Viaţa părintelui Nicodim...

Viaţa părintelui Nicodim MăndiţăVolumul II

Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai târziu, dar, dacă reuşim să lăsăm urmaşilor cât mai multe cărţi sfinte, le lăsăm o zestre de mare valoare pentru ei şi pentru cei care vor veni după ei.

Protos. Nicodim Măndiţă

Difuzare:

Str. Menţiunii Nr. 7, Sector 2, BucureştiTel./Fax: 021-2410673Mobil: 0733-580008

[email protected]

Cărţile pot fi comandate online la adresa www.edituraagapis.ro

sau de la librăria Editurii Agapis, din strada Menţiunii Nr. 7, Sector 2, Bucureşti

unde puteţi beneficia de reduceri de preț.

Gheorghe Ionescu / Viaţa părintelui Nicodim MăndiţăISBN: 978-973-7957-43-6ISBN: 978-973-8440-14-2

AgapisE D I T U R A

Gheorghe Ionescu

Viaţa părinteluiNicodim Măndiţă

Ediţia a II-arevizuită şi adăugită

Se tipãreºte cu binecuvântareaPrea Sfinþitului Pãrinte GALACTIONEpiscopul Alexandriei ºi Teleormanului

Cartea OrtodoxãAGA P I S2008

CUVÂNT ÎNAINTEla ediţia a II-a

Retipărirea lucrării «Viaţa părintelui Nicodim Măndiţă»într-o nouă ediţie a Editurii Agapis este încă un omagiu adusjertfei de cuvânt intr-o vreme de mare restrişte.

Editura Agapis are dreptul de autor exclusiv asupra ope-rei tipărită şi în manuscris a Părintelui Nicodim Măndiţă iarfondatorii şi acţionarii ei actuali (Grigore Bălan şi DumitruPlugaru) sunt ucenici ai părintelui Nicodim şi moştenitoritestamentari ai părintelui şi ai părinţilor ipodiaconi VasilePoiţelea, Ioan şi Constantin Măgirescu.

Astfel în această calitate am deschis acţiune judecăto-rească de anulare a sentinţelor promulgate în anul 1965,prin care Părintele Nicodim şi ucenicii săi au fost condam-naţi la închisoare şi la confiscare totală şi parţială a averii,ocazie cu care am avut acces la dosarele de condamnare şiam avut dreptul să facem xerocopii a întregului materialcuprins în acestea. În felul acesta am intrat în posesia unuibogat material documentar, care ilustrează prodigioasa acti-vitate a Părintelui Nicodim, şi a ucenicilor săi colaboratori,care au suferit la vremea respectivă rigorile legii.

În anul 2002, autorul acestei lucrări, fr. GheorgheIonescu, un apropiat colaborator al părintelui Nicodim şiun bun cunoscător al activităţii şi operei acestuia ne-a pro-pus să tipărim lucrarea sa, numită «Viaţa şi activitateaPărintelui Protosinghel Nicodim Măndiţă, 1889-1975», caremai fusese tipărită cu ani în urmă la altă editură într-unsingur volum de 512 pagini.

Întrucât lucrarea originală, aşa cum a conceput-o auto-rul, era lipsită de numeroasele informaţii de mare preţ, des-coperite ulterior în dosarele securităţii cu ocazia acţiuniloramintite mai sus, am convenit cu autorul să le introducem

noi editura, în lucrarea sa, cu ocazia reeditării, pe lângăinformaţiile găsite în 3 caiete ale părintelui Nicodim nedes-coperite în momentul tipăririi primei ediţii. Am citat şi anu-mite documente extrase din dosarele de condamnare, uneleprin reproducerea integrală a textelor, iar altele chiar prinfotocopiere.

Astfel numărul paginilor aproape s-a triplat faţă delucrarea iniţială din pricina acestor completări inedite pre-cum şi a imaginilor adăugate. Noul material obţinut a tre-buit sistematizat pe teme şi organizat pe capitole, au fostpuse titluri la capitole şi subcapitole, iar datorită număruluimare de pagini rezultat a trebuit împărţită lucrarea în douăvolume.

Întreg materialul a fost studiat şi verificat cu minuţio-zitate de către Prea Sfinţitul Părinte Episcop Galaction, carene-a dat şi binecuvântarea pentru tipărire.

Societatea actuală trece prin diverse crize, iar bisericanoastră se confruntă din ce în ce mai mult cu diverse pro-bleme ridicate de credincioşii ei sau de duşmanii ei.

Citind prezenta lucrare vedem încă o dată valoarea şiactualitatea operei Părintelui Nicodim Măndiţă, în deplinăconformitate cu învăţătura Bisericii Ortodoxe, accesibilăatât ţăranului trudnic cât şi profesorului universitar.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să primească aceastălucrare ca o umilă jertfă de dragoste şi recunoştinţă ce îidatorăm venerabilului nostru Părinte Duhovnic.

Preot Nicolae TănaseParoh la Parohia Valea Plopului, jud. Prahova

DESPRE SFINTELE CÃRÞI

Calea cãrþii, drum al Golgotei

AAAA ça de mult dorea Pårintele så scoatå cårÆi înnu mår cât mai mare, încât fãcea economie la

tot ce se pu tea face. Spre exemplu, atunci când sora luidupå trup s-a cålugårit, i-a dat mantia lui pentru a numai cumpåra alta, pentru ca mica economie ce s-a fåcutcu aceasta sã fie pusã la cårÆi.

Desigur ca sã scoatã o carte la luminå çi în mai pu -Æine exemplare necesitå o sumå oarecare de bani, iar ascoate mai multe, suma de bani se mårea.

Pårintele Nicodim de la început a avut grijå ca atun-ci când va tipåri cårÆi så nu råmânå sau så stea prin ma -gazii çi depozite cu anii. De timpuriu çi-a format o echi -på de oameni devotaÆi çi lepådaÆi oarecum de grija cealumeascå, care s-au ocupat toatå viaÆa lor numai çi nu -mai cu råspândirea cårÆilor prin întreaga Æarå româneascå.

De la început, aceastå echipå s-a format din doi tineriçi anume: Vasile PoiÆelea çi Ioan Mågirescu care cloco -teau de dragostea de Dumnezeu ºi de aproapele, fãcândascultare desåvârçitå Duhovnicului lor.

Mai, târziu s-a completat aceastå echipå çi cu un fra -te de trup mai mic a lui Ioan Mågirescu, pe nume Constan-tin Mågirescu. Au fost, desigur, çi mulÆi alÆii în aceastå

echipå, dar n-au putut rezista din cauza ispitelor çi uniidin ei s-au reîntors ca „så-çi îngroape pe tatål lor“, iaralÆii pentru mai çtiu eu ce... Din mila lui Dumnezeu aceç-tia trei au råmas de la început pânå la sfârçit...

Çi ca så meargå treaba cu mai mult spor çi cårÆiletipårite så poatå ajunge cât mai curând în mâinile celorce le doreau ca pâinea caldå, cu timpul aceçti colportori(care transportau cårÆile sfinte) s-au dotat ºi cu un aparat defilmat. Ei au pornit la început la acest colportaj pe jos,cu raniÆa plinå cu cårÆi în spate. Mai târziu au cumpåratun cal çi o cåruÆå, care o foloseau ca mijloc de transportde la un loc la altul a cårÆilor. Nu a trecut mult timp çiPårintele le-a spus så cumpere chiar o maçinå, pe careo foloseau nu numai ca mijloc de transport, ci çi pentrudormit pe timp cãlduros.

În localitatea unde ajungeau, prima grijå pe care oaveau aceçti colportori era de a se prezenta la Episcop(dacå acolo era episcopie) sau la preotul paroh, aråtând au -torizaÆia çi cerând totodatå çi permisiunea de a face pro-pagandå religioaså în folosul sufletelor dornice çi spreSlava lui Dumnezeu.

Aceçti colportori care erau în ascultare directã faþãde Pårintele Nicodim çi nu fåceau nimic fårå sfatul lui,råspândeau prin oraçe çi sate zeci çi sute de afiçe princare se aducea la cunoçtinÆa publicului ziua, ora çi loca -lul unde se va face vizionarea filmului religios çi apro -vizionarea cu diferite cårÆi, broçuri religioase scrise dePårintele Nicodim çi de alÆi autori, icoane mari ºi mici çitablouri cu chipuri Sfinte. În plus se Æinea çi o predicåbine documentatå, în care se combåtea patimile çi påca -tele omeneçti çi se arãta putinÆa omului de a se apropiade Dumnezeu prin mårturisirea tuturor påcatelor preo-tului Duhovnic çi facerea roadelor vrednice de pocåinÆå.

8 GHEORGHE IONESCU

Cei care luau parte la acest film religios, în loc debilet de intrare, cumpărau o broºurã religioasă în va loa -re de cinci lei, iar vizio na rea filmului çi celelalte, råmâ -neau gratuit.

Atât la intrare cât çi la ieçirea din sala unde se fåceavizionarea filmului, oamenii aveau expuse pe mese cårÆireligioase legate ºi scrise de Pãrintele Nicodim ºi de alÆiautori, icoane mari çi mici, înråmate sau fårå ramå, ta -blouri cu chipuri sfinte, încât fermecat de frumuseÆealor, omul se umplea de evlavie çi parcå n-ar fi vrut så maiplece din prima încåpere. Se mai gåseau deasemenea çicruciuliÆe de purtat la piept, de pus pe maså, tåmâie çismirnå curatå, veritabilå. Toate aceste obiecte bisericeçtiçi cårÆi sfinte se vindeau celor ce doreau så le cumperela un preÆ convenabil.

Scopul final era ca så se poatå face, în måsura cea maimare råspândirea cårÆilor religioase în popor.

Aceastå propagandå religioaså de råspândire a cår -Æi lor religioase în Æara noastrå a început prin anul 1923çi a durat aça în plin avânt pânå în anul 1948, iar deatunci çi pânå în anul 1989 pe cât s-a putut, mai res -trâns, mai cu prudenþã, mai cu ferealã, din cauzå cå nuîngåduia aça ceva conducerea comunistå...

Nu gåsesc cuvinte ca så pot aråta, dupå cum ar tre-bui çi så pot zugråvi în culori cât mai vii çi mai strålu-citoare acele mari biruinÆe ce s-au putut obÆine çi peaceastå cale, prin aceastå råspândire a cunoºtinþelor ºicårÆilor religioase cu învåÆåturå curat ortodoxå, în în -treaga Æarå.

Filmul religios reprezenta pe ecran scene biblice,ca: paradisul primilor oameni, cåderea lui Adam çi a Eveiîn påcatul neascultårii çi izgonirea lor în påmântul bles -temat, uciderea lui Abel de cåtre Cain, fratele såu; vin-

9VIAÞA PÃRINTELUI NICODIM MÃNDIÞÃ - vol. II

derea lui Iosif de cåtre fraÆii lui; judecata lui Solomon;Buna Vestire; Naçterea lui Iisus Hristos; Închinarea Ma -gi lor; Tåierea pruncilor de cåtre Irod; Fuga în Egipt çiaça, rând pe rând, toate, iar unul din ei dådea explica -Æiile cuvenite çi când ajungea la Patima cea de bunåvoiea Domnului Iisus Hristos care îçi ducea Crucea grea înspate pe Golgota plin tot de sânge çi cu cununa de spinipe cap. Unul dintre ei Pãrintele Vasile Poiþelea începeasã cânte cu voce duioaså çi plinå de umilinÆå, cântarea„Mergând la Golgota“, iar mulÆimea celor ce vizionau fil-mul, acompaniau aceastå cântare duioaså cu plânsete çisuspinuri din inimå.

Din mila lui Dumnezeu am luat çi eu parte de câte-va ori la acele minunate filme ce erau în stare så scoatålacrimi pânå çi dintr-o inimå de piatrå.

Pårintele Nicodim nu çi-a format numai aceaståechipå pentru a råspândi cårÆi religioase în popor, ci pefiecare tânår sau båtrân, bårbat sau femeie, ce venea dese spovedea la el çi deveneau ucenicii lui, îi forma în açafel ca så poatå fi çi råmâne niçte buni vestitori ai învå -Æåturilor sfinte çi totodatå çi colportori de cårÆi religi -oase, pe fiecare dupå a lor putere çi pricepere...

În oraçe mai mari ståteau çi prezentau filmul în fie -care searå pânå la 15 zile sau chiar çi o lunå de zile. Aufost cazuri când au stat çi douå sau chiar trei luni de zile.

Mai înainte de a pleca din oraç, mergeau de câtevaori çi pe la spital unde bolnavii primeau multå mângâ -iere çi alinare suferinÆelor vizionând acest minunatfilm. Mai mult decât atât, le mai råmânea çi câte o cartedouå ca hranå pentru suflet.

Atât cårÆile ce råmâneau la bolnavi cât çi filmul ce-lvizionau era pe gratis contribuind la aceastå faptå demilostenie publicul din oraçul respectiv.

10 GHEORGHE IONESCU

De aceastå mângâiere nu erau lipsiÆi nici cei ce-çiexecutau pedeapsa prin închisori. Aceastå echipå de oa -meni devotaÆi çi buni creçtini, fåceau aceastå misiunereligioaså cu înaltul scop de a råspândi în poporul cel în -setat, apa cea vie a învåÆåturilor Dumnezeieçti, de careera lipsit aça cum s-a mai spus.

ToÆi cei trei care au format aceastå echipå, ce seocupa cu råspândirea cårÆilor religioase, au çi trecut dejaîn veçnicie çi se bucurå de osteneala ce au depus-o.

Frumoasã ºi rodnicã a fost activitatea Pãrintelui Nico-dim ºi a fiilor sãi duhovniceºti, care l-au ascultat ºi l-ausprijinit în activitatea de tipãrire ºi rãspândire a cãrþilorsfinte, pânã la moarte. În rândurile de mai sus am amin -tit pe scurt despre activitatea celor trei ucenici ai sãi.Pentru a cunoaºte ºi mai multe amãnunte despre dânºiiºi despre alþi ucenici care au lucrat împreunã, vom citamai jos din Procsul Verbal de interogatoriu al PãrinteluiNicodim din 17 august 1964, cele declarate de dânsul înacele clipe atât de grele, ºi care au rãmas consemnate decãtre anchetator. Trebuie sã avem în vedere cã uneleexpresii nu-i aparþin Pãrintelui, fiind caracteristice regi -mului de atunci, dar care nu denatureazã adevãrul celorrelatate ºi pentru care dânsul nu a avut motiv sã nu-liscãleascã. Acel text, care acum a câºtigat valore istoricã,sunã astfel:

Proces verbal de interogatoriu17 august 1964

Întrebare: Ce preocupãri ai mai avut dupã ce te-ai cãlugãrit?

Rãspuns: În anul 1929 fiind la parohia Hãºma -ºul Ciceului, am început sã scriu unele lucrãri cu ca -rac ter religios, inspirându-mã din cãrþile bisericeºti,cât ºi din viaþa unor oameni.


În acest sens am scris lucrare denumitã „Oglindaduhovniceascã” compusã din 6 volume ºi lucrãrile in -titulate „Izvorul rãutãþilor”, „Crucea în Vechiul ºi NoulTestament, în Biserica primarã, în Vieþile Sfinþilor”,„Arma creºtinilor”, „Crucea fecioriei”, „Crucea cãsãto -riei”, „Tãmâie ºi tutun”, „Diavolul ºi cârciumarul”, „Me-di camentele Crucii” ºi altele.

Toate aceste lucrãri eu le-am dat în decursul ani -lor, numiþilor: Poiþelea Vasile, Mãgirescu Ioan dece-dat, ºi Mãgirescu Costache, care le-au tipãrit la diversetipografii ºi le vindeau în diferite localitãþi ale þãriiun de se deplasau.

Întrebare: Când l-ai cunoscut pe numitul Poi -þelea Vasile?

Rãspuns: Eu l-am cunoscut pe numitul PoiþeleaVasile prin anul 1922, în timp ce eram ca Preot la Schi-tu-Frumoasa, Jud. Bacãu, unde el venea ºi participa laslujbe. Poiþelea Vasile este originar din comuna Mes -tea cãn, Jud. Neamþ ºi venea din când în când la Schi -tu-Frumoasa unde se spovedea la mine, participa laslujbe ºi ne-am împrietenit.

Tot în aceastã perioadã ºi în aceleaºi împrejurãril-am cunoscut ºi pe numitul Mãgirescu Ioan care eraoriginar din comuna Cetãþuia, Judeþul Bacãu, care seocupa cu agricultura ºi cu care m-am împrietenit.

Poiþelea Vasile a cunoscut în anul 1923 sau 1924prin intermediul meu, pe numitul Mãgirescu Ioan, s-auîmprietenit ºi ei ºi au rãmas în relaþii bune pânã înprezent, nu ne-am duºmãnit ºi nici nu ne-am judecat.

În anul 1926 fiind Preot la parohia Pâcliºa, Jud.Alba Iulia, Poiþelea Vasile a locuit la mine mai multeluni de zile, în care timp l-am sfãtuit ca sã se deplasezeîn diverse localitãþi ale þãrii, pentru a vinde cetãþe-

12 GHEORGHE IONESCU

nilor cãrþi cu caracter religios. El a fost de acord cumine, s-a sfãtuit ºi cu Mãgirescu Ioan, ºi din acel an,amândoi au început sã cumpere cãrþi cu caracter reli-gios de la Mãnãstirea Neamþului, pe care apoi le vin-deau. În acest fel ºi-au asigurat existenþa pânã în anul1948 când le-a fost anulatã autorizaþia, în baza cã -reia practicau acest comerþ.

În anul 1948 dupã ce le-a fost anulatã autoriza-þia, eu am fost la Bucureºti la domiciliu acestora dinstr. Sf. Petru Tei nr. 37, unde am rãmas mai multe zileºi în discuþiile purtate cu Poiþelea Vasile, MãgirescuIoan, Mãgirescu Constantin, Palade Nicolae ºi PaladeGheorghe, am stabilit cu ei ca sã procure o maºinã descris la care sã înveþe sã scrie Palade Nicolae, pentrua-mi bate lucrãrile religioase, pe care continuam sã lescriu la mãnãstire.

În urma acestui fapt, Palade Nicolae a primit dela Poiþelea Vasile una maºinã de scris, la care a înce -put sã batã capitole din lucrãrile mele, cu caracter re -ligios intitulate: „Priveliºti apocaliptice”, „Oglinda du -hov niceascã”, „Vãmile vãzduhului”, „Albumul cuvãmile” ºi un ciclu de predici.

Din câte îmi amintesc, Palade Nicolae a bãtut lamaºina de scris numai capitole din lucrarea intitulatã„Vãmile vãzduhului”, pânã în anul 1951, când s-a su -pã rat ºi a plecat din echipã.

Din anul 1951 ºi pânã la sfârºitul lunii iulie 1964,lucrãrile mele, cu caracter religios, au continuat sã fiebãtute la maºina de scris de cãtre Palade Gheorghe.

În aceastã perioadã de timp, eu am scris lucrãrilepe caiete tip ºcolar, lucrãri care în parte au fost tran-scrise de Ionescu Gheorghe ºi Þupu Anica.

Palade Gheorghe a venit la mine la MãnãstireaVãratecul, cam de douã ori pe an, cu care ocazie tran-


scria ºi el lucrãrile mele pe care apoi le lua la Bucu -reºti ºi le bãtea la maºina de scris.

De asemenea, când Palade Gheorghe venea lamã nãstire, îmi aducea capitole din lucrãrile mele, pecare el le bãtuse la maºina de scris, le verificam îm -preunã, le corectam ºi le dãdeam forma definitivã,dupã care pleca cu ele din nou la Bucureºti ºi le bãteala maºina de scris.

Aceste lucrãri cu caracter religios, scrise la maºi -nã pe mii de pagini, au fost legate de Palade Gheorghepe capitole, unele dintre ele cartonate, din care mi-atrimis mie câte un exemplar, iar el oprea restul exem-plarelor.

Din spusele lui Palade Gheorghe, ºtiu cã el a bãtutaceste materiale la maºina de scris în câte trei saupatru exemplare.

Lucrãrile mele bãtute la maºina de scris de cãtrePalade Gheorghe, nu au fost verificate de organele su -perioare bisericeºti ºi nici de organele Departamentu -lui cultelor ºi eu nu am avut dreptul sã le rãspândesc.

Cu toate acestea, parte din lucrãrile mele bãtutela maºinã de Palade Gheorghe, au fost vãzute de numi -þii Ionescu Gheorghe, Þupu Anica ºi Cioatã Paulina,cu ocazia trimiterii acestora de cãtre mine lui PaladeGheorghe sau trimise de Poiþelea Vasile la mine.

Elementele (acest termen aparþine organelor de anchetã)de mai sus, mi-au adus în mai multe rânduri, lucrãribãtute la maºinã de Palade Gheorghe, sau, i-au dus luiPalade Gheorghe, Poiþelea Vasile, Mãgirescu Constan -tin ºi Balan Grigore, lucrãri corectate de mine.

Poiþelea Vasile, Mãgirescu Constantin ºi Balan Gri -gore, cunoºteau cã Palade Georghe bate la maºina descris lucrãrile mele cu caracter religios. Eu am fost la

14 GHEORGHE IONESCU

aceºtia la Bucureºti aproape în fiecare an, în conce diude odihnã, câte 20 sau 30 zile, cu care ocazie discutamdespre lucrãri ºi despre cum au fost bãtute la maºinã.

În Bucureºti am fost gãzduit de cãtre Poiþelea Vasilela unii cunoscuþi ºi prieteni ai sãi din str. ªt. Vodã nr. 50în anul 1954, în str. Petrache Poenaru nr. 42 în anul1955 ºi 1956, ºi în str. Mãrãºeºti nr. 52 în anul 1957ºi 1958, fapt ce rezultã ºi din vizele de flotant aplicatede organele de miliþie pe buletinul meu de identitate.

Dintre aceste gazde ale mele, ºtiu cã în str. Petra -che Poenaru nr. 42, locuia numitul Aldulescu Nicolae,fost ospãtar, iar în str. Mãrãºeºti nr. 52, domicilia unanume Atanase care a fost preºedintele unei bãnci. Înstr. ªt. Vodã nu-mi reamintesc la cine am locuit.

În anul 1960 fiindu-mi teamã de o eventualã per -cheziþie la domiciliu, am luat exemplarul cu lucrãrile„Priveliºti apocaliptice” pe care le-am predat numitu-lui Ionescu Gheorghe, sã le ascundã la domiciliu sãudin com. Grigoreni, reg. Bacãu.

Tot în aceastã perioadã, ca urmare a dorinþeimele ºi din aceleaºi motive, Palade Gheorghe i-a pre-dat lui Popa Costache din comuna Scorþeni, reg. Bacãu,un exemplar din lucrarea „Priveliºti apocaliptice”, pecare acesta le-a ascuns la domiciliu.

În scurt timp dupå acea datå numitul Palade Ghe -orghe s-a deplasat la Ionescu Gheorghe ºi Popa Costa -che în comunele de mai sus, unde a confecþionat maimulte cutii din tablå de alamå în care au introdus lu -crarea mea pentru a o feri de umezealå sau de ºoareci.

În discuþiile purtate cu Ionescu Gheorghe ºi PopaCostache în ultimul timp când ei au venit pe la mã -nãs tire, mi-au spus cã lucrarea mea o pãstreazãacasã la ei.


În anul 1961 i-am predat spre pãstrare numiteiÞupu Anica - din comuna Calu - la mãnãstirea Vãra -tecul unde a venit sã-mi facã o vizitã, un exemplardin lucrarea „Vãmile vãzduhului” care a rãmas la ea.

De asemenea, mai ºtiu cã în anul 1961 sau 1962numitul Poiþelea Vasile i-a dat numitei Leonida - fostãcãlugãriþã la Mãnãstirea Rãzboieni - un exemplar dinlucrarea „Vãmile vãzduhului” care a rãmas la dânsaºi nu ºtiu ce a fãcut cu el.

Numiþii Poiþelea Vasile, Mãgirescu Ioan, Mãgires -cu Constantin, Balan Grigore ºi Palade Gheorghe,dupã ce li s-a ridicat autorizaþia, au fãcut comerþclandestin cu cãrþile cu caracter mistic religios, scrisede mine cât ºi de alþi autori care rãmãseserã la eidupã anul 1948.

Eu ºtiu cã numiþii Poiþelea Vasile, fraþii Mãgi -rescu ºi celelalte elemente au avut materiale (cãrþi) cucaracter mistic religios ascunse într-o magazie la Drã -gan Ion, la Palade Gheorghe ºi în str. Sf. Petru Tei nr. 37,inclusiv bulev. Republicii nr. 21 ºi la fratele meu, Mãn-diþã Costicã, domiciliat în satul Buneºti, com. Zãrneºti.

Susnumiþii au vândut pânã în anul 1964 pachetecare conþineau circa 400-500 broºuri cu conþinut mis -tic religios, elementelor de care erau vizitaþi la Bucu -reºti, ca: Ionescu Gheorghe, Ionescu Ana, fiica luiIonescu Gheorghe ºi alte persoane ale cãror nume nule cunosc.

Ei ºi-au asigurat existenþa zilnicã din acest co -merþ pe care îl fãceau, cât ºi din salariul pe care îlmai primea Palade Gheorghe care vindea lumânãri labise rica Doamna Oltea, Mãgirescu Constantin, para-clisier la aceeaºi bisericã ºi Bãlan Grigore paznic la ointreprindere din Bucureºti.

16 GHEORGHE IONESCU

În anul 1957 numitul Poiþelea Vasile, împreunãcu celelalte elemente ºi-au construit o casã în Bucu -reºti pe Bd. Republicii nr. 21. Nu cunosc de unde auavut suma de bani din care ºi-au fãcut casa, cred cãau avut ceva economii din perioada în care umblaucu aparatul de proiecþie ºi vindeau cãrþi” 1).

Cine împarte cãrþi sfintese face ctitor de biserici vii

AAAA ici la Sfânta Mânåstire Våratec Pårintele Nicodima început çi a terminat cea mai mare lucrare a sa ce poar -tå numirea de: „Priveliçti apocaliptice“ în vreo trei zeciçi nouå de volume ce cuprinde vreo 16000 de pagini, cutraduceri din trei limbi stråine. Pårintele nu cu noçtea altelimbi, dar a plåtit cu bani pe un preot de la Iaçi, care atradus din limba francezå comentarii la car tea Apoca -lipsului. Apoi pe o maicå de la Mânåstirea æi gå neçti carea tradus din limba ruså çi în sfârçit pe un profesor dinBucureçti care a tradus din limba greacå. Aça cå aceastålucrare aça de mare çi bogatå în învåÆå turi, care conþi -nea traduceri din trei limbi stråine, plus çi ce s-a pututgåsi în limba românå, aceastå lucrare, zic, a durat 17ani, tocmai cât a stat Pårintele la Mânåstirea Våratec...

Precum Sfântul Ioan Evanghelistul a fost exilat îninsula Patmos atunci când i-a descoperit Dumnezeu învedenie aceste taine minunate; la fel çi Pårintele Nico -dim a fost oarecum ca într-un exil, trimis de Mitropolitdin Mânåstirea Agapia la Våratec, unde a început tâlcui -rea Apocalipsului çi când l-a terminat a çi fost mutatînapoi la Mãnåstirea Agapia.

În aceastå lucrare în care se tâlcuieçte Apocalipsulverset cu verset, se descoperå atâtea çi atâtea taine care


1) Spic. din Procesul Verbal de interogatoriu din 17 august 1964, M-rea Agapia.

erau neînÆelese de noi; Pårintele a sângerat mult pânå aajuns la capåtul acestei uriaçe lucråri. A presårat aceastålucrare cu bucåÆi, bucåÆi din viaÆa sa. El a fåcut la fel cacel cu statuia care acoperind-o cu hainele sale så nu în -gheÆe, a îngheÆat el lângå dânsa çi a murit. A sacrificattotul de dragul de a-çi vedea opera duså pânå la capåt.Çi într-adevår a reuçit så-çi împlineascå visul pe care l-aavut cu atâÆia ani în urmå.

NopÆi întregi de-a rândul ståtea la lumina låmpii çiscria. A avut marea dorinþã sã ducã pânå la capåt aceas -tå lucrare. Aceasta a fåcut-o, pentru cå a cunoscut folosulce-l poate avea cineva, dacå va citi o carte bunå. El spu -nea adeseori cå o carte bunå e un înger a lui Dumnezeu,cåci te învaÆå så-l iubeçti pe El, så te fereçti de råu çi såte îngrijeçti de sufletul tåu. Dacå te-ai murdårit cumvade påcate, îÆi aratå cum te poÆi curåÆa de ele prin pocå -inÆå. De multe ori se pårea a fi zgârcit, când era vorbaså dea bani pe altceva în afarå de cårÆi.

Dacå dai bani çi cumperi cårþi bune çi folositoare desuflet, — zicea Pårintele — çi când ai plecat din lumeaaceasta au råmas cumva la oamenii care le vor vinde pebani, cartea bunå oriunde va merge, duce cu sine lumi-na învåÆåturilor care îl trezeçte pe om din somnul påca -telor, la o viaÆå nouå çi plåcutå lui Dumnezeu.

Cartea este învåÆåtorul care ne-a transmis nouå în -våÆåtura de la Proorocii Vechiului Testament, de la Dom -nul nostru Iisus Hristos Dumnezeu–Omul, de la SfinþiiApostoli ºi de la SfinÆii PårinÆi ai Bisericii lui Dumnezeu.Çi aça, prin carte ne-am împårtåçit çi ne împårtåçim deCuvântul lui Dumnezeu. Tocmai de aceea s-a supårat çise supårå atât de mult vråjmaçul pe cartea cea bunå çifolositoare când o citeçti tu çi când o mai dai çi la alÆiiså o citeascå...

18 GHEORGHE IONESCU

Dacå faci praznic mare, încât så hråneçti tot satul,dacå îmbraci pe oamenii såraci cu haine, dacå faci chiarçi Biserici din temelie çi så fie toate din aur; nu se su -pårå aça de tare vråjmaçul ca atunci când dai cuiva ocarte bunå de citit, o carte în care så poatå vedea caîntr-o oglindå, starea lui de cådere moralå, starea lui depåcåtoçenie ºi calea care duce la viaþa cea veºnicã.

Numai prin cartea sfântå poate cunoaçte omul iubi -rea cea mare a lui Dumnezeu faÆå de el çi ce a fåcut Dum-nezeu-Omul, Iisus Hristos pentru el, råscumpårându-l cuscump Sângele såu din robia lui satan. De aceea carteaBisericii pune sub greu canon pe pårinÆii aceia ce nu-çidau copiii la çcoalå så poatå învåÆa carte.

Activitate diversã neîntreruptã

CCCC u adevårat Dumnezeu a fåcut så creascå aceastålucrare ce a fåcut-o Pårintele Nicodim MåndiÆå în Æaranoastrå, pentru luminarea atâtor suflete omeneçti çi amai scris 60.000 de pagini, în care timp a slujit la SfântaBisericå, çi-a fåcut pravila sa de fiecare zi, a Æinut predici,a ascultat pe cei ce-çi povesteau necazurile, le-a dat sfa -turi, çi-a adus singur lemne, apå, pregåtindu-çi de multeori çi mâncarea. Avea un teanc de pomelnice, ale celorvii çi ale celor repauzaÆi, pe care le citea zilnic. Este ade-vårat cå Pårintele a economisit timpul. Nu s-a ocupat dea povesti nici greçelile altora, (ale aproapelui) çi nici nuas culta acestea de la alÆii. Nu discuta nimic de viaÆa sa,iar pe noi ne îndemna adeseori zicând:

„Så nu omorâm vremea fårå folos, så ne gråbim lacele pentru mântuirea sufletului nostru, aça cum se grå -beçte omul când vrea så adune fânul cosit çi uscat, atuncicând vede cå vine ploaia. Chiar de se întâmplå så fiecum va la maså, dar dacå vede, bietul om, cå se ridicå


norii çi se pregåteçte în scurtå vreme så vinå ploaiemare, atunci de groazå cå-i va uda fânul, laså çi mâncareçi tot çi merge în grabå alergând cu furca çi grebla înmânå, îndemnându-çi soÆia çi copiii så se sileascå, sãpoa tã aduna fânul în scurtå vreme, pânå nu va sosi încåploaia. La fel så facem çi noi. Så ne gråbim, så ne silim,så ne ostenim în bine, pentru mântuirea noastrå çi acelor din jurul nostru, ca så ne facå çi nouå parte BunulDumnezeu de fericirea cea veçnicå. Så avem çi noi cu cene aråta la Înfricoçata Judecatå, înaintea Mântuitoruluinostru Iisus Hristos“. Så ne silim aça cum ne îndeamnåcuvântul Sfintei Evanghelii, care zice cå: „Din zilele luiIoan Botezåtorul pânå acum, ÎmpåråÆia Cerurilor sesileçte çi silitorii o råpesc pe ea“ 1).

Så facem cum face ariciul, când se duce la vie çi stru -gurii sunt copÆi: Cum se urcå pe butucul viÆei çi dupå cemånâncå pânå la såturare, scuturå apoi cu putere de cadpe jos bobiÆele coapte de struguri. Coboarå apoi çi întor-cându-se într-o parte çi-n alta pânå ce se încarcå de bobi -Æele ce le-a scuturat. Merge apoi la adåpostul unde îçi arepuiçorii de-i hråneçte pe ei.

La fel så facem çi noi. Så ne hrånim zi de zi cu Cu -vân tul lui Dumnezeu, citind prin sfintele cårÆi, ca så neluminåm cu învåÆåtura sfântå, apoi så mergem din locîn loc çi la aceia care petrec în necunoçtinÆå çi mor înpåcate, pentru cå n-are cine så-i ajute, n-are cine så lepunå în mânå o carte folositoare de suflet. E de datorianoastrå så ne îngrijim çi de ei. Mântuirea stå în a iubipe Dumnezeu çi pe aproapele. Dacå ståm nepåsåtori çinu întindem o mânå de ajutor altora de a se putea salvade întunericul necunoçtinÆei, atunci cum dåm dovadå cåne iubim aproapele. Milå îmi este de poporul nostru, care

20 GHEORGHE IONESCU

1) Mt.11, 12; Luca 16, 12

piere în necunoçtinÆå. Îmi pare råu cå nu pot face cevamai mult pentru a-l salva, pentru a-l ajuta. Poporul nos-tru e un popor plin de credinÆå în Dumnezeu çi are unspirit de dreptate, numai cå, credinÆa pe care o are eamestecatå cu fel de fel de superstiÆii, credinÆe deçarte,båbeçti. E mult de lucru în poporul nostru, înså fiecarese osteneçte numai pentru ale sale çi nimånui nu-i pasåde cei ce-çi pierd sufletul“.

Importanþa citirii sfintelor cãrþi

AAAA venit çi postul SfinÆilor Apostoli din anul 1950.Nu dupå multe zile am plecat cu soÆia så ne mårturisimPårintelui Nicodim. Dupå ce ne-a fåcut molitfa de spove -danie, Pårintele ne-a chemat mai la o parte (cåci era multålume pentru a se spovedi) çi ne-a zis:

— Uite ce m-am gândit! Så vå duceÆi chiar acum înaceste douå localitåÆi: în comuna Calu-Iapa de lângåRoznov çi în comuna Mårgineni jud. NeamÆ. LuaÆi douåsacoçe mari cu cårÆi felurite. Una o låsaÆi la sora, la Roz -nov çi pe cealaltå o duceÆi în com. Calu lângå Sfânta Bise-ricå, lui Alexandru æupu; la întoarcere o luaÆi pe cea dinRoznov çi o duceÆi la Mårgineni, Jud. NeamÆ, la familiaTrofin Vasile. Sunt suflete care açteaptå o carte ca pe unmare lucru. Noi suntem datori så-i ajutåm cu ce putem.

Zicând Pårintele aceste cuvinte cåtre noi, am luatbla goslovenie ºi am plecat. BineînÆeles cå ne-a pårut råucå nu am avut parte så ne çi mårturisim, dar çtiam cåascultarea e mare lucru çi nu îngåduie nimic. De acestedouå localitåÆi, amintite mai sus, noi nu çtiam, înså soramea, ce era cåsåtoritå la Roznov, ne-a îndrumat. Am merspe jos de la Roznov pânã la acele localitãþi, deoarece peatunci nu circulau atâtea maºini ca acum. Am umblat cubine la Calu, iar a doua zi, odatå cu seara, am ajuns çi


la Mårgineni. Tot întrebând de familia Trofin, cineva nepof teçte, peste voia noastrå, så intråm în primårie. Dupåvreo douå ore de cercetåri, ei gåsesc de cuviinÆå a neopri cårÆile, ca så vadå dacå sunt ortodoxe sau nu, iar noiam dormit la postul de miliþie ce era în apropiere.

DimineaÆa a venit primarul cu toate cårÆile ce le-aoprit seara çi a zis cåtre miliþian:

— Då drumul oamenilor cå sunt nevinovaÆi. Då-le çicårÆile cå sunt ortodoxe.

La ieçirea din sat, pe câmp, ne açtepta familia ace -ea, împreunã ºi cu alÆi oameni, cårora le-am dat cårÆile.

Dupå ce am îndeplinit ascultarea ce am primit-o,ne-am dus la Pårintele så-i facem cunoscut cele petrecutela Mårgineni. Cam speriaÆi în felul nostru, i-am spus På -rin telui cå ne pårea råu, cå nu eram spovediÆi de påcate.

— Ei, dragii mei, a zis el, puteaÆi så fiÆi çi nebotezaÆi,când e vorba så suferi pentru dreapta credinÆå sau pen-tru sfintele cårÆi, acea suferinÆå are puterea de a curåÆipåcatele celor ce suferå fårå så cârteascå, sau så învinu -iascå pe cineva. Cine suferå pentru sfintele cårÆi çi moa -re în acea suferinÆå, trece prin Våmile våzduhului neo-prit, ca çi Mucenicii.

Auzind noi din gura Pårintelui asemenea cuvinte,ne-am încurajat mult, foarte mult, mai ales de cele cene-a mãrturisit în continuare:

— Nu vedeÆi, dragii mei, cå, orice faptå bunå ar facecreçtinul, nu se supårå aça de mult vråjmaçul, ca atuncicând dai cuiva o carte folositoare de suflet. Atunci cânddai o carte bunå cuiva, atunci strici toate planurile vråj-maçului.

Dacå faci praznic mare, el nu se supårå atât de mult.Dacå te faci ctitor la vreo bisericå, el nu-Æi are grija. Dacåposteçti çi te rogi cu toatå credinÆa çi evlavia, e drept cå

22 GHEORGHE IONESCU

se supårå destul, dar nu ca atunci când dai cuiva o cartebunå de citit çi folositoare de suflet. Prin citirea unei cårÆiluminåtoare de suflet, cu învåÆåturå curat ortodoxå, bie -tul suflet se trezeçte ca dintr-o beÆie. Vede limpede çi clar,cå a supårat pe Dumnezeu prin viaÆa sa plinå de patimiçi påcate çi se hotåråçte ca pe viitor så nu mai slugåreas -cå pe vråjmaçul diavol, ci så se punå cu toatå fiinÆa înslujba lui Dumnezeu care l-a creat, îi poartå de grijå çi i-apregåtit ÎmpåråÆie veçnicå, de nespuså fericire. Acestaeste scopul unei cårÆi folositoare çi luminåtoare de su -f let. Omul care nu citeçte prin sfintele cårÆi, nu-çi lumi -neazå mintea lui cu învåÆåtura cea Dumnezeiascå çi pe -trece toatå viaÆa lui în întunericul patimilor çi påcatelorucigåtoare de suflet, deçi va face praznice mari în fie -care an, deçi se va face ctitor pe la Biserici çi va Æine cusfinÆenie posturile cele rânduite, dar dacå merge la nunÆiçi la alte petreceri blestemate, cu muzicå çi jocuri, el seaflå tot în slujba lui satan. În mintea çi în inima lui, nuarde focul dragostei cåtre Dumnezeu. El îçi face într-unfel datoria cåtre suflet, dar în rest tråieçte în duhullumii, în dragostea de patimi çi påcate. În mintea çi îninima lui nu troneazå Dumnezeu. Dacå participå la pe -treceri lumeçti, se înÆelege de la sine care îi poate fi cuge-tarea lui zi de zi. Dacå în casa lui, în familia lui, în viaÆalui de fiecare zi, nu se vorbeçte de cele ºapte Laude, deacele cuvinte minunate çi învåÆåturi sfinte ce se gåsescprin sfintele cårÆi, de dorinÆa arzåtoare de a se lupta çiizbåvi de patimi, de obiceiuri rele, neputinÆe çi de a seapropia çi uni cu Dumnezeu, apoi cu ce ar putea så-lajute praznicile cele mari sau cå s-a fåcut ctitor la atâteaçi atâtea Biserici, dacå el e cu totul stråin de viaÆa ceapetrecutå cu Dumnezeu.

De aceea, cartea sfântå joacå un rol foarte impor-tant în viaÆa noastrå a creçtinilor. Så iubim cartea sfân-


tå, så o folosim çi så o dåm çi altora. Så jertfim banul nos-tru pentru a putea cumpåra cât mai multe cårÆi... Banulnostru dat pe cartea sfântå, e o jertfå bine plåcutå luiDumnezeu. Noi ne vom duce de aici, mai devreme saumai târziu, dar dacå am reuçit så låsåm urmaçilor noçtri,cât mai multe cårÆi sfinte, însemneazå cå le-am låsat ozestre de mare valoare, cu care çi din care se vor folosiçi ei çi alÆii dupå ei.

Faptul cå o carte sfântå ne este de mare folos, putemobserva acest lucru la ceea ce se petrece cu noi înçine.De multe ori poate simÆim un gol în sufletul nostru, saune simÆim mai reci faÆå de nevoile sufleteçti, sau faÆå deaproapele, sau faÆå de Dumnezeu, dar, dacå, din întâm-plare, am pus mâna pe o carte sfântå çi am reuçit så ci -tim câteva pagini din ea, am simÆit pe loc o uçurare, oîn curajare, o transformare radicalå în fiinÆa noastrå.Acesta-i efectul unei cårÆi sfinte, unei cårÆi luminåtoarede suflet, a unei cårÆi scrisã de cineva care a fost inspi-rat de lucrarea Duhului Sfânt. De aceea trebuie så o ago-nisim, så o påstråm, så o iubim, så o preÆuim, så o folo -sim ºi så o dåm çi altora ca så se foloseascå de ea çi,dacå se cere, så çi suferim pentru ea, ba mai mult, la ne -voie putem så çi murim pentru ea, deoarece ea ne esteo hranå a sufletului nostru, un înger påzitor, o cålåuzåpe calea adevårului, care duce la Patria cereascå...

De aceea çi Sfântul Efrem Sirul zice în cuvântul såu,ce se aflå scris în psaltire, ediþia 1913-1914 pag. 529, cå:„Unde sunt sfintele cårti çi cetirile, acolo este veselie adrepÆilor çi mântuire a auzitorilor, iar unde sunt alåuteºi hore, acolo este întunecare a bårbaÆilor çi a femeilorçi praznicul diavolului“.

Aceasta a fost sfãtuirea de încurajare pentru noi aPãrintelui Nicodim, cu care ocazie a rostit aceste minu -

24 GHEORGHE IONESCU

nate ºi nemuritoare cuvinte, ce se referã la importanþaºi folosul citirii ºi rãspândirii sfintelor cãrþi, care lumi -neazã ºi înþelepþesc pe cei orbiþi sufleteºte ºi-i conduc pecalea mântuirii.

Pårintele Nicodim când slujea trei såptåmâni la rând,câte o såptåmânå la fiecare Bisericå, mårturisea pe oa -meni în veçmântårie în care timp citeau canoanele, psal -tirea sau alte cântåri rânduite dupã tipic. În timpul Sfin -tei Liturghii nu mårturisea pe nimeni. Când era liber osåptåmânå, dupå cele trei de slujbå, mergea numai Du -mi nica la Sfânta Bisericå, participând la Sfinta Liturghieçi stând în Sfântul Altar, pomenea pomelnicele cu cei viiçi cu cei repauzaÆi. El avea o deosebitå atenÆie faÆå deacele persoane care se mårturiseau la el çi se stråduiauså mai ajute çi pe alÆii; cu pilda vieÆii, cu o carte, cu unsfat. De aceea el avea un carneÆel de buzunar unde lescria numele, pomenindu-i mereu, chiar de plåteau saude nu plåteau ceva. Çtiu acest lucru cå, din când în când,må mai punea så scriu pe cineva, sau så-i çterg de la viiçi så-i notez la repauzaÆi pe unii, ce plecau în veçnicie. Çifiindcå la Pårintele Nicodim veneau multe pomelnice,må punea så le scriu din nou çi m-a învåÆat så le punîntr-o anumitã ordine. Când Pårintele primea de la cine-va un pomelnic, îi scria sus çi data când acest pomelnicîçi expira termenul de a se mai pomeni. De pildå dacåprimea un pomelnic pe data de 1 iulie 1975 çi socoteacå îl va pomeni o lunå sau cinci, un an sau doi, scria suslângå cuvântul vii sau repauzaÆi ºi data expirãrii pome -nitului, I. XI. 1976 sau l6. VIII. l975 etc.

Când primeam teancul cu pomelnice de la Pårintele,mai întâi de toate le sortam, adicå: cele cu vii le puneamtoate la vii çi pe cele cu repauzaÆi pe toate la repauzaÆi,iar, care erau toate cu aceeaçi datå a zilei çi a anului, le


puneam pe toate la un loc. Çi aça din 40 sau 100 de po -melnice cu aceeaçi datå care se expira, fåceam numaiunul sau douå pomelnice scrise corect çi citeÆ, iar cândse expira data scriså sus pe el, Pårintele îl dådea deop-arte çi nu-l mai pomenea. Deoarece Pårintele purta cusine, totdeauna, într-un buzunar la vestå pe dedesubt, oSfânta Scripturå micå, un carneÆel mic cu cei mai apro -piaÆi ucenici ai lui çi pomelnicile ce le primea de laoameni, ar fi fost cu neputinÆå sã poarte într-un buzu-nar toate pomelnicile, dacå nu le-ar fi avut scrise aça cumam men Æionat mai sus.

CunoçtinÆa adevårului esteCuvântul lui Dumnezeu

CCCC âteva zile în çir nu a mai putut veni PårinteleNico dim în deal, la maica unde stãteam la scris, deoa -rece avea ceva de terminat. Nici eu nu m-am dus la el caså nu-l întrerup. Dupå ce a terminat, a venit. Erau oa -meni mulÆi adunaÆi ce açteptau så se spovedeascå. I-aspovedit çi, în seara aceea, a råmas pânå ce am termi-nat çi eu, cåci avea nevoie de acel manuscris. Tot în sea -ra aceea, era mare priveghere la Sfânta Bisericå. Nu-miamintesc ce praznic era anume. Maica a venit în cameraunde eram noi çi i-a spus Pårintelui cå ar fi bine så målase çi pe mine så merg la Sfânta Bisericå. Pårintele nua zis nimic, dar eu am înÆeles cå nu se poate, deoarecea doua zi trebuia acel manuscris så fie gata pentru a-lputea trimite. Maica dacå nu a primit nici un råspuns dela Pårintele, a mai venit odatå, ståruind, ca çi prima datå,pentru mine. Pårintele a fost nevoit çi peste voia sa, såzicå: „VedeÆi cå în Sfânta Evanghelie, Mântuitorul zice:„Nu tot cel ce-mi zice mie Doamne, Doamne, va intraîntru ÎmpåråÆia lui Dumnezeu; ci, cel ce va face voia

26 GHEORGHE IONESCU

Tatålui Meu, Care este în ceruri“. Dar oare care estevoia Tatålui? „Voia Tatålui este ca nimeni så nu piaråçi la cunoçtinÆa adevårului så vinå“ 1) çi cum poate omulså vinå la cunoçtinÆa adevårului, de nu va auzi sau nuva citi Cuvântul lui Dumnezeu. Dar pentru ca så avem laîndemânå Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie så scriem, såtipårim, så råspândim în dreapta çi în stânga Cuvân tulcel viu çi de viaÆå dåtåtor. Altfel, nu reuçim så ajutåm må -car aça cât putem, pe aproapele nostru”. Auzind acestea,maica nu a mai zis nimic çi a plecat.

Diavolul fuge de omul care e mereuocupat çi face ceva bun

AAAA ltådatå trebuia så însoÆesc pe Pårintele la o må -nås tire vecinå, så mårturiseascå un preot bolnav. Înain -te de plecare, Pãrintele mi-a pus o întrebare:

– Dar pânå ce voi mårturisi pe preotul acela ce veiface, ca så nu pierzi timpul în zadar?

Maica Maria, sora Pårintelui, fiind de faÆå a inter-venit çi a zis:

– Laså, Preacuvioase, cå peste douå-trei ore sunteÆiînapoi.

Pårintele n-a fost de pårere cu ceea ce a spus maicaçi i-a zis:

– Dar de ce så stea fratele o orå, douå, fårå a lucraceva. Ar fi bine så ia un caiet çi så scrie câteva pagini,cå dacå cineva stå çi nu face lucrul lui Dumnezeu, apoiîi då vråjmaçul de lucru. Când laçi lucrul din mânå, punerepede mâna pe o carte bunå, iar când laçi cartea, atuncipune mâna pe lucru. Diavolul fuge de omul care e me -reu ocupat çi face ceva bun, dar e nedespårÆit de omul


1) Mt. 7, 21

care stå çi nu lucreazå nimic, aça dupå cum spune çi în -Æe leptul Solomon, cå: multe lucruri rele a învåÆat pe omlenevirea. Sfântul Apostol Iacob ne spune cå cel ce çtieså facå bine çi nu-l face (stå nelucråtor) påcat are 1). Cât çice vom lucra fiecare din noi, în viaÆa aceasta, cu aceeavom råmâne çi ne vom aråta înaintea lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu nu se leagã

CCCC ând ne-am întors de la Bucureçti, o persoanå cefå cea parte din forurile de conducere ale Mãnåstirii Våra-tec a venit la Pårintele Nicodim çi l-a sfåtuit prieteneçte,så nu mai dea cårÆi religioase oamenilor. Aråtând cåtrePårintele o milå cu îngrijorare, i-a zis:

– Cuvioase Pårinte, am venit la SfinÆia voastrå cuscopul de a vå preveni så nu aveÆi pe viitor oarecare ne -cazuri. Nu mai daÆi cårÆi oamenilor. Noi çtim cå sunt bunetoate aceste cårÆi pe care le daÆi, dar, având în vedereunele probleme, m-am gândit cå ar fi mai bine så vå opriÆicu desåvârçire de a mai da pe viitor vreo carte cuiva. Çica så fiÆi la adåpost în aceastå privinÆå, çi ca så puteÆidovedi cu date concrete, la nevoie, cå nu aÆi mai dat cårÆinimãnui, eu m-am gândit cå ar fi bine så le împachetaÆipe toate în baloturi mai mici, sau mai mari, legate bine cusfoarå, la al cårui capåt så puneÆi cearå roçie, ca, în felulacesta, la un evantual control, så vå gåseascå fårå vinå.

Pårintele nu i-a råspuns nimic, nimic, ci, dupå untimp de tåcere, a întrebat-o despre un Pårinte båtrân çibolnav, cum se mai simte çi aça a plecat persoana înapoide unde a venit.

– Aceastå persoanå m-a sfåtuit så leg bine cu sfoaråcårÆile, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu se leagå. Så numai dau cu desåvârçire nimãnui nici o carte? Adicå så

28 GHEORGHE IONESCU

1) Iac. 4, 17

las bietele suflete så moarå în necunoçtinÆå, ca så fimnoi la adåpost pe viitor? Nu. Acest lucru nu pot så-l facde oarece Sfântul Vasile cel Mare zice cå: „Preotul çi cålu -gårul care nu råspândesc învåÆåtura cea bunå a lui Dum -nezeu, se vor judeca ca niºte pågâni”. Acest lucru s-a în -tâm plat cam prin anul 1955, ceea ce înseamnå cå nouãani, adicå pânå în anul 1964, când Pårintele a fost are-s tat çi condamnat cu 8 ani de închisoare, så nu mai deanimånui cårÆi de citit. N-a råspuns nimic la propunereaacelei persoane prin cuvânt, dar s-a convins dupå aceeacå Pårintele n-a pus la inimå acele sfaturi, deoarece eraîn contradicÆie cu chemarea lui ce o avea...

Desigur cå, acea persoanå, plecând fårå nici un rås -puns, nu s-a simÆit aça de bine çi acest lucru a avut oare-care urmåri, cåci nu a trecut prea mult timp çi a sosit înVåratec o comisie...

Pårintele Nicodim a fost chemat de cei din comisieçi i s-a fåcut o propunere:

– La care Mânåstire ai vrea så pleci de aici în afaråde Mânåstirea Agapia?

Pårintele a gândit o clipå, dupå care le-a råspuns: – AveÆi în faÆa d-strå dosarul meu. PuteÆi vedea în

el în câte locuri am fost mutat pânå acum. Çi dacå soco -tiÆi ca la vârsta mea så fiu iaråçi mutat, bine, iar de nu,cum credeÆi.

S-au uitat unul la altul, cei ce erau în comisie çi, dupåo micå pauzå, dând din cap, l-au asigurat cå îl vor låsaîn pace, deoarece e prea båtåtor la ochi så muÆi de colocolo un preot båtrân çi aça de activ, care a luptat o viaÆåîntreagå pentru bunåstarea Bisericii lui Dumnezeu, nea -vând nici o abatere în învåÆåtura pe care a dat-o popo -rului, cât çi în viaÆa ce a tråit-o, fiind privit din toatepårÆile.


CâÆi contrari çi câte suflete negre au fost care-l pân -deau, pas cu pas, dacå i-ar fi gãsit câtuçi de puÆinå vinåsau, o cât de micå greçealå în învåÆåtura ce o råspândea,sau în cårÆile pe care le-a scris çi împårÆit oamenilor, apoide mult ar fi fost caterisit çi scos din preoÆie ca un stri -cåtor de lege.

Dar Slavå lui Dumnezeu cå Acel Arhireu tânår i-aporuncit, mai înainte de a fi preot, în Sfânta Bisericå dela Mastacån, så ajute Preotului sã punã în rânduialå celece se aflau råsturnate alandala, Acela, zic, l-a ajutat så-çiducå pânå la capåt ascultarea ce i-a fost încredinÆatå.

Pomelnic condiþionat

OOOO femeie din satul vecin cu Mãnåstirea Våratec, avenit la Pårintele Nicodim cu un pomelnic în mânå. Eratare necåjitå. Cine çtie ce necazuri avea. Se aråta çi taregråbitå. Pårintele nu i-a primit pomelnicul, ci i-a zis cuhotårâre:

– Stai, femeie, cå nu îÆi primesc pomelnicul pânå cemai întâi nu fågåduieçti cå vei citi måcar cinci cårÆi folo -sitoare de suflet.

– Pårinte, cum n-aç citi, dar vezi, nu am timp delocpentru citit.

– Ei, n-ai timp, dar cum ai timp så te îmbraci, så må -nânci, så dormi, så faci treabå çi câte altele? Numai decitit nu ai timp. Vezi, cå nu-Æi primesc pomelnicul çi nu mårog pentru aceia care nu vor så citeascå câtuçi de puÆinCuvântul lui Dumnezeu. Dacå vrei så citeçti cinci cårÆi,hråneçti în primul rând sufletul, care çi pânå acum l-ailåsat necåjit, aça cum låsa çi bogatul nemilostiv pe såra -cul Lazår, fårå så-i dea ceva. Iar în al doilea rând, îÆi faciun adåpost cu patru cårÆi, patru pereÆi, iar a cincea aco -pe riçul. Çi aça vei putea fi scutitå pe viitor de unele ne -

30 GHEORGHE IONESCU

Date post:	28-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	3 times
Download:	0 times

Viaţa părintelui Nicodim...

Documents