Post on 09-Dec-2016
transcript
CRIZA ECONOMICĂ ŞI STRESUL LA LOCUL DE MUNCĂ- NOI
PROVOCĂRI ÎN ARMONIA FAMILIEI
IOANA SUCIU12
ABSTRACT: Pressure and stress at work, during this economic crisis period, leaded to the amplification of individual emotional exhaustion level. Unfortunately, stress at work is frequently brought in personal/family space, having negative effects upon the relationship, the quality and time spent with children. Sometimes, the consequences are dramatic: divorces, domestic violence, emotional and behavioural children disorders. Working mothers or single-parent families are most likely to be exposed to noxious effects of stress at work.This study intends to identify the level of stress at work in the context of today’s economy and which are its consequences upon family equilibrium by comparison in traditional families and in single-parent families.In the first part we’ll identify the intensity of stress at work among different categories of individuals: married/not married, with/without children. The instrument for measuring this evaluation of stress at work is Maslach Burnout Inventory. The questionnaire contains 25 items and it is structured on 3 dimensions: emotional exhaustion (9 items), depersonalization (6 items), personal achievements reduction (10 items). The answers uses a 5 steps Likert scale, as follows: 1-strongly disagree, 2-disagree, 3-not agree not disagree, 4-agree, 5-strongly agree.The second part of the study consists of a qualitative approach. Based on some semi-structured interviews we’ll analyze the implications of stress at work and economic crisis upon traditional and single-parent families climate. A first element of analysis would be the relationship between partners (in case of traditional families), the relationship with children, with other relatives (extended family), with work colleagues and with friends. Another aspect to be analyzed is the effects of economic crisis and stress at work upon individual’s family concord.
Keywords: economic crisis, family, stress, children, single parent
1 Universitatea „Babeş-Bolyai”Cluj- Napoca, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, ioana_suciu82@yahoo.com 2 Autorul doreşte să mulţumească pentru suportul financiar din programul co-finanţat de PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE 2007 – 2013, Contract POSDRU 6/1.5/S/4 – „STUDII DOCTORALE, FACTOR MAJOR DE DEZVOLTARE AL CERCETĂRILOR SOCIO-ECONOMICE ŞI UMANISTE”
INTRODUCERE
Primele semne ale crizei economice globale, resimţite şi în România la sfârşitul anului
2008, anunţau, în mod firesc, o avalanşă de costuri sociale traduse prin scăderea drastică a
nivelului de trai. Semnele de atunci sunt astăzi realităţi sociale dure: degradarea calităţii vieţii,
tensiuni sociale şi în sânul familiei. Odată instalată, în 2009, criza a adus cu sine şi alte efecte
negative colaterale: şomaj, sărăcie, insecuritatea locului de muncă, scăderea nivelului salariilor.
Vârful crizei pare să fi fost atins în 2010, când situaţia economică a României a cunoscut un
derapaj accentuat. Sectorul privat nu poate fi revigorat, în lipsa unor măsuri economice de
stimulare a creşterii producţiei, iar în sectorul public toate salariile au fost diminuate cu 25%.
Toate aceste măsuri dure vor fi resimţite brutal în ultima parte a acestui an, atât în preţurile
bunurilor de consum, cât şi în cheltuielile de întreţinere. În plus, numărul şomerilor e în continuă
creştere iar formele de ajutor social oferite de către Guvern se dimininuează semnificativ. Este
cît se poate de evident că sărăcia va cuprinde tot mai mulţi indivizi şi poate cel mai grav se va
reflecta în instalarea unei crize sociale din care familia va resimţi cel mai acut tensiunile şi
consecinţele acestei stări de fapt.
CRIZA ECONOMICĂ ÎN ROMÂNIA
România traversează astăzi o perioadă de ample şi profunde schimbări de ordin economic
şi social. Efectele negative majore ale crizei economice sunt arhicunoscute: creşterea masivă a
şomajului şi diminuarea accentuată a veniturilor sub incidenţa măsurilor politice impuse şi
diminuarea puterii de cumpărare. Peste trei sferturi dintre românii cu vârsta peste 18 ani au fost
afectaţi de criza economică, impactul fiind resimţit mai puternic de femei, antreprenori, angajaţi
cu studii superioare şi şomeri, arată un studiu realizat de Mercury Research. Potrivit studiului,
peste un sfert dintre bărbaţii cu vârsta peste 18 ani nu au fost afectaţi de criză, procent
semnificativ mai mare decât cel al femeilor, de 20%, potrivit studiului realizat în a doua parte a
lunii martie. Nouă din zece antreprenori au resimţit negativ criza economică, în timp ce 55%
dintre managerii sau angajaţii cu studii superioare au fost afectaţi. Şi persoanele care pentru
moment nu au un loc de muncă au resimţit puternic impactul crizei, 95% dintre acestea fiind
afectate. Pe de altă parte, 66% dintre români sunt mai îngrijoraţi de situaţia lor financiară decât în
urmă cu şase luni, procentul fiind mai mic decât în luna martie din 2009 (75%), dar situându-se
în continuare peste nivelul din noiembrie 2008, când apăreau primele semne ale crizei în
România şi când doar jumătate (53%) îşi exprimau această temere. "Principalele temeri sunt
legate de imposibilitatea de a menţine acelaşi stil de viaţă ca în prezent (40%), de scăderea
veniturilor (39%) sau de nesiguranţa de a face faţă cheltuielilor curente (38%). Temerile legate
de imposibilitatea de a putea plăti ratele sunt valabile pentru 15% dintre românii cu vârsta peste
18 ani, iar 14% se tem ca nu vor mai putea face economii sau investiţii ca în anii trecuţi", se mai
spune în studiu. Datele fac parte din studiul Financial CrisisMeter realizat de Mercury Research
începând cu luna noiembrie 2008. Studiul a fost realizat în perioada 15 martie-1 aprilie 2010 pe
un eşantion de 1.177 respondenţi cu vârsta peste 18 ani.
STRESUL PROFESIONAL
Stresul este denumit încă o boală a civilizaţiei, sute de articole şi lucrări despre acest
subiect au fost scrise până în prezent. Stresul ocupaţional apare ca temă recurentă în toate studiile
moderne referitoare la calitatea vieţii şi calitatea muncii, în toate societăţile dezvoltate sau în curs
de dezvoltare. Numeroase studii demonstrează atât amploarea acestei probleme organizaţionale,
cât şi faptul că ea nu este susceptibilă a se rezolva de la sine, ci mai degrabă se va amplifica în
perioada următoare.
Studiul Predicting the workplace of 2010, Robertson-Cooper Ltd. prestigioasă companie
de consultanţă în psihologia sănătăţii la locul de muncă, a arătat că doar 12% din angajatori
consideră că nivelul de stres al angajaţilor lor va scădea până la sfârşitul acestui deceniu, pe când
65% consideră că acesta va creşte mult sau foarte mult.(Robertson-Cooper,2005)
În ultimul sondaj anual al Industrial Society, realizat în întreaga Uniune Europeană, s-a
relevat că 76% din angajaţii Europei consideră că stresul ocupaţional este cea mai mare problemă
de sănătate şi siguranţă cu care se confruntă şi cu care se vor confrunta pentru următorii cel puţin
2 ani. Stresul ocupaţional este aşadar un punct important în programele de dezvoltare
organizaţională. Este unul din cele mai importante preocupări, dacă nu chiar cea mai importantă
preocupare, a angajaţilor moderni. În plus, este o manifestare care creşte atât ca amploare şi
intensitate, cât şi ca importanţă percepută de comunitatea de business şi de angajaţi deopotrivă.
În consecinţă, nu este de mirare că în Uniunea Europeană există presiuni legale pentru a obliga
angajatorii să ia serios în considerare aspectele legate de stresul ocupaţional, în programele lor
interne de resurse umane. Din punctul de vedere al organizaţiei analiza cost-beneficiu pentru
evaluarea oportunităţii implicării în programe de control al stresului ocupaţional este relativ
simplă. Costurile stresului ocupaţional pot fi izolate ca parte din ansamblul costurilor corporaţiei
cu absenteismul, fluctuaţia, lipsa de eficienţă şi de productivitate, conflictele interpersonale între
membrii organizaţiei, conflictele de muncă şi accidentele de muncă.
Stresul ocupaţional poate avea efecte deosebit de negative şi asupra individului, cauzând pe
termen lung probleme fizice şi psihologice. Printre simptomele fizice care, au demonstrat studiile
(Băban,1998), pot fi generate de expunerea îndelungată la stresori, dintre aceştea enumerăm:
tensiunea ridicată, nivel ridicat de colesterol, ulcer gastric, diverse afecţiuni cardio-vasculare
(culminând cu ateroscleroză şi infarct miocardic), precum şi comportamente de expunere
compulsivă sistematică la stimuli nocivi, precum fumatul excesiv sau consumul excesiv de
alcool. Simptomele psihologice negative asociate stresului ocupaţional cuprind o scădere a
motivaţiei, o scădere a stimei de sine, micşorare a încrederii în sine, diminuare a satisfacţiei
muncii şi anxietate crescută. “Dacă nu se intervine în mod corespunzător, starea de oboseală se
accentuează, ajungând la faza de epuizare, de surmenaj cronic, cu apatie, deprimare şi
incapacitate de lucru.”(Floru,1978) .Problema specifică actuală la locul de muncă este oboseala
cronică, sindrom caracterizat prin epuizare fiziologică şi emoţională şi adesea generat prin
frustrare la nivel cronic, de locul de muncă cuplat cu volumul prea mare sau prea mic de muncă.
Potrivit unor investigaţiilor, în SUA cinci din şase persoane au declarat că sunt supuse
unor tensiuni la locul de muncă (Kahn, Wolfe & Quin, 1964).Cea mai mare parte a persoanelor
chestionate au declarat că aceste tensiuni sunt suficient de intense pentru a fi resimţite negativ,
atât de cei în cauză , cât şi de organizaţie; 88% dintre subiecţi reclamă presiunile exercitate de
nivelurile ierarhice superioare, în timp ce numai 12% au acuzat presiunile exercitate de
subalterni.A apărut astfel ipoteza- confirmată ulterior de numeroase alte cercetări – că în cadrul
organizaţiilor se poate vorbi de un stres specific- stresul ocupaţional.
La sfârşitul anilor şaptezeci, criza de încredere a cercetătorilor privind stresul profesional
avea drept obiect clasificarea conceptelor , metodologiile de cercetare folosite şi limitele
domeniului. În mijlocul acestei confuzii semantice, Murrel (1978) propune un concept de stres
profesional în trei faze: cauză, efect, rezultat. Cu scopul de a evita orice ambigitate, termenul de
presiune va fi folosit ca sinomim pentru „stres”(în sensul dat de H. Selye) pentru a descrie
efectul presiunii asupra individului , incapacitatea de a rezista la această presiune poate duce la
un anume număr de consecinţe, mergând de la nemulţumire la o degradare a stării de sănătate. În
această privinţă , Flectchecher şi Playne (1980) se alătură lui Murrel , precizând că presiunea are
pentru ei acelaşi rol ca agenţii de stres care provoacă o tensiune de natură fiziologică sau
psihologică de scurtă sau lungă durată.Agenţii stresori îşi pot găsi originea în interiorul persoanei
sau în mediul exterior.Aceştia din urmă provin fie din mediul profesional, fie din cel
extraprofesional. Această precizare semantică a dus la unele progrese în domeniul cercetărilor
privind stresul profesional, ajungându-se la un model simplificat, reluat mai târziu de Cary
L.Cooper, de la Universitatea din Manchester (figura 1). Conjugarea anumitor surse de stres
propuse de acest model cu unele trăsături ale personalităţii poate fi predictivă în ceea ce priveşte
reacţiile la stres, cum ar fi: bolile coronariene, unele tulburări mentale ,insatisfacţia profesională,
conflicte conjugale, alcoolism,toxicomanie etc.(Cooper, 1978) În general putem distinge şase
surse de stres profesional şi organizaţional , ca surse inerente, cele referitoare la funcţia deţinută
, rolul jucat în organizaţie, dezvoltarea carierei, relaţiile la locul de muncă, structura şi climatul
organizaţional şi relaţia muncă/familie.
SURSELE CARACTERISTICILE SIMPTOME DE MALADII
STRESULUI INDIVIDUALE SĂNĂTATE
Legate mijlocit de muncă
Condiţii de muncă
Urgenţă impusă de timp
Responsabilitate faţă de vieţi omeneşti
Rol în organizaţie
Ambiguitate/conflict de roluri
Conflicte de responsabilitate
Dezvoltarea carierei
Prea multe avansări
Nu destule avansări
Nesiguranţa locului de muncă
Ambiţii contrariate
Individul
Nivel de anxietate
Importanţa nevrozei
Toleranţă la situaţii ambigue
Relaţia muncă/fami
lie
Probleme familiale
Familie în care cei doi membri ai cuplului lucrează
Simptome
Individuale
Valoarea presiunii sângelui
Nivelul colesterolului
Tabacism
Stare depresivă
Simptome organizaţionale
Absenteism ridicat
Rotaţie rapidă a muncitorilor
Grave prelungite
Accidente grave frecvente
Sănătate mentală
dezechilibrată
Maladii
coronariene
Figura 1. Un model de abordare teoretică a stresului ocupaţional în organizaţii ( după Cooper,
1986)
Sursele stresului ocupaţional
Sursele legate de mediul de lucru .Condiţiile sau mediul de lucru au fost factorii de stres
indelund studiaţi de peste un secol şi jumătate şi puşi în discuţie de specialiştii în medicina
muncii şi ergonomi. Proiectarea ergonomică a locului de muncă de muncă se consideră raţională
atunci când se asigură, pentru executanţi, condiţiile necesare pentru o muncă de înaltă
productivitate cu cele mai reduse consumuri de muncă şi de efort, fără mişcări inutile sau
incomode.
Folosirea simultană şi permanentă a acestor două căi este o condiţie esenţială a organizării
ergonomice a locului de muncă.De asemenea, există şi regulile care se referă la amenajarea
locului de muncă. În acest sens, principiul asigurării unui loc stabil pentru materiale şi pentru
obiectele muncii impune respectarea următoarelor reguli (Purdea,1998); totalitatea obiectelor
muncii şi materialelor utilizate , precum şi produsele finite (documente prelucrate în cazul
birourilor), trebuie să aibă un loc bine definit şi stabil; obiectele muncii şi materialele trebuie
aşezate cât mai aproape de executant; aşezarea materialelor în ordinea utilizării lor în timpul
lucrului şi în funcţie de frecvenţa utilizării lor. Respectarea acestor reguli practice se impune
datorită faptului că orice activitate de căutare a unui obiect solicită un consum mare de energie
nervoasă şi o mare risipă de timp.
Sursele legate pe postul pe care îl ocupă un individ. Lipsa atitudinilor sau a pregatirii
necesare postului generează stres, în situaţiile în care selecţia şi promovarea personalului se face
după alte criterii decât cele legate de competenţă profesională. Stresul apare ca urmare a
conflictului dintre dorinţa de putere a cadrelor de conducere şi cea de satisfacere a trebuinţelor
primare pe de-o parte şi neliniştea datorată posibilei constatări a performanţelor profesionale
scăzute, pe de altă parte. Deficienţe în proiectarea postului, exprimarea defectuoasă a
obiectivelor sau chiar lipsa precizării lor în fişa postului, sarcinile nedelimitate care dau naştere
unor lucrări repetate sau paralele la nivelul altor posturi sau compartimente generează
nesiguranţa, insatisfacţia în muncă, frustrarea.
Sursele legate de caracteristici personale. M.Friedman şi R.H.Rosenman, cardiologi
americani, în urma cercetărilor efectuate, au arătat că există o strânsă legătură între stres,
frecvenţa bolilor cardio-vasculare şi tipul de personalitate, identificând totodată două tipuri
majore de personalitate A şi B şi un tip intermediar, AB.
Personalitatea afectează în mod frecvent modul în care individul va răspunde la stres şi
de asemenea, modifică impactul stresului asupra organismului. Pentru unii oameni stresul face
parte din viaţa lor. Oricine a văzut astfel de persoane care îşi privesc tot timpul ceasul în mod
nervos sau care, pe şosea, claxonează cu disperare din autoturism.
Persoanele care se comportă astfel sunt reprezentanţi ai tipului A de personalitate, o
structură caracterizată prin nelinişte, agitaţie şi un stil de lucru contra-cronometru. Spre deosebire
de aceştia, o persoană care manifestă tipul B de comportament este în general lent, contemplativ
şi relaxat. Persoanele ce aparţin tipului A se concentrează spre realizări superioare, sunt foarte
competitivi, intoleranţi şi, chiar, agresivi când întâmpină dificultăţi. Totuşi, în exces, tipul A -
denotă nivele ridicate de stres, conducând astfel la probleme legate de sănătate. În unele studii
realizate pe femei (Heilbrun ,Friedberg,1988) cele cu tip A de comportament au fost găsite cu o
rată de 4 ori mai ridicată decât cele din tipul B, în ceea ce priveşte bolile cardiace.
Nu toţi specialiştii din domeniul stresului agreează ideea că cele două tipuri în această
manieră pot fi conexate cu sau fără prezenţa problemelor de sănătate. Unii experţi au identificat o
trăsătură de personalitate, numită - serie de caracter (Weibe, 1991) ce poate atenua efectele
stresului. Indivizii puternici manifestă trei trăsături fundamentale ale personalităţii, ei tind să
devină puternic implicaţi în ceea ce fac, acţionează de obicei cu convingerea că prin munca lor
vor face ceva diferit şi percep majoritatea schimbărilor din viaţă ca fiind benefice şi normale
pentru dezvoltarea personală.Datorită sentimentului lor puternic de autoeficacitate, indivizii cu
personalitate puternică sunt capabili să reziste la stres. Unii specialişti consideră că tăria de
caracter acţionează ca un tampon împotriva bolii. Caracterul puternic, ca trăsătură de
personalitate corelează cu o tensiune arterială scăzută, nivel scăzut de acizi graşi în sânge,
tensiune psihologică redusă şi o stare de fericire accentuată.
Din administrarea numeroaselor teste de personalitate au rezultat trei caracteristici ale
caracterelor tari: acordul- sunt devotaţi muncii lor, familiei, cât şi altor valori importante;
controlul- au un sentiment de control propriu asupra vieţii lor; provocarea- abordează
modificările vieţii ca ocazii de autotestare.
Vârsta. Din cercetările efectuate pe un eşantion de manageri cu vârste cuprinse între 30–60
ani a reieşit faptul că aceştia resimt în familie influenţele stresului organizaţional, în proporţii
variabile şi dependente de grupele de vârstă (Zorlenţan, Burduş, Căprărescu,1995) -58% din cei
cuprinşi în grupa de vârstă 30–40 ani; 46% din cei aflaţi între 41–50 ani; 38% cei peste 50 ani.
Cu alte cuvinte, presiunile din partea familiei vin tocmai în perioada, la vârsta la care
persoana respectivă se află pe curba ascendentă a aspiraţiilor profesionale şi a potenţialului de
muncă. S-a demonstrat faptul că, în general, vârstele tinere (până în 40 de ani) datorită capacităţii
sporite de rezistenţă a organismului acţionează ca un amortizor al stresului.
Genul. Agenţii stresori specifici organizaţiei generează o tensiune nervoasă ce afectează
personalul angajat indiferent de gen.. Totuşi o diferenţă există, şi anume în modul de reacţie. În
stare de stres, femeia poate deveni pasivă, dezorientată, marcată de un puternic sentiment de
vinovăţie, manifestând tendinţa de subapreciere şi retragere. Răspunsul la stres al bărbatului este
diferit, acesta reacţionând prin agresivitate, nervozitate, desconsiderarea normelor şi valorilor
sociale, manifestând tendinţa evidentă de defulare şi de a se descărca nervos.
În cazul în care femeia deţine o funcţie de conducere, s-a putut observa existenţa unor situaţii
specifice ce se pot transforma cu uşurinţă în agenţi stresori, şi anume:conflictul de rol profesional
şi familial generat de dorinţa de a rezolva sarcini multe şi foarte diferite; absenţa susţinerii atât
din partea familiei, cât şi din partea colegilor sau a persoanelor de gen feminin subordonate;
posibilităţile reduse de relaxare după o zi de muncă, comparativ cu cele ale bărbaţilor, fapt ce
provoacă oboseală fizică etc ( Zorlenţan, Burduş, Căprărescu,1995, pp.145).
Dacă în urmă cu câţiva ani categoriile profesionale considerate prin definiţie stresante erau:
piloţii de încercare, controlorii de trafic aerian, cosmonauţii, lucrătorii de la căile ferate şi
medicii, mai ales chirurgii; astăzi, lista s-a mărit adăugându-se printre altele: managerii şi
economiştii. În cadrul organizaţiilor, angajaţii din compartimentele de contabilitate, desfacere şi
aprovizionare sunt mult mai expuşi stresului organizaţional decât cei din alte compartimente.
Referitor la nivelul de calificare se poate spune că spre deosebire de muncitorii necalificaţi,
persoanele cu studii superioare sunt supuse frecvent conflictelor de rol, tolerând cu greu
ambiguitatea rolului. Un studiu interesant a fost efectuat de către compania Gallup vizând relaţia
dintre stres şi dimensiunea organizaţiei (Zorlenţan, Burduş & Căprărescu,1995 pp.146). Studiul
s-a derulat pe un eşantion de 845 manageri americani grupaţi după dimensiunea organizaţiei,
rezultatul acestuia indicând faptul că relaţia dintre nivelul stresului managerial şi mărimea
organizaţiei este invers proporţională.
Consecinţele stresului ocupaţional
Relaţia dintre stresul ocupaţional şi rezultatele adverse asupra sănătăţii angajaţilor este un
fapt demonstrat de numeroase studii. Consecinţele negative ale stresului cronic pot fi divizate în
trei categorii: comportamentale, psihologice şi fiziologice.
Consecinţele comportamentale ale stresului sunt absenteismul, accidentele, abuzul de
alcool şi medicamente, performanţele scăzute şi comportamentele contraproductive incluzând
aici violenţa la locul de muncă. Stresul este numai unul din multipli factori care pot influenţa
performanţa. Există multiple influenţe care acţionează mijlocit sau nemijlocit care afectează
comportamentul în muncă. Efectele stresului asupra performanţei depind de câţiva factori,
incluzând complexitatea sarcinii realizate şi trăsăturile de personalitate ale individului care este
implicat într-o sarcină de muncă. Bineînţeles, stresul cronic, în mod obişnuit, are efecte negative
asupra performanţei în muncă.
Consecinţele psihologice ale stresului includ anxietatea, depresia, izbucnirea nervoasă
(burnout), oboseala, tensiunea activităţii de muncă şi insatisfacţia cu propria muncă şi viaţă
(Kahn & Byosiere, 1992). Izbucnirea nervoasă este o particularitate importantă şi în acelaşi timp
o consecinţă a stresului.Ea este o stare extremă a reacţiei la stres care este rezultatul unui răspuns
prelungit cronic la stresorii muncii care depăşesc resursele individuale de a controla stresul
(Maslach, Schaufeli & Leiter, 2001). Epuizarea emoţională se manifestă când senzaţiile
emoţionale s-au evaporat pur şi simplu în procesul muncii. Individul care suferă de sentimente de
depersonalizare a devenit apăsat de activitatea sa de muncă şi începe să trateze pacienţii ca pe
nişte obiecte. Indivizii care trăiesc o senzaţie de realizare personală scăzută nu pot opera la
nivelul problemelor efective pe care le au de rezolvat şi nu pot înţelege sau să se identifice cu
problemele celorlalţi. Ei se percep depăşiţi de evenimente şi astfel devin incapabili să
implementeze soluţii eficiente.
Consecinţele fiziologice ale stresului. Deşi multe din efectele fiziologice ale stresului sunt
intercorelate , ele pot fi totuşi categorizate în trei tipuri: efecte cardiovasculare incluzând
tensiunea arterială, tahicardie şi colesterol; efecte gastrointestinale care includ probleme
digestive de diferite tipuri; efecte biochimice care includ creşterea cortizolului şi catecolaminelor
(hormoni ai stresului). Situaţiile stresante de la locul de muncă sunt în conexiune cu creşterea
nivelului de cortizol, norepinefrine şi adrenalina din circuitul sanguin. (Fox, Dwyer & Ganster,
1993). În acelaşi timp, arată Krantz şi McCeney (2003), expunerea pe termen lung la nivele
ridicate ale hormonilor specifici stresului, conduce la deteriorarea sistemului imunitar şi apariţia
bolilor coronariene. Cu alte cuvinte, există evidenţe clare a efectelor fiziologice negative care pot
rezulta din expunerea cronică la stres.
Epuizarea emoţională
Epuizarea emoţională se manifestă când senzaţiile emoţionale s-au evaporat pur şi
simplu în procesul muncii. Individul care suferă de sentimente de depersonalizare a devenit
apăsat de activitatea sa de muncă şi începe să trateze pacienţii ca pe nişte obiecte. Indivizii care
trăiesc o senzaţie de realizare personală scăzută nu pot opera la nivelul problemelor efective pe
care le au de rezolvat şi nu pot înţelege sau să se identifice cu problemele celorlalţi. Ei se percep
depăşiţi de evenimente şi astfel devin incapabili să implementeze soluţii eficiente.
Izbucnirea nervoasă ca manifestare comportamentală poate fi măsurată cu mai multe
tipuri de chestionare cum ar fi Inventarul Maslach pentru izbucnirea nervoasă (MBI). MBI este
un chestionar care include trei scale care măsoară componentele izbucnirilor nervoase
(epuizarea, depersonalizarea şi comportamentul cinic la locul de muncă şi un sens al ineficienţei
şi lipsa de realizare profesională. S-a constatat că stresorii cronici (ex. ambiguitatea de rol şi
conflictul de rol) conduc adesea la izbucniri nervoase. Un studiu realizat în paralel în SUA şi
Olanda, a constatat că ofiţerii de poliţie şi gărzile de securitate din ambele ţări au un nivel relativ
mărit de cinism şi sentimente de ineficienţă, bar un nivel scăzut de epuizare. În contrast, cadrele
didactice au un nivel ridicat de epuizare în ambele ţări, dar niveluri medii de cinism şi
sentimentul ineficienţei. Angajaţii din mediul medical au niveluri ridicate de ineficienţă
personală, dar scăzute de cinism şi epuizare. Totuşi, întrebarea care se poate pune este aceea că
dacă un individ are numai una sau două din trei dimensiuni care caracterizează comportamentul
de izbucnire nervoasă, putem să susţinem că acesta este afectat de acest comportament?
Problema rămâne deschisă. În general, cercetările au relevat faptul că paternele de bază ale
comportamentului de izbucnire nervoasă se pare că este aproximativ similar la diferite profesiuni
şi ţări (Maslach şi colab. 2001).
Maslach& all. (2001) discută câteva rezultate obţinute în investigarea izbucnirilor
nervoase. Astfel, o primă observaţie este aceea că burnout-ul este mai frecvent printre tinerii
angajaţi, care, comparativ cu angajaţii cu vechime, pot să fie copleşiţi de cerinţele locului de
muncă nou. Aşa cum s-a remarcat şi mai înainte, burnout-ul a fost studiat preponderent pe
profesii dominate de femei. De aici observaţia că femeile manifestă un burnout mai ridicat decât
bărbaţii. Acest lucru nu este totuşi confirmat. Unele studii au găsit că bărbaţii au un nivel de
cinism uşor mai ridicat ca femeile, în timp ce femeile au un nivel de epuizare uşor mai mare ca
bărbaţii. Persoanele căsătorite sunt mai puţin predispuse la burnout decât cele necăsătorite,
probabil din cauza suportului social din partea soţului. În plus, persoanele cu trăsături de
personalitate astfel ca o percepţie a propriei persoane scăzută şi cu un comportament de Tip A,
sunt, la fel, mai predispuse la burnout (Pitariu, 2004). Pe scurt, este clar că locurile de muncă
expuse cronic la responsabilităţi care copleşesc deţinătorii acestora şi presiunea mare de timp,
supun angajaţii la un risc mare de burnout. Intervenţiile de reducere a burnout-ului se vor
concentra deci pe atât pe individ, cât şi pe postul de muncă deţinut. O combinare a
managementului stresului, formarea deprinderilor de muncă şi proiectarea ergonomică a
muncii, se pare că este măsura de viitor în vederea reducerii burnout-ului.
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
Datorită impactului semnificativ pe care îl are stresul profesional atât asupra individului
cât şi mediului din care acesta face parte se poate spune că un demers de cercetare care să
investigeze implicaţiile pe care stresul profesional le are asupra climatului familial este unul mai
mult decât ncesar. În cele ce urmează ne vom opri asupra implicaţiilor pe care stresul profesional
le are asupra relaţiilor de familie în funcţie de statutul marital al individului şi absenţei sau
prezenţei unui copil în viaţa acestuia. Obiectivul aşadar este acela de a vedea care este nivelul
stresului profesional, mai exact epuizării emoţionale în contextul socio-economic actual şi mai
apoi să investigăm efectele acestuia în viaţa de familie. Ipotezele de la care am pornit sunt cele
conform căror nivelul stresului profesional este unul ridicat iar efectele acestuia sunt mai degrabă
resimţite de către familiile cu copii , sau familiile monoparentale. Eşantionul stabilit pentru acest
demers de cercetare a fost contituit din 53 de indivizi care muncesc în aceeaşi
organizaţie(variabila de control) dar care au statut marital diferit(căsătorit, necăsătorit, divorţat
cu sau fără copii). Organizaţia fiind una cu specific relaţii cu clienţii pentru măsurarea stresului
profesional mai exact epuizarea emoţională la locul de muncă -bournout- s-a utilizat versiunea
pentru cei care lucrează în servicii umane a Maslach Burnout Inventory (MBI- HSS) preluat din
Hallberg şi Sverke (2004) şi dezvoltat de Maslach, Jackson şi Leiter (1996).
Din cei 25 de itemi, 9 măsoară epuizarea emoţională (Mă simt epuizat emoţional din
cauza muncii mele...α = 0.90), 6 măsoară depersonalizarea (Simt că imi tratez unii clienţi
(colegi) ca şi cînd ar fi obiecte impersonale...α = 0.80) şi 10 evaluează sentimentul de slabă
realizare personală – itemi cu cotare inversă (Mă descurc foarte bine în faţa problemelor
clienţilor (colegilor) mei... α = 0.74). Răspunsurile au fost oferite pe o scală Likert cu 5 puncte
(1- „dezacod total”; 7- „acord puternic”). Scorurile totale ale subscalelor constau din mediile
răspunsurilor la fiecare item. Într-o metaanaliză a 61 de studii care au utilizat Maslach Burnout
Inventory, Lee şi Ashfort (1996) au relatat o bună consistenţă internă a celor 3 subscale (α = 0.86
pentru epuizarea emoţională, α = 0.76 pentru depersonalizare , α = 0.77 pentru sentimentul de
slabă realizare personală). În urma analizei răspunsurilor pe fiecare subscală am putut observa un
grad înalt de epuizare emoţională în rândul populaţiei căsătorite cu copii faţă de indivizii
necăsătoriţi ceea ce contravine studiile prezente mai sus. Se pare că situaţia economică instabilă
face ca tot mai mulţi indivizi care au şi calitatea de părinte să resimtă efectel.e stresului
pro0fesional şi pentru prima dată putem afirma ca suportul familial nu este suficient pentru a
contracara efectele nocive asupra individului
Tabel 1. Asocierea Item: Ma simt sacatuit emotional şi statutul marital
statutul marital
necasatorit , fara
copii
necasatorit, cu
copii
casatorit, cu
copii
Ma simt sacatuit emotional dezacord total 0 0 6
dezacord partial 4 2 12
nici acord nici
dezacord
0 0 5
acord partial 0 1 2
acord puternic 0 0 5
Total 4 3 30
Aşa cum putem observa şi în tabelul de mai jos se pare că epuizarea emoţională la locul
de muncă este prezentă intens în cazul indivizilor divorţaţi – lipsiţi de suportul familial. Atât pe
subscalele de epuizare emoţională cât şi pe cele de slabă realizare personală aceşti indivizi au
socruri destul de mari ceea ce confirmă importanţa familiei în echilibrul socio-afectiv.
Tabel 2. Asocierea Item: Ma simt sacatuit emotional şi statutul marital
statutul marital
casatorit, fara
copii
divortat, fara
copii
divortat, cu
copii
Ma simt sacatuit emotional dezacord total 2 1 1
dezacord partial 4 2 0
nici acord nici
dezacord
1 2 1
acord partial 0 0 0
acord puternic 0 1 0
Total 7 6 2
Un fapt demn de luat în considerare din analiza răspunsurilor date de către indivizi este
acela că indiferent de statul marital scorurile la subscala de epuizare emoţională sunt mari iar
indivizii divorţaţi fără copii obţin scoruri mari la subscala de slabă realizare ppersonală spre
deosebire de cei divorţaţi cu copii care se pare că nu sunt profund afectaţi la acest capitol
probabil şi datorită sentimentului de autoeficacitate ridicat .
Deoarece acest test măsoară gradul de epuizare emoţională iar informaţiile pe care le
putem obţine din aplicarea acestuia pot doar să ne ofere o imagine a profunzimii efectelor
stresului profesional ar fi indicată o analiză cantitativă care să evidenţeze efectele stresului
profesional asupra vieţii de familie. În acest sens am elaborat un ghid de interviu semistructurat
cu 5 consemne care vizează în special efectele stresului profesional asupra individului şi relaţiior
de familie existente.
Interviurile au avut ca şi subiecţi câte un reprezentat al fiecărei categorii avute în analiză
în funcţie de statul marital : necăsătorit,fără copii, necăsătorit, cu copii, căsătorit , cu copii,
necăsătorit , fără copii , divorţat cu copii, divorţat fără copii.
Indiferent de statul marital la intrebarea Ce efecte a avut criza economică asupra vieţii
dumneavostră? indivizii se pare că încearcă să evalueze mai degrabă emoţional efectele „păi de
când cu criza asta ...mi-e teamă de ziua de mâine”, „deocamdată e bine dar ştiu eu până când că
se aud tot felul de zvonuri şi pe la noi şi nu se ştie ce va fi ...” , „nu ştiu ce să spun , lucruri bune
nu a adus că peste tot numai despre asta se discută şi oamenii se tem , nimeni nu mai mişcă
nimic..”. Mai mult decît atât subiecţii încep să îşi reevalueze calitatea de angajat şi de cetăţean al
acestui stat pe care îl consideră „statul asta ne lasă să murim de foame, suntem ai nimănui...nu le
pasă de noi , lor(parlamentarilor)să le fie bine...” , „acum suntem la mâna patronului...că ne
găseşte uşor înlocuitor nu e ca şi acum 2 ani ...”, „criza asta nu ştiu ce e cu ea ..la ânceput
credeam că sunt doar poveşti acum văd că e din ce în ce mai rău ...nu ştiu ce o fi ..poate tot
Spania ne aşteaptă şi pe noi ...că la cum merg treburile... ”, „eu sunt tânăr şi pot încerca orice însă
cei mai învârstă...nu ştiu ce o să fie ”.
Întrebarea care vizează efectele stresului profesional asupra individului aduce şi ea o serie
de răspunsuri care redau implicaţiile majore asupra sănătăţii fizice şi psihice ale indivizilor: „la
serviciu e multă muncă din 100 şi ceva am mai rămas 60 şi ceva ..nu ştiu ce o fi dar prea multă
muncă pe bani puţini , prea mult stres pentru nimic...”, „eu lucrez de patru ani aici dar ca şi acum
nu a fost nicicând ...şefii trag de noi , noi nu putem că suntem puţini...prost plătiţi şi tot aşa..sunt
multe de spus.. ”, „merg acasă şi nu îmi mai trebuie nimic , pic ruptă ...dar ce să facem bine că
avem unde veni ...”, „nu ştiu unde o să ajungem pe zi ce trece mai mult stres , mai multă
nebuneală pe aici de multe ori uit să mănânc...dar măcar de-ar merita..”
Implicaţiile stresului şi crizei economice asupra vieţii de familie sunt destul de diverse „Soţul
meu nu mai lucrează, acum e în şomaj ...îşi caută dar ştiu eu când va gasi ceva ...foarte puţine locuri
de muncă...,...apoi relaţiile dintre noi firesc că-s mai tensionate , că cheltuielile vin , tre plătite ,copii
încep şcoala ...mă gândesc cu groază că vine iarna..sper să-şă găsească pâna atunci...”, cei fără copii
”bine că nu avem şi copii, nici nu ştiu cum am reuşi ...creditele astea ne mănâncă mai mult decât un
salariu”. Cei necăsătoriţi par mai detaşaţi însă resimt tensiunile generate de situaţia socio-economică
„văd că lumea se agită peste tot , apoi ce o fi o fi , o să treacă şi asta odată”, Divorţul afectează
negativ situaţia financiară a părinţilor, mai ales a celor care primesc rolul de custode şi ale căror
responsabilităţi se înmulţesc „mi-e destul de greu,noroc cu mama pesionară care mă mai ajută la
întreţinere...altfel nu ştiu ce m-aş face . Cu ea mă înţeleg bine ,parcă de cînd m-a părăsit soţul chiar
suntem ca şi două surori , ea e sprijinul meu şi o simt tot mai aproape ...”. Din discuţiile avute putem
remarca şi o oarecare creştere a nivelului violenţei în familie: „tensiuni sunt peste tot...ăsta e
rezultatul crizei...chiar îmi spunea sora-mea că are nişte prieteni ..îi credea foarte calmi , acum de
cînd au dat faliment se ceartă mereu ...sunt apropate de divorţ...acum nu ştiu ce să zic dar eu cred ca
la greu ar trebui să fim uniţi , în realitate nu-i chiar aşa. „ Mai mult decât asta se pare că presiunea
este foarte mare în cazul persoanelor cu copii”incepe şcoala , vin iar cerinţe din partea învăţătoarei ,
copilul vede la alţii..vrea şi el ..cum să-i spui ,,ştii ..e criza ..n-am!”. Factorii stresanţi cu care se
confruntă părinţii singuri afectează calitatea relaţiei cu copiii. Lipsa de timp implică scăderea atenţiei
oferite copiilor. Mai exact, mamele singure, de exemplu, se implică mai puţin în munca pentru
şcoală a copiilor, le oferă acestora mai puţina supraveghere, mai puţină încurajare şi, ca atare, mai
puţin control şi influenţă, decât mamele sau părinţii, în general, din familii diadice (McLanahan &
Sandefur, 1994, apud Wen, 2008).Acest lucru este confirmat şi de spusele unei mame necăsătorite
”nu prea am timp de copil , de cînd cu criza , noroc cu părinţii mei ..şi sora mea mă mai ajută ..ce să
fac , pensiile sunt mici sora mea este încă la facultate pe mine se bazează toţi ..şi eu pe ei...”.
Aşadar putem afirma că implicaţiile pe care stresul de la locul de muncă le are supra vieţii
familiale sunt numeroase şi deosebit de complexe dovedindu-se că într-o situaţie de instabilitate şi
insecuritate financiară suportul social nu doar că nu este suficient însă familia se poate dovedi un
stresor în sine , o parte a unui mecasism ce amplifică efectele stării de fapt. Vizibil este şi efectul de
reevaluare a calităţii de cetăţean şi angajat- rolul de angajat sau nu fiind unul proeminent.
Concluzii
Cercetarea stresului ocupaţional reprezintă mai mult decât un palier intresant al
psihologiei organizaţionale , psihologiei muncii şi resurse umane cât mai ales o necesitate de
diagnosticare a multiplelor aspecte pe care le presupune stresul ocupaţional în contextul socio-
economic actual. A observa în detaliu care sunt efectele acestei forme de stres asupra vieţii de
familie este un deziderat mai mult decît necesar.
Criza economică a adus cu sine o serie de schimbări atât de formă cât şi de fond în ceea
ce priveşte relaţia angajat-angajator cât şi în ceea ce priveşte responsabilizarea individului în
viaţa de familie – observăm o accentuare importanţei rolului de părinte . Indiferent de statutul
marital indivizii prezintă un sentiment de teamă dar şi de surmenare asociat cu nesiguranţa
locului de muncă şi cu complexitatea situaţiilor de viaţă la care sunt supuşi – reconversie
profesională, şomaj,tensiuni familiale etc.
Bibliografie:
Băban, A. (1998) Stres şi personalitate. Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Cooper C.,L.(1986)”Job distress: Recent Reserch and the emerging role of the clinical occupational psychologist” Bulletin of the British Psychological Society,1986,30,pp.325-331
Flectchecher, B., C., Playne, R., L.,(1980)”Stress and Work ;a review and theoretical framework”, Personnel Review, 9 ,1, p.19-29
Floru,R.,(1978) Stresul psihic, Bucureşti, Ed.Enciclopedică
Fox, M.,Dwyer, D. Ganster, D. (1993)Effects of stressful job demands and control on physiological and attitudinal outcomes in a hospital setting. Academy of Management Journal, 36/2,p. 289-319.
Kahn, R. L., Byosiere,(1992) P. Stress in Organizations. In M. D. Dunnette & L. M. Hough (Eds.) Handbook of Industrial and Organizational Psychology, Vol. 3 (2 ed),p. 543
Kahn, R. L,., Wolfe, D. M., Quin R.P.(1964) Organisational Stress: studies in role conflinct and ambiguity, New York
Krantz, D. S.,McCeney, M. K.(2002) Effects of psychological and social factors on organic disease: a critical assessment of research on coronary heart disease. Annual Review of Psychology, 53,2002, pp.341-369.
Hallberg E. & Sverke M.,(2004) Construct validity of the Maslach Burout Inventory: Two Swendish Health Care Samples. European Journal of Psychological Assessement.
Maslach, C., Schaufeli, W. B., Leiter M. P. (2001)Job burnout. Annual Review of Psychology, 52, ProQuest Psychology Journals, p. 397-422.
Maslach C, Jackson S.E, Leiter M.P. (1996). Maslach Burnout Inventory Manual. Palo Alto, CA: Consulting Psychological Press. 3rd Eds.
Murrel H., (1978),Work Stress and Mental Strain,Londra
Pitariu, H.D.,(2004) Stresul profesional la manageri : corelate ale personalităţii în contextul
situaţiei de tranziţie social-economică din România . În : Opre A. (ed). Noi tendinţe în
psihologia personalităţii. Diagnoză, cercetare, aplicaţii. Vol. II Cluj-Napoca: Editura
ASCR,p.93-123.
Purdea, D. (1998)Economia şi organizarea ergonomică a muncii. Cluj: Facultatea de Ştiinţe Economice, p. 163.
Robertson, Cooper,(2005) Predicting the workplace of 2010 in http://www.cubiks.com/aspx/document.aspx?documentid=294
Zorlenţan,T.,Burduş,E.,Căprărescu,G.(1995),Mangementul organizaţiei.,Ed.Holdin Reporter, Bucureşti
Weibe, D.J.(1991) Hardiness and Stress Moderation: A Test of Proposed Mechanism. Journal of Personality and Social Psychology. 60, 1, 104-107 Wen, Ming, (2008) Family Structure and Children's Health and Behavior: Data From the 1999
National Survey of America's Families, Journal of Family Issues 29; 1492; originally published online Jun 26, 2008