DACI, NU SLAVI January 10th, 2010 Posted in Dacologie ADRIAN BUCURESCU DACIA SECRETA Cele mai multe nume din vechea onomastic romneasc sunt considerate de origine slav, dei provin, evident, din graiul dacilor. De mai bine de un secol, lingvitii i istoricii se rezum la barz, viezure, mnz, glbeaz etc, susinnd c romna a motenit doar aproximativ 100 de cuvinte din substrat. O cercetare mai atent dovedete c n romna medieval predomin lexicul tracic. In afara toponimelor, hidronimelor i oronimelor recunoscute oficial ca fiind dacice (Abruttus -Abrud; Carpates - Carpai; Alutus - Olt; Marissos - Mure; Ordessos - Arge .a.) exist nc multe altele, avnd rezonane tracice: Acumirnum - Comarnic; Albacus. Alboca - Albac; Arcidava, Argedava - Arcuda; Arsa, Arzos - Oarza; Aurumetti - Ialomia. Reinetea, Rmei; Auza - Oa; Bacauca - Bucegi; Bilisca, Pelasgos - Vlaca; Belagines - Brgan; Blis Vlsia; Bolentium - Bolintiin; Cabesos - Copuzu; Capsa - Copa; Casianum - Chiinu; Charey - Carei; Charnavotas - Cernavoda, Cernui; Chersones Crsanii; Chodela Codlea; Clepidava -Clopotiva; Colossae, CIos - Cluj; Constantiana - Constana; Cucullum Cocora; Dromichaites - Dor Mrunt (etimologie popular!); Hardeal - Ardeal; Hevrizelmos - Razelm; Hulen -Hotin; Iazi - Iai; Izo - Iza; Mandylas - Mangalia; Medylas - Media; Muridava - Moldova; Olma - Ulma; Orgame - Orhei; Orodista - Horoditea; Phrontis - Vrancca; Pic - Bc; Poronisson - Vorone; Pydna - Putna; Rhavon. Rhebanos -Rovine; Rusidava - Ortie; Salentine - Sreni; Saponos -Cibin. Sibiu; Saratos - Siret; Saratokos Sruica; Sinus -Sinoe; Sucidava, Sykibida - Suceava; Tantalos - andrei; Tempe - Tmpa; Themiskyra - Timioara; Ursicina Urziceni; Vetihykelas Vaideei, Vaideeni (etimologie popular!); Zeryntus- Zarand; Zisnudava - Cisndie .a. Este evident c slavii nu au condus niciodat Dacia i c ei nii - migratori cum erau - au mprumutat de la romni cuvinte i instituii. Chiar numele nobilimii valahe - Boieri - provine din graiul geto-dacilor (cf. loc. Boleros, Boluros, etn. Boyroi). nsui numele conductorului - Voievod(a) - este motenit din got. weitwoths martor; observator; supraveghetor, influenat i de geto-dac Po-nena-vata Cel care (deine puterea. Din got. knotlis (de) neam vine vechiul rom. clunez (cneaz), iar din Pharnakou Vestitorul provine Vornic. Staroste, care n evul mediu era denumire de ef militar, vine din tar-ab-ostes Conductor de oaste i Staori , Btrn. Desigur, slavii au convieuit cu romnii, dar nu ca stpni (cf. geto-dac Stephanoy stpn), ci ca supui. Cronica anonim Gesta Hungarorum, amintind de Gelu - Gelou quidam Blacus - spune c acesta domnea peste romni i slavi -..Blasii et Sclavi - trecndu-i pe imigrani pe al doilea loc. De altfel, primul document de limb slav dateaz de-abia din secolul al X-lea. Denumirea romneasc pentru aceti imigrani a fost chei (sing. cheau), ce provine din lat. sclavus, ceea ce nseamn c, n inuturile romneti, ei au fost pn la completa lor deznaionalizare, supui. ASIA CASA CU DACI January 9th, 2010 Posted in Dacologie La prima vedere, titlul articolului pare paradoxal. Mult lume se va ntreba, cum m-am ntrebat i eu la nceput, ce s caute dacii n Asia? O poezie a lui Mihai Eminescu mi-a atras atenia n mod special asupra acestui paradox al existenei dacilor n Asia. Poezia marelui nostru poet naional se numete De la Nistru pn la Tisa i zugrvete urmtoarea stare de lucruri: De la China pn la Rin De geto-daci pmntu-i plin, De la Vistula-n Grekia, Este scumpa mea Dakia. Muli au fost, puini mai sunt, Cci destinul lor e crunt. Au venit nvlitoriCa i hoardele de ciori. Peste daci s-au aezat, Pinea toat le-a mncat. Aurul lor l-au luat, Iar naia le-a furat. Urmaii geilor de azi, Noi romnii, nite brazi, Ne mpuinm mereu , Cci n-aveam un Deceneu Ca poet, Eminescu poate fi acuzat de naionalism exacerbat, dar cnd i istoricii, i mai ales istoricii strini, afirm acelai lucru, atunci trebuie s te apuci de treab i s caui dovezi pentru a sprijini naionalismul lui Mihai Eminescu! Prin urmare, m-am apucat de treab i dovezile au nceput s curg gsindu-i pe daci ca locuitori i element civilizator al Asiei din neolitic i pn n secolul XV d.Ch ! Pelasgii n Orientul Apropiat i n Orientul Mijlociu Din Dacia, locul unde a luat natere i s-a dezvoltat cultura i civilizaia pelasg, dacii strvechi (pelasgii) s-au revrsat nu numai peste ntreaga Europ strveche ci i peste continentul asiatic. Prima lor escala n Asia a fost Orientul Apropiat i cel Mijlociu. n ceea ce privete Asia Mic, Strabon ne spune, citndu-l pe Menecrat Elaita, c toat regiunea maritim, ce se numea pe atunci Ionia, a fost locuit de pelasgi (Geographia, XIII.3.3) fapt confirmat i de Herodot care-i numete pe pelasgii care locuiau aici, Ionieni (Istorii,VII.94). Ionienii, au nfiinat aezri renumite precum oraul Efes, unde au ridicat una dintre minunile lumii antice, Templul Artemidei. De remarcat c Artemis este figurat, nu aa cum au perceput-o grecii, ca patron a vntorii i pdurilor, ci ca zei mam, avnd pieptul plin de sni. Alt ora ntemeiat de pelasgii ionieni, Milet, i-a dat lumii antice i moderne pe Thales considerat unul dintre cei apte nelepi ai antichitii i pe Hecateu, istoric al lumii antice. Tot Milet-ul a fost mult vreme o for maritim rivaliznd cu Cartagina i Fenicia. O alt grup nsemnat de pelasgi, stabilii n Asia Mic la nord de Ionieni, au fost Eolii ( Istorii,VII.95) despre care aflm de la Strabon c se extindeau pn n Lidya inclusiv pe esul Troiei (Geographia,XII.1.3). Cea mai renumit aezare a lor, a fost Troia despre care legendele spun c avea zidurile construite de Apollo i Poseidon. Tot de naionalitate pelasg erau i Lelegii care locuiau n Pisidia fcnd parte din acelai neam cu Lelegii din prile Troiei i Cariei (Geographia XIII.1.59) i pe care Iliada i amintete alturi de caoconi i pelasgii divini.

Dacia Secret

1

Despre alte seminii pelasge rspndite n Asia Mic, aflm din Geographia lui Strabon: Mysienii (VIII.3.2), Bithynii (VII.75) i Caoconii (VIII.3.17), iar din Istorii-le lui Herodot, aflm ce de aceeai origine erau Phrygienii (VII.73) i Lydienii (I.171). Dup textele antice, locuitorii Capadociei, regiune situat n Anatolia de azi, fceau parte din acelai neam cu Frigienii. Mai mult, unul dintre oraele Capadociei situat n partea de ctre Armenia, se numea Dacusa Euphratis iar un altul pomenit de Strabon (XII. 1.4) purta numele de Romnena (de la Rm, despre care Miron Costin spunea, ca de la el ne tragem toi. Istoricii spun c acest Rm este o transliteraie a cuvntului Roma.. Fie vorba ntre noi, greu de crezut c marele crturar Miron Costin nu tia pronuna i scrie corect Roma!). Herodot, spune c armenii erau descendeni ai phrigienilor (Istorii,VII.73) care se trgeau din marea tulpin pelasg, dar Strabon (Geographia.XI.4.8) le atribuie o origine thesaliot ei venind din Thesallia sub conducerea lui Arminius, participant la expediia argonauilor, care mai apoi i-a colonizat n vile superioare ale Tigrului i Eufratului. Oricum ar fi, originea lor rmne tot pelasg ntruct Thesallia era locuit n vechime de pelasgi. n Mesopotamia prezena pelasg se face simit printr-o serie de toponime precum: Deba (asemntoare fonetic cu Deva i Beba din Romnia actual), Ombrea, Drobeta (v. Drobeta Turnu Severin din Romnia) i Nisibis. Mai mult, civilizaia mesopotamian, a avut ca prim centru al dezvoltrii sale, Sumerul ale crui fundamente culturale sunt situate n zona Dunrii de Jos, n Dacia pelasg. Ne dovedete acest fapt scrierea sumerian descoperit pe tbliele de la Trtria de Mure mai veche cu cel puin 1000 de ani dect civilizaia sumerian, precum i tipul somatic al conductorilor sumerieni care se adresau maselor cu expresia Sag-gig (capete negre) ceea ce nseamn ca ei nu erau brunei ci ateni asa cum ne arat I.I.Russu. Pentru origine pelasg a civilizaiei sumeriene pledeaz i statuetele descoperite la Tell-Asmar, n templul lui Abu, care prezint caracterele rasiale ale subtipului uman carpatic precum si elemente de vestimentaie asemntoare pan la identitate cu portul tracilor macedoneni i cu cmilor lungi brbteti ncinse la bru, purtate de daci. Miturile sumerienilor ne nva c sumerienii erau originari dintr-o zon muntoas de la soare rsare adic din rsrit. Mai uimitor este faptul c unul dintre eposurile literaturii sumeriene face referire expres la Dacia. Mitul se numete Zborul lui Ethan spre cer si ofer detalii despre Dacia! n repetate rnduri se amintete de marea de lng cetatea munilor Ciudat nici una dintre regiunile nvecinate Sumerului nu posed asa ceva. Prima regiune care corespunde acestei descrieri din apropierea Sumerului este.Transilvania! Depresiunea Transilvaniei, Ardealul, apare ca o cetate naturala nconjurat de muni iar n imedita ei apropiere se afla Marea Neagr! La toate acestea, se mai adaug un fapt deloc de neglijat: limba sumerienilor are foarte multe cuvinte comune cu limba romn. Paul Lazr Tonciulescu si Eugen Delcea cercetnd literatura de specialitate au descoperit nu mai puin de 83 de cuvinte sumeriene identice ca neles cu cele din daco-romn. Primii locuitori ai Palestinei sunt descrii n Vechiul Testament drept rzboinici i avnd o statur impuntoare (Iosua 12:4) asemenea giganilor situai de Nicolae Densuianu n nordul Dunrii de Jos. Existena pelasgilor n Palestina este documentat i prin existena unor toponime ca: Scytopolis, despre care Pliniu ne spune c era o colonie de scii, Rama, Arimateea, etc. Populaia cea mai rzboinic a Palestinei preebraice se numea Amorei derivat din etnonimul Aromei / Aramei , nume purtat de toate seminiile locuitoare cndva n teritoriile Siriei, Asiriei, Sumerului, Babilonului i Arabiei. Aceasta nseamn ca acest nume reprezenta o alt denumire etnic a pelasgilor. i n Peninsula Arabia avem toponime care amintesc de pelasgi: Istriana (v. Istru) Satula (v. Stul), Lugana (v. Luga, Lugoj, Lungana), Carna (v. Cerna, Crna), Domana, Amara, Draga, Nassaudum (v. Nsud).Arabii erau cunoscui n antichitate ca fcnd parte din neamul Arameilor. Numele etnic al arabilor se presupune c se trage din numele printelui lor eponim Arabus un fiu al lui Hermes sau Armis al Daciei (Strabon, I.2.34) Pelasgii au constituit de asemenea, elementul dominant i civilizator al Indiei. Rama, printul scit Unul dintre cele mai vechi poeme indiene se numete Ramayana i glorific faptele prinului Rama n care se spune c s-a ntrupat Vishnu, spiritul cel bun al universului, pe care-l numete la un moment dat prin scit. Cele mai vechi scrieri religioase indiene poart titlul Veda. Ele sunt n numr de 4 si cuprind Revelaia hindus. Ceea ce este interesant ns este faptul c Revelaia este descoperirea sau vederea interioar iar titlul acestor scrieri poate fi apropiat foarte lesne de cuvntul romnesc a vedea. Foarte interesant este afirmaia lui Strabon, cum c pe teritoriul Indiei, existau trei neamuri mai nsemnate i anume: Brachmanes, Garmanes i Pramnae (Geographia XV.1.59), dintre care ce-i mai cucernici erau brahmanii. Ei duceau o via frugal, mncnd numai fructe i bnd doar ap, erau devotai filosofiei, adornd cu deosebire Soarele, i duceau via sub cerul liber i considerau moartea drept o natere pentru o via mai fericit. (ntocmai ca i kapnobataii daci sau ca i ktistaii o alt ramur de preoi ascei, daci). Aceti Brahmani au avut tot timpul supremaia social i religioas a Indiei. Ei ns nu formau doar o casta sau sect religioas ci un neam numeros divizat n mai multe seminii. Etimologic vorbind numele de Brahmani, Garmani i Pramni, nu sunt dect derivate ale numelor etnice ahmani / rohmani, armani i Rami/Ramni, nume sub care erau cunoscui pelasgii la unii autori antici ca urmai ai lui Ra/Ram, zeul cerului i al Soarelui. Mai mult, studiind poemele clasice ca i scrierile religioase indiene, Nic. Densuianu ne pune n eviden peste 40 de cuvinte cu corespondent romn si latin. Continuitatea pelasgo dacic n continentul asiatic Felix Colson, istoric francez, ne atrage atenia afirmnd categoric: toi dacii sunt pelasgi (i adugam noi, oriunde s-ar afla ei). Continuitatea neamului pelasg sub forma etnonimului dac n Asia, este atestat de numeroase izvoare antice i cercetri moderne. Dup cum am vzut, n epocile vechi, pelasgii erau elementul dominant i civilizator n ntregul continent asiatic. Interesant este ns ca urmaii lor, dacii, sunt prezeni n aceleai teritorii pe care erau rspndii i pelasgii, ns par a se extinde mult mai departe ajungnd chiar pn n China. i se pare c, asemenea pelasgilor n epoca strveche, dacii au jucat n antichitatea clasic, roluri deloc de neglijat. De pild, Ana-Maria Coman, care a scris un articol pe marginea unei lucrri a lui J. Saint Martin, ne atrage atenia spunnd: originea parilor este legat mai ales de tribul Dahae sau Dahi. Cu ajutorul lui i-a dobndit Thiridate independena; (acetia) erau printre cele mai puternice neamuri scitice, numeroasele lor ramificaii fiind rspndite n Europa i Asia. Mai mult crile lui Zoroastru vorbesc despre acest neam stranic de tot, care a dat printre altele i numele Mrii Caspice. Herodot de asemenea afirm c nc nainte de Cyrus multe triburi Dahae ptrunseser n interiorul Persiei.

2

n condiiile n care neamul dacilor se rspndise, nc din strvechime pn n Persia, nu mai trebuie s ne mire faptul c Decebal, n faa ameninarii romane, a cerut ajutorul lui Pacorus regele Partilor. n timp ce Traian era ocupat cu rzboaiele cu dacii, prinii din a doua ramur Arsacid au atacat posesiunile romane din orient . Extraordinara extensiune a dacilor ca neam este dat i de afirmaia Anei Maria Coman c Bactria, provincie nvecinat Chinei, era locuit de numeroase triburi Dahae. Mai mult n lucrrile istoricilor chinezi, Bactria purta numele de Tahia, mai exact de Dacia. Aceast denumire coincide cu cea care servete la denumirea rii pe care Dahii, o posedau n Europa La autorii chinezi apare alturi de Bactria i Dahia arsacizilor extins n Persia i Armenia. Sub dinastia arsacizilor, care fceau parte din marea familie a Cuanilor, al cror nume era acela de daci, s-a constituit un imperiu puternic i nfloritor, cuprinznd teritoriile Asiei Centrale i de Sud, tocmai n perioada de ascensiune a Imperiului roman. Acest imperiu cuprindea Persia, Armenia, Bactriana (Dacia), Massageia (Geia mare), inuturile din jurul Caucazului i din nordul Mrii Negre. Xenofon ne vorbete despre dacii din regiunea transcaspian. Tot pe coasta oriental a Mrii Caspice, Pliniu cel Tnr semnaleaz populaia numit Dahae. Prvan i semnaleaz pe daci, sub numele de Dahae, n Turkestan, iar n sud estul Mrii Caspice exista n antichitate un teritoriu numit Dahos. Apoi, anticul Parthyene, inut situat azi n partea asiatic a Rusiei, poart i numele Dakistan. Pe malul sudic al Mrii Caspice, la nord de Azerbadjan, se afl Daghestanul (Dag fiind tot o derivaie a termenului etnic dac). Massageii sunt menionai n documente nc din secolul VII .Ch ca locuind ntre Marea Caspic si Amu-Daria. n istoria Asiei ei sunt cei care ,sub conducerea reginei Tomiris, sunt cunoscui ca nvigtori ai puternicului rege persan, Cyrus. Numai c dovezi recente arat c acetia se ntindeau pan n China. Dup opinia specialitilor, strini de ast dat, dacii sunt cunoscui n China sub numele de Yu-Ci, ortografiat Yue-Tchi, Yue-ti, Yut sau Ye-Ta. Pentru vechimea elementului etnic dac n China, pledeaz i numele mpratului care a fondat dinastia Xia pe numele sau Dayu (Yu cel Mare). Principalele ramuri ale geilor sunt cunoscute n analele chineze sub numele Marii Yue-tchi, Micii Yue-tchi i Yue-tchi al Huandong-ului. Sub aceleai nume, dacii apar amestecai i printre tibetanii occidentali. Marii Yue-tchi au fabricat sticla colorat sub Daowu Di din dinastia Goei. Dup Strabon familia Yue-tchi cuprinde neamurile asii-lor, pasiani-lor, tochari-lor i sakaraui-lor. Aceast mare famile de daci (Yue tchi) i-a avut aezrile ntre Munii Nan-Shan, afluenii Burunghirului i partea superioar a Huanghe-ului. Prin urmare posedau o parte din China si Tangut. Dat fiind conservatorismul dac, este de presupus c odat cu micarea neamurilor dace spre China, s-a micat i credina lor, zamolxianism-ul, ntruct se tie c dacii credeau c nu exist alt zeu n afar de al lor. Unde poate fi surprins nfluena zamolxianismului n China? Exist o religie care nu prea are nimic de-a face cu speculaiile religioase chinezeti, anume daoism-ul. nsui cuvntul Dao, deriv din etnonimul dac, tiut fiind c frigienii i numeau pe daci daous, avnd semnificaia cale. Concluzia este c daoism-ul este calea dacilor de a ajunge la Zeu. De ce? Pentru c toate religiile chineze poart numele fondatorului lor (v. Confucianism-ul). Dar daoism-ul nu are aproape nimic n comun cu filozofia lui Lao-Tzi i nici nu-i poart numele. Cu atat mai mult cu ct daoism-ul nu a avut o influen foarte mare n China , ci numai pe alocuri pe unde erau rspndii dacii. Originea dacic a daoism-ului poate fi probat i prin existena masiv a toponimelor i antroponimelor dacice n regiuni apropiate de China, la stabilirea lor n aceast ar dacii nerenunand la religia lor originar, care mpletindu-se cu vechile credinte chinezesti au dat natere daoismului. Geii au existat ca popor de sine stttor si n India fiind cunoscui subnumele de Yut Yat Jut Jhut. Ei ocupau Hindustanul septentrional si valea Indului. Specialitii sunt de acord c populaia rurala din Pundjab se trage din acest corp etnic al Yut-ilor. De asemena populaia Yut formeza pricipala etnie din regiunea Sindi, iar n Belucistan, poporul Yut a format prin amestecul cu baluchii, poporul Jugdalli. Descendenii dacilor cunoscui sub numele Yut n India si Yuetchi n China erau prezeni i n secolul XIX n India, n nord-estul provinciei Gudjarat aflndu-se regiunea Jutvar (ara lui Yut sau a Yut-ilor) Iat ce am descoperit n urma afirmaiei dintr-o poezie a lui Eminescu ! Dacii; dup cum putem observa, au dat o not aparte civilizaiei orientale prin religia lor introdus n China, sub forma daoismului, prin infiinarea dinastiei Arsacizilor , ei constituind i un procent important din populaia Asiei. Acum, fiind dovedit cu destule dovezi credem noi, existena dacilor n Asia, nu putem dect s-i dm dreptate lui Eminescu, care spunea: De la China pn la Rin / De geto-daci pmntu-i plin:) Bibliografie: 1. Nicolae Densuianu, Dacia Preistoric, Ed. Arhetip, Bucureti 2. Paul Lazr Tonciulescu i Eugen Delcea. Enigmele Terrei. Istoria ncepe n Carpai, vol. I, Ed. Obiectiv, Craiova 3. Alexandru Pele, Etnonimele romnilor. Dac/get, Ed. Abadaba, Oradea 4. Strabon, Geographia, Ed. Stiinific i Enciclopedic, Bucureti 5. Herodot, Istorii, Ed. Stiinific i Enciclopedic, Bucureti CUNOATE DACIA October 14th, 2009 Posted in Dacologie Harta Daciei Dacia era n antichitate ara locuit de geto-daci, care erau mprii ntr-un numr mai mare de triburi i ocupau un teritoriu cuprins ntre: rul TISA (vest), rul NISTRU i MAREA NEAGR (est), DUNRE (sud) i CARPAII PDUROI (nord). n anumite pri chiar depeau aceste hotare: spre est peste NISTRU, naintnd pn spre BUG, iar spre vest, ajunser pn la DUNREA PANONIC. Regatul dacic a ajuns la cea mai mare ntindere a sa n timpul regelui Burebista, avnd ca hotare: rmul MRII NEGRE i BUGUL - spre est, CADRILATERUL BOEM, DUNREA PANONIC i MORAVA - spre vest, CARPAII PDUROI - spre nord, iar MUNTELE HAEMUS (lanul BALCANILOR) - spre sud. Capitala regatului era oraul ARGEDAVA. GETO-DACI Conform informaiilor rmase de la Strabon, dacii locuiau n zona muntoas (i indic rul Mure) pn n partea superioar a Dunrii (denumit Danubius - de la izvoare i pn la Drobeta), iar geii stpneau partea de es i cea inferioar a Dunrii (denumit Istru) pn la Marea Neagr. Tot el ne spune c dacii au aceeai limb cu geii i c elenii i-au socotit pe gei de neam tracic.[3] i

3

Dio Cassius dup ce spune c regele get Burebista i-a zdrobit pe boii condui de regele Critasir, mai apoi afirm c Critasir a fost nvins de daci, ceea ce ntrete faptul c numele de geti i daci sunt folosite pentru a denumi unul i acelai popor[4]. n concluzie se poate afirma cu certitudine c dacii sau geii, sunt dou denumiri pentru unul i acelai popor. Totui prima relatare despre gei aparine lui Herodot, care povestind despre campania din 514 - 512 .Ch., a lui Darius mpotriva scitilor din nordul Mrii Negre, arat c acesta nainte de-a ajunge la Istru, birui mai nti pe gei, care se cred nemuritori, iar despre faptul c au pierdut lupta spune: mcar c ei sunt cei mai viteji i cei mai drepi dintre traci. De la istoricul grec Diodorus Siculus tim despre victoria strlucit din anul 300 .Ch. a regelui get Dromihete mpotriva lui Lisimahos, dar i de generozitatea pe care i-a artat-o regele get celui macedonean, pe care l-a invitat la osp, pentru ca mai apoi s-l elibereze. Scriitorul antic Justinus ne relateaz c n timpul lui Oroles, dacii au fost nvini ntr-o lupt de bastarni, c regele lor i-a pedepsit, i c doar victoria din alt btlie le-a adus iertarea. Inscripiile descoperite la Histria menioneaz numele a doi regi gei din sec. III .Ch., Zalmodegicos i Rhemaxos, fa de care ascultau cetile greceti de pe rmul dobrogean al Mrii Negre.[8] Trogus Pompeius (sec.I .Ch.-sec.I d.Ch) n Prologul crii a XXXIIa menioneaz despre creterea puterii dacilor prin regele Rubobostes. Contemporan cu evenimentele care au dus la constituirea statului dac, n jurul anului 70 .Ch., geograful i istoricul Strabon (63 .Ch. - 19 d.Ch.), relateaz: Ajungnd n fruntea neamului sugetul Burebista l-a nlat att de multnct, a ajuns s fie temut i de romani.[10] O inscripie greceasc din Dionysopolis (Balcic) l descrie pe Burebista ca fiind: cel dinti i cel mai mare dintre regii din Tracia. Victoriile din luptele purtate de Burebista cu neamurile vecine au fcut ca regatul dacic s ajung la cea mai mare ntindere a sa. De asemenea, pentru a obine aceste succese, Burebista, ajutat i de preotul Deceneu a svrit o reform politico-religioas a poporului, bazat pe abstinen i sobrietate i ascultare de porunci.[11] Dac la nceput capitala a fost la Argedava, Burebista a construit una nou: Sarmizegetusa.[12] Trebuie precizat c: Preri ca acelea care vd n numele capitalei dacice Sarmizegetusa o amintire a sarmatilor n-au nici un temei istoric. Intenia lui Cezar de a organiza o mare expediie n anul 44 .Ch., mpotriva dacilor nu s-a concretizat deoarece a fost asasinat. Nu la mult timp dup aceea, i Burebista a czut victima unei conspiraii de nemulumii. Dup moartea sa, regatul s-a divizat, astfel nct n timpul lui Octavianus Augustus existau 5 regate dacice, n stnga Dunrii, iar n Dobrogea trei. Regii din Dobrogea erau: Roles, Zyraxes i Dapyx. Despre Cotiso se spune c a fost n discuii cu Octavianus Augustus pentru a se cstori cu fiica acestuia Iulia, ns cstoria nu a mai avut loc. Dicomes a fost unul dintre regii daci care a continuat politica de ostilitate dus fa de Imperiul Roman. Cum regatul su era n cmpia muntean, a ncercat s-i ntind stpnirea peste Dunre. Ajutat i de bastarni, a trecut n sudul Dunrii i ia btut pe moesi, tribali, dardani i denteleti. Cum cei din urm, denteletii - un neam tracic, erau sub protecia romanilor, acetia trimit o armat sub conducerea lui Crassus, care ajutat i de regele get Roles, duce o serie de btlii contra bastarnilor. Un alt rege dac, Scorilo (cca. 28 - 68 d.Ch.) credea i el c nu e bine s intre n conflict cu romanii i la insistenele celor care doreau s atace provinciile de peste Dunre le explic printr-o pild practic relatat de istoricul Frontinus: Scoriloa pus doi cini s se mnnce ntre ei i cnd erau mai n focul btliei, le-a artat un lup pe care, ndat, lsnd furia dintre ei, cinii s-au aruncat. n faa pericolului roman ajuns la Dunre, regele Duras a cedat conducerea lui Decebal. Acest fapt ne este relatat de Dio Cassius: Duras care domnise mai nainte lsase de bun voie domnia, n favoarea lui Decebal, fiindc era foarte priceput la planurile de rzboi i iscusit la nfptuirea lor. NFIAREA CARACTERISTIC DACILOR Erau barbosi cu plete mari, purtau pantaloni lungi innodati la glezne, tunica scurta cu maneci, fiind acoperiti pe cap cu o caciula conica. Femeile imbracau o camasa plisata la gat si pe piept, cu maneci scurte. CIVILIZAIE I CULTURA Comati Dacii erau organizai n triburi i aveau ceti numite dava. Din agricultur obineau: gru, vin, miere, creteau vite i cai, dar i pescuiau. mbrcmintea era fcut din ln de oaie i din cnep. Dac la es locuinele erau fcute din nuiele mpletite pe pari i zidite cu pmnt, la deal i la munte ele erau fcute din lemn, folosindu-se brnele ncheiate. Conducerea o avea regele, ajutat de un sfat de nobili, i mai era consiliat de un preot. Dacii se ocupau cu extracia i prelucrarea metalelor din care confecionau unelte, arme, obiecte de cult sau mobilier, podoabe, vase i monede. Ceramica era prelucrat att cu mna ct i cu roata olarului i devenise o art. Slujbele religioase se ineau n sanctuare ce aveau form patrulater sau circular. Ritualul funerar consta n arderea morilor, iar cenua era pus n urne i ngropat n pmnt. Dacii iubeau muzica. Izvoarele antice spun c ei cntau din gur, dar i din chitare. Dion Chrysostomos i socotea pe gei la fel de nelepi ca i grecii. RELIGIE Dacii obinuser deja un grad nalt de civilizaie cnd au fost ntlnii pentru prima dat de romani. Ei credeau n nemurirea sufletului i considerau moartea ca o simpl schimbare de ar. Conductorul preoilor avea o poziie important ca reprezentant al zeitii supreme, Zamolxis/Zalmoxis/Zalmoksha (Dumnezeu = Tu, Zeul Stpn ?!), pe pmnt, fiind de asemena i sftuitorul regelui. n afar de Zamolxis/Zalmoxis, dacii mai credeau i n alte zeiti, printre care erau Gebeleizis, Derzelas i Bendis cu toate ca existenta lor nu a fost confirmata prin surse de natura arheologica. (Vezi: Religia dacilor) SOCIETATE Ei erau mprii n dou clase sociale: aristocratia, numit pileati (pileati) sau tarabostes i agricultorii liberi, comatii (comati); un numr mic de izvoare istorice menioneaz i prezena sclavilor.[necesit citare] Primii, care aveau dreptul s-i acopere capul purtnd o cum i formau o clas privilegiat. Ceilali, care formau grosul armatei, erau tarani i mestesugari i purtau prul lung (capillati). Una din armele lor era sica. ECONOMIE Monezi dacice de tip Koson Ocupaiile principale erau agricultura (n special cereale, pomi fructiferi i vita-de-vie), creterea vitelor i oilor i cunoteau apicultura; caii erau folosii mai ales ca animale de povar, dar caii crescui de daci aveau i faima de a fi foarte buni n rzboi. De asemenea extrgeau aur i argint din minele din Transilvania i aveau un comer nfloritor cu exteriorul, inconstatabil i prin numrul mare de monede greceti si romane descoperite. Primele monede geto-dace au aprut prin secolul al III-lea .Hr. i imitau pe cele macedonene (emise de Filip al II-lea, Alexandru cel Mare, Filip al III-lea). Btute din argint, dup cum atest tezaurele descoperite la Jiblea (judetul Valcea), Dumbraveni (judetul Vrancea), monedele geto-dace i-au ncetat existena ctre sfritul secolului al II-lea .Hr i primele decenii ale secolului I .Hr., o dat cu ptrunderea n regiune a denarului roman (denarius). Acetia vor domina economia dacic inclusiv n secolul al II-lea d.Chr. Explicaia const n descoperirea unei monetrii n cadrul creia moneda roman republican era falsificat n aezarea de la Sarmizegetusa Regia. Numrul mare de monete romane republicane descoperite putnd fi explicate i n acest sens, nu doar prin relaiile comerciale nfloritoare ntre lumea dacic i cea greco-roman.

4

Cele mai importante influene n prelucrarea metalelor i n alte meteuguri erau cele ale celtilor i ale grecilor, astfel c podoabele i obiectele din metal preios gsite la spturile arheologice dau dovad de mult miestrie. LIMBA Geto-daca este o limba indo-europeana, aparinnd limbilor tracice i fiind astfel nrudit cu limba ilirilor. Ea a fost ncadrat convenional n grupa satem, conform acestei ncadrri, ea nrudindu-se cu limba vechilor locuitori baltici i cu idiomurile slave, dar, mai mult, cu limba iraniano-persan i cu cea iraniano-scitic, precum i cu sanscrita. Printre cercettorii actuali, ns, exist i aceia care ncadreaz traco-daca n grupa centum, alturnd-o astfel limbilor germanice, dar, mai ales, celor italo-celtice. n acest sens, Mihai Vinereanu dedic numeroase studii. n cartea sa, Originea geto-daca a limbii romane, el afirm: Toate aceste probleme vor fi discutate in aceasta lucrare, dar as dori sa mentionez aici ca, desi s-a stabilit inca din secolul trecut ca limba traco-daca era o limba asa-zis satem, nimeni de atunci incoace nu a pus la indoiala veridicitatea acestei ipoteze, cu toate ca a fost slab justificata tocmai datorita proastei cunoasteri a trasaturilor generale ale acestei limbi. Limba stramosilor nostri nu era o limba satem, ci era mai apropiata de limbile italice si cele celtice, dupa cum vom arata mai jos, dar in mod paradoxal are unele trasaturi comune si cu limbile satem, ceea ce pune serios sub semnul intrebarii chiar impartirea limbilor indo-europene in doua grupuri distincte. Aceasta distinctie centum/satem, veche de peste 100 de ani, ea insasi cu multe puncte slab argumentate si neelucidate, nu a mai fost adaptata in ciuda perfectionarii mijloacelor de analiza fonologica, cu toate ca au mai fost descoperite si descifrate inca doua limbi indo-europene: hitita si toharica, doua limbi care, desi impartasesc multe trasaturi cu limbile centum, geografic s-au situat in spatiul limbilor satem, adic n partea de rsrit al arealului indo-european, mai precis hittita n Asia Mica i toharica n Asia Centrala.[16] [1] (vezi i Lista de cuvinte romanesti mostenite probabil din limba daca). ENTITTI POLITICE Dacia n timpul lui Burebista Dromihete, conductorul Geilor, l-a invins pe Lysimachus n aproximativ 300 .Hr. Mai nainte, n 531 .Hr., Darius al Persiei i-a supus pe Gei alturi de Traci. Oroles i-a condus pe Gei n secolul II i.Hr.. Iulius Caesar vorbete despre inuturile Dacilor n De Bello Gallico. Conflictele cu Bastarnii i apoi cu romanii (112 iCh - 109 iCh, 74 iCh) au slbit puterea dacilor, dar Burebista, contemporan cu Caesar, i-a unit pe Daci ntr-un regat puternic i a reorganizat armata, nvingndu-i pe Bastarni i pe Boi, oraele greceti Olbia pe raul Bug, i Apollonia pe rmul Marii Negre n Tracia recunoscndu-i autoritatea. Dezvoltarea Daciei reprezenta o ameninare pentru Imperiul Roman, dupa cucerirea Galiei, Caesar iniiind planul unei campanii mpotriva Dacilor, dar moartea sa a amnat rzboiul. Cam n acelai timp i n aceleai circumstane (un complot la curtea regal), Burebista moare, iar regatul su este mprit n cinci regate plus inca trei in Dobrogea sub conductori diferii. CUCERIRE ROMAN Imperiul Roman n jurul anului 120 d.Hr., aflat la ntinderea sa maxim, i provincia Dacia, inclusiv teritoriile deinute temporar.Din 85 pn n 89, dacii au dus dou rzboaie mpotriva romanilor sub conducerea lui Duras si apoi Diurpaneus / Decebal. Dup dou rsturnri de situaii, romanii, sub conducerea lui Tettius Iullianus aveau un mic avantaj, dar vor fi nevoii s fac pace din cauza nfrngerii lui Domitian de ctre Marcomani. ntre timp, Decebal i-a refcut armata, iar Domitian este forat s accepte plata unui tribut anual dacilor. Traian iniiaz o ampl campanie mpotriva Dacilor dup ce devine Imperator, o campanie cunoscut ca Rzboaiele Dacice, rzboaie ce vor necesita utilizarea unei treimi din efectivul ntregii armate a Imperiului Roman. Rezultatul primei campanii (101-102) a fost atacul capitalei dace, Sarmizegetusa i ocuparea unei pri din ar. Cel de-al doilea rzboi dacic (105-106) sa terminat cu nfrngerea lui Decebal i sinuciderea acestuia, regatul su fiind cucerit i transformat n provincia roman Dacia. Dupa nfrngerea Dacilor, Traian a organizat la Roma cea mai mare i mai costisitoare Festivitate, care a durat ~123 de zile, cantitatea de aur i argint prdat din Dacia de ctre romani fiind apreciat de cronicarii antici ca fabuloas. Zeci de mii de Daci au fost dui in sclavie la Roma, alte zeci de mii de Daci au fugit din Dacia pentru a evita sclavia. Detaliile rzboiului au fost relatate de Dio Cassius, dar cel mai bun comentariu este celebra Columna a lui Traian construit n Roma. STPNIRE ROMAN Provincia romana Dacia cuprindea Banatul, Ardealul, Oltenia i vestul Munteniei. Alte regiuni ale fostului regat dac au fost fie incluse provinciei Moesia, fie au rmas libere de stpnirea roman. Legiunea a XIII-a Gemina i Legiunea a V-a Macedonica, cu numeroase trupe auxiliare staionnd n castrele din Alba Iulia i Potaissa. Coloniti din toate provinciile romane au fost adui in Dacia. De asemenea i muli daci fugii n alte zone ale Daciei au revenit. Trei drumuri militare au fost construite pentru a uni oraele principale, n timp ce un al patrulea, numit Traian, traversa Carpatii i intra n Transilvania prin trectoarea Turnu Rosu. Principalele orae ale provinciei erau Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa (astzi Sarmizegetusa, Judetul Hunedoara), Apulum (azi Alba-Iulia, Judetul Alba), Napoca (azi Cluj-Napoca, Judetul Cluj) i Potaissa (azi Turda, Judetul Cluj) Limba romana modern este considerat o limba romanica. De asemenea, chiar dac a fost ocupat pentru o perioad scurt (107 - 271/276), Dacia a fost poate provincia cu cea mai intens colonizare, cu oameni din toate provinciile imperiului, iar latina s-a impus ca o lingua franca, asemntor n anumite privine cu colonizarea Statelor Unite i America Latin. n timpul ct au fcut parte din structurile Imperiului Roman, teritoriile nord-dunrene au avut mai multe organizri administrative, fie c a fost vorba de simple mpriri, fie c au fost abandonate diferite teritorii. Una dintre cele mai importante reorganizri a avut loc n timpul mpratului Hadrian, reorganizare care poate fi ncadrat ntr-un context mai larg, al crizei Imperiului Roman i al abandonrii teritoriilor asiatice cucerite de Traian. n 106 Decebal este definitiv nfrnt de trupele romane si o parte nsemnat a teritoriului condus de acesta este transformat n provincie roman. Traian mai rmne o perioad n noua provincie pentru a o organiza. Astfel, el d o lex provinciae care fixa probabil forma de organizare, conducerea, hotarele, trupele i impozitele. Harta provinciei romane Dacia Inca din anul 102, prin pacea incheiata cu Decebal, romanilor le sunt cedate Muntenia, sudul Moldovei, eventual estul Olteniei si sud-estul Transilvaniei care vor fi inglobate provinciei Moesia Inferior din care vor face parte pana la moartea lui Traian. Exista posibilitatea ca, tot in anul 102 sa fi fost creat un district militar roman, sub conducerea lui Longinus si cuprinzand Banatul, vestul Olteniei si sudul Transilvaniei. In anul 106 se formeaza provincia Dacia propriu-zisa, cuprinzand vestul Olteniei, Banatul si cea mai mare parte a Transilvaniei. Aceasta este organizata ca provincie imperiala, lucru explicabil prin faptul ca se afla chiar la granita Imperiului. Ea va fi

5

condusa de un legatus Augusti pro praetore ales din ordinul senatorial si care indeplinise in prealabil functia de consul. Odata stabilita organizarea noii provincii, pacificarea acesteia s-a realizat relativ repede, lucru dovedit si de emisiunea monetara din anul 112, unde legenda Dacia Capta devine, semnificativ, Dacia Augusti Provincia. In anul 117 imparatul Traian, cel care fusese proclamat Optimus Princes, moare. Ii urmeaza la tron Hadrian, despre viata caruia principalele informatii provin din controversata serie de biografii Istoria Augusta. Dupa cum remarca Dan Ruscu, viata lui Hadrian apartine primului grup de vitae ceea ce indica un grad mare de informatii reale si credibile . Autorul capitolului despre viata lui Hadrian este Spartianus. Domnia lui Hadrian incepe in conditii vitrege. Astfel, el este nevoit sa abandoneze teritoriile asiatice cucerite de Traian si care nu fusesera pacificate. Este lesne de imaginat in ce lumina l-a pus aceasta actiune fata de o parte din contemporanii sai, care vazand in Traian pe cel mai bun dintre principi l-au considerat pe Hadrian un succesor nedemn. Un pasaj din Eutropius vorbeste despre faptul ca in acest context al abandonarii provinciilor asiatice, coroborat cu atacurile iazige si roxolane asupra Daciei, Hadrian ar fi avut ideea de a abandona si aceasta provincie, idee la care a renuntat la sfatul prietenilor sai care motivau ca prea multi cetateni romani ar ramane astfel la bunul plac al barbarilor. Mai important decat faptul ca aceasta intentie a existat sau nu este ceea ce rezulta din textul lui Eutropius, si anume ca, spre deosebire de provinciile de dincolo de Eufrat, Dacia avea o organizare avansata si un numar mare de colonisti . Pentru a indeparta pericolul creat si a pacifica zona, Hadrian se deplaseaza la Dunare in anul 117. Acolo le ofera roxolanilor subsidii, reusind astfel sa opreasca atacurile venite din partea lor. De asemenea, exista posibilitatea ca si abandonarea Munteniei si a sudului Moldovei, intreprinsa de Hadrian, sa se fi facut pentru a le permite roxolanilor sa se stabileasca in aceste zone . Urmeaza apoi infrangerea iazigilor pentru care imparatul ii acorda lui Q.Marcius Turbo, general experimentat care infransese rascoale in Egipt si Cirenaica , o comanda exceptionala asupra Daciei si Pannoniei Inferior. Dificultatea cu care aceste atacuri au fost respinse a facut evident faptul ca Dacia necesita o noua organizare, o impartire care sa o faca mai usor de aparat. Aceasta reorganizare a avut loc probabil in anul 118, o data cu zdrobirea iazigilor. Cu toate ca renuntase la planul abandonarii complete a provinciei si ca respinsese cu succes atacurile barbarilor, pentru Hadrian era evidenta necesitatea unei noi organizari. De altfel, el revenise la conceptia politica a lui Augustus : o politica defensiva in cadrul limitelor existente. Se pare ca initial au fost create Dacia Inferior din teritorii care apartineau Moesiei Inferior: estul Olteniei si probabil sud-estul Transilvaniei, si Dacia Superior cuprinzand Transilvania, Banatul si vestul Olteniei. Prima mentiune a Daciei Superior apare intr-o diploma militara din 29 iunie 120, ceea ce implica si existenta Daciei Inferior. Este de presupus, totusi, ca aceasta organizare s-a realizat ceva mai devreme, probabil o data cu infrangerea iazigilor, deci in jurul anilor 118-119. Dupa cum am mai mentionat, Muntenia si Moldova de sud fusesera abandonate deja la momentul incheierii pacii cu roxolanii. Cele mai mari probleme in privinta reorganizarii sunt puse de provincia Dacia Porolissensis. O diploma militara din 10 august 123, descoperita la Gherla, este data pentru trei unitati auxiliare din aceasta provincie . Aceasta este prima mentiune a Daciei Porolissensis. Parerile istoricilor sunt divergente. I.Russu considera ca desprinderea Daciei Porolissensis s-a facut intre anii 120-123, aceasta neputand exista inainte de anul 120 cand, la 29 iunie, doua diplome militare descoperite la Porolissum si Caseiu vorbesc de Dacia Superior. Prin urmare, aceasta masura, neputandu-i fi atribuita lui Turbo, ar fi probabil o masura politico-militara a imparatului Hadrian si a guvernatorului Daciei Superior, Iulius Severus. Pe de alta parte, M.Barbulescu considera ca noua provincie ar fi fost creata deodata cu Dacia Superior si Inferior si, probabil, nu mai tarziu de anul 119, crearea ei inscriindu-se perfect in demersul de reorganizare al imparatului. Oricum ar fi fost, aceasta provincie era formata din zona nordica a fostei provincii Dacia, pana la Aries si Muresul superior. Avand in vedere faptul ca Legiunea a IV-a Flavia Felix fusese transferata la Singidunum, in Dacia Superior ramane o singura legiune, a XIII-a Gemina, ceea ce inseamna ca guvernatorul provinciei avea sa fie de acum incolo de rang praetorian. Initial, Dacia Inferior si Dacia Porolissensis, neavand nici o legiune vor fi conduse de un procurator Augusti. Dupa cum am mentionat, scopul crearii celor trei provincii a fost facilitarea apararii acestei granite a Imperiului, foarte intinsa de altfel. Dupa cum afirma I.Russu, aceasta reorganizare apare ca dovada a intensificarii controlului roman in aceasta zona si a necesitatii intaririi apararii Daciei printr-un corp de armata auxiliar. Mai ales Dacia Porolissensis constituia un bastion naintat al aprrii Imperiului, dispunnd nc de la nceput de o armat proprie, dup cum menioneaz si diploma de la Gherla. Semnificativ este i mutarea, mai trziu, a Legiunii a V-a Macedonica n aceast provincie, la Potaissa. Aceasta organizare va dura pana in timpul lui Marcus Aurelius care va transforma Dacia intr-un organism unitar, noua provincie Dacia, impartind-o in trei districte financiare: Dacia Apulensis, Dacia Malvensis, Dacia Porolissensis, conduse de un guvernator, consularis trium Daciarum. n anul 212, mpratul roman Caracalla i-a declarat prin decretul numit Constitutio Antoniniana pe locuitorii Daciei ceteni romani, alturi de toi ceilali ceteni ai Imperiului Roman. Se cunosc numele a mai multe cohorte recrutate din Dacia, staionate n Britania la Birdoswald, la Deva i la Vindolanda, n Armenia, n Balcani, n Cappadocia i alte provincii romane. RETRAGEREA ROMAN Stapanirea romana a provinciei era, insa, dificila, unii istorici sustinand ca in provincia Dacia romana nu a existat nici un an fara conflicte cu triburile vecine nesupuse Romei. Se spune ca Hadrian, constient de dificultatea mentinerii, s-a gandit la abandonarea provinciei, dar ceea ce l-a facut sa renunte la acest gand a fost siguranta colonistilor romani din acea regiune. ncepand cu 234, o serie de evenimente slbesc puterea Romei. Legiunile din Pannonia i proclam propriul mprat, din 236 Maximinus Thrax (primul Imparat Roman de origine barbar) se afl n razboaie continue cu Dacii Liberi i Sarmaii, n cele din urm fiind asasinat de propriile trupe, ntre 238 - 251 Goii i Carpii ntreprind o campanie de raiduri devastatoare asupra provinciilor romane Dacia i Moesia, asediind orase situate adnc n Balcani i destabiliznd Imperiul Roman. Decius e primul imprat roman care moare pe campul de lupt. In timpul lui Gallienus romanii pierd controlul n Dacia n fata Goilor i a Carpilor, cu excepia unor fortificaii ntre raul Timis i Dunare. Nu se cunosc detalii ale situaiei n provincia Dacia, doar o declaraie a lui Rufius Festus n timpul mpratului Gallienus, Dacia a fost pierdut i oprirea subit a inscripiilor i monedelor romane din Dacia n anul 256 atest dezintegrarea administraiei romane in provincia Dacia. Istoricul got Jordanes n lucrarea sa din 551 Getica (De Origine Actibusque Getarum) i descrie pe goi ca fiind urmaii geilor lui Burebista si Deceneus, lucru explicat de unii istorici prin apropierea fonetic a celor dou cuvinte. Confruntat cu situaia grav din provinciile Spania i Galia, care se separaser de Imperiul Roman i i proclamaser un Imprat Celt, i cu devastarea provinciilor din Balcani de ctre Goi, Carpi i ali Barbari, Aurelian (270-275) a retras administraia i restul trupelor din fosta provincie Dacia Traiana, i a stabilit cetenii romani la sud de Dunre, n Moesia, crend provincia Dacia Aureliana (Dacia Aureliani), divizat apoi n Dacia Ripensis, lng Dunre, cu capitala Ratiaria (acum Arcar n Bosnia-Hertegovina) i Dacia Mediterranea, cu capitala Sardica (acum Sofia, capitala Bulgariei). Astfel Dacia a fost prima provincie romana abandonata, si poate primul pas catre dezmembrarea Imperiului Roman. Dup retragerea roman, teritoriile fostei provincii Dacia au fcut parte din regatul Vizigoilor. n secolul IV, acetia au fost alungai spre vestul Europei de invaziile hunilor europeni. n 332, mpratul Constantin iniiaz construcia unui pod peste Dunre care s lege Imperiul Roman de Rsrit de vechea Dacie, i o campanie prin care i-a atribuit titlul de Dacicus. Probabil una dintre ultimele menionri n documente a termenului dac aparine istoricului grec Zosimos, care n secolul V menioneaz tribul numit de el carpo-daci, trib nfrnt de Imperiul Bizantin.

6

NOTE Giurescu & Giurescu, p. 31 Giurescu & Giurescu, p.44 Liviu Mrghitan, p.10 A.D. Xenopol, p.65 Giurescu & Giurescu, p.30 Liviu Mrghitan, p.6 Giurescu & Giurescu, p.40 Giurescu & Giurescu, p.42 Radu Florescu, p.33 Liviu Mrghitan, p.10 Giurescu & Giurescu, p. 43-44 Radu Florescu, p.34 Giurescu & Giurescu, p.173 Giurecu & Giurescu, p.44-45-46 Liviu Mrghitan, p.15 Mihai Vinereanu, Originea geto-daca a limbii romane, Editura Pontos, Chiinu, 2002 Emil Panaitescu, Il ritratto di Decebalo, n Ephemeris Dacoromana, t. I, Roma, 1923, p. 406 BIBLIOGRAFIE Barbulescu M., Deletant D, Hitchins K., Istoria Romaniei, editura Corint, Bucuresti, 2004 Bejean, A., Organizarea administrativa a Daciei Romane Constantin C. Giurescu i Dinu C. Giurescu, Istoria Romanilor din cele mai vechi timpuri pana astazi, 1975 Liviu Marghitan, Civilizatia geto-dacilor, 1981 Radu Florescu, Magazin istoric nr.2, februarie 1990, De la Burebista la regatul lui Decebal A. D. Xenopol, Istoria romanilor din Dacia Traiana M. Macrea, Viata in Dacia romana, Bucureti, 1969 Ruscu, Dan, Provincia Dacia in istoriografia antica, editura Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2003 Russu, I., Dacia si Pannonia Inferior in lumina diplomei militare din anul 123, editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1973 DACIA HIPERBOREAN CENTRUL SPIRITUAL I CULTURAL AL LUMII VECHI October 11th, 2009 Posted in Dacologie Hiperboreea o legenda, un tinut fabulos, despre care vorbesc miturile Greciei antice. O civilizatie straveche care continua sa fascineze un spatiu care, ca si Atlantida, este mutat dupa voie, fara sprijin mitologic sau istoric, in diferite locatii care mai de care mai nastrusnice. Respectivii domni ar face bine sa mai arunce ochii peste relatarile antichitatii pentru a vedea ce marturii exista despre aceasta tara. Majoritatea istoricilor moderni, dupa cercetari laborioase, sunt de acord ca Hiperboreea este plasata undeva in zona Polului Nord, sau oricum dincolo de paralela de 65 latitudine nordica. Tot ce se poate .numai ca la Polul Nord nu este sol fertil si nici nu se fac doua recolte pe an, cum spuneau Hekateu si Diodor din Sicilia! Plasarea Hiperboreei in Extremul Nord nu este decat o interpretare fortata a mitologiei grecesti si nu se bazeaza pe nici un fel de documente istorice! S-a incercat, de asemenea, implantarea Hiperboreei in Arhipelagul Britanic sau in Islanda urmand ramura celtica a europenilor care se presupune a fi descendenti ai hiperboreenilor. captivant dar neconform cu realitatea deoarece celtii au aparut cam tarziu pe firmamentul istoriei pentru ai cataloga popor neocolit scoborator din hiperboreeni! Datorita multitudinii de teorii emise de-a lungul timpului cu referire la amplasamentul geografic al Hiperboreei si al hiperboreenilor ma simt indreptatit sa intreb: Prin aceasta stramutare a Hiperboreei, dupa opiniile unuia sau a altuia dintre cercetatori, nu se incearca de fapt a se ascunde regiunea geografica in care era plasat acest taram mitic, cu original? Nu se incearca manipularea mentala prin ignorarea izvoarelor antice si publicarea a cat mai multor teorii cu privire la ipotetica localizare geografica a Hiperboreii? si asta in pofida faptului ca autorii antici sunt unanim de acord asupra locului unde se afla aceasta Hiperboreea! Nu cumva se mizeaza pe faptul ca atunci cand da de o news de genul Hiperboreea era la Polul Nord , cititorul neavizat uita sa-i mai consulte pe cei care au vorbit de ea in cunostinta de cauza si citeste uimit noua teorie, unii chiar intrebandu-se cum de nu m-am gandit la asta?! Si iaca cum curiosul nostru, nu mai poate gasi adevarul prin hatisul de ipoteze care mai de care mai atragatoare si uneori chiar probate istoric. Putina ordine prin Hiperboreea! Pe langa istoricii profesionisti ai Occidentului, care plaseaza Hiperboreea dupa bunul lor plac, mutand-o ba in Islanda, ba in Groenlanda, ba in Arhipelagul Britanic exista si unii autori mai modesti sa spunem, dar care marcati de bun simt, nu fabuleaza ci examina izvoarele istorice si isi formuleaza concluziile in conformitate cu acestea. Intre acestia mentionam o pleiada de autori precum Nicolae Densusianu, Vasile Lovinescu, Mioara Calusita Alecu siRene Guenon, din operele carora ne-am inspirat in prezentul analiza. Nicolae Densusianu demonstreaza cu lux de amanunte unde se afla aceasta mult discutata Hiperboreea, in lucrarea sa de exceptie Dacia Preistorica, in care acorda un spatiu destul de larg hiperboreenilor. El demonstreaza cu probe in regula, ca Hiperboreea anticilor nu era alta decat Dacia, care era centrul cultului apolinic, aici aflandu-se insula cea sfanta a lui Apollo si a lui Ahile. Vasile Lovinescu demonstreaza de asemenea cu acte in regula ca Hiperboreea era Dacia in studiul sau Dacia Hiperboreana, incheiat in 1936 si publicat in foileton in revista franceza Etudes Traditionnelles. Studiul va aparea ca volum abia dupa razboi, mai intai in limba italiana, apoi in limba franceza si abia apoi in limba romana. Curios nu, ce scop avem noi pentru istoria nationala ?!. Sa nu uitam ca studiul lui Lovinescu va aparea in limba romana abia in 1994! Mioara Calusita Alecu vine si ea cu date noi si stupefiante dar fondate istoric nu fabuland precum occidentalii. Ea ne demonstreaza ca celebra Tula, din hiperboreea, pamantul cel mai nordic cunoscut de greci, nu era alta decat actuala Tulcea, oras din Delta Dunarii. Exista totusi si occidentali de bun simt.Unul dintre ei, Rene Guenon, in corespondenta lui cu Vasile Lovinescu, afirma, dupa ce studiaza materialul trimis de asta din urma, ca Dacia ar putea fi centrul traditiei hiperboreene trebuie sa va spun (lui Lovinescu n.n) ca ideea ca Dacia a fost una din etapele centrului traditiei hiperboreene, pentru o anumita epoca, nu mi se pare deloc neverosimila; dificultatea ar fi aceea de a preciza perioada la care s-ar putea raporta inca o data in alt loc acelasi autor se pronunta textual traditia dacica ar reprezenta in orice caz o continuare a traditiei hiperboreene sub o forma mult mai pura decat cea a celtilor (sac!) Marturii istorice despre Hiperboreea Marturiile anticilor ne dau de inteles ca dacii erau hiperboreeni si locuiau in Hiperboreea. Astfel Pindar, in Olimpicele sale, ne vorbeste despre Apollo care dupa ce a terminat de construit zidurile Troiei s-a intors in patria sa natala de la Istru, la hiperboreeni (VIII,47); or in toate traditiile antice, Istrul desemna Dunarea, ceea ce demonstreaza doua lucruri special de importante:

7

1) - Apollo - zeul luminii solare, era de obarsie traco - dacica ; 2) - fapt si mai important traco-dacii de la Dunare au fost constructorii vestitei cetati Troia. (in acest sens pledeaza si descoperirile arheologice care atesta ca piesele ceramice descoprite in stratul Troia VII, sunt identice cu cultura dacica Cucuteni cu centrul de iradiere in Moldova). Tot aici, trebuie sa il mentionam si pe Clement din Alexandria, care facand referire la marele preot dac Zamolxe, spunea ca este hiperboreu (Stromata,IX.213). Concluzia care se impune este ca si marele zeu Zamolxe, era tot hiperborean din nou adoratia de care avea parte ca zeu national, este o depozitie convingatoare ca locuitorii din nordul Dunarii erau hiperboreii, inca o data tara lor era Hiperboreea. Stabon confirma localizarea geografica a Hiperboreenilor si a tarii lor, spunand ca primii care au descris geografic partile cunoscute ale lumii stravechi i-au plasat deasupra Pontului Euxin (Marea Neagra) si in nordul Istrului (Dunarea) (Geografia XI.62) Alte scrieri antice ne spun ca hiperboreenii sunt tot una cu pelasgii care locuiau in nordul Traciei. Hiperboreii sunt pelasgi, locuitori ai nordului Traciei (Apolloniu Rhodiu). De la Macrobius aflam ca nu doar Dunarea era un fluviu hiperborean ci si Donul asiatic ( Comentar la Somnul lui Scipio,II.7). Aceasta este o depozitie in plus ca habitatul pelasgo-dac nu se reducea doar la Dacia carpato-danubiano-pontica, ci se intindea pana in Asia, unde izvoarele antice ii plaseaza pe massageti in timpul antichitatii clasice. De asemenea, Pliniu cel Batran ne spune ca poporul Arimphaeilor (arimi cum ii numea Nicolae Densusianu), locuitor langa Muntii Ripaei (Carpati), in Tracia, era de generatie hiperboreu (Istoria Naturala,VI.7). Avem marturia lui Ovidiu, poetul roman exilat la Tomis (Constanta), ca este constrans sa-si petreaca viata in stanga Pontului Euxin sub Axis Boreus (Tristele, IV,41-42); din nou in alt loc acelasi Ovidiu, ne vorbeste despre Cardines Mundi sau axul boreal din tara getilor ( Tristele, II,19, 40, 45). Martial, adresandu-se soldatului Marcellinus care pleca in expeditie in Dacia ii spune: tu mergi acum sa iei pe umerii tai, cerul Hiperborean si stelele Polului getic si tot Martial numeste triumful lui Domitian asupra getilor Hiperboreus Triumphus ( Epigrame, VIII,78). Vergilius scria despre Orfeu care singuratic, cutreiera gheturile hiperboreene si campiile niciodata fara zapada din jurul muntilor Ripaei (Carpati) (Georgicele, Iv,5,5 17). Avand in vedere doar aceste marturii ale autorilor antici vedem ca localizarea geografica a Hiperboreei nu e la paralela de 69 latitudine nordica ci cea de 45, latitudine nordica, la care se afla in antichitate Dacia si la care se afla actualmente tara noastra! Hiperboreea lui Apollo eraDacia Dupa legendele antice, Hiperboreea era localizata dincolo de punctul de unde sufla vantul de nord, Boreas. Sa analizam un pic aceasta afirmatie mitica. Zeii grecilor, nu traiau prea departe de tara acestora.. Ei salasluiau in Dacia, tara din care plecasera de fapt, aheii spre Elada ( actuala Grecie). Acolo, la nord de Istru, traisera titanii si tot acolo, vestitele amazoanele aveau o tara in care conduceau numai femeile. Tot de peste Istru sufla si vantul de nord- Boreas, care trecea peste Marea Neagra, strabatea stramtorile Bosfor si Dardanele, ajungand in Grecia! La nord de Tracia, scrie Herodot, ce fel de oameni locuiesc, nimeni nu poate sa stie; atat dar se pare ca dincolo de Istru exista pamant nelocuit si infinit . Toate aceasta ne arata ca limita orizontului geografic al grecilor antici, se intindea doar pana la Dunare (Istru) De altfel si respectabilul istoric Arthur Weigall este de aceeasi opinie cand referindu-se la expeditia lui Alexandru Macedon la Dunare, spune: Era aventura indrazneata, care ar fi putut prea bine pune capat carierei sale (a lui Alexandru Macedon n.n) inca de la inceput (expeditia n.n) fusese intreprinsa in mare parte pentru a putea afirma ca el traversase marele fluviu care fusese ca o bariera pentru aventurile septentrionale ale lui Filip si formase linia admisa intre lumea cunoscuta a grecilor si nordul nestiut. Alexandru insusi, considera acest fapt ca fiind de mare importanta, caci pe tarmul marelui fluviu (Istru/ Danubius/Dunarea n.n) el celebra un impresionant serviciu religios, oferind sacrificii lui Zeus, Herakles si divinitatii Dunarii. Legendele cele sacre ale antichitatii clasice plasau patria lui Apollo in Hiperboreea(Aristotel chiar numindu-l Apollo-hiperboreu). Tot in Hiperboreea se nascuse si mama sa Latona/Leto/Letea, pe o insula vestita in toata antichitatea pentru cultul ei inchinat lui Apollo. Aceasta insula se numea Leuke (Alba) actuala Insula a Serpilor din dreptul varsarii Dunarii in Marea Neagra. Pe aceasta insula se afla cel mai mare si mai vestit templu a lui Apollo din toata antichitatea despre care vorbeste Hecateu Abderita. Tot de hiperboreeni se leaga si istoria infiintarii templului apolinic de la Delos precum si a celui din Delphi. Ca centrul cultului apolinic se afla in Hiperboreea dacica, ne-o dovedeste si faptul ca cei mai cunoscuti profeti apolinici Olen si Abaris erau hiperboreeni. Olen a fost conducatorul hiperboreenilor care au fundat templul lui Apollo din Delphi precum si primul poet hieratic al Greciei, unde la dus apostolatul sau pentru credinta apolinica. El a compus mai multe imnuri sacre in onoarea lui Apollo, in care amintea si despre hiperboreenii care mergeau in pelerinaj la Delos insotind femeile pioase care erau inchinate templului de acolo. Tot lui i se atribuie si infiintarea hexametrului (ritm de vers). Abaris, alt profet apolinic din partile Hiperboreei, a starnit o adevarata senzatie in randurile grecilor prin viata frugala si prin dreptatea-i caracteristica. Numai ca aceste doua caracteristici sunt aplicabile si anahoretilor geto-daci, acelor ktistai si capnobatai despre care vorbeste Strabon care duceau o viata de meditatie si apropiere de Zeu. In ceea ce priveste dreptatea, aceasta este trasatura de baza prin care Herodot ii desparte pe daci de ceilalti traci. El spune: dacii sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci. Acest Abaris, calatorind prin tinuturile Greciei in timpul apostolatului sau pentru intarirea credintei apolinice introdusa de Olen, arata tuturor o sageata de aur despre care zicea ca e simbolul lui Apollo. Este foarte captivant de stiut ca dacii vedeau sageata ca pe un simbol zamolxian, prin urmare Apollo si Zamolxe par a fi unul si acelasi zeu. In sprijinul acestei ipoteze, pledeaza si epitetul de hiperboreu atribuit atat lui Zamolxe dupa cum aflam din scrierile lui Clement din Alexandria, cat si lui Apollo - dupa cum aflam din scrierile lui Aristotel. Hiperboreea polul spiritual al lumii Polul getic, este o denumire asociata cu Hiperboreea in toate textele antice care se refera la acest subiect. El defineste de fapt ideea de Centru al Lumii, ca pol spiritual, asemanator Insulei Fericitilor din mitologia greaca, adica locul unde pamantul este in stare sa comunice cu cerul, de fapt un spatiu mitico geografic, cosmic si teluric in acelasi timp. Sub acest aspect era perceputa Hiperboreea de catre grecii din epoca antichitatii clasice. De fapt, marturia lui Pindar ne lamureste in acest sens: nimeni, nici pe pamant, nici pe mare, nu putea descoperi calea minunata care duce spre tinuturile hiperboreilor (Piticele, X.29). Aceasta depozitie ne spune si altceva dar, ea marturiseste despre orizontul limitat al cunostintelor geografice elene; ceea ce se afla in nodul Dunarii era pentru ei inca la inceputul perioadei clasice un mister si tinea de geografia mitica nu de geografia reala. Conform aceluiasi Pindar, hiperboreenii erau o semintie sfanta, scutita de maladii si batranete, care nu cunosteau razboiul (dar, il vor invata mai tarziu devenind unii dintre cei mai aprigi luptatori ai antichitatii). Prin urmare, Pindar si nu numai el, ne descopera o Dacie/Hiperboreea, mistica in care oameni duceau un trai paradisiac de inceput de timp, de epoca de aur a omenirii. Pe-un picior de plai Pe-o gura de rai

8

Miorita noastra nu ne induce in gresala! Aceasta balada a geniului popular, fie ea antica, fie medievala, valorifica o traditie foarte veche confom careia Dacia/Hiperboreea era un tinut paradisiac, plaiul teluric devenind in ordinea lucrurilor sacre, gura de paradis. As dori sa mai mentionez ca Medicii lui Zamolxe erau renumiti in toata lumea antica si mai priceputi decat grecii in tratarea diferitelor afectiuni cum ne spune Platon: Vazand ca Harmide e de aceeasi opinie cu mine prinsei inima, imi regasii increderea in mine, putin cate putin, ma inflacarai si ii zisei: tot asa si cu descantecul cesta, Harmide: l-am invatat in oaste de la un doctor thrac, unul din ucenicii lui Zamolxe, despre care se spune ca au puterea sa te faca nemuritor. Acest trac spunea ca doctorii greci au mare dreptate sa faca observatia de care pomenii. Dar, adauga el, Zamolxe, regele nostru , care este zeu, spune ca precum nu se cade sa incercam a vindeca ochii fara sa ne ocupam de cap, ori capul fara trup, tot astfel nu se cade a incerca sa vindecam trupul fara sa vedem de suflet, si ca tocmai din pricina asta sunt multe maladii la care nu se pricep doctorii greci, fiindca nu cunosc intregul de care ar trebui sa se ingrijeasca. Caci daca cesta ar merge rau,, este peste putinta ca partea sa mearga bine (Charmides) La acesta adaugam si faptul ca cam toti marii invatati ai Greciei antice au fost initiati in Tracia cei mai cunoscuti fiind Aristotel si Pitagora! Inchei afirmandu-mi credinta ca Dacia a fost intr-o vreme, pierduta pentru noi in negurile istoriei, centrul spiritual si cultural (civilizator) al lumii vechi. Daca am privi cu luare aminte trecutul, si astfel sa invatam din el, credinta mea este ca am putea redeveni ceea ce am fost candva. Numai ca asta se poate doar prin revenirea la valorile fundamentale ale neamului nostru, nu prin adoptarea docila a normelor europene sau americane care ne fura ochii in fiecare zi ! DACII DIN UCRAINA October 8th, 2009 Posted in Dacologie Sapaturile arheologice desfasurate de specialistii romani si ucraineni la cetatea dacica de la Malaja Kopanja, in Ucraina Transcarpatica, au scos la iveala un cimitir cu inventar special de bogat. Au fost descoperite 6 morminte dacice intacte, catarame de centuri, sabii, lanturi, varfuri de lance si sulite, zabale cu psalii, zeci de obiecte personale care vor permite o analiza mai corecta a evolutiei civilizatiei din acest areal. O mare parte din ceea ce se stie despre cetatea dacica de pe malul Tisei se datoreaza profesorului V. Kotigorooko de la Universitatea din Ujgorod. Cimitirul de la Malaja Kopania este poate primul sit arheologic care ofera date complete despre viata si civilizatia dacilor. In satul Malaja Kopanja - Ucraina, la doar 15 km de frontiera cu Satu Mare, la vest de Carpati, se afla una dintre cele mai impresionante cetati dacice. Sapaturile demarate in urma cu 30 de ani de profesorul V. Kotigorooko au scos la iveala fortificatii construite si locuite de catre daci, ce dateaza din secolele care au precedat trecerea de la era pagana la cea crestina. Cercetarile efectuate pe parcursul acestei veri de Universitatea din Ujgorod si Muzeul Judetean din Satu Mare la cetatea de la Malaja Kopania au scos la iveala un cimitir dacic cu un inventar special de bogat. Printre piesele descoperite amintim: 20 de catarame de centuri si paftale, o sabie lunga, lanturi pentru agatat sabiile de centuri, varfuri de lance si sulite, 6 zabale cu psalii, pinteni de calarie si cateva bijuterii de aur si argint. special de captivante sunt doua paftale, una cu decor vegetal argintat si una din fier cu decor animalier. Aceasta din urma are doua registre decorative ce redau o pasare rapitoare care prinde in gheare un peste, scena fiind una specifica mitologiei dacice. Astfel de descoperiri sunt special de rare in cetatile dacice, descoperirea de la Malaja Kopanja fiind comparabila cu scena de pe scutul de parada descoperit in anii A?50 in cetatea de la Piatra Rosie, din zona Muntilor Orastiei. In zona cimitirului au fost descoperite 6 morminte dacice intacte. Ele sunt reprezentate de urne cu oase incinerate. Urnele si inventarele funerare, ca si intreaga ceramica ce apare in zona cimitirului, nu lasa dubii asupra atribuirii lor perioadei clasice a civilizatiei dacice. Atrage atentia numarul mare de piese care apartin unor cavaleri razboinici, cu un inalt statut social. Situl arheologic ofera date complete despre viata dacilor. Alaturi de materialele descoperite de-a lungul anilor in cetate, inventarele mormintelor sunt importante pentru reconstituirea istoriei cetatii si a oamenilor care au locuit-o. Descoperirea cimitirului cetatii Malaja Kopanja si cercetarea acestuia va permite, datorita prezentei abundente de obiecte personale, o mai buna fixare cronologica a inceputului si a evolutiei acestui centru al civilizatiei dacice. Cea mai importanta realizare ar fi dar o cunoastere profunda a structurii si relatiilor sociale si etnice din cadrul comunitatii ce a trait in zona fortificatiei. La Malaja Kopanja, in Ucraina Transcarpatica, se contureaza primul caz din intreaga arie locuita de daci in care informatiile ce provin dintr-o intensa cercetare a unei dave dacice pot fi legate de informatiile pe care le ofera cercetarea cimitirului oamenilor care au locuit-o. Cetatea de la Malaja Kopanja. Asezarea, cu o suprafata de 3,5 ha, se afla pe un deal cu pante abrupte de pe malul drept al Tisei. Sistemul de aparare al cetatii este special de complex, demn de un mare centru politic, comercial si religios, aflat la fruntariile nordice ale Daciei. Dealul, care are pe trei laturi pante abrupte cu inaltimi de 80 metri, a fost inconjurat de un zid imens construit din pamant, piatra si barne de lemn. In locurile in care este mai bine pastrat, asta are si acum o inaltime de 2,5 m si o latime de 12 m. Pe latura de nord, unde panta dealului este mai domoala, in fata zidului principal a fost sapat un sant detaliat si au fost amenajate, unul dupa altul, inca trei valuri de aparare din pamant cu palisade din trunchiuri de copaci. Stratul de cultura din interiorul fortificatiei, ce in unele locuri trece de doi metri, atesta o locuire intensa. Cu un plan identic cu al sanctuarelor de pe terasele Sarmizegetusei Regia sau din alte dave dacice, aceste constructii sunt considerate cladiri cu caracter cultic. Comertul intens ce se desfasura in acest centru tribal din nord-vestul Daciei este atestat de provenienta diversa a monedelor gasite in timpul sapaturilor din dava de la Malaja Kopanja.

INDEPENDENA DACIEI. ULTIMUL MPRAT AL DACIEI October 5th, 2009 Posted in Dacologie ADRIAN BUCURESCU DACIA SECRET Toi mpraii de dup Traianus au fost nevoii s regrete invazia asupra rii de la Nord de Danubius. Imediat dup moartea lui Traianus, dacii liberi, mpreun cu iazigii metanati i cu roxolanii, au atacat provincia roman. Hadrianus, succesorul lui Traianus, i-a nvins pe iazigi, printr-un general de-al lui, i i-a mpcat pe roxolani cu bani. Eutropius scrie c Hadrianus a vrut s prseasc Dacia, dar a fost oprit de prietenii lui cu argumentul c, astfel, ar cdea muli ceteni romani n minile barbarilor. In timpul urmaului lui

9

Hadrianus, Antoninus Pius, generalii romani i-au respins pe dacii liberi de dou ori; n anii 143 i 156-157. Pe vremea mpratului Marcus Aurelius romanii au fost nevoii s se lupte cu costobocii (dacii din Bucovina), care au atacat Dobrogea, ajungnd pn n oraul grecesc Elateea, unde au fost nvini. Aliaii costobocilor au fost marcomanii, de la care rzboiul s-a numit marcomanic. Luptele s-au ncheiat abia pe vremea lui Commodus, urmaul lui Marcus Aurelius. n timpul domniei acestuia, s-au rsculat dacii din teritoriul cucerit, dar i ei au fost nvini. Pe vremea Iui Caracalla, a avut loc prima nval a goilor n Dacia Roman, aliai cu dacii liberi din Miaznoapte. mpratul a venit n inuturile noastre i a reuit s nving. n timpul mpratului Macrinus (217-218), scrie Cassius Dio, dacii pustiau o parte a Daciei i ameninau s se lupte mai departe, dup ce-i luaser ndrt ostatecii pe care-i primise Caracalla sub cuvnt de alian. De pe la anul 230 ncoace, atacurile nu au mai ncetat. La leatul 235, romanii i-au nvins pe dacii care atacaser mpreun cu sarmaii. Peste doi ani, carpii (dacii din Moldova), laolalt cu goii, au prdat n Dobrogea. Cu mare greutate, romanii i-au nvins. n anul 245, carpii au atacat din nou i au fost nvini iari. n acelai an, goii i dacii liberi au ptruns nc o dat n imperiu. Atacurile s-au inut lan pn la aa-zisa retragere aureliana. Aceasta a nsemnat independena Daciei, ncununarea rzboaielor nentrerupte pe care dacii liberi, aliai cu ali barbari le-au purta mpotriva rmlenilor. Ca s-i disperseze pe daci, romanii i mutau pe unii dintre ei la Sud de Dunre. De atunci dateaz, probabil, i o inscripie funerar, gsit la Panzir (Macedonia); SEVERINOS MOY LIO NENTHA DEKEIT. Traducerea: n Nord mie Leul mi ziceau dacii. In relief, deasupra inscripiei fig. 110 este prezentat un brbat cu barb ngrijit i mbrcat n haine bune; de aceea nu este exclus ca personajul s fi fost negustor i moartea l-a surprins departe de cas. Cei mai muli strmutai fugeau peste Dunre, napoi, la locurile lor de batin. Alii au rmas definitiv acolo unde au fost dui. Acetia sunt strmoii aromnilor, meglenoromnilor i istroromnilor. Dacii liberi au reuit s-i elibereze ara pn la anul 1000 de la naterea Gemenilor Divini. mplinirea unui mileniu de la naterea zeilor a dat vitejilor fora decisiv de a-i alunga pe dumani peste Dunre. n cinstea acestui eveniment, preoii daci au nlat calendarul mare de la Sarmizegetusa, ce consemneaz pentru eternitate ateptata i meritata izbnd. ULTIMUL MPRAT AL DACIEI Poporul dintre Nistru i Tisa ascultase dintotdeauna de un singur conductor, n acelai timp mare preot, care, ntr-o vreme, i avea reedina la Fgra, chiar n inima Daciei. Numele cetii vine de la geto-dacul VOLOG-A-ISES Lociitorul lui Ises (al Celui Suprem). De la aceeai sintagm vine i numele actualului jude Vlcea, peste care, sub numele de Far-ca (cu aceeai origine) a domnit un timp, dup ce au trecut munii, marele voievod ce a ntemeiat primul stat romnesc. n afar de VOLOGAISES, domnul mai purta i numele de AN-GRUS Fericitul; Supremul. El avea, odinioar, un statut asemntor cu al vechilor mprai japonezi: se ruga la ceruri i nu se arta dect conductorilor religioi i militari. mpraii romani purtau i ei titlul de Pontifex Maximus Preot Suprem. Ultimul autocrat daco-roman a fost ANGRUS Fericitul; Supremul, cruia, dup ce a ntemeiat ara Romneasc, i s-a zis i TOCHOMER ntemeietorul; Ctitorul (nu Tihomir, cum apare n istoriografia noastr!). El a fost tatl lui Basarab. Forat de expansiunea maghiar, ce se apropia de Fgra, ANGRUS Negru, Nicoar - a trecut munii, mpreun cu suita lui i a ntemeiat un stat liber, la Nord de Dunre. La Curtea de Arge domnul a nlat un templu nchinat zeilor Daciei, aa-zisa Biseric Sn-Nicoar. Turnul straniu al cldirii, ce se mai nal nc din ruine (fig. 114), arat c nu a fost vorba de o biseric obinuit. Numai autoritatea magic a marelui preot valah a fcut ca ntemeierea rii Romneti s fie ferit de rzboaie civile i s cuprind i Oltenia, ai crei boieri, dup cum atest cronicile munteneti, s-au nchinat i ei marelui domn. Mult vreme, din noul stat au fcut parte i inuturile Almaului i Fgraului, de unde desclecase ntemeietorul. Dup titlul de ANGRUS, romnii i-au spus domnului Negru-Vod; chiar i turcii au numit pn trziu Muntenia Kara Iflak Valahia Neagr, dup numele popular al ctitorului ei. Cretinndu-i numele, romnii i-au mai zis voievodului i Nicoar sau, dup calendarul bizantin, Nicolae. Poate c una din cauzele evitrii rzboiului civil a fost i nunta lui Nicoar cu Marghita, fata i motenitoarea voievodului de Cmpulung. Numele ei venea din geto-dac. MARKEROTA Prea Curata. Marghita era cretin, dar cu nclinaii spre catolicism. De la aristocraia de stirpe dacic i gotic, de multe ori cu funcii sacerdotale, a rmas denumirea oficial a rii -VALAHIS sau VLAHIA. Pentru c a fost ntemeiat de ANGRUS, i s-a mai spus, n acte, i UNGRO-VLAHIA Valahia lui Angrus; Marea Valahie; Valahia Neagr, titlu pstrat i astzi de mitropolia Munteniei. Poporul simplu i-a spus ns mereu romn, iar patria i-a numit-o ara Romneasc. PE ARGE N JOS Negru-Vod a fost nmormntat n lcaul ce se va numi mai trziu Biserica Domneasc din Curtea de Arge. Mormntul lui a fost deschis la 31 iulie 1920, cu prilejul unor lucrri de restaurare. La Biserica Domneasc se pstreaz datina ca, n fiecare an, de Sfntul Nicolae, s se pomeneasc la acel mormnt ctitorul. Monumentul funerar, care se afl ntre cei doi stlpi ai pronaosului, a scpat neatins timp de peste ase veacuri. In momentul cnd piatra a fost ridicat de pe sarcofag, a aprut, ntr-o scurt vedenie, imaginea nealterat a Marelui Domn i Preot din veacul al XlII-lea. Pe cap purta o diadem de mrgritare, ncheiat cu un lan de aur peste pletele lungi, castanii, lsate pe spate. La gt, peste tunica de mtase purpurie, se rsfrngea un guler de dantel n mtase i aur. Un ir de aproximativ 30 de nasturi de aur ncheia tunica, mpodobit la gt, la piept i la manete cu iraguri de mrgritare. Colurile pulpanelor erau mpodobite n fa cu dou rozete, tot cu mrgritare. Nasturi de aur se aflau i la mneci, iar coatele erau brodate cu galoane de fir. Peste olduti avea petrecut o centur brodat cu fir de aur i mrgritare, care se ncheia cu o superb pafta de aur (fig. 115) ce reprezenta Palatul Cerului, n partea central, pe un fond de smal albastru, este lucrat n relief o lebd cu cap de femeie, iar lateral n balcoane, se afl Gemenii Divini, fiul i fiica mprtesei Cerului. Giulgiul voievodului era acoperit cu swastici, simbolul sacru al iniialei numelui celor doi Zalmoxis - litera dubl Z. O coloan sculptat (fig. 116) mparte n doua dala funerar. Din extremitatea sa ies dou ramuri simboluri ale celor doi copii cereti; adic 24 de secole ce trecuser de la moartea mpratului-profet Orfeu, pn la naterea Gemenilor divini. C Tochomer - Negru-Vod - se mai numea i Nicolae, sau, mai pe romnete, Nicoar, ne-o demonstreaz hramul primei sale ctitorii de la Curtea de Arge; apoi slujba religioas anual, la mormnt, n ziua de Sf. Nicolae, i chiar numele nepotului su direct, Nicolae-Alexandru, fiul lui Basarab. i astzi mai exist obiceiul, la romni, ca nepoii s preia numele bunicilor.

10

TERIBILUL NUMR 666. CALENDARUL DACIC October 1st, 2009 Posted in Dacologie ADRIAN BUCURESCU DACIA SECRET TERIBILUL NUMR 666 Strabon scrie c Decaineus a fost n Egipt, ceea ce presupune c marele preot a fost i prin alte ri mediteraneene. Pe unde a trecut, getul trebuie c s-a ngrozit vznd c misterele zalmoxiene au fost deformate, c din cei patru zei (n fapt: Unul - Crucea!), s-au fcut, n alte religii, cteva zeci. Chiar foarte muli traci transformaser cultul n folclor, plasnd faptele sfinte n locuri diferite i interpretnd nvturile sacre fiecare dup mintea lui. Pe de alt parte, vechea dogm orfic exercita nc o puternic influen n popor i n nobilime. Cei ce mai tiau tainele zalmoxiene; regii i preoii, le pzeau cu strnicie. Dar n anul 666 de la Zalmoxis, mpratul Buerebuistas i marele preot Decaineus au hotrt s restaureze adevratul cult, dezvluindu-le geilor misterele sacre. S-a decis deci ca anul 1 al calendarului s fie anul naterii Celor Doi Zalmoxis. n acest sens, anul reformei religioase a fost 666, iar adepii l-au socotit numr benefic, pe cnd adversarii l-au considerat numr malefic. Acest numr apare n foarte multe-inscripii din Dacia, sub forma CCC sau SSS. Astfel, pe un opai de la Drobeta , scrie, de la dreapta la stnga: E NAMOR SSS. Traducerea: Cu numrul 666. Pe o plac de marmur de la Tomis este ncrustat o rugciune (fig. 83) a unei gete zalmoxiene: AYRELIA BENERIA SYM FORO SYN BIO SYN ZE SASE TRI KAI TETHY GATRI AYRIS NONAM NIASCHARIAN Traducerea: Strlucitoare, Curat, Mrea Doamn! Sunt credincioas: sunt cu trei de ase. Doar att te rog: cndva, s m ajui s renasc! Aceast poezie poart i un acrostih, adic iniialele versurilor se citesc astfel: AB SSS K-AN. Traducerea: Cu 666 de ani. Pe o plac de marmur (fig. 84), descoperit n oraul Tetovo (Macedonia), se afl urmtoarea inscripie: IME KI NAMAYR TRES ZE SASE STE VY MNE MFS CHARIN EK TON I DION ZOSA Traducerea: Sunt cu numrul trei de ase, care pentru mine e sfnt. Mi-ar plcea (doresc) s m nal n Trmul Zeilor. Pe un opai, descoperit n cetatea veche de la Celei-Corabia (jud. Olt), scrie CVIVI, combinaie ntre S Sase (C grecesc!) i VI ase latinesc. Tot n astfel de combinaii, dar scrise invers, din motive magice ori din netiina de carte a meteugarilor, apare numrul 666 pe crmizi i igle gsite la Bumbeti-Jiu (jud. Gorj) - , precum i n alte ceti dacice . Cum de a ajuns 666 s simbolizeze numrul fiarei, n ..Apocalipsa Sfntului Ioan Teologul, a fost pan acum un mister. CALENDARUL DACIC Dup moartea lui Buerebuistas i mprirea Imperiului Getic n cinci regate, Decaineas i-a stabilit reedina regal n Munii Ortiei, la Sarmizegetusa. Acolo a creat aa-zisul Soare de Andezit, n realitate altarul lui Apollon, nconjurat de cei zece ucenici. Tot, acolo, marele preot i rege a nlat micul calendar rotund (fig. 111), ce reprezint anul dacic. Acest calendar este alctuit din 11 grupuri de cte 8 stlpi i cte un grup de 7, respectiv 6 stlpi. n graiul dacic PAR nsemna patru; stlp (cf. rom. par). Aadar: 11 x 8 x 4 = 352. Adugnd la 352 ceilali 13 stlpi (7 + 6), se obine numrul 365, adic zilele unui an obinuit (nebisect). Cele 3 grupuri dintre grupurile de 7 i 6 reprezint cei 3 ani n care tinerii zei au fost plecai dintre Napei. 7 + 6 = 13, adic anii dup care Crciunul i alte srbtori cdeau n aceeai zi. n acelai timp, 7 x 6 = 42, adic anii pe care i-au petrecut Gemenii Divini pe pmnt. n interiorul cercului, mai sunt 3 stlpi, ce reprezint cte o zi din cei 3 ani biseci cuprini n perioada de 13. Calendarul cel mare rotund (fig. 112) a fost nlat dup eliberarea Daciei, pn la anul 1000 de la naterea lui Apollon i Artemis. Primul cerc (exterior) este format din 104 de blocuri de andezit i reprezint numrul zilelor de post dintr-un an (miercurile i vinerile). Al doilea, lipit de cercul exterior este compus din 180 stlpi nguti, grupai cte 6. Al treilea cerc este constituit din 84 de stlpi de lemn. Aadar: 104 + 180 + 84 = 365 + 3 = 368. Nu ntmpltor, potcoava din interiorul marelui calendar este alctuit din 34 de stlpi de lemn, prevzut cu 2 praguri aezate fa n fa, ctre clciul potcoavei. Aceste praguri despart 21 de stlpi de ceilali 13, aflai spre vatra sacr. S reinem, din potcoav, i acest calcul: 34 + 13 = 47. Numrul 13 este n legtur cu revenirea Crciunului n aceeai zi, ca n calendarul lui Decaineus. Dac vom face o socoteal simpl, rezult c sanctuarul a fost nlat (terminat) la anul 1000 de la Zalmoxis. Astfel: 21 x 47 = 987, adic anul independenei Daciei (274). Adugnd la 987 cei 13 stlpi de la clciul potcoavei, obinem 1000 - de la Zalmoxis! - anul desvririi calendarului. In complexul astronomic de la Sarmizegetusa mai exist i cteva aliniamente ce reprezint numrul zilelor de post. Astfel, aliniamentul alctuit din 4 iruri de ctre 10 postamente de andezit (4 x 10 = 40), reprezint zilele din postul Crciunului (ca i astzi!). Alt aliniament, compus din 4 iruri de cte 15 discuri de calcar, reprezint zilele din postul Patelui dacic. Culmea e c pn i cele 7 zile ale sptmnii dacice amintesc de cele de astzi: prima se numea AVLANA Deplina; Integra, dup un supranume al zeiei-mame; a doua, AMALTHEIA Cea care crete zeii, era nchinat mamei adoptive a Gemenilor Divini; a treia, MERGURIUS nainte-Mergtorul, era ziua lui Orfeu, de post, fiindc acesta fusese ucis; a patra, ZIAIS Luminoasa era a lui Artemis; a cincea, BENNAR Jertfa; Jertfitul, era zi de post, dedicat Iui Apollon, de asemenea ucis; a asea, SABATHIOS Casa Domnului sau SAMBATIS Purificarea era nchinat

11

tatlui adoptiv al zeilor; n fine, a aptea, DOMNICA Schimbarea Vremii; Marea Purificare, era a lui TATO NIPAL Tatl Ceresc. n legendele sacre geto-dacice se spunea c, la vrsta de apte ani, micul Zalmoxis a nceput s pzeasc oile tatlui adoptiv, AdmetosAisepos. Uneori, ciobnaul divin era ajutat i de sora lui geamn. Ca s treac n calendarul lor vrsta de apte ani a celor doi ciobnai, geto-dacii au pus-o n a aptea zi dup Naterea Sfnt i au numit-o VESELIA Timp Nou; Loc Nou; Schimbare; Srbtoare. Aa s-a ajuns ca Anul Nou s nu mai fie serbat de Crciun, ci mai trziu cu apte zile, iar cretinii, de la Veselia, au consacrat aceast srbtoare Sfntului Vasile. De altfel, n unele inuturi romneti, Anul Nou mai este numit i Crciunul Mic. Un alt exemplu, dintre srbtorile dacice preluate de alte culte, este planta ANIAR-SEXE ase Ianuarie; Boboteaz, atestat de Dioscorides. La 6 Ianuarie, a 13-a zi de la Crciun, se srbtoarea Botezul Gemenilor Divini, ce se svrise cnd mpliniser 13 ani. De la acest botez n ap, ce se mai numea i ANIARSEXE, vecinii tracilor au creat mitul lui Narcis, cel ce se arunc n ap asupra propriului chip. Un pseudo-mit alegoric afirm c din locul morii lui Narcis au rsrit narcise. La geto-daci, Aniarsexe se numeau mai multe flori ce nfloreau iarna, prevestind primvara. TINEREE FR BTRNEE I VIA FR DE MOARTE. NLAREA LA CER September 28th, 2009 Posted in Dacologie ADRIAN BUCURESCU DACIA SECRET TINEREE FR BTRNEE I VIA FR DE MOARTE Tracii orfici credeau n metempsihoz ca ntr-un act purificator, pentru care ciclul rencarnrilor este infinit sau se oprete n PREIDIS Paradis. Dup informaia dat de Platon (n Kratylos, 400 d.C), orficii considerau sufletul un principiu al binelui, o particul divin; iar corpul - o nchisoare a sufletului credeau c, dup moarte, sufletul i continu existena i este obligat s suporte mai multe modificri i metamorfoze, spre a se purifica de infestarea cauzat de trup. Credina n renatere i n nemurire a propovduit-o nsui Apollon-Zalmoxis, iar primul strin ce amintete de ea este Herodot: Iat cum tiu s se fac nemuritori geii: ei cred c nu mor i c acel care dispare din lumea noastr se duce la zeul Zalmoxis. Unii dintre ei socotesc c acesta (este) Gebeleizis. () Zalmoxis acesta () a cldit o cas pentru adunrile brbailor, n care (se spune) i primea i i punea s benchetuiasc pe fruntaii rii, nvndu-i c nici el, nici oaspeii si i nici unul din urmaii acestora nu vor muri, ci vor merge ntr-un anume loc, unde vor tri pururi i vor avea parte de toate buntile. Hellanicos din Mitilene, care a trit n acelai timp cu Herodot, scrie: El (Zalmoxis) le spunea c nici el i nici cei din tovria lui nu vor muri, ci vor avea parte de toate bunurile () Cred n nemurire i terizii i crohizii. Ei spun c cei mori pleac la Zalmoxis i c se vor ntoarce. Dintotdeauna ei au crezut c aceste lucruri sunt adevrate. Aduc jertfe i benchetuiesc ca i cum mortul se va ntoarce. Platon amintete i el de un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se zice c i face pe oameni nemuritori. Diodor din Sicilia scrie i el: La aa-numiii gei, care i nchipuie c sunt nemuritori, Zalmoxis pretindea c i lui i dduse legile Hestia, zeitatea lor. Relatnd expediia lui Alexandru cel Mare n zona Dunrii, Arrian i amintete pe geii care cred n nemurire. n Viaa lui Pythagoras, Iamblichos scrie: Cci Zalmoxis, de origine trac, fost sclav i discipol al lui Pythagoras (!), dup ce a fost eliberat i s-a ntors la gei, le-a ntocmit legile, cum am artat la nceput, i a ndemnat la brbie pe concetenii si, convingndu-i c sufletul este nemuritor. Chiar i acum galatti toi i trallii i muli dintre barbari i nva pe copiii lor c nu este cu putin ca sufletul s piar, ci c el continu s existe; i c nu trebuie s se team de moarte, ci s nfrunte primejdiile. i pentru c i-a nvat pe gei aceste lucruri i le-a scris legile este socotit la ei drept cel mai mare dintre zei. mpratul Iulianus Apostatul scrie: Creznd c nu mor, dar c i schimb locuina, ei (geii) sunt mai pornii pe lupte, dect ar fi nclinai s ntreprind o cltorie. Nemuritorii i spuneau ntre ei i CHAR-ISTON Fiii Cerului; Nscui n Cer, aa cum se vede ntr-o inscripie de pe o plac funerar descoperit la Bartulitsa-Shtip (Macedonia), n relief, sunt: o femeie, un copil de aproximativ 10 ani i un brbat. n josul reliefurilor se afl inscripia: THEOS OIER RAOK LEPSER VEGLIO S-LEIVERA. EY CHARISTON A NETHE. Traducerea: Doamne, ne rugm s-(i) apleci privirea spre cei curai. Intre Fiii Cerului s se nasc! De la CHARISTON, n graiul geto-dac existau i variantele CRESTONAI, KROUSTANE i KRUSTANE. Lui Apollon nsui i se mai spunea i CAR-YSTOS Fiul Cerului; Pe o lespede funerar (fg. 46), descoperit la Caransebe, scrie: D(a) M(ono). BRISANUS.AU.LU.SANI.MI.NESCO. Traducerea: De reinut (ntru pomenire). Cel Bun (Bunicul?) i soia lui s renasc! Pe dou din farfuriile de aur (fig. 47, fig. 48), din tezaurul de la Snnicolau Mare, se afl aceeai inscripie n versuri: HARDEAL DA TIOS ELILON A NAPA Y SONATEIS OYTON Traducerea: Grdina Domnului cea nflorit (s nfloreasc!); n ceruri o vor vedea (doar) cei renscui! n treact fie spus, din inscripia de la Snnicolau Mare se vede i de unde vine i ce nseamn numele Ardealului. Condiiile pentru a renate n cer erau destul de grele pentru unii. Astfel, pe o mulime de vase (fig. 49), descoperite n Dacia, scrie: S-TRA TO NEIKOY. Traducerea: S trieti n srcie (abstinena)! Aceeai propoziie putea fi citit i astfel: S-TRATO NEIKOY. Traducerea: S-i ajui (ocroteti) pe sraci! O inscripie frigian este i mai explicit: IOSNI SEMUN KNUMANEI KAKUM ADDAKET ETITTET IKMENOS EITU Traducerea: Niciodat s (nu te) compari! Pe nimeni s (nu dumneti! Cei Viteji (Curai) i Prevztori (Ateni) mpreun s se adune! Desigur, din nvturile zalmoxiene provine mitul cu Tineree fr btrnee i via fr de moarte, din basmul cu acest titlu, cules de Petre Ispirescu. Iat una cele mai frumoase poezii getice privind aceast etern dorin a pmntenilor, pe lespede funerar (fig. 50) descoperit la Tomis: ELI ENS MEN GENETE VIOTOY TELO SOTE SDAI MATOSE DIOS STON DA ETE

dintre o TELE TI

12

IN DIADO CHONEIDE TIS VASKA NIEMORE SENOTOS ESTO MARE I RAER PA SEN DEK ME SOTHEN EL PI DOSKA I VIOTOY KIOLYS A SKA KO TETIANER PATERE END OKEY TONTYR PLEONERE OI ARCHEN () Traducerea: Intre ngeri eu m-am nscut. elul vieii (mi-)am vzut. Acolo m-au ateptat strmoii. Cu Domnul stau n ochi , (n fa). In carte (legmnt, testament) sunt nscris (cunoscut). Printre cei mari m numr. Sntos voi fi mereu. In Rai (vzduh) voi petrece zilele (timpul). Cu tovarii (prietenii) voi bea deseori din Apa Vieii tiind c l ntinerete pe btrn i l umple pe cel ncercat (chinuii de fericire, nlndu-i Pe mormntul marelui rege frigian Midai (Midas!) scrie: ATES ARKIAVAI SA KENA NO LAVOS MIDAI L-AV ALTEI VA NAKTEI EDAES Traducerea: Stpne Preaputernic! De cine nu a fost iubit Midai? De Apa Mare i ntunecoas s treac! n satul Leshac-Tetovo (Macedonia) s-a descoperit un cap de femeie sculptat n marmur, lng o plac (fig. 51) prezentnd urmtoarea inscripie n versuri: GETAS GEN THIA NEN TEN SYN BION METACHAR . ETOSY IASI NE DAL OCHO TEKTE NATOER DIKE LA REDO NIEDE CHARE TIGE GE NOIANE TAGANIO REMPEDA-SI EINODIO I STELEO ETHEMA Traducerea: Viteaz femeie (doamn)! Zeii te conduc (ocrotesc). Sunt buni mai-marii Cerului. Asemenea splendoare nu ai mai vzut. Ca un copil s renati, ziceai; n Cuibul Fericirii s rmi. Cu apa vrjit i limpede splndu-te, cu o stea vei semna. ETACTENOIANHN THNCYNBIONMETA XAPHTOC YIACINHAAAOXcoTEKTHNATOHP AlKEAAPHAxoNIHAEXAPHTE/ ENOANHTAANHO + PEMEAACI/ EINOAIOICTEAEOH 0HMA NLAREA LA CER Ct timp a fost mare preot i rege al geilor, autoritatea lui Apollon s-a ntins peste toat Tracia. Sunt de neles astfel eforturile lui Buerebuistas, peste mai bine de ase veacuri, pentru reunificarea tuturor tracilor. Tracia este motenirea lui Apollon, aadar rzboiul ndelungat al Iui Buerebuistas era sfnt! Sfntul Origenes ne informeaz c Zalmoxis a introdus druidisnud la celi. De altfel, ntre religia geto-dacilor i aceea a celilor existau nenumrate asemnri. Geii spuneau c regele lor a cutreierat toat Europa. Lociitorul lui Apollon n ara Geilor era ntotdeauna Petrae sau Asamum, iar cel ce 1-a nsoit pe zeu n toate cltoriile a fost Ion sau Abaris. Acesta a fost considerat de greci, mai trziu, zburtor hyperboreu, trind fr hran, prevestind viitorul, fcnd minuni i vindecnd molimi (ciuma din Sparta, de exemplu). Elenii spuneau c Abaris cutreiera Grecia n zbor, clare pe o sgeat magic de aur (de fapt, sgeata care ucisese zeul!), druit de Apollon, cu care s-a i ntors de la eleni la hyperborei. Toi grecii spuneau c Abaris era preot al lui Apollon i autorul unui poem (Theogonia) i al unui ciclu de descntece (Katharmoi), cu care i efectua opera medical. Dacii din muni craser pn lng rul Naparis lespezi de piatr roie, din care nlaser pentru Fraii Divini un palat nemaivzut vreodat pe aceste meleaguri. Ruinele impuntorului edificiu se mai vd i astzi la Sreiui-Vechi, lng Ialomia. Cu o zi nainte de desprirea definitiv de poporul lor, regele i marea preoteas i-au chemat ucenicii i ucenicele la palat, oferindu-le o cin. Era dup culesul viilor, la echinociul de toamn, iar Apollon i Artemis au but cu apropiaii lor o cup de vin, spunndu-le c urmtoarea o vor bea mpreun n Paradis. La acea mas sfnt, zeul i zeia le-au mprtit invitailor i cteva din ultimele taine pe care le-ar fi putut afla nite pmnteni. Ceasul acela de sear s-a numit mai trziu CON CINNA NALEINNA Marea Cin a Vrednicilor (Fruntailor), cum se vede i din inscripia de pe o crmid descoperit la Drobeta (fig. 63): A doua zi, Apollon i Artemis au trecut rul Naparis, la Piangetae, n satul Cabesos Scobitura; Capra, unde copilriser. Acolo, pe colina de lng lacul ce se cheam acum Neamu, pe cnd i luau rmas bun de la cei apropiai, s-au ivit n vzduh lucruri nenelese, precum i schimbri de necrezut, dup cum urmeaz: lumina Soarelui a disprut i s-a aternut noaptea, nu blnd i linitit, ci plin de fulgere nspmnttoare, de vnturi vijelioase, ce aduceau furtuna din toate prile. n vremea aceasta, mulimea s-a mprtiat fugind, iar ostaii s-au strns la un loc. Dup ce a ncetat tulburarea i a strlucit din nou lumina i lumea s-a adunat iari, oamenii au nceput s-i caute pe Fraii Divini; dar ucenicii i ucenicele nu au lsat poporul s continue cercetarea, nici s mai ntreprind ceva, ci au poruncit tuturor s-i cinsteasc pe Cei Doi Zalmoxis, deoarece au fost luai de Anses ngerii i dui n cer, la prinii lor adevrai. De acolo ei vor fi zei binevoitori pentru gei, aa cum le-au fost i conductori buni pe pmnt. Ziua cnd zeii s-au fost ridicat la ceruri a fost numit de traci n mai multe chipuri: BESKOS nlarea, BREN-TO-PARA nlarea prin Foc; Ridicarea Luminilor. De la alte nume ale evenimentului ERACTUM sau ERICHTHONIOS nlarea a rmas numele popular al lunii septembrie Rpciune, timpul cnd s-a petrecut miracolul. nlarea se mai spunea i BACCHUS, iar tracii o srbtoreau la culesul viilor, adic la echinociul de toamn, pentru c, la plecare, zeii e mprtiser din vin mpreun cu oamenii. Rolul principal n aceste mistere l aveau preotesele BACCHANTES Sfintele. Ceremoniile au cptat de timpuriu un caracter orgiastic. Pn la anul 666 de la Zalmoxis, la echinociul de toamn, preotesele se mbrcau n piei de cerb, purtau tore aprinse i, agitnd un thyrs, n timpul orgiilor

13

scoteau strigtul EVOE Mrire; nlare. Fiindc Apollon - D-ION-YSOS Urmaul lui Ion, adic a lui Orfeu - se mai numise i CHARNABOTAS sau CAP-NOBATAI Domnul nevzut (ntunecat), ceremoniile se desfurau noaptea, la luniina plpnd a torelor aprinse. Noaptea mai semnific i ntunericul ce se lsase la nlarea Zeilor. Rsuna o muzic zgomotoas, sunetele asurzitoare ale talangelor de aram, bubuitul cimbalelor i acordurile nnebunitoare ale fluierelor, cavalelor i cimpoaielor. Strnii de aceast muzic slbatic, tracii dansau urlnd frenetic. Bubuiturile dobelor semnificau tunetele, iar torele agitate - fulgerele ce au nsoit nalarea Frailor Divini la Cer. Exaltai, participanii se nvrteau ntr-o hor ameitoare, ntins pe muni, pe dealuri sau pe coline. Femeile purtau o mbrcminte stranie, BAS-SARI La nlare, dup cte se pare vetminte lungi, fluturnde, fcute din blnuri de vulpe, iar peste ele piei de cprioar i, pe cap, coarne. Uneori, dansau complet goale, n amintirea neamului de NAPEI Goi Srmani, n care se nscuser Cei Doi Zalmoxis. Prul le