Stresul in Organizatie

Cuprins:

1. Conceptul general de stres 2

a) Ce este stresul? 2

b) Componentele stresului ………………………………………………………………………………………………………….4

c) Cauze generatoare de stres..………………………………………………………………6

d ) Forme de stres....................................................................................................................7

2. Stresul organizaţional 9

a) Cauzele stresului organizational …………………………………………………………………………………………..10

b) Factori de stres ………………………………………………………………………………………………………………………13

b1) Factori organizationali de stres………………………………………………………...13

b2) Factori personali de stres………………………………………………………………..15

c) Actiuni constructive in confruntarea cu stresul………………………………………..16

c1) Strategii la nivelul individului …………………………………………………………...17

c2) Strategii organizationale de reducere a stresului …………………………………..18

d) Prevenirea stresului de către organizaţie……………………………………………...18

e) Măsuri de reducere a stresului………………………………………………………...19

f) Servicii de consiliere pe probleme de stres…………………………………………….19

3. Exercitiu practic……..…………………………………………………………………….21

4. Studiu de caz:

a) Prezentare………………………………………………………………………………………….23

b) Interpretare………………………………………………………………………………………...24

c) Concluzii……………………………………………………………………………………………25

d) Stresul in contractual colectiv de munca, incepand cu 2007………………………………..26

e) Romanii printre cei mai stresati din Europa…………………………………………………..27

5. Bibliografie…………………………………………………………………………………………..28

Stresul in organizatii

1. Conceptul general de stres

Regula de aur a contemporaneităţii occidentale – „Time is money” – presează omul

zilelor noastre la o continuă „fugă” după succes, după îndeplinirea cât mai multor obiective

într-o perioadă cât mai scurtă. Fiind o resursă limitată, ea a fost tratată ca orice altă resursă

limitată descoperită de om de-a lungul istoriei – a început să fie exploatată la maxim.

Tensiunea aceasta continuă la care sunt supuse persoanele care lucrează, precum şi alţi

factori ce vor fi discutaţi în continuare, dă naştere fenomenului generalizat al stresului.

De aceea din ce în ce mai mulţi angajatori încep să acorde o atenţie mai mare decât în

trecut efectelor produse de stres asupra personalului lor.

a) Ce este stresul?

Cea mai potrivită definiţie ar suna cam aşa: reacţiile adverse, în plan psihic şi fiziologic, pe

care le are o persoană atunci când nu este capabilă să facă faţă solicitărilor la care este

supusă

Stres-ul este declanşat mai puţin de problemele externe cu care ne confruntăm, cât de

modul în care facem faţă (sau nu reuşim să facem faţă) acestor probleme. Astfel, majoritatea

oamenilor se confruntă cu o mare diversitate de factori de presiune în cursul întregii lor

existenţe, iar despre unii s-ar putea spune că sunt stimulaţi şi dau maximum de randament

doar când se află “sub tensiune”, mai ales la serviciu. Dar, din momentul în care încetăm să

facem faţă în mod adecvat tensiunii, simptomele de stres vor începe să-şi facă apariţia.

Ultimele cinci decenii au fost marcate de preocuparea ştiinţelor umaniste pentru

definirea, caracterizarea şi teoretizarea adaptării individului la cerinţele vieţii modeme. Nu

este de mirare că, în aceste condiţii, o serie de termeni - nevroză, stres, sindrom de neadaptarc

- au fost transferaţi din limbajul ştiinţific în cel cotidian.

De origine engleză, cuvântul "stres" circumscrie o serie de substantive înrudite ca

înţeles, dar cu nuanţe uşor diferite: presiune, apăsare, efort, solicitare, tensiune, constrângere.

încordare nervoasă.

Stresul este astfel raspunsul psihologic , emotional si fiziologic al organismului la orice

2


solicitare perceputa a fi o amenintare la bunastarea unei persoane.

Cel care lansează în limbajul medical, încă din 1936, conceptul de stress este savantul

canadian Hans Selye IV.

Potrivit acestei conceptii , stresul este dat de efectele nespecifice ale oricarei solicitari

asupra organismului uman. Prin- efecte nespecifice- intelegem faptul ca raspunsul

organismului este unul stereotip, independent de factorul de stres concret.

Cu toate ca factori precum caldura, frigul, bacteriile, leziunile fizice sau o amenintare

externa , produc fiecare schimbari specifice in organism, toti produc efecte aditionale

nespecifice- efecte comune tuturor factorilor.

Fig1 : Un model al semnificatiei populare a stresului1

Descris de H. Selve ca efort făcut de organism pentru a răspunde solicitărilor mediului,

numit de el Sindrom General de Adaptare - S.G.A. - ulterior, numit de alţii "sindromul Selye",

conceptul s-a dovedit util prin rapiditatea cu care s-a impus în limbajul cotidian la nivel

internaţional.

In ţara noastră, termenul este preluat iniţial în ortografia engleză ffl, apoi într-o

variantă ortografică adaptată, cu un singur s - stres - cu atât mai mult, cu cât a generat derivate

adjectivale (stresanti), substantivale (stresor) şi verbale (a stresa).

1 Ioan Ursachi, Management, editia a III-a revazuta si adaugita, Editura ASE, Bucuresti 2007

3

SITUATIE NEPLACUTA

STARE DE INDISPOZITIE SIMPTOM FIZIC PERPERTURBATOR


Conform teoriei lui Selye, tensiunile care îl produc fac parte din viaţa zilnică. In

consecinţă, nimeni nu poate şi nu trebuie să evite stresul.

În aceste condiţii - afirmă specialiştii - este cu mult mai bine ca stresul să fie cunoscut

şi controlat decât ignorat.

Cercetarea stresului face posibilă o abordare pozitivă a lui, prin cunoaşterea,

conştientizarea şi dezvoltarea capacităţii de a reacţiona optim la agresiunile zilnice ale

mediului.

Cercetări ulterioare au demonstrat faptul că stresul nu poate fi identificat exclusiv

cu agresiunea, cu ameninţarea provenită din exteriorul organismului; în mod paradoxal,

bucuriile pot fi generatoare de stres.

Global, se poate afirma că stresul apare în orice situaţie în care starea de echilibru sau

integritatea fizică şi/sau psihică a organismului este ameninţată de factori interni şi externi, şi

faţă de care individul nu dispune de soluţii tip pentru a reduce sau elimina ameninţarea.

b) Componentele stresului

Pot fi deduse din această descriere a stresului cele două mari componente: agentul

stresor şi starea organismului.

Agentul stresor este desemnat prin factori nocivi sau stimuli psihici cu semnificaţie afectivă puternică.

Multitudinea factorilor generatori de stres a impus şi clasificarea lor, proces necesar

cunoaşterii şi stăpânirii efectelor.

Criteriile şi categoriile de agenţi stresori pot fi sintetizate astfel:

după numărul agenţilor stresori în acţiune(stresori unici, stresori multipli )

după numărul indivizilor afectaţi (stresori cu semnificaţie strict individuală , cu

semnificaţie colectivă, cu semnificaţie generală )

după natural lor ( stresori fizici , stresori chimici , stresori biologici , stresori

psihologici )

după conexiunea cu problemele vieţii ( stresori periferici , stresori centrali).

4


Un studiu pe linia identificării şi clasificării agenţilor stresori centrali , efectuat în 1968

de doi profesori americani de la Universitatea din Washington, T.H. Ilolems şi R.ll. Rahe ,

pune în evidenţă 43 de stresori clasificaţi de diverşi subiecţi, investigaţi cu ajutorul unei scale

în care punctul de referinţă îl constituie moartea partenerului (soţ, soţie) cotat cu 100 de

puncte.

Starea organismului se referă, de obicei, la răspunsurile emoţionale, “în exces”, care se exprima vizibil in comportarea individului, în limbaj, în activitatea motorie, precum şi în devierea diferitelor constante fiziologice sau psihologice.

Starea de stres caracterizează un organism care face un efort imens, deseori penibil,

pentru a se adapta unor situaţii puţin obişnuite.

Reactionand la factorii de stres , tipic , indivizii trec prin trei stagii , alarma, rezistenta

si epuizare, stagii care formeaza , in formularea lui Selye, sindromul general de adaptare.

Faza de alarma este faza initiala , de mobilizare a intregului proces, prin care

organismul intampina provocarea pusa de factorul de stres, si se caracterizeaza prin cresterea

puternica a anxietatii sau fricii, sau prin cresterea supararii ori depresiei in situatia unei

pierderi. Fiziologic , resursele de energie ale individului sunt angajate , crescand pulsul

cardiac, tensiunea sanguine, starea de alerta, dar aceste reactii se autoregleaza in mare masura

daca factorul de stres este de scurta durata.

Daca actiunea factorului de stres continua, alarma diminueaza , urmandu-i faza de

rezistenta.Pe durata acestui stagiu capacitatea de rezistenta a organismului creste, iar batalia

pentru supravietuire este in plina desfasurare, mecanismele de aparare fiind activate , deoarece

organismul stocheaza un exces de energie.

Cinci categorii de mecanisme de aparare sunt tipice pentru cei mai multi oameni care

traiesc stari de stres prelungit:

Agresiunea, presupune atacarea directa a factorului de stres, si poate implica

atacarea propriei persoane, a altor persoane chiar si unor obiecte;

Regresia , adoptarea unei reactii care a avut succes in trecut

Reprimarea , respective negarea factorului de stres, uitarea sau redefinirea

acestuia

5


Retragerea , poate fi fizica – evadarea din situatia stresanta, sau psihologica-

angajarea in reverie fanteziste sau uitarea deliberate.

Fixarea , exprimarea unui comportament stereotip , indiferent de eficacitatea

acestuia.2

Daca prin aceste mecanisme de aparare se reduce sensibilitatea persoanei la stress ,

efectele negative – tensiunea sanguine , anxietatea , dereglarile mentale nu mai apar, dar daca

factorul de stres este foarte puternic si persistent, astfel incat copleseste mecanismele de

aparare, starea de epuizare se poate instala, producand consecinte patologice.

Stresul este. aşadar, starea de conjuncţie rezultată din acţiunea agentului stresor şi

capacitatea de adaptare a organismului.

Corpul şi mintea umană au anumite limite. Cu cât o persoană se află mai frecvent în

starea de alarmă sau de rezistenţă, cu atât riscul instalării epuizării, eu consecinţele ci

negative, este mai mare.

c) Cauze generatoare de stres

Cercetările desfăşurate în ultimii ani indică existenţa unei lungi liste a cauzelor

generatoare de stres. Grupate după natura lor. aceste cauze apar sub forma unor conflicte:

a) Conflicte familiale, care includ:

conflictele copilului cu autoritatea părinţilor. Din acest stres poate

rezulta fie frustrarea, ca urmare a excesului de autoritate exercitat de

părinţi, fie depresia datorată dezinteresului părinţilor faţă de copii;

conflictele copilului cu ceilalţi fraţi, datorate: concurentei afective,

intereselor divergente etc.;

conflicte conjugale, rezultate din: exercitarea autorităţii unuia din soţi

problemele materiale, educaţia şi îngrijirea copiilor. dezacordul privind

preferinţele etc.:

conflicte paraconjugale cu socri, părinţi, rude apropiate;

pierderi sau prejudicii, concretizate in boli ale membrilor familiei, decese,

divorţuri etc.

b) Conflicte profesionale, datorate: activităţii profesionale excesive; lipsei de

relaxare; somnului insuficient; factorilor perturbatori (sonori, termici); raporturile

2 Ioan Ursachi, Management, editia a III-a revazuta si adaugita, Editura ASE, Bucuresti 2007

6


inadecvate cu superiorii, subalternii, colegii; responsa bilităţi profesionale şi

obşteşti care depăşesc posibilităţile; veleităţi peste potenţial; insuccese; termene

nerespectate;

c) Conflicte sociale: probleme materiale şi/sau privind locuinţa; criza de timp;

poluarea sonoră; măsuri coercitive; accidente (în special de automobil); şomajul;

terorismul (poate produce stres psihic social); unele programe TV (filme horror,

apocaliptice).

d) Conflicte din sfera vieţii intime: complece de inferioritate; dificultăţi de integrare

socio-familială; insatisfacţia legată de unele trebuinţe biologice; melancolie,

tristeţe, datorită subscolicitărilor sau monotoniei din viaţa personală.

d ) Forme de stres

Stresul reprezintă o reacţie personală şi subiectivă la tensiune, deci depinde de

percepţia fiecărui individ, atât asupra dimensiunii problemei cu care se confruntă, cât şi a

capacităţii personale de a-i face faţă.

Reacţiile indivizilor la unul şi acelaşi agenti stresori sunt extrem de diferite, marcate de

parametrii ecuaţiei personale.

Cu excepţia agentilor stresori cu semnificaţie generală - cei care ameninţă viaţa sau se

apropie de limitele superioare ale tolerabilităţii - nici un agent stresor nu poale fi declarat

universal, cu semnificaţii identice pentru orice individ.

Această eterogenitate a răspunsurilor individuale a dat naştere unui tablou extrem de

diversificat al formelor de stres, dintre care, în cele ce urmează, prezentăm câteva tipuri:

Din punct de vedere al efectelor asupra organismului, stresul poate fi:

pozitiv, numit şi eustres. Este o formă benefică ce acţionează ca factor energizant;

acest tip de stres permite concentrarea şi focalizarea forţelor fizice şi psihice pentru

realizarea unor obiective la cote maxime. în general, rezolvarea situaţiei clasice urmată

de relaxare, disiparea energiei acumulate. Este tipic pentru perioadele imediat

premergătoare examenelor, interviurilor de selecţie, testelor decompetentă

profesională;

7


negativ, numit şi distres, în care organismul supramobilizat refuză să revină la starea

normală Individul este nervos, gata de reacţie, cu tensiunea arterială modificată (de

regulă, crescută), cu musculatura încordata.

Este mult mai probabil ca distresul să conducă la maladia de adaptare, deşi unele cercetări

indică faptul că ambele forme de stres pot fi dăunătoare, daca sunt menţinute timp îndelungat.

După natura agenţilor stresori, specialiştii au identificat stresul:

psihic, în care se regăseşte acţiunea combinată a mai multor tipuri de agenţi stresori

Cea mai tipică stare de stres psihic este cea de examen, în care se regăseşte acţiunea

combinată a mai multor agenţi stresori. teama de eşec, evaluarea consecinţelor pe plan

şcolar, familial, al microgrupului, starea de start premergătoare examenului, solicitarea

intensă din limpid examenului;

profesional, la care pot participa, concomitent sau nu, stresori fizici (zgomote,

vibraţii ), chimici (substanţe chimice volatile, iritabile), psihofizici (natura muncii,

relaţiile interumane, nivelul de motivape, obiceiurile etc).

preoperator şi postoperator are la bază caracterele stresului psihic; situaţia de

examen, marcată însă de tensiunile riscului major; în cadrul acestui stres intervine

agentul de multiplicare, "anticiparea stresului" operator şi postoperator,

de subsolicitare, tip de stres adăugat relativ recent la tabloul celor existenie. Este

determinat de modificarea caracterului anumitor activităţi profesionale Astfel,

creşterea ponderii activităţilor de supraveghere şi control, pe măsura dezvoltării

airtomatizării. a dialogului cu panoul de comandă sau calculatorul in detrimentul

cooperării în echipă conduc la diminuarea comunicaţiilor, monotonie excesivă, izolare.

în acelaşi context, obligaţia de a efectua anumite sarcini repetitive, aşteptarea

prelungită a unor semnale pot deveni surse de stres;

de suprasolicitare, caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit şi sarcini

de marc diversitate Apare frecvent în rândul managerilor, în special a celor de nivel

superior şi mediu Anchetele efectuate in acest sens au relevai că, de regulă, managerii

îşi iau de lucru acasă, rezolvă diferite probleme în cursul călătoriilor, acordând o

pondere ridicată din timp problemelor profesionale şi reducând progresiv timpul

destinat familiei şi relaxării. Deşi stresul generat de suprasolicitare se manifestă cu

imensităţi diferite (ca de altfel toate tipurile de stres în funcţie de particularităţile

8


individuale), datele ancheiei indică faptul că depăşirea mediei de 65 de ore pe

săptămână afectează majoritatea conducătorilor .

2. Stresul organizaţional.

Interesul faţă de starea individului la locul de muncă şi relaţia cu performanţele sale au

declanşat o serie de cercetări de psihologie socială industrială.

Potrivit investigaţiilor, in SUA cinci din şase persoane au declarat că sunt supuse unor

tensiuni la locul de muncă . Cea mai mare parte a persoanelor chestionate au declarat că aceste

tensiuni sunt suficient de intense pentru a fi resimţite negativ atât de cei în cauză, cât şi de

organizaţie; 88% dintre subiecţi reclamă presiunile exercitate de sus în jos, în timp ce numai

12% au acuzat presiunile exercitate de subalterni.

A apărut astfel ipoteza - confirmată ulterior de numerose cercetări - că în cadrul

organizaţiilor se poate vorbi de un stres specific - stresul organizaţional.

In contextul anumitor situaţii social-economic se poate vorbi şi de stresul

ocupaţional. Ca variantă a stresului organizaţional, el se manifestă la anumite categorii socio-

profesionale generat de factori de mediu cu conotaţii negative. Spre exemplu, se vorbeşte de

stresul ocupaţional al inginerilor din România, marcat de orientarea puternică a organizaţiilor

sau indivizilor spre activităţi economice în general şi comerciale în special, concomitent cu

neglijarea activităţilor tehnice, de cercetare ştiinţifică.

La baza apariţiei stresului organizaţional se află doi agenţi stresori centrali, de natură

psihologică:

conflictul de rol. Acest stresor desemnează situaţiile în care o persoană, ce ocupă un

anumit post, este supusă, în cadrul organizaţiei, unor imperative, solicitări, presiuni cu

caracter contradictoriu sau chiar inacceptabile. In majoritatea cazurilor individul

confruntat cu conflictul de rol se află la mijloc - între superiori şi subordonaţi -,

situaţiile conflictuale căpătând diverse forme;

ambiguitatea rolului, desemnează lipsa ori insuficienţa informaţiilor clare şi oportune

solicitate de rezolvarea corectă a sarcinilor. Individul confruntat cu ambiguitatea

rolului nu cunoaşte exact obiectivele şi sarcinile cc-i revin, performanţele aşteptate de

organizaţie, criteriile de control, evaluare şi motivare. Ambiguitatea trăită de indivizi

9


este diferită şi marcată de trăsăturile de personalitate. Intensitatea stresului generat de

ambiguitatea rolului este în strânsă relaţie cu capacitatea de a tolera în general

ambiguitatea, diferită de la un individ la altul.

Cele două categorii majore de agenţi stresori se manifestă în forme variate în cadrul

organizaţiilor şi sunt percepute cu intensităţi diferite de indivizii care o compun. Această

percepţie diferită este generată nu numai de parametrii individuali, ci şi de poziţia ocupată in

cadrul organizaţiei; de regulă, managerii sunt mai expuşi efectelor nocive ale sindromului de

adaptare în comparaţie cu executanţii.

O analiză a cauzelor generatoare de stres organizaţional relevă posibilitatea departajării

celor care acţionează exclusiv la nivelul managerilor fată de cele regăsite în rândul

executanţilor, dar şi existenţa unor cauze comune.

a) Cauzele stresului organizational

Cauzele stresului organizaţional specifice managerilor sunt generale, în cea mai mare

parte, de conflictele de rol pe care încearcă să le armonizeze în cursul activităţii lor. Cele mai

evidente cauze generatoare de stres managerial sunt:

complexitatea, diversitatea şi caracterul de noutate frecventă a sarcinilor curente

cu care se confruntă managerul. Solicitările contradictorii provin din gradul ridicat de

dificultate şi urgenţă al sarcinilor şi lipsa de limp şi/sau de cunoştinţe profesionale

actualizate cerute de rezolvarea lor;

responsabilităţile mari care însoţesc funcţiile de management. Presiunile pot

apărea, ca urmare a dorinţei de a concilia interesele organizaţiei, in ansamblu; cu cele

ale diferitelor categorii de indivize angajaţi, acţionari, clienţi, furnizori. Nu de puţine

ori, managerul este pus să aleagă şi să sacrifice unele interese în favoarea altora, aceste

responsabilităţi fiind însoţite de emoţii şi sentimente puternice;

preocuparea pentru viitorul organizaţiei. Conflictul apare între complexitatea şi

importanţa problemelor, cărora managerul trebuie să le găsească rezolvarea, şi

presiunea exercitată de timpul redus alocat acestora. Se ştie că, una dintre deficienţele

majore cu care se confruntă managerii, este tendinţa de a se lăsa copleşiţi de

problemele cotidiene, relativ minore ca importanţă, dar urgente, care consumă o pane

apreciabilă a zilei de muncă;

10


ritmul alert de adoptare a deciziilor. Presiunea exercitată de schimbările frecvente

din mediu determină scurtarea timpului cerul de adoptarea corectă, ştiinţifică a

deciziilor. Stresul apare prin conştientizarea posibilelor efecte ate unor decizii

insuficient elaborate;

stilul de management neadecvat reflectă conflictul dintre tipul de management care

generează un anumit stil şi caracteristicile diferite ale activităţii sau grupului condus;

centralizarea excesivă a autorităţii, stres datorat conflictului dintre dorinţa de a dirija

şi controla cât mai multe activităţi şi capacităţi fizice, psihice, intelectuale şi resursele

de timp, limitate;

subordonaţi slab pregătiţi. Această cauză generează stres, ca urmare a conflictului

dintre dorinţa de realizare a obiectivelor grupului si lipsa autorităţii necesare selecţiei

sau concedierii subordonaţilor;

prelungirea duratei zilei de muncă, generată de constrângeri ca: termene scadente,

schimbări frecvente în priorităţile organizaţiei, folosirea pe scară largă a unor metode

şi tehnici uzate moral.

Dintre cauzele generatoare de stres manifestate la nivelul subordonaţilor cele mai

frecvente sunt:

incompatibilitatea cu tipul de management generează stres, ca urmare a conflictului

dintre dorinţa de a-şi menţine postul şi tendinţa de a riposta faţă de atitudini,

comportamente, gesturi percepute ca neadecvate;

delegarea în exces practicată de şefi dă naştere unor presiuni contradictorii intre

dorinţa de afirmare şi promovare, şi efortul cerut de rezolvarea propriilor sarcini, şi

concomitent, a sarcinilor multe şi/sau dificile primite din partea şefilor;

teama de pierdere a postului, cauză de stres mai intens în situaţiile de criza sau

recesiune economică. In general, această cauză afectează prioritar subordonaţii, dar. în

anumite condiţii, se poate manifesta şi la nivelul cadrelor de conducere, rişte generat

de concedieri, nesiguranţă în ce priveşte găsirea unui alt loc de muncă.

Atât la nivelul managerilor, cât şi al executanţilor stresul poate fi generat de o scrie de

cauze comune:

11


dispoziţii inaplicabile primite din partea unor superiori sau foruri superioare.

Acest stres este datorat presiunii dintre autoritatea şi, respectiv, ameninţarea posibilei

sancţiuni, şi realitatea situaţiei inadecvată care af putea fi interpretată ca un reproş faţă

de incompetenţa sau gradul redus de informare a acestuia; a nu aplica decizia înseamnă

nerespectarea procedurilor şi a obligaţiilor ce decurg din responsabilităţi:

presiunea termenelor, manifestată ca discordanţă dintre obligaţia de a rezolva sarcini

complexe şi/sau dificile, şi timpul alocat lor;

motivaţia nesatisfăcătoare reflectă conflictul dintre aşteptările individului, ca urmare

a rezultatelor obţinute, şi percepa, respectiv, aprecierea diferita a acestora de către cei

în drept;

lipsa aptitudinilor sau a pregătirii necesare postului generează stress, în situaţiile in

care selecţia şi promovarea personalului se face după alte criterii decât cele legate de

competenţă profesională. Stresul apare, ca urmare a conflictului dintre dorinţa de

putere (în cazul managerilor) şi cea de satisfacere a trebuinţelor primare, pe de o parte,

şi neliniştea datorată posibilei constatări a performanţelor profesionale scăzute, pe de

altă pane;

aspiraţia spre funcţii superioare, cauză a stresului resimţită de orice individ, ale

cărui dorinţe, nevoi, aspiraţii depăşesc puterea şi/sau veniturile băneşti oferite de

postul deţinut. Nevoile pot intra în conflict cu perspectivele reduse de avansare oferite

de organizaţie, cu criteriile de selecţie sau promovare, cărora individul nu le poate face

faţă, cu slandarde de performanţă inaccesibile;

tensiunile familiale pot genera stres, ca urmare a conflictului dintre timpul şi interesul

acordat problemelor profesionale în detrimentul celor familiale;

ambiguitatea rolului. Această cauză este generată de:

deficienţe in proiectarea postului. Exprimarea defectuoasă a obiectivelor sau

chiar lipsa precizării lor în fişa postului, sarcinile nedclirnitaie care dau naştere

unor lucrări repetate sau paralele la nivelul altor posturi sau compartimente

generează nesiguranţă, insatisfacţia în muncă, frustrarea;

sistem informaţional şi/sau formaţie ineficientă, care furnizează informaţiile

incomplete, inoportune, nerelevante;

12


organizare informală puternică, capabilă să pună în circulaţie informaţii

neoficiale aflate în evident dezacord cu informaţiile furnizate prin canale oficiale.

b) Factori de stres

Într-un amplu studiu cu privire la stres, desfăşurat în anii 1960 (Holmes şi Ralick),

majoritatea evenimentelor de viaţă puse în legătură cu posibila apariţie a stres-ului (de

exemplu: decesul soţului/soţiei, divorţul, moartea unei rude apropiate, accidente sau boli ale

persoanei în cauză, pierderea locului de muncă, pensionarea, schimbarea situaţiei financiare

etc.) au loc în cadrul existenţei casnice şi sociale, şi nu la serviciu. Performanţa profesională

va fi, după toate probabilităţile, influenţată negativ de existenţa casnică şi socială. Un alt

factor de stres la serviciu îl constituie modul în care indivizii percep posibilele rezultate ale

activităţilor lor profesionale, mai ales din punct de vedere al reuşitei sau nereuşitei relative. În

cazul în care rezultatele sunt considerate atât incerte, cât şi importante (spre exemplu,

semnarea unui contract important, elaborarea unui raport crucial, sau pur şi simplu abilitatea

de “a-i face pe plac şefului direct”), există mult mai multe şanse de apariţie a stresului.

Intensitatea cu care este perceput stresul se află sub incidenţa unor factori de stres,

factori care in cea mai mare parte, se afla in mediul organizational, dar si in oamenii insisi cat

si in mediul general- economic, politic, tehnologic, in care activeaza organizatia, si sunt

clasificati astfel:

b1) Factori organizationali de stres

Cele mai citate surse de stres in mediul organizational sunt presiunea timpului si

supraincarcarea in munca. La acestea , pentru managerii de astazi se mai pot adauga natura

ocupatiei(postului), rolurile postului si relatiile interpersonale.

Timpul se manifesta ca factor de stress atunci cand trebuie facut prea mult intr-un

interval de timp prea mic.Este cea mai obisnuita si raspandita sursa de stres , in special pentru

managerii din marile firme de afaceri din tarile occidentale, a caror cultura nationala acorda o

mare valoare timpului.

13


Prezenta temporara a presiunii timpului poate servi drept motivatie pentru a incheia munca la

termen.Unele persoane realizeaza mult mai mult in preajma termenului scadent, decat in

situatia in care sunt lasate sa lucreze in ritmul lor propriu.Totusi, o presiune ridicata ,

constanta- mult de facut si timp insuficient- este, de regula, daunatoare.

Supraincarcarea in munca, apare atunci cand se asteapta ca o persoana sa realizeze

mai mult decat ii permit abilitatile sale si timpul disponibil.Studentii, de exemplu , se

confrunta adesea cu supraincarcarea la sfarsitul fiecarui semestru, in sesiunile de examene.

Trebuie facuta distinctie intre supraincarcarea cantitativa – convingerea ca ti se cere sa

faci mai mult decat se poate intr-un interval de timp- si supraincarcarea calitativa- convingerea

ca iti lipsesc dexteritatile sau abilitatile necesare efectuarii muncii. Ambele sunt surse

obisnuite de stres. Supraincarcarea se datoreaza si faptului ca traim in era informaticii, era in

care informatia este nu doar necesara , ci si disponibila intr-un volum impresionant.Streduinta

de a fi la curent genereaza efectul numit anxietate informational.

Stresul se poate manifesta si in situatia subutilizarii timpului sau abilitatilor , indeosebi de

catre cei necalificati , care resimt anxietatea irosirii vietii lor prin efectuarea unor activitati

lipsite de importanta.

Ocupatiile , prin natural lor, pot fi, de asemenea, surse de stres. Unele ocupatii sunt

mai stresante, altele mai putin.Un studiu3 care a luat in analiza un numar de 250 ocupatii a

stabilit , intr-un clasamental acestora dupa nivelul stresului , ca sunt puternic stresante profesii

ca:

Pompier(2)

Director general de companie(3)

Chirurg la urgenta6)

Controlor trafic aerian(10)

Alte profesii sunt considerate mai putin stresante, ca de exemplu:

Profesor universitar(50)

Economist(119)

Contabil(173)

3 Greenberg, J, Op.Citata, pag 121

14


Rolul pe care o persoana trebuie sa il interpreteze intr-un post, se constituie in factor de stres

daca nu exista o clara intelegere a ceea ce are de facut, a performantelor asteptate sau a

consecintelor comportamentului sau.

Relatiile interpersonale neplacute , cu colegii din department, sau cu alti membrii ai

organizatiei, sunt o alta sursa de stres.

b2) Factori personali de stres

Sursele principale de stres din afara organizatiei sunt de ordin familial ( proleme

marital, copii mici sau dificili, parinti in varsta, etc), financiar(gestionare inadecvata a

resurselor banesti, ipotecarea unor bunuri, investitii hazardante, termene de plata in

perspective unor venituri nesigure).De asemenea amintim si problemele de sanatate, cu care in

mod inevitabil se confrunta fiecare persoana- imbolnaviri, accidente, probleme psihice, sau

probleme ale celor apropiati, care alimenteaza stari de anxietate si stres.

Personalitatea oamenilor are, de asemenea , un rol important in perceptia,

comportamentul si rezilienta fata de factorii de stress.

Cercetările medicale efectuate în SUA de doi cardiologi americani -M. Friedman şi

R.H. Rosenman - au indicat relaţia strânsă dintre stres. frecvenţa bolilor cârd io-vasculare şi

tipul de personalitate HI. Ei au identificat două tipuri majore de personalitate A si B, şi un tip

intermediar A.B.

Tipul A de personalitate, identificat în proporţie de 50% la americani, poate fi

observat la orice persoană implicată agresiv într-o luptă cronică şi nestăpânita pentru a realiza

căi mai mult în tot mai puţin timp. în ciuda tuturor adversităţilor. Indivizii aparţinând acestui

tip se concentrează spre realizări superioare, muncesc rapid (fiind cuprinşi de "febra muncii"

îşi stabilesc termene limită care implită eforturi mari, frecvent lucrează acasă. Sunt foarte

competitivi, intoleranţi şi chiar agresivi când întâmpină dificultăţi.

Câteva caracteristici comportamentale ale indivizilor aparţinând acestui tip sunt,

credem, utile în depistarea lor:

tendinţa de a accentua cuvinte-cheie într-o conversaţie obişnuită (chiar dacă nu este

nevoie de aceasta) sau de a pronunţa ultimele cuvinte ale unei propoziţii mai rapid

decât primele;

15


tendinţa de a-i grăbi pe cei cu care discută, dând din cap viguros sau rostind,

nerăbdători şi repetat, anumite interjecţii;

gesturi sau ticuri nervoase: pumnii strânşi, maxilarele încordate, lovituri ale pumnului

în palma deschisă pentru a sublinia anumite aspecte;

preocuparea obsesivă de a se compara cu alţii şi de a se evalua în termeni numerici: am

scris 150 de articole, am câştigat 50 milioane ctc.;

obiceiul de a se mişca, merge sau mânca întotdeauna rapid;

slaba tolerantă faţă de aşteptare, situaţie în care se frământă, bat cu degetele în masă,

mişcă din picioare;

generală lipsă de sensibilitate până Ia ignorarea aspectelor şi detaliilor estetice.

Indivizii aparţinând lipului A de personalitate sunt de două ori mai expuşi stresului şi

bolilor cârdio-vasculare in comparaţie cu tipul opus.

Tipul B a fost identificat la 40% din subiecţii americani. Indivizii aparţinând acestui

tip sunt calmi, nu resimt presiunea şi conflictele cu timpul sau cu alte persoane; dispun de o

considerabilă energic, doresc sâ-şi îndeplinească sarcinile şi muncesc din greu. Au un stil

bazat pe încredere în ei, astfel încât, muncesc într-o linişte statornică, fără a alerga în cursă

contracronometru.

Metaforic vorbind, tipul B este o broască ţestoasă, in timp ce tipul A este un cal de

curse.

Tipul A.B., intermediar, se întâlneşte în 10% din cazuri şi este mediu expus riscului

de stres organizaţional.

Factori de stres din mediul ambiant

Numeroase incertitudini economice din zilele noastre, cum ar fi: teama de a ramane in

afara unui loc de munca sunt potentiale surse de alimentare a starilor de anxietate.

De asemenea, factorii politici sunt surse de stres, schimbarile rapide in tehnologie- si

exercita o presiune constanta asupra majoritatii salariatilor.

c) Actiuni constructive in confruntarea cu stresul

Stresul inevitabil in cea mai mare parte , impune actiuni de prevenire, reducere, si

contracarare a efectelor sale daunatoare pentru sanatatea si performantele oamenilor.

16


In acest sens strategiile ce pot fi utilizate se contureaza la nivelul individului si al

organizatiei in care acesta lucreaza.

c1) Strategii la nivelul individului

1.1. Managementul timpului

Strategiile de management al timpului implica stabilirea obiectivelor care trebuiesc

indeplinite si a termenelor pana la care se vor indeplini.

Pentru aceasta trebuiesc urmati cativa pasi:

Stabilirea valorilor

Stabilirea obiectivelor

Stabilirea ordinii de prioritate a obiectivelor

Dupa efectuarea acestor pasi trebuie organizat timpul si celelalte resurse necesare

atingerii obiectivelor, pasul urmator fiind determinarea performantelor cerute pentru realizarea

lor, cand si cum vor fi acestea obtinute.

Astfel trebuie conceputa o lista de activitati, trebuie stabilita prioritatea activitatilor,

trebuiesc programate activitatile, si de asemenea trebuie urmarit realizarea programului.

1.2 Dezvoltarea rezilientei fata de stres

Cum am mai mentionat, stresul este inevitabil in organizatiile si conditiile vietii

moderne.Intr-o anumita masura stresul poate fi prevenit, efectele sale pot fi diminuate, dar nu

poate fi eliminate.

Fara exceptie in contextul organizational toti oamenii sunt confruntati cu o multitudine

de factori de stres, insa aceiasi factori nu provoaca insa aceeasi reactie la toti oamenii.Anumiti

oameni par a se prabusi emotionall in fata unor probleme minore, in timp ce altii, apparent ,

prospera sub stres.Aceia care nu traiesc stari negative cand se confrunta cu stresul sunt

considerate a avea capacitatea numita rezilienta.O persoana rezilienta expune abilitatea de a se

reface , sau de a se ajusta cu usurinta in fata unei nesanse sau schimbari.

Trei factori semnificativi mediaza reactia la factorii de stres: diferentele de personalitate

( taria de caracter), sustinerea sociala si starea sanatatii.

c.2) Strategii organizationale de reducere a stresului

17


Numeroase strategii pentru scaderea stresului sunt disponibile la nivelul

organizatiilor.Intre acestea un loc special il ocupa comunicarea deschisa si participarea la

decizii, compatibilitatea persoana-post, instruirea adecvata, reproiectarea postului si

programele de asistenta si de binefacere.

Comunicarea deschisa si participarea la decizii.O cale de a trata problemele ce pot

sa apara la locurile de munca inalt stresante este cresterea implicarii salariatilor la luarea

deciziilor.

d) Prevenirea stresului de către organizaţie

Prevenirea stresului este greu de atins, pentru orice organizaţie sănătoasă şi activă. Există însă

unele măsuri ce pot fi luate pentru a furniza angajaţilor stimulentele necesare, fără a provoca o

acumulare cronică de stres. Iată câteva exemple:

definirea posturilor într-o manieră care să permită un grad maxim de exercitare a

competenţelor şi discernământului propriu de către deţinătorul postului, incorporând

sarcini suficient de variate şi de dificile pentru a-i menţine interesul treaz;

conceperea activităţii astfel încât deţinătorul postului să aibă un anumit grad de

responsabilitate, oferindu-i-se suficientă autoritate şi permiţându-i-se să ia parte la

deciziile care îi influenţează activitatea;

încurajarea cadrelor superioare în a adopta stiluri participative de conducere;

încurajarea spiritului de echipă;

încurajarea comunicării între departamente-sectoare, precum şi pe verticală, de-a

lungul lanţului ierarhic managerial, precum şi asigurarea unui feedback constructiv

către fiecare individ (privind rezultatele muncii, evaluarea de personal etc.);

delegarea autorităţii de decizie în aşa fel încât la fiecare nivel al organizaţiei oamenii

să poată lua parte la deciziile care le inf1uenţează munca şi posibilităţile de

promovare;

dezvoltarea unei culturi organizaţiona1e în care atitudinea faţă de angajaţi este una

pozitivă,

e) Măsuri de reducere a stresului

18


reducerea numărului de schimbări impuse fiecărui individ sau fiecărei echipe;

limitarea complexităţii procedurale şi de altă natură în executarea sarcinilor;

asigurarea posibilităţii ca angajaţii să-şi poată exprima opiniile în faţa cuiva – şef,

colegi, consilieri calificaţi;

asigurarea de facilităţi sociale şi sportive;

asigurarea de facilităţi materiale, cum ar fi masa la cantină şi grupuri sanitare adecvate.

f) Servicii de consiliere pe probleme de stres

Consilierea la locul de muncă este situaţia în care o persoană utilizează un set de

metode sau competenţe pentru a ajuta altă persoană să-şi gândească organizat şi să-şi

asume responsabilitatea propriilor decizii, indiferent dacă este vorba de hotărâri privitoare

la viaţa profesională sau la cea privată.

În multe cazuri, deşi sunt sincer bine intenţionaţi şi înţelegători, colegii de muncă pot

face, fără să-şi dea seama, remarci sau sugestii neavenite pentru persoana af1ată sub stres. Din

moment ce majoritatea managerilor nu posedă nici talent, nici pregătire specială în materie de

consiliere, tot ce se poate cere de la ei în această privinţă ar fi capacitatea de a-şi da seama

dacă un angajat are sau nu nevoie de consiliere.

Fiecare individ deţine potenţialul de a-şi depăşi propriile probleme, consilierea dându-i

posibilitatea de a-şi descoperi rezervele interioare, de a identifica ocaziile exterioare şi de a le

utiliza pe amândouă pentru a depăşi cu succes situaţiile generatoare de stres.

Consilierea reprezintă un proces în care consilierul îl ajută pe clientul său:

să identifice problema;

să admită care ar fi rezolvarea ideală sau de preferat;

să ia în considerare modalităţile prin care s-ar putea realiza rezultatele dorite.

Organizaţiile care asigură servicii de consiliere pentru angajaţii lor o pot face la nivel

intern, prin utilizarea propriilor consilieri calificaţi, sau pot apela la serviciile unei organizaţii

de consultanţă din exterior. Una din metodele care se bazează pe asistenţă externă este

Programul de Asistenţă pentru Angajaţi, în cadrul căruia angajatorul contractează o firmă

19


specializată în servicii de consiliere, care să furnizeze asistenţă de acest tip pentru personalul

angajat.

Caracterul confidenţial al discuţiilor cu clienţii este garantat în orice împrejurare –

organizaţiei care a contractat serviciile de consiliere nu i se comunică decât numărul de

apeluri primite, tipul problemelor ridicate şi alte informaţii de natură generală care nu duc în

nici un mod la identificarea persoanelor în cauză.

Angajatorii asigură un asemenea serviciu pentru că:

atunci când angajaţii sunt nefericiţi, neliniştiţi sau foarte stresaţi, nu vor fi capabili să

dea un randament ridicat la locul de muncă, plus că s-ar putea să-şi ia mai multe

concedii medicale şi chiar să-şi schimbe serviciul;

este în interesul direct al organizaţiei să prevină o astfel de utilizare neeconomică a

resurselor umane de care dispune;

asigurarea unor servicii calificate de consiliere poate reprezenta una din modalităţile de

susţinere a performanţei angajaţilor, de realizare a obiectivelor economice.

20


Exercitiu practic: Evaluarea nivelului de stres

Prima condiţie ce trebuie îndeplinită în lupta pentru reducerea stresului este

conştientizarea existenţei sale. De aceea, măsurarea regulată a stresului prin evaluarea

obiectivă a situaţiei în următoarele domenii, prezentate mai jos, este extrem de importantă. 4

Dacă răspunsul corect e:

„niciodată” se marchează cifra 1,

„uneori” – 2,

„adesea” – 3,

„întotdeauna” – 4.

1. Mă consider vinovat de lucrurile care merg prost la serviciu.

2. Acumulez problemele până simt că explodez.

3. Mă concentrez asupra problemelor de serviciu pentru a uita de cele de acasă.

4. Îmi vărs mânia şi frustrarea asupra celor din jur.

5. Când sunt sub presiune, comportamentul meu se schimbă în rău.

6. Mă concentrez cu precădere asupra aspectelor negative ale vieţii.

7. Mă simt stingher în situaţii noi.

8. Mă simt inutil în cadrul organizaţiei .

9. Întârzii la serviciu şi la întâlnirile importante.

10. Nu suport criticile.

11. Mă simt vinovat dacă stau degeaba o oră.

12. Mă grăbesc, chiar dacă nu sunt sub presiune.

13. Nu am timp să citesc ziarele cât de des mi-aş dori.

14. Am pretenţia să mi se acorde atenţie şi să fiu servit imediat.

15. Nu-mi exteriorizez sentimentele nici la serviciu, nici acasă.

16. Îmi asum mai multe sarcini decât pot rezolva la un moment dat.

17. Nu-mi place să cer sfatul colegilor şi superiorilor.

18. Nu-mi cunosc limitele profesionale şi fizice.

19. Renunţ la plăceri şi pasiuni pentru că serviciul îmi răpeşte mai tot timpul.

4 Sursă: Reducing Stress, Tim Hindle, Dorling Kindersley, 1996

21


20. Mă apuc de o treabă fără să mă gândesc dinainte dacă o pot duce la capăt.

21. Sunt prea ocupat pentru a vorbi cu colegii şi prietenii în timpul săptămânii.

22. Amân confruntarea şi rezolvarea problemelor dificile atunci când apar.

23. Dacă nu mă impun, oamenii nu mă iau în serios.

24. Îmi e jenă să recunosc că sunt suprasolicitat.

25. Evit să deleg sarcinile.

26. Mă apuc să rezolv sarcinile înainte de a-mi stabili priorităţile.

27. Nu pot refuza cererile şi rugăminţile.

28. Cred că la sfârşitul zilei trebuie să-mi termin treburile importante.

29. Cred că nu voi putea face faţă sarcinilor.

30. Teama de nereuşită mă împiedică să acţionez.

31. Viaţa profesională o acaparează pe cea personală.

32. Dacă lucrurile nu se rezolvă imediat, îmi pierd răbdarea.

Total

Rezultate:

32 – 64: Controlaţi bine stresul. Nu uitaţi că un nivel prea mic este nestimulator.

65 – 95: Aveţi un nivel de stres destul de bun, dar cu toate acestea trebuie să

îmbunătăţiţi anumite aspecte.

96 – 128: Nivelul de stres este prea ridicat. Luaţi măsuri pentru a-l reduce.

Studiu de caz:

22


a) Prezentare

Raluca Stroescu, manager de audit la Ernst&Young Romania, a murit la varsta de

numai 31 de ani, dupa mai multe zeci de zile de munca fara pauza.

Cazul a fost prezentat in presa si a provocat reactii aprinse. Mai multi fosti angajati de

la Ernst&Young au reclamat programul infernal de munca de la acea companie. Lor li s-au

adaugat si alte voci, venind de la angajati ai multi-nationalelor.

In timp ce compania multinationala nu a comentat incidentul, pe bloguri si forumuri au

aparut detalii noi. Potrivit unui angajat al Ernst&Young, Raluca ceruse concediu cu o luna

inainte, dar nu i-a fost aprobat.

"Ne pare rau pentru colega noastra. Era o femeie de nota 10 - foarte amabila - probabil

prea amabila. Amabilitatea fata de superior probabil a omorat-o. Nu putea sa refuze o

rugaminte. La noi probabil trebuie sa fi foarte nesimtit ca sa poti sa ai o viata normala. Pe

langa programul prelungit lucram si intr-un stres enorm care este accentuat in perioada

Decembrie - Mai.

Suntem constienti de alegerea facuta dar parca am renuntat la prea multe sambete

pentru o cariera decenta - de aceea durata de viata medie (ca si ani de lucru) in EY este de sub

3 ani-toata lumea pleaca...Pacat ca nu a plecat si Raluca inainte de a fi prea

tarziu...Odihneasca-se in pace!", scrie "EY employee", pe forumul ProTv.

"Am lucrat la EY. Nu va pot povesti cam ce se intampla acolo... ore suplimentare cat

cuprinde. Se lucra non stop. Eu am rezistat 9 luni. Am ajuns si la 50 de ore peste program, pe

luna. Eram un caz fericit. Am ramas in legatura cu alti colegi care au plecat si ei anul trecut.

Suntem cu totii socati de ce i s-a intamplat unui om pe care l-am cunoscut.

Multi dintre noi au incercat sa spuna ca Raluca nu e bine inca de anul trecut. Colegele

ii spuneau sa aiba grija de ea. Se pare insa ca erau voci mult mai puternice care ii aminteau ca

sunt multe job-uri de terminat si ca nu avem timp pentru odihna", spune un "ex-employee"

intr-un mesaj postat pe forumul ProTv.

Un fost angajat al companiei a declarat, pentru Ziare.com, ca "cei din Ernst&Young

lucreaza de dimineata pana seara tarziu. Dar acest lucru se intampla in multe companii

multinationale prezente la Bucuresti. Este suficient sa treci seara prin fata centrelor de afaceri

23


pentru a vedea activitate la anumite etaje luminate. De multe ori, acestia muncesc si in

weekend. Majoritatea sunt stresati si obositi".

Potrivit unor surse din randul angajatilor companiei, Raluca a fost gasita moarta in propria

locuinta chiar de catre seful sau, Sebastian Mocanu. Se pare ca acesta a mers la ea acasa

sambata dimineata pentru ca tanara nu raspundea la telefon si nici nu s-a prezentat la serviciu.

Seful sau a gasit-o, spun surse apropiate, cu doua dosare de audit in brate.

b) Interpretare:

Medicii sunt de parere ca, din punct de vedere medical, stresul sau munca in exces nu

pot duce la moarte, insa stresul permanent poate produce anumite tulburari care in timp se

agraveaza si pot declansa boli care pot duce la moartea omului respectiv.

Surse medico-legale care au examinat cadavrul femeii au declarat ca aceasta "era

foarte slaba", greutatea fiindu-i estimata la mai putin de 40 de kilograme. Pe langa acest lucru,

medicii legisti au mai descoperit si ca femeia avea o tiroida cu noduli tiroidieni, dar si fibroza

miocardica ce ar fi putut genera o tulburare de ritm cardiac care sa duca la deces.

Potrivit informatiilor oferite, medicii legisti au stabilit ca nu au existat urme de

agresiune, iar, la examenul clinc, nu au fost stabilite afectiuni ale organelor interne care sa

indice o suferinta ce i-ar fi putut pune viata in pericol.

La examenul clinic nu au fost identificata nicio afectiune hepatica, pulmonara sau

renala. Existenta unei posibile tulburari hormonale poate fi determinata numai dupa

finalizarea analizei ganglionului tiroidian.

Intrucat femeia era extrem de slaba, si excluzand alte diagnsotice, medicii ar inclina sa

creada ca suferea de anorexie nervoasa, o boala de alimentatie ce poate fi provocata de diversi

factori, biologici, psihologici, familiali sau sociali.

"Stresul permanent produce anumite tulburari, psihice si fizice, care in timp se

agraveaza sau declanseaza boli de care persoana poate si nu fi stiut. Oamenii mor de boli

organice.

Din punct de vedere medical, stresul sau munca din exces nu poate duce la moarte", a

declarat pentru Ziare.com Gabriel Berindei, medic la centrul medical Auramed, colaborator

sfatulmedicului.ro

Raluca Stroescu nu este un caz singular

Cazul Ralucai nu este singular, spun cunostinte ale acesteia. "Ceea ce conducerea de la

24


Ernst&Young a uitat sa precizeze este ca acest caz nu a fost izolat”.

In urma cu un an, o alta angajata a EY, Laura Damian, a murit intr-un accident de

masina - ea a adormit la volan, dupa ce a plecat epuizata de la birou, se arata intr-un alt mesaj

postat pe forumul ProTv.

Laura Damian, prima victima a E&Y Romania a murit in timpul programului de lucru.

A stat la serviciu in noaptea premergatorare accidentului (17-18 August) pana dupa ora 11 PM

. Era de 2-3 saptamani revenita din State si nu isi revenise dupa jetlag-nu avusese o clipa ragaz

si se stie ca la 9 ore dferenta de fus orar ai nevoie de 9 x 2 zile de vacanta totala-altfel esti total

dezorientat temporal, esti obosit, tot bioritmul ti-e dereglat. A murit intr-un stupid accident

conducand masina sa ajunga la Iasi la intalnirea cu un client. A adormit la volan la o ora

distanta de Bucuresti.

c) Concluzii

Dacă Raluca Stroescu ar fi murit la locul de muncă, directorii multinaţionalei

Ernst&Young s-ar fi ales cu dosar penal.

Conform inspectorului general adjunct al Inspecţiei Muncii, Dantes Bratu, ancheta la

firma Ernst&Young a fost îngreunată de faptul că femeia a murit acasă, şi nu la serviciu.

Inspectorii au constatat că, în mod regulat, în firmă se încălca legislaţia privitoare la timpii de

lucru şi de odihnă, dar nu au putut să aplice decât o amendă de 19.600 de lei.

Pe de altă parte, dacă familia Ralucăi Stroescu va da în judecată firma Ernst & Young

“va avea sigur câştig de cauză, dacă nu în România, atunci la Luxemburg, la Curtea

Europeană de Justiţie”, după cum spune Ovidiu Jurcă, şef al departamentului juridic al BNS.

Familia poate câştiga daune invocând nerespectarea timpilor de muncă şi de odihnă. Adică, în

România, încălcarea Codului Muncii, iar la Luxemburg, încălcarea Directivei Europene care

reglementează timpul de lucru.

Cazul Stroescu a fost puternic mediatizat; altminteri, în urma unui control care

constată acelaşi lucru, în mod uzual, prima amendă aplicată de Inspecţia Muncii este mult mai

mică. De fapt, legislaţia nici nu prevede vreo sancţiune pentru fiecare încălcare a Codului

Muncii, ci bagă la grămadă încălcarea timpilor de lucru şi de odihnă, neplata salariilor şi multe

altele. Pentru toate acestea, cumulate sau nu, amenda angajatorului este între 30 şi 100 de

milioane de lei vechi. Mai mult, sancţiunea prevăzută de lege, şi aşa, prea blândă pentru a

speria o multinaţională, de pildă, este diluată şi de practica inspectorilor de muncă.

25


La primul control, dacă nu este vorba de accident grav sau muncă la negru, inspectorii

dau numai sfaturi, deşi Codul Muncii actual a intrat în vigoare de câţiva ani şi toţi angajatorii

ar trebui să-l cunoască deja.

De-a dreptul penibil este că, dacă Raluca Stroescu ar fi decedat la locul de muncă,

după o zi cu program prelungit, şi nu acasă, soluţia dată de oficialităţi ar fi fost alta. “Cazul ar

fi fost mult mai simplu pentru inspectori şi penal pentru angajator”, spune Dantes Bratu. Dacă

a murit acasă, chiar şi din cauza muncii epuizante, angajatorul n-are nici o teamă de dosar

penal.

Ovidiu Jurcă crede însă că procurorii ar judeca puţin diferit cazul decât inspectorii de

muncă: “Nu e de neglijat faptul că Raluca a murit cu dosarele de serviciu în braţe”. Paul

Dobrescu, inspector şef la Inspecţia Muncii Bucureşti e însă categoric: nici vorbă de penal,

întrucât nu se poate stabili o legătură directă între decesul Ralucăi şi firma la care lucra. S-ar

putea, dacă legislaţia românească ar pomeni ceva despre stresul la locul de muncă.

d) Stresul – în contractul colectiv de muncă, începând din 2007

Abia in anul 2007 , în premieră, a apărut în contractul colectiv de muncă la nivel

naţional o referire la obligaţia angajatorilor de a preveni şi diminua nivelul stresului la locul de

muncă. Articolul respectiv nu face decât să aducă în legislaţia românească prevederile

acordului-cadru privind stresul la locul de muncă, semnat acum doi ani între confederaţiile

patronale şi sindicale din UE. Dacă, până la semnarea acordului, pe plan european erau

recunoscute doar hărţuirea şi violenţa cauzatoare de stres legat de locul de muncă, acum

stresul are o definiţie mult mai largă.

Conform acordului, „stresul este o stare însoţită de disconfort sau disfuncţionalităţi

fizice, psihologice şi sociale ce rezultă din faptul că indivizii se simt incapabili să facă faţă

distanţării faţă de exigenţele sau aşteptările care îi privesc. (...) Stresul nu este o boală, însă o

expunere prelungită la stres poate reduce eficacitatea la locul de muncă şi poate cauza

probleme de sănătate”. Ovidiu Jurcă spune însă că, până când stresul va putea fi invocat de

salariaţi într-o reclamaţie privind condiţiile de muncă, s-ar putea să mai treacă mult timp.

„Acordul este o chestie de pionierat, chiar şi în UE. Stresul este un concept foarte difuz, nu are

o simptomatologie clară. De la nivelul confederaţiilor europene în jos, până la nivel de

societate comercială, trebuie definiţi mai clar termenii”.

e) Romanii, printre cei mai stresati angajati din Europa

26


Conform statisticilor Fundaţiei Europene pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi

Viaţă, românii sunt cei mai munciţi salariaţi din ţările UE, media orelor petrecute la lucru

depăşind media europeană, şi bat recordul în privinţa absenţelor medicale, cel mai mic număr

de absenţe în rândul ţărilor UE înregistrându-se în România.

Stresul de la locul de munca e deja parte din cotidian. Studiile arata ca romanii se

numara printre cei mai surmenati angajati ai Europei. Primele semne care arata acumularea

oboselii sunt durerile de cap, insomniile, precum si scaderea capacitatii de concentrare.

Potrivit specialistilor, cele mai solicitante meserii sunt cele care implica multa responsabilitate

si un contact zilnic cu oamenii.

De stres nu sunt scutiti nici cei ce lucreaza cu cifre sau cei care isi petrec intreaga zi de

munca in fata calculatorului.

Sapte din zece romani se simt stresati la locul de munca, arata un studiu al Comisiei

Europene realizat anul trecut.

Mai stresati decat romanii sunt doar angajatii lituanieni.

La polul opus se afla finlandezii si olandezii. Doar 25, respectiv 23% dintre acestia

declara ca sufera de stres la locul de munca.

27


Bibliografie

Ioan Ursachi, Management, editia a III-a revazuta si adaugita, Editura ASE,

Bucuresti 2007

Paul Marinescu, Managementul institutiilor publice, Universitatea Bucuresti

Prof.univ.dr. Alecxandrina DEACONU; Lect.univ.dr. Simona

PODGOREANU; Prof.univ.dr. Lavinia RASCA , Factorul uman si

performantele organizatiei, Editura ASE,

Resurse internet:

http:// www.bibliotecadigitala.ase.ro

http:// ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/marinescu/9.htm

http:// www.ziare.com

http:// www.gandul.info/news

28

http://www.gandul.info/news



http://www.ziare.com/

http://www.ziare.com/

http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/marinescu/9.htm



http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/



Date post:	02-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	ionela-ancuta-tudorascu
View:	1,584 times
Download:	13 times

Stresul in Organizatie

Documents