Post on 26-Jan-2016
transcript
UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE, ADMINISTRATIVE
ŞI ALE COMUNICĂRII
RELAŢIILE EXTERNE
ALE UNIUNII EUROPENE CU
FEDERAŢIA RUSĂ
Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. dr. Vasile Boari.
Andrei Mihaly Pasztor
Cluj-Napoca
2015
CUPRINS
1
COLABORAREA RUSIEI CU EUROPA ŞI MODELAREA RUSIEI ÎN EUROPA....................................................4
RELAŢIILE EXTERNE ALE RUSIEI CU FOSTELE STATE SOVIETICE ŞI INFLUENŢA LOR ÎN RELAŢIA RUSIA-UNIUNEA EUROPEANĂ................................................................................................................................8
Relaţia Rusia – Statele Unite ale Americii................................................................................................8
Relaţia Rusia – NATO...............................................................................................................................9
Relaţia Rusia – Uniunea Europeană.......................................................................................................10
Relaţia Rusia – Vecinătatea Apropiată...................................................................................................10
Relaţia Rusia – Orientul Mijlociu............................................................................................................11
Relaţia Rusia – China / Asia de Est (Japonia, Coreea de Nord şi Sud)....................................................11
Relaţia Rusia - Eurasia............................................................................................................................12
Uniunea Economica Eurasiatica.............................................................................................................13
Relaţia Rusia – Germania.......................................................................................................................14
Relaţia Rusia - Franţa.............................................................................................................................14
Axa Paris-Berlin- Moscova.....................................................................................................................14
RELAŢIA UNIUNEA EUROPEANĂ-RUSIA, ÎN CONTEXTUL POLITICII ENERGETICE, POLITICII EXTERNE ŞI DE SECURITATE, DIPLOMAŢIA SERVICIULUI EUROPEAN DE ACŢIUNE EXTERNĂ RELATÂND CRIZA DIN UCRAINA....................................................................................................................................................16
Interesele Rusiei în Ucraina...................................................................................................................16
Ucraina - Uniunea Europeană................................................................................................................17
Identitatea Europeană şi criza de identităţi...........................................................................................18
Ameninţări la nivel global......................................................................................................................19
Prevenirea ameninţărilor globale..........................................................................................................19
Serviciul European de Acţiune Externă..................................................................................................23
Măsuri privind cooperarea economică..................................................................................................25
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................................26
2
Lucrarea cu numele Relațiile Externe ale Uniunii Europene cu Federația Rusă. Am ales
aceasta tema ca o continuare a lucrări de disertație: Dezintegrarea URSS. Negocieri şi
Reconstrucție în Spațiul Sovietic.
In ceea ce privește subiectul temei şi alegerea metodei pentru abordarea şi
soluționarea acestuia, este o lucrare având domeniul studiat cu tema istorica, obiectiva,
bazându-se pe cercetări reale.
Obiectivul lucrării a fost să demonstreze că, ţinând cont de valenţele geopolitice şi
geostrategice ale zonei şi urmărind cursul istoric al evenimentelor din cele mai vechi timpuri
până în prezent, statele care şi-au disputat aria în cauză au avut tot timpul interesul egoist de a-şi
extinde autoritatea asupra zonei.Obiectivul lucrării este de a se demonstra valența geopolitica şi
geostrategica ale fostei URSS şi actuala Rusie, urmărind relațiile externe cu Uniunea Europeana
începând de la terminarea Războiului Rece, când au început dezvoltarea relațiilor externe UE-
federația Rusa şi pana în prezent, exista o disputa economico-politică-militară-energetica,
pentru reconstrucție având interesul spre extindere, o extindere dornica de alianța a tuturor
statelor ex-comuniste care si au câștigat independenta.Politica dusa pentru reconstrucție este una
de autoritaraşi hegemonica asupra zonelor de interes.
Metodologia utilizata cercetării este una cantitativa; se realiza pe baza unor informații
complete, luarea unor decizii corecte, necesare procesării şi interpretării de date statistice, care
au dezvoltat un proces îndelungat.
Subiectul propus este unul relativ nou, pentru că, deşi face obiectul a numeroase articole
de presă, luări de poziţie, declaraţii mai mult sau mai puţin oficiale, mai ales de factură recentă,
cercetările academice complexe ale problemei lipsesc apoape în întregime, cărţile care abordează
subiectul putând fi numărate pe degetele de la o mână.Subiectul propus este unul relativ nou,
deși este obiectul unor numeroase articole de presă, luări de Poziție, declarații mai mult sau
mai puțin oficiale, cu cercetările academice aferente ale problemei. Cărțile abordează subiectul
din perspectiva oferită care este una inedita, complexa, încercând să acopere toate aspectele
situației.
Lucrarea are mai multe elemente de noutate: reconstrucţia istorică din cele mai vechi
timpuri şi mergând până la unele evenimente desfăşurate post Haga;Lucrarea cuprinde trei
elemente cheie explicate pe parcursul a trei capitole, care conțin fiecare câte doua subcapitole,
cum ar fi:
Capitolul I. Colaborarea Rusiei cu Europa si Modelarea Rusiei in Europa.
Capitolul II. Relațiile Externe ale Rusiei cu fostele state Sovietice si influenta lor in
relația Rusia – Uniunea Europeana.
3
Capitolul III.Relația Uniunea Europeana -Rusia - Ucraina, in contextul politicii
Energetice, Politicii Externe si de Securitate, diplomația Serviciul European de Acțiune
Externa relatând criza din Ucraina.
Conceptele de baza fiind unele teoretice şi transpuse în practica sub forma de scriere care
argumenteazăpoziția mea ca şi scriitor al acestei lucrări, cu o descriere critica a acestei teme.
Ambele capitole cuprind subcapitole şi subpuncte care evidenţiază principalele evenimente,
interpretări ale acestor evenimente, alte elemente esenţiale.Capitolele cuprind sub-capitole ce
evidențiază principalele evenimente, interpretări ale acestor evenimente şi elemente esențiale şi
au continuitate unele cu celelalte.
Concluziile sunt ca îngrijire şi încheie lucrarea, evidențiind modul de îngrijire şi
obiectivele acesteia.
4
COLABORAREA RUSIEI CU EUROPA ŞI MODELAREA RUSIEI ÎN EUROPA
Relațiile Uniunii Europene cu Federația Rusa sunt afectate de schimbările generate de
contextul politic la nivelul Continentului European, având in vedere trei factori ce pot fi
considerați ca fiind decisivi pentru configurația relațiilor Ruso-europene: Extinderea NATO,
Extinderea UE si Conflictele din fosta Iugoslavie.
Celor trei factori li se adăuga problema dependentei Energetice a Uniunii Europene de
gazul natural din spațiul ex Sovietic. Toate acestea capătă o semnificație aparte datorita
proximității si complementarității Geografice, a celor doua entităţi.
Uniunea Europeana nu a reușit sa devina un actor pe scena Relațiilor Internaționale, ca o
pondere politica proporționala cu puterea economica , diplomația sa este limitata de absenta unei
susțineri militare si de gradul înalt de inter-guvernamentalism in procesul de luare a deciziilor, in
vreme ce Rusia ca membru de securitate ONU, a demonstrat voința si capacitatea, de a-si juca
avantajele energetice, militare si politice separat s au împreuna.1
Pe de-o parte o Rusie stabila este esențiala pentru securitatea Uniunii Europene . De
aceea, Uniunea Europeana, ca principal partener comercial si de investiții al Rusiei, este decisa
sa susțină Rusia in reformele pe care le întreprinde.
Pe de alta parte Rusia pare sa fie conștienta atât de faptul ca fără comerț si fără investiții
s-ar afla in pragul colapsului, cit si de faptul ca fără întreprinderea de reforme structurale
profunde s au in condiții de instabilitate politica relațiile sale cu Uniunea Europeana nu se pot
desfășura la adevăratul lor potențial.2
In relațiaFederația Rusa – Uniunea Europeana sau urmărit doua obiective: susținerea
reformelorPolitico- Economice si obținerea sprijinului in procesul de Extindere.
Capacitatea Uniunii Europene de oferi Rusiei asistenta si acces la o piața cu pondere
însemnata in condițiile deteriorării situaţiilor sale economice interne , a jucat un rol însemnat in
schimbarea de politica externa, aceasta din urma atenuându-si treptat poziția fata de extinderea
Uniunii Europene spre Est.
Primele relații ale Uniunii Europene cu Rusia apar in 1989 când Comunitatea Europeana
semnează un Acord de comerț si cooperare cu Uniunea Sovietica interpretat la acea vreme ca
un pas modern in clădirea unei relații Economico - Politice.
1 Nicolae Păun, Georgiana Ciceo, Radu Albu Comănescu, Finalitatea Europei, Relații Externe ale Europei2Adrian Ivan, Statele Unite ale Europei, Relații Externe ale Europei.
5
RelațiaUniuneaEuropeana –Uniunea Sovietica a fost marcata de tensiuni acumulate ca
urmare a reprimării aspirațiilor de independenta a tarilor Baltice si ascensiunii conservatorilor de
putere.
Primele semne de normalizare au apărut după dispariția Uniunii Sovietice, prin
programul TACIS lansat in 1992, si încheiat in 1994 la Bruxelles.
Un Acord de Parteneriat de Cooperare semnat la Corfu in 1994, intrând in vigoare la 1
decembrie 1997, si care urmând a fi reînnoit automat după 10 ani. Negocierile pentru un nou
acord au început în iulie 2008, însă finalizarea acestuia nu a avut loc datorita războiului din
Georgia din anul 2008 intre Abhazia si Osetia , si datorita conflictului din Caucazul de sud
dintre Armenia si Azerbaidjan, pentru ținutul Nagorno-Karabah 3.
Acord de Parteneriat si Cooperare care acoperă o serie de domenii politice, inclusiv
dialogul politic, comerţul cu bunuri şi servicii, afacerile şi investiţiile, cooperarea financiară şi
legislativă, ştiinţa şi tehnologia, educaţia şi formarea profesională, energia, cooperarea în
domeniul tehnologiei nucleare şi spaţiale, mediul, transporturile şi cultura.
În completarea APC, în iunie 1999 Consiliul European a adoptat o Strategie comună –
prima aplicarea acestui instrument în temeiul politicii externe şi de securitate comune instituite
prin strategia ce a acordat prioritate pentru patru zone de acţiune:
– consolidarea democraţiei, a statului de drept şi a instituţiilor publice din Rusia;
– integrarea Rusiei într-un spaţiu economic şi social european comun;
– cooperarea în vederea consolidării stabilităţii şi securităţii în Europa şi în afara acesteia;
Parteneriatul Uniunea Europeană–Rusia devine importanta şi este axat pe trei direcţii:
1. Rusia devine, din 2000, un exportator de carburanţi, obiectivul primordial al căruia
este stabilirea unui parteneriat strategic cu UE;
2. Axa economică – reflecţiile vizând crearea unui spaţiu european comun (SEC).
Negocierea Rusiei de a adera la OMC
3. Cea de a treia axa – interesul Rusiei pentru PESD. Problema vizând securitatea este
parte integrantă a dialogului ruso-european. 4
2001 –Summit-ul de la Moscova - care aduce o cooperarea economica si monetara intre
Rusia si Uniunea Europeana prin interesul pentru crearea unei zone economice europene
comune, crearea unui parteneriat strategic intre cele doua entităţi care împart practic
Continentul European , Parteneriatul Strategic Rusia – Uniunea Europeana, care leagă Uniunea
Europeana de Zona Economica a Liberului Schimb. Este posibil, ca prin proiectul Zonei
3Nicolae Păun, Georgiana Ciceo, Europa Unita, RelațiiExterne, Europa- Rusia4http//www. academia.edu.Relațiilefederației ruse cu Europa
6
Economice Comune sa fie avuta in vedere desființarea barierelor tarifare dintre cele doua
blocuri comerciale, si transformarea Zonei de comerț liber intr-o zona exclusiva asemănătoare
Zonei Economice Europene , care leagă UE de Zona Economica a Liberului Schimb ( EFTA).
Crearea de infrastructuri europene prin construcția de coridoare pan-europene, si a
unor rețele de transport a energiei cu sprijin financiar din partea Uniunii Europene prin
intermediul: Băncii Europene de Investiții, Fondului Monetar de Investiții si Banca Mondiala,
având in vedere influenta tarilor Uniunii Europene in cadrul acestor organisme.
Conferința de la Bonn din iulie 2001 aduce in prim –plan Cooperarea pe Probleme de
Mediu, unde Rusia susține poziția Uniunii Europene . Uniunea Europeana reușește ca aliindu-se
cu Rusia si Japonia sa convingă tarile semnatare sa continue punerea in aplicare a
angajamentelor asumate prin semnarea protocolului de la KYOTO. Conferința de la Bonn
urmează sa se transforme in investiții ale Uniunii Europene in Industrii Poluate din Federația
Rusa.5
O alta dimensiune a acestei cooperări se refera la eliminarea cu ajutorul Uniunii
Europene a marilor cantităţi de Deșeuri Nucleare.
Dimensiunea Nordica reprezintă o propunere a Finlandei pentru Întărirea Cooperării
Regionale intre : Rusia , Uniunea Europeana , Norvegia ,Islanda , Polonia si Tarile Baltice,
principalul rezultat practic al acestei cooperări l-a constituit începerea de operațiuni ale Băncii
Europene de Investiţii in Rusia , proiecte de mediu in nord-vestul acesteia, decise la summit-ul
Uniunii Europene de la Stockholm din martie 2001, un instrument util pentru întărirea
Cooperării Regionale in cadrul Parteneriatului Rusia – Uniunea Europeana .
Dialogul politic si acordul de Parteneriat si Cooperare dintre Rusia si Uniunea
Europeana se desfășoară sub forma de summit-uri la nivel de sef de stat si de guvern ( in prezent
acestea au loc de doua ori pe an) sub forma unor consilii de cooperare , ale înalților funcționari
in forma unor comitete de cooperare, ale directorilor politici ale ministerelor de externe.
În perspectiva dezvoltării unei Politici Europene de Securitate si Apărare, Uniunea
Europeana si Rusia au decis printr-o Declarație Comuna semnata cu ocazia primei vizite a
Președintelui Rus Vladimir Putin la Bruxelles in octombrie 2000, sa discutat despre Cooperare
in Chestiuni Politice si de Securitate , care includeau Reforma Comprehensiva a OSCE,
cooperarea in controlul armamentelor , si participarea Rusiei la operațiuni militare si civile de
managementul crizelor.6
Odată cu venirea noului lider la Kremlin, a lui Vladimir Putin, în relaţiile şi politica
Rusiei cu UE se observă noi obiective, axate pe pragmatism.
5Naumescu Valentin, Foreign policy and diplomacy, Cluj Napoca , Editura Efes,20146http//www. Ştiinţe Politice şi Administrative. rusia-ue.pdf
7
Anul 1999 este marcat prin ,,Strategia dezvoltării relaţiilor Federaţiei Rusie cu Uniunea
Europeană pe un termen mediu (perioada anilor 2000-2010). Strategia insistă asupra autonomiei
Rusiei vis-à-vis de cerinţele europene, reliefând refuzul de a acorda Uniunii dreptul la ingerinţă
(amestec în treburile altui stat).
Documentul se focalizează asupra două obiective majore:
1. Rusia consideră ca Uniunea Europeană este unul dintre polii majori de putere ai lumii
multipolare.
2. Strategia ţine cont de interesele specifice ale Rusiei în dezvoltarea viitoare a relaţiilor
ruso-europene :pentru a completa strategiile UE, care nu sunt suficiente.
Rusia nu are intenţia de a adera la Uniune, dar doreşte o cooperare mai intensă axată pe:
– dialog politic aprofundat, interacţiune în căutarea soluţiilor împotriva daunelor
internaţionale şi cooperare în domeniul PESC;
– dialog cu europenii în domeniul problemelor comerciale :aderarea Rusiei la OMC,
stimularea investiţiilor străine în economia rusească, inclusiv în sectorul petrolier, racordarea
legislaţiei – provocări comune pe continentul european.7
7David Held, Antony Mc Grew, David Goldblatt, Jonathan Peratton, Transformări globale. Politica, Economie si Cultura .
8
RELAŢIILE EXTERNE ALE RUSIEI CU FOSTELE STATE SOVIETICE ŞI
INFLUENŢA LOR ÎN RELAŢIA RUSIA-UNIUNEA EUROPEANĂ
Federaţia Rusă şi-a structurat întotdeauna politica externă pe cinci mari linii directoare de
acţiune: două din ele vizează relaţia cu Occidentul: Statele Unite ale Americii şi Uniunea
Europeană – fiind de altfel şi cele mai vizibile în ultimii douăzeci de ani. Celelalte trei au ca ţintă
Asia de Est/Orientul Îndepărtat şi în principal China, Orientul Apropiat şi fostele state ex-
sovietice, adică Vecinătatea Apropiată.: resursele şi politica energetică şi două principii de
acţiune: unilateral şi multilateral.
Rusia va continua să insiste asupra începuturilor multilaterale în afacerile globale şi
formării unei asemenea arhitecturi a relaţiilor internaționale, care să-şi aibă baza în recunoaşterea
de către comunitatea internaţională a principiilor indivizibilităţii securităţii în lumea modernă,
reflectându-i diversitatea acesteia”.
De fiecare dată când interesul naţional al Rusiei va necesita aplicarea unor metode de
acţiune unilaterală, aceasta nu va ezita să utilizeze unilateralismul, lucru demonstrat în cadrul
conflictului ruso-georgian din luna august 2008. Exemple pot fi mai multe (mai ales privind
politica energetică şi relaţiile cu UE). Deci, putem să observăm cum politica externă rusă oficial
are ca principiu multilateralismul, dar neoficial acţionează unilateral şi asta deoarece interesul
naţional (în viziunea conducătorilor săi) nu are (ne)voie să cunoască o limită dintre cele două
principii antagonice.8
Relaţia Rusia – Statele Unite ale Americii
Relaţiile dintre SUA şi Rusia au necontabilizat multele motive pentru care este necesară o
continuă dezvoltarea relaţiilor dintre cele două state. Din păcate, dincolo de acordul START şi
alte câteva oferte, resetarea SUA-Rusia, este esenţial ca Statele Unite să menţină o relaţie
constructivă cu guvernul federal rus, având mult mai mult de câştigat din dezvoltarea relaţiilor în
plan central, cu extindere la guvernelor regionale, organizaţiilor neguvernamentale şi la
populaţiile indigene, precum şi, în scopul de a aborda cooperarea nu numai în afacerile de
securitate, dar, de asemenea, în economie, comerţ, ştiinţă şi de conservare a mediului, semnarea
tratatului START2 a reprezentat o realizare majoră, dar aceasta nu a reuşit însă să pună bazele
unei relaţii durabile şi cu profunde schimbări în privinţa încrederii între cele două state.
8Putin şi politica externă a Rusiei, pdf.9
Relaţia US – Rusia, dacă ne amintim de schimburile de replici tăioase între Secretarul de
Stat Hillary Clinton şi Vladimir Putin pe subiectul fraudării alegerilor parlamentare şi al
protestelor care au urmat în decembrie 2011 sau al limbajului deloc diplomatic dintre
reprezentanţii celor două state în cadrul Consiliului de Securitate, pe tema respingerii prin veto a
unei rezoluţii pe Siria, atunci avem motive să fim circumspecţi privind şansele unei resetări cu
adevărat viabile, reinstalatul la Kremlin, Vladimir Putin a cărei relaţie cu SUA nu a fost tocmai
una comodă, nu cred să fi uitat că Barack Obama şi echipa sa după instalarea la Casa Albă l-au
considerat pe Medvedev un interlocutor mai de dorit. In discuţia cu Medvedev la Summit-ul de
la Seul Rusia are nevoie de investiţii, de tehnologie, deci vor exista o serie de compromisuri care
să-i faciliteze aceste lucruri. Dar aceste compromisuri vor fi pragmatice şi limitate.
E bine de amintit că Rusia a făcut deja compromisuri în ultimii ani (în privinţa scutului
anti-rachetă, a votat pentru intervenţia din Libia, a suspendat un uriaş contract de vânzare de
armament către Teheran), compromisuri care nu i-au adus câştigul vizat – tratarea ca partener
egal de către SUA. Apoi e bine să ne amintim că deşi Rusia a aderat la OMC, SUA încă se mai
gândeşte dacă va decide eliminarea amendamentului Jackson Vanik.
Relaţia Rusia – NATO
În cadrul relaţiei menţionate adăugăm în subsidiar un paragraf: cel al relaţiei cu NATO.
Una cu multe turbulenţe şi aparent din ce în ce mai tensionată datorită în principal scutului
antirachetă, precum şi unei posibile extinderi a Alianţei prin cooptarea şi celorlalte ţări din
Balcani rămase în afara NATO (chiar dacă impactul acestora în cadrul Alianţei va fi
nesemnificativ).
Desigur, există un plan de colaborare privind alocarea unor baze ruseşti drept puncte de
tranzit pentru logistica şi trupele Alianţei spre Afganistan, există discuţii în cadrul Consiliului
Rusia – NATO şi proiecte comune (cum ar fi radarul de monitorizare a spaţiului aerian din
Polonia. Autorităţile de la Moscova trebuie să ţină cont de o anume adversitate a societăţii în
privinţa NATO. Privind constituirea unui punct de tranzit la Ulianovsk a generat un uriaş
scandal mediatic şi pe reţelele de socializare, ruşii fiind şocaţi de posibilitatea unei baze NATO
pe teritoriul Rusiei. reacţia iniţială ar trebui să dea de gândit Kremlinului. Ulterior, Lavrov a
revenit şi-a a cerut trupelor Alianţei să nu părăsească Afghanistanul, semn că Rusia e îngrijorată
de problemele ce ar putea deriva de aici – radicalism islamic, trafic de droguri, refugiaţi).9
9Organizația Tratatului Nord-Atlantic, Manualul NATO, 2001 Brussels- Belgium.10
Relaţia Rusia – Uniunea Europeană
Politica europeană de vecinătate (PEV), lansată în 2003, prevede transformarea relaţiilor
comerciale şi de cooperare tradiţionale, în vederea obţinerii unui grad de integrare mai ridicat
între UE şi ţările vecine. Pe plan economic, PEV le oferă acestor ţări relaţii comerciale de
participare pe piaţa internă a UE, o legătură mai bună cu Uniunea (de exemplu în sectoarele
energiei, transportului şi telecomunicaţiilor), posibilitatea de a participa la anumite programe ale
UE şi o asistenţă financiară şi tehnică substanţială. Rusia a demonstrat că are pârghii suficiente
pentru a-şi menţine influenţa în vecinătatea sa apropiată şi noua vecinătate a Europei, în arealul
său de influenţă a unor ţări care să împărtăşească valorile fundamentale şi obiectivele UE, ţări
aflate în relaţii de cooperare întărită cu ţările membre, ca nu poate fi decât benefică pentru
economia rusă. Din păcate, aceleaşi pârghii de influenţă au demolat politica de vecinătate în
Ucraina şi Belarus.
Preşedintele Medvedev amintea la Forumul de la Sankt Petersburg că Rusia are nevoie
acută de tehnologia europeană, de diversificare economică şi de noi standarde care să fie
competitive pe o piaţă comună. Când vorbim de un spaţiu economic comun ruso-european,
considerăm că Rusia va fi obligată să se modernizeze dacă va dori să fie cu adevărat competitivă.
pieţele ţărilor din noua vecinătate. Ucraina şi Belarus sunt două exemple de îngropare a politicii
de vecinătate în favoarea propriilor interese. 10
Relaţia Rusia – Vecinătatea Apropiată
Federaţia Rusă a încercat, prin semnarea unor acorduri economice (Acordul privind
Uniunea Economică / 24 septembrie 1993, Acordul privind crearea zonei de comerţ liber /
15.04.1994, Comunitatea Economică Eurasiatică – EurAsEc / octombrie 2000, Spaţiul Economic
Comun / 2003) şi tratate de securitate colectivă (Tratatul de Securitate Colectivă a Comunităţii
Statelor Independente / 15 mai 1992 ce va deveni apoi, Organizaţia Tratatului de Securitate
Colectivă (OTSC) / 7 octombrie 2002) demararea în acest spaţiu a unor procese integraţioniste,
cu caracter preponderent economic şi militar au căpătat un caracter parţial, nereuşind să fie
finalizate, niciodată nu au fost abandonate. Crearea unei zone-tampon în jurul Federaţiei Ruse,
influenţarea vecinătăţii apropiate prin exercitarea puterii militare, menţinerea bazelor militare,
aprovizionarea cu materii prime, controlul asupra grupurilor etnice şi primatul culturii , fiecare
din aceste intenţii a întâmpinat serioase probleme, uneori chiar fără intervenţia politicului.
Ultimele două (de exemplu) au fost minate de doi factori: 1. creşterea influenţei
Islamului; 2. internetul şi atotputernica limbă engleză. Tinerii din Asia Centrală vor să studieze
în Europa sau măcar în Turcia. Cei din Ucraina vizează mai degrabă să studieze în Polonia, nu la 10Octavian Sergentu, Chestiunea Rusa, Editura Dokia & Argonaut, Cluj Napoca, 2013
11
Moscova. Rusia are pârghii de ţinere sub control a situaţiei, dar asta reclamă enorm de multă
energie. Ori Rusia are nevoie de energie pentru a se vitaliza în principal în interior, în acest
moment. O secundă de neatenţie în contextul actual poate înseamnă un tratat semnat de ţările din
Vecinătatea Apropiată cu orice altă ţară (China sau din UE) care ar putea contribui la ieşirea
satelitului de pe orbita rusească.
Relaţia Rusia – Orientul Mijlociu
Rusia a avut mult timp mai degrabă o politică reactivă în cadrul
Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, grupare compusă din Naţiunile Unite,Uniunea
Europeană, Statele Unite ale Americii şi Rusia. De ani de zile, rolul Rusiei în Orientul Mijlociu a
fost vizualizat în primul rând, prin analiza relaţiilor sale cu Iran, Irak şi, mai recent, Siria.
Desigur, Rusia are o bază militară în Siria, iar relația Kremlinului cu regimul Bashar Al-
Assad e una specială, deci veto dat de Rusia în cadrul Consiliului de Securitate era previzibil. Iar
interesele sale în Iran sunt foarte cunoscute. Dar nu este prima dată când Rusia susține o non-
implicare externă în zona respectivă. Să ne amintim că în cadrul G8 din 2006 – Sankt Petersburg
pe agendă s-a aflat și criza dintre Liban și Israel. Atunci, Rusia a susținut cu voce tare că orice
implicare militară de partea unuia sau a altuia va duce la agravarea situației și la escaladarea
conflictului. Mai mult, Rusia a acuzat Israelul că a exagerat grav prin uciderea de civili şi
distrugerea infrastructurii civile din Liban. Nuanţele dintre criticii de intervenţie israeliene au
fost minore,președintele rus (de atunci) Vladimir Putin a descris reacţia Israelului ca
fiind”dezechilibrată”, în timp ce preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a numit-
o “disproporţionată”.
Politica Kremlinului în regiune este marcată de pragmatism, cinism şi calcule economice,
amestecată cu o nuanţă de anti-americanism. Factorii de decizie ruşi recunosc că Orientul
Mijlociu nu este un domeniu principal de îngrijorare, chiar dacă acesta este tot mai turbulent,
principala problemă fiind un nivel rezonabil a influenţei pe care Rusia o poate exercita în zonă.
Relaţia Rusia – China / Asia de Est (Japonia, Coreea de Nord şi Sud)
Relaţia Federaţiei Ruse cu China s-a constituit întotdeauna pe două paliere distincte:
colaborare economică şi competiţie geopolitică. Desigur, creşterea bugetului pentru cheltuielile
de înarmare a Chinei trebuie să fi produs oarecare frământări la Moscova. Dar asta nu va
schimba nimic radical în relaţiile celor două state în următoarea perioadă.
În privinţa Japoniei, remarcăm o bună relaţie economică. prezenţa multor nume grele din
elita economică a Japoniei.– Gigantul în producerea energiei nucleare (aflat sub controlul statului
12
rus) va deschide o reprezentanţă la Tokyo aprilie 2012. Însă în ce priveşte diferendul Insulelor
Kurile sunt teritoriu rusesc..) Şansele de a se ajunge la un acord în următoarea perioadă sunt
excluse.
Abordarea celor două Corei este diferită. Schimburile cu Sudul nu depăşesc o cifră
modică de 5 miliarde de dolari, în timp ce investiţiile în Nord sunt uriaşe, de unde şi încercarea şi
demersurile de a evita orice conflict aici.11
Relaţia Rusia-Eurasia
În perioada interbelica, intelectualitatea rusa a dezvoltat un nou concept numit
”eurasianism”, cu scopul de a încerca definirea rolului Rusiei în contextul internațional.
Eurasianismul a respins exclusivismul etnic rusesc în favoarea întregului spațiu
eurasiatic, care ar include si popoare „neruse”.
Părintele eurasianismului poate fi considerat Nikolai Trubetkoi, care în 1920 a publicat la
Sofia o lucrare intitulata „Europa si umanitatea”.
Proiectul Uniunii Eurasiatice (UEA) a fost lansat de Vladimir Putin în Campania
electorala din 2012 sub forma unui plan grandios de politica externa pe care ar dori sa-lpună în
aplicare în următorii 6 ani. Proiectul integraționist, pe baza căruia va fi creata la 1ianuarie 2015
Uniunea Eurasiatica, a fost prezentat ca o soluție reala la problemele economice generate de
criza financiara globala. Ca structura, Uniunea trebuia clădita pe construcțiile deja existente -
Uniunea Vamala Rusia-Belarus-Kazahstan, Spațiul Economic Unic si Comunitatea Statelor
Independente (CSI).
Modelul pe baza căruia se va construi Uniunea Eurasiatica va fi asemănător Uniunii
Europene.
Vladimir Putin a oferit asigurări fostelor republici sovietice ca prin UE nu vizează
refacerea fostei URSS, ci construirea unei uniuni supranaționale, capabila sa devina unul din
polii lumii contemporane, care avea rolul de asigura conexiunea dintre Europa si regiunea Asia-
Pacific.
UE va permite fiecărui membru sa se integreze în Europa „mai repede si de pe poziții mai
puternice“, astfel Uniunea va deveni o structura capabila sa ,,modifice configurația geopolitica si
geo-economica a întregului continent”.
Dughin considera ca spațiul eurasiatic este locul unui conflict ireconciliabil dintre
civilizația maritima – “talasocrație”, coordonata Statele Unite ale Americii si civilizația uscatului
– “telurocratie”, în fruntea căreia se afla Eurasia. Aceasta dihotomie nu este văzuta doar ca una
geopolitica, dar si ideologica. Cele doua mari blocuri au viziuni total opuse asupra lumii: 11Politica externa si de securitate comuna, Geopolitica si Geostrategia
13
atlantismul talasocratic este purtător al liberalismului globalist, iar eurasianismul telurocratic este
promotorul conservatorismului tradiționalist. Poporul rus are “măreaţa misiune” de a se opune
expansiunii atlantismului si instaurării unei lumi multipolare Uniunea Eurasiatica este conceputa
ca un nou ,,pol” al lumii multipolare.
Federația Rusa nu poate contrabalansa singura hegemonia SUA si are nevoie de statele
din spațiul ex-sovietic, în special de Ucraina.
Ucraina va fi statul care va da greutate proiectului integraționist a lui Putin, sau din
contra, va aduce eșecul acestuia
Uniunea Economica Eurasiatica
Uniunea Vamala a fost creata în 1994 si avea ca obiectiv principal stabilirea unei zone de
comerț liber între Rusia, Kazahstan, Belarus, Kîrgîzstan, Tadjikistan (ultimul a aderat în 1999).
Abia în 1999 Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, Rusia si Tadjikistan au semnat un tratat car asigura,
în cadrul Uniunii Vamale si în Spațiul Economic Comun, libera circulație a bunurilor,
capitalurilor, serviciilor si persoanelor. La 10 octombrie 2000, la Astana cele 5 state au semnat
un tratat de consolidare a Uniunii Vamalela summit-ul de la Minsk din 2001, Uniunea Vamala a
fost transformata în Comunitatea Economica Eurasiatica (CEEA). Scopul CEEA a fost de a
stabili un comerțliber si un sistem vamal unificat.
În 2002 Ucraina si Moldova au obținut statutul de observator. La summit-ul CEEA din 25
ianuarie 2006, Uzbekistanul s-a alăturatorganizației. Cooperarea dintre statele membre ale
Comunităţii Economice Eurasiatice viza următoareledirecții: asigurarea cooperării în domeniul
politicii economice, dezvoltarea si implementarea de programe specifice, cooperarea îndomeniul
social si umanitar, formarea si punerea în aplicare a unor politici coerente privind cooperarea
transfrontaliera.
La 29 mai 2014 liderii Federației Ruse, Kazahstanului si Belarusului s-au reunit din nou
la Astana pentru a semna Tratatul cu privire la formarea Uniunii EconomiceEurasiatice (UEE),
care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015.12
Relația Rusia – Germania
Germania încă de pe timpul cancelarului Helmuth Koln avea o relație speciala cu
federaţia rusă respectiv cu Mihail Gorbaciov si cu Boris Ieltin, mai apoi la sfârșitul anului 2005
guvernele celor doua axe Berlin si Moscova au fost extreme de apropiați, Putin si Schroeder au
dezvoltat o prietenie personala. In politica externa Schroedera cerut sprijinul lui Putin pentru a
12http://www.eurasialegal.info/index.php
14
se opune războiului condus de Statele Unite in Irak, in 2003, o mișcare care a speriat multe tari
est europene. Atunci cancelariile di Europa au văzut in aceasta coaliție începutul unei noi alianțe
ruso-germane, care ar putea aduce atingere relației trans atlantice.
In ceea ce privește relațiile de prietenie dintre Merkel si Putin sunt distante, poziția
cancelarului Merkel este una diferita, de fiecare data când a fost la întrevederi cu Putin si
Medvedev a adus in discuție probleme legate de libertatea presei, drepturile omului si
organizațiile neguvernamentale Germania cooperează cu Rusia pe Înarmării nucleare a
dezvoltării industriei Nucleare si a gazelor naturale.
Germania depinde de Rusia in ceea ce privește furnizarea de energie.
Relația Rusia - Franța
Exista o relație cu Franța pe tema gazelor natural si a Energiei Atomice, pe tema
securității, (Rusia si Franța spațiu comun de securitate care in fapt ar ocoli UE si NATO , si care
ar trece potențial peste politicile europene de apărare comuna
pe tema tehnicii de lupta; ca exemplu navele Mistral, care vor fi vândute Rusiei.
Rusia considera ca Franța este cea mai mare putere Europeana, nu are influenta asupra sa,
dar spera sa folosească recentele acorduri economice si militare pentru a si îmbunătăți relațiile
cu Franța; Colaborarea Bilaterala Franceza intre: Vladimir Putin si Nicholas Sharkozi.
Axa Paris-Berlin- Moscova
Parisul încurajează înglobarea Moscovei in parteneriate Europene, pentru a evitacrearea
unor zone de instabilitate la granița de Est. Curtoazia arătata de Paris Moscovei, este de fapt o
mișcare defensive a Franței împotriva a ceea ce înseamnă o alunecare a Germaniei din cadrul
relației UE-Rusia către o bilaterala Berlin –Moscova.13
Berlinul previzionează o relație speciala cu Moscova care i-ar fi mai puternica decât cea
derulata in cadrul UE- Germania, si Rusia trebuie sa facă fata presiunii Americane si ascensiunii
chineze.
13Alexandru Grumaz, Al treilea Război Mondial, Editura Rao, București, 2013.15
RELAŢIA UNIUNEA EUROPEANĂ-RUSIA, ÎN CONTEXTUL POLITICII
ENERGETICE, POLITICII EXTERNE ŞI DE SECURITATE, DIPLOMAŢIA
SERVICIULUI EUROPEAN DE ACŢIUNE EXTERNĂ RELATÂND CRIZA DIN
UCRAINA
Ucraina reprezintă a doua tara ca mărime din Europa, după Franța. Are o populație dintre
care majoritatea ucraineni - 7 7.8% (minoritatea rusa, reprezintă 17.3% fiind concentrate în
partea de est -Lugansk, Donetk si în Crimeea).
Limba oficiala este ucraineana (vorbita de 67% din populație) iar limba rusa este
considerata o limba regionala si de comunicare interetnica (24% vorbitori). Importanta Ucrainei
reiese din poziția sa geografica: un stat situat în estul Europei, riveran a Marii Negre, care se
învecinează cu Rusia, Polonia, România si Republica Moldova. Ucraina a devenit cea mai
importanta miza în competiția de influenta dintre Rusia, NATO si UE.
Interesele Rusiei în Ucraina
Ucraina deține un loc foarte important în mentalul colectiv al rușilor. Președintele
Vladimir Putin face referiri la cetățenii Ucrainei folosind expresii ca ,,frații mai mici” ai
poporului rus si numeroase aluzii la istoria comuna a celor doua popoare: Sfântul Tar Vladimir
adoptând creștinismul, acesta a creat valorile spirituale si cadrul civilizațional care uneşte
poporul Rusiei, Ucrainei si Belarus.
Crimeea este Sevastopol, orașul legenda, orașul marelui destin, orașul cetate si patria
flotei militare ruse de la Marea Neagra.
Însa nu doar teritoriul, cultura, istoria comuna si minoritatea rusa sunt motivele pentru
care Rusia dorește sa menţină Ucraina în sfera sa de influenta. În Ucraina sunt în joc siinteresele
economice ale Rusiei.Ucraina asigura tranzitul gazului rusesc către Europa (aproximativ 80% din
gazul rusesc care este transportat prin conductele din Ucraina).
De asemenea, complexul militar-industrial rus are interese considerabile în Ucraina, dat
fiind faptul ca de aici este importat un număr mare de piese si motoare.Oligarhii din Rusia si-ar
dori sa obțină ,,perlele” economiei Ucrainei, terenurile agricole bogate ale tarii. Ucraina are si o
importanta geostrategica pentru Rusia. Daca Ucraina se retrage de pe orbita de interes a Rusiei,
acest lucru ar putea însemna modificarea parametrilor de securitate ai Moscovei.
În relațiile cu Ucraina, Rusia va fi obligata tot mai mult sa se sprijine pe formatul si
relația economica a Rusiei cu Ucraina problema tranzitului carburanților rusești prin teritoriul
Ucrainean nu va obține o rezolvare politica. În anumite condiții operatorul tranzitului resurselor
energetice prin care Ucraina poate deveni Uniunea Europeana.
16
Rusia va fi nevoita pe parcursul viitorilor zece ani sa ia masuri reale pentru lichidarea
dependentei de tranzit de Kiev si Minsk, ceea ce presupune construcția conductelor ocolitoare si
ale uzinelor SPG.14
Ucraina - Uniunea Europeană
Pe 27 iunie 2014, Ucraina a semnat la Bruxelles acordurile de cooperare politica si liber-
schimb cu Uniunea Europeana, eveniment ce a stârnit reacții puternice la Kremlin.
Experții de la Moscova considera, ca o dată ce Ucraina devine parte a spațiului economic
al UE, toate acordurile Ucrainei cu Rusia, Belarus si Kazahstan ar trebui anulate. Potrivit
experților ruși, apropierea Ucrainei de UE a pus sub semnul întrebării oUniune Economica
Eurasiatica care sa includă si Ucraina pentru ca, Uniunea Vamală.
Relații ruso-ucrainene înainte si după anexarea Crimeii: la 21 aprilie 2010, Rusia si
Ucraina au semnat la Harkov Acordul de prelungire a contractului de staționare a Flotei Militare
Ruse la Marea Neagra până în 2042, în schimbul reducerii prețului pentru gazul natural furnizat
de Rusia.
La șase luni după semnarea acordurilor de la Harkov, premierii Putin si Azarov,precum si
oficialii importanți din ambele tari în chestiunile economice, au mai încheiat o serie de acorduri
sectoriale. Printre acestea se număra si Acordul de cooperare a întreprinderilor de stat si
producția energiei nucleare bazata pe tehnologia rusa. Criza politica din Ucraina, protestele de pe
Maidan si reorientarea acesteia către Vest, a determinat Rusia sa declare nelegitim noul guvern
de la Kiev si sa susțină acțiunile separatiste si sa trimită trupe rusești în estul Ucraineni. Ignorând
dreptul internațional, la 18 martie 2014, Federația Rusa a anexat peninsula Crimeea, în urma
unui referendum nerecunoscut la nivel internațional. Pe lângă încălcarea tratatelor internaționale,
în special Memorandumul privind securitatea în Europa de la Helsinkisemnat la 1 august 1975,
Rusia a încălcat si o serie de acorduri bilaterale cu Ucraina.
Printre acestea cele mai semnificative fiind: Tratatul privind neproliferarea armelor
nucleare semnat la 5 decembrie 1994, numit si Memorandumul de la Budapesta, tratat prin care
Federația Rusa, Marea Britanie si SUA s-au angajat sa respecte suveranitatea, independenta si
frontierele recunoscute ale Ucrainei, precum si reafirmarea angajamentului celor trei state de a se
abține de la amenințări sau de a nu folosi forțele armate ca mijloc de suprimare a integrității
teritoriale sau a independentei politice a Ucrainei; Acordul de prietenie, cooperare si parteneriat
14Geopolitica si Geopolitica, Interesele de Securitate a Federației Ruse in Spațiul European
17
între Ucraina si Federația Rusa, semnat la 31 mai 1997 si intrat în vigoare în 1999, prin care cele
doua state se oblige sa-si respecte integritatea teritoriala si confirma inviolabilitatea frontierelor
existente.
După anexarea Crimeii, politica externa a Rusiei s-a plasat pe direcții necunoscute
anterior. Miza nu sunt doar Crimeea, Ucraina sau alt stat din Estul Europei, rolul si locul Rusiei
în sistemul internațional.
Rusia nu a atacat doar Ucraina, ci întregul sistem al normelor si legilor europene si
ordinea europeana în sine. Moscova îșidorește nu doar sa restabilească, dar de asemenea sa
relegitimeze sfera de influenta geopolitica ca un principiu de baza al sistemului internațional.15
O parte a experților ruși considera ca motivul principal al intervenției militare ruse în
Ucraina si anexarea Crimeii este intenţia acesteia de a preveni intrarea Ucrainei în NATO, de
asigura prezenta Flotei Ruse la Marea Neagra si întărirea poziției sale geostrategice.
Identitatea Europeană şi criza de identităţi.
Victor Hugo spunea: ,,Va venii ziua când vom vedea Statele Unite ale Americii, Statele
Unite ale Europei întinzându-și mâna deasupra mâinilor făcând schimb de produse,comerț,
industrie, arta, genii”.
Europa este o realitate complexa, incompletă, schimbătoare, o entitate in construcţie care
are nevoie de o mare voința si de o inima să-i de a viața. Europenii dau vina pe Transatlantizare
pentru problemele politice mondiale, si declara ca implementarea tratatului de la Lisabona nu a
adus o rezolvare a problemelor, așa cum mulți alți credeau.
Experții de la Bruxelles s au aplecat asupra problemelor si au constatat: lipsa disciplinei
fiscale, rigiditatea pieței forței de munca, evaziunea fiscală si competitivitatea in scădere.
O uniune cu 28 de state îngreunează șansele închegării uni singur stat federal European si
datorita faptului ca organizarea instituțiilor este anevoioasa. Europa are potențialul unei puteri
globale dar nu are coerenta necesara in a o exercita. Economic Europa deține cea mai mare piața
financiara din comerțul mondial.
Politicienii de la Bruxelles in special cei însărcinați cu redactarea noii politici a
Serviciului Diplomatic Extern European, s-au văzut nevoiți sa revizuiască politica de vecinătate.
Concentrarea Bruxellesului asupra problemelor interne a afectat vizibilitatea externa a Uniunii.
Crearea Serviciului Diplomatic Extern cu un rol important in promovarea unei politici externe
europene coerente, va avea ca obiectiv rezolvarea crizelor de la periferia uniunii.
15http://www.russianmission.eu/userfiles/file/partnership_and_cooperation_agreement_1997_russian.pdf
18
Este evident că cea mai veche si cea mai importanta diviziune intre Nordul si Sudul
Europei se relativizează si multe dintre deciziile temporare dintre Est si Vest sunt rezultatul
istoriei secolului XX. Tandemul Franco-German a devenit decisive pentru conducerea Europei.
Suntem conduși spre un tip de model in care fiecare membru îşi alege sferele de influenta
care îl interesează.
Dorința lui Nicholas Shakozi, de a vedea afirmându-se o Uniune Europeana total
centralizata cu o politica economica unitara, nu va putea fi satisfăcuta, caci aici se înfrunta doua
culturi, cultura germana si cultura franceza, prima cere mai multe reforme interne de piața si de
disciplina a doua cere mai multa centralizare etatism si expansiune . Visurile lui Sharkozi nu pot
fi realizate.16
Criza identitatii europene şi a întregului ei sistem de securitate nu a fost cauzată de Ucraina dimpotrivă criza din Ucraina a oglindit contradicţiile existente în regiunea Eur-Atlantică incapacitatea OSCE de a asigura o unitate reală a spaţiului Euro-Atlantic pe baza recunoaşterii drepturilor egale ale tuturor statelor membre. Crearea unui sistem paneuropean de securitate a fost subminat în mod constant de acţiuni unilaterale, inclusiv de extinderea NATO şi de amplasarea elementelor scutului antirachetă în Europa.
Ameninţări la nivel global
Aportul Naţiunilor Unite, intitulat O lume mai sigură, din2004, consideră că există o serie
de ameninţări carevizează atât statele puternice, cât şi statele slabe: consecinţe negative ale
globalizării economiei, soldate cu sărăcirea a milioane de oameni;
- epidemiile care se răspândesc foarte repede, pe spaţii largi;
- proliferarea armelor de distrugere în masă, cu precădere acelor nucleare. Actorii
non-statali par a fi capabili să-şi procure mijloace de luptă din această categorie;
- terorismul internaţional exploatează avantajele mondializării cunoştinţelor,
comunicaţiilor şi transporturilor. State slabe ajung cu uşurinţă victimele acestuia. Teroriştii au
acces şi la reţelele financiare internaţionale, ca şi la cele ale criminalităţii organizate;
- conflictele locale şi interne, interreligioase şi interetnice se intersectează cu
terorismul internaţional şi provoacă insecuritate regională. Aceasta nu poate fi combătută doar
prin misiuni militare de stabilizare şi pace;
- sărăcia, epidemiile, degradarea mediului stimulează războaiele locale şi terorismul
internaţional;
16Alexandru Grumaz, Al treilea Război Mondial, Editura Rao, București, 2013.19
- reţelele crimei organizate (corupţie, comerţ ilicit, droguri, carne vie etc.) ameninţă
stabilitatea internaţională (ca şi supra-îndatorarea ţărilor sărace).
Prevenirea ameninţărilor globale
Experţii Naţiunilor Unite apreciază că contracararea acestor ameninţări se poate realiza
doar prin cooperare internaţională. Niciun stat, oricât de puternic ar fi el, nu are capacitatea să
înfrunte singur asemenea ameninţări; atacurile teroriste din S.U.A., din 2001, Spania 2004,
Turcia, 2000 -2004, sau din Federaţia Rusă, dintre 2000 şi 2004, sunt tot atâtea exemple
edificatoare. Securitatea regională şi mondială apare, tot mai evident, sub forma unor
interdependenţe de securitate. Sistemele regionale şi mondiale de securitate ar trebui să pună
accent pe prevenire, pe crearea de instrumente de control şi acţiuni antiteroriste, pe măsuri
complexe şi combinate, de natură militară, politică, economică, de ameliorare a condiţiilor de
viaţă şi de egalitate a şanselor.
Securitatea cooperativă ar trebui să ţină seama de suveranitatea şi responsabilitatea
statelor (şi organizaţiilor internaţionale). Fiecare stat are obligaţia de a-şi proteja (conduce bine)
propriul popor şi de a dezvolta relaţii de cooperare cu vecinii săi (în acord cu Carta O.N.U. şi cu
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului). Fiecare stat ar avea obligaţia să asigure justiţia,
demnitatea, bunăstarea şi siguranţa cetăţenilor săi. Statele şi instituţiile internaţionale trebuie să-
şi asume, în acest sens, responsabilităţi interdependente.
Este absolut obligatoriu ca sistemul internaţional de securitate să se bazeze pe
credibilitate, eficienţă şi echitate. Sistemul va asigura, astfel, prevenirea, medierea şi oprirea
conflictelor, anihilarea ameninţărilor de proliferare a armelor de distrugere în masă şi
restrângerea terorismului internaţional. Organismele internaţionale ar avea îndatorirea de a
sprijini statele pentru a-şi îndeplini funcţiile unei bune guvernări. Până acum, instituţiile
internaţionale s-au văzut depăşite (uneori cu excepţia N.A.T.O.), de provocările terorismului
internaţional, războaielor civile, genocidului etc.17
În principiu, temele esenţiale de securitate internaţională trebuie să fie soluţionate în
cadrul O.N.U., direct în Consiliul de Securitate. Acţiunile (sancţiunile, operaţiile de pace şi
stabilizare) tendinte de securitatea internaţională, sunt legitimate exclusiv de O.N.U.; şi în
cazurile acţiunilor militar-politice din Afganistan (2002) sau Irak (2003-2004) iniţiate de S.U.A.
şi de Coaliţii Internaţionale s-a impus necesitatea legitimării internaţionale, într-un fel sau altul,
din partea Naţiunilor Unite.
17David Held, Antony Mc Grew, David Goldblatt, Jonathan Peratton, Transformări globale. Politica ,Economie si Cultura.
20
În procesele de stabilizare şi reconstrucţie din Balcani şi Afganistan s-a implicat şi
N.A.T.O., mai puţin în Irak. O.S.C.E. a fost folosită în prevenirea conflictelor şi reconstrucţia
democratică în Balcani, Caucaz, Asia Centrală.
Statele Unite ale Americii şi-au fixat o agendă specific de scopuri şi obiective de politică
externă ce ia în calcul mai multe riscuri, ameninţări şi pericole. Scopul principal al Americii
rezidă în asigurarea prosperităţii şi securităţii naţionale,în promovarea, la nivel global, a
intereselor naţionale, a progresului, democraţiei şi drepturilor omului, cooperării internaţionale,
extinderii comerţului liber, a liberalizării accesului la resursele şi pieţele planetei etc.
Riscurile, ameninţările şi pericolele decurg din:
- proliferarea armelor de nimicire în masă, îndeosebi acelor nucleare (cu atenţia
concentrată pe statele din vechea Axă aRăului- Iran şi Coreea de Nord);
- conflictele interne interetnice şi religioase;
- terorismul internaţional, alimentat defundamentalisme (cu precădere islamice);
- criminalitatea transfrontalieră (droguri, trafic de carne vie, corupţie - criminalitate
- terorism etc.);
- conflictele dintre state (concentrate în Asia de Est şide Sud, şi în Africa Sub-
sahariană);
- degradarea calităţii vieţii şi a mediului;
- inegalităţile nord-sud, migraţia umană în ascensiune;
- slăbiciunea unor state, regimurile dictatoriale şi încălcarea drepturilor omului,
proasta guvernare, politicile economice protecţioniste, concurenţa economică neloială etc.
La Washington sunt analizate, cu atenţie, şi tendinţele mai noi care ar putea contraveni
intereselor S.U.A.pe termen mediu şi lung: expansiunea economico-politică a Chinei,
acumularea de tensiuni în relaţiile transatlantice,recrudescenţa antisemitismului şi a unor
naţionalisme periculoase.
Uniunea Europeană se transformă într-un actor major al scenei internaţionale. Din punct
de vedere economic, U.E.tinde să egaleze puterea S.U.A., promovând iniţiative comune sau
concurente cu America. Bruxelles-ul a elaborat o Politică Europeană de Securitate şi Cooperare,
care include scopuri,obiective, acţiuni umanitare şi de management al crizelor,precum şi de
prevenire a conflictelor. Această politică se corelează cu politicile N.A.T.O. Uniunea urmăreşte:
protejarea valorilor comune, intereselor fundamentale, a independenţei şi integrităţii statelor,
consolidarea securităţii, promovarea cooperării internaţionale, dezvoltarea şi consolidarea
democraţiei, a statului de drept şi drepturilor omului etc. Concomitent cu edificarea unei politici
21
europene de apărare şi securitate, N.A.T.O. rămâne garantul securităţii în spaţiul de securitate
euroatlantic. U.E.abordează tematicile regionale şi globale, în cadrul dialogului multilateral,
bazat pe O.N.U.; de asemenea,parteneriatele speciale facilitează raporturile cu S.U.A.18
Federaţia Rusă, Ucraina, India, China, ASEAN, America Latină, statele din bazinul Mării
Negre etc. Bruxelles-ul este,în general, reticent faţă de acţiunile preventive destinate
contracarării noilor ameninţări. Pe de altă parte, nucleul dur al U.E. (Franţa şi Germania) - alături
de Federaţia Rusăşi parţial.
China - s-a pronunţat împotriva unei acţiunimilitare împotriva lui Saddam Hussein, în
afara cadrului O.N.U. Totuşi, U.E. sprijină stabilizarea şi alegerile democratice din Irak. Ca şi
S.U.A., U.E. apreciază drept ameninţări şi pericole:
- lipsa de democraţie şi slaba guvernare;
- crizele şi conflictele interne şi inter-state;
- proliferarea armelor de nimicire în masă;
- migraţia ilegală;
- criminalitatea transfrontalieră;
- decalajele socio-economice dintre Nord şi Sud etc.
Alături de S.U.A., U.E. s-a implicat în procesele de pace şi stabilizare din Balcani sau
Teritoriile Palestiniene şi a cerut, ferm, respectarea democraţiei şi a drepturilor omului în
Ucraina, Moldova sau Caucazul de Sud. Bruxellesul pune un accent deosebit pe cooperarea
internaţională în soluţionarea crizelor şi conflictelor, şi pe recurgerea la forţa armată în interes
internaţional, în ultimă instanţă şi doar cu acordul O.N.U. Chiar dacă unii politicieni din
Federaţia Rusă apreciază extinderea U.E. drept o ameninţare pe termen mediu şi lung, popoarele
europene, din Orientul Apropiat şi Mijlociu, din bazinul Mediteranei privesc aceste procese ca
factori de progres, dezvoltare şi stabilitater egională şi continentală..19
Serviciul European de Acţiune Externă
Crearea Serviciului European de Acţiune Externă (SEAE) este una dintre cele mai
semnificative schimbări introduse de Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1
decembrie 2009. Obiectivul urmărit este de a face ca acţiunile UE pe plan extern să fie mai
coerente şi mai eficiente, ceea ce i-ar conferi Uniunii Europene o influenţă sporită la nivel
mondial, are statut diplomatic.
18David Held, Antony Mc Grew, David Goldblatt, Jonathan Peratton, Transformări globale. Politica ,Economie si Cultura .19Alexandru Grumaz, Al treilea Război Mondial, Editura Rao, București, 2013.
22
Ca si rezultat al Politicii Externe si de Securitate Comuna, oferă diplomație intre doua
sau mai multe state prin implicarea Înaltului Reprezentatul pentru Politica Externa si de
Securitate Comuna, negociază oferă mediere cu toate cele 28 de state membre ale Uniunii
Europene, si cu orice alt stat care este implicat in acțiuni diplomatice si care cere mediere
Masurile luate de Serviciul European de Acțiune Externa ca urmare a crizei din
Ucraina din 2014, ca răspuns la anexarea ilegală a Crimeii și a Sevastopolului.
Ca urmare a nerecunoașterii de către UE a anexării ilegale a Crimeii și a Sevastopolului
de către Rusia, Serviciul European de Actine Externaprin discutiile sale cu Consiliu European a
impus restricții semnificative asupra relațiilor economice cu Crimeea și Sevastopol.
Aceste măsuri includ o interdicție de import privind bunurile originare din Crimeea și
Sevastopol, impusă în iunie 2014, precum și restricțiile introduse cu privire la comerțul și
investițiile legate de anumite sectoare economice și proiecte de infrastructură.
În plus, din decembrie 2014 este în vigoare o interdicție totală privind investițiile, de
furnizare serviciilor turistice în Crimeea. Sunt de asemenea interzise exporturile de alte bunuri
esențiale pentru anumite sectoare, inclusiv echipamente destinate prospectării, explorării și
producției de petrol, gaze și resurse minerale.
„Sancțiuni economice” - măsuri vizând schimburile cu Rusia în anumite sectoare
economice.
În iulie și septembrie 2014, UE a impus sancțiuni economice vizând schimburile cu Rusia
în anumite sectoare economice. În martie 2015, liderii UE au decis să alinieze regimul
sancțiunilor existente la punerea în aplicare deplină a acordurilor de la Minsk, care este
prevăzută pentru sfârșitul lunii decembrie 2015. În urma acestei decizii, la 22 iunie 2015
Consiliul a prelungit sancțiunile economice pentru o perioadă de 6 luni, până la 31 ianuarie 2016.
Măsuri restrictive:
- limitează accesul la piețele de capital primare și secundare din UE pentru 5 mari
instituții financiare ruse cu capital majoritar de stat și pentru filialele deținute în
majoritate de acestea și stabilite în afara UE, precum și pentru 3 mari societăți ruse
din domeniul energiei și 3 din domeniul apărării;
- impun o interdicție la export și la import în ceea ce privește comerțul cu arme;
- stabilesc o interdicție la export pentru produsele cu dublă utilizare destinate unor
scopuri militare sau unor utilizatori finali din domeniul militar din Rusia;
23
- restricționează accesul Rusiei la anumite tehnologii și servicii sensibile care pot fi
utilizate pentru producția și explorarea petrolieră.20
Măsuri privind cooperarea economică
Restricțiile privind cooperarea economică au fost introduse de liderii UE în iulie 2014.
La un an de la desfășurarea „referendumului” ilegal și nelegitim și, ulterior, anexarea ilegală a
Crimeii și a Sevastopolului de către Federația Rusă, Uniunea Europeană își menține
angajamentul ferm față de suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.
Uniunea Europeană nu recunoaște și continuă să condamne acest act de încălcare a
dreptului internațional. Anexarea ilegală a Crimeii și a Sevastopolului de către Federația Rusă
este, de asemenea, o provocare directă la adresa securității internaționale, cu implicații grave
pentru ordinea juridică internațională care protejează unitatea și suveranitatea tuturor statelor.
UE își reafirmă profunda îngrijorare cu privire la consolidarea continuă a prezenței
militare și la deteriorarea situației drepturilor omului în peninsula Crimeea, inclusiv în ceea ce
privește încălcarea libertății de exprimare și persecuția persoanelor care aparțin minorităților.
Uniunea Europeană își reiterează apelul de a se permite actorilor internaționali din domeniul
drepturilor omului accesul deplin, liber și neîngrădit la întregul teritoriu al Ucrainei, inclusiv la
Crimeea și Sevastopol.
20http//www. consilium.europa.eu/ro/policies/ sanctions/ ucraine-crisis/.24
BIBLIOGRAFIE
1- Grumaz, Alexandru, Al treilea Război Mondial, Editura Rao, București, 2013.
2- Held, David, Antony Mc Grew, David Goldblatt, Jonathan Peratton, Transformări
globale. Politica,Economie si Cultura.
3- Ivan, Adrian, Statele Unite ale Europei, Relații Externe ale Europei.
4- Naumescu, Valentin, Foreign policy and diplomacy, Cluj Napoca, Editura Efes,2014.
5- Păun, Nicolae, Georgiana Ciceo, Radu Albu Comănescu, Finalitatea Europei, Relații
Externe ale Europei.
6- Păun, Nicolae, Georgiana Ciceo, Europa Unita, Relații Externe, Europa- Rusia.
7- Sergentu, Octavian, Chestiunea Rusa, Editura Dokia& Argonaut, Cluj Napoca, 2013.
8- Organizația Tratatului Nord-Atlantic, Manualul NATO, 2001 Brussels-Belgium.
9- http//www. academia.edu. Relațiile federației ruse cu Europa.
10- http//www. consilium.europa.eu/ro/policies/ sanctions/ ucraine-crisis.
11- http://www.eurasialegal.info/index.php.
12- http://www.russianmission.eu/userfiles/file/
partnership_and_cooperation_agreement_1997_russian.pdf.
13- http//www. Ştiinţe Politice şi Administrative. rusia-ue.pdf.
25