Analiza Starii Financiare a QUELLE

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI Cluj-NapocaFACULTATEA DE BUSINESS

SPECIALIZAREA :ADMINISTRAREA AFACERI

LUCRARE DE LICENŢĂ

ANALIZA STĂRII FINANCIARE A ENTITĂŢII

S.C. QUELLE S.R.L. SATU MARE

Coordonator ştiinţific:Conf. univ. dr. Gavriletea Marius

Student: Muresan Razvan Cornel

Cluj-Napoca2011

1

CUPRINS

Introducere ...................................................................................................................2

Importanţa şi metodologia cercetării .........................................................................4

Scurt istoric al comerţului prin poştă ........................................................................6

Cap. 1. Prezentarea generală a SC QUELLE SRL ..................................................7

Cap. 2. Analiza poziţiei financiare ...........................................................................14

2.1. Analiza de ansamblu a poziţiei financiare............................................14

2.1.1. Analiza evoluţiei poziţiei financiare ........................................................15

2.1.1.1. Analiza evoluţiei activelor ........................................................16

2.1.1.2. Analiza evoluţiei datoriilor şi a capitalurilor proprii .............36

2.1.2. Analiza structurii poziţiei financiare .......................................................41

2.1.2.1. Analiza structurii activelor .................................................................41

2.1.2.2. Analiza structurii datoriilor şi a capitalurilor proprii .........................44

2.2. Analiza echilibrului poziţiei financiare .................................................46

2.2.1. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii entităţii.............................................47

2.2.2 Analiza echilibrului financiar patrimonial prin capitalul de lucru...........52

2.2.3. Analiza gestiunii resurselor controlate....................................................52

Cap. 3. Analiza performanţelor financiare...............................................................56

3.1. Analiza de ansamblu a performanţelor financiare ....................................58

3.1.1. Analiza pe nivele a performanţelor financiare ...........................58

3.1.2. Analiza evoluţiei performanţelor financiare................................63

3.1.3. Analiza structurii performanţelor financiare ..............................68

3.2. Analiza performanţelor financiare pe baza ratelor de rentabilitate ..........71

Cap. 4. Analiza riscului de faliment .........................................................................76

Concluzii și propuneri ..................................................................................79

Bibliografie ..................................................................................................................80

2

INTRODUCERE

Analiza financiară constă într-un ansamblu de instrumente şi metode care

permit aprecierea situaţiei financiare şi a performanţelor unei întreprinderi. Scopul

analizei financiare este de a aprecia situaţia financiară a întreprinderii. Pe baza unei

analize financiare are loc elaborarea unei noi strategii de menţinere şi dezvoltare în

mediul specific economiei locale. În sens general, analiza financiară unei întreprinderi

constă în oferirea de informaţii financiare atât celor din interiorul întreprinderii, cât şi

celor interesaţi din afara acesteia.

Când problema analizei este pusă din interiorul întreprinderii (analiză microeconomică

internă) utilizatorii sunt conducătorii, acţionarii actuali sau salariaţii, iar obiectivul

urmărit în acest caz este de a detecta eventuale situaţii de dezechilibru financiar şi de a

adopta noi decizii de gestionare a întreprinderii. Aceste decizii se bazează pe

identificarea originii şi cauzelor dezechilibrelor, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe

stabilirea măsurilor de remediere a dezechilibrelor.

În cazul în care problema este pusă din exteriorul întreprinderii (analiză

microeconomică externă) utilizatorii pot fi analiştii financiari, acţionarii potenţiali,

organisme bancare şi financiare sau chiar statul. Obiectivul urmărit este capacitatea

financiară a întreprinderii de a genera profit, capacitatea întreprinderii de a-şi onora

obligaţiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii), precum

şi valoarea întreprinderii. De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de o

analiză financiară fie pentru acordarea de credite întreprinderilor (în special băncile),

fie pentru luarea deciziilor de pătrundere în capitalul unei întreprinderi (acţionari

potenţi ali sau alte întreprinderi).

Atât analiza pe plan intern cât şi cea externă au ca obiectiv aprecierea performanţelor

întreprinderii şi a riscurilor la care aceasta este pusă şi urmăresc: analiza rentabilităţii;

analiza riscului şi analiza valorii întreprinderii.

Analiza financiară identifică factorii favorabili si nefavorabili care vor afecta activitatea

viitoare a întreprinderii. astfel este utilă planificării, controlului şi managementului în

luarea deciziilor. O astfel de analiză contribuie la creşterea productivităţii, a

3

randamentului muncii, şi nu în ultimul rând la reducerea costurilor şi creşterea

profitabilităţii.

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte analiza stării financiare a societăţii S.C.

QUELLE S.R.L. SATU MARE pe perioada 2006-2010. În cadrul analizei accentul este

pus asupra evoluţiei şi structurii poziţiei financiare, asupra performanţelor financiare

precum şi asupra echilibrului financiar al societăţii şi a riscului de faliment, utilizând

datele din situaţiile financiare puse la dispoziţie de către conducerea întreprinderii.

4

IMPORTANŢA ŞI METODOLOGIA ANALIZEI FINANCIARE

Lucrarea de faţă are ca punct de pornire necesitatea şi importanţa analizei stării

financiare a unei întreprinderi. Acesta asigură o bază informaţională care poate

influenţa managementul firmei şi actul decizional în aspecte precum performanţele

propuse, evoluţia activităţii, stabilitatea financiară a entităţii. Contextul actual al crizei

economico-financiare mondiale face ca analiza să aibă o importanţă şi mai mare.

Privită ca sistem, analiza financiară este formată din următoarele componente:

analiza poziţiei financiare pe baza Bilanţului Contabil;

analiza performanţelor financiare pe baza Contului de Profit şi Pierdere;

analiza fluxurilor de trezorerie;

analiza riscurilor;

analiza previzională.

În cadrul analizei financiare a întreprinderii S.C. QUELLE S.R.L. SATU MARE

orizontul de timp la care se referă lucrarea este de 5 ani (2006-2010) iar analiză se

bazează pe datele contabile din situaţiile financiare puse la dispoziţie de către

conducerea întreprinderii (Bilanţ, Note Explicative, Cont de Profit şi Pierdere) şi o serie

de indicatori relevanţi pe care i-am calculat.

Într-un prim pas m-am concentrat asupra analizei de ansamblu a poziţiei

financiare a entităţii, ceea ce cuprinde o analiză a evoluţiei şi a structurii poziţiei

financiare pe baza datelor din Bilanţ şi notele contabile. Analizând evoluţia poziţiei

financiare am calculat indicii cu baza în lanţ pentru elementele de activ, datorii,

capitaluri proprii şi defalcarea lor, pe cei 5 ani analizaţi.

Analiza structurii poziţiei financiare presupune determinarea ratelor de structură

ale elementelor de activ, datorii şi capitaluri proprii. Aceste rate de structură ne arată nu

numai ponderea unei subgrupe în categoria din care face parte, dar şi evoluţia ei în

decursul perioadei analizate.

În cadrul analizei poziţiei financiare am efectuat şi analiza echilibrului poziţiei

financiare. Pentru a reflecta capacitatea a S.C. QUELLE S.R.L. de a face faţă datoriilor

5

pe termen scurt, respectiv pe termen lung am calculat indicatorii lichidităţii şi

solvabilităţii entităţii, atât în valoare absolută, cât şi relativă. Încadrarea acestora în

intervalele de siguranţă arată gradul echilibrului financiar, capacitatea întreprinderii de

a-şi onora datoriile.

Eficacitatea managementului în gestionarea resurselor controlate se poate

aprecia raportând viteza de rotaţie a activelor, datoriilor sau a capitalurilor la media

ţărilor dezvoltate şi la nivelul economiei româneşti.

Evaluarea performanţelor financiare ale S.C. QUELLE S.R.L. constituie o parte

importantă a lucrării şi se referă la următoarele aspecte: analiza de ansamblu a

performanţelor financiare şi analiza ratelor de rentabilitate. Sursa informaţională

principală o constituie Contul de Profit şi Pierdere şi Notele Explicative.

Analiza de ansamblu a performanţelor financiare vizează analiza performanţelor

generate de cele patru nivele de activitate: nivelul de exploatare, nivelul financiar,

nivelul extraordinar şi nivelul global. Sunt calculate diferiţi indicatori în mărime

absolută, şi urmărite evoluţia acestora în perioada analizată. În a doua etapă am făcut o

scurtă analiză a stării de rentabilitate financiară a entităţii pe baza ratelor de

rentabilitate.

În ultima parte a lucrării am făcut o evaluare a riscului de faliment utilizând

două metode statistice. Modelul „Z” Altman, implică calcularea a cinci variabile ale

stării financiare parţiale ale unei companii, care înlocuite într-o formulă dau naştere

unui indicator numit „scor”, care permite estimarea stării de faliment a entităţii.

Cealaltă metodă statistică străină folosită a fost modelul Canon-Holder, care se bazează

pe rate financiare de tip „lichiditate-exigibilitate”.

Concluziile finale generale legate de situaţia financiară a entităţii S.C. QUELLE

S.R.L. SATU MARE sintetizează punctele tari şi punctele slabe constatate, precum şi

oportunităţile şi ameninţările posibile.

6

SCURT ISTORIC AL COMERŢULUI PRIN POŞTĂ

În comerţul prin poştă, vânzătorul informează clientul despre oferta sa prin

prospecte, mijloace tipărite adresate şi neadresate (mailings), cataloage. Azi şi

internetul are o importanţă crescută. Clientul alege produsele în mod comod iar

vânzătorul trimite produsele comandate prin poştă sau firmă de curierat.

Istoria comerţului prin poştă a început prin 1681, când un vânzator de cărţi din

Paris a creat 6 cataloage speciale prin care a trimis oferta la clienţi. Vânzarea cărţilor

prin poştă astfel a devenit foarte populară. Prin mijlocul secolului XVIII. în Franţa se

putea comanda atât articole de modă pentru femei cât şi instrumente muzicale, flori,

respectiv produse farmaceutice. Magazinul parisian „Grands Magasins du Tapis

Rogue” avea deja un catalog cu o ofertă care semăna foarte mult cu cataloagele de azi.

Astfel a început istoria comerţului prin poştă. În ceea ce priveşte distribuţia produselor,

ea a fost foarte mult ajutată de reforma economică din Marea Britanie. Cum au apărut

liniile de căi ferate prin Europa, era tot mai simplu de a trimite diferite colete dintr-o

parte a ţării în alta.

Şi în America acest tip de comerţ a cunoscut o ascensiune rapidă. Prin secolul

XIX. un vânzător pe numele, Aaron Montgomery Ward, a trimis la fermieri un catalog

cu o ofertă de vestimentaţie specifică şi mijloace de muncă pentru prelucrarea

pământului. Cu un secol mai târziu, Richard Warren Sears, a întemeiat pe magazinul

„ Sears, Roebuck & Co.”, a cărui motto era: „Tot ce se poate împacheta noi vi-le putem

trimite”. Astfel potenţialul acestui tip de comerţ a devenit foarte clară, a apărut un nou

tip de magazin „virtual”, din care urma mai târziu să profite şi Quelle, cea mai mare de

companie de comerţ prin poştă în Europa pâna în 2009.

În Germania Niels Lund Chrestensen era primul, care încă din 1867 a trimis

oferta sa de opere de artă la clienţii potenţiali. Mai ales oferte specializate au fost

comercializate, accesorii pentru dame şi bărbaţi, oferită spre exemplu de către firma

„May & Edlich” din Leipzig, al cărui catalog avea 10.000 de ilustraţii şi zilnic erau

împachetate şi trimise 1.000 de colete.

Numai după toate acestea, în anul 1927 a apărul firma „Quelle” pe piaţa comerţului

prin poştă, care deja de la început era puţin altfel decât strămoşii lui, deoarece spre

deosebire de ceilalţi, Quelle nu era denumit după numele fondatorii lui, cum era

obişnuit până atunci.

7

CAPITOLUL I

1.PREZENTARE GENERALĂ A S.C. QUELLE S.R.L.

S.C. QUELLE S.R.L. este o persoană juridică română cu capital integral privat

înfiinţată în anul 2005. Sediul societăţii se află pe strada Parc Industrial Sud nr. 15,

Satu Mare, judeţul Satu Mare. La sediul firmei, sunt efectuate prestările de servicii

logistice şi administrative pentru expedierea naţională. Societatea este înmatriculată la

Oficiul Registrului Comerţului, sub numărul J30/580/2005, iar codul de înregistrare

fiscală atribuit societăţii este RO 17552379.

QUELLE – O COMPANIE DE SUCCESS CU O TRADIŢIE DE PESTE 80 DE ANI ÎN COMERŢUL PRIN CORESPONDENŢĂ

Firma QUELLE GmbH a fost cea mai mare companie de comerţ prin

corespondenţă din Germania şi a fost înfiinţată în anul 1927 de către omul de afaceri

german Gustav Schickedanz cu ideea de comerţ „Alles aus einer Quelle”, adică „Totul

dintr-un singur izvor” (Quelle = izvor). Quelle comercializa produsele direct de la

fabricanţi, fără comercianţi intermediari. Astfel s-a putut garanta o calitate bună la un

preţ avantajos (marjele comercianţilor inermediari fiind inexistente). Mai bine de trei

decenii, firma şi-a desfăşurat activitatea doar pe teritoriul Germaniei, după care şi-a

extins activitatea în Austria (1959), Luxemburg (1962) şi Franţa (1966).

Perioada 1997 – 2010 era perioada cea mai dificilă pentru firma QUELLE. În această

perioadă Europa se schimbă radical. Graniţele au dispărut, Germania uită moneda

marca germană, şi începe era Euro, iar e-Commerce-ul devine principalul motor al

creşterii. În această perioadă a avut loc o restructurare cum nu s-a intâlnit în cei 70 de

ani de existenţă al firmei. Cu deschiderea pieţelor, QUELLE a devenit un jucător

important pe piaţa Europei de Est şi atunci intra în concernul Karstad Quelle AG,

ulterior redenumit în Arcandor AG.

8

QUELLE GmbH reprezenta cea mai mare companie a grupului Primondo, grup care

făcea parte din concernul Arcandor AG, concern cu listare la bursă. Concernul

Arcandor îşi desfăşura activitatea pe 3 segmente principale: turism (Thomas Cook),

home shopping (Primondo) şi comerţ cu amănuntul staţionar (Karstadt).

Grupul Primondo reunea mai multe branduri de home shopping, atât de pe segmentul

universal (QUELLE), cât şi de pe segmentul specializat (de ex. Baby Walz, Elegance,

Hess Natur), cât şi de pe segmentul de new media (de ex. Canalul de teleshopping

HSE24).

QUELLE era prezentă în Europa în 18 ţări, cu centre proprii de expediere şi un

număr de cca. 8.000 de angajaţi. Cifra de afaceri realizată în afara graniţelor Germaniei

reprezintă un sfert din totalul realizat de concern (2,9 mld. Euro în anul financiar

07/08). Firma QUELLE GmbH era o companie multi-chanel cu cinci canale variate de

distribuţie: comerţ electronic, catalog, staţionar, TV şi telefon mobil.

În ultimele ani QUELLE GmbH îşi focaliza afacerile în străinătate, mai ales în

ţările Europei Centrale şi de Est, având un număr de peste 11 milioane de clienţi care

apelează la produsele şi serviciile firmei. Una din cele mai tinere, dar şi cele mai

promiţătoare filiale din străinătate este cea din România, societatea comercială

QUELLE S.R.L.

Datorită managementului respectiv conjuncturii, firma mamă din Germania,

adică Quelle GmbH, a intrat în procesul de lichidare în anul 2009, urmând a fi

dizolvată, iar drepturile de marcă au fost achiziţionate de concurentul principal Otto

Group.

Planuri şi obiective

În septembrie 2005 când intra pe piaţa din România, QUELLE se angaja într-o

misiune deloc uşoară, în condiţiile în care sistemul de vânzări prin corespondenţă era

foarte puţin cunoscut pe plan local. Misiunea sa era de a realiza în câţiva ani şi în

România un comerţ prin corespondenţă, desigur profitabil, cu o cifră de afaceri

puternică, cu alte cuvinte de a ocupa poziţia de vârf pe piaţa comerţului prin

corespondenţă din România, astfel încât să stabilească standardele de profesionalism,

calitate şi exigenţă.

9

În doar patru ani de la intrarea sa pe piaţa românească, QUELLE a reuşit să

introducă cu mare succes, noul tip comerţ, şi să convingă clienţii prin calitatea

produselor comercializate, câştigând până în prezent peste 400.000 de clienţi.

Cererea şi vânzările au depăşit cu mult aşteptările: dacă pentru anul 2006 s-a

realizat o cifră de afaceri netă de peste 7 milioane Euro, pentru 2007 s-a previzionat o

creştere cu peste 50 de procente a acesteia, şi s-a atins o cifra de afaceri de cca. 15

milioane Euro. Această creştere accentuată se datorează în primul rând numărului mare

de cataloage lansate, adresate unor segmente ţintă bine definite şi astfel a diversificării

ofertelor.

Dezvoltarea site-ului QUELLE www.quelle.ro a reprezentat un alt factor foarte

important care a contribuit la creşterea vânzărilor: începând din luna noiembrie 2006,

produsele oferite în cataloage pot fi nu doar comandate, ci şi vizualizate pe pagina de

Internet. Site-ul QUELLE este astfel cel mai mare magazin virtual din România, oferta

sa cuprinzând peste 90.000 de articole. QUELLE România se situează pe primul loc în

rândul ţărilor în care este prezentă compania, în ceea ce priveşte procentul comenzilor

primite via Internet din totalul comenzilor recepţionate.

Creşterea dinamică a cifrei de afaceri a presupus implicit şi dezvoltarea

serviciilor administrative şi logistice. Astfel, în noimbrie 2007 firma s-a mutat într-un

sediu nou, aflat în noul parc industrial al oraşului Satu Mare, sediu care asigură un

suport logistic la cele mai înalte standarde operaţionale.

Firma Quelle România a resimţit puternic problemele economice cu care s-a

confruntat grupul din care făcea parte. Piaţa vânzărilor prin corespondenţă se

regrupează. Falimentul companiei Arcandor, deţinătoarea Quelle, a entuziasmat

pretendenţii la primele locuri în segmentul de profil, în condiţiile unei pieţe autohtone a

vânzărilor prin corespondenţă monopolizate ani la rând de germanii de la Quelle

Karstadt.

După falimentul firmei mamă, Quelle GmbH din Germania, un om de afaceri

sătmărean a cumpărat divizia românească. Consiliul Concurentei a autorizat tranzacţia

prin care firma Panatek Investment Group din Satu Mare a preluat divizia locala a

retailerului german de îmbrăcăminte şi accesorii prin corespondenţă Quelle GmbH,

membră a grupului Primondo.

10

Obiectul principal de activitate

S.C. QUELLE S.R.L. este o firmă al cărui obiect de activitate este comerţul cu

amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin internet (cod caen 4791).

Structura capitalului social

Capitalul social al firmei la sfârşitul anului 2010 a fost de 2.025.400 RON. Până

la sfârşitul anului 2010 firma Quelle România a fost o societate comercială cu

răspundere limitată. Proprietarii firmei au fost:

Quelle International Limited cu 98%

Holstenflor Beteiligungs GmbH cu 2%

Quelle International Limited este o societate britanică cu sediul în Londra, Marea

Britanie, iar societatea Holstenflor Beteiligungs GmbH este o societate germană cu

sediul în Fürth, Germania, înregistrată la Registrul Comerţului de la Tribunalul de

prima instanţă Fürth.

Categoria de mărime

S.C. Quelle S.R.L. Satu Mare se încadrează la categoria „contribuabili mari”,

deoarece are un număr de angajaţi de 80 de persoane, iar cifra de afaceri netă este de

14.000.000 € în doi ani consecutivi. Astfel îndeplinind două dintre criteriile prescrise

de lege.

Piaţa firmei

Oferta de produse a firmei QUELLE se adresează tuturor persoanelor din

România, dar în special doamnelor tinere, cărora le place să fie mereu în pas cu moda

QUELLE România deţine în prezent un portofoliu de clienţi ce numără peste 400.000

de persoane, majoritatea fiind persoane fizice din marile oraşe ale ţării.

Profilul clientului QUELLE:

În majoritate de sex feminine;

Vârstă medie de 25-35 ani ;

Starea civilă: căsătorită, eventual cu 1-2 copii;

11

Cu studii superioare, angajată cu normă întreagă, având un salar mediu sau

mare;

Ca şi cumpărător este o persoană deschisă la tendinţele modei, care se lasă

consiliată cu multă plăcere sau se inspiră din cataloage, se informează de oferte înaintea

cumpărăturilor;

Utilizatori de internet.

Din punct de vedere structural, clienţiilor firmei se poate grupa după vârstă,

sex şi repartiţie geografică. Deoarece oferta de produse se adreseaza mai mult

doamnelor şi domnişoarelor moderne şi deschise la noutăţi, din graficul de mai jos,

vedem că mai mult ca 50% dintre clienţii români sunt între 25 şi 35 de ani (21-30 =

23,12%, 31-40 =29,64%).

0,00%

5,00%

10,00%

15,00%

20,00%

25,00%

15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100

48% der Kunden sind

zwischen 20-35

Fig. 1. Structura clienţilor pe grupe de vârste

După sexul clienţiilor avem următoarea structură: 84% de sex feminine, iar numai 16%

de sex masculine.

12

84%

16%

Feminin

Masculin

Fig. 2. Structura clienţilor după sex

După repartiţia geografică, clienţii au următoarea structură: 70% din mediu

urban, iar 30% din mediu rural. Astfel bucureştenii sunt printre cei mai fideli clienţi

Quelle, fiind urmaţi de locuitorii din Braşov, Cluj, Timişoara sau Constanţa. În

următorul grafic sunt prezentate cele top 5 judeţe, de unde provin comenzile firmei:

21,92%

4,75% 4,37% 4,32% 4,25%

0,00%

5,00%

10,00%

15,00%

20,00%

25,00%

Bucuresti Constanta Prahova Brasov Timis

Top 5

Fig. 3. Structura clienţilor după judeţe

Concurenţa firmei QUELLE până în 2008 o constituie atât marile

întreprinderi de pe piaţa de retail (Real, Cora, Auchan, Carrefour, Kaufland, Praktiker,

Baumax etc.), care şi-au extins reţeaua de retail în toate regiunile ţării, cât şi cei mai

cunoscuţi retaileri vestimentari internaţionali (Zara, Mango, Hervis, New Yorker,

13

Terranova, S.Oliver, Piazza Italia, Marks&Spencer), care şi-au deschis magazine în

mall-urile din marile oraşe ale ţări.

Schimbarea pe planul concurenţiilor a apărut după anul 2008, când în luna

noiembrie din acest an, a intrat pe piaţa română retailerul francez de îmbrăcăminte prin

corespondenţă, La Redoute, iar în ianuarie al anului curent, şi compania german OTTO

şi-a lansat primul catalog pe piaţa română. Cele două companii sunt concurenţii reali al

firmei Quelle, deoarece aceste au aceaşi obiect principal de activitate ca şi firma

Quelle, adică vânzare prin corespondenţă.

14

CAPITOLUL II

ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A FIRMEI S.C. QUELLE

S.R.L. SATU MARE

Conform IAS 1, “Prezentarea situaţiilor financiare”, bilanţul prezentat în listă

are drept scop de a prezenta fidel informaţii despre poziţia financiară a întreprinderii,

respectiv, capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, cu ajutorul resurselor

economice controlate (activele), structurii de finanţare (datorii şi capitaluri proprii),

precum şi cu ajutorul unor indicatori economico-financiari specifici (lichiditatea şi

solvabilitatea).

Poziţia fiananciară a unei întreprinderi este reprezentată în înţelesul IAS/IFRS

de relaţia dintre activele, datoriile şi capitalurile proprii ale sale. Analiza poziţiei

financiare vizează analiza de ansamblu a poziţiei financiare şi analiza echilibrului

poziţiei financiare. Investigarea situaţiilor financiare pe o durată mai lungă, pe

parcursul a mai multor exerciţii financiare (5 ani în cazul nostru) sporeşte valoarea unei

astfel de analize.

2.1. ANALIZA DE ANSAMBLU A POZIŢIEI FINANCIARE

Primul pas în analiza poziţiei financiare îl reprezintă analiza de ansamblu a

poziţiei financiare în cadrul căreia vom pune în evidenţă evoluţia şi mutaţiile

structurale produse în cadrul structurilor poziţiei financiare respectiv în cadrul

activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii pe baza informaţiilor puse la dispoziţie prin

situaţiile financiare. Sporirea valorii unei astfel de analize necesită investigarea

situaţiilor financiare pe mai multe exerciţii financiare succesive.

Astfel analiza de ansamblu a poziţiei financiare este construit din două analize. O primă

analiză este cea de Analiza evoluţiei poziţiei financiare, iar cea de a doua analiză este

Analiza structurii poziţiei financiare al întreprinderii S.C. QUELLE S.R.L. Informaţiile

pentru realizarea acestei analize se găsesc în Bilanţ, respectiv în Note explicative al

bilanţului.

15

2.1.1. Analiza evoluţiei poziţiei financiare

Analiza evoluţiei poziţiei financiare presupune determinarea indicilor cu baza în

lanţ calculaţi pentru elementele de active, datorii şi capitaluri proprii şi defalcarea lor.

Datele pentru analiza evoluţiei diferitelor posturi din Bilanţul entităţii S.C. QUELLE

S.R.L. în perioada 2006-2010, sunt prezentate în Anexa 1 „Analiza evoluţiei poziţiei

financiare”.

2.1.1.1 Analiza evoluţiei activelor

Activele reprezintă o sursă controlată de entitate, ca rezultat al unor evenimente

trecute de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate

(parag. 49 din Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare –

IFRS). Pentru recunoaşterea unui activ, două criterii trebuie îndeplinite cumulativ:

probabilitatea de realizare a unui beneficiu economic viitor, respectiv determinarea

valorii în mod credibil. Scopul utilizării activelor este folosirea durabilă, pe o perioadă

mai mare de un an.

După o mică analiză al activelor totale al întreprinderii studiate pe perioada

2006-2010, se observă o creştere de la un an la altul. Creşterea cea mai accentuată a

fost în anul 2008 şi 2009, când totalul activelor întreprinderii au crescut cu 51% în

fiecare an faţă de anul precedent (în 2008 faţă de 2007, iar în 2009 faţă de 2008). Cum

se vede şi din garficul de mai jos, în anul 20010 din cauza crizei economice ce a afectat

şi firma Quelle, totalul activelor prezintă a scădere cu 36% faţă de anul 2009.

16

Fig. 4. Evoluția activelor totale

Aşa cum reiese şi din structura Bilanţului, elementele de activ după natura lor se

grupează în trei mari categorii şi anume:

A. Active imobilizate;

B. Active circulante;

C. Cheltuieli înregistrate în avans.

Pentru o analiză cât mai detaliată a evoluţiei activelor trebuie realizat o analiză pe

grupele de active şi în cadrul lor pe elemente componente.

A. Analiza activelor imobilizate

Activele imobilizate sunt reprezentate de elemente de activ, deţinute pe o

perioadă mai mare de un an reprezentând active generatoare de beneficii economice

viitoare pentru întreprindere. Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a

contribui direct sau indirect, la fluxul de trezorerie realizat de către entitate.

Activele imobilizate se utilizează de o manieră durabilă, astfel ele sunt supuse

procesului de depreciere, impunându-se în acest caz ajustarea valorii lor pentru o

reflectare fidelă a valorii acestora în situaţiile financiare.

Valoarea la care sunt recunoscute în bilanţ activele imobilizate este reprezentată de

valoarea de intrare corectată cu ajustrările de valoare (M. Achim – „Analiză

economico-financiară”). Activele imobilizate se structurează în imobilizări necorporale,

imobilizări corporale şi imobilizări financiare.

Evoluţia activelor totale

15 828 562

31 109 182

19 895 085

7 121 0608 041 205

0

5000000

10000000

15000000

20000000

25000000

30000000

35000000

2006 2007 2008 2009 2010

17

Pe baza Bilanţului contabil putem urmării evoluţia activelor imobilizate pe parcursul

perioadei analizate:

Fig. 5. Analiza activelor imobilizate

Astfel, pe baza analizei activelor imobilizate putem prezenta următoarele rezultate:

În 2007 faţă de 2006:

Valoarea activelor imobilizate (AI) au scăzut în anul 2007 faţă de anul 2006, deoarece

cum am mai menţionat în scurtul istoric al firmei S.C. Quelle S.R.L., firma a fost

înfiinţată în anul 2005, astfel majoritatea investiţiilor au fost efectuate în acest an. În

2007 nu au fost făcute noi investiţii, aşa că se înregistrează o scădere al activelor

imobilizate în anul 2007 faţă de anul 2006 cu 27%. Această scădere al activelor

imobilizate atrage după el şi scăderea fiecărui element component al activelor

imobilizate.

Astfel, în anul 2007 imobilizările necorporale (INC) au scăzut cu 32% faţă de 2006,

imobilizările corporale (IC) cu 21%, iar imobilizările financiare (IF) au o scădere cu

11% faţă de anul precedent.

Din punct de vedere structural, activele imobilizate au o structură aproape

asemănătoare cu cea din anul 2006, adică: 47% - imobilizări necorporale, 49% -

imobilizări corporale, iar numai 4% - imobilizări financiare.

În 2008 faţă de 2007:

Analiza activelor imobilizate

1 260 973

925 886

2 595 968 2 480 528

1 911 994

0

500 000

1 000 000

1 500 000

2 000 000

2 500 000

3 000 000

20062007200820092010

18

În anul 2008 se înregistrează o creştere semnificativă al activelor imobilizate cu 180%

faţă de anul 2007. Acestă creştere s-a realizat, deoarece firma a investit într-un nou

sediu. Această investiţie atrage după sine creşterea semnificativă al imobilizărilor

corporale cu 170% şi al imobilzărilor financiare cu 2.600% faţă de anul 2007. Astfel şi

structura activelor imobilizate (AI) se schimbă semnificativ, în sensul că 47% din

structura acesteia este format din imobilizări corporale (IC), iar 41% imobilizări

financiare (IF).

Imobilizările necorporale în acest an înregistrează o scădere cu 27% faţă de anul

precedent.

În 2009 faţă de 2008:

În anul 2009 se înregistrează a scădere accentuată de 52% al imobilizărilor necorporale

(INC) şi o scădere mai mică al imobilizărilor financiare (IF) cu 4% faţă de anul

precedent. Imobilizările necorporale (INC) ale entităţii, sunt reprezentate la postul

bilanţier „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare şi

alte imobilizări necorporale”, iar imobilizările financiare (IF) la postul bilanţier „Alte

împrumuturi”. Numai imobilizările corporale (IC) prezintă a creştere cu 7% faţă de

anul 2008, deoarece în 2009 s-au mai efectuat câteva investiţii, mai ales în domeniul

imobilizărilor corporale, însă nu în acelaşi ritm ca şi în anul 2008.

Structural activele imobilizate în 2009 arată astfel:

6% - imobilizări necorporale, 53% - imobilizări corporale şi 41% - imobilizări

financiare.

În 2010 faţă de 2009:

În acest an se înregistrează a scădere a activelor imobilizate (AI) cu 23% faţă de anul

2009, datorită unei scăderi de 29% a imobilizarilor corporale şi 17% a imobilizărilor

financiare faţă de anul 2009. Numai imobilizările necorporale au o mică creştere de 7%

faţă de anul precedent, reprezentate de postul bilanţier „Concesiuni, brevete, licenţe,

mărci comerciale, drepturi şi active similare şi alte imobilizări necorporale”.

19

Analiza evoluţiei imobilizărilor necorporale

Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fără suport material şi

deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri şi servicii,

pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative.

Potrivit reglementărilor în vigoare (O.M.F.P. 3055/2009), imobilizările necorporale

sunt (M. Achim – „Analiză economico-financiară”):

Cheltuieli de constituire;

Cheltuieli de dezvoltare;

Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi alte valori similare;

Fondul comercial;

Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie;

Alte imobilizări necorporale.

În cazul firmei S.C. Quelle S.R.L. imobilizările necorporale sunt reprezentate de postul

bilanţier „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare şi

alte imobilizări necorporale”, respectiv până în anul 2008 de postul bilanţier

„Cheltuieli de constituire”.

Cheltuielile de constituire în cazul firmei S.C. Quelle S.R.L. sunt reprezentate de

cheltuieli ocazionate de înfiinţarea, respectiv în anul 2008 dezvoltarea entităţii. În cazul

nostru aceste cheltuieli au fost: taxe şi cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli

de prospectare a pieţei, publicitate, şi alte cheltuieli legate de înfiinţarea activităţii

pesoanei juridice.

Postul bilanţier „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active

similare şi alte imobilizări necorporale” reprezintă ansamblul cheltuielilor ocazionate

de achiziţionarea sau realizarea prin efort propriu a diverselor categorii de licenţe, a

mărcilor de producţie sau de comerţ, precum şi altor elemente similare. (M. Achim –

„Analiză economico-financiară”)

20

Cheltuielile de constituire sunt explicate în Nota 7 – „Acţiuni şi obligaţiuni” al

Bilanţului, iar în anul 2008 aceste sume sunt amortizate în totalitate, deoarece din

analiza structurii financiare (prezentat în Anexa 2 „Analiza structurii poziţiei

financiare”) putem vedea că cheltuielile de constituire dispar din Bilanţ începând cu

anul 2009. Astfel din anul 2009 imobilizările necorporale al întreprinderii, sunt formate

numai din „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare şi

alte imobilizări necorporale”. Din punct de vedere structural, în anul 2010 imobilizările

necorporale reprezint numai 4% din totalul activelor imobilizate (AI).

Evoluţia imobilizărilor necorporale al întreprinderii studiate este redat în graficul

următor:

Fig. 6. Evoluția imobilizărolor necorporale

Analiza evoluţiei imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale sunt active imobilizate care sunt deţinute de persoana

juridică pentru a fi utilizate în prestarea serviciilor, ca şi în cazul firmei S.C. Quelle

S.R.L., sau pentru producţia proprie de bunuri. Acestea sunt utilizate pe parcursul unei

perioade mai mari de un an şi au o valoare mai mare decât limita prevăzută de

reglementările legale în vigoare) limita minimă este de 1.800 lei). (M. Achim –

„Analiză economico-financiară”)

Potrivit reglementării în vigoare, imobilizările corporale al unei înterprinderi sunt

formate din „Terenuri şi construcţii” (T), „Instalaţii tehnice şi maşini” (I), „Alte

instalaţii, utilaje şi mobilier” (Ai) şi „Avansuri şi imobilizări corporale în curs” (Avc).

Evoluţia imobilizărilor necorporale

320 843

84 548

641 699

434 004

154 397

0

100000

200000

300000

400000

500000

600000

700000

2006 2007 2008 2009 2010

21

Valoarea imobilzărilor corporale se recuperează prin amortizare pe durata de viaţă utilă.

Imobilizările corporale al firmei S.C. Quelle S.R.L. sunt formate numai din posturile

bilanţiere „Terenuri şi construcţii”, „Instalaţii tehnice şi maşini” şi „Alte instalaţii,

utilaje şi mobilier”.

Potrivit anexei Nota 6 „Principii, politici şi metode contabile semnifivative” al

situaţiilor financiare aflăm că societatea foloseşte pentru amortizărea imobilizărilor

corporale metoda liniară de amortizare, care generează rezultate comparative ale valorii

nete contabile înregistrate pentru imobilizările corporale, pe toată perioada analizată.

Variaţia imobilizărilor corporale al întreprinderii, pe perioada studiată este prezentat în

graficul următor:

Fig. 7. Analiza imobilizărolir corporale

Imobilizările corporale reprezintă în majoritate capacităţile productive al întreprinderii

care participă, ca factor de producţie, la crearea de valoare. De aceea, analiza evoluţiei

imobilizărilor corporale necesită două abordări:

- din punct de vedere extensiv, aspect care pune în evidenţă creşterea sau

scăderea de valoare a capacităţilor productive, de la un an la altul (analiza indicelor

valorii nete a imobilizărilor corporale IIC);

- din punct de vedere intensiv, aspect care pune în evidenţă măsura eficienţei

utilizării respectivelor capacităţi în producţie, subliniind aspecte privind eficienţa

Analiza imobilizarilor corporale

575 453452 865

1 221 5171 309 756

1 025 462

0

200 000

400 000

600 000

800 000

1 000 000

1 200 000

1 400 000

20062007200820092010

22

modului de gestionare a acestora (analiza corelativă între indicele cifrei nete ICAN şi

indicele valorii nete a imobilizărilor corporale IIC).

I. Analiza extensivă a evoluţiei imobilizărilor corporale, adică ritmul modificării

imobilizărilor corporale:

În 2007 faţă de 2006:

Se înregistrează o scădere a imobilizărilor corporale cu 21%, deoarece în 2007

nu au fost realizate noi investiţii în acest domeniu. Scăderea valorii imobilizărilor

corporale este datorat amortizării terenurilor şi construcţiilor, respectiv a instalaţiilor

tehnice şi maşini.

În 2008 faţă de 2007:

O schimbarea semnificativă se înregistrează în anul 2008, când firma se extinde

şi se mută într-un nou sediu. Acestă investiţie creşte destul de semnificativ valoarea

imobilizărilor corporale al întreprinderii, cum ne arată şi indicele imobilizărilor

corporale (IIC), care în 2008 creşte cu 170% faţă de anul 2007. Această creştere este

datorată în principal de achiziţiile în instalaţiilor tehnice şi maşini şi „Alte instalaţii,

utilaje, mobilier”, respectiv de construcţia noului sediu.

În 2009 faţă de 2008:

În acest an se înregistrează o creştere mică a imobilizărilor corporale cu 7% faţă

de anul 2008, deoarece nu s-au mai efectuat mari investiţii în imobilizări corporale. În

anul 2009 nu s-a mai investit în „Terenuri şi construcţii”, fapt dovedit şi de partea

ocupată în totalul imobilizărilor corporale (în 2009 reprezintă numai 28% din totalul

imobilizărilor corporale). Investiţii au fost efectuate numai în „Instalaţii tehnice şi

maşini” (o creştere cu 19% faţă de 2008, şi ocupă 52% din totalul imobilizărilor

corporale), respectiv în „Alte instalaţii, utilaje şi mobilier” (creşte cu 17% în anul 2009

faţă de anul 2008).

În 2010 faţă de 2009:

În anul 2010 se înregistrează a scădere cu 22% a imobilizărilor corporale faţă de

anul precedent. Fiecare componentă al imobilizărilor corporale înregistrează o scădere:

23

„Terenuri şi construcţii” cu 27%, „Instlaţii tehnice şi maşini” cu 23%, iar poziţia „Alte

instalaţii, utilaje şi mobilier” scade cu 9% faţă de anul 2009.

Structural nu se modifică semnificativ acest post bilanţier, deoarece în 2010 majoritatea

imobilizărilor corporale sunt formate din „Instalaţii tehnice şi maşini” (51%).

II. Analiza intensivă a imobilizărilor corporale şi dinamica indicatorilor de volum

(CAN):

În 2007 faţă de 2006:

Se constată situaţia: ICAN= 912 % > IIC= 79 %

Situaţia reflectă că imobilizările corporale generează beneficii economice viitoare într-

un ritm superior dotării de care dispune. Acest aspect evidenţiază o utilizare mai

eficientă a imobilizărilor corporale în 2007 faţă de 2006.

În 2008 faţă de 2007:

Se constată situaţia: ICAN= 181 % < IIC= 270 %

Situaţia reflectă un ritm al dotărilor superior rezultatelor obţinute generând astfel o

diminuare a gradului de utilizare a imobilizărilor corporale.

În 2009 faţă de 2008:


Situaţia de faţă ne arată că cifra de afaceri netă creşte într-un ritm mai accentuat decât

eforturile reprezentate de capacităţile de producţie.

În 2009 faţă de 2008:


Cifra de afaceri încă mai creşte mai repede, adică imobilizările corporale generează

beneficii economice viitoare într-un ritm superior dotării de care dispune. Dar deoarece

diferenţa numai este atât de semnificativă între cele două indice, înseamnă că

imobilizările corporale încep să generează beneficii economice viitoare aproape în

acelaşi ritm.

24

B. Analiza evoluţiei activelor circulante

În categoria activelor circulante se cuprind acele active care sunt achiziţionate

sau produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă a fi

realizate în termen de maxim 1 an, este reprezentat de creanţe aferente ciclului de

exploatare, respectiv este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror

utilizare nu este restricţionată.

Ciclul de exploatare al unei persoane juridice reprezintă perioada de timp dintre

achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare şi finalizarea

acestora în numerar sau sub forma unui echivalent de numerar.

Prin echivalente de numerar se înţelege investiţiile financiare pe termen scurt, uşor

convertibile în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.

Evoluţia activelor circulante în cadrul firmei analizate este redat de graficul de mai jos:

Fig. 8. Evoluția activelor circulante

În categoria activelor circulante se cuprind:

Stocurile

Creanţele

Investiţiile financiare pe termen scurt

Casa şi conturi la bănci

Evoluţia activelor circulante

5 521 625 5 919 457

13 232 594

28 628 654

17 604 706

0

5000000

10000000

15000000

20000000

25000000

30000000

35000000

2006 2007 2008 2009 2010

25

În cazul S.C. QUELLE S.R.L. activele circulante sunt reprezentate în Bilanţ pe

următoarele posturi: „Stocuri”, „Creanţe”, „Casa şi conturi la bănci”. Societatea nu a

efectuat investiţii pe termen scurt în perioada analizată.

În 2007 faţă de 2006:

Creşterea totală a activelor circulante este numai 7% în anul 2007 faţă de anul 2006,

fapt ce se datorează în principal creşterii semnificativă a volumului creanţelor

(ICR=307%), paralel cu scăderea accentuată a stocului (IS=34%). În 2006 stocul

reprezintă 26% din structura activelor circulante, iar în 2007 acest procent ajunge la

8%. În acelaş timp se observă o creştere semnificativă a creanţelor cu 42% (ICR=307%).

În 2008 faţă de 2007:

Se înregistrează o valoare a activelor circulante mai mare decât în anul 2007

(IAC=223,54%), creştere datorată ponderii mari a creanţelor, care reprezintă 71% din

totalul activelor circulante în 2008. În general creanţele scad faţă de anul 2007

(ICR=245,71%), dar şi creşterii stocurilor (IS= 416,68%), respectiv creşterea „Casa şi

conturi la bănci” cu 55,37% faţă de anul trecut.

În 2009 faţă de 200:

Se înregistrează a scădere (IAC=216,35%) a totalul activelor circulante în anul

2009, din cauza scăderii semnificative a creanţelor (ICR=68,02%), respectiv scăderea

accentuată a stocului (IS= 257,82%). Scăderea înregistrată a activelor circulante nu este

aşa de mare ca şi scăderea creanţelor şi a stocului, deoarece poziţia bilanţieră „Casa şi

conturi la bănci” a firmei creşte mai mult ca dublu (ICB=926,55%).

În 2010 faţă de 2009:

În 2010 au loc numai scăderi la nivelul activelor circulante. Aceste este datorată

faptului că firma mamă are deja probleme. Din păcate numai putea să plătească marfa

nouă, astfel şi firma Quelle România numai 50% din comenzi putea să livreze. Toate

indicele al activului circulant înregistrează a scădere: IS= 58,28%; ICR=52,63% respectiv

ICB=65,83%.

Totalul activelor circulante în anul 2010 sunt IAC=61,49% faţă de valoarea 216,35% ce

a fost înregistrat în anul 2009.

26

1. Analiza evoluţiei stocurilor

Stocurile în cazul firmei analizate, sunt active circulante, care sunt deţinute

pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, sau sub forma de

materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de

producţie sau pentru prestarea de servicii. Stocurile de materii prime şi materiale în

cazul nostru sunt formate din materii prime şi materialele consumabile, care participă

sau ajută în activitatea firmei, şi produse finite şi mărfuri.

Evoluţia stocurilor entităţii prezintă când o creştere, când o scădere de la un an la altul

(de o măsură diferită) în primii cinci ani analizaţi (2006-2010), cel mai semnificativ

scade în 2009 şi în 2010 faţă de anii precedenţi (I06/05S= 34,37%, I07/06

S= 416,68%, I08/07S=

257,82%, I09/08S= 58,28 %).

Analiza stocului de materii prime şi materiale consumabile

Deoarece firma S.C. Quelle S.R.L., care reprezintă subiectul analizei noastre nu

are profilul în producţie, stocul de materii prime şi materii consumabile este format

doar din matriale consumabile.

Materialele consumabile, reprezintă acele materii care participă sau ajută la procesul de

exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit. Acestea în cazul nostru cuprind:

combustibili – utilizaţi pentru funcţionarea utilajelor, instalaţiilor, mijloacelor

de transport precum şi pentru încălzirea locurilor de muncă respectiv pentru obţinerea

energiei electrice şi/sau termice;

materiale pentru ambalat – utilizate, de regulă, în comerţul cu amănuntul

pentru ambalarea mărfurilor comercializate;

piese de schimb – utilizate pentru înlocuirea unor componente uzate ale

imobilizărilor corporale;

Stocul de materii prime şi materii consumabile, mai conţin în cazul nostru materialele

de natura obiectelor de inventar, care cuprind bunuri care participă la mai multe cicluri

de producţie dar au valori mai mici decât cele prevăzute de lege pentru a putea fi

incluse în categoria imobilizărilor corporale.

Cea mai mare creştere a valorii materiilor prime şi a materiilor consumabile, a fost

27

înregistrată în anul 2008, respectiv anul 2009. În 2009 valoarea materiilor consumabile

(în cazul firmei noastre) a crescut cu 330% faţă de anul 2008, iar în 2008 faţă de 2007

tot se remarcă o creştere mai mare decât 200%. În comparaţie cu aceste creşteri, în

2010 are loc o scădere drastică, ce se observă şi din evoluţia totalului al activelor

circulante.

Analiza stocului produse finite şi mărfuri

Stocurile de produse finite şi mărfuri, reprezintă acumulări de produse pentru

asigurarea desfâşurării în condiţii optime a activităţii de desfacere şi satisfacerea

cerinţelor clienţilor.

Cum am mai menţionat în descrierea firmei, întreprinderea S.C. Quelle S.R.L

are ca obiect de activitate „Comerţul cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi

sau prin internet”. Din acest motiv marea parte al stocului este format din mărfuri, a

cărei evoluţie pe perioada analizată prezintă o creştere continuă, respectiv ambalaje.

Ambalajele sunt reprezentate de bunuri care sunt utilizate pentru protecția altor bunuri

pe timpul transportului, depozitării, respectiv comercializării.

Consumul de ambalaje în cazul firmei S.C. Quelle S.R.L. crește împreună cu creșterea

comenzilor și a mărfurilor împachetate.

Prin definiție mărfurile sunt bunuri achiziționate de societate în vederea

revânzării lor. (M. Achim ”Analiză economică-financiară”) În cazul nostru aceste

mărfuri sunt achiziționate pe baza comezilor efectuate de către clienții firmei. Politica

firmei până în anul 2009 a fost că nu investește în stoc de mărfuri. Acest stoc este

reprezentat numai de produsele care au fost returnate, respectiv nepreluate de către

clienți. Această politică s-a schimbat împreună cu închiderea firmei mamă.

Din analiza Bilanţul firmei putem observa, că în anul 2009 stocul mărfurile

creşte cu 51% faţă de anul 2008, iar această creştere continuă şi în anul 2010, când

stocul mărfurilor creşte tot aproximativ cu 50% faţă de anul anterior. Această creștere

este explicat prin dezvoltarea activității comerciale al înterprinderii, de acea această

situaţie se corelează cu creşterea volumului vânzărilor reflectate prin cifra de afaceri

netă într-un ritm mai pronunţat în 2006 (ICAN = 912,33 %) comparativ cu 2008 (ICAN =

28

181,25%) rezultând o gestionare favorabilă a stocurilor de produse finite pe toată

perioada analizată. Metoda de evaluare a stocurilor la ieşirea din patrimoniu este

metoda FIFO (First In First Out).

2. Analiza evoluţiei creanţelor

Creanţele firmei sunt reprezentate de „Creanţe comerciale” şi de „Alte creanţe”.

Din Nota 5 „Situaţia creanţelor şi datoriilor”, care este dedicată detalierii elementelor

de creanţe şi datorii ale entităţii.

În ce priveşte creanţele aferente activităţii de exploatare, pentru cei cinci ani analizaţi,

regăsim o detaliere a acestora după natura lor, pe categoriile de creanţe comerciale,

creanţe faţă de buget şi salariaţ respectiv alte creanţe. Categoria ”Alte creanțe”

cuprinde „TVA neexigibilă”, „TVA de recuperat” şi „Alte creanţe”.

Fig. 9. Evoluția creanțelor

Analizând ritmul modificării creanţelor constatăm că volumul acestora creşte

într-un ritm mai accentuat în 2007 (ICR = 307 %) comparativ cu 2006, respectiv în

2008 în comparaţie cu 2007 (ICR = 246 % ). Creşterea creanţelor este datorată faptului

creşterii volumului creanţelor comerciale, în condiţiile în care volumul altor creanţe

scade de la un an la altul. Creșterea creanțelor comerciale este rezultatul faptului că a

Evolutia creantelor

2006 2007 2008 2009 2010

6,348,982

9,334,042

1,238,659

3,798,7613,341,387

0

1000000

2000000

3000000

4000000

5000000

6000000

7000000

8000000

9000000

10000000

29

crescut numărul, respectiv valoarea comenzilor în perioada decembrie anul trecut, sume

care se decontează la începutul anului viitor.

După anul 2008, evoluția creanțelor prezintă scădere în anii următori. Astfel în anul

2009 scade cu 32%, iar în anul 2010 cu încă 47% față de anul precedent.

Analiza evoluţiei creanţelor comerciale

Din definiția creanţelor comerciale ştim că acestea sunt de mai multe feluri, şi

anume:

Creanţele faţă de furnizori reprezentate de avansurile acordate furnizorilor.

Creanţele faţă de clienţi reprezentate de contravaloarea neîncasată a

bunurilor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate către aceştia, bunuri, lucrări

şi servicii care reprezintă obiectul de activitate al întreprinderii.

Creanţele reprezentate de efectele comerciale (cambii, bilete la ordin) de

primit.

Ca urmare a specificului activităţii firmei (adică comerţ prin poştă), în cazul

firmei S.C. Quelle S.R.L nu putem vorbi despre clienţi restanţi. Contarvaloarea

facturilor emise, clienţii plătesc în momentul ridicării coletului. Astfel creanţele sunt

alcătuite din valoarea rambursurilor aflate în conturile Poştei Române şi firma de

curierat, sume nevirate mai departe în contul entităţii S.C. Quelle S.R.L.

Deoarece creanțele comerciale sunt în directă legătură cu generarea cifrei de

afaceri nete (CAN), trebuie acordat o atenție specială la analiza acesteia. În cadrul

analizei trebuie să ținem cont de o abordare sub dublu aspect.

din punct de vedere extensiv, aspect care pune în evidenţă extinderea sau

diminuarea activităţii comerciale, reflectată prin ritmul modificării creanţelor

comerciale (analiza ICC);

din punct de vedere intensiv, aspect care surprinde eficienţa modului de

gestionare a creanţelor comerciale (analiza corelativă între ICAN şi ICC)

a) Analiza extensivă a evoluţiei volumului creanţelor comerciale (analiza ICC):

30

Creanţele comerciale ale entităţii evoluează diferit de la un an la altul. Prezintă

o creştere semnificativă în 2007 şi 2008, dar o diminuare destul de semnificativă a

volumului în 2009 şi 2010 faţă de anii precedenţi.

Aspectul este apreciat favorabil în 2007 şi 2009, acesta se datorează creşterii volumului

vânzărilor din activitatea comercială. Se constată cel mai ridicat grad de creştere în

2007 faţă de 2006 (ICC=207 %) comparativ cu un ritm de creştere mai puţin accentuat în

2008 faţă de 2007 (ICC=146%).

Se înregistrează o scădere bruscă şi substanţială a creanţelor comerciale în 2009 faţă de

2008 (ICC= 31 %) şi una mai puțin semnificativă în 2010 faţă de 2009 (ICC= 24%).

b) Analiza intensivă a evoluţiei volumului creanţelor comerciale (analiza corelativă

între ICAN şi ICC):

În 2007 faţă de 2006:

Se constată următoarea situaţie: ICC= 303 % < ICAN= 912,33 %

Situaţia reflectă o dezvoltare a activităţii comerciale pe fondul creșterii în paralel a

vitezei de rotație a creanțelor comerciale. O astfel de situație este favorabilă entității.

În 2008 faţă de 2007:

Se constată următoarea situaţie: ICC=210 % > ICAN= 181,25 %

Situația reflectă o acumulare a volumului creanțelor pe fondul unei activități comerciale

în creștere. Viteza de rotație a creanțelor comerciale va scădea față de anul anterior,

datorită unui ritm de încasare sub nivelul ritmului de facturare.

În 2009 faţă de 2008:

Se constată următoarea situaţie: ICC=69 % < ICAN= 155,08 %

Diminuarea creanţelor comerciale faţă de perioada precedentă se poate datora creşterii

vitezei de rotaţie a acestora. Situaţia reflectă o dezvoltare a activităţii comerciale cu o

încasare a creanţelor într-un ritm superior timpilor de facturare. Situația care apare în

anul 2009 se poate a considera o situație favorabilă pantru entitate.

În 2010 faţă de 2009:

31

Se constată următoarea situaţie: ICC=75,98 % < ICAN= 83,63 %

Situația reflectă o diminuare a creanțelor comerciale față de anul anterior, în paralel cu

diminuarea cifrei de afaceri nete, datorită faptului că firma mamă, Quelle GmbH, deja

avea probleme cu aprovizionarea și plata mărfurilor, astfel nici Quelle Romania nu a

putut să onoreze comeziile clienților ca și în anii precedenți.

Totuși, o analiză a ritmului de încasare a creanțelor comerciale, ne arată că toate

creanțele comerciale se încadrează în graficele de recuperare, și sunt încasate la

termen.

Pentru a compara eficienţa modului de gestionare a creanţelor comerciale de la un an la

altul vom calcula şi compara ritmul de creștere al vitezei de rotaţie al creanţelor

comerciale:

Deoarece viteza de recuperare a creanțelor comerciale este în creștere, situația este

deziderabilă și astfel generează și o creștere de numerar.

3. Analiza evoluției trezoreriei

Această categorie al activelor circulante este format din acele active care se

regăsesc în formă de „bani” sau sunt uşor transformabile în bani. Acesta cuprinde

următoarele elemente:

valorile de încasat

disponibilităţile din contul current

numerarul şi alte valori

acreditivele

avansurile de trezorerie

%76,2241002008

/2008

2009/

20091002008/2009

2008

2009 xCCCAN

CCCANx

CCk

CCK

CCKI

%08,1101002009

/2009

2010/

20101002009/2010

2009

2010 xCCCAN

CCCANx

CCk

CCK

CCKI

32

Investiţiile financiare pe termen scurt împreună cu casa şi conturile la bănci

reprezintă activele, care se regăsesc în formă de numerar sau echivalente de numerar şi

formează trezoreria întreprinderii. În cazul analizei noastre, societatea S.C. Quelle

S.R.L nu are investiții financiare pe termen scurt, astfel trezoreria întreprinderii este

format în totalitate de postul bilanțier ”Casa și conturile la bănci”.

În ritmul de evoluție al trezoreriei se constată modificări diferite, deoarece

evoluția trezoreriei nu este uniformă. Creșterea cea mai pronunțată are loc în anul 2009

față de anul 2008.

Fig. 10. Evoluția trezoreriei

În 2007 faţă de 2006:

Are loc o scădere a volumului trezoreriei cu 43% față de valoarea aferentă

anului precedent (ITR =57 %). Această degradare a stării de lichiditate este datorat

diminuării vitezei de rotaţie a creanţelor comerciale și a gestionării mai puţin eficientă

a stocului la sfârșitul anului financiar.

În 2008 faţă de 2007:

În anul 2008 are loc a creștere în volumul trezoreriei cu 13% față de anul

precedent (ITR =113 %), care rezultă din gestionarea mai eficientă a creanțelor

comerciale și a unei ritm ridicat al livrăriilor. O asemenea creștere valorică a

Evolutia trezoreriei

16,942,991

2006 2007 2008 2009 2010

2,837,572

1,623,927

1,828,620

11,153,187

0

2000000

4000000

6000000

8000000

10000000

12000000

14000000

16000000

18000000

33

numeralului determină consolidarea stării de lichiditate și solvabilitate financiară,

respectiv menținerea unui echilibru monetar.

În 2009 faţă de 2008:

Creșterea volumului trezoreriei continuă într-un ritm mult mai accentuat,

deoarece în anul analizat numerarul din casă și bancă înregistrează o creștere de 827%

față de valoarea numerarului din anul 2008 (ITR =927 %). Această creștere este datorată

creșterii numărului și valoarea comenziilor, care duce la accelerarea vitezei de rotație a

stocului și a creanțelor.

În 2010 față de 2009:

Anul în care firma mamă are probleme de lichiditate și solvabilitate, aduce și

pentru firma S.C. Quelle S.R.L. scăderi în rezultatele finale. În 2010 indicele ITR

înregistrează iarăși o scădere destul de semnificativă, mai ales că anul 2009 a fost un an

foarte pozitiv din toate punctele de vedere al întreprinderii. În 2010 indicele ITR ajunge

la valoarea de 66% față de anul anterior, care înseamnă o degradare de 34% .

C. Analiza evoluţiei cheltuielilor în avans

Cheltuielile înregistrate în avans sunt reprezentate de chirii, abonamente, prime

de asigurare şi alte asemenea achitate în exerciţiul financiar curent, dar care se referă la

perioade viitoare. În general o creştere a cheltuielilor în avans reprezintă o direcţionare

a surplusului monetar spre obţinerea unor beneficii viitoare.

Activele circulante împreună cu cheltuielile înregistrate în avans formează activele

curente ale entităţii şi reprezintă capacitatea entităţii de a face faţă datoriilor curente,

capacitate exprimată prin lichiditatea generală a întreprinderii, denumită şi capital de

lucru.

Evoluția cheltuielilor în avans este prezentat în graficul următor:

34

Fig. 11. Evoluția cheltuielilor în avans

În postul de bilanț ”Cheltuielile în avans”, în cazul firmei S.C. Quelle S.R.L.

sunt înregistrate cheltuieli de cataloage, care au fost trecut proporțional lunar ca și

cheltuieli de reclamă în funcție de durata de valabilitate a cataloagelor. Aceste

cheltuieli de reclamă în anii 2006, 2007 și 2010 au fost înregistrate în Bilanțul societății

ca și cheltuieli în avans, iar în anii 2008 și 2009 au fost trecute ca și creanțe.

Catalogul este mijlocul de promovare clasic al comerţului prin corespondenţă.

Principalele tipuri de cataloage editate de către întreprinderea analizată sunt:

Catalogul principal. Acest catalog este realizat pe două sezoane: primavară-

vară şi toamnă-iarnă, în cadrul căruia se prezintă un vast sortiment de produse şi este

destinat întregii familii.

Cataloage speciale. Aceste cataloage sunt destinate unor grupuri ţintă bine

definite şi se caracterizeză printr-o profunzime ridicată a sortimentului şi o diversitate

scăzută a sortimentului.

Cataloagele de activare sau cataloagele intermediare. Acest cataloage au un

număr mai mic de pagini, şi conţin fie articole din sortimentul principal destinate unor

grupuri speciale de clienţi fie articole de sezon. Aceste cataloage generează comenzi,

activează catalogul principal şi contribuie la creşterea renumelui companiei.

Cum se vede și din graficul de mai sus, în 2007 aceste cheltuieli cresc brusc cu 253%

față de anul 2006, deoarece în 2007 au apărut mai multe cataloage. În 2006 firma a

Evolutia cheltuielilor în avans

1,195,862

0 0

378,385

20102009200820072006

338,462

0

200000

400000

600000

800000

1000000

1200000

1400000

35

început cu un catalog principal cu aproximativ 250 de pagini și încă două cataloage

speciale, tip ”Ofertă promoțională”. În comparație cu acest an, în anul 2007 deja au

apărut două cataloage principale, una de primăvară-vară respectiv toamnă-iarnă, și în

fiecare sezon încă 7 cataloage speciale, respectiv cataloage intermediare. Astfel cu

creșterea numărului de cataloge, au crescut și cheltuielile de reclamă.

În 2010 aceste cheltuieli generate de cataloage este înregistrat din nou la poziția

cheltuieli în avans, dar valoarea este una mai mică, aproape de nivelul din anul 2006.

Acesta este datorată faptului că din cauza problemelor financiare a firmei mamă au fost

anulate mai multe cataloge. Numai cataloagele principale au apărut cu cele mai

importante cataloage speciale.

36

2.1.1.2 Analiza evoluţiei datoriilor şi a capitalurilor proprii

În bilanț datoriile unei întreprinderi sunt grupate în modul următor:

1. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de 1 an

2. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de 1 an

3. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

4. Venituri în avans

Categoria cea mai mare a obligaţiilor întreprinderii este reprezentată de datoriile

întreprinderii iar din punctul de vedere al informării utilizatorilor este foarte importantă

separarea acestora în:

Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de 1 an (datorii pe

termen scurt);

Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de 1 an (datorii pe

termen lung). (M. Achim ”Analiză economico-financiară”)

Din analiza evoluţiei datoriilor şi a capitalurilor proprii se poate constata că datoriile

entităţii cresc într-o măsură mai mare decât capitalurile proprii (= capitaluri totale).

Fig. 12. Evoluția datoriilor și a capitalurilor totale

Evolutia datoriilor si a capitalurilor totale

0

5,000,000

10,000,000

15,000,000

20,000,000

25,000,000

30,000,000

35,000,000

2006 2007 2008 2009 2010

TOTAL CAPITALPROPRIU

DATORII TOTALE

37

A. Analiza evoluţiei datoriilor

Exploatând informaţiile analitice privind datoriile entităţii furnizate de situaţiile

financiare constatăm următoarele în legătură cu întreprinderea analizată:

nu are contractate datorii mai mari de un an, ca atare toate datoriile sunt curente

(mai mici de un an).

nu dispune de credite bancare, sursele de finanţare fiind în întregime pe termen

scurt provenind din: datorii comerciale (datorii faţă de furnizori), datorii faţă de

salariaţi, datorii fiscale şi alte datorii.

nu există plăţi restante, toate datoriile entităţii fiind în termen.

Din analiza datoriilor (propriu-zise) ale entităţii detaliate după natură constatăm

că la nivelul entităţii acestea sunt reprezentate de:

- „datorii comerciale” sub forma datoriilor faţă de furnizorii de materii prime şi

materiale şi furnizorii de imobilizări;

- „datorii sociale” sub forma datoriilor faţă de salariaţi;

- „datorii fiscale” sunt reprezentate doar de partea corespunzătoare din

asigurările sociale şi şomaj, impozitele şi taxele aferente salariilor;

- „alte datorii” reprezentate de alte datorii ale entităţii mai puţin datoriile bancare.

Totalul datoriilor evoluează în creștere aproape pe toată perioada analizată, cel

mai accentuat în anul 2009 față de anul 2008. Numai în anul 2010 prezintă a scădere cu

54,49% față de anul precedent.

Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de 1 an

Datoriile pe termen scurt sunt reprezentate de „Datorii comerciale – furnizori şi

„Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale”.

În cazul firmei S.C. Quelle S.R.L., datoriile pe termen sunt sunt reprezentate de

datoriile față de firma mamă, adică valoarea mărfurilor neplătite.

Valoarea totala a datoriilor pe termen scurt prezintă în anul 2007 și 2010 o descreștere

de 4,59%, respectiv 56,23%, iar în anii 2008 și 2009 aceste datorii cresc cu 45,92%,

respectiv 120,57% față de anii anteriori.

38

Cea mai mare parte a datoriilor pe termen scurt a societății analizate sunt

datoriile comerciale – furnizori, astfel dacă totalul acestor datorii scad, înseamnă că în

anul respectiv au scăzut datoriile comerciale a firmei. O creştere a datoriilor comerciale

trebuie apreciată ca fiind favorabilă atâta timp cât ele se încadrează în termenul

contractual deoarece ele sunt surse gratuite de finanţare a necesarului de fond de

rulment.

Analizând categoria „Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind

asigurările sociale” putem constata o creştere aproape pe toată perioada analizată. Cea

mai mare creștere putem observa în anul 2009, an în care are loc o creștere a numărului

de angajați ca urmare a extinderii volumului de activitate al entității. În acest an

creșterea despre care vorbim este de 65,90% față de anul 2008.

Analiza evoluției veniturilor în avans și a provizioanelor

Referitor la evoluția acestor elemente constatăm că întreprinderea a avut numai

în anul 2007 înregistrat venit în avans, iar provizioane apar din anul 2007.

Din literatura de specialitate știm că provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli reprezintă

pasive cu exigibilitate incertă şi se constituie pentru elemente cum sunt:

- litigiile, amenzile şi penalităţile, despăgubirile, daunele şi alte datorii incerte;

- cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte

cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;

- alte provizioane.

Provizioanele sunt datorii care sunt recunoscute ca atare dacă sunt îndeplinite

cumulativ anumite condiții, ca de exemplu: există o obligaţie curentă generată de un

eveniment anterior;

este probabilă efectuarea unor plăţi pentru onorarea obligaţiei respective şi suma poate

fi estimată credibil.

În cea ce priveşte provizioanele deţinute de entitate, acesta reprezintă acea sumă care ar

trebui să plătească firma Quelle România proprietarului clădirii, în cazul în care ar

renunța la contractul de închiriere a spațiului. Pentru această eventualitate, societatea

are provizioane pentru astfel de riscuri şi cheltuieli. Evoluția provizioanelor sunt

prezentate grafic în figura de mai jos:

39

Fig. 13. Evoluția provizioanelor

Observăm a descreșteri ușoare a provizioanelor pe parcursul celor 5 ani care cuprinde

analiza noastră. Astfel constatăm că în 2008 scad provizioanele față de 2007 cu 12%, în

2009 față de 2008 cu 6%, iar în anul 2010 scade cel mai accentuat, adică cu 25% față

de anul anterior.

B. Analiza evoluţiei capitalurilor proprii

Toate capitalurile entităţii sunt reprezentate de capitalurile proprii neexistând

angajări de către stat în capitalul entităţii. Capitalurile proprii reprezintă dreptul

acţionarilor în activele întreprinderii, după deducerea datoriilor acestora.

Dacă avem în vedere recunoaşterea capitalurilor proprii mai puţin cea a

rezultatelor aceasta se face în momentul în care sunt generate beneficii economice

pentru întreprindere dar care nu vor fi recunoscute ca venituri pentru a nu putea fi

distribuite acţionarilor sub formă de dividende. (M. Achim – Analiză economico-

financiară)

În categoria capitalurilor proprii sunt cuprinse:

1. Capitalul social

2. Primele legate de capital

3. Rezervele din reevaluare

4. Rezervele

Evolutia provizioanelor

0

20102008 200920072006

903,442

1,211,837

1,285,9161,454,131

0

200000

400000

600000

800000

1000000

1200000

1400000

1600000

40

5. Rezultatul reportat

6. Rezultatul exerciţiului

Se poate constata o creştere a capitalurilor proprii de-a lungul perioadei analizate într-

un ritm mai accentuat în 2008 (ICPR = 2.342,26 %) comparativ cu creşterea înregistrată

pentru anul 2009 (ICPR = 182,19%), dar și față de anul 2010 (ICPR = 104,96%).

Fig. 14. Evoluția capitalurilor proprii

După cum se vede și din valorile înregistrate la poziția bilanțieră ”Capitaluri propriu”,

aceste, în al doilea an de funcționare al întreprinderii, adică în anul 2007 , scade cu

50,96% față de anul 2006, ca în următorii ani să aibă loc o creștere fabuloasă.

Cea mai mare creștere a cpitalurilor proprii a fost înregistrat în anul 2008, când acesta

crește cu mai mult de 2.000% față de anul 2007, datorită extinderii masive a entității pe

piața română. După acest an de succes capitalul propriu al firmei crește în continuu. În

2009 cu 82,19% față de anul 2008, iar în anul 2010 creșterea este mult mai moderată,

adică numai de 4,96% față de anul precedent.

Toate creşterile de capitaluri proprii sunt datorate creşterii rezervelor efectuate de

entitate şi a rezultatului exerciţiului reprezentaţi în toţi anii de profit şi a rezultatului

reportat.

Entitatea analizată beneficiază pe toată perioada analizată de o majorare a surselor

proprii de finanţare cu efecte favorabile asupra întăririi capacităţii de autofinanţare şi

asupra ameliorării indicatorilor de îndatorare. Totuși, comparativ cu evoluţia datoriilor,

Evolutia capitaluroilor proprii

2007 2010200920082006

10,129,4669,650,577

5,297,041

461,161 226,151

0

2000000

4000000

6000000

8000000

10000000

12000000

41

constatăm că ritmul de creştere al capitalurilor este inferior ritmului de creştere al

datoriilor, care ar însemna efect nefavorabil asupra indicatorilor de îndatorare.

2.1.2 Analiza structurii poziţiei financiare

Analiza structurii poziţiei financiare presupune determinarea ratelor de structură

ale acestor elemente (ratele de structură generale şi ratele interne de structură) aşa cum

sunt prezentate în Anexa 2 „Analiza structurii poziţiei financiare”. Pe baza acestora

avem următoarele rezultate ale analizei:

2.1.2.1 Analiza structurii activelor

Din analiza ratelor generale de structură ale activelor se constată

următoarele:

Se observă o pondere mai accentuată a activelor circulante (în medie de aproximativ de

80%) comparativ cu ponderea activelor imobilizate (de aproximativ 15%) pe toţi anii

supuşi analizei.

Rata generală a activelor circulante nu se schimbă semnificativ de-a lungul celor cinci

ani analizaţi: RAC05 = 77,54%; RAC

06 = 73,61%; RAC07 = 83,60%; RAC

08 = 92,03%; RAC09 =

88,49%. Se înregistrează o uşoară descreştere numai în anul 2007 iar în anii 2008, 2009

respectiv 2010 o crestere de aproximativ 10% in fiecare an.

Ponderea activelor circulante creşte de-a lungul celor cinci ani analizaţi pe

fondul reducerii ponderii activelor imobilizate în cadrul activelor entităţii. Rata

activelor circulante pune în evidenţă dimensiunea propriu-zisă a afacerii derulate de

întreprindere în decursul exerciţiului financiar. Astfel concluzionăm o orientare a

politicilor manageriale spre accentuarea activității curente în defavoarea laturii

investiţionale pe perioada 2006-2010.

Rata generală a activelor imobilizate se schimbă destul de semnificativ de-a lungul

celor cinci ani analizaţi: RAI05 = 17,71%; RAI

06 = 11,51%; RAI07 = 16,40%; RAI

08 = 7,97%;

RAI09 = 9,61%. Se înregistrează o descreştere importantă în anul 2009 și 2010.

42

Scăderea ratei generale a activelor imobilizate pe perioada analizată care se

datorează pe de-o parte unei creşteri mai lente activelor imobilizate în comparaţie cu

creşterea mai accentuată a celorlalte elemente de activ.

Rata cheltuielilor în avans este mai mare decât cel obișnuit pentru entităţile din

România (sub 1%) în anul 2006 și 2007. În anul 2008 și 2009 acesta nu mai apare în

bilanț, numai în anul 2010, când are o rată de 1,90% din totalul activelor.

Din analiza ratelor generale de structură ale activelor deducem că, pe perioada

analizată, entitatea îşi orientează politicile mai mult spre activitatea curentă şi mai puţin

spre activităţi investiţionale. Acest fapt se poate constata că există o pondere mai

accentuată a activelor circulante comparativ cu ponderea activelor imobilizate pe toată

perioada analizată. Grafic, situația prezentată se poate reprezenta astfel:

Fig. 15. Structura ratelor al activelor totale

Analiza ratelor interne ale activelor imobilizate pune în evidenţă mutaţiile

structurale în cadrul politicii investiţionale a entităţii. Pe baza ratelor de structură putem

deduce următoarele cloncuzii:

Se constată o pondere covârşitoare a imobilizărilor corporale, aproape jumătate din

totalul activelor imobilizat şi o ușoară tendinţă de creştere a acesteia pe toată perioada

analizată.

Imobilizările necorporale înregistrează o pondere semnificativă în primele doi ani din

perioada analizată (51% din totalul activelor imobilizate în anul 2006, și 47% în anul

2007), după care aceste pondere scade până la 4% în anul 2009.

17.71%

77.54%

4.75%

11.51%

73.61%

14.87%

16.40%

83.60%

0.00%

7.97%

92.03%

0.00%

9.61%

88.49%

1.90%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2007 2008 2009 2010

Structura activelor

CHELTUIELI IN AVANS

ACTIVE CIRCULANTE -TOTAL

ACTIVE IMOBILIZATE -TOTAL

43

În cadrul politicii investiționale a societății, imobilizările financiare reprezintă un

procent nesemnificativ în prima jumătate al perioadei analizate (3% în anul 2006,

respectiv 4% în anul 2007), după care această pondere ajunge până la 42% în anul

2010. Creşterea a acestei rate arată expansiunea financiară a relaţiilor cu terţe firme,

deoarece această rată ne arată politica de investiție pe piață al întreprinderii analizate.

Ratele interne ale activelor circulante evidenţiează mutaţiile structurale

produse în cadrul politicilor duse la nivelul activelor de exploatare. Din analiza ratelor

interne de structură a activelor circulante se pot desprinde următoarele concluzii:

Rata creanţelor creşte semnificativ în anul 2007 și 2008 comparativ cu ceilalți ani

(crește de la 22,39% la 64,17%) ca rezultat a extinderii masive a activităţii comerciale

în 2007 și 2008. În anul 2009 această rată a creanțelor revine la nivelul de 22,18%

(scade 48,36% față de anul 2008), rată care se menține și pe parcursul anului 2010. În

cadrul creanţelor ponderea cea mai mare o deţin creanţele comerciale, mutaţiile

structurale la acest nivel urmăresc în linii mari evoluţia acestui grup de creanţe.

Fig. 16. Structura ratelor al activelor circulante

În cea ce privește rata stocurilor, observăm o scădere în anul 2007 de la 26,18% (nivel

în 2006) la 8,39. Cea mai mare nivel al ratei stocurilor a fost în anul 2006. În 2008 rata

stocurilor revine la 15,64% și se menține în jurul acestei ponderi până la

sfârșitul anului 2010 (ajunge la ponderea de 17,67% în totalul activelor

circulante).

26.18%

22.43%

51.39%

8.39%

64.17%

27.43%

15.64%

70.54%

13.82%

18.64%

22.18%

59.18%

17.67%

18.98%

63.35%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2007 2008 2009 2010

Structura activelor circulante

IV. CASA SI CONTURI LABANCI

II. CREANTE

I. STOCURI

44

În ceea ce priveşte rata trezoreriei se constată un nivel scăzut al lichidităţilor entităţii în

anii 2007 și 2008. Acesta datorită investițiilor făcute de entitate pe parcursul acestor

ani (2006: 27,43%, iar în 2007: 13,82%). În restul aniilor analizate ponderea acestora în

totalul activelor circulante este între 51,39% și 63,35%.

La nivelul gestiunii interne a elementelor trezoreriei, situaţia este una favorabilă

reflectând o preocupare a managementului pentru obţinerea unor câştiguri suplimentare

prin orientarea lichidităţilor din casă-bancă spre plasamente pe termen scurt, pe piaţa de

capital.

Din analiza ratelor interne ale activelor circulante deducem că gradul de lichiditate al

activelor circulante creşte pe perioada 2006-2010 pe fondul diminuării ponderii

elementelor de active circulante mai puţin lichide (stocurile) şi a creşterii ponderii

elementelor cu o lichiditate mai accentuată (creanţele şi trezoreria). Aspectul este unul

favorabil pe termen scurt, reflectând o extindere a activităţii comerciale.

2.1.2.2. Analiza structurii datoriilor / capitalurilor proprii

Din analiza ratelor generale de structură ale totalului datoriilor şi capitalurilor

se desprind concluzii privind orientarea surselor de finanţare ale entităţii spre surse

proprii respectiv atrase. În cazul entității analizate, S.C. Quelle S.R.L. se constată

următoarele:

În cadrul surselor de finanţare ponderea mai mare este reprezentată de sursele atrase. Se

înregistrează o tendinţă de descreştere a ratelor generale a datoriilor pe tot parcursul

perioadei analizate.

Scăderea ponderii datoriilor din total este pusă pe seama creșterii a capitalurilor proprii

pe perioada 2006-2010. Rata generală a capitalurilor proprii crește de la 6,48% (anul

2006) și ajunge la 50,91% (anul 2010).

Ratele interne ale datoriilor şi a capitalurilor pun în evidenţă mutaţiile structurale

interne înregistrate de fiecare categorie.

45

Fig. 17. Structura ratelor al datoriilor/capitalurilor proprii

Din analiza ratelor interne ale datoriilor (rata datoriilor pe termen scurt, rata

datoriilor pe termen mediu şi lung, rata provizioanelor şi rata veniturilor în avans) se

constată următoarele:

Datoriile pe termen scurt deţin ponderea covârşitoare în totalul datoriilor pe toată

perioada analizată. Pe tot parcursul perioadei analizate se înregistrează rate de structură

în jur de 80%, chiar și peste 90% (99% în 2006; 80,48% în 2007; 87,16% în 2008;

94,35% în 2009; 90,75% în anul 2010) a datoriilor pe termen scurt. Deşi în valoare

absolută valoarea datoriilor pe termen scurt creşte, ponderea lor în totalul datoriilor

scade semnificativ pe fondul creşterii datoriilor pe termen scurt şi constituirii de

provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.

Din anul 2007 se înregistrează provizioane. Rata de structură al acestuia este de 18,60%

ăn acest an, iar pe parcursul aniilor următori acesta scade treptat. Așa că în 2008 ajunge

la nivelul de 12, 21% din totalul datoriilor, după care în 2009 scade brusc până la

ponderea de 5,65%.

Ponderea datoriilor pe termen lung sunt nesemnificative. Numai în anul 2006

atinge rata de structură al acesteia nivelul de 1%, după care scade treptat până ce

dispare în totalitate din bilanțul entității (în 2009 și 2010 deja nu mai există acest tip de

datorii).

93.52%

6.48%

69.94%

30.06%

53.05%

46.95%

67.74%

32.26%

49.09%

50.91%

0.00%

20.00%

40.00%

60.00%

80.00%

100.00%

2006 2007 2008 2009 2010

Structura datoriilor/capitalurilor proprii

TOTAL CAPITAL PROPRIU

TOTAL DATORII

46

Ponderea veniturilor în avans este nulă. Numai în anul 2007 apare o sumă înregistrată

ca și venit în avans. Suma este nesemnificativă, și reprezintă doar 0,02% din totalul

datoriilor în anul respectiv.

Analiza ratelor interne de structură, pune în evidenţă modalitatea de asigurare

a întreprinderii cu diferite categorii de resurse pe termen nelimitat, reprezentate pe de-o

parte de capitalul social al firmei iar pe de altă parte de dimensiunea celorlalte categorii

de surse proprii. Din această analiză al capitalurilor proprii putem deduce următoarele:

Ponderea capitalului social în capitalurile proprii scade pe parcursul perioadei

analizate. Aceasta se datorează menţinerii neschimbate a valorii capitalului social pe

toată perioada analizată în condiţiile unei creşteri substanţiale sistematice la celelalte

elemente ale capitalurilor proprii (ne referim la rezerve dar mai ales la rezultatul

raportat).

Observăm că pe parcursul perioadei analizate rata de structură al rezervelor ajunge de

la 0,60% (anul 2006) până la 4,91% (sfârșitul anului 2010). Astfel putem să remarcăm

politica prudenţială dusă la nivelul managementului financiar prin constituirea unui

nivel substanţial de rezerve, menite să vizeze acoperirea unor eventuale pierderi

viitoare.

2.2. ANALIZA ECHILIBRULUI POZIŢIEI FINANCIARE

Echilibrul economico-financiar la nivelul firmei se realizează atunci când se

recuperează integral mijloacele consumate, respectiv când veniturile sunt egale cu

cheltuielile. Astfel în cadrul egalităţii generale dintre venituri şi cheltuieli, trebuie avut

în vedere că, în fapt, aceasta înseamnă recuperarea mijloacelor consumate, dar şi

realizarea unui profit care să permită constituirea surselor necesare finanţării unor

activităţi sau stingerii unor obligaţii.

Echilibrul financiar este o formă de manifestare a echilibrului microeconomic şi

presupune asigurarea unei permanente corelaţii între încasări şi plăţi. Instrumentul

principal de realizare a echilibrului financiar este bugetul de venituri şi cheltuieli.

Forma verticală a schemei bilanţiere asigură premisele unei analize a echilibrului

financiar patrimonial în dinamică. În noul context al globalizării contabile, echilibrul

47

financiar capătă noi valenţe şi îmbracă după părerea noastră, îmbracă următoarele

forme:

Echilibrul financiar realizat la nivelul asigurării capacităţii de plată a firmei pe

termen scurt în primul rând şi apoi pe termen lung, cuantificat cu ajutorul

indicatorilor de lichiditate şi solvabilitate.

Se pune în evidenţă în primul rând un echilibru financiar patrimonial la nivelul

activităţii de exploatare cu ajutorul indicatorului capital de lucru care apare de altfel şi

calculat în structurile bilanţiere.

Un rol deosebit este acordat trezoreriei, echilibrul financiar la nivel monetar

(între încasări şi plăţi) fiind explicit pus în evidenţă într-un document distinct în cadrul

situaţiilor financiare şi anume „Situaţia fluxurilor de trezorerie”.

(M. Achim – ”Analiză economico-financiară”)

2.2.1 Analiza lichidităţii şi solvabilităţii entităţii

O formă de realizare al echilibrului financiar al entităţii este prin asigurarea

permanentă a capacităţii de plată a firmei, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.

Lichiditatea vizează capacitatea de plată pe termen scurt în timp ce solvabilitatea

vizează capacitatea de plată pe termen lung.

A. Analiza lichidităţii entităţii

Lichiditatea financiară reprezintă capacitatea activelor curente de a se

transforma în lichidităţi pentru a face faţă datoriilor imediat scadente. Conform IFRS,

„lichiditatea se referă la disponibilităţile de numerar în viitorul apropiat, după luarea în

calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei perioade.” (IFRS 2007, Cadrul general

penrtu întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, par. 16). ). O întreprindere este

“lichidă” când resursele degajate de operaţiunile curente ale exerciţiului îi furnizează

suficiente disponibilităţi pentru a face faţă scadenţelor pe termen scurt.

48

Starea de lichiditate financiară este influenţată de următorii factori:

- creşterea rentabilităţii activităţii de exploatare;

- gradul de participare al activelor la circuitul economic;

- creştera ponderii elementelor de numerar şi echivalente de numerar în totalul activelor

curente ale entităţii;

- viteza de rotaţie a creanţelor în creştere;

- o viteză de rotaţie a creanţelor care depăşeşte viteza de rotaţie a datoriilor;

- viteza de rotaţie a stocurilor în creştere;

- fluxuri de numerar pozitive din activitatea de expoatare, investiţii şi financiare

(Achim: 2009, p. 290-291).

Principalele forme ale lichidităţii financiare sunt:

1. Lichiditatea curentă (LC);

2. Lichiditatea imediată (LI);

3. Lichiditatea efectivă (LE).

Am calculat aceste indicatori ai lichidităţii financiare atât în formă absolută cât

şi în formă relativă (pe baza datelor din Bilanţ) în Anexa 3. Analiza lichidităţii entităţii.

Pe baza acestor date putem face următoarele aprecieri privind starea de lichiditate a

entităţii în perioada analizată:

Există un excedent de lichiditate curentă începând cu anul 2007, excedent care

evoluează în trend crescător. Numai în primul an de funcționare (2006) apare deficit de

lichiditate curentă. Forma relativă a lichidității curente nu intră în intervalul de

siguranță financiară, adică nu este între valorile [150%, 250%]. Pe toți anii supuși

analizei rata lichidității curente are tendința de creștere, care se consideră favorabil,

totuși numai în anul 2010 intră în intervalul de siguranță financiară, și chiar depășește

pragul de 200%, care se consideră valoare cea mai favorabilă, conform reglemntărilor

contabile în vigoare (O.M.F.P. nr. 3055/2009, Nota 9 la situațiile financiare). Această

reglementare afirmă că valoarea ratei lichidității curente terbuie să evolueze în jurul

valorii de 200%.

În primul an de funcționare se constată un deficit al lichidității imediate, după

care are loc o creștere care se menține pe tot parcusul perioadei analizate, astfel

începând cu anul 2007 apare un excendent de lichiditate imediată. Rata lichidității

49

imediate se încadrează în intervalul de siguranță financiară [50%, 100%] pe parcursul

cei cinci ani analizați. Tendința de creștere a lichidității imediate, atît sub formă

absolută, cât și cea reșativă se apreciază favorabilă.

Se constată o acoperire deficitară a trezoreriei din anul 2006 până în anul 2009.

Numai în anul 2010 atinge o valoare excendentară. Rata lichidității efective nu se

încadrează în intervalul de siguranţă financiară în perioada 2006-2008. Din anul 2009

apare o acoperire excendentară, deoarece rata lichidității efective intră în intervalul de

siguranță financiară [50%, 100%].

Evoluţia celor trei rate de lichiditate (rata lichidităţii curente, rata lichidităţii imediate şi

rata lichidităţii efective) analizate mai sus sunt prezentate grafic în figura următoare:

Fig. 18. Evoluția ratelor de lichiditate

Concluzii

Per ansamblu putem aprecia că entitatea deţine un nivel excedentar al activelor

de exploatare care depăşeşte datoriile imediate de acoperit, situaţie ce poate avea în

viitor repercusiuni în vederea obţinerii de beneficii economice viitoare. Cauzele trebuie

căutate în nivelul mult prea crescut al creanţelor în speţă a creanţelor comerciale.

Evolutia ratelor de lichiditate

0.00%

100.00%

200.00%

300.00%

400.00%

500.00%

600.00%

2006 2007 2008 2009 2010

Cash Ratio (RLE)

Acid Test (RLI)

Current Liquidity (RLC)

50

B. Analiza solvabilităţii entităţii

Solvabilitatea reprezintă un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care doreşte

să-şi păstreze autonomia financiară şi flexibilitatea gestiunii şi ea rezultă din echilibrul

dintre fluxurile de încasări şi fluxurile de plăţi, dar şi dintr-un fond de rulment net

pozitiv, ceea ce rezultă dintr-o bună adecvare între necesarul de finanţare pe termen

lung (în active corporale şi financiare) şi resursele de finanţare cu caracter permanent

(capitalurile proprii şi îndatorarea la termen).

Solvabilitatea a fost abordată din mai multe puncte de vedere de către

specialiştii din ţară şi străinătate, deşi definiţiile au multe puncte comune. Prof. univ. dr

Ioan Bătrâncea apreciază că „starea de solvabilitate trebuie analizată din punct de

vedere al funcţiilor sale, pe de-o parte, şi a orizontului de timp la care se referă, pe de

altă parte. Solvabilitatea va exprima deci capacitatea unui egent economic de a

rambursa la scadenţă mai mare de 1 an ratele curente faţă de banci şi alte instituţii

financiare” (Bătrâncea: 2007, p. 212). Prof univ. dr. Monica Violeta Achim este de

părere că solvabilitatea financiară reprezintă capacitatea entităţii de a onora datoriile

entităţii indiferent de exigibilitate (Achim: 2009, p. 291).

Factorii care influenţează starea de solvabilitate sunt mai variaţi şi mai complecşi decât

în cazul lichidităţii. Pe lângă factorii menţionaţi la starea de lichiditate şi alţi factori cu

caracter mai general, care vizează orizontul de activitate pe termen lung al entităţii dar

şi mediul economic şi socio-politic al ţării respective.

Principalele modele ale solvabilităţii generale sunt:

1. Solvabilitatea financiară generală, care reprezintă capacitatea entităţii de a

rambursa datoriile pe termen lung contractate faţă de instituşii financiar-bancare din

activele entităţii rămase după achitarea datoriilor curente.

2. Solvabilitatea exprimată sub forma ratelor de dependenţă financiară.

Ratele de dependenţă financiară, care sunt considerate reprezentative pentru reflectarea

stării generale de solvabilitate a unei entităţi, pot fi exprimate sub diverse forme, aşa

cum sunt prezentate în Anexa 4. Analiza solvabilităţii financiare.

51

Privind starea de solvabilitate a entităţii putem constata următoarele:

Entitatea nu dispune de resurse atrase pe termen mediu şi lung şi de asemenea nu

dispune de credite bancare. În consecinţă toate nevoile de finanţare vor fi acoperite

integral pe seama datoriilor curente de altă natură decât cele bancare şi a capitalurilor

proprii. Ca rezultat a celor menţionate mai sus solvabilitatea generală în ambele sale

forme va fi maximă.

Există un excedent de solvabilitate generală în perioada analizată. În ceea ce priveşte

solvabilitatea financiară generală în forma relativă, se înregistrează o creştere, și se

poate constata că valorile solvabilităţii financiare generale relative se încadrează în

intervalele de siguranţă.

Din analiza ratelor de dependenţă financiară se poate constata ca entitatea are un grad

de dependenta financiară ridicată şi nu se încadrează în fiecare cazuri în intervalele de

siguranţă admise.

Se poate constata ca în perioada analizată gradul de dependenţă financiară al entităţii

înregistrează nivele mari, care nu se încadrează în intervalele de siguranță financiară.

Nivelul ridicat al dependenţei financiare se datorează atât creşterii datoriilor comerciale

dar mai ales cât și constituirii de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli într-un nivel de

semnificativ.

Rata de acoperire a dobânzilor indică un nivel de acoperire a dobânzilor foarte

confortabil datorită faptului că entitatea nu are contractate credite bancare deci nivelul

dobânzilor va fi astfel sensibil diminuat (acestea sunt reprezentate în principal din

dobânzi aferente creditelor comerciale sau din altfel de surse atrase decât creditele

bancare).

Concluzii:

Deoarece societatea analizată nu dispune de resurse atrase pe termen mediu şi

lung şi de asemenea nu dispune de credite bancare, nivelul general al datoriilor

necesare de a fi acoperite este destul de mic. Capacitatea generală a entităţii de a face

faţă achitării nivelului redus al acestor datorii şi deci gradul de solvabilitate al entităţii

este favorabil.

52

Concluzii generale privind starea de lichiditate şi solvabilitate

Per ansamblu se poate constata ca lipsa îndatorării generează un nivel al

lichidităţii şi solvabilităţii confortabil. Din punctual de vedere a utilizatorilor relativ la

aceste rezultate va fi diferenţiată în funcţie de natura utilizatorilor de informaţii

financiare.

Politica dusă la nivelul creanţelor şi datoriilor comerciale nu este foarte bine corelată,

existând un nivel ridicat al creanţelor comerciale (datorate termenelor de încasare mari

acordate clienţilor).

Băncile vor aprecia favorabil rezultatele analizei, deoarece scopul lor, şi anume acela

de a se asigura asupra unei capacităţi de rambursare a creditelor foarte bună, este astfel

atins.

2.2.2. Analiza echilibrului financiar patrimonial prin capitalul de lucru

O altă modalitate de analiză a echilibrului financiar a entităţii este analiza

capitalului de lucru şi a evoluţiei acesteia. Capitalul de lucru este calculat și raportat la

postul E din cadrul structurilor bilanţiere, sub denumirea de „Active circulante

respectiv datorii curente nete”. Indicatorul este identic cu lichiditatea curentă în formă

absolută calculată anterior.

Pe baza Anexei 4. Analiza capitalului de lucru putem constata că la nivelul entităţii se

realizează un echilibru financiar pe termen scurt, la nivelul activității de exploatare,

acesta deţinând un capital de lucru pozitiv începând cu anul 2007 pe toată perioada

analizată.

Din analiza evoluţiei capitalului de lucru constatăm că se înregistrează un ritm

de creştere de la un an la altul. Această creștere este destul pronunțată în anul 2008 și

2009, când creșterea este mai mare de 150%. Acesta îi va permite ca o parte

importantă din activele curente să şi le finanţeze pe seama capitalului angajat.

Ca și concluzie putem spune că la nivelul întreprinderii analizate există o

situație destul de bună a echilibrului pe termen scurt.

53

2.2.3. Analiza gestiunii resurselor controlate

(Analiza echilibrului financiar prin indicatori de activitate)

Analiza echilibrului financiar se mai poate aborda şi din punct de vedere

dinamic sub forma studierii relaţiei dintre eforturile entităţii, exprimate prin intermediul

resurselor controlate de entitate şi efectele acestor utilizări exprimate prin indicatori de

flux. Acest aspect al analizei echilibrului financiar presupune calculul şi analiza

indicatorilor de activitate. Indicatorii de activitate puşi în evidenţă cu ajutorul vitezelor

de rotaţie ai resurselor controlate de entitate reprezintă un instrument foarte util pentru

a depista punctele slabe al gestionării resurselor.

Din evoluţia vitezelor de rotaţie ale activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale

entităţii, aşa cum sunt prezentate în Anexa 4. Analiza echilibrului financiar pe baza

indicatorilor de activitate se constată următoarele:

Viteza de rotaţie a activelor imobilizate

Ca valoare este sub media ţărilor dezvoltate (sub media de 3 rotaţii) însă la

nivelul economiei româneşi ea este considerată destul de bună.

În dinamică, viteza de rotaţie a activelor imobilizate înregistrează o creștere

semnificativă în anul 2007 față de anul 2006 (I06/05KAI=1.242,51%), ca în anul următor să

aibă loc o scădere puternică față de acest an. În anul 2008 indicele vitezei de rotație

înregistrează o valoare de 64,64%, valoarea cea mai mică pe perioada analizei. În 2009

are loc a creștere mai normalizată cu 62,30% (I08/07KAI=162,30%), după care în anul

2010 această indice crește cu numai 8,50% care înseamnă că scade cu 53,80% față de

anul anterior.

Grafic această evoluție a vitezei de rotație a activelor imobilizate este prezentat în

figura de mai jos:

54

Fig. 19. Viteza de rotație a activelor imobilizate

Evoluţia vitezei de rotaţie a activelor imobilizate urmăreşte în linii generale fiecare

viteză de rotaţie al elementelor componente (imobilizări necorporale - IKIN; imobilizări

corporale - IKIC; imobilizări financiare - IKIF).

Viteza de rotaţie a stocurilor totale

Din punct de vedere static viteza de rotaţie a stocurilor totale este sub media de

9 rotaţii a ţărilor dezvoltate în primul an de activitate a firmei (2006), după care crește

la o valoare de 51,08 ritații în anul 2007. Din graficul de mai jos se observă că viteza de

rotație a stocului pe parcursul celor 5 ani de analiză este peste valoarea de 12 rotații

anuale, deoarece activitatea firmei este în domeniul comerțului, unde stocurile se

înlocuiesc foarte des.

Viteza de rotatie a activelor imobilizate

100%

1242.51%

64.64%108.50%162.30%

0%

200%

400%

600%

800%

1000%

1200%

1400%

2006 2007 2008 2009 2010

55

Fig. 20. Evoluția numărului de rotații a stocului

Indicele vitezei de rotație a stocului cea mai mare creștere a înregistrat în anul 2007

(I06/05KS=2.654,50%), după care în următorii ani această valoare scade în jur de 50%.

Numai în a nul 2010 se înregistrează din nou o creștere de 43,50% față de anul 2009

(I09/08KAI=143,50%).

Viteza de rotaţie a creanţelor

Ca valoare se situează sub media de 12 rotaţii în primele trei ani analizate, în

2009 ajungând la o valoare de 11,23 rotații, care este deja o valoare foarte apropiată de

valoarea medie pe an. Cea mai mare valoare se înregistrează în 2010 cu 17,85

rotaţii/an.

Pe toată perioada analizată viteza de rotație a creanțelor are o tendință de creștere,

excepția reprezintă anul 2008 când viteza de rotație scade la valoarea de 4,93 rotații, de

la valoarea de 6,68 rotații, care a fost înregistrată în anul 2007. După această mică

scădere valoarea rotațiilor crește iarăși la valoarea de 11,23 rotații/an în anul 2010.

Evoluția în dinamică a vitezei de rotație a creanțelor este prezentat în graficul de mai

jos, din care se vede clar că în anul 2007, 2009 și 2010 acestea cresc semnificativ,

generând o creștere de numerar.

Evolutia numarului de rotatii a stocului

19.18

1.92

51.08

13.3622.22

0.00

10.00

20.00

30.00

40.00

50.00

60.00

2006 2007 2008 2009 2010

Viteza de rota?ie a stocului

56

Fig. 21. Evoluția indicelor a vitezei de rotație a creanțelor

În anul 2008 se înregistrează o scădere accentuată de 26,24%.

Raportul viteza de rotaţie a creanţelor/viteza de rotaţie a datoriilor este unul favorabil

entităţii, reflectând o viteză de rotaţie a creanţelor superioară vitezei de rotaţie a

datoriilor.

Viteza de rotaţie a totalului activelor

În dinamică viteza de rotaţie a activelor bilanţiere creşte în 2007 când ajunge la

valoarea de 3,18 rotații/an, cea ce înseamnă o creștere semnificativă în dinamică față de

anul 2006 (I06/05KAB=807,93%).

În dinamică viteza de rotație scade în anul 2008 și 2009 cu 7,92%, respectiv 21,09%

față de anii precedenți, după care valoarea rotațiilor ajunge în 2010 din nou la valoarea

de 3 rotații/an, reprezentând o creștere de 30,77% față de anul anterior (2009).

Viteza de rotaţie a datoriilor

În dinamică se constată o creștere a vitezei de rotaţie a datoriilor pe toate

perioada analizată, cu excepţia anului 2009, când acesta scade cu 29,18% din valoarea

anului precedent (I08/07KDT=70,82%).

Evolutia indicelor a vitezei de rotatie a creantelor

158.91%

227.99%

73.76%100%

297.48%

0%

50%

100%

150%

200%

250%

300%

350%

2006 2007 2008 2009 2010

57

Raportul viteza de rotaţie a creanţelor/viteza de rotaţie a datoriilor este cu mult sub

pragul de echilibru.

Vitezei de rotaţie a capitalurilor proprii înregistrează creștere în anii 2007 și 2009,

iar în anul 2008, respectiv 2010 acesta scade (I07/06KCP=65,33%, respectiv

I09/08KCP=84,36%).

58

CAPITOLUL III

ANALIZA PERFORMANŢELOR FINANCIARE

În înţelesul accepţiunilor IAS/IFRS, prin performanţe financiare se înţeleg

veniturile, cheluielile şi rezultatele financiare (profit sau pierdere). Importanţa analizei

performanţelor financiare este dat de faptul că menţinerea în afaceri a societăţilor

comerciale este condiţionată de desfăşurarea de către acestea a unei activităţi

raţionale, eficiente, adică o activitate generatoare de profit (Bătrâncea: 2008, p. 188).

Sursa informaţională principală a analizei performanţelor financiare o reprezintă Contul

de Profit şi Pierdere însă o parte a notelor explicative vin să completeze informaţiile

privind performanţele entităţii. Este vorba în special de Nota 3 „Repartizarea

profilului”, Nota 4 „Analiza rezultatului de exploatare”, Nota 9 „Exemple de calcul şi

analiza principalilor indicatori economico-financiari”.

Analiza performanţelor financiare se poate grupa în două moduri diferite:

1. În funcţie de obiective urmărite, analiza performanţelor financiare se poate

referi la următoarele aspecte:

- analiza de ansamblu a performanţelor financiare;

- analiza ratelor de profitabilitate.

2. În funcţie de sursele de provenienţă ale informaţiilor privind performanţele

financiare avem:

- Analiza performanţelor financiare în contextul valorificării informaţiilor din

Contul de Profit şi Pierdere;

- Analiza performanţelor financiare în contextul valorificării informaţiilor altele

decât cele din Contul de Profit şi Pierdere. În acest caz este vorba despre informaţiile

ca: informaţii privind rezultatul exploatării, în cadrul cărora să se realizeze o clasificare

a cheltuielilor după funcţie, și informaţii privind reconcilierea între profitul contabil şi

cel fiscal impusă legal a se realiza de unităţile mari care aplică O.M.F.P. nr.3055/2009.

59

3.1. ANALIZA DE ANSAMBLU A PERFORMANŢELOR FINANCIARE

Analiza de ansamblu a performanţelor financiare vizează analiza performanţelor

generate pe nivele de activitate urmărind evoluţia şi mutaţiile structurale produse în

cadrul acestora. Contul de Profit şi Pierdere prezintă rezultatele activităţilor de

exploatare, financiare şi extraordinare pe o perioadă de timp determinată (durata

exerciţiului financiar). Această situaţie financiară furnizează informaţii utilizate atât

pentru evaluarea performanţelor anterioare, cât şi pentru estimarea viitoarelor rezultate

financiare ale întreprinderii.

3.1.1. Analiza pe nivele a performanţelor financiare

Conform Anexei 5 „Analiza pe nivele a performanţelor financiare” dar şi

utilizând informaţii din Anexa 6 „Analiza evoluţiei performanţelor financiare” avem

următoarele concluzii:

A. Nivelul de exploatare

În cadrul acestei analize a performanţelor financiare ale entităţii se pune în

evidenţă volumul activităţii principale ale acesteia, adică a activităţii de exploatare,

utilizând o serie de indicatori specifici.

Analizând evoluţia rezultatului exploatării în ceea ce priveşte activitatea de exploatare

se constată o extindere accentuată a volumului activităţii de la un an la altul. Pe total

rezultat al exerciţiului şi pe elemente componente factorii de influenţă se detaliază

astfel:

•Rezultatul brut al exploatării se concretizează în pierdere în primele doi ani al

perioadei de analiză, după care începând cu anul 2007 activitatea firmei se încheie în

fiecare an cu profit, care cea mai semnificativă valoare atinge în anul 2008 și 2009.

•Rezultatul exploatării ca și rezultatul brut ăn periaoada 2006-2007 înregistrează valori

negative, după care în anii 2008-2009 crește semnifivativ la valori pozitive destul de

60

mari. Din nefericire situației financiare apărute la firme mamă, în 2010 rezultatul

exploatării al firmei S.C. Quelle S.R.L. atinge din nou valoare negativă.

Cifra de afaceri netă prezintă o creştere de la un an la altul în toţi cei cinci ani analizaţi,

mai puțin în anul 2010, când fenomenul de creștere a cifrei de afaceri se întrerupe, și se

înregistrează o scădere de 16,37% față de anul precedent. Creșterea valorii cifrei de

afaceri în perioada 2006-2009 este datorită creşterii mai accentuate atât a producţiei

vândute cât şi a vânzărilor de mărfuri în această perioadă (I06/05CAN=912,33%,

I07/06CAN=181,25%, I08/07

CAN=155,08%). Descreșterea din anul 2010 este rezultatul

problemelor financiare apărute la firma mamă, Quelle GmbH.

Producţia exerciţiului înregistrează de asemenea o creştere pe aproape toată

perioada analizată. Se constată un ritm mai accentuat de creştere în 2007, 2008 și 2009

(I06/05QE=1.098,22%, I07/06

QE=213,19%, I08/07QE=260,74%). Factorul care influențează

favorabil această creștere este creșterea vânzăriilor pe perioada 2007-2009. Numai în

anul 2010 se înregistrează a scădere nu foarte mare de 6,17% față de anul 2009.

Analizând marja comercială a entităţii se constată o creştere semnificativă în

2007 și 2008, datorită extinderii masive a activităţii comerciale în anii respectivi

(I06/05MC=998,07%, respectiv I07/06

MC=207,61%). În anul 2009 se înregistrează din nou

creștere, nu așa de accentuată ca în anii anteriori, deoarece este numai de 37,83% față

de valoarea din anul 2008. Ca și în cazul producției în execuție, și în cazul marjei

comerciale în anul 2010 se înregistrează a descreștere de 10%.

Valoarea adăugată înregistrează o tendinţă crescătoare în primii trei ani supuşi

analizei şi una descrescătoare în ultimii doi ani. Valoarea maximă al acestei informații a

fost atinsă în anul 2008 (VA = 4.463.041 RON).

Evoluţia rezultatului brut din exploatare (EBITDA – Earning Before Interest, Taxes,

Depreciation, Amortization) şi a rezultatului din exploatare (REXP) la S.C. Quelle

S.R.L. se poate reprezenta grafic în felul următor:

61

Fig. 22. Evoluția rezultatelor din exploatare

Rezultatul din exploatare (şi evoluţia acestuia) diferă de rezultatul brut al

exploatării prin faptul că ţine cont de politica de amortizări şi provizioane promovată de

entitate, ca atare este un rezultat net de amortizări şi provizioane.

Se înregistrează o scădere a valorii rezultatului de exploatare în anii 2006, 2007 și

2010, deşi cifra de afaceri netă creşte de la an la an. Obeservăm o creştere a

cheltuielilor de exploatare de la un an la altul ca urmare a extinderii activităţii

comerciale, care atrage după el și creșterea cheltuielilor generale.

B. Nivelul financiar

Rezultatul financiar se concretizează în anul 2006 în pierdere, după care se

menține la valori pozitive, astfel înregistrând profit.

Pierderea din anul 2006 este datorată valorii ridicate a cheltuielilor financiare și

veniturile financiare foarte scăzute, astfel rezultatul financiar din acest an este o valoare

negativă.

Astfel în 2007 faţă de 2006 se constată o creștere a profitului de natură financiară în

comparație cu anul anterior când s-a înregistrat pierdere. Situaţia se datorează creșterii

a veniturilor financiare faţă de anul anterior dar şi de diminuarea cheltuielilor financiare

cu aproape faţă de anul 2006 (I 06/05

VF = 1.372,72%, I 06/05

CF =73,74 %).

Începând cu 2007 rezultatul financiar devine o valoare pozitivă, înregistrând profit,

rezulatat datorat faptului că împreună cu veniturile financiare cresc și cheltuielile

Evolutia rezultatelor din exploatera

-2,000,000

-1,000,000

0

1,000,000

2,000,000

3,000,000

4,000,000

5,000,000

6,000,000

7,000,000

2006 2007 2008 2009 2010

REXP

EBITDA

62

financiare, dar într-un ritm mai scăzut. Astfel rezultatul financiar tot în domeniul de

profit rămâne.

C. Nivelul extraordinar

Activitatea extraordinară nu este reprezentată la nivelul entităţii pe perioada

analizată.

D. Nivelul global

Rezultatul curent, care exprimă sintetic performanţele economice şi financiare a

entităţii, evoluează diferit de la un an la altul. Se concretizează în pierdere în primii doi

ani analizaţi, deşi cu o tendinţă de scădere în 2007 faţă de 2006. În ceea ce privește

restul perioadei analizate, rezultatul curent se concretizează în profit cu o tendință de

creștere în anul 2009 față de 2008 (I08/07RC = 103,08%), după care în 2010 valoarea

profitului scade semnificativ cu 79,76% față de anul anterior. Factorul cu influenţă cea

mai puternică este rezultatul exploatării, deoarece în ani în care rezultetul exploatării

înregistrează pierdere, și rezultatul curent este în pierdere, și invers. Când rezultatul

exploatării este în profit, rezultatul curent tot în profit este.

Rezultatul exerciţiului înainte de plata dobânzilor şi a impozitelor este concretizat în

profit de la încputul anului 2008, și în creştere până la anul 2010, când prezintă o

scădere a valorii sale ( I 08/07

EBIT = 103,80 % > I 09/08

EBIT = 20,24 % ).

Rezultatul brut al exercițiului îmbracă valori diferite pe parcursul perioadei analizate.

În 2006 și 2007 acesta se concretizează în pierdere, cu tendința de diminuare, după care

urmează în 2008 și 2009 valori pozitive, care semnifică pentru firma anlizată profit.

Valoarea maximă rezultatul brut al exercițiului atinge în anul 2008, după care în 2009

deja scade cu 10,89% față de anul 2008. În 2010 valoarea rezultatului brut al

exercițiului din nou se concretizează în pierdere.

Rezultatul net al exercițiului are o tendință de evoluție asemănătoare cu cea a

rezultatului brut al exercițiului. Începe în 2006 și 2007 cu pierdere, și continuă în

perioada 2008-2010 cu profit. Valoarea cea mai mare atinge în anul 2008, după care

valoarea rezultatului net al exercițiului scade nesemnificativ în anul 2009, și foarte

accentuat în anul 2010.

63

Evoluția rezultatului net al exercițiului este influențat de ritmul de creștere al

impozitului pe profit, care crește accentuat în 2008 și 2009 (I 07/06

RBE = 222,79 % < I 08/07

RBE = 238,47%).

Capacitatea de autofinanţare este de asemenea pozitivă şi în creştere în

perioada 2006-2009, după care în anul 2010 are loc o descreștere cu 15,51% față de

2009. Creșterea cea mai accentuată are loc în anul 2007 când valoarea capacității de

autofinanțare crește cu 909,07% față de anul 2006.

Evoluţia principalelor indicatori de performanţă a S.C. Quelle S.R.L. pe perioada

analizată, adică a indicatorului rezultatul din exploatare (nivelul de exploatare),

rezultatul financiar (nivelul financiar) şi rezultatul brut al exerciţiului (nivelul global)

analizate mai sus, se poate reprezenta grafic în modul următor:

Fig. 23. Evoluția rezultatului din exploatare, rezultatului financiar și a rezultatului brut al exercițiului

Evoluia RXP, RF, RBE

-2,000,000

-1,000,000

0

1,000,000

2,000,000

3,000,000

4,000,000

5,000,000

6,000,000

7,000,000

2006 2007 2008 2009 2010

Rezultatul exploat?rii (REXP)

Rezultatul financiar (RF)

Rezultatul brut al exerci?iului(RBE)

64

3.1.2. Analiza evoluţiei performanţelor financiare

În analiza Contului de Profit şi Pierdere pe orizontală se porneşte de la rezultatul

net al exerciţiului şi se explică variaţiile acestuia prin prisma categoriilor de venituri si

cheltuieli implicate în obţinerea sa, cu defalcarea acestora pe cele trei activităţi:

exploatare, financiară şi extraordinară şi în cadrul lor după natură, utilizând în acest

scop informaţiile cuprinse în Anexa 6 „Analiza evoluţiei performanţelor financiare”.

Rezultatul net al exerciţiului este reprezentat în toţi anii de profit cu un ritm de creştere

mai pronunţat în 2007. Modificarea profitului net trebuie explicată prin prisma

următorilor factori principali:

- rezultatul brut al exerciţiului

- impozit pe profit

Evoluţia rezultatului brut al exerciţiului

Rezultatul brut al exerciţiului se concretizează în pierdere în primii doi ani

analizaţi, dar cu o tendinţă de creştere, astfel în restul perioadei analizate evoluează

diferit de la un an la altul, la nivelul de profit. În 2008 şi 2009 atinge valorile cele mai

mari, după care în 2010 rezultatul brut scade semnificativ cu 79,76%.

Creşterea ce mai semnifivativă a rezultatului brut al exerciţiului se înregistrează

în anul 2008, când din pierdere valoarea acestui indicator se ridica la nivelul de profit

(RBE 2006 = -41.931 RON; RBE 2007 = 5.500.611 RON).

Evoluţia rezultatului brut al exerciţiului pe perioada analizată trebuie explicată prin

prisma evoluţiei veniturilor şi cheltuielilor entităţii, pe fiecare element de venituri şi

cheltuieli, clasificate după natură. Această evoluţie a rezultatului brut al exerciţiului se

poate prezenta garfic în felul următor:

65

Fig. 24. Evoluția rezultatului brut al exercițiului

În 2007 faţă de 2006

Pe total activitate creşterea rezultatului brut al exerciţiului este foarte

semnificativ, deoarece se vede şi din garficul de mai sus că pierderea firmei în anul

2007 scade brusc la o valoare mai mică (dar rămâne tot în pierdere). Acesta este

datorită creşterii semnificative a veniturilor totale (I06/05VT=919,21 %) faţă de cheltuielile

totale. Deşi şi cheltuielile totale cresc brusc în 2007 faţă de 2006, totuşi în 2007 venitul

total al entităţii este aproape egală cu totalul cheltuielilor, astfel cele două valori

aproape se egalează, fapt care totuşi influenţează pozitiv rezultatul brut al exerciţiului.

Pe cele duoă activităţi ale entităţii (deoarece firma nu are activităţi extraordinare),

factorii care au influenţat modificarea rezultatului brut al exerciţiului sunt:

scăderea importantă a pierderii ce s-a înregistrat la valoarea rezultatului din

exploatării (pierderea se diminuează cu 57,09% faţă de anul 2006), deoarece veniturile

din exploatare (VEXP) cresc într-un ritm mai accentuat faţă de cheltuielile din

exploatare (CEXP), astfel încât în 2007 VEXP rămâne numai cu puţin în urmă faţă de

CEXP;

creşterea rezultatului financiar, astfel încât în 2007 se înregistrează profit la

acest nivel. Creşterea rezultatului financiar este datorat creşterii mult mai accentuate a

veniturilor financiare faţă de cheltuielile financiare (I06/05VF = 1.372,72% > I06/05

CF =

73,74%).

Evolutia rezultatului brut al exercitiului

5.670.182

-1.566.989

-41.931 1.147.887

5.500.611

-2.000.000

-1.000.000

0

1.000.000

2.000.000

3.000.000

4.000.000

5.000.000

6.000.000

7.000.000

2006 2007 2008 2009 2010

66


Se constată o creştere foarte accentuată a rezultatului brut al exerciţiului, de la o

valoare negativă în 2007 la o valoare pozitivă în 2008. Profitul semnificativ se

datorează creşterii mai accentuate a veniturilor totale faţă de cheltuielile totale (I 07/06VT =

178,71% > I07/06CT = 157,41%).



creşterea rezultatului din exploatare constituie un factor cu influenţă pozitivă

foarte importantă asupra majorării rezultatului brut al exerciţiului. Atât cheltuielile cât

şi veniturile cresc în 2008 faţă de 2007, dar creşterea veniturilor este mai semnificativă,

aşa că se obţine profit (I07/06VEXP=181,54% > I07/06

CEXP=156,55%).

rezultatului financiar se concretizează în profit în 2008. Se înregistrează o

diminuare a veniturilor financiare cu 17,82% faţă de anul precedent, dar nu într-o

măsură atât de mare încât să influenţeze negativ rezultatul brut al exerciţiului (I07/06VF =

82,18%). La nivelul cheltuielilor financiare se constată a creştere semnificativă cu

160,49% faţă de anul 2006 (I07/06CF = 260,49%), totuşi la nivel de valori, valoarea

cheltuielilor financiare rămâne mai mică decât valoarea veniturilor financiare (VF>CF).


În anul 2008 se concretizează din nou profit a rezultatului brut al exerciţiului, cu

3,08% mai mult faţă de anul 2008. Creşterea este datorată faptului că valoarea

veniturilor total este mai mare decât valoarea cheltuielilor totale, degeaba se

înregistrează o creştere mai accentuată a cheltuielilor totale faţă de veniturile totale

(I08/07VT=159,17% < I08/07

CT=166,65%).



descreşterea rezultatului din exploatare cu 10,89% este rezultatul creşterii mai

lente a veniturilor din exploatare, decât a cheltuielilor de exploatare. După cum vedem

şi în Anexa 6 „Analiza evoluţiei perfomanţelor financiare”, aceste cheltuieli cresc într-

67

un ritm mai accentuat decât veniturile de exploatare (I08/07VEXP = 154,90% < I08/07

CT =

163,73%).

creşterea bruscă a rezultatului financiar faţă de anul 2008 are un efect pozitiv

asupra rezultatului brut al exerciţiului (I08/07RF = 1.713,45%). Acestă creştere a

rezultatului financiar este datorat creşterii mai accentuate a veniturilor financiare faţă

de cheltuielile financiare: I08/07VF = 480,69% > I08/07

CF = 377,32%.

În 2009 veniturile financiare au crescut cu 380,69% faţă de valoarea care a înregistrat

acest indicator în 2008 (I08/07VF = 480,69% >> I07/06

VF = 82,18%).


Rezultatul brut a exerciţiului înregistrează tot profit şi în anul 2010, dar cu o

valoare mult mai scăzută faţă de anul de comparaţie. Diminuarea profitului este 79,76%

faţă de anul 2009. Acesta este rezultatul direct al diminuării veniturilor totale cu

13,15%, iar a cheltuielilor totale cu 7,65% faţă de anul precedent, şi al evoluţiei mai

accentuate a cheltuielilor totale faţă de evoluţia veniturilor totale pe parcursul anului

2010.



rezultatul din exploatare se concretizează în pierdere, înregistrând a cădere

foarte importantă, datorită diminuării mai semnificative a veniturilor din exploatare faţă

de cheltuielile de exploatare (I09/08VEXP = 83,94% < I09/08

CEXP = 90,19%).

Valoarea pozitivă pe care o ia rezultatul financiar în anul 2010, influenţează

pozitiv valoarea rezultatului brut al exerciţiului. Comparativ cu rezltatul din exploatare

care se concretizează în pierdere, rezultatul financiar creşte cu 51,38% faţă de anul

anterior (I09/08RF = 151,38%). Acesta creştere a valorii este datorată creşterii atât a

veniturilor financiare, cât şi a cheltuielilor financiare. Trebuie să remarcăm, că

veniturile financiare au înregistrat o creştere mai mică cu 2,33% faţă de cheltuielile

financiare (I09/08VF =157,49% < I09/08

CF = 159,82%), totuşi valoarea veniturilor financiare

a rămas mai mare decât valoarea cheltuielilor financiare (VF>CF).

68

Evoluţia impozitului pe profit

Impozitul pe profit creşte de la un an la altul, într-un ritm mai accentuat în anul

2008 şi 2009, când întreprinderea înregistrează cele mai mari valori a rezultatului brut

al exerciţiului

(I 07/06

Ip = 222,79 % < I 08/07

Ip = 238,47 %). Situaţia este explicată prin prisma existenţei

unui ritm mai accentuat de creștere al masei impozabile, datorită unui nivel în creștere

al elementelor de cheltuieli și venituri incluse în baza de impozitare. Evoluţia

impozitului pe profit va constitui astfel un factor cu influenţă negativă asupra evoluţiei

rezultatului net al exerciţiului atât în anul 2008, cât şi în 2009.

Diminuarea a impozitului pe profit numai în anul 2010 observăm, când

rezultatul brut al exerciţiului scade mai accentuat cu 79,76%, spre deosebire de

impozitul pe profit, care ăn astfel de situaţii a scăzut într-un mod mult mai moderat, cu

numai 34,78% (I 09/08

Ip = 65,22 %, I 09/08

RBE = 20,24 %).

Evoluția ratelor impozitului pe profit este prezentat în graficul următor:

Fig. 25. Evoluția ratelor impozitului pe profit

Evolutia ratelor impozitului pe profit

-460.46%

58.28%18.09%7.82%0.00%

-500.00%

-400.00%

-300.00%

-200.00%

-100.00%

0.00%

100.00%

2006 2007 2008 2009 2010

69

3.1.3. Analiza structurii performanţelor financiare

Pentru o interpretare pertinentă a mutaţiilor produse în cadrul performanţelor

financiare furnizate prin situaţiile financiare se impune o analiză în dinamică a

structurii performanţelor financiare. În cadrul analizei structurii performanţelor

financiare sunt studiate mutaţiile structurale şi sunt interpretate efectele acestora.

Prin analiza structurii valorii posturilor din Contul de Profit şi Pierdere se pun

în evidenţă mutaţiile structurale privind performanţele financiare pe de-o parte, luând

ca bază de comparaţie rezultatul brut al exerciţiului ca indicator sintetic global ce

reflectă performanţa întregii activităţi, iar pe de altă parte nivelul veniturilor totale, ca

indicator sintetic ce exprimă volumul întregii activităţi.

Conform rezultatului analizei din Anexa 7. „Analiza structurii performanţelor

financiare”, avem următoarele concluzii:

Analiza ratelor generale ale rezultatelor

Activitatea de exploatare generează ponderea semnificativă în rezultatul

exerciţiului pe toată perioada analizată cu excepţia ultimului an, când rezultatul

financiar are o pondere mai mare.

Activitatea de exploatare tinde să câştige mai mult teren în ce priveşte capacitatea de a

genera profit brut, în detrimentul celorlalte activităţi cărora anul anterior li s-a acordat o

importanţă superioară. Aceasta deoarece se constată o pondere a rezultatului activităţii

de exploatare în total rezultat în creştere accentuată de la un an la altul (în 2006

reprezintă 84,71%, în 2008 99,14%, iar în anul 2009 85,70%). Excepția reprezintă anul

2010 când ponderea lui scade în structura rezultatului brut al exercițiului, deoarece

rezultatul din exploatare înregistrează pierdere.

În cea ce privește ponderea rezultatului net al exercițiului în rezultatul brut al

exercițiului, constatăm o scădere continuă a acesteia de la 92,18% în anul 2008, la

81,91% în anul 2009, iar în anul 2010 ajunge la 41,72%. Situația se datorează creșterii

profitului impozabil de la un an la alta prin existența unui ritm accentuat de cerștere al

cheltuielilor nedeductibile care depășește ritmul mult mai lent de creștere al veniturile

neimpozabile.

70

În anul 2010 rezultatul brut al exerciţiului se concretizează în profit, deşi la nivelul

activităţii de exploatare se realizează pierdere, deoarece ponderea rezultatului financiar

pozitiv, în anul respectiv este superioară.

Analiza ratelor de structură pe baza veniturilor totale

În ceea ce priveşte raportul structural efort/efect respectiv cheltuială/venit pe

total activitate şi pe nivele, putem deduce următoarele concluzii:

Raportul între eforturile generale ale entităţii (concretizate în cheltuieli totale) de a

rezulta în efecte generale (sub formă de venituri totale) se situează în jurul ponderii de

90%-100% aproape pe toată perioada analizată.

Excepția reprezintă anul 2006 (anul în care s-a înființat întreprinderea), când

cheltuieliile totale reprezentau o pondere de 155,12% din veniturile totale, deoarece

cheltuielile de exploatare au un nivel semnificativ de ridicat față de veniturile din

exploatare. În 2007 se constată tot o pondere ridicată a cheltuielilor totale în veniturile

totale (100,16%), datorată în primul rând creşterii accentuate cheltuielilor de

exploatare.

În anul 2008 ponderea cheltuieliile totale în veiturile totale au doar 88,22%. Această

pondere a cheltuielilor totale în veniturile totale este valoarea cea mai mică pe tot

parcursul periaodei analizate.

În ceea ce priveşte raportul structural efect/efect respectiv venit/venit pe total activitate

şi pe nivele, observăm că raportul între efectele generate de activitatea de exploatare

(sub formă de venituri din exploatare) şi efectele totale generate de întreaga activitate

(sub forma de venituri totale) se situează la un nivel substanţial, în jur de 98% pe toată

perioada analizată. Majoritatea veniturilor se obţine deci din activitatea de exploatare.

Gradul de participare a efectelor generate de activitatea financiară la obţinerea de

venituri totale este mic, și oscilează între valorile de 1,31% până la valoarea de 7,17%.

Ponderea cea mai mare a veniturilor financiare în totalul veniturilor este obținută în

anul 2010, când această pondere ajunge la 7,17%, datorită diminuării veniturilor din

exploatare.

Ponderiile cea mai mici a veniturilor financiare în totalul venurilor este obținut în anul

2006 și 2008, când acesta ajunge la 1,91%, respectiv 1,31% în structura veniturilor

totale.

71

Concluzii:

Privind structura performanţelor generale ale activităţii, în perioada 2006-2010

sintetizăm punctele forte şi punctele slabe în tabelul de mai jos:

Sinteza analizei structurii performanţelor financiare a societăţii S.C. QUELLE

S.R.L. pe perioada 2006-2010

Puncte forte (+) Puncte slabe (-)

Activitatea de exploatare generează

ponderea semnificativă în rezultatul

exerciţiului pe toată perioada analizată cu

excepţia ultimului an, când rezultatul

financiar are o pondere mai mare.

Activitatea financiară este destul de

restrânsă în anul 2006 şi 2008.

În majoritatea cazurilor activitatea de

exploatare furnizează peste 97 % din

veniturile totale.

Ponderea veniturilor financiare în

veniturile totale este mai mică (între

1,31% - 2006 şi 7,17% - 2010).

Nu există activitate extraordinară.

72

3.2. ANALIZA PERFORMANŢELOR FINANCIARE PE BAZA

RATELOR DE PROFITABILITATE

Performanţele unei entităţi pot fi reflectate prin metoda ratelor de profitabilitate,

care arată în mărime relativă contribuţia indicatorilor de rezultate la exprimarea

performanţelor financiare ale entităţii. Modalitatea cea mai relevantă de exprimare a

acestor tipuri de performanţe constă în compararea efectelor de natura profitului

(rezultatelor) cu eforturile financiare ocazionate de obţinerea acestuia., măsurarea

sintetică a eficienţei activităţii.

Analiza ratelor de profitabilitate poate fi pusă în evidenţă prin următoarele categorii de

rate:

- rate ale profitabilităţii comerciale;

- rate de rentabilitate;

- rate bursiere.

În acest scop se calculează ratele de profitabilitate comerciale și ratele de rentabilitate

(economică și financiară), așa cum rezultă acestea din Anexa 8 „Analiza

performanțelor financiare pe baza ratelor de profitabilitate”. Calcularea ratelor

bursiere pentru firma din analiza noastră nu este necesară, deoarece firma S.C. Quelle

S.R.L. nu este cotat pe bursă.

A. Analiza ratelor profitabilității comerciale

Din analiza ratei marjei brute a profitului se poate constata că aceasta crește de

la anul 2006 până la anul 2008, cea ce reflectă o creștere a gradului de profitabilitate

comercială. Astfel această rată în anul 2006 pornește de la valoarea de -56,34% și

atinge valoarea s-a maximă în anul 2008 (RMRBE = 11,96%). După 2008 începe să scadă,

astfel în anul 2010 ajunge la valoarea de 1,92%.

73

În cea ce privește rata marjei nete a profitului, urmărește evoluția rate marjei brute a

profitului, numai cș în perioada în care scade, diminuarea este puțin mai accentuată,

astfel în anul 2010 această rată ajunge la valoarea aproape nulă (RMRNE = 0,80%).

Evoluția marjei brută din vânzări și a ratei marjei comerciale reflectă o creștere a

profitabilității comerciale. Rata marjei brută din vânzări valoarea cea mai mică

înregistrează în anul 2006 (RMBV = 28,40%), după care crește la valoarea de 44,45% și

se menține stabilă la acest nivel până la sfârșitul perioadei analizate.

Cea mai stabilă rată în analiza profitabilității comerciale reprezintă rata marjei

comerciale, care pornind de la valoarea de 42,55% în anul 2006 crește la o valoare de

54,11% în anul 2010 și 2008, și se menține în jurul acestei valori.

B. Analiza ratelor de rentabilitate

În calculul ratelor de rentabilitate trebuie să se pornească de la motivația pe care

investitorul a avut-o în momentul plasării capitalului și anume aceea de a recupera

după o anumită perioadă de timp acest capital împreună cu un surplus care să-i justifice

decizia de investire.

Ratele de rentabilitate pun în evidenţă eficienţa cu care sunt utilizate investiţiile

efectuate în cadrul activităţii entităţii, reflectată în mod diferenţiat astfel:

pe de-o parte, sub forma eficienţei investiţiei efectuate de acţionarii şi creditorii

pe termen lung, reprezentate de capitalurile proprii şi/sau capitalul angajat, caz

în care vorbim despre rentabilitate financiară.

pe de altă parte, sub forma eficienţei investiţiei reprezentate de resursele

controlate de entitate, caz în care vorbim despre rentabilitate economică.

(M. Achim – „Analiză economico-financiară”)

Analiza rentabilității financiare

Rentabilitatea financiară reflectă gradul de remunerare a capitalului investit într-

o entitate de către investitori. Ratele de rentabilitate financiară se reprezintă sub

următoarele forme (M. Achim – „Analiză economico-financiară”):

- rata rentabilităţii capitalului propriu;

74

- rata rentabilităţii capitalului angajat.

Evoluţia ratei rentabilităţii capitalului propriu (ROE) împreună cu evoluția ratei

rentabilităţii capitalului angajat (RCPM), se poate reprezentate cel mai explicativ în

gaficul următor:

Fig. 26. Evoluția ratelor ale rentabilității financiare

Privind evoluția ratei rentabilității financiare, de rată a capitalurilor proprii

(ROE), se observă tendința de creștere acestei rate, urmat de o diminuare treptată al

valorii începând cu anul 2009. Situaţia în care crește valoarea acestei rate, reflectă o

creștere a eficienţei utilizării capitalurilor, de la un an la altul.

Privită prin prisma modelului multiplicativ al ROE evoluţia favorabilă a ratei

rentabilităţii financiare sub forma ROE este cauzată de tendința favorabilă de creștere a

marjei profitului net pe perioada analizată, factor cu o influență favorabilă asupra ratei

rentabilității financiare, respectiv de tot de o evoluție favorabilă al vitezei de rotație a

activelor totale.Gradul de finanţare a activelor entităţii din surse proprii (levierul

financiar) crește accentuat de la un an al altul. Deoarece levierul financiar reflectă

gradul în care activele totale sunt finanțate din surse proprii, valoarea cât mai ridicată al

acestei indicator reprezintă independența financiară și puterea proprie de a autofinanța

al înterprinderii.

Evolutia unor rate ale rentabilitatii financiare

229.31%

58.17% 23.64%

250.34%

-77.37%

-11.60% 20.22%

82.86%

2.85%

-286.30%-400.00%

-300.00%

-200.00%

-100.00%

0.00%

100.00%

200.00%

300.00%

2006 2007 2008 2009 2010

ROE RCPM

75

Rata rentabilităţii capitalului angajat (RCPM) reprezintă profitul pe care îl obţine

entitatea din capitalul investit în afacere. RCPM crește într-un ritm foarte accentuat până

la anul 2008. În primii trei ani din perioada analizei aceatsă rată a renatbbilității crește

de la valaorea de -286,30% (2006) până la valoarea de +82,86% (2008).

După acest an începe a diminuare lentă până ce în anul 2010 ajunge la o valoare de

20,22%.

Analiza rentabilității economice

Ratele rentabilităţii economice exprimă eficienţa utilizării resurselor controlate

de entitate în generarea de rezultate. Se pot determina în forme variate astfel:

rata rentabilităţii activelor;

rata rentabilităţii economice;

rata profitabilităţii activelor;

rata rentabilităţii cheltuielilor.

În cea ce privește rata rentabilitățiilor economice, cele trei rate prezintă în

general aceași traseu de evoluție. Fiecare îmbracă o valoare negativă în anul 2006,

după care în mod foarte rapid cresc la o valoare foarte mare (în jur de 34%, cu excepția

rate rentabilității cheltuielilor care crește până la 12,31% în 2008). Evoluția acestor rate

se termină cu o descreștere mai lentă până la anul 2010.

În cea ce privește evoluția ratelor rentabilității economice, acestea pot fi reprezentate

împreună în graficul următor:

76

Fig. 27. Evoluția ratelor rentabilității economice

După cum și din garficul de mai sus se vede, până în anul 2008 fiecare rată

întegistrează o creștere destul de semnificativă, iar dintr-o astfel de creștere a ratelor de

rentabilitate economică, putem deduce existența unor management eficient al resurselor

controlate de entitate cu efect asupra creșterii viitoare de valoare a entității.

Pe fondul creşterii profiturilor societăţii de la un an la altul, scăderea ratelor de

rentabilitate economică în a doua jumătate al perioadei analizate, este explicată prin

creşterea mult mai accentuată a eforturilor entităţii sub forma activelor comparativ cu

ritmul de creştere al beneficiilor pe care acestea le aduc.

În ceea ce priveşte modul de utilizare a resurselor entităţii, care este reflectat de

rata rentabilităţii cheltuielilor, se constată atât o creștere, cât și o scădere (în a doua

jumătate al perioadei analizate) mult mai moderată, față de celelalte rate al rentabilității

economice. Cauza o reprezintă evoluția generală al rezultatului net al exerciţiului (care

crește până la anul 2008, după care începe să scadă) şi creşterea generală a cheltuielilor

totale ale entităţii.

În concluzie putem deduce din analiza ratelor de rentabilitate de mai sus că

starea de rentabilitate economică şi financiară se înbunătățește până în anul 2008, ceea

ce reflectă o creștere a efectelor (sub diverse forme) concomitent cu o creştere a

eforturilor pe care le angajează societatea. Cea mai semnificativă îmbunătăţire a stării

de rentabilitate se observă în anul 2008, datorată creşterii semnificative al efectelor

(rezultatelor).

Evolutia ratelor rentabilitatii economice

-150.00%

-100.00%

-50.00%

0.00%

50.00%

100.00%

150.00%

2006 2007 2008 2009 2010

ROA RRE BEP RRC

77

CAPITOLUL IV

ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT

Există o convergenţă a părerilor celor care studiază economia şi, mai ales, a

celor care activează în acest domeniu, potrivit căreia riscul în afaceri este ceva normal.

Este o componentă firească şi de neînlăturat din lumea afacerilor. Dispariţia lui creează

derută, ineficienţă şi generează comportamente nefireşti ale întreprinderilor, cum s-a

constat în sistemele totalitare. Atunci, riscul s-a diminuat, adesea chiar a dispărut,

fiindcă economia a fost condusă prin pârghii de comandă de sorginte administrativă.

(Ștefăniță Șușu: „Riscul – componentă firească în lumea afacerilor”)

Riscul de faliment poate fi definit ca fiind posibilitatea de apariţie a incapacităţii de

onorare a obligaţiilor firmei existente conform contractelor deja încheiate, situaţie care

ar fi susceptibilă să afecteze în mare măsură continuitatea firmei.

Analiza riscului de faliment al entităţilor prezintă o importanţă deosebită pentru

o serie largă de parteneri de afaceri printre care amintim:

- băncile, care sunt preocupate de calitatea portofoliilor de credit ce le formează;

- acţionarii, care sunt interesaţi să-şi protejeze capitalul investit şi de obţinerea de

dividende;

- investitorii, care doresc să cunoască starea entităţii înainte de a-ş investi capitalul

deţinut;

- creditorii, interesaţi să-şi recupereze capitalul acordat sub formă de împrumut;

- partenerii de afaceri (clienţii, furnizorii), care doresc să încheie relaţii cu companii

sigure care să-şi poată îndeplini obligaţiile contractuale.

Există mai multe metode de evaluare a riscului de faliment, fiecare dintre

acestea relevând aspecte distincte. În lucrarea de faţă am analizat riscul de faliment al

S.C. Quelle S.R.L. cu ajutorul a două metode statistice: modelul Altman şi modelul

Canon-Holder. Acestea se bazează pe metoda scorurilor, adică pe un şir de indicatori

determinaţi statistic, care ponderaţi cu anumiţi coeficienţi în cadrul unui model

matematic, pot determina cu o anumită probabilitate starea de sănătate viitoare a

entităţii.

78

Modelul Altman

Cu ajutorul modelului „Z” de predicţie a falimentului entităţilor (apărut în

S.U.A.), Altman a reuşit să prevadă aproximativ 75 % din falimentele unor firme cu

aproximativ doi ani înainte de producerea acestora.

Se poate constata că potrivit modelului Altman firma este solvabilă pe toată perioada

analizată, scorul Z fiind mai mare de 3 (Z>3). Situația critică numai la sfârșitul anului

2006,când scorul Z avea o valoare negativă.

Oricum entitatea nu apare ca fiind total lipsită de dificultăţi financiare dată fiind

valoarea lui Z apropiată de limita de „3” care realizează diferenţierea între cele două

stări

Modelul Canon-Holder

Modelul aparţine analiştilor francezi J. Canon şi M. Holder şi a reuşit să prevadă

falimentul a peste 50 % din firme în anii 70’. Ratele financiare care stau la baza

modelului sunt de tipul „lichiditate-exigibilitate”.

Potrivit modelului Canon-Holder starea financiară a entităţii de-a lungul celor cinci ani

este solvabilă, și după scorul înregistrat de firma S.C. Quelle S.R.L. rezultă că

probabilitatea falimentului este mai mic de 10%, deoarece valorile lui Z sunt cu mult

peste limita de demarcație a intervalului de siguranță financiară.

Analiza riscului de faliment 2006 2007 2008 2009 2010Scorul Z-Canon Holder 38.22 11.41 52.26 56.30 48.34

Ca și concluzie putem afirma pe baza analizei efectuate din punctul de vedere a riscului

de faliment că situaţia financiară a entităţii apare ca fiind una favorabilă, fără dificultăţi

financiare.

79

CONCLUZII GENERALE SI RECOMANDĂRI

Pe baza unei analize financiare a întreprinderii S.C. QUELLE S.R.L. în care ne-

am concentrat asupra poziţiei financiare, performanţelor financiare precum şi asupra

riscului de faliment al entităţii (utilizând datele din situaţiile financiare puse la

dispoziţie de către conducerea întreprinderii), vom enumera în acest capitol câteva

concluzii şi propuneri pentru sporirea eficienţei întregii activităţi.

După analiza efectuată pe parcursul acestei lucrări, putem trage concluzia că

entitatea analizată în general înregistrează performanțe generale bune pe parcursul

întregii activități. Situația financiară al întreprinderii este una favorabilă, fără mari

dificultăți financiare. Indicatorii de solvabilitate și de lichiditate înregistrează valori

foarte bune, și cu tendința de creștere, care înseamnă o mai bună stabilitate a

întreprinderii. Acest fapt, băncile vor aprecia favorabil, societatea având capacitatea de

a rambursa eventualele credite la termen.

Ca și puncte slabe, putem constata că cheltuielile totale al firmei sunt destul de mari,

mai degrabă cu o tendință puternică de creștere. Degeaba au prezentat a mică

diminuare cheltuielilor totale în anul 2010, până în anul 2009 cheltuielile totale au

crescut cu mai mult de 50% de la un an la altul.

Un alt punct slab al întreprinderii analizate putem menționa scăderea ratelor de

rentabilitate, după o frumoasă creștere până în anul 2008, cea ce ar putea fi nefavorabil

din punctul de vedere al investitorilor externi.

Din analiza riscului de faliment potrivit modelului Altman, se constată că

situația financiară a entității nu prezintă probleme. Firma se prezintă stabil din punct de

vedere financiar. Din analiza riscului de faliment potrivit modelului Canon-Holder

rezultă că probabilitatea falimentului este mai mic de 10%, deoarece valorile lui Z sunt

cu mult peste limita de demarcație a intervalului de siguranță financiară.

În ambele cazuri valoarea scorurilor ne arată că întreprinderea este „sănătoasă”.

80

În ceea ce priveşte priorităţile al firmei S.C. QUELLE S.R.L. pe anii următori, trebuie

să aibă în vedere limitarea efectelor crizei şi menţinerea poziţiei de lider, care va fi un

proces destul de dificil.

Menţinerea poziţiei de lider şi îmbunătăţirea situaţiei financiare presupune fructificarea

punctelor tari, valorificarea oportunităţilor şi îmbunătăţirea situaţiei în ceea ce priveşte

punctele slabe.

În acest sens se recomandă în primul rând o gestionare mai bună a activelor circulante.

La nivel managerial trebuie monitorizat foarte atent acest aspect, intervenindu-se

oportun cu decizii privind diminuarea perioadei de credit comercial (reducerea timpilor

de încasare) atunci când se previzionează goluri de trezorerie, în scopul de a fluidiza

ritmul afacerii, a îmbunătăţii gradul de lichiditate financiară.

Se mai recomandă o politică de gestionare a resurselor controlate de entitate mai

eficientă pentru a ameliora starea de rentabilitate economică şi financiară, care se

înrăutăţeşte în ultimii ani al perioadei analizate.

Se recomandă deasemenea limitarea efectelor crizei prin restrângerea activităţii,

până se înregistrează din nou profit: reducerea stocurilor (coordonarea activităţii în aşa

fel ca să crească vânzările) şi formarea personalului pentru creşterea profesionalismului

şi a competivităţii.

Societatea trebuie să fie pregătită pentru o perioadă deosebit de dificilă în care

nu se întrevede încă o ameliorare a efectelor crizei, dar gata să reia activitatea în forţă

în momentul în care pieţele se vor redresa. Sunt esenţiale: o atitudine de permanentă

adaptabilitate şi reactivitate, dar în egală măsură creativitate şi inovaţie.

81

BIBLIOGRAFIE

1. Achim M. V. (2010), Analiză economico – financiară, Editura Risoprint, Cluj-

Napoca

2. Borlea Sorin (2009), Rolul analizei economico-financiare in auditarea institutiilor

financiar bancare din Romania, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

3. Bătrâncea I. (2007) Analiza financiară a entităţii economice, Ed. Risoprint, Cluj-

Napoca

4. Gaviletea Marius(2004), Societatile captive de asigurari,Editura Dacia,Cluj-Napoca

5. Gaviletea Marius(2004), Riscul sistematic financiar.

6. Matiş D. (2005), Bazele contabilităţii, Editura Alma Mater, Cluj – Napoca

7. Matiş D. & Pop A. (2007), Contabilitate financiară, Editura Alma Mater, Cluj –

Napoca

8. Lect. univ. dr. Merce Eugen, Analiza fluxurilor de trezorerie (Articol de pe

internet)

9. Petrescu, Silvia (2006), Analiza economico-financiară II, Iași

10. Rüdiger Dingemann & Renate Lüdde, Die Quelle-Story: Ein deutsches

Unternehmen im Spiegel der Zeit. Von 1927 bis heute

11. Asis. Univ. Drd. Ștefăniță Șușu, Riscul – componentă firească în lumea afacerilor

12. Codul fiscal adoptat Legea nr. 571/22.12.2003 privind Codul fiscal, publicată în

Monitorul Oficial nr. 927/2003, cu modificările şi completările ulterioare

13. Legea nr. 82/1991, Legea contabilităţii, republicată în 2008 în Monitorul Oficial,

Partea I, nr. 454/18.06.2008, Art 29, pct 1

14. O.M.F.P. nr. 3055/2009 publicat în Monitorul Oficial nr. 766/10.11.2009 modificat

prin Ordinul nr. 2869 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului

finanţelor publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conform cu

directivele europene

15. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară 2007, Cadrul general pentru

întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare elaborat de IASB

82

Date post:	09-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	mircea-vercetti
View:	305 times
Download:	1 times

Analiza Starii Financiare a QUELLE

Documents