CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

14

TANATOLOGIE

1.Definitia tanatologiei: Disciplina medico-legala care se ocupa cu studiul mortii si

a fenomenelor si proceselor care au loc in corpul uman dupa moarte.

2.Aspecte conceptuale ale mortii

Exista doua intrebari conceptuale importante care privesc moartea:

1.Ce este moartea?

2.Cum se determina prezenta mortii?

2.1 Ce este moartea?

Nu este deloc usor a raspunde la aceasta intrebare. Mai exact, nu exista pana astazi

un raspuns neechivoc la aceasta intrebare ceea ce denota dificultatea demersului de

definire. Exista doua abordari ale definirii:

a) Definitia din interiorul conceptului filozofic de moarte

b) Definitia din interiorul conceptului biologic de moarte

2.1.1 Conceptul filozofic de moarte

Ce este moartea? Incetarea vietii. Definitia este limitanta si criticabila intrucat nu

defineste termenul prin identificarea trasaturilor proprii mortii dar foloseste negatia unui alt

fenomen, viata. Spiritul, ratiunea, constiinta sunt elementele definitorii ale vietii umane si

astfel pierderea lor, moartea spirituala, poate echivala cu moartea acelei persoane.

-Moartea ca o pierdere a spiritului, a functiilor cerebrale respectiv ratiunea si

constiinta

-Moartea ca o pierdere a identitatii personale (constiinta si ratiunea), J. Locke.

-Moartea ca o pierdere ireversibila a starii de fi o persoana (personhood, engl.):

apelul la esenta persoanei umane (principiul insepararii constiintei de persoana vie).

Ce este o persoana? Este o fiinta umana care avand constiinta, libera-vointa, ratiune

si morala poate (1) sa isi fixeze valori pentru sine, (2) sa interactioneze si sa manifeste

preferinte asupra vietii sale si sa (3) manifeste responsabilitate pentru faptele sale.

Cand inceteaza o persoana sa fie o persoana (pierderea statutului de a fi o

persoana)? Lipsa valori, lipsa preferinte, lipsa responsabilitate.

Intrebarea ce este o persoana este o disputa filozofica veche inca din timpul

antichitatii, exprimata in dilema corabiei lui Tezeu (decurgand din mitul lui Tezeu), actuala

si astazi din perspectiva (inca nelamurita) a statutului de persoana a bolnavului cu

Alzheimer ori a celor ce se afla in stare vegetativa persistenta (si astfel conceptual persoane

vii sau moarte?).

Dilema corabiei lui Tezeu.

Tezeu, intemeietorul Atenei, pleaca pe mare in calatoria vietii sale spre a intalni si a

ucide minotaurul. Pentru aceasta isi pregateste corabia. El va lua cu el toate materiale

necesare repararii pe drum a corabiei daca va fi nevoie adica atat scule cat si scanduri,

franghii, etc.

Sa admitem ca materialele sunt suficiente si corabia are nevoie continua de reparatii

ceea ce conduce spre inlocuirea treptata a materialelor originale cu cele luate pentru

reparatie. La intoarcere corabia sa este alcatuita numai din materialele pentru reparatie. La

intrarea in portul Atenei oamenii il asteapta pe Tezeu de ani buni. Intr-o buna zi corabia sa

se vede in larg reconstruita din materialele de reparat: pe punte este Tezeu. Este totusi

aceasta corabie, corabia lui Tezeu?

Mai mult: inlocuind materialele originale cu materialele necesare repararii, Tezeu

prevazator s-a gandit, dat fiind durata necunoscuta a drumului, ca ar fi bine sa repare si

materialele stricate ce au fost inlocuite. Sa admitem ca el a putut face aceasta cu toate

materialele stricate. Astfel la intoarcere locuitorii Atenei vad in zare doua corabii: una

recompusa din materialele originale reparate iar a doua compusa din materialele luate initial

pentru reparatii. Care din cele doua este corabia lui Tezeu? Cea pe care se afla Tezeu este

un raspuns suficient? Daca el nu se afla pe corabia originala cu care a plecat ci pe cea

compusa din materiale luate spre reparatie? Dar daca el nu se mai afla pe nici una dintre

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

15

corabii, ele intorcandu-se fara Tezeu, mai este vreuna corabia lui Tezeu, si atunci care

dintre ele?

Introducand in definitia mortii (data prin negatia vietii) un al doilea termen, viata, el

trebuie la randul lui definit. Astfel aflam ca definitia vietii este chiar mai dificil de realizat

neexistand criterii unanim acceptate pentru aceasta si care enumera:

-viata ca o calitate care diferentiaza organismele vii de cele moarte

-viata ca un principiu care anima fiintele (anima= spirit, gr.)

-viata ca o stare biologica care, ca orice stare, prezinta proprietati identificabile si

investigabile de a caror prezenta depinde aprecierea prezentei vietii:

1) Structura celulara si organizare

2) Metabolism

3) Homeostazie

4) Reactie la stimuli

5) Crestere

6) Reproducere

7) Adaptare

2.1.2 Conceptul biologic de moarte

Definitia mortii: oprirea ireversibila a functiilor vitale, respiratorii, cardio-circulatorii

si a activitatii sistemului nervos superior (definitia medicala).

Are la baza functia, cu specificatie functia/functiile vitale, respectiv pierderea

ireversibila a functiilor vitale identificate a fi in numar de trei, functia cardio-circulatorie,

respiratorie si a celei cerebrale.

Functia vitala este o functie a organismului fara de care viata nu este posibila.

Functiile vitale permit ca si rezultat al functionarii lor starea de viu biologic si atunci,

invers, absenta celor 7 proprietati caracteristice starii de viu implica absenta functiilor

vitale. Desigur se naste intrebarea daca in situatia lipsei doar a uneia ori alteia dintre aceste

proprietati, starea de viu mai poate fi considerata prezenta?

Pierderea ireversibila a functiei ori functiilor vitale are loc intr-un moment (de multe

ori dificil de determinat) care ar deveni astfel momentul mortii acelui individ (moartea ca un

moment vs. moartea ca un proces). Una dintre dificultatile intelegerii conceptului biologic de

moarte se afla in faptul ca la momentul pierderii ireversibile a functiilor vitale (sau unora

dintre acestea) celelalte functii biologice ale organismului sunt prezente.

Si atunci trebuie biologic definita viata individului in raport doar cu functiile vitale ori

cu completa incetare a functiilor oraganismului? Functiile care nu sunt vitale nu poarta in

functionalitatea lor viata (de ex. reproducerea, cresterea, homeostazia, etc.)?

Exista 4 abordari ale conceptului biologic de moarte:

a) Moartea ca proces biologic: exista un continuum al mortii in organism o data

cu pierderea ireversibila a unei functii vitale: moartea organismului incepe cu

moartea acelor structuri de care depind functiile vitale care astfel inceteaza si

continua cu moartea fiecarui tesut pana cand toate tesuturile organismului

sunt moarte (moarte biologica, bios = viata, gr.).

Daca moartea este un proces inseamna ca in organism coexista si viata si

moartea si organismul este inca viu: in aceste imprejurari extragerea unui

tesut ori organ viu din corp va precipita moartea si devine astfel omucidere

(recoltarea unui organ in vederea transplantului devine vatamare grava ori

chiar omucidere in functie de organul care este extirpat)

b) Moartea ca un eveniment determinat (moartea ca un moment): exista un

moment al mortii individului care este momentul in care una (toate) dintre

functiile sale vitale a incetat definitiv, ireversibil. Sistemul juridic preia acest

concept considerandu-l singurul util social si juridic.

Cand nu poate fi determinat momentul pierderii uneia/tuturor functiilor vitale

cum se apreciaza momentul mortii?

Este acceptabila conceptual biologic existenta vietii intr-un organism declarat

mort? Astfel declararea mortii reprezinta adevarul despre starea acelei

persoane, respectiv corespunde realitatii biologice? Ex. este o femeie gravida

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

16

in moarte cerebrala aflata in trimestrul II de sarcina care conduce la termen

nasterea si naste la termen/cezariana un fat viu o persoana moarta sau vie?

c) Moartea ca un concept cluster: incetarea unei/alteia dintre proprietatile viului

(conceptul de similaritati cluster): absenta constientei, absenta miscarilor,

absenta batailor cardiace, absenta respiratiei, absenta functiilor integrate,

absenta proprietati de a creste ori de a se inmulti, etc.

Exista intrebarea cate proprietati trebuie sa fie prezente pentru a defini viata

ori care sunt cele esentiale vietii si implicit cele neesentiale vietii?

d) Moartea ca pierdere a statutului moral (ratiune, constiinta, recunoasterea

binelui: boala Alheimer, starea vegetativa persistenta)

Mathilde Latil , Pierre Rocheteau, Laurent Châtre, Serena Sanulli, Sylvie Mémet, Miria

Ricchetti , Shahragim Tajbakhsh, Fabrice Chrétien. Skeletal muscle stem cells adopt a

dormant cell state post mortem and retain regenerative capacity, Nature, iunie 2012,

Published 12 Jun 2012 DOI: 10.1038/ncomms1890

Autorii comunica faptul ca au reusit izolarea celulelor miogenice scheletale umane

viabile la 17 zile de la moartea organismului ca intreg, transplantarea celulelor musculare si

a celulelor stem hematopoetice regenerand tesuturile chiar si la acest interval de timp post-

mortem. Celulele adopta o stare dormanta cu activitate metabilica redusa cu prelungirea

fazei dinaintea primei diviziuni ceea ce le permite supravietuirea.

Conceptualizarea disjunctiva

Sustine diagnosticul de moarte prin intrunirea criteriilor ireversibilitatii oricaruia

dintre conceptele biologice care se dovedesc a fi mai intai intrunite.

a) Conceptul circulator-respirator (cord-pulmon)

Ce presupune: incetarea ireversibila a functiei cardiocirculatorii si/sau respiratorii

Ce critici are: rezuma viata la cele doua sisteme (viziune biologista asupra vietii)

excluzand atributul esential vietii umane respectiv functia cerebrala cu ratiune si constiinta

si caracterizarea statutului de persoana

Ce poate implica: donare ca “non-heart beating donor” in stare de moarte cardiaca

(cardiac death): pe actul de DNR (do-not-resuscitate) la 2 minute de la oprirea cordului se

declara decesul pentru inceperea donarii (criticata ca neetica)

b) Conceptul mortii cerebrale

Ce presupune; incetarea ireversibila a functionarii creierului in totalitatea lui: creier

superior (scoarta cerebrala) si creier inferior (trunchiul cerebral) = moartea unui organ in

totalitate (definitia organismica).

Ce critici are:

-In mod real la momentul declararii mortii cerebrale, creierul ca organ nu este mort:

dincolo de lipsa activitatii electrofiziologice (EEG plat) si absenta respiratiei spontane

(verificata prin 3 sau 2 teste de apnee pozitive –in raport cu normele in vigoare-), functiile

integratoare ale creierului sunt prezente: face homeostazie, termoreglare, crestere si

sexualizare, eliberare de factori eliberatori ai hormonilor si niveluri hormonale normale,

pierderi hidrice si reechilibrare hidro-electrolitica prin aport corespunzator, continuarea

sarcinii in evolutie, declansarea nasterii la termen, etc.

-Criteriile stabilite in protocolul mortii cerebrale incepand cu criteriile elaborate in

1965 de catre colectivul de la Harvard par a necesita rafinari, ajustari

Ce poate implica: diagnostic nereal si pericolul declararii decesului fata de o

persoana in viata, recuperari “inexplicabile” cu sau fara tulburari neurologice permanente,

relativitate stiintifica

Luand in considerare criticile prezentate, s-au constituit 3 abordari fata de conceptul

de moarte cerebrala:

i. Standardul creierului ca intreg (definitia organismica), adica moartea

cerebrala este privita ca moartea creierului in totalitate

a. Critici:

i. sd. Lock-sindrome are EEG prezent, activitate nervoasa

superioara, toate functiile itegrative metabolice si hormonale

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

17

dar nu are activitate motorie si senzitiva (de obicei face

exceptie muschiul ridicator al pleoapei –AVC pontin grav-)

ii. starea vegetativa persistenta: EEG plat, ritmul veghe somn

prezent si reactioneaza la stimuli, respira spontan (legal este

viu)

iii. standardul lucrului fundamental implinit: receptivitate la stimuli

si actiunea pentru nevoie, cele doua conditii considerate

necesare viului pot fi implinite in unele stari

ii. Standardul creierului inferior: accentul se pune pe trunchiul cerebral. Este

nerelevant pentru cei ce apreciaza astfel moartea cerebrala (ex. Anglia) daca

are/nu are EEG, homeostazie, termoreglare, etc. Intrebarea esentiala este:

respira spontan sau nu? Altfel spus trunchiul este viu sau mort?

iii. Standardul creierului superior (scoarta cerebrala): apleul la esenta persoanei

(personhood), pierderea capacitatii de constiinta, ratiune, constiinta

(principiul insepararii constiintei de persona vie).

2.3 Cum se determina prezenta mortii?

1) Diagnostic necroptic:

a. prezenta semnelor cadaverice precoce

i. Lividitati

ii. Rigiditate

iii. Racire

iv. Deshidratare

v. Autoliza

b. prezenta semnelor cadaverice tardive

i. putrefactia

ii. stari conservatoare: mumificarea, adipoceara, etc.

iii. distrugerea cadavrului de catre insecte

2) Diagnosticul opririi ireversibile a functiei circulatorii-respiratorii: constatarea

opririi ireversibile, iresuscitabile a functiei cariocirculatorii si/sau a celei

respiratorii (protocol legal de resuscitare cardio-circulatorie, Anexa 3 legea

95/2006 a reformei medicale)

3) Diagnosticul mortii cerebrale:conform protocolului legal de moarte cerebrala

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

18

3.Etape clinice ce preced moartea si apoi cele care include momentul mortii

3.1. Stari terminale

Preagonia: o etapa premergatoare agoniei in care apar manifestari psihice cu

durata variabila, interpretabile pe fondul modificarilor biochimice si metabolice ca fiind

reactii de aparare fata de moartea iminenta.

Aceste reactii sunt conditionate de:

-constitutia organismului, vârsta

-structura psihica, conceptii religioase

-felul bolii: bolile consumptive induc manifestari psihice in functie de faza psihologica

in care se afla persoana dupa aflarea diagnosticului. In general induc resemnare.

Fazele psihologice ale unei boli cronice: negare, revolta, negociere, resemnare

Forme de manifestare ale preagoniei in:

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

19

-traumatisme: logoree, agitatie, hipermnezie invadatoare (panorama vietii traite)

-inghet: calm, amorteala, euforie, senzatie de planare

-asfixie: indiferenta, amorteala, euforie

-infarct: cu 3-4 ore anterior senzatie de calm, somnolenta.

Agonia (lupta-gr.-) sau vita minima. Este etapa de trecere de la viata la moarte

clinica, perioada in care fenomenele biologice sunt treptat inlocuite de fenomene

tanatologice avind ca substrat hipoxia si autointoxicatia cu produsi proprii de degradare. De

obicei este ireversibilă. Prin excepţie poate fi reversibilă: stop cardiac resuscitat, moarte

vegetativa recuperată, vindecari.

Clasificarea agoniei

- dupa clinica:

agonie cu delir (meningite, etc.)

agonie lucida (boli cardio-vasculare)

agonie alternanta (boli acute, boli psihice)

-dupa durata:

absenta: zdrobirea capului

scurta: asfixie, intoxicatii

lunga: boli cronice

3.2 Etapele clinice ce includ momentul mortii

Scenariul 1

1. Oprirea (potential reversibila) a unei fct. vitale (moartea clinica; intrucat corpul a

ramas fara o functie vitala unii denumesc aceasta stare moarte somatica, soma

=corp, gr)

2. Lipsit de resuscitare (timp de 3-5min)

3. Moartea creierului (cerebrala) –anoxie (dupa 3-5min)-

4. Oprirea ireversibila a functiilor vitale cardio-circulatorie si/sau respiratorie; unii

definesc moartea somatica prin pierderea ireversibila a uneia functii vitale

cardiocirculatorii sau respiratorii si nu doar a opririi lor incarcand definitia cu

semnificatia incetarii functionarii corpului ca intreg (concept organismic)

5. Resuscitare cardio-respiratorie (daca s-a oprit cordul) si protezare respiratorie: heart

beating/non-heart beating

6. Biologic organele sunt vii (cu exceptia creierului)

7. Moartea celulara (moleculara) a fiecarui organ

8. Moartea biologica

Scenariul 2

1. Oprirea (potential reversibila) a unei fct. vitale (moartea clinica)

2. Cu resuscitare (30 minute)

3. Oprirea ireversibila a unei/mai multor functii vitale (cerebr, cardiaca ori respiratorie)

4. Moartea creierului (cerebrala)

5. Protezare respiratorie: heart beating/non-heart beating

6. Biologic organele sunt vii (cu exceptia creierului)

7. Moartea celulara (moleculara) a fiecarui organ

8. Moartea biologica

Diferentierea apare intre scenariul 1 si scenariul 2 in faptul ca in 1 resuscitarea are loc in

pozitia 5 dupa moartea creierului.

In scenariul 2 inainte de moartea creierului, resuscitarea fiind tocmai cea care mentine

creierul in viata.

Cei dela inceput sau in timp util resuscitati beneficiaza de diagnosticul disjunctiv centrat pe

oprirea ireversibila circulatorie-respiratorie.

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

20

4. Forme particulare intre viata si moarte cu implicatii juridice. Au importante

implicaţii practice întrucât juridic subiectul este viu:

A.Moartea aparenta (uneori in conditii de electrocutare, stari hipoanoxice profunde,

hipotermie, intoxicatii, traumatisme precordiale violente, asocieri)

B.Moarta vegetativa (somatica-lit.anglosaxona-). Centrii cerebrali bazali sunt in

viata, neocortexul e mort. Centrii vitali functioneaza spontan si independent de moartea

cortexului. In mod obisnuit se transforma prin evolutie in moarte cerebrala: “as times flies,

neurons dies”

5. Semiologia tanatologica. Clasificarea semnelor mortii.

Semiologia tanatologica studiaza semnele mortii si modificarile cadaverice (morfologice si

chimice) induse de evolutia chimismului intern si de actiunea factorilor de mediu.

5.1 Clasificarea semnelor mortii:

-semne negative de viata (corespund mortii clinice si/sau mortii aparente)

pozitia si aspectul cadavrului: tonusul abolit

oprirea respiratiei

oprirea circulatiei

abolirea reflexelor

modificari oculare

suspendarea activitatii cerebrale

-semnele mortii reale (corespund mortii reale) si se grupeaza in:

•modificari cadaverice precoce (se instaleaza in etapa postmortem precoce)

lividitatile si hipostaza viscerala

racirea

rigiditatea

deshidratarea

autoliza

•modificari cadaverice tardive (se instaleaza in etapa postmortem tardiva-

peste 24 ore).

distructive

putrefactia

distrugerea cadavrului de animale, insecte necrofage sau

larvele lor

conservatoare

naturale: mumificarea, adipoceara, lignifierea, inghetarea

artificiale: inghetarea, imbalsamarea.

5.2 Semnele mortii reale

5.2.1 Modificari cadaverice precoce

a. Lividitatile cadaverice (livor mortis) si hipostaza viscerala.

Mecanism: acumularea singelui decliv sub actiunea gravitatiei in conditiile incetarii

circulatiei.

Etape: hipostaza (½-2) ore-(8-12) ore (diferit dupa autori). Difuziune: (8-12) ore-

18 ore. Imbibitie: 18-24 ore. In mediu rece se prelungesc aceste perioade, in mediu cald se

scurteaza.

Culoarea lor anormala (normal, violacee) indica o moarte violenta cel mai adesea

toxica (ciresie-CO-, roz -cianuri-, maronii-nitriti methemoglobinizanti-, galbene-acid picric-,

rosie-hipotermie-, etc.).

La digitopresiune dispar complet si reapar pana in circa 10 ore de la deces. Are la

baza fluiditatea sangelui si pastrarea pigmentului hemoglobinic in vas. La sectiune curge

sange pasiv din vas.

Incep apoi sa paleasca la digitopresiune (in medie la 10 ore –autori anglosaxoni-)

prin extravazarea (difuzarea) transendoteliala (endotelii alterate) a pigmentului

hemoglobinic in tesuturi; la sectiune de asemenea curge pasiv sange dar in cantiate redusa.

Devin fixe in perioada ce urmeaza dupa ce hemoglobina paraseste in totalitate vasele

capilare si se dispune interstitial; in vase sangele nu mai exista ca atare; experienta noastra

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

21

situeaza fixitatea lividitatilor dupa 16-18 ore; dincolo de acest interval de timp schimbarea

pozitiei nu mai duce la modificarea pozitiei lividitatilor catre noile pozitii declive (aspect util

in aprecierea mutarii cadavrului). La sectiune nu mai curge sange din vase iar tesuturile au

coloratie visinie murdara.

Diagnostic diferential (cu echimozele car au culori diferite de la albastrui la galben,

forme diferite, in general de marime redusa –cm-, dipuse nu numai decliv, posibil asociind

si alte leziuni traumatice, pe sectiune nesangerande si prezentand infiltrat hemoragic in

grosimea tesutului).

b. Rigiditatea cadaverica (rigor mortis).

Mecanism: scaderea ATP pina la disparitie (prin lipsa resintezei) si acumularea

crescinda de acid lactic: astfel miofilamentele de actina si miozina capata o stare de gel ce

determina o contractie plastica, improprie unor noi contractii musculare.

ATP-ul este generat de lantul fosfatic pentru 10-15 sec.-, de sistemul glicogen-acid

lactic pentru 30-40 sec.- şi de metabolismul aerob cit mai exista O2 in tesuturi. In mediul

anaerob ce rezulta, acumularea acidului lactic este exponentiala.

Debuteaza la TOTI muschii deodata dar este mai evidenta la inceput la nivelul

muschilor mici –art. temporomandibulara-.

Atunci cand, anterior mortii, a avut loc un efort un efort fizic intens (ex. alergare,

convulsii, inecare, etc.) cu un consum accentuat de ATP, rigiditatea se va instala mai rapid

(explicatie a mecanismului generator): normal 2-4 ore, maxim 6-12 ore.

Spasmul cadaveric (f. rar) survine ca urmare a unui efort fizic foarte intens in conditii

psihice de mare stress si in conditiile unei morti rapide. Are valoare juridica ridicata: pistolul

strins in mina cu spasm cadaveric = foarte probabil sinucidere

Etapele rigiditatii: [1] instalare (2-4 ore cu generalizare in 6-12), [2] stare (dureaza

circa 12-24 ore, total circa 36 ore de la moarte), [3] rezolutie (dupa 24-36 ore de la

moarte).

In etapa de instalare cit timp este inca flaccid, muschiul este viu (aplicarea curentilor

electrici îi determina contractia). In starea de rigiditate muschiul scheletic este mort.

Rezolutia survine ca urmare a neutralizarii acidului lactic sub actiunea produsilor alcalini ai

putrefactiei si a degradarii fibrei (autoliza).

c. Racirea cadavrului (algor mortis). Oprirea ireversibila a circulatiei si respiratiei

conduce la incetarea metabolismului organismului ca intreg; in continuare tesuturile si

organele supravietuiesc un interval de timp limitat in raport de starea lor biologica

anterioara, gradul de diferentiere si metabolismul rezidual in conditiile de privare completa

de oxigen.

Intrucit nu mai poate genera caldura, cadavrul isi va egaliza intr-un mod in general

predictibil temperatura interna cu cea a mediului ambiant in clima temperata cu o rata de

circa 0,0440C/ora in primele 12 ore (1,5 0 F) si de circa 0,029 grade/ora (1 0F) in

urmatoarele 12-18 ore sau de 2 ori mai repede in clima tropicala. Scaderea este oarecum

liniara dar variabila in raport cu numerosi factori precum starea de nutritie, temperatura

bazala anterioara decesului, tipul de haine, temperatura mediului inconjurator, etc.

Fiind inert termic cadavrul isi va egaliza temperatura cu cea a mediului inconjurator,

ceea ce in mod usual inseamna scaderea temperaturii sale (racirea). In mediu cu

temperatura ridicata temperatura cadavrului creste iar atunci cand temperatura in continua

crestere atinge conditiile specifice arderii compusilor organici, cadavrul chiar poate lua foc.

Pentru aprecierea IPM1 se poate folosi formula Moritz (pentru usurintă cu aplicabilitate in grade

Fahrenheit2): 98,6 0F - temperatura rectala [0 F] X ore de la moarte (IPM) = _______________________________ 1,5 Ex. la temperatura rectala de 25 grade Celsius (25x9/5 +32 = 770 F ) IPM este (98,6-77) / 1,5 =21,6

/1,5 = 14,4 ore.

1 IPM= interval postmortem

2 0F =

0C x 9/5 + 32 (aprox. 33,8

0F = 1

0C).

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

22

Caldura se pierde pasiv prin conductie (absorbtia caldurii de catre corpuri ce intra in

contact cu cadavrul-accelerata de pielea uda, ex. in submersie-), radiatie (raze infrarosii),

convectie (deplasari ale curentilor de aer). Daca temperatura mediului ambiant este mai

mare decit a interiorului cadavrului, acesta din urma se va incalzi pina la egalizarea

temperaturilor.

In sinteza la primele 3 semne ale mortii reale descrise se pot face urmatoarele

aprecieri privind data probabila a mortii in conditii normale de temperatura (circa 16-18

grade Celsius):

o corp cald, flaccid, fara lividitati: nu e mort sau e mort in prima ½ ora –1 ora.

o corp cald, flaccid, cu lividitati: mort de (½ ora –1 ora)-2 ore.

o corp cald, cu lividitati si rigid: mort de 2-8 ore

o corp rece si rigid cu lividitati: mort de 8-36 ore

o corp rece, rigid si cu lividitati ce dispar la digitopresiune si reapar: < 10 ore

o corp rece, rigid si cu lividitati ce palesc la digitopresiune: 12-18 ore (dupa unii 10-

12 ore)

o corp rece, rigid si cu lividitati ce nu se modifica la digitopresiune (lividitati fixe):

18ore-36 ore (dupa unii >12 ore)

o corp rece si flaccid cu lividitati fixe: > 36 ore.

½ 1ora 2 ore 8 ore 10 ore 12 ore …….. 18 ore …….. 36 ore livor rigor algor livor dispar/reapar livor palesc livor fixe flaccid

d. Deshidratarea cadaverica. O data cu caldura, prin evaporare se pierde si apa

determinindu-se deshidratarea tesuturilor; procesul este mai evident la tesuturile cu

continut hidric crescut precum globii oculari (tensiunea oculara scade la ½ in momentul

opririi cordului), mucoase (buze, scrot, labii), tegumente excoriate sau marginile plagilor.

Diagnostic diferential cu excoriatiile postmortale la care tegumentul este indemn iar

culoarea este galbui-maronie si cu cele vitale la care tegumentul este discontinuu fie cu

crusta hematica fie fara dar cu infiltrat hemoragic subiacent.

e. Autoliza cadaverica. Autoliza, este un proces atit intravital cit si postvital

(postmortem). Este un proces de autodigestie enzimatica indus de activarea hidrolazelor

lizozomale si are loc fara consum de energie (spre deosebire de apoptoza) si abacterian;

creaza conditii optime dezvoltarii ulterioare a germenilor astfel incat debutul sau precede

putrefactia.

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

23

Ca proces intravital survine normal in cadrul turn-over-ului celular permanent sau

sub forma patologica: in ambele cazuri evolueaza ca un proces localizat, genereaza de

obicei necroza focala si reactie inflamatorie. Este o forma de sinucidere celulara.

Cind celula moare proteinele intracelulare se afla intre doua optiuni:

(i) autoliza (sub actiunea propriilor enzime)

(ii) denaturarea (datorita imensului influx de Ca++ si a mobilizarii Ca++ intracelular)

Autoliza postmortem si necroza intravitala sunt doua procese total diferite. În

organismul viu in jurul unui focar de necroza, circulatia indeparteaza produsii de reactie,

pigmentii, etc., si aduce in schimb Ca++ care accelereaza denaturarea proteinelor: acesta

este motivul pentru care in vivo necroza si denaturarea proteinelor sunt exprimate

morfopatologic prin tesuturi mortificate, albe, dure. Deci, in vivo, paradoxal, cu cit fluxul

sanguin este mai intens cu atit distrugerea tesuturilor este mai mare.

În cazul autolizei postmortem de asemenea are loc un proces de denaturare al

proteinelor, dar acesta este redus si este dominat de autodigestia lizozomala; din acest

motiv in autoliza postmortem nu se formeaza tesuturi albe, dure ci din contra tesuturi moi,

visinii (extravazarea transendoteliala a pigmentului hemoglobinic).

Ca proces post-mortem autoliza debuteaza in general dupa 3-5 ore de la moartea

organismului ca intreg: celulele cultivate in aceasta perioada de timp in mediu oxigenat isi

reiau functiile vitale. Autoliza post-mortem nu implica mecanisme inflamatorii si este un

fenomen difuz.

Viteza autolizei depinde de continutul celular in lizozomi: este maxima in cazul

pancreasului, mucoasei gastrice, glandei suprarenale, medie in cazul cordului, ficatului,

rinichiului si redusa pentru fibroblasti.

In cazul autoliza postmortem la scurt timp dupa moartea celulei enzimele hidrolitice

continute in lizozomi sunt eliberate in citoplasma unde se activeaza in pH-ul acid citosolic

rezultat din acumularea acidului lactic ce survine prin diminuarea pina la abolire a

metabolismului oxidativ.

Aceste enzime vor degrada rapid structurile subcelulare (organite, citoschelet, etc.)-

autodigestie- destabilizind biochimic si structural celula. Histologic, pe masura ce autoliza

progreseaza citoplasma devine din ce in ce mai omogena (pierderea structurilor subcelulare)

si mai eozinofila.

Autoliza induce pe linga modificari de culoare ale intimelor, endoteliilor, mucoaselor,

etc. (culoare visinie) si o emaciere a structurilor tisulare (distrugere enzimatica) ce poate

conduce in unele cazuri la perforatii.

In acest sens este clasic descrisa perforatia gastrica din autoliza postmortem care se

deosebeste net de ulcerul perforat (perforatia intravitam): astfel ulcerul perforat este

localizat pe mica curbura (marea curbura, perete posterior), mucoasa ingrosata in jurul

perforatiei (mucoasa inconjuratoare friabila), rosie (brun-murdara cu dungi cafenii), uneori

cu aderente/bride peritoneale vechi (reactie peritoneala absenta).

5.2.2 Modificari cadaverice tardive distructive

a. Putrefactia. Poate avea implicatii juridice prin faptul ca fenomenele de putrefactie

pot masca identitatea persoanei si cauzele mortii. Este un proces atit enzimatic cit si

bacterian cu debut la 48-72 ore (alteori mai repede in raport cu continutul bacterian si

general septic al cadavrului precum si cu masurile de conservare: prin inghetare,

mumificare se suspenda).

Etape biochimice: [1] aeroba cu scindarea hidrocarbonatilor (fermentatie

glucidica generatoare de gaze care destind cadavrul-CO, metan, H2S, NH4-) sub actiunea

bacteriilor aerobe (Stafilococ, etc.), [2] anaeroba cu scindarea proteinelor si a lipidelor (cu

formarea de amine cadaverice-putresceina, cadaverina-, H2S, NH3, CO2, fenoli, etc.) sub

actiunea bacteriior anaerobe (Clostridium, etc.).

Etape macroscopice: [1] descompunere initiala (descompunere interna sub

actiunea bacteriilor endocavitare -E-Coli, protozoare si a enzimelor proprii, etc.-, propriu-zis

o descompunere cu aparenţă externă normala pe fondul pregatit de catre autoliza;

simultana cu autoliza), [2] putrefactie initiala (cadavrul se umfla sub actiunea gazelor +

miros de putrefactie, [3] putrefactie neagra (pe masura ce gazele ies corpul colapseaza,

tesuturile devin foarte moi, inchise la culoare si cu miros accentuat), [4] fermentatie

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

24

butirica (uscarea cadavrului, miros rinced, mucegai pe partea opusa decliva), [5]

descompunere uscata (rata de descompunere scazuta, cadavru uscat).

Se pot observa cronologic:

o Abdomenul verde in general in 36-48 ore; explicatie: H2S, SHb, SmetHb, Sulfura de

fier (hematina + H2S), cu totii compusi verzi;

o Circulatia postuma la 2-3 zile (dîre cafenii-verzui ce imita circulatia); explicatie:

sangele lizat in vase si Hb intra in reactie cu H2S degajat de reactiile bacteriene-);

o Aspectul umflat cu fluide exteriorizindu-se prin orificiile naturale si capul de culoare

verzui-negricioasa cu facies deformat marcheaza in clima temperata circa 5-7 zile (în

clima calda, aceleasi aspecte se pot petrece in circa 24 ore).

o Scheletizare cu resturi de păr in 9-10 ani (in cavou) si absente la 20 ani (aceste

intervale sunt foarte variabile fiind dependente de felul solului-argila impiedica

putrefactia-, contact cu aerul, imbalsamare, etc.).

Prezenta si stadiul de dezvoltare al insectelor ofera un plus de precizie datarii datei

probabile a mortii.

Regula Devergie: iarna, cifrele care indica zilele IPM corespund cifrelor care indica pe

timp de vara orele.

Regula Casper: 1 saptamina in aer = 2 saptamini in apa = 8 saptamini in sol.

b.Distrugerea cadavrului insecte necrofage si necrofile (vezi entomologia medico-

legala) si de catre animalele omnivore.

5.2.3 Modificari cadaverice tardive conservatoare

a.Naturale:

i.Mumificarea (curenti de aer, uscaciune,

caldura sau aer rece, toate conducînd la o

deshidratare rapida; persista in mediu uscat). In

lipsa apei viata se suspenda (la unele bacterii,

virusi sau organismele inferioare ca fenomen

complet in cadrul criptobiozei) sau inceteaza.

Completa in 6 luni-1 an.

Legenda Alaturat mumificare naturala in

mormint predinastic egiptean (5000 ani i.H, cea

mai veche mumie cunoscuta, denumita Ginger). Oprirea completa a metabolismului (criptobioza) nu compromite intotdeauna viata daca procesul are loc lent si complet, ca de exemplu in : (i) scaderea marcata a temperaturii pina la inghetare (criobioza), (ii) pierderea lenta si completa a apei in deshidratare (anhidrobioza), e.g. puricii de apa (hrana pestilor de acvariu). Anhidrobioza defineste atingerea in conditii speciale a unui aranjament molecular unic care in absenta apei atrage dupa sine sistarea metabolismului, pentru ca apoi din nou prezenta apei sa reporneasca mecanismele metabolice (iii) variatii osmotice extreme (osmobioza), (iv) anoxie progresiva (anoxibioza). Organismele care rezulta cu ocazia acestor procese se denumesc criptobiotice (Spellanzoni), primul fenomen studiat fiind anhidrobioza si relativ mai recent criobioza. Fenomenul de criptobioza a fost remarcat pentru prima data de Leuwenhoeck (1672) si apoi de Needham (1743). Un virf al discutiile pe marginea acestor fenomene a fost atins cu ocazia descoperirii “omului de gheata” („the ice-man”) pe 19 septembrie 1991, decedat cu circa 5300 ani in urma, al carui cadavru mai intii s-a mumificat natural inainte de a se fi inclus in ghetar (unele celule nazale au prezentat aspecte vitale).

ii. Adipoceara (contact prelungit cu apa sau medii umede,

preferabil calda, cu continut scazut in O2). Grasimile neutre se scindeaza

in acizi grasi (oleic, palmitic, stearic) care mai departe, in lipsa O2, se

hidroxileaza sub actiunea hidrolazelor bacteriene (Clostridium

Perfringens, Cl. Vechii) dar si a propriilor hidrolaze. Saponificarea acestor

acizi impreuna cu calciul formeaza adipoceara. Rezulta un aspect care

pastreaza trasaturile (permite identificarea) cu aspect gri-albicios-

maroniu ceros cu miros rinced: (3-4) saptamini-(3-4) luni. Daca acizii se

oxideaza (in prezenta O2) se produc aldehide si cetone care conduc la

distrugerea adipocerei. Completa in 1-2 ani. Legenda Adipoceara la 2 ani.

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

25

iii. Lignifierea: acidul tanic si humic (frecvent in turbarii din

tari nordice Anglia, Scotia, Irlanda), patrund intre celulele

epidermului facind imposibila actiunea hidrolazelor; de asemenea

aceste medii au continut scazut in O2 si beneficiind chiar de

prezenta unor substante antibacteriene (sfagnol) au un continut

scazut si in bacterii. Este completa in ani de zile si se adreseaza in

special structurilor tisulare bogate in colagen-piele, fanere, intestin,

restul tesuturilor moi fiind adesea distruse iar oasele decalcificate).

Completa in cativa ani. Legenda Lignificare (omul

din Lindow, circa 2500 ani).

iv. Inghetarea naturala (conservare indefinita pina la decongelare, moment din care

putrefactia evolueaza accelerat). http://listverse.com/2009/12/24/top-10-famous-mummified-bodies/

Ötzi the Iceman

Legenda Inghetare: corpul lui J.

Torringhton prins in gheata in urma cu 500 ani

b. Artificiale:

i. Inghetarea artificiala.

ii. Imbalsamarea (solutii de formaldehida de obicei 5-7%).

Tanatopraxia reprezinta suma ingrijirilor ce se acorda cadavrului pentru a putea fi prezentat

intr-un mod demn apartinatorilor, inclusiv imbalsamarea.

6. Manifestari postvitale. Reprezinta viata reziduala a tesuturilor dupa moartea

organismului ca intreg. La un nivel pur biologic, celulele pot continua sa supravietuiasca si

in absenta creierului, cordului si chiar a intregului organism (culturi celulare in vitro).

Viata poate exista la mai multe niveluri functionale: tot asa cum moartea coexista cu

viata chiar si intr-un organism viu si sanatos (e.g. autoliza celulara), la rindul ei viata poate

fi mascata de fenomenul mortii (exemple conceptuale medico-legale pot fi moartea clinica,

moartea aparenta).

Perioada postmortem precoce in cadrul careia sunt prezente manifestarile postvitale

este deosebit de importanta intrucit in acest interval de timp se poate lua decizia

chirurgicala de a extrage unele organe/tesuturi in vederea transplantului, desigur in

conditiile in care obligatiile bioetice si juridice sunt indeplinite.

Timpul de supravietuire (totala/util) in anoxie totala a unor tesuturi/organe este:

-corneea: 24-30 (…-6) ore.

-rinichi: 20-24 (…-6) ore.

-cord: 15-30 (…-15) minute

Timpul optim de recoltare este imediat dupa moartea creierului si inainte de moartea

cordului (daca moartea trunchiului cerebral se produce lent, in timp se induce si oprirea

cordului prin distrugerea centrului cardiocirculator bulbar si automatismul cordului nu mai

intră in functiune).

-ficat: 10-12 (…-2) ore

7. Stabilirea datei probabile a mortii. Tanatocronologia

Data mortii este o problema juridica importanta. Numai pe criterii medico-legale nu

se poate aprecia cu caracter de certitudine momentul mortii (ora si minutul). De aceea in

practica medico-legala se discuta despre data probabila a mortii, DPM.

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

26

DPM se evalueaza pe criterii medico-legale complexe:

o semnele mortii reale: lividitatile, rigiditatea, putrefactia, determinarea temperaturii

corpului.

o determinari tanatochimice iin special in umoarea vitroasa (ex: potasiu in umoarea

vitroasa, pH singe, etc.). Folosind numai K+ specificitatea este relativ mica de circa 10

ore in primele 24 ore si circa 20 ore in primele 48 ore.

o continutul stomacului; o masa3 mica (sandwich) se digera in ½-2 ore, una medie in

3-4 ore si una bogata in 4-6 ore. Timpul de injumatatire la 150g suc portocale este in

medie de 24 min +/- 8min, iar la 150 g friptura porc 58,58min. +/- 17,68 min.

(Brophy C.M., 1986).

o histochimia si microscopia leziunilor traumatice cutanate (excoriatii, plagi)-vezi

reactia vitala-.

o microscopia firului de par (daca se cunoaste data ultimului tuns)-vezi laboratorul

medico-legal-.

o date entomologice-vezi entomologia medico-legala-.

o date de ancheta (înscrisuri datate, marturii, etc.).

8. Felul mortii, cauzele mortii, modalitatea de deces

Felul mortii poate fi juridic:

-violent (traumatica sau de cauze traumatice-mecanice, fizice, chimice, biologice,

psihice-): ca modalitate de producere poate imbraca forma accidentului, sinuciderii,

omuciderii.

-neviolent (netraumatic, patologic, cu evolutie preagonala si agonala lunga ca in

bolile comsumptive sau din contra scurta ca in moartea subita). Cauzele mortii4 se impart in

imediate (mecanismul mortii in lit. anglosaxona), intermediare si initiale (cauzele propriu-

zise ale mortii in lit. anglosaxona).

Moartea violenta face obiectul investigatiei judiciare, autopsia medico-legala fiind

parte constituenta procedural.

9. Moartea suspecta versus moartea subita

Moartea suspecta, dupa cum îi spune si numele ridica suspiciuni judiciare si poate

fi violenta (traumatica -accidente toxice, omucidere-) sau neviolenta (moarte subita). In

general decesele rapide genereaza suspiciuni, autopsia fiind necesara pentru a lamuri

cauzele.

Moartea subita este o forma a mortii suspecte; prin modalitatea sa rapida, brusca

si neasteptata de instalare creaza suspiciuni asupra unui accident toxic sau asupra unei

omucideri.

Din acest motiv moartea subita impune autopsia medico-legala ca si in orice deces

violent (traumatic)- vezi si cap. 1, punctul 7, Extras din Normele procedurale ale Legea

459/2001. sectiunea 5, Art.34

La autopsie insa in moartea subita se identifica o cauza patologica, netraumatica de

deces ceea ce face ca moartea subita sa fie de fapt o moarte neviolenta (ex. moarte subita

prin infarct miocardic de perete anterior ventricul sting, prin pneumonie franca lobara, etc.).

In lit. anglosaxona se admite conceptul de moarte naturala (moarte patologica cu

preagonie si agonie prelungita) ca modalitate de moarte netraumatica alaturi de moartea

subita. Din acest punct de vedere moartea poate fi naturala si nenaturala (traumatica,

violenta).

Strict fiziopatologic vorbind apreciem ca moartea nu poate fi propriu-zis naturala

atita timp cit aceasta survine dintr-o cauza explicita sau implicita –determinat- (ex.

pneumonie, insuficienta cardiaca, etc.). Intamplarea la nivelul social se traduce prin

determinare la nivel biologic. Adevarata moarte naturala ar putea fi luata in discutie doar in

cazul ipotetic al supravietuirii pina la limita epuizarii programului genetic si a mortii prin

epuizarea treptata, reducerea progresiva a metabolismului bazal si a destabilizarii finale a

centrilor cardio-respiratori bulbari (insuficienta cardio-respiratorie de natura centrala) sau a

3 este vorba de mincarea uscata

4 a se vedea si certificatul constatator al decesului

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

27

stopului cardiac urmare a unei bradiaritmii progresive intr-o stare de sanatate aparenta;

aceasta stare ca atare survine doar ca o raritate.

10. Antropologia5 medico-legala

Definitie: disciplina care se ocupa cu studiul medico-legal al resturilor scheletale.

La omul viu aplica masuratorile antropometrice in scopul stabilirii caracterelor

fenotipice pentru identificare sau in expertiza filiatiei (dupa virsta de 3 ani).

Pe resturi scheletale expertiza medico-legala trebuie sa raspunda la urmatoarele

intrebari:

diagnosticul pozitiv de os

caracteristici de grup:

diagnosticul de specie (de natura umana sau nu?)

rasa

caracteristici individuale:

identificarea sub raportul datelor individuale generale: sex,

talie, virsta.

identificare serologica si genetica (grup de singe, profil ADN)

felul mortii si forma juridica a mortii

cauza, mecanismele, imprejurarile mortii

data probabila a inhumarii

felul inhumarii: inhumare primara/secundara.

11. Entomologia6 medico-legala.

Definitie: disciplina care se ocupa cu studiul medico-legal al insectelor (grup din

familia artropodelor) si altor artropode in sensul lamuririi unor cauze judiciare in mortile

violente sau suspecte (data probabila a mortii, arealul in care s-a produs

moartea si eventualele deplasari ale corpului, cauza mortii prin identificarea

unor toxice cadaverice ce nu se mai pot gasi in cadavru-ex.droguri7-, etc.).

Prima referire de entomologie medico-legala parvine din China 1235 i.H.,

iar in Europa in 1855 prin Bergeret d'Arbois care in 1856 scrie si prima lucrare

de entomologie medico-legala; incepind cu 1933 incepe sa fie inclusa in mod constant in

anchetele politiei si de prin 1950-1960 devine cu adevarat o stiinta aparte.

Artropodele sunt majoritare pe pamint si exista de circa 250 milioane de ani. sunt

circa 700.000 de specii deja descrise, dar probabil exista circa 10 milioane. Unele au o

dezvoltare graduala prin stadiu de nimfe altele o dezvoltare completa prin stadiul de oua.

Utilitatea lor medico-legala se refera la cele ce sunt implicate in actiuni necrofile si

necrofage asupra vertebratelor (inclusiv omul) ce induc distrugeri cadaverice, prin care

materia organic este reciclata.

Cadavrul este distrus de catre 3 categorii de insecte: (1) necrofage, (2) pradatori si

paraziti care se hranesc si cu cadavrul dar si cu insectele necrofage si (3) specii omnivore

care se hranesc cu toate de mai sus.

Clasificarea insectelor necrofage. Artropode fara antena. Arahnidele (prezinta 4

perechi de picioare): paianjeni, scorpioni, acarieni

Artropode cu antena. Insectele (prezinta 3 perechi de picioare): coleoptere (scarabei,

etc.), diptere (muste), himenoptere (furnici, albine, viespi), lepidoptere (fluturi), miriapozii

(scolopendre, etc. prezinta n picioare), etc.

Artropodele necrofage nu distrug cadavrul in mod haotic asa cum s-ar putea crede ci

respectind o ordine de aparitie (in mai multe valuri succesive), fiecarui val fiindu-i

caracteristic un anumit moment si anumite conditii locale pentru ca sa se poata manifesta.

De asemenea fiecare val creaza conditiile pentru ca urmatorul val sa poata sa actioneze.

5 antropologie = stiinta care se ocupa cu studiul originii, evolutiei si variabilitatii biologice a omului , in corelatie cu

credintele naturale si social-culturale. 6 stiinta care se ocupa cu studiul insectelor

7 s-au identificat pina acum triazolam, oxazepam, fenobarbital, malation, mercur, amitriptilina, cocaina, heroina,

fenilciclidina

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

28

In plus dipterele parcurg o serie de stadii incepind cu stadiul de ou pina la cel de

adult, incit daca se poate cunoaste cit timp este necesar pentru parcurgerea fiecarui stadiu

coroborat cu examenul medico-legal al stadiului prezent pe cadavru se poate deduce IPM

(ca timp estimat si nu absolut).

Stadiile de evolutie pot fi sistematizate astfel:

[1] Oua (initial 2mm) fara larve 8 ore, apoi cu larve prin transparenta

[2] stad. larvar primar (5mm; 1,8 zile)

[3] stad. larvar secundar (10mm; 2,5 zile)

[4] stad. larvar tertiar (17mm; 4-5 zile: devorator)

[5] stad. prepupa (12mm; 8-12 zile: incepe sa se deplaseze; aspectul intern al larvei

nu se mai vede)

[6] pupa cu puparium -invelisul de stadiu 3- (9mm; circa 18-24 zile)

[7] adult eliberat si puparium gol (20 zile).

Pentru un cadavru ce are numai oua fara larve calculul IPM se face astfel:

IPM de la descoperirea cadavrului la stad. larvar I = (A)

Timpul de la ponta noilor adulti pina la aparitia noilor larve stadiu I = (B)

B-A = IPM de la ponta initiala la descoperirea cadavrului si aflarea datei probabile a

mortii.

Specia poate duce la identificarea unor arealuri geografice.

Calliphora Vicina este mai frecventa in orase (musca sinantropica) in timp ce

Calliphora Vomitaria este predominant rurala.

Stagiu Primar Secundar TertiarTotal

No. Oua instar instar instar Prepupa Pupa Imatur

Gen. (Ore) (Ore) (Ore) (Ore) (Ore) (zile)(zile)

Sarcophaga cooley 29 -- 24 18 48 96 9 16

Sarcophaga shermani 28 -- 22 16 48 104 8 14

Sarcophaga bullata 18 -- 26 18 54 112 12 17

Phormia regina 23 16 18 11 36 84 6 11

Protophormia terranovae 27 15 17 11 34 80 6 11

Lucilia sericata 29 18 20 12 40 90 7 12

Eucalliphora lilaea 27 22 22 14 36 92 6 13

Cynomyopsis cadaverina 17 19 20 16 72 96 9 18

Calliphora vomitoria 5 26 24 48 60 360 14 23

Calliphora vicina 5 24 24 20 48 128 11 18

Calliphora terranovae 4 25 28 22 44 144 12 20

(dupa Kamal, 1958 evaluate in conditii de 27oC, 50% umiditate).

Se pot formula 5 principii generale:

- estimarea virstei insectelor nou formate permite estimarea IPM

- un cadavru fara larve (doar cu oua) are un IPM de maximum 48 ore si minim 8

ore (in general).

- larvele devoratoare (std. tertiar): cert minim 4-5 zile

- larvele care se deplaseaza = cert minim 7-8 zile

- puparium gol = 18-20 zile.

Primul val este constituit din unele diptere care depun oua

cu precadere la nivelul orificiilor naturale sau al

plagilor/excoriatiilor8: Calliphora vicina (musca albastra), Calliphora

vomitaria (musca domestica)-amindoua prefera umbra pentru

ponta-.

De la pontă9 ecloziunea este in ziua 2 si larvele de stad. I au crestere de 1mm/zi

(musca domestica) sau de 2mm/zi (Calliphora) pina in ziua 8 cind apar pupele de circa 5

8 prezenta oualelor in regiunea genitourinara pina in 4-5 zile IPM indica cu mare probabilitate o agresiune sexuala,

intrucit in ordinea preferata a pontei mai frecvent se afla regiunea faciala. 9 ponta dipterelor este cel mai adesea diurna şi la o temperatura > 6-7

0C, inhibata < 4

0C; este direct dependenta de

conditiile de mediu si de conservare a cadavrului.

CURS DE MEDICINĂ LEGALĂ UMF “Carol Davila”

29

mm pentru musca domestica si de 9 mm pentru Calliphora, ce devin adulti intre zilele 10-18

(maxim 24), parasind puparium-ul.

Al doilea val (1-6 luni) este constituit din alte diptere: Lucilia cesar (musca verde)-

prefera soarele-, Cynomia (o musca albastra) si Sarcophaga

carnaria (musca neagra).

Primele doua au in principiu aceeasi evolutie (Lucilia are

larve de numai 3mm si pupe de 6mm) in timp de Sacophaga are

larve mai mari pe care le depune direct (fara oua), momentul

aparitiei pupelor sale fiind intirziat la circa 10 zile. Aceasta din

urma se hraneste cu adultii primului val, viermi de pamint, melci

dar sunt si necrofage.

Al treilea val (3-9 luni), este reprezentat de unele coleoptere si unele lepidoptere, al

patrulea (luna 10) si al cincilea (2 ani) de alte coleoptere, al saselea (2-3 ani) de acarieni

(sub cadavru si in solul subiacent), viespi, furnici (predatori de

insecte), al saptelea si al optulea (3-4 ani) de alte coleoptere.

Descoperirea larvelor moarte poate indica intrarea in iarna

a cadavrului, si deci moartea anterior acestui anotimp. Larvele de

Tricochera sp. sunt folosite si ele pentru datarea in raport cu

iarna intrucit sunt singurele insecte care zboara iarna.

Tipul speciilor ofera indicatii asupra zonei geografice si a

momentului din an al mortii. Mutarea cadavrului se poate estima

analizind nu numai insectele de pe cadavru ci si cele de sub el dar

si modificarile solului ce au survenit putrefactiei.

Specimenele gasite pe cadavru, in cadavru, in jurul lui si

sub el cit si esantioane de sol sunt prelevate pentru studiul in

laborator. Formele vii sunt crescute in conditii asemanatoare cu

cele de la fata locului pentru a afla nu numai ce tipuri de adulti

eclozeaza dar si dupa cit timp. Se fac numeroase calcule

coroborind rezultatele de la toate speciile studiate. Se efectueaza

teste toxicologice si de ADN (pe larvele moarte, puparium, etc.).