+ All Categories
Home > Documents > Viaţa părintelui Nicodim...

Viaţa părintelui Nicodim...

Date post: 12-Jan-2020
Category:
Upload: others
View: 20 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
30
Viaţa părintelui Nicodim Măndiţă Volumul I
Transcript

Viaţa părintelui Nicodim MăndiţăVolumul I

Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai târziu, dar, dacă reuşim să lăsăm urmaşilor cât mai multe cărţi sfinte, le lăsăm o zestre de mare valoare pentru ei şi pentru cei care vor veni după ei.

Protos. Nicodim Măndiţă

Difuzare:

Str. Menţiunii Nr. 7, Sector 2, BucureştiTel./Fax: 021-2410673Mobil: 0733-580008

[email protected]

Cărţile pot fi comandate online la adresa www.edituraagapis.ro

sau de la librăria Editurii Agapis, din strada Menţiunii Nr. 7, Sector 2, Bucureşti

unde puteţi beneficia de reduceri de preț.

Gheorghe Ionescu / Viaţa părintelui Nicodim MăndiţăISBN: 978-973-7957-43-6ISBN: 978-973-8440-13-5

AgapisE D I T U R A

Gheorghe Ionescu

Viaţa părinteluiNicodim Măndiţă

Ediţia a II-arevizuită şi adăugită

Se tipãreºte cu binecuvântareaPrea Sfinþitului Pãrinte GALACTIONEpiscopul Alexandriei ºi Teleormanului

Cartea OrtodoxãAGA P I S2008

CUVÂNT ÎNAINTEla ediţia a II-a

Retipărirea lucrării «Viaţa părintelui Nicodim Măndiţă»într-o nouă ediţie a Editurii Agapis este încă un omagiu adusjertfei de cuvânt intr-o vreme de mare restrişte.

Editura Agapis are dreptul de autor exclusiv asupra ope-rei tipărită şi în manuscris a Părintelui Nicodim Măndiţă iarfondatorii şi acţionarii ei actuali (Grigore Bălan şi DumitruPlugaru) sunt ucenici ai părintelui Nicodim şi moştenitoritestamentari ai părintelui şi ai părinţilor ipodiaconi VasilePoiţelea, Ioan şi Constantin Măgirescu.

Astfel în această calitate am deschis acţiune judecăto-rească de anulare a sentinţelor promulgate în anul 1965,prin care Părintele Nicodim şi ucenicii săi au fost condam-naţi la închisoare şi la confiscare totală şi parţială a averii,ocazie cu care am avut acces la dosarele de condamnare şiam avut dreptul să facem xerocopii a întregului materialcuprins în acestea. În felul acesta am intrat în posesia unuibogat material documentar, care ilustrează prodigioasa acti-vitate a Părintelui Nicodim, şi a ucenicilor săi colaboratori,care au suferit la vremea respectivă rigorile legii.

În anul 2002, autorul acestei lucrări, fr. GheorgheIonescu, un apropiat colaborator al părintelui Nicodim şiun bun cunoscător al activităţii şi operei acestuia ne-a pro-pus să tipărim lucrarea sa, numită «Viaţa şi activitateaPărintelui Protosinghel Nicodim Măndiţă, 1889-1975», caremai fusese tipărită cu ani în urmă la altă editură într-unsingur volum de 512 pagini.

Întrucât lucrarea originală, aşa cum a conceput-o auto-rul, era lipsită de numeroasele informaţii de mare preţ, des-coperite ulterior în dosarele securităţii cu ocazia acţiuniloramintite mai sus, am convenit cu autorul să le introducem

noi editura, în lucrarea sa, cu ocazia reeditării, pe lângăinformaţiile găsite în 3 caiete ale părintelui Nicodim nedes-coperite în momentul tipăririi primei ediţii. Am citat şi anu-mite documente extrase din dosarele de condamnare, uneleprin reproducerea integrală a textelor, iar altele chiar prinfotocopiere.

Astfel numărul paginilor aproape s-a triplat faţă delucrarea iniţială din pricina acestor completări inedite pre-cum şi a imaginilor adăugate. Noul material obţinut a tre-buit sistematizat pe teme şi organizat pe capitole, au fostpuse titluri la capitole şi subcapitole, iar datorită număruluimare de pagini rezultat a trebuit împărţită lucrarea în douăvolume.

Întreg materialul a fost studiat şi verificat cu minuţio-zitate de către Prea Sfinţitul Părinte Episcop Galaction, carene-a dat şi binecuvântarea pentru tipărire.

Societatea actuală trece prin diverse crize, iar bisericanoastră se confruntă din ce în ce mai mult cu diverse pro-bleme ridicate de credincioşii ei sau de duşmanii ei.

Citind prezenta lucrare vedem încă o dată valoarea şiactualitatea operei Părintelui Nicodim Măndiţă, în deplinăconformitate cu învăţătura Bisericii Ortodoxe, accesibilăatât ţăranului trudnic cât şi profesorului universitar.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să primească aceastălucrare ca o umilă jertfă de dragoste şi recunoştinţă ce îidatorăm venerabilului nostru Părinte Duhovnic.

Preot Nicolae TănaseParoh la Parohia Valea Plopului, jud. Prahova

CUVÂNT ÎNAINTEla ediţia I

Nu ne putem da bine seama de meritul ºi valoareaunei persoane decât atunci când cunoaºtem ceva despreviaþa ºi activitatea sa.

Încercãm sã scriem, pe cât vom putea, în paginilece urmeazã, despre viaþa ºi activitatea celui ce a fost Pã-rintele Nicodim Mãndiþã.

E de la sine înþeles cã viaþa ºi faptele unui monahsunt ascunse ºi tãinuite, mai ales ale Pãrintelui Nicodim,cãruia îi plãcea întotdeauna sã nu ºtie stânga ce facedreapta ºi, cu greu, se pot scrie viaþa ºi faptele lui.

Viaþa acestui îmbunãtãþit pãrinte a fost o binefa-cere pentru omenire ºi mai cu seamã pentru locuitoriiþãrii noastre.

Comisia Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Româ-ne a recunoscut, în anul 1948, când a trebuit sã dearezoluþia unei cereri, strãlucita activitate de luminare asufletelor pe care a fãcut-o Pãrintele Nicodim: „PãrinteleNicodim Mãndiþã este singurul scriitor în generaþianoastrã care a reuºit sã ºteargã praful de pe Sfânta Pra-vilã a Bisericii Ortodoxe“.

Iar Pãrintele Toma Chircuþa din Bucureºti în scri-soarea pe care a trimis-o Pãrintelui Nicodim, în anul1941, între altele, a scris: „Preacuvioase Pãrinte Nicodim!Mi-au cãzut în mânã unele din cãrþile Cuvioºiei tale caremi-au plãcut foarte mult. Aveþi un talent preþios de laDumnezeu pe care Cuvioºia ta l-ai înmulþit printr-o

GHEORGHE IONESCU8

muncã fecundã vrednicã de admirat. Îmi place scrisulCuvioºiei tale, fiindcã e duhovnicesc, fiindcã e simplu ºipe înþelesul tuturor. Vã socotesc ca pe unul dintre ceimai binecuvântaþi scriitori, pentru popor, ai Bisericiinoastre Ortodoxe, ºi aº dori sã pot câºtiga preþioasa co-laborare a Cuvioºiei tale”.

Sfântul Prooroc David, în psalmul 118, 79, ne înva-þã cã cel ce povãþuieºte pe alþii e necesar sã corespundãacestor douã condiþii: sã se teamã de Dumnezeu ºi sãcunoascã bine învãþãtura sfântã pe care o predã altora.„Sã se întoarcã spre mine cei, ce se tem de Tine ºi cei cecunosc mãrturiile Tale“. Din mila lui Dumnezeu, Pãrin-tele Nicodim a îndeplinit cu prisosinþã aceste douã con-diþii Dumnezeeºti.

Un preot protoiereu din pãrþile noastre, mi-a spus:„Domnule Gheorghe, eu am cunoscut pe Pãrintele Nico-dim ºi chiar am fost la Sfinþia sa de câteva ori pentru aprimi niºte sfaturi de care aveam nevoie. Ceea ce mi-aspus dânsul am pus la inimã, cãci în altã parte nu pu-team gãsi aºa cuvinte ca la Sfinþia sa“. Dupã o pauzãreîncepu iar: „Da, Pãrintele Nicodim avea ceva deosebitde ceilalþi preoþi. Da. Avea ceva deosebit“ ºi sta gânditor.„Da. El voia ca toatã viaþa noastrã lui Iisus Hristos sã odãm ºi nimic mai mult. Aºa voia Pãrintele Nicodim“. Euam întãrit cu cuvântul: „Da, adevãrat aþi spus, Prea Cu-cernice Pãrinte. Chiar Pãrintele Nicodim a zis de câtevaori cãtre noi: «De aº avea putere, pe toþi, care vã mãrtu-risiþi ºi ascultaþi ceea ce vã spun, v-aº bãga în împãrãþialui Dumnezeu». Altã datã a zis: «Vã asigur, vã garantezcã toþi cei care vã mãrturisiþi la noi ºi vã osteniþi sãfaceþi ceea ce vã spun, vã veþi mântui sufletele voastre.În ziua înfricoºatei Judecãþi veþi auzi cu toþi glasul Drep-tului Judecãtor: Veniþi Binecuvântaþii Pãrintelui Meu, demosteniþi împãrãþia cea gãtitã vouã de la întemeierealumii».

VIAÞA PÃRINTELUI NICODIM MÃNDIÞÃ - vol. I 9

Cineva din puternicii zilei m-a întrebat cum vãd eucreºtinismul de azi. Iar eu neºtiind ce sã-i rãspund, am în-trebat pe Pãrintele ºi el mi-a rãspuns: „Creºtinismul de azise aseamãnã cu ostaºii þãrii care se împart în trei catego-rii. Noi toþi suntem ostaºi ai þãrii. O parte din noi sunt os-taºi activi care petrec în cazarmã ºi se încadreazã zi de ziîn programul de acolo. A doua categorie de ostaºi o formea-zã cei ce pentru o perioadã de timp sunt concentraþi ºi îºipetrec ºi ei zilele tot în cazarmã cu program cu tot, dar du-pã ce s-a expirat termenul îºi reiau viaþa de mai înainte ui-tând cu totul cele din cazarmã: A treia categorie se numescºi sunt ostaºi în rezevã care habar n-au de viaþa din cazar-mã ºi sunt mereu preocupaþi cu cele ale vieþii libere.

Cu ostaºii activi se aseamãnã creºtinul care în per-manent e în legãturã cu Sfânta Bisericã, cu învãþãturaºi cu slujbele ei ducându-ºi viaþa clipã de clipã ºi zi dezi dupã voia ºi plãcerea lui Dumnezeu. A doua catego-rie de creºtini care se aseamãnã cu ostaºii concentraþisunt acei creºtini care îºi petrec viaþa dupã bunul plac,trãiesc în duhul lumii ºi fac voia diavolului, dar, cândvin asupra lor necazuri ºi suferinþe, aleargã ºi ei pe lamãnãstiri, plãtesc slujbe preoþilor, postesc, fac milosteniiºi se roagã ºi ei pânã ce se amelioreazã ºi trece valuldurerilor dupã care rãsuflã uºuraþi ºi îºi reiau viaþa demai înainte întorcând spatele lui Dumnezeu ºi BisericiiLui, mulþumiþi oarecum cã au scãpat. A treia categoriede creºtini se aseamãnã cu ostaºii þãrii în rezervã. Credºi ei în Dumnezeu dar credinþa lor se aseamãnã cu cre-dinþa demonilor. Au o credinþã nelucrãtoare. Trãiesc ºiîºi petrec viaþa ca ºi cum n-ar fi Dumnezeu. Duminicaºi sãrbãtoarea aud clopotul bisericii care cheamã pecreºtini la slujbã, dar ei dorm liniºtiþi sau petrec capãgânii. În viaþa lor nu se vede licãrind nici o luminã afaptei bune. În cugetarea lor, în vorbele lor, nu seobservã nici cât de cât ceva din adevãrata Evanghelie.

GHEORGHE IONESCU10

Ar putea cineva sã zicã: „De ce s-a mai apucat ºiãsta sã scrie viaþa Pãrintelui Nicodim cã doar sunt mulþibãrbaþi cu viaþa aleasã ºi nimeni nu le-a mai scris viaþa!La care noi le rãspundem: „Da. Este adevãrat, cã înneamul nostru creºtinesc strãlucesc ca niºte luceferi pebolta Bisericii noastre strãmoºeºti ºi în istoria neamuluinostru multe figuri de oameni vrednici de admirat, darnoi ne-am gândit la aºa ceva abia dupã ce Pãrintele mi-a dat ca ascultare sã scriu tot ce a lucrat bunul Dumne-zeu cu Sfinþia sa în cei 55 de ani de preoþie. Nu mi-aspus nicidecum sã-i scriu viaþa sa, dar acest lucru s-apus la cale de cei mai bãtrâni ucenici, în timp ce eu mãstrãduiam sã adun de ici de colo materiale, pentru pie-sele religioase, despre Sfânta Cruce, Naºterea lui Iisus,Închinarea magilor, Baba vrãjitoarea º.a.

Dacã ne oprim puþin la cele petrecute în casa luiSimon Leprosul atunci când Iisus se afla la masã în casalui ºi venind o femeie cu un alabastru cu mir de multpreþ vãrsându-l pe capul lui Iisus; iar ucenicilor le-a pã-rut rãu cã s-a fãcut aceastã pagubã, Iisus ia apãrareafemeii ºi dete chiar poruncã ca atunci când se va vestiEvanghelia la toatã Iumea sã se spunã ºi ceea ce a fãcutea acum, spre pomenirea ei. „Cãci bun lucru - zice Iisus- a fãcut ea pentru Mine” (Matei 26, 10-13).

ªi, dacã aceastã femeie a fãcut bun lucru pentruIisus Hristos vãrsând mirul pe capul Lui, oare PãrinteleNicodim, care a rãspãndit prin pilda vieþii lui, prin viugrai ºi prin scris învãþãtura cea sfântã a lui Iisus Hristosîn poporul nostru românesc, n-a fãcut aceasta pentrudragostea lui Dumnezeu? ªi dacã Iisus Hristos a porun-cit a se vesti în toatã lumea fapta femeii spre pomenireaei oare nu se cade ca ºi ceea ce a fãcut Pãrintele Nico-dim, sã se vesteascã? Ceea ce a fãcut el pentru dragos-tea lui Iisus Hristos sã se vesteascã lumii spre pomeni-rea lui?

VIAÞA PÃRINTELUI NICODIM MÃNDIÞÃ - vol. I 11

O monahie bãtrânã ºi evlavioasã din MãnãstireaVãratec jud. Neamþ care primea în casa sa pe cei ce semãrturiseau la Pãrintele Nicodim a avut o vedenie mi-nunatã: A vãzut un bolnav ºezând pe pat, plin de rãnigrele, iar pe Pãrintele Nicodim legându-i rãnile ºi un-gându-l cu untdelemn. Când s-a apropiat sã vadã maibine cine este, a înlemnit de spaimã. Bolnavul era toc-mai, Domnul nostru Iisus Hristos. Atunci ea îngrozitã ºiplinã de nedumerire a întrebat pe Pãrintele: „Ce însea-mnã aceasta? De ce Mântuitorul nostru Iisus Hristos eplin de rãni?!” Iar Pãrintele Nicodim i-a rãspuns: „Creºti-nii noºtri care vin la spovedanie sunt plini de rãnilepãcatelor ºi tocmai ei formeazã Trupul lui Iisus Hristosiar noi Preoþii Duhovnici, cu Darul ce l-am primit sun-tem îndatoraþi a-i vindeca...” ºi astfel vedenia a luatsfârºit.

Pãrintele Nicodim, mai înainte de a se duce la mã-nãstire, pe când era subofiþer în armatã a avut un visminunat: A fost trimis cu divizionul la coasã în comunaMastacãn jud. Neamþ. Duminica ºi sãrbãtoarea mergeala Sfânta Bisericã unde cânta la stranã, þinea predici oricitea Cazania.

Odatã, reîntorcându-se de la Sf. Bisericã la colibaunde cosea fân pentru caii divizionului, fiind obosit, aadormit ºi în acel somn a avut un vis prevestitor viito-rului sãu la care nici nu se gândea. În vis se fãcea cãera în biserica mare la mãnãstire unde toate strãnile,sfeºnicile, mesele ºi celelalte obiecte ale bisericii eraurãsturnate alandala, prin mijlocul naosului. O luminã pli-nã de la strãlucitul soare de pe cer, strãbãtea pe fereas-tra bisericii de miazã-zi. În acea luminã plinã ºi dulcecare arãta clar dezordinea din Sfânta Bisericã a vãzutîn strana Arhiereascã un Arhiereu ca de 30-40 de ani,care privindu-l cu blândeþe îngrijorãtoare i-a zis: „Vinoºi ajutã Preotului acestuia sã punã biserica în bunã rân-

GHEORGHE IONESCU12

duialã...” Acestea zicând, s-a fãcut nevãzut. Subofiþerul(Pãrintele Nicodim) trezindu-se din somn a cugetat multla aceastã chemare, neºtiind ce va fi cu el în viitor ºi s-arugat lui Dumnezeu sã iconomiseascã cu fiinþa sa tot ceva ºti El cã va fi folositor pentru dânsul ºi neamul sãu.

Peste 2-3 ani subofiþerul ieºi din armata þãrii ºi seînrolã în armata spiritualã a Sfintei Biserici Ortodoxe, camonah, preot ºi misionar, suferind mult pânã la sacri-ficarea unei pãrþi din viaþa sa pentru luminarea neamuluisãu românesc. An de an felurite calomnii infernale camu-flate sub înveºmântãri amãgitoare, prin felurite tertipurisatanice, îl atacau... cu scopul diabolic (conºtient sauinconºtient) de a-i împiedicã activitatea sa, s-au mãcar a-lface inofensiv în lupta cea bunã ce-i sta înainte, împotrivapãcatului care lesne înconjoarã, ºi a împãrãþiei întuneri-cului... Sprijinit de Darul Divin nu ceda. Zilnic nãvãleauasuprã-i felurite tulburãri, otrãviri ºi lovituri sângeroase si-lindu-l sã cedeze stãpânitorului beznei întunericului ºi sãlase biserica încredinþatã în dezordine, aºa cum era, dar elsângerând, lupta înainte pentru a pune cât e posibil maimult ºi mai bine cele rãsturnate, în bunã ordine, dupãbunã cuviinþã ºi rânduialã aºa cum îi place Mântuitoruluinostru Iisus Hristos care-L chemase în slujba Sa (Vezi mai pelarg în Ogl. Duh. vol, III pg.61 de Protos. Nicodim Măndiţă).

În volumul 1 din colecþia „Teologia Dogmaticã Orto-doxã” de Pãrintele Dumitru Stãniloaie pag. 268-271 segãseºte zugrãvitã în culori vii icoana duhovnicului nos-tru, a pãrintelui Nicodim Mãndiþã pe care o redãm aici;acei ce l-au cunoscut mai de aproape vor putea consta-ta cã nu exagerãm: „Dacã fiinþa umanã devine sfântãîntrucât se dãruieºte sau se consacrã Persoanei supremeºi slujirii binelui curat, adevãrului ºi dreptãþii voite deEa, atunci actul consacrãrii ºi al jertfirii e un act de preot.Toþi cei ce se jertfesc sau se dãruiesc Persoanei supremesunt preoþi ºi se sfinþesc prin oferirea lor lui Dumnezeu.

VIAÞA PÃRINTELUI NICODIM MÃNDIÞÃ - vol. I 13

Dãruindu-se pe ei înºiºi, dãruiesc toatã lumea cu caresunt legaþi, deci o sfinþesc. Cel ce se sfinþeste îi ajutã petoþi cu care ajunge în contact sã se sfinþeascãatrãgãndu-i într-o relaþie delicatã, transparentã, curatãîn simþiri ºi în gânduri,... nu existã nimic trivial, nimicgrosolan, nimic josnic, nimic afectat, nimic nesincer.

În el se actualizeazã în grad culminant delicateþea,sensibilitatea, transparenþa, puritatea, sfiala, atenþia faþãde taina semenilor. El sesizeazã stãrile de suflet ale ce-lorlalþi ºi se fereºte de tot ce le-ar contraria, deºi nu sefereºte de a-i ajuta sã depãºeascã slãbiciunile lor, El in-tuieºte cea mai micã trebuinþã a altora ºi o împlineºteprompt... Din el iradiazã continuu un duh de dãruire, dejertfelnicie faþã de toþi fãrã nici o grijã de sine, un duh careîncãlzeºte pe ceilalþi ºi le dã siguranþa cã nu sunt sin-guri. El e mielul nevinovat gata de jertfa conºtientã desine ºi zidul neclintit care oferã un sprijin neînºelãtor.

ªi totuºi nu existã cineva mai smerit, mai simplu,mai neartificial, mai neteatral, mai neprefãcut, mai natu-ral în comportarea sa, acceptând tot ce-i adevãrat, ome-nesc, creând o atmosferã de familiaritate curatã... El s-asimplificat astfel, pentru cã s-a predat întreg luiDumnezeu. De aceea se poate preda întreg în comunica-rea cu ceilalþi. El dã curaj întotdeauna... El zâmbeºte, darnu râde sarcastic, e serios dar nu înfricoºat. Acordã unpreþ persoanelor celor mai umile, socotindu-le pe toatemari taine create de Dumnezeu ºi destinate veºniceicomuniuni cu El... Se face prin smerenie aproape neob-servat, apãrând când e nevoie ca o mângâiere, ca o încu-rajare, ca un ajutor. Nu existã greutate de neînvins pen-tru el, deoarece crede ferm în ajutorul lui Dumnezeucerut prin rugãciune. El este cea mai umanã ºi mai sme-ritã fiinþã... Este cel mai apropiat ºi în acelaºi timp, fãrãsã vrea, cel mai impunãtor din cei ce atrag atenþia celmai mult. Îþi devine cel mai intim dintre toþi ºi cel mai

GHEORGHE IONESCU14

înþelegãtor ºi te simþi cum nu se poate mai bine lângã elºi în acelaºi timp te strâmtoreazã fãcându-te sã-þi veziinsuficienþele morale ºi greºelile. Te copleºeºte cu mãreþiasimplã a puritãþii ºi cãldura bunãtãþii lui ºi te face sã teruºinezi de nivelul tãu coborât de la umanitateaadevãratã, de impuritatea, artificialitatea, superficialita-tea, duplicitatea ta, care ies puternic în relief în compa-raþia ce o faci fãrã sã vrei între tine ºi el. Nu exercitã nicio forþã lumeascã, nu dã nici o poruncã cu severitate, darsimþi în el o fermitate neîncovoiatã în convingerile lui, înviaþa lui, în sfaturile ce le dã, încât pãrerea lui despreceea ce ar trebui sã faci, exprimatã cu delicateþe, sau cuo privire discretã, îþi devine o poruncã pentru a cãreiîmplinire eºti în stare de orice efort ºi sacrificiu în ace-laºi timp recomandarea lui îþi dã o putere care te elibe-reazã de neputinþa în care te aflai, de neîncrederea pecare o aveai în tine, pentru cã o simþi ca pe o putereDumnezeiascã. Simþi cã el îþi dã luminã ºi putere din ulti-mul izvor de luminã ºi de putere, cu o bunãtate din ulti-mul izvor de bunãtate care vrea sã te mântuiascã. Te temide privirea lui în sufletul tãu, cum te temi de descoperi-rea adevãrului din partea unui medic, de neîndoielnicãdestoinicie ºi prietenie, dar o aºtepþi ca pe cea din urmã,pentru cã ºtii cã îþi va da odatã cu diagnosticul, ºi leaculsigur al salvãrii tale dintr-o boalã, din care simþeai cã-þieste spre moarte. În extrema lui delicateþe, blândeþe ºismerenie, simþi o putere ajutãtoare pe care nici o puteredin lume nu o poate încovoia, putere ce-i vine de la Dum-nezeu, din predarea sa totalã lui Dumnezeu ºi din voinþade a sluji semenilor, din porunca ºi cu trimiterea luiDumnezeu, ca sã se mântuiascã. Cine se apropie de eldescoperã piscul bunãtãþii, al puritãþii ºi al puterii duhov-niceºti, acoperit de vãlul smereniei. Trebuie sã te strãdu-ieºti ca sã descoperi faptele mari ale ascezei ºi iubirii luide oameni. Din el iradiazã o imperturbabilã liniºte sau

VIAÞA PÃRINTELUI NICODIM MÃNDIÞÃ - vol. I 15

pace ºi în acelaºi timp o participare pânã la lacrimi ladurerile celorlalþi... nu exclude participarea lui la dureri-te oamenilor aºa cum nici Hristos nu încetezã de a aduceJertfa Sa pentru ei ºi nici îngerii nu înceteazã de a le ofericontinuu asistenþa lor...“.

Multe lucruri, foarte multe lucruri ne-a învãþat Pã-rintele Nicodim despre care nu se ºtie nimic. Ele erauascuse de ochii noºtri, iar noi petreceam ca ºi legaþi laochi. Nu pentru cã Pãrintele Nicodim ar fi fãcut cevainovaþii, ar fi învãþat pe oameni o învãþãturã nouã ºi ne-maiauzitã de nimeni. Nu. Ci învãþãtura care ne-a adus-ola cunostinþã Pãrintele Nicodim era deja existentã, rã-masã de la Sfinþii Pãrinþi ºi care se pãstra ºi se pãstreazãºi se va pãstra în vistieria Bisericii noastre strãmoºeºti.Dar vezi! Noi eram prea mici ºi nu puteam ajunge la eadacã nu se milostivea bunul nostru Tatã Ceresc care l-aales pe Pãrintele Nicodim Mãndiþã din sânul mamei saleºi l-a trimis chiar în zilele noastre sã ne facã cunoscut peaceste trei cãi: prin pilda vieþii sale, prin cuvânt ºi prinscris cum sã ne petrecem aceastã scurtã viaþã ca sãputem ºi noi ajunge acolo, pentru care scop am fost zidiþiºi am venit în aceastã vale a plângerii unde mâncãm cumultã trudã pâinea durerii. Nu putem mulþumi pe cât artrebui sã mulþumim Marelui Dumnezeu ºi Mântuitoruluinostru Iisus Hristos pentru cã n-am murit în necunostinþãde cele ce trebuie sã ne pãzim a nu face ºi de cele ce tre-buie sã facem pentru a fi ºi a rãmâne cu Dumnezeu ºiaici ºi în veºnicie. În primul rând Pãrintele ne-a învãþat,ca nimeni altul, despre Taina Spovedaniei, cum sã nepregãtim mai bine ca sã dobândim iertare de laDumnezeu. Ca la copiii cei mici, s-a pogorât la nivelulnostru de înþelegere ºi ne-a ºcolit, ne-a format, ne-adãdãcit ºi nu s-a lãsat bãtut pânã ce n-a reuºit sã nescoatã din petece. A avut de-a face cu oameni greoi laminte ºi la înþelegere, oameni de la coada sapei, dar el nu

GHEORGHE IONESCU16

ºi-a pierdut curajul. Pentru cã Taina Spovedaniei e soco-titã ca ºi un al doilea Botez dupã rânduiala tainelorcreºtineºti. ªi dacã e fãcutã cu bunã pregãtire, cu ea sauprin ea facem primul pas cãtre Dumnezeu ne împãcãmcu Dumnezeu, reînnoim taina Sfântului Botez.

Ne învaþã sã dãm cinstea cuvenitã Maicii Domnu-lui ºi sã nu o mai retrogradãm. Despre profanarea Sfin-tei Cruci, cum ºi în ce fel ne putem pãzi. Cum sã nepãzim ca de foc de pãcatul clevetirii. Sã punem marepreþ pe facerea sfintelor rugãciuni, a celor ºapte laude.Sã ne hrãnim zi de zi cu Cuvântul Lui Dumnezeu. Sãrãspândim Cuvântul Lui Dumnezeu prin cãrþi bune sauprin scris (copiat cãrþi care nu se gãsesc), prin partici-parea cu toatã evlavia la Sfânta Liturghie.

Dar ce sã mai zicem despre cum se fãceau nunþileînainte de a veni Pãrintele Nicodim pe scena lumii: cubeþii, cu muzicanþi, cu jocuri ºi cu petreceri pãgâneºti.Cât a luptat Pãrintele (ajutat de darul lui Dumnezeu) casã poatã curãþi aceste blestemãþii de la Sfânta Tainã anunþii. Apoi cu superstiþiile, credinþele deºarte, vrãjile,farmecele, ºi tot soiul de credinþe demonice.

Despre podoaba bãrbãteascã se credea cã numaipreoþii ºi cãlugãrii sunt datori sã o poarte, nu ºi mirenii.ªi ca sã încheiem într-un cuvânt, cãci nu putem a le în-ºira aici pe toate este clar cã aºa precum a vãzut Pãrin-tele Nicodim în vis, toate erau alandala în Sfânta Bise-ricã, toate rãsturnate, ºi Arhiereul acela tânãr i-a porun-cit sã ajute preotului pentru a le pune în rânduialã.

Apoi sã dãm cu toþii slavã lui Dumnezeu, care a ico-nomisit în aºa fel de s-au pus la cale, în bunã rânduialã,cele ce s-au pus prin persoana Pãrintelui Nicodim.

Un tãnãr credincios mergând pe la Sfânta Mãnãs-tire Cernica, dupã ce Pãrintele Nicodim trecuse la celeveºnice, vizitã pe un bãtrãn preot monah pe care îl cu-noºtea de multã vreme. Între altele tânãrul scoase din

VIAÞA PÃRINTELUI NICODIM MÃNDIÞÃ - vol. I 17

buzunar o fotografie cu Pãrintele Nicodim ºi arãtând-obãtrânului preot îl întrebã: „Aþi cunoscut cumva pe Pã-rintele Nicodim Mãndiþã care a decedat acum nu demult? Bãtrânul luã fotografia din mâna lui, se uitã la eadupã aceea se sculã în picioare, fãcu Sfânta Cruce, sã-rutã fotografia ºi o aºezã frumos în rama Sfintei Icoanede la rãsãrit, dupã care zise cãtre el: „Pe Pãrintele Nico-dim Mãndiþã de la Agapia l-am cunoscut mai bine de50 de ani. Eu îl consider, dupã viaþa pe care a avut-o ºidupã activitatea ce a fãcut-o, ca pe un sfânt a lui Dum-nezeu”. Auzind tãnãrul aceste cuvinte din gura aceluipãrinte a rãmas uimit.

Dar nu numai acest pãrinte de mai sus l-a crezut pePãrintele Nicodim ca sfânt, dupã cum ºi-a petrecut elviaþa, ci ºi mulþimea poporului care l-a cunoscut. Nuvorbim despre noi, care am fost cei mai apropiaþi dePãrintele.

Aºa cum se spune în cartea Mântuirea pãcãtoºilor:„Viaþa creºtinului trãitã dupã Evanghelie e o întreagãmucenicie”. Iar Mântuitorul nostru Iisus Hristos în SfântaSa Evanghelie ne porunceºte: „Fiþi dar voi desãvârºiþi(Sfinþi) precum Tatãl vostru Cel ceresc desãvârºit este.”(Mat. 54, 8, Lev. 11, 44; 19, 2; 20, 7)

Aºa dupã cum scrie I.P.S. Mitropolit al Ardealului,Antonie Plãmãdealã, în cartea sa „Tradiþie ºi libertate...“cã o serie întreagã de sfinþi care se aflã unii din ei chiarîn Calendarul bisericesc, sunt necanonizaþi oficial deBisericã, dar sunt canonizaþi de popor. De pildã DaniilSihastru încã nu e canonizat, dar credincioºii din par-tea locului l-au pictat în trapezã la Biserica Sfântul Ioande la Suceava cu aureolã ºi dedesubtul icoanei se aflãscris: Sfântul Daniil Sihastru. („Tradiþie ºi libertate...“ deAntonie Plãmãdealã op. cit. pp. 91:393).

Aºa cã o parte dintre noi care avem convingerea cãPãrintele Nicodim a avut o viaþã sfântã, îl putem crede

GHEORGHE IONESCU18

sfânt, fãrã ca cineva sã ne poatã învinovãþi cã facemvreo abatere de la disciplina bisericeascã... Bineînþeles,aceastã convingere ºi evlavie ce o avem cãtre PãrinteleNicodim o vom pãstra pentru noi înºine ºi nu încercãmsã mai convingem pe alþii care nu l-au cunoscut.

Deocamdatã noi am fãcut puþin faþã de ceea ce tre-buia fãcut însã, pentru mine ºi acest puþin a fost fãcutcu greutate din cauza mai multor motive. ªi dacã nu eramila lui Dumnezeu, nici acest puþin n-avea sã fie aºa,mãcar atât pe cât este.

Ca întotdeauna ºi ca la orice lucru ºi aici se potri-veºte cuvântul Sfântul Prooroc David cã: „De nu ar zidiDomnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de nuar pãzi Domnul cetatea în deºert ar priveghea cel ce opãzeste (Ps. 126, 1).

De aº încerca sã mulþumesc celor ce m-au ajutat laaceastã modestã lucrare, apoi întâi ar trebui sã mulþu-mesc lui Dumnezeu, ºi apoi oamenilor lui Dumnezeu...

Rugãm pe Bunul Dumnezeu care a dat aºa maredar cãrþilor scrise de Pãrintele Nicodim, sã dea ºi aces-tor pagini, în care este cuprinsã pe scurt, viaþa ºi acti-vitatea lui, spre mângâiere, încurajare ºi îndemn lalupta cea bunã ce ne stã înainte.

Ziua de 6 iulie 1975 în care scumpul nostru Pãrinteºi Duhovnic a plecat din aceastã lume în veºnicie.

Gheorghe IonescuScorþeni-Grigoreni-Bacãu

PA R T E A I

POZIÞIA GEOGRAFICÃ ªI UN SCURTISTORIC AL SATULUI BUNEªTI

PPPP rintr-o împrejurare fericitã am intrat în pose -sia unei lucrãri numitã „Monografia Comu nei

Bu neºti” din Jud. Argeº, localitatea în care a vãzut lumi-na zilei Pãrintele Protos. Nicodim Mãndiþã, scrisã dePreo tul Nicolae I. Iancu (ºi el fiu al satului ºi paroh), ºi pu -bli catã în anul 1934, în care descrie poziþia geograficã alocalitãþii, viaþa, obiceiurile ºi îndeletnicirile oamenilor,coborând în istorie, pe bazã documentelor, pânã la în -ceputurile acestei aºezãri. Din respect, iubire ºi recunoº -tinþã faþã de cel ce ne-a fost Pãrinte Duhovnicesc, vomface o spicuire din aceastã carte, pe cât ne permite spaþiul,pentru a cunoaºte locul sãu de obârºie. ªi acum sã urmã -rim ºirul descrierii, care sunã astfel:

„La 5 km depãrtare de gara Meriºani, pe partea stân-gã a ºoselei ce merge pe Vâlsan în sus, se aflã aºezatãcomuna Buneºti. La rãsãrit se învecineºte cu comunele:Zãrneºti ºi Valea Mãrului; la apus cu Mãniceºti ºi Bãicu -leºti; la miazãnoapte cu Topliþa, Bohari ºi Cacaleþi; lamiazãzi cu Vâlcele ºi Meriºani. Comuna Buneºti e forma -tã din ºase cãtune: Capul Piscului, Valea Moºului, ªolea,Valea Mare, Gârcia ºi Faþa Câmpului.

Comuna are chipul unui dreptunghi cu deschizãturaspre Curtea de Argeº. O laturã e de 6 km ºi alta de 3 km.

GHEORGHE IONESCU22

De aici pânã la Curtea de Argeº sunt 17 km, iar pânã laPiteºti sunt 20 km. Pãmântul este deluros. Casele suntaºezate la poalele dealurilor. Când e timpul frumos, esteplãcut sã stai aici. Când plouã, þi-e urât sã ieºi din casã.Singurul drum de-a lungul satului este gârla Valea Mare.Câte necazuri nu aduce ea! Ce pãþesc bieþii oameni, petimp ploios, când vor sã iasã la bisericã, la primãrie, labancã, etc. Þi se rupe inima de durere, când vezi iarnacopiii de ºcoalã, venind uzi ºi îngheþaþi pe gârlã devale...De multe ori digurile sunt o nimica toatã în faþa ei. Decâte ori gârla n-a dus cu ea la vale: porþile, pãsãrile ºi vi -tele oamenilor. S-au înecat ºi copii! Locuitorii de pe ValeaMare o duc bine cu vitele ºi cu pãsãrile. Dacã scapã dincurte, iau valea. Cei din vatra satului o duc mai greu. Ascãpat ceva din curte, drept în câmp se opreºte. Fac stri -cãciune ºi se iscã certuri...

Când pomii sunt înfloriþi, e o frumuseþe sã strãbaþivalea de-a lungul! Vara, gârla e plinã de gâºte. Toamna cândse culeg prunele ºi strugurii, e mare veselie pe vãi ºi dea-luri. Ce fericiþi sunt oamenii când îºi vãd prunii încãrcaþicu prune! Iarna e liniºte ºi pace... În cãminul cald, înnopþile lungi, se deapãnã firul plãcut al povestirilor...

Suprafaþa satului este cam de 8 km2... La miazãzi ºila miazã noapte sunt douã lanþuri de dealuri... Pe uneledealuri sunt ºi poieni... La rãsãrit este câmpul. Pãmântuleste argilos. Aproape de râul Vâlsanului este nisipos. Pedealuri este vãros, bun de vii. Pe câmp, în unele locuri estecleios. La secetã se crapã mult ºi le merge rãu plantelor...

Singura apã curgãtoare este râul Vâlsanului. La Me -ri ºani, nu departe de sat, se varsã în râul Argeº. Prin mij -locul satului, când plouã, curge gârla Valea Mare. Ea sevarsã în Vâlsan... Pe marginea gârlei s-au plantat sãlcii ºiplute, s-au fãcut ºi diguri. Când vine apa mare, nimice-

VIAÞA PÃRINTELUI NICODIM MÃNDIÞÃ - vol. I 23

ºte totul. Odinioarã gârla aceasta nu avea ieºire înVâlsan. Cum ieºea din sat îneca tot câmpul. În urma eirãmâ neau numai bolovani ºi buturi. În anul 1884, ingi-nerul Donescu a fãcut un canal drept, prin care i-a datscurge re în râu. Atât de mult s-a lãrgit canalul, încâtastãzi pare un râu. Dacã astãzi gârla Valea Mare vinerepede ºi face stricãciuni mari, aceasta se datoreºte fap-tului cã sãtenii au golit dealurile de pãduri...

Vechimea. Cât priveºte vechimea ºi începutul satu -lui, aceasta se pierde în negura vremii. Se crede cã e maivechi de 350 de ani. Bãtrânii satului spun cã ArmaºulBunea a fost împuternicit ca stãpân peste aceastã moºiede Mihai Viteazul. De la Armaºul Bunea se trage numelesatului Buneºti. Din neam în neam, din gurã în gurã, nis-a pãstrat aceastã legendã ºi aºa am scris. Când a venitBunea erau 30-40 de case pe moºia aceasta. Din gura unorbãtrâni, la o clacã de porumb, am cules cântecul acesta:

„Alei, Bunea, tu, mãi frate, Pe dealu lui CraiuCu sumanu prins în spate, Stânã ai lucrat Ai venit la noi, Din stejar uscat. Cu turme de oi. ªi te-ai ridicatPoposiºi pe plaiu, Mare peste sat”.

E probabil sã mai fi fost sat ºi înainte de Bunea,întrucât pe valea Oltului ºi a Argeºului s-au înjghebatprimele voievodate româneºti.

Cu privire la numele satului se mai pãstreazã o le -gen dã: „Niºte cãlãtori veneau cu carele de la vale. I-auapucat noaptea în apropiere de Cacaleþi. Au cerut sã fiegãzduiþi. Nimeni nu i-a bãgat în seamã! Nimeni nu i-a pri-mit! Foarte triºti au luat drumul cãtre satul Buneºti.Locuitorii de aici, i-au primit cu toatã cãldura. De atuncii-a rãmas numele Buneºti - „Bun eºti”.

În documentul de la 1575 (7083), ianuarie 13, Alexan -dru Voievod dã lui Lal ºi Dragomir din Mãlureni, Mun -tele Dobroneagul. În alt document din 30 aprilie, 1576,aflãm cã Alexandru Voievod dã lui Dragomir, bãtrânul,jumãtate din Dobroneagul. În documentul urmãtor, gã -sim numele satului Mãlureni ºi al satului Zãrneºti, vecincu Buneºti:

Documentul din iunie 7108 (1600), precizeazã cãNicolae Voievod întãreºte Vladului ocinile (moºiile) dinZãr neºtii de Sus, pe râul Vâlsanului, ce le-au cumpãrat:„ocinã din Dealul Oii a cincea parte, oricâtã se va adunadin Crucea lui Ursã, pânã la fântâna lui Lifoe de la Brata,de la Mãlureni ºi de la fraþii ei de la ªopotan, etc.”

Din aceste trei documente vedem cã pe la anul1600, satele: Mãlureni ºi Zãrneºti erau înfiinþate. În do -cumentul al treilea gãsim pe Lifoe, unul din moºii Bu -neº tilor, ceea ce dovedeºte cã ºi satul Buneºti era înfii-nþat la 1600.

În ocolniþa (cartea hotarelor) comunei Vãlcele se vor -beºte de Vâlcu. Numele lui Vâlcu, de la care îºi trage nu -mele Vãlcele ºi numele Bunea, de la care îºi ia numeleBuneºtii, le gãsim în documentul nr. 32, publicat în „Arhi -va Istoricã a României”, anul I, pag. 31. Pentru frumuse -þea lui îl dãm în întregime:

„Titori(i) (fondatorii) Schitului Vãlcanii, boieri pan(domn) Vãlcul Vel (mare) Vornicu (ministru de justiþie); Gri -gore Vel Vistieri (ministru de finanþe); Bunea logofãt Velarmaº (mare demnitar militar). Titori moºteni (bãºtinaºi) ot(din) Brãneºti: Ianotã, Vladu, Lifoe, Stan portãrelu (fun-cþi onar în justiþie), Sârbu.

Adicã noi, acestne (aceºti) moºteni, ot Brãneºti, carene-am numitu, adeverim cu aceastã scrisoare a noastrãprecum sã se ºtie: cã având dumnealor: boieri(i) pan Vâlcu,

GHEORGHE IONESCU24

Grigore, Bunea logofãtul, cumpãrãtori de moºie la satulVãlcãniþa: de la (pe) dumnelor pan Stan i (ºi) Spincul dinTârgoviºte ºi, plimbându-se peste moºii dumnealor, auurcat ºi la moºia noastrã, la vârful Vâlcani ºi vãzânduacel locu aºa frumos; au dat Dumnezeu gându ca sã facãSfânta Mãnãstire: ºi nefiindu moºia a dumnealor, au în -trebat pe oarecine din oameni, a cui este moºia pe acelvârfu frumos; le au spusu cinevaº cã este a moºtenilorBrãneºti. Dumnealor auzind aºa, au venit la noi ºi ne-auîntrebat: „moºilor, a dumneavoastrã este moºia pe acelvârfu al Vãlcani”. Noi am spusu cã este a noastrã. Dum -nealor au zisu: „Nu ne veþi vinde noo acel vârfu cã sãfacem o sfântã mânãstire. Dar noi auzindu cã vor sã facãsfântã mânãstire, ne am adunat cu toþii ºi amu vorbitude vor vrea sã ne primeascã ºi pe noi, titori. Noi vom daºi mai multu, nu numai acel vârfu. Dar dumnealor auzisu: noi nu lepãdãm pre nimenea: din cei ce vinu cudragoste cãtre Dumnezeu, cã Dumnezeu are multe sãlaºegãtite, fiecãrora dupã faptele lor cele bune. Dar noi au -zind aºa, ne am tocmitu, ca sã ne scrie ºi pe noi la titor-nicie ºi ne au scrisu: ºi le amu dat de a noastrã bunãvoie de la piscul Tãtarului de la râpã pe apa Vâlcane însusu pânã la piscul Grecilor ºi pânã în scursura vãiiCâinelui ºi pânã la fântâna sãratã în hotaru Rudulenilorºi pe apa Vãrsãturii în jos, prin gura vãii Ursului ºi prinpoalele Mesilor lui Nikifor ºi prin gura vãii Tisei ºi prinpoalele pãdurii, prin satu pânã iarãºi la malul Tãtaruluila... i la apa Vâlcani. ªi am datu aceastã scrisoare la mâ -na dumnealor boierilor, ca sã ne fie de bunã credinþã ºisã se ºtie ºi feciorii noºtri pentru ce este datã aceastãmoºie, cã este datã pentru vecinicã pomenire ºi ne is -cãlimu mai josu pre nume ºi punemu ºi degetele în locde pecete:

VIAÞA PÃRINTELUI NICODIM MÃNDIÞÃ - vol. I 25

0+7130 (1622) meº. ap. 23 (aprilie 23).ªi am scrisu eu Proca Logofãtul. ªi am dat noi: +eu

Vranu, +eu Vladu Lifoe, +eu Stan portãrel, +eu Sãrbu, eupopa Toader, eu Pavel sticlaru adeverezu, eu Stan sti -claru adeverezu, eu ªerban ot Vãlcana adeverezu. ªi amscrisu eu popa Toader ot Vãlcana, cu zisa lor. Pãtraºc Pos-tel ot Târgoviºte, adeverezu, Vãsile Postelnicu adeverezu,Tãnase Postelnicu ot Coþãieni adeverezu, Oprea Postel -nicu ot Sãteni adeverezu”.

Din acest document vedem cã boierii: Vãlcul, Grigoreºi Bunea au fost iubitori de Dumnezeu ºi de Bisericã. Îndocumentul ce urmeazã, gãsim numele mai multor sate,între care ºi Buneºti:

«Zic de megiaºii adeveritori ai lui Mihail Stolnicelulot Zãrneºti ºi ai Apostului ot Buneºti (anume: Stoica Stolni -celul ot Vâlcele, i Stan ot Bãdeºti, i Þalapie Roºu ot Zãrneºti, iDra gomir ot Bohari, i Dragotã ot Buneºti, i Dragomir ot Drobo -gostea) ca sã caute ºi sã adevereze aceºti ºase megiaºi:fost-au vândut Popa Stoica ºi feciorii lui anume Þalapieºi Pãtru din partea lor din moarã a patra parte lui Mihailmoºu lui Mihãil, au nu i-au vândut. ªi iar sã adevereze:vândut-au Popa Stoica ºi feciorii lui partea de ocinã aBârzei feciorul Manei Bãtrânul, lu Mihail moºu lui Mihail:au nu i-au vândut. De va fi vândutu Popa Stoica ºi fecio -rii lui într-acesta chip aivã aº þinea Mihail cu pace decãtre Apostolul. Iar sã nu va fi vândutu sã n-aibã Mihailnici o treabã, însã precum vor adãvãra aceºti ºase me -giaºi cu sufletele lor pre sfânta dreptate, aºa sã i se toc-measca ºi ziuoa.

Vel Portar din scaun Târgoviºte. Mi. Di. Pis.7174 (1666, Aprilie, 30)(ss) Io Radul Voevod (pecete)”.

GHEORGHE IONESCU26

Deci, la 1666, satele: Buneºti, Zãrneºti, Bohari, Vãl -cele ºi Dobrogostea erau în fiinþã.

Dintr-un hrisov de la 1661 se mai vede cã BuneaLogofãtul vinde lui Anghil cãnipiºtea de la Ulei – Mãlu -reni. În alt hrisov cu data de 3 Septembrie1753, vedemcã Gheorghe ºi Stan, feciorii lui Bunea (ot Buneºti) „zãlo-gesc ºi partea lor din muntele Dobroneagul”. Într-un hri-sov de 1726 gãsim cã Mihalcea ºi Iane au fost fecioriiGherghinei. În catagrafia Episcopiei Argeºului, din 1808,gãsim ca Preoþi în Buneºti pe: Iane, Mihalcea ºi Mihai. Înlumina acestor documente, credm cã satul Buneºti eraînfiinþat la 1600.

Glasuri din ruineTobari. La capul Piscului, a fost pe vremuri un sat

tãtãresc cu numele de Tobari. Aºa ne-au spus bãtrânii.Drumurile satului au fost pietruite cu bolovani. ªi astãzi,dupã atâþia ani, plugarii când arã câmpul, dau peste bo -lo vani. Acum vreo 80 de ani se vedeau bine ruinele unuihan tãtãresc. Era un fel de cetãþuie cu ziduri groase, cubeciuri cu bolovani, unul ºi unul. În aceste beciuri se schim-bau caii de poºtã, când venea „diligenþa”, de la Piteºti saude la Curtea de Argeº. În jurul acestui sat erau ºi niºtemovile de pãmânt. Astãzi, din aceastã zidire n-au mairãmas decât câteva grãmezi de bolovani.

Biserica din Robu. Cea dintâi bisericã despre carepomenesc strãmoºii, a fost în Robu. Cu totul altfel era îm -pãrþit satul pe acele vremuri. Lucrul acesta se poate ve -dea dupã cele douã biserici: una în Valea Moºului ºi altaîn Robu. Credem cã ºi poporul era adunat în jurul aces-tor locaºuri de închinare.

Biserica din Robu a fost aºezatã într-o poianã încon-juratã de pãdure. Cã a fost din cãrãmidã, sau din lemn,

VIAÞA PÃRINTELUI NICODIM MÃNDIÞÃ - vol. I 27

nu se ºtie. Niºte oameni sãpând odatã, au gãsit pe loculunde a fost biserica, o cãdelniþã. Astãzi nu se mai cu -noaºte nimic.

Din neam s-a pãstrat legenda aceasta: „Pe timpul luiMihai Viteazul, în Vinerea Patimilor sau în noaptea Paº -ti lor, când tot creºtinul merge la bisericã, au venit turciiºi au trecut prin sabie tot ce au gãsit în bisericã. Nimenin-a scãpat cu zile! De la cel din urmã sãtean, pânã la Pre -otul slujitor, toþi au pierit tãiaþi de sabia nemiloasã a tur-cilor. Ce jale ºi durere a fost atunci în sat!” Pãcat cã nuavem nici o slovã care sã ne grãiascã despre acele cum -plite vremi de bãjenie! De atunci a rãmas numele dealu-lui... Robu.

Biserica din Valea Moºului. Constantin Dima, carea fãcut parte din pandurii lui Tudoricã din VladimiriiGorjului, a mãrturisit pânã la moarte cã a pomenit zidu -rile acestei biserici, ca de un metru. Despre cea din Robua spus tot ceea ce am scris mai sus.

Nãstase Lifoe, feciorul lui Radu Lifoe, care a muritîn vârstã de 107 ani, a spus cã a vãzut cu ochii, parte dinzidurile bisericii din Valea Moºului. Se crede, dupã toateacestea, cã biserica a fost de zid. Locul unde a fost bise -rica se gãseºte în „ograda” cu pruni a unui locuitor. Pelocul unde a fost Sfânta Masã este un mãr. ªi aici, ani de-a rândul, ni s-a spus cã a fost un sfânt jertfelnic. La rãdã -cina mãrului se aflã câþiva bolovani ºi câteva cãrãmizi.Sãtenii arând pe acolo, au adunat toþi bolovanii. Un cân-tãreþ bãtrân, I. Rãdulescu, care a murit în vârstã de 90ani, ne-a spus cã a vãzut o icoanã de lemn de pãr, zugrã -vitã „cu trei sfinþi arhierei” ºi cã a auzit pe Preoþi cã estede la Valea Moºului. Aceastã icoanã s-a pãstrat în podulbisericii parohiale, pânã mai încoace. Carii o mâncaserãde nu se mai putea folosi. De la reparaþia bisericii, nu seºtie ce s-a fãcut cu ea.

28 GHEORGHE IONESCU

Fiind copii, ºi jucându-ne pe sub mãrul pomenit maisus, am gãsit o iconiþã cu chipul Maicii Domnului. Erafãcutã din alamã. Chipul depe ea era fãcut dintr-un felde smalþ colorat. Cu venireanemþilor ni s-a luat. ChipulMaicii Domnului era aºa cumeste fãcut aici. Se crede cãla aceastã bisericã a slujitPreotul Þalapiu, în a douajumãtate a secolului XVII.

Schitul Buneºti. În apro -pierea bisericii parohiale,spre Gârcia, a fost pe vre-muri un schit. Biserica schi -tului era de lemn. Chiliile aufost peste drum, în apro pierea primãriei. La biseri cã slu-jeau niºte cãlugãri. Dupã slujbã, peste sãptãmânã, mun -ceau în petecul de pãmânt din jurul chiliilor, pânã îngârlã. Sãtenii nu vedeau cu ochi buni pe aceºti cãlu gãri.Bãtrânii spun cã erau greci ºi cã nu înþelegeau sluj ba lor.Într-o bunã zi, pe când cãlugãrii se aflau dupã milã prinsatele vecine, câþiva oameni mai curajoºi, s-au dus ºi le-audat foc la chilii. „Cu vremea, ziceau ei, aceºti cã lu gãri sefac stãpâni peste noi. Destul am suferit de când au venit ei!”

Când s-au întors în sat ºi când ºi-au vãzut cãlugãriichiliile arse, s-au supãrat foarte mult. Ce puteau face faþãde îndârjirea poporului? Au pus, se zice, epitrahilele degât, au îngenunchiat, au aprins tãmâie ºi lumânãri acolope cenuºa chiliilor ºi au blestemat pe rãu-fãcãtori. Dupãaceea au plecat din sat. Pânã astãzi este credinþa cã pe -tecul acesta de pãmânt din uliþa bisericii ºi ºosea areparte de pustietate. Blestemul cãlugarilor e lucru mare...

29VIAÞA PÃRINTELUI NICODIM MÃNDIÞÃ - vol. I

Niºte oameni bãtrâni spun cã au dat de niºte lemnearse în pãmânt. Probabil sã fie din lemnãria chiliilor. Înlocul schitului, pe la 1750-1800, s-a ridicat o bisericã lun-gã din lemn. Aceastã bisericã a avut o singurã turlã. Hra -mul ei a fost Sf. Nicolae.

Biserca Cuvioasei Parascheva. Dupã 1800, în loculbisericii de lemn, de mai sus, a fost clãditã altã bisericãde zid. Era în formã de corabie, cu o turlã ºi învelitã cuºiþã. Dupã actele aflate în arhiva primãriei, am cunoscutcã hramul ei a fost Cuvioasa Parascheva. Clopotniþa eraaºezatã deosebit în faþã. Când venea lumea la bisericã,urca pe coasta lui Stroe ºi trecea pe sub clopotniþã.

În ca tagrafia Episcopiei Argeºului din anul 1808, pu-blicatã în revista „Bis. Ort. Rom.” nr. 9, din iu nie, 1922,pag. 684, gãsim scris: „Buneºti, una bisericã de zid. Pre -oþii: Mihai, Iane, Mihalcea. Diaconi: Luca, Ilie”. La aceastãbisericã au slujit: Preotul Marin, Preotul Sâma, PreotulIlie, Preotul Stan, Preotul ªerban, Preotul Cosma, PreotulGhiþã, Diaconul Luca, Ilie, Matei, Din, etc. Morþii se îngro-pau în jurul bisericii «la Stroe-n deal». Biserica aceasta adurat pânã la a. 1879. S-a dãrâmat ºi s-a construit cea de azi...

Sub ocupaþia ruseascã (1828-1834). În timpul Regu -la me ntului Organic boierii aveau multe drepturi. Þãraniierau în mâna lor. Zilele de clacã se înmulþeau din an înan. Pentru ajutorarea populaþiei sãrace, în timp de foa -mete, s-au înfiinþat prin sate «pãtule de rezervã». Aci, fie -care sãtean era dator sã aducã, în anii de belºug, un numãrde baniþe de porumb. În Buneºti au fost douã pãtule derezervã. Erau lungi pe câte 18-20 de furci. La început erauaºezate în partea de rãsãrit a bisericii, mai la urmã aufost mutate în partea de miazãzi a locului pe care se facetârg la Sfântul Gheoghe în fiecare an.

GHEORGHE IONESCU30


Recommended