TURfl POPÔ ° 1 i * J . -

„LUMINEAZÄ-TE ŞI VEI FI ; VOEŞTE ŞI VEI PUTEA.' C. A, ROSETTI

Director : GENERAL NICOLAE PETALA REDACŢIA, Belul Elisabcta, 36 B U C U R E Ş T I , 19 IUNIE 1927 ADMIMSTR., B-dul Elisabeta, 36

ANUL VI I . Nr . 202 Apare în flecare Duminecă

FAMILIA SI PATRIA de LEONTIN ILIESCU

D u p ă victoriile lui Napo­leon B o n a p a r t e , P rus i a nu-şi pu tea r ă b d a umilinţa. E a îşi cău ta omul, care să-i spori-ască p u t e r e a şi să-i p regă-tiască măr i rea . Omul provi­denţ ia l nu zăbovi p rea mult să se e ra te sub soare . E l porni să p ropovăduiască solidarita­tea germani lor , pe la începu­tul veacului al 19-lea, sau, ca să fie mai lămuri t , în anul 1807.

Acest om a fost Fichte, ma­rele g â n d i t o r al Germaniei . P r in învă ţă tur i l e sale, el pre­gă t i ven i rea lui B ismark şi t r iumful spir i tului german, bi­ru i to r la 1870.

Dar piscuri le d a u to tdeauna aceeaşi s enza ţ i e , pe care o dă pr iv i rea în abisur i . Cel ce se urcă pe culme, cade cu a tâ t mai r epede în abis, cu cât ur­cuşul i-a fost m,ai r epede şi mai neaşteptat.

Garman ia a cu teza t s a ş i m ă s o a r e p u t e r e a şi în 1914, d a r s'a p r ăbuş i t în mai puţ in de trei ani. Gândi to ru l Fichte nu p r e v ă z u s e că Naţ iunea ger­mană , din mila conducător i lor ei, se va îmbolnăv i oda tă de hipertrofia eului.

Care a fost sistemul lui Fich­te, porn i t d in măzvanţa lui de a-şi vedea ţ a r a la apogeu ? — El a p reconiza t solidari ta­tea popoare lor , car i alcătuiesc şi astăzi s t ruc ta re geografică, etnică şi poli t ică a Naţ iuni i ge rmane .

In ce chip a făcut el acea­s ta? —S'a gândit ta familie şi a creiat din ea nucleul pa-triotizmului german- Famili­ile se asociau între ele, sub forma de societăţi sportive, turistice, culturale, corale, toate având o strânsă legă­tură unele cu altele, toate de­pinzând de un centru, ale că­rui ramificaţii se întindeau în toată ţara, lumea germană mişcându-se %initar şi meto­dic, după disciplina impusă de metropolă.

Cu alte cuvinte , micile nu­clee familiale d ă d e a u formă şi consis tenţă al tor nuclee mai mari , cari, cu toatele, aveau mişcări centr ipete , adică nă­

zu iau sp r e centrul de la car se insp i rau în des făşura rea faptelor lor.

Aceste societăţi, creiate din micile nuclee familiale, după ce s'au întărit în cuprinsul ţării, au pornit în lume, tri­miţând şi folosind experienţa lor în toate ţările pământu­lui, şi astfel Germania ajun­sese să aibă, înainte de răz­boiul cel mare, pionii săi cre­dincioşi pe toată faţa globu­lui.

După concepţia lui Fichte , Pa t r ia este marea, în care se varsă fluviile sociale şi micile r âu r i familiale, ce alcătuiesc în t regul unei na ţ iun i .

Fami l ia este o f r ân tu ră din ogl inda mar i i familii care se ch iamă Pa t r i a .

I a t ă u n sistem de padago -gie socială, la care noi, ro­mânii , am face în ţe lept lucru să ne gândim mai serios.

Planu l lui Fichte n'a da t greş , p e n t r u că n'a fost bun , ci p e n t r u că, spre nefericirea t imp de câţ iva ani a lumii, sp re nefericirea Germanie i însă în pr imul rând, epigonii nu l-au pr iceput . Epigonii, dornici de cuceriri în paguba altor popoare, *n'au înţeles că măreţia înălţării e amă­gitoare, că piscul arată bu­curiile gloriei, dar ascunde —printr'un fel de ironie a soartei — amărăciunile pră­buşirii.

Şi la aceasta noi, români i , t rebuie să ne gând im tot a t â t de serios, ca şi la folosirea s is temului de educaţ ie naţ io­na lă al lui Fichte .

Să împestriţăm şi noi ţara cu societăţi creiate pe temelie familială, dar să ne ferim de boala ce zăpăceşte nu nu­mai pe oameni, ci şi po­poarele.

Să ne ferim de orgoliul ce şi-a p ie rdu t f râna. Să facem, deci, ope ră construct ivă, fără n ă z u i n ţ a n e b u n ă de a sgâ r i a cerul cu vârful clădirii noas t re .

N u m a i aşa familia şi ideea de pa t r i a vor fi spri j ini toa­rele civilizaţiei româneş t i .

Cine a re urechi de auzi t , să audă .

F A B U L A de V. M1LITARU

N u mai spun prin ce 'nt împlare,— în t r 'un lan de grîu cu mac, Se 'ntîlniră pe cărare Mămăliga de la ţară cu boerul cozonac... Nici nu mai arăt anume Ce necaz putea să frigă P e boerul zis pe nume, Care, mândru ca un Rigă, Avea drept sau nu să-şi bată J o c de-o biată Mămăligă :

— Uite ce neruşinare fără margini!.. P t i u ! la dracul!— Zise ţanţoş cozonacul,— Mămăligă imbecilă, T u mă faci să'ţi plâng de milă!... Cum? când nu eşti decât, vai: Apă, sare şi mălai, Ai curajul să mai stai I n cărarea mea pe plai?! Fiind galbenă ca luna, Ţi-ai închipuit, nebuna, Că poţi fi cu mine una?

Şi 'ntr 'o clipă cozonacul, cu albuş de ou la gură, Spuse câte bunuri scumpe are'n dulcea lui făptură; Incheindu-şi cuvântarea cu dispreţ, ba şi cu ură : — Astfel, mămăligă lată, oricum ai căta s'o 'ntorci, E 'n zadar, că tu, sărmano, bună eşti doar pentru porci...

— Minţ i ! ,—sbucni un glas alături Dintr 'un lan înalt de mături Şi-un flăcău cu faţa pâră, ca o floare-a macului, Veni 'n grabă, să răspundă astfel cozonacului:

— De-ai avea un dram de minte, Cozonacule, zevzece, — Mămăligii, — caldă-rece, — Nici măcar pe dinainte N u i-ai trece! Căci, să ştii : din câtă lume'i pe pământ — norod sărac Nici un ins, de când e veacul, n'a trăit din cozonac, Dar sunt mii şi milioane, cari, prin mine azi îţi strigă : L a oparte, cozonace!... noi trăim din M A M A L I G A !

ECHILIBRUL AL CADRILATERULUI Trebuinţa unei noui colonizări

Delà o v reme încoace, se o b s e r v ă o mişcare p r o n u n ţ a t ă a populaţ ie i minor i ta re din a-ceste pă r ţ i ale României , care emigrează în Bulgar ia , sau în Turcia.

F a p t u l în sine n u p a r e a-l a r m a n t la p r ima vedere . Dacă îl p r iv im însă d e a p r o a p e şi med i t ăm a s u p r a lui, ne dăm numa i decât seama de ceeace a r e în el îngri j i tor .

P r iv ind pieţele de desfacere, vedem o s t agna re , care des­cura jează . Motivele ? Pe l ângă cel principal , care-i s t a g n a r e a genera lă , u r m a r e a crizei ce b â n t u e de a t â t a t imp, este un alt mot iv foarte serios, moti­vul cu carac te r local pu tem spune : această mişcare a po­pulaţ ie i minor i t a re , po rn i t ă să t reacă hotare le şi să se î n d r e p t e spre ţăr i le în car i îşi a r e obârş i i le s t rămoşeşt i , în­t rucâ t zeci şi sute de familii, des rădăc inându-se din cuiburi­le lor, moşteni te din moşi s tră­moşi, oda tă cu p lecarea lor, lasă u n gol mare , în legătu­rile pe cari le-au avut , în toate direcţiile, cu acei în a că ro r ap rop r i e r e îşi s ta torn ic iseră ros tu r i de viaţă . Ca să citez u n fapt r e c e n t : mai zilele tre­cute, 50 de familii bu lga re au pă ră s i t comuna Vişchioi (pla­

sa Tur tuca ia , j ud . Durus to r ) îndrep tându-se spre Bulgar ia . Câte legătur i nu s'au rup t , pr in această s ingură dis locare !...

Cons ta tând faptele la car i mă refer, n u caut sä pledez p e n t r u o opr i re a emigrăr i lor în ţările de obârş ie ale popu­laţiei minor i tare , ,-eăci, în e-poca de faţă, f iecare ins do­reşte să se găsească pe pă­mântu l ţării sale, sub scutul neamulu i din care face pa r te .

Fap te le şi consideraţ i i le a-r ă t a t e p â n ă aci au ros t să lă­murească u n alt fapt, care ne in te resează foarte de a p r o a p e în aceste păr ţ i ale României -mari .

In t r ' adevăr , golul l ăsa t de emigranţ i—acest gol care în­grozeş te în deosebi o anumi tă clasă socială, d i n mul t ip le punc te de vedere , — e de te­mut, fiind supă ră to r de pe a-cuma chiar; da r el s 'ar pu t ea umple uşor , dacă S ta tu l s 'ar gând i la r eze rva românească de peste ho tare , la acele ele­mente vrednice, car i a ş t eap t ă un cuvân t bun, de îmbă rbă ­tare , din pa r t ea g u v e r n a n ţ i l o r noştri , sp re a cere să le fie înlesni tă colonizarea în Cadri-later. S'ar acoperi astfel, cu mult folos, în toa te direcţiile, nea junsur i le pr ic inui te econo­

miei acestor pă r ţ i de ţ a ră pr in p lecarea minori tar i lor .

Sute de familii de român i din M a c e d o n i a doresc să a jungă la a ş e z a r e a în a-ceasta provinc ie şi sun t ga t a să dea declaraţ i i individuale , că nu a ş t e a p t ă nici un a ju tor d in pa r t ea Sta tului , ci numai să li se dea p ă m â n t pen t ru cul tură şi locuri p e n t r u case.

Şi, în p r iv in ţ a aceasta , nu-i nici o g reu ta t e , prin plecarea a t â to r familii de minor i tar i , p r o b l e m a simplificându-se foarte mult : casele pă răs i t e pot deveni vetrele noui lor locuitori ai Cadr i la te ru lu i ; iar terenu­rile arabile , de asemenea pă­răs i te şi neproduc t ive azi, cari const i tuesc laolal tă cu dispo­nibilităţile Sta tu lu i o ave re ce t rebuie pusă în valoare , po t fi folosite de nouii colo­nişti, nu n u m a i în interesul lor, ci şi în al economiei na­ţionale.

Deci, u n s ingur gest al guver ­nulu i Românie i -mar i ar resta­bili o s i tuaţ ie , un echilibru, ca re t inde sp re z d r u n c i n a r e şi este chiar z d r u n c i n a t p r in s tă ru in ţa de a emigra a mi­nor i t a r i lo r din p a r t e a locului.

PETBU GH. MEGIIEA avocat, Turtucaia

CÂNTECUL POPULAR ROMANESC Vf»)

CÂNTECUL D E DOR

Cântecul de dor înfă ţ i şază marea epopee a sufletului ţă­rănimi i noas t re . I n el popo­rul satelor a re o m a r e şi ne­p re ţu i t ă evanghel ie , în care se poa te ceti, de la p a g i n ă la pag ină , to tdeauna , ceva nou, ma i frumos, mai mult împo­dobit cu nes t imatele gândi r i i şi ale inimii. Căci a exis ta t şi ex is tă încă acea p o d o a b ă ne­pre ţu i tă , în massele populare , acel suflet cura t , ce cu g reu poa te numi lucruri le şi fap­tele pe al lor nume : pudoa­rea . Cine n 'a văzu t obraj i ro-şindu-se, când un flăcău şi-o fată se 'ntâlnesc şi-ar dor i să-şi spună dorul ? Ţă ranu lu i îi p l a c e să-şi împutern icească sen t imentu l cu expresi i cu a-d e v ă r a t demne de cei mai mar i gând i to r i şi poeţi ai omenirii :

«Cucuie de pe hinteu, «Spune la bădiţul meu, «Ca mie nu ini-ѳ de iei »Cum nu'i lupului de miel».

(Transilvania)

O r i : -De când, bădiţă, te-ai dus, -<Eu mărgele nici c-am pus. «Nici mărgele, nici inele, «Ca să'mi fac fală cu e e.

«De când, bădiţă, te-ai dus, «Negură în carte-ai pus, «Şi în carte şi pe ea, «Şi în inimoara mea.

«Dacă dorm şi eu vr'un ceas, «Mă trezes.c cu mult necaz, «Căci pe badea'ndată'l vis «Cu dorul pe faţă scris.

«Şi vieu-i înşelător «Mă trezesc cu mai mult dor. «Câte zile vin şi trec «Tot cu dorul lui petrec».

(Transilvania)

Aceste două cântece sun t de o bogă ţ ie şi pu t e r e melo­dică neobişnui t de f rumoase . Se vede o construcţ ie savan­tă. Din execuţia acestuia din u r m ă mai ales, se poa te înţe­lege cum românu l duce pat i ­ma a s t a a iubirii p â n ă la du­re re . Menţ inându-se în t r 'un desemn melodic clasic, pute­r e a expres ivă se desfăşură cu in tens i ta tea «Lar g ului» de Hendel . Melodia a re u n înce­put , o dezvo l ta re temat ică şi o concluzie (finalul), ca în ori ce compoziţ ie s avan tă .

Ori : «Hai salcâm, salcâm de vară, «Pentru tine, fa Ileana, «S'a uscat iarba'n poiană

«S'a uscat, s'a spulberat, «Şi pe mine m'ai lăsat, «Cu caerul încurcat.

«Ia-mă, bădiţă, cu tine, «Nu mă lăsa ca străină, «Străină sânt între-ai miei «Dacă inima mi-o iei».

(Buzăuy

D au acest ultim exemplu, spre a a r ă t a p â n ă la câtă

*) V e d e ţ i N,. 193-201.

«Cultura poporului»

fineţe de simţire a p u t u t să se ridice sufletul ţ ă r a n u l u i român .

P e cât de putern ice sun t ver­suri le acestui cântec, tot atât , de n u mai mult, se poa te zice desp re melodie. Nu cunosc ni­mic mai nobil, mai elegant, mai fin, ca expres ie muzicală . E l înfăţ işează, la o culme epică, s'ar zice, acele t impur i fericite şi pline de măreţ ie su­fletească, despre cari ne vor ­besc cronicile, acele chipur i de domniţe, cari ne-au r ă m a s zugrăv i te pr in monăs t i r i , u n d e totul ѳ stilizat, s intet izat . Mi­n u n a t ă lucrare de ar tă , ce în­t runeş te t o a t e p e r f e c ţ i i l e . Am adăoga ceva, — str icăm. Am tăia o notă, — i-am cu rma firul frumos ce'i dă v ia ţa .

Ce isvor de vis, de însufle­ţire, de inspi ra ţ ie s ă n ă t o a s ă !

I n t r u cât «Imnul veseliei» — din «Simfonia a IX-a» a lui Beethoven, în ju ru l căreia se învâ r t e ş t e cel mai m a r e mo­numen t muzical, pe care u n créer omenesc 1-a p r o d u s - e mai puternic , mai solid con­struit , mai frumos, de cât a-cest cântec de pe B u z ă u :

,,Hai salcâm, salcâm de vară" ?

D a r că u n D ' Indy în t rebuin­ţ e a z ă , ^ Străinul (L'Étranger) u n a d in t re operile sale de căpetenie, p r i n t r e mul te a l te teme populare , şi un cântec b re ton în în t regime :

„Duminică, „Azi e Duminică, „Trăiască vinul! ,,Dis de dimineaţă „Primeneşte-te ! „Lai, lai, la . . . . " ;

că un Weber, ta tă l „Dramei lirice", venind în Gorj la vâ­nă toa re , pe când Oltenia e r a sub Austriaci , şi auz ind :

„Foaie verde rozmarin...."

1-a pus în minuna ta sa ope ră 'Freischütz» (Corul fetelor);

că J. Cante loube ia p remiu l „Heugel" de 100,000 f r a n c i francezi, la Par is , în t r ' un con­curs cu peste 30 de concu­renţi , în 1927, cu o p e r a sa «Le mass» („Căsuţa de ţară") , al cărei subiect este lua t d in v ia ţa poporu lu i francez, d in centru, iar o mulţ ine de teme sunt populare , b a chiar cân­tece în t r eg i p o p u l a r e ;

că Beethoven şi toţi mar i i muzicanţ i s'au insp i ra t mul t şi-au t r a t a t muzica popu la ră ,

ce î n seamnă? î n s e a m n ă , precis , că toa te

aceste genii , mai îndr i tu i te de cât ori cine să vo rbească şi să ne înd rumeze , ne a ra t ă u n drum, pe care t rebuie să'l iu­bim şi să'l cercetăm.

de M. VDbPESCr

Cântecul nos t ru de dor ne desvăluie una d in t re cele mai boga t e la tur i ale sufletului ro­m â n e s c : poez ia uni tă cu mu­zica.

După cum aceeaşi l a tu ra ne-o desvălie d a n s u l — î n jocuri le noas t re popu la re caracter is­t ice—fixând, la rându-i , o nouă însuş i re mai m u l t : simţul rit­mului şi al măsur i i .

Avem astfel, ca expresi i su­fleteşti, văd i te din be l şug : poe­zia, muzica şi dansul .

Şi aci e locul să facem de­marca ţ i a în t re f rumuseţea şi cură ţenia expres ie i acestor trei manifes tăr i la ţară , şi expres ia aceloraşi manifestăr i la oraşe , în deosebi la mahala le , demar­caţie a s u p r a căreia credem inutil să insistăm, în t rucâ t o cons iderăm ş t iu tă şi obse rva t ă mai de toată lumea intelec­tuală, a t â t de cea delà sate, cât şi de cea delà oraşe care a r e pu t in ţa să vină în contact cu satele.

In mişcarea lor, cântecele de dor sunt, în major i ta tea cazuri lor , cân ta te încet, domol şi mult legat. Notele ţ inute sun t foarte deseori în t rebu in­ţate , iar glasul nu este zd run­cinat, ca la dansu r i , ori cum e, câte odată , la colinde.

Cu cântecele de dor se în­rudesc de a p r o a p e cântecele de jale şi, în t r 'un g rad mai depăr ta t , bocetele.

Graiul uimi popor e păstră­to r de conşti inţă naţ ională . In muzica populară t ră ieş te , dc-alungul veacuri lor , sensibili­t a tea rassei .

I. S.-C.

Ceeace îna l ţă o naţ iune, ceea-ee-1 inspiră demni ta te şi t ă r i e , nu este atât desvoltarca pros­per i tă ţ i i sale mater ia le , nici îmbelşugarea produselor indus­triei sale, nici înmul ţ i rea capi­t a lu r i lo r şi averi lor , nici l uxu l vieţii casnice, ci r e s p e c t u l pent ru eroii şi gloriile naţio­nale de orice fel, ci iubirea că­t r e pământul na ta l , pent ru păs­t r a r ea căruia s'au lup ta t gene­raţ i i le t r ecu te , ci iubirea că­t r e l imba şi dat ini le pămân­teşt i , moştenir i scumpe, rămase din vechime. Fără de aceste elemente, spir i tul n a ţ i o n a l piere, inima se sleeşte în recile speculaţiuni şi în în t repr inder i egoiste ale industr ie i şi ale ne­goţului .

AL. ODOBESCU (Scriitor român. 1834—1895)

Românizarea regiunii nordice a Bucovinei Colţul din sp re Nord al Bu­

covinei, care odinioară era lo­cuit de răzeş i r o m â n i de-ai voevodului Ştefan cel mare , a a juns la r u t e n i z a r e pe v remea vi t regei s tăpâni r i aus t r iace . Po­pula ţ ia locală zace şi as tăz i în în tunerec . în ce pr iveş te trecu­tul; foarte puţ ini d in t re localni­ci îşi mai amintesc , că sun t r ă ­zeşi de obârş ie românească şi că numele, pe car i le p o a r t ă unii d in t re ei, Tău tu , Creţu, Crăciun, Grigoriu, etc., sun t nume româneş t i .

D u p ă un i rea Bucovinei cupa-tr iâ mumă, guverne le r o m â n e s'au in te resa t şi au lucra t p r ea puţin, ca aceşti fii regăs i ţ i ai pa t r ie i noas t r e să fie r eaduş i la ma tca lor românească şi cu cugetul . In i ţ ia t iva p e n t r u r edeş t ep t a r ea conşti inţei na­ţ ionale în sufletele lor au luat-o a tunci profesorii liceului din localitate, în un i re cu alţi bun i r o m â n i ; ei cu t reeră satele şi ţin conferinţe de interes istoric-cul tural .

In anul acesta 1926-27, s'au ţ inut, p â n ă acum, în diferite păr ţ i ale provinciei , а р г о а р з 40 de conferinţe cu proecţii luminoase . , r,

Harnic i i profesori d-nii Ni­colai Grămada- junior ş iVasi le J i t a ru , delà liceu, au a n u n ţ a t încă un ciclu de 12 conferinţe. Două d in t re conferinţele a-cestea au fost ţ inute în comuna Mogola, desp re : «Localităţi şi monumente istorice, în legă­tură cu desvoltarea istorică a poporului român» de d. prof. N. G rămada , şi de sp re «Hi­giena săteanului», cu p r iv i re la c reş te rea şi îngr i j i rea co­piilor mici, de d. prof. V. J i t a ru .

De r emarca t este, că aceşti doi profesori , a d e v ă r a ţ i p ioner i ai românizmulu i în acest colţ nor­dic al Bucovinei , ne luând în seamă oboseala şi greutăţ i le , umblă din sat în sat, l ămur ind trecutul şi p r ezen tu l şi t rez ind în suflete d r agos t ea de neam. E din parte- le o puternică re­

chemare la viaţă naţională a acestei părţi de ţară, în care stăpânirea străină şi praful vremilor au acoperit tot сѳ-і mai scump pentru noi: limba şi cunoaşterea obârşiei naţio­nale.

Conştienţi de menirea unor adevăraţi dascăli într'o regi­une eteroglotă, d-nii Grămada şi Jitaru muncesc din greu, dar cu multă dragoste, pentru răspândirea şi pătrunderea culturii rămâneşti, până în cele mai puţin însemnate comune.

Afară de propaganda cul­turală, dusă cu atâta abne­gaţie de aceşti vrednici das­căli, partea aceasta a Româ­niei e vizitată, de la o vreme încoace, şi de reprezentanţi ai artei româneşti. In Maiu artişti ai Teatrului naţional din Cernăuţi au jucat, cu mult succes, comediile 'Zile vesele după războiu» şi «Un erou», piese româneşti, cari au impre­sionat adânc populaţia, atât prin interpretare, cât şi prin bogăţia şi frumuseţea graiului românesc. După aceea, trupa d-nei Marie Jean, sub direcţia artistică a d-lui Ovid Bră-descu, a jucat impresionanta dramă «Moartea civilă». Re­gretabil a fost, că autorităţile şi puţinii români aflaţi pe aici n'au făcut primirea cuvenită acestor trupe româneşti, deşi ele fac, simţit, operă de cul­tură şi educaţie românească.

Cu toate animozităţile ine­rente vieţii unei populaţii eteroglote, şi cu toate greu­tăţile de ordin material, cu cari au de luptat acei puţini români cari caută din răsputeri să contribuie la unificarea su­fletească, totuşi se poate spune, deci, că se fac progrese uriaşe în această direcţie, S'au des-morţit multe suflete şi unele familii rutenizate încep să re­vină la bune sentimente ro­mâneşti.

IOAN. GH. LUCESCU.

D O I N A ( F R A G M E N T )

Te-ascult! . . . Dc pretutindeni răsună glasu-ţi blând Şi-atâta dor îmi pune în inimă şi'n gând . . . Izvoarele şi codrii, poiana şi câmpia, Au învăţat şi ele să-ţi cânte melodia. Asemenea flăcăi şi fetele — la râu,— Secerători te cântă prin holdele de grâu. Te'ngână azi ţăranul în urma unui plug Şi'nduioşezi şi boii ce trag din greu la jug . . . Ciobani, 'n urma turmei, cu pletele cărunte, Te cântă din cavale, când se cobor din munte; Iar mama aplecată pe leagăn,—lângă prag—, Te lasă moştenire odorului ei drag

Şi când în munţi, o doino! tu rio să mai răsuni, Se vor scula din groapă sărmanii mei străbuni; — Vor plănge-atunci cu hohot al morţilor norod Şi te-or cânta ei, doino, în stihuri de prohod

Pentru român, tu, doino, eşti jalea de pe strune, Eşti freamătul din holde când soarele apune—. Eşti dorul de viaţă ce înroşeşte macii Prin cari aiurează în noapte pitpalacii. Eşti aburul din brazdă, eşti dragostea de glie, Eşti-în amiaza zilei-un tril de ciocârlie. Esti murmurul şăgalnic din limpede isvoare, Eşti suliţa de aur din razele de soare. Eşti legământul tainic ce l-au făcut haiducii In chiotul răsboinic din mijlocul răscrucii. Eşti împletirea vieţii cu focurile-aprinse, Eşti bogăţia verii din şesurile'ntinse. Eşti lacrima curată ee-o simte'n sfârcul genii, Eşti floarea care creşte în margina poenii. Eşti toată poezia din floarea de cais, Eşti . . . tot ce-au vrut bunicii în cel din urma vis.

Eşti dorul care-l poartă pe sub ferestre stinse Când farmecul iubirii în vraja lui îl prinse . . . Eşti taina care trece, uşor, prin miezul nopţii, Eşti şoapta ce i-o spune iubita 'n pragul porţii. Eşti zâmbetul fetiţei plecată după mure, Eşti glasul care-l chiamă, în urma-i, prin pădure . . .

Eşti plâns de sălcii crude plecate peste râu, Eşti vântul care trece prin holdele de grâu. _ Eşti ciripitul vesel din faptul dimineţii, Când în grădina verde sosiră cântăreţii. Eşti bucuria verii când vin voioşi cocorii, Eşti dragostea de viaţă din ritmul lin al horei. Eşti ropotul chindiei, eşti şoapta de caval Ce'ngână'n faptul serii al râurilor val. Eşti cer senin de vară culcat în fund de ape, Eşti turma de mioare venită să s'adape. Eşti sufletul grădinii când îi rodeşte floarea Iar pe'nserate-i cântă, în crâng, privighetoarea. Eşti lunca smălţuită în boabe mari de rouă. Când soarele o scaldă într'o lumină nouă. Eşti şopotul din frunze din bolţile de fagi Când îi vorbeşte'n taina de locurile dragi. Eşti-după grea furtună-un răsărit de soare Care-i sădeşte'n suflet o nouă sărbătoare

* * *

. . . O! e mult mai bine acuma, în vechiul meu ogor, Că pot pământul nostru cu zarea să-l măsor Azi plâng eu tine, doino, în şopot de caval, Iar noaptea mă îngână al râurilor val . . . A răsărit pe ceruri şi pentru noi un soare Şi s'a 'mbrăcat tot neamul în strai de sărbătoare . . . Şi astăzi, tânguirea din glasul unui neam S'a preschimbat, cu tine, în cel mai sfânt balsam .. .

EM. C. PASCULESCU-ORLEA

2 „CULTURA POPORULUI"

ZIUA EROILOR L A A R A D

Cuvântarea căpi tanulu i Popovic i , — 0 cuvântare 'care m e r i t ă să fie cunoscută decât mai mul ţ i români

Ziua eroilor a fost să rbă­torită, în Arad, in chip pu ţ in obişnuit . Măreţia să rbă tor i r i i acesteia se da toreş te societăţii «Mormintele eroilor*, care, aci la noi, a r e în f runte pe unul d in t re mili tari i însufleţiţi de t rainice idealur i neînt inate . A-cest f runtaş al sufletului ro­mânesc, este căp i tanul N. Popo­vici, unu l d in t re puţinii eroi r ămaş i în v ia ţă din memora­bilul Regiment 9 de Vânător i .

De când căp i tanul Popovic i se află în f runtea acestei insti­tuţi i na ţ ionale , lucruri le au lua t calea lor adevă ra t ă şi e-fectele n u vor în tâ rz ia , dacă bineînţeles oamenii — mai mulţi răi , decât bun i — nu'l vor îm-pedica în rea l i za rea scopuri lor f rumoase, pe car i le u rmăreş t e . Dăm aci c u v â n t a r e a ros t i tă de d-sa, în sala Pa la tu lu i cul­tura l , care, în aceas tă zi cu toa tă însemnă ta tea şi frumu­seţea să rbă tor i i , a fost mai goa lă ca ori când şi, în chip firesc, p r ic inui toare de amără ­ciuni, mul tora .

P r ă z n u i n d pe vitejii Nea­mului, s-ar cuveni să Ie ridi­căm osanele în f raze de ins­pi ra ţ ie pioasă, cu evlavia pro­fundă a sufletelor nepr ihăn i t e . Şi nu găs im în suflete cură­ţenia, în c a r e să sălăşlui-ască evlavia şi p ie ta tea sin­ceră, fiindcă sufletele noas t r e se simt încă tuşa te de păca tu l uitări i acelora pe cari îi p răz-nuim. Fiindcă.... i-am uitat... In g o a n a d u p ă averi , în goana d u p ă glorii efemere m ă s u r a t e în n u m ă r u l plăceri lor egoiste, în a r iv ismul feroce al vremu­ri lor de cumpli tă r ă s t u r n a r e a valor i lor omeneşti , noi ne­am ui ta t eroii. Osemintele lor zac împrăş t i a t e şi as tăzi , op t ani dela războiu , pe câmpur i le morţii , pe câmpuri le vir tuţ i i , u i ta te de toţi, fără cruci, fără în semnare , p r a d ă viscolelor şi p r a d ă câinilor f lămânzi. Din lungul şan ţu r i lo r acoper i te de bălări i , din v ă g ă u n i l e fă ră fund şi de pe creştetele mun­ţilor, din toa te păr ţ i le fostelor fronturi ale cumpli tului r ă z ­boiu, d u h u r i răs le ţe se ridică în m i r e a z m a P r imăve r i i , su­flete t rud i te cari îşi caută o-dihna, cărora noi cei vii n u le-am pri lejui t această odihnă, nici pr in modes ta des lega re creşt ină pe care p reo tu l o ci­teşte şi la căpătâiul celui mai n e î n s e m n a t cerşetor. Din lu­mile pe car i ochiul nos t ru nu le vede, d a r sufletul le simte, aceste duhu r i p o g o a r ă între noi, sun t astăzi aci p r in t re noi şi, cu p r iv i rea b lândă de mar t i r i nerăsplă t i ţ i , ne doje­nesc. Nu simţiţi cum şoptesc în u r e c h e a sufletului nos­t ru cuvân tu l lor umil şi sme­rit, cum v i b r e a z ă în aer dea­s u p r a n o a s t r ă cuvân tu l lor mister ios ? Şi este cuvân tu l lor ca şi cuvân tu l subl imu­lui Christ , spus j idovilor car i îl r ă s t i g n i r ă pe cruce : «Ce v-am da t vouă şi ce mi-aţi făcut mie »

Şi iată de ce sufletul nos­t ru as tăz i n 'a re p r i h a n a inspi­raţiei , ca re să înal ţe osanale în aceas tă zi de mare praznic , acelora car i au murit , ca să pu tem p răznu i noi cei vii în Aradu l r omânesc dela g ra ­niţa de Vest a ţăr i i .

In z iua aceas ta de praznic searbăd pr in l ipsa de entu­ziasm vechiu românesc , mă în t reb , cu melancolia emoţiilor t răi te cu opt ani mai îna in te : Unde sunteţ i v r emur i drag i , când sufletul n ' avea ho t a r e în manifestări le lui na ţ ionale ? U n d e sunteţ i v r emur i d r ag i din v remea când ochii s t ră lu-ciau de dumnezeieş t i s trălucir i , sub frunţile înf ierbânta te ale celor cari îşi c â n t a u marşu­rile răsboinice în cari îşi t râm­b i ţau în lumea la rgă idealul şi visul de veacur i al Popo­rulu i românesc . Sau poa te s 'a r u p t coarda aceea, care vi­b r e a z ă în suflete pen t ru sen­t imente alese şi v i r tu ţ i ? Să fi reuşi t ura , p izma şi pa t ima să d i s t rugă în noi orice fărâ­mă din u r iaşu l suflet al E rou ­lui dela Tebea ? Suntem noi biete maşini lipsite de schân-teia dumneze iască a bucuriei întregi , a en tuz iasmulu i pl in?

Dar nu ! Ar fi o g reşea lă . E încă aşa de vie în sufletul meu amint i rea scenelor t ră i te în v remur i le de cumpli tă oţe-lire a carac tare lor şi energii­lor. Din noianul amintir i lor se despr inde în faţa mea icoana unui sat din Bihor : Cherpenet , în t re Crişt ior şi Vaşcău. E seară. Un bata l ion din Regi­mentul 9 vână to r i trece pe d rumul satului , g r ă b i n d u - ş i paşii în u r m ă r i r e a v ră jmaşu-şului, pe care-1 lovise de moar te la Dealul m a r e şi Criştior, iar acum se r e t r ă g e a înspă imân­tat spre Vaşcău. In marg inea drumulu i , în noroiu, e înge-nunchia tă o femeie b ă t r â n ă .

P r i v i r e a ei, încleştată în al­bas t ru l ceruri lor şi mâinile î m p r e u n a t e spre rugăc iune , le ţ ine sus d e a s u p r a capului. Din ochi îi cu rg lacrimi şi glasul ei m u r m u r ă î n g r o z i t o r d e a d â n c şi plin de c ă l d u r ă : „A-jută-le, Doamne; Doamne Dum­nezeule ! ajută-le, ca să facă România mare!... «Un batal ion de vână to r i a t resăr i t şi, îm­păr tăş i t cu h r a n a clipei, a dus i s b â n d a depa r t e în lungul unei ţări....

Se face noapte . Bata l ionul s'a des făşura t în linie de bă­taie în marg inea sa tului . In faţa companiei căpi tanului Popa , azi maior în Dobrogea, a p a r e o fantomă albă, îna in tând obo­sită sp re r â n d u r i l e oştirii ro­mâneşt i . E fata popii din sa­tul vecin, ca re vine să ne co­munice u n d e sunt t rupele şi tunur i l e v ră jmaşe din f a ţ a noas t r ă . Din pieptul ei se pre­l ing pe albul hainei picătur i de sânge, ţâşni te din r a n a proaspătă.. . .

Am t recut Tisa. Facem legă­t u r ă cu cehii la Miskolcz, în satul Belsöböcs. Cehii se re­t rag , fără să ne dea de veste. Duşmani i îna in tează . Suntem înconjura ţ i . Se dă ordin de r e t r a g e r e . Trupe le se r e t r a g repede , conştiente de primejdia în care se găseau izolate de ar ipi . Totuşi pe linia în tâ i o mit ra l ieră seceră valur i , valu­ri de duşmani , şi a tacul v r ă j ­m a ş se îneacă în sângele său. Ne r eocupăm poziţiile. Mitra­l iera a amuţi t . Cu mâinile în­cleştate pe ea însă, găsirn pe ca­pora lu l Ghiţă Constant in, mort , s t r ă p u n s d e ş a i s p r e z e c e g loan ţe în u m ă r şi piept. Mu­r ise îna in te de a se fi i sprăv i t g loanţe le din mit ra l iera sa. Fu­sese mor t de când se d ă d u s e o rd inu l do r e t r age re , da r mâi­nile lui con t inuase ră să con­ducă mitra l iera , care opr ise atacul duşman . Murise t rupul lui, d a r sufletul, în sup rema sfor ţare de voinţă, cont inuase să impr ime braţe lor , în mod au­tomat, v ia ţă şi vitejie, deveni tă instict reflex pr in dragos tea caldă de Neam şi Tară . Ne _ am făcut cruce, îngroz i ţ i de pute­r ea lui Dumnezeu , şi am măr­turisi t , că duhur i le s trămoşilor noş t r i ne conduc vitejia...

C ă p r a r e Ghiţă Constant in, d r a g flăcău gor jan, care m-ai însoţ i t din unamie -nouă- su te -şap tesprezece din Moldova la Ceta tea Albă, şi din Cetatea Albă deacurmezişu l Ţări i ro­mâneş t i la Tisa şi la Mische-lcz, i a r tă -mă! Căpra re Ghiţă Constant in , ia r tă-mă ! Osemin­tele tale zac şi as tăz i în pus­tiul n is ipur i lor dela Miskelcz. Tu, n'ai nici cruce, nici însem­n a r e la căpătâ iu . Te-am lăsat în câmp, fiindcă ne-am dus mai îna in te . Şi astăzi , noi cei vii, bieţi pi t ici ,ur iaşi în vorbe mori, îţi s t r igăm cu guri mincinoase osanale , da r te u i tăm mai în-na in te de a ne ridica dela ban­chetul deşer tăciuni lor noas t re . C ă p r a r e Ghiţă Constant in, iar-tă-ne pe toţi ; vor veni v remur i mai bune , când genera ţ i i re­cunoscă toare te vor cânta în b a z m de F ă t frumos...

Şi câţi Constant in i n 'avem cu toţii! Grăind adevăru l , am v r u t ca gându l nos t ru să se în toarcă în v r e m u r i şi să re­cunoaş tem sincer nepăsa rea noas t ră , faţă de aceia pe cari i-am numi t E r o i ai Neamului . Să fie, ca r ecunoaş te rea aceasta să însemne căinţa în care re­naş te Sufletul românesc cel a d e v ă r a t ; să fie ca recunoş t in ţa noas t ră faţă de Eroi i Neamului să însemne n u cuvân t de osa­nale şi de şa r t e p reamăr i r i , ci un îndemn nou spre ideal, în­demn de fapte vrednice de Ei.

Căci iată a sosit vremea, când t r ebue să ne trezim din amor ţea la în care ne obicinui împl in i rea minuna tu lu i nos t ru vis al României mar i . A sosit v r e m e a să înţelegem, că su­fletul, în ca re nu se mai fău­resc visur i şi idealuri , e suflet da t pierzăr i i . Neamul care tro­n e a z ă pe lauri i izbânzii , fără să-şi fi creiat noui ros tu r i şi idea lur i p e n t r u viitor, e neam sor t i t vieţii de t rân tor , pe care îl d i s t ruge însăşi îmbu iba rea sa în plăceri . Un neam fără idea­luri noui şi noui în viitor, este asemenea pietrei de moară , ca re neavând g r ă u n ţ e pen t ru măci­nat , se macină pe sine însăşi .

A sosit ceasul ca să sădim în s u f l e t u l nos t ru s ă m â n ţ a idealului vii torului , îndrumân-du-ne sforţări le în t runi te , fră­ţeşte, sp re împl in i rea acestui ideal. I a r idealul acesta este în t ă r i r ea şi consol idarea Nea­mului în t r 'o ţ a r ă puternică , pe care o avem mare prin jertfa acelora pe cari îi p r ă z n u i m astăzi,— ideal care se va îm­plini, oricât de mulţi v ră jmaş i sau pr ie teni ră i ar avea. Vrăj­maşi şi prieteni , d a r mai ales prieteni . Căci de vră jmaşi ne sunt încărca te hotare le şi nu

ne-am temut. î n c r e d e r e a noas­t ră în vi i torul ţări i s'a scr is în suflete definitiv, pe vremea aceea când am învă ţ a t pen t ru i n t î i a o a r ă s ă cunoaş tem valoa­rea reală a os taşului român. De aceea, vrăjmaşi i declara ţ i la ho ta re nu ne vor înspăi­m â n t a niciodată. I n să să ne păzească bunu l D u m n e z e u de prieteni , de prieteni i cei răi , cari, nesocotind idealul şi da­toriile faţă de Neam şi Ţară , îşi pun t r u d a în slujba ego­istelor lor interese, fără con­vingeri , fără r emuşca re naţ io­nală . Aceia, cari sun t propo­vădui tor i i interesaţ i ai ideilor comuniste , bolşevice, in te rna­ţionale, când sunt săraci şi a totputernic i zbiri , când sun t boga ţ i sau tari....

Din v remur i bă t râne , Nea­mul românesc î n t r eg a fost neam de oşteni; şi as tăz i Po­porul românesc este un neam de ostaşi , cu un domni tor în f runte .

Din lumi pe cari ochii nu le văd, d a r sufletul le simte, a lă tur i de noi p o g o a r ă în cea­sul acesta duhur i de E r o i , cei morţ i se înfrăţesc cu cei vii, c a s ă ju re credinţă idealu­lui românesc de înfrăţire, şi prin g l a s u l meu, cuvân­tă tor în zi de mare p razn i c românesc , ostaşii vechi şi noui

ai României mari trimit salu­tul lor mare lu i Comandan t al oştii 'ii:

«Mărite Doamne, noi cei ce Te-am cunoscut în războiu , noi cei cari simţim cu Tine, p r inos îţi aducem de laudă. Oştenii Tăi, umiliţi sub greul au ru lu i care se împrăş t ie în luxul şi oaspetele celor ce n-au fost cu Tino, şi-au plecat frun­ţile timizi în faţa celor o-braznic i şi îngâmfaţ i : da r oş­tenii Tăi, Mărite Doamne , au r ă m a s neclintiţi în j u r ă m â n t u l de c red in ţă ; oştenii Tăi sunt ga t a să p r indă armele oricând vei cere. Generaţ i i t inere ne calcă u rma , ascul tând de gla­sul j u r ămân tu lu i pe care l-au p u s strămoşi din strămoşi, la toa tă p ică tu ră de sânge ro­mânesc .

«Mărite Doamne, în zi de m a r e praznic , oştenii Tăi, din p r u n c până'n moşneag, iubin-du-şi Neamul şi Ţ a r a cu dra­gos tea renăscută , astăzi , a vre­mur i lo r de mari vir tuţ i , îţi s t r igă în t r 'un g l a s : Să trăi­eşti. Mărite D o a m n e !

«Trăiască Maiestatea Sa Re­gele t u tu ro r Românilor!.

«Trăiască România mare!» .

Credem că cei cari au u re ­chi, vor auzi.

AL . NEGURA

FACEŢI ABONAMENTE L A

„CULTURA POPORULUI"

L A Ţ Â N Ţ Â R E N I (DOLJ)

Cuvântarea rostită la mormintele eroilor

A p a t r u zecea zi d u p ă în­viere, z iua când s ă r b ă t o r i m înăl ţarea , la ceruri , a celui ce a suferit bătăi , chinuri şi bat­jocuri , pen t ru d rep ta t e şi a-devăr , a fost. răs t igni t pe cru­ce, î n g r o p a t şi apoi a înviat , ziua aceasta, bogată în flori şi'n lumină, a fost a leasă de că t re Neamul românesc , pen­tru vecinica amint i re şi po­menire a acelora ce, ca noi au fost şi s'au dus... sacrifi-cându-şi v ia ţa pr in îndepl ini ­rea dator ie i .

Murit-au mart i r i i Neamulu i cu t rupur i l e găur i t e de g loanţe ori sd rob i te de schije, î n ă b u ­şiţi de g a z e o t răv i toare , chi­nuiţi şi istoviţi de boale şi mizerii , făcându-şi cea mai sfântă da tor ie d i pe lume : «datoria că t re : lege, ţ a ră şi neam».

Rămas-am noi, să ne adu­cem vecinie aminte de ei, bu-curându-ne de rodul jertfelor lor, bucu rându -ne că visul Neamului , v re rea strămoşilor , po runca soartei s'au împlinit.

Rămas-am noi să t ră im cli­pele cele mai f rumoase din v ia ţa acestui Neam, clipe plă­cute, pe cari nici urmaşi i u r ­maşi lor noşt r i nu Ie vor pu­tea t ăgădu i ca cele mai înăl­ţ ă toare .

Nu t r ebue însă u i ta t că, p e n t r u aceste clipe a tâ t de înăl ţă toare , clipe de pu te rn ică mândr i e naţ ională , opt sute de mii de mucenici şi-au da t v ia ţa lor, şi-au vă r sa t sângele lor t â n ă r şi cald.

Ei umplu pămân tu l sfânt al ţări i noas t re . Mulţi ca f runza, dorm risipi ţ i ş i ' năun t ru şi din colo de hotare le României mar i , în t re stânci, în pust ie­tăţi de codru, sub pomii câm­piei, pe malur i de ape, l ângă d rumur i , pe Cerna, pe Jiu, pe Suşiţa, pe pământu l uscat al pustiei S t ra lsund, sub pietrele Balcanilor, în ţ ă r â n a Cherso-nului, ori în fundul apelor. Dorm acolo, cu p ă m â n t u l • în gură , cu buruieni le pe piept şi poa te fără o cruce deasu­pra mormântu lu i .

Ici şi colo, numai o floare, un liliac, r a m u r a plecată a li­nei sălcii, o candelă şi câte oda tă lacr ima dc grije a ma­mei, soţiei sau copiilor.

Mai pes te tot însă : p a r a ­gină, pus t iu şi u i ta re . Crucea aplecată în bălări i , nici o a-diere de tămâie în ziua mor­ţilor, nici un popas de d r u m e ţ l ângă ţ ă r â n a eroului, care za­ce alături , nimeni, decât lă­custa câmpului , adierea co­drului p ică tura de ploaie, ste­luţa de n insoare , r aza lunei, o a lb ină rătăci tă , ori şopâr la bălări i lor .

O n u ! Nu e drept . . Aducerea aminte şi pome­

nirea numelui lor t r ebue să fie da to r i a noas t ră de căpe­tenie, să fie mândr i a noas t ră , să fie măr tu r i a modes tă de admira ţ ie a glor ioaselor lor fapte. Atât e tot ce mai pu tem face pen t ru ei.

Rostul zilei alese pen t ru pomeni rea eroilor noştr i iubiţi este de a cinsti, cum se cu­vine, vecinica amint i re a a-cestor a rhanghe l i ai Neamului , iar nu de a da ui tăr i i pe acei ce ne-au da t d o v a d a cea mai frumoasă, exemplul cel mai pu te rn ic şi trainic, desp re ceea ce t rebue să fie : Iub i rea de Moşie, de lege, Tron şi Na­ţiune.

Din umezeala ţărâni i sub care zac eroii, să despr indem

acel suflu aducător de d reap tă şi ser ioasă gândi re , care să ne fie izvor de în ţe legerea faţă de datori i le noas t re .

Sâ mergem în această zi, l ângă morminte le lor; să ne î n d r e p t ă m cu evlavie paşii noştr i , sp re locurile do cari 's legate amintir i le sfinte ale acestor mucenici : Sfinţii Nea­mului .

Să presarăm cu flori pă­mântu lu i , unde ştim că a curs sângele lor. Să mergem lângă morminte le lor şi acolo, plini de c u t r e m u r a r e , îngenun­chind în faţa umilelor lor cruci, cu l umână r i apv:r«f, în fum de tămâie, în dăngăn i t de clopot, în suspinele orfanilor şi văduve lor , în p lângere dc mamă, să pomenim numele lor, să ne aducem aminte de ei.

O, voi, eroi iubiţ i! Cei mai fericiţi d in t re muri tori , scutu­ra ţ i vă în morminte şi acum, când în ziua voas t ră , venim l ângă locul vos t ru de odihnă, când ne aducem aminte de voi, când în mormintele voas t re găs im şcoala cea mai adevă­r a t ă a educaţ iei naţ ionale , (Sa­t ine pu te re şi a v â n t şi din împără ţ i a tăcerii, u n d e astăzi v ă găsiţi, veghiaţ i a sup ra Nea­mului nos t ru . Veghiaţi , ve­ghiaţ i!

IV. ee. D. MURÂREŢU Căpitan în rezervă.

U ONGEŞTI (TEGÜG1)

Ziua de 2 Iunie, din anul acesta, a r ă m a s la noi zi me­morabilă, prin fumuseţea săr­bătorir i i şi pr in desvel i rea Monumentu lu i eroilor acestei comune, căzuţi în războiul pen t ru în t reg i rea neamului .

A i'bst o s ă r b ă t o a r e îndu­ioşătoare prin evocările ei şi pl ină de învă ţămin te .

Au vorbit cu inimă: pr. Gb. Ciuehi, care a oficiat şi slujba rel igioasă, d. N. Brăescu si alţii.

La se rba re au dat, concursul lor d-nii învă ţă to r i C. Ifrim, C. Ţară lungă , 1. Dimofte, etc.

ПЕІ.Л ONCKSTI

LA ALBEŞTI (BOTOŞANI)

Şi în ares t an, în comuna Albeşti, z iua eroilor -a fost zi de s ă t b ă t o a r e pioasă.

De dimineaţa , foarte mulţi locuitori, veniţi şi din satele vecine, împreună cu elevii şeoalelor p r imare din Albeşti, Măşcăteni , Coştiugeni şi Bui-măceni, conduşi de învă ţă tor i i lor, au fost de faţă la slujba rel igioasă, oficiată în biserică de că t re preotul econom C. Leonte, care a rostit , în loc de predică , o foarte impres ionan tă c u v â n t a r e : «Despre cultul eroilor naţionali*.

S'a format apoi un impună­tor cortegiu, în f runte şi cu autor i tă ţ i le locale, care a porn i t sp r e cimitirul satului . Acolo s'a oficiat o n o u ă slujbă reli­gioasă, p e n t r u pomeni rea eroi­lor morţ i şi s 'au reci ta t — de către şcolari — numeroase poe­zii patr iot ice.

După amiazi, s e rba re mare în l ivada satului Coştiugeni.

I . L I V I D K A M Í

LA PODUL RJZEI (DÂMB0V1ŢA)

Ca în toţi anii, eroii acestei comune, morţ i în r ă z b o i u l pen t ru în t reg i rea Neamului , au fost sărbător i ţ i , şi în acest an, cum se va cuveni to tdeauna .

Dimineaţa , sătenii din co­mună şi satele • vecine, Beşte-loaia, C iângaş i şi Săveşti , îm­p r e u n ă cu elevii şi învă ţă tor i i şeoalelor lor, au venit, în cân­tece, lu şcoala din Podul-Rizei , de unde, în convoiu, cu dra­pele naţ ionale şi în cântece, au porni t la biserica locală.

După sfârşirea slujbei bise­riceşti, mulţ imea a mers la Mo­numentu l eroilor, aflat în mij­locul satului .

La monument , a fost s ăvâ r ­şită din nou slujbă rel igioasă, înă l ţându-se o rugă Celui-atot-puternic, pen t ru od ihna eroilor noştri morţi, şi praznicul s'a încheiat cu o masă obştească, la care au luat pa r te toţi să te­nii, în amint i rea celor 73 viteji ai noştr i , morţi pe câmpul de luptă.

D u p ă masă a fost o fru­moasă se rbare şcolară, în g ră ­dina şcoalei.

D. Tânăseanu , î nvă ţ ă to ru l de la Crângaşi , a vorb i t des­pre războiu , a r ă t â n d măre ţ ia jertfei făcute de ţ a ra noas t r ă pen t ru împlinirea mare lu i idea l naţ ional , care a însufleţ i t vea­curi de -a rându l suf larea ro­mânească.

Tatăl meu, Amza Ghiţescu inst i tutor şi d i r iginte al şcoa­lei de aici, a vorbit , la rându- i , desp re însemnă ta tea să rbă to ­rii na ţ ionale a eroilor, p u n â n d într 'o foarte vie lumină pre ţu l jertfei a c e l o r a cari şi-au v ă r s a t sângele pen t ru pa­trie, şi l ămur ind că aceste sfin­tele chipuri de eroi t rebuie să nu se ş tea rgă nic iodată din amint i rea noas t ră . In inimile noas t re , să avem d e - a p u r u r e a vii măreţele lor fapte; d ragos ­tea şi recunoş t in ţa să le fie p ă s t r a t e cu sfinţenie. Monu­mentul r idicat pen t ru s lăvi rea lor va să amintească gene ra ­ţiilor vi i toare jertfele făcute p e n t r u o idee mare....

Sătenii ascul tau emoţionaţi , cu rel igioasă luare aminte şi cu ochii plini de lacrimi.

S'au cânta t apoi imnur i pa­triotice potr ivi te zilei. S'a jucat piesa «într'un adăpost», de că t re elevii şcoalei din Beş-teloaia, sub conducerea d-lui M. Ştefănescu, î nvă ţă to ru l lor.

în ţe lesul se rbăr i i acesteia p ă t r u n d e în cugete şi în su­flete, din an în an mai adânc .

NICOLAE U1IIŢESCU Locot. în rezervă

Numai l a adăpostul or­ganizaţ ie i mi l i tare putem purta p lugul ca oameni şi Români , nu ca Hoţi : putem avea comerţ şi in ­dustrie r o m â n ă ; p u t e m a-vea «al nostru".

I>. MARŢIAN (Economist român. i829 — 18i>5)

STIINTÂ PENTRU TOTI

S E M N E C E R E Ş T I ? — COMETA DELA 21 IUNIE —

Moartea lui Vasile Un mort desp re care, în-

t r ' adevăr , nu se poa te spune de cât bine.

Zilele, t recute, a murit , în co­muna Hasancea (jud. Constan­ţa), la moşia lui, Vasile I lor to-panu, fost subsecre ta r de Stat în cabinetul Tako lonescu, în 1922.

De fel dc la Stăneşt i , din jud. Goi'j, născu t la 1884 din păr in ţ i săteni , I l o r t o p a n u a a-juns advocat , ma i tâ rz iu de­pu t a t al jude ţu lu i Cons tan ţa şi subsecre ta r de S t a t ; car ie ra iui politică, începută cu mo­destie şi cuminţenie , făgăduia lucrur i frumoase, p e n t r u bi­nele obştesc.

A muri t prea de t impuriu , din pricina unei suferinţe, al cărei leac nu'l pu tuse găsi .

Care-a fost firea sufletească a omului se poa te şti, cu pri­sosinţă, din cele din ur ină ho­tă râ r i , luate de el însuşi cu pr iv i re la î n m o r m â n t a r e a ră­măşiţelor lui pământeş t i . A lă­sat să fie î n m o r m â n t a t câi s'a pu tu t de s implu: în t r ' un cos­ciug de b rad dus pe un car cu doi boi, în t r 'un colţ al ci­mit irului satului , în t r 'o g roapă cât mai adâncă „spre a nu mai fi t u r b u r a t de nimeni," slujit de preotul din sat şi ne u r m a t de cât de familie; d u p ă el, nici doliu, nici coroane, nici d i scursur i ; iar cu bani i econo­misiţi, să fie dăru i te două vaci cu viţei la două v ă d u v e din sat şi să fie daţi 50.000 de le i p e n t r u biserică.

Om cinstit, inteligent, vred­nic şi bun. Prietenii , sătenii de la Husancea , toţi cei cari l-au cunoscut, mai de ap roape ori mai de depar te , au avu t pen t ru el, to tdeauna , î nd rep ­tăţite cuvinte de l audă şi nă­dejdea în t r 'o soa r t ă a lui mai bună .

Fie-i ţ ă râna uşoa ră !

Bunu l D u m n e z e u a pus pe cer «luminători», cari să lumi­neze z iua şi noap t ea şi să fie semne oameni lor pen t ru zile şi ani. D a r nu toţi luminători i pe cari îi vedem sun t la fel, nici ca mi 1 r ime, nici ca s t ră­lucire.

Stelele licărese noaptea , ca nişte pie t re nes t imate albe, galbene, roşii. Luna o vedem: noaptea , ga lbena ca o tavă de aur , — une-or iz iua , ca un disc de a rg in t ; iar ca formă, aci ca o secere, aci ca tăiată în două, aci î n t r eagă , cam din s ă p t ă m â n ă în s ăp t ămână . Lu­mea s'a depr ins cu schimbă­rile ei; unii chiar aş teap tă craiul nou p u r t ă t o r de noroc, ori luna pl ină d ă t ă t o a r e de farmece c rângu lu i şi luncilor.

I a r Soarele, cu văpa ia lui de nu o poţi pr ivi cu ochii, scoală pe cei harnic i la muncă, încălzeşte pe cel nevoiaş şi t u tu ro r le dă viaţă.

încă din p runc ia ei, ome­ni rea a r idicat ochii către cer şi a o b s e r v a t hora stelelor, ca re se î nvâ r t e ş t e fă ră ca ju­cătorii să-şi schimbe locul î n t r e ei, luna care în fie-care noap te apă rea î n a l t chip,soa­rele binefăcător . Ba chiar, s'au găs i t închinător i la soare, şi la lună în special.

D a r din când în când, se pet receau pe cer lucrur i cari umpleau de g r o a z ă omenirea, fiind-că veneau pe neaş tep ta te , ca o urgie .

Une-ori în ho ra stelelor a-p ă r e a câte o s u r a t ă nouă , ca re t â r a d u p e ea o coadă lumi­noasă lungă, ca un vă l de mi­reasă . Şi pe u r m ă dispărea, ca să r e a p a r ă iar, cine ştie când. î n s e m n a s e r ă oameni i datele , dar... ele nu r e v e n e a u regula t , cum se în t âmplă cu schimbă­rile lunei. E r a u «stelele cu coadă», cometele, a că ror a-par i ţ ie e ra pusă în l e g ă t u r ă cu mar i î n t âmplă r i pămân­teş t i : r ăzboa ie , potopur i , mo­lime, etc.

Alte-ori soarele începea să se întunece, să se «muşte» dint r 'o p a r t e ; în tunec imea tot creştea, une-ori acoperea tot discul, noap te se lăsa în pl ină zi, florile se închideau, păsă ­rile se culcau, iar câinii... ur­lau. Oamenii , îngrozi ţ i , soco­teau că mânia lui D u m n e z e u le ia soarele, ca să-i pedep­sească p e n t r u fărădelegile lor ; alţii ziceau că soarele se îmbolnăveş te , poa te chiar să moară, — ori că dihănii ne­văzute , ba laur i , vârcolaci, îl mănâncă.. .

Şi eşeau cu vrăj i tori i , pre­oţii de pe v remur i făceau ru­găciuni de e r t a r e ori de în­

sănătoş i re , ori cu toţii ur lau, ţ ipau, jucau, bă tând din tobe şi cazane, ca, p r in zgomote, să sperie vârcolacul .

Şi reuşeau ,—aşa c redeau—: soarele începea să se a p r i n d ă iar, încet- încet discul se lu­mina din n o u şi r e v ă r s a bi­nefăcătoare le lui r a ze a sup ra pământu lu i . Alte dansur i , alte urlete, alte imnuri... de bucur ie şi mul ţumi re de astă dată ; toate făgădueli le de cuminţe­nie e r a u ui ta te , p e n t r u ca blestemăţi i le să reînceapă... p â n ă la o nouă în tunecare .

Nici biata lună nu e r a scu­tită de vizita înfometaţi lor vârcolaci ! Cu forma ei de p a n d i ş p a n ori de caşcaval , de s igur că le a ţâ ţa foamea. Cu aceleaşi procedee însă, ca şi la soare, oameni i r euşeau să-i p u n ă pe goană . Şi aşa se face, că şi azi luna încă mai inspi ră pe poeţi şi pe îndrăgos t i ţ i .

Dar... t impul t rece şi -ome­nirea, pr in r ă b d a r e şi cu pu­terea minţii cu care Dumne­zeu a înzestra t -o , a reuş i t să tă lmăcească şi poves tea ste­lelor cu coadă şi p e a în tune­cări lor lunii şi soarelui ; mai mult, a reuş i t chiar sä le pre­vadă , să s p u n ă cu ani mai îna in te că, în cu ta re zi, oră, minută şi secundă, o cometă va a p a r e în d rep tu l cutării stele, se va s t recura p r in t r e anumi te constelaţii şi va dis­pare , ca să r e a p a r ă iar, în a-nul, luna, o ra cu ta re !

Nu mai s u n t ele prevest i ­toare de rele, ci noi le pre­vestim clipa reapari ţ ie i , cu o exac t i ta te de o secundă. Lu­mea p reven i t ă le cunoaş te pe cer, savanţ i i fac studii : le cântăresc , află din ce fel de mater i i sunt alcătuite, etc.

Anul acesta, la 21 Iun ie de pildă, va a p ă r e a o cometă mică, de ab ia va p u t e a fi v ă z u t ă cu ochianele. Pr in coada ei va trece chiar pă­mântu l . Şi cum coada e fă­cută de un gaz — o aburea lă o t r ăv i toa re — a fost teamă, că aerul p e care'l r e sp i răm va fi o t răv i t şi omeni rea s e v a sfârşi. Alţi savanţi,— chimiştii, — au făcut însă socoteala că faţă de atmosfera noas t r ă , ga­zele o t r ăv i toa re nu vor avea pu te rea de ucidere, aşa că... o-meniri i i s'a mai î ngădu i t încă mulţ i ani de viaţă, ca să aibă t imp să se cuminţească.

In n u m ă r u l vi i tor vom a-r ă t a cum şi de ce se în tunecă soarele şi luna; aceasta în le­gă tu ră cu eclipsa, ( în tunecarea) de soare, care va fi în z iua de Sân-Pet ru , la 29 Iunie.

MOŞ DELA MARE

CREDINŢE OARBE

L E A C U R I L E B Ă B E Ş T I

La sate ca şi în pă tu r a de jos a oraşelor, t răeşte şi az i credinţa, că, suferind de o boală, te poţ i v indeca prin descân­tece. E o credinţă oarbă, pe care căr turar i i satelor caută s'o învingă , da r au încă de lup ta t cu îndărătnic ia neînţe­legători lor superst i ţ ioşi .

P e u r m a descântecelor, duc viaţă b u n ă sumedenie de băr­baţi şi de femei, cari nu plă­tesc nici o clare 'Statului din venituri le mar i ce şi-au făcut; iar foarte niulţi d in t re ei,nu nu­mai căv ie ţuesc din belşug, d a r câte odată adună chiar aver i mar i . Şi uneor i u rmaş i i lor, procopsiţ i , pe calea aceasta, pros tească şi necinsti tă, pr i­vesc de sus pe gospodar i i cum se cade.

(Jazurile nu sunt r a re . Am citit şi citesc adesea, în zia­rele mari , cum fel de fel de ghicitori şi prezicătoare , «ocul­tişti v e s t i ţ i » — b ă r b a ţ i şi femei — anunţă , fără nici o sfială, că dau consultaţ i i în ce pr iveşte t recutul , p rezen tu l , vii torul şi vindecă boale vechi.

I s p i t i ţ i de a c e s t e anun­ţuri , sute şi mii de naivi a-leargă să le fie desvălui tă ta ina vii torului , să afle soar ta proceselor lor, femeile să v a d ă dacă le va iubi v reun unch iaş şi dacă vo r câş t iga astfel v reo moşteni re grasă .

Şar la tan i i ademeni tor i în­casează s u m e foarte mari , minţ ind pe încrezători i în flea­curi, cari pleacă dela ei cu buzuna re l e şi pungi le goale, da r cu minţile porni te sp r e rătăcire.

înşe lăc iune pe faţă. Pe când alţii muncesc în su­

doarea frunţii lor, de dimi­nea ţ a şi p â n ă seara , spre a câşt iga o b ia tă pâ ine p e n t r u ei şi familiile lor, aceşti ne­mernici, p r in minciuni şi şar-iatenie, t ră iesc larg .

Şi dacă ar fi numai câşt igul lor mare şi faptul că nu aduc ţăr i i nici un folos, încă n ' a r fi de pedeps i t—sunt în lumea asta o mulţime de parazi ţ i—;

d a r ei fac şi al te r e l e : pe lângă că înt re ţ in şi încurajeajă pros­tia poporului , săvârşesc ade­v ă r a t e crime a sup ra nenoro­ciţilor car i încap în mâinile lor.

N'am să povestesc toate pă­ţaniile vechi pe car i le cunosc. Mă voi mărg in i să ară t un caz pe t r ecu t acum de curând , şi anume, cum e pe cale să-şi p i a rdă v ia ţa o b ia tă femee, din pricina descântecelor şi leacu­ri lor băbeşt i .

Tinea Gh. Săndulescu, fe­mee tânără , în v â r s t ă de 35 de ani, din corn. Soleşti (Vaslui), suferea de mai multă v r e m e ; avea o anemie generală .

Auzind, prin femei, că Safta Constant in Torna, zisă Noroc, din comuna Bălţaţi , ar fi o b u n ă şi mare vrăj i toare , tare p r icepu tă la descântece, s'a ho tă r î t să se ducă la ea, să fie v indecată . Şi-aşa a făcut.

Vrăj i toarea s'a învoit . Leacul a fost lua t şi bol ­

n a v a a căzut în t r 'o s ta re de nesimţire , ca re a făcut-o să-stea în casa vră j i toare i v reme de trei zile, p â n ă la 27 Maiu, când a u fost informate auto­ri tăţ i le, poli ţ ieneşt i desp re cele î n t âmpla t e şi-au lua t măsu r i să fie t r a n s p o r t a t ă la spitalul d in Codăeşti .

Medicul spi talului , exami­n â n d victima, a cons ta ta t că ea a fost o t răv i tă cu sare de a rg in t v iu şi că ori câte îngr i ­j ir i i-ar fi date, nimeni n'o mai poa te vindeca, de cât «uşa mormântului» .

Am cău ta t să a r ă t acest caz aşa cum s'a pet recut . El poa te sluji d r e p t pi ldă t u tu ro r celor car i cred în descântecele şi leacuri le băbeşt i , sp re a se păzi şi a nu-şi mai da v ia ţa pe manile u n o r proşt i , cari mai sunt şi necinst i ţ i .

Că «vrăj i toarea» va fi mân­ca tă şi ea de puşcăr ie , nici v o r b ă ; da r ce va folosi as ta victimei şi familiei aceste ia?

Cazur i de felul ăs tu ia se în­tâmplă multe; cine le cunoaşte să înşt i inţeze autori tăţ i le .

Gh. E. SOLOMON

CULTURA POPORULUI" 3

EGA CINCIZECIMII (POGORIREA S F . DI3II)

(Ioan VII, 37—53, VIII, 12)

Era în ajunul marelui praz­nic evreiesc, Sărbătoarea cor­turilor.

Tisus părăsise ludeea, pentru că Iudeii căutau să-1 omoare; şi acum s t r ă b ă t e a dru­murile Galileei, urmat de uce­nicii săi, învăţând poporul cari sunt căile mântuirii.

Cu toate că E l ştia ce-1 aş­teaptă, dacă se cobora la Ieru­salim, totuşi nu putea să nu ia parte la această mare săr­bătoare, în care tot poporul se ruga lui Dumnezeu, mulţumin-du-i pentru ajutorul pe care i-1 dăduse în vremurile de grea încercare!

După ce mai întâiu trimi­sese înainte pe ucenici, veni şi E l — pe ascuns — în Ierusa­lim, unde, chiar în sinagogă, predică învăţăturile sale, bi­ciuind în aceiaş timp pe fari­sei şi cărturari.

«Iar în ziua cea de pre «urmă, cea mare, a prazni-«cului, a stat Iisus şi a stri-«gat, zicând: «De însetează «cineva, să vie la mine şi să «bea. Cela ce crede întru «mine, precum a zis scriptura, «râuri de apă vie vor curge «din pântecele lui». (Iar a-ceasta a zis pentru Duhul pe care erau sâ-l primească, cei ce cred întru dânsul ; că încă nu era Duh Sfânt; că Iisus încă nu se proslăvise) >-.

Şi la acel mare praznic al evreilor, ca şi la praznicele pe cari le facem noi creştinii, nu toţi cei cari vin au gândurile şi sufletele îndreptate către Dumnezeu, ci dimpotrivă cei mai mulţi vin de ochii lumii, să se arate că sunt credincioşi şi nu-şi amintesc deloc cu­vintele Mântui torului : «Duh «este Dumnezeu şi cei «ce se închină Lui, cu duhul «şi cù adevărul se cade să se închine» (Ioan IV . 24).

I n mijlocul acestor praznice, în clipa cea niai sfântă, Iisus spune tuturor, prin glasul sfin­tei Evangheli i : «De însetează '--cineva, să vie la mine şi «să bea».

Isvorul mântuirii , alinător al durerilor, dătătorul clipelor de mulţumire şi fericire este Iisus. Să poţi merge la Iisus, care te chiamă să-ţi dea băutura iubirii şi a ertării, trebue să găseşti calea adevărată şi calea aceasta e s t e : Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din tot sufletul şi din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi.

O ! de-ain avea întotdeauna, urechile sufletului deschise !

«Deci mulţi din norod, au-«zindcuvîntul, ziceau: «-Acesta «este Hristos.» Iar alţii ziceau: «Au doară din Galileiét va, «să vie Hristos?Au na zis «scriptura : « Că din sămânţa «lui David şi, din oraşul Vit-«leem, unde a fost David, va «să vie Hristos?» Şi desbinare «între noi od s'a făcut pentru «dânsul. Iar unii dintr'ânşii « voiau să-l prindă pre el ; dar «nimeni nu şi-a pus pre dăn-«sul mâinile».

Câţi oare dintre noi, fără să ne dăm socoteala, grăim rău despre Iisus, deşi sufletul nos­tru vorbeşte altfel?!

Şi ori cât am voi să-1 alun­găm din suflet, E l sălăşlueşte încă şi ne face să ne recu­noaştem greşelile, cari, mai târ­ziu sau mai de vreme, ne vor duce la pieire sigură, dacă şi căinţa nu va găsi un loc < ât de mic în suflet. De câteori n'au încercat oamenii să nege divi­nitatea lui I isus, şi au sfârşit prin a crede într ' însul?

«De va fi delà oameni va «pieri ca tot ce e omenesc; «iar dacă e de la Dumnezeu, «cu toate asupririle, tot va iz-«buti» — a spus învăţatul evreu

« « «

Gămăliei. Şi acestea erau în sufletul acelora cari se învrăj­beau şi de aceea nimeni nu şi-a pus pre dânsul mâinile.

«-Deci au venit slugile către «arhierei şi către farisei, şi-au «zis lor aceia: «Pentru ce nu l-aţi adus pre el?*

«Răspuns-au slugile: «Nici «odată nu a grăit om, ca acest «om». Şi-au răspuns lor fa-«riseii: «Au doară şi voi v'aţi «amăgit? Au doară cineva «dintre boeri a crezut într-«însul, sau dintre farisei? « Ci norodul acesta, care nu «ştie legea, blestemat este».

«Niciodată nu a grăit om, «ca acest om»... N u om vorbea, ci însuşi Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, care voia să scape făpturile mâinilor sale din ghia-rele pierzării. Le grăia cu toată căldura sufletului, spre a'i pre­găti pentru mântuire; le grăia acelora cari, nu după multă vreme, aveau să strige către P i l a t : « Răstigneşte-l ! Răsti g-neşte-l!» (Marcu I I I . 14).

Nici cărturarii, nici fariseii n'au crezut în Iisus, ci numai norodul, neştiutor al legii... Căr­turarii şi fariseii, cari tălmăci-au scripturile aşa după cum le convenea lor, n'au crezut, însă norodul, mulţimea aceea căreia i se adresa Iisus, credea, pentrucă nu interesul o stăpânea, ci sufletul ei primea învăţătu­rile lui Iisus, învăţături aducă­toare de izbăvire.

«Zis-a Nicodim către ci «(cari veniseră noaptea la

dânsul, unul fiind dintre ei) : Au doară legea noastră ju­

decă pre om, de nu va auzi «delà el mai înainte şi va cu-« noaste ce face?» Răspuns-au «şi i-au zis lui: -Au doară »şi tu din Galileia eşti? « Cearcă şi vezi că prooroc «din Galileea nu s'a sculat». «Şi-a mers fiecare la casa sa».

Cine oare poate să judece pe altul, până nu va aduce împotriva lui mărturi i? Totuşi, aceşti duşmani neîmpăcaţi ju­decau pe Mântui torul , fără însă să poate aduce împotrivă-i vre-o mărturie.

Şi noi vom fi judecaţi odată, şi atunci se vor aduce în faţa noastră mărturiile, a tâ t cehi bune cât şi cele rele. Cari vor atârna oare mai greu în cân­tarul judecăţii? Dar până atunci şi aici pe pământ este ştiut că Pomul după poame se cu­noaşte, iar omul după fapte. Şi tot pomul ce nu dă iodul său, se taie şi în foc sc aruncă...

« Deci, iarăşi a grăit lor «Iisus, zicând : «Eu sunt lu-«mina lumii; cela ce urmează «mie, nu va umbla întru in-«tunerec, ci va avea lumina «vieţii».

«Eu sunt lumina lumii-.... Eu sunt făclia care a luminat, în timpurile în cari lumea zăcea în întunerecul păcatului. Pe Mine m'a trimis Tatăl ceresc să risipesc armiile ce vă încă­tuşau, să rup lanţurile robiei, să nimicesc jugul ce apăsa greu pe grumazul vostru. Eu sunt cel ce am adus pacea, liniştea şi iubirea. Eu am adus soarele dreptăţii pe cerul sufletului vostru.

«Cela ce urmează mie, nu «va umbla întru întunerec, ci «•va avea lumina vieţii...» Iată răsplata ta, creştine, dacă. ur­mezi calea pe care ţi-o arată Acela care a primit să fie răstignit, pentru tine, între tâl­hari, numai şi numai să-ţi aducă mântuirea şi lumina pe drumul vieţii tale, spre nu te rătăci. Fă-te vrednic de jertfa Lui cea fără de preţ şi zi cu cugetul curat : «Pomeneşte-mă, Doamne, când voiu veni întru împărăţia Ta».

EM. C. PASCULESCU-ORLEA

PRESA CULTURALA DESPRE „CULTURA POPORULUI"

învăţător i i şi ce i la l ţ i cărturari ai sate lor vor lucra

c u folos pentru r idicarea cu l tura lă a poporulu i , de

vor l u a b u n u l obice i să c i teaccă , ori să p u n ă pe

alţ i i să citească, totdeauna, la şezători şi serbări,

ar t i co le d in această gazetă. Vor împl in i , astfel , pro­

gramele şezător i lor şi a le serbări lor , în chip bine

ch ibzui t si fără osteneală.

Revista „Răsăritul", Nr. 9 din Main :

«Foaia delà Cluj, a d-lui ge­nera l N. Peta la , s'a mutat la Bucureşt i , din pricina mutăr i i d i rec torului ei, cum era şi fi­resc. Ultiniolejsale numere , delà 24 Aprilie, delà 8 şi 20 Mai, au apă ru t deci în Capitală. Fos tu l redactor , d-1 Cehan-Ka-coviţâ, a părăsii postul său, d u p ă cum se vede din măr tur i ­s i rea d-lui genera l Pe ta la şi, oda tă cu m u t a r e a în Capitală, alţi câţ iva colaborator i , din cari nu r e g r e t ă m decât pe pă­rintele Septimiu Popa, au ră ­mas depar te de această foaie.

î nc r ed in ţ a t ă îngri j i r i i redac­ţ ionale a unuia dintre cei mai buni profesionişti ai scrisului, om de un larg- or izont cultu­ral şi de o admirabi lă pregă­tire tehnică, d-1 I. Ş.-Ccrnă-ţ ianu, credem că această foaie nu numai că îşi va cont inua drumul ce şi 1-a croit în pă­turi le populare , ci va izbut i să facă ciliar ceva mai bun. P e l ângă co laborarea pre ţ ioasă a doi ziarişt i reputaţ i , d-nii Y. Bilciurescu şi L. Iliescu, găsim în foaia aceasta, numele d-lor Camil Petrescu, Vasile Militaru, Mihail Vulpeseu şi nota reli­

gioasă a d-lui Păsculescu-Oriea. Articolele cu pr iv i re la cân­tecul popular , ale d-lui Vul­peseu, sunt admirabi le . Ver­suri le d-lui Militaru, minuna te pen t ru popor, sun t o b u n ă achiziţie a foii. înseninări le , cu pr iv i re la emigranţ i i moldo­veni din Brazilia, sunt sfâşie­toare . Oare societăţile cari se îndeletnicesc cu i sp rava asta şi oamenii cari fac traficul cu aceşti neşiutor i n 'au nicio mus­t r a r e de cuge t ? Guve rnu l nu aude despre «aceste t â r g u r i de robi»? Bune informaţiile cul turale şi mai ales sfaturile gospodăreş t i pen t ru săteni .

Suntem informaţi, că ficare n u m ă r va fi hărăzi t , -de acum înainte , pen t ru anume pro­bleme. Problema rel igioasă, p rob lema educaţiei, p rob lema agricolă, etc., etc., vor fi tra­ta te în totalul lor, aşa că, prin această metodă, foaia o să aducă reale servicii, contr ibu­ind la popu la r i za rea tu tu ro r chestiunilor. Credem că, în fe­lul acesta, cultura popu la ră v a avea de câştigat, Nădej-duim că mulţi co labora tor i vor ajuta pe d-1 general Pe ta la la această faptă».

C O P I L U L T A U . . .

Pământ, Eu sunt copilul tău! Şi, dacă. nu ciliar cel mai hun, Dar, nu, desigur, cel mai rău! Eu sunt Copilul tău: Pământ...

Un glas străbun îmi cântă veşnic la ureche. Povestea,poate, cea mai. reche, Că s tint Copilul tău: Pământ... Că, tu, ereiatii-m\ii pe mina; Că m'ai făcut din tine: Din tină — Un rod cu miezul, LOTUS, <!<>

ILUMINA!...

Un glas, pe care'! eânl, Mi-adie veşnic la ureche, Că sunt Copilul tău-. Pământ..-

('RII)ÏM

Dragostea de neam şi l ege sunt ce le mai maf i comori a le n e a m u l u i ; tre­bue să le iubeşti ca sufle­tul , să ţii la e l e ca la p a nea de toate z i l e l e , să te jertfeşt i pentru e le , pre ­c u m s'a jertf it Brànco-veanul Constantin, precum s'au jertf i t alţi sute şi mii de mucenic i ai n e a m u l u i nostru, agonisindu-şi j u i n fapta lor si nemurirea şi veşnica pomenire intre noi .

* " * Lupta dola l»hiu

Iubirea se naşte din jertfă jşi mai ales din jertfa trufiei .

LACORDAIRE (Seriilor francez)

FI NOTIFIE Li — У

ej ta.

J\ - sU- j f t b e a u si o u i - n e [>eAüy

J f l i mir t a n i d e un-<Ae l a

Qàù Ш ШЬІ Ш to s e 5 6 ( jf\ù eu ^ j i J nu ja«, şess

J n - - - . — , *У Cat Uni lacki'mir, «ji-sesc Cai L*m lachi-mir j i - Sex. s

-Y t)'\o C&rciu - m i nu

?;Ue«ro

1 lit) - seit.

Т г д « е boU m a i b o J a r J a t e c l a â l C i r . c.u J ^ r /II I ' A

5i*l în-trek oie ôi - nô - ia-te, 5i oie cd-te-a d - vei ţ>a.rte Щ j u-trftj io-íj* ^ Y5I si' 1 idu nu e jíji ebi*. jm-вцг" ci u« cwb ; ^H*înt t â n i r si há- i -duc .

1 6 A ' W 9 . 4 8 . « « & * f c « ' " * . t t r , é /

Ah! Băui astă-zi, băui mâine, Băui patruzeci de zile, Băui murgul de siib mine, Băui preţ la şapte cai, De vin nu mă saturai; Băui preţ la şapte epe, — Toarnă vin că mor de sete.

Ah! Ş'apăi arde-te-ar focul făgui, De ce n'ai venit să-mi spui, Când ţi-a dat frunza dintâiv, Să mă uit la căpătâi Să-mi iau armele din cui, Să mă urc în sus pe Jii, Şi să-mi văd de haiducii.

Trage podul, măi podar, Să trec la ăl edreiumar, Să-l întreb de sănătate Şi de câte-oi avea parte. Căci e putred de bogat Si să'i iau nu e păcat. El e singur ca un cuc , Eu slnt tânăr şi haiduc.

Măi podare, trage podul, Să nu trec prin apă Oltul, Că mi-e murgul cam nebun Trece Oltul ca pe drum. Trage podul mai la vale Să nu-ţi pui un glonţ în şale, Trage podul mai de-a drept, Să nu'fi pui un glonţ în piept.

DISCUTU ASUPRA ARTELOR FRUMOASE

D E S E N U L E capitolul cu care încheiem

seria acestor discuţiuni, fiind că tot ce a r mai fi de spus — şi do s igur că ar mai fi ceva de spus — a r încărca de pr isos manua lu l nepre ten ţ ios al unui cunoscă tor într 'a le ar te lor f rumoase şi în genera l în ce pr iveş te frumosul .

In baosisl şcolilor pic turale şi sculpturale , cari se ivesc zilnic cu numir i cari de cari mai sună toa re ş i cu t e n ­dinţe din ce în ce mai ridi­cule, am crezu t nemeri t să î n d r u m ă m pe ceti torul nos t ru astfel fel, ca să nu se ră tă­cească în acest haos şi să poată avea un cr i ter iu de ju­decată sănătoasă , de apreciere cinstită.

O definiţie a desenului , ne închipuim că nu ne-ar cere-o nimeni, fiind că aceas tă defi­niţie există în conşt i inţa fie căru ia d int re noi. Cine nu ştie ce o desenul şi cine n ' a r pu­tea să croiască pe loc o de­finiţie j u s t ă ?

Vechile definiţii : reprezen­tarea obiectelor cu ajutorul unu. creion, cărbune, peniţă şi chiar pensulă, sau: repre­zentarea pe o suprafaţă a formelor obiectelor- fără preo­cupare de ' culoare, nu sun t tocmai definiţiile adevă ra t e , fiind că, pe de o par te , un desen se poa te obţ ine şi cu cuţitul, cu bas tonu l pe nisip, cu un cuiu, sau a şa ceva ; i a r pe de alta, fiind că de g-eaba se exclude p reocupa rea de culoare, de v reme ce so poate desena cu pastel sau cu cer­neală ele China, adică cu cu­loare. N i c i c h i a r definiţia aceas ta : arta desenului este ori-ce artă care, printr'uu mijloc oare care concret, re­prezintă forma sau culoarea unui obiect real sau imagi­nar, nu e cea adap tab i l ă fiind că ea ar satisface şi definiţia arhitecturi i , sculpturii , picturii , mozaicului sau g ravur i i .

Cea mai simplă şi mai ade­v ă r a t ă definiţie a r fi aceas ta : arta şi ştiinţa de a reprezenta conturtil prin linii.

Desenul este cea mai de căpetenie ştiinţă din toa tă a r t a plastică, fiind că, fără el, nu poate exista a d e v ă r în operă . Avântur i l e cele mai promi­ţă toare cad tocmai din pricina desenului ; cad, fireşte, şi din pricina culoarei , da r e mai zd rob i toa re căderea pr ic inui tă de iipsa desenului , decât cea pricinuită de lipsa culoarei .

P e n t r u sculp tură de pildă, ar t is tul copiază o mână tur­na tă gata . P e n t r u desen ope­ra ţ ia e mult mai grea, căci dacă mijlociul pe caro'J în t re­buinţăm e concret în sensul că o vizibil şi tangibi l , în e-senţă însă cât e de abs t rac t ! Cu linii geometrice, d rep te , curbe, frânte, vom rep roduce modelul ; d a r nu va mai fi ca reproducerea din sculp tură , însuşi obiectul, ci un in te rme­diar în t re obiect şi noi, ceva convenţional . Vom face dese­nul în dimensiuui voite, mai m a r e sau mai mic decât obi­ectul real, iar şti inţa aceasta se numeş te ştiinţa raportu­rilor, fără respectul căreia un desen o tot ee poftiţi, afară de desen corect.

Şi, î i i t r 'adevăr , în memor ia pe care o păş i r ăm despre un

obiect, adevă ra tu l element care ne ajută să ne'l amintim, este observa ţ ia p romptă , constata­r ea imediată ce am făcut-o a-sup ra r apor tu r i lo r diferitelor păr ţ i ale obiectului în t re ele, şi a r apo r tu r i l o r acestui obi­ect, cu obiectele similare. De unde , o altă definiţie a dese­nu lu i : desenul este ştiinţa ra­porturilor dintre linii.

Dacă pr iv im obiectul abso­lut izolat, fără nici un mediu înconjură tor , vom vedea pe el formându-se pă r ţ i luminoase şi păr ţ i î n t u n e c o a s e , adică lumina şi umbra, iar rapor­turile d in t re lumini şi umbre se numesc valori şi.deci dese­nul este şi ştiinţa valorilor-

De aci reiese m a r e a impor­tanţă a desenului , cons ta ta tă de toţi mari i ar t iş t i şi oameni de gust . Unul d in t re aceştia chiar a spus, că desenul este sexul mascul in al picturii , pe când culoarea nu e decît sexul feminin. Şi-a avu t d rep ta te , căci dacă se poate s p u n e : «ce ar deveni culoarea fără desen», nu se poate spune , în schimb, «ce s'ar face desenul fără cu­loare ?»

Sunt diferite feluri de de­sene: desenul liniar, sau a r t a de a t r age linii, es te cel mai simplu, fiindcă reclamă mai puţ ine d a r u r i n a t u r a l e şi de aceea se î nva ţ ă l e s n e ; desenul artistic sau de ornamente în desăvâ r ş i r ea că ru ia • in t ră şi linia şi mâna l ibe ră ; desenul de construcţie, în care in t ră tot ce se referă la p lanur i le de construcţ i i ; şi desenul ma­şinilor, care cup r inde un plan, o vedere , o secţ iune şi amă­nun te şi care se comple tează pr in lavue.

In general , s tudiul desene-lui este temelia ar te i adevă­ra te , fiind că numa i prin el se formează ochiul şi se capă tă sent imentul propor ţ i i lo r şi al valorilor, ba chiar acela al jo­cului p lanur i lor , al perspec­tivei. De aci s 'ar pu t ea formula o ca rac te r i za re p e n t r u opera de ar tă a d e v ă r a t ă : într'însa, primul pas trebue să'l aibă desenul.

V. BILCIURESCU

MARII UOŞTRI DISPĂRUŢI GH. C O S B U C

El n'a avu t norocul lui Vla-huţă , să închidă ochii d u p ă ce văzuse l i o m â n i a nouă , ci s'a stins sub p u m n u l ocupan­tului, mâhn i t şi poa te şi fără nădejde .

O mare p ie rde re p e n t r u Nea­mul românesc .

Л mur i t l ira poetului ţ ă ră­nimii, a p lezni t p e n t r u veci-nicie s t r u n a magică a ferme­cătorului cân tă re ţ al dragos te i din c rângur i şi poiene, depe pr i spe şi delà ho ră ; minunatu l z u g r a v al «nunţii Zamfirei», al «morţii lui Fulger» , a l ' «Nu-şei» şi al «l iadei»; incompa­rabilul povest i tor în s t ihur i măest r i te al « Prahovei», al lui «El-Zorab», al «brâului Co-sânzenei», al «Recrutului», al «Duşmancelor», al ta tălui caro

R Ă S P Â N D I Ţ I

„CULTURA POPORULUI 4

PRETUTINDENI

pierde trei feciori şi totuşi are pu t e r ea să î n d u r e lov i tu ra ; vră j i toru l d in «balade şi idile», din «fire de tort» şi din a tâ tea alte ta ine ale lumii delà ţa ră .

Un cap de Crist b run , cu pri­vire blândă, sub tot aspectul ei în tunecos ; un suflet pe care dacă l-ai fi p u t u t ap rop ia nu­mai, ai fi înţeles pe da tă ce p o d o a b ă de om super ior , ce ales p r in t r e aleşii neamului îţi stă în faţă,

F i re r e t r a s ă şi medi ta t ivă , devine şi mai să lba tec d u p ă p i e rde rea unicului copil în t r 'un accident pr in munţi i Gorjului, pare-mi-se, copil, d u p ă spusa unora , promiţă tor .

F o r m a operei lui poetice, cu rgă toa re ca a şipotului lim­pede de munte , fondul cura t în care se înch iagă aşa de măes t r i t v ia ţa de ţ a r ă , î n deosebi ţ a ra ardeleană, fac din acest m a r e şi or iginal cân tă re ţ u n a r t i s t desăvârş i t , cel mai minuna t şi mai din be lşug în­zes t ra t , din câţi am avu t p â n ă la el în genul acesta.

Ca orice pu te rn ic talent, ca orice m a r e artist , acest ales poet al sufletului lumii ţă ră­neşti , a creia t fă ră să aibă nevoie, în v remea concepţiei, să t ră iască în mediul modelelor lui ; motivele, icoanele îi e rau la ţ a ră , pe când izvodul se aş t e rnea la oraş . Destul, că le t răiesc oda tă ; acum îi a jungea mare lu i ar t is t doa r evocarea lor, p e n t r u ca opera lui să p r indă aripile pe car i lè-a pr ins astăzi . Şi n u uitaţi , că opera aceas ta e p u r românească , aşa de s incer românească , încât cu d r e p t cuvân i poţi spune că n u s'ar pu t ea t raduce , în a d e v ă r a t u l înţeles, în nici o l imbă de pe pământ . P e n t r u ca să pricepi l imba lui Coşbuc, s'o guşti , să te mişte, t r ebue să fii r o m â n ; altfel nu-i poţi gus t a în în t r eg ime farmecul.

S'a st ins încă tânăr , pe vre­mea mis tu i torulu i pârjol în dogoa rea căru ia am a r s cu toţii, fără să poa t ă fi jel i t de românime aşa cum s'ar fi că­zut, jelit, b ine înţeles omul, căci cân tă re ţu l e v iu în sufle­tul fie căruia d in t re noi.

Şi cum să nu fie viu, când t ră ieş te aşa de intens în fie care strofă ?

«Iat-o ! plină, despre munte, dese luna din brădet ! «Şi se 'nalţă 'ncet-încet, «Gânditoare, ca o frunte

[de poet».

'Ca un glas domol de clopot, «Sunà codrii mari de brad ; «Ritmic valurile cad, «Cum se zbate 'n dulce ropot

[apa 'n vad».

Un adevă ra t pastel muzical ! Gheorghe Coşbuc nu mai e

nici poetul ţărănimii , nici al s a tu lu i ; este al în t regi i ro­mânimi şi al oraşului , tot aşa de bine ca şi al satului .

Şi n ' avem nevoie să-i zicem să-i fie pomen i rea vecinică, fiind că'i este. Л. avu t el gri jă să se nemurească , din viaţă.

V. li.

Nu e destul să fii o forţa, impor tantu l e să fii o forţă binefăcătoare Şi torente l e sunt forţe, şi trăsnetul . . .

AL. VLAHUŢA

M u n c ă - G o s p o d ă r i e PLANTE FARMACEUTICE OFICINALE

Cultura, recolta, flora farmaceutică a poporului român

Ne-am p ropus ca, în această rubr ică , să t r a t ăm două ches­tiuni cari formează marea problemă a p lante lor farma­ceutice din ţ a r a n o a s t r ă , a c e a s t ă problemă in te resând mult să­nă ta tea publică. î n t r ebu in ţ ez cuvântu l do p lan te farmaceu­tice, fiindcă este mai potrivit , mai, p rop r iu decât numirea de p l a n t e medicinale, în t r 'ucâ t nu medicina ci farmacia le în­t rebuin ţează în oficina sa, unde le p re lucrează şi le t ransfor­mă în diferite p r e p a r a t e , cari apoi sunt* date medicinii, pen­t ru a fi puse în serviciul di­feritelor boale.

P r ima c h e s t i u n e ce vom t ra t a în articolele n o a s t r e va fi :

Plantele farmaceutice ofiei-nale; iar a doua ches t iune : plantele farmaceutice între­buinţate de poporul român.

Pr in p lan te farmaceutice o-ficinale înţe legem acele plan­te, cari sun t legiferate în Far -macopee (Cartea oficială a far­maciei), ca să se g ă s e a s c ă n e a p ă r a t în orice farmacie publică sau de Stat şi cari

au o putere activă ce nu poate fi înlocuită pr in nimic.

Mai toate plantele, t recute oficial în Car tea farmaciei sau Farmaeopee , se aduc din străi­nă ta te , d t ş i în ţ a r ă la noi cele mai multe cresc şi pu t re ­zesc, fără ca cineva să le a-dune şi să le pună în valoare.

i ; lan te le aduse din s t ră ină­ta te de cele mai multe ori sun t vechi, de proas tă cali tate şi costă mulţi bani .

Ţări le delà cari le cumpă­răm sunt , în p r ima linie : Ger­mania , Austr ia , Cehoslovacia; în a doua linie: F r an ţ a , Anglia, Italia, Grecia, Ungar ia , etc.

Formele sub- car i le aducem sun t : rădăc in i , f runze , flori sau seminţe.

Tr ibu tu l pe care l-am plătit s t ră ini lor în t impur i normlfle a fost de 10-15 milioane lei în aur . După r ăzbo iu acest tri­but a fost, de asemenea, mare ; d u p ă stat ist ica din 1925 s'a ridicat cam la 25.000.000 lei. Astăzi această sumă este foarte mare, formând un t r ibu t al po­porului nos t ru către s t ră ini şi imbogă ţ imlu- ipe aceştia, în loc

dc COLONELUL GRINŢESCU

să se înbogă ţească să teanul nos t ru , sau acei bunii români , cari a r v rea să se ocupe numai cu această r a m u r ă de muncă, din care îşi pot scoate exis­tenţa cu îmbe l şuga re şi poate chiar r e z e r v e p e n t r u timpu­rile grele ale vieţii. Da r cine se ocupă la noi cu ase­menea chest iuni , cari t r e c d rep t fleacuri sau de mică impor tan ţă , p e n t r u acei ce con­duc dest inele agricul tur i i ? Ca un exemplu, ce p u n e în evi­denţă destul de lămur i t ne­pr iceperea şi n e p ă s a r e a noas­tră, este că în 1914 am impor­tat 181,604 kgr. s ămân ţă de in şi în aceiaş an am expor t a t 5000 kgr., deşi inul se cult ivă la noi pe o scară înt insă . Alt exemplu mai evident şi destul de trist es te că florile de teiu, la noi, pu t rezesc p r in copaci, iar f loarea de muşeţel pr in toate curţi le delà oraşe şi sate, fă ră ca cineva să le adune şi să le p u n ă în va­loare, prefer ind să le aducem

Continuarea pag. I V-a

4

Plante farmaceutice oficinale (Continuare)

de peste graniţă, cu preţuri foarte mari.

Iată unde este e c o n o m i a noastră şi în buzunarele cui intră banul dat, în loc să ră­mână în ţară şi să contribue, din an în an, la desvoltarea şi propăşirea culegerii sau culturilor de plante farma­ceutice.

Ţara noastră, cu un pământ admirabil agricol, ne-ar da cele mai frumoase culturi şi cele mai bogate plante în puterea de a vindeca. Colinele,zăvoaiele fâneţele dela Dunăre, şes, dea­luri şi munţi sunt pline cu fel de fel de plante, întrebuinţate în farmacie, cari, dacă ar fi strânse şi uscate, nu numai că ar acoperi nevoile noastre, dar am avea de unde să dăm şi străi­nilor. Şi ce este mai trist, este că de cele mai multe ori, chiar plantele noastre sunt adunate de emisarii herboresteriilor străine, unde sunt prelucrate şi vândute apoi tot nouă.

Cred că a sosit momentul să se deschidă ochii şi să se ia chestiunea recoltei şi à culti­vării plantelor farmaceutice în discuţiune, acord ându-se în­curajările şi mijloacele nece­sare celor ce ar dori să în­ceapă culturi raţionale prin înfiinţare, în diferite centre, de mici grădini, în raport cu clima, umiditatea şi rolul fiecă­rei, regiuni din ţara noastră.

Plante farmaceutice intere­sante, cerute în comerţul dro-ghistic:

1.Floride amică(Arnica mon­tana), Dedeţelul (Anemone pul-satilla),Macroşu,saupaparoane (Papaver rheus), Lumănărica ( V e r b a s c u m phlomoides, ori Thapsus), Nalba (Malva sil-vestris), Nalba albă sau mare (Althea off.), Flori de tei (Tilia argentea), Lăcrămioare sau Mărgărităul, (Convallaria ma­jális), Sofran (Crocus sativus),

Trandaf i r i de dulcea ţă (Rosa galica),Limba mielului (Borago off.), Mellisa (Mellisa offici-nalis), Cimbrişorul sau Cim­b ru l de câmp (Thymus ser-pyllum), Fe r iga mare (Dryap-teris filia mas), C h e d i c u ţ a (Lycopodium clavatum), Brân­duşa de T o a m n ă (Colchicum autumnale) , Arigocea (Vera-t rum a lbum sau Labil ianum), I r isul sau Stânjenelul (Ir is florentina), In iperu l sau Nipe-ru l ( Iun ipe rus commnunis),Bra-dul (Abies a lba şi Abies ex-celsa), P inu l (Pinus si lvestris , P i n u s montana) , Hameiul (Hu-mulus lupus), Smeura (Rubus idalus), Sclipeţei (Potent i la tormentilla), Lemn dulce (Gly-cyr r iza echinata) , In (Linum usi ta t is imum), Angelica (An­gelica officinalis), Gh in ţu ră (Gent iana lutea), M ă t r ă g u n a (At ropa bel ladona) , Măsăla-r i ţa sau Mebunar i ţa (Hyoscia-m u s niger), Ciumăfaie, Ciu-măfar sau Ciuma fetei (Da tu ra s t ramonium) , Odolean (Vale­r i ana officinalis), Pelin, Pe ­lin bun (Arthemisia absint-hium), Român i t ă sau Muşeţel (Matricaria chemomilla), Muş­t a r (Sinapis n igra) .

2. Cele ce s'ar pu tea cultiva cu u şu r in ţ ă :

Spânz, Spânz b u n sau Spânz a d e v ă r a t (Elebonis niger), Lemn dulce a d e v ă r a t (Glycyrr-hiza glabra) , Mac b u n (Pa­p a v e r somniferum), Trest ie miros i toare (Calamus a roma-ticus), Popaz (Veratum offici­nalis), Ceapă de m a r e (Scilla marit ima), Hidras t i s (Hidras t i s canadensis) , R u t a (Ruta gra -veolens), Livânţ ica (Lavandula spica şi Stocchas), Rosmar in (Rosmar ius officinalis), I sop (Hysopus officinalis), Dege ta r sau Digi tala (Digitala pu rpu-rea) , Pelin de m a r e (Artemisia mar i t ima) . Apoi diferitele specii de Anacyclus , Anthémis şi C h r y s a n t h e m u m , cari ne p ro ­cură praful de insecte.

I N F O R M A Ţ I I

ACTIVITATEA CERCULUI CULTURAL „GIROV-CACIULEŞTr DIN JUDEŢUL NEAMŢ

Cu încheierea anului şcolar, s'a încheiat şi activitatea cer­curilor culturale, urmând ca, în ,noul an şcolar ce vine, să reînceapă cu mai multă dra­goste şi însufleţire.

Cercul cultural «Girov-Că-ciuleşti» este alcătuit din toţi învăţătorii comunelor Căciu­leşti şi Girov. Reşedinţa é la şcoala din Girov. Preşedinte e d. Gh. Gheorghiu; iar secretar, (LV.Sumănaru- Boţeşti.Membrii cercului: pr. M. Gavrilescu, d-nii Gh. şi C, Teofănescu, N. Popovici, V. Săndulescu, P. Gheorghiu, I. Moraru, precum şi d-nele E. Butnaru, E. Che-laru, E. Sumănaru, A. Ioniţă şi E. Gheorghiu.

Prima şedinţă, de întocmire a programului, a fost la şcoala din Girov.

A doua şedinţă s'a ţinut la şcoala din Boţeşti. î n şedinţa intimă, a vorbit de Sumănaru despre «Metodica cetirii»; iar în şedinţa publică, părintele Gavrilescu despre «Patima proceselor*.

A treia şediifţă s'a ţinut la şcoala din Doina. In şedinţa intimă, a vorbit d-şoara Ioniţă despre «Metodica istoriei*; iar în ş e d i n ţ a p u b l i c ă , d. Sumănaru despre «Muncă şi economie».

A patra şedinţă s'a ţinut la şcoala din Dăneşti. In şedinţa intimă, a vorbit d. M o r a r u despre «Metodica gramaticii»; iar păr. Gavrilescu, în şedinţă publică, despre «Patria şi Neamul românesc»-

A clncea şedinţă s'a ţinut la şcoala din Căciuleşti. In şe­dinţă intimă, a vorbit d. Victor Săndulescu despre «Metodica ştiinţelor naturale»; iar în şe­dinţă publică, d. Sumănaru despre «Respectul şi supune­rea datorite faţă de legi».

A şasea şedinţă s'a ţinut la

şcoala din Verşeşti . In şedinţa intimă, a vorbi t păr in te le Ga­vrilescu desp re «Metodica cul­turii sociale»; iar în şedinţa publică, d. M o r a r u desp re «Foloasele grădinii or de pomi».

A şaptea şedinţă s'a ţinut, la şcoala d in Tur tureş t i . In şe­d in ţa intimă, d. P o p o v i c i a vorbi t de sp re «Metodica reli­giei» ; i a r în şedinţa publică, d. Săndulescu despre «Res­pectarea datinilor creştineşti».

A opta şedinţă s'a ţ inut la şcoala din Girov. In şedinţa int imă, a vorbi t d. Gheorgh iu desp re «Metodica higiena»; iar la şedinţa publică, pă r in te le Gavr i lescu despre «Usus Hris­tos, ca om»-

A noua şedinţă, şi cea din u rmă , s'a ţ inut la şcoala din Gura-Văii . In şedinţa intimă, C. Teofănescu a vorbi t despre «Metodica matematicii»; iar pă r . G a v r i l e s c u , în şedinţa publică, desp re «Construcţiile şcolare*.

Au mai vorbit , cu diferite pri lejuri , d-nii; sub rev izo r şco­lar C. Lupu, pă r . Gheorghiu , pă r . Neg rea şi alţii.

Predicile duminicale, la bi­serică, au fost ţ inute de dl. V. S. Topoliţa, p recum şi de păr in te le Mihaiu Gavri lescu, care e u n t a len ta t ora tor .

La toate şedinţele cercului, s'a o b s e r v a t o deosebi tă r â v n ă din pa r t ea învăţă tor i lor în lumina rea sate lor ce conduc, atât pr in producţi i le cu cari s 'au p rezen ta t elevii, cât şi p r in felul cum au şt iut să vor­bească sătenilor, cu aceste pr i ­lejuri. Aceasta este, p e scurt , acti­v i ta tea cercului nos t ru şi do­rim ca, în anul viitor, ea să cont inue mai depar te , cu mai mul tă însufleţ ire şi spor la muncă.

SANDU TOPOLICEANU

IN MORMÂNT Iar ei, plecând, păziră bine mor­

mântul cu păzitori, după ce au pe­cetluit piatra. Matei 27. c e .

U l i vaer trist se'ntinde peste fire Ş i cerul negru 'nvălue pământul: I n taina gropii-ascunseră «Cuvântul» Duşmanii zilelor de mântuire.

Suspinul mamei răscoleşte firea: Dureri nebănuite o pătrunse, Căci cetluite 'n piatră zac ascunse Lumina, Adevărul şi Iubirea.

Şi-acum, în loc de ruga privegherii, Tăcuţi şi plânşi, sub mantia durerii, Apostolii, prin uliţi Ъц,г pământul...

Lumina zilei, nesimţită, scade, Durerea creşte'n inimi, iar mormântul E'nconjurat de suliţi şi de spade.

In liniile de vacanţă Iulie şi August, Ctdtura poporului va a p a r e la două s ăp t ămân i oda tă ; apoi, apar i ţ ia ei va con t inua regula t , săp tămână cu s ăp t ămână , ca şi până acum.

Rubrica «Asociaţiei învăţă­torilor din judeţul Ilfov. — Solicitaţi de vrednicu l şi dis­t insul p reşed in te al «Asocia­ţiei învăţătorilor din judeţul Ilfov», a căru i act ivi tate cul­turală , bine cunoscută şi apre­ciată, face cinste corpului di­dactic p r imar , punem la dis­poziţ ia asociaţiei respective, î ncepând dela acest număr , o coloană în a c e a s t ă gaze tă , sau, la t rebuinţă , şi mai mult, pen t ru coresponden ţa şi pu­blicaţiile ce o in te resează .

Toţi corespondenţii şi repor­terii culturali vechi ai gazetei acesteia sunt cu s t ă ru in ţ ă ru­gaţ i să ne tr imită, sp re schim­bare , cărţile lor de recunoaş­tere, însoţite, din p a r t e a fie­căruia , de câte o mică foto­grafie.

Cel din u r m ă te rmen p e n t r u s c h i m b a r e a c ă r ţ i l o r este 31 Iul ie ; d u p ă acest termen, pe cele neschimbate le vom anula .

Dor im ca toţi vechii noşt r i corespondenţ i şi r epor t e r i cul­tura l i să r ă m â n ă in s t r ânsă legătură cu noi şi în viitor.

Toate prieteniile, pe car i le avem, ne sunt scumpe şi le p re ţu im.

Vrem s'avem prieteni pretu­t indeni , în toa tă ţa ra .—Prie te­nia adevă ra t ă , cura tă şi sta­tornică, porn i t ă din adâncul inimilor şi al cugetelor cura te şi v rednică să unească pe oameni , n u p e n t r u încura ja­r e a şi sus ţ inerea inst inctelor şi porni r i lor rele, ci sp re a da p u t e r e şi spor faptelor lor f rumoase , menite să'i înal ţe şi să înal ţe popoare le lor când sun t b ine cuvân ta t e de Cel-de-sus, p r ie ten ia aceasta este — d u p ă frăţ ia de sânge , d u p ă legă tur i le păr in teş t i şi fieşti şi d u p ă un i rea d in t re b ă r b a t şi femeie, când acestea sunt cura te , cinstite şi inimoase — cea mai s t r ânsă d in t re legătu­rile pe cari Dumnezeu le-a o r â n d u i t în t re om şi om şi î n t r e oameni chemaţi m a i mulţ i laolaltă, la fapte bune .

In chipul acesta, frumos gând i t e şi f rumos înfăptuite, doreş te Cultura poporului să a ibe pr ieteni i p re tu t inden i , în orice pa r t e , în orice colţ de de ţară , spre a fi sus ţ inută cu fapta şi cu cuvân tu l în acţ iunea ei cul turală . Aceşti pr ieteni , luminaţi , în ţe legător i şi inimoşi, cari ştiu să pre-ţu iască s t răduinţe le şi scopu­rile unei acţiuni cul turale , vor săvârş i î n t r ' adevă r faptă cul­tu ra lă , s t ă ru ind să nu fie sat, cât de modest şi cât de pier­du t pe întinsul ţăr i i noas t re , în care foaia aceas ta să nu fie citită şi a ş tep ta tă săp tă ­m â n ă cu s ăp t ămână . Acei cari, d in t re aceşti pr ie teni vo r voi, ne pot comunica, p'ot să ne scrie în p r iv in ţa t u tu ro r gândur i lo r şi faptelor lor pe cari le soco­tesc, că pot avea v reo legă­t u r ă cu năzu in ţe le cul turale ale acestei foi, ale localităţilor în cari ei t răiesc şi ale ţării în genera l . Socotim pe toţi aceşti p r ie ten i co labora tor i şi s p r i j i n i t o r i ai Culturii po­porului.

Tot ceea ce cerem tu tu ro r pr ie teni lor e s t e ca, a tunci când ne scriu, să ne scrie pe scur t şi desluşit .

Ne face plăcere, să avem co­respondenţi şi reporteri cultu­rali, în orice parte a ţării. — Orice c ă r t u r a r locuitor la ţ a ră— mai ales d int re cei mai tineri, car i ţin să vădească de acum îna in te interesul lor t ineresc p e n t r u v ia ţa cu l tura lă a sate­lor, ai cărei î nd rumăto r i vor fi — poa te avea o act ivi tate f rumoasă, demnă de laudă , luându-ş i sarcina să colabo­r eze la Cultura poporului, în cali tate de co labora tor sau re­por te r cul tural . Comunicân-du-ne dor in ţa de a lucra astfel, el va primi, fără în tâ rz ie re , «Carte de corespondent» sau «de r e p o r t e r cultural» ; p e n t r u pr imirea unei a ta r i cărţ i nu va avea al tă chel tuială de făcut, decât să ne tr imită o mică fotografie a sa.

Cultura poporului, l up t ând încă şi astăzi cu mar i greută ţ i , — numa i cine n u t ipăreş te pe p r o p r i a sa socoteală nu ştie cât de costisitor e as tăz i t ipă­r i r ea unei cât de modes te foi, da ră 'mi te a unei foi mar i şi foar te îngr i j i t t ipăr i tă , ca a-ceas ta—,ea nu poa te da, deo­camdată , corespondenţ i lor şi r epor te r i lo r săi culturali , a l tă r ăsp la tă , decât cinstea de a-i socoti pă r t a ş i la o î n s e m n a t ă acţ iune cul tura lă şi mul ţumirea de a pu t ea şti că se pot bu­cura , to tdeauna , în măsu ra

meri ta tă , de 'spr i j inul ei moral . E puţ in , p o a t e ; d a r poa te fi, în acelaş t imp, mult.

Slujitorii devotaţi ai ţării. — P e n t r u că, din păcate , da­tori tă vieţii uşura tece de d u p ă războiu , a a juns să fie mic, şi la noi, n u m ă r u l acelor sluj­başi , cari îşi fac da to r i a cu devo tamen t în slujbele ce le sunt încredinţa te , Ctdtura po­porului—gazeta aceasta în­chinată numai intereselor cultu­rale şi educaţiei cetăţeneşt i — se va socoti cinstită şi mândră , pu­tând menţ iona ,câ t de des, cazur i de conştiincioasă şi p r i cepu tă îndepl in i re a datoriei , consta­tate a tâ t în rândur i le slujito­ri lor de la sate, cât şi în ace­lea ale celor de la oraşe .

Astăzi o un merit, mai mult ca ori când, să se dist ingă un funcţ ionar — fie el mic sau mai mare — Ăi felul acesta; şi de aceea a ta r i meri te t rebuiesc cunoscute cât mai mult şi în cât mai multe locuri. Cultura, popondui nu va p rege ta nici o da tă , să vorbească des­pre ele.

Corespondenţi i , colaborato­rii şi prietenii acestei gaze te sunt s tă ru i tor rugaţ i să ne co­munice cele ce ştiu, ori de câte ori au prilejul să cu­noască asemenea cazuri demne de l audă , t r imeţând şi foto­grafiile celor car i t rebuiesc distinşi.

Nu va fi p i e rdu t nici un pr i le j , ca numele şl faptele, cari mer i tă cinstea de a fi ş t iute şi pomenite , să a jungă la notar ie ta tea cuveni tă .

In ten ţ ia conducător i lor ga­zetei în deobşte , şi a d-lui ge­nera l Pe ta la în pr imul r ând , este, ca, pe lângă publ icarea în gazetă , numele, faptele şi fotografiile celor meri tuoşi să fie a d u n a t e la sfârşitul anului , într 'o publicaţie ca re va apărea , an cu an, apar te , sau în calen­daru l Culturii poporului.

Pentru românii din America şi pentru cei din ţar | , cari au rude peste ocean. — Spre a înlesni şi u n o r a şi a l tora cer­cetări le în p r iv in ţa rude lo r ale că ro r u r m e le-au p ie rdu t şi s ta tornic i rea din nou a le­gă tu r i lo r intre cei îns t ră ina ţ i şi cei rămaşi acasă, Cultura poporului pr imeşte şi publică cu plăcere co responden ţa re­fer i toare d int re români i din America şi cei de aici, fără nici o înda tor i re de p la tă .

0 mare. distincţie acordată d-rei Elena Văcărescu. — Pre ­şedintele Republici i f ranceze a acordat mari i noas t r e poete E lena Văcărescu Legiunea de onoare, în g radu l de ofiţer.

O te legramă, pr imi tă de că­t re Agenţ ia telegrafică româ­nă, S â m b ă t ă 11 Iunie crt., a-nunţă , că insignele înaltei dis­tincţii au fost remise poetei, de I. Br iand, însoţ i te de o scr isoare de felicitări din par­tea d-lui Doumergue , conce­pută în te rmeni foarte căl-cluroşi.

Premiarea unei lucrări mc-rituoase.— Academia română , în u r m a r a p o r t u l u i d-lui prof. N. Io rga , a acorda t premiul «Asache», în va loare de 50.000 lei, d-lui Const. Kiriţescu, pen­t ru l uc ra r ea d-sale «Istoria răz-boiului pentru întregirea neamului».

Un jubi leu şcolar.— Şcoala profesională de g radu l al doi­lea, «Sf. Sava», din Iaşi , a împlini t 50 de ani de exis­tenţă, anul acesta.

Direcţia şcoalei, comitetul şcolar, pa r t e d in t re fostele e-leve, elevele şi părinţ i i eleve­lor actuale, faţă. fiind şi re­p rezen tan ţ i i autori tăţ i lor şco­

lare, sărbătoresc as tăz i acest eveniment , care, în v ia ţa şcoa­lei, în mersu l învă ţămân tu lu i nostru.inai cu seamă pr in amin­t i rea greută ţ i lor cu cari învă­ţământu l a t rebui t să lupte la întocmiri le de acum o jumă­tate de veac—are însemnăta tea lui mare .

Cu acest pr i le j , a fost or­gan iza t şi da t un f rumos fes­tival, la Tea t ru l na ţ iona l din localitate.

Un monument al eroilor că­zuţ i în mare le războiu pen­t ru în t reg i rea neamulu i a fost i n a u g u r a t , Duminica trecută, în oraşul Ostov. Un nou semn de pioasă amintire , o nouă m ă r t u r i e , că aceia cari s 'au jertfit pen t ru ţ a ră nu vo r fi u i ta ţ i nici odată.

Monografia oraşului Fol t i -ceni. — Cunoscutul şi foar te mult pre ţu i tu l nos t ru folklo-r is t Ar tu r Gorovei , membru corespondent al Academiei ro­mâne , s'a hotăr î t să întoc­mească o monograf ie a ora­şului Fălt iceni. Va fi o foarte f rumoasă contr ibuţ ie la cu­noaş t e r ea Moldovei din sp r e Nord, in teresantă şi din punctu l de vedere istoric şi e tnogra­fie, şi din cel social şi econo­mic. Autor i ta tea , pe care d. Ar tu r Gorovei o a r e ca fol-klorist şi scriitor, o v a r â n d u i de la început în t re lucrăr i le cele mai de seamă de felul acesta.

Biserica «Sf. Ioan» din corn. Târgul Drăgiişcnl (Corurlui),— refăcută de locuitorii comunei şi cu ajutorul da t de fostul p rop r i e t a r N. Cincu, care a do­n a t vechia biserică a familiei boereş t i Greceanu, î m p r e u n ă cu locul e i—, a fost sfinţită luna trecută.

Aceasta biserică da t ează din anul 1790 şi ca a t a r e e soco­ti tă monumen t istoric.

Sfinţirea a fost făcută de P. S. Ep i scopu l Cozma, al Dunăr i i de jos, î m p r e u n ă cu pr . Stoica,, p ro toe reu l jude­ţului şi păr intele Todicescu, d i rec torul seminaru lu i d i n Galaţi , a jutaţ i fiind de preoţ i i din comunele vecine.

Să rbă toa re mare , la ca re au luat pa r t e şi f runtaş i ai oficialităţii centrale .

A c a d e m i e de t e o l o g i e la Arad — Ins t i tu tu l teologic din Arad a fost r idicat la r a n g u l de academie.

La aceas tă academie este vacan tă ca t ed ra de teologie exegetică, pen t ru ca re Consi­liul eparh ia l din Arad a pu­blicat concurs .

Doritori i de-a ocupa ca tedra vor îna in ta cererile Consiliu­lui eparhia l , cel mult p â n ă la 25 Iunie crt. Salar iul profe­sorulu i dela ca t ed ra vacan tă este egal cu al unui a g r e g a t un ivers i ta r .

Al 9-lea congres internaţio­nal al învăţământului secundar se va ţ ine în Bucureş t i , în zilele de 20—31 A u g u s t a. c , sub înal tul pa t rona j al M. S. Regelui Fe rd inand .

Al 3-lea congres internalional pentru organizarea ştiinţifică a muncii va fi, anul acesta la Roma, dela 5 până la 8 Sep­tembrie. Vor fi d iscutate ur­mătoare le p rob leme :

1. O r g a n i z a r e a ştiinţifică a muncii în indust r ie şi în co­mer ţu l p roduse lo r indus t r ia le ;

2. O r g a n i z a r e a ştiinţifică a muncii în agr icu l tură şi în co­mer ţu l p roduse lo r agr icole ;

3. O r g a n i z a r e a ştiinţifică a muncii în economia casnică.

Informaţ i i mai desluşi te se pot obţ ine dela «Institutul românesc de organizare ştiin-

T I P O C R A F I A CURŢII REGALE F. GÖBL FII S. A . B U C U R E Ş T I - N o . 19 , S T R A D A R E G A L A N o . 1!

= F o n d a t ă în Anul 1 8 6 5 = = = = = = = =

LITOGRAFIE - LEGÄTORIE - LINIATURÄ :: EXECUTA A R T I S T I C LUCRĂRI D E TRI Ş l P A T R U C H R O M I E ::

F a b r i c i l e d e M a ş i n i

A N D . R I E G E R S . A . S I B I U

Produce în calitate neîntrecută: Batoze de porumb Tocătoare

Maşini de scărmănat lână Batoze de treerat

cu motor, manej, mână Motoare de 59 cai putere

cu benzină şi motorină Circulare cu motor 6 H P Maşini de semănat porumb Vânturătoare, diferite modele

Prese de ulei Prese de struguri Pompe de apă

cu lanţ, cu mare debit Maşini de tors

P r e ţ e u r e n t i l u s t r a t ş i o f e r t e o r c u i g r a t u i t ! C e r e ţ i l a t o a t e d e p o z i t e l e d i n ţ a r ă p r o d u s e l e r e n u m i t ă „ R e i g e r '

N0.39

ţifică a muncii'*, str, Clemen­ceau (fostă Corăbiei) 2, Bucu­reşti .

î n t r ' u n n u m ă r vii tor vom ară ta ce î n semnă ta t e are , pen­t ru p r o p ă ş i r e a economiilor na­ţionale, o r g a n i z a r e a ştiinţifică a muncii şi ce s'a făcut p â n ă acuma, în s t ră ină ta te şi în Ro­mânia , în direcţia aceasta .

In Italia, numărul cârciumi­lor descreşte, — Sun t în I ta-lir, astăzi , 187.000 cârciumi. A-ceasta e cifra oficială, da t ă de d. Mussolini, în t r ' un discurs , ţ inut acum vreo două săptă­mâni . P r imul minis t ru i tal ian a adăogat , că, dela ven i rea la pu te re a fasciştilor, au fost în­chise 25.000 de cârciumi şi că lucrurile nu se v o r opr i aci.

BIBLIOGRAFIE REVISTE AGRICOLE-COOPERA­

TISTE: Câmpul — Bucureş t i — Nr. 7

şi 8 (anul al XIX-a) de la 1 şi 15 Aprilie,

Cooperatorul — R.-Sărat — Nr. 2-3 (anul al I l -a) pe Fe-bruar ie -Mar t ie ;

REVISTE POLITICE SOCIALE: Ţara noastră — Bucureş t i —

Nr. 17 (anul al VIII-a) dela 15 Maiu,

.Societatea de mâne — Cluj, Nr. 15-19 (anul al ІѴ-а) de la 17 şi 24 Aprilie, 1 şi 15 Maiu,

Peninsula Balcanică — Bu­cureşti) Nr. 11-12 (anul al IV-a— pe Mart ie-Apri l ie .

Cereţi, l a toţ i depoz i ­tarii şi chioşcari i „un i ­versului" lucrarea:

„ P U T E R E A G Â N D I R I I "

în v iaţă şi afaceri de E u g . de Gyn

Lecţii pract ice de magne t i sm persona l .

Mijloace p o z i t i v e p e n t r u educa rea voinţei şi r euş i t a în v ia ţă .

Din conţ inutul lucrăr i i :

L E C Ţ I U N E A I a

Introducere

P ă r e r i şi teorii greşi te . — Vegetar ianismul , celibatul, cu­ren tu l vivificator, resp i ra ţ ia puternică. — Progrese le reale au fost făcute gra ţ ie observa-ţiunii, nu gra ţ ie teoriilor. — Exis ten ţa magne t i smulu i per­sonal e fapt recunoscut , nu o p rob lemă de rezolvat . — Nu daţ i în v i leag teoriile d-v. fa­vor i te şi mijloacele de c a r e v a serviţ i spre a reuş i în viaţă.

L E C Ţ I U N E A A H a

Natura forţei

N a t u r a forţei nu-i magne­tică. — Curentu l subti l al un­delor gândi r i i . — Gândur i l e sun t lucrur i . — G â n d u r i l e noas t re exerci tă influenţa lor a s u p r a noas t r ă înşine, ca şi a s u p r a al tora. — O schimbare de ocupa ţ iune es te însoţi tă , a p r o a p e to tdeauna , de o schim­b a r e de exter ior . — Gândur i le iau formă în acţiunile noas t re . — Gând i rea este forţa a tot s t ăpân i toare . — «Eu pot» şi «vreau». — «Nu pot». — î n ­v ă ţ ă m â n t pract ic , nu argu­men tă r i metafizice. — For ţ a de a t rac ţ iune a gândir i i .

L E C Ţ I U N E A III a

Chipul în eare puterea gândi­rii poate să vă ajute

Succesul dep inde de influ­enţa personală.— «Puternicii» a jung. — Această regu lă a re excepţ iuni su rp r inză toa re . — Dacă pe r soane nega t ive fac u n lucru product iv , tot per­soanele pozi t ive sunt acelea care euleg fructele. — Banii sun t forma mate r ia lă sub care se manifestă succesul.— Banul este mijloc, n u scop.— Legea imperiului mintal . — Inf luenţa sugest iuni i .—Influenţa exerci­t a t ă p r i n v ibra ţ iuni le gândir i i . — P u t e r e a de inf luenţare ob­ţ inu tă pr in fo rmarea carac­terului .

L E C Ţ I U N E A A IV-a

Influenţa psihică directă

Influenţa p r in v iu gra iu , în t impul unei convorbir i .—Cele trei metode pr incipale . — Su-ges t iunea d i rec tă .— U n d e l e gândi r i i . — P u t e r e a de a t rac­ţ iune a gândiri i .— Ce este su-g e s t i u n e a ? — D u a l i t a t e a sufle­tu lu i . - Suges t iunea hipnotică. —Funcţ iuni active şi pas ive . —Natu ra celor două funcţiuni. — Oi cu chip o m e n e s c — C e i doi fraţi asociaţi . — T r a t e l e pasiv. — F r a t e l e pasiv.—Carac­terele lor. — Omul p ros tănac . — Omul t a re ca p ia t ra .—Cum

se pot evi ta întâlnir i le cu acesta din nrmă.— Nu vă mul­ţumiţi n ic iodată cu un «Nu» d rep t r ă spuns , nici în d ra ­goste, nici în afaceri. — Noro­cul e ca femeea.— Nevoia te înva ţă . — Pr in încrederea în tine, însu-ţi vei i zbândi .

L E C Ţ I U N E A V a

Un peu de savoir-vivre

Modul de a influenţa a s u p r a asociatului activ. — Convorbi­rea . — Ar ta de a asculta. — Carlyle şi vizi tatorul s ă u . — O convorb i re plăcută. — Menţi-neţi-vă s ta rea pozi t ivă. — Cum să v ă p rezen ta ţ i . — Exter io ru l . — Rufăr ia cura tă . — Par fumu-rile. — Cură ţen ia . — Ţinuta .— Rezerva. - - Dispoziţ iunea. — în­d r ă z n e a l a — Respectul de sine însuşi . —Respectu l aproapelu i . — Sincer i ta tea — Seriozi ta tea . — S t r â n g e r e a de mână . — Pr i ­virea. — Tonul vocii. — O re­gulă folositoare. — Cum se pot în t rep ta defectele ţ inutei.

F I E C A R E S A T

intră îa legătură cu lumea toată ^TotUfi mari sunt descoperirile ştiinţei

căci iată satul in care trăesc eu, în care mă plictisesc in lungile zile de iarnă ; printr'o mică maşinărie, un aparat ra­diofonic, pot intra în legătură cu lumea largă, pot auzi veşti bune din Bucureşti, Viena, Paris, Londra. Milano, Berlin, pot auzi conferinţe îndrumătoare, con­certe minunate, opere mari. Toate astea c'un aparat radiofonic,

Iată de ce atâţia preoţi, proprietari de pământ, primari, notari, şi-au cumpărat câte un aparat radiofonic, fiindcă e cel mai bun mijloc de petrecere în comună şi totdeauna auzi lucruri mereu noui, frumoase, încântătoare.

Cereţi lămuriri cum să comandaţi un aparat radiofonic dela firma „ Tungsram" S. A. de electricitate, Cluj, Calea Kegele Perdinand, 127. — Telefon 201. No. 40

O nouă viaţă pentru comunele noastre

Cea mai mare binefacere peutru un sat este aceia când poate ieşi din izo­larea sa, din singurătatea şi părăsirea sa, cu alte cuviete locuitorii satelor, să nn mai simtă depărtarea de oraş sau de restul lumei, ci să simtă o nouă apropiere, legături noui cu lumea тате. Şi această binefacere o dă s a t e l o r marea descoperiră a Radiofoniei.

iu destul ca 2—3 oameni mai cu stare, cu avere, să cumpere câte aşa un aparat radiofonic, ca întreg satul să afle zi de zi noutăţi din toate păr­ţile lumei, apoi să audă concerte mari, conferinţă. Opere din oraşele cele mai mari din Europa. E cea mai frumoasă petrecere la sate, să ai aşa un aparat radiofonic, care te leagă derestül lumei.

Cereţi lămuriri cum se comandă un aparat radiofonic, la Societatea Anon. «Tungsram* de Electricitate, Cluj, Calea Regele Perdinand No. 127. — (Telefon 201).

No. 40.

Dacă Doamna ar şti

dc câte ori târgueşte neavantagios. ar econo­misi mulţi bani.

Stimată doamnă, nu va lăsaţi deci să fiţi indusă în eroare şi nu consideraţi un alt Adaus de cafea ca tot atât de bun cât e «Veritabilul F r a n c k » . Eftinătatea adevărată nu stă în banii cheltuiţi, ci în spornicia neîntrecută, care este calitatea spe­cială a r e n u m i t u l u i «Veritabil F r a n c k » , Adaus la cafea cu Râş-niţa de cafea, ca marcă de fabrică. NO. 4I

AVERTISMENT Exi s t ă imitaţ iuni , al că ror

ambala j s e a m ă n ă foarte mul t cu cel a Veri tabi lului F r a n c k cu Râşn i ţ a de cafea însă ca­l i ta tea acestor imitaţ iuni este mul t infer ioară acestuia. Vă apăra ţ i de a t a r i imitaţiuni, dacă cereţi în mod explicit.

„Veritabil Franck c u Râşniţa de cafea"

HEINRICH FRANCK SÖHNE S. A. R. Bucureşfi-Braşov

A B O N A M E N T E L E LA «CULTURA POPORULUI >,: 200 l e i pentru învăţător i , preoţ i şi s tudenţ i ; 3 0 0 l e i pentru bănc i l e popu lare cooperat ive şi c o m u n e l e rura le ; 400 l e i pentru au­torităţ i şi a l t e inst i tuţ i i publ i ce sau par t i cu lare ; de l a 500 l e i î n sus c e l e cu t i t lu l de contr ibuţ i i l a susţ inerea acţ iuni i c u l t u ­ra le a aceste i gaze te .

TIPOGRAFIA CUEŢII REGALE F. GÖBL FII S. A. - BUCUREŞTI, STR. REGALĂ No. 19.