MORFOPATOLOGIA

LP 1

Morfopatologia este ştiinţa fundamentală care se ocupă cu studiul modificărilor morfologice la nivel celular, tisular şi de organ ce apar în cursul bolilor.

Morfopatologia:

Generală: studiază substratul morfologic al leziunilor celulare şi extracelulare.

Specială: studiază substratul morfologic al principalelor afecţiuni pe aparate şi sisteme.

MORFOPATOLOGIA

Metodele utilizate sunt:

Examenul macroscopic:examinarea pieselor de exereză chirurgicală,necropsia anatomo-clinică.

Examenul microscopic:diagnosticul histopatologic,citodiagnosticul.

NECROPSIA ANATOMO-CLINICĂ

Necropsia anatomo – clinică (autopsia, examinarea post-mortem) reprezintă investigarea directă a modificărilor patologice macroscopice la cadavrul provenit de la un pacient internat în spital mai mult de 24 de ore, care a fost investigat, diagnosticat şi a primit tratament.

Se realizează în spaţii special amenajate, în cadrul Serviciului de Anatomie Patologică şi Prosectură.

Scopuri:

• stabilirea diagnosticului în cazurile neelucidate clinic;

• stabilirea concordanţei dintre diagnosticul clinic şi cel anatomo-patologic, constatarea complicaţiilor survenite şi a efectelor pe care le-a avut terapia administrată;

• utilizare în învătământul medical;

• cercetare ştiinţifică medicală a cauzelor şi mecanismelor bolilor.

Serviciul de prosectură:

Sală de necropsie

Frigider

Cameră de îmbălsămare, cosmetizare şi predare a cadavrelor.

Sala de necropsie

• Spaţioasă• Sistem de iluminare• Sistem de ventilare• Pereţi şi pardoseli impermeabile• Posibilităţi de aseptizare (lămpi UV)• Masă de necropsie• Instrumente

Instrumentar

• Cuţite de necropsie, pense;• Bisturie, foarfeci (enterotom,

costotom, rahiotom);• Fierestrău, ciocan, daltă;• Catetere, sonde;• Cupă gradată, vase din sticlă;• Ace drepte şi curbate.

Timpii necropsiei

• Studierea foii de observaţie clinică.• Măsuri de protecţie individuală:

halat, şorţ impermeabil, mănuşi de cauciuc şi bumbac, măşti chirurgicale, ochelari de protecţie.

• Identificarea cadavrului.• Examenul extern al cadavrului:

• Constatarea modificărilor cadaverice,• Stabilirea tipului constituţional,• Examenul extern general şi pe regiuni.

• Examenul după deschiderea cadavrului:• Deschiderea cutiei craniene,• Deschiderea cavităţii toraco-abdominale.

• Completarea protocolului de necropsie şi a certificatului de deces.

Necropsia presupune : deschiderea prin tehnici specifice a cutiei craniene şi

cavitaţilor toraco-abdominale;

examinarea in situ a organelor;

descrierea modificărilor patologice din cavităţi (aderenţe, acumulare de lichide patologice);

extragerea organelor ce vor fi examinate pe suprafaţa externă, cântărite şi secţionate;

prelevarea de fragmente de organe pentru examenul histopatologic.

• Se efectuiază examenul extern al cadavrului pentru decelarea leziunilor vitale şi a semnelor morţii.

Semnele morţii sunt:• Răcirea cadaverică dependentă de temperatura

mediului ambiant;• Deshidrararea – la nivelul mucoasei bucale şi

conjunctivale;• Rigiditatea cadaverică ce se instalează în sens

cranio-caudal;• Petele cadaverice :

• Lividităţi cadaverice (de hipostază);• Pete de putrefacţie.

Examenul macroscopic• inspecţie• palpare • percuţie • măsurarea şi cântărirea organelor

Inspecţia:• Prezenţa sau absenţa organelor• Modificări de număr ale organelor• Poziţia organelor şi raporturile cu organele vecine sau cu pereţii cavităţilor• Volumul şi dimensiunile organelor• Forma organelor• Aspectul seroasei pe organ• Examinarea capsulei organelor• Suprafaţa şi culoarea organelor pe faţa externă şi pe secţiune• Aspectul formaţiunilor patologice existente

Examenul macroscopic

Palparea• Mobilitatea organelor:

Crescută (în relaxarea elementelor de susţinere) Scăzută (în aderenţe)

• Consistenţa organelor: Normală, crescută, scăzută Elastică, friabilă

• Crepitaţiile pulmonare: Normale, abolite, crescute

• Examinarea formaţiunilor patologice Mobilitatea (pe planurile superficiale şi profunde) Consistenţa

Secţionarea şi decolarea părţilor moi ale cutiei craniene

Ferestruirea calotei craniene şi secţionarea durei mater

Extragerea encefalului din cutia craniană

Detaşarea cerebelului

Lobii frontali spre prosector

Se ridică emisferele cerebelului vertical şi se secţionează la nivelul extremitătii posterioare a pedunculilor cerebrali.

Secţionarea cerebelului

secţionarea transversală la nivelul şanţului Vick D’ Azyr

Secţionarea punţii şi bulbului rahidian

Secţiuni transversale de 0,5 cm grosime

Baza creierului

Secţionarea emisferelor cerebraleSecţionarea emisferelor cerebrale

se poate face prin 2 metode:

• PITRES (transversale)• VIRCHOW (longitudinale)

Secţionarea emisferelor cerebrale prin metoda PITRES

Paralel cu scizura Rolando se fac

6 secţiuni:

a. PREFRONTALĂ

b. PEDICULO-FRONTALĂ

c. FRONTALĂ

d. PARIETALĂ

e. PEDICULO-PARIETALĂ

f. OCCIPITALĂ

SECŢIUNEA PARIETALĂ

S – scizura Sylvius

1. circumvoluţia parietală ascendentă

2. lobul insulei

3. circumvoluţia parietală

4. lobul temporo-occipital

5. 6. 7. fasciculul parietal superior, mijlociu, inferior

8. fasciculul sfenoidal

9. corpul calos

10. ventriculul lateral

11. nucleul caudat

12. talamus

13. ventriculul al III-lea

14. capsula internă

15. nucleul lenticular

16. capsula externă

17. antezidul

18. capsula extremă

Metoda PITRES pentru secţionarea transversala a creierului

Metoda VIRCHOW pentru secţionarea creierului

Incizii pentru deschiderea cavităţii toraco-abdominalea.Incizia submento-pubiana

a

Deschiderea cavităţii toraco-abdominale

• Medicul în dreapta cadavrului

• Se face cu bisturiul o incizie mediană submento-pubiană ocolind ombilicul pe la stânga

• Incizia interesează pielea şi ţesutul adipos până la muşchi

• Se ocolesc leziunile întâlnite pe linia de incizie

Deschiderea cavităţii abdominale

• Se face o butonieră în regiunea epigastrică sub apendicele xifoid

• Se ridică peretele abdominal

• Se secţionează cu bisturiul muşchii şi peritoneul parietal până la pubis

Examinarea in situ a cavităţii abdominale

Examinarea marelui epiplon

Decolarea tegumentelor de pe cutia toracică

De pe faţa anterioară a hemitoracelui drept apoi stâng de jos în sus cu bisturiul se secţionează ţesuturile moi.

Secţionarea şi îndepărtarea plastronului sterno-condro-costal

secţionarea inserţiilor claviculare şi sternale ale muşchiului sterno-cleido-mastoidian

Secţionarea şi îndepărtarea plastronului sterno-condro-costal

secţionarea cartilajelor costale şi a muşchilor intercostali

după dezarticularea claviculelor

Examinarea pericardului şi cordului in situ

Examinarea cavităţilor pleurale şi a pulmonului in situ

Se acoperă cu pielea extremitatea

secţionată a cartilajelor costale.

Se introduce mâna dreaptă cu

faţa palmară spre pulmon.

Se vor examina:

Pulmonul şi cavităţile pleurale:– adereţele,– colecţiile lichidiene patologice.

Extragerea în bloc a organelor buco-cervico-toracice

Secţionarea organelor cavităţii toracice

Disecţia cordului

Secţionarea longitudinalăSecţiuni transversale seriate de la apex spre bază

Examinarea organelor cavităţii abdominale

Secţionarea ficatului şi splinei

Secţionarea intestinului

Secţionarea rinichiului

Secţionarea organelor pelvine

Uter Prostată

Examene accesorii tehnicii de necropsie

Examen histopatologic (pentru fragmentele de ţesuturi şi organe recoltate în timpul necropsiei).

Examen citologic (numai în cazul necropsiilor efectuate în primele ore de la deces).

Examen histopatologic extemporaneu (pentru clarificarea unor modificări macroscopice neconcludente).

Examene accesorii tehnicii de necropsie

Reacţii de colorare pentru evidenţierea macroscopică a unor produşi metabolici (steatoza – r. Sudan, fierul – r. Perls, amiloidul – r. Virchow).

Prelevări bacteriologice – sânge, bilă, lichide patologice.

Prelevări micologice.

Prelevări pentru cercetări toxicologice (viscere, lichide patologice).

Protocolul de necropsie

• Date de identificare ale cadavrului:nume, vârstă, profesie.

• Serviciul clinic din care provine, nr. foii de observaţie;

• Diagnosticul clinic;

• Data decesului, data şi ora efectuării necropsiei;

Protocolul de necropsie

I. Examenul extern al cadavrului:evidenţierea semnelor de instalare a morţii;

modificări cutanate vitale:• urme de traumatisme;• cicatrici;• fistule.

II. Examenul cavităţii craniene şi a encefalului:neurocraniu, dura mater, sinusuri venoase, creier, cerebel,

punte, bulb.

Protocolul de necropsie

III. Dschiderea cavităţii abdominale: examenul in situ: peritoneu;etaj supramezocolic :

• ficat şi căi biliare;• stomac şi duoden;• pancreas, splină;

etaj submezocolic:• intestin subţire; • colon.

IV. Deschiderea cavităţii toracice: examenul in situ:

cavitate pleurală, pericard, mediastin anterior, regiunea cervicală.

Protocolul de necropsie

V. Examenul organelor buco-cervico-toracice:limbă, glande salivare, tiroidă, ganglioni limfatici, faringe, esofag,

laringe, trahee, bronşii principale, pulmoni, cord, aorta toracică,

diafragm

VI. Examenul organelor abdominale: ficat, veziculă biliară, proba permeabilităţii biliare,pancreas, splină, intestin subţire, colon, stomac, duoden, aorta abdominală, artere renale, suprarenale, rinichi, suprarenale, rinichi, artere iliace

VII. Examenul organelor pelvine:vezică urinară, uretră, uter, trompe, ovare, prostată

Protocolul de necropsie

VIII. Diagnosticul macroscopic (în ordinea timpilor de

efectuare a necropsiei)

IX. Diagnosticul histopatologic

X. Cauzele morţii :1. Cauzele propriu-zise ale morţii:

a. Cauza directă (imediată): ruptură de miocard, tamponadă cardiacă;

b. Cauze antecedente: infarct miocardic acut;

c. Starea morbidă iniţială: ateroscleroză coronariană.

2. Alte stări morbide importante: diabet zaharat