UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE, ADMINISTRATIVE

ŞI ALE COMUNICĂRII

RELAŢIILE EXTERNE

ALE UNIUNII EUROPENE CU

FEDERAŢIA RUSĂ

Coordonator ştiinţific:

Prof. univ. dr. Vasile Boari.

Andrei Mihaly Pasztor

Cluj-Napoca

2015

CUPRINS

1

COLABORAREA RUSIEI CU EUROPA ŞI MODELAREA RUSIEI ÎN EUROPA....................................................4

RELAŢIILE EXTERNE ALE RUSIEI CU FOSTELE STATE SOVIETICE ŞI INFLUENŢA LOR ÎN RELAŢIA RUSIA-UNIUNEA EUROPEANĂ................................................................................................................................8

Relaţia Rusia – Statele Unite ale Americii................................................................................................8

Relaţia Rusia – NATO...............................................................................................................................9

Relaţia Rusia – Uniunea Europeană.......................................................................................................10

Relaţia Rusia – Vecinătatea Apropiată...................................................................................................10

Relaţia Rusia – Orientul Mijlociu............................................................................................................11

Relaţia Rusia – China / Asia de Est (Japonia, Coreea de Nord şi Sud)....................................................11

Relaţia Rusia - Eurasia............................................................................................................................12

Uniunea Economica Eurasiatica.............................................................................................................13

Relaţia Rusia – Germania.......................................................................................................................14

Relaţia Rusia - Franţa.............................................................................................................................14

Axa Paris-Berlin- Moscova.....................................................................................................................14

RELAŢIA UNIUNEA EUROPEANĂ-RUSIA, ÎN CONTEXTUL POLITICII ENERGETICE, POLITICII EXTERNE ŞI DE SECURITATE, DIPLOMAŢIA SERVICIULUI EUROPEAN DE ACŢIUNE EXTERNĂ RELATÂND CRIZA DIN UCRAINA....................................................................................................................................................16

Interesele Rusiei în Ucraina...................................................................................................................16

Ucraina - Uniunea Europeană................................................................................................................17

Identitatea Europeană şi criza de identităţi...........................................................................................18

Ameninţări la nivel global......................................................................................................................19

Prevenirea ameninţărilor globale..........................................................................................................19

Serviciul European de Acţiune Externă..................................................................................................23

Măsuri privind cooperarea economică..................................................................................................25

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................................26

2

Lucrarea cu numele Relațiile Externe ale Uniunii Europene cu Federația Rusă. Am ales

aceasta tema ca o continuare a lucrări de disertație: Dezintegrarea URSS. Negocieri şi

Reconstrucție în Spațiul Sovietic.

In ceea ce privește subiectul temei şi alegerea metodei pentru abordarea şi

soluționarea acestuia, este o lucrare având domeniul studiat cu tema istorica, obiectiva,

bazându-se pe cercetări reale.

Obiectivul lucrării a fost să demonstreze că, ţinând cont de valenţele geopolitice şi

geostrategice ale zonei şi urmărind cursul istoric al evenimentelor din cele mai vechi timpuri

până în prezent, statele care şi-au disputat aria în cauză au avut tot timpul interesul egoist de a-şi

extinde autoritatea asupra zonei.Obiectivul lucrării este de a se demonstra valența geopolitica şi

geostrategica ale fostei URSS şi actuala Rusie, urmărind relațiile externe cu Uniunea Europeana

începând de la terminarea Războiului Rece, când au început dezvoltarea relațiilor externe UE-

federația Rusa şi pana în prezent, exista o disputa economico-politică-militară-energetica,

pentru reconstrucție având interesul spre extindere, o extindere dornica de alianța a tuturor

statelor ex-comuniste care si au câștigat independenta.Politica dusa pentru reconstrucție este una

de autoritaraşi hegemonica asupra zonelor de interes.

Metodologia utilizata cercetării este una cantitativa; se realiza pe baza unor informații

complete, luarea unor decizii corecte, necesare procesării şi interpretării de date statistice, care

au dezvoltat un proces îndelungat.

Subiectul propus este unul relativ nou, pentru că, deşi face obiectul a numeroase articole

de presă, luări de poziţie, declaraţii mai mult sau mai puţin oficiale, mai ales de factură recentă,

cercetările academice complexe ale problemei lipsesc apoape în întregime, cărţile care abordează

subiectul putând fi numărate pe degetele de la o mână.Subiectul propus este unul relativ nou,

deși este obiectul unor numeroase articole de presă, luări de Poziție, declarații mai mult sau

mai puțin oficiale, cu cercetările academice aferente ale problemei. Cărțile abordează subiectul

din perspectiva oferită care este una inedita, complexa, încercând să acopere toate aspectele

situației.

Lucrarea are mai multe elemente de noutate: reconstrucţia istorică din cele mai vechi

timpuri şi mergând până la unele evenimente desfăşurate post Haga;Lucrarea cuprinde trei

elemente cheie explicate pe parcursul a trei capitole, care conțin fiecare câte doua subcapitole,

cum ar fi:

Capitolul I. Colaborarea Rusiei cu Europa si Modelarea Rusiei in Europa.

Capitolul II. Relațiile Externe ale Rusiei cu fostele state Sovietice si influenta lor in

relația Rusia – Uniunea Europeana.

3

Capitolul III.Relația Uniunea Europeana -Rusia - Ucraina, in contextul politicii

Energetice, Politicii Externe si de Securitate, diplomația Serviciul European de Acțiune

Externa relatând criza din Ucraina.

Conceptele de baza fiind unele teoretice şi transpuse în practica sub forma de scriere care

argumenteazăpoziția mea ca şi scriitor al acestei lucrări, cu o descriere critica a acestei teme.

Ambele capitole cuprind subcapitole şi subpuncte care evidenţiază principalele evenimente,

interpretări ale acestor evenimente, alte elemente esenţiale.Capitolele cuprind sub-capitole ce

evidențiază principalele evenimente, interpretări ale acestor evenimente şi elemente esențiale şi

au continuitate unele cu celelalte.

Concluziile sunt ca îngrijire şi încheie lucrarea, evidențiind modul de îngrijire şi

obiectivele acesteia.

4

COLABORAREA RUSIEI CU EUROPA ŞI MODELAREA RUSIEI ÎN EUROPA

Relațiile Uniunii Europene cu Federația Rusa sunt afectate de schimbările generate de

contextul politic la nivelul Continentului European, având in vedere trei factori ce pot fi

considerați ca fiind decisivi pentru configurația relațiilor Ruso-europene: Extinderea NATO,

Extinderea UE si Conflictele din fosta Iugoslavie.

Celor trei factori li se adăuga problema dependentei Energetice a Uniunii Europene de

gazul natural din spațiul ex Sovietic. Toate acestea capătă o semnificație aparte datorita

proximității si complementarității Geografice, a celor doua entităţi.

Uniunea Europeana nu a reușit sa devina un actor pe scena Relațiilor Internaționale, ca o

pondere politica proporționala cu puterea economica , diplomația sa este limitata de absenta unei

susțineri militare si de gradul înalt de inter-guvernamentalism in procesul de luare a deciziilor, in

vreme ce Rusia ca membru de securitate ONU, a demonstrat voința si capacitatea, de a-si juca

avantajele energetice, militare si politice separat s au împreuna.1

Pe de-o parte o Rusie stabila este esențiala pentru securitatea Uniunii Europene . De

aceea, Uniunea Europeana, ca principal partener comercial si de investiții al Rusiei, este decisa

sa susțină Rusia in reformele pe care le întreprinde.

Pe de alta parte Rusia pare sa fie conștienta atât de faptul ca fără comerț si fără investiții

s-ar afla in pragul colapsului, cit si de faptul ca fără întreprinderea de reforme structurale

profunde s au in condiții de instabilitate politica relațiile sale cu Uniunea Europeana nu se pot

desfășura la adevăratul lor potențial.2

In relațiaFederația Rusa – Uniunea Europeana sau urmărit doua obiective: susținerea

reformelorPolitico- Economice si obținerea sprijinului in procesul de Extindere.

Capacitatea Uniunii Europene de oferi Rusiei asistenta si acces la o piața cu pondere

însemnata in condițiile deteriorării situaţiilor sale economice interne , a jucat un rol însemnat in

schimbarea de politica externa, aceasta din urma atenuându-si treptat poziția fata de extinderea

Uniunii Europene spre Est.

Primele relații ale Uniunii Europene cu Rusia apar in 1989 când Comunitatea Europeana

semnează un Acord de comerț si cooperare cu Uniunea Sovietica interpretat la acea vreme ca

un pas modern in clădirea unei relații Economico - Politice.

1 Nicolae Păun, Georgiana Ciceo, Radu Albu Comănescu, Finalitatea Europei, Relații Externe ale Europei2Adrian Ivan, Statele Unite ale Europei, Relații Externe ale Europei.

5

RelațiaUniuneaEuropeana –Uniunea Sovietica a fost marcata de tensiuni acumulate ca

urmare a reprimării aspirațiilor de independenta a tarilor Baltice si ascensiunii conservatorilor de

putere.

Primele semne de normalizare au apărut după dispariția Uniunii Sovietice, prin

programul TACIS lansat in 1992, si încheiat in 1994 la Bruxelles.

Un Acord de Parteneriat de Cooperare semnat la Corfu in 1994, intrând in vigoare la 1

decembrie 1997, si care urmând a fi reînnoit automat după 10 ani. Negocierile pentru un nou

acord au început în iulie 2008, însă finalizarea acestuia nu a avut loc datorita războiului din

Georgia din anul 2008 intre Abhazia si Osetia , si datorita conflictului din Caucazul de sud

dintre Armenia si Azerbaidjan, pentru ținutul Nagorno-Karabah 3.

Acord de Parteneriat si Cooperare care acoperă o serie de domenii politice, inclusiv

dialogul politic, comerţul cu bunuri şi servicii, afacerile şi investiţiile, cooperarea financiară şi

legislativă, ştiinţa şi tehnologia, educaţia şi formarea profesională, energia, cooperarea în

domeniul tehnologiei nucleare şi spaţiale, mediul, transporturile şi cultura.

În completarea APC, în iunie 1999 Consiliul European a adoptat o Strategie comună –

prima aplicarea acestui instrument în temeiul politicii externe şi de securitate comune instituite

prin strategia ce a acordat prioritate pentru patru zone de acţiune:

– consolidarea democraţiei, a statului de drept şi a instituţiilor publice din Rusia;

– integrarea Rusiei într-un spaţiu economic şi social european comun;

– cooperarea în vederea consolidării stabilităţii şi securităţii în Europa şi în afara acesteia;

Parteneriatul Uniunea Europeană–Rusia devine importanta şi este axat pe trei direcţii:

1. Rusia devine, din 2000, un exportator de carburanţi, obiectivul primordial al căruia

este stabilirea unui parteneriat strategic cu UE;

2. Axa economică – reflecţiile vizând crearea unui spaţiu european comun (SEC).

Negocierea Rusiei de a adera la OMC

3. Cea de a treia axa – interesul Rusiei pentru PESD. Problema vizând securitatea este

parte integrantă a dialogului ruso-european. 4

2001 –Summit-ul de la Moscova - care aduce o cooperarea economica si monetara intre

Rusia si Uniunea Europeana prin interesul pentru crearea unei zone economice europene

comune, crearea unui parteneriat strategic intre cele doua entităţi care împart practic

Continentul European , Parteneriatul Strategic Rusia – Uniunea Europeana, care leagă Uniunea

Europeana de Zona Economica a Liberului Schimb. Este posibil, ca prin proiectul Zonei

3Nicolae Păun, Georgiana Ciceo, Europa Unita, RelațiiExterne, Europa- Rusia4http//www. academia.edu.Relațiilefederației ruse cu Europa

6

Economice Comune sa fie avuta in vedere desființarea barierelor tarifare dintre cele doua

blocuri comerciale, si transformarea Zonei de comerț liber intr-o zona exclusiva asemănătoare

Zonei Economice Europene , care leagă UE de Zona Economica a Liberului Schimb ( EFTA).

Crearea de infrastructuri europene prin construcția de coridoare pan-europene, si a

unor rețele de transport a energiei cu sprijin financiar din partea Uniunii Europene prin

intermediul: Băncii Europene de Investiții, Fondului Monetar de Investiții si Banca Mondiala,

având in vedere influenta tarilor Uniunii Europene in cadrul acestor organisme.

Conferința de la Bonn din iulie 2001 aduce in prim –plan Cooperarea pe Probleme de

Mediu, unde Rusia susține poziția Uniunii Europene . Uniunea Europeana reușește ca aliindu-se

cu Rusia si Japonia sa convingă tarile semnatare sa continue punerea in aplicare a

angajamentelor asumate prin semnarea protocolului de la KYOTO. Conferința de la Bonn

urmează sa se transforme in investiții ale Uniunii Europene in Industrii Poluate din Federația

Rusa.5

O alta dimensiune a acestei cooperări se refera la eliminarea cu ajutorul Uniunii

Europene a marilor cantităţi de Deșeuri Nucleare.

Dimensiunea Nordica reprezintă o propunere a Finlandei pentru Întărirea Cooperării

Regionale intre : Rusia , Uniunea Europeana , Norvegia ,Islanda , Polonia si Tarile Baltice,

principalul rezultat practic al acestei cooperări l-a constituit începerea de operațiuni ale Băncii

Europene de Investiţii in Rusia , proiecte de mediu in nord-vestul acesteia, decise la summit-ul

Uniunii Europene de la Stockholm din martie 2001, un instrument util pentru întărirea

Cooperării Regionale in cadrul Parteneriatului Rusia – Uniunea Europeana .

Dialogul politic si acordul de Parteneriat si Cooperare dintre Rusia si Uniunea

Europeana se desfășoară sub forma de summit-uri la nivel de sef de stat si de guvern ( in prezent

acestea au loc de doua ori pe an) sub forma unor consilii de cooperare , ale înalților funcționari

in forma unor comitete de cooperare, ale directorilor politici ale ministerelor de externe.

În perspectiva dezvoltării unei Politici Europene de Securitate si Apărare, Uniunea

Europeana si Rusia au decis printr-o Declarație Comuna semnata cu ocazia primei vizite a

Președintelui Rus Vladimir Putin la Bruxelles in octombrie 2000, sa discutat despre Cooperare

in Chestiuni Politice si de Securitate , care includeau Reforma Comprehensiva a OSCE,

cooperarea in controlul armamentelor , si participarea Rusiei la operațiuni militare si civile de

managementul crizelor.6

Odată cu venirea noului lider la Kremlin, a lui Vladimir Putin, în relaţiile şi politica

Rusiei cu UE se observă noi obiective, axate pe pragmatism.

5Naumescu Valentin, Foreign policy and diplomacy, Cluj Napoca , Editura Efes,20146http//www. Ştiinţe Politice şi Administrative. rusia-ue.pdf

7

Anul 1999 este marcat prin ,,Strategia dezvoltării relaţiilor Federaţiei Rusie cu Uniunea

Europeană pe un termen mediu (perioada anilor 2000-2010). Strategia insistă asupra autonomiei

Rusiei vis-à-vis de cerinţele europene, reliefând refuzul de a acorda Uniunii dreptul la ingerinţă

(amestec în treburile altui stat).

Documentul se focalizează asupra două obiective majore:

1. Rusia consideră ca Uniunea Europeană este unul dintre polii majori de putere ai lumii

multipolare.

2. Strategia ţine cont de interesele specifice ale Rusiei în dezvoltarea viitoare a relaţiilor

ruso-europene :pentru a completa strategiile UE, care nu sunt suficiente.

Rusia nu are intenţia de a adera la Uniune, dar doreşte o cooperare mai intensă axată pe:

– dialog politic aprofundat, interacţiune în căutarea soluţiilor împotriva daunelor

internaţionale şi cooperare în domeniul PESC;

– dialog cu europenii în domeniul problemelor comerciale :aderarea Rusiei la OMC,

stimularea investiţiilor străine în economia rusească, inclusiv în sectorul petrolier, racordarea

legislaţiei – provocări comune pe continentul european.7

7David Held, Antony Mc Grew, David Goldblatt, Jonathan Peratton, Transformări globale. Politica, Economie si Cultura .

8

RELAŢIILE EXTERNE ALE RUSIEI CU FOSTELE STATE SOVIETICE ŞI

INFLUENŢA LOR ÎN RELAŢIA RUSIA-UNIUNEA EUROPEANĂ

Federaţia Rusă şi-a structurat întotdeauna politica externă pe cinci mari linii directoare de

acţiune: două din ele vizează relaţia cu Occidentul: Statele Unite ale Americii şi Uniunea

Europeană – fiind de altfel şi cele mai vizibile în ultimii douăzeci de ani. Celelalte trei au ca ţintă

Asia de Est/Orientul Îndepărtat şi în principal China, Orientul Apropiat şi fostele state ex-

sovietice, adică Vecinătatea Apropiată.: resursele şi politica energetică şi două principii de

acţiune: unilateral şi multilateral.

Rusia va continua să insiste asupra începuturilor multilaterale în afacerile globale şi

formării unei asemenea arhitecturi a relaţiilor internaționale, care să-şi aibă baza în recunoaşterea

de către comunitatea internaţională a principiilor indivizibilităţii securităţii în lumea modernă,

reflectându-i diversitatea acesteia”.

De fiecare dată când interesul naţional al Rusiei va necesita aplicarea unor metode de

acţiune unilaterală, aceasta nu va ezita să utilizeze unilateralismul, lucru demonstrat în cadrul

conflictului ruso-georgian din luna august 2008. Exemple pot fi mai multe (mai ales privind

politica energetică şi relaţiile cu UE). Deci, putem să observăm cum politica externă rusă oficial

are ca principiu multilateralismul, dar neoficial acţionează unilateral şi asta deoarece interesul

naţional (în viziunea conducătorilor săi) nu are (ne)voie să cunoască o limită dintre cele două

principii antagonice.8

Relaţia Rusia – Statele Unite ale Americii

Relaţiile dintre SUA şi Rusia au necontabilizat multele motive pentru care este necesară o

continuă dezvoltarea relaţiilor dintre cele două state. Din păcate, dincolo de acordul START şi

alte câteva oferte, resetarea SUA-Rusia, este esenţial ca Statele Unite să menţină o relaţie

constructivă cu guvernul federal rus, având mult mai mult de câştigat din dezvoltarea relaţiilor în

plan central, cu extindere la guvernelor regionale, organizaţiilor neguvernamentale şi la

populaţiile indigene, precum şi, în scopul de a aborda cooperarea nu numai în afacerile de

securitate, dar, de asemenea, în economie, comerţ, ştiinţă şi de conservare a mediului, semnarea

tratatului START2 a reprezentat o realizare majoră, dar aceasta nu a reuşit însă să pună bazele

unei relaţii durabile şi cu profunde schimbări în privinţa încrederii între cele două state.

8Putin şi politica externă a Rusiei, pdf.9

Relaţia US – Rusia, dacă ne amintim de schimburile de replici tăioase între Secretarul de

Stat Hillary Clinton şi Vladimir Putin pe subiectul fraudării alegerilor parlamentare şi al

protestelor care au urmat în decembrie 2011 sau al limbajului deloc diplomatic dintre

reprezentanţii celor două state în cadrul Consiliului de Securitate, pe tema respingerii prin veto a

unei rezoluţii pe Siria, atunci avem motive să fim circumspecţi privind şansele unei resetări cu

adevărat viabile, reinstalatul la Kremlin, Vladimir Putin a cărei relaţie cu SUA nu a fost tocmai

una comodă, nu cred să fi uitat că Barack Obama şi echipa sa după instalarea la Casa Albă l-au

considerat pe Medvedev un interlocutor mai de dorit. In discuţia cu Medvedev la Summit-ul de

la Seul Rusia are nevoie de investiţii, de tehnologie, deci vor exista o serie de compromisuri care

să-i faciliteze aceste lucruri. Dar aceste compromisuri vor fi pragmatice şi limitate.

E bine de amintit că Rusia a făcut deja compromisuri în ultimii ani (în privinţa scutului

anti-rachetă, a votat pentru intervenţia din Libia, a suspendat un uriaş contract de vânzare de

armament către Teheran), compromisuri care nu i-au adus câştigul vizat – tratarea ca partener

egal de către SUA. Apoi e bine să ne amintim că deşi Rusia a aderat la OMC, SUA încă se mai

gândeşte dacă va decide eliminarea amendamentului Jackson Vanik.

Relaţia Rusia – NATO

În cadrul relaţiei menţionate  adăugăm în subsidiar un paragraf: cel al relaţiei cu NATO.

Una cu multe turbulenţe şi aparent din ce în ce mai tensionată datorită în principal scutului

antirachetă, precum şi unei posibile extinderi a Alianţei prin cooptarea şi celorlalte ţări din

Balcani rămase în afara NATO (chiar dacă impactul acestora în cadrul Alianţei va fi

nesemnificativ).

Desigur, există un plan de colaborare privind alocarea unor baze ruseşti drept puncte de

tranzit pentru logistica şi trupele Alianţei spre Afganistan, există discuţii în cadrul Consiliului

Rusia – NATO şi proiecte comune (cum ar fi radarul de monitorizare a spaţiului aerian din

Polonia. Autorităţile de la Moscova trebuie să ţină cont de o anume adversitate a societăţii în

privinţa NATO.  Privind constituirea unui punct de tranzit la Ulianovsk a generat un uriaş

scandal mediatic şi pe reţelele de socializare, ruşii fiind şocaţi de posibilitatea unei baze NATO

pe teritoriul Rusiei. reacţia iniţială ar trebui să dea de gândit Kremlinului. Ulterior, Lavrov a

revenit şi-a a cerut trupelor Alianţei să nu părăsească Afghanistanul, semn că Rusia e îngrijorată

de problemele ce ar putea deriva de aici – radicalism islamic, trafic de droguri, refugiaţi).9

9Organizația Tratatului Nord-Atlantic, Manualul NATO, 2001 Brussels- Belgium.10

Relaţia Rusia – Uniunea Europeană

Politica europeană de vecinătate (PEV), lansată în 2003, prevede transformarea relaţiilor

comerciale şi de cooperare tradiţionale, în vederea obţinerii unui grad de integrare mai ridicat

între UE şi ţările vecine. Pe plan economic, PEV le oferă acestor ţări relaţii comerciale de

participare pe piaţa internă a UE, o legătură mai bună cu Uniunea (de exemplu în sectoarele

energiei, transportului şi telecomunicaţiilor), posibilitatea de a participa la anumite programe ale

UE şi o asistenţă financiară şi tehnică substanţială. Rusia a demonstrat că are pârghii suficiente

pentru a-şi menţine influenţa în vecinătatea sa apropiată şi noua vecinătate a Europei,  în arealul

său de influenţă a unor ţări care să împărtăşească valorile fundamentale şi obiectivele UE,  ţări

aflate  în relaţii de cooperare  întărită cu  ţările membre, ca nu poate fi decât benefică pentru

economia rusă. Din păcate, aceleaşi pârghii de influenţă au demolat politica de vecinătate în

Ucraina şi Belarus.

Preşedintele Medvedev amintea la Forumul de la Sankt Petersburg că Rusia are nevoie

acută de tehnologia europeană, de diversificare economică şi de noi standarde care să fie

competitive pe o piaţă comună. Când vorbim de un spaţiu economic comun ruso-european,

considerăm că Rusia va fi obligată să se modernizeze dacă va dori să fie cu adevărat competitivă.

pieţele ţărilor din noua vecinătate. Ucraina şi Belarus sunt două exemple de îngropare a politicii

de vecinătate în favoarea propriilor interese. 10

Relaţia Rusia – Vecinătatea Apropiată

Federaţia Rusă a încercat, prin semnarea unor acorduri economice (Acordul privind

Uniunea Economică / 24 septembrie 1993, Acordul privind crearea zonei de comerţ liber /

15.04.1994, Comunitatea Economică Eurasiatică – EurAsEc / octombrie 2000, Spaţiul Economic

Comun / 2003) şi tratate de securitate colectivă (Tratatul de Securitate Colectivă a Comunităţii

Statelor Independente / 15 mai 1992 ce va deveni apoi, Organizaţia Tratatului de Securitate

Colectivă (OTSC) / 7 octombrie 2002) demararea în acest spaţiu a unor procese integraţioniste,

cu caracter preponderent economic şi militar au căpătat un caracter parţial, nereuşind să fie

finalizate,  niciodată nu au fost abandonate. Crearea unei zone-tampon în jurul Federaţiei Ruse,

influenţarea vecinătăţii apropiate prin exercitarea puterii militare, menţinerea bazelor militare,

aprovizionarea cu materii prime, controlul asupra grupurilor etnice şi primatul culturii , fiecare

din aceste intenţii a întâmpinat serioase probleme, uneori chiar fără intervenţia politicului.

Ultimele două (de exemplu) au fost minate de doi factori: 1. creşterea influenţei

Islamului; 2. internetul şi atotputernica limbă engleză. Tinerii din Asia Centrală vor să studieze

în Europa sau măcar în Turcia. Cei din Ucraina vizează mai degrabă să studieze în Polonia, nu la 10Octavian Sergentu, Chestiunea Rusa, Editura Dokia & Argonaut, Cluj Napoca, 2013

11

Moscova. Rusia are pârghii de ţinere sub control a situaţiei, dar asta reclamă enorm de multă

energie. Ori Rusia are nevoie de energie pentru a se vitaliza în principal în interior, în acest

moment. O secundă de neatenţie în contextul actual poate înseamnă un tratat semnat de ţările din

Vecinătatea Apropiată cu orice altă ţară (China sau din UE) care ar putea contribui la ieşirea

satelitului de pe orbita rusească.

Relaţia Rusia – Orientul Mijlociu

Rusia a avut mult timp mai degrabă o politică reactivă în cadrul

Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, grupare compusă din Naţiunile Unite,Uniunea

Europeană, Statele Unite ale Americii şi Rusia. De ani de zile, rolul Rusiei în Orientul Mijlociu a

fost vizualizat în primul rând, prin analiza relaţiilor sale cu Iran, Irak şi, mai recent, Siria.

Desigur, Rusia are o bază militară în Siria, iar relația Kremlinului cu regimul Bashar Al-

Assad e una specială, deci veto dat de Rusia în cadrul Consiliului de Securitate era previzibil. Iar

interesele sale în Iran sunt foarte cunoscute. Dar nu este prima dată când Rusia susține o non-

implicare externă în zona respectivă. Să ne amintim că în cadrul G8 din 2006 – Sankt Petersburg

pe agendă s-a aflat și criza dintre Liban și Israel. Atunci, Rusia a susținut cu voce tare că orice

implicare militară de partea unuia sau a altuia va duce la agravarea situației și la escaladarea

conflictului. Mai mult,  Rusia a acuzat Israelul că a exagerat grav prin uciderea de civili şi

distrugerea infrastructurii civile din Liban. Nuanţele dintre criticii de intervenţie israeliene au

fost minore,președintele rus (de atunci) Vladimir Putin a descris reacţia Israelului ca

fiind”dezechilibrată”, în timp ce preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a numit-

o “disproporţionată”.

Politica Kremlinului în regiune este marcată de pragmatism, cinism şi calcule economice,

amestecată cu o nuanţă de anti-americanism. Factorii de decizie ruşi recunosc că Orientul

Mijlociu nu este un domeniu principal de îngrijorare, chiar dacă acesta este tot mai turbulent,

principala problemă fiind un nivel rezonabil a influenţei pe care Rusia o poate exercita în zonă. 

Relaţia Rusia – China / Asia de Est (Japonia,  Coreea de Nord şi Sud)

Relaţia Federaţiei Ruse cu China s-a constituit întotdeauna pe două paliere distincte:

colaborare economică şi competiţie geopolitică. Desigur, creşterea bugetului pentru cheltuielile

de înarmare a Chinei trebuie să fi produs oarecare frământări la Moscova. Dar asta nu va

schimba nimic radical în relaţiile celor două state în următoarea perioadă.

În privinţa Japoniei, remarcăm o bună relaţie economică. prezenţa multor nume grele din

elita economică a Japoniei.– Gigantul în producerea energiei nucleare (aflat sub controlul statului

12

rus) va deschide o reprezentanţă la Tokyo aprilie 2012. Însă în ce priveşte diferendul Insulelor

Kurile sunt teritoriu rusesc..) Şansele de a se ajunge la un acord în următoarea perioadă sunt

excluse.

Abordarea celor două Corei este diferită. Schimburile cu Sudul nu depăşesc o cifră

modică de 5 miliarde de dolari, în timp ce investiţiile în Nord sunt uriaşe, de unde şi încercarea şi

demersurile de a evita orice conflict aici.11

Relaţia Rusia-Eurasia

În perioada interbelica, intelectualitatea rusa a dezvoltat un nou concept numit

”eurasianism”, cu scopul de a încerca definirea rolului Rusiei în contextul internațional.

Eurasianismul a respins exclusivismul etnic rusesc în favoarea întregului spațiu

eurasiatic, care ar include si popoare „neruse”.

Părintele eurasianismului poate fi considerat Nikolai Trubetkoi, care în 1920 a publicat la

Sofia o lucrare intitulata „Europa si umanitatea”.

Proiectul Uniunii Eurasiatice (UEA) a fost lansat de Vladimir Putin în Campania

electorala din 2012 sub forma unui plan grandios de politica externa pe care ar dori sa-lpună în

aplicare în următorii 6 ani. Proiectul integraționist, pe baza căruia va fi creata la 1ianuarie 2015

Uniunea Eurasiatica, a fost prezentat ca o soluție reala la problemele economice generate de

criza financiara globala. Ca structura, Uniunea trebuia clădita pe construcțiile deja existente -

Uniunea Vamala Rusia-Belarus-Kazahstan, Spațiul Economic Unic si Comunitatea Statelor

Independente (CSI).

Modelul pe baza căruia se va construi Uniunea Eurasiatica va fi asemănător Uniunii

Europene.

Vladimir Putin a oferit asigurări fostelor republici sovietice ca prin UE nu vizează

refacerea fostei URSS, ci construirea unei uniuni supranaționale, capabila sa devina unul din

polii lumii contemporane, care avea rolul de asigura conexiunea dintre Europa si regiunea Asia-

Pacific.

UE va permite fiecărui membru sa se integreze în Europa „mai repede si de pe poziții mai

puternice“, astfel Uniunea va deveni o structura capabila sa ,,modifice configurația geopolitica si

geo-economica a întregului continent”.

Dughin considera ca spațiul eurasiatic este locul unui conflict ireconciliabil dintre

civilizația maritima – “talasocrație”, coordonata Statele Unite ale Americii si civilizația uscatului

– “telurocratie”, în fruntea căreia se afla Eurasia. Aceasta dihotomie nu este văzuta doar ca una

geopolitica, dar si ideologica. Cele doua mari blocuri au viziuni total opuse asupra lumii: 11Politica externa si de securitate comuna, Geopolitica si Geostrategia

13

atlantismul talasocratic este purtător al liberalismului globalist, iar eurasianismul telurocratic este

promotorul conservatorismului tradiționalist. Poporul rus are “măreaţa misiune” de a se opune

expansiunii atlantismului si instaurării unei lumi multipolare Uniunea Eurasiatica este conceputa

ca un nou ,,pol” al lumii multipolare.

Federația Rusa nu poate contrabalansa singura hegemonia SUA si are nevoie de statele

din spațiul ex-sovietic, în special de Ucraina.

Ucraina va fi statul care va da greutate proiectului integraționist a lui Putin, sau din

contra, va aduce eșecul acestuia

Uniunea Economica Eurasiatica

Uniunea Vamala a fost creata în 1994 si avea ca obiectiv principal stabilirea unei zone de

comerț liber între Rusia, Kazahstan, Belarus, Kîrgîzstan, Tadjikistan (ultimul a aderat în 1999).

Abia în 1999 Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, Rusia si Tadjikistan au semnat un tratat car asigura,

în cadrul Uniunii Vamale si în Spațiul Economic Comun, libera circulație a bunurilor,

capitalurilor, serviciilor si persoanelor. La 10 octombrie 2000, la Astana cele 5 state au semnat

un tratat de consolidare a Uniunii Vamalela summit-ul de la Minsk din 2001, Uniunea Vamala a

fost transformata în Comunitatea Economica Eurasiatica (CEEA). Scopul CEEA a fost de a

stabili un comerțliber si un sistem vamal unificat.

În 2002 Ucraina si Moldova au obținut statutul de observator. La summit-ul CEEA din 25

ianuarie 2006, Uzbekistanul s-a alăturatorganizației. Cooperarea dintre statele membre ale

Comunităţii Economice Eurasiatice viza următoareledirecții: asigurarea cooperării în domeniul

politicii economice, dezvoltarea si implementarea de programe specifice, cooperarea îndomeniul

social si umanitar, formarea si punerea în aplicare a unor politici coerente privind cooperarea

transfrontaliera.

La 29 mai 2014 liderii Federației Ruse, Kazahstanului si Belarusului s-au reunit din nou

la Astana pentru a semna Tratatul cu privire la formarea Uniunii EconomiceEurasiatice (UEE),

care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015.12

Relația Rusia – Germania

Germania încă de pe timpul cancelarului Helmuth Koln avea o relație speciala cu

federaţia rusă respectiv cu Mihail Gorbaciov si cu Boris Ieltin, mai apoi la sfârșitul anului 2005

guvernele celor doua axe Berlin si Moscova au fost extreme de apropiați, Putin si Schroeder au

dezvoltat o prietenie personala. In politica externa Schroedera cerut sprijinul lui Putin pentru a

12http://www.eurasialegal.info/index.php

14

se opune războiului condus de Statele Unite in Irak, in 2003, o mișcare care a speriat multe tari

est europene. Atunci cancelariile di Europa au văzut in aceasta coaliție începutul unei noi alianțe

ruso-germane, care ar putea aduce atingere relației trans atlantice.

In ceea ce privește relațiile de prietenie dintre Merkel si Putin sunt distante, poziția

cancelarului Merkel este una diferita, de fiecare data când a fost la întrevederi cu Putin si

Medvedev a adus in discuție probleme legate de libertatea presei, drepturile omului si

organizațiile neguvernamentale Germania cooperează cu Rusia pe Înarmării nucleare a

dezvoltării industriei Nucleare si a gazelor naturale.

Germania depinde de Rusia in ceea ce privește furnizarea de energie.

Relația Rusia - Franța

Exista o relație cu Franța pe tema gazelor natural si a Energiei Atomice, pe tema

securității, (Rusia si Franța spațiu comun de securitate care in fapt ar ocoli UE si NATO , si care

ar trece potențial peste politicile europene de apărare comuna

pe tema tehnicii de lupta; ca exemplu navele Mistral, care vor fi vândute Rusiei.

Rusia considera ca Franța este cea mai mare putere Europeana, nu are influenta asupra sa,

dar spera sa folosească recentele acorduri economice si militare pentru a si îmbunătăți relațiile

cu Franța; Colaborarea Bilaterala Franceza intre: Vladimir Putin si Nicholas Sharkozi.

Axa Paris-Berlin- Moscova

Parisul încurajează înglobarea Moscovei in parteneriate Europene, pentru a evitacrearea

unor zone de instabilitate la granița de Est. Curtoazia arătata de Paris Moscovei, este de fapt o

mișcare defensive a Franței împotriva a ceea ce înseamnă o alunecare a Germaniei din cadrul

relației UE-Rusia către o bilaterala Berlin –Moscova.13

Berlinul previzionează o relație speciala cu Moscova care i-ar fi mai puternica decât cea

derulata in cadrul UE- Germania, si Rusia trebuie sa facă fata presiunii Americane si ascensiunii

chineze.

13Alexandru Grumaz, Al treilea Război Mondial, Editura Rao, București, 2013.15

RELAŢIA UNIUNEA EUROPEANĂ-RUSIA, ÎN CONTEXTUL POLITICII

ENERGETICE, POLITICII EXTERNE ŞI DE SECURITATE, DIPLOMAŢIA

SERVICIULUI EUROPEAN DE ACŢIUNE EXTERNĂ RELATÂND CRIZA DIN

UCRAINA

Ucraina reprezintă a doua tara ca mărime din Europa, după Franța. Are o populație dintre

care majoritatea ucraineni - 7 7.8% (minoritatea rusa, reprezintă 17.3% fiind concentrate în

partea de est -Lugansk, Donetk si în Crimeea).

Limba oficiala este ucraineana (vorbita de 67% din populație) iar limba rusa este

considerata o limba regionala si de comunicare interetnica (24% vorbitori). Importanta Ucrainei

reiese din poziția sa geografica: un stat situat în estul Europei, riveran a Marii Negre, care se

învecinează cu Rusia, Polonia, România si Republica Moldova. Ucraina a devenit cea mai

importanta miza în competiția de influenta dintre Rusia, NATO si UE.

Interesele Rusiei în Ucraina

Ucraina deține un loc foarte important în mentalul colectiv al rușilor. Președintele

Vladimir Putin face referiri la cetățenii Ucrainei folosind expresii ca ,,frații mai mici” ai

poporului rus si numeroase aluzii la istoria comuna a celor doua popoare: Sfântul Tar Vladimir

adoptând creștinismul, acesta a creat valorile spirituale si cadrul civilizațional care uneşte

poporul Rusiei, Ucrainei si Belarus.

Crimeea este Sevastopol, orașul legenda, orașul marelui destin, orașul cetate si patria

flotei militare ruse de la Marea Neagra.

Însa nu doar teritoriul, cultura, istoria comuna si minoritatea rusa sunt motivele pentru

care Rusia dorește sa menţină Ucraina în sfera sa de influenta. În Ucraina sunt în joc siinteresele

economice ale Rusiei.Ucraina asigura tranzitul gazului rusesc către Europa (aproximativ 80% din

gazul rusesc care este transportat prin conductele din Ucraina).

De asemenea, complexul militar-industrial rus are interese considerabile în Ucraina, dat

fiind faptul ca de aici este importat un număr mare de piese si motoare.Oligarhii din Rusia si-ar

dori sa obțină ,,perlele” economiei Ucrainei, terenurile agricole bogate ale tarii. Ucraina are si o

importanta geostrategica pentru Rusia. Daca Ucraina se retrage de pe orbita de interes a Rusiei,

acest lucru ar putea însemna modificarea parametrilor de securitate ai Moscovei.

În relațiile cu Ucraina, Rusia va fi obligata tot mai mult sa se sprijine pe formatul si

relația economica a Rusiei cu Ucraina problema tranzitului carburanților rusești prin teritoriul

Ucrainean nu va obține o rezolvare politica. În anumite condiții operatorul tranzitului resurselor

energetice prin care Ucraina poate deveni Uniunea Europeana.

16

Rusia va fi nevoita pe parcursul viitorilor zece ani sa ia masuri reale pentru lichidarea

dependentei de tranzit de Kiev si Minsk, ceea ce presupune construcția conductelor ocolitoare si

ale uzinelor SPG.14

Ucraina - Uniunea Europeană

Pe 27 iunie 2014, Ucraina a semnat la Bruxelles acordurile de cooperare politica si liber-

schimb cu Uniunea Europeana, eveniment ce a stârnit reacții puternice la Kremlin.

Experții de la Moscova considera, ca o dată ce Ucraina devine parte a spațiului economic

al UE, toate acordurile Ucrainei cu Rusia, Belarus si Kazahstan ar trebui anulate. Potrivit

experților ruși, apropierea Ucrainei de UE a pus sub semnul întrebării oUniune Economica

Eurasiatica care sa includă si Ucraina pentru ca, Uniunea Vamală.

Relații ruso-ucrainene înainte si după anexarea Crimeii: la 21 aprilie 2010, Rusia si

Ucraina au semnat la Harkov Acordul de prelungire a contractului de staționare a Flotei Militare

Ruse la Marea Neagra până în 2042, în schimbul reducerii prețului pentru gazul natural furnizat

de Rusia.

La șase luni după semnarea acordurilor de la Harkov, premierii Putin si Azarov,precum si

oficialii importanți din ambele tari în chestiunile economice, au mai încheiat o serie de acorduri

sectoriale. Printre acestea se număra si Acordul de cooperare a întreprinderilor de stat si

producția energiei nucleare bazata pe tehnologia rusa. Criza politica din Ucraina, protestele de pe

Maidan si reorientarea acesteia către Vest, a determinat Rusia sa declare nelegitim noul guvern

de la Kiev si sa susțină acțiunile separatiste si sa trimită trupe rusești în estul Ucraineni. Ignorând

dreptul internațional, la 18 martie 2014, Federația Rusa a anexat peninsula Crimeea, în urma

unui referendum nerecunoscut la nivel internațional. Pe lângă încălcarea tratatelor internaționale,

în special Memorandumul privind securitatea în Europa de la Helsinkisemnat la 1 august 1975,

Rusia a încălcat si o serie de acorduri bilaterale cu Ucraina.

Printre acestea cele mai semnificative fiind: Tratatul privind neproliferarea armelor

nucleare semnat la 5 decembrie 1994, numit si Memorandumul de la Budapesta, tratat prin care

Federația Rusa, Marea Britanie si SUA s-au angajat sa respecte suveranitatea, independenta si

frontierele recunoscute ale Ucrainei, precum si reafirmarea angajamentului celor trei state de a se

abține de la amenințări sau de a nu folosi forțele armate ca mijloc de suprimare a integrității

teritoriale sau a independentei politice a Ucrainei; Acordul de prietenie, cooperare si parteneriat

14Geopolitica si Geopolitica, Interesele de Securitate a Federației Ruse in Spațiul European

17

între Ucraina si Federația Rusa, semnat la 31 mai 1997 si intrat în vigoare în 1999, prin care cele

doua state se oblige sa-si respecte integritatea teritoriala si confirma inviolabilitatea frontierelor

existente.

După anexarea Crimeii, politica externa a Rusiei s-a plasat pe direcții necunoscute

anterior. Miza nu sunt doar Crimeea, Ucraina sau alt stat din Estul Europei, rolul si locul Rusiei

în sistemul internațional.

Rusia nu a atacat doar Ucraina, ci întregul sistem al normelor si legilor europene si

ordinea europeana în sine. Moscova îșidorește nu doar sa restabilească, dar de asemenea sa

relegitimeze sfera de influenta geopolitica ca un principiu de baza al sistemului internațional.15

O parte a experților ruși considera ca motivul principal al intervenției militare ruse în

Ucraina si anexarea Crimeii este intenţia acesteia de a preveni intrarea Ucrainei în NATO, de

asigura prezenta Flotei Ruse la Marea Neagra si întărirea poziției sale geostrategice.

Identitatea Europeană şi criza de identităţi.

Victor Hugo spunea: ,,Va venii ziua când vom vedea Statele Unite ale Americii, Statele

Unite ale Europei întinzându-și mâna deasupra mâinilor făcând schimb de produse,comerț,

industrie, arta, genii”.

Europa este o realitate complexa, incompletă, schimbătoare, o entitate in construcţie care

are nevoie de o mare voința si de o inima să-i de a viața. Europenii dau vina pe Transatlantizare

pentru problemele politice mondiale, si declara ca implementarea tratatului de la Lisabona nu a

adus o rezolvare a problemelor, așa cum mulți alți credeau.

Experții de la Bruxelles s au aplecat asupra problemelor si au constatat: lipsa disciplinei

fiscale, rigiditatea pieței forței de munca, evaziunea fiscală si competitivitatea in scădere.

O uniune cu 28 de state îngreunează șansele închegării uni singur stat federal European si

datorita faptului ca organizarea instituțiilor este anevoioasa. Europa are potențialul unei puteri

globale dar nu are coerenta necesara in a o exercita. Economic Europa deține cea mai mare piața

financiara din comerțul mondial.

Politicienii de la Bruxelles in special cei însărcinați cu redactarea noii politici a

Serviciului Diplomatic Extern European, s-au văzut nevoiți sa revizuiască politica de vecinătate.

Concentrarea Bruxellesului asupra problemelor interne a afectat vizibilitatea externa a Uniunii.

Crearea Serviciului Diplomatic Extern cu un rol important in promovarea unei politici externe

europene coerente, va avea ca obiectiv rezolvarea crizelor de la periferia uniunii.

15http://www.russianmission.eu/userfiles/file/partnership_and_cooperation_agreement_1997_russian.pdf

18

Este evident că cea mai veche si cea mai importanta diviziune intre Nordul si Sudul

Europei se relativizează si multe dintre deciziile temporare dintre Est si Vest sunt rezultatul

istoriei secolului XX. Tandemul Franco-German a devenit decisive pentru conducerea Europei.

Suntem conduși spre un tip de model in care fiecare membru îşi alege sferele de influenta

care îl interesează.

Dorința lui Nicholas Shakozi, de a vedea afirmându-se o Uniune Europeana total

centralizata cu o politica economica unitara, nu va putea fi satisfăcuta, caci aici se înfrunta doua

culturi, cultura germana si cultura franceza, prima cere mai multe reforme interne de piața si de

disciplina a doua cere mai multa centralizare etatism si expansiune . Visurile lui Sharkozi nu pot

fi realizate.16

Criza identitatii europene şi a întregului ei sistem de securitate nu a fost cauzată de Ucraina dimpotrivă criza din Ucraina a oglindit contradicţiile existente în regiunea Eur-Atlantică incapacitatea OSCE de a asigura o unitate reală a spaţiului Euro-Atlantic pe baza recunoaşterii drepturilor egale ale tuturor statelor membre. Crearea unui sistem paneuropean de securitate a fost subminat în mod constant de acţiuni unilaterale, inclusiv de extinderea NATO şi de amplasarea elementelor scutului antirachetă în Europa.

Ameninţări la nivel global

Aportul Naţiunilor Unite, intitulat O lume mai sigură, din2004, consideră că există o serie

de ameninţări carevizează atât statele puternice, cât şi statele slabe: consecinţe negative ale

globalizării economiei, soldate cu sărăcirea a milioane de oameni;

- epidemiile care se răspândesc foarte repede, pe spaţii largi;

- proliferarea armelor de distrugere în masă, cu precădere acelor nucleare. Actorii

non-statali par a fi capabili să-şi procure mijloace de luptă din această categorie;

- terorismul internaţional exploatează avantajele mondializării cunoştinţelor,

comunicaţiilor şi transporturilor. State slabe ajung cu uşurinţă victimele acestuia. Teroriştii au

acces şi la reţelele financiare internaţionale, ca şi la cele ale criminalităţii organizate;

- conflictele locale şi interne, interreligioase şi interetnice se intersectează cu

terorismul internaţional şi provoacă insecuritate regională. Aceasta nu poate fi combătută doar

prin misiuni militare de stabilizare şi pace;

- sărăcia, epidemiile, degradarea mediului stimulează războaiele locale şi terorismul

internaţional;

16Alexandru Grumaz, Al treilea Război Mondial, Editura Rao, București, 2013.19

- reţelele crimei organizate (corupţie, comerţ ilicit, droguri, carne vie etc.) ameninţă

stabilitatea internaţională (ca şi supra-îndatorarea ţărilor sărace).

Prevenirea ameninţărilor globale

Experţii Naţiunilor Unite apreciază că contracararea acestor ameninţări se poate realiza

doar prin cooperare internaţională. Niciun stat, oricât de puternic ar fi el, nu are capacitatea să

înfrunte singur asemenea ameninţări; atacurile teroriste din S.U.A., din 2001, Spania 2004,

Turcia, 2000 -2004, sau din Federaţia Rusă, dintre 2000 şi 2004, sunt tot atâtea exemple

edificatoare. Securitatea regională şi mondială apare, tot mai evident, sub forma unor

interdependenţe de securitate. Sistemele regionale şi mondiale de securitate ar trebui să pună

accent pe prevenire, pe crearea de instrumente de control şi acţiuni antiteroriste, pe măsuri

complexe şi combinate, de natură militară, politică, economică, de ameliorare a condiţiilor de

viaţă şi de egalitate a şanselor.

Securitatea cooperativă ar trebui să ţină seama de suveranitatea şi responsabilitatea

statelor (şi organizaţiilor internaţionale). Fiecare stat are obligaţia de a-şi proteja (conduce bine)

propriul popor şi de a dezvolta relaţii de cooperare cu vecinii săi (în acord cu Carta O.N.U. şi cu

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului). Fiecare stat ar avea obligaţia să asigure justiţia,

demnitatea, bunăstarea şi siguranţa cetăţenilor săi. Statele şi instituţiile internaţionale trebuie să-

şi asume, în acest sens, responsabilităţi interdependente.

Este absolut obligatoriu ca sistemul internaţional de securitate să se bazeze pe

credibilitate, eficienţă şi echitate. Sistemul va asigura, astfel, prevenirea, medierea şi oprirea

conflictelor, anihilarea ameninţărilor de proliferare a armelor de distrugere în masă şi

restrângerea terorismului internaţional. Organismele internaţionale ar avea îndatorirea de a

sprijini statele pentru a-şi îndeplini funcţiile unei bune guvernări. Până acum, instituţiile

internaţionale s-au văzut depăşite (uneori cu excepţia N.A.T.O.), de provocările terorismului

internaţional, războaielor civile, genocidului etc.17

În principiu, temele esenţiale de securitate internaţională trebuie să fie soluţionate în

cadrul O.N.U., direct în Consiliul de Securitate. Acţiunile (sancţiunile, operaţiile de pace şi

stabilizare) tendinte de securitatea internaţională, sunt legitimate exclusiv de O.N.U.; şi în

cazurile acţiunilor militar-politice din Afganistan (2002) sau Irak (2003-2004) iniţiate de S.U.A.

şi de Coaliţii Internaţionale s-a impus necesitatea legitimării internaţionale, într-un fel sau altul,

din partea Naţiunilor Unite.

17David Held, Antony Mc Grew, David Goldblatt, Jonathan Peratton, Transformări globale. Politica ,Economie si Cultura.

20

În procesele de stabilizare şi reconstrucţie din Balcani şi Afganistan s-a implicat şi

N.A.T.O., mai puţin în Irak. O.S.C.E. a fost folosită în prevenirea conflictelor şi reconstrucţia

democratică în Balcani, Caucaz, Asia Centrală.

Statele Unite ale Americii şi-au fixat o agendă specific de scopuri şi obiective de politică

externă ce ia în calcul mai multe riscuri, ameninţări şi pericole. Scopul principal al Americii

rezidă în asigurarea prosperităţii şi securităţii naţionale,în promovarea, la nivel global, a

intereselor naţionale, a progresului, democraţiei şi drepturilor omului, cooperării internaţionale,

extinderii comerţului liber, a liberalizării accesului la resursele şi pieţele planetei etc.

Riscurile, ameninţările şi pericolele decurg din:

- proliferarea armelor de nimicire în masă, îndeosebi acelor nucleare (cu atenţia

concentrată pe statele din vechea Axă aRăului- Iran şi Coreea de Nord);

- conflictele interne interetnice şi religioase;

- terorismul internaţional, alimentat defundamentalisme (cu precădere islamice);

- criminalitatea transfrontalieră (droguri, trafic de carne vie, corupţie - criminalitate

- terorism etc.);

- conflictele dintre state (concentrate în Asia de Est şide Sud, şi în Africa Sub-

sahariană);

- degradarea calităţii vieţii şi a mediului;

- inegalităţile nord-sud, migraţia umană în ascensiune;

- slăbiciunea unor state, regimurile dictatoriale şi încălcarea drepturilor omului,

proasta guvernare, politicile economice protecţioniste, concurenţa economică neloială etc.

La Washington sunt analizate, cu atenţie, şi tendinţele mai noi care ar putea contraveni

intereselor S.U.A.pe termen mediu şi lung: expansiunea economico-politică a Chinei,

acumularea de tensiuni în relaţiile transatlantice,recrudescenţa antisemitismului şi a unor

naţionalisme periculoase.

Uniunea Europeană se transformă într-un actor major al scenei internaţionale. Din punct

de vedere economic, U.E.tinde să egaleze puterea S.U.A., promovând iniţiative comune sau

concurente cu America. Bruxelles-ul a elaborat o Politică Europeană de Securitate şi Cooperare,

care include scopuri,obiective, acţiuni umanitare şi de management al crizelor,precum şi de

prevenire a conflictelor. Această politică se corelează cu politicile N.A.T.O. Uniunea urmăreşte:

protejarea valorilor comune, intereselor fundamentale, a independenţei şi integrităţii statelor,

consolidarea securităţii, promovarea cooperării internaţionale, dezvoltarea şi consolidarea

democraţiei, a statului de drept şi drepturilor omului etc. Concomitent cu edificarea unei politici

21

europene de apărare şi securitate, N.A.T.O. rămâne garantul securităţii în spaţiul de securitate

euroatlantic. U.E.abordează tematicile regionale şi globale, în cadrul dialogului multilateral,

bazat pe O.N.U.; de asemenea,parteneriatele speciale facilitează raporturile cu S.U.A.18

Federaţia Rusă, Ucraina, India, China, ASEAN, America Latină, statele din bazinul Mării

Negre etc. Bruxelles-ul este,în general, reticent faţă de acţiunile preventive destinate

contracarării noilor ameninţări. Pe de altă parte, nucleul dur al U.E. (Franţa şi Germania) - alături

de Federaţia Rusăşi parţial.

China - s-a pronunţat împotriva unei acţiunimilitare împotriva lui Saddam Hussein, în

afara cadrului O.N.U. Totuşi, U.E. sprijină stabilizarea şi alegerile democratice din Irak. Ca şi

S.U.A., U.E. apreciază drept ameninţări şi pericole:

- lipsa de democraţie şi slaba guvernare;

- crizele şi conflictele interne şi inter-state;

- proliferarea armelor de nimicire în masă;

- migraţia ilegală;

- criminalitatea transfrontalieră;

- decalajele socio-economice dintre Nord şi Sud etc.

Alături de S.U.A., U.E. s-a implicat în procesele de pace şi stabilizare din Balcani sau

Teritoriile Palestiniene şi a cerut, ferm, respectarea democraţiei şi a drepturilor omului în

Ucraina, Moldova sau Caucazul de Sud. Bruxellesul pune un accent deosebit pe cooperarea

internaţională în soluţionarea crizelor şi conflictelor, şi pe recurgerea la forţa armată în interes

internaţional, în ultimă instanţă şi doar cu acordul O.N.U. Chiar dacă unii politicieni din

Federaţia Rusă apreciază extinderea U.E. drept o ameninţare pe termen mediu şi lung, popoarele

europene, din Orientul Apropiat şi Mijlociu, din bazinul Mediteranei privesc aceste procese ca

factori de progres, dezvoltare şi stabilitater egională şi continentală..19

Serviciul European de Acţiune Externă

Crearea Serviciului European de Acţiune Externă (SEAE) este una dintre cele mai

semnificative schimbări introduse de Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1

decembrie 2009. Obiectivul urmărit este de a face ca acţiunile UE pe plan extern să fie mai

coerente şi mai eficiente, ceea ce i-ar conferi Uniunii Europene o influenţă sporită la nivel

mondial, are statut diplomatic.

18David Held, Antony Mc Grew, David Goldblatt, Jonathan Peratton, Transformări globale. Politica ,Economie si Cultura .19Alexandru Grumaz, Al treilea Război Mondial, Editura Rao, București, 2013.

22

Ca si rezultat al Politicii Externe si de Securitate Comuna, oferă diplomație intre doua

sau mai multe state prin implicarea Înaltului Reprezentatul pentru Politica Externa si de

Securitate Comuna, negociază oferă mediere cu toate cele 28 de state membre ale Uniunii

Europene, si cu orice alt stat care este implicat in acțiuni diplomatice si care cere mediere

Masurile luate de Serviciul European de Acțiune Externa ca urmare a crizei din

Ucraina din 2014, ca răspuns la anexarea ilegală a Crimeii și a Sevastopolului.

Ca urmare a nerecunoașterii de către UE a anexării ilegale a Crimeii și a Sevastopolului

de către Rusia, Serviciul European de Actine Externaprin discutiile sale cu Consiliu European a

impus restricții semnificative asupra relațiilor economice cu Crimeea și Sevastopol.

Aceste măsuri includ o interdicție de import privind bunurile originare din Crimeea și

Sevastopol, impusă în iunie 2014, precum și restricțiile introduse cu privire la comerțul și

investițiile legate de anumite sectoare economice și proiecte de infrastructură. 

În plus, din decembrie 2014 este în vigoare o interdicție totală privind investițiile, de

furnizare serviciilor turistice în Crimeea. Sunt de asemenea interzise exporturile de alte bunuri

esențiale pentru anumite sectoare, inclusiv echipamente destinate prospectării, explorării și

producției de petrol, gaze și resurse minerale.

„Sancțiuni economice” - măsuri vizând schimburile cu Rusia în anumite sectoare

economice.

În iulie și septembrie 2014, UE a impus sancțiuni economice vizând schimburile cu Rusia

în anumite sectoare economice. În martie 2015, liderii UE au decis să alinieze regimul

sancțiunilor existente la punerea în aplicare deplină a acordurilor de la Minsk, care este

prevăzută pentru sfârșitul lunii decembrie 2015. În urma acestei decizii, la 22 iunie 2015

Consiliul a prelungit sancțiunile economice pentru o perioadă de 6 luni, până la 31 ianuarie 2016.

Măsuri restrictive:

- limitează accesul la piețele de capital primare și secundare din UE pentru 5 mari

instituții financiare ruse cu capital majoritar de stat și pentru filialele deținute în

majoritate de acestea și stabilite în afara UE, precum și pentru 3 mari societăți ruse

din domeniul energiei și 3 din domeniul apărării;

- impun o interdicție la export și la import în ceea ce privește comerțul cu arme;

- stabilesc o interdicție la export pentru produsele cu dublă utilizare destinate unor

scopuri militare sau unor utilizatori finali din domeniul militar din Rusia;

23

- restricționează accesul Rusiei la anumite tehnologii și servicii sensibile care pot fi

utilizate pentru producția și explorarea petrolieră.20

Măsuri privind cooperarea economică

Restricțiile privind cooperarea economică au fost introduse de liderii UE în iulie 2014.

La un an de la desfășurarea „referendumului” ilegal și nelegitim și, ulterior, anexarea ilegală a

Crimeii și a Sevastopolului de către Federația Rusă, Uniunea Europeană își menține

angajamentul ferm față de suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.  

Uniunea Europeană nu recunoaște și continuă să condamne acest act de încălcare a

dreptului internațional. Anexarea ilegală a Crimeii și a Sevastopolului de către Federația Rusă

este, de asemenea, o provocare directă la adresa securității internaționale, cu implicații grave

pentru ordinea juridică internațională care protejează unitatea și suveranitatea tuturor statelor.  

UE își reafirmă profunda îngrijorare cu privire la consolidarea continuă a prezenței

militare și la deteriorarea situației drepturilor omului în peninsula Crimeea, inclusiv în ceea ce

privește încălcarea libertății de exprimare și persecuția persoanelor care aparțin minorităților.

Uniunea Europeană își reiterează apelul de a se permite actorilor internaționali din domeniul

drepturilor omului accesul deplin, liber și neîngrădit la întregul teritoriu al Ucrainei, inclusiv la

Crimeea și Sevastopol.

20http//www. consilium.europa.eu/ro/policies/ sanctions/ ucraine-crisis/.24

BIBLIOGRAFIE

1- Grumaz, Alexandru, Al treilea Război Mondial, Editura Rao, București, 2013.

2- Held, David, Antony Mc Grew, David Goldblatt, Jonathan Peratton, Transformări

globale. Politica,Economie si Cultura.

3- Ivan, Adrian, Statele Unite ale Europei, Relații Externe ale Europei.

4- Naumescu, Valentin, Foreign policy and diplomacy, Cluj Napoca, Editura Efes,2014.

5- Păun, Nicolae, Georgiana Ciceo, Radu Albu Comănescu, Finalitatea Europei, Relații

Externe ale Europei.

6- Păun, Nicolae, Georgiana Ciceo, Europa Unita, Relații Externe, Europa- Rusia.

7- Sergentu, Octavian, Chestiunea Rusa, Editura Dokia& Argonaut, Cluj Napoca, 2013.

8- Organizația Tratatului Nord-Atlantic, Manualul NATO, 2001 Brussels-Belgium.

9- http//www. academia.edu. Relațiile federației ruse cu Europa.

10- http//www. consilium.europa.eu/ro/policies/ sanctions/ ucraine-crisis.

11- http://www.eurasialegal.info/index.php.

12- http://www.russianmission.eu/userfiles/file/

partnership_and_cooperation_agreement_1997_russian.pdf.

13- http//www. Ştiinţe Politice şi Administrative. rusia-ue.pdf.

25