.) şi introducerea

acestora în acte normative, precum şi în practica fiscală autohtonă;

practicile de diminuare a evaziunii fiscale, aplicate în unele state supuse cercetării

(Venezuela, Peru, Argentina, Italia) conţin elemente pronunţate, orientate spre combaterea

evaziunii fiscale, generate de paradisurile fiscale;

una din practicile internaţionale utilizate şi orientate spre combaterea evaziunii fiscale

este aplicarea taxei offshore din totalitatea practicilor internaţionale orientate spre combaterea

evaziunii fiscale, considerăm că este oportuna aplicarea acesteia în România şi Republica

Moldova.

- învestigând practicile de aplicare a taxei offshore în vederea majorării prelevărilor fiscale

către stat şi diminuării afacerilor ilegale derulate prin paradisurile fiscale, am conchis că

introducerea acestei taxe are, în cercurile economice şi financiare, argumente „pro” şi „contra”;

- cercetând rolul zonelor economice libere din statele analizate (Irlanda, India, Brazilia,

Italia), am concluzionat că, în afară de rolul clasic al acestora, ele pot îndeplini un rol important

ca alternativă a paradisurilor fiscale prin combinaţia facilităţilor fiscale oferite şi controlul strict

din partea statului privind utilizarea acestora în cadrul unor politici manageriale eficiente ale

acestor zone. Acestea vor duce la atragerea, şi nu la fuga capitalurilor din ţările respective,

sporirea prelevărilor fiscale la stat;

- investigând impactul aderării României la Uniunea Europeană asupra firmelor prezente

într-o zonă liberă, am constatat că acestea dispun de mai puţine facilităţi fiscale, comparativ cu

perioada de preaderare, fapt ce a dus la o scădere a activităţii de producţie din zonele libere şi

implicit la scăderea eficienţei zonelor libere;

- cercetând posibilităţile creşterii rolului zonelor economice libere ca alternative ale

paradisurilor fiscale şi analizând, în acest scop, atât practicile din state puternic dezvoltate

(Regatul Unit al Marii Britanii, Germania, Franţa etc.), cât şi din statele de mijloc (Spania,

Portugalia, Grecia etc.), din state cu o protecţie socială puternică (Finlanda etc.), din ţările de la

134

marginea dezvoltării economice şi sociale a UE (Bulgaria, România etc.), am concluzionat că

politica fiscală a Uniunii Europene tinde spre o aplatizare a sistemului fiscal la nivelul

conglomeratului statal, inclusiv prin intermediul zonelor economice libere

135

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI:

Prin cercetarea ştiinţifică realizată, s-au formulat anumite concluzii şi recomandări teoretice

şi practice referitoare la efectele duale ale paradisurilor fiscale, în general, precum şi la

posibilităţile de diminuare a evaziunii fiscale şi de prevenire sau diminuare a ieşirilor ilicite şi

licite de capital din România şi Republica Moldova. Printre cele mai importante concluzii pot fi

menţionate următoarele:

1. Analizând literatura de specialitate şi cercetând tratatele ştiinţifice privind mega-

tendinţele din economia contemporană, am constatat că globalizarea economiei mondiale,

precum şi breşele create în sistemul fiscal internaţional, rafinarea strategiilor financiare au creat

un climat propice dezvoltării accentuate a paradisurilor fiscale.

2. Investigând abordările teoretice şi conceptuale ale noţiunii „paradis fiscal”, precum şi ale

noţiunilor: „zonă offshore”, „centru financiar offshore”, „jurisdicţie fiscală offshore”, în vederea

depăşirii problemelor de interpretare diferită a acestora, am concluzionat că, la nivel academic,

lipseşte interpretarea unică a noţiunii de paradis fiscal. În afară de noţiunea „paradis fiscal”, se

utilizează şi noţiuni ca: „zonă offshore”, „jurisdicţie fiscală”, „centru financiar offshore” etc. De

altfel, şi la nivel legislativ, lipseşte definiţia paradisului fiscal. Acest fapt ia în vizorul discuţiilor

ştiinţifice aspectul privind precizarea conţinutului paradisului fiscal în raport cu mediul

economic contemporan.

3. Analizând criteriile OCDE cu privire la trăsăturile caracteristice ale paradisurilor fiscale,

în scopul identificării ţărilor care aparţin acestei categorii, am constatat că: această apartenenţă

se interpretează în funcţie de îndeplinirea cumulativă a mai multor caracteristici, caracteristica

cea mai importantă fiind nivelul redus al fiscalităţii.

4. Cercetând efectele paradisurilor fiscale, am concluzionat că acestea comportă un caracter

dual, manifestat la diferite niveluri (mondial, precum şi în cadrul unei economii naţionale la

nivel macro- şi microeconomic), prin avantaje şi dezavantaje, care urmează a fi luate în

consideraţie în procesul elaborării politicilor fiscale, comerciale şi investiţionale ale ţărilor

onshore, respectiv a României şi a Republicii Moldova, în vederea diminuării: evaziunii fiscale;

ieşirii licite şi ilicite a capitalurilor; pierderilor fiscale ale statului.

5. Sintetizând aspectele teoretice şi legislative ale noţiunii de evaziune fiscală, precum şi ale

noţiunilor apropiate acesteia - evaziunea fiscală ilicită şi licită – am conchis că există o

diversitate importantă de interpretări ale acestora la nivel academic, precum şi neclaritatea/lipsa

interpretării evaziunii fiscale la nivel legislativ (în special, interpretarea evaziunii fiscale ilicite şi

licite) atât în România, cât şi în Republica Moldova, ceea ce: creează piedici în activitatea

136

economică şi în comportamentul fiscal al agenţilor economici; generează situaţii de conflict între

contribuabili şi organele fiscale; conduce la încălcarea drepturilor contribuabililor şi la

diminuarea eficacităţii activităţii organelor fiscale (inclusiv a controlului fiscal); provoacă

pierderi fiscale ale statului.

6. Comparând cotele utilizate în procedura de impozitare a veniturilor societăţilor

comerciale şi nivelul presiunii fiscale pe plan internaţional, în România şi în Republica Moldova,

am concluzionat că acestea reprezintă factorii esenţiali ai evadării capitalurilor şi evaziunii

fiscale, printre care menţionăm:

• diferenţă esenţială între ţări, privind cota minimă (10%) de impozitare a veniturilor

societăţilor comerciale (Cipru, Irlanda şi Bulgaria) şi cota maximă de 35% (U.K., Malta, Italia,

Franţa, Spania, Belgia);

• tendinţe de creştere a presiunii fiscale: astfel de tendinţe se observă în 11 ţări ale UE,

inclusiv România şi Republica Moldova;

• existenţa unui număr mare de ţări înscrise în listele „albe” şi „gri” ale OCDE, privitoare

la paradisurile fiscale (Cipru, Irlanda, Bulgaria Estonia, Ungaria etc.);

7. Investigând metodele de minimizare a obligaţiilor fiscale prin utilizarea formelor diferite

ale companiilor offshore, am concluzionat că anumite centre financiare offshore rămân un magnet

pentru spălătorii de bani şi alţi infractori, de aici survenind necesitatea elaborării/îmbunătăţirii

legislaţiei privind activitatea de control a organelor fiscale în vederea eficientizării acestora.

8. Analizând numeroase practici internaţionale privind combaterea evaziunii fiscale prin

intermediul politicilor anti-offshore, am constatat că:

succesul politicilor naţionale privind combaterea evaziunii fiscale,

inclusiv a celei generate de paradisurile fiscale, în mare măsură, depinde de respectarea

recomandărilor organismelor internaţionale (OCDE, FMI, Băncii Mondiale, FATF, ONU etc.) şi

introducerea acestora în acte normative, precum şi în practica fiscală autohtonă;

practicile de diminuare a evaziunii fiscale, aplicate în unele state supuse cercetării

(Venezuela, Peru, Argentina, Italia) conţin elemente pronunţate, orientate spre combaterea

evaziunii fiscale, generate de paradisurile fiscale;

una din practicile internaţionale cel mai des utilizate şi orientate spre combaterea

evaziunii fiscale este aplicarea taxei offshore din totalitatea practicilor internaţionale de

combatere a evaziunii fiscale şi considerăm oportună aplicarea acesteia în România şi Republica

Moldova.

137

9. Investigând practicile de aplicare a taxei offshore în vederea majorării prelevărilor fiscale

către stat şi diminuării afacerilor ilegale derulate prin paradisurile fiscale, am conchis că

introducerea acestei taxe are în cercurile economice şi financiare, argumente „pro” şi „contra”.

10. Cercetând rolul zonelor economice libere din statele analizate (Irlanda, India, Brazilia,

Taiwan, Italia) am concluzionat că, în afară de rolul clasic al acestora, ele pot îndeplini un rol

important ca alternativă a paradisurilor fiscale prin combinaţia facilităţilor fiscale oferite şi

controlul strict din partea statului privind utilizarea acestora în cadrul unor politici manageriale

eficiente ale acestor zone. Acestea vor duce la atragerea, şi nu la ieşirea capitalurilor din ţările

respective, sporirea prelevărilor fiscale la stat.

11. Investigând impactul aderării României la Uniunea Europeană asupra firmelor prezente

într-o zonă liberă, am constatat că acestea dispun de mai puţine facilităţi fiscale, comparativ cu

perioada de preaderare, fapt ce a dus la o scădere a activităţii de producţie din zonele libere şi

implicit la scăderea eficienţei zonelor libere.

12. Cercetând posibilităţile creşterii rolului zonelor economice libere ca alternative ale

paradisurilor fiscale şi analizând, în acest scop, atât practicile din state puternic dezvoltate

(Regatul Unit al Marii Britanii, Germania, Franţa etc.), cât şi din statele de mijloc (Spania,

Portugalia, Grecia etc.), din state cu o protecţie socială puternică (Finlanda etc.), din ţările de la

marginea dezvoltării economice şi sociale a UE (Bulgaria, România etc.), am concluzionat că

politica fiscală a Uniunii Europene tinde spre o aplatizare a sistemului fiscal la nivelul

conglomeratului statal, inclusiv prin intermediul zonelor economice libere.

În urma formulării concluziilor sus-menţionate, a fost posibilă elaborarea anumitor

recomandări, printre care menţionăm următoarele:

1. Urmare a concluziei cu privire la lipsa, în mediul academic, a unei interpretări unice a

noţiunii de „paradis fiscal”, recomandăm utilizarea definiţiei următoare a paradisului fiscal:

„paradis fiscal poate fi numită ţara sau orice teritoriu din interiorul unui stat, în care se aplică:

o altă legislaţie fiscală, mult mai permisivă, decât în restul teritoriului statului respectiv sau din

afara acestuia, secretul asupra tranzacţiilor comerciale şi bancare, secretul în ceea ce priveşte

acţionarii companiilor, protecţia patrimoniului etc.”.

2. Urmare a concluziei cu privire la lipsa, în legislaţia în vigoare, a interpretării noţiunii

„paradis fiscal” în raport cu mediul economic contemporan, recomandăm utilizarea definiţiei

sus-menţionate privind paradisul fiscal în legislaţia Republicii Moldova şi a României şi anume:

în legea cu privire la spălarea banilor şi în legile speciale privind societăţile comerciale din

România şi R. Moldova, depăşind astfel problemele de interpretare diferită a noţiunii de paradis

fiscal şi de soluţionare a conflictelor ce urmează;

138

3. Pornind de la din neclaritatea interpretării/lipsa în legislaţia fiscală a României/Republicii

Moldova a numeroase noţiuni, cum ar fi: „evaziunea fiscală”, „evaziunea fiscală licită şi ilicită”,

“optimizarea fiscală”; “planificarea fiscală”,”frauda fiscală”, “minimizarea legală a

impozitelor”, precum şi ţinând cont de tratările eronate şi contradictorii ale acestora,

recomandăm perfectarea/completarea explicită a legislaţiei fiscale a României/în speţă a Codului

Fiscal al Republicii Moldova, Titlul I - Dispoziţii generale, cu respectivele formulări.

4. Referitor la analiza fenomenului evaziunii fiscale, necesitatea diminuării efectelor

negative, generate de paradisurile fiscale prin evaziunea fiscală, recomandăm:

- să se decidă asupra diminuării poverii fiscale şi simplificării fiscalităţii prin reducerea

numărului de impozite, taxe fiscale, contribuţii la fondurile extrabugetare;

- să se introducă în legislaţia fiscală stipulări cu privire la instrumentele de reglare contra-

offshore, preluate din practicile ţărilor dezvoltate: revizuirea permanentă a listei ţărilor

considerate paradisuri fiscale; limitarea operaţiunilor companiilor-rezidente cu companii-

offshore, impunerea acestora cu noi impozite adăugătoare; introducerea dării de seamă pentru

companiile rezidente privind operaţiunile internaţionale, completarea convenţiilor, tratatelor

privind evitarea dublei impuneri cu ţările–paradisuri fiscale, cu clauze privind măsurile de

combatere a evaziunii. Darea de seamă trebuie să conţină exclusiv operaţiunile internaţionale,

sub forma unei balanţe lunare, care va fi depusă în R. Moldova la Serviciul Fiscal de Stat, iar în

România, la Serviciile de inspecţie fiscală din cadrul Direcţiilor Finanţelor Publice;

implementarea recomandările contra-offshore adoptate de comunitatea internaţională, în

vederea diminuării afacerilor comerciale ilegale şi a evaziunii fiscale provocate de acestea.

5. În cazul anulării în Republica Moldova a cotei zero la impozitul pe venitul persoanelor ce

practică activitatea de întreprinzător, considerăm oportune:

• introducerea în Republica Moldova taxei offshore pentru operaţiunile de export efectuate

prin intermediul teritoriilor-paradisuri fiscale;

• stabilirea, prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova, a listei ţărilor-paradisuri

fiscale, bazându-se pe listele albe, gri şi negre ale OCDE, precum şi ale altor organisme

internaţionale (FATF, FMI etc.);

• stipularea, în Titlul III - TVA a Codului Fiscal al Republicii Moldova, a interzicerii

restituirii TVA pentru exportul efectuat prin intermediul paradisurilor fiscale.

6. Pornind de la necesitatea unei noi abordări a zonelor libere în vederea eficientizării în

corelare cu optimizarea fiscală, recomandăm dezvoltarea unei politici manageriale eficiente a

zonelor economice libere în România şi R. Moldova; acordarea diferitelor facilităţi fiscale

întreprinderilor locale, menite să atragă investiţiile în zonă, iar statul să controleze strict

139

utilizarea facilităţilor pentru scopurile stabilite, ţinând cont de faptul că pe lângă facilităţile

acordate de zonele libere, trebuie să existe condiţii avantajoase pentru combinarea capitalului cu

ceilalţi factori de producţie (forţa de muncă, materii prime etc.), precum şi o infrastructură

corespunzătoare.

7. Având în vedere necesitatea dezvoltări economice, precum şi necesitatea susţinerii unor

anumite ramuri ale economiei, recomandăm realizarea unor programe economico-financiare şi

fiscale la nivel statal, care după experimentarea lor în cadrul zonelor libere să fie extinse la nivel

naţional. De exemplu, practicarea anumitor facilităţi de ramură: producţie industrială, servicii în

interiorul zonelor libere, care ar putea conduce la stabilirea optimumului cotei de impozitare la

nivel statal. Existenţa facilităţilor de ramură (mai ales pentru ramurile prioritare: industria

prelucrătoare, industria chimică etc.) ar contribui la diminuarea evaziunii fiscale.

8. Recomandăm institutelor de cercetări economice, în colaborare cu autorităţile fiscale, să

elaboreze programe fiscale prin care să contribuie la sporirea atractivităţii economiei româneşti

şi moldoveneşti pentru investitorii străini şi autohtoni şi să transforme sistemul fiscal românesc şi

moldovenesc într-un „paradis fiscal de tip nou”, fără ca existenţa acestuia să lezeze interesele

Uniunii Europene.

9. Luând în considerare necesitatea pregătirii profesionale a specialiştilor în economie,

finanţe şi studii juridice, propunem ca doctrinele juridice complementare, destinate contracarării

strategiilor de evaziune fiscală, menţionate în teză, să fie examinate minuţios de organele de

resort, în vederea implementării acestora în calitate doctrinară şi practică în România şi R.

Moldova.

10. Pornind de la concluziile formulate cu privire la practicile internaţionale privind

combaterea evaziunii fiscale prin intermediul politicilor anti-offshore, recomandăm:

• introducerea recomandărilor organismelor internaţionale (OCDE, FMI, Băncii Mondiale,

FATF, ONU etc.) în actele normative, precum şi aplicarea acestora în practica fiscală autohtonă;

• aplicarea în practicile fiscale ale României şi Republicii Moldova a taxei offshore.

Impactul cercetărilor asupra dezvoltării economiei naţionale şi ştiinţei

Cercetarea dualităţii paradisurilor fiscale prin prisma evaziunii fiscale este foarte oportună

pentru ştiinţa economică internaţională, luând în considerare atât dezvoltarea economică, cât şi

lupta împotriva evaziunii fiscale legale şi ilegale.

140

Constatările teoretice şi practice din teză pot servi ca punct de reper pentru specialiştii din

domeniul economico-financiar, precum şi al instituţiilor abilitate în lupta împotriva evaziunii

fiscale, generate de influenţa paradisurilor fiscale.

Planul de cercetări în perspectivă

În vederea aprofundării domeniului de cercetare ce vizează dezvoltarea economică şi

atragerea investiţiilor străine în România şi R Moldova, considerăm oportună studierea

următoarelor aspecte în perspectivă:

- propunerea unor noi căi de perfecţionare a sistemului fiscal în vederea diminuării evaziunii

fiscale în România şi R. Moldova;

- crearea unor baze de date, mult mai complexe şi actualizate în permanenţă, de către

institutele de cercetare care să aibă ca obiect evoluţia macroeconomică a tendinţelor româneşti şi

moldoveneşti, precum şi menţionarea, în această bază de date, a facilităţilor fiscale acordate

investitorilor.

- analiza canalelor ilegale a fluxurilor financiare internaţionale şi estimarea volumului

evaziunii fiscale aferent economiei subterane;

- implementarea, de către România şi R. Moldova, a unor măsuri comune de luptă împotriva

evaziunii fiscale generate de influenţa paradisurilor fiscale, având în vedere că cele două ţări

reprezintă un punct de atracţie pentru entităţile offshore.

141

BIBLIOGRAFIE

I. În limba română

1. Andre, G. coord. Economia Lumii. 2004. Bucureşti: Lider, 2004. 368 p.

2. Anghelache, G. Piaţa de capital – Caracteristici, evoluţii, tranzacţii. Bucureşti: Editura

Economică, 2004. 448 p.

3. Armenia, A. Sisteme administrative în statele din Uniunea Europeană. Studii

comparative. Bucureşti: Editura Universitară, 2007. 188 p.

4. Balaban, C. Evaziunea fiscală - Aspecte controversate de teorie şi practică judiciară.

Bucureşti: Rosetti, 2003. 159 p.

5. Banca Centrală Europeană. Implementarea politicii monetare în zona euro, noiembrie

2008. 114 p.

6. Banca Centrala Europeană. Stabilitatea preţurilor: De ce este importantă, 2009. 79 p.

7. Băbăiţă, I. Duţă, A. Pieţe şi preţuri. Timişoara: Editura de Vest, 1995. 215 p.

8. Băbăiţă, I. Silaşi, G. Duţă, I. Macroeconomia. Timişoara: Orizonturi Universitare, 1999.

351 p.

9. Băcanu, B. Practici de management strategic. Metode şi studii de caz. Iaşi: Polirom,

2006. 352 p.

10. Băran, N. Elemente de drept financiar şi fiscal. Universitatea „Gh. Anghel” Drobeta

Turnu Severin 2003. 201 p.

11. Belean, P. Risti, L. Anghelache, G. Gînguţă, A. Finanţe publice-ediţia a III-a. Bucureşti:

Editura Economică, 2007. 398 p.

12. Bistriceanu, Gh. Mică enciclopedie de finanţe, monedă, asigurări, vol. 1, 2 şi 3.

Bucureşti: Editura Universitară, 2006-2007. 1692 p.

13. Bistriceanu, Gh. Demetrescu, C.G. Macovei, E. Lexicon de finanţe şi credit, vol. 1.

Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1981. p.322

14. Bişa, C. Costea, I. Capotă, M. Dancău, B. Utilizarea paradisurilor fiscale-între

evaziunea fiscală legală şi frauda fiscală. Bucureşti: B.M.T. Publishing House, 2005. 599

p.

15. Bârle, V. Echitatea fiscală. Bucureşti: Teora, 2006 128 p.

16. Bârle, V. Frauda fiscală. Bucureşti: Teora, 2005. 128 p.

17. Boajă, M. Relaţii financiar-monetare internaţionale. Bucureşti: Editura Universitară,

2008. 357 p.

142

18. Botnari, N. Cobzari, L. Aspectele sistemului financiar al Republicii Moldova în

condiţiile integrării europene. Simpozion internaţional „Integrarea Europeană şi

competitivitatea economică”, 23-24 septembrie, vol. 2, ASEM, Chişinău 2004, pag.64-

66

19. Brezeanu, P. Dima, M. A. Novac, E. L. Sisteme financiare. Bucureşti: Cavallioti, 2008.

346 p.

20. Brezeanu, P. Analiza financiară. Bucureşti: Meteor, 2007. 496 p.

21. Bugai, S. Particularităţile interacţiunii instituţiilor financiare europene cu zonele

offshore. În: Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Volumul IV.

Chişinău: 2006. p. 39

22. Buziernescu, R. Evaziunea fiscală în România. Craiova: Editura Universitară, 2001. 336

p.

23. Buziernescu, R. Antonescu, M. Paradisurile fiscale internaţionale. În: Finanţe –

provocările viitorului. 2007, nr. 6. p. 178-189

24. Buziernescu, R. Drăcea, R. Burnea, R. Paradisurile fiscale între teorie şi practică. În:

Finanţe. Bănci. Asigurări, 2006. nr.12. p. 8

25. Caraiani, Gh. Cazacu, C. Zonele libere. Bucureşti: Editura Economică, 1995. 590 p.

26. Caraiani, Gh. Pricină, L. Buzan, G. C. Gearâp, A. Ardelean, C. Dinu, R. Minoiu, B.

Managementul companiilor offshore din zonele libere. Bucureşti: Lumina Lex, 2002.

548 p.

27. Casian, A. Aspecte teoretice ale planificării fiscale Analele Academiei de Studii

Economice din Moldova, nr. III, Editura ASEM, Chişinău 2005, p. 225-227

28. Casian, A. Repere teoretice ale planificării fiscale la nivel macroeconomic Analele

Academiei de Studii Economice din Moldova, nr. IV, Editura ASEM, Chişinău 2006, p.

384 -386

29. Certan, A. Politica fiscală: aspectul teoretic şi aplicarea practică: informaţie expres.

Chişinău: INEI, 2003. 51 p.

30. Clocotici, D. C. Gheorghiu, Gh. Evaziunea fiscală. Probleme juridice ale răspunderii

contravenţionale şi penale. Bucureşti: Lumina LEX, 1996. 104 p.

31. Cobzari, L. Fotescu, S. Regimul fiscal al operaţiunilor de asigurare, între deziderate şi

realităţi. Revistă realizată prin colaborare, Drept, Economie şi Informatică, Nr.2 (8) 2005,

Galaţi - 2005, p. 52-58

143

32. Cobzari, L. Taran, I. Baurciulu, A. Politici financiare ale întreprinderii – politica de

finanţare, politica de dividende, politica investiţională. Curs de lecţii, Academia de Studii

Economice, Chişinău, 2006

33. Codrescu, V. Evaziunea fiscală în România: Teză de doctor în ştiinţe economice. 1963

34. Constantinescu, N. Probleme ale metodologiei de cercetare în ştiinţa economică.

Bucureşti: Editura Economică, 1998. 198 p.

35. Criclivaia, D. Combinarea paradisurilor fiscale cu tehnicile de utilizare a preţurilor de

transfer – metodă de diminuare a obligaţiunilor fiscale. Dezvoltarea durabilă a României

şi Republicii Moldova în context european şi mondial: conferinţa ştiinţifică

internaţională: (22-23 septembrie 2006). – Chişinău: ASEM, 2006, p. 145-147

36. Criclivaia, D. Particularităţi de soluţionare a problemelor agenţilor economici prin

aplicarea convenţiilor privind evitarea dublei impuneri (cazul Republicii Moldova): Teză

de doctor în economie. Chişinău, 2007

37. Criclivaia, D. Optimizarea fiscală şi posibilităţi de aplicare a acesteia în practica

autohtonă. Studium Universitetus. – Chişinău: USM, 2008. nr. 4.

38. Criclivaia, D. Hîncu, R. Impunerea veniturilor şi capitalurilor prin prisma convenţiilor

cu privire la evitarea dublei impuneri. Economica, 2008. nr. 1, p. 5-10

39. Criclivaia, D. Hîncu. R. Fenomenul dublei impuneri: aspecte teoretice şi practice.

Chişinău: Poligrafica ASEM, 2008. 232 p.

40. Croitoru, L. Tarhoaca, C. Politica fiscală în România. În: Tranziţie economică în

România. Trecut, prezent şi viitor. Bucureşti: Banca Mondială şi Centrul Român de

Politici Economice, 2000 . 12 p.

41. Dandara, V. Eficienţa controalelor fiscale şi rolul lor economic: Autoreferatul tezei de

doctor în economie. Chişinău, 2009

42. Dascălu, D. E. Sistemul bugetar din România. Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică, 2007. 348 p.

43. Dascălu, D. E. Datoria publică – reglementare şi administrare în România. Bucureşti:

Editura Didactică şi Pedagogică, 2008. 148 p.

44. Dauphin, C. Ghidul cu adevărat practic al paradisurilor fiscale. Paris: Generales, 1999,

traducere de Grupul de Edituri Tribuna. 547 p.

45. Dinu, M. Economia României. Interferenţe mici şi mijlocii. Bucureşti: Editura

Economică, 2002. 304 p.

46. Dorinică, I. Banciu, D. Rădulescu, S.M. Corupţia în România. Bucureşti: Lumina Lex,

2005. 304 p.

144

47. Dornbusch, R. Fischer, S. Startz, R. Macroeconomie. Bucureşti: Editura Economică,

2007. 558 p.

48. Dragoş, R. Metode de combatere a impactului internaţionalizării fraudei fiscale asupra

economiei româneşti: Rezumat al tezei de doctor în economie. Bucureşti, 2006

49. Driga, C. Driga, E. Primii paşi în franciză. Bucureşti: All Beck, 2006. 192 p.

50. Duţă, A. Dificultăţile abordării doctrinare a noţiunii de evaziune fiscală. În: Finanţe –

Provocările viitorului. 2007, nr.6

51. Elek, L. Man, A. Cristea, A. Relaţii economice internaţionale. Arad: University Press

„Vasile Goldiş”, 2008. 89 p.

52. Gilpin, R. Economia mondială în secolul XXI. Provocarea capitalismului global. Iaşi:

Polirom, 2004. 280 p.

53. Goicea, G. Analiza şi perfecţionarea metodelor de prevenire şi combatere a evaziunii

fiscale: Rezumat al tezei de doctor. Bucureşti, 2009

54. Grigorie-Lăcriţa, N. Exemple de impunere conform unor metode pentru evitarea dublei

impuneri prevăzute în Comentariile la Convenţia model O.E.C.D. În: Impozite şi taxe,

1999. nr. 7-8

55. Grigorie-Lăcriţa, N. Elementele impozitului. În: Impozite şi taxe. 2002, nr. 4, p. 6-32

56. Grigorie-Lăcriţa, N. Bogdan, A. M. Ţuculină, O. Ş. Evitarea dublei impuneri: în cazul

profitului din afaceri. În: Fiscalitate, 2002

57. Grigorie-Lăcriţa, N. Man, A. Boiţă, M. Finanţe publice şi fiscalitate. Craiova: Sitech,

2007. 173 p.

58. Grigorie-Lăcriţa, N. Man, A. Boiţă, M. Fiscalitate – probleme şi soluţii. Bucureşti:

Editura Didactică şi Pedagogică, 2006. 231 p.

59. Guţu, G. Dicţionar latin-român. Bucureşti: Editura Ştiiţifică şi Enciclopedică, 1983. p.

481.

60. Halfert, E. A. Tehnici de analiză financiară. Bucureşti: BMT Publishing House, 2006.

560 p.

61. Hoanţă, N. Presiunea fiscală. În: Impozite şi taxe, 1996, nr.1-2

62. Horobeţ, A. Finanţe transnaţionale. Decizia financiară în corporaţia modernă. Bucureşti:

ALL Beck, 2005. 880 p.

63. Hotărârea Guvernului nr. 707/2006 Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al

României. În: M.O. nr. 520/15.06.2006

145

64. Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. În:

M.O. nr. 112/06.02.2004.

65. Hotărârea Guvernului nr. 1861/2006 pentru modificarea şi completarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aprobate prin HG

nr.44/2004. În. M. O. Nr. 1044/29.12.2006.

66. Iana, T. Finanţele publice şi fiscalitatea firmei. Craiova: Sitech, 2006. 175 p.

67. Ionescu, C. Toderaş, N. Politica de dezvoltare regională. Bucureşti: Tritonic, 2007. 158

p.

68. Iordache, E. Bizon, M. Ursu, I. Julean, M. Capotă, M. Gearba, R. Manualul

specialistului în fiscalitate. Bucureşti: Irecson, 2005. 560 p.

69. Ivănică, M. Impactul procesului de aderare la Uniunea Europeană asupra administraţiei

publice din România. Iaşi: Lumen, 2007. 344 p.

70. Kiss, L. Statele Unite. Paradis Fiscal. România: Offshore.ro, 2007. 139 p.

71. Legea 86/2006-privind Codul Vamal al României. În: M.O. nr. 350/19.04.2006.

72. Legea 241/2005-privind combaterea evaziunii fiscale, publicată în M.O. nr.

672/27.07.2005

73. Legea 244/2004-privind regimul zonelor libere. În: M.O. nr. 543/17.06.2004

74. Legea 332/2001-privind investiţiile directe. În: M.O. nr. 356/03.07.2001

75. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În: M.O. nr. 927/23.12.2003, cu modificările şi

completările ulterioare.

76. Legea Republicii Moldova: Codul Fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997, republicat în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007

77. Legea Republicii Moldova cu privire la zonele economice libere. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova. nr. 108/ 2001

78. Legea Republicii Moldova Codul Penal. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.128-129/1012 din 13.09.2002

79. Leviţchi , L. Bantaş, A. Dicţionar englez-român. Bucureşti: Teora, 1993. 334 p.

80. Man, A. Customs policy an instrument of trading policy. În: Scientific and Tehnical

Bulletin. Arad: Universitatea „Aurel Vlaicu”, 2005. p. 53-64

81. Man, A. Obligaţiile financiar-bugetare. În: Analele Universităţii „Aurel Vlaicu”. Arad:

Seria Economie, 2005. p. 77-87

82. Man A. Consideraţii teoretice privind politica fiscală în Uniunea Europeană. În:

Economica. Chişinău, 2010, nr. 1, p.121-128

146

83. Man, A. The foreclosed execution of the fiscal claims. În: Economic Science in a

Knowledge Society. Timişoara: Mirton Publishing House, 2006. p. 387-400

84. Man, A. Teorii şi concepte despre paradisurile fiscale. În: Scientific and Tehnical

Bulletin-Series Social and Hunanistic Sciences. Arad: Universitatea „Aurel Vlaicu”,

2006. p. 65-69

85. Man, A. Corelaţia evaziunea fiscală-economie subterană. În: Simpozionul internaţional

al tinerilor cercetători, ediţia a V-a. Chişinău: ASEM, 2007. p. 249-252

86. Man, A. Boiţă, M. Conotaţii teoretice şi practice privind evaziunea fiscală. În:

Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători, vol. I, ediţia a IV-a. Chişinău: ASEM,

2006. p. 261-265

87. Man, A. Constantin, E. Zonele libere. În: Provocări Actuale ale dezvoltării durabile în

condiţiile globalizării economiei-a XIII-a sesiune de comunicări ştiinţifice a studenţilor

şi a Cadrelor didactice – mai 2007. Constanţa: Europolis, 2007. p. 311-316

88. Man, A. Risti, L. Analiza practicii mondiale a reglării contra offshore. În: Problemele

teoretice şi practice ale economiei proprietăţii intelectuale”; Conferinţa internaţională

ştiinţifico-practică „Inovarea şi susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii” din 27-28

noiembrie 2008. Chişinău: AGEPI, 2009. p. 48-52

89. Mandoiu, N. Codul de procedura fiscală comparat 2007-2008 (cod+norme). Bucureşti:

Con Fisc, 2008. 661 p.

90. Mandoiu, N. Reglementări contabile 2008. Bucureşti: Con Fisc, 2008. 370 p.

91. Manole, T. Bugai, S. Impactul presiunii internaţionale a instituţiilor financiare europene

asupra businessului offshore. În: Analele ştiinţifice ale Universităţii de stat din Moldova.

Volumul IV. Chişinău: 2006. p.103

92. Mănăilă, A. Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală-Ediţia a II-a. Bucureşti:

ALL Beck, 2004. 190 p.

93. Miclăuş, P.G. - Piaţa instrumentelor financiare derivate. Bucureşti: Editura Economică,

2008. 210 p.

94. Minea, M. Şt. Costaş, C. F. Fiscalitatea în Europa la începutul mileniului III. Bucureşti.

Wolterskluwer, 2006. 552 p.

95. Moşteanu, T. Cataramă, D. F. Câmpeanu, E. M. Attila, G. Politici şi tehnici bugetare.

Bucureşti: Editura Universitară, 2006. 111 p.

96. Moşteanu, T. Stoian, A. Cataramă, D. Câmpeanu, E. Gyorgy, A. Miricescu, E. Factorii

instituţionali şi influenţa acestora asupra dezvoltării economice. Bucureşti: ASE, 2006.

92 p.

147

97. Munday Stephen, C. R. Idei de avangardă în economie. Bucureşti: Codecs, 2004. 380 p.

98. Nandra, E. R. Competiţia fiscală: infernul şi paradisul fiscal. Cluj-Napoca: Sfera, 2008.

253 p.

99. Nica, A. Şerbănescu, C. Fiscalitate de la lege la practică, ed. a IV-a. Bucureşti: CH

Beck, 2007. 280 p

100. Olteanu, I. Evaziunea fiscală. Metode şi tehnici de combatere a evaziunii fiscale:

Rezumat al tezei de doctor în economie. Bucureşti, 2003

101. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu rectificările

şi modificările ulterioare. În: M.O. nr. 863/ 26.09.2005

102. Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1798 din 14.09.1998 pentru aprobarea

formularisticii referitoare la aplicarea convenţiilor de evitare a dublei impuneri si

stabilirea competentelor privind semnarea acestor formulare. În: M.O. nr. 358 din

22.09.1998, cu modificările ulterioare.

103. Paraschiv, F. Creare şi deturnare de comerţ ca urmare a extinderii UE. Iaşi: Lumen,

2006. 108 p.

104. Patraş, M. Patraş, С. Dicţionar economic şi financiar-bancar englez-român. Chişinău:

Litera, 2002. 823 p.

105. Pavaloaia, W. Paraschivescu, M. D. Olaru, G.D. Radu, F. Analiza financiară. Iaşi:

Tehnopress, 2006. 310 p.

106. Popa, A. F. Nichita, M. Pitulice, C. Jianu, I. Studii practice privind aplicarea

Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară în România. Bucureşti: Contaplus,

2007. 414 p.

107. Păun, G. Dezvoltarea comunitară – strategie de reducere a sărăciei. Iaşi: Lumen, 2007.

100 p.

108. Popa, Şt. Cucu, A. Economia subterană şi spălarea banilor. Bucureşti: Expert, 2000.

290 p.

109. Popa, A. S. Popa, N. Impozitele şi taxele reglementate de Codul Fiscal. Exemple

practice. Studii de caz. Bucureşti: Contaplus, 2008. 304 p.

110. Porojan, D. Iftimoaie, C. Dezvoltare locală durabilă în contextul globalizării.

Bucureşti: Irecson, 2008, 264 p.

111. Prelipceanu, R. Investiţii străine directe şi restructurarea economiei româneşti în

contextul integrării europene. Iaşi: Lumen, 2006. 294 p.

112. Report from the Government Commission on Capital Flight from Poor Countries.

Appointed by Royal Decree of 27 June 2008

148

113. Rădulescu, S. Evaziunea fiscală în România în perioada de tranziţie: Rezumat al tezei

de doctor în economie. Bucureşti, 2006

114. Rădulescu, D. L. Tendinţe în economia subterană mondială: Rezumat al tezei de doctor

în economie. Bucureşti, 2006

115. Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 al Comisiei din 2 iulie 1993 – privind dispoziţii de

aplicare a reglementării (CEE) nr. 2913/92 a Consiliului de stabilire a Codului vamal

Comunitar.

116. Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a

Codului Vamal Comunitar.

117. Safta, M. Studii de caz privind paradisurile fiscale şi companiile offshore. În: Impozite

şi taxe, 2006, nr. 11-12, p. 10-14

118. Sandu, D. Societăţi comerciale în Uniunea Europeană. Bucureşti: Editura Universitară,

2007. 376 p.

119. Secrieru, A. Stratulat, O. Politica fiscală în perspectiva extinderii autonomiei financiare.

Culegerea de studii şi comunicări ştiinţifico-practice „Descentralizarea fiscală. Provocări

pentru Republica Moldova”, Editura „Epigraf”, Chişinău, 2006, p. 14-28

120. Site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din România:

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Informatii

121. Site-ul Autorităţii Naţionale a Vămilor: www.customs.ro/ro/informare-publica/

rapoarte_de_activitate.aspx

122. Site-ul Băncii Naţionale a României: www.bnr.ro/statistică

123. Site-ul Băncii Naţionale a Republicii Moldova: www.bnm.md/md/statistics

124. Site-ul Băncii Naţionale a Republicii Moldova: www.bnm.md

125. Site-ul Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova: www.statistica.md/date

statistice

126. Site-ulwww.cccec.md/Sites/cccec_md/Uploads/ORDIN%20privind%20

Tranzactiile%20suspecte%20nr.118%20din%2020.11.2007.9BFC5B61EDDC4237829F

CE3F1642D103.pdf

127. Site-ul Comisiei Europene: www.ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/index_ en.

htm

128. Site-ul Comisiei Europene: www.ec.europa.eu/eurostat

129. Site-ul www.contabilizat.ro/dictionar_economic_si_financiar~termen- paradis_

fiscal.html.

130. Site-ul Institutului Naţional de Statistică al României: www.insse.ro/date statistice

149

131. Site-ul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri al României -

Departamentul pentru Comerţ Exterior: www.dce.gov.ro

132. Site-ul: www.e-democracy.md/

133. Site-ul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului din România: www.onrc.ro

/romana/statistici.php

134. Site-ul Oficial al Republicii Moldova: www.moldova.md/md/climatul

135. Site-ul Serviciului Fiscal de Stat al Republicii Moldova: www.fisc.md ro/rapoarte/

136. Site-ul Ministerului Economiei şi Comerţului www.mec.gov.md/files/

documents/Principalele%20rezultate.doc

137. Site-ul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova: www.minfin.md /ro/ raportinfo/

138. Site-ul Ministerului Finanţelor Publice din România: www.mfinante.ro/ http://app.

mefromania.ro/public/wps/portal/Taxe

139. Site-ul www.snf.no. Cobham, A. (2005): Tax evasion, tax avoidance and development

finance. University of Oxford, QEH Working Paper Series 129

140. Site-ul: www.transparency.md

141. Site-ul www.wall-street.ro/articol/International/62266/Listele-cu-paradisuri-fiscale -

publicate-dupa-summitul-G20.html

142. Strategia de atragere investiţiilor şi promovarea exportului. În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova. nr. 29/2006

143. Suhovici, A. Rolul facilităţilor fiscale în stimularea investiţiilor în activitatea

inovaţională. Revista „Intelectus ”, AGEPI, Chişinău, 2006. nr. 4, p. 57-59

144. Suhovici, A. Hîncu, R. Unele probleme ce ţin de investirea în economia naţională şi

căile de soluţionare ale acestora. În: Revista Economica, ASEM, Chişinău: 2007, nr. 1,

p. 61-64

145. Suhovici, A. Man, A. Politica anti-offshore a Republicii Moldova si a României în

contextul recomandărilor organizaţiilor internaţionale. În: Revista Intelectus, AGEPI,

Chişinău: 2009, nr. 4, p. 36-39

146. Szentesi, S. Ionescu, E. Lile, R. Cureteanu, R. Rusu, S. Statistica Economică. Arad:

Editura Universităţii A.Vlaicu, 2006. 336 p.

147. Şaguna, D.D. Tutungiu, M. E. Evaziunea fiscală – Bucureşti: Oscar Print, 1995. p. 20

148. Şaguna, D. D. Şova, D. Drept financiar public. Bucureşti: ALL Beck, 2005. 414 p.

149. Şandru, D. Societăţile comerciale în Uniunea Europeană. Bucureşti: Editura

Universitară, 2008. 375 p.

150. Talpoş, I. Finanţele României. Timişoara: Sedona, 1995, 336 p.

150

151. Talpoş, I. Dănuleţiu, D. Influenţa instituţiilor politice asupra structurii şi mărimii

cheltuielilor bugetare. În: Finanţele şi dezvoltarea durabilă, ASE Bucuresti: 2004, p. 46-

54

152. Timuş, V. Relevarea contribuţiei zonelor offshore asupra relaţiilor financiare

internaţionale în procesul de creştere economică. În: Revista Economică. 2005, nr.1, p.

143-148

153. Ţâţu, L. Şerbănescu, C. Ştefan, D. Cataramă, D. Nica, A. Fiscalitate de la lege la

practică – ediţia a III-a. Bucureşti: C.H. Beck, 2006. 262 p

154. Ungureanu, G. Politica monetară în perioada de tranziţie la economia de piaţă (studiu

pe exemplul României): Teză de doctor în economie. Bucureşti, 2006

155. Vasile, R. Monedă şi politică fiscală. Bucureşti: Uranus, 1994. 223 p.

156. Văcărel, I. Tendinţe în evoluţia sistemelor fiscale ale ţărilor membre ale OCDE,

Uniunii Europene şi României. Bucureşti: Centrul de Informare şi Documentare

Economică, 2006.

157. Văcărel, I. Bristiceanu, Gh. D. Anghelache, G. Bodnar, M. Bercea, F. Moşteanu, T.

Georgescu, F. Finanţe publice – ediţia a V-a. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,

2006. 672 p.

158. Vintilă, G. Fiscalitate-metode şi tehnici fiscale – ediţia a II-a. Bucureşti: Editura

Economică, 2006. 632 p

159. Voicu, C. Spălarea banilor murdari. Bucureşti: Sylvi, 1999. 372 p.

160. Voicu, C. Boroi, Al. Sandu, F. Molnar, I. Drept penal al afacerilor. Bucureşti: Rosetti,

2002. 365 p.

161. Voinea, L. Corporaţii transnaţionale şi capitalismul global. Iaşi: Polirom, 2007. 200 p.

162. Voinea, Gh. Concepte şi expresii importante pentru armonizarea legislaţiei fiscale din

România. Iaşi: Polirom, 2005. 160 p.

163. Vulpoi M., Brăescu M. Paradisurile fiscale – între mit şi adevăr. În: Contabilitate şi

informatică de gestiune. 2005, nr.13-14, p. 178

II. În limba rusă

164. Chicu, N. Направления совершенствования налогового контроля в Республике

Молдова. Conferinţa ştiinţifică internaţională „Dezvoltarea durabilă a României şi

151

Republicii Moldova în contextul european şi mondial”, 22-23 septembrie 2006. ASEM,

Chişinău, 2006

165. Chicu, N. Аспекты налогового стимулирования предпринимательской

деятельности в Республике Молдова. Analele Universităţii de Stat din Moldova.

USM, 2006. Vol. 4: Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Chişinău, 2006, c. 185-188

166. www.pravo.by/WEBNPA/text.asp?RN=Hk0900071

III. În limba engleză

167. Cass, D. Optimum Growth in an Aggregative Model of Accumulation. Economic,

Studii, 1995

168. Coopers & Lybrand. International tax summaries. Survey. New York. John Wiley &

Sons, 1998

169. Diamond W., Diamond D. Tax Havens of the World. Matthew Bender&Co. Lexis

Nexis, 2003. p. 15-83

170. Intra-European Organisation of Tax Administrations: www.iota-tax.org/ about-

iota/annual-report.html

171. KPMG: www.kpmg.com/Global/en/IssuesAndInsights/ArticlesPublications/ Pages/

Individual-income-tax-rate-survey-2008.aspx

172. Organisation for Economic Co-operation and Development: www.oecd.org/

Index.aspx?DataSetCode=CSP2009 www.imf.org/external/data.htm

173. Tax Justice Network/UK: www.taxjustice.net

174. TAXSites.com-Accountants World: www.taxsites.com/Finance-and-Investing.html

175. World Bank: www.worldbank.org/http://publications.worldbank.org/ecommerce/

catalog/category1246881

176. World Bank www.worldbank.org/publicsector/tax

177. Worldwide-tax : www.worldwide-tax.com /taxsites.asp

178. www.bcg.com/publications/files/WealthJul03website

179. www.cato.org/pubs/tbb/tbb_0306-44.pdf

180. www.forbes.com/global/2004/0524/082.html

181. www.freedomandprosperity.org/Papers/blum-crs-ltr.pdf

182. www.gfip.org/storage/gfip/executive%20-%20final%20version%201-5-09.pdf

183. www.imf.org/external/data.htm

184. www.oxfam.org.uk/applications/blogs/pressoffice/?newsblog

152

185. www.ustreas.gov / Press / presă / rapoarte / 20fi% otptaxgapstrategy

186. www.unece.org/stats/documents/ece/ces/ge.20/2009/3.r.pdf

IV. În limba franceză

187. De Brie, M. C. Charpantier, P. L’inegalite par l’impot. Paris, 1993. p. 5

188. Législation des zones libres. Ed. France, 2002.

189. Petit Larousse- dictionnaire encyclopédique. Paris. 1994. p. 441.

153

ANEXE Anexa nr.1

Tabelul A1.1. Paradisurile fiscale conform clasificaţiei Penn World Table

Hong Kong. Elveţia Irlanda Liban Liberia Panama

Paradisuri fiscale mari

Singapore Andorra Antigua şi Barbunda Antilele Olandeze Bahamas Bahrain Barbados Belize Bermude Cipru Côte d'Ivoire Republica Dominicană Gibraltar Grenada Insulele Cayman Iordania Kiribati Liechtenstein Luxemburg Macao Malta Mauritania Nauru St. Kjitts şi Nevis Santa Lucia St. Vincent

Paradisuri fiscale minore

Vanuatu Sursa: adaptată de autor în baza sursei [52]

154

Anexa nr. 2 Tabelul A 2.2. Niveluri de manifestare a dualitatăţii paradisurilor fiscale

Avantaje - atragerea capitalului străin;

- intensificarea concurenţei economice între ţări, ceea ce duce la creşterea

beneficiilor participanţilor în sfera producerii şi prestării serviciilor;

- centrele bancare offshore reprezintă o componentă prioritară în sistemul de

decontărilor internaţionale;

- schimbul de experienţă între ţări.

Nivel mondial

Dezavantaje - inducerea unor dezechilibre în mecanismele pieţei;

- dislocarea plasamentelor financiare în detrimentul ţărilor în care impozitarea

veniturilor lor este mai ridicată şi mai bine controlată;



- creşterea evaziunii fiscale.

Avantaje - atragerea capitalului străin;

- minimizarea preţurilor şi promovarea exportului, respectiv creşterea

vânzărilor de mărfuri;

- ameliorarea calităţii serviciilor prestate;

- intensificarea mobilităţii capitalului;

- introducerea de tehnologii noi.

Nivel

macroeconomic

Dezavantaje - diminuarea prelevărilor la bugetul de stat;


- ieşiri masive de valută din ţară;




Avantaje - introducerea de tehnologii noi;

- creşterea ocupaţiei forţei de muncă şi a nivelului de venituri ale populaţiei;

- pregătirea şi perfecţionarea forţei de muncă calificată în baza studierii şi

implementării experienţei mondiale în domeniile finanţelor , managementului,

adaptate cerinţelor curente;

- nerepatrierea veniturilor încasate în străinătate, prin manipularea

remuneraţiilor.

Nivel

microeconomic

Dezavantaje - creşterea cheltuielilor întreprinderilor datorate creşterii cheltuielilor publice;

- diminuarea prelevărilor la bugetul de stat;



Sursa: elaborată de autor în baza surselor bibliografice

155

Anexa nr.3

Tabelul A 3.3. Caracteristici generale ale companiilor offshore

Tipul de companie Caracterizare generală

Companiile nerezidente

(Non-resident Company)

Caracteristice zonelor de influenţă britanică. Acestea sunt mai puţin pretenţioase, ele

putând fi încorporate în anumite centre offshore având rezidenţele în alte ţări.

Rezidenţa fiscală poate fi modificată odată cu modificarea elementului de atribuire a

rezidenţei, de regulă, locul de unde se face administrarea acesteia.

Companiile exceptate sau

scutite (Exempt Company)

Sunt persoane juridice legal constituite care beneficiază, în jurisdicţii cu un regim

fiscal normal, de facilităţi acordate condiţionat. Exceptarea (scutirea) este anuală,

acordată în baza unei declaraţii ale respectivelor companii prin care acestea se obligă

să nu efectueze tranzacţii sau să angajeze afaceri cu firme înmatriculate în statul

respectiv.

Compania Internaţională

(IBC- International

Business Company)

Este una din cele mai noi forme de companii care s-a născut din necesitatea acordării,

în continuare, companiilor americane protecţie fiscală şi mai ales garantarea unei

confidenţialităţi impenetrabile, ca urmare a încetării în anul 1984 a acordului de

evitare a dublei impuneri dintre Insulele Virgine Britanice şi SUA.

Asociaţia cu Răspundere

Limitată (L.L.C. - Limited

Liability Company)

Este unul din cel mai utilizate tipuri de entitate offshore. LLC-ul este, în fapt, un

parteneriat (o asociere de persoane fizice) în care răspunderea acţionarilor este limitată

şi este definită superior de cota de participare la capitalul social

Compania hibridă Se caracterizează prin existenţa acţionarilor şi a membrilor garanţi. Membri-garanţi sunt

aleşi în această poziţie de către directorii societăţii cu condiţia unei garanţii asupra

datoriilor societăţii până la nivelul unei sume specificate (de regulă, până la 100 USD)

Fundaţiile anglo-saxone Au fost create în Common Law-ul britanic, cu scopul de a sustrage de la plată,

impozitele pe succesiunea unor averi personale, precum şi cu scopul protejării averilor

în favoarea generaţiilor viitoare

Trustul Este entitatea juridică prin care proprietarul unor valori (imobiliare sau mobiliare) cedează

temporar, din motive fiscale sau succesorale, dreptul său de proprietate unui depozitar

(sau administrator). Întâlnit mai ales în lumea anglo-saxonă, acest mod de organizare este pe

deplin reglementat şi acceptat de legislaţia anglo-saxonă

Compania de asigurări

captivă (captive insurance

company)

Este o companie creată în scopul colectării primelor de asigurare din partea unei

companii/unui grup de companii de care este legată juridic (în holding) sau prin

proprietari comuni

Sursa: adaptată de autor în baza surselor bibliografice

156

Anexa nr.4

Tabelul A 4.4. Tratamentul fiscal al unei întreprinderi, din Luxemburg, în funcţie de forma juridică a acesteia

Societăţi comerciale

Întreprinderi individuale Societate transparentă (societate de persoane)

Societate opacă (societate de capitaluri)

Definiţia termenului juridic al formei de întreprindere ♦ Contribuabilul exercită o

activitate comercială în nume propriu

♦ Venitul întreprinderii revine unei singure persoane : cel care exploatează întreprinderea

♦ Este vorba de prelevare privată

♦ Societatea transparentă (societate de persoane) nu este impozabilă decât ca întreprindere. Venitul întreprinderii este impozitat direct de administratori. Nu se efectuează nici o reţinere la sursă.

♦ Venitul întreprinderii este impozitat de administratorii societăţii: acţionarii sunt impozitaţi în mod unic la momentul distribuţiei beneficiului

♦ Este vorba de distribuirea dividendelor cu aplicarea unei reţineri la sursă a impozitului de 20% cu excepţia taxelor mai favorabile (convenţie, directive mamă/filială etc.)

Forma juridică ♦ Societate în nume colectiv (SNC)

♦ Societate în comandită simplă (SCS)

♦ Întreprinderi comune în general (societate de acţiuni, societate civilă)

♦ Societate anonimă (SA) ♦ Societate cu răspundere

limitată (SRL) ♦ Societate în comandită pe

acţiuni (SCA)

Caracteristici juridice Întreprinderea de tip societate comercială dispune de personalitate juridică (persoană morală) distinctă de cea a asociaţilor ei, este titulară de drepturi şi obligaţii legate de legile comerciale şi fiscale Întreprinderea de tip societate comercială deţine patrimoniu propriu

♦ Întreprinderea individuală nu dispune de personalitate juridică. Numai cel care o exploatează dispune de personalitate juridică

♦ Întreprinderea individuală nu dispune de patrimoniu propriu (confuzia dintre patrimoniul profesional şi cel privat este generată de indivizibilitatea patrimonială) numai cel care exploatează întreprinderea este titular al patrimoniului, întreprinderea făcând parte din acesta.

Asociaţii societăţii transparente sunt responsabili nelimitaţi începând cu momentul iniţial al asocierii în societate.

Acţionarii societăţii de capital au p responsabilitate limitată la aportul lor la capital

Caracteristicile fiscale Personalitate fiscală Întreprinderea nu are personalitate fiscală. Ea nu are calitatea de contribuabil faţă de legile fiscale. Proprietarul care o exploatează are calitatea de contribuabil şi este cel ce plăteşte impozit pe venitul său din întreprindere.

În mod analog întreprinderilor individuale nu are personalitate fiscală.

Întreprinderea are personalitate fiscală distinctă de cea a acţionarilor. Ea are obligaţii fiscale diferite de cele ale acţionarilor. Este un contribuabil în întregime distinct

157

Impozitul pe venit (Ip. V.) IR /impozitul pe venitul colectivităţilor (Ip. V. Col) IRC Beneficiul supus impozitului pe venit component al venitului celui ce exploatează întreprinderea

Beneficiul supus impozitului pe venit pentru fiecare persoană asociată , deoarece societatea transparentă nu are caracter de colectivitate. Beneficiul impozabil este repartizat fiecărui asociat, în funcţie de aportul la societate

Beneficiul supus impozitului este cel al întreprinderii, deoarece societatea are caracter de colectivitate

Impozitul pe avere (Ip. A) IF Se impozitează în plus averea ca persoană fizică

Impozitul pe averea fiecărui asociat pe baza procentajului de participare.

Impozitul pe averea întreprinderii

Impozitul comercial comunal (ICC) ICC plătit de proprietarul care exploatează întreprinderea, dacă acesta exercită o activitate comercială)

ICC plătit de întreprindere (pentru activitatea comercială)

ICC suportat de întreprindere

IMPOZITARE

etape cerute de lege: 1. La pragul dintre două

exerciţii, determinarea beneficiului impozabil (în sensul art.10 din Legea impozitului pe venit) pe baza dispoziţiilor fiscale şi contabile aplicate.

Ataşarea beneficiului comercial (în sensul art.10 din Legea impozitului pe venit) la alte venituri impozabile din exploatarea în scopul determinării venitului său global impozabil. Acesta din urmă va fi supus baremului impozitului pe venit cu scopul determinării impozitului pentru partea de exploatare (dacă întreprinderea este în situaţia de pierdere fiscală , această pierdere este compensată de alte venituri ale proprietarului. În cazul insuficienţei veniturilor pentru compensare această pierdere este raportată nelimitat în timp. Ea este, în consecinţă, compensabilă cu veniturile globale ale anilor următori)

2 etape cerute de lege:

1. Determinarea beneficiului comercial impozabil

2. Repartizarea beneficiului

impozabil între diferiţi asociaţi în funcţie de aportul respectiv şi reataşarea acestuia la veniturile globale respective (la fel ca şi în cazul întreprinderilor individuale). Pierderea reportabilă : la fel ca şi în cazul întreprinderilor individuale. Regulile de determinare a veniturilor impozabile (beneficiul comercial) a întreprinderilor individuale se aplică, în principiu, în acelaşi mod şi întreprinderilor de tip societăţi de persoane sau de capital ) fără excepţii

La pragul dintre exerciţii determinarea beneficiului comercial impozabil pe baza dispoziţiilor contabile aplicabile în cadrul unei contabilităţi regulare. Pierderea reportabilă : la fel ca şi în cazul întreprinderilor individuale. Regulile de determinare a veniturilor impozabile (beneficiul comercial) a întreprinderilor individuale se aplică, în principiu, în acelaşi mod şi întreprinderilor de tip societăţi de persoane sau de capital ) fără excepţii

Dubla impozitare economică În teorie : impozitarea aceluiaşi venit în sarcina mai multor contribuabili. Ea apare în cadrul unei societăţi de capitaluri care-şi distribuie veniturile acţionarilor:

- prima impozitare în sarcina societăţii (Ip. V.C) - a doua impozitare în sarcina acţionarilor (Ip. V sau Ip. V. C ), dacă acţionarii sunt

societăţi comerciale

158

Fără dublă impozitare Fără dublă impozitare Dacă acţionarul este un

particular : Aplicarea art. 115 15 a) din Legea impozitului pe venit; exonerarea a 50% din dividendele brute distribuite de o societate de capital impozabilă luxemburgheză, din UE sau un stat cu care este încheiată o convenţie Dacă acţionarul este o societate: Aplicarea privilegiilor societăţilor mamă-fiică (art.166 din Legea impozitului pe venit); exonerarea 100% a dividendelor distribuite dacă sigur condiţiile sunt complete, aplicarea eventual a art. 115 a5a) din Legea impozitului pe venit:

Sursa:adaptată de autor în baza surselor bibliografice

159

Anexa nr.5

Figura A 5.1.Caracteristici ale evaziunii fiscale ilicite (frauduloase)

Sursa:adaptată de autor în baza surselor bibliografice

De obicei ,se limitează la teritoriul unei ţări, intrând

sub stricta incidenţă a legislaţiei respective

Este sancţionabilă legal, iar dacă legea prevede

poate fi considerată infracţiune

Este posibil de realizat de orice individ component

al societăţii şi a cărui activitate sau avere intră sub incidenţa legislaţiei

fiscale

Nu presupune neapărat cunoaşterea legii, poţi să faci evaziune fiscală ilicită şi dacă nu eşti suficient

de bine informat

Este imorală şi ilegală

Presupune existenţa fraudei

Legea fiscală are un impact direct asupra

tranzacţiei, evaziunea fiscală fiind "zdrobită de

lege"

Tranzacţia economică este supusă legii fiscale, evaziunea fiscală ilicită, presupune încălcarea acesteia în vederea

sustragerii de la plată a obligaţiilor fiscale

Evaziune fiscală ilicită

este supusă legii

160

Anexa nr.6

Figura A6.2. Caracteristici ale evaziunii fiscale licite (legale) Sursa: adaptată de autor în baza surselor bibliografice

Presupune o anumită abilitate a individului sau a persoanei juridice de a aborda căile de ocolire a legislaţiei fiscale, precum şi de resurse necesare realizării ocolirii legale

Presupune o cunoaştere temeinică a legislaţiei

fiscale, pentru a o putea eluda

Este numai imorală - în timp ce unul eludează legea, pentru realizarea

integrală a veniturilor publice, va creşte

presiunea fiscală asupra celorlalţi contribuabili

Nu există fraudă nu există abatere de la

lege

Legea fiscală are nu are un impact asupra

tranzacţiei,

evaziunea fiscală licită este "protejată "de lege

Tranzacţia economică este ocolită de lege

- presupune găsirea căilor de ocolire a prevederilor

legale existente

Poate avea loc : - într-un mediu limitat (o ţară) prin divizarea

tranzacţiilor sau efectuarea de tranzacţii suplimentare la nivelul

ţării respective - la nivel de zone geografice sau de

tranzacţii internaţionale (companii offshore)

Evitarea impunerii nu poate fi sancţionată

legal

Evaziune fiscală licită

ocoleşte legea şi este ocolită de lege

161

Anexa nr.7

Figura A7.3. Procedeele prin care este săvârşită evaziunea fiscală frauduloasă Sursa: adaptată de autor în baza surselor bibliografice

Procedeele prin care este săvârşită evaziunea fiscală frauduloasă

înregistrările în contabilitate sunt efectuate astfel, încât rezultatele să fie micşorate

introducerea în ţară, prin intermediul firmelor-fantomă, de mărfuri din import fără acte de provenienţă, pentru a fi sustrase de la plata obligaţiilor fiscale

nedeclararea tuturor mărfurilor în vamă sau prin subevaluarea acestora, urmată de valorificarea lor la preţurile pieţei şi sustragerea astfel de la plata în întregime a taxelor vamale

înregistrarea parţială a veniturilor realizate fie prin neîntocmirea documentelor de evidenţă primară, fie prin înscrierea în acestea a unor date nereale cu privire la preţ, cheltuieli, cantităţi etc

înscrierea unor preţuri/valori, chirii, dobânzi, garanţii materiale mai mici decât cele reale în diferite contracte încheiate de contribuabil (de vânzare-cumpărare a unor bunuri mobile, de furnizare mărfuri, de sponsorizare a unor activităţi, de închiriere ori concesionare la sau de la alte persoane fizice sau juridice, a unor fonduri de comerţ de împrumut sau de credit cu o anumită dobândă sau în anumite condiţii oneroase etc.)

necuprinderea unor operaţiuni ce intră în sfera TVA în baza de calcul a taxei sau necuprinderea în TVA a tuturor facturilor

neevidenţierea şi nevirarea TVA aferentă avansurilor încasate de la clienţi

sustragerea de la plata TVA aferentă importului de bunuri prin prezentarea în vamă a unor facturi fictive de donaţie ori facturi externe subevaluate, precum şi neincluderea în deconturi a TVA, amânată la plata în vamă

înfiinţarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive

nejustificarea cu documente legale a înregistrărilor în evidenţa contabilă

înregistrarea în conturi personale a unor părţi din beneficiu

162

Anexa nr. 8

Tabelul A 8.5. Ţările şi/sau zonele offshore conform Ghidului activităţilor sau tranzacţiilor suspecte, care cad sub incidenţa Legii cu privire la prevenirea şi combaterea spălării

banilor şi finanţării terorismului a Republicii Moldova

1. Anguilla 13. Gibraltar 25. Insulele Marshall 37. Niue 2. Antigua şi

Barbuda 14. Grenada 26. Insulele

Seychelles 38. Panama

3. Aruba 15. Guam 27. Insulele Turks şi

Caicos 39. Puerto Rico

4. Bahamas 16. Guersney 28. Insulele Virgine 40. Samoa

5. Bahrain 17. Hong Kong 29. Insulele Jersey 41. St. Kitts şi Nevis

6. Barbados 18. Insulele Madeira 30. Liberia 42. Santa. Lucia

7. Belize 19.Insulele Antile

Olandeze 31. Macao 43.Sf. Vincent

Grenadines

8. Campione 20.Insulele Bermude 32. Malaysia 44. Tahiti

9. Costa Rica 21.Insulele Cayman 33. Mauritius 45. Tangier

10. Djibouti 22. Insulele Cook 34. Micronesia 46. Uruguay

11. Dominica 23. Insulele Man 35. Montserrat 47. Vanuatu

12. Filipine 24. Insulele Mariane 36. Nauru Sursa: [126]

163

Anexa nr. 9

Tabelul. A 9.6. Evoluţia cotelor impozitului pe venitul societăţilor comerciale în ţările UE

Ţara 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 BE 40,2 40,2 40,2 34,0 34,0 34,0 34,0 34,0 34,0 34,0 BG 32,5 28,0 23,5 23,5 20,0 15,0 15,0 10,0 10,0 10,0 CZ 31,0 31,0 31,0 31,0 28,0 26,0 24,0 24,0 21,0 21,0 DK 32,0 30,0 30,0 30,0 30,0 28,0 28,0 25,0 25,0 25,0 DE 51,6 38,3 38,3 39,6 38,3 38,7 38,7 38,7 29,8 29,8 EE 26,0 26,0 26,0 26,0 26,0 24,0 23,0 22,0 21,0 21,0 IE 24,0 20,0 16,0 12,5 12,5 12,5 12,5 12,5 12,5 12,5 EL 40,0 37,5 35,0 35,0 35,0 32,0 29,0 25,0 25,0 25,0 ES 35,0 35,0 35,0 35,0 35,0 35,0 35,0 32,5 30,0 30,0 FR 37,8 36,4 35,4 35,4 35,4 35,0 34,4 34,4 34,4 34,4 IT 41,3 40,3 40,3 38,3 37,3 37,3 37,3 37,3 31,4 31,4 CY 29,0 28,0 28,0 15,0 15,0 10,0 10,0 10,0 10,0 10,0 LV 25,0 25,0 22,0 19,0 15,0 15,0 15,0 15,0 15,0 15,0 LT 24,0 24,0 15,0 15,0 15,0 15,0 19,0 18,0 15,0 15,0 LU 37,5 37,5 30,4 30,4 30,4 30,4 29,6 29,6 29,6 29,6 HU 19,6 19,6 19,6 19,6 17,6 17,5 17,5 21,3 21,3 21,3 MT 35,0 35,0 35,0 35,0 35,0 35,0 35,0 35,0 35,0 35,0 NL 35,0 35,0 34,5 34,5 34,5 31,5 29,6 25,5 25,5 25,5 AT 34,0 34,0 34,0 34,0 34,0 25,0 25,0 25,0 25,0 25,0 PL 30,0 28,0 28,0 27,0 19,0 19,0 19,0 19,0 19,0 19,0 PT 35,2 35,2 33,0 33,0 27,5 27,5 27,5 26,5 26,5 26,5 RO 25,0 25,0 25,0 25,0 25,0 16,0 16,0 16,0 16,0 16,0 SI 25,0 25,0 25,0 25,0 25,0 25,0 25,0 23,0 22,0 22,0 SK 29,0 29,0 25,0 25,0 19,0 19,0 19,0 19,0 19,0 19,0 FI 29,0 29,0 29,0 29,0 29,0 26,0 26,0 26,0 26,0 26,0 SE 28,0 28,0 28,0 28,0 28,0 28,0 28,0 28,0 28,0 28,0 UK 30,0 30,0 30,0 30,0 30,0 30,0 30,0 30,0 30,0 30,0 EU-27

31,9 30,7 29,3 28,3 27,1 25,5 25,3 24,5 23,6 23,6

EU-25

32,2 31,1 29,7 28,7 27,4 26,3 26,0 25,5 24,4 24,4

EA-15

35,3 33,8 32,6 31,0 30,5 29,0 28,6 27,7 26,5 26,5

Sursa: [128]

164

Anexa nr. 10

Tabelul A 10.7. Cotele maxime ale impozitului pe venitul persoanelor fizice în ţările UE, în perioada 2003-2009

Ţara 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Bulgaria 29 29 24 24 24 10 10 Lituania 33 33 33 33 27 24 15 R. Cehă 32 32 32 32 32 16 15 România 40 40 16 16 16 16 16 Slovacia 38 19 19 19 19 19 19 Estonia 26 26 24 23 22 21 21 Letonia 25 25 25 25 25 25 23 Cipru 30 30 30 30 30 30 30 Finlanda 36 34 33,6 32,6 32 31,6 30,5 Polonia 40 40 50 40 40 40 32 Malta 35 35 35 35 35 35 35 Ungaria 40 38 38 36 36 36 36 Luxemburg 39 39 39 39 39 39 39 Grecia 40 40 40 40 40 40 40 Marea Britanie 40 40 40 40 40 40 40 Franţa 48,1 48,1 48,1 40 40 40 40 Slovenia 50 50 50 50 41 41 41 Portugalia 40 40 40 42 42 42 42 Italia 45 45 43 43 43 43 43 Spania 45 45 45 45 43 43 43 Germania 48,5 45 42 42 45 45 45 Irlanda 42 42 42 42 41 41 46 Belgia 50 50 50 50 50 50 50 Austria 50 50 50 50 50 50 50 Olanda 52 52 52 52 52 52 52 Suedia 57 56,7 56,8 56,8 56,8 56,7 56,7 Danemarca 59 59 59 59 59 62,3 62,3

Sursa: [171]

165

Anexa nr.11 Tabelul A 11.8. Cotele standard ale TVA în UE

TVA

Cipru 15% Luxemburg 15% Spania 16% Marea Britanie 17,50% Estonia 20% Letonia 21% Lituania 21% Malta 18% Germania 19% Grecia 21% Olanda 19% Republica Cehă 20% România 24% Slovacia 19% Franţa 19,60% Austria 20% Bulgaria 20% Italia 20% Slovenia 20% Ungaria 25% Belgia 21% Irlanda 21% Portugalia 20% Finlanda 22% Polonia 22% Danemarca 25% Suedia 25%

Sursa: [127]

166

Anexa nr.12

Tabelul A 12.9. Facilităţi fiscale în Republica Moldova în anul 2006

Categoria beneficiarilor Conţinutul Tipul Termenul

Capitalul social este constituit sau majorat în mărimea ce depăşeşte suma echivalentă cu:

Scutirea de impozitul pe

venit

- 250 mii dolari S.U.A. 50% 5 ani

Persoanele juridice

- 2 milioane dolari S.U.A. 100% 3 ani

Agenţii economici Activele materiale plasate în capitalul statutar (social) al agentului economic

Scutirea de TVA şi taxa vamală

Nelimitat

Agenţii economici Mărfurile introduse în baza unui contract de leasing internaţional şi plasate sub regim de admitere temporară

Scutirea de TVA şi taxa vamală

Nelimitat

Întreprinderile ce desfăşoară activitatea de leasing

Bunurile mobile importate în scopul onorării obligaţiilor contractuale

Scutirea de taxa vamală

Nelimitat

Scutirea de impozitul pe venit - 100%

3 ani Agenţii micului business

Numărul mediu de salariaţi nu depăşeşte 19 persoane şi suma anuală a vânzărilor nete nu depăşeşte 3 milioane lei Reducerea cu

35% a cotei impozitului pe

venit (15%)

2 ani

Agenţii economici din sectorul tehnologic informaţional

Activitatea de bază este realizarea de programe

Scutirea de impozitul pe

venit

100%

5 ani

Acordarea creditelor pe un termen: Scutirea de impozitul pe

venit

- de la 2 la 3 ani 50% Nelimitat

Băncile comerciale

- de peste 3 ani 100% Nelimitat

Producătorii agricoli Activitatea de bază efectivă este fabricarea producţiei agricole


5 ani

Organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării

Suma impozitului pe venit, calculată şi nevirată la buget, este utilizată la finanţarea proiectelor din sfera ştiinţei şi inovării


Nelimitat

Sursa: [76]

167

Anexa nr.13

Tabelul A 13.10. Facilităţi fiscale suplimentare în 2007-2009 în Republica Moldova

Categoria beneficiarilor Conţinutul Tipul Termenul

Capitalul social este constituit sau majorat sau investiţii

(cheltuieli) capitale efectuate în mărimea ce depăşeşte

suma echivalentă cu:

Scutirea de

impozitul pe

venit

- 250 mii dolari S.U.A. 50% 5 ani

Persoanele

juridice

- 2, 5, 10, 20, 50 milioane dolari S.U.A. 100% 3, 3, 3, 4,

4 ani

Persoanele

juridice

Dobânzile aferente depozitelor bancare depuse pe un

termen ce depăşeşte 3 ani şi valorile mobiliare

corporative sub formă de obligaţiuni emise pe un

termen ce depăşeşte 3 ani

Scutirea de

impozitul pe

venit

100%

Până la

1 ianuarie

2010

Persoanele

juridice

Majorarea perioadei de reportare a pierderilor fiscale, la calcularea

impozitului pe venit, de la 3 la 5 ani

Nelimitat

Persoanele

juridice

Majorarea cheltuielilor deductibile din baza valorică a mijloacelor fixe,

destinate reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe, de la 10% la 15%

Nelimitat

Organizaţiile de

micro-finanţare

Deducerea provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi ca

urmare a nerestituirii împrumuturilor şi a dobânzilor aferente

Nelimitat

Acordarea creditelor pe un termen: Scutirea de

impozitul pe

venit

- de la 2 la 3 ani 50% Nelimitat

Organizaţiile de

micro-finanţare

- de peste 3 ani 100% Nelimitat

Sursa: [76]

168

Anexa nr.14

Tabelul A 14.11. Facilităţi fiscale privind zonele economice libere în Republica Moldova Conţinutul Tipul Termenul

Exportul mărfurilor, serviciilor originare din zona economică liberă în

afara teritoriului vamal al Republicii Moldova

50% din cota

impozitului pe

venit (15%)

Nelimitat

Activitatea rezidenţilor în zona economică liberă 75% din cota

impozitului pe

venit (15%)

Nelimitat

Rezidenţii care au investit în fondurile fixe ale întreprinderilor lor şi/sau

în dezvoltarea infrastructurii zonei economice libere un capital

echivalent cu cel puţin:

Scutirea de

impozitul pe

venit

- 1 milion dolari S.U.A. 100% 3 ani

- 5 milioane dolari S.U.A. 100% 5 ani

la exportul mărfurilor, serviciilor originare din zona economică liberă în

afara teritoriului vamal al Republicii Moldova

Mărfurile, serviciile livrate în zona economică liberă din afara

teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate din zona economică

liberă în afara teritoriului vamal al RM, livrate în zona economică liberă

din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi cele

livrate de către rezidenţii diferitelor zone economice libere ale Moldovei

unul altuia

Cota zero a TVA

şi scutirea de

taxa vamală

Nelimitat

Mărfurile supuse accizelor introduse în zona economică liberă din afara

teritoriului vamal al Republicii Moldova, din alte zone economice

libere, din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi

mărfurile originare din această zonă şi scoase în afara teritoriului vamal

al RM

Scutirea de

accize

Nelimitat

Sursa: [76]

169

DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnata Man Aureliana, declar pe propria-mi răspundere că materialele prezentate în

teza de doctorat se referă la propriile activităţi şi realizări, în caz contrar urmând să suport

consecinţele, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Numele şi prenumele: Man Aureliana Semnătura: Data: 30.07.2010

170

CURRICULUM VITAE

MAN AURELIANA

Data naşterii:20.10.1967

Locul naşterii: Filiaşi, jud. Dolj

Profesia: Economist

Locul de muncă:

- inspector vamal în cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, Direcţia Judeţeană

pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Arad

- preparator universitar la Universitatea „A.Vlaicu”, Arad, Facultatea de Ştiinţe

Economice, Catedra Contabilitate-Finanţe

Studii

2005-prezent:doctorand la Academia de Studii Economice a Republicii Moldova,

Specializarea : Finanţe, monedă şi credit

2004-2005: Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad - masterat -

„Drept administrativ şi statutul funcţionarului public”

2003-2004: Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad - masterat -

„Managementul financiar-contabil şi juridic al firmei”

1998-2003: Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”din Arad, Facultatea de

Marketing, Management şi Informatică, specializarea Marketing

1982-1986: Liceul Sanitar-Arad

Stagieri

2006: ECDL România - Permisul European de Conducere a Computerului

2004: Institutul Naţional de Administraţie - Dezvoltarea competenţelor

profesionale specifice în domeniul vamal

2004: Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a judeţului Arad - Curs

de Limba engleză

171

Activitatea profesională

01.10.2007-prezent-preparator universitar la Universitatea „A.Vlaicu”, Arad,

Facultatea de Ştiinţe Economice, Catedra Contabilitate-Finanţe

12.01.2000-prezent - Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Judeţeană pentru

Accize şi Operaţiuni Vamale Arad

01.10.1999-12.01.2000-SC Sireda Company SRL - Director economic

1998-1999-Adonis Farm Arad-asistent de farmacie

1992-1998-Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie Arad-asistent de farmacie

1986-1992-Oficiul Farmaceutic Timişoara-laborant de farmacie

Participări la manifestări ştiinţifice, recunoscute naţional şi internaţional

1. Simpozion Internaţional, organizat de Universitatea de Vest „ Vasile Goldiş”

din Arad-2005

2. Sesiunea Ştiinţifică a Academiei de Studii Economice din Moldova,

desfăşurată în aprilie-2006

3. A-XII-a sesiune de comunicări ştiinţifice a Universităţii „Spiru Haret” din

Constanţa-2006

4. Sesiunea de comunicări ştiinţifice a Universităţii „Spiru Haret”, Craiova-

2006

5. Simpozion Internaţional „Research and Education in Innovation Era “

organizat de Universitatea „Aurel Vlaicu “- Arad, nov.2006-România.

6. Sesiunea Ştiinţifică a Academiei de Studii Economice a Republicii

Moldova, desfăşurată în aprilie-2007

Articole publicate

- în calitate de autor unic:

1. Customs policy an instrument of trading policy, în lucrarea „Scientific and

Tehnical Bulletin-Universitatea „Aurel Vlaicu”, Arad-2005

ISSN 1454-8321, p. 53-64

2. Obligaţiile financiar-bugetare, în Analele Universităţii „Aurel Vlaicu”-

Seria Economie, Arad-2005

ISSN 1582-3385, p.77-87

172

3.Finanţe publice, în lucrarea „Dezvoltarea economică a României în perspectiva

Integrării în Uniunea Europeană - Universitatea „Spiru Haret”-

Centrul Universitar Constanţa, Facultatea de Management

financiar-contabil, Editura Europolis, Constanţa-2006

ISBN(10)973-676-137-3;ISBN(13)978-973-676-167-6,

p.114-127

4. The foreclosed execution of the fiscal claims, în lucrarea „Economic Science in

a Knowledge Society” - Ed. Mirton Publishing House, Timişoara

2006, ISBN(10) 973-52-0014-7, ISBN (13) 978-973-52-0014-5,

p.387-400

5.Teorii şi concepte despre paradisurile fiscale, în lucrarea „Scientific and

Tehnical Bulletin-Series: Social and Humanistic Sciences”

- Universitatea „Aurel Vlaicu”- Arad-2006

ISSN 1454-8321, p.65-69

6. Corelaţia evaziunea fiscală - economie subterană - ISBN 978-9975-75-195-7

Ed. ASEM 2007 p. 249-252

- în calitate de coautor

1. Economia socială de piaţă - Ideea forţă a creştin-democraţiei germane după

1945,Victor Bădescu, Cristian Haiduc, Andrei Anghelina,

Aureliana Man, Marius Boiţă, în „Valoarea adăugată prin

Servicii de Consultanţă în management -Universitatea de Vest

„Vasile Goldiş”, Arad-2005

ISBN 973-664-104-X, p.133-141

2. Conotaţii teoretice şi practice privind evaziunea fiscală, Man Aureliana, Boiţă

Marius - în lucrarea „Simpozionul internaţional al tinerilor

cercetători”, vol. I, ediţia a IV-a , Chişinău, Ed. ASEM-2006

ISBN 978-9975-75-371-2

ISBN 978-9975-75-372-2 (vol. I), p . 261-265

3. Zonele libere, Man Aureliana, Constantin Emilia – în lucrarea „Provocări

Actuale ale dezvoltării durabile în condiţiile globalizării

economiei”- a XIII-a sesiune de comunicări ştiinţifice a

studenţilor şi a Cadrelor didactice – mai 2007”, Constanţa, Ed.

Europolis 2007, ISBN 973-973-676-235-2, p.311-316

173

4. Sediul permanent, în România, al nerezidenţilor, persoane juridice şi fizice,

N. Grigorie-Lăcriţa, Boiţă Marius, Man Aureliana -

Tribuna Economică nr. 10/2007, ISSN

1223-5180, p. 38-55

5. Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal - Impozitul pe venit,

N. Grigorie-Lăcriţa, Boiţă Marius, Man Aureliana, Emilia

Constantin, Tribuna Economică nr. 1/2008, p. 35-42

6. Impozitul pe veniturile din transferul de proprietăţi imobiliare,


Constantin, Tribuna Economică nr. 1/2008, p. 43-45, p. 51-55

7. Prevederi legale privind reprezentanţele persoanelor juridice străine,


Constantin, Tribuna Economică nr. 2/2008, p. 40-45, p.51-54

8. Reglementări contabile conforme cu Directivele europene-modificarea

Ordinului nr. 1752/2005, Boiţă Marius, Emilia Constantin, Man

Aureliana, , Tribuna Economică nr. 6/2008, p. 35-43

9. Noi reglementări contabile şi fiscale începând cu 1 ianuarie 2008-Taxa pe

valoarea adăugată; Impozite şi taxe locale, Boiţă Marius, Emilia

Constantin, Man Aureliana, Tribuna Economică nr. 7/2008

p. 36-45, p. 51-52

10. . Reglementări contabile conforme cu Directivele europene - modificarea

Ordinului nr. 1752/2005, Boiţă Marius, Emilia Constantin, Man

Aureliana, Revista Impozite şi Taxe, nr.1-2/2008, p.10-15

11.Impozitul pe profit-norme metodologice, Boiţă Marius, Emilia Constantin,

Man Aureliana, Revista Impozite şi Taxe, nr.1-2/2008, p.15-18

12. Taxa pe valoarea adăugată, Boiţă Marius, Emilia Constantin, Man Aureliana,

Revista Impozite şi Taxe, nr.1-2/2008, pg.18-26

13. Impozite şi taxe locale - Boiţă Marius, Emilia Constantin, Man Aureliana,

Revista Impozite şi Taxe, nr.1-2/2008, p.26-27

14. Prevederi legale privind persoanele juridice străine, N. Grigorie-Lăcriţa,

Boiţă Marius, Man Aureliana, Emilia Constantin, Revista

Impozite şi Taxe, nr.1-2/2008, p. 35-48

15. Evitarea dublei impuneri, N. Grigorie-Lăcriţa, Boiţă Marius, Man Aureliana,

Emilia Constantin, Revista Impozite şi Taxe, nr.1-2/2008, p. 35-48

174

16. Consideraţii teoretice privind politica fiscală în Uniunea Europeană. Man Aureliana,

Economica. Chişinău, 2010, nr. 1, p.121-128.

17. Politica anti-offshore a Republicii Moldova şi a României în contextul

recomandărilor organizaţiilor internaţionale, Man Aureliana, Suhovici Ana,

Intellectus, Chişinău, 2009, nr. 4, p. 36-39.

II. Cărţi publicate

1. Fiscalitate, probleme şi soluţii, N. Grigorie-Lăcriţa, Boiţă Marius, Man

Aureliana, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti-2006,

ISBN 973-30-1667-5, ISBN 978-973-30-1667-0, 236 p.

2. Finanţe publice şi fiscalitate, N. Grigorie-Lăcriţa, Boiţă Marius, Man

Aureliana, Ed. Sitech, Craiova-2007, ISBN 978-973-746-364-7,

p.171

3. Convenţia civilă în prestarea muncii, N. Grigorie-Lăcriţa, Boiţă Marius, Man

Aureliana, Ed. Sitech, Craiova-2007, ISBN 978-973-746- 516-0, p.140

4. Reglementări contabile conforme cu Directivele Europene, N. Grigorie-Lăcriţa,

Maier Dan, Pop Radu, Roatiş Ovidiu, Mare Emil, Teşu Ramona,

David Delia, Ciolacu Marin, Boiţă Marius, Constantin Emilia,

Man Aureliana, Elek Ladislau, Alexa Dan Cristian, Ed. Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti-2008, ISBN 978-973-30-1890-2, p.222

5. Relaţii economice internaţionale, Elek Ladislau, Man Aureliana, Cristea Adela,

Ed. University Press „Vasile Goldiş”, Arad-2008,

ISBN 978-973- 664-276-0, p.89

Date de contact

B-dul N. Titulescu, bl.303/4, sc. A, ap. 17, Arad

Telefon: 0357-802258, 0723722457, 0728129652

e-mail:[email protected]

Date post:	04-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	kyo-kusanagy
View:	1,139 times
Download:	1 times

Aureliana Man Thesis-Paradisurile Fiscale

Documents