Academia de Studii EconomiceFacultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului

Filiere agroalimentare

Profesor coordonator: Masteranzi:Prof. univ. dr. Ion Raluca Mihălcioiu Larisa

Sponte MariaStoian RoxanaTobă RoxanaVăsuian Denisa

Bucureşti, 2011

Academia de Studii EconomiceFacultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului

Filiera cărnii de porc

Profesor coordonator: Masteranzi:Prof. univ. dr. Ion Raluca Mihălcioiu Larisa

Sponte Maria Stoian RoxanaTobă RoxanaVăsuian Denisa

Bucureşti, 2011

2

Cuprins

Introducere ........................................................................................................................ 4Capitolul I – Etapele filierei ............................................................................................. 5

1.1Etapa de pre-producţie ................................................................................... 71.1.1. Importanţa ramurii ........................................................................ 71.1.2. Plitici de susţinere ......................................................................... 141.1.3. Instituţii importante ......................................................................1.1.4. Mediul înconjurător ......................................................................1.1.5. Materialul biologic ........................................................................

212223

1.2. Etapa de producţie ......................................................................................... 261.2.1. Sisteme de crestere a animalelor …………………………………. 261.2.2. Alimentatia animalelor …………………………………………... 301.2.3. Reproductia si ameliorare ………………………………………... 341.2.4. Costuri de productie ……………………………………………… 391.2.5. Sacrificarea animalelor …………………………………………...1.2.6. Randamente..................................................................................... .1.2.7 Productii totale..................................................................................

44

1.3. Etapa de prelucrare ........................................................................................1.3.1. Transport, sortare, conditionare, depozitare si tratamente primare. 471.3.2. Prelucrarea si ce produse rezulta ………………………………… 631.3.3. Agentii economici si capacitatea de productie …………………… 65

1.4. Etapa de distribuţie......................................................................................... 671.4.1. Comertul intern .............................................................................. 681.4.2. Consumul de carne de porc ............................................................ 681.4.3. Preturile ......................................................................................... 741.4.4. Comertul exterior........................................................................... 761.4.5. Costuri ............................................................................................ 79

Capitolul II – Analiza SWOT ........................................................................................... 82Concluzii Bibliografie Anexe

3

Introducere

În ţara noastră creşterea suinelor este o tradiţie, românii fiind mari

consumatori de carne de porc. Creşterea suinelor este o afacere rentabilă în momentul

în care este făcută corespunzător, porcul furnizează 47-48% din totalul producţiei de

carne.

Ca importanţă zootehnică, porcul se situează pe locul 2 după taurine. Pe lângă

carnea de porc, se obţin şi alte produse care sunt foarte valoroase cum ar fi grăsimea,

piele, părul, gunoiul de grajd.

Pe piaţă este o cerere din ce în ce mai mare de proteină de origine animală şi

implicit de carne de porc. Din aceasta cauză a trebuit să se realizeze o creştere a

efectivelor de animale, diversificând în acelaşi timp rasele de porci.

În ultimii ani, consumatorii au optat pentru o carne de porc din ce în ce mai

slabă (fără grăsime). Pentru a satisface cererea consumatorilor, rasele de porcii au

trebuit sa fie perfecţionate, implicit cu aceasta a trebuit să se perfecţioneze şi

tehnologia de creştere sau produc ie.ț

Datorită însuşirilor sale, această specie prezintă foarte multe avantaje, atât

economice cât şi sociale:

- se adaptează foarte bine la toate condiţiile de mediu, nefiind pretenţioase nici la

hrană nici la climă. Din această cauză porcii pot fi crescuţi în toate zonele ţării;

- suinele fiind o specie omnivoră, ele valorifică foarte bine o gamă mare de furaje

(cereale, leguminoase, bostănoase, rădăcinoase, resturi din industria alimentară), toate

acestea fiind valorificate cu maximul de eficienţă economică;

- suinele au o precocitate ridicată, atât la producţia de carne cât şi la reproducţie;

- prolificitatea este deosebită la această specie (8-12 produşi, chiar şi mai mult la

rasele specializate);

- gestaţia are o durată foarte mică, 114-115 zile;

- suinele au o fecunditate ridicată, diferenţele făcându-se doar în sistemul de

exploatare;

- suinele valorifică hrana mai economic decât alte specii, au un randament la

sacrificare ridicat, între 72-82%, valoarea energetică a cărnii este foarte ridicată;

- din carcasa unui porc se folosesc atât produsele secundare, cât şi subprodusele.

Studierea filierelor agroalimentare prezintă un interes deosebit, datorită

preocupărilor oamenilor de a cunoaşte ce se întâmplă cu produsele obţinute de

4

fermieri şi cum ajung la consumator, cine sunt intermediarii şi ce rol au, ce

transformări suferă produsele.

Produsul principal care se obţine de la porcine este carnea, iar produsele

secundare sunt piei, oase, copite, păr, gunoi, etc.Prin conţinutul său superior de

proteine şi grăsimi, valoarea sa energetică este superioară celorlalte specii: 2700 Kcal.

– la carnea de porc; 1600 Kcal. – la carnea de taurine; 1400 Kcal. – la carnea de

ovine; 1050 Kcal. – la carnea de pasăre.

Pe plan mondial, consumul de carne de porc ocupă un loc important în

alimentaţia populaţiei, deşi numărul de suine a scăzut în majoritatea ţărilor Uniunii

Europene, cu excepţia ţărilor Grecia, Italia, Lituania, Olanda care au înregistrat o

uşoară creştere în anul 2010 faţă de anul 2007.

Din punct de vedere social, creşterea porcinelor este o activitate tradiţională

care contribuie la dezvoltarea întregului sector agricol.Nu trebuie uitat faptul că

agricultura este o ramură vitală pentru dezvoltarea economică, de evoluţia acesteia

depinzând dezvoltarea industriei şi ridicarea nivelului de trai al populaţiei.

Capitolul I - Etapele filierei

5

Sectorul agroalimentar al unei ţări se formează în procesul de organizare a

filierelor de produs, în strânsă legătură cu schimbările care au loc în cerinţele

consumatorilor şi evoluţiile pieţei.

În statele membre ale Uniunii Europene, organizarea filierelor pe produs sau

grupe de produse respectă reglementările comunitare privind Organizările Comune de

Piaţă, dar se aplică şi reglementări naţionale şi locale specifice.1

Studierea filierelor agroalimentare prezintă un interes deosebit, datorită

preocupărilor oamenilor de a cunoaşte ce se întâmplă cu produsele obţinute de

fermieri şi cum ajung la consumator, cine sunt intermediarii şi ce rol au, ce

transformări suferă produsele. Aceste preocupări se referă la competiţie, performanţă

şi utilizarea cât mai eficientă a resurselor.

Începând cu anul 1984, noţiunea de filieră agroalimentară se regăseşte în toate

documentele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie - FAO.

În anul 1986, Malassis defineşte filiera ca fiind itinerariul parcurs de un produs

(sau un grup de produse) în interiorul sistemului agroalimentar. Ea presupune

ansamblul agenţilor (întreprinderi şi administraţii) şi operaţiilor (producţie, repartiţie

şi finanţare) care concură la formarea şi la transferul produselor până în stadiul final

de utilizare, şi mecanismele de ajustare a fluxurilor factorilor şi produselor de-a lungul

filierei şi în stadiul final.2

Filiera se defineşte în raport cu piaţa de consum şi cu ansamblul canalelor de

distribuţie şi aprovizionare utilizate de toţi producătorii care intervin pe piaţă.

Obiectivele principale ale filierei sunt:3

– asigurarea securităţii alimentelor;

– utilizarea raţională a resurselor agricole;

– creşterea productivităţii muncii;

– creşterea valorii adăugate;

– reducerea costurilor pe unitatea de produs şi a altor costuri la nivel de fermă;

– creşterea profitului şi a rentabilităţii;

– creşterea calităţii producţiei şi a produselor;

1 Manole Victor, Boboc Dan (2005), Filiere agroalimentare, Editura Ase, Bucureşti, pg. 392 Malassis, L, Ghersi, G. (1992), Collectif, Initiation a l'economie agro-alimentaire, Haitier, Paris3 Adrian Turek (2009), Competitivitatea pe filiera produselor agroalimentare, Editura Ars Academica, Bucureşti, pg. 18

6

– promovarea realizărilor ştiinţei şi tehnologiilor moderne, mici consumatoare de

energie şi curate în vederea asigurării sănătăţii oamenilor şi animalelor şi a protecţiei

mediului.

Etapele unei filiere sunt:

Fig. 1. Etapele filierei cărnii de porc

Filiera cărnii ilustrată în fig. 2 abordează diferit cele două subsisteme ale

sistemului agroalimentar: subsistemul tradiţional sau artizanal, care grupează

exploataţiile şi fermele familiale şi subsistemul modern, care grupează fermele

comerciale şi întreprinderile industriale de prelucrare a produselor agricole,

cooperativele şi formele moderne de distribuţie a produselor.

Sistem tradiţional Sistem modern

Fig. 2. Schema filierei cărnii de porc (sursa: Marian Constantin, Marketingul producţiei agroalimentare, Editura Agrotehnica, pg.34)

Preproducţie Producţie Prelucrare Distribuţie

7

Producători

Vânzători

Comisionari

Abatoare

Detailişti

Consumatori

Producători

Colectori

Cooperative Abatoare industriale

Angrosişti

Mari suprafeţe de vânzători şi colectivităţi

Grup de producători

1.1. Etapa de pre-producţie1.1.1. Importanţa ramurii

Agricultura, constituie ramura vitală pentru dezvoltarea economică, care se

poate exprima şi prin participarea acesteia la realizarea Produsului Intern Brut şi de

asemenea de evoluţia acesteia depinde însăşi dezvoltarea industriei şi ridicarea

nivelului de trai al populaţiei.

Aceasta a fost şi rămâne principala sursă de alimente pentru o populaţie în

continuă creştere, mai ales în condiţiile “exploziei demografice” din ţările sărace.

Creşterea animalelor este o activitate de primă însemnătate în asigurarea

produselor agroalimentare necesare pentru hrana populaţiei, pentru industria

alimentară prelucrătoare şi pentru participarea la schimburile comerciale interne şi

externe.

Între ramurile zootehnice, creşterea porcinelor ocupă locul al doilea după

specia bovine. Produsul principal care se obţine de la porcine este carnea, mult

solicitată şi apreciată de consumatori, datorită valorii ei hrănitoare, suculenţei şi

frăgezimii, uşurinţei cu care se prepară într-un bogat sortiment de preparate culinare,

posibilităţii de conservare sub diferite forme şi pe timp îndelungat etc. De la porcine

se mai obţine şi grăsimea animală, precum şi o serie de produse secundare, cum ar fi:

piei, oase, copite, păr, gunoi etc. Nu trebuie subapreciată nici valoarea bălegarului de

porc ca îngrăşământ organic şi mai ales faptul că cca. 10% din cheltuielile făcute cu

hrănirea porcilor se recuperează prin valoarea bălegarului produs.4

Din punct de vedere social, creşterea porcinelor este o activitate tradiţională

care contribuie la dezvoltarea întregului sector agricol.

Porcul este un mamifer ce face parte din familia Suinelor. Rasele actuale de

porci provin din mistreţul asiatic şi din mistreţul european. Din domesticirea

mistreţului au rezultat rasele de porci primitive (Mangalita, Stocli, Bazna), astăzi pe

cale de dispariţie, iar din acestea, prin încrucişări nedirijate cu unele rase importante s-

au format rasele Negru de Shei şi Alb de Banat. Din rasele importante fac parte

Marele Alb, Landrace, Duroc, Hampshire, Yorkshire.5

Prin conţinutul său superior de proteine şi grăsimi, valoarea sa energetică

(exprimată în Kcal./kg) este superioară celorlalte specii: 2700 Kcal. – la carnea de

4 Bogdan Câmpeanu (2011), Importanţa creşterii suinelor, www.rodulpamantului.ro5 Nicolae Zeneci (2011), Creşterea porcinelor în fermele mici, Editura Cartea de buzunar, pg. 51

8

porc; 1600 Kcal. – la carnea de taurine; 1400 Kcal. – la carnea de ovine; 1050 Kcal. –

la carnea de pasăre; 750 Kcal. – la un ou de 50 grame etc.6

Carnea de porc în stare naturală este săracă în clorură de sodiu şi are un

conţinut bogat de proteine ( 20%). Carnea conţine o cantitate mică de glucide,

îndeosebi cea a animalelor tinere, este bogată în substanţe extractive (purine, creatină,

creatinină), substanţe minerale (fosfor şi fier). Viscerele (ficatul, rinichii, inima)

conţin cantităţi sporite de fier, în ele se găsesc cupru şi cobalt. Celelalte substanţe

minerale (calciu, sodiu, clor, sulf, magneziu) se găsesc în carne în cantităţi mici.

Carnea este bogată în vitamine hidrosolubile, complexul B. Dintre vitaminele

liposolubile întâlnim vitamina A şi vitamina D, ca şi vitamina K, toate acestea se

găsesc în cantităţi foarte mari în ficat, plămâni şi rinichi.

Proteinele furnizate de carnea de porc de calitate au o valoare biologică

ridicată, conţinând toţi aminoacizii esenţiali într-o proporţie optimă. O carne foarte

grasă va avea mai puţine proteine decât o carne extrem de slabă. În afară de proteinele

de clasa întâi, în came mai avem şi proteine specifice ţesuturilor conjunctive, dintre

care singura digerabilă de către om (după o fierbere prelungită) este colagenul.

Aceasta este o proteină de clasa a treia, cu valoare biologică redusă. Colagenul se

găseşte în cantitate mare în carnea animalelor tinere.

Lipidele din carnea de porc (reprezentând în medie circa 7,5 g/100 g carne),

sunt o sursă importantă de acid linoleic conjugat, care în lumina celor mai recente

studii poate furniza protecţie împotriva unor forme de cancer, precum şi a unor

afecţiuni cardiace datorită proprietăţilor sale antioxidante.

Glucidele constituie componenta minoră a cărnii deoarece proporţia iniţiala a

lor (în momentul tăierii animalului) este în mod obişnuit sub 1%.

Tabel nr.1.1.1: Valori nutritive la 100 grame de carne de porc

Valori nutritive 100 de grameEnergie 1,013 kJ (242 kcal)Grăsimi 13.92 g

Grăsimi saturate 5.230 g

Grăsimi monosaturate 6.190 gGrăsimi polisaturate 1.200 gProteine 27.32 gAcid aspartic 2.512 gAcidul glutamic 4.215 gApă 57.87 g

6 Idem, pg. 21

9

Vitamina A 2 μg (0%)Vitamina B6 0.464 mg (36%)Vitamina B12 0.70 μg (29%)Vitamina C 0.6 mg (1%)Calciu 19 mg (2%)Fier 0.87 mg (7%)Magneziu 28 mg (8%)Fosfor 246 mg (35%)Potasiu 423 mg (9%)Sodiu 62 mg (3%)Zinc 2.39 mg (24%)

Sursa:http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/carnea-de-porc-beneficii-si-riscuri_5854

Pentru performanţă şi competitivitate, în agricultura românească este nevoie

de exploataţii agricole adecvate, cu dimensiuni economice, care să producă pentru

piaţă, iar fermierul să aibă cunoştinţe profesionale şi acces permanent la toate

categoriile de informaţii: tehnice, economice, de management şi marketing, fără de

care nu poate să realiza o exploatare eficientă a fermei pe care o deţine.

Dezvoltarea sectorului zootehnic, modernizarea şi organizarea ştiinţifică a

producţiei animale începe cu organizarea sistemelor de creştere în noile structuri de

proprietate. Extinderea şi consolidarea proprietăţii private în ferme familiale şi în

întreprinderi asociative care vor concentra suprafeţe şi mijloace tehnico-materiale

importante, va impulsiona adoptarea şi organizarea ştiinţifică a unor sisteme şi

tehnologii de creştere a animalelor în funcţie de structura de producţie, zonă agricolă

şi caracterul individual sau asociativ al unităţii private, capitalul existent.

Creşterea porcilor prezintă foarte multe avantaje, atât economice cât şi sociale,

dintre care enumerăm:7

• prolificitate şi precocitate ridicată (anual de la o scroafă se pot obţine peste 20

purcei, iar după circa 9 luni scrofiţele se pot folosi la reproducţie), gestaţia are

o durată foarte mică, 114-115 zile;

• productivitatea pe animal matcă superioară;

• randament la sacrificare ridicat (70-75 %);

• adaptabilitate ridicată la condiţiile de mediu şi la condiţiil creşterii intensive;

• suinele fiind o specie omnivoră, ele valorifică foarte bine o gamă mare de

furaje (cereale, leguminoase, bostănoase, rădăcinoase, resturi din industria

7 Bogdan Câmpeanu (2011), Importanţa creşterii suinelor, www.rodulpamantului.ro

10

alimentară), toate acestea fiind valorificate cu maximul de eficienţă

economică;

• din carcasa unui porc se folosesc atât produsele secundare, cât şi subprodusele.

• asigură industriei alimentare o valoroasă materie primă (carnea).

• este o activitate tradiţională;

• produs de mare importanţă pentru consumul întregii populaţii;

• sursă pentru schimburile comerciale;

• asigură stabilitatea forţei de muncă în zona rurală.

Pe lângă acestea trebuie evidenţiat şi consumul de furaje concentrate care este

foarte mare, determinând o pondere ridicată a cheltuielilor cu furajele (în medie 75-

80%).

Situaţia actuală a sectorului zootehnic din România este influenţată de anumiţi

factori, cum ar fi efectivele de animale, producţia de produse de origine animală,

comerţul sau populaţia ocupată în agricultură.

Tabelul nr.1.1.2: Evoluţia efectivelor de animale, pe categorii de animale, în România Specificaţie U.M. 2007 2008 2009 2010

Bovine mii cap 2.781 2.683 2.512 2.008Porcine mii cap 6.565 6.174 5.793 5.423Ovine mii cap 8.578 8.881 9.141 8.264Caprine mii cap 852 898 917 1.240Păsări mii cap 85.641 84.373 83.843 87.008Total mii cap 104.417 103.009 102.206 103.943

Sursa: Baza de date TEMPO, Institutul Naţional de Statistică

Cel mai mare declin a fost înregistrat la specia bovine, cu o scădere de

27,79% faţa de anul 2007. Evoluţiile ovinelor şi a caprinelor, în ultimii 4 ani, au

înregistrat creşteri ale numărului efectivelor de animale. La ovine, creşterea a avut loc

gradat până în anul 2009 valoarea maximă fiind atinsă tot în acest an( 9.141 mii

capete). Din păcate, în anul 2010 a avut loc o scădere bruscă a numărului de efective,

ânregistrându-se valori cu 877.3 mii capete mai puţin ca în anul 2009. În sectorul

caprinelor nu au fost înregistrate scăderi ale numărului de efective, fiind singura

specie din cele analizate care a înregistrat creşteri importante. Creşterea numărului

efectivelor de capre poate fi datorată şi interesului consumatorilor pentru produsele

ecologice şi dietetice, carnea de capră fiind cunoscută pentru valorile sale scăzute de

acizi graşi şi colesterol, brânzeturile şi laptele fiind mult mai dietetice decât produsele

de la alte specii.

Efectivul de suine reprezintă 6,29% din totalul de animale din România.

11

În tabelul următor este prezentată evoluţia efectivelor de porci, în perioada

2007-2010.

Tabel nr.1.1.3: Evoluţia efectivelor de porci în România

Specificaţie u.m. 2007 2008 2009 2010Efective totale de porcine

mii capete

6.565 6.174 5.793 5.423

Producţia totală de carne în viu

mii tone 642 605 585 303

Greutatea medie kg/cap 113 114 113 105Sursa: Baza de date TEMPO, Institutul Naţional de Statistică

0,0001,000

2,0003,000

4,0005,000

6,0007,000

2007 2008 2009 2010

Efective totale de porcine

Una din problemele majore cu care se confruntă în momentul de faţă sectorul

zootehnic din România o constituie scăderea efectivelor de animale din ultimii ani.

Această situaţie este determinată şi de comerţul cu produse de origine animală.

Problema constă în faptul că exportul de produse animaliere a scăzut extrem de mult

drept urmare a creşterii importurilor. Liberalizarea preţurilor odată cu aderarea

României la Uniunea Europeană în anul 2007, a determinat această situaţie negativă

în comerţul cu produse de origine animală. Datele statistice confirmă aceste lucru,

astfel că deşi importurile au scăzut cu 476.3 mil euro în anul 2010 faţă de anul 2009

iar exporturile au crescut cu 61 mil euro, există un deficit comercial care nu a putut fi

ameliorat.

Tabel nr.1.1.4: Dinamica producţiei de carne de porc în România

Specificaţie U.MAnii 2008/200

7 Δ %2009/200

8 Δ %2010/2009

Δ %2007 2008 2009 2010Producţia totală de carne în viu

mii tone 642 605 585 303 94,23 96,70 51,79

Sursa: Calculaţii proprii pe baza datelor statistice

Comparativ cu anul 2007, efectivele de animale au înregistrat pierderi mai

mari sau mai mici, lucru care se poate observa şi din graficul de mai sus. Astfel, au

fost înregistrate scăderi de 5,96% în anul 2008 şi de 17,50% în anul 2010 faţă de

2007.

12

Aceste evoluţii influenţează şi mai mult situaţia nefavorabilă a sectorului

zootehnic din România, iar principalele cauze ale reducerii efectivelor de animale

sunt:

a) sacrificările masive de animale

b) reţinerea unui număr redus de tineret femel pentru lucrările tehnice de selecţie şi

reproducţie

c) comerţul sălbatic cu animale obţinute din hibridări cu rase de carne

e) vârsta înaintată a crescătorilor de animale din zona rurală

f) lipsa încrederii în forţele proprii şi a responsabilităţii pentru iniţiativă privată

g) disjuncţia între animal, pământ şi muncă

h) accesul dificil la credite în vederea obţinerii de finanţări din fonduri europene

pentru înfiinţarea de ferme zootehnice.

În ceea ce priveşte producţia totală de carne în viu se observă o scădere de

8,87% în anul 2009 şi o scădere mult mai mare în anul 2010, de 52,81%, faţă de anul

2007. Aceeaşi scădere o înregistreză şi greutatea medie, de la 113 kg/cap în anul 2007

la 105 kg/cap în anul 2010, de aproximativ 7,08%.

Motivaţia scăderilor producţiei sau a creşterilor lente este în corelaţie directă

cu scăderea efectivelor de animale dar şi cu o serie de factori obiectivi datoraţi în

principal:

• greutăţii mici de sacrificare;

• preţ de cost mare pe kg de carne;

• randament scăzut la sacrificare;

• rezultate financiare scăzute;

• furajării necorespunzătoare a animalelor.

În tabelul de mai jos sunt prezentate situaţiile efectivelor de suine din ţările

U.E.

Tabel nr.1.1.5: Efective de suine în Uniunea Europeană -mii capete-

Anul 2007 2008 2009 2010România 6.565 6.174 5.793 5.423Belgia 6.200 6.207 6.227 6.176

13

Cehia 2.661 2.135 1.913 1.874Danemarca 13.170 12.195 12.873 12.293Germania 27.113 26.718 26.604 26.901Estonia 374 364 363 371Irlanda 1.574 1.604 1.602 1.501Grecia 1.038 1.061 1.073 1.087Spania 26.061 26.289 25.342 25.704Franta 14.969 14.810 14.552 14.063Italia 9.273 9.252 9.157 9.321Cipru 467 464 463 463Letonia 414 383 376 389Lituania 923 897 928 929Luxemburg 86 77 88 89Ungaria 3.871 3383 3.247 3.168Malta 76 65 65 69Olanda 11.710 11.735 12.108 12.206Austria 3.286 3.064 3.137 3.134Polonia 17.621 14.242 14.252 14.775Portugalia 2.373 2.339 2.324 2.144Slovenia 542 432 425 395Slovacia 951 748 740 687Finlanda 1.426 1.399 1.353 1.339Suedia 1.727 1.702 1.615 1.520Marea Britanie 4.671 4.550 4.601 4.385EU (27) 159.965 152.988 151.910 150.984

Sursa: Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.euEfectivele de porcine la sfârşitul anului 20010, situează ţara noastră pe locul 9.

La nivelul anului 2007, deţineau efective mai mari se porci următoarele ţări:

Germania (26.901 mii capete), Spania (25.704 mii capete), Polonia (14.775 mii

capete), Franţa (14.063 mii capete), Danemarca (12.293 mii capete), Olanda (12.206

mii capete), Italia (9.321 mii capete) şi Belgia (6.176 mii capete).

Pe plan mondial, consumul de carne de porc ocupă un loc important în

alimentaţia populaţiei, deşi numărul de suine a scăzut în majoritatea ţărilor Uniunii

Europene, cu excepţia ţărilor Grecia, Italia, Lituania, Olanda care au înregistrat o

uşoară creştere în anul 2010 faţă de anul 2007.

Media EU(27) a fost la nivelul anului 2010 de 6.291 mii capete, astfel

România a avut o scădere de 13,79% faţă de aceasta.

1.1.2. Politici de susţinere

Programul pentru susţinerea producţiei cărnii de porc cuprinde: 8

8 Sprijin financiar în domeniul zootehniei (2011), www.madr.ro

14

· ameliorarea efectivelor de porcine pentru îmbunătăţiri calitative a carcasei de

porc,

· stimularea organizării de exploataţii competitive şi eficiente în zona rurală,

· îmbunătăţirea structurii dimensionale a exploataţilor zootehnice,

· sporirea veniturilor proprii ale crescătorilor de porcine,

· trecerea de la producţia destinată autoconsumului la producţia comercială.

Sprijinul producătorilor se concretizează prin:

• alocarea de fonduri de la bugetul de stat pentru activităţi de întreţinere,

conservare şi perpetuare a patrimoniului genetic al animalelor (Ordonanţa de Urgenţa

a Guvernului 33/2000).

• pentru următoarea perioadă se urmăreşte acordarea de la bugetul de stat, a

unui sprijin financiar, sub formă de subvenţii pe produs pentru:

- stimularea activităţii de creştere a efectivelor de animale şi anume pentru

scrofiţe de reproducţie la prima fătare diferenţiat în funcţie de valoarea biologică şi

tipul biotehnologiei de reproducţie folosit (montă naturală sau însămânţare artificială);

- carne - în anul 2002 pentru porcii livraţi la abatoare autorizate în greutate de

95 - 110 kg, pe baza unor contracte ferme încheiate între producătorii agricoli şi

procesator;

- folosirea integrală a capacităţilor de producţie existente şi în acest sens

punerea în funcţiune a construcţiilor zootehnice dezafectate, prin asigurarea cadrului

legal pentru vânzarea acestora în condiţii avantajoase.

15

Table nr.1.1.6: Politica de susţinere a producţiei de carne de porc pentru anii 2001-2007 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

· HG nr. 585/2001(patrimoniu genetic)

28,2

mld lei

· HG nr. 756/2002(patrimoniu genetic)

0,24 mld lei

· HG nr 54/2002(subventii pe produs)

4.000 lei/Kg(640 mld lei pentru 160

mii tone carne)

· HG nr 1556/2002-subvenţii pe produs

-subvenţii pentru reproducţie

5.000 lei/Kg(36 mld lei pentru 9 mii

tone carne)7.000 lei/kg(854

mld lei pentru 122 mii tone)

252,2 mld. lei pentru scrofiţe de

reproducţie

¨ HG nr 416/2003(patrimoniu genetic)

400.000 lei/cap(46 mil.lei)

· HG nr.1593/2003-subvenţii pe produs

8.000 lei/Kg (1.211 mld. lei pentru 151 mii

tone carne)10.000 lei/Kg (1,0

-subvenţii pentru reproducţie

mld. lei pentru 0,1 mii tone carne

ecologică) 93,1 mld.lei

pentru 59,0 mii scrofiţe de reproducţie

¨ HG nr 157/2004(patrimoniu genetic)

700.000 lei/cap(64 mil.lei)

. HG nr.64/2005

-subvenţii pe produs-subvenţii pentru

reproducţie

12.000 lei/kg (1036,5 mld.

pentru 86,7 mii tone carne)

77 mld.lei pentru scrofiţe la prima

fătare

¨ HG nr 445/2005(patrimoniu genetic)

1.270.000 lei/cap(108 mil.lei)

· HG nr.1853/2005-subvenţii pe produs

-cumpărare purcei din unităţi specializate

100-120 lei/carcasă clasificată

(148,1 mil. lei pentru 1.347,3

mii capete)50 lei/cap

(0,10 mil. pentru 2,1 mii capete)

17

¨ HG nr 1608/2006(patrimoniu genetic)

500 lei/cap(26,5 mii.lei)

· OUG nr.123/2006(ajutor de stat) pentru:-carcase - clasificate-scrofite de reproducţie la prima fătare

-testul naţional de disecţie

100-120 lei/carcasă clasificată (154.000 mii. lei pentru 1.400

mii capete) 150 lei/cap

(4.000 mii lei pentru 26,7 mii scrofiţe la

prima fătare)800 lei/cap (100 mii

lei)¨ HG nr 853/2007

(patrimoniu genetic) 500 lei/cap

(38,5 mii.lei)Sursa: Legislaţie naţională, www.madr.ro

18

Strategia de dezvoltare a sectorului zootehnic în România are ca obiectiv prioritar,

creşterea efectivelor de animale, îmbunătăţirea calităţii materialului genetic, precum şi

dezvoltarea unor direcţii de creştere a animalelor spre producţiile cu impact pentru

consumul intern şi extern şi pentru îmbunătăţirea calităţii acestora.

Principalele obiective şi măsuri adoptate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării

Rurale cuprind: 9

1. Obiective:

- Creşterea greutăţii de tăiere va determina randament ridicat de carne în carcasă;

- Integrarea activităţii de ameliorare a efectivelor de animale la normele şi standardele

Uniunii Europene;

- Promovarea activităţii de ameliorare a efectivelor de animale în direcţia măririi şi

îmbunătăţirii producţiei de carne;

- Susţinerea financiară a organizării exploataţiilor în asociaţii, în vederea reprezentării

intereselor în relaţie cu furnizorii de inputuri şi beneficiari ai produselor realizate;

- Asigurarea unor venituri proprii prin valorificarea producţiei marfă la export;

- Asigurarea condiţiilor necesare exteriorizării potenţialului de producţie al animalului;

- Stimularea creşterii efectivelor în zonele montane care prezintă oportunităţi în creşterea

taurinelor.

2. Măsuri:

- Stimularea organizării exploataţiilor în asociaţii, în vederea reprezentării intereselor în

relaţiile cu furnizorii de imputuri şi beneficiarii produselor finite.

- Stimularea organizării de exploataţii competitive şi eficiente în zona rurală şi montană.

- Sporirea veniturilor proprii şi trecerea de la autoconsum la producţia comercială.

- Creşterea efectivului matcă şi a natalităţii în vederea creşterii efectivului de tineret

destinat îngrăşării şi sacrificării la greutăţi optime.

- Ameliorarea efectivelor de taurine pentru producţia de carne.

Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie „Prof. dr. G.

K.Constantinescu” (A.N.A.R.Z.) este o instituţie publică, cu personalitate juridică,

9 Legislaţie zootehnie (2011), www.madr.ro

finanţată integral de la bugetul de stat, reorganizată în baza H.G. nr. 834/2010 şi

funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.)

Agenţia este autoritatea naţională competentă în domeniul zootehnic privind

ameliorarea, reproducţia, conservarea şi managementul resurselor genetice şi are

următoarele atribuţii principale;

a) coordonează la nivel naţional activitatea de ameliorare, reproducţie, conservare şi

managementul resurselor genetice la animale;

b) asigură implementarea legislaţiei comunitare în legislaţia naţională pentru domeniul de

activitate al Agenţiei;

c) coordonează într-un sistem unitar programele naţionale de ameliorare genetică a

efectivelor de animale.10

Tabel nr.1.1.7: Subvenţii în sectorul zootehnic în perioada 2007-2009 -mld. lei-

SpecificaţieAnii

2007 2008 2009 2010Subvenţii porcine 192026 242173 295376 -

Sursa: Sprijin financiar în domeniul zootehnic, www.madr.ro

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

2007 2008 2009

subventii porcine

În domeniul producţiei de carne de porc subvenţiile acordate de Ministerul

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au crescut pe parcursul anilor 2007-2009 cu 103.305

mld. lei, respectiv 53,82%.

Pentru anii 2010-2011 se vor acorda subvenţii pentru bunăstarea porcilor de

maxim 500 euro, conform HG 839/2010.

10 Legislaţie naţională (2011), www.anarz.eu

20

Table nr.1.1.8: Politica de susţinere a producţiei de carne de porc pentru anul 2010

Sursa: Legislaţie naţională, www.madr.ro

Forma de sprijin

Sursa de finanţare

Plăţi unitare BeneficiariiActul

normativModul de accesare

Subvenţie pentru bunăstare la porc

Buget Naţional

• 7 măsuri care asigură bunăstarea porcilor şi care pot fi accesate separat sau în combinaţii;• suma maximă pe rase de porci nu poate depăşi 500 euro/UVM.

• Producătorii agricoli, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale constituite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice; şi/sau persoane juridice;• Grupuri de producători recunoscute sau organizaţii de producători recunoscute, care deţin, cresc sau exploatează porcine, de la o greutate vie de 30 kg până la greutatea de abatorizare, individual sau în forme asociative, în scopul obţinerii producţiei agricole.

HG839/2010

−Înregistrarea în Registrul agricol/ Registrul naţional al exploataţiilor al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şipentru Siguranţa Alimentelor, deţinând un cod de exploataţie, după caz;−Depunerea unei cereri iniţiale anuale înainte de începerea desfăşurării activităţii, în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei Comisiei Europene de autorizare, la centrele judeţene APIA pe raza căreia îşi desfăşoară activitatea de creştere a porcilor;−După primirea avizului favorabil completează şi depun semestrial cererea de încasare a ajutorului de stat la centrele judeţene APIA; în prima lună după semestrul în care s-au făcut livrările către abator pentru porcii graşi şi/sau vânzarea scrofiţelor/ scroafelor, −Plata se face în tranşe lunare egale în semestrul următor depunerii cererii pentru încasarea ajutorului de stat.

21

1.1.3. Instituţii importante

Pe filiera cărnii de porc intervin numeroşi agenţi economici, care îndeplinesc

funcţiuni specifice.

Tabel nr.1.1.9: Agenţii economici care acţionează pe filiera cărnii de porc

Etapa filierei

Operaţiuni specifice

Produsul Agenţii economici Asociaţii profesionale şi

interprofesionalePlanificarea producţiei

Elaborarea politicilor, strategiei, implementarea lor

- Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, producătorii agricoli, cercetătorii

Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă

Creşterea animalelor

Reproducţie, creştere, îngrăşare

Animale de reproducere, animale tinere, animale adulte

Comercianţii de resurse materiale,producătorii agricoli, procesatorii, cooperativele de aprovizionare, instituţii financiare, ferme industriale, asociaţii de creşterea animalelor

Agenţia Naţională de Ameliorare şi Reproducţia Zootehnică, Puncte de Însămânţări Artificiale

Preluarea animalelor

Colectare, transport, recepţie

Animale adulte şi tineret destinat valorificării

Abatoare şi agenţi economici, intermediari, persoane fizice, Gospodării individuale, ferme familiale, asociaţii agricole

Asociaţia Crescătorilor de Porcine

Obţinerea cărnii, abatorizare

Recepţie, sacrificare, abatorizare, control, calitate

Animale vii, animale sacrificate, carcase

Producătorii agricoli, familiile acestora

Patronatul Român al cărnii de porc

Procesare Recepţie, procesare, ambalare

Carcasă, produse din carne şi carne tranşată

Producătorii agricoli, procesatorii

Asociaţia Prelucrătorilor Români din Industria Cărnii

Depozitare Depozitare, livrare Carcasă, carne tranşată, refrigerată şi congelată

Fabrici de preparate, depozite amplasate în zonele de producţie

Distribuţia Promovare, valorificare,

Carcasă, carne tranşată şi

Unităţi comerciale de desfacere cu amănuntul,

22

depozitare, vânzare cu amănuntul

produse din carne

angrosişti, detailişti, procesatorii, cooperativele de marketing, exportatorii

Consum Achiziţionare, consum

Carcasă, carne tranşată, produse din carne

Menaje colective (cantine, spitale, restaurante, unităţi turistice),menajele, Asociaţia Promovare Educaţionala a Cărnii

Asociaţia Consumatorilor din România, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor

1.1.4. Mediul înconjurător

Există o serie de factori care influenţează creşterea porcilor, aceştia sunt:

• factorii exogeni se referă la: cantitatea, calitatea şi modul de administrare a hranei,

condiţiile de îngrijire, tehnologia de creştere şi îngrăşare, modul de efectuare a

transportului,

• factorii endogeni sunt: rasa, nivelul de ameliorare al animalelor, sexul,

prolificitatea, capacitatea de alăptare, numărul şi greutatea purceilor înţărcaţi,

precocitatea şi valorificare furajelor, sănătatea şi rezistenţa organismului,

randamentul la sacrificare şi calitatea carcasei.

Îngrăşarea porcilor este mai rentabilă la vârstă tânără; îngrăşarea la vârstă mijlocie

începe la 6 luni iar la cea adultă după 12 luni sau după ce animalul a fost scos de la

reproducţie. Furajele care intră zilnic în hrana porcilor trebuie să fie uşor digestibile, cu

alte cuvinte acestea să poată fi uşor transformate de către stomacul porcului în substanţe

ce pot fi asimilate în organism si apoi să fie transformate în carne.

Prolificitatea este exprimată prin numărul de purcei vii şi morţi, obţinuţi la o fătare.

Numărul purceilor obţinuţi la o fătare este influenţat de condiţiile de furajare a scroafelor

gestante, de condiţiile de creştere şi adăpostire, din care cauză la alegerea scroafelor

pentru reproducţie se reţin exemplarele la care prolificitatea ridicată este determinată

genetic.

Precocitatea este exprimată prin vârsta scroafei la prima fătare şi este dependentă de

substratul ereditar şi influenţată de condiţiile de mediu. În funcţie de precocitate suinele

23

se împart în 2 tipuri: tipul precoce, cu trei subtipuri (foarte precoce, precoce şi

semiprecoce) şi tipul tardiv.

Reguli de amplasare a adăposturilor de porci:

• interiorul adăpostului se compune din boxe, alei de circulaţie, canale pentru

colectarea dejecţiilor;

• boxele au spaţiul împărţit în zonă de odihnă (aşternut de paie); zonă de hrănire şi

adăpare; zonă de defecare şi urină ( are un grătar cu diametrul 10).

Dintre componentele microclimatului, temperatura este aceea care influenţează

cel mai mult producţia, deoarece animalele consumă suplimentar din energia furajelor sau

din energia proprie atunci când este prea frig sau prea cald.

Temperatura şi umiditatea pot fi menţinute în limite normale prin construirea unor

adăposturi din materiale izolante, prevăzute cu tavane, prin aplicarea unor sisteme de

aerisire dirijată şi prin utilizarea aşternutului din paie. Temperatura optimă de confort este

de 18-23 oC, umiditatea de 60 – 80 % şi viteza maximă a aerului de 0,15-0,20 m/sec.11

1.1.5. Materialul biologic

Scrofiţele trebuie introduse prima dată la montă după ce ating greutatea corporală

de 95 - 100 kg, respectiv la vârsta de circa 8 luni, cele din rasele perfecţionate şi la vârsta

de circa 9 - 10 luni, cele din rasele mai tardive. O scroafă sănătoasa, dată la montă la

vârsta şi greutatea corporală optime, întreţinută şi hrănită corespunzător, poate produce

purcei până la vârsta de 6 - 7 ani, timp în care fată de circa 8 - 10 ori.

Rasele care deţin recordul la prolificitate (10-12 purcei) sunt Marele Alb şi

Landrace. Şi în ceea ce priveşte precocitatea se remarcă aceleaşi două rease împreună cu

rasa Bazna, purceii cântărind la naştere 1,2-1,3 kg, iar randamentul la tăiere pentru

acestea este de 80-85%. Astfel pentru calităţile sale Marele Alb va rămâne o rasă de viitor

pentru ţara noastră.

În tabelul de mai jos am prezentat precocitatea, prolificitatea şi randamentul la

principalele rase de suine din România.

Tabel nr.1.1.10: Precocitatea, prolificitatea şi randamentul la principalele rase de suine

11 Revista Rodul Pământului (2009), Creşterea porcinelor, Nr.74

24

Rasă Precocitate Prolificitate RandamentMarele Alb purceii cântăresc în medie la

naştere 1,2kg, la 2 luni 20kg, la 4

luni 45kg, la 6 luni 70 kg, la vârsta

reproducţiei de 10 luni,110 kg

Scroafele dau 10-12 purcei sau

chiar 30 purcei la o fătare

80-85%

Landrace purceii ating la naştere în medie

1,300kg, la întărcare 15kg, la 6 luni

65-70kg, la 7 luni 90kg, iar la 12

luni 140-150kg

scroafele dau 10-12 purcei 80-85%

Mangalita purceii ating la naştere 1kg, la 2

luni 12kg, la 6 luni 45kg, la 1 an

80-100kg

scroafele dau 4-6 purcei 80%

Stodi purceii ating la naştere 900-1000g,

la 2 ani atinge greutatea de 150-180

kg

femela fată 7-9 purcei 70%

Strei purceii cântăresc la naştere 1kg, la

6 luni 50kg, iar la 2 ani 150kg

scroafele dau 10 purcei 70-75%

Bazna puceii cântăresc la naştere 1-1,2kg,

la 6luni 50- 60kg, la 1an 80-100kg

scroafele dau 8-10 purcei 80-85%

Sursa: Revista Rodul Pământului (2009), Creşterea porcinelor, Nr.74

1.2. Etapa de producţie1.2.1 Sisteme de cre tere a suinelorș

25

În complexele industriale de cre tere a suinelor în circuit închis i flux continuu,ș ș

în care se aplică sistemul intensiv, procesele de cre tere i îngră are necesită un ansambluș ș ș

de construc ii i utilaje care să permită mecanizarea, automatizarea i electrificareaț ș ș

tuturor lucrărilor zootehnice, începând de la transportul, pregătirea i servirea hranei,ș

adăparea, evacuarea dejec iilor i până la asigurarea automată a condi iilor deț ș ț

microclimat (temperatură, umiditate, ventila ie)ț , scria, în urmă cu mai bine de trei decenii

prof. dr. Mircea Dinu.

De asemenea, acestea trebuie să asigure succesiunea i ritmicitatea lucrărilorș

tehnologice. Cre terea suinelor în aceste condi ii contribuie la: ș ț

• reducerea efectivului animalelor de reproduc ie i folosirea intensă a acestora;ț ș

• sporirea numărului de fătări anuale ale scroafelor i, implicit, a numărului deș

purcei;

• scurtarea cu 50-60% a timpului de lacta ie fa ă de sistemul tradi ional i laț ț ț ș

cre terea indicelui de utilizare a scroafelor i a boxei de fătare, indicator ce asigurăș ș

eficien a fermei zootehnice.ț

Indicii tehnico-economici de produc ie din complexele industriale sunt mai mariț

decât cei din sistemul extensiv, în sensul că ciclul de reproduc ie a scroafelor se reduce deț

la 215 zile la 150 de zile. Indicele de utilizare a scroafei cre te de la 1,7 la 2,4 fătări.ș

Durata îngră ării scade de la 280 de zile la 180 de zile.ș

A adar, se pune fireasca întrebare, cât de actuală mai este tehnologia de cre tere aș ș

porcilor în sisteme intensive? În conditiile în care se pune tot mai mare pre pe calitateaț

produselor, pe revenirea la sisteme “normale”, tot mai mul i români preferând să cumpereț

produse ob inute în ferme familiale, nu în halele industriale.ț

Adăposturile pentru porcine, de regulă, nu sunt prea complicate, dar ele trebuie să

îndeplinească următoarele condi ii: să asigure confortul animalelor (spa iu, cură enie,ț ț ț

căldură, aer curat etc.); să fie construite din materiale specifice zonei, nu prea scumpe; să

aibă un aspect civilizat i o amplasare corespunzătoare în cadrul gospodăriei; să fie u orș ș

de cură at i de între inut, sus ine profesorul Ion Dinu. ț ș ț ț

Potrivit acestuia, un bun gospodar amplaseaza adăpostul pentru porci într-un colț

ceva mai îndepărtat de casa de locuit, astfel încât mirosurile neplăcute să nu deranjeze.

Terenul respectiv trebuie să aibă o pantă u oară, pentru a se asigura scurgerea rapidă aș

26

apei provenite din ploi sau din topirea zăpezilor, iar adăposturile nu se amplasează în

apropierea fântânilor, pentru a se evita pericolul infiltrarii urinei în apa potabilă. Dacă nu

sunt condi ii corespunzătoare pentru amplasarea unui adapost, atunci va trebui săț

efectuăm unele amenajări suplimentare, de înăl are a terenului, canalizare,etc.ț

La alegerea celui mai profitabil sistem de cre tere i îngră are a porcilor,ș ș ș

fermierul trebuie să aibe în vedere o serie de criterii economice i tehnice precum:ș

resursele finaciare, numărul de animale, resursele furajere, mecanizarea fermei, for a deț

muncă, asigurarea energiei, apei, drumului de acces, asisten ei sanitar veterinare,ț

evacuarea dejec iilor, etc. În func ie de criteriile de mai sus se poate opta pentru sistemulț ț

de cre tere extensiv, semiintensiv sau intensiv.ș

Sistemul extensiv de cre tereș

Sistemul extensiv se practică în gospodăria familială în care se cresc 1-5 capete

porcine, pentru consum propriu i numai o cantitate redusă de carne se valorifică pe pia aș ț

organizată.

Porcinele sunt crescute în adăposturi simple, fără dotare tehnică deosebită i cuș

practicarea furajării în mare măsură din resturi menajere, la care se adaugă tărâ e,ț

porumb, orz, ovăz, rădăcinoase, bostănoase, cartofi, lucernă masă verde.

Animalele de pra ilă sunt procurate din târguri sau de la fermele din apropiere, cuș

matcă luată în control sau cu matcă necunoscută. Achizi ionarea de vieri nu esteț

economică pentru acest sistem de cre tere. Monta scroafelor se face cu vieri de la fermeleș

din apropiere sau de la depozitul comunal.În ultima vreme au crescut cererile

crescătorilor pentru însămân area artificială a scroafelor.ț

În acest sistem cre terea performan elor zootehnice nu sunt deosebite, produc iaș ț ț

de carne avînd un pronun at caracter sezonier, mai ales pentru acoperirea necesaruluiț

pentru sărbătorile de iarnă.

Scroafa face o singură dată pe an purcei. Mai rar intalnim 3 fătări la doi ani,

producând 8-10 purcei la fătare, din care sunt re inu i 1-5 grăsuni iar restul sunt vându iț ț ț

în oborul de animale.

Sporul mediu de cre tere este de 330-380 g i cu un consum de 5-7 UN/kg deș ș

spor.Procentul de carne în carcasă este sub 50% iar stratul de grasime depăseste 30 mm,

27

întrucât animalele sunt sacrificate la 120-180 kg.

Sistemul semiintensiv de cre tereș

Sistemul semiintensiv, define te exploata ia familială cu un efectiv de 10-25ș ț

capete scroafe i/sau 100-500 capete porci la îngră at în care activitatea este asigurată deș ș

membrii familiei.

Acceptarea acestui sistem de cre tere a porcilor necesită adăposturi modernizate iș ș

o dotare corespunzătoare cu echipamente de furajare, adăpare i asigurarea condi iilor deș ț

microclimat.

Animalele de pra ilă sunt procurate din unită i aflate în control (ferme de selec ie,ș ț ț

ferme de elita i ferme de înmul ire) din rasele i hibrizi (scrofi e F1 provenite din Mareleș ț ș ț

Alb x Landrace) capabile să realizeze performan e de produc ie i economice superioare.ț ț ș

Vierii trebuie să provină din fermele de selec ie i testare sau din fermele de elităț ș

specializate pentru carne (Duroc, Hampshire, Petrain, etc.). Pentru însămân areaț

scroafelor se va apela la centrele i punctele comunale de însâmân ări. Dacă ferma are unș ț

punct propriu de însămân ări artificiale este necesar ca fermierul sau un membru aț

familiei să fie instruit la un centru de profil.

Produc ia ob inută se va comercializa sub formă de carne, specialită i i preparateț ț ț ș

de carne, grăsuni i chiar material de pra ile dacă exploata ia este luată în control.ș ș ț

În acest sistem de cre tere se ob in performan e de produc ie economiceș ț ț ț

superioare sistemului extensiv.

Scroafele în aceste condi ii, pot realiza 1,8-2 fătări anual cu o produc ie de 16-18ț ț

purcei făta i anual. ț Dintre ace tia 14-16 porci gra i sunt livra i anual/cap de scroafă (1400ș ș ț

- 1600 kg carne).

Sporul mediu de cre tere este de 480 - 500 g i cu un consum de 4,5 - 5 UN/kg deș ș

spor. Porcii gra i sunt sacrifica i la 200-220 de zile când ajung la 105 kg.Calitateaș ț

carcasei este superioară fa ă de cea provenită de la porcii realiza i în sistemul extensiv.ț ț

Sistemul este semintensiv pentru că verigile tehnologice nu sunt strict delimitate,

iar furajarea se face cu adausuri de furaje suculente vara (lucernă) i iarna cu rădăcinoase,ș

bostănoase, cartofi.Furajarea poate fi uscată, lichidă sau mixtă.

28

Sistemul intensiv de cre tereș

Sistemul intensiv este specific complexelor industriale de cre tere i îngră are aș ș ș

porcilor cu efective mari. Majoritatea unită ilor au FNC-uri, ferme de înmul ire pentruț ț

producerea scrofi elor F1 (Marele Alb x Landrace), sectoare stric delimitate, adăpostț

pentru vieri, adăpost pentru scroafe în pregătire pentru montă, sector de gesta ie,ț

maternită i, sector de tineret i sector de îngră are. Toate adăposturile sunt astfelț ș ș

compartimentate pentru a asigurarea principiului "totul plin - totul gol", în vederea

executării, după depopulare, a cură irii, spălării, dezinfec iei i văruirii compartimentelorț ț ș

care urmează să fie populate. Maternită ile i adăposturile pentru tineret sunt încălziteț ș

iarna i chiar la sfar itul toamnei sau începutul primăverii.ș ș

Unele unită i au fost prevăzute cu abatoare i fabrică de preparate chiar cuț ș

magazine pentru desfacerea produc iei, iar cele care nu sunt prevăzute cu astfel de dotăriț

livrează porcii gra i la unită ile de abatorizare.ș ț

Efectivele de reproduc ie provin din fermele de selec ie i testare, fermele de elităț ț ș

sau din fermele proprii de cre tere în rasa curată.ș

Totodată exploata iile au achizi ionat vieri terminali din rasele specializate pentruț ț

carne (Duroc, Linia sintetică 345 Peris, Hampshire, etc.) în scopul realizării hibrizilor

trirasiali i tetrarasiali pentru sacrificare.ș

Calitatea materialului de prașile, dotarea tehnică, hrănirea porcilor cu re ete deț

nutre uri combinate fundamentate tiin ific i aplicarea unei tehnologii de vârf au făcut caț ș ț ș

aceste unită i să înregistreze rezultate de produc ie i economice favorabile.ț ț ș

După felul circuitului de produc ie cunoa tem sistemul de cre tere cu circuitț ș ș

închis, sistemul de cre tere în ferme specializate i sistemul de cre tere Holding.ș ș ș

În sistemul de cre tere cu circuit închis întâlnim următorul flux de produc ie:ș ț

reproduc ie; maternitate; cre tere tineret i îngră are porci.În sistemul de cre tere în fermeț ș ș ș ș

specializate, unele ferme produc grăsuni i alte ferme fac numai îngră area acestora.ș ș

Sistemul Holding integrat pe verticală, cuprinde: asocia ii sau cooperative deț

terenuri arabile, care produc sursele necesare de furaje; FNC-ul; fermele de producere a

purceilor în ărca i; ferme de cre tere a tineretului; ferme de îngră are; abator; re eaua deț ț ș ș ț

29

supermarket. În Holding fiecare subunitate este proprietate privată, asamblarea lor

făcându-se la nivelul serviciilor de aprovizionare, transport, desfacere i opera iuniș ț

financiare.

1.2.2 Alimenta ia animalelorț

Alimentaţia vierilor de reproducţie

În ceea ce priveşte alimentaţia la această categorie trebuie avut în vedere să se

menţină un echilibru între condiţia de reproducător şi producţia caracteristică,

reprezentată de cantitatea şi calitatea materialului seminal.

La vierii tineri cerinţele sunt atât pentru definitivarea creşterii cât şi pentru

producţia spermatică, iar la vierii adulţi trebuie să se asigure un material seminal de bună

calitate, evitându-se variaţiile de greutate ale masei corporale şi în special îngrăşarea

peste măsură.

Dacă se utilizează nutreţuri combinate, ţinând cont de regimul de folosire la

montă şi greutate corporală, se recomandă un consum zilnic de 2,5-3,5 kg nutreţ

combinat. Astfel pentru un vier cu masa corporală de 180-220 kg şi în perioadă intensă de

utilizare, raţia trebuie să asigure: 5,4 U.N.(unită i nutri ionale); circa 720 g proteinăț ț

digestibilă; 8000-9400 kcal. Desigur că aceste cifre sunt orientative, calitatea furajul fiind

influenţată de calitatea componentelor sale. Administrarea ovăzului în hrana vierilor

îmbunătăţeşte valoarea biologică prin raporturile între aminoacizii esenţiali, creşterea

nivelului fosforului şi vitamina E.

Se recomandă ca reţeta pentru această categorie să conţină până la 50 % un

amestec de ovăz şi orz, 2-3 % făinuri animale, restul fiind completat cu şroturi (în special

de leguminoase), porumb, tărâţe, făină de lucernă. Raţia poate fi completată cu ouă

proaspete sau melanj de ouă, morcovi (în perioada de iarnă) sau lucernă pălită (în

perioada de vară). Dintre vitamine un rol important îl au vitamina A şi E iar dintre

microelemente, seleniu.

Este extrem de important ca la vieri să se acorde o atenţie deosebită furajării,

deoarece alimentaţia neraţională sau insuficientă poate provoca tulburări de

comportament sexual şi modificări ale calităţii spermei, ce se traduc prin indici de

30

fertilitate reduşi, care perturbă grav fluxul tehnologic şi determină pagube economice

însemnate.

Alimentaţia scroafelor de reproducţie

Aceasta reprezintă o problemă complexă deoarece într-o perioadă de timp relativ

scurtă scroafa trece prin diferite stadii fiziologice în care metabolismul său este modificat

profund.

Ţinând cont de aceste considerente pentru scroafele lactante se recomandă o

furajare “ad-libitum” (la discreţie), care depăşeşte uneori 6-7 kg de nutreţ combinat pe zi

(până la 20000 kcal energie metabolizabilă pe zi). Tot la discreţie trebuie asigurat şi

consumul zilnic de apă, necesar metabolismului crescut precum şi în procesul de

producere a laptelui.

În momentul înţărcării se recomandă dietă absolută (inclusiv hidrică), minim 24

de ore, pentru a stopa producţia de lapte şi a preveni apariţia mamitelor12.

La scroafele în aşteptare trebuie să se facă o hrănire stimulativă, atât în ceea ce

priveşte refacerea organismelor epuizate în perioada de lactaţie cât şi pentru dezvoltarea

foliculilor ovarieni. Astfel, începând cu ziua a 3-a după înţărcare scroafele trebuie să

primească cca. 3-3,5 kg de nutreţ combinat din reţeta 0–5 , cu un nivel de 14,5 % proteină

brută. În primele 30 de zile de la montă se recomandă menţinerea aceleiaşi raţii deoarece

aceasta corespunde cu perioada de organogeneză şi dezvoltare embrionară, după care

ţinând cont de componenta de asimilaţie a metabolismului scroafei gestante, se

recomandă reducerea raţiei (2 kg nutreţ combinat) pentru următoarele două luni,

asigurând circa 6600 kcal energie metabolizabilă zilnic. În ultima perioadă de gestaţie

(ultimele trei săptămâni) când fetuşii au o creştere mai rapidă în greutate, este necesar să

se suplimenteze din nou raţia la nivelul normal.

Furajarea necorespunzătoare în perioada de gestaţie se traduce prin obţinerea unor

loturi de fătare mai mici, purcei subponderali sau neviabili.

Alimentaţia purceilor sugari

12 Boală infecțioasă care constă în inflamarea ugerului la animalele în lactație (DEX).

31

În prima parte a vieţii, purcelul valorifică foarte bine hrana şi are un ritm de

creştere accelerat, sporindu-şi masa corporală de la naştere de circa 5 ori până la vârsta de

o lună şi de 10–12 ori până la vârsta de două luni.

Particularitatea principală a hrănirii purceilor este aceea că furajele se

administrează în prima parte a vieţii numai ca un supliment faţă de laptele matern. În

prima săptămână de viaţă purcelul trebuie să primească o cantitate suficientă de

colostru13. Prin administrarea colostrului, pe lângă substanţele nutritive absolut

indispensabile şi uşor accesibile, se face şi un transfer de gammaglobuline purtătoare de

anticorpi, prin care se realizează o adevărată “vaccinare” a purcelului.

Vârsta la care se face înţărcarea purceilor este de foarte mare importanţă pentru

orientarea hrănirii acestora. În prezent vârsta înţărcării purceilor s-a redus foarte mult. În

unităţile moderne de tip industrial, înţărcarea purceilor se face la vârsta de 3-4 săptămâni

(acolo unde se asigură nutreţul combinat prestarter) sau la 5-6 săptămâni.

Echipamentul enzimatic digestiv fiind adaptat în special la hrănirea cu lapte, toate

nutreţurile combinate şi înlocuitorii de lapte destinaţi purceilor în prima perioadă de viaţă

se bazează pe lapte praf, completat în măsură mai mare sau mai mică cu alte furaje.

Purcelul este sensibil la gustul, mirosul şi culoarea furajelor. În general, purcelul

consumă din furajele obişnuite mai puţin decât poate valorifica. Pentru a pune în

concordanţă cantitatea de hrană ingerată cu posibilităţile de valorificare, trebuie ca prin

încorporarea unor aditivi furajeri să se stimuleze ingerarea de hrană. Nu trebuie să se

exagereze însă în această privinţă, adică prin creşterea palatabilităţii să se forţeze purcelul

să ingere cantităţi prea mari de hrană pe care nu la poate digera normal, ceea ce ar

conduce la unele tulburări gastrice. Trebuie avut în vedere, în acelaşi timp, că purcelul

este foarte sensibil la stres, la frig şi umiditate, precum şi la afecţiuni gastro – intestinale.

Alimentaţia tineretului

Purceii înţărcaţi formează o grupă aparte, a tineretului de 2–4 luni.Printr-o bună

organizare a înţărcării, prin asigurarea unor condiţii optime de microclimat şi cazare,

precum şi asigurarea unei nutriţii corespunzătoare cu un furaj de foarte bună calitate, pot

fi diminuate consecinţele nedorite ale crizei de înţărcare.13 Lapte matern secretat timp de cateva zile de la nașterea puiului, care formează prima hrană a sugarului.

32

Hrănirea tineretului înţărcat de la 2–4 luni trebuie să urmărească realizarea unor

sporuri mari prin dezvoltarea musculaturii şi osaturii, indiferent dacă animalele sunt

crescute pentru prăsilă sau pentru îngrăşare. Întrucât în această perioadă creşterea

scheletului este intensă se va acorda o atenţie deosebită asigurării necesarului de vitamine

şi săruri minerale, pentru a preveni rahitismul care apare frecvent, în special la rasele

performante cu viteză foarte mare de creştere.

Pentru hrănirea purceilor, în primele 5 zile de la trecerea în creşă se foloseşte

aceeaşi reţetă de furaj combinat ca în maternitate (reţeta 0–1), administrat la început în

exclusivitate (1-2 zile), apoi înlocuindu-se câte 25 % în fiecare zi cu furaj pentru tineret

(reţeta 0–2).

În practică tineretul porcin se furajează la discreţie, ţinându-se însă cont de

consumul zilnic, astfel încât să nu staţioneze furajul în hrănitori mai mult de două zile,

pentru a nu se altera.

În ceea ce priveşte furajarea purceilor după înţărcare, trebuie supravegheat

consumul zilnic, deoarece există pericolul apariţiei unei toxiemii denumită “boala

edemelor” tocmai la purceii foarte bine dezvoltaţi şi care ingeră o cantitate mare de furaje

fără însă a avea tractul digestiv şi echipamentul enzimatic complet pregătit. Ca urmare a

nedigerării complete şi a neutilizării totale a substanţelor nutritive apar reacţii de tip

alergic cu edeme, care în funcţie de localizare se traduc prin simptome respiratorii,

nervoase, etc., putând merge până la moarte. Prevenirea acestei afecţiuni se poate face

prin obişnuirea cât mai timpurie a purcelului sugar cu cantităţi mici de furaj combinat şi

supravegherea alimentaţiei purceilor după înţărcare.

Alimentaţia porcilor la îngrăşat

Deşi din punct de vedere tehnologic activitatea în îngrăşătorie este mai puţin

pretenţioasă decât în celelalte sectoare, este necesară aplicarea cu atenţie a tehnologiilor

de furajare în vederea realizării unui maximum de spor în greutate, cu un consum minim

de furaje.

Cantitatea şi calitatea hranei influenţează atât evoluţia procesului îngrăşării cât şi

calitatea produselor obţinute. Raţia porcinelor puse la îngrăşat trebuie să aibă un grad

înalt de digestibilitate, să conţină cel mult 6-7 % celuloză, necesarul de unităţi nutritive,

33

de proteină digestibilă şi de aminoacizi indispensabili. Pentru a asigura consumul raţiei în

totalitate, furajele se vor asocia în aşa fel încât să prezinte un gust plăcut.

Îngrăşarea pentru carne este cea mai eficientă din punct de vedere economic şi

urmăreşte valorificarea potenţialului de creştere a animalelor tinere care consumă

cantitatea cea mai mică de hrană pentru 1 kg spor în greutate. Ea începe când purceii au

25-40 kg greutate vie şi ţine până ajung la 100-110 kg.

Furajarea porcilor destinaţi pentru carne se face, cu un nutreţ care să asigure 15,7

% P.B. până la atingerea unei mase corporale de 60 kg şi în continuare 13,7 % P.B. până

la 100 kg.

Pentru porcul de carne cerinţele sunt să asigure o carcasă cu peste 56 % ţesut

muscular şi un strat de grăsime sub 15 mm precum şi calităţi gustative deosebite ale

cărnii.

1.2.3 Reproduc ie i ameliorareț șReproductia la suine

Introducerea la reproduc ie a scrofi elor depinde, de asemenea, de vârsta optimăț ț

pentru montă, dar i de dezvoltarea lor corporală. Primele călduri apar la scrofi e încă deș ț

la vârsta de 4 – 5 luni. Dacă scrofi ele sunt vierite la această vârstă, pot rămâne gestante,ț

dar vor făta purcei pu ini i debili, nu se mai dezvoltă a a cum trebuie i nu vor maiț ș ș ș

deveni bune de pra ilă.ș

De aceea nu se recomandă monta sau însămân area scrofi elor la apari ia primuluiț ț ț

estru (primele calduri), ci la al doilea sau chiar la al treilea estru. În general, scrofi eleț

trebuie introduse prima dată la montă după ce ating greutatea corporală de 95 – 100 kg,

respectiv la vârsta de circa 8 luni, cele din rasele perfec ionate, i la vârsta de circa 9 – 10ț ș

luni, cele din rasele mai tardive.

O scroafa sanatoasa, data la monta la varsta si greutatea corporala optime,

intretinuta si hranita corespunzator, poate produce purcei pana la varsta de 6 – 7 ani, timp

in care fata de circa 8 – 10 ori.De obicei, scroafele sunt folosite mai frecvent pentru 4 – 8

fatari.

34

Ca o concluzie partiala, rezulta ca folosirea prea timpurie la reproductie, atat a

vierusilor, cat si a scrofitelor, inainte de a realiza o dezvoltare corporala corespunzatoare

(circa 75% din greutatea de adult) duce la obtinerea unor rezultate necorespunzatoare.

In situatia in care tineretul de reproductie este corespunzator dezvoltat,

introducerea la monta se poate face chiar ceva mai timpuriu, respectiv cu 2 – 4 saptamani

mai devreme.

Introducerea la reproductie a vierusilor si a scrofitelor la o varsta prea inaintata

este, de asemenea, daunatoare.Depasirea varstei si a greutatii optime pentru introducerea

la monta are drept consecinta ingrasarea tineretului de prasila, manifestarea mai slaba a

caldurilor, fecunditate si prolificitate scazute etc.

Din diferite studii rezulta ca introducerea scrofitelor la reproductie prea tarziu este

tot atat de daunatoare ca si monta acestora la o varsta prea tanara.

Din punct de vedere economic, introducerea la reproductie la o varsta prea

inaintata atrage dupa sine efectuarea unor cheltuieli nejustificate cu intretinerea

tineretului de prasila.

Clasic si modern in ameliorarea productivitatii suinelor

Îmbunătăţirea continuă a caracterelor productive a speciilor de plante şi de

animale exploatate în ferme, în scop alimentar, reprezintă, dintotdeauna, obiectul

muncii geneticienilor, acţiunea fiind denumită generic - ameliorare.

Dacă principiile fundamentale ale acestei ştiinţe sunt valabile atât pentru plantele,

cât şi pentru animalele de fermă, abordarea este diferită, datorită caracterelor care sunt

vizate pentru a fi ameliorate, în funcţie de cerinţele consumatorilor, aflate într-o continuă

schimbare.

Caracterele productive, în continuă perfecţionare

În ameliorarea clasică a suinelor, importanţa diferitelor caractere productive s-a

limitat la cele de bază, respectiv: prolificitatea, sporul mediu zilnic, consumul specific şi

35

proporţia cărnii în carcasă. Pentru a le îmbunătăţi, de la o generaţie la alta, condiţia

esenţială este măsurarea, înregistrarea şi prelucrarea informaţiei, urmată de stabilirea

valorii de ameliorare şi a celor mai potrivite împerecheri.

Pe măsura apropierii de limitele biologice ale speciei în privinţa caracterelor

enumerate, dar şi ca urmare a evoluţiei sistemelor productive, gama de caractere urmărite

s-a diversificat (Graficele 1 şi 2). Spre exemplu, dacă înainte de 1990 scopul primar al

selecţiei şi al ameliorării era creşterea procentului de carne în carcasă, cu o pondere de 48

la sută, după anul 2000, această pondere a scăzut până la 5 la sută, apărând alte caractere

pe care trebuie să le îmbunătăţim. Dificultatea ameliorării acestora din urmă - calitatea

cărnii, robusteţea, rezistenţa la boli - rezidă din faptul că sunt controlate de o multitudine

de gene şi, mai ales, pentru că sunt greu de măsurat.

Graficul nr. 1

Sursa: Revista www.ferma.ro

Graficul nr. 2

36

Sursa: Revista www.ferma.ro

Ameliorare genetică modernă, în companii specializate

• Proces extrem de costisitor. Pentru a perfecţiona aceste caractere „dificile” şi

pentru a asigura transmiterea acestora generaţiilor următoare, precum şi pentru

exprimarea lor la nivel de fermă, companiile de ameliorare au nevoie de trei elemente:

- Bani pentru întreţinerea unui număr mare de animale în fermele de selecţie şi de testare;

- Bani pentru colectarea şi pentru prelucrarea informaţiei;

- Bani pentru diseminarea progresului genetic obţinut.

Numai în anul 2008, PIC, compania de ameliorare a suinelor cu cea mai mare

extindere pe plan global, a investit milioane de euro în îmbunătăţirea caracterelor

productive de interes actual pentru fermieri şi pentru piaţă.

Având în vedere că întreg sistemul de ameliorare este unul extrem de costisitor,

precum şi stimularea concurenţei, în general, la nivel mondial, statul nu se mai implică

direct în acest sector. Astfel, progresul genetic al populaţiilor de suine destinate

reproducerii este realizat de companii specializate strict în acest sens.

• Tehnici de genetică moleculară. Odată cu apariţia necesităţii de ameliorare a

unor caractere greu măsurabile, aceste companii a trebuit să se orienteze spre noi metode

37

de selecţie ce implică identificarea complexelor genice de interes prin tehnici de genetică

moleculară, măsurătorile clasice nemaifiind relevante.

• Volum uriaş de informaţii, prelucrare riguroasă. Pentru a susţine, însă, un

program de ameliorare atât de complex, este necesară culegerea unui volum uriaş de

informaţii care, mai apoi să poată fi prelucrate statistic în cel mai riguros mod cu putinţă.

Nu putem vorbi despre un program de ameliorare coerent şi credibil, decât

pornind de la existenţa şi actualizarea zilnică a unei baze de date ce cuprinde milioane şi

milioane de măsurători ale caracterelor ce se doresc a fi îmbunătăţite. Spre exemplu, baza

de date globală a Pic, cea mai mare din lume, porneşte de la un efectiv de peste 500 mii

de scroafe, din 14 linii sau rase. De asemenea, conţine informaţiile din testare a mai mult

de 6 milioane de porci, la acest număr adăugându-se zilnic alte peste 50 mii de date.

Fermierul trebuie să devină conştient că ameliorarea reală a caracterelor de interes

nu poate fi realizată decât pornind de la un asemenea volum de informaţie. La nivelul

unei ferme, chiar şi de dimensiuni relativ mari, nu se poate face ameliorare, ci doar o

selecţie fenotipică simplistă, efectul ei nedepăşind stadiul de hobby.

De aceea, orice fermier responsabil ar trebui să lase realizarea progresului genetic

în seama companiilor strict specializate în această direcţie, focalizându-şi efortul,

pasiunea şi abilităţile manageriale către un singur obiectiv: menţinerea sub control

permanent a costului de producere a fiecărui kilogram de carne ce părăseşte poarta

fermei.

Evoluția costului ameliorării

Sursa: Revista www.ferma.ro

38

1.2.4 Costuri de productieCostul furajului

Cele mai mari cheltuieli în fermele de porci sunt cele cu asigurarea bazei furajere.

Astfel, calculând ponderea procentuală a costului furajului - considerând costul total de

producţie ca fiind de 100% - vom ajunge la 65-75% pentru fiecare kilogram de carne

vândută. Evident că această pondere depinde şi de celelalte elemente ce alcătuiesc

structura costului dar este clar că cei mai mulţi bani se duc pe furaje.

În consecinţă, dacă alimentaţie porcului costă atât de mult, fermierii ar trebui să-şi

pună câteva întrebări, de al căror răspuns ar putea să depindă la economii financiare

însemnate. Iată numai câteva exemple de astfel: • Care este preţul la care se pot cumpăra

(sau produce) furajele? • Care este raportul calitate - preţ în cazul cumpărării şi/sau

producerii furajului? • Care este ponderea furajului proteic în raţii şi cât costă acesta? •

Care este ponderea concentratului sau premixului în structura raţiei şi cum influenţează

aceasta costul unui kg de furaj finit? • Care este consumul real de furaje din fermă per

animal? • Care este nivelul pierderilor de furaje în fermă, ştiut fiind faptul că o anumită

parte din furajul cumpărat nu va ajunge să fie consumat de animal - uneori peste 10%? •

Câte kg de furaj se consumă în fermă pentru fiecare kg de carne vândută?

Costurile financiare

În cazul fermelor comerciale ce funcţionează după principiile economiei de piaţă,

în structura costului producerii fiecărui porc (sau kg de carne...) intră şi cheltuielile

financiare, respectiv: taxele, impozitele, dobânzile bancare, amortismentul clădirilor,

utilajelor etc. Nivelul acestora poate fi foarte diferit de la o fermă la alta dar, pentru

simplificarea calculelor, putem să îl considerăm ca fiind de 10%. Evident că şi acest

element de cost poate fi ţinut sub control mai ales dacă este vorba de alegerea băncilor, în

funcţie de condiţiile de creditare pe care aceste le oferă. La noi, datorită nivelului modest

de finanţare a creşterii animalelor prin credite bancare, dar şi a dobânzilor relativ mari,

puţini fermieri apelează la astfel de surse de capital. Pe de altă parte, plata dărilor către

stat nu este un element negociabil, costul acestora fiind - cel puţin teoretic - constant.

39

Costul forţei de muncă

Un element care are o pondere importantă în calculul costului de producţie la

nivel de fermă este cheltuiala cu forţa de muncă, respectiv cu salariile angajaţilor. Chiar

dacă în fermele mici munca este realizată de cele mai multe ori de proprietar şi membrii

familiei acestuia, asta nu înseamnă că munca este... gratuită! Costul muncii dintr-o fermă

trebuie luat în calcul ca şi când aceasta ar fi fost realizată de angajaţi. Astfel, cheltuielile

cu forţa de muncă incluse într-un kg de carne produsă poate să atingă valoarea de 10%

din costul total de producţie, cu variaţii destul de ample, în funcţie de disponibilul de

personal, nivelul de pregătire şi aptitudinile angajaţilor, etc. Chiar dacă la ora actuală

România este considerată o ţară cu o forţă de muncă relativ ieftină, treptat acest avantaj

va dispare, iar personalul disponibil pentru executarea activităţilor zilnice din ferme va fi

din ce în ce mai scump şi din ce în ce mai greu de găsit.

Unica modalitate de a reduce costul cu forţa de muncă într-o fermă este ceea ce

economiştii numesc „creşterea productivităţii muncii”. În domeniul creşterii porcului

această expresie înseamnă fie creşterea numărului de animale/angajat, fie creşterea

gradului de mecanizare/ automatizare a unor activităţi din fermă mari consumatoare de

timp şi efort fizic.

Costul energiei/combustibililor

În structura costului de producţie a cărnii de porc intră şi cheltuiala cu energia

electrică şi combustibilii consumaţi în fermă. În mod normal această categorie de

cheltuieli încarcă costul de producţie cu aproximativ 5%, variaţiile fiind determinate de

modul în care gospodărim aceste resurse precum şi de preţul acestora la un moment dat -

aspect care, din păcate, nu îl putem controla. Economisirea de energie electrică în

detrimentul confortului animalelor nu este o opţiune realistă pentru că, spre exemplu,

scăderea duratei încălzirii pe timp de iarnă a unui adăpost conduce la reducerea

temperaturii şi, implicit la creşterea consumului de furaje, fără o îmbunătăţire a

conversiei acestora în ţesut muscular. Deci, câştig... zero, sau chiar pierdere!

Costul întreţinerii fermei

Indiferent de dimensiune, în oricare fermă apar şi cheltuieli cu întreţinerea, fie că

este vorba de întreţinerea clădirilor sau a dotărilor, fie că ne referim la

echipamentele/instalaţiile sau aparatura din fermă. De regulă, ponderea acestui element

40

nu ar trebui să depăşească 3-5% din costul total al producerii unui kg de carne de porc.

Variaţiile vor depinde de calitatea iniţială a clădirilor şi echipamentelor, precum şi de

îngrijirea lor pe parcursul exploatării. Dacă ne referim, spre exemplu, la sistemul de

adăpare, costul întreţinerii depinde de calitatea materialelor folosite, dar şi de calitatea

execuţiei. Un sistem de adăpare cu defecţiuni nu numai că solicită constant reparaţii, dar

determină şi reducerea performanţelor animalelor, influenţând astfel profitul.

Costurile veterinare

Costurile veterinare sunt, probabil, cele mai variabile, nivelul lor depinzând direct

de starea de sănătate a efectivului într-o anumită fermă. În mod normal, dacă luăm în

calcul cheltuielile uzuale cauzate de obligativitatea legală a vaccinării animalelor precum

şi de o serie de tratamente de rutină, cum ar fi injectarea compuşilor pe bază de fier la

purceii sugari, costurile veterinare ar trebui să aibă o pondere de aproximativ 5% din

costul total de producţie. Din păcate, datorită faptului că puţine ferme au fost populate

(sau repopulate) cu animale sănătoase, dar şi deoarece condiţiile de biosecuritate sunt

arareori respectate, ponderea cheltuielilor veterinare în structura costului de producţie

ajunge, în unele cazuri, să depăşească 10%, deoarece medicamentele, cu cât sunt mai

performante, cu atât sunt şi mai scumpe. De reţinut este faptul că într-o fermă de creştere

a porcilor cheltuielile veterinare pot fi menţinute sub control numai dacă se depun

eforturi majore pentru menţinerea stării generale de sănătate a efectivului.

Costul animalelor de prăsilă

În fine, la nivel de fermă există şi un element de cost legat de achiziţia şi/sau

producerea animalelor destinate reproducţiei, respectiv scroafele şi vierii de prăsilă. În

ciuda părerilor diferite care sunt vehiculate pe piaţă şi între fermieri, costul cu animalele

de prăsilă este infim, în comparaţie cu celelalte elemente menţionate, având variaţii

cuprinse între 1 şi maximum 3% în structura costului total de producţie, adică cu mult sub

nivelul altor cheltuieli din fermă a căror economisire poate avea consecinţe financiare

esenţiale.

La un asemenea nivel redus al costurilor legate de animalele de prăsilă dintr-o

fermă, păstrarea în efective a animalelor cu o valoare genetică şi productivă incertă sau

îndoielnică este total contraproductivă sau chiar păguboasă.

41

În concluzie, dacă admitem teoretic că am obţine un porc (la 100 kg) cu un cost

total al producţiei de 100 de Euro, acesta ar fi structurat astfel:

Costul furajului 65 Euro

Cost financiar 10 Euro

Costul forţei de muncă 10 Euro

Costul energiei 5 Euro

Costuri întreţinere 3 Euro

Costuri veterinare 5 Euro

Costul prăsilei 2 Euro

Total 100 Euro

De aici toate calculele devin simple. Atunci când preţul de vânzare de pe piaţă se

situează peste cei 100 Euro rezultatul este PROFITUL, iar când preţul de vânzare este

sub 100 Euro rezultatul este PIERDERE!

Menţinerea permanentă a unui control strict asupra elementelor ce constituie

costul de producţie al cărnii de porc reprezintă un instrument de bază aflat la îndemâna

oricărui fermier. Optimizarea acestei structuri în funcţie de condiţiile reale de pe piaţă, la

un moment dat, înseamnă management performant, profesionalism şi, nu în cele din

urmă, profit.

Bugetul produsului carne porc

Tabelul 1.2.4

Indicatori Productie medie700g/zi

Lei/capRON

Lei/kgRON

A. VALOAREA PRODUCTIEI 570 5.7

A1 din care productia principala 570 5.7

B(+) SUBVENTII 110 1.1C()PRODUSUL BRUT 680 6.8D(-) CHELTUIELI TOTALE 512 5.12

D1 din care pentru productia principala 512 5.12

42

I. CHELTUIELI VARIABILE 467.6 4.67

1. cheltuieli cu furaje 305 3.052.material biologic 130 1.33.energie electrica+combustibil 7 0.007

4.medicamente si material sanitar 1.7 0.017

5.alte materiale+apa 0.90 0.0096.cota de aprovizonare 13 0.137.asigurari 10 1.10II.CHELTUIELI FIXE 44.3 0.44-cheltuieli cu forta de munca 10 0.10

-cheltuieli generale 8.2 0.08-dobanzi la credite 25 0.25-amortisment 1.1 0.01E.()VENIT IMPOZABIL 58 0.58(-) impozite si taxe - -F.()VENIT NET +subventii 168 1.68

G. RATA VENIT IMPOZABIL % 11.3 11.3

H.RATA VENIT NET + subventii% 32.8 32.8

COST DE PRODUCTIE 512 5.12PRET PIATA INTERNA PREVIZIBIL 570 5.70

Sursa: www.madr.ro-cercetare

S-a dovedit ca sporul mediu zilnic de 750 grame va face ca, in 165 de zile,

animalele sa ajunga la 110 kg. In acelasi timp consumul mediu zilnic de furaj combinat,

pentru a obtine un kg de spor in greutate va fi de 3,1 kg. Pentru asta, 100 de kg de furaj

combinat va fi format din 95,7 kg concentrate si 4,3 kg inobilatori.

Indicatorii cei mai utilizaţi în aprecierea eficienţei economice a tehnologiilor de

creştere a animalelor sunt: producţia medie pe animal furajat, costul pe animal şi pe

unitatea de produs, cheltuielile cu furajele pe zi, pe animal şi pe unitatea de produs,

consumul de energie pe animal sau pe loc, consumul ore-om pe unitatea de produs,

profitul pe animal.

43

1.2.5 Sacrificarea suinelor

Programarea sacrificărilor de suine prevede lucrul în zilele în care nu se sacrifică

bovine i nu mai mult de 5 zile pe lună pentru a putea depozita în condi ii de refrigerare aș ț

carcaselor ob inute.ț

Urmează analizarea diferitelor faze ale sacrificării:

- pozi ionarea animalului în compartimentul de sacrificare;ț

- spălarea cu apă rece a suinei, pentru facilitarea tăierii;

- se recurge la asomare prin stimuli electrici;

- tăierea se face cu utilajul electric;

- urcarea pe linia aeriană destinată transportului carcaselor de suine se face cu ajutorului

unei macarale;

- pierderea sângelui în punctul fix după înjunghiere deasupra unui vas special pentru

strângerea sângelui (pierderea sângelui durează 2-5 minute) sau fosa de colectare (vezi

descrierea pentru desângerarea bovinei);

- toaletarea înainte de depilare constă în spălarea cu apă rece pentru îndepărtarea sângelui

i a murdăriei care s-au adunat în urma tăierii;ș

- depilarea se face prin pârlire cu flacăra (cu butelia de gaz), ca urmare se face raderea

mecanică, urmată de spălarea carcaselor-(spa iul proiectat permite instalarea unei căzi deț

încălzire sau a unui sistem de pârlire , dar caracterul redus al centrului impune ca nefiind

economică o asemenea instala ie); această toaletare după depilare se face pregătindț

eviscerarea);

- eviscerarea se face înainte de tăierea cu fierăstraul electric i comportă eviscerareaș

masei gastrointestinale i se duc direct în sala de intestine i organe interne care vinș ș

expuse pe cârlige pentru a fi examinate din punct de vedere sanitar-veterinar;

- prelevarea probelor pentru examenul ,,trichinela” (este interzisă segmentarea carcaselor

până când sosesc rezultatele de la probele prelevate);

- divizarea carcaselor simetrice cu ajutorul fierăstrăului electic;

- spălarea carcaselor; îndepărtarea capului i dacă este necesar a articula iei cu unghii;ș ț

44

- examenul sanitar-veterinar al organelor i carcaselor.ș

În func ie de rezultatul la examenul sanitar-veterinr carcasele i produseleț ș

de măcelărie pot să urmeze traseul:

1. dacă rezultatul examenului antemortem declară carnea i organele în bună stare pentruș

consumul uman, acestea sunt puse la conservare prin răcire (carcasele în frigiderul pentru

suine la 2-4°C iar organele i capul în spa iile special destinate lor), până în momentulș ț

consemnării către beneficiar;

2. dacă rezultatul examenului sanitar-veterinar declară carnea suspectă, aceasta este

depozitată în camera specială redată acestui scop i rezultatele de laborator vor stabiliș

destina ia exactă a cărnii; în cazul în care aceasta prime te avizul defavorabil va fiț ș

evacuată din unitate în containere speciale, ermetice spre unitatea de eliminare specială.

Sacrificările ocazionale sau de necesitate vor fi introduse în unitate numai

după ce s-au terminat cele normale i carnea razultată va fi trimisă în func ie de natura ei ,ș ț

în traseul normal de măcelare i conservare sau va fi inută în spa iul special unde în bazaș ț ț

rezultatului examenului sanitar va fi dată consumului sau va fi confiscată în containere

ermetice.

1.2.6 Randamente

Rentabilitatea cresterii porcilor este determinata in primul rand de hranirea

rationala. Este cunoscut faptul ca hrana are ponderea cea mai mare in cheltuielile de

productie, reprezentand intre 60-80% din totalul acestor cheltuieli.

De aici rezulta atentia deosebita ce trebuie acordata utilizarii cu maxima eficienta

a furajului si necesitatea corelarii continutului de substante nutritive cu cerintele

fiziologice ale animalelor. Retetele de furajare pentru porcine urmaresc imbunatatirea

lactatiei la scroafe, obtinerea de purcei mari si sanatosi la fatare si o rata mare de crestere

la purcei. Toate acestea se pot obtine cu o nutritie corecta care ofera cantitatea optima de

aminoacizi, carbohidrati, vitamine, minerale si apa.

Aprecierea porcinelor doar prin prisma greutăţii corporale nu este suficient de

precisă. La greutăţi egale de sacrificare se pot obţine carcase care vor avea conţinut

diferit de carne şi de grăsime, aşa cum se poate observa în tabel.

45

Proporţia diferită de carne din carcasă este influenţată de rasă, de vârsta de

sacrificare, de sex, dar şi de condiţiile de întreţinere şi de furajare.

Pentru a creşte precizia de apreciere a calităţii porcilor, în afară de greutate, la

alegerea acestora pentru sacrificare se va ţine cont şi de conformaţia acestora.

• Porcii proveniţi din rasele de carne Marele alb, Landrace, Duroc, Pietrain,

precum şi hibrizii din aceste rase, au un corp lung cu adâncimile corporale reduse. La

aceste porcine, lungimea corpului măsurată de la creştetul capului şi până la baza cozii

este cu 10-20 cm mai mare decât perimetrul toracic, ţesutul muscular este bine dezvoltat

la nivelul spetei, al jambonului şi al liniei superioare a corpului.

Mersul acestor animale este vioi, iar în timpul deplasării se sesizează mişcarea

spetei. La nivelul bărbiei, depozitele de grăsime sunt reduse, iar la palparea corpului se

constată o consistenţă tare.

• Porcii proveniţi din rasele de grăsime sau metişii din aceste rase au un corp scurt

şi foarte adânc, lungimea corpului fiind mai mică decât perimetrul toracic. La aceste

porcine ţesutul muscular este slab dezvoltat.

În regiunea bărbiei şi a abdomenului apar depozite masive de grăsime, coada este

înfundată între fese, iar la palparea corpului se constată o consistenţă mai moale. Mersul

acestor porci este mai greoi, iar în timpul deplasării, din cauza depozitelor masive de

grăsime subcutanată, nu se poate observa mişcarea spetei.

• Porci proveniţi din rasele mixte Bazna, Alb de Banat, Alb de Ruşeţu au o

conformaţie corporală intermediară, între porcii de carne şi cei de grăsime.

Randamentul la tăiere, precum şi raportul grăsime+carne, a raselor de porcine în

ţara noastră, variază potrivit datelor din tabelul următor: (Rusu S. Şi colab., 1974)

46

1.2.7 Productii totale

Potrivit datelor INS, la 1 mai 2011, Romania inregistra un efectiv de peste 4,596

milioane de porci, mai mic cu 2,2 procente fata de aceeasi perioada din 2010, cand erau

4,7 milioane de capete. In fermele mari sunt crescuti in jur de 1,4 milioane de capete.

In ceea ce priveste Romania, raportul tehnic operativ din 30 septembrie 2011 al

Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, releva un numar de 5375876 capete de

porcine, din care 11865 de capete, respectiv 0,22% provin din sectorul de stat, iar

1251681 de capete, adica aproximativ 24% provin din sectorul privat.

1.3. Etapa de prelucrare1.3.1.Transport, sortare, condiționare, depozitare

Creșterea animalelor este strâns legată de producția vegetală, de industriile din

amonte (care asigură o parte din inputurile necesare) și de industriile din aval (care

prelucrează materiile prime).

Filiera cărnii de porc are numeroase caracteristici, în toate etapele acesteia:

agricultura (creșterea animalelor), achiziții și transport, abatorizare, prepararea

produselor din carne, comercializarea.Crescătorii de animale sunt micii agricultori,

asociațiile zootehnice, fermele specializate ale societăților comerciale, societățile

agricole.

- Preluarea sau achiziția animalelor se va face la domiciliul crescătorului de

animale sau în târgurile de animale.La recepția animalelor se are în vedere calitatea

animalului și în mod special starea de sănătate, atestata de documente oficiale vizate;

47

- Transportul animalelor de la locul de recepție la abator interesează atât din

punct de vedere igienico- sanitar, cât și economic.Din punct de vedere igienico-sanitar,

transportul trebuie să evite boli infecto- contagioase, iar din punct de vedere economic, se

urmărește limitarea la minimum a pierderilor în greutate, cât și o scădere a calității cărnii

produsă de fenomenul de a ‘’stres”asupra animalului;

- Calitatea animalelor este determinată, în primul rând, de gradul de dezvoltare a

cărnii și țesutului gras în raport cu rasă, vârstă și sexul. Calitatea unui animal pentru

carne respectiv a carcasei pe care o furnizează, se apreciază în funcție de preferințele

cumpărătorului, fapt pentrru care această devine astfel obiectivul principal urmărit de

unitățile zootehnice.

- Abatorizarea se realizează în unități specializate care constituie prima etapă a

procesării.Produsele rezultate la abator se clasifica în: produse principale, subproduse de

abator. deșeuri de abator.

Abatoarele și secțiile de preluare a cărnii sunt unități de industrie alimentară care

necesită condiții speciale de amplasare și igienizare, pentru protecția mediului și a

produselor din carne. Diversitatea sortimentala a cărnii și condițiile de transformare în

alimente permite producerea unei game foarte lărgi de preparate. Valorificarea producției

de carne, potrivit cerințelor pieței, este asigurată prin fluxul diferitelor sisteme specific

ale filierei fiecărui produs sau grupe de produse. Formele de valorificare a animalelor, a

cărnii și produselor prelucrate pot fi încadrate în următoarele piețe specifice:

- piață liberă a producătorilor agricolispecializatiin creșterea animalelor;

- piață întreprinderilor integrate care preiau animale vii, industrializează și

comercializează producția animală;

- piață producătorilor de animale pentru selecție și reproductive. 14

Structură ofertei de carne este asigurată de la următoarele categorii de animale:

adulte, semiadulte și tineret. Animalele adulte își încheie ciclul primitiv și sunt destinate

valorificării pentru carne, dar datorită vârstei înaintate furnizează o carne de calitate

inferioară și participă pe piață la fondul de carne al fiecărei specii cu 30-35%. Animalele

14 Ion Dona, Economie rurala, Ed. Economica,Bucuresti, 2000

48

semiadulte sunt crescute, în majoritatea cazurilor, în sistem extensiv sau îngrășate într-o

scurtă perioadă de timp.Carnea obținută prezintă însușiri superioare, asigurând pe piață o

cotă a specie de 50-55%. Animalele sacrificate la de semiadulte au însușiri calitative

superioare; pentru fiecare specie 10 - 15$. Valorificarea porcinelor pentru are la

existent unor specializate producția de . La creșterea îngrășarea sistem intensiv,

greutatea de sacrificare este 110-120% kg:

�valorificarea porcinelor îngrășate pentru bacon vizează porcii de 6-7 luni, care au fost

supuși unui anumit regim de hrănire au o greutate de 85-95 kg;

�valorificarea porcinelor rezultate din îngrășare de grăsime (130-140 kg);

�valorificarea porcinelor pentru grăsime se la porcii adulți sacrificați la 150-180 kg.

Aprecierea clasarea carcaselor după calitate include noțiunea de a greutate vie

de randament”. Calitatea animalelor pentru după , respective aprecierea calității

carcaselor, poate fi prin aprecierea următoarelor: conformația, starea de îngrășare,

finețea, culoarea consistent . Aceste caracteristici ale calității unei carcase depind de

factorii invariabili variabili.

Calitatea se stabilește după , pe raportului dintre elemente esențiale: conformația

carcasei, greutatea carcasei porțiunilor de , randamentul la , caracteristicile țesutului

muscular adipos care formează definesc calitatea acesteia.

- Recepționarea trebuie se facă anumite conditii:

�Respectarea intervalului de timp de la hrănire adaptare;

�Funcționarea aparatelor destinate cântăririi;

�Respectarea cu rigurozitate prevederilor standardelor vigoare cu privire la încadrarea

animalelor pe calități ( greutate , conformație );

�Asigurarea mijloacelor de transport pentru deplasarea animalelor;

�Întocmirea documentelor de evident, care însoțesc animalele pe timpul transportului.

- Organizarea transporturilor la produsele se urmărește operativitatea,

promptitudinea calitatea transportului de produse preparate din .Pentru acest motiv se au

vedere următoarele:

�Stabilirea legăturilor dintre verigile sistemului de creștere animalelor, punctele de

livrare cele de primire;

49

�Transportul produselor din se face cu mijloace rutiere: semiremorci izoterme,

refrigerente frigorifice, autocamioanele ce îndeplinesc condițiile igienico- sanitare

specific fiecari produs;

� Alegerea traseelor folosirea mijloacelor de transport adecvate pentru specificul

procesului de desfacere- aprovizionare.

- Pregătirea producției unitățile de industrializare presupune existent unor

mijloace adecvate cum ar fi concentrarea combinarea producției, după criterii de . acest

scop trebuie se asigure:

� Nivelurile de producție care tehnicii noi;

� Crearea de condiții pentru organizarea producției muncii;

� Reducerea costurilor de producție; angajarea personalului de specialitate. 15

Principalele obiective pe care le au depozitele destinate păstrării produselor din

se refera la:

� Necesitatea corelării cerințelor de producție prin preluarea animalelor într-o de ;

� Asigurarea fluxului în distribuția produselor din carne si preparate din carne.

Vehiculele pentru transportul animalelor vii sunt avizate de catre directiile sanitar-

veterinare judetene. Pentru avizare, acestea trebuie sa îndeplineasca o serie de conditii: sa

aiba o pardoseala impermeabila, obloane laterale suficient de înalte pentru a împiedica

caderea animalelor, marginile sa fie netede, fara asperitati, sa nu provoace ranirea

animalelor si sa asigure suprafata necesara în functie de specie. Pentru ca animalele sa nu

fie expuse la intemperii, masinile trebuie acoperite, în vederea pastrarii unei temperaturi

adecvate în interior. Cele folosite la transportul international trebuie sa aiba posibilitati de

furajare si adapare, adica surse de apa fixe sau mobile, si loc pentru furaj. Fiecare animal

trebuie sa aiba disponibil un anumit spatiu în camion, în functie de greutate si marime,

calculându-se astfel capacitatea vehiculului.

Pentru a evita eventuale neplaceri la controlul sanitar-veterinar din vama,

transportatorii de animale vii trebuie, asa cum prevede Ordinul 182/2003, sa solicite

expeditorilor noile certificate zootehnice pentru care sa contina mai multe specificatii,

15 Ion Dona, Economie rurala, Ed. Economica,Bucuresti, 2000

50

cum ar fi: organul emitent, numele registrului genealogic, data emiterii, sistemul de

identificare, numele si adresa reproducatorului, numele si adresa proprietarului etc.

Marile companii impun si alte reguli stricte de transport pentru protejarea animalelor de

reproductie, în vederea mentinerii starii de sanatate, conditie obligatorie atingerii

potentialului biologic. Este si cazul PIC România, prezenta pe piata din 1998, parte

integranta a concernului international SYGEN (denumita anterior PIC International), care

are o experienta de peste 40 de ani în domeniul ameliorarii suinelor.

Pentru o livrare, camioanele trebuie sa soseasca la ferma companiei curate,

dezinfectate, cu certificat de dezinfectie semnat de un medic veterinar. Remorca trebuie

sa soseasca la ferma cu aproximativ trei zile înainte de livrare, pentru a avea certitudinea

ca nu a fost folosita pentru alte transporturi de animale. Exceptional, se pot accepta si 24

de ore de repaus. Camioanele au o capacitate de aproximativ 40 de bovine, sunt prevazute

cu lift si pot fi pe doua sau trei nivele, împartite în boxe. Fiecare animal are nevoie în

timpul transportului de un spatiu de 1 – 2m. În boxe încap mai multe animale sub 100 kg,

iar cele care depasesc aceasta greutate sunt asezate câte unul în fiecare boxa. Altfel, la

orice frâna, animalele se pot dezechilibra si accidenta.

Este foarte important ca animalele sa aiba conditii optime de aerisire si

climatizare. Pentru aceasta, peretii laterali ai vehiculului sunt prevazuti cu deschideri care

pot fi reglate în functie de temperatura de afara, de numarul si vârsta animalelor din

interior. Pe timpul transportului, din cauza miscarii, animalele nu pot dormi, de multe ori

stau în picioare cautându-si echilibrul si atunci consuma multa energie, fiind obligatoriu

repausul. Daca animalele sunt mai tinere, se opreste la cel mult opt ore, iar daca sunt

adulte, dupa 8-12 ore. Timp de o ora, animalele se pot odihni, beneficiind de apa si hrana.

Daca drumul dureaza o zi, nu se încarca furaj, animalele având nevoie doar de apa.

Pentru 2-3 zile se fac opriri în timpul noptii pentru adapare.

Carnea care urmeaza a fi transportata trebuie pregatita pentru a suporta

transportul fara sa se deprecieze din punct de vedere calitativ. Pentru aceasta nu se

permite transportul carnii calde, imediat dupa taiere, cu exceptia carnii de bovine

necesara pentru prepararea bradtului care intra in compozitia preparatelor de carne in

membrane si cand fabrica gaseste in aceeasi localitate cu abatorul. In celelate cazuri

pentru a putea fi incarcate in autovehicole, carnea trebuie sa fie zvantata, racita si cu

51

rigiditatea musculara deja instalata.Incarcarea carnii in stare calda si transportarea ei la

distante mai mari o depreciaza,se produce fenomenul cunoscut sub denumirea de

"fermentatie acida".

Mijloacele de transport vor fi controlate inainte de inceperea incarcarii de catre

organele sanitare veterinare. Ele vor fi curate si dezinfectate si vor dispune de utilajele

necesare pentru transportul respectiv. Persoanele, adica cei care se ocupa cu transportul

carnii sunt obligati sa poarte echipamente de protectie,acestea fiind realizate din

materiale care se pot spala usor si care trebuie sa fie de culoare deschisa. Muncitorul

care manuipuleaza carnea in vehicule trebuie sa poarte cizme de culoare alba. Aceste

persoane trebuie sa se supuna periodic la controale sanitare. Orice transport de

carne,organe sau subproduse pe raza altei circumscriptii sanitare veterinare trebuie sa fie

insotit de certificat sanitar veterinar de transport.16

TRANȘAREA, DEZOSAREA SI ALESUL CĂRNII DE PORC

a. Tranșarea, dezosarea si alesul cărnii de porc pentru industrie Carnea de porc

poate fi folosită la fabricarea preparatelor din carne comune, la fabricarea salamurilor

crude (tip Sibiu) si la fabricarea semiconservelor si conservelor din carne. Porțiunile

anatomice obținute la tranșare sunt: gușa, piept, slănină, spata, rasol din fată,

mușchiuleț, garf, pulpă, rasol din spate. Aceste piese se dezosează iar carnea se alege si

se sortează funcție de destinație.

b. Tranșarea in piese anatomice pentru export - jumătățile se tranșează in

următoarele porțiuni:

- pulpă (pulpă cu os si sorici tip Parma; pulpă per Cotto; pulpă cu os si sorici tip

Biselado;

- pulpă cu os semidegresata tip Lyon, pulpă cu os degresata; pulpă cu slănină si sorici

dezosata; pulpă fără os degresata;

16 Letitia Zahiu, Politici si piete agricole- Reforma si Integrare Europeana,Ed.Ceres,Bucuresti, 2005

52

- spată (spată cu os semidegresata; spată cu os degresată; spată fără os degresata);

- cotlet de porc cu os tip Karbonaden, cotlet dezosat si degresat;

- ceafă (ceafă dezosată, degresată);

- mușchiuleț;

- piept (piept de porc cu fleică degresat si dezosat, piept de porc fără fleică degresat si

dezosat; piept de porc cu șorici fără os).

c. Tranșarea cărnii de porc pentru alimentație publică și vânzare cu amănuntul se

poate execută în abator sau în măcelarii, se poate face și așezarea și fasonarea bucăților

care se preambalează în folii de polietilenă în porțiuni de 0,5-1 kg (care se refrigerează

sau congelează).

Prelucrarea animalelor în abator se face după tehnologii particularizate în funcţie de

specie şi de destinaţia ulterioară a carcaselor, semicarcaselor sau sferturilor de carcasă.

Etapele prelucrării animalelor în abator sunt următoarele:

- pregătirea animalului pentru tăiere: - examen sanitar-veterinar;

- cântărire;

- odihnă;

- toaletare;

- primarea vieţii animalului: - asomare;

- sângerare

- prelucrarea iniţială: - jupuirea;

- opărirea ;

- depilare;

- deplumare (păsări);

- îndepărtare extremităţi;

- prelucrare subproduse;

- prelucrarea carcasei: - control sanitar-veterinar;

- eviscerare;

- prelucrare maţe, organe, glande şi grăsimi;

- despicare;

- toaletare uscată şi umedă.

53

-marcarea carcasei;

- zvântarea carcasei;

-prelucrare frigorifică.

Recepţia calitativă şi cantitativă a animalelor

Recepţia calitativă se face pe platforme amenajate special de către personal

specializat şi autorizat de Inspecţia Sanitar-Veterinară.

Recepţia cantitativă se efectuează prin cântărire înainte/după scurta cazare în

ţarcuri sau padocuri.

Pregătirea animalelor pentru tăiere constă în :

- examen sanitar-veterinar (se execută cu 3 ore înainte de sacrificare) şi are rol

de a dirija animalele către abatorizare sau către ţarcuri sau către sacrificare

şi incinerare;

- cântărire (se realizează pe cântare–basculă, deservite de culoare de aducţie şi

evacuare);

- odihnă (minimum 6 ore iarna şi 12 ore vara), fără alimentaţie, doar cu

adăpare şi cu un regim satisfăcător de temperatură şi ventilaţie;

- toaletare (constă în duşarea cu apă a porcinelor şi în duşare şi periere a

bovinelor).

Asomarea este operaţia de scoatere din funcţiune a sistemului nervos central

(care dirijează senzaţia de durere şi care declanşează reacţia de apărare) şi păstrarea

sistemului nervos vegetativ în funcţiune (care dirijează organele interne: inima şi

plămânii)

Asomarea se poate realiza:

- mecanic cu ajutorul - unui ciocan;

- merlinei;

- unui pistol cu arc, cu capse sau cu acţionare

pneumatică.

- electric (cu ajutorul a doi electrozi);

54

- prin scăderea presiunii atmosferice;

- chimic (folosind amestecuri de gaze: CO 2 şi N 2 O,

în locul oxigenului atmosferic)

Sângerarea este operaţia prin care se suprimă efectiv viaţa animalelor şi se

realizează cu ajutorul:

- unui cuţit simplu (când sângele urmează să fie trimis către secţia de făină

furajeră)

- unui cuţit tubular (când sângele va fi folosit pentru alimentaţia umană);

Jupuirea este operaţia de separare a pielii de carcasă, prin distrugerea

elementelor de legătură între dermă şi stratul subcutanat (cel din urmă trebuie sa rămână

la carne). Pielea cuprinde în structura sa 3 straturi: epidermă, dermă şi hipodermă (ţesut

subcutanat).

Jupuirea se realizează: - manual (în zonele cu aderenţă maximă a pielii)- cap, picioare,

coada;

- mecanizat (în zonele cu aderenţă moderată a pielii) - restul

corpului .

Opărirea este operaţia de pregătire a smulgerii părului (depilare). Bulbul pilos se

află la limita dintre dermă şi stratul subcutanat, rădăcăna firului de pătrunde în piele sub

un unghi mare (depilarea nu se poate face fără opărire)

Parametrii operaţiei: temperatura 63-65˚C şi durata 3-5 minute sau temperatura

58- 59˚C şi durata 6-8 minute.

Opărirea se poate face:

- parţial (cap, picioare, abdomen, părţi laterale);

- total (când nu se jupoaie pielea)

Opărirea se execută prin:

- imersia animalului (porcine) în bazine cu apă

- stropirea animalului cu apă în tunele prevăzute cu duze laterale

Depilarea este operaţia de îndepărtare a părului de pe corpul animalelor.

Depilarea se realizează după operaţia de opărire şi se poate executa manual sau mecanic.

Depilarea manuală se realizează cu ajutorul cuţitelor sau conurilor metalice

(clopote), iar cea mecanică se execută cu ajutorul mmaşinilor de depilat, cu deplasarea

55

porcinelor prin maşină, în poziţie orizontală sau verticală. Smulgerea părului în maşinile

de depilat se face cu ajutorul unor racle din oţel cadmiat care sunt montate la capătul

liber al unor palete de cauciuc, care sunt prinse pe două tambure cu diametre, turaţii şi

sensuri de mişcare diferite. Pârlirea se realizează într-un cuptor cu funcţionare

discontinuă, format din doi semicilindri deplasabili, căptuşiţi cu cărămidă refractară.

Flacăra în cuptor se obţine cu ajutorul unor arzătoare cu gaz metan. Temperatura flăcării

poate ajunge la 1000˚C, iar durata pârlirii este de 12-15 secunde.

Pentru îndepărtarea scrumului format la pârlire se face răzuirea acestuia manual

sau cu ajutorul maşinilor de răzuit scrum.

Jumulirea (deplumarea) este operaţia de îndepărtare a penelor şi pufului de

pe suprafaţa corpului păsărilor.

Eviscerarea este operaţia de scoatere a viscerelor (organelor) din cavitatea

abdominală şi cea toracică a animalului.

Despicarea carcaselor are rolul de a uşura manipularea ulterioară a cărnii

rezultate şi de a grăbi procesul de răcire a cărnii. Operaţia începe cu despicarea sternului,

după care se execută desprinderea muşchiului spinal pe o parte de apofizele spinale ale

coloanei vertebrale, iar apoi se secţionează longitudinal coloana vertebrală (pe lângă

canalul medular). Se obţin astfel două jumătăţi de carcasă. În cazul semicarcaselor de

bovine, pentru uşurarea manipulării acestora se taie fiecare semicarcasă în două şi se

obţin astfel 4 sferturi.

Pentru despicarea carcaselor de bovină se folosesc ferăstraie mobile lamelare,

iar pentru cele porcine ferăstraie mobile circulare.

Toaletarea uscată a carcasei constă în curăţarea exteriorului acesteia de diferite

aderenţe, cheaguri de sânge şi îndepărtarea eventualelor murdării. În final se taie iaframa,

coada, se scot măduva spinării şi glandele care nu au fost recoltate la eviscerare. Se scot

rinicii şi seul aderent ( la bovine), respectiv rinichii şi osânza (la porcine).

Toaletarea umedă constă în spălarea carcaselor cu jet de apă(la temperatura de

30-32˚C) de sus în jos. Spălarea se poate realiza cu ajutorul unui furtun sau prin trecerea

carcaselor conveierizat preintre panouri din oţel inoxidabil pe care sunt plasate duze fixe

sau rotative.

56

Marcarea. Cărnurile şi organele controlate sanitar-veterinar şi care au fost

admise pentru consum se marchează cu o ştampilă rotundă, pe care este înscrisă

denumirea abatorului.

Cărnurile de porc controlate trichineloscopic se marchează cu o ştampilă

dreptunghiulară pe care scrie” fără trichină”.

Cărnurile destinate exportului se marchează cu o ştampilă rombică pe care scrie

Roumanie Service Veterinaire d΄Etat.

Cerneala trebuie sa adere bine la carne, să fie uşor vizibilă, să nu fie toxică să se

usuce repede şi să nu se şteargă.

Cântărirea carcaselor marcate este necesară pentru evidenţa producşiei

realizate la scarificare.

Prelucrarea frigorifică constă în răcirea semicarcaselor la temperaturi de 0-

4˚C în centrul termic ( prin refrigerare) sau la -18˚C ( prin congelare).

Carnea care rezultă din abator se poate comercializa astfel:

- carcase, semicarcase, sferturi refrigerată sau congelată;

- carne tranşată;

- carne tocată;

- organe.

CONSERVAREA CĂRNII PRIN FRIG. Utilizarea frigului pentru conservarea

cărnii implică două procedee: refrigerarea și congelarea. Refrigerarea cărnii până la

temperatură de 0 4oC produce:

- încetinirea dezvoltării microflorei provenită din contaminări interne și externe;

- reducerea vitezei reacțiilor hidrolitice i oxidative catalizate de enzime; ș

- diminuarea unor procese fizice.

Congelarea cărnii până la temperatură de -25 i -18oC produce: ș

- blocarea multiplicării microorganismelor i distrugerea unor germeni sensibiliș

(criosterilizare);

- oprirea celor mai multe dintre reac iile biochimice care au loc în carnea postsacrificare.ț

De remarcat că prin frig nu se pot controla reac iile chimice care au loc că urmareț

a atacului oxigenului (deoarece autooxidarea implică un lan de reac ii a căror energie deț ț

activare este mică, ele fiind mai pu in sensibile la ac iunea frigului). ț ț

57

Condi ionarea i depozitarea ț ș

Carcasele i semicarcasele de carne refrigerată se depozitează o durată relativș

scurtă, 1-3 săptămâni, la temperaturi în jur de 0°C i umidităti relative în jur de 95°C.ș

Men inerea cărnii în stare refrigerată timp de 8-14 zile se justifică prin necesitateaț

maturării, prin acest proces carnea devenind mai fragedă, cu consistenţă mai fină,

suculentă, asigurând astfel gustul i aroma. ș

Depozitarea se face minim 2-3 zile tinând cont că perioada de rigiditate la 0°C

durează între 3 i 5g. Un grad de contaminare ini ial ridicat poate favoriza dezvoltareaș ț

microorganismelor aerobe, favorizat de umiditatea relativ ridicată a aerului. În acest caz,

carnea se acoperă cu un strat de mâzgă si î i schimbă consisten a, culoarea i mirosul. ș ț ș

Pentru durate mari de depozitare carcasele se stropesc în prealabil cu solu ii slabeț

i se protejeazä cu tifon steril. Depozitarea se face în camere frigorifice izolate termic,ș

echipate cu baterii de perete i eventual räcitoare de tavan, cu o circula ie slabä a aerului,ș ț

preväzute cu linii aeriene de suspendare. Capacitatea de depozitare la abatoare trebuie sä

corespundä produc iei pe 2-3 zile, iar circula ia moderatä a aerului, corespunzätor unuiț ț

debit al ventilatoarelor de 5-10 ori volumul camerei pe orä.

Depozitarea produselor se realizează în spa ii frigorifice, dotate cu instala iiț ț

frigorifice care permit men inerea unei temperaturi constante i pot fi reglate în func ie deț ș ț

cantitatea introdusă.

Recep ionarea i depozitarea materiilor prime reprezintä primul punct de controlț ș

deoarece:

- Materiile prime sunt recep ionate în stare congelatä i refrigerate iar recep iaț ș ț

acestora se face formalä, cantitativä i calitativä. ș

- Condi iile obligatorii pe care trebuie sä le îndeplineascä la recep ia materiilorț ț

prime sunt stabilite i sunt aplicate conform enumerärii de mai jos: ș

- sä corespundä stärii termice (congelate, temperatură maxim ( -180C);

- sä fie transportatä în condi ii igienice (optic cură mijlocul auto care efectueazäț ț

transportul)

58

- sä corespundä specifica iilor tehnice transmise (proprietäţi organoleptice, esteț ț

de prospe ime) ț

- sä fie însotitä de documente corespunzätoare;

- sä aibä ambalajele integre ( sä nu fie rupte, distruse de rozätoare) ;

- sä nu continä corpuri sträine (resturi de a chii de lemn, plombe metalice,ș

sticlă);

- sä fie etichetate i cu elemente de trasabilitate; ș

- sä fie marcate cu marcä de sänätate

- cärnurile pot proveni din surse diferite, deci pot avea calitäti diferite, stäri

termice diferite i încärcätura microbiologicä diferitä; ș

- manipulärile cärnii pot contribui la cre terea încärcäturii microbiologice. ș

Din motivele enun ate se impun urmätoarele: ț

- temperatură de depozitare (ta er ) sä fie ~ 1A°C;

- carnea sä aibä temperatură de maximum + 4A°C în centrul termic;

- umezeală relativä a aerului din depozit sä fie corelatä cu temperatură acestuia;

-spa iile de recep ie i depozitare sä fie foarte bine igienizate, iar manipuläț ț ș �rile

reduse la minim.

Opera iile de tran are, dezosare i alegere a cärnii sunt efectuate de personalulț ș ș

operativ al Sec iei tran are, fiecare punct de lucru ava¢nd desemnat unul sau mai mul iț ș ț

muncitori (conform pozitionärii la bandă de tran are). Opera iile efectuate suntș ț

supravegheate de Inspectorul de sigurantä alimentarä i eful Fabricii de preparate dinș Ș

carne.

Se utilizeazä pentru tran are, minim douä cu ite / muncitor, iar sec ia este dotatäș ț ț

cu sterilizatoare pentru cu ite (temperatură apei în sterilizator trebuie să fie >820 C).ț

Sterilizarea cu itelor trebuie sä se facä din jumätate în jumätate de oră sau ori de cate oriț

este necesar, în timpul lucrului. Obligatoriu, la pauză de masä se sterilizeazä cu itele. ț

Obligatoriu, la pauză de masä operatorii igienizeazä benzile de lucru i întorc blaturile.ș

Personalul operativ este instruit i respectä regulile de bunä practică i igienä specificeș ș

transärii, dezosärii i alegerii cärnii. Temperatură în sală de tran are trebuie să fie maximș ș

(+100C ); temperatură cărnii dezosate trebuie să fie maxim (+60C); timpul de sta ionareț

în sală de tran are a cärnii dezosate: maxim 45 minute. Inspectorul de sigurantäș

59

alimentarä mäsoarä i înregistreazä ș temperatura salii de tranşare şi a cărnii tranşate, de

trei ori /zi şi efectuează controlul cărnii tranşate, prin examen vizual (1% din cantitatea

totală de carne tranşată). Datele obţinute le înregistrează în fisa de monitorizare

decongelare - tranşare.

Produsele finite sunt transferate din depozitele de răcire în depozitele de staţionare

ale fabricii, de către personalul operativ desemnat, pentru efectuarea acestei operaţiuni.

Transportul se realizează pe cărucioare (pentru vracuri) sau în lăzi (pentru piesele ce

urmează a fi vacuumate). Înainte de transfer, toate produsele sunt cântărite în prezenţa

gestionarului de produs finit nominalizat.

Produsele pot fi transferate: vrac, vacuumate: bucăţi întregi sau porţionate. Este

interzisă efectuarea altei operaţii (evacuare deşeuri, aprovizionare cu ambalaje, etc.) în

timpul efectuării transferului produselor din carne. Temperatura în spaţiul de depozitare

este monitorizata de inspectorul de sigurantă alimentară şi valorile măsurate se

înregistrează în fişa monitorizare depozitare produs finit. Temperatura spaţiilor de

depozitare produse finite trebuie sa fie de maxim +60C. Livrarea din depozitele de produs

finit se efectuează conform principiului: primul intrat, primul ieşit. Timpul maxim de

staţionare în depozitele de produs finit pentru produsele din carne, vrac este de maxim 5

zile.

Tratamente primare

Carnea de porc este supusa tratamentelor primare pentru a impiedica aparitia si

dezvoltarea microorganismelor care deterioreaza carnea si pun in pericol sanatatea celor

ce o consuma. Carnea in stare proaspata reprezinta un mediu perfect de dezvoltare pentru

microorganisme astfel este necesara respectarea conditiilor de igiena in abatoarele unde

se realizeaza sacrificarea atat in cazul angajatilor cat si in cazul utilajelor folosite.

Animalele vii prezintă ca suprafeţe de contaminare bacteriană din mediu:

suprafaţa pielii şi producţiile ei, mucoasa tractusului digestiv, a căilor respiratorii şi cea

conjunctivală, părţile terminale ale căilor uro-genitale. Microorganismele de pe aceste

suprafeţe realizează contaminarea superficială in vivo, cea profundă, întâlnită în anumite

stări fiziologice şi patologice, este mai puţin probabilă, sacrificându-se doar animalele în

stare de sănătate deplină.

60

Microorganismele din carne se pot grupa în două categorii: saprofite şi

patogene.Microorganismele saprofite se găsesc frecvent pe suprafaţa cărnii şi provin din

aer, sol, conţinut intestinal şi apă. Principalii germeni întâlniţi sunt: Pseudomonas,

Micrococcus, Proteus, Streptococcus, Escherichia, iar ca mucegaiuri: Mucor si

Rhizopus.Bacteriile saprofite sunt aerobe şi anaerobe. Cele aerobe se găsesc pe suprafaţa

cărnii; la început se înmulţesc în ţesutul conjunctiv, care este mai bogat în apă şi cu

reacţie neutră, ulterior pătrund în profunzime şi atacă fibra musculară, producând

hidroliza proteinelor. Bacteriile patogene pot transmite boli sau pot provoca toxiinfecţii

alimentare. Sunt întâlnite frecvent bacteriile din genul Salmonella, Bacillus,

Mycobacterium.

Zvântarea cărnii este unul din procedeele care asigura impiedicarea dezvoltarii

florei bacteriene prin îndepărtarea umidităţii de la suprafaţa cărnii şi crearea unei pelicule

deshidratate. Această peliculă are scopul de a împiedica dezvoltarea activă a florei

bacteriene, până când, prin procesele biochimice pe care le suferă, carnea intră în faza

bacteriostatică- faza de rigiditate musculară.Caracasele şi a semicarcaselesunt introduse

pe linii aeriene într-o cameră bine ventilată, cu temperatură cuprinsă între 8°C şi 10°C şi

cu umiditatea relativă de 70-75%. In aceste condiţii zvântarea durează câteva ore. Daca

procesul dureaza prea mult, carnea se depreciaza.În abatoarele moderne, cu posibilităţi de

răcire intensivă, zvântarea se realizează concomitent cu răcirea cărnii. În abatoarele mici,

unde nu există posibilitatea de zvântare sau refrigerare, carnea caldă nu se transportă

imediat, ci se menţine în sala de tăiere până la instalarea rigidităţii musculare, timp în

care suferă şi o răcire.

Răcirea cărnii este procedeul prin care se urmareste scăderea temperaturii cărnii

până la limita minimă de dezvoltare a bacteriilor mezofile, care sunt cele mai periculoase.

Răcirea se instalează treptat, de la suprafaţă spre profunzimea carcasei, fiind mai lentă la

semicarcasele grase, deoarece carnea şi grăsimea sunt rele conducătoare de căldură.

Pentru răcire, carcasele şi semicarcasele se introduc în tunele de refrigerare, unde

se supun răcirii lente sau celei rapide. In răcirea lentă, temperatura în tunelele de

refrigerare trebuie să fie de 0-4°C, iar umiditatea relativă de 90-95%, pentru a se obţine o

61

temperatură la os de °C. Măsurarea temperaturii se face cu termometre cui la osul

principal al regiunilor bogat musculare. Pe parcursul refrigerării, umiditatea trebuie să

scadă treptat, ajungând la sfârşitul procesului la valori de 85- 90%. Astfel se previne

dezvoltarea microorganismelor.

Pentru realizarea acestei temperaturi sunt necesare 36 de ore la semicarcasele de

taurine, 30 de ore la semicarcasele cu slănină de la suine şi 24 de ore pentru cele

degresate. În răcirea rapidă, durata este mai scurtă, folosindu-se temperaturi negative (-

3...-5°C) şi ventilaţie puternică. Umiditatea relativă scade progresiv, de la 95% până la

85%. Prin acest sistem se previne încingerea cărnii, proces care se poate întâlni în răcirea

lentă. În tunelele de refrigerare, carcasele şi semicarcasele se spaţiază la 30-35cm, pentru

a facilita circulaţia aerului.

Maturarea cărnii este un proces care consta in modificari de ordin fizic,

biochimic, histologic şi organoleptic, în urma cărora carnea devine fragedă, suculentă şi

capătă aromă caracteristică.

Din punct de vedere fizic, masele musculare devin mai suple. Din punct de vedere

biochimic, se produce o uşoară peptonizare a proteinelor sub acţiunea enzimelor

proteolitice din grupa catepsinelor. Aceste enzime sunt mai active la pH 5-5,2, la

temperaturi ridicate şi la un conţinut minim de ATP (33, 45). Creşte astfel capacitatea de

hidratare şi suculenta cămii. Sub acţiunea catepsinelor, sunt puşi în libertate compuşi

azotaţi solubili, aminoacizi şi grupări aminate. Modificările histologice afectează fibrele

musculare şi pe cele conjunctive. Miofibrilele se dezorganizează, devin granulare, se

produce permeabilizarea sarcolemei. Fibrele de colagen se hidratează, se înmoaie, carnea

devenind mai fragedă.

Aroma, în maturare, este intensificată, datorită acumulării substanţelor volatile

(esteri, aminoacizi, hipoxantină, aldehide). Pentru ameliorarea aromei şi gustului cărnii

maturate, de mare importanţă este hipoxantină, al cărei nivel de 8-8,5 corespunde unei

bune aromatizări şi într-un timp optim.

Maturarea este însoţită şi de modificări ale culorii cărnii, care depind de formarea

oximioglobinei şi metmioglobinei. Pentru obţinerea unei culori agreate de cumpărător,

este necesară prezenţa oximioglobinei şi stabilitatea acesteia. Carnea bine maturată are o

62

culoare roşie-brună la suprafaţă şi roşu mai deschis la interior. În concluzie, în procesul

de maturare a cărnii, modificările care se produc sunt:

- desfacerea actomiozinei în actină şi miozină

- modificarea echilibrului ionic din jurul fibrei musculare, -liza proteinelor

sarcoplasmatice, sub acţiunea catepsinei, - creşterea capacităţii de hidratare.

Maturarea poate fi accelerată prin utilizarea unor enzime proteolitice vegetale

(bromelina, ficina, papaina), bacteriene sau micotice (proteaze, rhozime, hidrolaze,

amilaze fungice) şi animale (tripsina, vikaza).

Desfăşurarea procesului de maturare a cărnii depinde de o serie de factori: specie,

vârstă, starea fiziologică, starea de întreţinere şi de sănătate a animalelor sacrificate,

condiţiile igienico-sanitare de pe fluxul tehnologic.

1.3.2.Prelucrare si ce produse rezulta

Carnea are compoziţia corespunzătoare vârstei şi stării de nutriţie a

animalului.Carnea de porc conţine circa 20% protein, este cea mai bogata în grăsimi

(30%) si conţine o cantitate mica de glucide.Carnea, îndeosebi cea a animalelor tinere,

este bogată în substanţe extractive (purine, creatina, creatinina), substanţe minerale

(fosfor si fier).Viscerele (ficatul, rinichii, inima) conţin cantităţi sporite de fier, în ele se

găsesc cupru si cobalt. Celelalte substanţe minerale (calciu, sodiu, clor, sulf, magneziu)

constituie în carne cantităţi mici.Ionii de clor, fosfor, sulf provoacă acţiune acidă în

organism.Carnea este bogată în vitamine hidrosolubile, complexul B. Viscerele pe lângă

aceste vitamine, mai sunt bogate în vitamine liposolubile (A, D).

Valoarea nutritivă a cărnii este mare dat fiind conţinutul ei înalt de proteine,

vitamine, substanţe minerale.Ea poate fi consumată fiartă, friptă sau tocată.Carnea pusă la

fiert în apa rece, pierde o parte din substanţele hidrosolubile (substanţele extractive,

vitamine hidrosolubile, săruri minerale şi o parte din proteine), însa ea se digeră

uşor.Carnea pusă la fiert în apa fierbinte formează la exterior o crusta de proteine

coagulate, care reţine pierderea unor factori nutritivi.Aceste modificări sunt caracteristice

şi pentru carnea friptă.

63

Carnea fiartă se digeră uşor, pe când cea prăjită se digeră greu din cauza

îmbibării ei cu grăsimi.Carnea tocată, fără condimente, fiartă sau friptă, de asemenea se

digeră uşor. Din viscerele animalelor tăiate un anumit interes prezintă ficatul.El este un

concentrat de microelemente hematoproteice, vitamine (îndeosebi A, B1, B12, PP),

conţine o cantitate mare de colesterina (200-300 mg% fată de 60-70 mg% în carnea

animalelor si păsărilor) precum si 18% proteine si 3% lipide.În alimentaţie se folosesc şi

limba, rinichii, inima. Limba se digeră uşor şi conţine 13% proteine, 16% lipide, într-o

cantitate mai mică - ţesut conjunctiv şi substanţe extractive. în inimă proteinele constituie

15% şi lipidele - 3%. Toate viscerele sunt bogate în purine, fiind contraindicate în

guta.Ficatul se limitează în alimentaţia zilnică a persoanelor cu secreţie gastrică sporită,

dat fiind faptul ca el stimulează secreţia gastrică.

Digestia cărnii depinde de varietatea ei, de vârsta şi starea de nutriţie a

animalului, partea de animal tăiată şi curăţată, modul de prelucrare culinară.Carnea fiartă

sau tocată se digeră mai uşor decât cea prăjită tăiată în bucăţi.Carnea animalelor tinere,

bine hrănite se digeră mai bine decât cea a animalelor bătrâne şi slabe.

În alimentaţia dietetică se folosesc salamuri fierte, crenwursti de calitate

superioară şi se exclud salamurile afumate si semiafumate, întrucât exercită un efect

negativ asupra organelor digestive, excretorii si metabolice.

Carnea, prin proteinele sale reprezintă o sursă importantă de substanţe azotoase

cu o valoare biologică deosebită.Valoarea biologică este condiţionată în special de

conţinutul de aminoacizi esenţiali.Grăsimea din carne, pe lângă aportul energetic, procură

şi acizii graşi esenţiali : linoleic, linolenic, arahidonic.Prin conţinutul său în substanţe

extractive, existente sau formate in procesul de păstrare şi prelucrare termică, carnea

favorizează secreţia masivă a sucurilor gastrice stimulând digestia.În carnea şi în

produsele de carne, în conservele de carne alterate se dezvoltă substanţe cu un pronunţat

caracter toxic cum ar fi: amoniac, hidrogen sulfurat, peroxidaza şi germeni,

putresceina,cadaverina.

Carnea care rezultă din abator se poate comercializa astfel:carcase, semicarcase,

sferturi refrigerată sau congelată;carne tranşată;carne tocată;organe. Alte produse ce

rezulta din carnea de porc pot fi:

• carne macra, carne tocata, pasta de mici;

64

• produse gratar: mici la caserola (refrigerati sau congelati ), carne tocata, pasta

mici, carnati si carnaciori gratar;

• produse fierte;

• salamuri si carnati;

• afumaturi;

• specialitati;

• paste tartinabile;

• produse de sezon.

1.3.3. Agentii economici si capacitatea de productie

Sectorul zootehnic constituie una din cele mai dificile probleme ale agriculturii

noastre actuale.Ca o consecinta a crizei financiare in anul 2009, a continuat restructurarea

sectorului de crestere a porcinelor.Aceasta restructurare a implicat incetarea activitatii in

cele mai ineficiente ferme de pe intreg cuprinsul UE dar si incetarea agriculturii de

subzistenta din principalele 12 noi state membre ale UE , care au aderat la UE in

intervalul mai 2004- ianuarie 2007.Este de asteptat ca ciclul in cazul porcinelor, exprimat

ca productie de purcei sa atinga minimul in anul 2010.Aceasta redresare se bazeaza pe

presupunerea ca oferta de purcei este insuficienta pentru a satisface atat cererea interna

cat si pe cea externa de carne de porc.

Tabel Societati comerciale care desfasoara activitati de crestere a porcilor

Nr.crt. Judetul Societatea comerciala Localitatea Capacitate productie

1 ARAD Combinatul Agroind.Curtici

Curtici 27.200

2 ARGES Suintest Oarja Comuna Oarja

17.400

3 Avicola Costesti Costesti 34.400

4 Danbred Arges SRL Slobozia 13.500

5 BACAU Agricola International Bacau 28.800

6 BIHOR Nutrientul Palota Palota 18.600

7 Nutripig SRL Palota Palota 21.300

8 BRAILA Complexul de porci Braila

Braila 25.000

65

9 Caruz Braila Braila 32.000

10 Vegetal Treding SRL Braila 12.000

11 Cruciani Impex SRL Brăila 15.700

12 BRASOV L & D Luca Ind SRL Brasov

Codlea 16.400

13 Europig & Sergiana Poiana Marului

22.200

14 Broilerom Brasov 21.000

15 CALARASI Nutricom Oltenita Sohatu 16.100

16 PIC Romania Vasilati 23.100

17 CONSTANTA Crinsuin Pecineaga Pecineaga 24.400

18 Belsuintest Independenta

Independenta 20.100

19 TABCO Campofrio,f.Sibioara

Tulcea 26.300

20 CARNOB Constanta Constanta 19.100

21 DEGARO , f.FANTANELE Fantanele 18.400

22 COVASNA Suinprod Let com Borosneu M

40.000

23 DAMBOVITA Arc Prod SRL 17.500

24 Branis SRL 18.600

25 GALATI Suintest Galati Galati 26.400

26 Romnef SRL Galati 21.200

27 Fermsuin Galati 19.600

28 Cerealprod Galati 16.500

29 GIURGIU Agricom Prod SRL Ilfov 26.400

30 GORJ Suinprod Tg.Jiu Bumbesti - Jiu

23.400

31 IALOMITA Suintest Fierbinti Fierbinti 24.500

32 Agroprod Iancu Condeesti 19.500

33 IAŞI Latini Com Iaşi 17.200

34 Comaliment Tomeşti Tomeşti 18.400

35 ILFOV Romsuintest Peris comuna Peris 23.400

36 Picovit-Rom Impex SRL Popesti L 24.200

37 Picofarm Popesti L 20.400

38 MURES Ceragrim, Complex Eurohib Coroi

Coroi 20.800

39 Silvaur Impex SRL Iernut

Iernut 23.600

40 Pig Band SRL Tg. Mures Tg. Mures 18.800

41 NEAMT Suinprod Roman Roman 24.900

42 TCE 3 Brazi 18.100

43 Zoosab 17.600

44 SCDA Secuieni Secuieni 20.900

45 OLT Eurospatial SRL f. Armanu

Tufeni 26.300

46 Europarteners SRL Scornicesti

Negreni 27.400

47 PRAHOVA Eco Ferm SRL Boldesti Scaieni

Boldesti Scaieni

25.900

48 SATU MARE Abo Mix , F.Moftin Moftin 21.200

49 CIT Santau Santau 23.140

50 SIBIU Venturelli Prod Brasov, Avrig 28.000

66

c. Avrig

51 Carmolimp - Ferma Vestem

Vestem 21.400

52 TELEORMAN Suinprod Zimnicea Zimnicea 22.400

53 Pigalex Alexandria Alexandria 21.300

54 Romcip Salcia Salcia 19.900

55 TIMIS Smithfield Ferme Timisoara 21.500

56 CIP Ananas Timisoara 24.600

57 Agrosas SRL Gătaia Gătaia 26.300

58 TULCEA Carniprod Tulcea Tulcea 27.000

59 Pigcom Babadag Babadag 21.200

60 Holder Trade Baia Baia 23.400

61 VRANCEA Agroind Focsani Focsani 34.200

62 Consinterfin Focsani 23.300

63 Premium Porc Focşani 24.100

SURSA:MADRDin datele prezentate in tabelul anterior rezulta ca principalele societati

comerciale care desfasoara activitati de crestere a porcilor sunt:Suinprod Let(Covasna) cu 40.000mii tone, Avicola Costesti (Arges) cu 34.400 mii tone, Caruz Braila (Braila) cu 32.000 mii tone. Societatile cu cele mai mici capacitati de productie sunt urmatoarele: Cruciani Impex SRL (Braila) 15.700 mii tone,Danbred Arges SRL (Arges) 13.500 mii capete,Vegetal Treding SRL (Braila) 12.000 mii tone.

1.4. Etapa de distribuţie Distribu ia este următoarea fază a filierei cărnii de porc în care se desfă oarăț ș

opera iile de condi ionare, depozitare, transport i comercializare a cărnii i preparatelorț ț ș ș

din carne de porc. Produsele aferente acestei faze a filierei sunt: carnea (carcasă)

proaspătă, refrigerată sau congelată, preparatele din carne i organele comestibile.ș

67

Agen ii economici implica i pe filiera sunt procesatorii, depozitele din zonele deț ț

produc ie sau de consum, angrosi ti i detaili ti. Organismele profesionale iț ș ș ș ș

socioprofesionale i institu iile abilitate sunt Asocia ia Romană a Cărnii, Agen iaș ț ț ț

Na ională Sanitar-Veterinară, Direc ii sanitar-veterinare centrale i teritoriale, Direc iaț ț ș ț

Agricolă Jude eană, Agen ia Na ională de Consultan ă Agricolă etc. ț ț ț ț

1.4.1 Comer ul intern ț

Valorificarea produc iei animale, potrivit cerin elor pie ii, este asigurată prinț ț ț

diferite sisteme specifice fiecărui produs sau grupe de produse. Există multe puncte

comune ale pie elor diferitelor specii animaliere, însă pia ă cărnii de porc reprezintă celț ț

mai semnificativ segment al produc iei de carne, amplificată fiind de tradi ia în consumulț ț

i cre terea acestei specii. Astfel, produc ia cărnii de porc reprezintă cel mai important tipș ș ț

de carne existen e în cadrul pie elor din România., adică peste 50% din totalul produc ieiț ț ț

de carne. În mod tradi ional, România a fost un exportator net de carne de porc, darț

începând din anul 1998 a intrat într-un deficit comercial, determinat de un declin

însemnat al efectivelor de porcine.Printre cauzele care au determiat această scădere se

regăsesc:

- concuren a neloială determinată de importurile masive de porci vii i carne deț ș

porc subven ionată ț

- lipsa surselor de finan are pentru continuarea procesului de produc ie,ț ț

determinată de conjunctură de pia ă nefavorabilă ț

- lipsa cerealelor pentru furajare i a nutre urilor proteice din produc ia internă. ș ț ț

În functie de directia de valorificare a porcinelor dupa sacrificare, aproape în toate

tarile cu efective mari de porcine si cu zootehnie avansata, s-au conturat doua directii

principale de exploatare, si anume: una pentru productia de carne si alta pentru productia

de carne si grasime. Din acest punct de vedere este cunoscuta si îngrasarea pentru

grasime. Asemenea preocupare nu mai este frecventa deoarece grasimea si în

special cea de origine animala nu mai este solicitata în prezent de consumatori.

- Valorificarea porcinelor pentru carne are la baza existenta unor rase specializate în

productia de carne, conform cererii consumatorilor. La cresterea în sistem intensive

68

greutatea economica de valorificare este de 110-120 kg. Abatorizarea porcinelor si

procesarea carnii de porc a reprezentat cca 25% din valoarea adaugata bruta în industria

alimentara din România.

- Valorificarea porcinelor îngrasate pentru bacon se refera la carnea valorificata de la

porcii tineri, în vârsta de 6-7 luni, care au fost supusi unui anumit regim de hranire pân a la

greutatea de 85-95 kg.

-Valorificarea porcinelor pentru îngrasare mixta de carne si grasime , se refera la acea

forma de crestere la care prin sacrificare se obtine o carne care se preteaza foarte bine

pentru consumul în stare proaspata sau în industria alimentara. Greutatea la care ajung

animalele este de 130-140 kg.

- Valorificarea porcinelor pentru grasime se refera la îngrasarea porcilor adulti sacrificati,

mentinu ti în îngrasatorii pâna la greutati de 150-180 kg.

Fig 1: Diagrama comertului intern pe filiera carnii de bovine

Sursa:“Marketingul productiei agroalimentare” autor Prof.UnIV.Dr. Marian Constantin,

ed Agrotehnica, Bucuresti

Oferta cărnii de porc

Oferta în cadrul pieţei de carne este asigurată de la următoarele categorii de

animale: adulte, semiadulte şi de tineret.

a) Animalele adulte, cota cu care această categorie participă pe piaţă la fondul de

carne al fiecărei specii reprezintă 30-35%.

b) Animalele semiadulte , cota de carne a speciei respective de cca. 50-55%.

69

c) Animalele tinere (tineret), cota cu care această categorie participă pe piaţa

producţiei de carne a speciilor de bază producătoare carne este de 10-15%.

Carnea se prelucrează ca atare, se asociază cu alte materii, mai ales pentru a câştiga

valori senzoriale noi, şi se foloseşte ca adaos la fabricarea unui număr foarte mare de

produse cum sunt: carne proaspătă, refrigerată şi congelată, care este apoi pregătită în

alte produse: semiconserve din carne; conserve de carne (marinate şi sterilizate);

preparate culinare de tip catering (ca de exemplu carne friptă şi prăjită); salamuri şi

rulade; untură şi seu; produse de triperie (produse şi subproduse comercializate în

măcelărie) şi altele. Din productia comercializata de carne se estimeaza ca cca.83% este

comercializată, iar din aceasta 37% ete destinata procesării.

Tabelul nr 1.4.1: Productia de carne de porc 2000-2010 la nivelul Uniunii Europene

(1000tone)

Production of meat: pigs (1 000 t )geo\time 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010EU (27 countries) : : : :

21670.5

21645.1 21948 22819

22574 21279 22011

Belgium1055.

2 1071.71043.

5 10291031.9

91012.9

31006.

21063.

3 1056 1082 1123.8

Bulgaria : 50.21161.78

470.6

4 78.32 74.532 75.0176.30

3 47.3438.28

7 37.346Czech Republic

456.08 459.9

467.62 464

425.502 380.29

358.51

360.32 336.5

284.57 275.91

Denmark1624.

5 1714.41759.

4 1762 1809.51792.8

31748.

61802.

2 17071583.

2 1666.3

Germany3981.

9 4074.34110.

1 42394307.9

54499.9

94662.

24985.

4 51145241.

4 5443.2

Ireland 230.4 239.8 229.7218.

8 204.3 205.2 209 205.3 202.5195.5

8 214.13

Greece141.3

7 136.63139.4

1133.

6136.67

1130.44

6122.8

1121.6

1 119117.5

8 113.72

Spain2912.

4 2992.73070.

1 31903076.1

23168.0

43235.

23439.

4 34843290.

6 3368.9

France 2318 2315.22350.

4 23332310.5

32274.3

42262.

82281.

2 22772004.

2 2010.3

Italy1488.

5 1509.61535.

9 15891589.8

91514.7

41556.

11603.

3 16061588.

4 1632.7

Hungary : : :510.

3486.54

1453.89

2489.1

3499.4

4 460.4388.7

2 416.15Austria 502 488.49 511.4 505. 515.53 509.41 505.2 530.9 525.9 533.4 542.13

70

9 9 2 6 8 2 4

Poland : : : 20941923.4

81925.6

42071.

42090.

6 18881608.

2 1741.4

Portugal 327.1 315.24328.0

4327.

8315.14

2 327.08338.6

3364.0

7 381.3373.4

2 384.2

Romania 503 460 476 533 512.1 466 468.1 491.3 455.1222.0

7 234.2

Slovenia38.00

9 35.78737.08

337.2

6 34.621 31.67533.62

633.18

7 31.4124.11

5 24.902

Finland172.3

3 175.54183.8

9 193 198.11 203.61 208.1213.3

2 217.1205.6

6 203.07

Sweden276.9

8 275.87283.8

1287.

5294.49

8275.13

1264.4

5264.8

7 270.8260.7

5 263.48United Kingdom

923.06 781.41

795.27

714.5

720.036

705.586

696.55

738.98 739.6

720.25 774.47

Sursa: Eurostat http://epp.eurostat.ec.europa.eu

După cum se observă din tabel, la produc ia de porcine, România se situează pe locul 20ț

cu 0.6% din total. Raportându-ne la UE, România are una din cele mai slabe produc ii,ț

balan a modificându-se din anul 2009, când produc ia aproape s-a înjumătă it fa ă deț ț ț ț

2008.

Tabelul nr 1.4.2: Numarul de porcine la nivelul UE intre 2000 si 2010 (1000 de unitati)

Number of pigsEU (27 countries) 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Belgium :15815

316042

6 15897015855

915910

816192

915996

515298

815191

1 150984

Bulgaria7266.

2 6775.2 6600.2 6366.2 6318.7 6253 6303.6 6200.3 6207.6 6227.9 6176.3Czech Republic 831.4 788.5 996.5 1032.3 943 932.7 1012.7 888.6 783.7 729.8 664Denmark 3594 3441 3429 3309 2915 2719 2741.3 2661.8 2135 1913.7 1846Germany 12642 12975 12879 12969 13407 12604 13613 13170 12195 12873 12293

Estonia 25767 25958 2625226495.

3 26335 26989 26821 27113 26719 26841 26901Ireland 300.2 345 340.8 344.6 353.7 351.6 341.2 374.7 364.9 365.1 371.7

Greece1731.

5 1777.8 1796.9 1731 1754.3 1670.8 1620 1500.5 1510.7 1501.9 1500.4Spain 936 861 1027 993 994 952.1 1033.3 1038 1061 1073 1087

France 22149 23858 2351824097.

5 24895 24889 26219 26061 26290 25343 25704Italy 15168 15275 15378 15265 15150 15123 15009 14969 14810 14552 14063Cyprus 8645. 8766.3 9166 9157 8971.8 9200 9281.1 9273 9252.4 9157.1 9321.1

71

5Latvia 413.8 451 490.8 488.1 470.5 429.7 452.6 467.1 464.9 463.3 463.7Lithuania 393.5 428.7 453.2 444.4 435.7 427.9 416.8 414.4 383.7 376.5 389.7Luxembourg 867.6 1010.8 1061 1057.4 1073.3 1114.7 1127.1 923.2 897.1 928.2 929.4Hungary 82.6 76.2 76.5 75.9 77.1 77.1 87 86.4 77.8 88.6 89.4Malta 4834 4822 5082 4913 4059 3853 3987 3871 3383 3247 3168Austria : 80.9 78.3 73.1 76.9 73 73.7 76.9 65.5 65.9 69.3

Poland 12822 11514 1115410765.

5 11140 11000 11220 11710 11735 12108 12206

Portugal3347.

9 3440.4 3304.7 3254.9 3125.2 3169.5 3139.4 3286.3 3064.2 3137 3134.2

Romania 16992 17494 1899718439.

2 17396 18711 18813 17621 14242 14253 14776

Slovenia2337.

8 2389 2343.7 2249.1 2347.9 2344.1 2295.5 2373.8 2339.7 2324.9 2144.7Slovakia 4797 4446.8 5058 5145 6494.7 6603.8 6814.6 6564.9 6173.7 5793.4 5358.8Finland 603.6 599.9 655.7 620.5 534 547.4 575.1 542.6 432 415.2 395.6

Sweden1488.

4 1517.3 1553.9 1443 1149.3 1108.3 1104.8 951.9 748.5 740.9 687.3United Kingdom

1455.5 1453.8 1422.8 1394.2 1435 1440 1435.4 1426.8 1399.5 1353.3 1339.9

Iceland1896.

1 1920.2 1982 2004 1920.4 1797.4 1661.5 1727.5 1702.6 1615.8 1520.1

Norway5948.

2 5687 5330.1 4842.5 4787.4 4726.2 4731 4671 4550 4423 4385Sursa: Eurostat http://epp.eurostat.ec.europa.eu

Conform cu datele din tabelul de mai sus, România se află pe locul 6 la numărul

de porci cu o pondere de 4% din UE. De i România are una din cele mai slabe produc iiș ț

privind carnea de porc, ea se află în topul produc iei de porcine-capete. Situartia seț

datorează raselor de calitate i echipamentelor performan e utilizate de UE. ș ț

Oferta în valorificarea porcinelor pentru carne in Romania.

Datorită însuşirilor calitative superioare pe care le prezintă, carnea de porcine

corespunde integral cerinţelor actuale ale consumatorilor, fiind solicitată în tot cursul

anului.

Factorii care influenţează specificitatea cererii în cadrul pieţei la carnea de porc

pot fi consideraţi următorii: factori sociologici şi demografici(cu referire la structura de

vârstă şi ocupaţia consumatorilor); factorii psihologici ( privind recomandările

nutriţionale ); influenţa preţului asupra cărnii; modificări ale formelor de consum pentru

72

carnea de bovine; segmentarea pieţei ( proces materializat mai ales prin semnele de

calitate).

Tabel nr 1.4.3 Obtinerea si valorificarea productiei de porcine pe judete, anul 2010-

capete-

73

Sursa: http://www.madr.ro

Din produc ia pe jude e se observă că jude e ca Brăila, Giurgiu, Călăra i i Timiț ț ț ș ș ș

sunt cele mai productive , fapt datorat unor existen ei ferme performan e, precum Marex,ț ț

sau Aldis.

Volumul şi structura cererii de carne

Cererea consumatorilor pentru produsul carne este considerat un rezultat al combinaţiei

diferiţilor factori de ordin economic (legaţi de veniturile consumatorilor şi nivelul

preţurilor), de ordin politic, tehnic şi alţi factori socio-culturali (în special credinţele

religioase şi de alimentaţie dietetică), precum şi influenţa pe care o exercită oferta asupra

cererii de carne. Efectiv în cadrul pieţei nivelul cererii globale de carne este determinată

de următorii factori: procentul creşterii anuale a populaţiei şi modificările structurale pe

categorii de vârstă, reacţia consumatorilor la variaţia preţului (sensibilitatea cererii la

modificarea preţului), reacţia consumatorilor la variaţia venitului propriu (elasticitate-

74

venit). Cantitatile de carne comercializate sunt inca mici in comparatie cu productia totala

de carne. Comertul la nivelul Romaniei este inca nedezvoltat, fiind dominat de un numar

mare de piete de desfacere a produselor alimentare si de supermarketuri la scara mica.

În perspectivă, conform cerinţelor consumatorilor şi perfecţionării tehnologiilor

de creştere a animalelor, se prevede ca oferta producţiei de carne obţinută de la animalele

semiadulte să înregistreze o descreştere în favoarea celor furnizate de tineret.Factorii care

influenţează oferta sunt legaţi de numărul de animale şi sistemele de producţie practicate

(specializate sau mixte).

1.4.2. Consumul de carne de porc În ultimul deceniu, la nivel mondial, consumul de carne a crescut pe toate

segmentele, în special datorită cre terii popula iei i a veniturilor acesteia. Carnea deș ț ș

porc a devenit în ultimul timp unul dintre alimentele cele mai iubite i consummate.ș

Consumul de carne de porc pe cap de locuitor a ajuns în 2010 la 43,2 kilograme pe an in

UE 25, in timp ce pentru un grup de cinci tÄri, foste state comuniste, care include RomA

¢nia, Bulgaria, Croa ia, Bosnia i Iugoslavia, nivelul este de 33,1 kilograme pe cap deț ș

locuitor (fÄrÄ autoconsum), fatÄ de 18,1 kilograme in Rusia. Iar în anul 2005, pia aț

produselor procesate din carne de porc s-a ridicat la 600 milioane euro.

Consumul de carne de porc din RomA¢nia reprezintă 25% din consumul total

de carne, mult redus fatÄ de cel din Uniunea EuropenÄ, unde media este de 40% din

consumul total, potrivit datelor Ministerului Agriculturii. În cazul României, consumul de

carne a suferit un declin, cu referire la perioada tranzi iei datorită restric ionărilorț ț

generate de nielurile încă ridicate ale pre urilor . Cheltuielile care se fac pentruț

cumpărarea cărnii i a preparatelor din carne se realizează astfel: ș

- gospodăriile de salaria i cheltuiesc, în medie, 18% pentru cumpărareaț

cărnii proaspete i 8,8% pentru cumpărarea preparatelor din carne; ș

- gospodăriile de patroni cheltuiesc 19,7% pentru cumpărarea cărnii

proaspete i 9,5% pentru cumpărarea preparatelor din carne; ș

- gospodăriile de agricultori cheltuiesc doar 8,2% pentru cumpărarea cărnii

proaspete i 7,1% pentru cumpărarea preparatelor din carne; ș

75

- gospodăriile de omeri cheltuiesc 14,6% pentru cumpărarea cărniiș

proaspete i 8,3 % pentru cumpărarea preparatelor din carne; ș

- gospodăriile de pensionari cheltuiesc doar 15,6% pentru cumpărarea

preparatelor din carne;

Tabel nr 1.4.4 Date privind consumul de carne de porc la nielul anilor 2001-2011

(kg/om)

GEO/TIME 2001 2002 2003 2004 2005 2006 20072008

2009 2010

Cyprus : : : 73.93375.12

874.13

472.35

2 : : :Spain 64.662 66.523 64.920 60.945 : : : : : :

Denmark 63.000 58.129 74.305 58.17548.41

152.13

4 79 76 80 :

Austria 57.030 56.379 57.736 57.41857.01

657.00

258.11

6 56 57 :

Germany 54.035 54.060 54.754 53.99854.05

153.93

055.59

3 54 54 :

Belgium 47.823 51.838 51.973 50.02445.89

3 41 41 41 40 :

Hungary : : : 44.08643.77

246.14

645.99

7 44 44 :

Portugal 43.570 43.947 42.865 42.49642.56

344.19

546.62

0 47 48 :Netherlands 42.538 42.242 42.441 42 42 41 41 : : :

Luxembourg 43.508 44.073 44.411 40.95540.25

040.46

939.99

2 39 38 :Ireland 39.886 38.470 40 39 35 38 35 27 31 :

Italy 38.413 38.604 39.368 38.50437.59

138.98

0 40 37 38 :

France 36.453 36.348 36.163 35.12834.42

834.34

134.81

5 34 33 :

Finland 31.975 31.862 32.803 33.34933.72

1 : : : : :

Romania : : 28.577 26.84533.90

233.07

133.12

9 34 33 :

Greece 31.183 27.384 26.799 26.41628.74

728.42

8 5.049 : : :United Kingdom 25.457 25.583 15.980 25.434

15.570

21.551

22.548 20 : :

European Union (27 countries) 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0 0 0

76

Czech Republic 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0 0 0Slovenia 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 43 : :

Bulgaria : : : : :15.73

720.74

3 : 24 :

Estonia : : : :34.65

234.94

935.60

2 42 44 :Latvia 13.600 14.969 16.162 : : : : : : :Lithuania : 26.128 : : : : : : : :Malta : 30.418 32.975 : : : : : : :Poland : : 48.093 : : : : : : :

Slovakia : : : : :35.34

833.59

1 33 31 :Sweden 34.681 36.162 36.140 : : : : : : :

Sursa: Eurostat http://epp.eurostat.ec.europa.eu

Din datele din tabel se poate observă că România se situează pe locul 16 la

consumul de carne de porc în 2001, iar în 2009 (ultimul an cu date disponibile) România

se situează pe locul 15, ceea ce înseamnă că evolu ia consumului în România a rămasț

relativ constantă. Raportându-ne la media UE, această are un consum apropiat de 0,

adică mai pu in de jumate de kg consumat pe cap de om. ț

1.4.3 Pre urile cărnii de porc ț

Pe filiera cărnii de porc, mecanismele de reglare sunt: pre urile, subven iile,ț ț

contractile economice, cooperarea între agricultori, integrarea diferitelor activită i aleț

filierei în cadrul unei singure unită i. ț

Tabel nr 1.4.5 Pre ul la producător a cărnii de porcț -euro/t-

77

Sursa: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do

Din datele analizate se observă că România în anul 2001, are unul din cele mai

mari prețuri la producător, situată pe locul 7, depășită fiind de țări precum Estonia, Malta,

Norvegia sau Bulgaria. În anul 2009 România are un pret de 1,735.9 euro /t , situându-

se pe locul 6.

GEO/TIME 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009Belgium 1,268.3 : : : : : : : :Bulgaria 1,812.8 1,380.1 1,028.4 1,137.7 1,253.3 1,208.9 1,241.9 1,286.2 1,217.1Czech Republic 1,251.8 1,059.6 905.0 986.8 1,037.2 1,064.1 990.6 1,206.6 1,119.0Denmark 1,603.7 1,290.5 1,115.9 1,244.1 1,270.7 1,349.9 1,239.0 1,353.0 1,335.8Germany 1,222.1 976.8 942.1 1,057.3 1,049.6 1,126.0 700.0 734.0 734.0

Estonia19,393.

715,878.

115,173.

515,484.

616,425.

517,309.

016,893.

019,287.

0 1,138.0Ireland 1,040.3 894.4 861.4 942.2 931.4 963.5 912.0 1,026.4 944.2Greece 2,546.0 1,897.6 2,069.9 1,960.9 2,112.5 2,303.2 2,313.6 2,330.0 2,337.3Spain 1,299.8 1,039.2 969.4 1,052.7 1,077.7 1,163.5 1,055.1 1,074.4 1,030.9France 1,530.0 1,198.6 1,136.4 1,215.1 1,248.3 1,309.5 1,182.7 1,316.8 1,215.2Italy 1,563.8 1,315.2 1,261.9 1,220.0 1,166.3 1,269.0 1,192.9 1,281.2 1,165.9Latvia 1,452.5 1,101.8 996.7 1,073.7 1,060.9 1,092.4 1,086.1 1,286.8 1,199.0Lithuania 1,340.4 1,031.2 977.8 1,081.7 1,057.3 1,060.9 1,044.4 1,262.5 1,159.3Luxembourg 1,421.8 998.9 883.2 982.7 959.3 944.3 949.9 1,162.1 1,075.1Hungary 1,375.9 1,240.6 907.4 1,020.4 1,118.9 1,108.0 1,018.6 1,178.2 1,118.0Malta 2,167.2 2,016.4 1,589.0 1,574.8 1,561.0 1,565.0 1,602.0 1,633.0 1,780.0Netherlands 1,175.4 950.9 860.4 979.3 1,037.1 1,102.2 1,008.9 1,167.3 :Austria 1,383.0 1,102.9 1,019.1 1,131.7 1,165.4 1,210.5 1,101.6 1,255.1 1,152.8Poland 1,197.7 960.3 734.2 935.4 980.9 927.4 929.4 1,138.3 1,072.3Portugal 1,254.5 925.6 711.5 959.2 950.8 949.2 958.9 1,058.7 1,070.2Romania 1,637.3 1,466.7 839.6 1,225.6 1,922.7 1,840.3 1,415.1 1,694.5 1,735.9Slovenia 1,423.8 1,183.6 1,077.9 1,091.0 1,138.1 1,171.7 1,081.3 : :

Slovakia 1,071.9 984.6 848.9 963.3 1,071.432,229.

430,865.

535,335.

4 1,169.3Finland 1,501.0 1,381.0 1,182.0 1,230.0 1,299.0 1,271.0 1,324.0 1,445.0 1,383.0Sweden 1,058.4 950.5 831.6 898.2 903.8 960.4 942.2 1,011.8 885.0United Kingdom 1,540.1 1,447.5 1,447.6 1,493.5 1,483.5 1,524.1 1,535.8 1,558.5 1,623.0Norway 2,465.1 2,875.4 2,722.6 2,450.5 2,478.4 2,413.3 2,733.1 2,794.4 2,649.0Switzerland 2,364.1 2,369.5 2,389.8 2,368.2 2,038.1 1,971.0 1,955.3 2,447.3 2,207.5

78

Tabel nr 1.4.6 Prețul de vânzare a carcaselor de carne de porc -euro/100kg-

Sursa: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do

79

Conform datelor disponibile România are unul din cele mai mari prețuri de

vânzare 166.90 euro/100kg, situația nerealistă din cauza datelor lipsă, iar cel mai mic preț

de vânzare se înregistrează în Danemarca cu 105.94 euro/100kg.

Politică de susținere a producătorilor de carne de porc are că obiective:

- descurajarea autoconsumului și încurajarea utilizării abatoarelor

autorizate pentru sacrificare și a producției comerciale, cu efecte favorabile asupra

“impingerii” producției de carne de porc pe canalele filierei;

- sprijinirea perfecționării raselor locale, creșterea calității animalelor și a

indicilor de calitate la carnea de porc.

Taxele vamaleMăsurile convenite de România pentru reglarea pieței cărnii de porc și menținerea

prețului actual de consum, așa cum s-a prevăzut în protocolul încheiat între Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Patronatul Român al Cărnii de Porc și

Asociația Romană a Cărnii oferă posibilitatea mentinereii prețurilor la carnea de porc

proaspătă.Actualele regelmentari privind taxele vamale la carnea de porc prevăd un nivel

maxim de 45 %. În ultimii doi ani a funcționat mecanismul de reducere temporară a

taxelor vamale la 20%, prin această măsură urmărindu-se stimularea producției interne și

menținerea prețurilor în ajunul sărbătorilor de Crăciun.

Taxa vamală la importurile de carne din țările CEFTA este de 20%, cu

excepția Poloniei, pentru care a fost fixată o taxa de salvgardare de 45%, în februarie

2004, că urmare a subvențiilor ridicate la export ale acestei țări. Pentru porcii vii, taxa

vamală este de 10% pentru animalele care au o greutate de pînă la 50 kg și 15% în cazul

depășirii acesteia.

1.4.4 Comer ul exteriorț

Fluxurile de export/import la animale vii și carne în România au tendința unei

creșterii calitative în sensuri care se diferențiază prin nivelul fiecărei etape a filierei.

Tabel nr. 1.4.7 Exporturile și importurile în perioadă 2006-2008 -mil euro-

Export FOB

Import CIF

80

2006200

7200

8%2007-2006

% 2007-2008

2006

2007

2008

%2007-2006

% 2007-2008

Alimente şi animale vii

din care:563 659

1249

17.05 89.531833

2664

3389

45.34 27.21

Animale vii 153 181 177 18.30 -2.21 37 47 102 27.03 117.02Carne şi preparate din carne de porc

37 54 82 45.95 51.85 511 571 740 11.74 29.60

Sursa: Date prelucrate din Anuarul Statistic al Romaniei din 2009 http://www.insse.ro

În ceea ce privește exporturile, din analiza datelor se observă că România a avut

un trend crescător, de 17% din 2006 față de 2007 și o dublare a exporturilor din 2007 față

de 2008.Cu toate acestea, exportul de animale a scăzut cu 2,21% în ultimii doi ani,în

timp ce exporturile de carne de porc au crescut cu aproape 52% la producția totală de

alimente și animale.

În cazul importurilor, situația este aproape similară. România a avut un trend

crescător atât în ceea ce privește importul de animale vii, cât și importul de carne și

preparate din carne de porc. Situația remarcantă este în cazul anilor 2007 și 2008, când

importul de animale vii a crescut cu 117% și produsele din carne de porc, inclusiv carnea

de porc, au crscut cu 30%. Toate acestea în contextul în care, la nivelul anilor 2008-2009

atât producția de porcine, cât și producția de carne de porc au crescut, iar consumul s-a

diminuat.

Comparând importurile cu exporturile se obseră că în toți cei 3 ani analizați

importurile au fost mai mari decât exporturile în ceea ce privește totalitatea alimentelor și

a animalelor vii, lucru asemănător și în cazul cărnii și a produselor din carne de porc,

diferența în 2008 dintre importuri și exporturi fiind de 658mil euro , iar în 2007 de

517mil euro. Singura situație în care exportul depășește importul este în cazul animalelor

vii, România exportând cu 75 mil euro mai mult decât valoarea totală a importurilor. Însă

se obseră un trend descrescător, deoarece diferența dintre export și import din 2006 este

cu 44% mai mare decât cea din 2008.

1.4.1 Costuri post recoltare

81

Pentru a exemplifica structura costurilor post recoltare in cazul carnii de porc, am

ales ca studiu de caz societatea Sc Abo Mix Sa.

Prezentarea societatii

S.C. ABO MIX S.A. este o societate cu capital 100% romanesc, cu o vechime de

19 ani pe piata agricola, avand ca principal obiect de activitate-cresterea animalelor.

Societatea a fost înfiintată in anul 1991 în baza legii 31/1990 republicată, completată cu

Ordonanta de Urgenta a Guvernului României nr. 32/1994.

Descrierea domeniului de activitate-cresterea porcinelor - Între ramurile

zootehnice, creşterea porcinelor ocupă locul al doilea după specia bovine. Produsul

principal care se obţine de la porcine este carnea,mult solicitată şi apreciată de

consumatori, datorită valorii ei hrănitoare, suculenţei şi frăgezimii, uşurinţei cu care se

prepară într-un bogat sortiment de preparate culinare, posibilităţii de conservare sub

diferite forme şi pe timp îndelungat etc.

Tabelul nr.1.4.8. Situația efectivelor de animale și a principalilor indicatori tehnico-

economici

Specificare U.M.Anii

2008 2009 2010Efective totale d.c.: cap. 31387 26897 30969-vieri cap 26 24 20-scroafe cap 2345 2250 2410-vierusi cap 3 - --scrofite asteptare cap 1403 1163 1387-purcei sugari cap 5016 3382 4866-tineret crescatorie cap 11096 10295 10372-porci la ingrasat cap 11498 9783 11914Insamantari artificiale cap. 7326 8184 7922Fatari scroafe nr. 4938 4557 5319Purcei obtinuti cap. 51832 48722 57080Purcei intarcati cap. 47287 45045 51651Fecunditate % 67.4 55.7 67.15Prolificitate purcel/fatare 10.5 10.7 10.73Purcei obtinuti/scroafa/an cap 22.1 21.65 23.7Purcei intarcati/scroafa/an cap 20.2 20 21.4Mortalitati total cap 10690 9461 10305Mortalitati/purcei obtinuti % 20.6 19.4 18.05

Productia totala obtinutacap 40315 47452 49601tone 4200.85 4830.6 5074.2

Cumparari porcine total d.c.: cap 430 310 473

82

-vierusi reproductie cap 12 10 5-scrofite reproductie cap 418 300 468

Livrari porcine totalcap 36420 43181 43153tone 3796.7 4397.6 4416.3

Greutatea medie de vanzare kg 104.2 101.8 102.3

În ceea ce privește evoluția efectivelor de animale între anii 2008-2010 se poate

observă o scădere a efectivelor în anul 2009. Raportându-ne la producția totală obținută

putem observă că această a crescut de la an la an, iar în anul 2010 s-a obținut producția

cea mai mare de 5074.2 tone. Anul 2010 a fost cel mai profitabil pentru companie în ceea

ce privește sectorul de creștere a porcinelor, datorat atât creșterii prolificității (10.7) cât și

scăderii mortalității (18.05). Totuși, pentru creșterea eficienței este necesară menținerea

unei rate de mortalitate la 15.5 și creșterea prolificității.

În ceea ce privește consumul de furaje pe fermă, acesta s-a menținut în jurul

valorilor de 3.1-3.5kg/kg spor. Performanța anului 2010 poate fi datorată și consumului

de furaje, care a scăzut în anul 2010 față de anul 2009. Și în ceea ce privește numărul

livrărilor putem observă o creștere în anul 2010, totuși mai mică decât în anul 2009.

Greutatea medie de vânzare a scăzut în anul 2010 față de anul 2008, dar a crescut față de

2009 fiind de 102.3 kg.

Tabelul nr. Dinamica costurilor unitare aferente producției de carne -lei/kg-

SpecificareCost pe greutate vie

2008 2009 2010

Porcine la ingrăşat 5.958 5.124 5.872

Costul unitar al porcinelor s-a menținut la o valoare aproximativ constantă,

valoarea ce mai mică fiind înregistrată în anul 2009, 5.124 lei/kgTabelul nr. 1.4.9 Structura costului mediu de producţie pe kg greutate vie

83

În ceea ce privește

structura costului mediu de

producție putem observa că

ponderea cea mai mare în total

costuri o înregistrează furajele, cu

valori de aprox 60% din total.

Capitolul II – Analiza SWOT

Prin analiza SWOT putem defini cerinţele şi direcţiile de dezvoltare viitoare a

sectorului carne de porcine, pentru a face faţă problemelor deja existente. În ultimii ani

producţia de carne din ţara noastră se confruntă cu un trend negativ generat de mediul

macroeconomic din România. Veniturile consumatorilor sunt relativ mici, ceea ce duce la

o putere de cumpărare scăzută, în special în anii de criză. Expansiunea potenţială a

afacerilor în acest domeniu dar şi în general este limitată de ratele mari ale dobânzilor.17

Punctele tari sunt determinate de factori interni care favorizează competitivitate

în cadrul filierei cărnii de porcine în România:

• pentru etapa de pre-producţie- specializarea producţiei;

- consum crescut de carne de porc;

- subvenţiile acordate fermierilor.

17 Turek Rahoveanu (2009), Analiza filierei sectorului carne în România, Editura Ars Academica, Bucureşti, pg. 15

Elemente de cheltuieli Ponderea

Furaje 59,8

Comune şi generale 24,7

Cheltuieli cu personalul 4,42

Energie 2,19

Materiale 0,57

Medicamente 0,65

Amortizarea 0,67

Alte cheltuieli 7

84

• pentru etapa de producţie- volumul extins al pieţei interne;

-marile unităţi de producţie/ procesare a cărnii care

furnizează cea mai mare cantitate din oferta de

piaţă;

-disponibilitatea materialului genetic de înaltă

calitate pentru producătorii de scară mare

-producători integrali de scară mare.

• pentru etapa de procesare- forma integrată a procesatorilor cu producătorii.

• pentru etapa de comercializare- desfacerea cu amănuntul în supermarketurile

mari se desfăşoara într-un mediu igienic de o

calitate ridicată;

-segmentul de piaţă este în creştere;

-piaţa stradală, realizată de ţărani, asigură plata

imediată şi sigură;

-pieţele de desfacere cu amănuntul sunt

reprezentate printr-o reţea de magazine mici

care asigură un bun acces consumatorilor.

Punctele slabe, sunt legate în principal de neajunsurile tehnico-economice:

• în sectorul de pre-producţie- politica fiscală în continuă schimbare.

• în sectorul de producţie- eficienţa tehnică scăzută;

-calitatea slabă a furajelor;

- nivelul calitativ scăzut al materialului genetic produs în

ţară pentru micii producători,

- preţul materialului genetic provenit din import

-lipsa capitalului de investiţii în infrastructura necesară

producţiei;

- nivelul redus al instruirii lucrătorilor în agricultură.

• în sectorul de procesare- lipsa unor pieţe alternative

-lipsa investiţiilor în menţinerea şi modernizarea

infrastructurii, cu alte cuvinte lipsa capitalului,

-dobânzile ridicate pentru credite.

85

• în comercializare -desfacerea în supermarketuri pentru care termenii şi condiţiile

impuse sunt inca foarte dificile;

-pieţele stradale în cadrul cărora cantitatea şi calitatea

produselor de la gospodăriile producătoarea este

incertă.

Toate aceste puncte slabe au generat diminuări ale nivelului de competitivitate

care pot fi grupate în următoarele categorii: venituri obţinute, imposibilitatea capitalizării

resurselor necesare pentru a mobiliza suficient fondurile proprii.

Oportunităţile sunt determinate în cea mai mare parte a cazurilor de evoluţia

factorilor externi unităţilor de producţie/ procesare a cărnii de porcine,cu referire specială

asupra pieţelor, care influenţează favorabil prin cadrul general pozitiv. Astfel se pot

enumera:

-dezvoltarea pieţelor de desfacere cu amănuntul;

-dezvoltarea pieţei pentru produsele alternative din carne;

-dezvoltarea pieţei produselor refrigerate;

-îmbunătăţirea durabilităţii prin îmbunătăţirea materialului genetic

disponibil;

-creşterea performanţei tehnice prin instruire;

-prezenţa paginilor web şi conectarea la internet, care pot asigura

cunoaşterea produselor din zonă, ceea ce generează facilitate de afaceri, dar şi o creştere a

posibilităţilor de acces la aceste produse.

Ca principale etape în cadrul filierei sunt creşterea porcinelor pentru carne,

procesarea cărnii şi distribuţia cărnii iar considerate ameninţări în aceste etape sunt:

- dezvoltarea pieţelor de desfacere cu amănuntul care duce la o scădere a

preţului;

- introducerea standardelor uniunii care au necesitat investiţii majore;

- bio-securitatea compromisă în rândul efectivelor gospodăriilor care

ameninţă efectivele naţionale;

- volum încă mare al importurilor la preţuri reduse;

- posibilităţi de creştere a taxelor pe care le percepe statul pentru activităţile

de comercializare a produselor din carne;

86

- imposibilitatea obţinerii de credite la niveluri acceptabile de dobânzi

bancare;

- condiţiile climatului politic;

- continuarea crizei economice din ţara noastră;

- ritmul inflaţiei.

În tabelul următor este exemplificată problema competitivităţii în cadrul filierei

cărnii de porc din România, conform etapelor filierei prin care sunt delimitate punctele

forte şi slabe.

Tabel nr.2: Filiera sectorului carne de porcine din România-analiza punctelor forte şi a punctelor slabeNivelul Puncte forte Puncte slabePiaţa/macro-

mediu

a) Piaţă mare cu

aproximativ 22 milioane

de consumatori

b) Tradiţie puternică

pentru consumul de

carne, în special cea de

porcine.

a) Nivel scăzut al veniturilor populaţiei

b) Lipsa aşteptarilor legate de produs în

rândul unei părţi semnificative de populaţie

c) Concurenţa europeană

d) Lipsa informaţiilor accesibile privind

structura industriei, comportamentul şi

randamentul sau pentru o intervenţie bine

organizată în monitorizarea, reglementarea

şi dezvoltarea sectorului

e) Nivelul ridicat al inflaţieiFermele

familiale

a) Producţia auto-

suficientă, cu inputuri

scăzute

b) Disponibilitatea

excesivă a forţei de

muncă având costuri

scăzute

a) Numărul mic de animale;

b) Randamentele reduse în unele exploataţii

agricole de mici dimensiuni, care produc

pentru autoconsum;

c) Slaba conectare a gospodăriilor ţărăneţti

la piaţă determină existenţa unor cantităţi

neînsemnate de produse pe canalele filierei;

d) Nivelul ridicat al autoconsumului şi

extinderea sistemelor tradiţionale, puţin

performante de creştere a animalelor;

e) Furaje la un nivel calitativ inferior;

87

f) Lipsa preocupării pentru calitatea şi

sănatatea animalelor

g) Nivelul scăzut al randamentului tehnic

h) Costuri mari ale creditelor comerciale

i) Lipsa informaţiilor privind piaţa

j) Lipsa orientării spre piaţă

k) Foarte puţini producători mici şi mijlocii

care au o orientare comercială

l) Producătorii au o poziţie foarte slabă în

cadrul pieţei

m) Lipsa capitaluluiDistribuitorii

cu ridicata

a)Oferă acces la pieţele

îndepărtate pentru

procesatorii de

dimensiuni mici şi

mijlocii

a) Sectorul distribuţie cu ridicata este

foarte fragmentat ceea ce duce la

costuri ridicate ale producţiei,

b) Adaosul comercial ridicat, uneori

mai mare decât al crescătorilor de

porcine

Micile

magazine

a) Asigură o largă

disponibilitate a

produselor din carne de

porc

a) Facilităţi limitate pentru menţinerea

calităţii produselor proaspete

b) Orice economii de scară sunt dificil de

realizatSupermarketur

i şi pieţe de

desfacere cu

ridicata

a)Un sortiment bun de

produse creşte

disponibilitatea

produselor.

b) standarde bune ale

serviciilor

c) niveluri mai ridicate

de eficienţă decât în

cazul altor distribuitori

a) În special se bazează pe produse

importate pentru toate categoriile

b) Numărul scăzut de personal cu o

pregătire adecvată.

88

cu amănuntul din

domeniul achiziţionării

de produse, a vânzării şi

a altor funcţii

d) creşte disponibilitatea

produselor pentru unele

mici magazine.

ConcluziiTabel nr.3: Soluţii pentru îmbunătăţirea filierei cărnii de porc din România

Concluzii Cauze SoluţiiNumărul scăzut de efective de suine şi de ferme specializate

- lipsa capitalului,

- dobânzile ridicate pentru

credite

- neacordarea subvenţiilor

- nivelul redus al instruirii

lucrătorilor în agricultură

- volum încă mare al

importurilor la preţuri reduse;

- posibilităţi de creştere a

taxelor pe care le percepe

statul pentru activităţile de

comercializare a produselor

din carne;

- imposibilitatea obţinerii de

credite la niveluri acceptabile

de dobânzi bancare;

- condiţiile climatului politic;

- continuarea crizei

- realizarea cotelor de producţie

negociate;

- înfiinţarea de exploataţii noi,

durabile şi competitive cu circuit

închis sau specializate precum şi

retehnologizarea celor existente;

- creşterea performanţelor de

producţie la toate speciile de

animale, cu referire speciala la

adoptarea tehnologiilor

performante de creştere şi

exploatare;

- crearea condiţiilor pentru

atragerea capitalului străin în

domeniul creşterii animalelor;

- reducerea birocraţiei;

- accesarea, într-un grad mai

ridicat, a fondurilor

89

economice din ţara noastră;

- ritmul inflaţiei.

nerambursabile oferite de UE;

- încurajarea fermierilor prin acordarea de subvenţii mai ridicate.

Nivelul calitativ scăzut al materialului genetic produs în ţară pentru micii producători,

- preţul materialului genetic provenit din import

- îmbunătăţirea calităţii genetice a

efectivelor de animale prin

extinderea tehnologiilor moderne

de producţie;

- extinderea şi generalizarea însămânţărilor artificiale;

Bibliografie

• Manole Victor, Boboc Dan (2005), Filiere agroalimentare, Editura Ase, Bucureşti

• Turek Rahoveanu (2009), Analiza filierei sectorului carne în România, Editura

Ars Academica, Bucureşti

• Malassis, L, Ghersi, G. (1992), Collectif, Initiation a l'economie agro-alimentaire,

Haitier, Paris

• Adrian Turek (2009), Competitivitatea pe filiera produselor agroalimentare,

Editura Ars Academica, Bucureşti

• Bogdan Câmpeanu (2011), Importanţa creşterii suinelor, www.rodulpamantului.ro

• Revista Rodul Pământului (2009), Creşterea porcinelor, Nr.74

• Nicolae Zeneci (2011), Creşterea porcinelor în fermele mici, Editura Cartea de

buzunar

• Baza de date TEMPO, Institutul Naţional de Statistică

• Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.eu

• http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/carnea-de-porc-beneficii-si-

riscuri_5854

• Legislaţie zootehnie (2011), www.madr.ro

• Gazeta de agricultură, www.gazetadeagricultură.ro

• Sprijin financiar în domeniul zootehniei (2011), www.madr.ro

• Legislaţie naţională (2011), www.anarz.eu

90

91