D A C I A 3503

A n u l I, N u ni ă r u I 1

B l C Ti R E Ş T I. ) 5 A I' R l ' L I E 1 9 1 l \ P A R E D E D O l A O R T P E L IJ N A E X E M P L A R U L: 1 () L E I

Eiemplaf legai

C U V I N T E P E N T R U Î N C E P U T Acum o sută dc ani, în toiul unor

[ rofii^cri sociale, care aveau să morli-difi^o structura veche a principatelor dunărene, un poet din Muntenia se ri­dică pc pragul veacului salutând o hi­meră; unul învestit cil semnele împă­cării popoarelor.

In aeelaş timp, în capitala Moldovei, trei tineri scriitori rupţi din albia nouă a culturii romantice scriau pe frontis­piciul celei dintâi reviste literare româ­neşti cuvântul simbolic «Dacia». In cu­getul lor se urzea planul unirii tuturor provinciilor române, idealul ultim al străduinţelor poporului românesc, măr­turisit de toate generaţiile de cărturari fi justificat de unitatea în adâncime a et incitaţii noastre.

Iar în Transilvania savanţii cufun­daţi în studiul istoriei, făceau din ade­vărurile ştiinţei arme de luptă pentru dreptul de stăpânire a pământului ro­mânesc, răscumpărat dealungul vremii zeului neîndurător al acestor locuri, printr'un martiriu neîncetat.

Sub aceste auspicii s'a desvoltal cul­tura românească modernă, orizonturi cari au dat directivele ei permanente. Aspiraţiile mari ale cui turei noastre se distribue pe unul din aceste vaduri.

Umanitarismul cald al lui Grigore Alcxandrescn străbătut de dorul de pa­c e a) poporului nostru însetat de li­nişte şi sperând să-şi vindece rănile a¬ tâtor împilări prin participarea laolaltă cu restul omenirii la favorurile civili-saţici şi naţionalismul în perpetuu răz-boiu de apărare al scriitorilor transil­vani sunt atitudinile constante ale fiin­ţei româneşti.

Dar captarea surselor civilizaţiei şi în¬ cadrarea noastră spirituală în ritmul eu­ropean, printr'un proces de sincronizare a fenomenelor culturii, a dus la erezia acelui universalism monstruos a cărei pecetîe stă pe fruntea epocei contem­porane si care a făcut pe scriitor să-şi denunţe orice contingenţă cu viaţa a-dârtcă si turburătoare a poporului. Fai­moasele (modele de acrobaţie literară, simptome ale anarbiei spiritului mo­dern, axi fost mimate şi la noi şi forma sterila a luat numele artei.

Vinovaţi suntem cu toţii de a li că­zut în această erezie. Am trădat patria adevărată şi vânători de himere am căxi-tat frumuseţea în acele ţinuturi sterpe, miraţii mincinoase, pe care le socoteam în că<lerea noastră singurele si ulti­mele regiuni purtătoare ale aurei sacrei figuri, aria. ÎN'am auzit miile de izvoare ale cântărilor poporului, ii'ani văzut culoarea pământului românesc, am su­grumat vocile adânci care ne-ar fi soli­darizat cu durerea mulţimii şi no-a fost ruşine de ţara în care ne-am născut.

-\e-am pierdut pe noi înşine, pier-zându-nc încrederea în forţele creatoa­re ale naţiei noastre, de cea mai veche cultură,, singura ei pavăză dealtfel îm­potriva valurilor de cotropitori. Deşi s'a ridicat odată dintre fii săi unul, care captând loale izvoarele sufletului natal şŢpuiuuid în formă nouă virtuţile gra­iului bătrân, a demonstrat în măreţia operei sale autenticitatea acestei cul­turi fără seamăn de nobilă. Uriaş re-eeptacol al durerii româneşti, sinteză a esenţelor noastre originale, niciodată prezenţa lui în inimile noastre n'a fost nuri necesară decât în zilele tragice prin casc. a- trecut biata noastră ţară. In diminezceştile sale poeme se aude cum

D A C I A Î N G E N U N C H E A T A , Basso - relief roman păstrat în Palazzo dei Conservatori, Roma

cura pe albiile râurilor fântâna de pă- manilor aflători în pătrarul de ţară pier. i-aţi fost tovarăşi în gândurile voastre, dure, seminlia-ne străbună, cu purtă- rfut, cât de puţin am cuprins în 0 p e - j poeţi? torii stemei, eu purtători de flamuri, cu turmele albe, poposind în aurul câm­piei dela Apus şi dela Răsărit, şi atin­gând cu ramurile ei întinse ţărmul mă­rii. Mihail Emineseu! El este evanghe­listul loan nl neamului nostru. In nu­mele lui vă chemăm, scriitori români, apleeaţi-vă urechea pe inima ţării şi ascultaţi durerea ei. In marele cântec de înmormântare care vine dc peste graniţele ei silnice, nedesmeliciţi încă

rele literare! Ce ştim despre felul lor de viaţă de eri, despre vicisitudinile traiu­lui lor de azi? INu i-am continuat în o¬ pera lor pe înaintaşi, n'am coborît pe ogorul în care s'au oprit sfinteţe lor începuturi, Când tot ce am dobândit prin învăţătură trebuia să se întoarcă spre fiinţa Ia a cărui destin eram da­tori să veghiem, am pierdut drumul. Şi parcă a fost un făcut. Ca într'o piesa

din amăgirea visurilor voastre zadar- regizată de un demon al pierzării glasul nice, tagma voastră a rămas mută, când strigătul vostru ar fi trebuit să ajungă până la cer, când în drama românismu­lui lovit [>e nedrept voi trebuia să fiţi corul prolestator în faţa umanităţii.

Pragmatismul savanţilor transilvani şi puternicul lui corelativ literar: orienta­rea către popor din programul Daciei literare sunt bazele la care trebue să ne întoarcem.

Din Bug la vadurile Grisului, popo­rul românesc îşi duce existenţa amară. Ce carte vom oferi cititorilor pentru cunoaşterea acestei vieţi? Din \iaţa Ro-

poelului apostat fu ascultat în ceta­te, confuzia şi rătăcirea deveniră una­nime. Tomuri de opere otrăvite dc elo­giile viciilor umane au invadat pieţele, au fascinat fond arbitrilor literaturii. Putreziciunea morală «'a înscăunat în romane în locul virtuţii,.a perfecţiunii ideale din basmele poporului. De două mii de ani acest popor visează în bas­mele sale la raiul unei existenţe cu ide­aluri supreme: bună starea materiala, idealul de justiţie. idealul de morală, idealul de vitejie, idealul dc frumuse­ţe. Pentru; care din aceste ţinte măreţe

Zguduirea până în temelii a fiinţei româneşti provocată de surparea hota­relor ţării, nu v 'a cutremurat în acel Septembrie de doliu şi de ruşine?

('hem î n g e r u l d ă r â m ă t o r să treacă peste operele c a d u c e . Şi duhul strămo­şilor .îl chem. s ă umple- s u f l e t e l e noas­tre şi să purifice buzele cu care vom rosti d e acum numele tău, ţară! Şi în limba lor să spunem ce ne doare.

«La -anul 1774 — scrie Mihail Emi­neseu despre răpirea Bucovinei — au intrat oştirile austrieceşti, cu dispreţul oricărui drept al ginţilor, în pace fiind c t i Poarta si cu Moldova, î n partea cea Jnui veche şi mai frumoasă a ţării noas­tre; îa anul 1777 această răpire fără de seamăn s'a "încheiat prin vărsarea sân­gelui lui Grigorie G-hica V. Vod. Fără­delege nepomenită, uneltire mişelească, afacere dintre o muiere desfrânată ş i între paşii din Bizanţ, vânzarea Buco­vinei va f i o V e ş n i c ă pată pentru împă­răţia vecina, deapururea o durere pentru noi. — Dar nu vom lăsa să se închidă această ran a. Cu a noastre mâni o voin deschide -ilcapururea, cu a.noas­

tre mâni vom zugrăvi din nou icoana Moldovei de pe acea vreme, şi şirurile vechi câte ne-au rămas le vom împros­păta în Aducerei aminte, pentru ca su­fletele noastre să nu uite Ierusalimul...»

După ce fumul rugului jertfitor al anului 1940 s'a risipit peste unduirea văilor mâhnite ale ţării si peste sufle­tele oamenilor, pe matca ei s'a lăsat mi ştiu ce tăcere vinovată. Ce preves­teşte oare această amorţire dureroasă » gândurilor, a conştiinţelor, această criz* de vitalitate a spiritului public? Datori suntem să reaprindem facla căzuta din mâinile înaintaşilor, s'o înălţăm spre Răsărit şi sâ străbată o rază, să o înălţăm către Miază Noapte şi către Apus şi sâ se facă lumină.

Căci nu vom lăsa să se închidă acea­sta rană. Şi cu a noastre mâni o vom deschide deapururea, cu a noastre mâni vom zugrăvi din nou icoana ţării tâlhărite... Milioane de fraţi cată spre noi. Cu pană muiată în amar să scriem de viaţa lor.

Avem un trecut măreţ şi un nume care nu rabdă umilirea şi ruşinea. Ce-ar zice sfinţii cărunţi ai scripturilor române dacă ne-ar vedea împăcaţi cu acest prezent dureros şi absurd?

In amintirea timpurilor viitoare a< ceasta epocă o să rămână ca o pată.

Pacifismul scriitorului român — ex­presie dealtfel a spiritului public dela noi şi din Franţa — a promovat şi el acea stare de euforie a păturei condu­cătoare care a dus la dezastru. Nobleţea acestei atitudini convenea de minune a genţilor propagandei streine. La adă­postul ci, această propagandă îşi fă­cea de cap.

Am văzut surpându-se sub ochii noş­tri vechea ordine a lumii, vechile prin­cipii de justiţie şi de morală fiind do-borîte ca statuele depe soclul lor, pe care omenirea a izbutit să le aşeze lup­tând îndelung cu sine însuşi, după vea­curi de trudă. Am simţit clătinându-sp temelia aşezării statului nostru, dar în loc să ne strângem în jurul altarelor sacre ale naţiunei ameninţate de furia acestui crivăţ devastator, aan rămas în­tr'o pasivitate vinovata, atitudine pen­tru care istoria ne va scoate solidari cu târgării hotarelor ţării.

Nu în afară, ci în noi e cauza răului. Când conducătorii slugarnici au uitat de demnitatea neamului lor, când un groaznic sentiment de neputinţa fu lă­sat să cuprindă cetatea, poetul ar fi tre­buit să se ridice profetic şi odată cu el să ridice dela pământ sufletele căzute, bolnave de moarte ale celor slabi. Cu­vântul lui de flacără ar fi trebuit să spargă zidurile acelei criminale nepă-sări, să oprească cu mâinile lui surpa­rea lăuntrică a ţării.

Vad pe poet în rol de procuror ne­cruţător al ţării sale, înaintea preotu­lui, înaintea judecătorului. El e che­mat să tălmăcească sufletul neamului întreg care în adâncimea lui este unul peste toate graniţele. El e dator să co­boare în mijlocul puterilor ascunse ale poporului şi, ea odinioară Orfeu prin­tre umbre, sâ se întoarcă în lume inai plin de durere, <mai plin de iubire.

Un neam îndurerat ca al nostru nu va putea lua parte la prânzul Europei viitoare până nu-şi va face dreptate.

Aceasta e ţinta la care el trebue să ajungă, acesta e drumul pe care noi trebue să-1 pregătim.

Emil GIURGIUCA-

D A C 1 A < 1 > ! 5 . A P R 1 L I E i W

ISTORIA R O M A N A C A L E C Ţ I E DE M O R A L A d e N . I. H E R E S C U

Singurul mare prozator al epocii Iui August, adică al unei epoci care numără atâţia poeţi imari, este istoricul Tilu-Li-viu. Asupra vieţii lui avem foarte pu­ţine ştiri: istoricul poporului roman, zice Taine, nu are propria Iui istorie, Dar curiozitatea nesatisfăcută a une> vieţi pe care n'o cunoaştem, este răs­cumpărată cu prisosinţă de proporţiile monumentale ale unei opere pe care o citim cu pasiune.

Tacit, care era un critic foarte aspru, consideră pe Titu-Liviu ca pe un scrii­tor «plin de talent si de bună credinţă». Talentul de care vorbeşte Tacit se ra­portă, de sigur, la valoarea literară a operei; bună credinţă, când e vorba de un istoric, înseamnă veracitate, adevăr. O analiză mai strânsă a isvoarelor si y metodei ne arată insă că Titu-Liviu nu s'a prea preocupat dc adevărul istoric. Atunci greşeşte Tacit ? Fără îndoială că nu. Ceeace n'a urmărit Titu-Liviu e a¬ devărul mărunt, detaliul, faptul parti­cular. Este, însă, un adevăr mare, gene¬ raL care domină faptele mărunte şi pe care istoricul îl respectă ca pe o adevă­rată religie: e vorba de felul în care Titu-Liviu explică gloria Romei.

Ceeace a făcut din Roma stăpâna lu­mii este, după Liviu, moralitatea în via­ţa publică şi privată: «Nu a existat vreodată un stat mai bogat în exemple mari», zice el cu mândrie. Iată marele adevăr care preocupa pe istoric şi pe care îl scoate în evidenţă.

Istoria romană a lui Titu-Liviu apare, aşa dar, ca o istorie a moralei romane, a curajului, a pietăţii, a dreptului, a sentimentului de onoare, adică a mari­lor virtuţi. Preocuparea constantă de a pune în relief aceste nobile sentiment dă o unitate organică faptelor de amă­nunt. Pentru Liviu, tipul Romanului este Ciucinatus şi vechii Romani.

Sentimentală şi romantică, admiraţia sa pentru trecut, pus în faţă cu deca­denţa prezentului, aruncă o umbră de tristeţe de-a-Iungul vastei sale opere. A :

cest pathos, rcicşind din iubirea înduio­şată a trecutului, coustitue secretul artei livicuc.

Sunt istorici care îl întrec pe Titu-Li­viu în ştiinţă, în erudiţie sau în metodă. Polybiu, de exemplu, îi e superior prin pragmatismul istoric, prin experienţa politică şi militară, li e, însă, inferior prin analiza psihologică a oamenilor şi a faptelor. Titu-Liviu îşi cunoaşte per-«magiile, trăieşte cu ele, le simte ca un Roman. «Istoria, zice Mommsen, e o problemă morală. Polybiu o tratează ca şj când ar fi o problemă mecanică. Fe­lul cum judecă el problemele care se referă la drept, la onoare, la religie, nu e numai trivial, dar e şi cu totul fals».

Istoricii antichităţii nu făceau din is­toric, ca istoricii moderni, o operă de ştiinţă; ei scriau istoria plecând dela o anumită concepţie şi urmărind un anu­mit scop. Când vorbim dc istoricii vechi, e necesar să punem o întrebare care nu-si are locul când vorbim de istoricii moderni: cu ce scop au scris istoria ? La această întrebare găsim răspuns, în ce priveşte pe Liviu, în prefaţa operei sale din care cităm o parte:

«Opera mea va merita ea munca ce trebue s'o depun pentru a scrie, dela începutul Romei, istoria poporului ro­man? Nu ştiu, şi, dacă aş şti, n'aş în-drăsni s'o spun; îmi dau seama că su-bictul e vechi şi deseori tratat; în fie­care zi scriitorii noi aduc fapte mai si­gure, sau întrec pe vechii scriitori, ne îndemânateci, în arta de a scrie. Ori­cum, voi avea mulţumirea de a fi ajutai şi eu, după puterile mele, la perpetua­rea amintirii faptelor mari ale poporu­lui care e rege între popoarele lumii: daca, în această mulţime de seciitori, nu­mele aneu va rămâne obscur, faima şi mărimea celor care îl vor întuneca mă va consola. Este, de altfel, o operă care cere o muncă imensa, fiindcă cercetează istoria Romei de mai bine de 700 de ani. Şi fiindcă Roma, plecând dela urni-Ie începuturi, s'a mărit într'o astfel de măsură, încât acum se încovoaie sub propria ei mărire...

întrucât mă priveşte, voi căuta în munca mea încă o răsplată, aceea de a mă sustrage, atâta timp cât vor dura, dela durerile vremii noastre, sau cel pu­ţin de a le uita; gândul meu se va opri la acele vremuri străvechi, slobod de grijile care, fără să îndepărteze pe isto­ric de adevăr, îl pot totuş nelinişti».

Din acest fragment se desprind mai

multe observaţii şi toate importante: In ce priveşte ţelurile istoriei lui Li­

viu, ele sunt două: mai întâi, el vrea sâ ridice un monument măririi romane. Istoricul o spune clar: el vrea să ajute, după puterile lui, la perpetuarea amin­tirii faptelor mari ale poporului roman. Prin aceasta, Titu-Liviu se integrează în mişcarea naţională promovată de împă­ratul August, Ceeace Virgiliu realizează în poezie, Titu Liviu face în proză; is­toria sa este sora Eneidei. Un al doilea scop e de ordin personal: autorul vre;' să se consoleze de relele prezentului prin spectacolul trecutului: «Voi căuta în munca mea încă o răsplată, aceea de a mă sustrage, atâta timp cât vor dura, dela durerile vremii noastre, sau cel pu ţin de a le uita»; istoria îi apare, deci, şi ca o posibilitate de a evada din pre zent,

In afară de scop, prefaţa pc care am citat-o ne mai lămureşte şi asupra con­cepţiei lui Titu-Liviu despre istorie. Ceeace motivează apariţia unui nou is­toric, este, după el, fie posibilitatea de a aduce fapte mai noi san mai precise, fie conştiinţa de a scrie mai bine, cu mai multă artă, decât înaintaşii. Căci Titu-Liviu considera istoria nu ca pe o ştiinţă, ci ca pe o artă, ca pe un gen

literar. Când Tacil îl definea: plin d> talent şi de bună credinţă, punea astfe accentul pe cea dintâi dintre calităţii literare ale operei sale, pe forţa ei re torică.

Mare admirator al lui Cicero, pe ca re-1 recomandase fiului său ca pe mod; lui de urmat în arta oratorică, Livii. considera istoria, aşa cum o definise Ci cero, ca pe un munus orutoris, operă d< orator. De aceea discursurile formează t parte importantă din istoria lui Livius Ca la cei mai mulţi istorici latini ş greci, aceste discursuri sunt eonvenţio nale. Nu sunt cuvântări reale, proiiun tale de personagiilc istorice, nu sun stenograme ale acestor cuvântări, ci re prezintă o «formă convenţională», îi caro istoricul dcsvoltă sau expune fapte Nu sunt ceeace personagiul a spus, c' ceeace istoricul ar fi vrut ca personagiu să' fi spus în ocaziunea dată.

Deşi convenţionale, discursurile h: Titu-Liviu rămân totuşi interesante mai întâi, pentru valoarea lor istoricD. fiindcă ne fac să cunoaştem fapte, şi apoi, mai ales, pentru valoarea lor ora­torică foarte mare. După cuvântările l n l Cicero, cefe din Liviu sunt cele mai bune ale genului în literatura latină şi dovedesc cea mai însemnată însuşire pi care genul o cere: inspiraţie şi avan:

Actuala criză europeană a lovit Ro­mânia şi Românismul în mod sângeros. Se vorbeşte puţin de ce-am pierdut si de ce suferim, dar nimeni nu uită. Sufletuj românesc şi-a pierdut volubilitatea lui obicinuită, caracteristică, e drept, ma' mult la orăşeni decât la ţărani. Suflet»1

românesc a învăţat să tacă. Avem nă dejdea că această tăcere nu e tăcerea pasivităţii vegetative, ci tăcerea medita ţiei şi a reculegerii. Aşa cum odinioară necăjiţii noştri părinţi se retrăgeau în munţi, sufletul românesc s'a retras în a dâncuri.

Ce se va fi petrecând în aceste adân­curi? 0 topire şi o făurire de valori fără îndoială, o inconştientă revizuire ;i noţiunilor mari. Ca în cataclismele tere­stre, se întâmplă astăzi, în sufletul ro-

INSCRIPŢIE PE O PIATRA DELA EPIDAUR

Amiaza de azur fierbinte cu ochi 'ncercuiţi de aur A 'nmărmurit pământ şi mare sub o hipnoză de senin. Ard limpezimile de lespezi ca nişte vetre de tezaur De-alungul amforelor vremii cu guri spălate de venin.

Frânturi de zei sclipesc în lava singurătăţii îngropate Şi peste umeri de milenii, sparţi de lăuntrice poveri O altă linişte 'şi înalţă din temelii, ca o cetate, dclopeenel&i.coloane tăiate'n blocuri de tăceri.

împresurat de veşnicie, urc treptele la Epidaur... Şi'n tisul meu privesc acvea din fundul stinsului destin Cum, singură rămasă v've în vastul marmorei coclaur. Pe fruntea goală a luminii se'neruntu umbra unui pin.

<M v, VOK ui isc. i

C R E D I N Ţ A / de I O N P I U A T

Nu vreau să plângi pământul ce în luptă Nfai ştiut să-l ţii cu mţyartea, nîzi părtaş Sa chiemi din Putna legendar arcaş La bocet muiere.se cu faţa suptă.

Ci te înalţ, privind moşia ruptă Păstor proptit pe armă de ostaş. Vezi sat cu sat, oraş după oraş, Din turma ta duşmanul cum se 'nfruptă.

Nu rob plecat sub jug şi sub cătuşe Prea bucuros că zile i-au rămas, Nici funerară urnă cu cenuşe.

Plugarule, ce ieşi după furtună, Te vreau tăcut şi dârz, cu sigur pas Trăgând sub cer o brazdă ce adună.

O NOUĂ LITERATURA ROMANEASCA

mânesc, sub ochii noştri cari nu ştiu să vadă, o vastă alunecare de planuri, cu numeroase consecinţe deocamdată ocul­te. Ţâşnesc isvoare noui. Se produc înăl ţări şi scufundări. Se pregătesc aşezările şi configuraţiile viitoare.

Mi se pare imposibil ca noţiunea dc «literatură românească» sâ nu fie inte resată în acest proces. E probabil că a nuntirea atâtor dramatice desbateri din ultimii douăzeci de ani rămâne vie în conştiinţa unanimă şi că formează unul din elementele determinante ale atitu­dinilor de mâine.

Problema desbătută în ultimii două­zeci de ani, era problema caracteristică oricărei Renaşteri, adică o problemă de

de BASIL MUNTEANV

definiţie specifică si teoretică: ce sun-tean? ce este, sau trebuie să fie, litera­tura românească? înainte de a se răs­punde la aceste întrebări prin acte, a¬ dică prin creaţii, li se răspundea prin idei şi ideologii. Fiindcă aşa se petrec lucrurile totdeauna în vâltoarea răspân­tiilor de epoci: desbaterea precede rea­lizarea, programul precede creaţia. In­telectul, făuritor de idei şi de prefigura ţii, e totdeauna mai activ şi mai grăbii decât sufletul creator. înainte de a de­veni creatoare, ideile suferă o lungă in­cubaţie în inconştient. Ele vor germina acolo încet, departe de lumina raţiunii

Vom recolta mâine ceeace-am semănat de douăzeci de ani încoace şi ceeace eve

nimentele seamănă astăzi în noi. Vom recolta o literatură românească nouă. C literatură fără etichetă şi patentă romi", nească vizibilă de la o poştă, dar rom;' nească prin fatalităţile adânci şi aulei • tice ale sufletului nostru.

Intr'un cuvânt, o literatură de stil r< mânesc. Dialectica programatică şi nat onală, precum şi vechile categorii pu raţionale — istorice, sociale sau chin; politice — generatoare de retorică, d pitoresc şi de modă, vor pluti mai dc parte, pe apele stătute ale discuţiilor d societate sau de gazetă. Dar prestigiu lor literar va fi mort şi calitatea lor ă „date" ale inspiraţiei, compromisă. O

Calităţile discursurilor acestea: o mare putere de argumentare şi o mare pu­tere de a emoţiona.

Marc orator, Liviu este şi mare poves­titor. Povestirile, sale au o deosebită va­loare literară. La Caesar naraţiunile sunt simple: la Sallustius şi la Tacit sunt concise; la Liviu sunt vii. Ceeace era simplitate la Caesar şi concizie la Tacit, se transformă, la Liviu, în miş­care, în elan.

Acest dinamism al naraţiunii liviene se recunoaşte şi în altceva: în felul cum făcea portretul personagiilor. Istorio­grafia antică cunoştea două metode, pentru a înfăţişa un caracter:

1. sau istoricul se oprea în cursul ex­punerii şi descria fizionomia morală, fi­zică şi politică a personagiului, făcând astfel un portret în toată regula;

2. sau lăsa să reiasă caracterul perso­nagiului din acţiunile lui.

Titu-Liviu adoptă o a treia metodă: el pune personagiul să vorbească, şi e o metodă dinamică.

In războiul dintre Romani şi Etrusci, j Mucius Seacvola, voind să ucidă pe Por¬ - s e m i a , regele Etruşeilor, e prins şi adus

în faţa regelui. In loc sâ ceară iertare, prizonierul provoacă pe rege, si iată ce neted se defineşte caracterul temerar al lui Mucius din cuvintele sale: «Nici a-lunci când, prins de strajeri şi adus în fala tribunalului regesc, soarta îl ame-n în ţa atât de cumplit, el nu s'a temut cât ar fi trebuit sa se teamă:

«Sunt cetăţean roman, a zis; mă chea­mă C. Mucius. Duşman, am vrut sâ o> mor un duşman, şi n ' a i t n mai puţin cu­raj pentru a muri decât pentru a omorî. Un Roman ştie să îndrăsnească totul şi să sufere totul. Nu sunt singurul care mă folosesc de acest curaj împotriva ta: îndărătul meu sunt lungi şiruri de oa­meni care. caută .aceeaşi onoare.-Pregă-teşte-te, aşa dar, dacă vrei, pentru un usli'el de război» (II, 10).

Evident Titu-Liviu era mai mult li­terat si mai puţin istoric. Deşi avea faţă de predecesorii săi o marc calitate: era independent, pe când înaintaşii scrise­seră cu părtinire, după partid, — totuş el rămâne mai puţin istoric decât cei­lalţi. Sc încrede mai mult în litera ve­chilor analişti, deci e lipsit de critica. Confundă istoria cu oratoria, deci îi fal­sifică tonul. Ţine cu orice preţ să glo­rifice patria, deci e şi el parţial, din acest punct dc vedere.

Dar opera lui Titu-Liviu rămâne o mare operă de morală. E poale cea mai morală din toată antichitatea romană. Onoarea, respectul legii, curajul, desin-teresarea, iubirea de patrie, toate ma­rile virtuţi şi toate exemplele frumoase, — nu-şi găsesc nicăeri o expresie mai înaltă ca în Titu-Liviu. Personagiilc is­torici sunt transfigurate în opera lui şi devin nişte creaţiuni ideale ale moralei. El singur mărturiseşte undeva că ce! mai important folos al istoriei este de a fi o lecţie de morală. Orator şi moralist în material istoric, iată ce este Titu-i.iv iu.

mai puţină dialectică lucidă şi sub apa­renţe mai puţin programatice, literatura uoastră va fi mai românească.

Şi va fi foarte bine aşa. O literatură de adânci fatalităţi româneşti, nu de a-paronte afirmaţii şi evazive terminolo­gii. Conflictul dintre modernism şi tra­diţie îşi va fi pierdut sensul, dar îşi va fi îndeplinit misiunea lui de ferment. Va lămâne doar expresia stilului ro¬ mânesc, pc care Lucian Blaga, unul din :mirii gânditori ai Europei de azi, a în­cercat să-l configureze şi să-l prefigure­ze profetic.

Trăim poate, în aparenta stagnaţie a miletului românesc, zilele decizive ale spiritualităţii de mâine, ce se plărnă-ilestc tainic dincolo dc raţiune.

D A C I A < 2 > ! 5 A P R I L I E 1941

ROMANII , POPORUL TRADIŢIEI IMPERIALE d e D A N B O T T A

Conştiinţa istorică a unui popor, sen­timentul misiunii sale în lume, aceştia sunt factorii rle cari depinde mărirea sau căderea lui.

Istoria se naşte doar în spiritul ace­lora cari pot intui din miile de forme pe care istoricii le pun în lumină, ma­rile linii ale conştiinţei istorice.

Ele par a se naşte- solare, din însăşi confuzia începuturilor.

Conştiinţa istorică a poporului român se identifică la început cu conştiinţa thracică.

Popor de păstori aciuat în nenumă­rate cuiburi de munte, din Carpaţii nordici până în Pind, cunoscând acolo, în spaţiile pline de geniul munţilor, în­tre asprimile pietrei, în bătaia marilor vânturi, viaţa ca o luptă şi ca un şir du­reros de încercări, Thracii şi-au făurit cel mai eroic suflet din câte a cunoscut antichitatea.

tn marile evenimente ale naturii, ei au descifrat din toţi barbarii lumii, uni­citatea şi solidaritatea lumii. Prezenţa în lumea întreagă a unui singur Zeu, pe care popoarele lor l-au numit cu nume diferite: Zalmoxis sau Gebeleizis sau Baccbos.

Acest popor al Thracilor, pe care via­ţa sa pastorală de continuă rătăcire îl supunea unei osmoze continui, fire­şte §i cu naţiunile de origine celtică sau illyră, în prezenţă pe vastul teritoriu pe care I-am desemnat, era împărţit însă după locul de munte, după,cuibul de care depindea — în aşa zise nenumărate popoare.

Transhumanta lor, concepţia lor de libertate pastorală nu le permitea să fundeze un stal, o naţiune, în accepţia modernă. A fost aceasta un blestem, partea de damnaţie, de pedeapsă cu care a fost încercat acest popor dăruit cu atâtea daruri. Herodot însuşi remarcase aceasta Dacă ar avea un singur domn şi ar fi uniţi între dânşii, ar fi de ne­învins şi, aşa cred eu, cei mai puter­nici dintre toate popoarele...

Cel dintâi thrac care a exprimat şi ideia imperială şi geniul naţiunii sale a fost Alexandru Macedonul.

Oricine a trecut îngândurat peste isto­ria marilor sale fapte a desluşit în acest thrac de sânge, cu lustru de cultură hel-lenică, tot ce face complexul de mari virtuţi, âl sufletului thracic: spirit eroic, dreptate şi jertfă.

Ironia destinului său e aceea de a fi făurit un imperiu nu pe seama poporu­lui său, ci pe seama naţiunii hellenice.

Spiritul de libertate al thracului care este un corolar al idealismului său, în virtutea căruia omul e conceput ca un oan-valoare, cu potente cari pot fi infi­nite şi nu ca un om-cantitate, ca un sim­plu element al turmei — s'a refuzat ideii monarhice, pe care o întruchipa Alexandru.

Sufletul thracic e capabil de a crea un Imperiu, dar e incapabil de a i se supune.

Destinul lui Alexandru evocă straniu pe acela al atâtor mari Români cari au făurit un Imperiu — fie el şi spiritual, căci şi acela manifestă uneori până la paroxism o cupido imperandi — şi cari au fost împinşi să creeze pc seama al­tor naţii ceea ce ar fi fost atât de priel­nic naţiei lor. E destinul Corvinilor. al lui Nicolae Valahul, primatul Ungariei, al lui Petru Movilă, al lui Antioh Can-teitnir...

Evenimentul care imprimă Thracilor spiritul de supunere, pe care ei îl vor transforma cu încetul în acela de do­minaţie a fost cucerirea romană.

Această operă care implica şi o trans­formare a mentalităţii thracice a durat trei veacuri, între întâile legiuni ale lui Mariu cari descind pe tărâmul illyric şi victoriile lui Aurelian,

Opera lui Traian nu este decât un «pisod al acestor mari lupte şi ea nu ar fi fost posibilă dacă osmoza tracică — prin rătăcirea continuă a păstorilor

din Carpaţii dacici până la Marea Egec sau la Pontul supus dominaţiei romane n'ar fi continuat şi după cucerirea pe­ninsulei.

Acela care a împlântat puternic ideia imperială în inima Thraciei, a fost Traian. Prin i i n a r e a sa autoritate, prin victoriile sale fulgerătoare, prin drep­tatea sa omul acesta îşi merită deplin divinitatea — poate întâia divinitate pc eare Thraeia o acorda unui om. Mărtu­riile ei sunt încă vii pe întinsul româ­nesc.

Romanitatea Thraciei prospera însă şi prin acele infinite mulţimi — infinita copia — de coloni romani din toate părţile lumii, dar mai vârtos din Italia (în care populaţia se rărea atât de mul] că împăraţii se văzură nevoiţi să pună stavilă acestui mare exod), şi mai ales prin secătuirea continuă a Thracilor.

Una din marile drame ale acestui po­por se petrece în circurile Romei — gla- I diatori în luptă de exterminaţie, între ei :

sau cu fiare sălbatice, errşiini apoi, mu­rind pentru credinţa lor, sub ochii ab­jecţi ai plebei romane — ei mărturiseau si aici ceea ce am definit ca geniu al ' . - I acestui popor.

Actul de naştere al poporului român j nu este aşa dar numai cel săpat pe Co- | lumna Traiană ci el se poate desluşi ori- j unde în cursul acestor veacuri se în­tâmplă conflictul necesar dintre setea nu totul practică de Imperiu a Roma­nilor si simţul lor infailibil al realităţii, i.'U acest popor de visionari, de eroi şi de poeţi care a fost poporul tracic.

Romanitatea thracică se întindea a¬ cum dela Carpaţii nordici până la Ma­rea egeică. In pofida numelor pe cari le poartă şi cari sună atât de thracic- pe

inscripţii datând din veacul al şaselea chiar, Thracii aceştia au pierdut orice conştiinţă etnică.

Ei îşi spun Romani, ceea ce pronun­ţat de ei, cu o particularitate specifică graiului lor primitiv — sună Români.

Părăsirea Daciei de către Imperiu, sub presiunea invaziei Goţilor a avui drept urmare confirmarea romanităţii, la dreapta Dunării. Ea implica în ace­laşi timp redarea caracterului anarhic de cuib de munte, vieţii pastorale din Dacia Traiană.

Păstorii aceia înşişi cari n'au putut pleca cu multa lume romană la Miazăzi B'au retras probabil în depresiunile cele mai adăpostite ale Carpalilor, în aşa nu mitele ţari, departe de pasul de munte pe unde trecea Gotul — în Câmpulung în Vrancea, în Tara Oltului, în Mara mureş...

Iu forme de viaţă specific thracice, e -o manifesta totuşi ea romani.

Când domnia barbarului capătă st: bilitate, cum se întâmplă decenii şi de cenii în şir, ei îşi duc turmele la ier natic pe malul Pontului sau al Egeeî Mumane. Osmoza pe care o putem numi românească, continuă...

Împăraţii romani de origine thracică îşi simt fără preget îndemnul de a cu­prinde Dacia. Figura de ctitor a lui Traian îi fascina. Ei construese pe ma­lul dacic al Dunării eastre, turnuri, aduc legiuni cari să asigure transhumanta pa­storală şi liniştea de către barbari. In panegiricul împăratului Constanţiu, thrac romanizat, Dacia, se spune, a fost reluată: Dacia restituia. împăratul Con­stantin aruncă un nou pod peste Du­năre, la Celeiu. Ce garanţii mai puter­nice pentru unitatea românească?

Să nu pierdem din vedere, însă: ma­rea viaţă istorică a Românilor e la Mia­zăzi, întreaga Romanitate thracică sunt ei înşişi. Un şir incomparabil de generali ai Imperiului vor eşi din Thraeia fe­cundă în eroi: Aetius, învingătorul Hu­nilor, Belizarius însuşi, care poartă încă un nume thracic, împăraţi ca Diode-ţian, Constanţiu-Chlorul. Constantin cel Mare, Leo I, Anastasii! şi Justinian — spre a numi doar pe cei mai mari... Ideia thracică se confundă cu ideia ro­mană. Thracii sunt, în Imperiu, pro­motorii geniului creştin.

Se poate spune într'adevăr că trium­ful creştinismului în lume a fost asigu­rat de Thraci — credincioşii străvechi al Dumnezeului unic. Şi noua religie x fost mărturisită, cu o înverşunare fără seamăn, de marele număr de sfinţi ii de martiri, originari din Thraeia.

Se poate crede că împăratul Constan­tin, mutând fasciile romane, Senatul şi n semnele legiunilor în Noua Romă, a ţi­nu nu numai să întărească situaţia stra-egică a Imperiului anarhizat de bar­bari, ci să le împlânte în inima Patriei ! sale, esenţial creştine.

Prin actul lui Constantin, Roma ve­che era abolită, Italia devenea o pro­vincie periferică a lumii romane şi mi¬ siunea imperială revenea întreagă ro­manităţii orientale.

Istoria medievală a Românilor, eei o mie de ani de romanitate, căutată cu ardoare la stânga Dunării, sunt aici. Ni­ci o enigmă, nici un miracol, ci desfăşu­rarea normală a unui mare destin.

Românii, afirm, sunt singurii moşte­nitori ai ideii imperiale romane, cum tot ei, au fost în cursul evului de mijloc, deţinătorii ei.

n u a o e i r

m â n e a s e ă

l e r i \ a r i

Romanitatea occidentală n a cunoscut, în formele ei de stat, decât feudalitatea dc natură barbară anti-roniană. Regali-tăţile occidentale sunt, fără excepţie, creaţiuni papale. Ele n'au realitatea mistică a ideii romane: transmisiu­nea imperiului. Imperiul Roman de apus nu poate fi considerat, în lumina tradiţiei, decât ca o grosolană uzurpare, o copie executată de un barbar frâne, a marei creaţiuni romane.

întreaga autoritate imperială, presti­giul august al Romei s'a transmis fără întrerupere împăraţilor dela Răsărit. Chiar când acest imperiu a înveşmân­tat prestigioase forme de cultură helle-nică, împăratul lui nu s'au considerat altceva decât un soldat al misiunii ro­mane, un J3a0"i/£u£ Poucrtujv, un împă­rat al Romanilor, Ideia imperială e re­lativă la Români.

Ei continuă a da Imperiului soldaţi şi împăraţi. Phocas e originar din Thra­eia, Cantacuzinii eunt thraci, împăraţii Macedoneni sunt thraci, Profesorul Mur-nu a demonstrat de curând originea ro-

ască a celor trei împăraţi cava-au fost Comnenii...

întinderea Romanităţii orientale, re­duse parţial de cuceririle culturii gre­ceşti, — fireşte, nu la sate — a suferit în acest răstimp o puternică presiune barbară. Slavii şi mai ales Bulgarii con­stituiţi într'un imperiu de model ro­man au determinat în secolul al VlII-lea două exoduri ale Romanităţii — una peste Dunăre în Dacia Traiană şi cea­laltă, în Thessalia.

Atunci se constitue în regiuni fami­liare acestei naţiuni de păstori diver­sele Vlahii, între cari cea din Thessalia, Vlahia Marc, a cunoscut sub ducii ei, o puternică viaţă autonomă...

Când însă, după distrugerea Bulgariei Imperiul pare a nu mai servi ideia ro­mană, când în numele ei, Roman-itatea se simte oprimată, iată că se ridică, vi­foros braţul Asanizilor.

Românii din Hem îşi iau nsupră-lc ideia imperială. In patetica lor indig­nare, în actele lor în care străbate vi­ziunea ca şi simţul imperial, e ceva care evocă direct acţiunea lui Horia. floria e prefigurat aci în aceşti Români cari ştiu să-şi cucerească dreptatea pe care n'au aflat-o la împăratul.

Coroana de aur a Imperiului pc care Petru şi-o aşează pe frunte aruncă nu ştiu ce nimb de victorie pe figura ace­luia pe care poporul lui 1-a recunoscut în versul:

Păn' a fost Horia 'mparat!

T R A I A N Î M P Ă R A T U L C O N S A C R Ă P O D U L . S Ă U D E P E S T E D U N Ă R E

R e 1 i e f d i n Col u in n a Tr a i a n ă

* Aceste, cuv in te au fost ros t i te la r ad io în Decemvr i e 1937. Ceeace ele făur iau — o nonă v iz iune a i s tor ie i R o m a n i l o r — a î ncepu t a-cura să p r i n J ă cons is tenţă p r i n reviste. . .

Pe u r m e t e paş i lo r noş t r i s'a desvolsat chir.r o s t ran ie floră. To t aşa cum, — sunt pu t in i nni de a tunc i , — viz iunea mist ică a frumu­seţ i i r o m â n e ş t i , des lega tă rlc n o i d in apele m a t e r n e a le T h r a c i e i , a cunoscut pe lângă mare le p u b l i c , sub n u m e l e b iza r de teor ia mioritică (dela f rumosu l cuvânt românesc . mioriţă, mioaruj, o favoare excepţ iona lă .

I s tor ic i i l i t e ra r i vor avea să desba tă fenome­n u l acestei teor i i înfăţ işate lumi i sub forma u n o r o p u r i de dificila doxă germanică şi pe eare l i t e ra to r i i , cari i-uu făcut fa ima, au im¬ pus-o cu a r g u m e n t e extrase toi d in modes te le noas t re luc ră r i .

P e t i m p u l când cuvin te le acestea s 'au rost i t , R o m â n i i t r eceau p r i n t r ' o epocă dc m a r i melan­col i i , î n c h e i a m în acest t i m p , eu o luna mai tâ rz iu , u n al t cuvân t ros t i t la r ad io asupra aceleiaşi t e m e :

« A i i , când u n u l d in v i sur i l e cari c o n d i ţ i o n a u I m p e r i u l — U n i r e a — s'a împ l in i t , nu ştiu cc t r i s te ţe i»c c u p r i n d e . P a r e că nu a v e m a h idea l , î nce rcăm f o r m u l e cari ne a ra tă , cum spun oa­men i i de, d rep t , ca o naţiune romplel satisfă­cută. Să f remătam la aceste cuvin te . Avem m u l t e d o r u r i de î m p l i n i t ! »

De a tunc i peste p o p o r u l nos t ru s'a ahă tu t b r a ţu l Neces i tă ţ i i . L ipsa u n o r m a r i i dea lu r i ne.-u p i e rdu t . Când p r in j e r t fe le [iu cari le vom face, p o p o r u l r o m â n e s c din Dacia T r a i a n ă se. va u n i ia răş i s u b u n ace l a j scep t ru , în za rea pa t r ie i noas t re va scânteia — să c r edem — ea o m i e de cupo le d e a u r , R o m a lui Constan­t in cel Marc .

D A C I A < 3 > 15 A P R I I, I E 1941

FENOMENUL UNGURESC VĂZUT DE POEŢII UNGURI PE DEALUL FELEACULUI

Viziunea de exislenţialitule a popoare lor se resfrânge în cântecele lor, se ex primă cu maximum de putere în ope rele de geniu ale poeţilor lor. Poeţi sunt în deobşte spiritele insulare ale unei naţiuni. Contemplaţia lor prive-ghează orizontul existenţii din înălţimi de turn de fildeş. La poalele acestui turn de fildeş, e murmurul realităţii, massa mulţimii, a vulgului orb, nepăsă­tor si ignorant.

Am încercat să lămurim în aceste rânduri cum cântă inspiraţii cântăreţi ai Muzei ungare destinul dunărean al s e mintiilor lui Arpâd asiaticul. Cimi des­cifrează oare poeţii zodiacul aşezărilor ungureşti, în răscrucea popoarelor lati­ne, slave şi germanice, înconjurătoare.'' Care este sensul pe care viziunea lor îl acordă peregrinărilor unei hoarde des­prinse din matcă si pornite peste Volga, peste Don, cu popas trecător prin me­leagurile caucaziene, ca să-şi ridice apoi taberele în Etelkiuzul dintre Bug, JNis­tm, Prut şi Şiret, de unde în cău­tare de prăzi noui şi bogate a migrat spre Nord, în o doua jumătate a veacu­lui al nouălea, şi trecând prin pasul carpatic Verecskey, a coborît cu unde­le Tisei în pusta panonică?

Să dă,m deci ascultare glasului lui Ady Endre, cel mai mare poet al Ungariei moderne, luceafăr s a l ă j an, care cu Eriu] dela Meţentiu a pornit dârz spre sfân­tul Ocean al liricei nemuririi; căci el, Ady, şi-a aţâţat versurile din însăşi cea mai adâncă şi mai semeaţă inimă ungu­rească, în sângele lui simţind clocotul complex al sorţii neamului căruia îi aparţinea.

Una dintre marile si însemnatele Iui poeme este «Strămoşul Kâian», în care-şi condensează reflecţiile despre tot ce simţea şi gândea, relcvându-şi lupta cu viaţa, dragostea, ura, dorul şi r e s e m i . rea şi toate tainele fiinţei sale de fiu al maghiarlmii.

E o compoziţie vizionară această po­emă, în care Kâian, figură de strămoş, benchetuieşte cu strănepotul poet. Dar Kâian e numai demon, plăsmuire dc fe­bră şi vis, sosit din Răsărit, — accen­tuarea Răsăritului nisă aici e cu deose­bire semnificativă; viziunea c floarea nostalgică a Orientului asiatic:

In zorii rimelor străvechi, aprinse, Din răsărit veni, împurpurai, l'e-un aprig roib gonind, cu chef şi chiot: Strămoşul Kâian, zdrăngănind din liră Şi lângă mine-apoi s'a aşezat,

Tot din această părere se inspir;* versurile din poemul «Destăinuirea Du larii», pe care, pentru exemplificare, ifirmaţiunilor, o cităm în înlregime:

Vicleana vulpe, Dunărea bătrână Că taine-ascunde n valuri am aflat, Nepiisâtoarea Europă despre Cari niciodată nu a mai visat De când trecu ai peşterilor lent.

Eu, hămesit dc-a valurilor taină A Dunării răcori le-am jucmănit. Prin ţara mea i-i unda cam şireată, Minuni de zbucium jalnic a zărit, De-odut' de elevei i s'a năzărit.

Mahmură apa n fapt de primăvară Mâknitu-i taină mi-o mărturisea. In chiot se zbătea vie'nd"-şi snuava, Dispreţ spre Budapesta usvărlea Şi melodii ironice doinea.

Pe-a Margaretei insulă vestită îmi pure-tim stat de vorbă amândoi, (Şi-aciuna-mi bate inima cu teamă, Târziu-mi vers nu poate ji vioi. Aşa-i moşnege htru, râu greoi?)

Şi Dunărea curgea domoală, gravă, Sglobiitl chef in gât i s'a sleit. Părea un geniu afumat şi sumbru, In ochi să mă privească na 'ndrăsnit, Dar eu spovada ntr'una i-am zor:!.

Eh, Istrule, măi beţivan cumâtrii, De când pe-aceste ţărmuri curgi m Rostogolind, vai, umbre reci, carii Tot ce-ai văzut, oricât ar fi de gr<:u, Mi-o spttne făr" ocol, s'o ştiu şi eu.

Vremi vitrege au fost în veci pe-aici? Păcate.-amare, vaiet veştejit, Plâns crud si zbucium, trudă şi scrâşnirc? Pe malurile tale li au trăit Popoare lari, cu suflet fericit?

Şi Dunărea îmi povestea cernita: Blestemul, ce-l simţim, e-udetârat Şi-adevăral e totul ce ne. doare; De când ea cursul şi l-a despicai Popoare fericite n'a veghiat.

Pe unde curge numai sărăcîe-i Şi-s spini de-oftare 'n searbădul pământ. Meschine neamuri, oameni fără vlagă, Sunt sdruncinuri de râvnă, de avânt Şi nopţile sunt seci, ca de mormânt.

cânttit, ea nimeni allul, sufletul, inima şi destinul maghiar.

Poetul doarme somnul ţărânei, dar panierele lui strălucesc în gloria ne­muririi, — strălucesc şi îmbujorează po­eţii nepo.i. Şi iată cum cântă geniul lui lozsef Altila, mândria tinerei generaţii ile azi a Ungariei, în poema «La Du-iiăre»:

Cutnană u fost mama meu, iar tala De nettm român, sau poate că săcui. In gura mamei dulce-u fost mâncarea, Iar adevărul tulii: drept şi grui, Când eu mn mişc se 'mbrăţişează dăny-i Şi uneori mu întristez, pălesc — E trecerea. Din asia suni. «V edea-vei Când nu vom mai fi noi...» — mă agrăiesc.

Mă agrăiesc, a lor că mi-c fiinţa, Şi-aşa mă întăresc în slăbiciuni, Şi ştiu ră-s mai de preţ decât mulţimea, Că-s măduvă de ouae de străbuni — Sunt chiar Străbunul, ce 'n urmaşi se pierde: In lată, "n tnamă fericii trăiesc Şi-upoi şi ei sr. 'mbucăţesc în două, Şi aprig cu in Unul mX'. 'nmulţescl

Sunt lumea — toi re-a fost, ce e; şi-s lupta O, între, generaţii şi fărtafi. Morţi, descălecătorii 'nting prin mine Şi plâng de chinul celor subjugaţi. Da: Arpâd, Zal/tn, Werbaczi şi D6zsa Tătari, Români, Turci, Sârbi stau vălmăşag In suflelu-mi trecutului datornic

Pc. dealul Feleacului Trece umbra tancului Cu durerea veacului.

Lăcrămează mamele Negre sunt năframele Codru'şi frânge ramele.

S'au cernit cuvintele Cresc spre cer .mormintele Rămân osemintele.

Tristâ-i apa zorilor Plânsetul viorilor Vineţeala norilor.

Linişte şi modru nu-i Arsă-i mana rodului, Ruptă-i frunza codrului.

Dar pe zarea plaiului Creste umbra Craiului, Trece duhul lancului!

Vlaieu BÂRNA

VINA NOASTRĂ A TUTUROR... vftor domol — Maghiare drag.

titra) Ljmicrsi | ...Vreau sa muncesc, ca e destule, lupta

Trecutul să-l, mărturisesc silit. Pe f)unăre, ce-i eri şi azi şi mâine, Lin, curge val în val impleiec.it. Răsboiul care.l duseră strămoşii Se stinge 'n amintire, trist, blajin — Să ne 'mbunăin durerile comune: E lucrul nost'; şi ntt e prea puţin. —

Apoi urmează constatând:

Pierdută-a Orientului legenda Ne e prezentul sterp şi blestemat.

Iar mai departe:

Ţărâna meu, Stăpâne, e maghiar?.. Sleită, stearpă.

Conchizând cu reflecţia:

Şi ce folos e omul de.-i Maghiar? Eu sunt slăpâne, slugă sărântoacă, Nebun zdrenţos, tocit, uzat, pribeag.

La sfârşitul poemei, când strămoşii demoniac dispare: «năzdrăvan, cu ro bu 'n goană, vechi cântece păgâne, îi crepuscul şi 'n vâlvătăi de vânturi suc rând», drumul lui Kâian tot din Răsări porneşte, ca să gonească mereu sprt Apus, — aşa după cum seminţiile a i venit dinspre soarele-răsare asiatic, apr Boarele-apune european...

Altădată, ca în strofele: «Pe ţărnui Tisei», sufletul poetului purces din R" sărit, dinspre malurile Gangelui, se în treabă mâhnit şi îndurerat, adresând» se în acelaş timp lucrurilor şi peisajii lor specifice ţării Tisei:

O chiote, puţuri, vânturi, măciucr., Pustă, mâini aspre, mori triste, topoare Şi voi, amare săruturi, — o, spuneţi IM marginea Tisei ce caut e>i oare?

Da: Ady n'a văzut prea mare feri cire în patria europeană a maghiari-mei, de-aeeea înstruna ieremiade nostal­gice după meleagurile asiatice, plfln-frându-Ie ca pe un paradis pierdui.

Dar reflecţia «si ce folos e omul de-i Maghiar?» i-a cauzat lui Ady multe a¬ tacuri şi supărări. Vanitatea ungureas­ca nu putea decât să fie jignită, (mai a-Ies eă nu era deprinsă decât cu măgu­liri, întru cât poeţii vechi scriau despre Patrie şi despre Neam doar cu surle de laudă si cădelniţi tămâietoare.

Reflecţia însă mult probabil îşi are sursa în jalea şi durerea ce-o simte po­etul unei naţiuni mici şi sărace, văzân-du-se redus în comparaţie cu alte naţi­uni mari şi bogate, cu posibilităţi mul­tiple şi mai îndestulătoare de existen­ţă, de viaţă confortabilă,

„La fel a fost şi-a fi, c'aşa-i destinul" Vuia din valuri apa răguşit. Şi printre ţărişoarele "ntrîstale 'Zădărnicia s'a intins cumplit. Şi Dunărea din preajmă-mi a fugit.

lată aşa dar, în poema de mai sus, condensata întreaga părere amară a lui Ady, despre poporul dunărean arpâ-diun în comparaţie cu marile naţiuni imperiale din Europa.

Ca o consecinţă firească, sufletul idea­list al poetului nu putea decât să vise­ze o înfrăţire a tuturor popoarelor du­nărene, cari să-şi găsească punţile de aur mediatoare a intereselor lor, pentru ca astfel unite printr'o colaborare cui-turalo-economică, poate şi politică (?). să prezinte un hloe măre! şi pu ternii de rezistenţă contra vitregiilor istoriei. Cu astfel de gânduri, Ady a scris prin urmare «Cântecul iacobinului maghiar», din care citam:

Putem să ne-axteptem la cre-ttn bine Ne. întrebăm in fiecare ceas, S'a deştepta vre-odală Babilonul Popoarelor cu slugăresc obraz?

Din mii de 'ndemnuri, doruri amorţite De. ce nu creşte-o forţă insfârşit'? Doar toii Maghiarii, Slavii şi Românii Aceleaşi chinuri au de pătimit.

De, mii de ani avem acelaş geamăt Şi-acelaş trist şi ruşinos temei, Dece nu ne 'nlâlnim deci intr'un chiot Pe-aceiaş baricadă de idei?

Cu Dunărea la fel murmură Oltul Un cântec greu, tăcut şi funerar. In patria tui Arpâd vai de-acela Care nu-i domn, oprimator, tâlhar.

Când neom întinde prietenească mână Şi pronunţa-vom graiul nost' de foc, I\oi, subjugaţii, oropsiţii, bieţii: Popoare dunărene la un loc?

Şi încă o întrebare dintr'o altă strofă:

«Când s'o trezi şi conştiinţa 'n noi?»

Cântecele Iui Ady au fost vehement atacate de unii, cu atât mai lăudate însă de alţii. Şi deşi dela moartea poetului s'au împlinit deja mai bine de douăzeci de ani, şi azi mai dăinuesc adversităţi împotriva glasului cutremurător, ce-a

In zadar spiritul poetului arborează steagul alb al înfrăţirii şi al păcii, spi­ritele sure ale vulgului nu-i observă nu-1 văd; nici nu încearcă să-şi înalţe privirea spre turnul său din azur,

Nici glasul lui Ady, nici-al lui Jozsef Attila, nici al altora n'a fost ascultat. Atitudinea şovină a adversarilor poetu­lui, nu putea tolera oglinda adevărului ce i se punea în faţă şi care le vorbea astfel: — iată, noi seminţii asiatice, nici după o mie de ani nu ne putem adapta cu solul dunărean, cu civilizaţia europeana. La marginea Tisei cc căutăm noi nare? Valurile Dunării sunt paşnic*' şi domoale, în timp ce noi, cu tempe­ramentul nostru ancestral, asiatic, le tur­burăm cu sânge de orgoliu şi ură, jert­fit de sabia noastră ridicată duşmănos împotriva neamurilor vieţuitoare în ju­rul nostru. Suntem un popor becisnic, cu poftă nebună de împilatori, de je fuitori ai bunurilor altora. Dreptatea noastră nu-i dreptatea umanităţii. Şi până când nu ne vom trudi cu înverşu­nare să ne Lpădăm de aceste balasturi haine, nu putem pretinde nimic pe sea-. ma noastră în numele sfânt şi etern al adevărului. Nu, noi mănunchiul acesta de stăpânitori ai pustei pannonice, încă nu ne putem mândri cu creştinătatea re­gelui Ştefan cel Sfânt, apa botezului pe noi încă nu ne-a purificat şi nu ne-a îmblânzit: sufletul şi inima noastră c încă nălucă păgână arpadiană. 0, naţie maghiară, dar până când, până când vei fi sâmbure de discordie, zălud, săl­batic, în această minunată, civilizată Europă, aici în basinul dunărean, în a¬ cest câmp al fertilităţii, unde noi Ma­ghiarii în loc de spic preţios de grâu. nu suntem decât hâdă şi nefolositoare neghină ?!...

Aşa vorbeşte oglinda adevărului, pc care poetul o ţine neamului său în faţă: fi poetul plânge, că neamul său e orb, e surd, meschin şi ignorant — şi în loc să-şi descreţească nâprăsuicia sălbatică de sub sprâncene şi să-şi topească ura în surâs roditor de pace, neamul orgo­lios şi neîmblânzit apucă oglinda de vra­jă a poetului şi călcând-o în picioare o sfarmă în ţăndări.,.

Costa CARE1

^"\In momentele de faţă, dată există! bea-| ceva real şi permanent în sufletele tu-| turor, acel ceva este un peniml sciiti-mcnl dc vină. Sentimentul de vină stră­bate conştiinţele ca un crivăţ. Eveni­mentele politice şi sociale din vara a¬ nului 1940, au născut, la noi, o curioasă forma a vieţii colective. E curioasă pentrucă cea mai puternică nota a con­ştiinţei colective este tocmai acest sen­timent de vină. Acest sentiment e o at­mosferă, un peisaj necesar vieţii şi toc­mai din acest motiv nu poate scăpa ni­meni de el afară de cei care sufăr de o accentuată miopie a conştiinţei. Căci sentimentul de vină nu este numai ceva etic necesar- dar este, în aceeaşi mă­sură şi real. El îşi resfrânge bazele sale reale în diferite forme, pentru fie­care generaţie, pentru fiecare clasă so­cială, pentru fiecare individ.,,

Să vedem de unde porneşte acest sen­timent de vină la tânăra generaţie de intelectuali. Începem cu această formă a sa, nu fiindcă este cea mai impor­tantă, ci fiindcă este cea mai puţin cu­noscută şi de ea caută să scape cei mai mulţi.

Acest sentiment porneşte din contem­plarea peisagiului cultural european dela răsboiul mondial încoace. Străbă­tând acest peisaj, nu arareori apăreau la noi tineri cu o înfăţişare foarte cu­rioasă. Ei apăreau, în .câmpul vieţii noastre spirituale, ca nişte fluturi spe­riaţi: alergau până la extenuare să gă­sească un reazem sigur. Aceşti tineri căutau ceva: un rost, un sens, o direc­ţiune a vieţii lor. In ultima analiză cău­tau o linişte a sufletelor lor. La rart popoare şi în rare epoci, s'a găsit o fază asemănătoare de criză a fiinţei ca cea care a trăit la noi, începând chiar cu două decenii înainte. Putem spune;

că generaţia tânără românească a su­ferit de această criză la o maximă ten­siune. Incoerenţele, tristeţile, mari une­ori, disperările, sensaţiile de desfiin­ţare şi moarte manifestate Ia noi erau rezultatele fireşti ale unei crize de fiinţă.

Ce înseamnă această criză de fiinţă şi de unde vine ca? Criza de fiinţă în­seamnă lipsa unei perspective, a unui sens înăuntrul unei vieţi etnico-spiri-tuale. In astfel de faze viaţa spirituală nu este atât de puternică ca să-şi sta­bilească o structură stabilă, o erarhie de valori, să ridice o ideie la prestigiu j regal. înăuntrul vieţii individuale, cri­za de fiinţă înseamnă neputinţa spi­ritului de a urzi idei, care să servească de chiag tuturor gesturilor spirituale.

De multe ori criza de fiinţă apare dintr'o sărăcie a conştiinţei, adică din­tr'o neputinţa a conştiinţei de a înjghe­ba, pe bază de valori, o axă existen­ţială a fiinţei. In cazul nostru nu poate fi vorba de aşa ceva. Aceasta, pentru­că, la noi, conştiinţa prezintă un as­pect tocmai invers. In loc să se vor-

scă de o sărăcie, la noi. se poate vorbi de o hipertrofie a conţinutului conştiinţei. Nu putem spune că gene­raţia tânără a fost din seamă afară de cultă, ceeace ar părea să reiasă din ter­menul de hipertrofie a conţinutului de conştiinţă. Putem spune însă, ca acest conţinut era pornit spre dărâmare, toc­mai din cauză că lipseau mijloace de a putea fi cuprins şi mai ales prelucrat. Numai în acest sens, hipertrofia conţi­nutului de conştiinţă este un aspect al crizei de fiinţă, adică, un fenomen care duce la desorientare, la incoerenţă, lip­sa dc sens şi unitate.

Tot pe acest drum pornind, criza de fiinţă are o axeologie cu mult mai pro­fundă. Ea constă într'o acţiune, nu în-tr'un dat. Vina este că nu s'a lucrat sis­tematic. Ce înseamnă a se lucra siste­matic? Sistematic înseamnă a se fi lu­crat astfel, încât sa se construiască uni­tatea fiinţei, nu să se perenîzeze în criză.

Generaţia tânără s'a grăbit într'un chip îngrozitor. S'a grăbit sa-şi formeze o unitate, să-şi clădească fiinţa, legând totul numai de cercurile superioare ale spiritului. Cine nu a simţit, Ia fiecare pais, cum generaţia tânără serioasă, nu încearcă să-şi găsească un sens dincolo de orice contingenţe şi realităţi locale? Cine n'a auzit vorbindu-se de: gândirea pură, plăcerea de a gândi, poezie pură, iar pe alt plan, de umanitate, desrobi-rea spiritului ctc... Fără îndoiala, în ul­tima ei fază, fiinţa unui individ, sau a unei comunităţi spirituale. îşi poate găsi perspective, sensuri, şi chiar axă exis­tenţială în astfel de idei. Aceste idei sunt însă dc sfârşit şi de ele nu se poa­te lega decât după o prealabilă con­strucţie pc îdei elementare. încercând să lege întreaga viaţă spirituală de a¬ ceste idei, generaţia tânără şi-a clădit, în chipul cel mai curios, fiinţa sub forma unei grădini suspendate: fără sentimentul certitudinii.

Evenimentele istoriei actuale au sgu-duit din temelie realităţi, pe care cre-zându-le eterne, grija existenţei lor nici nu ne-a trecut prin gând. Aceste eve­nimente au pus la încercare tocmai a¬ cea parte a fiinţei pe care trebuia să se clădească realităţile de bază ale exis­tenţei. Aceste realităţi sunt formate de ideile de cinic, dc grup, de solidaritate de grup, de patrie... în jurul acestor realităţi trebuia strânse gândurile şi sentimentele ; prin ele trebuia căutate sensurile şi în ele trebuia găsită unita­tea fiinţei. Numai de aici se poate păşi mai departe. N'am facut-o însă, şi ne dăm seama tocmai acum când aceste realităţi şi idei sunt în criză. Dece n'am făcut-o? Aici se întâlneşte vina gene­raţiei tinere de intelectuali cu vina altor generaţii şi altor clase. O vină cu mult mai mare.

Zevedeiu BARBU

D A C I A 4 > 15 A P R I L I E 1941

In ziua de 16 Mai 1863, la 15 ani dela marea adunare românească de pe Câmpia Libertăţii, lângă hotarul jude­ţului Sălaj, pe valea Almaşului, Simiun Bărnuţiu a închis pe vecie ochii săi cari au văzut peste veacuri.

Cunoscut ca purtător dc cuvânt şi a¬ nimatorul unei mişcări protestatoare ardeleneşti, ca exponent politic al unei naţiuni asuprite, Bărnuţiu a imprimai vieţii româneşti, din cea de a -doua ju­mătate a secolului trecut, pecetea spiri­tualităţii sale.

Semnificaţia personalităţii şi operei acestui mare gânditor politic constă în faptul că el a concretizat într'un sistem de doctrină durerile şi aspiraţiunile în­că nelămurite pe deplin ale Ardealului robit. A strâns toate argumentele de drept natural şi de istoricism juridic, care pledau în interesul Românilor o¬ primaţi şi a făcut cei dintâi paşi pentri desbaterea publică, pe temeiu de drept, a cauzei noastre, îngropate în arhivele Curţii Imperiale dela Viena,

Bărnuţiu a fost un naţionalist radi­cal. Kl milita pentru supremaţia ele­mentului etnic naţional în administra­rea obştei şi pentru toleranţa naţionali­tăţilor conlocuitoare. Intransigenţa şi radicalismul său naţional sunt mani­festate limpede în teza Iui, enunţată ca i principiu fundamental de stat î n t ra­tatul despre «Dreptul Ginţilor»: «Ro­mânii au dreptul nediscutat să dea'a-fară pe străinii, de peste tot, dacă îşi cred propriile lor interese împiedicate prin ei»,

In proclamaţia lui revoluţionara din 24 Martie 1848, Bărnuţiu reluând ideea dominantă din Suplex libellus Vala-chorum cere să nu se mai îngăduie ru­şinea de a se lăsa ca afacerile Transil­vaniei să se judece mereu «de nobis sine nobis». «Noi nu vom fi niciodată robii Ungurului şi ai Sasului», a spus Bărnuţiu. în numele poporului gata de luptă, şi a spus-o ca exponent al aces­tui popor, pentru toate timpurile şi îm­prejurările.

Bărnuţiu a susţinut principiile refor­mei agrare şi ale plafonului de pro­prietate. El a fost iniţiatorul războiului sfânt pentru "pământ «bellum sacnnn agrarium», care s'a soldat cu reformele revoluţionare de mai târziu,

In discursul dela Blaj. care este rar-

T E S T A M E N T U L L U I B Ă R N U Ţ I U tea libertăţilor Ardealului, ce se lupta pentru independenţa sa politică, marele revoluţionar a rostit între altele cele­brul legat testamentar, pentru genera­ţiile viitoare:

«Ţineţi cu poporul, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate dela na­tură, nici nu-1 trag, aşa uşor, de partea lor străinii, cum îi trag pe unii din ce­lelalte clase, care urlă împreună cu lupii şi sfâşie poporul dimpreună cu aceştia: nu vă abateţi dela cauza na­ţională, de frica luptei; când vi se va părea lupta cu neputinţa, când greută­ţile se vor ridica asupra voastră, ca va­lurile mării turbate asupra unei corăbii, când Domnitorul întunericului va des-lega pe toţi necuraţii şi-i va trimite ca să rupă legăturile frăţiei voastre şi să vă abată dela cauza şi iubirea ginţei voastre, spre idoli străini, aduceţi-vă aminte cu câtă însufleţire şi bărbăţie s'au luptat străbunii noştri pentru exis­tenţa şi onoarea Naţiunii».

Simion Bărnuţiu este o uriaşă figură a patrimoniului nostru politic din vea­cul al XlX-lea.

Opera lui cea mai dc seamă, opera orală, care a realizat pe plan social revoluţia dela 1848 în Ardeal şi pe plan eminamente didactic, şcoala bărnuţiană din Moldova, s'a pierdut. Aceasta operă de o virulenţă excepţio­nală, în care fanaticul tribun îndrăgos­tit dc neamul sau şi-a cheltuit geniul, nu poate fi reconstituită.

Chiar opera scrisa a lui Bărnuţiu — afară de câteva excepţii — spre ruşinea generaţiei noastre şi a celei care ne-a precedat, zace şj astăzi în manuscripte, Aceste manuscripte îşi aşteaptă, de opt decenii, editarea.

Păstrate mult timp în arhiva fami­liară dela Bădăcin, a domnului Iuliu Maniu. aceste manuscripte au fost do­nate, de curând, Academiei Române.

Printre ele s'a aflat şi conceptul dc j testament, scris de Bărnuţiu în anul morţii lui, pe care-! reproducem în în- j tregime mai jos:

«Eu Simion Bărnuţiu, fac testament nou, în numele Tatălui şt a Fiului şi a Spiritului Sfânt.

«Averea mea: 60 galbeni la Minister, salar pe două luni.

Orologiul de aur, cu lanţ aseme­nea.

Biblioteca mea, şi Scrisorile mele, şi anume:

1. Dreptul Public al Românilor, scris în 1860, în două ediţiuni. care se ex­plică una pe alta, de care se ţine şi de-claraţiunea despre statul României vii­toare, scrisă în 1860, 21 Iunie şi cetită înaintea domnului Dr. Suciu şi Miele, ca o părere a mea.

2. Epistolele şi alte documente poli­tice, din diferite timpuri, care se ţin de această operetă, către loan Maniu, Ian-cu, Axente.

3. Dreptul Ginţilor după Rotteck, în care am adaus şi eu câte ceva.

4. Pedagogia după Niemaycr, în care am adaus şi eu.

Să se tipărească toate, 5. Celelalte părţi ale filosofiei: Lo­

gica, Metafizica. Estetica, Eticotheolo-gia.

Cartea manuscriptului Papiu, voiu să i se dec îndărăt.

:riptului Papiu. voiu ;

1 L 1.LV i se dee surorii Oai:

Din aceste l a - s e dee suronrt^âlia Bărnuţiu şi nepotului Dumitru Bărnu­ţiu (bani) pentru ca sa ajute şi pe fiul ci student, Petre Pop de Bădăcin.

Mica mea bibliotecă o las Colegiului Naţional din Blaj, iar mulţumirile mele cetăţenilor bîăjeni,

Celelalte să rămână în mâna nepo­tului meu drag loan Maniu dc Bădăcin. care va îngriji tipărirea lor.

Mulţumită tuturor care mi-au ajutat cât am învăţat la şcoală, precum braşo­venilor, românilor din munte, loan Maior de pe câmpie, generoşii Hurmu-saki şi altora pe cari nu-i pot numi.

Mulţumiri domnilor doctori Foti şi Theodori.

Dorinţa mea este ca să mă îngroape în Bocşa Românească, între muma mea,

fiica preotului O ros Gheoighe din Hi-dig şi tatăl meu, fiul preotului din Si-ciu, care s'au luptat şi au suferit prin­soare, pentru apărarea Unirii. împo­triva Papismuhu,

Operele de sub punctele 1. 2. 3, 4, 5 le închin Naţiunii Române.

Executor testamentar Dr. Suciu şi Miele.

Marturi: Savu. Magcru (un nume in-discifrabil), Emilian şi alţi austriac!.

Iaşi, în 24 Februarie 1863.»

Până astăzi nu s'a ştiut de existenţa t're-unui testament lăsat de Bărnuţiu. Din corespondenţa pe care a purtat-o Prof. Miele cu Dr. loan Maniu, aflată în arhiva dela Bădăcin, reiese ca Băr­nuţiu nu a lăsat testament. Conceptul de testament publicat mai sus s'a des­coperit mult mai târziu.

Omul care a botezat cu numele lui o pagina de glorioasă istorie româneasca a murit mai sărac decât pustnicii din legendă.

Averea lui: scrierile, produsul ani­lor de sbucium şi studii închinate nea­mului nostru, au ajuns în moştenirea vrednicului Român Dr. loan Maniu. care respectând dorinţa din urmă a ge-

O n e r o s u l u i sau unchiu şi-a dat toata os­teneala să Întipărească. Prietenii lui Bărnuţiu dela Iaşi Lau stat în ajutor.

Un comitet de intelectuali ieşeni, prezidat dc profesorul Dr. Suciu, în conlucrare cu Dr. loan Maniu, a tipă­rit: «Dreptu Publicu al Româniloru» (1867); «Dreptu Naturale Privatu» (1868) «Dreptu Naturale. Publicu» (1870); «Psihologia Empirică şi Logică» (1871).

In afară de scrierile arătate mai sus s'au mai publicat, din opera lut Bărnu­ţiu: «Sciintia virtuţii» (1887), «Epis­tolă» (1896), şi Discursul dela Blaj (text paralel, cu ortografie şi limbă ve­che şi nouă, 1909). In tratatele istorice şi monografice, care tratează despre vremea lui Bărnuţiu, sunt şi unele frag-

M U Z I C A T R A N S I L V A N I E I

mente repro*duse din scrierile lui. Bărnuţiu, fiind în vieaţă, a publicat

în «Foaie pentru minte...» articolul in­titulat «Săborul Făgăraşului» (1843), a tipărit la Viena «Discursul din Cate­drala dela Blaj» (1852) şi broşura «Ra­porturile Românilor eu Ungurii şi Prin­cipiile libertăţii naţionale» (1852).

Dorinţa din urmă a lui Bărnuţiu, pri­vitoare la opera sa: «Să se tipărească coate!», va trebui realizată. Academia Română, care deţine acum aceste ma-îuscripte, se va îngriji, desigur, de edi­tarea lor,

Celelalte dorinţe .cuprinse în concep­tul testamentului au fost împlinite, în urma indicaţiunilor verbale pe care le va fi dat Bărnuţiu înainte de moartea lui.

Astfel: avizat de profesorul Micie, Dr. loan Maniu a sosit în primele zile la Iaşi. De acolo, cu o trăsură, 1-a trans. portat pe unchiul său bolnav în Ardeal, spre Bocşa românească. Moartea l-a a-juiis pe drumul patriei lui, la hotarul dintre judeţul Cluj şi Sălaj, lângă iz­vorul dela marginea comunei Sânmi-haiul-AImaşului,

Osemintele lui Bărnuţiu au fost aşe­zate, spre odihnă veşnică. în cimitirul bisericii române unite din Bocşa, locul naşterii lui. Pe mormântul lui Bărnuţiu, «Fiii Selagiulili» au ridicat, mai târziu, un\mon^nept.|

Cât despre salariul restant al lui Bărnuţiu, de 60 de galbeni, lăsat prin legat surorii şi nepoţilor lui, acela nu a putut fi ridicat, întrucât Ministerul Instrucţiunii Publice, la cererea lui Dr, [oan Maniu, depusă prin procurator, a refuzat, cu adresa No. 1198/1864, li­chidarea iui", afirmând că Bărnuţiu nu ar avea nici o pretenţiune de încasat dela acel Minister. Gal ia Bărnuţiu, Du­mitru Bărnuţiu şi Petre Pop, cărora li s'au lăsat aceşti galbeni, au fost ajutaţi — după cum reiese din scriptele aflate în arhiva familiei Maniu, — de către Dr. loan Maniu, care i-a susţinut din averea lui: s'a îngrijit tot timpul de mătuşa lui, Gafia, şi şi-a crescut nepo­ţii la învăţătură.

Biblioteca lui Bărnuţiu a fost predata Capitlului Metropolitan din Blaj.

Corneliu COPOSU

Pe podişul dincolo de Carpaţi dâi-îiueşte milenar izvorul unei vieţi de mit. Zidul apusean al acestui podiş, pornit din crestele Maramureşului, coborînd apoi peste Bihor până în Hunedoara,, închide în brâu de codri, plăsmuirea cea mai autentică a fol-klorului românesc. Mitul Sonor şi-a păstrat aici, mai curat ca aiurea, dâr-zenia şi puritatea unei glăsuiri, împă­trită miraculos dealungul destinului. Această permanenţă a expresiei muzi­cale se leagă organic de stilul creaţiei poporului nostru.

Au încercat svonuri străine să pă­trundă prin văi largi dc râu sau tre­cători de munţi, în rosturile muzicei noastre, dar nici un element intrus nu a izbutit să lege o trainica logodnă cu formele danii ui românesc.

Mai găsim, uneori, prin Maramu­reş ritmul punctat de origine ungu­rească şi transmis nouă prin interme­diul Slovacilor. Scara pentatonică (compusă din cinci note fără intervale de semi-tonuri) frecventă la Secuii din Ardeal, poate sa fi influenţat unele regiuni mărginaşe ale Câmpiei, cum afirmă Bartok, totuşi aceasta hipoleză nu ni se pare relevantă, deoarece sca­ra pentatonică o găsim cu duiumul atât în Maramureş, Bihor, Hunedoara, cât şi în Vechiul Regat, aproape în toate re­giunile de deal. Această scara este I . h -rentă nu numai în Balcani, ci şi în alte tărî, unde mai dăinueşte un folklor mu­zical (Irlanda, Scoţia, Suedia, America la Indo-pcruviani şi Incaşi etc). Prin lărgirea noţiunii de scară pentatonică, grefată pe pilonii a 2 tetracorduri (ex.: clo-fa; sol-do) putem susţine că şi mu­zica Indiei asiatice, nu este decât o cromatizare (specifica Orientului Cen­tral) a intervalelor intermediare celor j tonuri,

Acest procedeu de cromatizare (tic prin urcarea, fie prin coborîrea no­telor intermediare) a dat naştere şi la noi la aşa numitele game populare româneşti, care permit o infinitate de varieri, -după gradul zonelor de in­fluenţa ale muzicei orientale.

Putem deci susţine, că st aia penta­tonică reprezintă una din formele ori­ginale ale graiului muzical, comună a¬ proape tuturor ţărilor care au păstrat o muzică populară.

Predilecţia pentru tetracorduri con­firmă teza generală că intervalul dc cuartă, ca şi dc cvintă şi octavă stă la baza întregei muzici. Şi muzica gre­cească, abstracţie făcând de accentul axiologic decernat fiecărei .scări, se în-şiruia deobreeiu pe sectoare descenden­te de tetracorduri şi pentacorduri. Tri­tonul (l'a-si) foarte curent în modul lidian şi barbar prin asprimea lui vo­cală, îl întâlnim deseori atacat în ga­mele frigice-hizantine, de astă dată însă îndulcit cu si b (datorită influen­ţei orientale, cf. Putinţele D. Petrcscu «Condacul Naşterii Domnului», pag. 10). Acest tetra-cord fa-si (l'a-si b) îl găsim adesea şi în melodiile populare din Bihor. Când îl întâlnim cu si b. putem recompune uşor gama penta­tonică (de cele mai multe ori curată). Variaţia dea.să însă între si-ul acci­dentat şi cel natural, ne pune pe gân­duri. In cazurile cele mai multe dăm peste si b, poate pentru uşurinţa into­naţiei iialc vocale sau prin imitarea cimpoiului, care în grav dă constant intervalul fa-si b. Cert este că pe mă­sură ce coborîm spre Sud-Est (Hune­doara. Sibiu), si b-ul arc tendinţa să încheie melodia în cadenţă frigică, trecând prin la b. Acel aş si b. în Ba­nat, se arcueştc în final în secunda mărită de si natural — la b. Formele

acestea dialectale formează unităţi dis­tincte. Totuşi, în anumite regiuni de limite dialectale, găsim curioase ames­tecuri dc pentalonic, culminat în ca­denţa frigică. Aceste amestecuri veri­fica teza unor cercetători din apus, (Werner Danckert), care ajung la con­cluzia că pe lângă reminiscenţele mo­durilor bisericeşti (lidian şi hipolidian) şi ale scării pentatonice, mai există un mod originar de «fa», precreştin, care s'ar găsi în baladele celtice, cântecele populare italieneşti şi din Sudul Fran­ţei, foarte des în melodiile populare ro­mâneşti, precum şi în jodler-ul din Alpi, în cântecele păstorilor din Islan­da, Suedia şi Norvegia.

Dintre toate dialectele Ardealului mu­zical, cel bihorean este cel mai vechiu şi curat. Arhaismul acestui dialect re­zultă din însăşi structura cântecelor, Melodiile «horilor» (echivalent cu doi­ne) alcătuite deobiceiu din trei rânduri, sc înşiruesc în cadrul unui ambitus res­trâns de cvintă sau sixtă. Materialul sonor, extrem de modest, este potenţat miraculos de bogăţia ornamentaţiei şi a melismelor. Vocalizele, întinse peste coama unui şir întreg de note, dau a¬ cestor cântece un stil curios de parlan-do-rubato, cald ca suflul dorului descă­tuşat, Simţim aici o legănare în ontic, pe sinusul «deal-vale», cum caracte-izează Lucian Blaga spaţiul mioritic al culturii româneşti.

Un exemplu din Poiana (Bihor):

(citat din colecţia de «Lăutece Po­porale Komâncşti din Bihor» culese ue neta Bartok, pag. 44 Fgm. 711 a)-.

Nu cred câ există ta alte popoare expresii muzicale mai simple şi evo­catoare ca exemplul citat mai sus, a cărui formă atinge puritatea stihiei,

Sensul doinelor şi al horilor noastre este vechi ca muntele care le ascultă. Ele depăşesc structura muzicei modale cunoscute, şi se pierd în rostul stră­bunei incantaţii.

In colinde regăsim caracteristicele modurilor bisericeşti (greco-bizantine), De altfel şi tipul lor e mai unitar de cât acela al doinelor. Este de remar­cat observaţia pe care o face Sabin Drăgoiu în culegerea D-sale: «303 co­linde cu text şi melodie» şi anume că «în judeţele limitrofe cu fosta frontie­

ră austro-română, colindele sunt mai rari şi cântecele de stea (mai recente şi mai puţin autentice N. R.) mai multe, iar în judeţele mijlocii şi mărginaşe cu actuala frontiera româno-maghiară (bine înţeles cea dinainte de cedarea teritoriului N. R.) este invers,

Aceasta remarca se poate extinde, credem, asupra tuturor categoriilor de cântece din Ardeal. Fenomenul ar fi explicabil dacă ţinem seama că re­giunile de graniţă aşezate la răscruci de circulaţii intense sunt mai expuse civilizaţiei sterilizante.

Tradiţia o găsim, în general, mai nestingherită prin lunci dc râuleţe, a¬ colo unde satele româneşti formează grupuri compacte, uitate 'de Domnul în paza harului său... Prin aceste cuibare de mit, colinda (corindul) face punte de legătură între minunea Noului Năs­cut şi legendele pământului. Variaţia continuă a măsurii (nu întâmplătoare ci de o vădită simetrie ca: 5/8, 4/8.

! 3/8 I 5/8. 4/8. 3/8 sau 2/4, 4/4 I 2/4,

4/4 etc.) dă acestor colinde rituale un •aer jucăuş. De aci şi acele versuri por­nite ca din basm:

«Sub cetate în cea livadă Joacă'un june calu-i suru Tot îl joacă şi-1 tresare După soare când răsare. După lună când e plină Şi-1 întoarce'n curcubeu Din chipul lui Dumnezeu.

(Lejnic-Hunedoara)

Farmecul surprinderii în aceste co­linde ie îmbogăţeşte în urma accen­telor, cari de multe ori se aştern ana-metric cu o alunecare jucăuşe.

Ceeace la simpla citire grafică parc extrem de complicat, sc cântă de ţărani cu o naivitate şi o îndemânare uimi­toare.

Dealtfel notaţia muzicală este de multe ori aproximativă. Găsim în cân-j tecul popular unele libertăţi de execu-| l;ie, mai ales în interjecţii, glissandouri, I ferma te şi pauze, .care ţin de fiorul existenţial al ţăranului. Coborîrile şi

! urcările de voce, poartă în ele accentul destinului, purtat sfătos pe umerii grei ai Ardeleanului. In bocete, plânsetul

;dela sfârşitul fiecărei strofe, irizează notele într'un vaer perpetu. (A se ve­dea notaţia minuţioasă a domnului C. Brăilohi în Cartea "Bocete din Oaş», Fgr. No. 2172, planşa 1 G). Faptul că Oşenii şi Someşcnii «se cântă», când sc bocesc, este semnificativ pentru a¬ sociaţia pe care o face Ardeleanul între durerea transfigurată şi cân«.ec. Această transfigurare cuprinde într-aga esenţă a vieţii ţărăneşti, care în Ardeal este mai totală, mai organică decât în alte provincii. Acolo, cântecul are asprimea destinului căzut în creştetul trăirii. Formulările lor sonore sunt scurte şi dârze ca întreaga lor făptură dacica.

Tudor CIORTEA

D A G 1 A < 5 > 15 A P R I L I E 1941

CE ESTE TRANSILVANIA Extragem câteva semnificative pasagii din lucrarea cu acelaş titlu a

domnului prof. S. Mehedinţi dela Universitatea din Bucureşti, lucrare publi­cată in tiBiblioteca Revistei istorice române» şi pe care am dori-o cunoscută in cercuri cât mai largi. Lucrarea a fost dată la tipar înainte de cedarea pă­mântului dintre Prut şi Nistru, — ţi înainte de pierderea Transilvaniei prin Arbitrajul dela Viena. Deşi a apărut şi în versiune germană şi italiană — presupunem că deodată cu versiunea românească, — cu toată documentarea ei strânsă şi convingătoare, nu a putui împiedeca trista evoluţie a eveni­mentelor.

învăţatul profesor aşează în fruntea volumului următoarele cuvinte ale lui Humboldt; «Principiul libertăţii individuale şi al acelei politice stă în­rădăcinat în credinţa nestinsă despre egala îndreptăţire a întregului neant omenesc».

Pentru principiul libertăţii individuale şi colective sau luptat şi se luptă toate neamurile depe pământ, care au mândria să trăiască o viaţă indepen­dentă în spaţiul vital moştenit dela străbuni.

Dacă invazii proaspete ne-au tulburat din nou hotarele fireşti, nici o conştiinţa românească nu se poate deda odihnei până nu tvom îzbziti să redo­bândim ţinuturile pierdute şi să inaugurăm o viaţă şi dt stăpânire de stat ferita de greşelile trecutului,

T. C.

P e n t r u R o m â n i a , p r o v i n c i a a c e a s t a este s â m b u r e l e (nucleul) tăr i i în t regi - H a r t a dc fa ţă (fie, 1} o dovedeş t e or icui .

Fi B - l. T r a n s i l v a n i a este nucleul Românie i .

I n t r ' a d e v ă r . a rcu l C a r p a ţ i t o r înc inge miezul R o m â n i e i cum î n c o n j o a r ă z idu! o ce ta t e . încă din vech ime s'a obse rva t că aici e o cunună dc m u n ţ i ( c o r o n a t n o n t i u m ) .

S tepa u r i a şă la R ă s ă r i t de C a r p a ţ i se în t inde p â n ă în Siber ia şi în .pustiile Mongo l i e i . Dc aceea geog ra f i i p r ivesc c e t a t e a n u m i t ă T r a n ­s i lvan ia ca cel m a i î n a i n t a t «bas t ion al Eu ro ­pei în fa ţa Asie i» . A d e v ă r a t u l h o t a r î n t r e Eu­r o p a şi A s i a nu se af lă l a m u n ţ i i U r a l i , ci pe is tmul d i n t r e M a r c a N e a g r ă şi Ba l t i că . L a A p u s de is tmul p o n t o - b a l t i c se î n t i n d e un ţinut cu m u n ţ i , d e a l u r i , co l ine , mici pod i şu r i şi câ t e ­va pe tece de c â m p i e . In aceas tă p a r t e a E u r o ­pei , o m u l s 'a aşezat de t i m p u r i u în chip s t a to r ­nic şi a pu tu t dc svo l t a o c iv i l iza ţ ie şi o cu l tu r ă t emein ică . L a r ă s ă r i t dc i s tmul amin t i t se în­t i n d e cea m a i l a r g ă c â m p i e a p l a n e t e i , c a r t a deven i t p a t r i a n o m a d i s m u l u i . Invaz i i l e s'au ţinut, aici l an ţ de l a vechi i Sciţi şi H u n i până ta T ă t a r i .

T r a n s i l v a n i a , ca s â m b u r e a! cetăţ i i c a r p a ­t ice şi ca aşezare geogra f ică , f o rmează cu s d e v ă r a t u l t imul bas t i on a l E u r o p e i în Faţa Asiei .

D a r , în ace laş i t imp , e a fo rmează şi cent ru l s is temului o rog ra f i c a l C a r p a ţ i l o r r o m â n e ş t i .

Fig. 2. — T r a n s i l v a n i a este s â m b u r e l e o ro ­g ra f i c al p ă m â n t u l u i r omânesc .

H a r t a (fig, 2) a r a t ă l ă m u r i t cât d e o r g a n i c este l e g a t s â m b u r e l e T r a n s i l v a n i e i de cutele ca re s 'au a d ă u g a t m a i t â rz iu , f o r m â n d î m p r e ­juru l ei z idul î n c o n j u r ă t o r .

T r c b u e să i n a i o b s e r v ă m s ime t r i a a r h i t e c ­tonică a ce tă ţ i i caTpat ice .

La mi j loc se r i d i c ă un podiş mi j loc iu (cam dc 500 m. peste n ive lu l măr i i ) . D e j u r îm­p r e j u r o c u n u n ă d c m u n ţ i .mijlocii , î n ă l ţ â n -du-se cu vreo 1 0 0 0 — 1 5 0 0 m . d e a s u p r a p o d i ­şului central . . L a poa le l e m u n ţ i l o r , u r m e a z ă o c u n u n ă d c d e a l u r i şi a l t a d c co l ine ce se pierd u ş o r sp re câmpie . In sfârşi t , la m a r g i n e a câmpie i , a f l ă m un r o t u n d c h e n a r de a p e : T i s a , D u n ă r e şi N i s t r u . î m b i n a r e a t â t d e a r ­monioasă a e l emen te lo r re l iefulu i nu şt im să se m a i p o a t ă găsi u n d e v a pc t o a t ă ţ a ţ a p ă ­m â n t u l u i .

T r a n s i l v a n i a a p a r e , cu d r e p t cuvân t , ca s â m b u r e l e unui î n t r e g o rog ra f i c , a le cărui pă r ţ i sc î m b i n ă în m o d o rgan ic .

I n t r e s tepa rusească şi p u s t a s a u s tepa u n ­gurească , ce t a t ea c a r p a t i c ă se î n a l ţ ă ca o i n ­d i v i d u a l i t a t e de s ine s t ă t ă t o a r e , «ea o un i t a t e f iz îco-geograf ică deoseb i t ă» , d u p ă cura r ecu­noştea un e rud i t geogra f u n g u r Dr . Cho lnoky Jeno, încă d in 1915.

C e t a t e a ca rpa t i c ă este şi d in punc t d e ve rlere a l c l imei o r eg iune d e t r a n s i ţ i e î n t r e c l i ­m a c o n t i n e n t a l ă (excesivă) a Rusie i şi c l ima t e m p e r a t ă a E u r o p e i c en t r a l e . C e n t r u l acestui ţ inut de t r ans i ţ i e îl f o r m e a z ă tot T r a n s i l v a n i a . Au to ru l n u m e ş t e s tă r i le a tmosfe r ice d in r e ­g iunea n o a s t r ă climat dacic.

R â u r i l e a r a t ă m a i b i n e decâ t or ice că T r a n -l i l v a n i a este cu a d e v ă r a t s â m b u r e l e ţ ă r i i r o ­mâneş t i . Ca spiţele unei roţi, aţa sc resfiră apele din podişul transilvănean si din cununa munţilor ce-l înconjoară. Or ice h a r t ă fizică a R o m â n i e i p o a t e d o v e d i î n d a t ă l u c r u l aces ta , P r iv i ţ i r â u r i l e m a i î n s e m n a t e d in fig. 1.

Someşul (vechiu l Samus a l D a c i e i lui T r a -ianj iese d in ocolul mun ţ i l o r , i u d r e p t â n d u - s e că t re M i a z ă n o a p t e , ca şi cum a r a p u c a spre M a r e a Bal t i că . A p r o a p e t oa t e a p e l e Iui sunt i t i u n a t e n u m a i d i n T r a n s i l v a n i a , p r i n cele Jouă r a m u r i g e m e n e (Someşul M a r c ţ i Mic ) ,

cu l egând izvoare le şi p â r a i e l e d i n s p r e Râsă r i t

şi d i n s p r e M u n ţ i i Apusen i , sp re a coborî apoi în c â m p i a joasă a Tise i .

Mureşul (ant icul Maris) a d u n ă şi el a p r o a p e toa tă a p a n u m a i d in T r a n s i l v a n i a , de u n d e j scoate sp re A p u s .

liul (al că ru i a f luen t M o t r u ne amin te ş t e Je dac icu l Amutrium), î n t o c m a i sa şi Someşul , a ţ i n d o u ă r a m u r i a d u n ă a p e t r a n s i l v a n e , apoi spa rge z idu l c a r p a t i c , sp re Miazăz i , ca să a j u n g ă la D u n ă r e .

Oltul (vechiu l Aluta) e pe j u m ă t a t e r âu t r a n s i l v ă n e a n . P u t e r n i c u l r â u s t r ă b a t e p c nţ> î n t r e g u l z idu l C a r p a ţ i l o r , ca să-şi desch idă un d r u m scur t că t re M i a z ă - z i .

Buzăid a re izvoare le sa le tot în T r a n s i l v a ­nia..

Trotuţitl şi Bistriţa, do i d i n t r e a f luenţ i i mai î n s e m n a ţ i a i Ş i re tu lu i , au izvoare le lor tot în mun ţ i i T r a n s i l v a n i e i .

Priitul ( od in ioa ră Pyrelos) v ine tot d in mun ţ i .

As t fe l r â u r i l e R o m â n i e i se resf i ră d in m i j ­locul ţ ă r i i spre t o a t e p u n c t e l e c a r d i n a l e , fă­când u n fel de «ciclon de ape» . C u d r e p t cu­vânt T r a n s i l v a n i a este p e n t r u h i d r o g r a f i a R o ­mânie i o a d e v ă r a t ă «casă a a-pclor».

P r o v i n c i a d i n mi j locu l s t a tu lu i r o m â n este a ş a d a r c e n t r u l h i d r o g r a f i c al î n t r e g u l u i s is tem de r â u r i c a r e a u scu lp ta t şi s cu lp tează p ă ­m â n t u l românesc .

T r a n s i l v a n i a a fost d in a n t i c h i t a t e p â n ă azi va t r a n e a m u l u i l e g a t de C a r p a ţ i . H a r t a de mai jos (fig. 3) î n fă ţ i ş ează î n t i n d e r e a e le­men tu lu i r o m â n e s c î n t r e T i sa , D u n ă r e , M a r e a N e a g r ă şi N i s t r u ( l ă sând la o p a r t e pe R o ­mâni i d in A l b a n i a , G r e c i a şi a l t e reg iun i ale Pen insu le i Ba lcan ice ) .

N e a m u l r o m â n e s c ocupa un ţ inut a p r o a p e ru tund . I m a g i n e a sa c a r t o g r a f i c ă se a s e a m ă n ă cu un disc , în mi j locul c ă ru i a se găseşte T r a n s i l v a n i a . Pe te l e a lbe r ep r ez in t ă câ t eva in­suli ţe a l o g e n e , a d i c ă foa r t e p u ţ i n f a ţ ă de blocul r o m â n e s c — m a i a les d a c ă ţ inem sea­m a că ele nu sunt nici de ace l a ş n e a m , nici IÎU vo rbesc aceeaş i l imbă , mici n ' a u aceeaşi onfes iune şi sun t r is ip i te .

T r a n s i l v a n i a este c en t ru l R o m â n i e i nu n u ­mai d in p u n c t de v e d e r e o rogra f i c , c l imat ic şi h i d r o g r a f i c , ci şi d in punc t d e v e d e r e etno­grafic, anirapogeografic si istoric, cum a r a t ă mai d e a p r o a p e fap te le ce u r m e a z ă :

A. Fapte etnografice. D c d o u ă mii şi mai bine d e an i , de c â n d i s tor ia cunoaş te v i a ţ a oamen i lo r d in acest colt a l E u r o p e i , invazi i le au fost aici foa r t e n u m e r o a s e . I n mi j locu l v a ­lur i lor de n ă v ă l i t o r i a r ă m a s c e v a nec l in t i t : neamul legat de Carpaţi. î n c ă d in a n t i c h i t a t e geogra f i i şi is tor ici i h ă g a s c r ă de s eamă că lo­calnici i se ţ i n de ţ a r a lor , c u m se ţ ine copacul cu r ă d ă c i n i l e de p ă m â n t , ( i nhae ren t m o n t i b u s Dac i ) . U r m a ş i i D a c i l o r a u făcut l a fel.

C o l u m n a lui T r a i a n n e d ă o d o v a d ă p ipăi tă pe ca re n i m e n e a n u o p o a l e t ă g ă d u i , că Daci i din epoca cucer i r i i r o m a n e aveau acelaş port ca ţăranii din Transilvania de azi. î n c e p â n d cu s a n d a l a (opinca) l e g a t ă cu a ţ e ori cure le de t a l p a p ic io ru lu i , p â n ă la c ă m a ş a l u n g ă şi l a r g ă , î nc insă la mi j loc cu o curea , p â n ă la p ă r u l l u n g (comaţ i ) , păs t ra t ' încă l a b ă t r â n i , asemănarea- e d e p l i n ă în t r e vechii D a c i şi ur­maşii lor d e azi,

B. Fapte antropologice. î n c ă d in epoca neo­l i t ică , p o p u l a ţ i a aces t e i r eg iun i a junsese s t a to r ­nică, d u p ă cum se p o a t e v e d e a d in res tu r i l e

Fig- -3 . — N e a m u l r o m â n e s c este legat de C a r p a ţ i .

aşezăr i lor p re i s to r ice , d e s g r o p a t e în t impur i l e din u r m ă ( la A r i u ş d şi a iurea^ . Loca ln ic i i a -iunseseră la o c iv i l iza ţ ie v r e d n i c ă de a d m i r a t . In deosebi c e r a m i c a lor p i c t a t ă este u imi toa re , A t â t casele , cât şi une l t e l e şi res tur i le dc h r a ­nă dovedesc aşezăr i s t a to rn ice , r ă z i m a t e pe l u ­c ra rea p ă m â n t u l u i , pescui t , v â n ă t o a r e şi in­dus t r i e casn ică .

As t fe l s t â n d l uc ru r i l e , n u e r a n ic i u n mot iv ca p o p u l a ţ i a d e p r i n s ă cu m e d i u l c a r p a t i c . să p ă r ă s e a s c ă a c e a s t ă r eg iune . I a r m ă s u r ă t o r i l e a n t r o p o l o g i c e ver i f ică aceas tă a f i r m a r e .

U n u l d i n t r e cei m a i bun i cunoscă to r i a i p o ­po ru lu i r o m â n (Eug. P i t t a r d ) , s t ud i i nd indicele cefalic a l loca ln ic i lo r , a a juns la aceas tă con­c luz ie :

« N i m i c n u n e î m p i e d e c ă sa p r e s u p u n e m că locui tor i i ca r i c l ă d e a u col ibele f u n e r a r e din M o l d o v a î n epoca p i e t r e i l u s t ru i t e n ' a r fi a¬ ceiaşi pe c a r e m a i t â rz iu istorici i an t ic i i a u numit D a c i «au Ge ţ i» .

Ace laş i s avan t a f i r m ă că ames tecu l cu co­lonii aduş i aici de R o m a n i , d u p ă cucer i rea Dac ic i , n ' a pu tu t ş t e rge fondu l p r imi t iv al popu la ţ i e i s t r ăvech i . « N u se v e d e a fi adus invaz ia r o m a n ă şi c u c e r i r e a lui T r a i a n inul tă turburate- în ca r ac t e r e l e fizice a l e na ţ iun i i dace , ca re moştenise ca însăş i pe a u t o h t o n i » Ma i târz iu , cunoscu tu l a n t r o p o l o g vienez, prof. I .cbzel ter . ca re a făcut în t inse cerce tă r i în T r a n s i l v a n i a , a a juns la un rezu l t a t a n a l o g

D a r nu n u m a i ca r ac t e r e l e c r an iu lu i , ci şi a le sângelui ne duc la aceeaş i înche ie re . C e r c e ­t ă r i l e scrologicc ne a r a t ă că t u l p i n a e tn ică ad ică Dac i i , f o rmează azi e l emen tu l esenţ ia l a! r a s e i c a rpa t i c e . L a u l t i m u l congres in­t e r n a ţ i o n a l de an t ropo log i e , special iş t i i au for­mula t u r m ă t o a r e a conc luz ie :

«Les peup les de la R o u m a n i e sc g roupen t comme race sangu ine , au tou r d ' u n n o y a u rou-m a i n qui sc t rouve spcc i a lmen t d a n s le cen t re inon tagncux de la T r a n s y l v a n i c . r iche cn c lc -:nents eu ropeens , Les e l emen t s de race san­guine in-diquent j u s q u ' â un ce r t a in point no t re o r ig ine commune avec les au t res peuples l a t i n s ; ils se t r o u v e n t d a n s tous les pays qui a p p a r t e n a i n e n t â l ' cmpi re ro -main» . D u p ă indexu l b io logic al lu i H i r sch -feld, «les R o u m a i n s occupent comane s t ruc tu re dc race s a n g u i n e u n lieu i n t e r m e d i a i r c en t re les peup le s l a t in s e t g c r m a n i q u e s de l 'Eu rope de l 'Oues t , d ' u n e p a r t , e l les S lavcs d ' a u t r c part , se d i f f c rcnc ian t des p e u o l r s du Ba ikan» .

«Le fond e u r o p e c n (p) des R o u m a i n s des re-gions m o n t a g n e u s c s est p lu to t celui des p o p u -

I la t ions des A l p c s , dc l ' I t a l i e du N o r d , de la va l le du R h i n et de la S c a n d i n a v i c . . . La p ropo r t i on d c l a p rop r i e t e p e t q se t rouve ici au n i v e a u dc cel le de la race a lp ine et meme de celle n o r d i q u c » .

D i n con t r ă , «la p r o p r i e t e a s i a t iquc a u g m c n t e J au dessus du n i v e a u a l p i n vers le n iveau mongo lo ide chez tom ht Sluvrs dc l'alcntour. spcc ia lcment r-hez les Po lona i s , Russes , chez les H o n g r o i s , T a r t a r c s , cu c u l m i n a n t chez Jes H o n g r o i s de la l e g i o n de Szeged in . Prof. Dr . G e o r g e s Popov ic iu . Les races sanguina cn Roumanie, a l X V I I - l c a C o n g r e s I n t e r n a ţ i o n a l de a n t r o p o l o g i e şi a r h e o l o g i c pre is tor ică . Bu­cureş t i , 1939. p, .'309, 312, 314, 316.

A ş a d a r la u n i t a t e a o r o g r a l i c ă şi h i d r o ­g ra f i că a ţ i nu tu lu i ca rpa t i c , sc a d a u g ă şi uni­tatea antropologica a rasei c a r e îl l o c u i n ţ e încă d in t i m p u r i l e pre i s tor ice . P r i n u r m a r e , ceea ce a f i r m a s e geogra fu l g e r m a n ca re con­s idera ce ta t ea C a r p a ţ i l o r c a «bas t ionu l E u r o ­pei» în fa ţa Asie i , se ap l i că şi la popu la ţ i e . Ce rce t ă r i l e scro logicc , ca şi cele c r a n i o l o g i t e . dovedesc ac i c o n t i n u i t a t e a u n u i s t r ăvech iu fac ­tor e tn ic .

C) Fapte preistorice. C a d o v a d ă desp re a r h a i s m u l popu la ţ i e i c a r p a t i c e şi deci a s ta­bi l i tă ţ i i sale excep ţ i ona l e a v e m şi a l te fapte uşor d e c o n s t a t a t . U n d o c u m e n t cu deoseb i re semnif ica t iv este c e r a m i c a r u r a l ă . In unele sale, a n u m e feluri dc m â n c a r e nu se p r egă t e sc în or ice fel de vase . ci n u m a i în, oale sau t 'gă i lucrate cu mâna.

A l ă t u r i de aceas t ă c e r a m i c ă a r h a i c ă , de ca­rac te r p u r u t i l i t a r , ex is tă şi o ce r amică r u r a l ă cu oa r eca r e o r n a m e n t a ţ i e . Şi e b ă t ă t o r la ochi fap tu l că mo t ivu l sp i ra le i , a t â t de c a r a c ­ter is t ic p e n t r u epoca neol i t ică d iu C a r p a ţ i , se repe tă şi ta oale le şi s t r ach ine le lucrate azi dr săteni.

In Apusu l ţă r i i , î n t â l n i m o î n t r e a g ă reg iune unde o l ă r i a p ă s t r e a z ă şi azi mot ive d in ce ra ­mica r o m a n ă . I a r zona aceas t a coinc ide toc­m a i cu ţ inu tu l u n d e co lon iza rea r o m a n ă a fost mai in tens ivă , ceea ce dovedeş t e că n u n u m a i p o p u l a ţ i a neo l i t i că a fost s t r â n s l ega t ă di. aceste r eg iun i , d a r şi coloni i roman i , ames te ­caţ i m a i t â r z iu p r i n t r e Dac i , n ' au mai părăsit aceste locuri atât de favorabili vieţii. D u p ă cum spre R ă s ă r i t a v e m o î n t r e a g ă zona unde i l ă r i a d e azi a m i n t e ş t e pe cea p re i s to r ică (f i indcă aci p ă t r u n d e r e a e l emen tu lu i r o m a n a fost m a i s labă) , to t aşa, .spic Apus , s'a p ă s t r a t un t i p de c e r a m i c ă , i n f l uen ţ a t de civi l izaţ ia r o m a n ă . (Şi aceas ta e o d o v a d ă de sp re con t i n u i t a t e a p o p u l a ţ i e i d i n D a c i a r o m a n i z a t ă . Dacă a r fi p ă r ă s i t Dac ia , co inc iden ţa d in t r e : e r amica d e t ip r o m a n tocmai cu reg iunea mai in tens iv co lon iza tă ar fi un mister cu ne­pu t in ţă de exp l i ca t ) .

T o t în l e g ă t u r ă cu c e r a m i c a t rebue să a-•niniim şi un al t fapt: , obiceiul femei lor dc a an r t a une le vase pc u m ă r .şi chior pe cap . d e p r i n d e r e a . aceas ta , a t â t dc- r ă s p â n d i t ă în ;âr i le M e d i t c r a n e i (în. G e r m a n i a s'a înt ins numai în Sud, u n d e p e n e t r a ţ i a r o m a n ă a fosl m a i s imţ i tă ) s 'a p ă s t r a t şi l a R o m â n i , mai ales în col ţul de l a Sud -Ves t , ad i că în Bana t . O l t en ia şi A p u s u l T r a n s i l v a n i e i , pc u n d e nu-n ă r u l coloni lor a fost m a i cons ide rab i l

D) Fapte linguistiec. A n a l i z a g ra iu lu i din C a r p a ţ i . pc temeiul hă r ţ i l o r d in «At lasu l lim­bii r o m â n e » , d o v e d e ş t e în ch ip si mai l ămur i t că T r a n s i l v a n i a r ep r ez in t ă t eme l i a vieţ i i po­poru lu i r o m â n , de două mii de an i p â n ă azi

R ă p o s a t u l M e y e r - L u b b k e . un i lus t ru repre ­zen tan t al l i lolDgiei r o m a n i c e la U n i v e r s i t a t e a din Viena , a re leva t un lucru v r e d n i c de I u a n a tn in te : D i n t r e , ţ oa le l imbi le roman ice , a spec ­tul cel m a i a r h a i c îl a r e t o c m a i l i m b a Ro­mâni lo r . E a « a r a t ă c a r a c t e r e l e r o m a n i c e , hu încă le a r a t ă în m u l t e p r iv i r i m a i c u r a t e de câ t ce l e l a l t e l imbi . . . L i m b a p o p o r u l u i r o m â n p rez in tă în ch ipu l cel mai neturburat desvol t a rea de l a g r a i u l l a t i n sp re cel r o m a n i c * F i ind d e s p ă r ţ i t ă m a i de t i m p u r i u de t r im-h iu l l a t i n i t ă ţ i i şi r ă m â n â n d ca o insulă izo la tă î',

j Răsă r i t u l E u r o p e i , e r a firesc ca l i m b a R o m â ­ni lor să păs t reze mai în t r eg i c a r ac t e r e l e gra iu­lui p o p u l a r de a c u m două mi i de an i .

Este un luc ru şt iut că «vo rbe l e şi formele unei l imbi se pă s t r ează în reg iun i le per i fe r .ee ji izola te mul t m a i b ine» , decâ t în mij locul ar iei u n u i g ra iu , l i i n d c ă aci roa te î no i r i l " suni mai p u t e r n i c e , c i r cu la ţ i a este vie şi p o a t e în -năbus i m a i iute m o ş t e n i r e a d in b ă t r â n i (Bar -toli) , T e r m e n u l l a t in pecorarius (păs tor) s'a pă s t r a t tocmai în T r a n s i l v a n i a , pe m a r g i n e a a p u s e a n ă a p ă m â n t u l u i r o m â n e s c — a d i c ă tot în ţ i nu tu l de co lon iza re m a i pu t e rn i că .

C u v â n t u l «pedes t ru» , d in la t inescu l pedi.iti'i sau pedestris, c şi m a i b ă t ă t o r la ochi . E l s'a p ă s t r a t în lungul m u n ţ i l o r d e l a A n u s — pr in u r m a r e to t în r e g i u n e a de in t ensă co lon iza re ' M u n t e l e se p o t r i v e a şi el cu felul aces ta d; umble t ) . ,

Ace laş i luc ru sc vede şi d in r ă s p â n d i r e a cu­vân tu lu i june (din juvenil). C u v â n t u l ia t îc juvenis a r e în ţe les n u m e r i c : cel cu an i puţ in i , ad ică mic d e e t a t e . Tcner c u p r i n d e o r .uanţâ et ică, f raged , del icat . , . Şi aici v e d e m că î n ­ţelesul cel ca rac te r i s t i c , ad i că june ( d u p ă nu­m ă r u l an i lo r ) s'a pă s t r a t !a m a r g i n e a din Apus .

ră i r .âuâi id tânăr :n p ă r ţ i l e dc t e r i t o r i i mai a-p rup ia t c de Slavi . M o l i c i u n e a S l av i lo r a ple cat *u p a r t e a aceas ta b a l a n ţ a spre c u v â n t u l la­t in lener.

Î n t i n d e r e a c u v â n t u l u i « c u m i n e c ă t u r ă » , d in cimtmtnicarc (în l a t i n a v u l g a r ă : cornminit'ir'0, d.-vedeşte ace laş i luc -u : C u v â n t u l m a i vechlu . ad ică l a t i n , a fost p ă s t r a t , d u p ă regu la s tab i ­l i tă de Bar to l i . la m a r g i n e , iar expres i a « împăr t ă ş i r e» — participare la p r i m i r e a sim­bol ică a corpulu i lui l i sus , s 'a p ă s t r a t în m a r ginea, nri.de i n f luen ţ a b i se r icească a s lavnnis-mulu i a fost mai vie . In t r eacă t , cuvân tu l communicare c şi o d o v a d ă d e v e c h i m e a c r e ţ t în ismult i i r o m â n e s c , p r i m i t de popu la ţ i a d a c o - r o m a n ă încă d in t impul celor d i n t â i se­cole, sub i n f l u e n ţ a l a t i ne i c a l i m b ă de cult

In fine, r ă s p â n d i r e a c u v â n t u l u i «judeţ , , (din jt.ole.x) pe s u p r a f a ţ a întregului pământ româ­nesc dovedeş t e în ch ip p ipă i t că une le forme ale v ie ţe i sociale şi a d m i n i s t r a t i v e s 'au păs t ra i la fel în t o a t ă masa p o p o r u l u i r o m â n , ser­v ind , î m p r e u n ă cu l imba , ca un c h i a g care as igura coez iunea e tn ică .

F a ţ ă de aces te fapte concre te şi de împre ­j u r a r e a că nu n u m a i vorbele, d a r şi a n u m e ca­rac te re fonologia- şi morfologice a r a t a c a r a c ­terul m a i c o n s e r v a t o r al R o m â n i l o r din Apusu i şi N o r d u l ţăr i i (regiuni laterale) justifică dep l in concluz ia f i lo logulu i c a r e a r ea l i za t a¬ ceastă m a r e ope ră ş t i in ţ i f ică . Ea sună aşa : «Dacă din t e r i t o r iu l R o m â n i e i dc azi a r fi d i s ­p ă r u t p o p u l a ţ i a r o m a n i c ă , cum p r e t i n d a d v e r ­sarii con t inu i t ă ţ i i , n ' a r fi un joc prea- m i n u n a t al î n t â m p l ă r i i , ca d i n t r e R o m â n i i ca r i ar fi ve­nit c am pc la anu l înno din Pen in su l a Ba lca ­nică să se aşeze ch ia r în r e g i u n e a u n d e r o m a ­n i t a t e a fusese m a i in tensă , tocmai imig ran ţ i i ca re p ă s t r e a z ă e lemente le l a t i ne m a i b ine de cât f ra ţ i i lor d e l a S u d u l D u n ă r i i ?» «Scxti l Puşca r i u , Les ciiseigncmcnls dc VAtlas liiigtti-tiqiie dc Roumanie. 1936. p. 10).

Şi încă ceva: « D a c ă nu s a r li păs t ra t m ă ­car în reg iun i le apusene şi de l a m i a z ă n o a p t e o p o p u l a ţ i e a u t o h t o n ă de g ra iu r o m a n i c , nu s'a: putea în ţe lege p e n t r u ce înno i r i l e ven i t e d in spre Miazăzi au fost opr i t e în r ă s p â n d i r e a lor , nu prin. a l te î nno i r i ven i te d i n s p r e Apus sau d e l a N o r d , ci printr'o barieră de cuvinte fi dc forme vechi de origini: latină».

Aces te cons t a t ă r i fil 'ologice, sp r i j in i t e pt h a r t a r ă s p â n d i r i i cuv in t e lo r , n u m a i l a s ă n ic i -unui om de ş t i in ţă cea mai mică î ndo i a l ă a¬ sup ra con t inu i t ă ţ i i e l emen tu lu i r o m â n în re­g i u n i l e u n d e se a l l ă azi .

In sfârşi t , la r ezu l t a te şi m a i comple te a¬ junge prof. Erns t G a m i l l s c h e g , r ep rezen tan tu l filologici r o m a n i c e la U n i v e r s i t a t e a d in Ber ­lin, fo los indu-sc de m a t e r i a l cules pe r sona l în mai m u l t e că l ă to r i i de c e r c e t a r e la fa ţa locu­lui. S a v a n t u l filolog, î n t r ' o c o m u n i c a r e făcu tă chiar a n u l aces ta ta A c a d e m i a d i n Ber l in , a j u n g e - p a s cu pas p â n ă la ce lula g e r m i n a ­t ivă (Keiinzelle) a r o m â n i s m u l u i d in N o r d -V'est, în p a t r i a pr imi t ivă . . . a R o m â n i l o r d m Ti a n s i l v a n i a » :

J. In munţ i i d in Apusu l T r a n s i l v a n i e i , unde orăşe lu l A b r u d (Abmtfitm) a p ă s t r a t p â n ă azi vechiu l său n u m e dac ic , a f l ăm şi azi «cea mai veche r o m a n i t a t e » . Atâ t numele de locuri , câ t şi cele d e r â u r i c o n f i r m ă aici c o n t i n u i t a ­tea Român i lo r . ( N u m e l e ce lor trei ( I r i sur i d e r i v ă d in an t icu l Crisia; Anipoiu a m i n t e ­şte p c Ampeiiim, i a r n u m e l e T u r d a n u - i dc cât 7 uridtivtt, a d i c ă oraşut r âu le ţu lu i 'Im, care cu rge şi a c u m cu dac icu l său n u m e T u r ) .

2. In ţ inu tu l mai sus numi t , nici numi r i l e de mun ţ i nu-s s lave , ceea ce nu se poac ex­plica decâ t p r i n faptul că «aceste vâ r fu r i dc munţ i au r ă m a s totdeauna în cupr insu l p.ipu laţ iei romanice» (stets im Berc ich de r r o m a n i -schen B e v u l k e r u n g geb l i eben s ind l . Ceea ce a t â t a a n t r o p o l o g i a , e tnogra f i a , p r e i s to r i a şi is tor ia , p rec izează deci p r i n lux d c «livezi filologia-, eu consensul a t â t o r f i lologi din eele m a i î n semna te un ive r s i t ă ţ i a le E u r o p e i .

E) Fapte tmtropogeograficc. C e l e în ş i r a t e până aici dovedesc in ch ipu l cel m a i l ă m u r i t ori şi cui că T r a n s i l v a n i a a fost temelia cea mai veche a vieţii poporului român.

O m u l a găs i t aci de t i m p u r i u condi ţ i i op t i ­me dc viea ţâ p a s t o r a l ă şi ag r i co l ă , fă ră să j mai a m i n t i m înzestrarea- ţ ă r i i in sare si me­tale. (Mun ţ i i Apusen i sunt p â n ă azi ţinu­tul cel m a i boga t în aur , d in t o a t ă Eu ropa , a fa ră de U r a l i ) . A f l â n d deci î m p r e j u r ă r i a t â l dc l a v o r a b i t e t r a iu lu i , e ra firesc ca nrnul să se l ipească aci s t râns de p ă m â n t u l său. I a t ă a d e v ă r a t a cauză a s ta torn ic ie i .

Apo i m a i e ra ceva, Uni i is torici , fă ră ;,â-şi dea seama , cad v ic t ima p r e j u d e c ă ţ i i ( î r ee i lo r ca re a f i r m a u că «cine nu- i E len . e b a r b a r » . C â ţ i v a au ap l i ca t acest epi te t Daci lor , ceea t e este o a d â n c ă e roa re . C â n d s 'au a p r o p i a t de Dac ia , l eg iun i le r o m a n e n 'au găsi t aci un n e a m b a r b a r , t r ă i n d d c azi pe m â i n e , ei o popu ­laţ ie cu cel pu ţ i n d o u ă .milenii de vech ime şi cu o c ivi l izaţ ie foar te î n a i n t a t ă , a v â n d o a¬ g r i c u l t u r ă c a r e p e r m i t e a e x p o r t d e ce rea le spre ţă r i le el î m p r e j u r u l M ă r i i Egee ; o c reş te re de vi te a t â t de desvo l t a t ă . î ncâ t F i l ip al Ma­cedonie i ( ta tă l lu i .Alexandru cel M a r e ) pu ­tuse c u m p ă r a d i n ţ a r a Dac i lo r he rghe l i i În­t reg i p e n t r u p r ă s i l ă ; cu podgor i i a t â t de în­tinse încât regele d a c Bnreb i s ta (p r ie ten al lui Pompe iu şi r ival al lui C a e s a r ) luase ch ia r măsur i să le m a i î m p u ţ i n e z e : cu o indus t r ie casnică a t â t de fină, în câ t covoa re l e d u n ă ­rene (islriana) e r au c ă u t a t e şi l a A t e n a . Câ t p r iveş te e x p l o a t a r e a mine lo r e destul să a m i n ­tim că H e r o d o t . cu sute de an i înainte- de 10-m a n l z a r e a Dacie i , l ă u d a pe localnic i p e n t r u m u l ţ i m e a p o d o a b e l o r lor de au r , iar p r a d a de războ iu l u a t ă de T r a i a n a fost a t â t de mare , î ncâ t î m p ă r a t u l a pu tu t s u s p e n d a p l a t a impozi te lor în tot imper iu l , cu t oa t e că la suirep sa pe t ron , f inan ţe le e r a u a t â t de ru i ­nate , î ncâ t el însuşi î n s ă r c i n a s e o comisie specia lă p e n t r u ech i l i b r a r ea buge tu lu i .

Din toa te acestea se exp l i că uşor că Dacia , p o s e d â n d ce rea le , p o d g o r i i , v i t e , s a re şi a u r , a junsese un fel de A m e r i c ă a lumi i veclii . himic. nu-i lipsea din tot ce. Irebuc mici vieţi civilizate. I a t ă p e n t r u ce, î n d a t ă d u p ă cuce­r i rea r o m a n ă , i s'a pu tu t d a de c o n t e m p o r a n i t i t lul neob i şnu i t : Dacia Fehx. R o m a n i i au ven i t să a d a o g e d o a r fo rme le cu l tu r i i l a t i ne , d a r c iv i l iza ţ ia e ra aci foar te veche .

F) Fapte economice. D a r f i indcă faptele m a t e r i a l e au o î n s e m n ă t a t e d in ce în ce mai mare , nu s t r ică să a r ă t ă m că şi d in punc t de vedere economic , ţ i n u t u l aces t a este s â m b u ­rele fo rmaţ i e i po l i t i ce l e g a t ă de C a r p a ţ i ,

î n c ă d in a n t i c h i t a t e , H e r o d o t r e l evă însem­n ă t a t e a aurului d i n ţ a r a Aga t i r ş i l o r . I a r în epoca r o m a n ă sarea, uşor de e x p l o a t a t din ocne descoper i t e , a le că ro r gropi se văd şi azi .

era t r a n s p o r t a t ă în ţ ă r i l e vecine . P e l â n g ă d r u m u n l e făcute d e l eg iona r i , ca­

lea dc a p ă a Mureşu lu i , , pc ca re p lu t e l e nu î n t â m p i n a u nicio g r eu t a t e , e ra o m a r e înles­n i re p e n t r u r ă s p â n d i r e a săr i i . A l ă t u r i dc a t â ­tea şosele ca re rad ia ţ i d in T r a n s i l v a n i a spre Miazăz i şi Apus , sp re l l i r i a şi I t a l i a , e r a şi o mare a r t e r ă ca re lega p o d i ş u l t r a n s i l v ă n e a n pe calea cea m a i scur tă cu D u n ă r e a şi M a r e a N e a g r ă , t r e c â n d C a r p a ţ i i sp re v a l e a T r o t u ş u i u i şi r ă s p u n z â n d (p r in Pirobaridava, P o i a n a d c azi) la- cotul cel m a r e a! D u n ă r i i , u n d e e acum pori ut G a l a ţ i l o r .

D a r o d o v a d ă şi m a i p i p ă i t ă de i n t ens i t a t ea vieţii economice pe pod i şu l T r a n s i l v a n i e i n c - o dă m a r e a b o g ă ţ i e de m o n e t e an t ice . Aici se în tâ lnesc cele greceş t i , cu cele r o m a n e , a l ă t u r i de mone t e l e Dac i lo r . C e r c e t a r e a colecţ i i lor n u ­mismat i ce n e l ă m u r e ş t e n u m a i d e c â t p e n t r u ce p rov inc ie i i s'a d a t t i t lu l a t â t de b ă t ă t o r la ochi Dacia Felix.

In să nu n u m a i p r i n au r şi sa re , T r a n s i l v a n i a a avu t un rol cen t r a l , ci şi p r in l r 'un , a l t fap t economic de o î n s e m n ă t a t e is tor ică m u l t m a i m a r e pen t ru poporu l r o m â n : p r i n transhu-manţă. A m p o m e n i t că însăş i c o l u m n a lu i T r a i a n a t r a g e lua re a m i n t e a s u p r a păs tor ie i ia Dac i .

A v e m însă o m ă r t u r i e şi m a i a m ă n u n ţ i t ă chiar din p a r t e a unu i scr i i tor u n g u r , ca re ne a r a t ă că T r a n s i l v a n i a e r a s t r â n s l e g a t ă d e t r a n s h u m a n t ă . C o n t e l e N i c o l a e Be th l en , i s tor ie şi mn d e s ta t , sc r ia l a 1662 u r m ă t o a r e l e : « P ă s ­torii (c v o r b a dc R o m â n i ) d u p ă . c e s 'au c ă s ă ­tor i t se î n t o r c i a răş i î n t r e m u n ţ i , d c u n d e a u m a i v ine d e c â t ace la ca re e şeful une i g r u p e d i n t r ' o t ovă răş i e , a d i c ă păs to ru l şef al t u r m e i . El se p r e z i n t ă a n u a l la p r o p r i e t a r , d â n d u - i seama de n u m ă r u l v i te lor e tc . şi de ven i tu l avu t d e l a t u r m ă » .

D a c ă « p a r t e a cea mai m a r e din ven i tu r i l e nobi l i lor ungu r i» d in T r a n s i l v a n i a e ra scoasă din t u r m e l e ca re p e n d u l a u în t re m u n t e ' şi c â m p i a D u n ă r i i , rezu l tă dela sine că podişul transilvănean a fosl mereu legat dc Rotnâr'ri dimprejurul cetăţii carpatice, cum e l e g a t s â m ­bure le de coa ja f ructului eu care face o u n i ­tate o rgan i că . In deosebi însă l e g ă t u r a cea mai p u t e r n i c ă a fost eu per i fer ia d i n s p r e R ă ­săr i t şi Miazăz i , a d i c ă cu M o l d o v a şi T a r a R o m â n e a s c ă sau M u n t e n i a .

Din con t ră , l egă tu r i l e T r a n s i l v a n i e i cu c â m ­pia de l a A p u s de T i s a a u fost e,t m u l t m a i slabe. O d i n i o a r ă , e d r e p t că şi s tepa p a n o n i c ă făcea p a r t e d in spaţ iu l v i t a l al n e a m u l u i r o ­mânesc . « U n f r a g m e n t d in poporu l r o m â n *'a păs t r a t p â n ă d u p ă năvă l i r i l e H u n i l o r . G e p i z i ­lor, L o n g o b a r z i l o r , S lav i lo r şi A v a r i l o r , cel pu ţ in p â n ă la 900, în dea lu r i l e dela A p u s d e tacul Ba la ton» . (Aşa se expl ică ăcei pastores Romanorum d e sp re ca re cea m a i veche c i v -nică u n g u r e a s c ă s p u n e că M a g h i a r i i i - au găs i t în secolul al X - l e a , c â n d au poposi t în c â m ­pia s t r ă b ă t u t ă d e T i s a şi D u n ă r e a de mi j loc ) D a r aceş t i R o m â n i p r e a depă r t a ţ i de T r a n s i l ­van i a s a u p i e r d u t cu t impu l , a d i c i au fost de sna ţ i ona l i za ţ i , c u m s'a î n t â m p l a t şi c u a l t e « ramur i a l e r o m a n i t ă ţ i i în S a l z b u i g , în A u s ­tria- d e sus, şi cu G a l l o - r o m a n i i î m p r ă ş t i a ţ i la Răsăr i t de Rin» . (Erns t GamilJsclieg", ' 'Ober din Herknnfl der Rumăncii; Berl in , 19,40.

Şi e ra firesc să sc î n t â m p l e aşa , d e o a r e c e î n t t e l e a g ă n u l neamu lu i d a c o - r o m a n . a d i c ă ceta tea ca rpa t i că , şi c â m p i a p a n o n i c ă , o c u p a t ă dc M a g h i a r i , e r a un h o t a r g reu de t recu t : lunci, băltoasă n lisei. Râu l acesta , c a r e cu rge a-p r o a p c în d i r ec ţ i a m e r i d i a n u l u i , a r e aceas tă p a r t i c u l a r i t a t e : ma lu l d r ep t e m a i îna l t şi uscat, iar cel s t â n g e jos şi plin de n e n u ­m ă r a t e bă l ţ i şi b ra ţ e p ă r ă s i t e . Lunca T i se i fo rmează astfel un h o t a r mlăş t inos , c a r e a avut m a r i u r m ă r i economice . In zona aceas t a , l egă tu r i l e d i n t r e c e t a t e a ca rpa t i c ă şi U n g a ­r i a e r a u pu ţ ine . N u m a i î n d o u ă punc te (Sze ­g e d i n şi Szolnoc) t r ece rea pes te ' l i s a e r a ceva mai u şoa ră .

P â n ă n ' a in t e rven i t în secolele d in u r m ă c a n a l i z a r e a , i nunda ţ i i l e e r a u foar te dese , d e ­oarece şi T i s a , şi a f l uen ţ i i ei cu rg e x t r e m dc încet şi fac n e n u m ă r a t e m e a n d r e . P u t e m spune că p â n ă l a sfârş i tul secolului al X V I l I - l e a , m l a ş t i n a T i se i fo rma o a n t i t e z ă nu se poa te m a i s imţ i t ă faţă de u scăc iunea pustei de la Apus de T i s a şi, în ace laş t i m p , >m hotar serios pentru circulaţie. A ş a se e x ­plică făptui is tor ic în a d e v ă r r e m a r c a b i l că T r a n s i l v a n i a nu s'a s imţi t l e g a t ă dc centru} U n g a r i e i , a d i c ă c a p i t a l a B u d a - P c s t a . «Şi ca Dacie , şi c a p r i n c i p a t îil T r a n s i l v a n i e i , ea a avut totdeauna o istoric aparte", r e cunoaş ­te însuşi geogra fu l u n g u r d. Cholnoky J e n o . Pe cântl t r e c e r e a spre A p u s a v e a Sa î n d e m â n ă cele dfiuâ d r u m u r i peste T i sa , din con t ră , spre Răsăr i t , că t r e c â m p i a d u n ă r e a n ă a- M u n t e n i e i şi a Moldove i , şi păs to r i i , şi negus tor i i d in T r a n s i l v a n i a p u t e a u t rece C a r p a ţ i i p r i n 10—l.-j păsur i , d i n t r e ca re unul ab i a a j u n g e 350 m înăl ţ ime. . . Pe va lea O l tu lu i , că l ă to ru l ca r e p leacă din, podişu l T r a n s i l v a n i e i , t rece C a r ­paţi i nu suind, peste m u n t e , ci cnborînd ptiu munte , a l ă tu r i dc apa pu te rn icu lu i r âu .

I a r cât de s t r ă ină e ra Transi lvania_, ţ lc , r e s -iul U n g a r i e i sc v e d e nu numai , d in n u m ă r u l şi o r i e n t a r e a d r u m u r i l o r , d a r şi d i n t r ' u n fapt decis iv, când e v o r b a de relaţ i i c o m e r c i a l e : d in fap tu l că T r a n s i l v a n i a avea a l tă monedă. ale greutăţi şi a l te un i t ă ţ i de măsură decâ l U n g a r i a . In U n g a r i a , c i rcu la în locu l î n t â i n marca ungu rea scă , pe când în T r a n s i l v a n i a marca dela Sibiu. C h i a r d u p ă re T r a n s i l v a ­n i a a fost î n c o r p o r a t ă l a Aus t r i a , .marea l o ­cală a avu t p u t e r e de. c irculaţ ie , p â n ă în gc-n e i a ţ i a t r ecu t a .

Câ t p r iveş te scurgerea p roduse lo r i n d u s t r i a l e din. T r a n s i l v a n i a în ţ ă r i l e româneş t i de l a p o a ­lele C a r p a ţ i l o r , s u m e d e n i e dc d o c u m e n t e a¬ ra tă pr iv i leg i i le a c o r d a t e de Domni i ' r o m â n i o raşe lo r săseşti . Se p o a t e spune că « e x c e p ­ţ iona la pu te re de c o n s u m a r e a ţ ă r i lo r r o m â ­neşti (dc sub m u n ţ i ) a fost p r inc ipa lu l f ac to r pen t ru î n f l o r i r e a i ndus t r i a l ă a T r a n s i l v a n i e i »

In r ezuma t , T r a n s i l v a n i a , s tând în mi j locu l ce tă ţ i i m u n t o a s e , cu care sc t e r m i n ă E u r o p a în faţa i s tmului p o n t o - b a l t i c , ş i .dec i a As ie i , este, cum s a spus, «bas t ionul» r ă sâ f i t ean al con t i ­nen tu lu i nos t ru ţdas Bnllvark Eurapas).

D i n punc t de v e d e r e o rogra f ic , c l imat ic , h i ­d r o g r a f i c , a n t r o p o g e o g r a f i c . p re i s to r i c , istoric şi e tnogra f i e , ea este sâmburele statului ro­mân, iar p o p o r u l r umân , î n c o n j u r a t de n e a ­muri s l avo -mongo l i ce , împ l ineş t e p r in a ş e z a ­rea sa la c a p ă t u l d i a g o n a l e i R i n - D u n ă r c , o sarc ină de in teres gcnpo l i t i c , a s i g u r â n d l i b e r a c i r cu l a ţ i e p r in gur i l e celui mai î n s e m n a t flu­viu eu ropean .

Sirniou M E H E D I N Ţ I

D A C 1 A < f» > M A P R I L I E 1941

R LITERATURA P E R P E S S I C I U S D I C T A N D O DIVERS.

(Editura Fundaţiei regale pentru lite­raturi şi arta. pg.

267. le i 90. 1940). D o m n u l Perpessic ius adună sub titlul «Dic­

tando divers», o serie bogată de scurte articole t u subiect variat, scrise între 1525—1933. O altă serie, mai recentă fără îndoiala, va apare într'un al do i l ea volum. După cele patru cărţi <Je «Menţiuni critice», date la iveală pană a¬ cum, publicarea acestor eaete întregeşte fizio­nomia scrÎBului său, cu e lemente de culoare mai l iber întrebuinţate decât în paginile criti­ce, cu accente de sensibil itate mai s lobode, mai separate de cunoaşterea critică, efusiuni l irice ţi intelectuale în acelaşi t imp care cer dreptul lor de a se releva, arătând în mod mai direct substratul unui spirit generos şi fin, umanitatea lui l i r ic i îmbibată de cultură, par­ticiparea la actualitatea practic?, efemera, de dincoace de viata literară, u... faptul intim, si de dincolo , din cel public , social şi politic. N e dăm seama repede că aceste articole, strân­se la un loc de domnul Perpessicius, departe de a însemna pentru doniniu-sa, o activitate marginală mai puţin semnificativă, aşa cum ar putea fi foarte bine pentru un altul, sunt m o m e n t e d e completare p o e t i c i şi etică, psi­hologică şi pract ic i ale modului cum îşi în­ţe lege scrisul s i u .

In general critica literară are acest rost. La domnul Perpessicius însă insinuarea în actua­litatea literară este completă, fo i le tonul este genul său prevalent şi deci contactul cu toate ecouri le , de m o d ă , moravuri, etc. care înso­ţesc în momentu l apariţiei lor operele literare, î i este necesar, î l preocupi şi prin urmare spiritul s i u caută să se sustragă oricărei sche­matizări, să se menţină în acea stare de mobi­litate şi familiaritate p l i n i de modest ie şi darnici uneori , cu fenomenele efemere, cu emoţ i i l e empirice . Articolele d in «Dictando divers» nu sunt decât exerciţ i i le acestea nece­sare, necontenite , ale criticului, — care cores­pund, cum e firesc, şi unei nevoi lăuntrice, alcătuirii sale sensibile şi artistice — de a respira aerul evenimente lor , impresi i lor, ob­servaţiilor, emot ' i lor fugare, înăuntrul cărora sâ toarne prisosul intelectualităţii , simţirii sale şi editurii sale literare în care predomină t imbrul simbolist , erudiţiei sale l iterare cla­sice şi moderne, însfârsit fondului său uman care se sbuc iumi , prizonier fără scăpare în voc | | iu de critic a autorului pe care izbuteşte s i o nutrească cu accente de poezie şi sensi­bil itate, dar p e care nu o poate învinge pentru a ajunge la o bogată, consistentă, cald3,< di­rectă, expresie de sine.

Domnul Perpessicius ne apare ca un spirit unitar şi definit cum rar întâlnim în literatura noastră. Poez i i l e sale, critica sa şi pagini le cele­lalte de l i teraturi dovedesc acest scrupul al artei unitare şi definite, care îşi găseşte Incul gâu geometric în stil, fără nici un amestec de planuri, fără nici o ispită de evadare dintre a¬ celea care deformează pe atâţia d in scriitorii noştri care nu vor şi nu pot să fie la înălţimea dest inului lor formal şi u m b l i după himere impuse de modă. Acest omagiu trebue subli­niat cu atât mat mult , când poate fi adus cui­va. Domnul Perpessicius este deaceca t ipul scriitorului matur, în literatura noastră aşa cum ea a înflorit — cu excrescenţele atâtor e¬ rori pe trupul e i (aceasta făr i sâ ne referim la valoarea ei) — în ult imii 20 de ani. So­cotim, î n c i o d a t i , c i este u n lucru extrem de important acesta, el dovedind rezistenta idea­l i a unei vocaţii , puterea ei de afirmare şi de împlinire — î n desfăşurarea căreia ediţia cri­t i c i a lui Miliui Emincscu înfăţişează un mo­ment important — , siguranţa ei.

In «Dictando divers» esenţele expresive ale scrisului domnulu i Perpess ic ius găsesc un câmp mai favorabil dc a ieşi la iveală, prin felul subiectelor, prin genul bucăţilor pe care a-ceasţl carte l e conţine. Momente le l irice ale scriitorului sunt foarte numeroase. Acest lirism caracteristic al scrisului domnului Perpessicius se defineşte însă din capul loculu i prin inca­pacitatea de a stărui în sine însuş, de a se a¬ duna. El este evanescent sau este o lumină dc licurici care moare şi renaşte în fiecare mo¬ ment. El este întrerupt întruna de scurt-circui-rul intelectualităţi i şi această vicis i tudine ii d i particularitatea pe care o are, care-1 face în-şe l i tor sau, pentru sensibil ităţi le obosite sau tocite, aţâţător, dar care, fireşte, este l ipsit de firescul l irismului propriu zis , s i z icem de acela al poesjei l ir ice . O asemenea esenţă dc scris ar deveni enervanţ i daci , prinlr'o ab.-a-tuire fer ic i ţ i şi, am putea spune, totuş logica cu ea însăş, conţinutul uman, ps ihologic , gene­ros şi potol i t al scrisului domnului Perpes­sicius, n u ar alătura st i lului acesta al său com­pensarea unei naturi rarc-ţi devine imediat a-propUtă. care iubeşte emoţi i le blânde şi care arată înţelegere şi nobleţe , înţe lepciune s.ui bunătate. Grefaţi pe qcest stil, o altă natură, turbure, răutăcioasă sau cinica, l-ar fi făcut în adevăr, o esenţă nocivă. N u facem o simplă ipoteză afirmând aceste lucruri. Modernismul literar este bogat în această esenţă d e l ir ism prea mult acidulat, care nici n u izbuteşte să se toarne într'o vocaţie crit ic i armonică, ade­meni aceleia a scriitorului român, nici nu poate, fireşte, ajunge la poezie şt, va i ! , nici nu găseşte o completare reconfortanta într'o na­turi omenească mal senină şi c a l m i , mai îm­păcaţ i şi mai curată, dând Ia iveală astfel a¬ tâtea produse detestabile, di sol van te, ca acelea ale modernismului literar iudaizant.

Bogată este influenta modernismului In scrisul domnului Perpessicius dar câte alte complimente mai găseşti în resursele scriito­rului, acelea ale armonici şi unităţii la care ne-atn referit, acelea ale unei culturi in acelaş t imp impresioniste şi metudice, acelea ale naturii lui însăş! Fări a ne atinge de locul Însemnat pe care domnul Eugen Lovinescu îl ire, prin opera sa, în literatura noastră, noi socotim cl modernismul său critic şi stilistic — cu care fără îndoială d. Perpessicius se în­rudeşte — nu a izbutit s i se filtreze şi e i se completeze cu esenţele necesare care si-i dea D f iz ionomie atât de armonic i ca aceia a mai tânărului s£ti con/rate, domnul Perpessicius. A'c.estea le spunem, fără s i ne referim însă Ia temeiurile de gust şi principii ale criticei dom­

nului Perpessicius, care manifestă, fără îndoia­lă preferinţe uneori prea marcate pentru anu­mite genuri de literatură, sau care, prin nece­sitatea activităţii sale critice foi letonistice, strâns legată de empirica actualităţii, î l fac prea tolerant — din prevedere sau simpla toleranţă umană — şi care afirmă principii orientate, în mod firesc, şi după gust. N u este locul să uc referim la aceste lucruri.

Vorbim de l ir ismul d-lui Perpessicius ca de o înclinare a sa către tonul vibrant şi scrisul bogat în imagini , pe care în «Dictando divers» îl întâlnim la fiecare pas, poetizând lucrurile, dând un învel iş atrăgător temelor, adâncind pe cat este cu putinţă emoţia şi însoţind, pentru a le da o capacitate dc solicitare mai mare, idei­le, sfaturile, propuneri le , observaţi i le . Poetiza­rea aceasta porneşte pe deoparte dintr'o nevoie a sensibilităţii şi pc dealta rezultă dintr'o acu­mulare de evocări şi reminiscenţe din litera­tură, din istorie, din mitologic , etc. Orică­rui lucru mai însemnat despre care vorbeşte, d. Pcrpcssiciug îi găseşte o analogic, o asoci­ere, o sugestie în lumea experienţei salo de spirit cultivat, de om în care cultura nu mai este un bagaj exterior, ci e substanţa de toate zilele a intel igentei şi sensibil ităţi i . V o m remarca, de exemplu, un admirabil simţ şi o cunoaştere n clasicismului antic, pe care pre­ferinţele moderniste , nu-1 deformează. Scriif.jrul îi d i numai o a n u m i ţ i clefiniţie, prin mijloa­cele fireşti ale stilului său, fără a le atinge puritatea.

In «Si len şi Egle» serie: «In iatacul depăr­tat al seninului igl i ţele stelelor începură să se mişte, mânate de îngeri nevăzuţi . D i n poemele mitologiei , scoborîră în foşnet de pajişti uşor cosite, nmhre din aurora vârstelor. Si len, a¬ meţit de băutură, dormea dus în peştera ră­coroasă. Coroanele de pe fruntea-i stăteau a-runcale deoparte, dar toarta roasă a pocalului o ţinea tot strânsă în mână. Acum era timpul. Chromis şi Mnasylos se iviră cu teamă şi tot cu teamă inerseră în vârful picioarelor să nu-1 deştepte, înapoia lor venea Egle, frumoasa Na­iadă. Cu ghirlănzi căzute, îl legară. Bătrânul se deşteptă şi zâmbi. Şi mai cu scamă zâmbi când Egle îşi purtă :<ânii pe la nasul dumi-sale şi-si văpsi fruntea şi tâmplele cu must de mare, «Ei bine, am sâ vă povestesc, începu bă­trânul. Veţi auzi cântecele pe care le rumniţi dc atâta vreme. Pentru dumneaei , şi arătă spre Egle, am altă plată» (pag. 41) .

Evocarea Si lenului care cântă marile mituri, se închee cu o revenire la «situaţia falsă» a celui care se lasă elanului său şi care excla­mă «O, viciu de elasticitate!», amintindu-şi apoi că nu această «mito logie inoportună» tre­buia sâ-1 răpească, în t imp ce «Didona» în carne şi oase de lângă c l , aşteaptă «Imnul propriei sale frumuseţi».

Această prezentă a spiritului Bău, această luciditate care vine şi cu e lemente le ei de cultură, dc care nu se poate elibera niciun moment, răpesc putinţa emoţie i substanţiale, efuziunii , d-lui Perpessicius . O întâlneşti la fie­care pas, fie in floarea unei imagini ca o gâză strălucitoare şi vivace care te împiedică sa-i aspiri mireasma, fie la sfârşitul bucăţi i , fie în mod neaşteptat după o zugrăvire plastică, prin enunţarea unei teme practice, polemice care face ca unele din aceste bucăţi s i poată fi socotite ca admirabile probe de gazetărie cul ţ i .

Afara de câteva din care scriitorul sc ab­ţine dela orice scop, dincolo de acela al ex­primării unui moment intim, într'o formă po­trivită, eu surâsuri de ironie ici şi co lo , şi lo­tus aplecat asupra sa însuş, gata să se observe (cum este «Faunul de bronz», «Mesaj dispe­rat»), în toate celelalte bucăţi găsim o exegeză necontenită didascalică, a faptelor.

Un motiv care face obiectul câtorva d in bu­căţile primului c ic lu (vo lumul cete împărţit în trei cicluri) şi revine în m o d izolat, şi în al­tele, este acela al regretului unui trecut de ieri, aşa cum îl evoacâ anumite locuri, lucruri, peisagii , oameni, puse în contrast cu alte privelişti de astăzi; scriitorul îi acordă o pre­ferinţă marcată. Peisagii ale Brăilei sau Bucu­reştilor, aspecte de detaliu ale vieţi i literare dc ieri sunt zugrăvite cu delicată emoţie .

Această emoţie «crepusculară», lipsită de in­tensitate dar irizată, şampanizala, de mij loacele stilistice ale scriitorului, devine aproape un leit-motiv sentimental dealungul întregului volum de o melancol ie plăcută,

A m putea intra în concret şi mai mult, şi enumera ori semnala conţinuturi diferite, idei sau meditaţii , observaţii sau impresi i , ele. Numeroase sunt ( în al doilea ciclu) însemn㬠rile legate direct de viaţa literară («Volunta­rul Săulescu», «D, Iacobescu», «Statuile lui Eminescu», «Gala Galaction la 50 de ani», (Alexandri la Peleş» , «Mihail Sadoveanu la 50 de ani», «Quia poeta fuit» etc.j în care găsim observaţii vrednice de reţinut,

Dar nu acest conţinut egte important, din punct de vedere literar, în vo lumul «Dictando divers», N'am voi să f im înţeleşi greşit. Conţi­nutul acesta nu are u n primat, cum are în majoritatea cazurilor, în scrierile critice pro-priu-zise ale d-lui Perpessicius. Sunt odihnitoa­re şi umane aceste pagini care părăsesc un mo­ment, fiecare, efortul temei critice care are ri­gorile lu i , născute din profuziunea t ip ic i a produsului literar, şi Ingăduc o activitate mar­ginală mai s lobodă în care se pot ridica la suprafaţă substanţe sufleteşti diferite, mai mult ori mai puţin conzistente. Dar ceeace primează la scriitor este stilul, de data aceasta. Scrisul are o tendinţă prevalent expresivă, că­reia i se sacrifică profunzimea şi originalitatea ideii şi emoţ i e i ; scriitorul atinge foarte ade­sea un nivel rafinat şi suav, el ajunge la o artă de maestru. A m citat numai câteva scurte pasagii şi e le î n c i ar fi suficiente să dove­dească acest lucru. In acest fel sub primul as­pect al unui didascalic, scrisul d-lui Perpessi­cius o ascunde, prin primatul acesta al stilu­lui, al unui stil îmbibat şi de mij loace le unei culturi poetice moderniste , un cultivator la-finat al unei gratuităţi artistice.

Uneori , fără îndoială, stilul său cade într'un stadiu, cum ar zice Italienii , de «maechinositâ», de artificialitate şi preţiozitate inte lectual i , dar darul firesc de a scrie al d-lui Perpessicius şi gustul său cultivat de lecturi alese, — al că­ror ecou se simte şl in ţesutul stilistic — rea­duce cuvântul la nivelul artei Bau virtuozităţii .

Untgof Vrânceanu

C A ARTE PLASTICE E X P O Z I Ţ I A D . G H I A Ţ A Î I A. D . G H I A Ţ A

Fenomenul plas­tic este cercuit, pe de o parte,

de factori etici şi, p c d c altă parte, dc fac­tori estetici. Ca scop se urmăreşte f ixa­rea, în imagin i caracteristice, a credinţelor despre v iaţă; din felul în care se preîntâm­pină cutare sau cutare aspect, rezultă unita­tea stil istică specifică. In cultura noastră plastică suntem nevoiţ i a recunoaşte până a¬ cum un singur moment , în care sti lul pri­meşte aureola unei complexităţ i , în care se alătură cu ega lă însemnătate sensul estetic şi sensul etic. Acest moment culminează în creaţia noastră p o p u l a r ă : icoane, cusături, covoare, cioplituri, etc.

In esenţă, v iz iunea estetică a creatorului popular prezintă întru totul caracterele unui lirism neşovăitor în expresie , degaja t în for­mă şi precis în scop. Totuş i , ţăranii n'au făcut artă pentru ca să se distreze ci, aplc-cându-şi harul talentului asupra unei nevoi obişnuite In v iaţa lor, au dat gestului măreţia unei seriozităţi care i -a ridicat la rangul de creator i — N u jonglări technice, ci gând şi simţire îndreptate în sensul unei trebuinţe imediate pe care, f i indcă au rezolvat-o plini de credinţă, au încununat-o în acelaş timp, cu nimbul unei spiritualităţi care este a idoma sufletului lor; s implă şi reavănă, ca un pă­mânt sănătos.

Peisagiu 1 a fost cel dintâi maestru al crea­torului popular. Ei, ţăranii , au învăţat roşul în scăpătatul unui apus, verde le şi l - au des­coperit sub paşi, albastrul în bolta care le acoperea satul şi biserica, galbenul , ocre-ul, l i l iachiul şi toate ce lalal te culori l e -au iden­tificat în mediul apropiat şi nu învârt ind pe­nelul în cutia de culori. Iar variaţ ia tonurilor tn faţa cărora suntem uimiţi când Ie des­coperim, au învăţat -o tot din natură; din con­tactul luminci solare cu peisajul . Ei au sim­ţit mai repede ca noi , pentru ce aceleaşi cu­lori, radiante de vese l ie şi seninătate într'un răsărit, devin într'un amurg dramatice şi triste. Şi au înţeles mai cu seamă, că trans­punerea timbrului tonal, specific peisajului , poate să placă într'o cămaşă pe care o îm­braci, într'un covor atârnat pe perete sau în­tr'o icoană pusă la- altar; plac toate acestea, f i indcă ele poartă o inf imă părticică d in res­piraţia mediului în care s'a p lămădi t însăşi fi inţa omenească; şi tot pentru acest lucru, arta lor seamănă cu ci. Reese dc aici că, chiar în structura formală a operei, mediul este un factor determinant. Totul este ca ochiul artistului să fie obişnuit să se aplece sever asupra caracterului specif ic lucrurilor înconjurătoare.

In felul acesta e cu putinţă acea desghio-care lăuntrică a artistului care cuprinde în­tr'o largă îngemănare spirituală, frumuseţea terestră cu poezia sufletească. Şi f i indcă de o parte e un creator, ( întâmplător) român şi de altă parte u n peisagiu natal , c de la sine înţeles că sensul stil istic va fi propriu reali­tăţii d in care a luat naştere. ,

Acesta credem că este drumul parcurs de pictorul D . Gbiaţă . Arta sa e romanească prin subiect şi, în aceeaşi măsură, prin con­ţinut. Formal, opera sa a deveni t originală şi autonomă pr in sinceritatea cu care. artistul s'a apropiat dc obiectul pictat, precum şi prin credinţa că gestul făcut cu pasiune şi dăruire totală, dev ine artă. Temperamentul artistu­lui s'a suprapus acestor principii , într'un mod fericit, atât î n fond cât şi î n formă, isbutind să îngemăneze nevoi le unei viziuni moderne, cu viziunea artei populare.

Cum v a fi a juns la această fericită apropie­re, ne este greu să precizăm. In orice caz, cre­d e m că drumul n'a fost parcurs atât prin ra­portări critice, ci mai cu seamă printr'un con­tact efect i t i t sub amprenta» sensibil ităţi i . In gest, pictorul c ca lm şi sincer. Nicăeri nu surprindem efortul meşteşugului , ci mai re­pede ghiceşti o retină condusă de un instinct sigur. Fapt este că pr in acest fel d e a se desfăşura interior, pictorul s'a pomenit deo­dată continuator al unei viziuni artistice, după care pictura noastră modernă aleargă cel puţin dela Grigorescu încoace (adecă exact d in momentul în care a pierdut-o).

Pictorul D . Gbiaţă , pus î n faţa peisagiului, ştie să fie s tăpân în gest, fără să fie teatral, ci, calm şi sensibil , să desfăşoare în spaţiul tabloului un aspect al naturii pe care îl ri­dică în însemnătate la rangul unei icoane. Ceeace subliniem îndeosebi , este tendinţa pic­torului de a păstra culorilor sensul lor origi­nal. Tonuri le se orânduesc în compoziţ ie după o ordine, al cărei control este efectuat prin atributele unei logic i structurale, ceeace per­mite pictorului să descrie un subiect în cu­lorile locale .

aceasta o fatală depărtare de realitatea în­conjurătoare. Expoziţ ia pictorului D . Ghiaţă contrazice acest punct de vedere şi actual i ­zează principii a căror forţă decurge din î n ­săşi s implitatea lor.

Bine înţeles , de la această constatare ur­mează să v e d e m întrucât temperamentul crea­tor a l artistului corespunde înălţ imii cerute de criteriile unei mari personalităţi . Pentru a nu lăsa în umbră acest aspect, ar trebui să purcedem la o minuţioasă anal iză a lucrărilor, operaţie care, e drept, este îmbietoare, dar conform planului dedicat acestui articol, ne vedem sil iţ i să amânăm acest gând pentru altădată. V o m spune că în cadrul principiilor pe care se mişcă şi se împl ineşte evoluţ ia ar­tistului, drumurile sunt întru totul deschise marilor realizări.

N e - a r trebui încă a^tâta spaţiu să vorbim despre arta decorat ivă a doamnei A . Ghiaţă. Vederi le domnie i -sa le sunt profund vecine cu at i tudinea pictorului, a l cărui nume î l poartă spre multă cinstire. Acelaş cult pentru i svoa-rele concepţiei populare şi, în aceeaşi măsură, d-na Ghiaţă este posesoarea virtuţilor pe care Ie cere aTta. Covoarele şi icoanele expuse stră­lucesc de prezenţa unei sensibil ităţi artistice, prin prisma cărora suveica şi bătătorul de­vin magice instrumente de captare a emoţ ie i .

In icoane, penelul artistei descrie con-ture spontane şi calde, care fac un pas destul dc mare dela l inia descriptivă a creatorului, popular. Acest desen, este completat cu tuşe transparente de culoare, pe fonduri meta l ice de argint sau aur. Figurile sunt încadrate de ornamente decorat ive care amintesc stilul bi­zantin. Rezultate uimitoare a obţinut în c o ­voare. Simţul coloristic al artistei, mlădios , se supune torsiunilor, printre subiecte şi is-buteşte dc fiecare dată să supună ritmic di ­feritele aspecte a l e unei probleme.

A m fi bucuroşi dacă cititorii, în deosebi ar­tiştii tineri, vor găsi în lectura acestor în ­semnări impulsuri pentru a, mai hotărîtă voinţa de a se apropia de înţelesul artei populare. Rezultatele obţinute de domnul şi doamna Ghiaţă, pot fi luate ca u n îndemn.

Ion Vlasiu

ÎNSEMNĂRI REDACŢIONALE. O ceată de scriitori

tineri pornim la drum ridicând o flamura de luptă închinată credinţei în drepturile noastre asupra întregu­lui pământ străbun. Nici un petec de loc sfinţit de sângele si osemintele înaintaşilor, străjuit de pajurile stăpânirii româneşti, nu poate fi înstrăinat.

Datoria scriitorilor tineri e să aprindă făclii de veghe la vechile hotare, să pătrundă cu gra­iul lor, de apostoli tn casele şi în conştiinţele româneşti de pretutindeni si sâ lnlre,inâ jocul sacru' al credinţei în biruinţS. Un neam care luptă si speră în viitor nu poate fi învins, ori­câte furtuni s'ar deslănţui asupra lui.

Chemăm in rândurile noastre pe cei ce îm­părtăşesc crezul în izbânda neamului româ­nesc.

S C E P T I C I S M Mi se pare ele-{ O M Â N E S C ? mentar a recu­

noaşte că atitu­dinea sceptică aparţine epoci lor decadente , p o ­poarelor bătrâne şi istovite, şi indivizi lor atinşi de blestemul sterilităţii iremediabile . Puterea în desfăşurare nu se îndoieşte niciodată de ca însăşi. Momentul îndoiel i i ar semnifica înce­putul crizei, indiciul dizolvării lăuntrice; f i ­reşte, când îndoia la nu reprezintă o m e t o d ă dc cunoaştere, care poate f i preferată chiar de spiritele pl ine de sevă şi patos constructiv.

Trebue să ai în urmă o vastă experienţă şi o întreaga istoric ca naţ iune pentru a-ţi în ­gădui anchilozarea în perspectiva sceptică, Fi indcă anchiloză înseamnă scepticismul şi a lexandrinismul anumitor culturi stinse prin epuizare interioară, prin sleirea forţelor de creaţie. O cultură şi o naţ iune cari au cunos­cut în existenţa lor momente le tensiunii su­preme şi formele expresiei majore a destinului lor, greu pot evi ta până la urmă primejdia hichirctrii în anemice atitudini de viată. Eşu­area î n scepticism mi se pare , în acest caz, inevitabilă, şi deci firească. Este bătrâneţea lor, pe care n'o pot ocoli.

Unde însă at i tudinea sceptică mi sc pare a nu m a i fi deloc firească şi expl icabi lă , este când o Întâlneşti la popoare şi culturi cari n'au trecut nic i de prima treaptă a realizării lor. La popoarele tinere şi culturile încă în plină desvottare. Fie ca atitudine colect ivă, fie individuală, acest soiu de scepticism nu mai este câtuşi de puţ in un proces natural şi or­ganic formelor istorice, ci pur şi s implu o capitulare ruşinoasă. Fi indcă nu~ poţi cădea, înainte de a fi fost!

Scepticismul românesc ca fenomen colectiv, dar fără aderente profunde în masa etnică, işi are expl icaţ ia în anumite complexe dc in ­ferioritate, a l imentate şi cult ivate de forţe ete­rogene neamului nostru, cari au avut de câte­va decenii o priză directă asupra păturii con­ducătoare. Teor ia «păturii suprapuse» — asu­pra ei v o m stărui — nu trebue uitată sau m i ­nimalizată. Formele polit ice ale Românie i con­temporane au îngăduit ca firele dest inelor na­ţionale să treacă prin mâna unor grupuri dc 'ameţii cari, dacă n'au fost toţi de origină ci

nică streină, au fost prin formaţie spirituală streini de chemările istoriei noastre. Pătura noastră conducătoare, să o recunoaştem, d e mental i tate precumpănitor l iberalistă, n'a fost o prezenţă reală şi v ie pe l inia istoriei româ­neşti, f i indcă n'o lega* — afară de o solidaritate feroce de interese materiale imediate — nici o mare şi fanat ică credinţă î n destinul n e a ­mului.

pc care pătura conducătoare nu 1-a putut in­sufla Neamului , f i indcă nu 1-a avut ea, am ratat Ia prima ciocnire rodul trudei fără nu­me al unor mari înaintaşi , cari au crezut fana­tic în .idealul unităţii naţ ionale şi în viitorul românismului. In ce -au crezut cei cari au ex­ploatat victoria lor atât de aspru plătită? In nimic!

Scepticismul b leg şi nesemnif icat iv , def ic ien­ţele cu tragic rezultat a le generaţiei care nc-a precedat, l e -am justificat prin bpsa totală dc spirit, de concepţie şi v iz iune istorică, prin bă­t râneţea ' stearpa care s'a răsfrânt, para l i z jn-du-1, şi asupra corpului naţional.

Cum să mai înţe legem şi sâ m a i justificăm insă scepticismul unor camarazi din generaţia noastră? E revoltător să constaţi ca unii d i n ­tre noi , din generaţia aceasta mustoasă şi încă Cn p l ină ascensiune, se îndoiesc mai râu c a cei de cri de v i ta l i tatea şi capacitatea creatoare de stat şi cultură a acestui neam. D a c ă îndo­iala lor izvorăşte dintr'o pripită şi superficială -ercetare a istorici noastre nemai pomenit de zbuciumate, n u ezit să afirm ca acest scepti­cism istoric este absolut neîntemeiat . Că există anumite deficienţe istorice? D a r care istorie nu le cunoaşte? Şi, numai latura aceasta inte­resează? în ţe leg ca latura negat ivă a istorici noastre, pasivitatea noastră proverbială, în care s'ar putea găsi şi secretul rezistenţei noastre unice faţă de covârşitoare presiuni, sa fie cul­t i v a t ă cu predilecţ ie de cei cari ne vor şi pe mai departe î n umbră ducând, «cuminţi», o existenţă nesemnif icat ivă. Este însă intolerabil :a o parte a trecutului să ne hipnotizeze şi să ie paralizeze. Şi apoi, noi ştim ca viitorul nu ită numai î n funcţie de trecut, ci, într'o largă ii apreciabi lă măsură, şi de vo inţa noastră.

D a c ă îndoia la unora dintre noi , c drcpl foarte puţini, î ş i arc expl icaţ ia î n f luctuaţi i le prezentului şi în descurajarea provocată de el, voiu spune că aceştia nu iubesc lupta, şi nu au forţa morală necesară pentru a o duce. Şi atunci să sc dea la o parte. D u p ă jertfele cu­tremurătoare ale generaţiei noastre, scepticis­mul şi descurajarea lor, mi se pare o impietatei

Generaţia noastră trebue să nu contenească a fi stăpânită de credinţa fanatică în destinul acestui n e a m cu extraordinare daruri, şi de voinţa sălbatecă de a triumfa în lupta istorică pentru valorif icarea lor.

Aceasta e l inia ei. Scepticismul de motivaţ ie istorică şi psihologică trebue privit ca focar de infecţ ie morală, şi trebue sa dispară.

X. 7alu U N S T R I G A T Cartea voluminoasă D E A l. A R M A a d-lui Prof. Onisî-

for Ghibu, intitulată „Politica religioasa şi minoritară u Românie i" (842 p . ) , cuprinde o serie de documente privi-toar-e la p i l i t icn inconştientă nraeticitS de gu­vernele ţării faţă de minorităţi şi faţă de or­ganizaţia religioasa a acestora. Străbătând pagi­nile acestei lucrări, te întrebi umi l i t : cum a fo=t cn putrn'ă să sp săvârşească at"'t'"i Fre°p]i, cari, în une le cazuri, constitue acte de trădare naţională?

D i n concluzi i le d-lui Ghibu, reţinem deocam­dată, numai câteva:

— „Comunităţi le naţionale" ule minorităţilor, fiind anticonstituţionale şi i legale, se desfiin­ţează. Arhive le lor vor trece în păstrarea Ar­hivelor Statului.

— Toate concesiuni le făcute, dela 10 Februa­rie 1938 şi până astăzi, minorităţi lor naţionale t-avt confesionale vor fi supuse unei revizuiri te­meinice.

— Pol i t ica minoritară viitoare a Românie i se va întemeia pe principiul e l iminări i integrale şi cu orice sacrificii a tuturor minoritari lor din cuprinsul Statului nostru, în baza schimbului dc populaţie .

-— In măsura în care acest principiu nu s'ar putea realiza integral, va trebui aplicat, î n mod riguros, principiul reciprocităţii de tratament, neadmiţăndu-se pentru nici o minoritate din România un tratament mai favorabil decât cel Ia care sunt supuşi Români i sub oricare din stăpânirile străine.

Dar cartea domnului Ghibu, care constitue un adevărat strigăt de alarma, merita o expu­nere mai largă. — T.

P R O B L E M A C O N T I N U I T Ă Ţ I I

Pe deasupra, î n v ia ţa noastră publica, bă-U n i i dintre adepţi i impresionismului «u că- | t r â n e ţ a i l o g i c ă şi spirituală a stăpânit d ic-

zut în greşala de a c lasa acest fel de a ve - i tator ia l . D e a c e e a inerţia, «cuminţenia», îndo-dea, adecuat viziunii decorat ive . De a i t , goana după nuanţe şi p igmenţi care pe alocuri au dus l a o totală desfigurare a sensului in i ­ţial Brl tonurilor, determinând în ace laş timp o exagerată aplecare spre subiect ivism şi prin

tala au predominat. Peste tot şi în toate. D e ­aceea a avut neamul acesta plumb în aripi. Şi tot pentru asta a ajuns până la punc­tul de a se îndoi de puterea, virtuţi le şi capacitatea unei ascensiuni impetuoase şi cuceritoare. In l ipsa clanului colectiv lăuntric,

Dr. Anton Balotă, Le probleme de h conlinuite, contribu-

tions l inguist iques , (1941). — Originea noa­stră păstorească şi nomadismul sau transhuman­ta formează unul din cele mai util izate criterii de lucru, în studi i le sale f i lologice sau de fol­clor, a le lu i Ovid Densuşiunu. Fără a polemiza cu teza regretatului savant, d. Balota ridică în primul stuuiu al acestui vo lum o poziţ ie cu totul opusă. Intervenind în faimoasa problemă a continuităţii , d-sa încearcă s'o susţină prin caracterul de stabilitate al vieţi i Români lor din stânga Dunări i , caracter pe care-1 evidenţiază printr'o subtilă analiză a semantismului cuvân­tului ţara, în comparaţie cu situaţia acestei no­ţiuni la alte popoare.

In l imba română, cuvântul ţară întruneşte pa­tru în 'e lesur i ; p e acela de „regiune geografică", pe cel de «patrie», apoi de «stat» şi în sfârşit pe cel de «pământ», care e dealtfel şi sensul originar al cuvântului, evoluat din lat. t e n a . Jbxurni nând această realitate, p e care o prezintă l imba, Dr. Balotă conc lude p e b u n i dreptate c i „nici¬ odată terra n u r ti evoluat către noţiunea stat, patrie, dacă, în loc să fie fixat de pământ, po­porul nostru ar fi cunoscut în t impul formaţiei l imbi i sale migraţiunile pastorale sau deplasă­rile cerute de teoria lui Roes ler" (p. 24) . Nu­mai l imba unui popor stabilit de mult t imp pe acelaşi pământ putea da naştere pol i semie i ţară, stat, patrie, pe reeeptacolul aceluiaşi cu­vânt, urmaş ai Iui terra. Această pol isemie in­dică profundul ataşament, reflectat în l imbă, al poporului nostru, fată de pământul dc baş­tină. Spre deosehire de situaţia ce-o prezintă dialectul daco-român, graiurile româneşti din dreapta Dunărei atribue cuvântului ţară nu­mai sensul de „pământ", fapt care corespunde fenomenelor de niigraUune caracteristice păs­torilor români din Balcani şi Pind.

Trecând la examinarea situaţiei noţiunilor dc mai sus în l imba maghiară, d-1 Balotă constată că aceasta — „limbă a unui popor care n'a cu­noscut aşezarea fixă mult timp", — nu poate demonstra coincidenţa a patru termeni (ţari , stat, patrie, pământ) într'un singur cuvânt. N o ­ţiunii „pământ" îi corespunde termenul fbld, cuvânt fără nici un raport cu âllam şi orszdg (stat), care la origine însemna „regiune geo­grafică", evoluând apoi spre sensul de „teri­toriu supus unui singur şef". Aşa dar orsz&g „înseamnă ţara supusă unui stăpân, fapt ce con­vine noţiunii dc stat maghiar, creat prin cuce­ririle şefilor" unguri (p. 19) , — conclude în mod just autorul. Cât priveşte noţ iunea de „pa­trie", Ungurii o redau prin cuvântul haza, ceea ce înseamnă că, iieînzeslrând-o cu nici o colora-

D A C I A < 7 > 15 A P R I L I E 1941

l u ră afectivă, p e n t r u ei pa t r i a r ep r ez in t ă numai si n u m a i locu l p e care d i fer i te cons ide ren te i-au d e t e r m i n a t să-şi fixeze l ocu in ţ e l e . P a t r i a nu impl ică deci p e n t r u U n g u r i l egă tu ra p rofundă cu via ţa s t r ămoş i lo r , ale că ro r m o r m i n t e ei le-au lăsat uitate. în s tepele Asiei. .Spre deose­b i r e de ei însS. ramif ica ţ i i le semant ice ale cu­v â n t u l u i ţară la K o m â n i i d in N o r d u l Dunăre i -e datoresc. . . condi ţ i i lor specia le ale vieţi i daco­r o m â n e : a t a şamen tu l n e î n t r e r u p t al p o p o r u l u i faţă de p ă m â n t şi c rearea une i \ i e ( i o rgan i za t e " do stat (p . 2 5 ) .

Fap te le l inguis l ice înfăţ işate de d-1 Bulotîi :n a res t s t ud iu converg deci sp re demons t r a r ea clara a con t inu i t ă ţ i i noas t r e î n Dacia , spre de­oseb i r e de aspec tu l de f enomen da to r i t migra-l i u n i i al aşezăr i i U n g u r i l o r în P a n o n i a şi de f enomen da to r i t invazie i şi cucer i r i i al stăpâ­n i r i i lor î n Ardea l .

R E N A Ş T E R E A Ş I R K K O R M A.

I 1 f din r e l e mai

l ) . A n d r e i Oţetea pub l i că în ed i tu ra F u n d a ţ i i l o r Regale

uri î n t i n s s tud iu , eti t i t l u l Renaşterea şi Refor­ma. Conc luz i i l e la care a junge a u t o r u l ţ intesc la 0 r e a b i l i t a r e , care de al tfel nu e nouă, a E v u l u i M e d i u , care — p r i n l u m e a catol ică — n'a î n t r e r u p t un s ingur m o m e n t l ega tu r i l e eu an t ich i ta tea . R e n a ş t e r e a e deci cond i ţ iona tă de epoca p r e c e d e n t ă , asupra căreia a p l ana t o falsă l egendă de obscu ran t i sm. (Desba te r i l e în j u r u l acestei p r o b l e m e au oa recare a s e m ă n a r e cu dis­cuţ i i le dela noi a supra epoci i f a n a r i o t e ) . Fixată în acest aspect de con t inu i t a t e al cu l tu r i i eu­r o p e n e , R e n a ş t e r e a se pregă teş te de fapt încă din secolul al Xl-li-a. p inându-se vorb i <Ie ea „ilift m o m e n t u l în caro rrt: t i t n ţ i i l e şi p r inc ip i i l e care . în Evul m e d i u , î nd rumeuzu viaţa creşt ină­t ă ţ i i occ iden ta l e , nti ma i po t satisface nevoi le mate r ia le şi m o r a l e a le c red inc ioş i lo r şi stân­jenesc l ibe ra desfăşurare a act ivi tă ţ i i l o r " (p . '129), A u t o r u l c r ede că en tuz i a smul Renaş te r i i p e n t r u an t ich i ta te se expl ică p r in faptul că a-ceastu o p u n e a au to r i t ă ţ i i b i ser ic i i „au to r i t a t ea une i doc t r ine tot atât de pres t ig ioasă , dar în­t emeia tă pe s imţu l « i m u n " (p . 332) . Umanis­mul Renaş t e r i i face, în sfârşit, pos ib i l t r iumfu l i d e i l o r de to le ran ţă . Pe-aci l egă tura d in t r e a-eeastă epocă şi Rţjformâ. .

L I T E R A T U R A f Una <ţn r e l e ţ i a i V I I T 0 R U I, U I. pa te t ice t eme pe ra­

re le va exploata li­t e ra tu ra v i i to ru lu i va fi aceea a p e r e g r i n ă r i l o r , ;i n o m a d i s m u l u i , a p rov i zo ra tu lu i p rovoca t de ac­tualul r ăzbo iu .

î n t r ' u n a r t i co l recen t d in Journal de Geneve semnat eu in i ţ i a le le P . 7.., d u p ă ce se expun res t r i r l i i lo a l i m e n t a r e şi l imi te le impuse impul ­s u r i l o r noas t re de viaţă p r in răsboi t i , n i se spu­n e : «Râsboh i l a a d u s relat iv p u ţ i n e pier-ileri, dacă ne gând im la heca tombe le de mor ţ i ale celui p r e c e d e n t . Dar , în s ch imb , el a mul­t ip l ica t la inf in i t absen te l e . D o u ă m i l i o a n e de p r i zon i e r i , d i spă ru ţ i civi l i , n e n u m ă r a t e famili i împrăş t i a t e , —• câte aş tep tăr i şi so l i t ud in i , câte nel in iş t i şi t r is teţ i nu p rovoacă toate aces tea! Această ma re n e n o r o c i r e a separa ţ ie i a r pu t ea fi a t enua tă î n t r ' o oarecare m ă s u r ă , da r ea va siilisista imp lacab i l ă , până în ziua î ndepă r t a t ă a riScii1».' Marea ca lami ta te a absen ţe i , a depăr tă­rii, cu d e p r i m ă r i l e , cu ne l in i ş t i l e , ilar şi cu spe­ran ţe l e pe care l e impl ică , va a l imen ta proba­bil în c u r â n d d in pr i sos in ţă l i t e ra tu ra france­ză, care , dela un t imp , d in saţ ie ta te , începuse să dev ină s implă v o r b ă r i e sau specu la ţ i e psiho­l o g i c i n u r a r e o r i superf ic ia lă .

Ion Ştefan

C R A I Ş 0 R U L. _ . r o m a n u l revo¬ lu ţ i e i lui H o r i a.

Scris de Liviu R e b r e a n u , a apă ru t recent î n t r ' o n o u ă ed i ţ i e , t ipă r i t de «Cuge ta rea» . P r e s a n o a s t r ă l i t e r a r ă n ' a c o m e n t a t î n n i c i u n fel semnif ica ţ ia deoseb i tă p e care , astăzi , cartea d o m n u l u i R e b r e a n u o a r e . S p u n «.stuîi p e i U r i a marca o a n u m e sens ib i l i ta te a t i m p u l u i , in a tmosfera că ru ia se reac tua l i zează o lungă si du re roasa pag ină de i s tor ie na ţ iona lă .

I n aCrăişorul» ne este reda tă , î n t r ' o a m p l ă des fă şu ra re epică , răscoala ţă rănească de la ani i 1791—1785. In p r iv in ţ a aceasta d. Liviu Re­b r e a n u a fost b i n e şt conş t i inc ios informat , şi a r e cu r s a tâ t la izvoare le i s to r ice , î n t r e o r e , a rh ive le de d o c u m e n t e de la A l b a l u l i a , şi de­s igur , curtea l u i Nicolue Densuş i anu . cea mai comple t ă m o n o g r a f i e a s u p r a r e v o l u ţ i e i .lela 1781—85, — cât şi la u n e l e m ă r t u r i i loca le , pus-t r a t e p c t e r e n u l u n d e s 'au desfăşura t evenimen­te le . ,

Ş t im că L iv iu R e b r e a n u a fost cândva p r in m u n ţ i i A p u s e n i şi pc va lea Cr i şu lu i A l b , tocmai eu scopul acesta. Mare le n o s t r u scr i i tor s'a o p r i t şi la R r a d , t â rg d in vech iu l comi ta t a l Z a r a n d u l u i , u n d e 1-a î n t â m p i n a t sc r i i to ru l p o p u l a r Ai lam Bolcu , azi d i spă ru t , punându- i la d i spoz i ţ i e u n boga t ma te r i a l cules d in tra­d i ţ i i le o ra le ale băş t inaş i lo r .

Astfel , «Grăitorul», depur t e de a fi o roman-(a re a r evo lu ţ i e i d e la 1781—85, în în ţe lesu l cunoscu t şi pe jo ra t iv al cuvân tu lu i , — poa te fi cons ide ra t o carte scrisă pe viu. P r i n aceasta v rem să a f i rmăm ca rac t e ru l de au ten t i c i t a t e al r o m a n u l u i lu i Liviu R e b r e a n u .

In «Croitorul» ca şi î n «Răscoala» L iv iu R e b r e a n u evocă, cu acea p u t e r e pe eave nu­m a i m a r i i c r ea to r i o vădesc î n o p e r a l o r — toa te f r ămân tă r i l e v r emi i , în t reaga ps ihoză eo lect ivă a epoc i i . Sunt i m a g i n i c o m p l e x e ce o-gl indese nu n u m a i t ea t ru l mişcă r i lo r p o p u l a r e i i ne înfăţ işează însuş i pe i sag iu! vie ţ i i româ-niisiL de a c i u u - u n veac .şi j u m ă t a t e , in ceeace avea p r o f u n d carac ter i s t ic .

Es le po t r iv i t , cred, să .nai facem o r e m a r c ă în l egă tu ră cu r o m a n u l d o m n u l u i R e b r e a n u , • Şi a n u m e asupra in t eg ră r i i u n u i scr i i tor în o r d i n e a m a r e a t r ad i ţ i i l o r n e a m u l u i său. De­oarece s c r i i t o ru lu i îi r ev ine , în p r i m u l r â n d , r o l u l de a e x p r i m a ceeaee este specific nea­mulu i -

1). L iv iu R e b r e a n u este , în p r iv in ţa aceasta, m a i m u l t decât u n e x e m p l u de e l i tă . Roma­nele «ale m a r i : Ion, Pădurea Spânzuraţilor. Crăişorul şi Răscoala cons t i tue o vastă e p o p e e a n e a m u l u i nos t ru , o c u p r i n z ă t o a r e frescă a so­cietăţi i româneş t i , în mani fes tă r i l e ei r e l e mai de seamă.

N u m a i de aci, de la r ea l i t ă ţ i l e r o b u s t e ale v ie ţ i i r o m â n e ş t i p o r n e s c toate ascens iun i le . A¬ po i , aşa c u m - t e o r e t i z e a z ă I l egc t , tot p r i n rele­va rea aces tora d r u m u l va fi deschis , ea şi peii t ru Liv iu R e b r e a n u : «dela particularul etnic lt universalul umanv.

Vlaicu Bârna

M E M O R A N D I L D e o d a t ă cu lăsărnân-tu l l i t e r a r al lu i Si­

m i o n B ă r n u ţ i u , d-1 ru l iu M a n i u a dăru i t Academie i R o m â n e st o r i g ina lu l Memoran­d u l u i d i n 1892, s c r i s î n t re i l i m b i : ro­m â n ă , ge rmană si unga ră , p r ecum şi c io rna a¬ cestui act i s tor ic î n tocmi t de I u l i u Coroiaţ i , u n c h i u l d-sale. Se ştie că î m p ă r a t u l t ' raueisc

Iosif, care îşi luase a tâ tea a n g a j a m e n t e faţă de R o m â n i , când era la s t r â m t o a r e şi avea nevo ie de e i , nici n u a voi t să p r imească delegaţ ia .ce dusese M e m o r a n d u l la V iena şi n ic i n u găsise de cuvi in ţă să desfacă p l i eu l cu p l â n g e r i l e Ro­mân i lo r a r d e l e n i depus la cance la r i a imper i a l ă . R o m â n i i to luşi au t i pă r i t t ex tu l M e m o r a n d u l u i în mai m u l t e l i m b i şi l-au r ă spând i t în l umea în t reagă . De a tunc i s'au scurs atâţia ani şl în l u m e s 'au pe t r ecu t m u l t e p r e i a e e r i , ilar I R - . . .

tâţ i le săvârş i te faţă de R o m â n i i a r d e l e n i tot n 'au înce ta t . In zilele noas t re s'au în tocmi t alte M e m o r a n d e , de astă dată t r imi se la Be r l i n şi Roma . T.

M A N U S C R I S E L E L U I D o m n u l I u l i u Maniu S. B A H N II Ţ I U a- ad resa t d-lui A¬

l e x a n d r u L ă p e d a t u , Secre taru l genera l al A c a d e m i e i R o m â n e , deodată eu d e p u n e r e a m a n u s c r i p t e l o r lu i Băr­n u ţ i u , dona te îna l te i Ins t i tu ţ i i de cu l tu ra , ur­mătoarea s c r i soa re : D o m n u l e Secre tar (General, U n c h i u l m e u S tmeon B ă r n u ţ i u a însă rc ina t p e tatăl m e u Dr, l o a n M a n i u să se îngr i jească , îm­p r e u n ă cu câţ iva p ro fesor i un ive r s i t a r i dela Iaşi , p r i e t en i şi devo ta ţ i de ai lu i Simeort Băr­nuţ iu , de t i p ă r i r e a m a n u s c r i s e l o r r ămase după dânsu l . Câteva d i n aceste manusc r i s e au fost t ipăr i te şi pub l i c a t e , al tele însă au r ă m a s si până azi need i t a t e . Manusc r i se l e au rămas în poses iunea t a t ă lu i m e u şt an fost păs t ra te în arhiva noas t ră fami l ia ră de la Bădăc in . D in cauza invaz iun i i m a g h i a r e a I r ebu i t sâ evacuez această a rh ivă şi cu ea şi manusc r i s e l e lu i Si­m e o n B ă r n u ţ i u . V o i n d ca aceste m a n u s c r i s e să fie puse p e n t r u toa te t i m p u r i l e în s iguran ţa şi supuse unei îngr i j i r i po t r iv i t e , î n î n ţ e l ege re eu m e m b r i i famil iei m e l e m ' a m h o t ă r î l să le pre­dau Academie i R o m â n e . In consec in ţă , a l ă tu ra t t r anspmiundu- lc , r o g Onora ta A c a d e m i e să bi-nevoiască a le p r i m i şi a le păs t ra în confor­mitate cu d i spoz i ţ i i l e S ta tu te lo r şi R e g u l a m e n ­telor ei, p r i v i t oa r e la a rh ivă . Rugându-vă să pr imi ţ i s incere le mele m u l ţ u m i r i şi as igurarea înal tei m e l e eons ide ra ţ i un t , r ă m â n , cu dist insă stimă (ss.) I u l i u M a n i u , M e m b r u de o n o a r e al Academie i R o m â n e , Bucu re ş t i , 4 M a r t i e 1941" .

S a u d e p u s u r m ă t o a r e l e m a n u s c r i s e :

1. D e s p r e C o n s t i t u ţ i u n e , 280 pag in i în ma­n u s c r i s ;

2. D r e p t u l Gin ţ i lo r , 196 pag in i în m a n u s c r i s ; 3 . Estet ica, 96 pag in i în m a n u s c r i s ; 4. F iz io log ia , 60 pag in i în m a n u s c r i s : 5. Logica , 176 pag in i în m a n u s c r i s ; 6. Drep tu l p u b l i c na tu ra l , 282 pag in i în ma­

nusc r i s : 7. P s iho log i a e m p i r i c ă de Beek ( t r a d u c e r e ) ,

128 pag in i în m a n u s c r i s ; 8. S tud iu c o m p a r a t i v desp re M o n a r h i a ere­

di tară , e lect ivă şi r e p u b l i c ă , 38 pag in i în ma­n u s c r i s ;

9. I s tor ia F i losof ic i , 280 pag in i în m a n u s c r i s : 10. Metafizica, 128 pag in i în m a n u s c r i s ; 11. Pedagog ia şi Didac t ica , 496 pagin i în ma­

nusc r i s ; 12. S lor ia del Di r i t t o M a r i U t m o . 200 pag in i

în m a n u s c r i s (L . i t a l i a n ă ) : 13. I n s t i t u t u i o n u n i T h e o l o g i a c Mora l i s , 90 pa­

gini în manusc r i s (L . l a t i n ă ) ; 14. N o t i ţ e de Drep t , 73 cacte în 1. r o m â n ă şi

g e r m a n ă ; 15. U n carne ţe l eu d i fe r i te î n s e m n ă r i - j u r n a l .

128 pagini în m a n u s c r i s ; 16. U n dosar cu scr isori şi difer i te acte în

n u m ă r de 70. — Cornelia Coposu.

I N A M I N T I R E A L U I O plai •â comemora-(1CTAVIAN G O G A. t ivă va fi aşezată,

-4a ftiMti, ţ i e - casa în care poe tu l Octavian Goga a locu i t ea d e v . In i ţ i a t iva a p a r ţ i n e e lev i lo r aee lu iaş l iceu frecventat şi de n e m u r i t o r u l cântăre ţ al triste­ţilor şi su f e r i n ţ e lo r nesfârş i te a le m o ş i l o r

| şi p ă r i n ţ i l o r noş t r i . Să r e ţ i n e m faptul , Amint i ­rea ce lu i ce cânta du ios o d i n i o a r ă :

Avem un vis neîmplinit, Copil al suferinţii. De jalea lui ne-au răposat Şi moşii şi părinţii!

nu t r e b u e ui ta tă . Ma i cu seamă, n u t r e b u e uita­tă as tăzi , când j a l ea cântată de e,l ne u m p l e d i n nou suf le tu l . Cu l tu l poez ie i lu i Goga, t re ime să fie şcoala f ă l i r i i linei ne îndup leca t e conşti in­ţe şi vo in ţe na ţ i ona l e . -•• 7V. Tatu.

M U S T I A Ţ Ă P . : Despre limba roma¬ nilor în perioada

veche a istoriei lor. Movoznavs lvo . — Kiev . Nr, î . (1936) p . 81—105.

P r o b l e m a con t inu i t ă ţ i i R o m â n i l o r în Dacia şi impl ic i t deci , şi a «naşter i i» l i m b i i lor, a atras încă de foarte m u l t t i m p a tenţ ia m u l t o r cercetă tor i s t ră in i . S tud i i l e însă , u n e l e păti­maşe , c ău t ând sâ dovedească ' cu or ice preţ o anumi t ă concep ţ ie pol i t ica , al tele l ips i te de do-fumenta rea necesară , i a r a l te le î n t r u n i n d am­bele greşel i , uu făcut ea această p e r i o a d ă tur­bu re din i s tor ia l i m b i i r o m â n e să se în tunece şi mai mu l t . I n r i u d a t u t u r o r p ă r e r i l o r care au căuta t să limpezească p r o b l e m a , sta liul la care s a a juns e tot tn faza p r i m a r ă . T o t u l t r e b u i e revizui t , gândi t d in nou , disecat .

Ra l i a t acestei pă re r i , p ro feso ru l d in Kiev , P. Mus t ia ţă , caută să explice toate acestea în­t r ' un fel n o u .

D u p ă o i n t r o d u c e r e p e care d p u t e m n u m i | po l i t i că , î n care a u t o r u l a ra tă că cercetă tor i i bu rghez i a u falsificat şi falsifică faptele, isto­rice în i n t e r e su l clasei lo r , se ara ta că p r o blenie-le is tot i i igrafiei -cotnâne - tua t -unuătoti-r e l e : dacă p o p o r u l r o m â n e fo rma t d in Lat ini p u r sânge , dacă la bazo colonizăr i i a u luat pa r te şi a l te p o p o a r e c u m şi l ocu l u n d e a luat naş te re s ta tu l r o m â n .

T o a t e t e o r i i l e : X e n o p o l , Ros le r , Toci leseu, Mehed in ţ i , Savcenko s a n t t r ecu te în revis tă , cerce ta te şi clasate d u p ă jus te ţea eu care se p r o n u n ţ ă asupra p r o b l e m e i .

A u t o r u l sus ţ ine apoi eă î n c e p u t u l l i m b i l o r r oman ice , cum şi d e n u m i r e a romanic, t r e ime c ă u t a t e , î n p r i m a pe r ioadă de e x p a n s i u n e ro­mană , iar nici d e c u m în u l t imi i ani ai Impe­r iu lu i şi nici î n p r i m i i ani d u p ă căde rea lu i .

Vocal i smul şi e o n s o n a n l i s m u l l i m b i i r o m â n e în p e r i o a d a veche , dovedesc d u p ă d-1 Must ia ţă că p r i m e l e stadii a le fo rmăr i i l i m b i i r o m â n e t rebu iesc cău ta te n u î n cei zece an i din u r m ă ai d u r a b i l i t ă ţ i i I m p e r i u l u i r o m a n , şi n ic i î n aşa n u m i t a epocă a b a r b a r i s m u l u i , ci î n epoca apar i ţ i e i în Ba lcan i a p r i m i l o r coloniş t i l a t i n i .

I n c o n t i n u a r e , a u t o r u l ara tă că nu e d e mi­rare f ap tu l ce reese d i n c o m p a r a r e a l imb i i ro­m â n e eu la t ina şi ce le la l te l i m b i r o m a n i c e , adică cel a l p r e z e n ţ e i u n o r n u m e r o a s e ele­m e n t e n e r o m a n i c e , c i t ând în acest s ens stu­diul prof. Iv, Savol ' s 'k i (cuvin te româneş t i de î m p r u m u t în l i m b a u c r a i n e a n ă ) . In f luen ţe le dela o l i m b ă la alta se expl ică p r in c i rcu la ţ ia in tensă ce a existat i n t r e aceste n e a m u r i , des-vol la rea egală a aceleaşi epoci de v ia ţă so­cială şi economică , e tc . Evo lu ţ i a l imb i i e le­

gală d e evolu ţ ia socie tă ţe i , (Ia o exc npl i f ieure a acestei a se r ţ iun i a u t o ţ a ! uc r a inean , anal izează t r ans fo rmarea lu i â final r o m â n e s c (faţă, trea­ba) în « f a ţ ă , t r e a b ă ! , ca o u r m a r e a dcsvol lăr i i capi ta l i s te a E u r o p e i şi a R o m â n i e i d in See. XLX. Aulrjrul îşi închei-, s tud iu l eu încă câteva cons idera ţ i i de o r d i n pVljtic

I A N O V I A N . Dptyw sloivnicttca rumunsiege na Pod-

kar/>aticet oşobUwe , nu guarC.. ..bntculsgq ( Inf luenţa l eg icu lu i : românesc. . în r eg iun i l e . . . subcarpa t ice n i a i - a i e s a supra d i a l e c t u l u i bu­

tul) si acelaş, P o e h o z d e n i e Auculow w svielle zopozyczen (Or ig ina HuţO-lilor. î n l u m i n a îm­p r u m u t u r i l o r l ingvis t ice) în Sp rawozdan ie to-warystwa naukowego wc Lwowie XVII I -1 (1939 p . ' 15^-22 şi 2 6 - 2 7 ) . D u p ă ce dă o lislă d c cuvin te româneş t i în

d ia lec tu l b u t u l şi anal izează apoi d iverse simi­l i t ud in i în p r iv in ţ a « luco iu r i lo r de n u n t ă , fami­l iare , la să rbă to r i e i c , a u t o r u l consta tă adânca inf luenţă r omanească a supra l l u ţu l i l o r . Hos-pingânrl t eor i i l e eă . f Tuf ul i i a r fi Uzi , C o ţ i 'sau. Cel ţ i , a d m i t e pen t ru c l emen tu l etnic fundamen­tal, p ă r e r e a lui K a l u z u i a c k i ; o r ig inea româ­nească.

C rede de asemeni că T f u l u l i i ' e r a u b i l i n g v i : sunt dpci i m anie- lee de Slavi şi R o m â n i . Tre ­cerea Românilor l in . -această r eg iune s 'a făcui după, cons ta tă r i le geografiei l ingvis t ice p e două c ă i : . p r i n M a r a m u r e ş şi p r in Bucovina .

Al. Stoianovici

C A P 1 T A L A . De iriult nu mâi- e la o rd inea zi lei să

vorbeşt i rău desp re Capi ta lă . Nici noi n 'avein acest gând..

l ) a r dacă cineva s 'ar apuca să a ra te , în c h i p documen ta t , p r i n ' c u l e g e r i ingeni­oase dc fapte , , p r i n desc r ie r i şi cifre, p r i n evocăr i a ten te , expres ive , m i n u ţ i o a s e ori lapi­dare , p r i n poze şi d i ag rame , itisfârşit p r in îsiîii. mij loace le , ceeace este de tes tab i l în viaţa pri­m u l u i nos t ru oraş , dacă uu spiri t exclusivis t şi m a h m u r , p l in de a s cu ţ ime , si-ar face uri scop d iabo l ic d in scotocirea acestui o raş , în torcân-<iu-i p ie lea pe dos să i se vadă toate l ez iun i l e , acest l uc ru , m ă r t u r i s i m , nc-ar p l ace . A m s imţi şi rtoi ceva d in p lăcerea obsesiei drăceşt i care ar fi h r ă n i i , c u energ ia ei r ă z b u n ă t o a r e , uii ase­menea s tudiu de m a r i p r o p o r ţ i i , o a semenea monogra f i e negat ivă , . a r u n c a t ă ca o toană n i i san t rop ică organiza tă , în taifasul d e p r i n d e ­r i lo r c o m o d e şi atât de ' ins inuan te ale acestei Capi ta le . - " • ' • ' ' • - . -

Ne-ar p l ace această f i l ipica documen ta ră , - a¬ ceastă a n a t e m ă socială, ucc-4 atac ş t i in ţ i f i c ' shur l i t , i lon-cbişotcsc, care ar desvă lu i , în au tor , o i n imă cura tă şi v io len tă , adânc răn i t ă dc spectacolu l eare i - se J oferă , po rn i t ă deoda tă să t e r m i n e cu ez i t a rea du re roasa a to le ran ţe i şi su se. d e d e a cu sole unei ope re ile demasca re ma­siva.

Acest B u c u r e ş t i ! Acest Bucureş t i al nos t ru ! Sau poale es te o' u t o p i e ' u n - a s e m e n e a l u c r u !

Pouteeă n u do d o c u m e n t ă r i ingenioase .şi ; so­l ide , de. i l u s t r ă r i cl inice, ; ,de fapte.,şi. cifre, de s ter i lă ş t i in ţă , c nevoe p e n t r u a a taca impon­derab i lu l r ă u l u i ? Se fe re poa te vârful ascuţ i t şi a sp ru al s p u d e i ' i i u e i r - r rd tn ţ r rio'ui şi une i ar te sbuc iurna te şi patet ice . . .

Cap i ta la esle năpăd i t ă «Io r c v î s l e ' u m o r i s t i c e . Ch ioşc i t r î l e . de z iare e x p u n teancur i (ie aseme­nea pub l i ca ţ i i p l ine de anee ih i te , fură nici uu seris sa t i r ic îh ele, făcute mimai p e n t r u amu-/.amentul m o m e n t a n , eule.-'c (Mii toate păr ţ i l e . Aceasta co lec ta re , «spoeită- cu i n v e n ţ i i no ui, este a runca tă din n o u ui c i rcu la ţ i e , e u toate j mi j ­loacele co lpo r t a ju lu i , şi valul p ă t r u n d e şi -acolo unde nu izbut i se să a j u n s a | t e cale ora lă . Un rurert t r i r f n l a r de anecdotă , de la per i fe r ie spre cent ru şi dela cen t ru spre p e r i f e r i c crefază ast­fel «aeru l cond i ţ i ona t» ..pe ciU 'cl respire. Ci.p7 tala noas t ră .

Revis te le umor i s t i ce se r ons i lmS ' eu furie, dispar dela ch ioşcur i ve r t i g inos , se Uriutiţâ apa­r i ţ ia a l to ra n o u i . L u m e a n u e să tu lă .de râs; şi de a m u z a m e n t . Mai v rea . m a i .vrea . încă!

Ia r î n t r ' u n pa t -garderobă , dc p r ibeg ie , unde­va, în celula dela clujul VlTI p l ină de" !:iii-ectc> a unui b loc , v r eun t ână r c i teş te to tuşi - - a rula oară — ru in ima s t rânsă şi î n tuneca t ă , a sufle­tu lui p l i n dc de snăde jde . verKiifile- fa imoase ale p o e t u l u i , deveni te atât de t r ag i ce :

«La nni sunt codri tttrzi de brad Şi câmpuri, de... mâtasă , > ; . La hoi atâţia fluturi sunt , . Şi-atâla• jale'ti'"c'uiă. Privighetori din alte ţâri Vin doina su.ne-.asculte, - ••> La noi-sunt cântece şi flori- •_ Şi lacrimi multe, multen.

C A T E D R Ă ' P E N T R U La'Uii iver 's i tatea din S T U D I U L U N O U R I- ("luj s'a înf i inţa t o L O R « R Ă Z L E Ţ I » . ca tedră care se va

ocupa n u m a i cu pro­b lema Unguri lor , «răzleţ ia d in Ardea l . Se a-nuntă deaseineni că s tudenţ i i vor con t r i bu i lu deslegarea p r o b l e m e i d i g u r i l o r ((răzleţi», pr in activitatea- p e eare <v vor d e p u n e vara la sale.

U n g u r i i «râsleţi» sun t to,ţi U n g u r i i d in Ar­dea l , afară d e g rupu l sceuesc, >foi . Ştim tot aşa de b ine ea U n g u r i i , ace^t lucru , deşi ei cred al t fel . D a r p r o b l e m a nti 'e:-te de resor tu l unei c a t e d r e un ive r s i t a re .

.Ceeace v o i m s i s u b l i n i e m este n u scopu l , ci ide ia de a se ereio, o ca tedră un ivers i t a ra p e n t r u această p r o b l e m ă . N i m e n i nu poa te nega ingenioz i ta tea acestei i d e i . Sunt n u m e r o a s e fap­te care a ra tă c l ' 'Maghiar i i ' trSc-tsif. eu intensi­ta te , o. u t o p i e n o u ă , r a r e n u e l ips i ta dc" pe­r icole p e n t r u , , n o i , dacă ea conges t ionează spi-' r i le le clasei l o r r o n d u c ă t o a r e în aşa m ă s u r ă încât ea să-şi pună* la c o n t r i b u ţ i e toate mi j ­loacele în acest s c o p : u t o p i a u n o r n n u i infil-t rat iui t i m i g r a t o r i i 'şl iniei organizăr i - expan­sive a. U n g u r i l o r p e t e r i t o r iu l T rans i lvan ie i , spre a împ inge înapoi pe R o m â n i ,

S tăpân i rea românească de 22 de a n i le-a ară ta t U n g u r i l o r cât de s labe suh i pozi ţ i i le lor «mi lenare» : p e p ă m â n t u l ardelenesc . 1 ' P o m i * naţia de stat dc. p â n ă - l a l ^ i i t i - a l egăna t -iii ilu-^ zia îngâmfa tă a . u n e i . ' d o m i n a ţ i i de fapt. Ş'au văzul însă, r e p e d e , s labi , m i n o r i t a r i , «răsleţ i» , în faţa : s t r a t u î u î gros" şi viii crescut d in pă­mân t , al p o p o r u l u i romanesc." Ei încearcă a¬ cum o po l i t i că de stat căre ia i se poa t e spune neo-merl ievală, in s lu jba căreia ; p u n u rme le m o d e r n e alo o rgan iză r i i şi ş t i in ţe i , ale pol i t i ­cei şî a rma te i .

Con te le T e l e k i a declara t , a c u m câteva zile, fă p r i n c i p i i l e «naţionaTjtarc:> n 'au sen.-în U n g a r i a care nu cunoaşte, no ţ iunea d e «Co»: ce tă ţean n a l i o n a l i ţ a r » ; , M a g h i a r i : sun tem to ţ i , a, af irmat con te le T e l e k i , v o r b i n d p r in d r e p t di­vin, şi ' î n ' ' n u m e l e R o m â n i l o r . S ta lu l magh ia r nu s'a- baza t n i c ioda tă pe p r inc ip iu l e tnie . v\-cesta e ra sensul cuvân tă r i i , c o n t e l u i . .Teleki ,

j U n g a r i a s'a carac te r iza t t o t d e a u n a p r i n «ideia i m a g h i a r i » , n u p r in «rasa m a g h i a r ă » . / '

'• Aces te ide i - îmbrăcate in t eor ia i s tor ică a ' s t a l u l u i m a g h i a r , n u sun t decâ t o ş i re tenie ' b r u t a l ă p e n t r u a jus t i f ica ac ţ iunea de izgoni­re şi de î m p i n g e r e î n a p o i a R o m â n i l o r de pe ţa r ina lo r t r ans i l văneană . " - '

Pe r secu ţ i i l e şi po l i t i ca m a g h i a r ă î n A r d e a l u l cedat , depa r t e de. a fi r ăbu fn i r ea u n o r pa t imi adversare , î n ă b u ş i t e p r e a mul t , r ep r ez in t ă o în­cercare î nd răznea ţ ă Şi u top ică , da r per icu loasă totuşi p e n t r u noi , de a folosi f iecare secundă pentru" s f h i m h a r p a r a p o r t u l u i geo-poli t ie ilin-t re R o m â n i şi U n g u r i î n A r d e a l . Aeesla este esen ţ ia lu l , de l a ea re mi p u t e m să ne îndepăr ­t ăm a ten ţ ia n i c i u n m o m e n t . Aces t l u c r u tre­b u e văzu t î n f iecare m ă s u r ă de stat , m ă r u n t ă sau m a i m a r e , a U n g u r i l o r . Ei nu-i p u t e m r ă s p u n d e cu m ă r u n ţ i ş u l . T r e b u e să ne pregă­tim r ă s p u n s u r i l e tn r a p o r t eu p r o p o r ţ i i l e m a r i ale ac ţ iun i i ungu re ş t i . A l t m i n t e r i , angre-nundu-şi toa te mi j loace le n a ţ i o n a l e sub egida b r u t a l i t ă ţ i i făţişe, U n g u r i i v o r î na in t a î n ajun­gerea scopu lu i lor , m a i r epedo decât c redem.

A v e m în m â i n i o a r m ă p r o v i z o r i e , da r foar te i m p o r t a n t ă , p e n t r u a-i c o m b a t e : însă; unea l ta eare ne-a p r o d u s sufer in ţă , sent inţ , arbi t rulu . P r i n învel i şu l ci legal p u t e m păt run­de in p r o p r i a noas t ră casă uzu rpa t ă , şi com­ba te năvă l i to ru l . N i m i c nu ne l in i ş t e ş te calcu­lu l t ruf iei ofensive a Magh ia r i l o r , pusă în funcţ iune , eţi s t r igă tu l r epe ta t î n t r u n a cu p u t e re , până când vom pu tea scoate a l tul şi mai a d â n c : «să se respec te sent in ţa a rb i t r a l ă» .

Ca ted ră pen t ru s tudiu l U n g u r i l o r - r ă z l e ţ i ' , ' Acestei idoi i s'ar p u t e a r ă s p u n d e foar te b ine şi cu o «catedră p e n t r u s tud iu l R o m â n i l o r do peste h o t a r e » » . Dar noi t r e b u e să r ă s p u n d e m mai grabnic poftei şi c ruzinie i de stat care sc a scunde in m o d e s t a togă a c a d e m i c ă ipocri tă , a ca t ed re i «pen t ru s tud iu l U n g u r i l o r r ă d e ţ i » ,

« U N G U R B U N Ş l P ro feso ru l ITantos G E O G R A F R A U » . Tuliu, (af i rmă -El-

l e n z o k - ) serie Geo­grafia Clu ju lu i . în t r 'o convo rb i r e avu tă cu un z iar is t a d e c l a r a i p r i n t r e a l t e l e : «C ine nu­meş te Cngar ia de astăzi Ungar ia , esle U n g u r b u n şi geograf r ă u >i . - I I

Şi no i suntem de a c o i d cu d. TIuulcis I u l i u . Cine n u m e ş t e Ungar i a de astăzi . Ungar ia , este geograf r ă u . pen t rucâ U n g a r i a se t e r m i n ă la T i s a ; este U n g u r bun , f i indcă se urată gata să falsifici geograf ia d i n pa t r io t i sm.

Cred ră p rofesoru l Tluntos I u l i u , p r o n u n ţ â n d cuvinte le de m a i sus . nu s'a gândi t n ic iun mo­m e n t că va fi atât de m u l t în acord cu noi.

Dragoş Vrunceanu.

N A Ţ I U N E Ş! S T A T D u p ă ec face un scu r t i s tor ic al eve

nimeri te lor r a r e au p r o d u s s c h i m b a r e a d e l a (j S e p t e m b r i e în v i a ţ a cons t i t u ţ i ona l a a R o m â ­niei d. D r . A, W c i n g a r t n c r spune în t r 'un . a r t i -din Jiation vnti Staat, . că ca p r iveş t e în p r i m u l r â n d poporu l , î n t r u '• cât a r c un ca­rac te r n a ţ i o n a l pol i t ic dc cea mai m a r c im­p o r t a n ţ ă . N u c rede , d u p ă c u m susţ in a l ţ i i , că ne so lu ţ i oua rca u n o r p r o b l e m e m i n o r i t a r e a fost c a u j a p r i n c i p a l ă a- s c h i m b ă r i i ; d a r a f i r m ă totuşi c i şi aceas tă p r o b l e m ă a r fi con t r ibu i t să p rovoace r ă s t u r n a r e a . D . Dr . A . W c i n ­g a r t n c r r e m a r c ă f a p t u l că i m e d i a t d u p ă a r b i ­t r a j u l de l a V i e n a a î ncepu t în t o a t ă op in ia pub l i că r o m â n e a s c ă o c ă u t a r e febr i l ă a cau -

j zel o r ca tas t ro fe i şi ca u r m a r e ' s 'au a d u s cele mul a s p r e acuza ţ iun i î m p o t r i v a pol i t icei

I e x t e r n e şi i n t e r n e d i n u l t imi i douăzec i dc ani . A u t o r u l c r ede că m ă r i r e a s t a tu lu i r o m â n se

d a t o r e ş t e une i î n t â m p l ă r i i s tor ice norocoase neob işnu i te . D . D r . A . W c i n g a r t n c r s p u n e : In 1 3 1 8 . re le t re i m a t p u t e r i A u s t r o - U n g a r i a . Rus ia şi T u r c i a , s 'au p r ă b u ş i t în acelaş i t imp , iar pozi ţ ia c r e a ţ ă în Sud-cs t d i m p r e u n ă cu v i c ­to r ia a l i a ţ i l o r , c ă r o r a l i sla a l ă t u r a t şi R o m â ­nia , a d a t pos ib i l i t a t e p o p o r u l u i r o m â n să-şi î ndep l inească v i s u l ' d e veacur i . — un i r ea t u ­t u r o r R o m â n i l o r î n t r ' u n s t a t .

A u t o r u l u i t ă in p r i m u l r â n d sacr if ic i i le tmcuse f ăcu te d e R o m â n i a în v e d e r e a vic tor ie i f inale şi u i t ă i a r ă ş i că a c e a s t ă m ă r i r e pe care cl o . numeş te «neob i şnu i t de no rocoasă» s'a făcut în baza p r inc ipu lu i e tn ic s u v e r a n şî etern.. Gcle t re i m i l i o a n e şi j u m ă t a t e d e Ro­m â n i <Un T r a n s i l v a n i a nu p u t e a u r ă m â n e mai d e p a r t e sub s t ă p â n i r e s t r ă i n ă c â n d sute de ani a u t ră i t cu g â n d u l , firesc că. v o r b i n d a¬ ceiaşi l i m b ă cu cei de pes te m u n ţ i t r ebue să formeze; c â n d v a u n stat n a ţ i o n a l i n d e p e n d e n t . N u m a i ' f a p t u l c ă n ' a p u t u t fi r e a l i z a t a t â t a amar de v r e m e i-a d a t ca rac t e ru l de vis. C l ipa în c a r e ; s 'a î n d e p l i n i t n ' a fost nici mai- obiş­nui t s i u m a i «neobişnui t dc no rocoasă» d e r â l a ce lo r la l t e p o p o a r e s lave , de exemplu .

P r inc ip i i l e na ţ iona l - soc i a l i s t e sun t m u l t ma* ca tegor ice în aceas tă ' p r i v i n ţ ă . E tn i cu l p r i ­mează in or ice î m p r e j u r ă r i , u n g r u p p o p o r a n fiind în l u m i n a aces to r p r inc ip i i , o . ind iv idua­l i t a te b ine de f in i t ă c a r e p r e t i n d e v i a ţ ă suf le-lască p r o p r i e , o r g a n i z a r e şi concep ţ i i d e u t i ­l i ta te î t r d i r e c t ă l e g ă t u r ă cu m a r i l e c o m a n ­d a m e n t e n a ţ i o n a l e .

i . - inv-iiuire i s a r putea aduce poporului r o m â n cât' t imp cl n ' a u r m a t decâ t o p o r n i r e l ă u n t r i c ă f i rească şi m a r c , cons f in ţ i t ă şi în ­tărită d e însăşi d o c t r i n a n a ţ i o n a l social is tă g e r m a n ă ?

, Caius jiga

E M I N E S C U Aşezăm, aici aceste Ş I C R E A N C. \ . n u m e ea niş te s teme

sub ea re Va t r ebu i sâ crească şi su s c , î n a l t e «Dacia». Ei au adân­cit in h u m ă bogată eu resurse n e b ă n u i t e rădă­cini le l imb i i R o m â n e ş t i dându- i p r o s p e ţ i m e şi f rumuseţe de .răsărit . Avem de învă ţa t încă m u l t de l a ci;, eă l i m b a creş te în m ă s u r a în care n e în toa rcem Ia i zvoa re l e e i , la folc lor . Ne d e p ă r t ă m une-or i d e ei ca n i ş t e fii rătăci­tor i , a le rgând d u p ă insp i ra ţ i i exot ice , d u p ă stele ce l u m i n e a z ă pe a l t cer, ca să ne re t ra­gem ca î n ref lux I a va t ra ca ldă a d u h u l u i lor nesecat . Ma i ales l a r ă sc ruc i do muri t r is teţ i cănii n u n e m a i p u t e m m â n g â i a decât cu ceeace avem bogă ţ i e n e p i e r i t o a r e , au r ce, nu rug ineş te această r e î n t o a r c e r e Ia e. e mai r econfor tan tă . P a r c u r g e m u n m o m e n t politic, d u r e r o s , parca anVsta sub apăsarea .unui b l e s t em. Să ne aseu-ţ i m a r m e l e s p i r i t u l u i să le d ă m o s t r ă luc i re Ia înă l ţ imea t r i s te ţ i i ceasu lu i acestuia r ă u ; e şi acesta nrţ m o d d e a a runca m ă n u ş a desti­n u l u i .

T o t d e a u n a m a r i l e m o m e n t e pol i l iee , p re l imi ­nar i i le a p a r i ţ i i l o r p e scena i s tor ie i a u fost pre­ceda te de. o p r e g ă t i r e cu l tu ra lă . Ea a lansa t loz inci , ea a d a t c ra in ic i a î n t in s cu p e a n a gra­n i ţ e le sp i r i tua le , le-a clădi t ca pe o reali laic vie în sp i r i t e p e n t r u ca în m o m e n t u l p r i e ln i c sâ fie pol i t iceş te rea l i za te . N ' a fosl oa re R o - ;

| m â n i a Mare p r e z e n t ă mai în tâ i î n - s t r ă d a n i i l e la t in i ş t i lo r , în pag in i l e e v o c a t o a r e ' a l e l u i Băl-ceseu, în p r ibeg i i l e lu i Mihui Eminescu d inco lo d e M u n ţ i la B l a j , l a S i b i u să a d u n e a r o m e şi cu lor i p e n t r u o l i m b ă căreia i-a dat o s t ră luc i re mi racu loasă . . ,•

I O N C U I N E / U. Mu gândesc cu .«ul­i i t r i s te ţe la C lu j ,

focar de v ia tă c u l t u r a l ă a l A r d e a l u l u i , eu mă­nunch iu l lu i (Ie in te lec tua l i , de ar t iş t i ce s'ini s t rădu i t să .facă d i n e r ea l i e . j i n . t e t t i e iu în p lus al p e r m a n e n ţ e i noas t r e pc acele locur i .

O mie de an i «Ie vegetare, sc c e r eau - +ăn-buna ţ i p r i n l t ' o e fervescentă c re i a toa re , deschi­d e r e d e n o i d r u m u r i p e n t r u "a r'orisfruî u n ca . d r u i m p u n ă t o r gândulu i r o m â n e s c I n 22 de-ani Clu ju l u suit pc ceru l r o m â n e s c câţiva' luce­feri d e în tâ ia .măr ime cari acum, m a i ale» a c u m , l uminează î n n o a p t e a eare. s'a lăsat pes te pa r t ea cea m a i nob i lă a A r d e a l u l u i . Ardea lu l n o r d i c n născu t d i n gl ia a s p r ă t a l en t e p u t e r n i c e , na : l u r i v iguroase . Astăzi h o t a r e du re roase , ilar vre­meln ice , ne despar t de C l u j . P o a t e uui p i e r d u t iot ce am p i e r d u i f i indcă pu t e r ea noas t ră de iu­b i r e uu e ra la n ive lu l v i su lu i care îmbrăcase co rp . A m cunoscu t Clujul p r i n revis ta jGân-.l R o m â n e s c » îng r i j i l ă de p ro fe so ru l Ch inezu . Cr i t ic de ales gust , fin ana l i s t pas iona t de . f ru­m u s e ţ e , p ro feso ru l Ion C h i n e z u a r ămas Ia Cluj în t r 'o mis iune oficială. Revis ta «(rând Româ­nesc», pe caro o scotea, n u m a i apa re . P o a l e v r e m u r i l e se vor sch imba şi deaceea nu p r i , vtitt înce tarea « G â n d u l u i Româm-se»-.decât ea iţ vremelnici i pauză.

I . . II R O Ş U D o m n u l 1, firoşu in t impu l cât a. f«mo­

ţiunii t in ca l i ta te de cons i l ie r la h ' ga ţ iunea l l omân ie i d e p e l â n g ă V a t i c a n a a lcătui t o co; lecţ ie de an t i ch i t ă ţ i da ro - romane in v e d e , n a în f in ţâ i i i u n u i m u z e u la Bucureş t i . , GosJ tul d-lui I. Uroţu când a în t r ep r ins at-eusţ* l ă u d a b i l a act iv i ta te e ra m o t i v a t de .coiiviiige-iva cu d o c u m e n t u l gravai în pia t ră , r e p i y d u -când scene , costume, d in t r ecu tu l strămoşilor, noşt r i e cel mai b u n r ă spuns Asiat ici lor d« p r e tu t i nden i ce negau roman i t a t ea şi deci n o . Ide |eu şi vech imea rassei noas t re . Aceeuş act i ­vitate a in t repr ins -o în cent re le ilin O r i e n l d-1 M a i e u Bezu, D-1 I. Broşu şi-a î ncunu­nat s l i ădu in jo le în f i in ţând tură nici uu c o n . curs oficiul iu i m u z e u la Bucureşt i care. a funcţ ionat d o a r d o i ani (1937—38). Subl i ­n i e m aici des in te resa rea şi pa t r i o t i smu l ficess lei fapt. A veni da to r i a pa r t i cu la r i sau of ic iul i la , te să s t r â n ţ e m . cn p ie ta te , să expunem rn văzul R o m â n i l o r cum şi al s t re in i lor lo t rri ne b agă de t rad i ţ i a noas t ră latiuă p e n t r u a în tă r i pe un i i şi a desiiryna P e ceilalţi .

P lanşe le pe care te r ep roduce»! în rorpU'l revistei fac p a r t e - d i n colecţ ia d-lui 1. Broţ i i . '

L U N G K D R l i M 11 L Vechea revistă a r d e ; C L ti J U L U I, s l eauă Fai.niliu dîi i

Oradea , apare , ut-mu la Bueureş l i . î n t r e g n u m ă r u l e s t răbă tu t d e ecour i le sfâşierii d in Sep temvr ie t recut . E j des igur , m o m e n t u l ea n u n u m a i revistele arde. ' Ic re , dar toa te revis te le româneş t i , toţi cei ce ţ in în m â n ă u n ro iu lc iu , să-I sch imbe în a r m ă ile lup tă pen t ru un s ingur ţel. r a re pune î n u m b r ă ur ice altă p reocupăr i ; . Să se repe te p â n â Ia oiisesie eu o pas iune m e r e u r e înno i t ă l io -tă r î r i l e noas t re , ci 'editl ţelo noas t r e . N i c i D u m ­nezeu mt ase t lk» deoit pf vii n y ritmai W^rtr a ju tă decât pe cei ce sunt ţ a r i .

Ci tam d in revista Familia: «Cânleeu l de jale», s emna t de poe tu l şi e rud i tu l clasicist N , I . H e r e s c u :

Lung e diurnul Clujului, lung... f.'am mai străbătut încă odal'.: Negwi mari erau peste Transilvania toată, Şi în ochi priviri care străpung,

Lung e drUmvl Clujuluii lung. Şi aripile morţii, mari, peste Transilvania. Clopotele presimţiseră dihania Şi cereau ajutor îndelung, îndelung...

Nn riin? era. air pc Târnave, Nici argint pe Someş şi pe Mureş. Păsările erau parcă bolnave Şi copîlSrettd ni: ma: era gureş.

Codrii cuvântau frământaţi: Cui ne lăsaţi, rit? ne lăsaţi, cui ne lăsaţi?»

Munţii coborau către pământ: <Dere ne-nli frânt, dece ne-a<i frânt?»

«Cum de-a căzut iar sub cisma ghiujulid Ţara lui. Horia. Prinţul de. pe roată?» Lung, lung e drumul Clujului Şi arnni nu se luai. gat":, nu • se mai gută.

Voruln, nunuti cu tine pot rit mai ajung Până în inima rupt:: a 'transilvaniei... La Cluj, '.a cetatea jelaniei. Lung e drumul, lung.

Poezia este expres ia j u s t ă eu însuşir i de mare . p las t ic i ta te , a s en t imen te lo r pe cure le încer­căm gând indu-ne la A r d e a l u l r u p t în d o u ă , d a Clujul iu care d e o c a m d a t ă a încetat sâ m a i . p u l ­seze o v ia ţă r o m â n e a s c ă . Che i a cântecului-.•« u n vor» p o p o r a n d in Ardea l eare î m p r u m u t ă î n t r e g i i poezi î o a tmosferă do apăsă toare nos* ta lgie . Ion Bălan

D A C I A COMITETUL DE DIRECŢIE;

O C T A V T A N C. T A S L Â U A N U D A N B O T T A şi E M I L G I U R G I U C A

REDACŢIA ŞT ADMINISTRAŢIA S T R . D I O N I S I E .65, B U C U R E Ş T I j u ! .

T e l . 2.36.38.

A B O N A M E N T U L P E O J U M Ă T A T E DU-

P E N T R U P A R T I C U L A R I : ISO L E I

P E N T R U I N S T I T U Ţ I I : . 3(13 L E I

P E N T R U S P R I J I N I T O R I : 1000 L E I

] 0 L E I E X E M P L A R I ;

„ B U C O V I N A " I. E T O R O U Ţ I U , B U C U R E Ş T I