VPR43-Revista iulie iulie 2016 - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2016/07/vpr072016.pdf · Solunare –...

„Arginții” dinvalurile mării

34

NR. 43•aNUL MMXVI

Căpriorul - aspectepractice la vânătoare

10

La pescuit pe stabilopozi

32

Pe fonduri de vânătoare,pubele ale civilizației

20 ww

w.a

gvps

.ro

IULIE

REDaCȚIaPreședinte executiv

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel Neagu

Layout/DesignCREA

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 43/IUNIEMMXVI • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6 34

12 38

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu; Președinte executiv: Neculai Șelaru;Vicepreședinți: Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș),Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu),Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), Filip Georgescu (Argeș,Teleorman), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu Mare), Nicolae Goicea (Botoșani, Neamț, Suceava),Gheorghe Iaciu (Ilfov), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Cornel Lera (Timiș, Caraș-Severin), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Paul Niculescu (București), Dragoș Onciulencu(Tulcea), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), FloricăStan (Buzău, Dâmdovița, Prahova), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui).

VâNăTOaRE3 EDITORIALAserțiuni5 PE }EAVA PU{TIIVânătorul începător și atributele lui6 ETOLOGIECăpriorul (Capreolus capreolus, Linné 1758)9 LA ZIBrexit-ul și efectele sale mai puțincunoscute10 DE SEZONCăpriorul – aspecte practice la vânătoare (II)11 GASTRONOMIESosul de vin roșu12 OPINIEPăstrarea caracterului sălbatical faunei cinegetice13 CHINOLOGIEConsiderații chinologice14 MUNI}IEDin nou despre gloanțelede vânătoare fără plumb15 DE SEZONCombaterea răpitoarelor cu penecu ajutorul chemătorilor16 EVENIMENTZile de festival timișorean18 BRACONAJCum se poate păta imaginea vânătorilor20 CULTUR~ VÅN~TOREASC~Pe fonduri de vânătoare, pubele ale civilizației

22 LEGISLA}IEDreptul de vânătoare23 CHINOLOGIESosirea unor pui (II)24 CHINOLOGIEImportanța odihnei25 PLANTE T~M~DUITOAREGinkgo Biloba

PESCUIT28 COMPETI}IICampionatul AGVPS30 PESCUIT La R~PITORSwimbaiting – categoria grea în acțiune (IV)32 PESCUIT STA}IONARLa pescuit pe stabilopozi33 GASTRONOMIEMidii în sos de cidru și bacon34 DE SEZON„ Arginții” din valurile mării36 PESCUIT PE RÂUPescuit static cu muște artificiale„terestre”38 MUSC~RITDouă muște irezistibile pentru avat39 COMPETI}IIConcurs de pescuit cu muscăartificială40 noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare – Rebus – Mica publicitate

Î n toată această perioadă de acti-vitate neîntreruptă, de peste unsfert de veac la conducerea exe-

cutivă a asociației noastre generale,am încercat să coalizez, în jurul aces-teia, persoane și personalități care, dinpasiune și/sau diverse alte motivații,ni s-au alăturat, uneori doar temporar,în activitățile, acțiunile și inițiativeleîntreprinse pentru protecția și conser-varea a ceea ce se mai putea proteja șiconserva din bogăția și valoarea fau-nei cinegetice și piscicole moștenite.Și, bineînțeles, pentru protejarea șiapărarea drepturilor la care am făcutreferire, ale asociațiilor tradiționale șiale membrilor vânători și pescari ama-tori și sportivi ai acestora.

După trecerea atâtor ani și dupădepășirea unor momente de realăcumpănă pentru însăși existența aso-ciațiilor tradiționale, datorită căroravânătoarea și pescuitul au mai rămasaccesibile vânătorilor și pescarilor derând, pot afirma că meritele sau eșe-curile, după caz, nu au fost și nu suntnicidecum ale unui singur „alergătorde cursă lungă”, cum tendențios se ex-prima cineva de curând, ci al echipelorsuccesive de consilieri și directori cares-au perindat la conducerea A.G.V.P.S.și la conducerile unora dintre asocia-țiile tradiționale afiliate, printre careunii cu adevărat longevivi, fiindcă auștiut și/sau au avut interesul să ținăaproape de conducerea executivă aA.G.V.P.S., militând consecvent pen-tru realizarea obiectivelor de interescomun, în cadrul unei strategii elas-tice, doar în parte dezvăluite în mo-mentele cruciale (1998-2000 și2010-2011). Meritul, în aproape egalămăsură, revine și majorității vânători-lor și pescarilor amatori sau sportividin țara noastră, care au înțeles luptadusă de noi în interes general și aususținut-o după posibilități, rămânândrelativ uniți în intenții, vorbe și fapte,lângă conducerile A.G.V.P.S. și asocia-țiilor lor tradiționale.

Acum, când lucrurile sunt cât decât așezate și drepturile vânătorilor șipescarilor de rând, de a mai vâna șipescui în condiții acceptabile pentruei, sunt cel puțin, pentru încă o pe-rioadă de timp, garantate, este cazul

IULIE 2016 | 3

Cu mai bine de 26 de ani în urmă, am acceptat să renunț laconfortul funcției de inspector de vânătoare în MinisterulSilviculturii și, ulterior, la cariera universitară, pentruprivilegiul de a lucra sau a conlucra, după caz, înactivitatea vânătorească asociativă, din ce în ce mai confuzreglementată și mai tensionată. Am făcut-o din dorințasinceră de apărare a intereselor asociațiilor vânătorești, peatunci, fără excepție, afiliate la AGVPS, și, implicit, deprotejareadrepturilor vânătorilor și pescarilor amatori șisportivi ai acestora, pentru a mai putea vâna și pescui încondiții cât de cât acceptabile lor. Drepturi pe care le-amconsiderat istorice și le-am susținut, recunoscând căactivității acestor vânători, în jur de 38.000 în anul 1990, șirestricțiilor în vânătoare pe care le-au avut de suportatpână atunci, precum și activității celor cca. 200.000 depescari amatori/sportivi, în acel an, li se datora, în cea maimare parte, bogăția de necontestat a faunei cinegetice șipiscicole, reliefată în statisticile reale și credibile alevremii. Drepturi pe care le-am susținut și din considerentesubiective, în amintirea prietenilor vânători și pescariamatori din trecut, evident mai legiști, deschiși, fraterni,egalitariști și responsabili decât în prezent.

VÅN~TOAREEditorial 3

Eco-etologia căpriorului 6Căpriorul - aspecte la vânătoare 10

Puncte de vedere 12Legislație 17

Plante tămăduitoare 25

IULIE

EDITORIAL

AserțiuneText și fotografie NECULAI ȘELARU

să le cerem și noi să dea dovadă, fărăexcepții, de înțelegere și corectitu-dine, din punct de vedere legal și etic,de responsabilitate, în privința ocroti-rii și îngrijirii reale a faunei cinegeticeși piscicole, și de bună purtare în re-lațiile cu camarazii și angajații asocia-țiilor, cărora le datorează, până laurmă, condițiile și reușita acțiunilorvânătorești, de pescuit sportiv sau depescuit competițional, după caz. Să lecerem și noi să nu uite că nu le-a picatnimic din cer și că sunt datori să con-tribuie și ei activ, în continuare, laprotecția și conservarea faunei cine-getice și piscicole, în cadrul organizatal asociațiilor vânătorilor și/sau alepescarilor sportivi, gestionare de fon-duri cinegetice și/sau zone de pescuitrecreativ/sportiv.

Lumea și condițiile în care se vâ-nează și se pescuiește au evoluat într-un mod surprinzător dupăeve ni men tele, cu urmări discutabile,din anul 1990, și iată-ne acum obligațisă recunoaștem că nu toate susținerilenoastre anterioare mai sunt de reală șistrictă actualitate. Că atmosfera în carevânăm și pescuim nu mai este la fel decolegială, morală și responsabilă pre-cum în urmă cu 25 de ani.

Numărul posesorilor de permise devânătoare a crescut în mod continuu,în timp ce cotele de recoltă au scăzutpe zi ce trece, de unde geneza unei oa-recare nemulțumiri, ce tinde să ia am-ploare, în special în rândurilevână torilor tineri. Mai ales a vânători-lor promovați în ultimii 10 ani, pebaza unor teste teoretice infantile, fărăa se ține deloc seamă de pregătireapractică și calitatea umană a multoradintre candidați. Nemulțumirile vână-torilor contemporani vin și de la faptulcă vânătoarea a devenit extrem de în-corsetată, prin lege, reglementări sub-sidiare acesteia și decizii neinspirateale organelor de conducere ale unoradintre asociațiile vânătorești actuale.Nemulțumirile mai vin și de la faptulcă, vrem să recunoaștem sau nu, vâ-nătorii sunt tot mai mult discriminați,direct sau indirect, pe principiul averii,din cauza prețurilor prohibitive care sepercep la anumite acțiuni de vână-toare. Și datorită rezervării, uneoriforțate, a unei părți importante dincota de recoltă pentru a fi valorificatăla străini ori la prețuri „pentru străini”.În sfârșit, vânătorii mai sunt nemulțu-miți, de foarte multe ori pe nedrept, șide comportamentul față de ei, ai con-ducerilor și angajaților asociațiilor ne-guvernamentale din care fac parte.

Nici pescarii amatori nu suntfoarte mulțumiți de condițiile în carereușesc să pescuiască în zilele noastre,din cauza braconajului piscicol „co-mercial”, care a diminuat, pe alocuridramatic, resursa piscicolă naturală.De asemenea, din cauza abuzurilorfăptuite la lumina zilei de pescariiprofesioniști pe lacurile de acumulare,pe Dunăre și în Deltă, din cauza limi-tării posibilităților lor de alegere aapelor în care pot să pescuiască, fie șipe bază de reciprocitate, și chiar desumele, apreciate ca simbolice, pecare trebuie să le achite cu titlu de„taxă pescuit”. Totuși, din cei cca.200.000 de pescari sportivi existențiîn anul 1990, aproape jumătate aurămas alături de asociațiile lor tradi-ționale, din convingere și în speranțaunor vremuri mai bune pentru ei, încadrul acestor asociații.

Nemulțumiri au și pescarii decompetiție, din ce în ce mai numeroșiși mai bine organizați, dar nu laadresa AGVPS, din cadrul căreia nuau putut fi rupți, în ciuda reglementă-rilor „legale”, interesat concepute înacest scop, și a discordiei artificial șideliberat inoculate, de oficiali, pentru

spargerea unității de care au dat do-vadă, alături de ceilalți pescari ama-tori și de vânători. Nemulțumirile lorîși au geneza într-o lege a sporturilornedreaptă în ceea ce ne privește, într-o poziție incorectă a oficialilorautorității sportive față de ei și a im-posturii unui „lider” creat deliberat șiimpus nedemocratic în fruntea uneifederații monopoliste și nedemocra-tice, în care s-a încercat și se încearcă,în mod abuziv, să fie înregimentațitoți pescarii de competiție.

Totuși, în aceste condiții compli-cate și potrivnice A.G.V.P.S. din Româ-nia, aceasta a reușit să rămână,indiferent de ce s-ar susține, singuraentitate cu adevărat reprezentativă, lanivel național și internațional, a vână-torilor și pescarilor amatori și/sausportivi din România. Așadar, premi-zele unei reprezentări unitare și efi-ciente a intereselor acestora au pututfi salvate, în ciuda încercărilor unor re-prezentanți oficiali ai statului, de spar-gere a unității lor și, implicit, deanihilare a puterii de reacție aA.G.V.P.S. la acțiunile ostile tuturor. Șiîn ciuda nemulțumirilor actuale alevânătorilor și pescarilor, la care amfăcut referire mai sus, și a inițiativelorcentrifuge manifestate deliberat, prinvorbe și fapte, de anumiți lideri aiacestora, care s-au dovedit a avea sco-puri potrivnice intereselor comune. Iarpremizele acestei reprezentări unitareși eficiente trebuie înțelese, acum, caun garant, de viitor, al posibilitățilorreale de protejare și conservare adrepturilor de vânătoare și pescuit re-creativ sau sportiv, în condiții încă ac-ceptabile pentru marea majoritate avânătorilor și pescarilor de rând.

Constatarea și recunoașterea aces-tei realități ar trebui să constituiemulțumirea noastră, a tuturor celorcare au trudit, uneori cu sacrificii per-sonale, în acest scop. Și a tuturorcelor ce i-au susținut și îi susțin încontinuare.

Mărturisesc, în ceea ce mă pri-vește, după peste un sfert de veac deactivitate neîntreruptă în mijlocul eve-nimentelor surprinzătoare ale tranzi-ției, că salvgardarea A.G.V.P.S. și aunității relative a vânătorilor și pesca-rilor amatori și/sau sportivi din jurulacesteia, reprezintă o mare satisfacțiepersonală. Dar satisfacție incertă, de-parte de a fi deplină, când am răgazulde a privi în urmă, la evoluția activi-tăților de vânătoare și de pescuit re-creativ/sportiv în România. Evoluțiedecisă din considerente politico-eco-nomice, pe care nu am reușit să lecontracarăm, eficient, întotdeauna.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Aserțiune

Mărturisesc, în ceea cemă privește, după

peste un sfert de veac deactivitate neîntreruptă înmijlocul evenimentelorsurprinzătoare aletranziției, că salvgardareaA.G.V.P.S. și a unitățiirelative a vânătorilor șipescarilor amatori și/sausportivi din jurul acesteia,reprezintă o maresatisfacție personală”.

IULIE 2016 | 5

E ste dăunător să crezi că proas-pătul deținător de permis devânătoare și de armă de vână-

toare se poate „descurca” în domeniulunei activități complexe, și să știe dinstart care sunt atributele unui vânătorinstruit, înzestrat cu abilități profesio-nale minimale: receptivitate, cordiali-tate, cunoaștere, conștiință, respect,angajare, echilibru.

Vremea lui „lasă, că are timp să în-vețe”, străină de realitatea actului vâ-nătoresc autohton și de exigențeleprezente, nu intră în dimensiuneaprevederilor legislative. Părerea căuneori poți greși și că nu e nimic ruși-nos, deoarece nu ai multe ore de prac-tică în teren, coincide și cu o altăcaracteristică a vânătorului începător:necunoașterea limitelor proprii. Existădestule exemple cu personaje care auintrat în corpul vânătoresc având o in-struire precară, fără un examen rigu-ros susținut în fața unor comisii despecialitate, doar cu obsesia că tot cemișcă poate fi împușcat, oricând șioriunde. Este nerealist să consideri căincidentele, unele dintre ele foartegrave, sunt străine de superficialitateadovedită în actul de pregătire cu oca-zia obținerii permisului de vânătoare.Pe scurt, este esențială frecventareacursurilor special organizate pentruinstruirea și pregătirea foarte atentă aviitorilor vânători, dupa înscrierea, castagiar, într-o asociație de vânătoarelegal constituită. Începătorul trebuiesă cunoască armele de vânătoare și,de asemenea, cum să le folosească. Întimpul instruirii, învăță cât mai multedespre speciile care pot fi vânate peun anumit teritoriu și, mai ales, pe-rioadele în care poate fi extras surplu-sul populațional. De asemenea, încadrul școlarizării, vânătorii începă-tori vor afla cât de important este cafondul cinegetic să fie ocrotit în ca-drul activității pe care o desfășoară cupasiune, în scop recreativ. Cunoaște-rea legii este un alt element care intrăîn structura procesului de instruire.

Pregătirea teoretică și practică nuare însă granițe sau priorități. Esteobligatorie pentru toți vânătorii. Și celcare participă la vânătoarea de mis-treți, și cel care merge la una de guguș -tiuci, trebuie să aibă o pregătiretemeinică vânătorească autentică. Mărefer inclusiv la faptul că vânătorul în-cepător trebuie să dispună și de o bunăcondiție fizică, de un rezervor energe-tic „bine garnisit”. Trebuie să reziste lastres, să aibă o putere de concentrarepromptă și intensă, să nu-și irosească,

în timpul vânătorii, atenția pe preocu-pări mărunte și străine de acțiunea lacare participă. Nu trebuie să existe cle-mență față de actele necugetate petre-cute în timpul partidelor de vânătoare.Cu asemenea slăbiciuni, se poateajunge la întâmplări, nu de puține ori,soldate cu victime. Dacă vrei să faci vâ-nătoare corectă de la început, trebuiesă ai responsabilitate și maturitate îngândire, pentru a face față tuturor pro-vocărilor. Și să pornești la drum cu oviziune, adică orientat spre o țintăutilă, și înarmat cu un instrumentar in-formațional bazat pe învățătură multi-plă și competentă.

Prin urmare, dacă rezum cele scrisepână acum, aș putea spune că nu tre-buie să existe bariere, în sens „lingvis-tic”, între vânătorul așa-zis începător șivânătorul experimentat. Ar putea fi,cel mult, doar o chestiune de acomo-dare. Poziționarea fiecăruia dintre eiare de a face, din punctul meu de ve-dere, cu o competență dovedită și pro-bată pe tot parcursul existenței devânător. Ambii trebuie să perceapăactul vânătoresc ca o decizie asumatăpentru practicarea acestei pasiuni într-un cadru legal și civilizat.

Dacă vrei să facivânătoare corectă de

la început, trebuie să airesponsabilitate șimaturitate în gândire,pentru a face față tuturorprovocărilor. Și să porneștila drum cu o viziune, adicăorientat spre o țintă utilă,și înarmat cu uninstrumentarinformațional bazat peînvățătură multiplă șicompetentă. ”

Nu pot să fiu întru totul de acord cu cei care susțin cu tărie că practica este mamaînvățăturii, când se face referire la vânătorii începători. Din punctul meu de vedere,este o părere lipsită de rigurozitate și nu mă pot abține să afirm că superficialitatea înactul de instruire vânătorească poate avea consecințe extrem de grave, atât pentruvânătorul începător, cât și pentru fondul cinegetic.

Vânătorul începătorși atributele luiELIADE BĂLAN

Pe țeava puștii OPINIE

Câinele meu a spus ca se apucă de vânătoare

D ar, după ce ne-am „răcorit”explicând de ce preferăm ter-menul autohton, să revenim

la subiectul expus în titlu, deoarececredem că o cunoaștere mai amănun-țită a permanentei și variatei influențeexercitate de mediu, în sensul com-plet al noțiunii, asupra faunei, ne estede folos într-o mai bună cunoaștere abiologiei acesteia. Aspectele abordateapar într-o ordine aleatorie. Dar maifacem o mențiune, aceea că, sub acesttitlu, vom folosi informații comple-mentare din surse externe, care seadaugă la cele publicate la noi, suge-rând comparația între ele, în condițiigeo-climatice similare celor din țaranoastră.

Consecințele modificărilorclimatice asupra căpriorului

Astfel de studii lipsind în țaranoastră, vom ilustra ideea cu un stu-diu francez realizat de către „Labora-torul de biometrie și biologie evolutivă”

din Lyon – Franța, în colaborare cuONCFS (Oficiul Național pentru Vână-toare și Faună Sălbatică), formulândconcluzii după cum urmează.

Studiul a fost extins pe o perioadăde timp de 26 de ani (1985-2011), încare s-a constatat că temperatura deprimăvară a crescut cu 0,07° C/an,ceea ce a produs și o pornire precocea vegetației, cu 0,6 zile/an. Acestecreșteri de temperatură și porniri devegetație devansate s-au cumulat de-a lungul perioadei de 26 de ani re-zultând, la finele acestei perioade, otemperatură crescută cu 1,82° C și opornire a vegetației cu 15,6 zile maidevreme decât la începutul perioadei.Însă căpriorul nu și-a modificat datamedie a fătărilor, care a rămas cea de16 mai. Astfel, fătările se produc cupuțin peste două săptămâni după apa-riția primilor muguri și a primelormlădițe fragede, elemente care numai au aceeași valoare nutritivă pen-tru femelele care alăptează, deci cu

consecința reducerii drastice și a aces-tei valori nutritive. Cercetătorii atri-buie acestei subtile cauze o creștere amortalității juvenile și, în final, o re-ducere a sporului net anual.

Incapacitatea căpriorului de a-șimodifica perioada de fătare, în funcțiede perioada optimă de găsire a resur-selor alimentare din spațiul forestier,provine din faptul că ciclul său repro-ductiv depinde de foto-periodicitate,adică de raportul dintre elementelelumină/întuneric, deci între duratazilei și cea a nopții. Acest raport seconsideră că ar fi rămas același, întimp ce, de la ultima glaciație, subefectul temperaturilor mai blânde aleprimăverii din ce în ce mai precoce,vegetația pornește mai curând. Înplus, data fătării nu pare a fi „moște-nită”, în sensul că femelele fătate(născute) mai curând de acea datămedie luată în considerație (16 mai),cu mai multe șanse în faza lor juvenilăde a fi alăptate mai consistent, bene-

Căpriorul (Capreoluscapreolus, Linné 1758)Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU, Dr. ing. MITICĂ GEORGESCU


Aspecte eco-etologice

Continuăm cu exemple privind influența mediului asupra desfășurării proceselorfundamentale în viața animalelor din fauna vânătorească a țării. Ne-am luat libertateade a înlocui formularea de „faună de interes cinegetic”, deoarece acest termen esteadoptat în mod deformat din punct de vedere semantic, față de strămoșescul termen„vânătoresc”, mai cuprinzător și mai legat de sensul complet al noțiunii. Fără „a patina” inutil pe gheața subțire a interpretărilor, reamintim că prestigiosul DicționarLAROUSSE, definește termenul de „cinegetic”, practicarea vânătorii cu câini și, doarprin extensie, sensul actual, de altfel foarte folosit, cel legat de vânătoare.

ETOLOGIE

ficiind de consumul, de către feme-lele-mamă, a primei hrane de primă-vară, nu au manifestat tendința de afăta mai curând, comparativ cu con-generele lor fătate (născute) mai târ-ziu de data medie anunțată.

Un alt autor, Jean-Claude Dumas,care folosește ca documentare unnumăr de 21 de lucrări referitoare laacest subiect, formulează la rândulsău o serie de concluzii, astfel:

• Deși căpriorul din habitatul fo-restier este afectat în sensul prezentat,comparativ cu alte specii de ungulate,el posedă alte însușiri, care îi sunt fo-lositoare în adoptarea unei „strategiiadaptabile” la evoluția nefavorabilă aclimatului;

• La origine este un reprezentanttipic al habitatelor forestiere, dar i serecunoaște capacitatea de a populamedii foarte diversificate. El poate trăiși în spații mai deschise, în cele aco-perite cu tufișuri și chiar în pășuni,acolo unde are posibilitatea să se re-

fugieze și să se ascundă în caz de po-tențial pericol. Mai mult chiar, s-aconstatat că se poate stabili și în apro-pierea așezărilor omenești, rurale și laperiferia celor urbane, unde își poatediversifica și completa dieta, accesândgrădinile legumicole.

Căpriorul a început să populezecâmpia franceză începând cu anii ’50și a manifestat stabilitate inclusiv întimpul arăturilor pe mari suprafețe. Îngeneral, plasticitatea comportamen-tală a unei specii este afectată în con-dițiile unui peisaj fragmentat. Dar,dintre toate speciile de vânat ungulat,căpriorul reprezintă exemplul cel mairemarcabil de acomodare la un astfelde peisaj. Afirmața este susținută și decercetările autorilor Carruette, 2004și Abbas F., 2011. Același autor, Jean-Claude Dumas, mai formulează o con-cluzie interesantă pentru teritoriulFranței, afirmând că „încălzirea clima-tică nu este amenințarea cea mai gravăpentru biodiversitate, ci transformarea

suprafețelor prin foarte variatele acti-vități umane (de exemplu, creșterea po-pulației umane în zonele foste sălbatice,practicarea unei agriculturi „chimi-zate”, exploatarea resurselor naturalecu o intensitate și o eficacitate neîntre-rupte, datorate unui progres tehnologicaccelerat, determină degradarea biodi-versității într-un ritm deasemeni acce-lerat”. Bineînțeles că, prin aceastăerodare a biodiversității, suferă toatehabitatele și, inclusiv și cel ocupat decăprior, deci, implicit, și căpriorul.

Aceste concluzii au fost formulatepentru populațiile de căprior legate,aproape exclusiv, de mediul forestier,în mod cert în păduri de mari întin-deri, adăugându-se și ipoteza că, încondițiile continuării acestor modifi-cări climatice, lente, dar deocamdatăsigure, căpriorul va reacționa prin pă-răsirea mediului forestier ca domeniuvital, adaptându-se la viața în mediideschise, deci în câmpul agricol culti-vat. Se apreciază că această modifi-care se va produce în câteva decenii,ceea ce ar însemna o dovadă a desfă-șurării procesului de evoluție și adap-tare la condițiile de climă modificată,care, ca oricare manifestare de acestgen, nu se produce brusc. Cercetătoriicare au realizat studiul mai mențio-nează că, populațiile de căprior stabi-lizate în câmpul cultivat, nu resimtmodificările climatice cu efectelemenționate mai înainte, deoarecehrana, constituită în majoritate dingraminee cultivate, este disponibilă încantități absolut suficiente, inclusiv înperioada de lactație a femelelor, decifără o creștere majorată a mortalitățiijuvenile.

În RomâniaCum modificările climatice afec-

tează toată suprafața planetei, deci în-clusiv cea a României, ne putemîntreba dacă, în sensul celor legate decăprior și aceste modificări climatice,există posibilitatea, chiar îndepărtată,ca specia să părăsească habitatul fo-restier, stabilindu-se în câmpul des-chis. Astfel, concluziile prezentate maisus invită la o comparație cu situațiacăpriorului de la noi, în arealul săuoptim din zona de câmpie și colinăjoasă, din zonele intra și mai alesextra carpatice. De exemplu în sud, încare, în ultimele 4-5 decenii, a fostconstatată stablitatea unor populațiide căprior în câmpul agricol, indife-rent de anotimp, provocată de redu-cerea suprafețelor păduroase,începută în aceste zone cu mult îna -inte de 1989. Peticele de pădure ră-mase, insuficiente pentru susținerea și

IULIE 2016 | 7

întreținerea pe termen lung a acelorpopulații de căprior, servesc totuși carefugii temporare în condiții de tem-peratură excesivă (cu „+” sau „–”), oriîn condițiile pertubării liniștii prin an-vergura unor lucrări agricole.

În plus, în condițiile țării noastre,chiar în habitatele de câmpie și colinăjoasă, inclusiv în podișul transilvan,unde, eventual, au mai rămas trupuride pădure mai mari, de câteva sute dehectare, acestea sunt întotdeauna în-conjurate de câmpuri agricole culti-vate, astfel că populațiile de căpriornu sunt forțate să ducă o viață exclu-siv în mediul forestier. În pădurile dinzona montană, depărtate de câmpulagricol cultivat, acolo unde există șipopulații de căprior, acestea sunt într-adevăr supuse unei legături perma-nente cu spațiul forestier. Dar, estecunoscut faptul că data fătărilor semodifică în raport cu altitudinea ha-bitatelor, iar în ceea ce privește strictprezența esențelor forestiere precoce,ca apariția primilor muguri și lujeriîncă nelignificați, oferta trofică estevariată (zmeur, plop, salcie căpreascăș.a.) Rămâne, deci, de văzut, dacăvreodată se va iniția un studiu similarși la noi, pentru această zonă.

ConcluziiCăpriorul nostru din habitatele

sale de câmpie a fost nevoit să se sta-bilească în câmpul agricol cultivat cumai multe decenii în urmă, însă nu înurma acelui proces lent de părăsire aspațiului forestier preconizat în per-spectiva franceză, ca urmare a lipseide hrană nutritivă produsă de preco-citatea primăverii față de data/pe-rioada medie a fătărilor. Cauzele suntaltele: reducerea suprafețelor de pă-dure, dar și ca o consecință a creșteriiefectivelor, urmată de o extindere aarealului. În monografia „Căpriorul”(H. Almășan, 1967), în care sunt ci-tate și comunicările prof. V. Cotta(1961), se adaugă constatarea efec-tuării de numeroase populări cu că-prior în diverse habitate din arealulacestuia. Îmi amintesc bine că acesteacțiuni de populare au avut un carac-ter pan-național și că am participatefectiv la realizarea unora dintre ele,mai întâi în perioada în care am lucratla Serviciul Vânătoare al AGVPS șiapoi în fosta regiune Argeș, unde m-am stabilit. H. Almășan (op. cit.)precizează că, în 7 ani (1958-1965),suprafața ocupată de căprior a crescutcu peste 600.000 ha, marea majori-

tate, dacă nu chiar exclusivă, produ-cându-se în zona de câmpie, în pădu-rile din această zonă și chiar câmpulagricol. Astfel, el citează situația dinanul 1958, când existau deja „unnumăr de 29 de fonduri cu căprior încâmpul cultivat, pentru ca în anul1965, numărul acestora să fie de câtevaori mai mare”. Legat de acest căpriorexistent în câmp, îmi aduc aminte căfostul meu profesor, V. Cotta, mi-afăcut cinstea de a-mi cere opinia dacăpoate fi considerat o subspecie.

Întrebarea sa a fost consecințaunei comunicări pe care am făcut-odespre un fond de vânătoare dinsudul județului Argeș, în care, la oevaluare de primăvară a efectivelor devânat, am numărat „fir-cu-fir” popu-lația de căprior pe câmpul din acelfond de vânătoare, constatând că eramai mare decât cea de iepure, în area-lul și habitatul optim a iepurelui. Credcă am răspuns, atunci, că ar fi vorbade un ecotip geografic, dar că ipotezatrebuie fundamentată științific.

Deci există o similitudine întreocuparea de către căprior a suprafețe-lor de câmp cultivat din Franța și a

celor de la noi, însă cauzele sunt dife-rite, după cum am explicat. Deșiexistă și o similitudine între perioadafătărilor la căprior în Franța și cele dinarealul românesc al speciei (confir-mată și într-un material anterior alnostru, „Demografia căpriorului”),specia autohtonă nu are de suferit înperioada lactației din cauza acelei ne-concordanțe calendaristice între apa-riția precoce a primei hrane fragede șiînceputul alăptărilor, deoarece, trăindîn păduri de suprafețe mici – sau re-lativ mici – înconjurate de câmp cul-tivat, și chiar trăind în acest câmpcultivat – și încă de mai multe decenii– dovedește că acolo găsește sorti-mentele de hrană care-i stimulează olactație superioară din punct de ve-dere nutritiv. În plus, căpriorul are opreferință clară pentru lizierele de pă-dure, deci posibilități mai rapide de aaccesa câmpul. Altfel nu ar fi rămasstaționar în câmpul agricol și s-ar fiadaptat unor alte condiții.

Concluziile obținute de cercetăto-rii francezi, privind cauzele care ero-dează biodiversitatea, afectând șicăpriorul, din care cităm doar frag-mentarea teritoriului și extindereaașezărilor și activităților omenești, sepotrivesc și la noi.

Sperăm ca această succintă, șipoate edificatoare, prezentare a efec-telor modificărilor climatice asupracăpriorului, în sensul decalajului din-tre precocitatea primăverii și perioadade fătări, cu argumentările și explica-țiile date, să contribuie la stimulareainteresului față de tema abordată,pentru cei ce sunt în contact nemijlo-cit cu natura, vânători și pescari, ast-fel ca, prin observațiile lor, să aducăelemente noi.

Și, poate mai convingătoare.


Căpriorul (Capreoluscapreolus, Linné 1758)

Îmi amintesc bine căaceste acțiuni de

populare au avut uncaracter pan-național și căam participat efectiv larealizarea unora dintreele, mai întâi în perioadaîn care am lucrat laServiciul Vânătoare alAGVPS și apoi în fostaregiune Argeș, unde m-amstabilit”.„Căpriorul” (H. Almășan - 1967)

IULIE 2016 | 9

În ultimul timp, mass-media inter-națională a vorbit foarte multdespre Brexit, atenția analiștilor

focalizându-se pe trei teme centrale:personalitățile politice, riscul unuinou referendum scoțian și nesigu-ranța care s-a instaurat în rândul ce-tățenilor obișnuiți, dar și al oamenilorde afaceri, care, pentru a evita riscu-rile, vor fi precauți și vor determinareduceri semnificative în sectoarelede consum și investiții.

Discuțiile politice, existente acumla nivelul capitalelor europene, vorafecta probabil mai puțin politicileUE. În domeniile în care Marea Brita-nie a negociat deja o eventuală retra-gere, ieșirea acesteia nu va fi resimțităprea puternic, însă în sectoare precumagricultura, pescuitul și mediul, încare Regatul Unit a fost pe deplin im-plicat, impactul Brexit-ului ar putea fidecisiv pentru echilibrul Europei. Celpuțin pe două fronturi, agricultură șiclimă, contribuția britanicilor la o Eu-ropă „mai verde” este majoră. Pe par-tea schimbărilor climatice, MareaBritanie a fost un adept al acțiunilorambițioase la nivel european, iar Bre-xit-ul pune deja semne de întrebare,nu doar în ceea ce privește viitorulțării în privința politicii climatice, darși a planurilor care urmează Conferin-ței Schimbărilor Climatice de la Paris,unde, la 12 decembrie 2015, părțilesemnatare au ajuns la un nou acordglobal privind măsurile ce se impugnîn legătură cu schimbările climatice.Acordul prezintă un rezultat echili-brat, cu un plan de acțiune pentru li-mitarea încălzirii globale „mult sub”2° C, votul picând într-un momenttotal nepotrivit, având în vedere că ra-tificarea acordului de la Paris se aflăîncă în desfășurare.

Privind și mai în profunzime, Bre-xit-ul poate altera perspectivele pen-tru o politică agricolă comună „maiverde”, adică favorabilă biodiversită-ții. Anglia a fost, timp îndelungat, un

suporter activ al reformei PAC, argu-mentând că subvențiile ar trebui să fieorientate exclusiv către bunurile pu-blice, precum protecția mediului.

Reforma Politicii Agrare Comune(PAC) pentru perioada 2010-2020 in-clude o serie de instrumente care potconduce la susținerea biodiversității.De exemplu, statele membre oferă sti-mulente suplimentare pentru încura-jarea planurilor de gestionare a

pădurilor, suprafața împădurită a UEfiind în creștere față de 2010. Cutoate acestea, starea de conservare ahabitatelor și a speciilor nu aratăsemne majore de îmbunătățire, prin-cipalele cauze fiind intensificareapracticilor agricole, abandonarea te-renurilor și expansiunea urbană.

Revenind la Brexit, deja din lunaianuarie protecționiștii britanici și-auexprimat îngrijorarea în cazul uneiposibile ieșiri a țării lor din blocul eu-ropean. Într-o scrisoare adresată se-cretarului de stat pentru mediu,alimentație și probleme rurale al Na-țiunilor Unite, Elizabeth Truss, 13academicieni și oficiali britanici și-aumanifestat temerile cu privire la con-secințele pe care le-ar suferi mediul încazul unei rupturi între UE și MareaBritanie: „Ca parte a Uniunii, ni s-apermis să coordonăm acțiuni și să sta-bilim acorduri care au îmbunătățit ca-litatea vieții, inclusiv a aerului pe careîl respirăm, a mărilor în care pescuimși să protejăm fauna sălbatică. (…)Este clar că vom fi mai în masură săprotejăm calitatea mediului cetățenilornoștri dacă rămânem în Europa”.

Această părere nu a fost împărtă-șită de cei care au condus campaniapentru părăsirea UE, fostul ministrude finanțe al lui Margaret Teacher,Nigel Lawson, fiind bine cunoscutpentru scepticismul său referitor laschimbările climatice. La fel și liderulpartidului anti-UE, UKIP, Nigel Fa-rage, a făcut remarci neîncrezătoarepe această temă.

UE, care rămâne de departe celmai important donator financiar, asporit resursele destinate biodiversită-ții mondiale, luând primele măsuripentru a reduce factorii indirecți carecauzează afectarea biodiversității lanivel mondial. Însă datele actuale,furnizate la nivel european, arată clarcă, pentru a pune în funcțiune strate-giile de conservare a naturii, sunt ne-cesare eforturi și mai mari.

În contextual expus, rolul asocia-țiilor de vânători și pescari sportivi,care investesc experiență, bani privați,timp și resurse umane specializate, ră-mâne esențial, iar acest lucru trebuieaccentuat ori de câte ori este posibil,cu orice prilej și la orice nivel.

Brexit-ul și efectele salemai puțin cunoscuteBIANCA IORIATTI

LA ZI

Marea Britanie a votat, spre surprinderea tuturor, ieșireadin UE. Cu siguranță că „procesul” Brexit va fi unul lung,anevoios și aspru, deoarece acesta nu constă într-o singurăserie de negocieri, ci în trei serii: ieșirea din UE, stabilireanoilor relații UE - Marea Britanie și securizarea noilorrelații comerciale dintre Marea Britanie și restul lumii.

În imagine Elizabeth Truss

Ca parte a Uniunii, nis-a permis să

coordonăm acțiuni și săstabilim acorduri care auîmbunătățit calitateavieții, inclusiv a aerului pecare îl respirăm, a mărilorîn care pescuim și săprotejăm fauna sălbatică.(…) Este clar că vom fi maiîn masură să protejămcalitatea mediuluicetățenilor noștri dacărămânem în Europa”.

Atât în periaoda observațiilor di-naintea deschiderii sezonului,cât și în partidele de vânătoare

propiru-zisă la căprior, avem câteva re-guli pentru a ne asigura succesul final.Terenul trebuie cât mai puțin deranjat,iar prezența noastră trebuie să fie câtmai discretă și să interfereze cât maipuțin posibil cu activitatea/obiceiurilevânatului, în cazul nostru, căpriorii. Cucât ei, căpriorii, ne vor simți mai puținprezența, și cu cât mai bine îi putemvedea și observa noi pe ei, cu atât șan-sele reușitei se vor înclina sensibil în fa-voarea noastră.

De aici și cele câteva idei/aspectesimple, dar foarte clare și eficiente, care

ne vor ajuta în reușita partidelor de vâ-nătoare la căprior.

Dispozitivele optice pot face diferența

Să pornim de la condițiile concreteîn care se desfășoară, de regulă, vână-toarea la căprior. De cele mai multe orine vom afla în teren, la locul ales, dimi-neața și/sau seara, când luminozitateaeste considerabil redusă față de restulzilei. Fie că este vorba de binoclu, tele-metru/range finder sau lunetă, toatetrebuie să îndeplinească o serie de con-diții: claritate, luminozitate, strălucireași conturul bine definit al imaginii, pen-tru a ne permite identificarea și evalua-

rea precisă a trofeului înaintea decizieide a-l dobândi. Să vedem, fără a aveapretenții exhaustive, câteva elementepe care trebuie să le avem în vedereatunci când vine vorba despre dispozi-tivele optice pe care le vom folosi.

Lentilele dispozitivelor optice îngeneral și prismele în cazul binocluri-lor, sunt, relativ mai nou, fabricate dinsticlă de calitate superioară, cum ar fide exemplu flouride glass, lead-freeglass, pentru lentile, sau BaK4 – Barit-leich Kron /Barium Crown glass, încazul prismelor binoclurilor, o sticlă cufactorul de transmitere a luminii ex-trem de ridicat, element esențial pentruobținerea unei calități ridicate a imagi-nii, mai ales în condiții de luminozitatescăzută, așa cum aminteam mai suspentru cazul vânătorii la căprior.

Pentru asigurarea unei funcționali-tăți în condiții de vreme adversă,ploaie, ceață, sau pentru a le menținecurate, se fololesc o serie de tehnolo-gii/tratamente de acoperire a lentilelorcu mai multe starturi, multi-strat coa-ting. Așa este, de exemplu, tehnologiaflorii de lotus - LotuTec, DiamondCoat2™ care permit o vedere de calitate su-perioară chiar și în condiții de umidi-tate atmosferică ridicată sau tehnologiaSwaroclean, care înlesnește curățareaușoară a impurităților de pe suprafațalentilelor.

Puterea de mărire și diametrul len-tilelor obiectivului sunt două elem-nente ce trebuie avute în vedere. Olunetă cu putere de mărire variabilă, cepermite reglaje acoperitoare de la 3-4la 10-15 sau chiar 20+, oferă o plajămult mai flexibilă de ajustare, permi-țând folosirea ei în condiții de terenmult mai variate, față de o lunetă cuputere de mărire fixă sau variabilă, darcu plajă foarte îngustă. La rândul lui,un diametru mai mare al obiectivuluisporește considerabil luminozitatea șipoate oferi un câmp mai larg de vederela distanțe mai mari.

Reticulele lunetelor au cunoscut,de asemenea, schimbări semnificative.


DE SEZON Vânătoare la căprior

Căpriorul –aspecte practicela vânătoare (II)MAC

După ce am văzut în numărul anterior cum ne vădcăpriorii pe noi, să vedem acum ce și cum putem facenoi, pentru a-i apropia și pentru a putea dobândi trofeuldorit.

IULIE 2016 | 11

Finețea reticulelor și reducerea acope-ririi țintei de către acestea, la puteri demărire sporite ale lunetei, ajută preci-zia tirului. Reticulele luminate pentrucondițiile de luminozitate scăzută ca șipunctul luminos - iluminated dot, dincentrul reticulelor, sunt alte elementepe care le avem în vedere când estevorba despre calitatea opticelor.

Și, nu în ultimul rând, amintim des-pre sistemul de compensare a căderiipe traiectorie a glonțului, așa numitulsistem BDC – bullet drop compensation,cu care sunt echipate lunetele mo-derne, sistem ce permite reglaje rapidepentru tirul la distanțe mari, în funcțiede tipul muniției folosite, un avantajdemn de toată atenția, mai ales pentruvânătoarea în condiții variate de teren.

Sunt doar câteva dintre elementelecare pot ajuta și spori șansele reușiteiîn teren. Piața de specialitate prezintăo gamă largă de dispozitive optice, iar

firmele producătoare consacrate se în-trec în a oferi produse de înaltă caliate,rezistente, fiabile, cu reglaje rapide. Nusunt ieftine, dar merită cheltuiala!

Îmbrăcămintea, confort și discreție

Confortul și discreția culorilorsunt două calități pe care îmbrăcă-mintea/ echipamentul trebuie să leîndeplinească obligatoriu. Confortul,pentru simplul motiv că petrecemdestul de mult timp în teren, iar dis-creția culorilor, pentru același motivamintit în deschiderea primei părți aarticolului, deranjarea cât mai redusăa mediului în care se află vânatul.

Vom include aici culorile camuflaj- în concordanță cu mediul la momen-tul respectiv, materialul de fabricație- cât mai silențios, rezistența la vântși la ploaie și, nu în ultimul rând, res-pirabilitatea, atât de necesară pentru

cazul în care facem un efort fizic în-delungat.

O mențiune specială merită acor-dată mirosului, cunoscută fiind sensi-bilitatea căpriorilor, a vânatului îngeneral, față de acest aspect. O soluțieeficientă o constituie tehnologia ScentLock, care blochează mirosul corpuluiuman, fiind fie încorporată direct înmaterialul echipamentului, sau subformă de spray ce se pulverizează peîmbrăcăminte sau detergent în care sespală aceasta. Este o modalitate ex-trem de practică, ce ne va scuti degrija, deloc ușoară, a deplasării sau po-ziționării în teren în funcție de direcțiavântului, un avantaj demn de toatăatenția și în vânătoarea la căpriori.

În ceea ce privește portocaliul pen-tru siguranță la vânătoare, am văzutdeja cum stau lucrurile. Despre alege-rea calibrelor și a muniției vom revenicu o ocazie viitoare. Cătare plină!

Ingrediente: 1 kg de oase de vacă,două linguri de pastă de tomate, o ceapătăiată mărunt, 2 morcovi tăiați cubulețemici, o jumătate de țelină dată pe răză-toarea fină, două fire de praz tăiate mă-runt, 300 ml de vin roșu, o jumătate delinguriță de piper negru boabe, cimbru,frunze de dafin, pătrunjel, o lingură defăină, sare și piper măcinat, după gust.

Preparare: Puneți oasele de vacă într-un vas și dați-le la cuptor cu puțină apă, lacirca 200 grade Celsius, timp de o oră.Adăugați circa 1/3 din vinul roșu și trans-ferați tot conținutul într-o cratiță, adău-gați pasta de tomate și încingețiamestecul, la foc iute, timp de 3-5 minute.Adăugați ceapa, morcovul, țelina și prazulși dați crațița din nou la foc încă 5-10 mi-nute. Adăugați vinul rămas și mirodeniile,plus un pic de apă, și dați amestecul în clo-cot. Dați focul mic și lăsați să fiarbă ușortimp de 3-4 ore. Strecurați amestecul șiadăugați făină până obțineți consistențadorită. Ia ceva timp, dar merită!

SOSUL DE VIN ROȘUNANA NINA

GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~

Pentru pregătirea multor preparate din carne de vânat, sosulde vin roșu constituie o componentă ce adaugă un plus degust și savoare. Folosirea diferitelor mirodenii în cantități șiasocieri diferite permite prepararea sosului de vin roșupentru cele mai diverse gusturi și preferințe.


A ceasta fiindcă, prin vânătoarecontinuă de-a lungul milenii-lor trecute, OMUL a reușit să

extragă, în mod prioritar, tocmaiexemplarele mai curajoase sau mai ne-păsătoare față de prezența sa, reușindsă facă, astfel, o selecție involuntară,prin care a favorizat supraviețuirea in-divizilor cu simțuri mai fine și mai sen-sibili la apropierea OMULUI.

A fost și acesta un aspect pozitiv, denetăgăduit, al importanței activității devânătoare în natură. Datorită acesteias-a conservat, de-a lungul timpului, ca-racterul sălbatic al faunei cinegetice.

În ultima perioadă, din cauza de-teriorării condițiilor de mediu și afec-tării evidente a efectivelor multorspecii cinegetice, au fost adoptate, lanivel național și internațional, măsuriconcrete de protecție a celor conside-rate amenințate sau vulnerabile. Iarprima măsură de protecție impusă afost de interzicere a vânării acestora.O interzicere aproape totală, chiar șia exemplarelor cărora le-a dispărutteama față de OM, și, din acest motiv,au devenit păgubitoare sau chiar ris-cante pentru acesta și produsele acti-vității sale.

Nu trebuie să ne reamintim, înacest sens, decât exemplul cunoscut alursului de la noi, care până în 1953,când se vâna fără nici un fel de res-tricții, și încă vreo 10-15 ani dupăaceea, când se vâna fără prea mari re-țineri, era de o prudență extraordi-nară, care-l făcea greu de găsit, devăzut și împușcat. Protecția exageratăa speciei, combinată cu gravele greșelide management al acesteia, au con-dus, după 1990, la „crearea” ursuluisemidomestic, gunoier, fără suficientăteamă față de OM și chiar încrezătorîn privința superiorității forței sale înraport cu acesta.

Dacă luăm și exemplul lupului dinRomânia, a cărei apropiere față de omse poate, de asemenea, constata, darcare este mai puțin vizibilă, putem re-liefa, în plus, și degenerarea unor exem-plare, în condițiile protecției exageratede care se bucură. Față de perioada ani-lor ’80-’90, când la un efectiv de cca.2.500 de lupi se împușcau anual 1.500-2.000 de exemplare (60-80% din efec-tivul de primăvară), acum, la un efectivaproximativ egal, se extrag anual doarcirca 250-300 de lupi (10-12% din efec-tivul de primăvară). În această situație,

nu numai aspectul reducerii extraordi-nare a sporului natural – diminuat la10-12%, din cauza reducerii anterioarea cifrelor de recoltă, creșterii temporarea efectivelor de lupi și reducerii bazeitrofice ce a urmat, responsabilă de re-venirea lupilor la efectivele inițiale –trebuie să ne îngrijoreze, ci degenerareafizică și comportamentală a multorexemplare de la noi, precum și crearealupilor „gunoieri”, primii care se apro-pie de localități și coboară spre câmpiedupă hrană. Deci primii care se apropiede OM.

Adevărul că „din prea multă grijă șidragoste față de speciile sălbatice, riscămsă le facem mai mult rău decât bine”, sedemonstrează și în contextul exemple-lor date. Dar nu numai în cazul acestorspecii și nu doar în România.

Fenomenul semi-îmblânzirii și aldegenerării fizice și/sau comporta-mentale al multor animale sălbaticeeste evident și în cazul exemplarelorspeciilor înmulțite în condiții semiin-dustriale, crescute de mici în apropie-rea omului, hrănite sistematic și dinabundență de către acesta în sălbăticieetc.

Deloc întâmplător, în „Codul deetică vânătorească” este înscrisă obli-gația morală a vânătorilor de a contri-bui, prin modalitățile de ocrotire șiîngrijire cu precauție și prin metodeleși mijloacele de practicare a vânătorii,la conservarea caracterului sălbatic alfaunei cinegetice. Caracter manifestatprintr-o teamă firească față de OM,care ține exemplarele de faună cine-getică departe de acesta, de localități,de câmpul cultivat agricol, de anima-lele domestice etc.

Plecând de la cele prezentate maisus, este corect și benefic să reliefămrolul pozitiv, de necontestat, al vână-torilor în păstrarea caracterului sălba-tic al faunei cinegetice, dar numaiatunci când asigură o ocrotire și îngri-jire raționale a acesteia și, mai ales,când practică vânătoarea prin metodeși cu mijloace etice și adecvate acestuiscop. Este o realitate simplă, care artrebui corect înțeleasă, atât de admi-nistratorii și gestionarii faunei cinege-tice, cât și de societatea în care trăim,în mare parte ruptă, în mod evident,de natura sălbatică.

Păstrarea caracteruluisălbatic al faunei cinegeticeText și fotografie NECULAI ȘELARU

OPINIE

Teama ancestrală a exemplarelor de faună cinegetică fațăde om nu a fost deloc întâmplătoare. OMUL, pe totparcursul evoluției sale, a vânat fără contenire, dindiverse motive, instaurând în timp, un anumit „respect”,de necontestat, al animalelor sălbatice față de el. Chiar încazul animalelor sălbatice cu mult mai puternice decâtacesta, precum este ursul la noi.

Puncte de vedere

IULIE 2016 | 13

CHINOLOGIE

C anis familiaris este specia pri-mară, ce a conviețuit în preajmacomunităților umane din preis-

torie și până în prezent. Pe genealogiaacesteia s-au alambicat și realizat raselecunoscute în prezent, în peste patru sutede standarde omologate.

Vânătoarea fiind o preocupare an-cestrală, ca și pescuitul, a utilizat câi-nii în permanență, alegând aceleexemplare cu aptitudini deosebite,care, prin calitățile avute, au dat ran-damentele cele mai bune la dobândi-rea vânatului zburător sau terestru.

Așa a început încă din antichitate,activitatea de selecție și afirmare aunor rase de câini. La începuturile„erei industriale”, cam după anul1700, necesitatea creării unor noirase, adaptate pentru deservirea vâ-nătorilor, posesori ai arsenalului teh-nic în progres, îi determină însă peaceștia să renunțe treptat la câinii spe-cializați la șoimărit, plase, rețele și parforce, utilizați până atunci.

Aceste emulații, de creare a noirase canine stabile, cu aspect morfo-logic distinct fiecăreia, au ambiționatchinologii din Anglia, Spania, Franța,Germania și Italia, încât în secolul 19și în următorul au proliferat o multi-tudine de standarde ale noilor rasecreate, care își etalau aptitudinile încompetiții chinologice, fiind într-operpetuă concurență și afirmare. La noi, în sec. XX, au existat puțini

chinologi care au avut preocupări îndomeniu. Dintre aceștia îi amintesc peNicolae A. Străvoiu și fiul acestuia, NicN. Străvoiu, care au propovăduit crea-rea prepelicarului românesc, dar, ne-având susținere materială și logistică,bunele intenții s-au risipit în timp.

În a doua jumătate a secolului tre-cut s-a impus o oarecare disciplină șiordine în prăsirea strictă în cadrul rase -lor, prin statutele Asociației Chinolo-gice Române, care a stabilit o rigoare șio disciplină chinologică, verificată prinprezentarea documentelor de prove-niență în competițiile de profil (urmă-rire, salvamont, poliție, vânătoare etc.)

Ceea ce pare curios, îl reprezintăfaptul că, într-o țară în care pregătireaprofesională nu duce lipsă de specialiștiîn domeniile zootehniei și geneticii,

unii absolvenți, încadrați chiar în insti-tutele de cercetări, nu și-au propus săcreeze rase canine românești, reușindsă confirme, în secolul XXI, doar ciobă-nescul românesc mioritic, pe care îlaveam moștenire de pe timpul lui Bu-rebista.

Fiindcă, pentru a obține o nouărasă, se impun voință și cunoștințezootehnice și genetice, intuiție, bazămaterială canină, tenacitate și răbdare,selecție în timp și, nu în ultimul rând,bani. Pentru ca, după trecerea maimultor decenii, cu reușite și decepții,să poată să apară noua rasă stabilă,care să-și etaleze aspectul și aptitudi-nile la porțile afirmării, iar FederațiaChinologică Internațională să o recu-noască, să o adopte, acordându-i unnumăr de standard în marea familie acâinilor de vânătoare.

Considerații chinologiceText ALEXANDRU ALACI, Fotografie WALTER DROLL

Chinologia a avut dintotdeauna adepții ei, preocupați nu numai de îngrijirea șiutilizarea raselor canine în diferitele domenii de activitate, în funcție de necesitățileumane, cât mai ales pentru a obține avantaje de pe urma unor aptitudini ale acestora,superioare celor omenești (auz, miros, orientare).


Gloanțe de vânătoare

Din nou despre gloanțelede vânătoare fără plumbMATEI TĂLPEANU

MUNI}IE

Agenția Outdoor Marketing International, sprijinită și de firmele producătoare de muniție Blackhawk, Hornady și Savage, a organizat, în ultimii patru ani, 90 deworkshop-uri, la care au luat parte 4.700 de vânători și profesioniști, spre a discutatema „Gloanțe de vânătoare fără plumb”, pe baza a 3.000 de date.

51

2

3

4

6 7

În revista Deutsche Jagd Zeitungnr.5/2016, pag. 90-93, autoriiJens Tigges, Andre Schroeder și

Jens Bork, în articolul „Nicio teamăfață de gloanțele fără plumb”, le oferăvânătorilor, tentați sau obligați să leutilizeze, sinteza concluziilor trase.Criteriul de bază fiind puterea deomorâre, s-a ținut seamă de distanță,viteza inițială și reacția în țintă, dar șide armele și calibrele muniției utili-zate. Țintele au fost calupuri de săpunbalistic, secționate în lung și fotogra-fiate (Fig. 1-4).

În prezent există în lume cel puțin33 de modele de gloanțe fără plumb,oferite de 22 de producători, în 76 decalibre, elaborate cu 350 de încărcă-turi diferite. În asemenea condițiicomplexe, există vânători nemulțumițide efectul unui glonț fără plumb, deșibine plasat, pe când alții au numai re-zultate pozitive cu același model. Peunii îi nemulțumește slaba cedare aenergiei în corp (nu distruge organevitale), pe alții insuficienta pătrundereîn adâncime. O sistematizare este ne-cesară și la gloanțele fără plumb:

Cu fragmentare parțială(ușoare/rapide), glonț care,

imediat după ce a pătruns prin

piele/blană, cel puțin 30% din glonțse fragmentează în schije, cu efect in-stantaneu. Exemplu bun: RWS EvoGreen (calup nr. 3). Dezavantajul po-tențial, la animale mari, este caverna,care nu este destul de adâncă. Exem-plu slab: Jaguar Classic (calup nr. 4),poate micșora valoarea cărnii prin he-matoame la distanțe mici sau normale(100—150 metri) sau, dacă pătrundeoblic, pierde energie la distanțe mari,iar traiectoria se schimbă după obsta-cole mici. Alte modele: Sax KJG,Brenneke TAG și TUG Nature+.

Cu deformare (grele,lente),glonț care, la pătrunderea prin

piele/blană, înflorește treptat, fărăschije și fără pierdere din greutate, nuproduce hematoame și nu este abătutdin traiectorie de crăcuțe sau ierburi.Exemplu: Romey RSD (calup nr. 2).Dezavantajul constă în viteza inițialămai mică, care le face mai puțin pre-cise la distanțe mai mari, unde nici nulărgesc suficient canalul când înflo-resc. Exemple: Sellier&Bellot Exergy,Lapua Naturalis.

Cu deformare (greutatemedie), gloanțe cu viteză

înaltă și cu greutate mijlocie față de

gloanțele cu plumb de calibrul respec-tiv. Ele dau o cavernă mai largă.Exemplu: Hornady GMX (calup nr.1).

În Fig. 5, separată de cele 4 calu-puri, vedem 4 gloanțe (cal..30-06) defabrică, scoase din calupuri, cu vite-zele inițiale ce aparțin grupului 3:Hornady GMX Superformance 939m/s, Barnes TTSX 905 m/s, Nosler E-Tip 854 m/s și Federal Trophy Copper854 m/s ( de la stânga la dreapta).

În Fig. 6 se arată în stânga, unglonț Hornady GMX secționat, întreg,apoi deformat după ce a lovit la 50 m,la 150 m și la 250 m. Este clar că vi-teza în momentul impactului este de-cisivă pentru deformare.

În Fig. 7 vedem glonțul RWS EvoGreen cu schijele scoase din calupulnr. 3, după fragmentarea a circa 30%din corpul ce provoacă o cavernăscurtă.

Autorii insistă asupra curățăriițevii cu care s-a tras înaintea vânăto-rii, dacă gloanțele fără plumb nu suntdin tombac, care acoperă, în general,miezul din plumb al gloanțelor cla-sice. În principiu, la gloanțele fărăplumb, viteza contează mai multdecât diametrul și greutatea glonțu-lui, invers decât la cele cu miez dinplumb.

1

2

3

IULIE 2016 | 15

M ă tem însă că pledoariamea nu va fi însușită de„fripturiști”, care, constat

cu regret, au uitat că, în teren, nu totce zboară se mănâncă, și mai suntzburătoare care, înmulțindu-se pestemăsură, ne vor lăsa, an de an, tot maipuțini iepurași și tot mai puține cui -buri de făzănițe și de potârnichi.

Și aici mă refer la omniprezentelegrive și coțofene, specii dăunătoare,care însă ne pot oferi plăcute partidede vânătoare cu chemători. Aici facmențiunea că încercările de a te apro-pia de o grivă ce cârâie în vârful plo-pului este, de la bun început, un eșec.

În magazine au apărut chemătoride cea mai bună calitate pentru atra-gerea grivelor, păsări deosebit de pru-dente și deosebit de dăunătoare.

Deci, un mic colectiv de vânători, cețin la fondul lor, se amplasează înumbra plopilor ori arinilor, unde au de-pistat cuiburi de coțofene sau de ciori.

Sunt indicate costumele de camu-flaj care ne acoperă obrazul și mănuși,deoarece fața omului și mâinile neaco-

perite sunt rapid identificate de păsări.Componenții micul colectiv se vor

ascunde la o distanță de 50-60 metriunul de altul, vor evita mișcarea, iarunul dintre pușcași va activa chemă-toarea, la auzul căreia, în curînd, seva crea un culoar aerian al grivelorcurioase, pornite să-și caute suratele.

Este indicat să se împuște una,două grive, ce vor fi expuse pe câmpsau în poieniță, la loc vizibil și se vaaștepta o perioadă de timp. Grivele îșivor relua patrularea, evident la acti-varea chemătorii și vor începe un zborrotit deasupra suratelor nemișcate,devenind ținte bune pentru trăgători.

Cu ani în urmă, am ieșit cu uncoleg în lunca Crișului, într-o zonă cucopci înalți, plini de cuiburi de griveși coțofene și ne-am clădit rapid douăcolibe din strujeni, lăsăndu-ne și odeschidere pentru foc. Am pus un ie-pure umplut cu paie și urechile ridi-cate cu sârmă, care parcă ședeapopândău și, nu peste mult timp,două grive au început un zbor rotit,tot mai jos, pînă au intrat în bătaia op-

timă a armei. Apoi le-am așezat lîngăiepuroiul de paie și, în final, am reușitca, în 3-4 ore de distracție folositoare,să împușcăm 16 grive și coțofene.

Socotim câte progenituri ar fi dis-trus aceste păsări dăunătoare, câțivătui ar fi extras din fondul de vână-toare și câte ouă de făzănițe ori potîr-nichi, las calculul la analiza și cocluziadistinsului cititor.

Deci, la o asemenea partidă, avemparte de o distracția foarte plăcută,dar și utilă, care ne va recompensa însezonul următor.

DE SEZON

Combaterea răpitoarelor cupene cu ajutorul chemătorilorTITUS PINTEA

Sezonul de vânătoare s-a încheiat, și iată că mulți stimați colegi vânători și-au pusarmele în dulap până la începerea sezonul viitor, deși ar mai avea posibilitatea unorpartide de vânătoare, dacă și-ar dori.

MAMIFERE: căprior (mascul),mistreț, șacal, vulpe.PĂSĂRI: cioară grivă, cioară grivăsudică, coțofană; de la 10 iulie:stăncuță.

CE VÂN~M

P rintre invitați, s-au numărat, șiîn acest an, domnul dr. ing.Neculai Șelaru, președinte

executiv al AGVPS, reprezentanți aiConsiliului Județean Timiș, domnulCornel Lera, director al AJVPS Timiș,precum și delegațiile Camerei de vâ-nătoare din Csongrad și ale Clubuluide Vânătoare Szeged. La manifestariau participat și grupele de vânătoareprietene din Serbia și Ungaria.

Manifestarea, ajunsă la cea de a 7-a ediție, a fost organizată, ca înfie-care an, la Poligonul de tir Diana. Lo-cația, așezată la marginea orașului depe Bega, la umbra pădurii, oferă spațiigeneroase, corespunzătoare organizăriiconcursurilor chinologice, de tir și „deceaune”. Oaspeți, paticipanți, câini ne-bunatici, trofee de excepție așezate înstanduri cu grijă aranjate, sunete de


Zile de festival timișoreanText și fotografie MARIA SĂVULESCU

EVENIMENT

În general, temele la care revin periodic sunt legate de respectarea eticii vânătorești, derespectarea mediului și a faunei ce îl populează. Notele critice și regretul, generate deacțiunile unor membrii ai vânătorimii, sunt des întâlnite în articolele mele. Date fiindacestea, este o bucurie să poți povesti și despre obiceiuri sănătoase, despre pasiunea șidragostea pentru tir, vânat, natură și câinii de vânătoare, despre camaraderie șiomenie. O îngemănare a acestor trăiri, manifestări și sentimente, pot fi regăsite, an dean, la evenimentele prilejuite de Festivalul Vânătorilor Timișoreni organizat, în fiecarevară, de către Clubul de Vânătoare Timișoara, împreună cu AJVPS Timiși, cu suportulConsiliului Județean.

Ideea mi-a venit în timp ce lecturamun proiect de articol referitor la bracona-rea unei capre negre în Parcul NaționalMunții Rodnei, braconaj despre caremass-media a vuit, pe bună dreptate, lasfârșit de iunie 2016.

Cunoscând cât de cât braconajul sfi-dător petrecut în Pietrosul Rodnei, amrămas surprins de lipsa de documentarea reporterilor și de acuzele grave și ne-drepte aduse, în mod indirect, întregiiobști a vânătorilor. În fapt, în acest bra-conaj, repet sfidător, nu au fost impli-cați, în nici un caz, vânătorii. La fel ca înmulte alte cazuri similare de braconaj ci-negetic, blamate periodic în mass-media, prin care sunt culpabilizați„eficient”, dar fără vină, vânătorii.

În cazul braconajului la care ne referim,au fost implicați câțiva tineri aventurieri,dintre care unul, purtător de carabină cu lu-netă. Acesta, în miezul zilei, în plină zonăinterzisă la vânătoare și în prezența unormartori-turiști, a avut curajul să împuște ocapră neagră. Complicitatea celorlalți doitovarăși-însoțitori și ai gazdelor acestora

Mergând spre „Festivalul Vânătorilor” din Timișoara, la început de iulie 2016, mă gândeam la ce aprecieri aș maiputea face, pentru a nu repeta cele ce s-au mai spus pozitivdespre organizarea acestuia și pentru a nu reține prea multatenția participanților, în momente în care aveau ceva maibun de făcut.

FA}ETE ALE ACTIVIT~}II VÅN~TORE{TI

corn, zgomotul focurilor de armă, mi-rosurile îmbietoare ce se ridică dinceaune, zarva copiilor bucuroși de reu-șita la tirul cu aer compirmat, ritmurilecântecelor românești, verdele, încăcrud, al codrului ce străjuiește aduna-rea, toate la un loc crează, an de an,premizele unei manifestări cinegeticecu note câmpenești.

În acest an, festivalul s-a desfășuratpe durata a două zile. În prima zi au fostorganizate concursurile de tir, la care auparticipat vânători din toate grupele șiasociațiile participante la festival. Ce-ade-a doua zi a festivalului a fost rezer-vată concursului chinologic, celui de tircu aer comprimat pentru copii și concur-sului „de ceaune”. Ca în fiecare an, con-cursul chinologic a adunat cei mai mulțiprivitori, dornici să admire frumusețeași abilitățile câinilor de vânătoare. La

concurs au participat câini din raselecele mai cunoscute, folosite la vână-toare: scotocitori, de aret, copoi. Copiiis-au putut bucura de prezența unorexemplare deosebite din rasele pointer,setter, brac cu păr sârmos și cu păr scurt,springer, copoi, vizsla. Locurile 1-3 auprimit cupe și diplome.

S-au acordat premii pentru celemai bune preparate culinare, pentrucel mai frumos stand, pentru cele maifrumoase trofee de cerb, cerb lopătar,mistreț, căprior, craniu de urs și lup șipentru performanțele de la tirul cuaer comprimat.

Astfel de manifestări trebuie promo-vate, căci ele apropie oamenii de feno-menul cinegetic, îi ajută să îl înțeleagăși să facă diferența între vânătoarea fă-cută în spiritual eticii vânătorești, cudrag de natură și animale, cu moderație

și cumpătare, cu modestie și respect, șisimplul act de a ucide, mult și oricum,pe care nici nu îl putem numi vânătoare.

Îmi amintesc de povestirile un-chiului meu, ce îmi spunea de bunicullui: arma, pusă la loc de cinste într-uncui din camera mare, era luată îm-preună cu doar două cartușe. Dacăerai demn, două cartușe erau sufi-ciente pentru a putea pune pe masăun iepure sau un fazan. Se pușca doarcât era nevoie, cu grijă și respect pen-tru vânat. Astfel, ne putem păstraefectivele de vânat și putem crește vâ-nători responsabili. Nu cantitatea con-tează, ci calitatea tirului, a relației cucâinele de vânătoare, a bucatelor plă-mădite, a terenului de vânătoare. Șitoate acestea pot fi păstrate prin co-rectitudine și responsabilitate de cătrefiecare membru vânător.

IULIE 2016 | 17

de la Stația Meteorologică, la care braco-nierii și-au lăsat mașinile de teren și audus capra neagră împușcată, nu se aduceîn discuție decât ca pistă evidentă, ușorde urmărit, pentru organele abilitate cudescoperirea și sancționarea vinovaților.Dar vinovații nu au fost, în nici un caz,membri vânători ai unor organizații vână-torești gestionare de fonduri cinegetice.

Până la descoperirea vinovaților,dacă se va dori totuși acest lucru, nuputem să nu remarcăm că rangerii Par-cului Național, de profesie pădurari aiRNP Romsilva, inspectorii Gărzii Fore-stiere și ai Gărzii de Mediu, funcționariiAgenției locale de Protecția Mediului,polițiștii și jandarmii din zonă, fără ex-cepție retribuiți de societate pentrumenținerea ordinii și impunerea legii, in-clusiv în mediul sălbatic și, mai ales, înariile naturale protejate, nu fac aproapenimic în acest sens, favorizând, prin ne-păsare, indulgență și inacțiune, comite-rea unor astfel de fapte antisociale șiculpabilizarea, pe nedrept, a vânătorilor.

Ca să nu mai lungim vorba, remar-

căm că, în ariile naturale protejate dincare se retrag vânătorii și structurile lorde pază, retribuite din bani privați, selasă loc instalării braconierilor și haosu-lui, pe cheltuială publică.

Noi nu susținem că, printre vânători,nu sunt și braconieri, fiindcă „pădure fărăuscătură”, nu se poate, dar a culpabilizalumea unor oameni pasionați, care fac pecheltuiala lor privată mult mai mult binefaunei sălbatice, mediului acesteia deviață și echilibrului în natură, decât struc-turile de stat retribuite din bani publici,este nedrept și condamnabil.

Iată de ce socotesc că este beneficpentru noi, vânătorii organizațiilor ges -tionare de fonduri cinegetice, să relie-făm, în fața societății non-vânătorești,că faptele abominabile despre care sun-tem acuzați nu au nici o legătură cu ac-tivitatea noastră, ci din contră. Noi,vânătorii, am știut și știm să ocrotim, săîngrijim și să extragem doar surplusulpopulațional, pe banii noștri privați, îninteresul societății, care retribuie dinbani publici, deocamdată fără eficiența

așteptată, nenumărate structuri ce sedovedesc, în zone precum Borșa Mara-mureșului, complet impotente.

Iată de ce, la acest festival vânăto-resc, simt nevoia să remarc meritulAJVPS Timiș, al conducerii acesteia, înprimul rând al președintelui Traian Opreași al directorului Cornel Lera, pentru orga-nizarea periodică a unor astfel de mani-festări, festivaluri și expoziții vânătorești,care reliefează și alte aspecte, spirituale,ale activității vânătorești, benefice pen-tru natură și societate. Fiindcă festivalu-rile și expozițiile vânătorești organizatela Timișoara, deși multiplicate prin imita-ție în multe alte zone ale țării, rămândeo camdată inegalabile.

Felicitări organizatorilor și partici-panților, ultimilor fiindcă au știut și știusă țină aproape de organizatori, să vâ-neze în cinste și omenie și să se distrezevânătorește în astfel de ocazii, împreunăcu familiile și prietenii lor.

Închei prin a repeta urarea „de a oține tot așa!”

–Neculai Șelaru


Î mi este clar că, în cazul acesta,autorii faptei, printr-o răfuialăpersonală cu un animal sălbatic,

nu au realizat decât deteriorarea eco-sistemului, apelând la o practică com-plet străină de vânătoarea durabilă șide codul vânătoresc.

Acești braconieri ai caprei negre,loviți de patima cruzimii și mânați dedorința uciderii, au repetat o faptă in-trată în rutină, fără teamă de repercu-siuni. După reacția avută înmomentul în care au trecut printre

corturilor turiștilor, avertizându-i petineri să nu-i fotografieze, am convin-gerea că așa-zișii „vânători” și priete-nii lor suferă de o boală care otrăveștemediul, printr-o intruziune în spațiultrăirilor normale, în cinismul nealte-rat și în comportamentul civilizat.

Vă invit să citiți cu atenție declara-ția unui martor, șocat de ce a putut săvadă lângă lacul Iezer, și apoi să mă-surați gravitatea actului de braconajsăvârșit de un pretins vânător, care, cucertitudine, nu este membru al nici

unei organizații vânătorești ges tionarăde fonduri cinegetice. Ci doar de po-sesor, foarte probabil ilegal, de armăde vânătoare cu glonț și lunetă.

„Eram lângă lacul Iezer, lângăCreasta Piciorul Moșului. Ne-am puscorturile. Pe la ora 20 au venit doi ti-neri, în jur de 30-35 de ani, care au tre-cut printre corturile noastre. Unuldintre ei avea o pușcă la spate, la careera atașată o lunetă foarte puternică.Gesticulau și arătau spre Creasta Picio-rul Moșului, care este situată în

BRACONAJ

Cum se poate pătaimaginea vânătorilorELIADE BĂLAN

Simplu, comițând o faptă odioasă, aidoma netrebnicilor care au împușcat, de curând, ocapră neagră lângă lacul Iezer, sub Pietrosul Rodnei, în plin sezon de interdicție, subprivirile unor turiști aflați în zonă, foarte aproape de Piciorul Moșului. Isprava la caremă refer intră în sfera actelor explicite de „terorism cinegetic”. Ca atare, nu avemnevoie de mai multe argumente pentru a ajunge la concluzia că, ceea ce pot protejavânătorii corecți, poate distruge un purtător de armă cu porniri ucigașe, care comitefărădelegi în cel mai barbar stil, în numele a ceea ce crede el că este vânătoare.

dreapta Lacului Iezer, cum urci. Ne-amuitat și noi și am văzut o capră neagră.Ne-am dat seama că vor trage în ani-mal și nu ne venea să credem. Am înce-put să fluierăm, să facem zgomot, săscape. Au tras un foc, noi fluieram șicapra a fugit. Apoi, s-a oprit și s-a în-tors, și atunci au tras al doilea foc, iaranimalul a căzut. Bărbații, mai veni-seră trei, erau cinci în total, au rosto-golit animalul la vale și, când au ajunsla jnepeniș, l-au apucat și l-au cărat lamașinile pe care le aveau parcate încurtea Stației Meteo din zonă. Nu nevenea să credem. Am încercat să facempoze și chiar am reușit cu un telefon pesub braț, dar unul dintre bărbați s-a în-tors spre noi și ne-a spus «poate văprind cu poze» și a plecat mai departe.”

Prima întrebare: știa acest in-divid, cu pasiuni sinistre, care

trăiește într-un anturaj dubios, ori-când dispus de a face rău fizic anima-lelor sălbatice, că vânarea capreinegre se face numai în perioada 15octombrie – 15 decembrie, pentru tro-feu, și între 1 septembrie – 15 decem-brie, pentru selecție? Știa, desigur,așa după cum, cu certitudine, știa căse găsește într-un parc național încare vânătorii nu au ce căuta și vână-toarea este strict interzisă. În conclu-zie, a dat „de pământ” cu legea,aidoma tâlharului la drumul mare.

Cauzele sunt multiple, însă, pe pri-mul loc, este lipsa de responsabilitatecivică, coroborată cu desconsiderareatuturor normelor și regulamentelorvânătorești, în condițiile în care ran-gerilor parcului, angajați ai RNP Rom-silva, și funcționarilor publici aiagenției locale de mediu, Gărzii deMediu și Gărzii Forestiere, poliției și

jandarmeriei din zonă, nici nu le pasăde unul dintre obiectivele lor de acti-vitate, pentru care sunt retribuiți desocietate.

A doua întrebare: gestul tineri-lor de a împiedica uciderea ca-

prei negre a fost considerat debraconieri ca fiind un amestec în tre-burile lor interne? De ce nu a existatun grad minim de vinovăție și, impli-cit, de conștientizare a faptului că seîncalcă legea, fiind mai mulți martori,care pot depune mărturie în fața or-ganelor abilitate? Să fie oare legislațiaatât de permisivă, încât nu dăuneazăgrav libertății când vine vorba de bra-conaj în zona Borșei sau braconajul ci-negetic este considerat insignifiant înprivința gravității, comparativ cu ce-lelalte fapte antisociale comise înaceeași zonă?

A treia întrebare: complicitateagazdelor de la Stația Meteoro-

logică, locul de parcare a mașinilorbraconierilor, este mai puțin condam-nabilă pentru ceea ce s-a întâmplat înimediata lor apropiere?

S-ar zice că nu contează ce spunelegea, atâta timp cât unii dintre braco-nierii borșeni, dominați de instincteprimitive, fac uz de armă, fără legă-tură cu etica, cu principiile și cutumeleacceptate și respectate. Cu siguranțăcă va urma un dosar de braconaj cine-getic pentru împușcarea unei caprenegre, specie de interes cinegetic.Poate va veni și momentul unui procesși apariția făptuitorului și a martorilorîn fața instanțelor de judecată.

Nedumerirea subsemnatului, fațăde aceste personaje și de tot anturajulcare le aplaudă, este de cum își per-

mit, fără teamă de repercusiuni, o ast-fel de sfidare, sub acoperirea aparen-tului anonimat, desigur, și aloficialităților locale, care cunoscfoarte bine ce s-a întâmplat și se în-tâmplă în zonă. Un comportament,cum nu se poate mai dăunător pentruimaginea corpului vânătoresc și, im-plicit, pentru societatea în care trăim.Ce trebuie să afle răufăcătorii, cu saufără permis de armă și de vânătoare,este că, pentru braconaj, se plătește,pentru nesăbuință, se plătește, pentrunerespectarea legii, se plătește. Fiind -că ulciorul nu merge de multe ori laapă. Nimeni nu crede că braconieriimai pot scăpa și acum. Dar în Borșa,totul este posibil.

Ce-i de făcut? Să nu stăm deo -parte și să luăm atitudine, cu fermi-tate și demnitate, în litera și spiritullegii, când este vorba de încălcareaacesteia, pentru prevenirea sau pe-depsirea unor astfel de fapte. Mai alescând, se cunoaște neoficial, că estevorba de braconaj comis de persoanesau cu complicitatea unor persoaneretribuite, din bani publici, să pă-zească integritatea parcului naționaldin zonă, a pădurii și a faunei cinege-tice.

Fenomenul braconajului, comis deastfel de angajați ai societății noastre,este, de fapt, o nelegiuire extrem degravă, atât la adresa faunei cinegeticeși mediului înconjurător, cât și pentruprestigiul vânătorilor, care nu au nicio legătură cu fapta și faptele similaredin zonă și sănătatea morală a socie-tății în care suntem nevoiți și trebuiesă supraviețuim. De aceea, se impunesă nu mai trecem cu vederea, mai alesîn zona Borșa, astfel de fapte, care nutrebuie să se mai repete!

IULIE 2016 | 19

1

2

3

Fenomenulbraconajului, comis de

astfel de angajați aisocietății noastre, este, defapt, o nelegiuire extrem degravă, atât la adresa fauneicinegetice și mediuluiînconjurător, cât și pentruprestigiul vânătorilor, carenu au nici o legătură cufapta și faptele similare dinzonă și sănătatea morală asocietății în care suntemnevoiți și trebuie săsupraviețuim. De aceea, seimpune să nu mai trecemcu vederea, mai ales în zonaBorșa, astfel de fapte, carenu trebuie să se mai repete!

S ezonul de vânătoare la anu-mite specii de vânat își ur-mează cursul, verdele naturii,

galbenul holdelor de orz, grâu, floa-rea-soarelui, limpezimea râului cuapă rece, fac parte din normalul firescși așteptat de fiecare dintre pămân-teni. Natura, ajutată de noi, cere res-pect vânatului și respect vânătorului,pentru că și el este om. Dar, a pângărinepătatul tablou al tainicei naturi cumizeria gestului, lipsit de autocontrol,al celui ce ignoră rostul conviețuirii încolectivitate, pentru că EL nu este înstare de a fi exemplu pozitiv, în-seamnă pentru noi, cei din jurul lui,care îl acceptăm printre noi, un gestpenibil, pentru că încercăm să-i ceremtocmai ce nu are.

Încurajare prin… ignorareMulte fonduri de vânătoare se în-

vecinează cu localități în care gospo-darul preponderent, cel educat de lafrageda vârstă cu privire la respectulde sine și față de colectivitatea în caretrăiește, știe că resturile menajere saudiversele obiecte care nu-i mai sunt defolosință, sunt eliminate, civilizat, încontainerele de colectare. Dar… „pă-dure fără uscături”, mai rar întâlnești!Și tocmai aceste „uscături”, noaptea,pe furiș, ferite de a le fi văzute gestu-rile, încarcă mijlocul de transport șileapădă mizeria ogrăzii lui, fie pe la uncolț de pădure, pe marginea unui râu,în luminișul unui crâng, pe la capăt detarla, și chiar în drumul satului.

Slaba exigență a mai marelui gos-podar al localității și a funcționarilorpublici ai Gărzii de Mediu, dar nunumai, face posibilă trecerea neobser-vată a acestor gesturi poluante, efecteale lipsei de civilizație, încurajate toc-mai prin lipsă de atitudine, așa dupăcum, de altfel, ne-am obișnuit. Și gră-mezile nesăbuinței cresc, cresc, maipretutindeni. Deși acel loc nu este allor, ei, cu nepăsarea minții lor, consi-deră că le aparține.

Forme și metode de corectare aleunor astfel de apucături sunt destule,și bine reflectate de norme de eticăcolectivă, dar inerția omoară opiniacelor din jur care văd, văd, dar… tac.

Mulți vânători, aflați în teren, pefonduri de vânătoare, au întâlnit ast-


Cultură vânătoreascăOPINIE

Pe fonduri de vânătoare,pubele ale civilizațieiText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

Ca vânător ori simplu turist, accesul la natură poatecontribui, în mod semnificativ, la capitalul nostruspiritual și, implicit, la buna dispoziție dătătoare desănătate, atât de scumpă nouă, fiecăruia. Mama-naturăne oferă în toate anotimpurile anului un calendar cumomente deosebite, care mai de care mai plăcute, delocidentice, mereu surprinzătoare, după cum reușim săapreciem clipa. Bucuria fantasticului peisaj sălbatic deiarnă, al zborului la pasaj al gâștelor, ori simfonia unicăa boncănitului impunătorilor masculi cu trufașe coarne,sunt numai câteva momente de basm dăruite dediversitatea faunistică. Este un dar de la natura care,uneori, ne îngăduie prea multe greșeli, multe dintreacestea fiind rezultatul nesăbuinței omului, pentru că,parafrazând, acolo unde educație nu e, nimic nu e…!

IULIE 2016 | 21

fel de „tablouri” ale gunoaielor, răsă-rite ca ciupercile după ploaie, mor-mane ale sfidării normelor sanitare șide mediu, consecințe ale lipsei devoință a colectivităților ce nu știu săpedepsească exemplar pe acei indivizicare, prin gestul lor de mahala, tragînapoi toată comunitatea spre acealume, din ce în ce mai redusă, caremai „scormonește” prin nepăsare,egoism, indiferență și înapoiere.

Maniere alese, respect față de na-tură și faună, atitudine pe măsura fap-telor descrise, sunt necunoscute, șicăror persoane să le pretinzi? Poateunii dintre „făptași”, sau chiar respon-sabilii, fac parte dintre noi!

Până nu e prea târziuLa marginea unui lan de floarea-

soarelui este amenajată o stupină mo-bilă. Harnica și curata albină

muncește pentru om, dăruindu-i mie-rea cea făcătoare de minuni în ale să-nătății. De la numai câteva zeci demetri de aceasta, răzbate un mirosspecific resturilor aruncate de cel careașa este obișnuit. Până și fluturii oco-lesc în zborul lor locul mizeriei. Maiîncolo, niște gospodari întorc la soarelucerna cosită de curând, apoi carultras de boi, încărcat cu prețiosul furaj,mirific parfum de fân din care răzbateizul de izmă sălbatică, trece pe dru-mul „străjuit” de movila rușinii.

Ceva din lumea normală nu ac-ceptă anormalul. Și totuși, carul…trece mai departe! Numai câteva grivesunt interesate de prezența resturilor.Imaginea dezolantă nu face cinste ni-ciunuia dintre noi. Dar nici celor sprecare îndrept săgeata moralei, fie eisimpli trecători, agricultori, ecologiștisau oricine altcineva, aflat întâmplă-

tor pe fondul respectiv de vânătoare.Natura este darnică, ne oferă clipe

plăcute de relaxare, pe care le alegemasumându-ne o anumită responsabili-tate. Nu de altceva, dar există risculdegradării speciei umane, spre alte tă-râmuri ale lipsei de cultură, educație,respect. Și nu numai atât…!

Stând și reflectând, ar fi bine deînțeles că noi toți, fără excepție, artrebuie să respectăm natura, nicide-cum să o transformăm într-o ladă cugunoi. Să contăm, așadar, doar penoi, fiindcă pe angajații și reangajațiiGărzii de Mediu, aproape fără excep-ție dublu subordonați, nu i-am văzutși nu reușim să-i vedem niciodată, ni-ciunde și în nici un fel, în acțiune. Fieși numai pentru impresie și justifica-rea retribuției primite de la societate,în interesul păstrării curățeniei fizicea mediului înconjurător.

Natura este darnică,ne oferă clipe plăcute

de relaxare, pe care lealegem asumându-ne oanumită responsabilitate.Nu de altceva, dar existăriscul degradării specieiumane, spre alte tărâmuriale lipsei de cultură,educație, respect. Și nunumai atât…!”


Puncte de vedereLEGISLA}IE

D eci, deținerea sau colecționa-rea de arme de vânătoare nupresupune intrinsec (prezu-

mat) dreptul de a vâna, fără ca aceastasă reprezinte vreo îngrădire ori limitarea dreptului persoanei de a se asociaprin înscriere în organizații naționale(ANDA și ANCA) al căror scop este di-ferit de cel al asociațiilor vânătorești(afiliate sau neafiliate la AGVPS).

Pe de altă parte, potrivit prevede-rilor Legii armelor și munițiilor nr.295/2004, armele de vânătoare suntarme destinate practicării vânătorii

(art. 2, cap. III, pct. 5), care pot fi pro-curate de vânători (art. 13, alin 3 șiart. 14, alin 1, lit. b), care dețin per-mis de vânătoare (art. 35, alin 1) și lefolosesc numai pentru recoltarea vâ-natului (art. 37, alin 1). Deținătorii șicolecționarii de arme letale pot doardeține și arme de vânătoare, pe carenu le pot folosi decât în poligon, dupăanunțarea organelor competente depoliție despre această intenție.

De aceea, legiuitorul a făcut dis-tincție în privința dreptului de deți-nere (art. 23, alin 2) și dreptului de

port și folosire a diverselor categoriide arme (art. 23, alin 3), inclusiv a ar-melor din categoria arme de vână-toare. În funcție de dreptul acordat,organele competente de poliție fac cu-venita mențiune, în mod expres, înconținutul permisului de armă (art.23, alin 1), care poate fi de tip A și detip B.

Coroborând prevederile legale lacare am făcut referire mai sus, nuputem să nu concluzionăm că dreptulde deținere, port și folosire a armelorde vânătoare aparține doar membri-lor vânători ai asociațiilor vânătoreștigestionare de fonduri cinegetice, sin-gurii care pot exercita în mod legalvânătoarea și, implicit, singurii carepot avea înscrise armele de vânătoareîn permisele de armă tip B.

Prevederile legilor, în cazul nostrua legilor vânătorii și armelor, seimpun a fi înțelese în mod conjugat șirespectate întocmai, deoarece asigurăcadrul juridic necesar exercitării acti-vităților și controlului strict al aces-tora, în cazul nostru al deținerii sauportului și folosirii armelor de vână-toare, după caz. Reglementările lacare am făcut referire nu limitează șinu îngrădesc în nici un fel dreptul lalibera asociere al vânătorilor, dar con-diționează, așa după cum condițio-nează și în cazul armelor de pază, alcelor de colecție, al celor neletale etc.,dreptul de deținere sau de port și fo-losire a lor.

Altfel, prin interpretarea eronată anormelor legale precizate și acordareapermisului de armă tip B unor dețină-tori de arme letale de vânătoare carenu îndeplinesc, însă, condițiile cum-ulative ale legii pentru a le putea purtași folosi, se încurajează, în mod evi-dent, activități din sfera infracțională.

De aceea, organele competente depoliție sunt obligate, în opinia noas-tră, să verifice calitatea de membri vâ-nători ai asociațiilor gestionare defonduri cinegetice a tuturor deținăto-rilor de arme de vânătoare, deoarecedoar această calitate le conferă drep-tul de port și folosire a acestor armeletale (de vânătoare), și pentru a res-pecta întocmai legea din acest punctde vedere, vor trebui să retragă per-misul de armă tip B foștilor vânătoricare nu mai au calitatea de membri aiasociațiilor vânătorești gestionare defonduri cinegetice.

Dreptul de vânătoareIng. LIVIU COMAN, jr. GEORGE GRAMA

Așadar, potrivit prevederilor Legii vânătorii și protecțieifondului cinegetic nr. 407/2006 actualizată, vânătoareanu se poate practica decât de posesorii de arme devânătoare, care sunt membri ai asociațiilor gestionare defonduri cinegetice și îndeplinesc cumulativ celelaltecondiții precizate mai sus.

În accepțiunea Legii vânătorii șiprotecției fondului cinegetic nr.407/2006 actualizată, vânătoarea,definită ca acțiune de pândire, cău-

tare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice activitate având ca finalitate cap-turarea sau uciderea speciilor cinegetice (art. 1 lit. ad)”, poate fi practicatădoar de vânători, care îndeplinesc următoarele condiții cumulative ale legii:

• sunt membri ai unei organizații vânătorești, constituită în scopul gestio-nării durabile a faunei cinegetice și exercitării vânătorii (art. 1 lit. ț), care ges -tionează fonduri cinegetice, în cadrul cărora vânătorii ocrotesc, îngrijesc șiextrag surplusul de faună cinegetică (art. 1 lit. ae);

• posedă permis pentru portul și folosirea armelor de vânătoare, permisde vânătoare, autorizații de vânătoare și talon de asigurare pentru accidenteși răspundere civilă (art. 27 lit. a, b, c și d).

DEFINI}IA VÅN~TORII

Foto

: ALE

XA

ND

RU

BA

CULE

A

IULIE 2016 | 23

Z ilele covoarelor sunt trecute.Este vremea gresiei udată con-tinuu de „produsele lichide”,

oferite cu generozitate de micuți. Abiaaștept să facem cel de-al doilea vaccin,pentru a-i putea muta, în siguranță, înpadoc. În aceste zile, activitățile lorpreferate sunt joaca, somnul, mânca-tul, urlatul și, mai ales, „udatul” ziare-lor și a gresiei.

Deja, trebuie să mărturisesc că ammoment când tânjesc după zilele încare nu vedeau și nu auzeau. Când senasc, nu aud, au ochii închiși și se ba-zează pe simțul mirosului, cu care îșiidentifică mama, găsesc țâța plină delapte, ajung să te recunoască. Văzul șiauzul apar la 10-12 zile și atunci ajungsă asocieze toate mirosurile cu suneteși figuri. Tot din acest moment, oriceobiect devine o tentație, totul trebuieros, lins, mușcat. De acum înainte, vi-gilența crescatorului trebuiesă să fiemult mai ridicată, dat fiind pericolulde a înghiți obiecte sau substanțe ce lepot pune viața în pericol.

Este uimitor cum, în câteva săptă-mâni, ajung de la 150-250 de gramela 2-3 kilograme. Ada, mezina cuibu-lui, a avut la fătare 125 de grame șiacum, la șapte săptămâni, are 2,7 ki-lograme. Era atât de mică, încât a tre-buit, în primele 3-4 zile, să o țin înmână ca să poată ajunge la țâțe. Ori-cum, mezina va rămâne la noi. După

comportament, cred că este asemenealui Prâslea cel Voinic din basme.

Primele săptămâni din viața unuicâine sunt esențiale pentru modul încare se va dezvolta ca pui, și apoi caadult. Hrana este un element de bazăși, din acest punct de vedere, am avutnoroc cu Day, care a avut lapte din bel-șug și de calitate pentru puii ei. Ali-mentația cățelei este importantă înasigurarea unui lapte de calitate. Ali-mentația acesteia trebuie să fie una va-riată, să conțină multe lichide șialimente cu aport de calciu (brânză,coajă de ou). Pe măsură ce puii crescși le ies dințișorii, apare și riscul de ră-nire al femelei. Există riscul aparițieide infecții, generate de înțeparea țesu-tului mamar. Urmărind cu atenție evo-luția puilor, veți putea face înțărcareaîn timp util, evitând astfel aparițiaunor probleme de sănătate ale mamei.

După vârsta de 30 de zile, în func-ție de condițiile existente, cățeii se potscoate la aer. Eu i-am scos pe terasă,urmând ca, după al doilea vaccin, săîi țin mai mult afară, în padoc. Tre-buie avută mare atenție la riscurile decontaminare în perioada în care ei nuau protecția vaccinurilor. Am acordatfoarte multă atenție acțiunii de dehel-mintizare și programare a vaccinăriicățeilor, conform schemei mediculuiveterinar curant. Deasemenea, estebine ca veterinarul să facă tratamen-

tele la domiciliu, și nu la cabinet,unde există, în mod evident, un riscmult mai mare de contaminare. Totde la această vârstă se începe, treptat,și progresiv, obișnuirea cățeilor cuconsumarea hranei, în așa fel încât, înjurul vârstei de 45 de zile, să mănânceîn bune condiții hrana formată dincarne de vită sau pasăre, cu legume,în vederea trecerii la înțărcare și sepa-rarea totală de mamă.

Suntem deja plini de inițiative, în-căpățânați, deja adorăm instinctiv săaportăm, doar cărăm acum, nu finali-zăm aportul, nu ne speriem de zgo-mote, deci, se pare că abia așteptămsă auzim focul de armă. Avem nișteochi de îngerași, dar aparențele sunt„înșelătoare”, căci putem, deseori, săfim confundați cu niște mici drăcușori.Privirea lor ghidușă, blănița catifelată,joaca nebunească, com pen sează nop-țile nedormite și munca. Micuții suntniște minuni, ce peste câteva săptă-mâni vor ajunge la noilelor case, undevor fi primiți cu dragoste și grijă destăpânilor.

Dacă doriți să aveți o astfel deaventură, asigurați-vă că aveți timp,energie, răbdare și ceva bănuți pentrutratamente, hrană și eventuale eveni-mente neprevăvute. Și, peste toateacestea, ei au mare nevoie de iubire,pe care să le-o oferiți necondiționat!

Sosirea unor pui (II)Text și fotografie MARIA SĂVULESCU

Dragă citiorule, cu voia ta, continuăm istorisirile legate de aventura venirii pe lume amicilor pui de springer. După cum îți mărturiseam în articolul precenedent, este primaoară când trăiesc această aventură. Când aștern aceste rânduri, năzdrăvanii mei, jucăriide pluș cu suflet, se joacă plini de viață și nerv prin toată sufrageria.

Primii pași CHINOLOGIE


A m avut ocazia să observăm, nuo singură dată, că un câine cupasiunea vânătorii în sânge

este în stare, dacă îl lăsăm, să alerge peteren până la epuizare. Acesta nu esteînsă cel mai înțelept lucru pe care să îlpermitem. În plus, la fel ca și noi, și câi-nii au diferite capacități cardiovascu-

lare, respiratorii, diferite rezistențe laefort fizic și așa mai departe, iar a lăsapartenerul patruped să-ți epuizeze toateresursele fizice, partidă după partidă, vaduce cu siguranță, mai devreme saumai târziu, direct spre dispensarul vete-rinar, lucru pe care, cu siguranță, niciunul dintre noi nu îl dorește.

Cățeii mai tineri și cei mai în vâr-stă nu au aceeași rezistență ca uncâine matur, în puterea fizică deplinăși la nivelul maxim de antrenament.În plus, pentru a menține câinele devânătoare în formă maximă, acestaare nevoie, obligatoriu, de odihnă șitimp de refacere fizică.

Diferitele rase de câini de vână-toare au, firește, diferite capacități fi-zice și de rezistență.

Pontatorii sunt fizic conformațipentru deplasare rapidă, mai ușori șimai agili, evident mai bine pregătițipentru a alerga în orele cât dureazăpartida de vânătoare, spre deosebirede mai lenții și, relativ mai „greoii”,retrieveri. Dar și așa, după o zi de vâ-nătoare, chiar în condiții de vrememoderată, câinele va avea nevoie decel puțin o zi, mai bine chiar de două,pentru a se reface.

Retrieverii sunt însă mult maibine conformați fizic pentru a fi pu-ternici, pentru a înnota, adesea chiarși în ape reci ca gheața, pentru a neaduce la mal „roadele” zilei de vână-toare. Dar și în cazul lor, când tempe-raturile scad drastic, organismul arderapid caloriile prețioase pentru amenține temperatura corpului con-stantă, iar astfel nivelul energiei scademult mai rapid decât în condiții mo-derate de vreme. Este clar că și ei aunevoie de timp de odihnă, căldură șihrană de bună calitate pentru a se re-face.

Dacă observăm la cățel semene deoboseală, moleșală, lipsă de energiedupă o zi de vânătoare, este evidentcă are nevoie de mai multă odihnă.Cu cât condițiile de vreme ale zilei devânătoare au fost mai aspre, fie căl-dură sau frig excesiv, ploaie înghețatăsau apă foarte rece, cu atât timpul deodihnă necesar crește. Acest timp derefacere crește, de asemenea, odatăcu vârsta și trebuie să i-l acordăm fărăezitare. Dacă ar fi după el, ar continuasă alerge, mânat de pasiunea moște-nită, până la epuizare, fără a-și pro-teja sănătatea. De acest aspect, NOIsuntem responsabili. Este partenerulnostru de vânătoare și, firește, trebuiesă-i purtăm toată grija!

Câinele de vânătoare

Ca și antrenamentul, odihna și refacerea fizică sunt la fel de importante. La întrebarea„Cât de mult poate alerga câinele la vânătoare și câtă energie poate consuma?”, există unrăspuns cât se poate de simplu: „depinde, în afară de hrana pe care o primește și deantrenamentul fizic, de câtă odihnă și de cât timp de refacere beneficiază!”

Importanța odihneiText și fotografie ALECSANDRU CODRIN

CHINOLOGIE

I ntrodus în Europa în perioadaanilor 1750, arborele este întâl-nit în prezent în majoritatea ță-

rilor continentului, grație aspectuluisău ornamental, cu frunze de un gal-ben strălucitor în perioada toamnei,dar și pentru obținerea numeroaselorproduse terapeutice moderne.

Ginkgo biloba este consideratdrept unul dintre cei mai vechi arboriexistenți încă pe pământ, apărut acumcirca două sute de milioane de ani șifiind înrudit cu ferigile arborescentede la acea vreme. Arborele are o co-roană frumos proporționată și trun-chiul viguros, în Europa poate ajungepână la 30 de metri înălțime, iar frun-zele au o formă caracteristică, cu doilobi relativ egali, cu margini neregu-late. Interesant este faptul că ginkgobiloba este un arbore dioic, florilemasculine și feminine fiind aflate pearbori diferiți. Fructele au un sâmburefoarte tare și degajă un miros maipuțin plăcut, din cauza acidului buti-ric din compoziție.

Studiat cu mare atenție în ultimeledecenii, ginkgo biloba este furnizorul

unor multitudini de produse naturistece pot ajuta în menținerea și amelio-rarea sănătății. Acest fapt se dato-rează compoziției mugurilor foliari,frunzelor și fructelor acestuia, careconțin o serie de elemente și principiiactive deosebit de folositoare în me-dicina naturistă. Între acestea suntprezente flavonoidele - quercetină,glucozid, luteol, kampferol, apoi bilo-betol-ul, ginkgetol-ul precum și diter-pene și proantociani. Frunzele serecoltează toamna, când au culoareagalbenă intensă și au conținutul celmai ridicat de principii active.

Produsele din ginkgo biloba au oserie întreagă de proprietăți benefice,antiinflamatoare, antifungice, vasodi-latatoare, antibiotice, revigorante șienergizante-tonifiante, precum și pen-tru întărirea imunității organismuluiîn general.

O atenție deosebită este acordatăefectelor benefice pe care le poateavea asupra sistemului nervos și a îm-bunățirii și păstrării memoriei, îmbu-nătățirea atenției și capacității deconcentrare, grație principiilor active

ce acționează la nivelul metabolismu-lui cerebral. În același timp ajută și laîmbunătățirea circulaței sanguine acreierului, dar și la nivelul capilarelorîn general, în special la nivelul mem-brelor, putând ameliora senzațiile derece și amorțeală la nivelul acestora.La fel de apreciate sunt la rândul lorși produsele tonifiant-cosmetice,creme, balsamuri, a căror gamă a fostsemnificativ diversificată în prezent.

Preparatele obținute din ginkgo bi-loba pot fi sub formă de capsule, tinc-turi, siropuri sau substanță uscatăpentru infuzii. O atenție deosebită tre-buie însă acordată efectelor negativepe care acestea le pot avea, deoarecepotențează efectul medicamenteloranticoagulante, putând astfel producehemoragii periculoase.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor din ginkgo biloba să sefacă numai la recomandarea acestuia.Opinia medicului este neapărat nece-sară și se impune ca o măsură de pre-vedere și siguranță.

IULIE 2016 | 25

Plante tămăduitoare

Ginkgo bilobaDOCTOR PLANT

Ginkgo biloba este un arbore ce face parte din familiaGinkgoaceae, care, în perioada Jurasică, era răspândit peîntregul cuprins al emisferei nordice și al cărui arealnatural actual se află într-o regiune restrânsă aflată însud-estul Chinei.

FLORA

frunze vara frunze toamna fructe

B alta Mică a Brăilei este sin-gura zonă umedă rămasă înregim natural după desecarea

Bălții Mari a Brăilei, păstrându-se înpartea vestică a acesteia.

Parcul se află pe cursul inferior alDunării, între comuna Giurgeni - ju-dețul Ialomița, în partea de sud, șimunicipiul Brăila în cea nordică, fiindextins numai în județul Brăila. Cu-prinde grinduri, ostroave, lacuri de di-ferite dimensiuni, gârle, brațe aleDunării, canale și mlaștini. Cele maiimportante ecosisteme acvatice suntbălțile Cucova, Curcubeu, Lupoiu,Gâsca, Vulpașu, Dobrele, Zbenghiosu,Jigara. Vegetația acvatică cuprindecirca 150 de specii de plante. Aceastaoferă, pentru nevertebrate și verte-brate, între care păsările ocupă un loccentral, condiții foarte favorabile dehrană, odihnă și reproducere.

Pe teritoriul Parcului Natural BaltaMică a Brăilei, autorul, doctor în bio-logie și șef al Secției de Științe ale Na-turii în cadrul Muzeului „Regele Carol I” din Brăila, a observat păsăridin 208 de specii, care, din punct devedere taxonomic, sunt încadrate în16 ordine și 49 de familii. Dintre aces-tea, 110 specii (52,9%) aparțin eco-sistemelor terestre și 98 de specii(47,1%) sunt păsări de apă.

Păsările de apă se încadrează înurmătoarele grupe: specii de baltă,specii de baltă și mlaștini, specii dezone mlăștinoase, specii de stufări-

șuri, specii de maluri și specii de pă-duri de luncă.

De asemenea, păsările sunt gru-pate în: sedentare, parțial migratoare,oaspeți de vară, oaspeți de iarnă, spe-cii pătrunse accidental sau specii era-tice.

Fiecare specie este prezentată pe1,5-2 pagini, textul incluzând date re-feritoare la recunoașterea pe teren,arealul geografic, habitatele specifice,abundența, hrana, factorii limitativi șidenumirile acesteia în limbile en-gleză, germană, franceză, italiană,spaniolă, maghiară și rusă.

Ordinea de prezntare a speciiloreste următoarea: cufundari, corcodei,cormorani, pelicani, buhai de baltă,stârci, egrete, berze, țigănuși, lopă-tari, lebede, gâște sălbatice, călifari,rațe sălbatice, ferăstrași, codalbi,ereți, uligani pescari, șoimi, cârstei,găinuși de baltă, lișițe, scoicari, picio-rongi, ciocîntorșii, prundărași, ploieri,nagâți, fugaci, bătăuși, becaține, si-tari, culici, fluierari, pescăruși, chire,chirighițe, pescăruși, grelușei, lăcari,pițigoi de stuf, boicuși și presuri destuf.

Sunt furnizate informații desprevariația populațională a diferitelorspecii, care este semnificativă în cu-prinsul parcului. De exemplu, vulturulcodalb (Haliaeetus albicilla) arenumai două perechi cuibăritoare,comparativ cu lișița (Fulica atra), cuaproximativ 1.000 de perechi cuibări-toare. Rața mare (Anas platyrhynchos)ajunge la circa 1.500 perechi cuibări-toare, iar lăcarul de stuf (Acrocephalusscirpaceus) are populații pe care auto-rul le-a aproximat a fi între 5.000 și10.000 de perechi.

Lucrarea este întregită de un indexalfabetic, atât al denumirilor știniți-fice, cât și al celor populare ale păsă-rilor, și de bibliografie.

Volumul este deosebit de util tutu-ror celor care cercetează biodiversita-tea, cu predilecție celor care vor să sedocumenteze și să aprofundeze cu-noașterea păsărilor.

O importantă și semnificativă arie protejată din sud-estul țării noastre este ParculNatural Balta Mică a Brăilei. O parte a acesteia, pe o suprafață inițială de 5.336 ha, afost declarată rezervație naturală cu caracter zoologic încă din anul 1979. Ulterior, înanul 2001, a fost inclusă în cadrul siturilor de tip RAMSAR - Zona umedă de importanțăinternațională, iar în anul 2008, în cadrul siturilor Natura 2000, parcul extinzându-seactualmente pe 24.550 ha.


PrezentareCARTE

Păsările de apă din ParculNatural Balta Mică a BrăileiSORIN GEACU

NICOLAE ONEA, Editura Istros,Brăila, 2015, 295 pagini.

IULIE 2016 | 27

PESCUITCompetiții A.G.V.P.S 26

Swimbaiting (IV) 28La pescuit pe stabilopozi 32

„Arginții” din valurile mării 33Pescuit cu muște „terestre” 36

Două muște pentru avat 38

IULIE

Luna lui Cuptor ne pregătește tempe-raturi și mai ridicate și fenomene me-teorologice și mai ample decât ne-aoferit luna lui Cireșar. Încălzirea glo-

bală care se acutizează de la an la an influențează și comportamentul peștilor,fie pașnici sau răpitori. Dar să nu dezarmăm, de aceea suntem inoculați cu viru-sul pescuitului.

Peștii se hrănesc, în această perioadă, mai mult noaptea, de aceea trebuiesă-i căutăm în primele ore ale dimineții. Vom pescui în zonele cu vegetație sub-mersă sau plutitoare, cu izvoare, la umbra sălciilor sau a perdelelor de stuf, îngeneral în locuri care oferă, pe lângă hrană, o oxigenare suficientă a apei.

Pescuitul se poate practica în toate categoriile de ape, cu evitarea speciilorprotejate și respectarea dimensiunilor minime pentru reținere.

CE PESCUIM

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

C oncurentul care va avea celemai puține puncte va fidesem nat campion AGVPS -

2016 la FEEDER. Locurile următoarese vor desemna în același mod. Con-curenții care participă la numai oetapă a campionatului, nu vor punctaîn clasamentul final.

Pentru că, pentru anul 2017, s-ahotărât de către CIPS-FIPS, să se desfă-șoare și un Campionat Mondial peEchipe, pescarii de FEEDER au propus,și Comisia de Pescuit Sportiv și Compe-tiții a analizat și aprobat organizarea,în 2016, a unei finale de FEEDER peechipe. Echipele vor fi formate similar

cu cele de la staționar și finala se v-adesfășura după același regulament,aplicând specificul secțiunii de FEEDER.

Etapa 1. Sărulești – PolceștiProgramată într-o perioadă dificilă

pentru desfășurarea unei competițiide pescuit și pentru pescuit, în gene-


Pescuit la Feeder 2016Text și fotografie MUGUREL IONESCU

Campionatul A.G.V.P.S.

După cum v-am mai informat și în numerele precedente ale revistei, finala de pescuit la FEEDER individual din anul în curs se desfășoară în două etape, pe două locațiidiferite. Fiecare etapă are clasament propriu, iar pentru desemnarea campionuluiA.G.V.P.S., a clasamentului final și a lotului reprezentativ, se vor cumula cele douăclasamente de la cele două etape.

COMPETI}II

Vineri - 08.04.2016

Antrenamentul oficial - obligatoriu 18.00 Încetarea manșei de antrenament.19.00 Ședința tehnică și tragerea

ordinii de tragere la sorți.

Sâmbătă - 09.04.2016

07.15 Tragerea la sorți pentru manșa I–a.08.00 Intrarea în standuri și pregătirea

(primul semnal).09.20 Nădirea grea (al doilea semnal). 09.30 Începutul manșei (al treilea semnal).14.25 Ultimele cinci minute

(al patrulea semnal).14.30 Încetarea manșei I și ieșirea

din standuri.14.30 - 15.30 Cântărirea.

15.30 Anunțarea rezultatelor primeimanșe.

Duminică - 10.04.2016

07.15 Tragerea la sorți pentru manșa a II-a.08.00 Intrarea în standuri și

pregătirea (primul semnal).09.20 Nădirea grea (al doilea semnal). 09.30 Începerea manșei a II-a

(al treilea semnal).14.25 Ultimele cinci minute

(al patrulea semnal). 14.30 Încetarea ultimei manșe și

ieșirea din standuri. 14.30 - 15.30 Cântărirea. 15.30 - 17.00 Anunțarea rezultatelor

finale și festivitatea de premiere.

PROGRAMUL

ral, prima etapă a campionatului s-adesfășurat sud influența perioadei dereproducere a peștilor, dar și a vremiiinstabile din mijlocul lui Prier.

Pista nou inaugurată pe salba de la-curi de pe Valea Argovei, în vecinătatealocalității Polcești, este destinată exclu-siv găzduirii competițiilor de pescuit.

Actualul acces către pistă poatedeveni dificil în condiții de ploaie to-rențială sau de lungă durată. Unifor-mitatea nu este atributul caracteristical acestei piste, zonele foarte înalteale malului alternând cu zone în careaccesul la apă este mai facil. Pragurilesunt uniforme, situate la aceeași dis-tanță față de maluri, urmărind cur-bele de relief.

Populația piscicolă este foarte bo-gată și variată, caracteristică acestorsalbe de lacuri, predominând plătica,crapul și carasul de mari dimensiuni.

ConcluziiLa prima etapă au participat 40 de

concurenți, reprezentând asociații depescari sportivi afiliate la A.G.V.P.S. dinRomânia de pe întreg teritoriul țării.

Din comentariile participanților, s-au desprins câteva concluzii. Pe-rioada desfășurării etapei a coincis cuepoca de reproducere a peștilor, feno-men reflectat și în cantățile destul dereduse de pește capturat. S-au prinspești de mici dimensiuni, din cei carenu au atins vârsta reproducerii, peștiiau răspuns greu la nadă, tactica deconcurs a trebuit să fie adaptată în-continuu condițiilor și dispozițiilorschimbătoare. S-a pescuit foarte fin,cu larve și fouillis, fiecare captură,chiar din speciile de mici dimensiuni,contând substanțial în economia par-tidei. Unii concurenți au fost dezavan-tajați de malul foarte înalt, care afăcut dificil accesul la oglinda apei.

După desfășurarea primei etape,podiumul s-a prezentat astfel:1. Zsolt Benzar - 2 puncte

9.540 g;2. Cătălin Plugaru - 3 puncte

6.430 g;3. Nicolae Elena - 6 puncte

6.740 g.

Clasamentul a fost strâns, ofe-rindu-le și celorlalți concurenți dinapropierea podiumului șansa câștigă-rii unui loc în echipe reprezentativă aA.G.V.P.S., după desfășurarea manșeia doua. Echipa de arbitri, compusădin reputații Veronica Ispas, MihaiFarkaș și Ciprian Chende, și-au etalat,ca de obicei, profesionalismul, aju-tând la succesul final al manifestării.

• Perioada de pregătire are o durată de maximum 90 de minute, începând dela primul semnal care permite intrarea în standuri;

• Cantitatea totală de nadă umectată, sitată și nepresată, incluzând aditivii șicelelalte componente (pământ, argilă, pietriș, porumb, orz, ovăz, secară, semințede cânepă etc.), dar fără nada vie, este limitată la maximum 12 litri pentru o manșă;

• Cantitatea totală de nadă vie, inclusiv momeala pentru cârlig, este de 2,5litri, nepresată, pentru o manșă, din care maximum 0,5 litri de fuillis și 1/8 litrilarve de chironomide („libelule”);

• Cantitatățile de nadă și momeala vie se vor prezenta obligatoriu comisiei înrecipiente gradate oficiale;

• Perioada nădirii grele are o durată de10 minute și precede începerea propriu-zisă a concursului.

În timpul nădirii grele este permisă doar folosirea coșulețelor de nădire. Suntinterzise oricare alte forme de nădire (din mână, catapultă, praștie etc.).

• Lungimea lansetelor este limitata la maximum 4,50 m (15 ft);• Este permisă folosirea unui singur cârlig, iar acesta trebuie sa fie cel mult nr.

10. Este interzisă folosirea cârligelor duble sau triple. Momelile folosite pentru câr-lig nu pot fi atașate la cârlig, ci trebuiesc înțepate în acesta. Momeli precum: pâine,pastă, pelete, boilies, biluțe de nadă, momeli-pastă etc. sunt strict interzise.

• Durata unei manșe de pescuit este de 5 ore. În situația unei întreruperi forțate(fulgere, furtuni puternice etc), juriul poate valida manșa numai dacă aceasta adurat cel puțin 2 ore;

• Dimensiunea maximă a coșuletelor este de 7 cm lungime și 5 cm diametru;acestea trebuie să culiseze liber pe toată lungimea liniei principale, fiind stopatedoar de vârtejul ce permite atașarea strunei și a cârligului. Este interzisă folosireaoricărei forme de blocare a coșulețului pe linia principală (noduri opritoare, opri-toare din silicon etc.);

• În cazul condițiilor atmosferice neprielnice declanșate în timpul perioadei depregătire, o manșă poate fi anulată dacă s-a întrerupt perioada de pregătire și nua avut o durată de minimum 2 ore și dacă, efectiv, manșa nu se mai poate desfă-șura (datorită întreruperilor sau a programului orar).

PREVEDERI REGULAMENTARE IMPORTANTE

IULIE 2016 | 29

U ltimul episod al seriei despreswimbait-uri este dedicatconsiderațiilor generale pe

marginea acestui nou curent în pes-cuitul la răpitor din țările civilizate,adică acele națiuni care au large-mouth bass în apele lor și în care bra-conajul sau pescuitul „de foame” numai există de ceva vreme. Swimbait-urile de 25 de centimetri și peste audemonstrat că prind constant bass depeste 10 lbs., adică de peste 4,5 kilo-grame, iar anumite modele, cum suntSlide Swimmer-ele 250 de la Deps, separe că dețin recordul de pești depeste 10 lbs. capturați de la lansareaacestor năluci pe piață și până în pre-zent. Încă un motiv, dacă vreți să în-cercați acest stil extrem, să alegețiîntotdeauna nălucile deja încercate șitestate de alții, cu rezultate concreteși demonstrate.

Primii pași în swimbaiting -ieftin sau scump?

Nălucile ieftine sunt ieftine dintr-un motiv bine întemeiat: nu conteazăatât că scrie pe ele „Made in China”,ci faptul că, fie sunt copiate după mo-dele ale unor branduri de succes, fiele lipsește designul original, care să lefacă să evolueze cum trebuie în apă,fie Controlul Calității (QC) este ine-xistent, deci putem găsi inconsistențemajore în rândul produselor finale,adică, unele năluci pot evolua corect,altele mai puțin bine, iar altele chiardeloc, lăsând „norocul” să decidă pen-tru cumpărător.

Dacă știi unde să cauți, găsești și îndrumări OK

Dacă vreți să încercați puțin apelelocale cu swimbait-uri, nu spune ni-meni să cumpărați doar Deps-uri deminim 100 de dolari bucata, sauRoman Made Mother de 400 de do-lari. Ca pescar care frecventez foru-murile de discuții specificeswimbait-erilor din SUA, am ocazia săaflu la prima mână ce branduri de


Swimbaiting –categoria grea în acțiune (IV)Text și fotografie ANDREI ZABET

În primele episoade am prezentat, în termeni generali, pescuitul cu swimbait-uri„heavy”, am aflat de ce sunt atât de apreciate de către pescarii de bass, datorită puteriilor de atracție a exemplarelor capitale, dincolo de faptul că apele lor chiar au peșterăpitor care nu se braconează și nici nu se exploatează industrial, și am „zgâriat” puținsuprafața abordării a ceea ce înseamnă lansete specializate de swimbait.

SPINNING

swimbait-uri ieftine sunt preferate demarea majoritate a pescarilor ameri-cani, și folosite cu succes de cătreaceș tia. De asemenea, am promovatacest stil de pescuit și în România încădin 2007, când am prezentat publicu-lui primele capturi la swimbait-urilejaponeze Javallon Hard și Soft, de laproducătorul Imakatsu.

Există și „ieftinăciuni” care merg bine

Totul este să știți care sunt acesteași, chiar dacă nu le găsiți în magazi-nele „fizice” de la noi, le puteți cum-păra de pe eBay, la prețuri relativdecente în comparație cu un DepsSlide Swimmer 250. Căutați modeleleS Waver de la River2Sea, disponibileîn mai multe dimensiuni (120, 168 și200) și nu aveți cum da greș cu unswimbait care vă oferă cel mai bun ra-port calitate-preț. Swimbat-erii dinSUA preferă modelul 200, de 20 cm,însă pentru apele noastre puteți în-

cerca oricare dintre modelele de bază,de 12 sau de 17 cm. S Waver este unswimbait cu evoluție clasică în S sau”slalom” care prinde pești și nu vă dăafară din casă de scump ce e. Foarteimportant, puteți cumpăra și testamai multe culori, de la Fire Tiger-ulesențial pentru știucă, la culori mainaturale tip biban, translucid sau alb.

Swimbait-uri soft, „ieftine și bune”

Dacă vreți să încercați și swimbait-uri soft, din plastice moi, aici existăsuficiente opțiuni, însă printre celemai bune modele, pe care le veți găsi,din nou, pe eBay, se numără gama 3DLine Thru Trout de la Savage Gear.Au o evoluție în apă chiar mai natu-rală decât cea a peștilor reali și siste-mul cu strună metalică, triplă și cârligcare se fixează ventral (pe burtă) asi-gură o înțepare optimă a știucilor. Amcomandat mai multe modele, voi mailua și alte dimensiuni și culori și anul

acesta voi pescui extensiv cu astfel denăluci.

„Decât” echipament specializatCăutați lansete specializate de

swimbait, care au minim 7’6’’ (2,29 m)lungime. O lansetă de aproximativ 8’(2,43 m) vă va ajuta să lansați mai efi-cient nălucile supradimensionate ladistanțe optime de pescuit. Nu le con-fundați cu lansetele de jerkbait pentruștiuci. Pescuitul cu swimbait-uri estediferit, lansetele scurte de jerkbait nuvă vor ajuta, ci dimpotrivă. Evident,vorbim doar de echipamentul de bait-casting, fiindcă asemenea năluci nu potfi lansate eficient cu cel de spinning.

Atenție maximă la detalii!Folosiți nailon sau fluorocarbon

de calitate și de diametre corelate cudimensiunile și greutatea swimbait-urilor folosite: dacă pentru un swim-bait de 17 cm merge și un nailon de0,31 mm, pentru unul de 20 cm șigreutate mai mare trebuie să creștețiși diametrul firului, undeva între 0,36și 0,38 mm, ș.a.m.d. Personal, lansezSlideswimmer-ele 250 (aproximativ185 de grame) cu nailon Sunline de0,43 mm și funcționează foarte bine.Ca regulă generală, nailonul plutește,iar fluorocarbonul se scufundă, atuncicând vreți să modificați evoluția nălu-cilor prezentate. Firele textile nu suntrecomandate la swimbait-uri din cate-goria heavy, fiindcă, în cazul uneispire îngropate în tambur și a opririibruște în aer a nălucii, orice textil, ori-cât de gros, va pocni instantaneu.

IULIE 2016 | 31

P escuitul guvizilor nu necesităo pregătire deosebită, putândfi practicat chiar cu unelte ru-

dimentare. Momeala este importantă.Îmi amintesc vacanțele copilăriei,când, în portul militar din Mangalia,salvamarii vindeau undițe din trestie

dintr-o bucată, cam de 2-2,5 metri,echipate cu fir, cârlig și plută cubicădin polistiren expandat, echilibrată cuo bucată de plumb. De asemenea, vin-deau și garizi, la cornet din ziar, ca pesemințe. Zona era superbă și, în două,trei ore, umpleai o găletușă cu guvizi.

În căutarea guvizilorZonele din apropierea digurile din

stabilopozi care delimitează plajelesunt locurile ideale în care guvizii îșigăsesc adăpost și hrană. Cu cât digu-rile sunt mai lungi și pătrund în marecât mai spre larg, cu atât șanselenoastre sunt mai mari. Ideale sunt zi-lele fără vânt și valuri, cu o mare li-niștită, care permite vizibilitatea câtmai profundă în masa apei, pentru astrecura montura prevăzută cu mo-meală printre pietrele digului, în zonasubstratului, unde vânează guvizii.Eventualii ochelarii polarizatori de ca-


Pescuit marin

Sezonul marilor vacanțe este în plină desfășurare șilitoralul românesc constituie o atracție deosebită înaceste luni de vară. Apă, aer, soare, dar și câte o partidăde pescuit, strecurată printre celelalte programealternative. Și, cum a rămas tradițională încă din vremeacopilăriei, o partidă de pescuit la guvizi ne poate recreași umple timpul în mod plăcut.

La pescuit pe stabilopoziText și fotografie MUGUREL IONESCU

TEHNIC~

litate ar constitui un avantaj.Există și varianta căutării guvizilor

„nisipari”, care stau în zonele deschisenisipoase din golfuri, departe de ma-luri. Aceștia stau în bancuri, așa că,unde avem o captură, trebuie să insis-tăm.

EchipamentSculele care pot fi folosite sunt di-

verse, începând de la banala vargă cuplută, până la sofisticatele lansete debaitcasting.

Importantă este menținerea mon-turii cât mai imobile pe substrat, decio linie ehilibrată mai grea, cu un câr-lig mai mare. Guvidul are gura mareși puternică, garnisită cu dinți mă-

runți și, odată apucată momeala, suntpuține șanse ca aceasta să-i mai scape.În rest, un pantalon și o bluză ușoare,largi, preferabil albe, care să va fe-rească de razele înșelătoare ale soare-lui, pălărie sau șepcuță și, obigatoriu,o încălțăminte adecvată, care să văprotejeze de scoicile tăioase care aparpe suprafețele dalelor și a stabilopo-zilor măcinați de ape, dar și de peri-colul alunecării pe algele spălate devaluri.

MomeliGuvidul nu este un pește preten-

țios, dar are și el lista lui de prefe-rințe. Garizii pe care îi găsesc laadăpostul pietrelor, întregi sau frag-

mentați, carnea midiilor sparte de va-luri, „râmele de mare” – nereis, dez-gropate de valuri, sau bucăți potrivitede hamsi, s-ar situa în topul preferin-țelor sale. Dar, în lipsa acestora, me-rită să încercați și cu râme terestre,buchet de viermuși de carne, bucățelede carne crudă, de preferat carneroșie, și chiar cubulețe de parizer.

Deși Marea Neagră se află în cursavansat de eutrofizare și oferta troficăeste aproape epuizată, fără a ne maireaminti vremurile copilăriei, cu șira-guri de guvizi vândute cu 10 lei la ca-pătul digului, vom continua săpescuim cu plăcere, indiferent de re-zultate, acest pește tradițional al va-canțelor pe malul mării.

Este o specie mai mult marină, cetrăiește și în apă salmastră și, în modexcepțional, în apă dulce. Îl găsimnumai în Marea Neagră, Marea de

Azov și lacurile litorale din jurul acestor mări. În România îl găsim pe toată lun-gimea litoralului, în întregul complex Razelm-Sinoe și, foarte rar, în lacul Siut-ghiol, singurul lac cu apă complet dulce în care se găsește acest pește. Sereproduce la începutul primăverii, până la sfârșitul lunii mai. Se hrănește maiales cu crustacee. Atinge lungimea de 25 cm.

Variabilitatea este mai mare decât la oricare altă specie de guvizi. Caracterulcare variază cel mai mult este forma capului, mai lat sau mai îngust, mai multsau mai puțin comprimat dorsal și mușchii regiunii preoperculare, puternic di-latați sau mai reduși. Variază mult și profilul dorsal al capului, dimensiunea ochi-lor, forma și lungimea pectoralelor, a ventuzei ventrale și forma lobilor acesteiventuze. Variabilitatea ar fi exclusiv individuală și nelegată de populații.

IULIE 2016 | 33

Ingrediente: două kg de midii, 500 gbacon, ½ l cidru, 5 căței de usturoi, tar-hon, pătunjel, ulei de măsline, sare,piper măcinat.

Preparare: Se pune usturoiul cură-țat în vasul cu uleiul încins, se lasăpână se rumenește, după care se înde-

părtează. Se adaugă bacon-ul tăiat înfelii subțiri, se prăjește și se scoate dinvas. Se pun midiile, se adaugă cidrul șise înăbușe combinația până la desfa-cerea midiilor. Se adaugă sarea, pipe-rul, tarhonul și pătrunjelul tocat și se iavasul de pe foc.

Servire: Se servesc midiile separat,cu o garnitură din cartofi prăjiți și le-gume, iar în sosul rezultat, în care s-apus la loc bacon-ul, se moaie cu rondeledin pâine prăjită. Merg și cu bere, și cuvin alb sec.

Poftă bună!

Ne putem referi și la guvizi,peși cu un gust deosebit, daram ales una dintrepreferințele lor culinare,midiile. Preparate cu tradițieîn țările mediteraneene,acestea au cucerit în ultimiiani și bucătăriile balcanice.

GUVIDUL DE MARE

MIDII ÎN SOSDE CIDRU ȘI BACONMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

D acă guvizii, veșnic flămânziși, aparent, gata să apuce ori-când momeala, par să fie

prima opțiune, răpitorii precum sta-vridul, chefalul, lufarul sau labanul,sunt cu totul altă „poveste”.

O tehnică la îndemânăCând curenții marini și vântul de-

termină încălzirea apei în apropierealitoralului, bancurile de stavrizi seapropie de mal, urmărind peștii maimici, precum hamsiile și aterinele.

Atunci pot fi pescuitți de pe digurilemai lungi și, uneori, chiar și de pe celecare nu avansează prea mult în mare.

Ne trebuie o vargă lungă de 3,5-4metri, de putere medie/mare, capabilăsă lanseze cel puțin 30-50 de grame,


Pescuit marin

„Arginții” din valurile măriiText și fotografie MAC

DE SEZON

Cărările vacanței ne poartă în fiecare vară spre destinații diverse, dintre care, pentru omare parte dintre noi, nu lipsește litoralul Mării Negre. Pescuitul face parte și el dinpreocupările vacanței pe litoral și adesea poate aduce satisfacția unor capturi atrăgătoaresau poate oferi, pur și simplu, o alternativă de a petrece în tihnă timpul la malul mării.

1

2

3

Nodul pentru chiosteceleartificialelor

IULIE 2016 | 35

cu acțiune preferabilă de vărf. O mu-linetă robustă, din clasa 4.000 sau maimare, ce poate stoca cel puțin 100-150de metri de fir de 0,20-0,25 mm, vaechilibra lanseta, iar posibilitatea unorlansări la distanțe mai mari nu strică.

Țaparina constă într-un șir de„muște” artificiale, legate pe firulprincipal, de regulă pe cârlige cu tijălungă. Fulgii artificialelor imită pești-șorii pradă, pe care stavrizii îi urmă-resc de obicei. Se pot înșira 8-12muște pe chiostece, iar la capătulmonturii se leagă un plumb cilindric/lunguieț, de cel puțin 30 de grame. Lapartea superioară a țaparinei se poateatașa o plută, care are rolul de a mo-difica unghiul liniei țaparinei în tim-pul recuperării, reducând, în acelașitimp, posibilitatea agățării plumbuluipe fundul apei.

Recuperarea se face în așa felîncât să menținem țaparina în porțiu-nea din primii metri de la suprafațaapei. Ridicând și coborând vârfuluilansetei în timp ce mulinăm, muștelețaparinei vor evolua într-un pompajpermanent, imitând peștișorii pradă.Fiecare atac se simte în blancul lanse-tei, iar lucirile „arginților” vii nu vorîntârzia să anime țaparina.

„Arginții” apelor de ieri…Am preferat mai mereu stavrizii

pentru că, atunci când am avut șansasă îi găsesc, partida de pescuit a deve-nit un adevărat spectacol, captivantprin energia, dar și prin satisfacția pecare le provoacă.

Cum ar putea fi uitate zilele veriianilor ’80 -’85 când, de pe mai toatedigurile, începând din Eforie Nord,Olimp și până în Mangalia, argintiulstavrizilor prinși în țaparinele pesca-rilor încânta privitorii, veniți dimi-neața sau seara, la aerosoli, privind depe pietrele mari sau pe stabilopozii di-gurilor, spectacolul pescuitului cu ța-parina la stavrizi… La vremea aceea,lansetele telescopice rusești, de 3,5-4metri, grele și cu inele ce rugineaudupă scurta vacanță la mare, erauechipamnetul „prima”, iar mulineteleAvat sau Delfin cârâiau de mamă,mamă, dar cine mai era ca noi, pescu-iam, iar „arginții” din mare erau ne-numărați!

Și de azi…Între timp, lucrurile s-au schimbat,

unele în bine, mai ales echipamentul,altele în mai puțin bine și nu tocmai îndirecția așteptată de pescari. Mai întâiau fost intervențiile neinspirate în con-figurația malurilor, care au dus la mo-dificarea curenților litorali și a

structurii fundului mării în zona lito-rală și, implicit, a resurselor de hranăspecifice, apoi au intervenit schimba-rea sensibilă a climei și poluarea, care,toate, au dus la reducerea semnifica-tivă a prezenței stavrizilor și nunumai, în zona litoaralului nostru.Sunt zile când peștii apar, dar și pe-rioade când pare că nu este nici urmăde ei. După spusele mai vârstnicilor lo-calnici, „…când bate «Sudul», șanselela stavrizi cresc…”, iar Mangalia pare

să fie unul din locurile cu mai multnoroc la pescuit. Pescuitul din barcă,în larg, rămâne, încă, o alternativă cușanse mai mari în pescuitul stavrizilor.

Și cu toate acestea, pasiunea ră-mâne pasiune, iar sejurul la mare,fără măcar o partidă de pescuit, parcănu are același farmec. Iar noi, reve-nim în fiecare an, cu accelași gând șianimați de aceeași încredere, să cău-tăm, cu speranța că vom găsi, „argin-ții” din valurile mării…!

Pescuitul stavridului cu țaparina are, în sine, ceva deosebit. Cei ce au avutocazia să pescuiască la țaparină și să prindă stavrizi nu vor uita senzațiileproduse de peștii care atacă artificialele. Artificialele sunt relativ ușor delegat, atâta timp cât ai materialele necesare.

Cârlig: nr.6 cu tijă lungă, cu ochetsau cu paletă, preferabil tratat pen-tru a rezista apei sărate.

Corp-Hackle: un fulg de rață săl-batică, sarselă sau găscă sălbatică,de culoare albă/gri, pestriț, de regulădin zona pieptului.

Cap: ață de montaj de culoareroșie, întărită cu o picătură de lac saurășină epoxidică.

Fulgul se atașează pe tija cârligu-lui cu ață de montaj, astfel încât sădepășească curbura acestuia cu 5-10mm, după care se taie capătul liber alfulgului. Se dau câteva ture cu ață demontaj în apropierea ochetului/pale-tei cârligului pentru a contura capulartificialei, se face nodul de fixare șise aplică o picătură de lac pentru fi-xarea montajului. Artificiala estegata și se poate monta, folosindnodul prezentat, pe linia țaparinei,pe chiostece lungi de 6-10 cm, dinmonofilament de 0,12-0,15, la câte15-20 cm distanță.

Fir întins!

ARTIFICIALE PENTRU }APARIN~

A cest gen de muștele artificialese pot folosi și ca muște ude,între ape, și ca muște uscate,

pe suprafața apei. Personal, îmi placesă pescuiesc cu muștele artificiale „te-restre” pe suprafața apei, de aceea leung cu substanță siliconică, specialăpentru muștele artificiale. Deoareceam observat că am o mai bună pre-zentare a muștei artificiale pe luciulapei, ung cu substanță siliconică șipartea de tippet a leader-ului. Întot-deauna am grijă să nu ung musca ar-tificială cu o cantitate prea mare,deoarece aceasta devine prea vâs-coasă, i se deteriorează aspectul șievoluția și nu mai prezintă atractivi-tate pentru pești.

Pentru că le folosesc ca muște us-cate, mă străduiesc să execut cât maicorect lansările, astfel încât musca ar-tificială să aterizeze cât mai lin pe su-prafața apei. O aterizare lină nunumai că atrage atenția peștilor, darîmi asigură și plutirea muștei pe su-prafață. În cazul unei lansări nereu-șite, când șnurul biciuie apa, iarmusca artificială cade brutal pe apă,aceasta nu mai plutește, chiar dacă eunsă, se scufundă între ape și nu maieste vizibilă. De asemenea, în cazullansărilor nereușite, peștii devin maiprecauți sau chiar se pot speria și pă-răsi zona.

Cea mai mare provocare pentrumine o reprezintă zonele râurilor, mai

mari sau mai mici, unde apa esteaproape staționară. Aici, peștii, în spe-cial clenii, sunt cât se poate de pru-denți. Când observ pești în astfel dezone, impresia este că, pur și simplu,au ieșit la o plimbare înot și nu au delocîn gând să mănânce ceva. Dar estenumai o impresie, pentru că, în specialexemplarele mari de cleni, analizeazăcât se poate de atent tot ce se întâmplăîn jurul lor și, dacă se ivește o ocazie dea mânca ceva, și care nu le trezește sus-piciuni, atunci acționează.

În astfel de zone, unde apa râuluiera aproape staționară, după lansareamuștei o lăsam puțin să plutească înlocul respectiv, după care începeamrecuperarea acesteia. Uneori o recupe-


Pescuit pe râuTEHNIC~

O categorie aparte a muștelor artificiale o reprezintă cele care imită insectele terestre.Lucrate cu pricepere, acestea redau o parte din multitudinea de insecte în stadiul deadult ce mișună pe pământ sau prin aer. Cum peștii sunt mari amatori de tot felul dedelicatese ce pică pe apă, pescuitul cu acest tip de muște artificiale este, în anumitecondiții, foarte eficient.

Pescuit static cu mușteartificiale „terestre”Text și fotografie DORU DINEA

ram cu mișcări scurte, alteori cu miș-cări mai largi sau chiar încercam sătransmit muștei artificiale mici tremu-rături prin intermediul vârfului lanse-tei, pe care îl mișcam sacadat. Însă, decele mai multe ori, reușeam să prindexemplare mici de cleni sau obleți.Clenii mari, pe care îi observam uneoriprin apa ca de cristal, ori nu înotaudupă musca artificială, ori chiar sesperiau și părăseau zona. În aceste

condiții am aplicat o altă tactică.După ce lansam musca, iar aceasta

atingea suprafața apei, o lăsam să plu-tească pe apă în acel loc 5-10 minute.Dacă nu aveam nici o prezentare, re-cuperam, foarte lent, șnurul, unu saudoi metri, astfel încât musca se de-plasa pe suprafața apei foarte discret,ca și cum ar fi fost purtată de un vântmolatec. Opream apoi recuperarea,iar în noul loc țineam din nou musca

artificială nemișcată, timp de 5-10 mi-nute, după care reluam operațiunile.Dacă aveam posibilitatea, în timpulpauzelor, când musca plutea nemiș-cată pe suprafața apei, sprijineam lan-seta de porțiunea vreunei borduri destuf, de vreo creangă mai aplecată sauorice alt obiect de pe mal, ca să nuobosesc, fără însă a o lăsa cu totul dinmână. Poate că nu eram chiar atât deîncrezător în această metodă, darchiar la primele încercări am și reușitsă prind un clean de peste jumătatede kilogram. Interesant, dar și îmbu-curător, este faptul că, uneori, obser-vam prin apa limpede, la depărtare șide 7-8 metri de musca ce plutea ne-mișcată pe suprafața apei, câte unclean dolofan care, după un minut,două de indeferență, înota cătremusca artificială și, de cele mai multeori, se declanșa și atacul.

Foarte importantă la această me-todă este atenția cu care urmărescmusca artificială ce plutește pe supra-fața apei. Atunci când observ că peș-tele absoarbe musca artificială,trebuie să execut înțeparea în cel maiscurt timp, de aceea nu las niciodatălanseta din mână, având încordată șicealalaltă mână, cu care țin șnurul.Peștii, și în special clenii mari, suntfoarte suspicioși și imediat ce simt căinsecta ce o au în gură nu e atât de co-mestibilă pe cât a părut, o expulzeazăîntr-o fracțiune de secundă.

Tot cu această tehnică am pescuitși pe bălți, după roșioare. Chiar dacăele nu sunt atât de prudente cum suntclenii mari în zonele cu ape liniștitede pe râuri, nici acestea nu atacă muș-tele artificiale orbește și toate detaliileaceastei metode trebuiesc executatecât mai corect.

În special când apa are o claritatefoarte mare, și condițiile de pe maluriîmi permit, lansez muștele artificialedin pozițiile ghemuit sau din genunchi,și tot din aceste poziții aplic și tehnicaaceasta de pescuit. Este o tehnică depescuit cu muște artificiale mai statică,dar care, de multe ori, este foarte efi-cientă. Cel mai mult am folosit imitațiide lăcuste, greieri și bondari.

IULIE 2016 | 37

Atunci când observ căpeștele absoarbe

musca artificială, trebuiesă execut înțeparea în celmai scurt timp, de aceea nulas niciodată lanseta dinmână, având încordată șicealalaltă mână, cu carețin șnurul”.

F oarte precaut la zgomote,umbre, mișcări suspecte, ava-tul se va retrage imediat, deci

câteva recomandări colegiale vă potdeveni utile.

La pescuitul pe vaduri, pentru casă evităm deplasarea zgomotoasă prinalbie, vom înainta foarte încet, cu pașimărunți. E bine să facem opriri pentruliniștirea apei, și-n aceste condiții, lan-sările lungi în diagonala râului suntde succes.

Este bine să evităm pescuitul de pemalurile înalte, de unde, atât umbranoastră, dar și mișcarea, vor pune îngardă avatul care se află în șuvoi și nuva ataca nici cea mai atractivă muscă.Nu o dată am observat avatul pornindspre artificiala mea, apoi oprindu-sela un metru de ea, observându-mimișcarea pe malul înalt.

Ca echipament, muscarul de avatare nevoie de cizme șold ori pieptare,dar mai util este un costum cu bo-canci care au talpă anti-alunecătoare,ce permite pescuitul în albie în vadurimai adânci. Evident, alegerea este la

latitudinea și buzunarul muscaruluide avat.

Varga de muscă trebuie să fie declasă superioară, minim 7/8 ori 9/10,cu lungimi de 300 cm, echipată cumulinetă și șnur corespunzător clasei.Forfacul, de lungimea vergii, este cuterminala de 0,20-0,25 mm, necesaraducerii la minciog a unui pește bătă-ios, ce poate atinge 3-5 kg. Minciogul,mereu la îndemâna muscarului, esteimperios necesar.

Șnurul, de preferință, este bine săfie sinking, dat fiind că, după lansarealungă, musca mare se va scufunda spresubstrat, iar atacul va interveni, în cele

mai multe cazuri, la începerea recupe-rării muștei care, prin ridicarea ei, dăimpresia unei insecte sau unui peștișorce încearcă să fugă, grăbind atacul.

Din experiența anilor, mi-am con-fecționat muștele de avat pe cârligemari, nr. 4-6, cu tija lungă de 3-4 cmși care, odată intrate în gura cărnoasăa avatului, se implantează perfect șine asigură capturarea peștelui, careeste sigur al nostru doar când a intratîn minciog.

Muscarii de avat știu că acestpește puternic poate sălta din ramaminciogului cu o ultimă lovitură durăde coadă, deci, ca ultim sfat, când îl


Pescuit la muscă artificială

Două muște irezistibilepentru avatTITUS PINTEA

MUSC~RIT

Unicul ciprinid răpitor, veșnic flămând și în permanentă goană după cârdurile deobleți, marele Aspius, este amator de muște naturale, dar și de artificiale.Pentru muscarii din apele colinare și de șes, pescuitul avatului este o mare provocaredat fiind șiretenia peștelui, dar și atacul neprevăzut ce se poate declanșa atât dinșuvoaiele iuți și puțin adânci, cât și de sub umbrarul unor sălcii pletoase, sub careacesta își pândește prada și, nu o dată, am văzut atacul fulgerător asupra unor libelulealbastre ce zburau la oglinda Crișului.

Foto: MIHAI VASILESCU

Foto: TITUS PINTEA

aveți în minciog, ridicați paleta pentrua fi siguri că peștele este în adânculplasei. Am făcut această recomandarefiind „Stan pățitul”.

Am mai multe muște preferatepentru avat, dar două modele mi-auadus, alături de „libelulă”, „musca devarză”, ori „lămâița”, capturi deosebiteîn strună, deci le prezint în continuare.

Un prim model de succes ar imitao muscă mare cu corp cafeniu-arămiu,creat din mătase pe un cârlig nr. 4,apoi legăm sub ochetul cârligului douăaripi dintr-o țesătură micronică, ce seaseamănă bine cu aripile naturale alelibelulelor ori bondarilor mari. Dintr-un smoc de barbule luate de la panadin coada fazanului, întoarcem pestearipile deja legate de cârlig întreg smo-cul, creând peruca muștei. Aspectul ge-neral, dar, mai ales, mișcarea acesteiaîn apă, este foarte asemănătoare cu omuscă mare purtată de șuvoi.

Al doilea model este ideal spreseară, dat fiind contrastul coloristic.Are corpul confecționat din lână gal-benă scămoșată, pe care îl formămpână sub ochet, unde legăm un smocde barbule din gâtul fazanului auriu,ce prezintă intercalații coloristice deevident contrast, apoi facem o perucădin hacklă de cocoș alburiu-gălbui, iarmusca este gata.

Cu primul model am avut o cap-tură de avat pe Crișul Negru, lângăpodul Zerindului, ocazie unică, ce nucred că se va mai repeta.

Pescuiam în mijlocul râului, într-unvad de un metru, cu lansări spre malulînalt și abrupt, și, la o lansare noro-coasă, sub o salcie, văd o învolburarela suprafața apei și simt o greutateenormă în mânerul vergii de muscă pecare o aveam în acei ani, din bambuslipit hexagonal, de 270 cm, clasa 6/7,producție cehă, admirabilă.

Stăteam în mijlocul râului și peș-tele, bine prins în cârlig, se rotea înjurul meu încercând scufundări și ron-douri largi, apoi tot mai strânse, vargaera covrig și vâjâia, transmițându-mifiece zvâcnire a avatului care, în final,cu minunatul său corp argintiu de 78cm și cele 5,6 kg s-a predat. Am ieșitdin apă cu minciogul strâns la piept,încasând ultimele zvâcniri ale acestuipește record din cariera mea de mus-car.

În încheiere, răbdare și exigență laalegerea materialelor de calitatea, re-comandată pentru realizarea acestormodele, iar în partida de testare, văurez un avat mai mare decât cel acărei imagine mi-a rămas întipărită însertarele minții, din memorabila meapartidă de pe Crișul Negru.

IULIE 2016 | 39

Concursul din acest an a marcat 20de ani dela primul concurs organizat deClubul VPS Aleșd care, de atunci, ne-aonorat vreme cu păstrarea aceastei fru-moase tradiții.

Ne-am bucurat de revenirea colegu-lui nostru muscar, Cosmin Bradea, dupăgravul accident suferit acum vreo treiani la o trecere de cale ferată. Ajutat dedistinsa soție, Diana, a reușit, după anide suferință, să țină din nou în mânăvarga de muscă. Doresc să menționez căDiana este o deosebit de bună și expe-rimentată pescăriță de musca, cu multeparticipări competiționale.

Zona deosebit de frumoasă a văiiBrătcuței a complectat fermecul compe-tiției, iar pârîul ne-a oferit păstrăvași nu-meroși, returnați imediat după măsurare,numărul celor prinși asigurând o departa-jare clară a iscusinței fiecărui muscar.

După terminarea manșei, la masajuriului au fost expuse și apoi acordatefrumoasele plachete ornamentate înspecificul muscăritului, precum și diplo-mele acordate din partea AJVPS Bihor.

După mica festivitate de premiere,câștigătorii fiind, și în acest an, veteraniimuscăritului, în ordinea clasamentuluiIonică Dejeu, Aron Brândaș și subsem-natul, a urmat masa festivă, un minu-

nat bograci la ceaun, gătit de specialiștiivânători bucătari ai Clubului Aleșd, d-niiIonel Popovici și Ciprian Noje, care, întoate competițiile de muscă, ne-au asi-gurat minunata masă comună, partici-panții mulțumindu-le și în paginile VPR,pentru dăruirea și munca depusă.

Ca la fiece reîntâlnire, au urmat po-vestiri din competițiile anterioare, dar șidin acțiunile de repopulări anuale cu miide indigeni aduși dela Tusa – Sălaj și Re-meți – Bihor, deversați în condiții optimeîn apele care, în acei ani, erau în gestiu-nea AJVPS Bihor, bine păzite și populate,astfel încât au putut găzdui competițiade anvergură OPEN Transilvania.

Am ținut să fac această remarcădeoarece, la toate acțiunile de repopu-lări din zonă, dl. Nicu Venter, secretarulClubului VPS Aleșd, a fost factorul dedecizie și organizare, alături de muscariipasionați care au concurat azi în com-petiția județeană.

Mulțumiri organizatorilor, conduce-rii asociației județene, urări de totală în-sănătoșire colegului muscar CosminBradea, pe care îl dorim la anul pe po-diumul de premiere.

Tuturor, în partidele de muscă dinacest an și-n viitor, sănătate și fir întins!

COMPETI}II

Foto: TITUS PINTEA

CONCURS DE PESCUITCU MUSCA ARTIFICIALĂTITUS PINTEA

Păstrându-ne tradiția, după mai multe amânări din motivehidro-meteo, în data de 3 iulie, Clubului VPS din asociațiaBihoreană a organizat întâlnirea muscarilor, care s-au reunit pe câmpul Lorăului. Crișul Repede ne-a primit cu ape tulburi și vijelioase, așadar onorata adunare s-a deplasat operativ pePârâul Brătcuța, la doar câțiva kilometri distanță.Experimentatul organizator, dl. Nicu Venter, a trasat noilestanduri, apa fiind deosebit de bună pentru muscărit. Astfel,după tragerea la sorți, muscarii și-au ocupat standurile deconcurs pentru unica manșă de 3 ore. Toți având șanse egale, s-a dat startul competiției.


VÂNZ~RI

mica publicitatenoutăți de prin magazine

Fișa de livrare se completează laoficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „PoștaMoldovei”

ABREVIS

TALON DE ABONAMENT

Vânătorul și PescarulMoldoveiIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Viermuși aproape reali de la Marukyu - momealaoptimă pentru cârlig

Viermușii sintetici de la Maru-kyu Japan au forma și aspectulperfecte pentru a păcăli orice spe-cie de pești pașnici de apă dulcesau chiar sărată.

Disponibili în 4 culori diferite,și cu aromă de brânză, MarukyuMaggot pot fi folosiți în repetaterânduri, fiindcă rezistă mai multorcapturi decât omologii lor reali.Sunt mai multe ingrediente carealcătuiesc componența produselorMarukyu, majoritatea lor fiind se-crete de fabricație. Iată câteva din-tre cele dezvăluite deproducătorul nipon și folosite îngamele proprii:

Tanishi - produs extras dinprocesarea melcilor de apă, cu oconcentrație ridicată de proteineanimale și un miros puternic;

Sanagi - extract de crisalide de viermi de mătase, o exclusivitate Maru-kyu, cu o mare putere de atracție datorită conținutului ridicat de proteine;

Nori - element extras din alge marine cu aport nutritiv extrem de ridicat,atunci când este inclus în nade și momeli. În plus, în componența Nori intrăvitamine, steroli vegetali și acizi grași Omega-3 și Omega-6.

Vând armă de vânătoare marca IJ 54cal. 12, în stare perfectă, toc, cartușierăpiele, costum vânătoare, rucsac, cizme,la prețul de 14.000 lei. Nicolae Apos-tol, tel. 0721-463.538/0241.617.626.

Vând carabină BAIKAL IJ 223 REM șilunetă BUSHNELL 3-9x40, noi, nefo-losite, la prețul de 2.000 lei. Tel.0787-893.391.

Vând binoclu NIKON MONARH10x56, nefolosit, la prețul de 1.200lei. Tel. 0787-893.391.

Vând armă cal. 12 marca Z.B. și armăcal. 16, marca IJ 53. Tel. 0765-771.945.

Vând BROWNING SCHOELLERPHOENIX, cal.12. Tel. 0722-224.762.

Vând armă de vânătoare cu țevi lisecal. 12, marca ZB, armă de vânătoarecu țevi lise cal. 16, marca IJ și armă cuaer comprimat cal. 5,5 marca GAMO,toate în stare bună. Tel. 0765-771.945.

Vând armă mixtă SABATTI FOREST9,3x74-12/76, armă nouă, nefolosită.Cadou toc, curea, cartușieră, muniție.Preț 900 euro. Vând trofeu lup natu-ralizat, la prețul de 350 euro. Tel.0748-144.314.

IULIE 2016 | 41

AUGUST 2016VÂNZ~RI

1 L 2.36 8.02 14.05 21.282 M 3.24 8.49 14.51 22.17 L.N. 6.04 20.393 M 4.13 9.37 15.41 -4 J 0.43 6.24 12.08 18.025 V 1.31 7.14 12.47 18.516 S 2.18 8.02 14.35 19.387 D 3.06 8.53 15.23 20.278 L 3.53 9.37 16.11 21.039 M 4.48 10.22 17.07 21.4810 M 5.36 11.10 17.47 22.36 P.P. 6.13 20.2811 J 6.21 12.02 18.39 -12 V 0.21 6.48 12.42 19.0113 S 1.09 7.35 13.33 19.4614 D 1.57 8.21 14.20 20.3115 L 2.45 9.07 14.09 21.0916 M 3.36 9.46 14.58 21.5117 M 4.23 10.34 15.47 22.4318 J 5.12 11.25 16.38 23.27 L.P. 6.22 20.1619 V 6.07 12.17 17.29 -20 S 0.07 5.49 12.26 18.1821 D 0.49 6.35 13.15 19.0522 L 1.35 7.21 14.07 19.5123 M 2.24 8.09 14.53 20.3924 M 3.13 8.48 15.41 21.2525 J 4.05 9.36 16.29 22.14 U.P. 6.30 20.0426 V 4.51 10.24 17.16 -27 S 0.51 5.43 12.21 18.4428 D 1.46 6.39 11.18 19.3729 L 2.37 7.32 12.15 20.2530 M 3.31 8.27 13.01 21.0931 M 4.26 9.11 13.47 21.53

ORIZONTAL: 1) E cu dus și întors (masc.). 2) Nu e tocmai corect – Luată la rost. 3) Se în-torc cu floarea în sus – Întorși pe jar. 4) În-toarse din apă – Se întoarce după soare (înmod natural…). 5) Face diferența dintremunte și mare (pl.). 6) Prinse în potop! – Întorsîntre păgâni. 7) Vânători de chinuri – Lunetapentru vânător (fig.). 8) Fata …cu dus și întors!– Întors din gură. 9) Văicăreli în natură – Luatela țintă! 10) Aflate în natură! – Întors din aval!– Ai după întoarcere!VERTICAL: 1) Acceptat ca vânător. 2) Întoarsăde la școli înalte - Crud la miez! 3) Aparținătordomnilor pământeni. 4) Se întoarce pe la gene– Se întoarce pe deget. 5) Curea! – Întoarsă înnatură. 6) Scaune lângă scenă - Perioadă mi-tică. 7) Foarte puțin văzute de vânători. 8) Vâ-nători de profituri meschine. 9) Abia văzut –Vânători de munte (reg.). 10) Aflate în alai! –A nu te întoarce împotriva șefului.

ÎNTOARCERE LA NATURĂION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

CUMP~R~RI

mica publicitateVând țevi mixte SUHL cu pană, starefoarte bună, calibrul 7x57 – 16/70, laprețul de 500 euro. Tel. 0745-370.948.

Cumpăr armă de vânătoare cal. 12, cuțevi clasice – juxtapuse. București, tel.0722-359.762.

Cumpăr cartușe alice calibrul 10/89 di-ferite mărimi, alice numai armurier/im-portator (max. 300 buc.) persoanăfizică – prin armurier. Cumpăr pentrucolecție, numai produs impecabil, ma-șină (presă) sertizat/confecționat car-tușe de vânătoare. Tel. 0722-598.998.

VÂNAT RĂNIT - Rezolvare din numărul trecut


Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomânia, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘIPESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2016).

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEINUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................Mandat poștal, Nr. .......................................................................

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Prețul de vânzare este de doar 350 lei, cu TVA inclus în preț.Doritorii se pot adresa d-lui Gelu Pintilie,

la tel. 021-270.80.60 / 0727-985.219 sau d-lui tehn. Florin Buzatu, la tel. 0732-333.113.

PUBLICITATE

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până în datade 20 ale lunii curente, pentruluna următoare!

Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Câinii și cățeii precizați vor fi livrați cu atestate de proveniență și carnete de sănătate.

• o femelă de copoi ardelenesc, antrenată pentru vânătoarea de mistreți, în vârstă de 2 ani și jumătate;

• o femelă de jagdterier sârmos, în vârstă de 2ani și jumătate;

• o femelă de copoi ardelenesc, născută în datade 26.05.2015;

• un mascul de tekel sârmos, născut în data de10.09.2015;

• 2 masculi și 5 femele de copoi ardelenesc,născuți pe data de 02.05. 2016;

• vor fi disponibili pentru vânzare, după01.08.2016, 2 masculi de tekel sârmos.

Sunt disponibili pentru vânzare, câini de vânătoare și căței din părinți folosiți la vânătoare, după cum urmează:

Date post:	18-Feb-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	4 times
Download:	0 times

VPR43-Revista iulie iulie 2016 - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2016/07/vpr072016.pdf · Solunare –...

Documents