Dacã Lampedusa (scriitor italian) a intrat post-mortem în literatura universalã graþie unei singurecãrþi, „GHEPARDUL”, roman, dramatizat ºi ecrani-zat, de ce n-ar putea ºi profesorul Enache Nedelasã intre în literatura naþionalã românã cu o singurãcarte de referinþã, „IORGOVAN”, mit, legendã, ba-ladã, carte nu e cu nimic mai prejos, artistic vor-bind, decât cartea abatelui italian, din alte vremi?!

„Iorgovan” este un volum de culturã rar-avis,de culturã naþionalã, ce îºi are sorbul în cultura cuspecific tradiþional în Banatul de munte, în arealulMehadia-Topleþ-Valea Cernei.

Cum am ajuns la cartea domnului profesor Ne-dela?! Prin bunãvoinþa ºi generozitatea doamneiprofesoare Margarita Evseev, rusoaicã de Mosco-va, soaþa regretatului savant, prof. univ. dr. VaniaEvseev. Parte din biblioteca marelui dascãl a fostdonatã pentru biblioteca privatã „Casa Cãrþilor”din Mehadia, recent inauguratã, la inaugurarea cã-reia, deºi invitaþi, n-a participat un factor culturaldin Caraºi ºi nici din Timiº!! La ce sã participe?!Aveau vreun gheºeft?! Bãile Herculane, treacã-meargã, îl vedeau pe Hercules în blanã de urs ºi cuciomagul pe umãr ºi mai vedeau (doamnele dinculturã) ce are Hercules între picioare!...

Dar, revin la „IORGOVAN”. În bogata bibliote-cã a domnului profesor IVAN EVSEEV am gãsit ºicartea „IORGOVAN” de ENACHE NEDELA, editatãla Casa Editorialã „Cuget, Simþire ºi Credinþã”,Bucureºti, anul 1995. Volumul „Iorgovan” (mit, le-gendã, baladã) are urmãtorul autograf: „Domnuluiprofesor Ivan Evseev, aceastã carte, la a cãrei rea-

lizare lucrarea «Cuvânt – Simbol – Mit» a consti-tuit un preþios îndrumar ºi pentru care autorul pãs-treazã o deosebitã consideraþie ºi un adânc res-pect” Semneazã: Enache Nedela, Bucureºti,noiembrie 1995.

Balada Iovan Iorgovan reprezintã un unicat încultura românã, ea, într-oo anume ordine spiritualã,artisticã, ocupã al treilea loc dupã „Mioriþa” ºi„Meºterul Manole”, dar mult înaintea istoriei luiToma Alimoº, lecturatã în manualele ºcolare. Ea,balada lui Iovan Iorgovan, cunoaºte o arie de rãs-pândire întinsã în spaþiul culturii populare ro-mâneºti, poate fi întâlnitã în Gorj, în Dolj, dar ºi înRetezat, „Muntele Retezat ar fi fost, chipurile, spin-tecat de sabia lui Iorgovan” (Adrian Fochi, IovanIorgovan, personaj mistic sau plãsmuire artisticã,în Revista de etnografie ºi folclor, tom 27, nr. 1,Bucureºti, 1092, pp. 60 – 77).

Pentru noi, pentru bãnãþeni, balada Iovan Ior-govan înseamnã ceva mai mult, ea este izvoditã înValea Cernei, sunt identificate probe materiale,amprente, care grãiesc, folcloric, despre existenþalui Iovan Iorgovan a calului sãu ºi a câinelui sãu.Aºadar, în albia Cernei, în dreapta podului de laTopleþ (Caraº-Severin), sunt douã urme de omdesculþ, ºase copite de cal ºi patru de câine, urmelegate de existenþa imaginarã a lui Iorgovan, acalului ºi a câinelui sãu (Vezi Alexandru Popovici,revista „Familia”, anul X, Budapesta, 1874, pag.423). Toplicenii ºi nu numai ei, când trec pe acoloîºi amintesc involuntar versurile: „Înceatã, Cernã,

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : vestea.de.mehadia@gmail.com pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 12 (47). ANUL V. DECEMBRIE 2010. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor ºi editor on line: CONSTANTIN VLAICU;

Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU; Redactori: NICÃ DRÃGAN (economist) ºi DANA OPRESCU (studentã)

O PERSONALITATE CULTURALÃO PERSONALITATE CULTURALÃA MEHADIEI – ENACHE NEDELAA MEHADIEI – ENACHE NEDELA

În Decembrie 2006, s-a editat întâiul numãr al„Vestei”, au urmat alte numere, în alþi ani benefici dinpunct de vedere spiritual, iniþiat în chip de ziar, maiapoi în hainã de gazetã, cu profil social-cultural, ea alansat o serie de proiecte ºi a imortalizat pentru istoriapresei rurale o seamã de evenimente culturale, precum:simpozioane ºi întâlniri literare, lansãri de carte, mon-tarea ºi dezvelirea de plãci comemorative, ridicarea ºisfinþirea creºtineºte a douã monumente, unul închinatmemoriei marelui sportiv ºi antrenor federal de lupte,IOAN CORNIANU, în satul Plugova, al doilea monu-mentul funerar închinat victimelor Potopului din 1910,la Mehadia. O realizare de anvergurã au fost editareacelor douã cãrþi document: „Mehadia – vatrã istoricãmilenarã” ºi „Ortodoxism, istorie ºi tradiþie în BanatulMontan”. La toate aceste realizãri, o contribuþie însem-natã a avut „Vestea”, a cãrei apariþie lunarã a însemnat

naºterea unei sãrbãtori însufletul cititorilor din þarã ºistrãinãtate. În acest sens s-auprimit cuvinte de laudã dinpartea unor cãrturari precum:prof. univ. dr. Richard Sârbu,prof. univ. dr. Dinu Nemoianu,dr. Al. Nemoianu, dr. CostinFeneºan, prof. univ. dr. LiviusCiocârlie, prof. univ. dr. Ivan

Evseev, scriitor Ion Marin Almãjan, prof. PavelPanduru, prof. C. Juan Petroi, preot dr. Al. Stãncules-cu-Bârda, pr. Protopop Nicolae Pereº ºi, nu în cele dinurmã, din partea Prea Sfinþiþilor Mitropolit NicolaeCorneanu ºi Episcop Lucian Mic de Caransebeº.

Existenþa „Vestei”o datorãm colectivului redacþio-nal ºi colaboratorilor publicaþiei noastre, aleatoriumulþumesc nume: Mihail Cornianu, dr. Iulian Lalescu,Costel Vlaicu, Dana Oprescu, Nicã Drãgan, NinaDãescu, prof. Gruia Cinchezã, Gh. Panduru, prof. PavelPanduru, Nicolae Irimia, prof. Ionela MihaelaDomilescu, prof. Molan Domilescu, Tiberiu Popovici,ziarist N. Irimia,prof. Mirela Turculean, prof. C. JuanPetroi, prof. C-tin Teodorescu etc.

Mulþumiri la modul expres vreau sã aduc artiolelorscrise de COSTA VLAICU, tehnician silvic, prin mate-rialele sale ne-a fãcut atenþi cu privire la aurul verde, lapãdure; mulþumiri aduc pe aceastã cale domnului prof.Mihãiþã Feneºan, directorului liceului din localitate, pen-tru sprijin ºi înþelegere în actele culturale desfãºurate, a-desea la ºcoalã, apoi prin paginile ºcolii din „Vestea”.

Mulþumirile mele se îndreaptã spre Consiliul Local,care a acceptat bugetar finanþarea gazetei, mulþumiriaduc, nu în ultimul rând, doamnei Simona Sorescu-Ionescu, secretara primãriei ºi a gazetei, precum ºi luiN.D.Petniceanu, care a trudit, uneori singur, lazãmislirea unui cadou numit „VESTEA”.

Prin urmare, se încheie un ciclu în ceea ce priveºteeditarea „Vestei”. Viitorul este incert, în condiþiileactuale de austeritate financiarã. Tuturor colaboratori-lor ºi cititorilor un sincer LA MULÞI ANI!

„Vestea” în sãrbãtoare

Primar IANCU PANDURUcontinuare în pag. 2

S-a nãscut la Mehadia, fiind fiul lui EnacheNedela ºi al Petriei Nedela, nãscutã Feneºan,tatãl a fost croitor de lux, iar mama þãrancã. Lapãrinþi au fost patru copii, un bãiat ºi trei fete:Anica, Iuliana ºi Silvia.

La vârsta de doi ani a rãmas orfan de tatã,care a decedat pe frontul din Galiþia, fãcândparte din Regimentul 43 Infanterie din Caran-sebeº.

Pãrinþii au fost oameni înstãriþi, au avutavere în aretul Mehadiei, la locul denumit Cro-polea, dincolo de Gara Bãile Herculane.

ENACHE NEDELA, dupã ºcoala primarã dinComuna Mehadia, urmeazã Liceul Comercial înoraºul de la Dunãre, unde profesor ºi directorera Ilie Feneºan, unchiul sãu, dupã mamã. Ab-solvã cu brio Liceul Comercial din Orºova,dupã care urmeazã ºi absolvã Academia Co-mercialã din Bucureºti.

A funcþionat ca profesor la Liceul Economicdin Bucureºti. A fãcut parte din Cercul Bãnãþe-nilor din Bucureºti, cu unii a fost coleg de aca-demie, cu sorgintea în Mehadia, amintim numecunoscute: Matei Buracu, Simion Cinchezã,Nicolae Grecu, Coriolan Cinchezã, TiberiuGuleran, Vasile Vãluºescu, acesta de pe urmã

era din Prigor de Almãj.S-a cãsãtorit cu profesoara de românã Va-

lentina, basarabeancã, cu care are o fatã, Cris-tina, profesoarã de englezã, stabilitã în Olanda.

ENACHE NEDELA era cunoscut ca fiind unexcelent epigramist în rândul epigramiºtilor dinBucureºti.

înceatã / Sã se audã glas de fatã”.Profesorul ENACHE NEDELA s-a gândit ºi a

trudit la aºezarea baladei Iovan Iorgovan la loculde cunoaºtere ºi cinstire pe care-l meritã. S-a an-gajat la o muncã titanicã, a studiat toate variantelecunoscute cu privire la aceastã operã folcloricã, cereprezintã un reper în cultura popularã a poporuluiromân. În cele ce urmeazã, vom evidenþia varian-tele cântecului baladesc „Iovan Iorgovan”, cerce-tate cu acribie de profesorul Enache Nedela.

1. Erculean (Iorgovan) – Vasile Alecsandri, 1852.

2. Iovan Iorgovan ºi ªerpele – Atanasie Marian Marie-

nescu, 1853.

3. Iovan Iorgovan ºi ºerpele negru – Atanasie Marian

Marienescu, 1874.

4. Iovan Iorgovan – Teodor Burada, 1880.

5. Iovan Iorgovan, G. Dem. Teodorescu, 1885.

6. Sus pe Cerna în sus – D. Vulpian, 1886.

7. Ivan Iorgovan – Pr. Al. Popescu, 1886.

8. Iovan Iorgovan- Petru Nan, 1889,

9. Iorgu Iorgovan – G. Popescu, 1892.

10. Iovan Iorgovan – Maria Drãgan, 1893.

11. Iovan Iorgovan – George Cãtanã, 1895.

12. Ivan Iorgovan – C. Rãdulescu-Codin, 1896.

13. Fata sãlbaticã – Nicolae Densuºianu, 1896.

14. Iovan Iorgovan – Mihail Pãsculescu, 1897.

15. Iovan Iorgovan – „Poporul”, 1898.

16. Cântecul lui Iovan Iorgovan, Grigore G. Tocilescu, 1900.

17. Iorgovan ºi ºerpele – Enea Hodoº, 1906.

18. Iovan Iorgovan ºi ºerpele – Petru Crina Damaschin, 1907.

19. Stan Iorgovan – C.S. Fãgeþel, 1907.

20. Ivan Iorgovan – C. N. Mateescu, 1909.

21. Iorgovan – Iosif Popovici, 1909.

22. Ivan Iorgovan – Nicolae Pãsculescu, 1910.

23. Iovan Iorgovan – N.I. Dumitraºcu, 1911.

24. Iovan Iorgovan – N. Plopºor, 1925.

25. Ana, Stana, Sânziana – Lucian Costin, 1927.

26. Balaurul – Lucian Costin, 1927 – 1930.

27. Iorgovanul – Pompeiu Hossu Longin, 1930.

28. Ivan Iorgovan – Alexandrina Istrãtescu, 1931 – 1932.

29. Iorgu Iorguþu – Constantin Brãiloiu, 1932.

30. Iovan Iorgovan – Ilarion Cociºiu, 1937.

31. Balada lui Iovan Iorgovan – Nicolae Ursu, 1939.

32. Cântecul lui Iovan Iorgovan – Em. Gr. Marica, 1940.

33. Iovan Iorgovan – Cristea Sandu Timoc, 1943.

34. Iovan Iorgovan – C.S. Nicolaescu-Plopºor, 1961.

35. Iovan Iorgovan – Cristea Sandu Timoc, 1966.

36. Iovan Iorgovan – N.i.Dumitraºcu, 1968.

37. Iovan Iorgovan – Al. I. Amzulescu, 1974.

38. IORGOVAN – ENACHE NEDELA, 1985.

*Aruncând o privire asupra variantelor ºi auto-

rilor înºiruiþi mai sus, reþinem cã importanþi cãrtu-rari au cules balada ºi au fãcut cercetãri ºtiinþificeîn arealul Baatului. Aceºtia sunt: academician Ata-nasie Marian Marienescu (din Lipova), întâiul cer-cetãtor culegãtor ºi cercetãtor al basmelor româ-neºti în cultura românã, referent la întâia monogra-fie româneascã (Hotarul localitãþii Maidan, 1895)a dascãlului Sofronie Marcu; învãþãtorul GeorgeCatanã, din Remetea-Pogonici, autorul cãrþii „Po-veºtile Banatului” trei volume, Gherla, 1893 –1895); profesorul Enea Hodoº, ardelean, dascãl laInstitutul Teologic-Pedagogic din Caransebeº, cu-legea basme prin intermediul studenþilor sãi; prof.Iosif Popovici, creatorul foneticii experimentale dela Universitatea din Cluj, originar din Criciova, înpreajma Lugojului, consãtean cu doamna învãþã-toare Marioara Dop, din Mehadia, el, prof. IosifPopovici, a cercetat folcloric ºi lingvistic Valea Al-mãjului; muzicologul ºi folcloristul Nicolae Ursu,originar din Lugoj, nu are nevoie de vreo prezen-tare, a fãcut-o prof. univ. dr. Gheorghe Luchescu,

în „Lugojul cultural-aartistic”; Cristea Sandu Ti-moc, avocat timiºorean, originar din Valea Timo-cului, unde românii sunt numiþi vlahi ºi nu româniºi nu au bisericã româneascã, ºcoalã ºi presã înlimba românã, ne-o spune ºi scriitorul Vasile Bar-bu de la publicaþia „Tibiscus” din Uzdin – Serbia;Profesorul Lucian Costin, basarabean, de la Liceul„Traian Doda” din Caransebeº, filogerman.

În final, ENACHE NEDELA, el nu s-a mulþumitdoar sã cerceteze variantele Baladei IOVAN IOR-GOVAN, ci s-a strãduit sã culeagã ºi el o variantã,una ineditã, culeasã la data de 08.09.1985, de laVictor Pârvulescu, 82 ani, din Mehadia, care, larândul sãu, o cunoºtea de la socrul sãu, NicolaeM. Aniþescu (1884 – 1960).

Demne de reþinut sunt variantele culese depersonalitãþi marcante ale culturii naþionale, prinurmare e vorba de Grigore G. Tocilescu, amicul luiEminescu, cu care a fãcut parte din Societatea„Românismul”, fondatã de Bogdan PetriceicuHaºdeu, în 1869, în Bucureºti, în scopul de aaduna folclor autentic ºi de a damna excesele Re-gelui Carol I; apoi e vorba de academicianul Ni-colae Plopºor, oltean, care a fãcut cercetãri arheo-logice la Orºova, în anii premergãtori demolãriivechiului oraº, prilej cu care a cules ineditavariantã a Baladei lui Iovan Iorgovan; ConstantinBrãiloiu a fãcut cercetãri în Banat (Peciniºca,Rudãria etc.), în perioada interbelicã. Institutul defolclor din Bucureºti poartã numele sãu.

Închei eseul, mulþumindu-i profesorului ENA-CHE NEDELA pentru aplicarea sa asupra BaladeiIovan Iorgovan, lãsând posteritãþii o carte ce îiînnobileazã numele.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU, decembrie 2010, când s-au împlinit 95 de

ani de la naºterea prof. Enache Nedela,care meritã o placã întru pomenirea sa

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

urmare din pagina 1

EENACHENACHE NNEDELAEDELA (1915 – 2002)(1915 – 2002)

Intelectuali din Mehadia, stabiliþi în Bucureºti. La o rãchie de Sf. Ion, în casa NedelaEnache (Ion), în rândul de jos (*). Din arhiva dr. Gheorghe Grecu, nepot de sorã (**)

continuare în pag. 3

La sfârºitul lunii septembrie 2010, într-oglorioasã zi de toamnã, am avut cinstea ºiprivilegiul de a participa la inaugurareaBibliotecii „Casa Cãrþilor – Casa Daria”, dinMehadia.

Acest nou aºezãmânt cultural a devenitfaptã prin generozitatea scriitorului, istori-cului ºi tribunului cultural din Banatul mon-tan, Nicolae Danciu Petniceanu ºi prin aju-torul ºi înþelegerea Primarului din Mehadia,Iancu Panduru. Primarul Iancu Panduruva fi pomenit ca un mare promotor alculturii româneºti din Banat ºi cred cãmandatul sãu se va pomeni mai ales cao epocã de renaºtere a vieþii culturaledin Mehadia. Prin generozitatea sa, în sta-bilirea bibliotecii, Nicolae Danciu Petnicea-nu îºi întregeºte portretul de tribun cultural.Trebuie amintit aici cã Nicolae Danciu Pet-niceanu este autorul a peste treizeci de vo-lume de istorie literarã, istorie, beletristicãºi a sute ºi sute de articole publicate înpresa culturalã.

La inaugurare au participat numeroºi in-vitaþi, din Banat ºi din zonele limitrofe, scrii-tori, gazetari, oameni de culturã. O slujbãde mulþumire a fost înãlþatã de preoþii Me-hadiei ºi apoi cuvânt de apreciere a fostrostit de câþiva dintre participanþi.

Biblioteca „Nicolae Danciu Petniceanu”este aºezatã într-o încãpere generoasã. Oîncãpere mare, cu masã de studiu comodãºi amplã, cu ferestre strecurând o luminãblândã ºi calmã, cu un cãmin care îngãduieflãcãrilor sã fie vãzute ºi urmãrite. O încã-pere care îndeamnã la studiu, la cugetare

ºi mai exact la cugetarea spre cele bune.Cred cã Biblioteca are circa patru, cinci,

ori mai multe mii de volume. Este vorba deo bibliotecã despre cultura româneascã deazi ºi de ieri ºi despre Banatul montan ºisemnificaþia ºi locul lui în istoria românilor.Fãrã îndoialã acest nou aºezãmânt deculturã va servi pozitiv nevoile de studiu.

Biblioteca este aºezatã ºi face parte dincasa scriitorului Nicolae Danciu Petniceanuºi intrarea se face printr-o curte prietenoa-sã, acoperitã cu bolta de viþã de vie.

Acest aºezãmânt cultural, mic, dis-cret, generos, îl aflu în mare asemãnarecu vechile ctitorii voievodale care, totasemenea, erau mici, discrete ºiîncãrcate de duh.

Iar aceastã asemãnare mi-a fost întãritãde o altã împrejurare.

Atunci când domnitorii români fãceau odanie, spre aducere aminte, la hotareledãruite, copii din loc erau bãtuþi cu vergileca sã þinã minte „hotarul”. Într-o continui-tate de obicei, dar într-o formã mai blândã,Nicolae Danciu Petniceanu a fãcut un gestasemãnãtor.

Pe copiii din jur, adunaþi la poartã ºiprivind curioºi, tribunul cultural i-a omenitcu cãrþi, gustãri, dulciuri ºi sucuri. Aceºticopii vor putea povesti copiilor lor despreinaugurarea Bibliotecii ºi astfel, noul aºe-zãmânt cultural va intra în memoria colec-tivã a comunitãþii ºi astfel în veºnicie.

Dr. ALEXANDRU NEMOIANU

Jackson, Michigan, USA

Între epigramiºti circula epigrama lui Nedeladedicatã poetului Adrian Pãunescu, conducãto-rul Cenaclului „Flacãra”:

„Iarna când te urci pe scarãFaci din cobiliþã antenã;Vara când vinzi lubeniþaFaci antena cobiliþã”.

Enache Nedela era cunoscut ºi demajoritatea scriitorilor bucureºteni, cu carecultiva relaþii de bun augur. Între scriitorii demarcã amintim pe Eusebiu Camilar ºi soþia sa,poeta Magda Isanoº, cu aceºtia se vizita,Eusebiu Camilar ºi Magda Isanoº veneaudestul de des la Herculane ºi la Mehadia, lafamilia Nedela. Apoi, Magda Isanoº îºi aveasora sa, doctoriþa Ana, medic la Turnu-Severin,colegã de facultate cu dentistul Gh. Grecu, dinMehadia, nepotul lui Nedela.

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 3

GG ÂÂ NN DD LL AA II NN AA UU GG UU RR AA RR EE AA BB II BB LL II OO TT EE CC II II„„ CC AA SS AA CC ÃÃ RR ÞÞ II LL OO RR ”” DD II NN MM EE HH AA DD II AA

urmare din pagina 2

Iorgovan – Enache Enea – 1985 (58 v.)A

ª-am zis verde de-o castanã,Mãi mândruþã râºãveanã,Râºãveanã, orºoveanã,ªi tu mândrã picineºcanãMuriþi sã vã fac pomanãCã la toamnã plec cãtanãªi rãmâneþi fãr’ de pomanãMie de-asta mi-e teamã...

BDupã cum din legendã-i spusDe Iorgovan fiind adusUn ºarpe de pe oceanDin rãsãrit s-a adus.Pe Dunãre sus l-a dusªi-n Cerna în munþi s-a ascuns.ªi-aºa mare ºarpe era,Multe capete aveaDe nu se puteau numãraNici când fugea,Nici când sta.La Cerna când a ajunsIorgovan în loc a stat,Pe când fata a cântatªi ºarpele a scãpat.Iorgovan când în loc a stat,La facã când a ascultat,El aºa a strigat:- Înceatã, Cernã, înceatã,Cã se-aude glas de fatã!Iorgovan sama ºi-a datCã ºarpele a scãpat.Iorgovan îl urmãreaªi unde ºarpele sta,Câte-un cap îi sfãrâma,Pân’ ce unul rãmânea.Pân’ când de munte s-a apropiatUnde ºarpele-a intrat.Când de munte s-a apropiat,La un glas a ascultat:- Iorgovan, Iorgovãnuº,Mi-o fãcuºi, nu mi-o fãcuºi!Doar ºapte capete avui,Numai cu unul udiiªi pe-acest’ l-oi îngrijiªi-oi face din el izvorDe mici musculiþe,Car’ nu pot sã-nchitþã,Care or veni în zbor ºi ceaþãCã nimic nu scapã cu viaþã.Iorgovan îi rãspundea:- Taci tu ºarpe, taci, taci, taci,Cã nimic nu poþi sã faci!Cã voi semãna în munþiPini ºi brazi mãrunþiªi din ei fac catranªi de tine habar n-amªi-ntr-una te-oi afumaªi tu-aici în veci vei staªi lumina n-ei vedea...Variantã ineditã, culeasã la 8.09.1985 de la Victor I. Pârvulescu, 82 ani,Bãile Herculane. Interpretul mãrturiseºte cã numai versurile 1-8 aparþinvariantei lui Nicolae M. Aniþescu, socrul sãu (1884 – 1960), de la carecunoaºte melodia. Balada a fost înregistratã pe casetã, aflându-se în posesiaculegãtorului. S-au pãstrat literele majuscule A, B, pentru marcareainterludiilor (vd. Addenda, pentru varianta melodicã).

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã4

Va avea loc sâmbãtã, 15 Ianuarie2011, în satul Globul-Rãu, sat arondatcomunei Mehadia, data „Zilei CulturiiNaþionale”, stabilitã de ParlamentulRomâniei.

Manifestarea are loc la propunereaSocietãþii „Sorin Titel” din Banat, apro-batã de primarul Iancu Panduru ºi deConsiliul Local.

Spicuim numele autorilor ºi titlurilematerialelor, ce urmeazã sã fie prezenta-te în Simpozion:

- „Istoricul satului Globu-Rãu” – pre-zintã parohul ªt. Bubã;

- „Istoricul Bisericii Ortodoxe dinGlobu-Rãu” – prezintã preot Gh. Bubã,

fiul satului;- „Istoricul ªcolii din Globu-Rãu” –

prezintã prof. Adriana Ileana Bârsan ªu-vagãu;

- „Unirea Principatelor Române ºiajutorul diplomatic primit de la Franþa –prezintã Ionela Mihaela Domilescu;

- „Mihai Eminescu ºi Aron Pumbul,debut literar – prezintã prof. Iohana Zim-breanu

- „Ioan Slavici, Junimea ºi debutul sãuliterar” – prezintã prof. Maria Humiþa

- „Lucian Blaga – debut literar. Blaga– om religios - prezintã prof. Gruia Cin-ghiþa

- „Pãdurea de la Globu-Rãu” – pre-

zintã codreanul Grigore Grozãvescu;La Simpozionul Cetãþii, Ediþia a IV-a,

vor fi invitaþi oaspeþi de vazã: prof. Mar-cel Turcu, membru al Uniunii Scriitorilordin România, pictorul Ignea Loga,epigramiºtii Popovici (Bocºa) ºi IonStoica (Timiºoara).

Liceul „Nicolae Stoica de Haþeg” dinMehadia, prin grija domnului directorMihai Feneºan, va prezenta un programartistic: recital poetic ºi dansurinaþionale, sub îndrumarea prof. instructorFlorin Domilescu.

Acþiunea de la Globu-Rãu se dedicãmemoriei poetului Lucian Blaga, încadrul Anului UNESCO. (N.D.P.)

Simpozionul cetãþii Simpozionul cetãþii (ediþia a IV-a)

Este greu de stabilit data aºezãrii primiloroameni pe aceste locuri, însã documentar, satuleste atestat pentru prima datã la anul 1584.

Din spusele înaintaºilor ºi din unele izvoarelocale, prima vatrã a satului a fost în partea devest a actualei, în apropierea gãrii C.F.R. Cru-ºovãþ, purtând numele de GLOBªOR, aici des-

coperindu-se mai târziu ºi cimitirul. La anul1589 – GLOBªORUL – era donat de SIGIS-MUND BATHORY, împreunã cu alte localitãþi luiªTEFAN IOSIKA.

Pe la anul 1650, strãmoºii noºtri globeni,din cauza invaziei otomane, pãrãsesc „HALAN-DINUL” – unde pânã astãzi aproape fiecarefamilie ºi-a pãstrat câte o colibã – ºi se mutã laaproximativ 6 km ºi la 1 km de actuala vatrãspre Bogâltin, în partea dreaptã a ºoselei, pesteapa Belareca, sub dealul numit „ªORLIÞA”,unde a purtat numele de „VÂRTOP”.

Mai târziu, în jurul anului 1700, mãrindu-senumãrul locuitorilor ºi nemaipermiþând desfã-ºurarea sa ca spaþiu, adevãratul sat a fost înte-meiat pe vatra celui de astãzi, dându-i-se nu-mele de „GLOBURÂU” (deoarece era aºezat pecursul râului Belareca). La 1769 satul se numea„globurea”, când aparþinea regimentului romângrãniceresc din ZSUPANEK, având în com-ponenþa sa ºapte sate.

În vechime satul a mai purtat ºi alte denu-

miri ca: GLOB, GLOBUªOR, GLOBURIU.La anii 1895 – 1896 satul este întâlnit în

registrele parohiale cu numele de GLOBE, iar înmaghiarã EKÉS.

La anul 1930 satul se numea GLOBUREL.De prin anul 1947 s-a încetãþenit denumirea

actualã de GLOBURÃU. La aceastã denumires-a trecut probabil prin denaturarea fostei denu-miri de GLOBURÂU.

Mulþi s-au întrebat ºi se întreabã ºi astãzi deunde acest nume – aºa cum a fãcut-o ºi mareleistoric român Nicolae Iorga, care a vizitat satulîn anul 1933. Se crede cã primul om care s-aaºezat pe aceste meleaguri a fost un românardelean poreclit „SCIPETE”, iar Nicolae Stoicade Haþeg aminteºte, la anul 1808, de „ThomaScripete din Glburãu”.

Pânã în urmã cu 4 – 5 ani a mai trãit în sato bãtrânã, „Maria lu’ Scripete”, iar astãzi maipãstrându-se o punte cu aceeaºi denumire.

În decursul timpului, populaþia satului a fost

în continuã mutaþie cifricã, în continuã creºtere,pânã în anul 1910, an de cotiturã în istoria sa-tului, când prin „potopul” de atunci, peste 20 defamilii rãmase fãrã adãpost, s-au mutat la Orºo-va, Caransebeº etc. De acum numãrul localni-cilor începe sã scadã treptat, dar pronunþat. Altecauze care au dus la împuþinarea familiilor au

fost: naºterile tot mai rare, avorturile, bolile caresecerau zeci de vieþi anual, plecarea multortineri ºi stabilirea în alte localitãþi etc. În conti-nuare, enumerãm numãrul caselor ºi locui-torilor, atât cât am putut strânge pânã în prezent:

- 1584 – aprox. – 30 case.- 1650 – aprox. – 40 case.

- 1700 – aprox. – 50 case.- 1757 – aprox. – 65 case.- 1769 – aprox. – 72 case.- 1799 – aprox. – 95 case.- 1832 – aprox. – 117 case, 855 locuitori- 1842 – aprox. – 117 case, 826 locuitori.- 1852 – aprox. – 120 case, 858 locuitori.- 1862 – aprox. – 120 case, 891 locuitori.- 1872 – aprox. – 119 case, 859 locuitori.- 1882 – aprox. – 119 case, 837 locuitori.- 1892 – aprox. – 120 case, 903 locuitori.- 1902 – aprox. – 122 case, 814 locuitori.- 1912 – aprox. – 102 case, 602 locuitori.- 1922 – aprox. – 120 case, 588 locuitori.- 1935 – aprox. – 130 case, 8895 locuitori.- 1950 – aprox. – 135 case, 500 locuitori.- 1980 – aprox. – 120 case, 350 locuitori.- 2000 – aprox. – 90 case, 290 locuitori.- 2010 – aprox. – 80 case, 270 locuitori.

preot ªTEFAN BUBA, fiul satului

Istoricul satului GloburãuIstoricul satului Globurãu

Pãrintele ªtefan Bubã, sãvârºind unbotez în Biserica Ortodoxã Românã din

Petnic (Caraº-Severin)

Casa eroului Ion SCRIPETECãminul Cultural din Globu Rãu

Nu ne putem pronunþa afirmativ în ceea cepriveºte existenþa unei biserici în Globurãu însecolul al XVI-lea, cu toate cã unii o fac. Spu-nem aceasta fiindcã documentele lipsesc cu de-sãvârºire, astfel în conscripþia din 1757, lo-calitatea este trecutã ca lipsitã de bisericã.Astfel nu ºtiu dacã în primele douã vetre pe carele-a avut satul a existat ºi bisericã, cu toate cãcimitirele din acel timp s-au descoperit.

ªtim doar cã la sfârºitul secolului al XVIII-lea localitatea avea douã biserici: una ortodoxãºi una catolicã.

Biserica Veche ortodoxã,A fost construitã în anii dinainte de 1775, în

centrul de atunci al satului, pe actuala proprie-tate a credincioasei Grecu Ana, nr. 126. Istoriaei a fost una scurtã ca duratã, cãci dacã la anul1775 se târnosea de cãtre episcopul VârºeþuluiVichentie Popovici, dupã cum vedem ºi dinCronica Banatului a lui Nicolae Stoica de Ha-þeg, pagina 212: „Fiind noi cu Putnic în mãnãs-tirea Sfântului Gheorghe, într-o dimineaþã iatãun hinteu cu 6 cai frumoºi. Episcopu Vârºe-þului zisã cãtre mine din hinteu: - Sãnãtate dela popa Athanasie Stoica din Mehadia. Tu îndoi ani nu mi-ai arãtat de unde eºti! Cobo-rându-sã îmi spusã cã biserica în Globurãu ausfinþit-o”, la anul 1860, dupã spusele bãtrâni-lor era în ruinã. Hramul ei era „Naºterea Nãscã-toarei de Dumnezeu”, iar nedeea satului acontinuat sã rãmânã la aceastã datã ºi dupãdispariþia ei. Cauzele care au dus la degradareaei au fost: lãsarea în paraginã, fiindcã în anul1799, compania care-ºi avusese sediul aici semutã la Mehadia, iar ortodocºii preiau actualabisericã – la origine catolicã dupã cum vomvedea. O altã cauzã care ar fi putut avea loc este– incendierea de cãtre turci – ºtiind cã în jurul

Mehadiei s-au produs astfel de acte barbare.Dar ultima cauzã este – potopul – din anul

1910, care au ºters urmele vizibile la sol. Eaavea o dimensiune de aproximativ 60 – 70 demp, construitã din: piatrã, cãrãmidã, var,bârne, acoperitã cu ºindrilã.

ªi astãzi se mai pãstreazã în pãmânt urmeale fundaþiei.

Preoþi care au slujit se cunosc:Lupu Cristescu, administrator parohial

Plugova, 1774Nicolae Stoica de Haþeg, administreazã

parohia, 1778 dupã cum însuºi spune înCronica Banatului, pg. 187, 265: „în Globurãuslujii, cuminecai”.

Lazãr Surãgui, originar din localitate, ~1790; Stoica de Haþeg, pg. 257: „iar chiemândpre popa Lazãr ªurãgãu din Globurãu”.

Biserica actualã a satului,La 19 mai 1773, în cea de-a treia sa vizitã

în Banat, Iosif al II-lea poposeºte în drumul deîntoarcere de la Mehadia spre Caransebeº înmijlocul companiei de la Globurãu, care eraformatã din aprox. 300 de soldaþi, conduºi deofiþerii: laitnantul Andrei Merzici, cãpitanul VucPiscievici (înmormântat de N. Stoica în avlia bi-sericii, ºi locotenentul-colonel VOLFENBUTH,comandantul companiei, înmormântat în avliabisericii, ºi astãzi cunoscându-se locul.

Vãzând cã ortodocºii îºi construiau bisericã(fãrã acceptul autoritãþilor austriece), din mân-drie, ciudã ºi ambiþie, Iosif al II-llea dã poruncãsã se construiascã ºi o bisericã romano-catolicã, cu scop de ademenire a creºtinilorortodocºi, dar ºi pentru nevoile companiei.

La construirea ei ºi-aau adus aportul atâtsoldaþii companiei, dar ºi strãmoºii noºtri orto-docºi. În doi ani de zile se construieºte actualabisericã, având dimensiunile 20/11, cu hramulSfinþii Arhangheli Mihail ºi Gabriil. Din 1775 –1799 la Globurãu au fiinþat în paralel douã bi-serici cu pastorii lor, dar nici un creºtin orto-dox nu ºi-aa pãrãsit credinþa strãbunã, ºtiindu-se totodatã ºi facilitãþile celor uniþi cu Roma.

Dupã strãmutare companiei în 1799, laMehadia ºi apoi la Bãile-Herculane, ortodocºiiau preluat biserica, înlãturând elementelecatolice, zidindu-se iconostasul, pictându-seuºile împãrãteºti ºi alte icoane, aflate ºi astãziîn uz. A fost sfinþitã în sec. al XIX-lea de proto-

popul Munteanu din Mehadia, dar adevãratasfinþire de arhiereu a fost fãcutã la data de 26septembrie 1943 în timpul pãstoririi regre-tatului pãrinte Iosif Drãgoi, de episcopul Ca-ransebeºului Veniamin Nistor.

Tot în anul 1943 s-a pictat de cãtre pictorulcaransebeºean Ioan Bãleanu. Exteriorul esterealizat în anii 1994 – 1996, iar interiorulîncepând cu anul 2002.

Preoþii care au slujit în aceastã bisericã:1. Nicolae Baros – 1799 – 18072. Dimitrie Petraºcu – 1807 – 18313. Nestor Popescu – 1831 – 18354. George Baros – 1835 – 18585. Dimitrie Iacobescu – 1858 6. Mihai Popovici – 1858 – 18637. Simion Lalescu – 1863 – 8. Toma Grozãvescu – 1863 – 1873 9. Grigore Vasilescu – 1867, 1973, 1875, 1908– 1909, 1926, 192910. Nicolae Coca – 1875 – 1877, 1890 – 1891 11. Iancu Domil – 1877 – 1885 12. Constantin Vlãduceanu – 1882, 1888 –1890, 1893, 189513. Gheorghe Tãtucu – 1882 14. Nistor Brânzei – 1885 – 1888 15. Ioan Bogoevici – 1885, 188816. Alex. Ogârlaci – 1891 – 1893 17. Cornelie Ghilezan – 1895 – 1908 18. Zaharia Grozãvescu – 1908 19. Ioan Grozãvescu – 1909 20. George Belcotã – 1910 21. Iosif Drãgoi – 1911 – 1926, 1929 – 1948 22. Nicolae Goanþã – 1948 – 1949 23. Grigorie ªtefan – 1949 24. Ipotil Ilcã – 1949 – 1950 25. Remus Vãleanu – 1950 – 1952 26. Nicolae Careba – 1952 – 1956 27. Ioan Nedici – 1956 – 1961 28. Trifu Grozãvescu – 1961 – 1964 29. Macu Cuzmanovici – 1964 – 1966 30. Gheorghe ªuvãgãu – 1967 – 1973 31. Gheorghe Rãdulescu – 1973 – 1976 32. Ioan Badea – 1976 – 1995 33. Nicolae Rãduþa – 1995 – 1999 34. Ioan Pãleanu – 1999 – 2000 35. Bubã Ilie ªtefan – 2000 – 2006 36. Fordon Vasile Gligor – 2006

Lucrare realizatã de: BUBÃ GHEORGHE,fiul satului, preot paroh în Topleþ

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 5

ISTORICUL BISERICII DIN GLOBURÃUISTORICUL BISERICII DIN GLOBURÃU

În vreme ce „Vestea” eratrimisã la cununia cuvintelor,în Altarul domnului AlexandruNagy (Timiºoara, str. Hercu-lane 35), ne-a sosit la redacþiefata domnului profesor Bãcilã,aciatã în 99 de ciupage înfloratecu flori din Valea Miracolelor.

Nu e vorba de fata cea mare,de Maria-Florina Bãcilã, carerãmâne în istoria florilor fata cu

ulciorul, descântând slovele înnergane, e vorba de mezina„Dor mãrturisit” – 99 poeme dedragoste, zãmislite în ExcelsiorArt, Timiºoara, 2010) – în carepoetul se întrece pe sine însuºiîn arta miniaturistã, egalându-lpe bãtrânul Diodor Dure (1901- ?) feciorul protopopului C.Dure din Orºova, creatorulunei astfel de palete în pictura

româneascã.În Banat, Iosif Bãcilã este în

poezie ceea ce este în picturãpoetul-pictor Ignea Loga. E-xemplificãm cu „Poem”:

„N-aa bãtut nimenila fereastrã;A cãzut o frunzãdin teiul îndrãgostit.”(Felicitãri! Danche Schön)

KOLEA SIBERIANUL

Semne de dragoste întârziate!

Nu cunoaºtem cu exactitate anul în care aînceput învãþãmântul în Globurãu. Ce ºtim este cãprima atestare documentarã a ºcolii la Globurãu,dateazã din anul 1774 (deci de acum 236 de ani).

Prima ºcoalã a fost în locul numit „La Cruce”,unde era centrul satului fiinþãrii companieimilitare.

Acolo se afla ºi Primãria, Biserica vecheortodoxã ºi spitalul, conform lui Nicolae Stoica deHaþeg, Cronica Banatului, pg. 236, 242, 245. Pevechile fundaþii ale acestor instituþii locale, câtevafamilii ºi-au clãdit apoi casele, ele putând fiadmirate ºi astãzi.

Nu cunoaºtem apoi nici anul în care a avut locstrãmutarea locaþiei ºcolii în cea de astãzi, unlucru fiind sigur – la anul 1908 se renova actualaºcoalã de cãtre meºterul ªuºoi Feneºan dinMehadia, deci prin deducþie ºcoala are o vechimede peste 130 de ani.

Revenind la anul 1774 – prima atestaredocumentarã a ºcolii, ea având atunci o vechimede câþiva zeci de ani, din moment ce era învãþãtorstabil – Gavriil Popovici din Transilvania ºi aveaînscriºi 37 de elevi (b+f).

Între anii 1778 – 1787 este atestatã la Globu-rãu ºcoala trivialã germanã grãnicereascã. Se în-

vãþa aici cititul, scrisul, socoteala, dar ºi limbagermanã, geometria etc. Bãieþii mai buni de carteerau trimiºi la ºcoala mai înaltã din Mehadia,unde-ºi completau învãþãtura, iar dintre ab-solvenþii de acolo se recrutau gradaþii companiei,cei mai buni fiind trimiºi la ºcolile militare.

La anul 1808 întâlnim dascãl pe PaulCrãciunel, cu 11 elevi. Originar din sat, astãzi maiexistând aici o familie cu aceastã poreclã.

- 1862 – dascãlul Vãluºescu – Bogâltin.- 1869 – dascãlul Brânzei – Cornereva.- 1889 – învãþãtorul Martin Cristescu –

Globurãu.- 1896 – Grigorie Cristescu – Cruºovãþ.- 1902 – Sojka Mihail- 1902 – 1904 – Dãnilã Iliþescu – Globurãu,

devenit apoi inspector ºcolar pentru judeþul Timiº.- 1909 – 1929 – Simion Rãzvan – Globurãu.- 1929 – 1930 – Sandu – Mehadia.- 1930 – 1931 – Nemoianu – Mehadia.- 1932 – 1933 – Dãnilã ªuvãgãu – Globurãu.- 1933 – 1945 – Ilie Sincilescu- 1945 – 1947 – Aglaia Pojoga – Moldova.- 1947 – 1948 – onicã ªuvãgãu – Globurãu.- 1948 – 1949 – Gheorghe Bãcilã – Globurãu.- 1949 – Gheorghe Bãtinaº.- 1949 – Constantin Bostan, Moldova.- 1950 – 1957 – Minerva Butuºinã, cãsãtoritã

în Globurãu

- 1957 – 1968 – Mihai Teºilã - Oltenia- 1968 – 1970 – Clement Vlãduceanu –

Plugova.- 1970 – 2008 – Elisabeta Avram – Arad,

cãsãtoritã în Globurãu.- 2008 – 2011 – Livia Drãgulescu – Plugova.Au fost ani în care ºcoala a posedat ºi

educatori, aºa cum se întâmplã ºi astãzi – ZarescuDanci Nicoleta Ionela – Plugova.

În anul ºcolar 2010 – 2011 sunt înscriºi: 12elevi ºi 10 preºcolari.

Prof. ªUVÃGÃU BÂRSAN ADRIANA-ILEANA

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã6

ISTORICUL ªCOLII DIN GLOBURÃUISTORICUL ªCOLII DIN GLOBURÃU

NNNN oooo uuuu tttt ãããã þþþþ iiii eeee dddd iiii tttt oooo rrrr iiii aaaa llll eeee

Crãciunul, pentru noi copiii, însemna carnede porc, colinde ºi zãpada cu bucuriile ei. Nu-idãdeam o semnificaþie religioasã. Nici nu ºtiamcã de Crãciun s-a nãscut Iisus Hristos. Nu nespunea nimeni. Moº Crãciun nu exista. Existanumai Moº Gerilã, care de fapt nu ne aduceanimic, cã nu avea de unde. Aºa cã îl ignoram.Nu împodobeam niciodatã brad de Crãciun. Nuaveam brad, nu aveam becuri, nu aveamgloburi. Ar fi fost prea mult pentru imaginaþiamea de copil sã vãd atâtea lumini. Eu mãdelectam cu pâlpâitul lãmpii cu petrol ºi culumânãrile pe care le aprindea mama cânddãdea de împãrþit.

Porcul se tãia întotdeauna în Ajunul Crãciu-nului. Mama fierbea apã în oale mari. Veneaudoi-trei oameni, îl tãiau ºi îl pârleau cu paie. Erazarvã mare, dãdeam ºi noi ajutor cu plãcere. Nune pãrea rãu de porc când îl tãiau. Tata ne spu-sese cã aºa e rânduit el de la Dumnezeu, sã fietãiat de Crãciun ºi el se bucurã. Din carnea abu-rindã, mama prãjea în tigaie la foc de lemne ofripturã nemaipomenitã. Niciodatã, în viaþa mea,nu am mai mâncat o carne aºa gustoasã. Neaºeza la masa micã, rotundã, pe scãunele mici,scotea o varzã muratã din putina de lemn ºi neîndemna sã mâncãm. De fapt, nu era nevoie sã

ne îndemne, cã noi abia aº-teptam. Aceasta era po-mana porcului. Mama nu

mânca. Þinea post.Când se întuneca, înAjunul Crãciunului,

pe uliþele satului seauzeau colindã-torii. Mama nune lãsa. Ziceacã oamenii sunt

sãraci ºi cã nu au ce sã ne dea.Avea dreptate. M-am dus ºi euodatã ºi oamenii ne-au alungat. Eunu m-am supãrat., Mã delectam cuzãpada care scârþâia tare ºi sclipea în bãtaialunii. Unde sunt acum zãpezile? În dimineaþaCrãciunului, ne trezeam într-un miros plãcut desarmale, caltaboºi ºi fripturã. Pentru prima datãgeamurile nu mai aveau flori de gheaþã pe ele.Mama nu dormea în noaptea de Ajun. Pregãteabucate alese. Mie îmi pãrea rãu cã nu mai suntpe geamuri florile de gheaþã cu care mã jucam,topindu-le cu degetul. Ne spãlam pe faþã. Urmacel mai frumos ritual. Pe turtite mici ºi rotundedin fãinã de mãlai, scoase din cuptor chiar în di-mineaþa Crãciunului, mama punea o sarma, obucatã de caltaboº ºi una de fripturã. In mijlocînfigea o lumânare, pe care o aprindea. Mirosulde tãmâie ºi pâlpâirea lumânãrii mã încântaunespus. Parcã mai mult decât miile de beculeþepuse acum prin pomii din Cluj. Ne duceam lavecini cu turtiþele. Mama zicea cã asta e pomanãpentru cei morþi. Pe mine întotdeauna mã apos-trofa: „ tu sã fi atentã, cã eºti cam cu capul înnori, nu ºtiu cu cine naiba oi semãna, sã nucazi!”. Avea dreptate. Eu cu firea mea visãtoare,urmãream scârþâitul zãpezii, piþigoii, aºa cã demulte ori mã împiedicam.

Când veneam acasã, aºezam masa mare, ceade sãrbãtoare ºi mâneam. Ne dãdea voie chiarsã bem puþin vin din via noastrã, fãrã apã ºi tarãchimicale. Apoi mergeam la sãniuº pânã seara,când, cu þurþuri de gheaþã la ochi, veneamacasã.

Oare care Crãciun era mai frumos, acela sauacesta de acum?

(Felicitãri doamnei învãþãtoare - N.D.P.)TITINA NICA ÞENE

Icoana Cristescu-Budescu: Monografia satului Globu-CraiovaMonografia satului Globu-Craiova

La data de 26 octombrie 2010, în BisericaOrtodoxã Românã din parohia Globu-Craiova aavut loc lansarea monografiei „Globu-Craiova”,apãrutã în Tipografia PARTOS, din Timiºoara,tipografia Mitropoliei Banatul.

Doamna profesoarã Icoana Cristescu-Budescu, cu obârºia în satul de munte Globu-Craiova (Caraº-Severin) este la a doua reuºitã,dupã excelenta monografie a satului Dalboºeþlocul de baºtinã al d-lui profesor-inspectorNISTOR BUDESCU.

În bisericã au fost preoþii, care au prezentatlansarea cãrþii cu slujba de Sfântul Dumitru,prezenþi au fost ºi domnii: primarul ºi vicepri-marul comunei Iablaniþa (Globul-Craiova estearondat de comunã), profesorul Tãtucu, direc-torul ºcolii, apoi dl. Zaharia Pereº, consilier alMitropoliei Banatul, fiul satului, care a sprijiniteditarea cãrþii, profesorul Pavel Panduru, direc-torul Liceului Economic din PRIGOR (Caraº-Severin) ºi cronicarul acestor rânduri.

Credincioºii din parohie prezenþi la insolitulºi ineditul eveniment au savurat cuvintele debun augur ale celor de mai sus precum ºi mãr-turiile de suflet ale autoarei, profesoara IcoanaCristescu-Budescu, fiica satului lor, o fiicã aCraiului Iova. (N.D.P.)

CrãciunulCrãciunul

Fanfara de la Globu Rãu

A vãzut lumina tiparului la Editura Nagarddin Lugoj, 2010, 87 pagini, cu un „Cuvântînainte” al autorului ºi cu o postfaþã semnatã deprofesorul universitar Al. Ruja.

Este o excelentã istorie literarã, structuratãpe douã secþiuni: Tradiþionalismul ºi modernis-mul.

În secþiunea „Tradiþionalismul” sunt trataþiscriitorii: Mihai Novac, Constantin Miu-Lerca,Romulus Fabian, Pavel Belu, Grigore Popiþi,Grigore Bugarin, Dorian Grozdan ºi TiberiuVuia.

În secþiunea Modernismul sunt prezentaþianalitic scriitorii: Ion Stoia-Udrea, TraianIeremici, Petru Sfetca, Petru Vintilã ºi AlexandruJebeleanu.

Domnul profesor DAN FLORIÞA-SERACIN ascris aceastã carte animat de sentimente nobile,de-o dragoste ºi un respect aparte faþã deBanatul nostru dintotdeauna, animat de ideea ca

memoria scriitorilor de odinioarã sã nu intreîntr-un con de umbrã, de-a nu fi uitaþi deviitorime. Cartea înseamnã prioritar un omagiuadus scriitorilor enumeraþi mai sus, care, învremea lor, ºi nu numai, au fost candele pecãrarea emancipãrii românilor din Banat.

Mã simt înrudit spiritual cu domnul profesorDan Florinþa-Seracin, din aceleaºi motive eu,un modest scrib de Banat, am montat ºi dezvelitpeste 30 de plãci comemorative în Banat (Timiººi Caraº-Severin) unor personalitãþi culturale,plãci scriitorilor bãnãþeni: Emilia Lungu-Pu-hallo (prima ziaristã profesionistã din presa ro-mâneascã ºi prima romancierã, ctititoareaprimei ºcoli de fete în limba românã din Ro-mânia, Izvin, 1872), Ion Stoia-Udrea, GrigorePopiþi, Nicolae Þirioi, Sorin Titel, dr. C. Ne-moianu, Al. Jebeleanu, Virgil Birou, GeorgeVoºtinaru, Damian Ureche, Pavel Ciobanu, IonFlorian Panduru etc.

Este o carte inteligentã, aº spune un manualde iniþiere pentru cei tineri în scrisul românescdin Banat, sunt prezentate date biografice ºiopera fiecãrui autor (scriitor), în mod pertinentºi doct. ªi clarificã doar un aspect: în „Dicþio-narul scriitorilor din Caraº”, Biblioteca „PaulIorgovan, prin domnii Chiº ºi Sârbu au comis oeroare, fiind vorba de „Veacul de foc” al scriito-rului Ion Stoia-Udrea. În 1945, acest poemdramatic a fost publicat doar în revista „Vrerea”ºi jucat pe scena Teatrului Municipal (astãziTeatrul Naþional „Eminescu”) din Timiºoara. Învolum, „Veacul de foc” a fost editat de Socie-tatea literar-artisticã „Sorin Titel” din Banat, înanul 2001, când s-a împlinit o sutã de ani de lanaºterea lui Ion Stoia-Udrea.

Felicitãri, domnule profesor Dan Florinþa-Seracin, pentru strãdania ºi reuºita dumnea-voastrã.

(N.D.P.)

I. PRAZNICULÞãranul satului de munte din Banat munceºte

din greu, cu sudoare, alãturi de întreaga sa fa-milie la câmp sau la vite, adunând tot anul pentrua face trei zile de praznic - moment important ceîmbinã obligaþia faþã de bisericã ºi ruga(praznicul) casei. Aºa este obiceiul, fiecare casãdin sat avea atribuit un sfânt, de regulã cândomul termina casa, chema preotul sã o sfinþeas-cã, iar data respectiva - de obicei la un sfânt im-portant – rãmânea PRAZNICUL casei pentrutoatã viaþa sa ºi transmiþându-se din generaþie îngeneraþie, cât exista cineva în acea casã,trecându-se doar în Pomelnic câte un nume noudupã fiecare înmormântare din acea familie.Praznicul se împãrþea în trei zile, astfel:

- Sara Ciniºoara – adicã seara dinaintea zileide praznic propriu zis, când familia ºi rudeleapropiate se adunau ºi pregãteau mâncareapentru ziua de praznic, dupã care se puneau lamasa cu toþii, în capul mesei aºezând pe cel maibãtrân dintre cei prezenþi, care aprindea olumânare ºi spunea Tatãl Nostru, tãia un colacanume pregãtit ºi zicea “grâu semãnãm, grâuridicãm, sara de astã sarã sã fie rugãtoare pentrugazda noastrã, la anu ºi la mulþi ani!! Dupãaceasta se servea masa, lãsându-se cu “viva”când se aducea rãchia fiartã.

- Ziua Mare – când se mergea la bisericã (deregulã ºeful casei) cu traista nouã în care era uncolac mare cât roata carului, o prescurã, doicolãcei mici numiþi “arhangheli”, douã lumânãrimari ºi douã mici. O lumânare mare se aprindeaºi se punea sã ardã în biserica pentru SfântulPraznic, iar cealaltã se aducea acasã, se aprindeade gazdã la fiecare rând de bucate servite ºi sedãdea în sãnãtatea gazdei ºi a goºtilor (invi-

taþilor). Invitaþiile se fãceau în ziua respectivã, decãtre gazdã personal, la fiecare casã unde seinvitã rude apropiate, prieteni, fini, vecini etc.

Tot în “Ziua Mare” veneau ºi finii gazdei cuplocon la naºu – venea de regulã capul familieicu nevasta ºi copiii – dar venea cu desagii plini,în care erau ºase colaci mari, douã tãvi deplãcintã, un cinghir de berbec (un picior dinspate), douã litre de vin, douã litre de rãchie,douã kg de brânzã de oaie, 2-3 kg de fasole albã,6 turte mari cu oglindã plus ºiruri de turtãcolorate, de îmbolnãveau copiii când le vedeau.

Desagii se lãsau în pivniþa gazdei cândveneau finii, iar când se adunau toþi goºtii lamasã venea gazda ºi ruga doi oameni mai înputere ºi mai buni de sotii sã facã bine sã-l ajutecã a rãmas fãrã lemne tãiate. Cei doi oameniieºeau afarã ºi aranjau darurile pe o troaca mareºi veneau cu ea la uºa unde erau goºtii ºi bãteaucu fãcãleþul în uºã iar alþi doi ºmecheri se postaudinãuntrul uºii ºi întrebau “cine ne deranjeazã, cãnoi stãm bine aici ºi nu ne trebuie nimic deafarã”, iar cei de afarã rãspundeau “noi suntemnegustori veniþi pe mãri, avem mirodenii ºi mãr-furi scumpe, numa sã vedeþi dumneavoastrã n-aþi avut niciodatã aºa mãrfuri” - iar dupã un timpde tocmealã cu tot felul de glume se intra primadatã cu tot felul de haine rele, rupte, oale sparte,cei dinãuntru se vãd pãcãliþi ºi se luptã sã-i deaafarã, aºa se procedeazã ºi se târguiesc pânã seajunge sã arate ploconul, dar întotdeauna seînfloreºte, spunând: “iaca cu ce se prezintã unfinuþ al gazdei la naºu – cu cuptoare de pâine, cuocoave de rãchie, cu ocoave de vin, cu berbecigraºi, cu ciubere de brânzã ºi cu alte mãrfuri devaloare - spre cinstea naºului ºi a familiei sale.”

În timpul acestor glume, gazda arde vãtraiul

în vatrã pânã când se înroºeºte, atunci îl punedeasupra cãldãrii cu rachie care fierbe la vatrã iarpe vãtrai pune o cãpãþânã de zahãr care setopeºte ºi se prelinge în rãchie de o face galbenãca ºofranul. Dupã ce preparã rãchia, gazda intrãla goºti ºi le spune cã a venit “fineanþu” ºi cinenu bea rãchia din pahare se confiscã, aºa cãtoata lumea golea paharele de rãchie rece ºi seumpleau cu rãchie fiartã.

La masa de praznic se serveau sarmale înstrãchini de pãmânt, carne friptã, brânzã moale,plãcintã - udate cu rãchie ºi cu vin din belºug -iar dupã servirea bucatelor începeau cântãrilevechi gen “Prisacã - prisacã rãmânere-ai sacã depeºti ºi de apã” bãrbaþii jucau ºi chiuiau pânãaproape de ziua, copiii se bucurau de darurilefurate de pe troacã ºi erau atenþi la bãtrâni sãînregistreze spre amintire cântece sucheatebancuri, glume, obiceiuri, tradiþii,etc.

- ZIUA DE PE URMÃ - (ziua a doua) - cândnu se mai mergea la biserica ci venea preotulacasã, se punea în capul mesei, se tãia un colacmare din care lua el jumãtate, se citeapomelnicul casei - cu cei morþi - pentru odihnaºi pomenirea lor. La vremea prânzului se chemauiarã goºtii ºi se repeta masa cu tot ceremonialulinclusiv cu rãchie fiartã, iar când era masa în toivenea un “PITROP” de la bisericã cu cutia în carese punea câte un bãnuþ pentru morþii pomeniþizicându-se “asta sã fie de pomanã lu tutu, taica,tata asta sã fie de pomana lu buna, lu muica etc.iar reprezentantul bisericii rãspundea de fiecaredata “bogdaproste”. Aceste cutii se deschideaula anul nou ºi se numãrau banii în faþa consiliuluibisericii, obicei pierdut în negura timpului.

IOSIF MIHANDecembrie 2010, Valea Bolvaºniþa

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 7

O bijuterie literarã de Dan Floriþa-Seracin„„SSccrr ii ssuull rroommâânneesscc ddiinn BBaannaatt””

TAICA – IOSIF MIHAN povesteºte

“Din amintirile bunicului”

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã8

„Rebelul” a vãzut lumina tiparului la tânã-ra Editurã „Dalami” din Caransebeº, anul2010, cuvintele înainte fiind semnate de Cris-tian Ghinea ºi Iosif Caraiman, cu „note expli-cative” la finele cãrþii, semnate de cãtre autor.

Este vorba de un roman confesional înru-dit cu specia Jurnalului literar, procedee ar-tistice frecvent uzitate de autori în acest în-ceput de mileniu trei, pe considerentul cã evi-tã romanul fu-fu (fluviu) ºi este scris, la per-soana întâi, dã o notã de credibilitate în plus.

Scriitorul îºi plaseazã acþiunea cãrþii, prio-ritar, în oraºul Caransebeº, faþã de care mani-festã un adevãrat cult, pe care nu l-a pãrãsitvreodatã, deºi viaþa i-a oferit nenumãrateocazii. Epicul despre acest oraº este pictural,citez: „Era a doua zi de primãvarã, cu câþivanori albi ºi jucãuºi, care goneau, spre a seascunde, parcã, dupã înãlþimile MunteluiMic, aflat la o distanþã micã de oraº, munte,care, în sezonul de iarnã, trimitea mireasmazãpezii atât de mult aºteptatã de iubitoriischiului”.

Volumul „Rebelul” se identificã prin câte-va straturi narative evocatoare pentru lumeaintelectualã a urbei din umbra Muntelui Mic,reþinem bucuria ºi fericirea autorului cãtrãieºte în oraºul scãldat de cele trei ape: Ti-miºul, Sebeºul ºi Potocul; „Canalul vene-þian”, de odinioarã, vorba lui Petru Vintilã, cestrãbãtea aºezarea montanã, cu ani în urmã;Mihail Rãdulescu îl prezintã pe Emilian Fene-ºanu, eroul cãrþii, cu umbletul pe strãzile pecare au pãºit oamenii de vazã, intelectualii, dela Institutul Teologic ºi de la ªcoala Normalã,este bucuros cã personajul sãu locuieºte încase situate pe artere de circulaþie cu num delegendã: Nicolae Bãlcescu, Eftimie Murgusau Simion Bãrnuþiu, corifeii unei naþiiluptãtoare pentru libertate în Anul sângeros1848 / 1849. În fiecare strat narativ ne întâl-nim cu Emilian Feneºanu, un tip complex, in-telectual în devenire, care este pasionat demuzicã, poezie, sport ºi de cântecul româ-nesc autentic, nu uitã sã-i aminteascã în câte-va rânduri pe celebrii muzicanþi ai locului:Petricã Vasile zis Cap-de-Cal, Sandu Florea,Ion Murgu ºi Constantin Olan.

Dupã modesta mea opinie romanul „Re-belul” este un roman de dragoste, o dragostece cunoaºte varia faþete, precum: dragosteafaþã de meleagurile natale (satul Mehadica),faþã de mama Floarea, personajul feminin celmai bine creionat, care degajã multã cãldurãumanã ºi un caracter þãrãnesc de-o puritateaparte, dragoste faþã de împlinirea unui ideal,de-a deveni student ºi apoi judecãtor, ca îm-

brãcat în robã sã facã dreptate celor nãpãs-tuiþi de soartã, ºi de nãpãstuiþi lumea nu adus vreodatã lipsã, ieri ºi astãzi. Miezul ro-manului cunoaºte pagini fierbinþi de iubiri,cam multe la numãr, pe care le cautã ºi letrãieºte Emilian Feneºanu.

Aº putea spune ºi sublinia în acelaºi timpcã romanul Rebelul este un roman al iniþieri-lor în viaþã, iniþieri pe mai multe faþete: cumpoþi sã devini student la o facultate cu 15 –17 candidaþi pe un loc, iniþierea în a mergeînainte, de-a trece peste obstacole presãrateîn viaþã de inºi obtuzi sau de hazard, iniþiereîn profesiunea aleasã, faþã de care sã fii sta-tornic, aºa cum statornic a fost Emilian Fene-ºanu, apoi o mare iniþiere, ºi nu cea de peurmã, cum se reuºeºte în dragoste, cum poþicuceri o fatã, una pictural de frumoasã, dar ºimofturoasã. În finalul acestor pasiuni, trebuiesã adãugãm cã pasiunile faþã de sexul frumosse opresc la „jumãtatea sa”, cu care se hotã-rãºte sã închege o familie, sã aibã copii fru-moºi. Emilian Feneºanu cunoaºte ºi se bucu-rã din plin de dragostea unor nume de tineresuperbe: Silvia, Lili, Helga, Sabina, Ramonaºi Anastasia, cu care va face o nuntã ca-npoveºti ºi cu care va avea trei copii, bibelouride pus în vitrinã.

Emilian Feneºanu a trãit o seamã de iubirica student ºi ca judecãtor, eroul dovedeºte ofoame continuã de dragoste, el cautã prinaceasta de-a ieºi din cotidianul sumbru, de-auita de condiþia umanã impusã de mahãriizilei, el este un nonconformist, unul care aredemnitate umanã, refuzã sã dea mâna cu mi-nistrul sãu, cu care avusese o întrevedere nutocmai amabilã, pe motive justiþiare ºi refuzãsã condamne niºte baptiºti, care au difuzatmanifeste!

Dupã Decembrie 1989, Emilian Feneºanare ocazia de a-ºi etala calitãþile, de-a partici-

pa la evenimente, participã dintr-o necesitatelãuntricã, tipicã „omul rebel”, fãrã a acceptaonorurile revoluþionare dupã care alergaufripturiºtii zilei.

Cartea are calitãþi izvorâte din tehnica na-rativã, astfel limbajul este de-o claritate fra-pantã, nu abuzeazã de barbarisme, neologis-me, dar nici de regionalisme, deºi, putea ici,acolo sã arunce câte-o vorbã neoºã, ca laMegicã, pentru a da un plus de culoare loca-lã. Un merit incontestabil este arta dialogului,personajele sunt credibile, nu existã o notãde ambiguitate sau de forþare, autorul arputea cu uºurinþã sã scrie ºi piese de teatru.

Citind cartea constaþi cã sunt douã cãrþiîntr-una, o carte a iubirilor nenumãrate trãitede Emilian Feneºanu, ºi o carte a evenimen-telor din Decembrie 1989, petrecute în oraºulcu trei ape ºi cu trei închisori de pe vremeadualismului austro-ungar.

Romanul „Rebelul” are o notã în plus demodernitate prin finalul sãu, prin adãugareascrisorii de dragoste, gãsitã de erou în cutiapoºtalã, o scrisoare de dragoste, care nu estesemnatã de vreo persoanã femininã. Este oincertitudine!... Oare cine a fost autoareascrisorii?! Iar dacã a fost o farsã ºi autoarea afost un autor pentru a-i da cu tifla mareluiamorez – Emilian Feneºanu.

Imaginea simbol a calului de pe copertaîntâi este comunicativã, calul este un substi-tut al lui Emilian Feneºan, dar ºi al nãbãdãio-sului autor, Mihail Rãdulescu.

Privind simbolistica calului recomandãmcititorilor sã consulte Enciclopedia simbo-lurilor religioase ºi arhietipurilor culturale deIvan Ivseev (Ed. Învierea, Timiºoara, 2007,pagina 97) „Calul este un animal domesticputernic mitologizat în tradiþia popularã ro-mâneascã ºi în simbolistica universalã. E unanimal solar, simbol al fertilitãþii ºi fecun-ditãþii. Cultul calului pe teritoriul þãrii noastredateazã din epoca traco-dacicã, ºtiut cã existaun zeu, denumit astãzi „Cavalerul trac”. Calulsimbolizeazã demnitate, prietenie, dar ºirãzbunare faþã de cei ce încalcã regulile ºinormale existenþiale statornicite din vechime.(vezi „Caii din Sântoader”).

Te felicit, Magistre, pentru „Rebelul” cal,alias Emilian Feneºan.

NICOLAE DANCIU PETNICEANUnoiembrie 2010

PS: Cartea a fost lansatã la Liceul „Nico-lae Stoica de Haþeg” din Mehadia, la data de19.XI.2010. Autorul mulþumeºte d-llui direc-tor Mihai Feneºan, pentru organizarea lan-sãrii

(Cronicã sentimentalã la „Rebelul” de Mihail Rãdulescu)

Domnul judecãtor Mihail Rãdulescu m-aDomnul judecãtor Mihail Rãdulescu m-acondamnat la o noapte albã!condamnat la o noapte albã!

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 9

Replicã la sãrbãtoarea Camarilei la TimiºoaraCititorul din þarã ºi cel din strãinãtate este

rugat sã reflecteze la cele petrecute în preziua ºi înziua de 23 August 1944. El, Mihãiþã, pusese lacale arestarea mareºalului ION ANTONESCU, apoicondamnarea acestuia la moarte ºi acceptareaexecuþiei, când el, ca REGE (de baligã!), putea sãcomute pedeapsa sau chiar sã-l graþieze! Nu s-asinchisit sã facã aºa ceva ºi pentru cã nu fãcuse afost decorat cu cel mai înalt ordin de cãtre IosifVissaronovici Stalin, care, baºca, i-a dãruit odatãcu Ordinul Victoria ºi un avion. Mihãiþã, limbutulde el, s-a fãcut prea multã carte, dar avea în elpatima avioanelor.

Va pleca din Þarã, dupã actul de abdicare im-pus cu pistolul de cãtre Ana Pauker, dar nu va ple-ca cu mâna goalã, ci cu un tren, cu o garniturã dinzeci de vagoane, cu bunuri de mare preþ (blãnuri ºitablouri), în câteva vagoane ceruse sticlã, da,sticlã, se gândise Mãria Sa ºi la un mic ghiºeft, înTurcia fusese un mare cutremur, ºi era crizã desticlã în aceastã þarã.

Abdicarea ºi plecarea din þarã a lui Mihãiþã fu-sese condiþionatã de cãtre el ºi de cãtre cei ce l-auînsoþit de obþinerea unei rente anuale de 200 (douãsute) mii dolari americani. O datã pe an zburau laViena doi „ªoimi”, cadre ale Securitãþii, cu sumade 200 (douã sute) mii dolari, fiind predaþi la oanume persoanã desemnatã de Mihãiþã.

Povestea cu cele douã sute mii dolari s-a între-rupt la un moment dat, Nicolae Ceauºescu, avânddatorii externe, încetase sã-i mai trimitã ex-regeluidolarii, suma stabilitã în decembrie 1947. Dacãpânã la data respectivã, Mãria Sa tãcuse mâlc, nuvorbea, nu dãdea interviuri, nu înjura regimul de laBucureºti, de la data respectivã Mihãiþã s-a înca-drat în Guvernul din Exil, din Franþa, ºi a militatpentru înlãturarea lui Ceauºescu.

Organele de Securitate iniþiaserã în exterioracþiunea informativ-operativã de grup botezatã„UNIREA”, din acest grup fãcea parte ºi unoarecare Tãnase, colþos din cale-afarã. Sã cãutau

informatori din þarã, din exterior (Franþa, Elveþia,Spania, America etc.), erau destui amatori, seplãtea valutã forte ºi „grasã”. Din þarã nu se preagãseau, cam muriserã bãtrânii dizidenþi. Am fostsolicitat sã dau o mânã de ajutor, se ºtia cã suntdin Petnic (Caraº-Severin), de unde era ºi neicaIoniþã, aºa îi spuneam eu, fiind destul de apropiatde el, e vorba de avocatul Ion-Ioniþã Jurchescu, fiude învãþãtor, care fãcuse liceul la Mãnãstirea Dea-lul cu ex-regele. Îl contactase pe avocatul Jur-chescu, l-am tatonat cu privire la colaborarea sacu Securitatea, evident cu avantaje materiale, de-plasare în strãinãtate etc., etc. Ioniþã Jurchescunici nu a vrut sã audã de aºa ceva. S-a renunþat laserviciile lui ºi s-au apelat la ale altora din Bu-cureºti.

*Dupã Decembrie 1989, fostul rege Mihai voia

sã revinã în þarã, avea gânduri înalte ºi promisiuni

din exterior, dar mai abitir din þarã, se crease uncerc cu afinitãþi ºi abilitãþi monarhice, grup în carese aflau mai mulþi scriitori printre care metresaAna Blandiana, Liiceanu, Pleºu, apoi profesori,precum Emil Constantinescu (cu servicii pentruamericani, încã de pe vremea când salahorise cageolog prin Banat). Se preconizase o zi din iunie1990, scopul real al grupului anti-Iliescu era clar:reinstaurarea Monarhiei. Chemarea minerilor dinValea Jiului fusese motivatã, dacã nu ajungeau eiîn Bucureºti astãzi aveam Monarhie în România.Era mai bine? Era mai rãu? Cred cã era ºi mai rãudecât rãul groaznic pe care-l trãim. Scopul regeluiera sã redobândeascã averile, castelele, pãdurilepierdute în România, averi agonisite printr-oo crun-tã exploatare. Moºul sãu, Carol I, a venit în Ro-mânia cu o gentuþã ºi nimic mai mult!!!

Mihai nu s-a gândit o clipã la binele poporuluiromân. Vã dau un singur exemplu, unul verificabil:a redobândit Castelul ºi pãmânturile (arabil pluspãºune) de la Sãvârºin. Undeva în preajma caste-lului era o clãdire în care funcþiona o ºcoalã. A datcopiii afarã din ºcoalã! Se pare cã era o ºcoalãpentru copiii bolnavi. Desigur s-a gãsit pânã laurmã o altã clãdire, în localitatea Sãvârºin. Copiiiadesea vizitau pãdurea, erau goniþi de oamenii luiMihai (din dispoziþia sa) cu arme cu sare ºi cucâini asmuþiþi.

Povestea aceasta a istorisit-o o mamã ºi fiicasa, în trenul ce ducea de la Arad în inima Ardea-lului, scriitorilor Mariana Sperlea (Dumbrãviþa 13,Timiº) ºi George Lungoci, actor, din Timiºoara.Prezent în compartiment, în iunie 2006, ºi sem-natarul

NICOLAE DANCIU PETNICEANUDecembrie 2010

Ex-regele Mihai – marele trãdãtorEx-regele Mihai – marele trãdãtoral mareºalului Antonescual mareºalului Antonescu

Ultimul meci debox al românului Lu-cian Bute, din Canada,n-a fost transmis deteleviziunea românã.Este de felicitat televi-ziune cã nu a cumpã-rat transmisia, aºacum o cumpãrase în

alte dãþi. Se ºtia din faºã cine va fi câºtigãtorul ºiamatorii de box, nu ar fi deschis televizorul. La cesã-l deschidã?! Sã vadã un meci de facturã sla-bã?! Un meci care avea un singur scop: bani!Dolari pentru organizatorii de gale ºi pentru Bute.

De fiecare datã, Lucian Bute ºi-aa ales adver-sarii, mult mai modeºti decât el, fie mai în etate,fie fãrã palmarese grozave. Acesta. Domnilor, eboxul profesionist de peste Ocean.

ªi-a apãrat de ºase ori la rând centura decampion!!! Într-o emisiune, ultima, campionulDoroftei a spus-oo: „Bute îºi va apãra ºi de o sutãde ori centura atâta vreme cât îºi alege adversariicu care sã boxeze. Sã-l vedem la „lucru” cu ve-detele americane, cu adevãraþii campioni. (CL)

EpigrameEpigrameDespre putere

Despre putere ce se spune;Este o banalã scarãCei ce-o urcã azi grãbiþiTot grãbiþi o ºi coboarã.

Confuzie moralãTrãieºte pe picior mareCãci soluþia a gãsitNoaptea, lotru la drumul mareZiua, rol de om cinstit.

Unui înfumuratEºti om grozav în urbe, eºti cinevaChiar mai deºtept decât EinsteinCãci acesta de savant ce eraÎntreba uneori portarul la ce etaj locuia.

Racord în picturãN-a reuºit Picasso în 78 de aniSã picteze atât de mult ca GigelDoar într-o zi folosind bidineauaA mâzgãlit blocurile din întregul cartier.

PETRU IONICÃ

Clipa fecundãClipa fecundãMi se zbate ochiul sufletului aban-

donat, în seara când luna rotundã seascunde-n lac, când cerbii prin poieni-le montane rãtãcesc cãtând izvoarelevisate, când dorinþele-mi se-neacã lamal de ape otrãvite de peºtii contami-naþi de neadevãr iar zilele se-nghesuiepe zenit visând slava florilor care cer-ºesc polenul risipit de vânt. Bat la por-þile visãrii tulburat de amintiri ºi cu-prins de tristeþe constat cã nici nu existtãrâmul fertil al poeziei m-a ocolit.

Otrãvit de perspectiva obscurã atimpului pierdut vânez clipa obosit deîncercãrile dure ale vieþii, mustul acrudin podgoriile sterpe ale sufletului batgândul spre o dorinþã mãcinatã de dor.

Ador clipa fecundã a acestui veacvisând reîntoarcerea în timp, poposescpe malul izvorului sfânt sã-mi astâm-pãr nestãvilita sete de adevãr.

Cui îi pasã de mine,Mort sau viu?

PETRU IONICÃ

Boxerul Lucian Buteun ºmecher norocos!

„În ziua aceea am cunoscut ce înseamnã„În ziua aceea am cunoscut ce înseamnãentuziasmul naþional sincer, spontan,entuziasmul naþional sincer, spontan,

irezistibil, organic, masiv” (Lucian Blaga)irezistibil, organic, masiv” (Lucian Blaga)

LUCIAN BLAGA A PARTICIPATLA MOMENTUL UNIRII DIN 1918

Reacþia poetului poate fi urmãritã într-o paginã de re-memorare concentratã din „Hronicul ºi cântecul vârstelor”.Dintr-o scurtã confesiune transpare ideea cã exista un sen-timent al Unirii, care a premers evenimentul memorabil,prevestindu-l în planul emoþiei: „Întregirea naþiunii înhotarele sale fireºti era o promisiune ce încã din copilãriemi-o fãceau frunza arinilor, murmurul apelor ºi bãtaiaprofeticã a aripilor din vãzduh. în aerul acestei promisiuniam crescut”. Aºadar, când evenimentul istoric propriu-zisa avut loc, sufletul poetului era pregãtit sã-l primeascãdrept un semn al destinului.

Presentimentul Unirii transmis de mesaje cosmice, încopilãrie, a fost trãit în cele din urmã, ca o realitate istoricãºi biograficã: „în dimineaþa de 1 Decembrie, ca la un sem-nal, lumea româneascã a purces spre Alba-Iulia (spre Bãl-grad, cum îi spuneam noi cu vechiul nume) pe jos ºi cu cã-ruþele. Era o dimineaþã rece de iarnã. Respiraþia se întrupaîn vizibile cristale. La Alba-Iulia nu mi-am putut face loc însala Adunãrii. Fratele meu Lionel, care era în delegaþie, aintrat. Am renunþat cu o strângere de inimã ºi mã consolamcu speranþa cã voi afla de la el cuvânt despre toate. Aveamîn schimb avantajul de a putea colinda pe câmpul unde seaduna poporul. Era o roire de necrezut. Se înãlþau tribunelede unde oratorii vorbeau naþiei. Pe vremea aceea nu eraumicrofoane, încât oratorii cu glas prea mic pentru atâtalume treceau, pentru multiplicarea ecoului de la o tribunala alta.

Glasul profesorului Vasile Goldiº a vibrat ca un clopotpeste toatã câmpia, când a vestit cã Adunarea Naþionalã adecretat Unirea. Delegaþii, cãrora le curgeau ºiroaie delacrimi pe obraji, au izbucnit în tunete de urale, simþind cãtrãiesc o zi fãrã egal din viaþa lor”. Seara, la întoarcerea

acasã, trecând pe lângã cimitirul din Lancrãm, satul natal,unde era înmormântat pãrintele sãu, poetul a punctat cudureroasã nostalgie absenþa acestuia de la sãrbãtoare: „Ah,dacã ar ºti tata ce s-a întâmplat azi! ªi, cât a þinut drumulprin sat, n-am mai scos un cuvânt”. Cei doi, poetul ºi fra-tele sãu, se abandonaserã gândului cã „pusesem temeiulunui alt Timp, cu toate cã n-am fãcut altceva decât sã par-ticipãm tãcuþi ºi insignifianþi la un act ce se realiza prinputerea destinului ºi care ne comunica o conºtiinþãistoricã.” La ieºirea din sat, ei aud, în noapte, un strigãt decopil: „Trãiascã România dodoloaþã!” (rotundã n.n).

În atmosfera generalã de entuziasm din perioada ce aurmat, ziarele ºi revistele bucureºtene care dominau opiniapublicã româneascã, aveau sã scrie despre volumele „Poe-mele luminii” ºi „Pietre pentru templul meu” ale tânãruluipoet, Lucian Blaga ca „de-un dar pe care Ardealul îl faceRomâniei în ziua Marii Uniri.

Prof. dr. IULIAN LALESCU,Liceul „Nicolae Stoica de Haþeg”, Mehadia, decembrie 2010

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã10

PP AA GG II NN AA ªª CC OO LL II II

În decembrieacest an se împli-neºte un an de latrecerea în eterni-tate a doamneiprofesoare ANAE L I S A B E T AVLAICU, alintatãde cei dragi cuapelativul de„TUÞA”, a trecut

în floarea vârstei, lãsând în urma sa un soþîndurerat, colegul nostru Costel Vlaicu, lãsând ofiicã, pe Eliza, în ultima clasã gimnazialã, lãsândpãrinþii cu inima frântã, cernitã în restul vieþii lor,lãsând o sorã, care s-a zbãtut pentru viaþa ei,lãsând socru, cumnatã ºi cumnat, nepoþi, colegide ºcoalã, de slujbã, de care a fost iubitã ºipreþuitã pentru felul ei de-a fi, altruist ºi generos.I-au simþit lipsa omuleþii de-o ºchioapã careîntruna întrebau unde-i Doamna noastrã, a bunãºi frumoasã? Unde s-a dus, de nu mai vine pe lanoi?! Cu ce am supãrat-o? Se întrebau într-unglas copilaºii de la Grãdiniþa din Mehadia.

Am cunoscut-o pe doamna Ana ElisabetaVlaicu prin intermediul doamnei avocateConstanþa Vasilescu, fosta mea elevã, ne-amvizitat graþie bunului ei soþ, Costel Vlaicu, i-amsimþit sufletul onest, generos. Într-un an cândzãceam la pat, bolnav, singur, fãrã ajutor dinpartea cuiva, a venit zile de-a rândul, însoþitã deCostel, la patul meu, cu medicament ºi cu hranãcaldã, pregãtitã de mâna sa, m-a ajutat sã mãînsãnãtoºesc.

I-am mãrturisit cã în urmã cu câþiva ani amfost operat de cancer, operat în fazã incipientã, laTimiºoara, cã am la Spitalul de Oncologie unprieten, pe doctorul Nicola Trãilã, bãnãþean,medic de elitã ºi omenos. Cancerul în fazãprimarã, în primele luni, se poate opera ºi sepoate supravieþui. I-am mãrturisit cã operatã lasân a fost ºi mãtuºa mea, Niþu Petria, din BãileHerculane ºi a trãit dupã operaþie 15 ani, cã laacelaºi medic a fost operatã de sân ºi nepoatamea, Rodica S., din Timiºoara, în prima fazã i-aeliminat doar ganglionii, fãrã sã-i taie sânul ºi oduce mersi bine de ani de zile. La toatã logoreeamea, Tuþa se arãta doar uimitã, fãrã sã-ºi declinesuferinþa. A plecat “dincolo” cu tãcerea însufletul ei nobil... (NDP)

Un talent care promite:Un talent care promite:Corina Paraschiv, clasa a IX-a,

Liceul „Nicolae Stoica de Haþeg”,Mehadia (Caraº-Severin)

AleeaPe alee-n miez de noapte

Iarãºi trec, iarãºi suspin

Iar trec, iar nefericit,

Iar sunt trist ºi amãgit

Iar sunt gând uitat în noapte,

Iar sunt frunzã a vântului.

Pân’ la tine nu e mult,

Doar un car de ani trecuþi.

Doar un cat de uitare rece

Ce se pierde-n infinit.

Doar o voie ce nu piere,

Voia mea de a fi un gând,

Gândul tãu netrecãtor

PotecaPe poteca rãtãcitã

Zac doar frunze risipite,

Pomi tãcuþi ºi singuratici,

Printre frunze bate vântul.

Parcã am fost ºi totuºi nu!

Parcã sunt, dar totuºi nu!

Pe poteca rãtãcitã, vreau

Sã mai trec mãcar o datã...

Un an de doliu înînvãþãmântul preºcolar

de la Mehadia

Copiii noºtri, copiii Mehadiei, se îndreaptã spre ºcoalã

Trei truditori ai gazetei “Vestea”: NDP, prof.Mirela Turculeanu ºi prof. dr. Iulian Lalescu,

consilier comunal. Foto: Aurel Legrand

Simpozionul UniriiSimpozionul UniriiA avut loc la Liceul “Nicolae Stoica de Haþeg”,

din Mehadia. Dl. prof. M. Feneºan, directorulºcolii, a prefaþat acest act cultural. A urmat un su-perb recital poetic ºi liric susþinut de elevii cla-selor mari, dar ºi de elevii claselor mici (IV-a A ºiIV-a B). Scriitorul N.D.P. a prezentat medalioane-le literare Coriolan Buracu, Gheorghe Tãtucu,Grigore Ion ºi Gh. Bãlteanu, luptãtori pentru reîn-tregirea pãmântului românesc. S-a cântat “Deº-teaptã-tte române” ºi s-a dansat “Hora Unirii”.

Spectacolul a fost regizat de talentataprofesoarã Ionela Mihaela Domilescu, secondatãde dãscãliþele Doina Urstoriu ºi Mihaela Sorescu.(Felicitãri, fetelor!) CRONICAR

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 11

„Opera lui Mihail Sadoveanu, cudimensiunile ei ciclopice, reprezen-tând cel mai complex ºi mai bogatunivers spiritual din întreaga litera-turã românã ºi unul dintre cele maibogate din literatura europeanã,trebuie cuceritã treptat, […] prinîncercuire ºi pãtrundere în interior,cu pacienþã… (Pompiliu Marea,Lumea operei lui Sadoveanu, M.Eminescu, Bucureºti, 1976, p. 7)

Personalitatea lui Sadoveanu adominat mai mult de o jumãtate deveac evoluþia culturii noastre, stândîn centrul celei de a doua epoci deaur a literelor româneºti, dupãaceea a marilor clasici.

Sadoveanu, nãscut la 5 noiembrie880, a explorat cu aleasã mãiestrieresursele populare ºi cronicãreºtiale cuvântului, devenind un poves-titor – rapsod de tip mitic ºi arhaic.

Ecourile din strãvechea Mioriþa –fãcute sã rãsune în Baltagul –, e-popeea Muºatinilor din Fraþii Jderi,tãria ºi statornicia pe locurile lordintotdeauna a rãzeºilor din Neamulªoimãreºtilor, din Zodia Canceruluiºi din Hanu Ancuþei ori din NicioarãPotcoavã devin, prin inegalabilaartã sadovenianã, câteva idei-forþã.

Caldul sãu patriotism transpare ºiîn crezul artistic încorporat în Viaþalui ªtefan cel Mare: „Acest rai, unicprin fertilitate, al Daciei, a avut lo-cuitori statornici din cea mai adâncãpreistorie […]. Civilizaþia, portul ºidatina de acum zece mii de ani, sub-zistã încã. Trecerea culturii românede cetate se simte întrucâtva în lim-bã ºi inteligenþã, fãrã ca fonduloriginar sã fie prea alterat”.

Chiar dacã în ultimul timp pre-zenþa operei sadoveniene în manua-lele ºcolare s-a diminuat – inexpli-cabil, desigur – opera lui s-a im-pus definitiv, atât prin tematicavariatã ºi accesibilã, cât ºi prinprofundul umanism ºi caracterulpopular ºi naþional, prin sensibi-litatea în faþa naturii.

În manualele claselor primare seregãsesc texte prelucrate, precumRãzboaiele lui Traian cu Decebal,

Lupta de la Podul Înalt, Veveriþa,Mãrãºeºti, Drapelul, Cheia, Panciuc.

În clasele gimnaziale, proza sado-venianã se diversificã tematic, înfuncþie de particularitãþile de vârstãºi psihice ale elevilor, de capacita-tea lor de pãtrundere a textului pebaza noþiunilor de teorie literarã ºistil dobândite: Hultanul, Un omnecãjit, Taine ºi romanul Baltagul.

Dupã Eminescu, Sadoveanu estecel mai mare poet al descrierilor denaturã, surprinzând sensibilitateaomului în faþa naturii. Din acestpunct de vedere, evocarea estereprezentativã ºi pentru modalitateacontemplativ-simbolicã a surprin-derii naturii, pentru stilul descriptivcaracterizat prin simetrie ºi para-lelism, prin finalul care reuneºtemotivul deschiderii misterioasespre necunoscut cu motivul trium-fului vieþii prin dragoste.

Baltagul este caracterizat nu nu-mai prin prezentarea construcþieidiscursului narativ, cât ºi prin apar-tenenþa la romanul tradiþional ºi cuperspectiva narativã a naratoruluiomniscient.

Romanul tradiþional ºi obiectiv, cu„intrigã antropologicã” (G. Cãlines-

cu), Baltagul dezvãluie existenþapãstoreascã ºi ritualurile legate demarile ei momente, de „rânduielile”nescrise, dar respectate cu stricteþe,ca legi care dirijeazã comunitatea.

Timpul ºi spaþiul acþiunii suntbine fixate, iar acþiunea se structu-reazã pe douã planuri: drumul sim-bolic al Victoriei Lipan ºi cel iniþiatical lui Gheorghiþã, pentru aflarea ca-davrului lui Nechifor Lipan, pentrua-l înmormânta creºtineºte ºi obi-ceiurile practicate la sãrbãtori,nunþi ºi înmormântãri, în spaþiulmontan, unde timpul pare a se fioprit, instalându-se într-o duratãeternã.

Nu întâmplãtor cãlãtoria ritualicãreprezintã un itinerariu al vieþii(naºterea, nunta ºi moartea), iar mo-rala personajului principal este par-te integrantã a moralei întregiicolectivitãþi: tenacitate, dârzenie, in-teligenþã, spirit justiþiar, capacitatede a se disimula, respectarea datini-lor, credinþe în vise premonitorii,dobândind atributele omului para-diziac, învecinat cu sacrul.

În clasele liceale, Sadoveanu esteprezent prin povestirea Hanu Ancu-þei ºi prin romanul Baltagul (reluat),Fraþii Jderi ºi Zodia Cancerului.

În exegeza romanului FraþiiJderi, ca roman istoric, cu o viziuneeroicã ºi legendarã asupra istoriei,cu caracter epopeic, se au învedere: titlul cu rezonanþe epo-peice, tema privind anii de gloriedin domnia lui ªtefan cel Mare –timp fast, în care Moldova trãieºte ovârstã de aur, structura, timpul ºispaþiul acþiunii, momentele impor-tante ale naraþiunii, epoca evocatã,lumea omogenã ºi raþionalã, carac-terul obiectiv al romanului.

În roman alterneazã motivul „ini-þierii” lui Ionuþ Jder cu motivul iu-birii pierdute, cu acela al vârstei deaur, cu acela al dragostei matrimo-

MIHAIL SADOVEANU – MIHAIL SADOVEANU – 130 de ani de la naºtere130 de ani de la naºtere

Continuare în pagina 12

niale, al întoarcerii la tiparele pri-mordiale, pentru ca motivele lupteiºi al sacrificiului sã confere dimen-siuni legendare personajelor.

Imaginea luptei de la Podul Înaltconstituie momentul de apoteozã altrilogiei ºi se consumã atât pe planreal (atragerea oºtii turceºti într-unteren mlãºtinos), cât ºi pe plan fabu-los: ca în basme, oastea turceascãeste comparatã cu un balaur al cãruitrup este rupt în douã de luptãtoriimoldoveni, imagini multiplicate aleFeþilor-Frumoºi din eposul fabulos.

Finalul romanului fixeazã viziu-nea eroicã ºi legendarã asupra fap-telor istorice, tenta de fabulos,meditaþia pe tema destinului.

Deºi un învãþat, ªtefan nu se con-siderã desãvârºit. El este drept ºineînduplecat, iubitor al Moldovei,viteaz, bun strateg, cu inima „înne-guratã de jale” dupã cei morþi, cudimensiuni legendare ºi fabuloasereflectate asupra poporului. Impre-sioneazã mãreþia þelului propus:izbãvirea creºtinãtãþii de primejdiaotomanã, fapt ce îl proiecteazã eter-nitãþii peste dimensiunile umanului.

Zodia Cancerului sau VremeaDucãi-Vodã face trecerea spre ima-ginea miticã a Moldovei (din FraþiiJderi), înfãþiºând tabloul tragic alunei þãri conduse de un tiran, într-untimp nefast, aflat sub semnul regre-sului.

Cele douã planuri ale acþiunii ro-manului (trecerea prin Moldova, însolit la Poarta Otomanã a abateluiPaul de Marenne) ºi iubirea neferi-citã dintre Alecu Ruset ºi domniþaCatrina, fiica lui Gheorghe Duca, seinterfereazã, încorporând aspecteale vieþii sociale, imaginea tragicã aunui „paradis devastat”, cunoaºte-rea semnelor naturii, cãsãtoria „dininteres” etc.

Spirit cultivat, Abatele de Mare-nne observã realitãþile Moldovei ºieste un bun cunoscãtor al sufletuluiomenesc, în timp ce Duca-Vodã estetipul tiranului însetat de putere, la-com, viclean, crud, neîndurãtor ºiduplicitar, abil în mãsluirea ade-vãrului.

Romanul constituie un mo-ment revelator în proza romanti-

cã sadovenianã, fiind, dupã opi-nia lui G. Cãlinescu, „de un nivelartistic superior”.

Povestirea – ca specie a genuluiepic, situatã între schiþã ºi nuvelã, caîntindere – Hanu-Ancuþei – dezvã-luie acþiunea din unghiul unui nara-tor implicat ca participant, ca mar-tor sau ca mesager. Titlul este o me-taforã, iar tema surprinde eterna re-întoarcere în timpul mistic, prin re-memorarea unor întâmplãri trecute.

Folosind „povestirea în ramã”,precum în Decameronul, volumulcuprinde nouã povestiri, începutulºi sfârºitul volumului alcãtuind „ra-ma” în care sunt inserate acestea. Li-antul dintre povestiri îl constituiehanul, hangiþa ºi drumeþii aºezaþi înjurul focului, iar timpul întâlniriieste un timp nedeterminat („o toam-nã aurie”), în timp ce personajeledin cele douã planuri temporale sesuprapun.

Spaþiul întâmplãrilor este hanulAncuþei, situat pe Valea Moldovei,spaþiu ambivalent, cu ziduri groase,de cetate, deschis ziua pentru a-ºiprimi drumeþii, închis noaptea, sprea pãstra timpul din poveste, sãlaº denemurire ºi adevãrat „personaj”,martor al unor întâmplãri nãpras-nice.

Personajele apar în ipostaza deerou al întâmplãrilor narate, depersonaj-narator ºi de personaj-martor. Unele vin de-a dreptul dinmit (Magul, Ciobanul, Fântânaru),iar Ancuþa este copia celeilalteAncuþe sau a unui ºir începând cuStrãmoaºa din mit.

În „rama” poveºtilor, narator estechiar autorul, care vorbeºte la per-soana I, evocând cadrul spaþial ºitemporal în care se aflã povestitorii.O nouã „ramã” o constituie imagi-nea hanului, a drumeþilor ºi a ritua-lului care precede fiecare istorisire.

Atât cadrul spaþial (hanul), cât ºicel temporal („într-o depãrtatã vre-me”, „demult”) sunt comune.

Fiecare dintre cei nouã povesti-tori devine personaj-narator, deoa-rece relateazã fapte în care a fostimplicat ca protagonist.

Personajele sunt privite în dublãipostazã: una realã ºi alta simbolicã,precum moº Leonte, Orbul din

povestirea Orb sãrac, cãlugãrul dinpovestirea Haralambie. Ancuþa estepersonajul tutelar al hanului, iarcomisul Ioniþã este chiar omulmuritor, „cãlãtor” în aceastã lume.

Evocarea întâmplãrilor se facedupã un anume ritual; vinul, care sebea din ulcele noi, puiul fript la þi-glã, pâinea proaspãtã dau impresiade belºug.

Volumul conþine trei secvenþenarative, prima, de la început pânãla „dar râsul ei tot trãieºte ºi sesparie de el altã Ancuþã”), a doua,de la „Cum vã spuneam…” ºi pânãla „el se uita […] ºi-ºi mângâiabarba”, iar a treia, de la „Iaca dece…”, pânã la sfârºit ºi constituie orevenire la primul plan.

Hanul devine un sãlaº de ne-murire, în interiorul cãruia se spun„poveºti”, istorisiri prin care narato-rii pãstreazã viu timpul de altãdatã,un timp mitic, echivalent al basme-lor. Spaþiu al belºugului ºi al ve-seliei, hanul este ºi locul în caredrumeþii mediteazã asupra vieþii ºiasupra morþii.

Nicolae Manolescu considerarealismul sadovenian „un realism alimaginarului”, apreciind „poeziaobservaþiei aplicate unei lumi anu-mite”, „naºterea […] acestei lumidin apele adânci ºi tainice ale ima-ginaþiei”.

Oglindirea operei sadovenieneîn conºtiinþa artisticã a elevilor, pre-supune cunoaºtere a originalitãþii a-cesteia, pãtrunderea puterii de se-ducþie spiritualã a operei celu care a„reprezentat cu uºurinþã orice dure-re, pe a oricui ºi a tuturor”… (T.Vianu).

Prof. MARIA TOMA-DAMªA, Deva, noiembrie 2010

Nota redacþiei:În aprilie 1961 în Cinema ,,Dunãrea" din

Orºova, Eusebiu Camilar a spus despreM.Sadoveanu: ,,A murit Ceahlãul LiteraturiiRomâne. Intrã în pãmânt ªtefan cel Mare alLiteraturii Române”. (N.D.P.)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã12

Urmare din pagina 11

Guvernul cautã sã legiferezecuvântul “þigan” pentru cuvântul“romi”.

Precizarea unui filolog: “rom” = om în indo-europeanã“þigan” = este doar o batjocurã.Întoarcere de la fascism la

rasism. (NDP)

Savantul botoºãnean de renume mondial NicolaeIorga s-a nãscut la Botoºani, pe 5 iunie 1871, fiindprimul copil a lui Nicu (183 8-1976) ºi Zulniei Iorga(1852-), nãscutã Arghiropol.

„Era o femeie excepþionalã. Cultã, isteaþã, cu vorbavioaie, puternicã, dar caldã, cu un caracteristic accentmoldovenesc, pe care ºi l-a pãstrat toatã viaþa, ZulniaIorga avea o memorie neobiºnuitã”, scria Ion Simiones-cu despre mama lui Nicolae Iorga.

Postelnicul Manolache Drãghici, fratele Zulniei, afost strãmoºul lui Nicolae Iorga ºi a avut o activitatescriitoriceascã destul de bogatã.

Casa în care s-a nãscut Nicolae Iorga este descrisãde savant astfel:„Vãd întâi, într-un vechi privaz albastru-

slab, când în urechi îmi rãsuna un cântec de leagãn întâr-ziat, o casã albã ºi neagrã, cu acoperãmântul mare, ascu-þit, cu un cerdac bãtrânesc sprijinit pe stâlpi ºi înconjuratde bãnci pentru lungi sfaturi în nopþi bune. E ºi o poartã,tot veche, tot neagrã, cu clanþe grele. în faþã, la dreapta,e grãdiniþa de flori, cu nemþiºori albaºtri, cu micºuneleroºii, pistruiate, cu triumfãtoare ruje, ca o floare debucurie...”. Aici ºi-a petrecut Nicolae Iorga anii copilãrieiºi tot aici moare, în anul 1876, tatãl sãu, rãmânând orfan.

În luna aprilie 1878, Nicolae Iorga începe cursurileªcolii Marchian din Botoºani ºi dupã douã luni trece înclasa a II-a. El învãþase scrisul ºi cititul în familie. Ur-meazã Liceul Laurian din Botoºani, în perioada 188l-1886, dupã care pleacã la Iaºi.

Terminã Liceul Naþional din Iaºi în anul 1888. Ur-meazã Universitatea din Iaºi ºi o terminã cu „magna cumlaude” într-un singur an. Continuã studiile la Paris, Ber-lin ºi Leipzig, obþinând doctoratul în 1893, la 23 de ani.

Dupã terminarea studiilor, Nicolae Iorga s-a întors înþarã fiind numit, la 23 de ani, profesor universitar laUniversitatea Bucureºti, catedra de istorie, pe care acondus-o timp de 50 de ani.

A scris în 7 limbi ºi a vorbit în 16 limbi, bibliotecalui numãrând peste 80.000 de volume -„Biserica celor80.000 de glasuri” cum îi plãcea sã spunã ºi care a fostdonatã Academiei Române. A scris în timpul vieþii sale1259 de cãrþi ºi 25.000 de articole.

Soþia lui Nicolae Iorga, Ecaterina Bogdan, cu studiiîn Ungaria, vorbea 8 limbi ºi l-a ajutat mult pe savant latraduceri, corecturi ºi corespondenþã. A murit la un andupã Nicolae Iorga, în 1941.

Prima cãsãtorie a lui Nicolae Iorga a fost în aprilie1890, cu Maria Tasu, cãsãtorie care a durat pânã în anul1900. Cu Maria Tasu, Nicolae Iorga a avut 4 copii dintrecare doi - Elena-1896 - 1898 ºi Maria – 1897 - au muritde mici.

Petru, a fost primul copil a lui Nicolae Iorga, nãscutîn octombrie 1894 la Milano. A fost ofiþer de carierã, ca-valer al ordinului „Mihai Vitezul” ºi a participat la primulrãzboi mondial. A murit la Bucureºti la 2 iunie 1965.

Florica, a patrulea copil a lui Iorga, s-a nãscut laBucureºti, la 18 iunie 1898. A publicat volumele deversuri Floarea soarelui, 1944 ºi In Memoriam în 1945.S-a cãsãtorit în anul 1918 cu colonelul D. Chirescu(1890-l980), cavaler al ordinului „Mihai Vitezul”. Acestaa fost prefect de Storojineþ în perioada 193l-l932. Floricaa decedat în 26 octombrie 1954.

Nicolae Iorga s-a cãsãtorit pentru a doua oarã, la 4februarie 1901 cu Ecaterina Bogdan (1 noiembrie 1878-23 noiembrie 1941), sora profesorului universitar IonBogdan, cu care a avut 7 copii.

Primul copil din aceastã cãsãtorie a lui Nicolae Iorgaa fost Mircea care s-a nãscut la 28 februarie 1902. A fostinginer cu studii la Torino, profesor la Politehnica dinBucureºti, deputat de Râmnicu-Sãrat în perioada 193l-l932 ºi subsecretar de stat la Ministerul Muncii în 1937.A scris volumul de versuri „Din drumul Golgotei” în1940. A fost cãsãtorit cu Vera Bohãþiel. S-a stins dinviaþã la 24 ianuarie 1966.

Al doilea copil a fost Adriana, nãscutã în anul 1904ºi care s-a îmbolnãvit ºi a murit la 20 noiembrie 1912, laVãlenii de Munte. A fost înmormântatã la MãnãstireaZamfira.

Magdalena a fost al treilea copil a lui Nicolae Iorga,nãscutã la 22 iulie 1905. A studiat la Paris pictura ºi s-acãsãtorit în anul 1935 cu inginerul italian AlessandroValota, dupã care s-a stabilit la Milano în anul 1947. Apublicat albumul „Iniþiale, litere ornate ºi înflorituri dindocumente muntene ºi moldovene”, la Craiova, în anul1929. S-au tipãrit mai multe cãrþi poºtale ilustrate dupãaceste lucrãri, despre care a vorbit ºi Nicolae Iorga, într-o conferinþã la sala Dalles.

ªtefan a fost al patrulea copil a lui Nicolae Iorga cares-a nãscut Ia 21 octombrie 1906. A fost medic ºi poet, acolaborat la revista „Cuget clar” ºi a scris volumul deversuri „Orizonturi” în 1933 ºi „Bufniþa albã” în 1975. Amurit la 31 octombrie 1975 la Bucureºti, fiind înmor-mântat la Mãnãstirea Zamfira.

Al cincilea copil a fost Liliana, nãscutã la 13 august1910, la Vãlenii de Munte. A fost licenþiatã în istorie laFacultatea de litere din Bucureºti. A studiat pictura laParis. S-a cãsãtorit cu profesorul D.M. Pippidi în 1943.A ilustrat ºi tradus mai multe cãrþi a tatãlui sãu. A încetatdin viaþã la 3 martie 1985. A donat Casei Memoriale dinBotoºani mai multe fotografii de familie, printre care ºifotografia pãrinþilor lui Nicolae Iorga.

Valentin-Nicolae a fost al ºaselea copil a lui Iorga,nãscut la 6 februarie 1912 ºi decedat la 28 august 1977.A fost arhitect ºi conferenþiar universitar. Este înmor-mântat tot la Mãnãstirea Zamfira.

Alina a fost ultimul copil a lui Nicolae Iorga, nãscutãla 8 august 1916. A studiat artele plastice la Paris, fiindo reputatã graficianã. S-a cãsãtorit, în 1942 cu profesorulFrancisco Laplaza, diplomat, jurist ºi criminolog argen-tinian. A murit la Buenos Aires, la 11 august 1979.

În Casa de pe Str. Copoului (azi Str. N. Iorga nr.14),s-a amenajat în anul 1965 Casa Memorialã NicolaeIorga, cu donaþii importante fãcute de membru familieisavantului, donaþii ce poartã ºtampila:„Donaþia Mircea N.Iorga”, donatorul fiind fiul lui Iorga, primul nãscut dincãsãtoria cu braºoveanca Ecaterina Bogdan. Acesta adonat Casei Memoriale 200 de cãrþi de mare importanþãdin biblioteca familiei.

Deschiderea Casei Memoriale „Nicolae Iorga” s-afãcut în anul 1965 la 25 de ani de la moartea savantului,an în care a fost comemorat ºi de UNESCO.

În anul 1971, la centenarul naºterii lui Nicolae Iorgas-a organizat o expoziþie permanentã ºi s-a introdus,astfel, în circuitul muzeistic al þãrii.

În anul 1990, la comemorarea a unei jumãtãþi deveac de la moartea Iui Iorga, s-a organizat o nouã expo-ziþie la care au participat, cu exponate numismatice, ºiSecþia de Numismaticã din Botoºani, care a realizat omedalie ºi un medalion - sculptor Gh. Adoc - ce a fostmontat la intrarea în muzeu.

Astãzi, cele patru camere ale muzeului suntamenajate ºi dispun de 1003 piese - valori muzeale -cca. 3462 de cãrþi, majoritatea scrieri ale savantului,unele fiind ediþii princeps, fotografii, manuscrise, obiectede valoare memorialã, cãrþi de vizitã etc.

Fraþii Bielig, care lucrau sub firma - Atelier foto OttoBielig & Frere - ne-au lãsat douã fotografii ale pãrinþilorlui Nicolae Iorga - Nicu ºi Zulnia Iorga ºi a vãrului savan-tului - Emil Iorga - fotografii ce se aflã la Muzeul „Ni-colae Iorga” din Botoºani, donaþie a urmaºilor savantului- Liliana Iorga Pippidi ºi Andrei Pippidi.

Doctorul Hyneck, prieten cu Gh. Eminovici, scrieîntr-o scrisoare cãtre Corneliu Botez, în 24 martie1909:„Era ceremonios, trãia bine sub toate raporturile ºiobiºnuia sã-ºi invite rudele ºi prietenii la Ipoteºti, unde-i primea ºi ospãta bine mai ales la sãrbãtori mari, cum e

la Paºti ori la Sf. Gheorghe, când îºi sãrbãtorea ziuanumelui. Ii ducea la bisericã, unde asculta slujba cumultã evlavie, cãci atât dânsul cât ºi mama poetului eraureligioºi, nu lipseau Duminica ºi în zi de sãrbãtoare de labisericã ºi se supuneau obiceiurilor religioase în modstrict” (Omagiu lui Mihail Eminescu - Ed. SocecBucureºti, 1909).

Gh. Eminovici dãdea o mare importanþã religiei ºinumele dat copiilor sãi nu era fãcut la întâmplare. Eleerau legate de una din marile sãrbãtori religioase: (Nicu- Sf. Nicolae, Iorgu - Sf. Gheorghe, Mihai - Sf. Mihail ºiGavriil, Ilie - Sf. Ilie, Maria - Sf. Maria etc.).

Nu întâmplãtor a fost aleasã ca zi onomasticã a

poetului tocmai numele de Mihai (Mihail), deoarece ziuade 20 decembrie 1849 era din punct de vedere zodiacalsub semnul Lunii, Arhanghelul personal al poetului fiindGavriil (Gabriel). Fiind sub semnul celei mai fecundeplanete, Mihail a vibrat sub semnul Arhangheluluienergiei Lunare {Anca Ciobanu - Care este Arhangheluldumneavoastrã personal?- revista Astrologia, nr.3/1996).

Arhanghelul Gavriil conlucreazã cu ArhanghelulMihail la funcþionarea ºi paza Porþii Cerului. El anunþãvenirea pe lume a copiilor, ajutã la capacitatea de desci-frare a mesajelor subtile din Univers, controlând caracte-risticile lunare rebele, hipersensibilitatea ºi inconstanþa.

Observãm aici trãsãturi ale personalitãþii lui MihaiEminescu care s-a aflat sub influenþa celor doi mariArhangheli, zi în care trebuie sã-l comemorãm pe poet.

Regretatul profesor Liviu Poenaru, fondatorulrevistei „Luceafãrul” de la Floreºti, împãtimit cercetãtoral vieþii lui Mihai Eminescu, dar ºi bun cunoscãtor al as-trologiei, a demonstrat ºi el cã, Mihai Eminescu s-a nãs-cut în 20 decembrie 1849, la 4 ore ºi 15 minute, oraEuropei, 2 ore ºi 15 minute, ora Bucureºtiului, TimpulSideral fiind 5 h ºi 49 minute (sãgetãtor), sau 3 ianuarie1850 dupã stilul nou (decalajul de 15 zile).

Tot Liviu Poenaru stabileºte cã debutul poetului, înrevista „Familia”, cu poezia „De-aºiu ave”, la vârsta de15 ani, este „moment în care poezia era semnatã - printr-o întâmplare sau mai degrabã prin voinþa lui Dumnezeu- Mihai Eminescu, semnãturã aflatã pe vibraþia cosmicã„7" ca ºi vibraþia naºterii poetului....Sã mai reþinem faptulcã Vibraþia numelui poeziei, aºa cum a apãrut, esteaceeaºi - “5”, cu cea a numelui, purtat la naºtere.Numãrul cinci subliniazã perfecþiunea umanã, cifra ºapteanunþând melancolie ºi mister, sub semnul spiritului”(Liviu Poenaru - Luceafãrul 59, 60 - Floreºti).

Toate cele arãtate mai sus sunt elemente care ne de-monstreazã cã Mihai Eminescu a fost, cu voia luiDumnezeu, un trimis pe pãmânt ca sã ne creeze Lucea-fãrul cea mai înaltã expresie a perfecþiunii artistice, deoa-rece aºa cum spune însuºi poetul „Istoria omenirii estedesfãºurarea cugetãrii lui Dumnezeu. Nu se miºcã un firde pãr din capul nostru fãrã ºtirea lui Dumnezeu”.

Ing. NICOLAE IOSUB - Botoºani

BIBLIOGRAFIE:1. Liviu Poenaru - Revista Luceafãrul nr. 59,60,67.2. Lumea credinþei - noiembrie 2003 ºi 20043. Nicolae Iosub - Mihai Eminescu la Botoºani - Ed.

AXA- 2005

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 13

NICOLAE IORGANICOLAE IORGA

Nicolae Iorga cercetând cetatea“ªoimuº” din Radna, Arad (1939)

Botoºani, Casa memorialã Nicolae Iorga

Revista bãnãþeanã „Luceafãrul” (Timiºoara, ianuarie1935) a rezervat poeziei de-a lungul vremii, un locimportant poeziei. Alãturi de poeþi de prestigiu ailiteraturii noastre, au publicat versuri mulþi bãnãþeni,dintre care îi amintim pe: C. Miu-Lerca, Dorian Grozdan,Gr. Popeþi, Grigore Bugarin, Pavel Bellu, P. Bogdan,Petru Sfetca etc.

În legãturã cu creaþia acestora, „Luceafãrul”, apreciacã: „Poezia bãnãþeanã, realã astãzi, determinantã mâine,e tradiþia noastrã versficatã; e forþa de regenerare amitologicului Anteu, contactul nemijlocit cu folclorul, cuacel patrimoniu al etnicitãþii noatre, care este însuºispecificul regional, fiinþa proprie a unui loc... In ritmulpoeziei bãnãþene este echilibratã toatã muzicalitateacuvântului spus sau cântat, toatã inerþia temperamentalãsau dinamismul accelerat al unui joc” (C. Miu-Lerca,Gânduri pentru un nou an literar al Banatului, în„Luceafãrul”, nr. 1/ianuarie 1937, p. 1).

Dintre toþi poeþii bãnãþeni care au colaborat la „Lu-ceafãrul”, ne vom referi mai pe larg la Petru Sfetca.Acesta, cu ani în urmã a avut cuvinte de apreciere laadresa versurilor mele, intuind existenþa unui vizibiltalent poetic.

Petru Sfetca s-a nãscut la 22 noiembrie 1919, laLipova, judeþul Arad ºi a fost poet ºi traducãtor. A fostfiul lui Petru Sfetca, muncitor feroviar ºi al Corneliei,nãscutã Mirescu. ªcoala primarã ºi gimnaziul le urmeazãîn orãºelul natal, iar liceul comercial din Arad îl parcurgeîntre 1934 - 1938. O datã cu terminarea liceului, urmeazãAcademia Teologicã din Arad între 1938 - 1941.

A intrat apoi în activitatea jurnalisticã la Timiºoara ºiBucureºti, fiind redacto-ºef la ziarul „Vestul” (1939 -1944), apoi la revista „Lupta patrioticã” (1945 - 1946),redactor la ziarele „Banatul” (1946 - 1947), „Frontulplugarilor” (1948 - 1949), corector la revista „Flacãra”(1940 - 1951), secretar de redacþie la revista „Tânãrulscriitor” (1951 - 1957). ‘

Urmeazã o absenþã din viaþa publicã de câþiva ani,dupã care îl gãsim bibliotecar la Spitalul „Carol Davilla”din Bucureºti, unde rãmâne pânã la pensionarea sa din1970

Petru Sfetca a colaborat la importante publicaþii dinpeisajul nostru revuistic din acea vreme, dintre careamintim: „Jurnalul literar” al lui G. Cãlinescu, unde a ºidebutat, în 1939. Editorial iese în lume cu volumul Soliicãtre luminã (1940); acestuia îi urmeazã: Echinox(1942), Afiº literar (1945), Osmoze (1947), „30 depoeme (1973). La aceste volume se adaugã antologia deautor Cumpãna vieþii (1979) ºi cartea de interviuri Agora(1985), cu diverse personalitãþi literare ºi artistice.

Petru Sfetca a fost ºi un remarcabil traducãtor.

Astfel, putem citi în tãlmãcirea sa pe Holderlin, Novalis,Leopardi, Ungaretti, Saba, Montale, Quasimodo.

La început poetul a cultivat o poezie spiritual-naturalistã, cu economie de metafore. A evoluat treptatspre o liricã abstractã, concentratã, cu delicate ºinumeroase momente semantice. Poetul va trece ºi lastrofa clasicã:

„Un alb curat întins ca ºi ( o ) goanã Peste câmpii cu toatã iarna trece Hai, hai, copiii au fãcut coloanã Sã ducã-n sãnii cerul scund ºi rece

Spre mai departe ne-a durut tot pasul Spre tot ce n-a putut sã se mai ºteargã!(Peisaj)

Petru Sfetca n-a fost un poet productiv, cum singurmãrturiseºte când încearcã ºi o definiþie a poeziei, caredupã el „e o transfigurare, expresia unei nevoi profundede exprimare ºi cunoaºtere”.

Deºi director revistei „Luceafãrul” îi solicitacolaborãri. Petru Sfetca trimitea rar versuri la redacþie.Prima poezie publicatã de revistã a fost Amurg, în nr.l/ianuarie 1937, p.32 - un pastel în maniera timpului:

„Al zilei astru s-a topit În ºanurile zãrii Lãsând pãmântul liniºtit

Sub umbrele-nserãrii

Un glas de clopot, clar, duios, În liniºtea-mpânzitã Îngânã lin, misterios A zilei vieþi sfârºitã

ªi ninge, ninge tot mai des, Funinginea-nnoptãrii Iar stelele pe boltã ies Vechi straje-a-ntunecãrii”.

Natura patriei l-a inspirat cu dãrnicie în toateanotimpurile, dar mai ales primãvara, când poetul probaun apetit deosebit pentru frãgezimi ºi peisaje luminoase,trãind o comunicare candidã cu natura:

„Zefirul cald a sãrutat azurulªi trilurileline-au înfloritViu sufletu-mi se-ntinde-n infinitIzvoarele-ºi deschid divin murmurul.

Zvârlindu-ºi peste unde tot aurul Pe lacul amintirii te-ai ivit ªi cântu-þi iar m-a-nvins ºi amãgitUn nufãr alb ºi-a desenat conturul.

ªi totuºi noul nostru rãsãrit În estomparea tristelor uitãri κi va pleca amurgul peste zãri Cãci uite azi mii frunze-au înverzit Ce mâine-or dormita prin tinã-ntinse Sunt legile naturii neînvinse.(Apele primãverii)Petru Sfetca s-a impus ºi ca un remarcabil traducã-

tor, fiind la noi primul tãlmãcitor al unor poeþi italienimoderni: Ungarelti, Saba, Montale. În felul acesta, poe-zia lui Sfetca are ceva din rigoarea celebralã a luiUngaretti:

„Larga zidire care mã mâgneºteO ploaie augustã pe cristalul astrelorºi ºerpi împrãºtiaþi pe trompeteNici un glas teafãr pe colinele acoperiteUrcând panta, potirul întins spre vântºi stâncile ondulate te-au mohorâtfragedã în floare.Atât poeziile originale, cât ºi traducerile ºi

interviurile fac din Petru Sfetca un scriitor cu disciplinascrisului, care a lãsat în urma lui numeroase versuriremarcabile, prin care se identificã generaþi sa.

lector univ. BIANCA NEGRILÃ

În ziua de 8 noiembrie se sãrbãtoresc Sfinþii Arhan-gheli Mihail ºi Gavriil, numiþi în tradiþia româneascã Sf.Voievozi (ai oºtilor cereºti), ziua în care îºi sãrbãtoreaonomastica ºi poetul Mihai Eminescu.

Dar sã vedem ce spune biserica despre cei doi îngeriºi de ce a fost ales numele poetului, Mihai (Mihail), decãtre pãrinþii sãi.

Mihail Arhanghelul a fost rânduit de Dumnezeu cã-petenie a îngerilor buni ºi mare folositor ºi de bine fã-cãtor al mântuirii noastre. Mihail este împlinitorul drep-tãþii dumnezeieºti, purtând în mâna dreaptã sabia de foc,cu care l-a alungat din cer, la porunca Domnului, pe Lu-cifer, îngerul rãzvrãtit. Numele se tãlmãceºte „Cine esteca Dumnezeu”.

Împreunã cu Sf. Arh. Mihail se sãrbãtoreºte pe 8noiembrie ºi Arhanghelul Gavriil, Arhanghelul BuneiVestiri, purtãtorul mesajelor dumnezeieºti, numit liturgic„preafrumosul” ºi „înveselitorul”. Numele lui se tãlmã-ceºte „Dumnezeu a fost puternic”. El apare în Testamentdrept cãlãuzitorul spre adevãr ºi vestitorul ceresc cel maide seamã al Cuvântului dumnezeiesc.

Dupã cum au arãtat mai mulþi cercetãtori eminesco-

logi ºi am demonstrat ºi eu în cartea „Mihai Eminescu laBotoºani” {Data de naºtere a lui Mihai Eminescu), celmai mare poet al românilor s-a nãscut la 20 decembrie1849 (aºa consemna însuºi poetul în Jurnalul„Junimii”), în ziua de luni spre marþi la „4 ore ºi 15minute evropieneºti”, dupã însemnãrile tatãlui.

Matei Eminescu, fratele poetului, în prefaþa la ediþiade „Poezii de Eminescu”, scoasã la Editura Socec, înanul 1890, precizeazã referitor la data de naºtere a luiMihai:„într-o Psaltire veche însã, care se pãstra dinstrãbuni în casa pãrinþilor sãi ºi în care sunt scriºiconsecutiv autograf de tatãl poetului naºterile tuturorcopiilor sãi, pe pagina 5-a stã scris: Astã-zi 20Decembrie anul 1849 la patru ceasuri ºi cincisprezeceminute evropieneºti s-au nãscut fiul nostru Mihai”. Dupãcum se observã, Matei vãzuse aceastã Psaltire în casapãrinteascã, þinând minte ºi pagina unde erauconsemnate naºterile copiilor lui Gh. Eminovici.

Gheorghe ºi Raluca Eminovici erau buni creºtini, aucumpãrat bisericuþa de lângã locuinþa din Ipoteºti, þineautoate sãrbãtorile mergând regulat la bisericã, îºi serbauziua onomasticã. (ing. N. IOSUB)

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã14

MIHAI EMINESCUMIHAI EMINESCUVEGHEAT DE ARHANGHELII MIHAIL ªI GAVRIILVEGHEAT DE ARHANGHELII MIHAIL ªI GAVRIIL

Poeþi de la „Luceafãrul”Poeþi de la „Luceafãrul”

lector univ. Bianca Negrilã

La Editura Sinteze din Galaþi, 2010, a vãzut luminatiparului pliantul foto-liric „Chipuri sufleteºti” de talentatapoetã Cezarina Adamescu ºi artistul fotograf C-tin Vlaicu.

Reproducem douã texte însoþite de fotografii hibernale.

În data de joi, 11.11.2010, Radio Reºiþa atransmis în eter festivitatea de înnobilare aziaristului reºiþean cu titlul de Cetãþean deOnoare al Judeþului Caraº-Severin.

Felicitãm la modul cel mai sincer peziaristul Mircea Cavadia, ziarist ºi activistcultural însemnat, autor al unor cãrþi deprozã, teatru ºi de umor. Mircea Cavadia afost redactor-ººef al unor cotidiene cãrãºene,fiind apreciat pentru activitatea sa.

Din cuvântul domnului ing. dr. SORINFRUNZÃVERDE am reþinut, între altele, citez:„Mircea Cavadia este cel mai mare scriitor pecare l-aa dat Banatul, dupã Sorin Titel” (!!!).

Am luat vorbele domnului preºedinte alConsiliului Judeþean Caraº-Severin drept

ziceri festiviste, de sãrbãtoare, când vorbitoriiîn mod conºtient întind coarda pentru a da oanume semnificaþie evenimentului ºi nimicmai mult. Apoi, domnul inginer, Sorin Frun-zãverde este om de ºtiinþã ºi nu literat ºi scrii-tor, ºi are scuze necunoscând valorile tagmeiscriitorilor din Banat. Cel care a roºit la a-ceastã gratulare a fost omul de bun-simþ,Mircea Cavadia, care îºi cunoaºte propriaoperã ºi îºi cunoaºte confraþii mai sus de si-ne. Amintim domnului Frunzãverde cã înain-tea lui Mircea sunt valori perene, enumãraleatoriu câteva: Virgil Barbu, Sofia Arcan,Ion Arieºanu, Ion Marin Almãjan, Paul EugenBaciu, Laurenþiu Cernat, Gheorghe Luchescu,Titus Suciu ºi, zic eu, prof. DAN FLORIÞA-

SERACIN, din Timiº, apoi reþineþi cãrãºenii:Ionel Bota, Nicolae Sârbu, Nicolae Irimia ºidespre Gheorghe Jurma.

Am aºteptat cuvântul scriitorului Gheor-ghe Jurma, care avea datoria faþã de literaturaromânã, ca sã-l corijeze pe bossul SorinFrunzvãverde, ceea ce n-a fãcut, probabilacum, la bãtrâneþe, i s-a uzat o vertebrã de laºira spinãrii, de-a pierdut din verticalitatea saproverbialã.

Închei ºi zic: La mulþi ani, Mircea Cavadia!Ai motive sã-i mulþumeºti (în vreun fel)domnului preºedinte Sorin Frunzãverde, fostMinistru de Interne!

LA CARABINÃ,Mehadia, 12.11.200

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 15

Semnal editorialSemnal editorial

ZIARISTUL MIRCEA CAVADIA, CETÃÞEAN DE ONOARE AL JUDEÞULUI CARAª-SEVERIN!

Imagini din Ploieºti Transmise de liceanul MIHAI PÃTRêCIOIU, nepotul dascãlilor mei, Rodica ºi George Pãtrãºcioiu (dl. prof. G. Pãtrãºcioiu a fost ºiprofesorul d-lui prof. Mihai Feneºan, directorul Liceului “Nicolae Stoica de Haþeg” din Mehadia). În imagine, întrezãresc urmele

paºilor blondului NIKITA STÃNESCU. Mulþumim, prietene Mihai. (NDP)

Am publicat-o în „Vestea”, ne repetãm pentrucititori ºi pentru Inspectoratul ªcolar Caraº-Severin.

Profesorul Nistor Dop a fost un cadru didactic(româno-francezã) de excepþie. Pentru activitatea saprofesoralã a fost retribuit, nu intrã în calcul acestaspect. Voi enumera realizãrile profesorului NistorDop cu valoare extra-profesionalã. Astfel:

- A publicat în presa vremii articole sub pseu-donimul de „Bardac”, materiale ºcolare ºi de ocrotirea aurului verde, a pãdurii din Banatul montan;

- A realizat un mic muzeu în Casa GeneraluluiNicolae Cena, om de ºtiinþã ºi luptãtpr pentru

fãurirea României Mari. Prin aceasta (ºi alteintervenþii motivate) a salvat casa generalului de lademolare;

- A fost membru fondator al Cenaclului „EftimieMurgu” din Orºova, cu activitate literarã apreciatã;

- A fondat, în aprilie 1977, Cenaclul literar „Ad-mediam”, atrãgând la cenaclu scriitorii: NicolaeMãrgeanu, Ion Florian Panduru, N.D. Petniceanu,Sabin Opreanu, Ion Bãcilã, Rozica Bãºulescu, IonIonescu-Bloju ºi alþii;

- A iniþiat ºi organizat manifestãri culturaledeosebite în Mehadia, între care: „Întâlnirea cu fiii

Mehadiei”, în iulie 1981;- A îndrumat tinerii liceeni talentaþi spre arta

scrisului, exemplu este ºi cazul poetului SabinOpreanu, pe care l-a ajutat sã termine liceul, apoi i-a facilitat accesul la „România literarã”, într-o relaþiecu poetul Geo Dumitrescu;

- A fost un francofon declarat, într-o vreme derestricþie.

Argumentele de mai sus sunt suficiente pentrua-l declara pro memoria pe NISTOR DOP persoanãpublicã, a cãrui memorie trebuie pãstratã la loc decinste ºi cinstire româneascã. (NDP)

MM oo tt ii vv aa þþ ii aa pp rr oo pp uu nn ee rr ii ii cc aa SS aa ll aa PP rr oo ff ee ss oo rr aa ll ãã ss ãã ss ee nn uu mm ee aa ss cc ãã SS aa ll aa PP rr oo ff ee ss oo rr NN ii ss tt oo rr DD oo pp

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã16

Cu puþinã vreme în urmã, am cãlãtorit într-omaºinã de ocazie de la Severin la Orºova. Încabinã, un cãlãtor cu sãmânþã de vorbã. Solid,numai muºchi, pietros... S-a prezentat:

- Petria! Severinean, sculptor ºi pictor.- Petniceanu, timiºorean, scriitor.- De mult în Timiºoara?- De cinci decenii...- Ca scriitor, presupun cã ºtiþi multã lume?

chestioneazã Petria.- Da, confirm.- Aþi auzit de ªtefan Popa, Popas?- Caricaturistul?! Cine nu-l ºtie! O, lume... fac

eu admirativ.- Pe mã-sa! Sã nu mai aud de el!- De ce, domnule Petria?- S-a declarat bãnãþean, când el este oltean get-beget, am copilãrit cu el, ºi îi e

ruºine sã se decline oltean! Nenorocitul, când îl vãd îl scuip între ochi. Meritã...Rememorez cum l-am cunoscut pe „mondialul” caricaturist. Prin anii 1980, poate

1981, în orice caz Popa ªtefan, cu cerere la mine pentru paºaport, stãtuse zile pecoridorul de pa paºapoarte cerºind de la ºefii mei un paºaport pentru Tojio, unde avealoc un festin internaþional de caricaturã. ªefii mei, plini, nu adjuncþi ca mine, aveauteamã cã studentul de la Politehnicã pleacã ºi nu se va mai întoarce în þarã ºi vor da cu„subsemnatul”!

Dupã 2 – 3 zile de sejur, de dimineaþa ºi pânã la închidere, l-am chemat în birou,aveam ºi eu unul cu uºi capitonate, dar cu microfoane, dupã moda zilei. Mi-a spus cã-i oltean din Severin, cã-i în ultimul an de Politehnicã, cã nu are de gând sã-ºi ratezecariera, cã-i român ºi se va întoarce în þarã. Fie ce-o fi! Am iubit oltenii de când mã ºtiu.Tinerisem la Orºova pe aproape de Severin. I-am dat paºaportul. S-a dus ºi s-a întorscu medalia de aur! Aºa a început cariera de caricaturist a domnului inginer Popa ªtefan,alias Popas, astãzi timiºorean de vazã, cu premii în valutã, cu vilã cum puþini au înoraºul de pe Bega.

În decembrie 1989, toate lozincile cu „Jos Ceauºescu”, „Vrem paºapoarte”, „Sã fiecondamnat, aici în Banat!”, „Noi nu plecãm acasã, morþii nu ne lasã!” etc., etc., baºcadouã portrete în zeghe, cu care alergau pe sus doi puºtani, erau opera fostului student.Mã bucuram ºi mã felicitam.

Dupã Decembrie 1989, fusese arestat o zi, sau douã, apoi pus pe liber, falsificaseun bilet de CEC, sau de bancã, dovedise tehnicã la pictat ºi scris. Interveniserãrevoluþionarii...

Petria intervine convingãtor:- Domnule, a stat pe Rahova, în Severin, am bãtut mingea cu el, în copilãrie, mama

sa era profesoarã, tatãl nu mai þin minte ce era, Ceauºescu i-a demolat casa, cum aufost demolate ºi altele, ºi pãrinþii s-au mutat în Caransebeº, mama profesoarã la oºcoalã din oraº. ªi acum nenorocitul se declarã bãnãþean?! I-i ruºine cu noi, cu oltenii?Îl scuip în ochi, nenorocitul, ipocritul...

- Poate a glumit, domnule Petria? fac eu conciliator.- Glumã, pe dracul! A falsificat actul de naºtere...Fãrã comentarii, domnule Popas... NDP

ªtefan Popa (alias POPAS)ªtefan Popa (alias POPAS)

În calitate de preºedinte al SSoocciieettããþþiiii lliitteerraarr-aarrttiissttiiccee „„SSoorriinn TTiitteell”” ddiinn

BBaannaatt ººii ddee mmeemmbbrruu ffoonnddaattoorr aall ““AAssoocciiaaþþiieeii ddee pprriieetteenniiee rroommâânnoo-ssâârrbbee””

ddiinn TTiimmiiººooaarraa (fondatã când americanii bombardau Belgradul) îi doresc

doamnei Liubiºa Raichici (mai frumos ar suna LIUBA) trei mandate

consecutive ºi succese pe toate etajele culturii cãrãºene.

O rugãm pe excelenta poetã sã nu uite cã muntenii – cãrãºenii joacã

la KOLO!!!

Menþionãm cã predecesoarea domniei sale în cultura cãrãºeanã n-a

catadicsit sã punã o singurã datã piciorul (ºi ce picior!!! à la Nina

Cassian, femeia cap de cal, numitã astfel de E. Barbu) în comuna

Mehadia, la un simpozion (ºi au fost opt), la o dezvelire de placã

comemorativã (ºi s-au dezvelit ºapte), la dezvelirea celor douã

monumente, unul în Plugova ºi altul în Mehadia.

Hfala Lepo! (N.D.P.)

Liubita Racichici – noul director al DirecþieiLiubita Racichici – noul director al Direcþieide Culturã ºi Patrimoniu din Caraº-Severinde Culturã ºi Patrimoniu din Caraº-Severin

Vã felicit, în numele Societãþii „Sorin Titel” din Banat, pentrufestinul memorial realizat cu oamenii de suflet ai Reºiþei, întimpul funerariilor poetului ADRIAN PÃUNESCU.

Domnule Primar, ca unul care a ucenicit la Reºiþa, care adãscãlit ºi lucrat la laminoare, cu mulþi ani în urmã, vã rogfrumos gãsiþi o soluþie legalã ca una din strãzile municipiuluidvs. sã poarte numele ilustrului POET ADRIAN PÃUNESCU.

Domnule Primar! Adrian Pãunescu a iubit Banatul, a iubitoraºul Reºiþa, a realizat o serie de emisiuni în direct cu postulde radio „Semenic”. Ultimul sãu interviu, ultima sa poezie afost transmisã de pe patul spitalului studioului, lui SergiuTaban, realizator.

Gestul dvs. va fi un gest de nobleþe intelectualã insolit,neegalat de contemporani. Adrian Pãunescu a fost un marepatriot român. Mulþumesc. (NDP)

Propunere pentru domnul primarPropunere pentru domnul primarStepãnescu, primarul municipiuluiStepãnescu, primarul municipiului

Reºiþa (Caraº-Severin)Reºiþa (Caraº-Severin)

FAÞÃ ÎN FAÞÃ: OAMENI, IDEI, FAPTE ªI NEFAPTE!LICEUL „TRAIAN DODA” DIN CARANSEBEª

Cu câþiva ani în urmã, domnul colonel Liviu Groza, istoric, apropus domnului prof. IOAN RÃZVAN, directorul Liceului „TraianDoda” din Caransebeº, ca Sala Profesionalã sã se cheme „SALAPROF. MATEI ARMAª”. Cadrele didactice au îmbrãþiºat ideea,inclusiv prof. Roma Armaº, nora regretatului dascãl. În plus,directorul Ioan Rãzvan a pus pe peretele Sãlii Profesorale foto-grafia marelui dispãrut.

Mulþumim, domnule profesor IOAN RÃZVAN!

LICEUL „NICOLAE STOICA DE HAÞEG” DIN MEHADIAScriitorul NDP a propus d-lui pof. Mihãiþã Feneºan, directorul

liceului din Mehadia, ca Sala profesoralã sã se cheme Sala prof.NISTOR DOP.

Domnia Sa a promis, dar de fãcut NIX!A lãsat sã se înþeleagã cã doamna prof. Rodica Dop-Râta,

fiica marelui dispãrut, nu este de acord.Pun o întrebare retoricã: Cui sã cerem dezlegare, domnule

Director? Prof. NISTOR DOP a fost o persoanã publicã ºi iesede sub incidenþa intereselor de familie. Vedeþi modivaþia de maijos. (N.D.P.)

Nu pot sã uit!... Nu pot sã tac!...

(Decembrie 1989 – decembrie 2010)Nu pot uita abuzurile dictatorului Nicolae

Ceauºescu... Nu pot sã uit abuzurile diabo-lice ale Cabinetului II, ale academicienei(sic) Elena Ceauºescu... Nu pot sã uit zisele„academicienei”, atunci, în Decembrie 1988,vãzând pe B-dul Magheru, în Bucureºti, ocoadã lungã de sute de metri, de oameni, bã-trâni ºi copii, ce aºteptau la rând sã cumpere„tacâmuri”, nu de fier, ci de pasãre, era vorbade gheare, gâturi ºi capete de pasãre, ca sãdereagã o ciorbã, ca sã-ºi astâmpere foamea;doamna Elena Ceauºescu a spus: „Hã, staula gaurã, cum stau ºobolanii!” Elena Ceau-ºescu era realmente urâtã de poporul român!

N-am sã uit cozile interminabile, aºtep-tãrile la rând, vreme de douã-trei ore, sã pri-meºti una-douã sticle de lapte pentru prunci,mã sculam la ora cinci, uneori la ora patru,ca sã prind un loc mai în faþã, sã fiu sigurmãcar de un litru de lapte. Aºa am ajuns eu,ºef adjunct la paºapoarte, apoi adjunct la Ae-roportul Internaþional Timiºoara, sã cumpãrde la Biled, de la un aromân, o caprã, peMedy, ce ne da cinci litri de lapte pe zi, dacãera bine hrãnitã, ºi era hrãnitã de Caius ºiMircea, copiii mei, elevi la „Generalã” ºi astavreme de câþiva ani, pânã copiii au intrat laliceu ºi când au intrat au refuzat sã-i maiaducã iarbã ºi frunzã, fiindu-le ruºine decolegi ºi colege. Am dãruit-o pe Mady unuibaptist din Chiºoda ºi pe fiica sa mameicunoscutului cântãreþ Petricã Moisã, mortdupã lapte de caprã.

N-am sã uit cã în prag de Crãciun nu gã-seam pentru Pomul de Crãciun (pe atunci sezicea „Pomul de iarnã”) saloane ºi alte fle-cuºteþe, cum n-am sã uit cã nu primeam ba-nane, portocale ºi alte iluzorii bunãtãþi, înprag de Sfintele Sãrbãtori, nimicuri de marepreþ, ce se dãdeau prin uºa din spatele ma-gazinului „Bega Mare”. Era acolo un neamþ,care-mi punea un kilogram, douã de-o parte!De ce sã-mi punã de-o parte?! Pentru cã ple-ca an de an la Viena, unde avea ceva nea-muri...

N-am sã uit cum caloriferele erau, iarnãde iarnã, mai mult reci decât calde, în vremece caloriferele (le-am pipãit) de la Judeþeanãºi Municipalã erau fierbinþi încât funcþionariilucrau în cãmaºã; n-am sã uit cã o duminicãputeam sã merg cu „Dacia”, o altã duminicãnu puteam, iar benzina de la pompa dinCalea ªagului (una dintre ele) funcþionanonstop doar pe bonuri emise special.

Nu pot uitaNu pot uitaInaugurarea Bibliotecii Private „Ca-

sa Cãrþilor” (Casa Daria) din Mehadia,str. Pãdurii 380, amfitrion N.D.P.

N-am sã uit cuvântul domnului de-putat ing. IOAN TABUGAN. N-am sã potuita prezenþa unor cãrturari de seamã,n-am sã pot uita vreodatã prezenþaºcolarilor, a profesorilor M. Feneºan ºiGruia Cingheta. Ilustrãm ultimele pa-gini din „Vestea” cu fotografii de lainaugurare. (Redacþia)

Mesajul DeputatuluiTabugan Ion:

Cu ocazia inaugurãrii primei biblioteciprivate din Banat, salut cu adânc respect ini-þiativa domnului Nicolae Danciu Petni-ceanu, preºedintele Asociaþiei „Sorin Titel dinBanat” exprimându-mi totodatã regretul cãnu pot aduce personal un omagiu acestuidomn de o dinamicã si valoare deosebitã, ce areuºit sã-ºi contureze de-a lungul timpului ofigurã emblematicã în cultura ºi tradiþiabãnãþeanã.

Prin acest act de înaltã culturã, în urmacãruia la Mehadia ia naºtere bibliotecaprivatã „Cartea Cãrþilor”, domnia sademonstreazã încã o datã faptul cã pune înpermanenþã în slujba bãnãþeanului ºi, nunumai, întreaga sa operã culturalã, de onemãsuratã valoare asigurând pe aceastãcale pãstrarea nealteratã a tradiþiilor ºiculturii bãnãþene ºi odatã cu ele, trãinicianeamului nostru românesc.

Este cunoscut faptul cã zona comuneiMehadia se remarcã printr-o puternicã încãr-cãturã istoricã ºi culturalã, ce a fost mereupusã în valoare ºi dusã mai departe de oa-meni, cum este domnul Petniceanu, oameni cesporesc frumuseþea locurilor ºi starea deimensã mândrie la gândul cã aparþii aces-tora.

Vã felicit pe aceastã cale, domnule NicolaeDanciu Petniceanu, vã urez multã sãnãtate,multe alte acte de culturã ºi mulþi ani deviaþã, atât dumneavoastrã, cât ºi bibliotecii„Cartea Cãrþilor”!

Data, Cu deosebitã consideraþie,01.10.2010 Deputat ing. Tabugan Ion

(Mesajul a fost transmis ºi prezentat în ca-drul manifestãrii prin intermediul consilieruluide cabinet parlamentar Diana Ciolocoi)

ºcoli dupã abdicarea lui Mihãiþã, în Decem-brie 1947.

*

N-am sã uit ziua de 9 martie 1975, cânddupã întâlnirea internaþionalã de la Helsinki,cu privire la libera circulaþie ºi la drepturileomului, Ceauºescu a dat ordin ca fiecãruicetãþean român, la cerere, sã i se dea unformular pentru obþinerea de paºaport ºi vizãde plecare temporarã în strãinãtate. Problemaplecase de la etnicii germani care, prin rudeºi cunoscuþi, prin clãmpãii de la „Europaliberã”, ceream emigrarea în Occident. Înurma dispoziþiei, Nikolaus Berwanger, liderulgermanilor din Banat, directorul ziaruluigerman din Timiºoara, a pus mâna pe telefon(avea telefon direct cu Ceauºescu) ºi i-aspus: „Tov. Ceauºescu dacã le dãm paºa-poarte, un neamþ, unul singur nu se va îna-poia din strãinãtate. Rãmâne Banatul fãrãnemþi! Vã rog. Anulaþi ordinul!” ªi Ceauºes-cu l-a anulat.

N-am sã uit cã Nicolae Ceauºescu a în-tors curul la ruºi ºi spatele la americani, cândcu clauza naþiunii favorizate, clauzã condi-þionatã cu amestecul americanilor în treburileromânilor. N-aam sã uit demnitatea sa româ-neascã ºi pretenþia sa pentru suveranitatea ºiindependenþa României. Era unicul carelupta pentru asemenea atribute.

N-am sã uit întrevederea lui NicolaeCeauºescu cu Iosip Brez Tito, de la Vârºeþ, înbirt, la Bocãluþã, una pe nepusã masã, cândarmata sovieticã era la graniþa cu România ºiaºtepta semnalul, trei rachete roºii, ca sãpãtrundã în forþã în România, aºa cumpãtrunsese în Cehoslovacia, 1968. Era 23August, 1968, era 9 dimineaþa. Ceauºescuceruse sprijin de la Tito, în probleme vitale:

1. Bãtrânii, femeile ºi copiii din Româniasã poatã fi cazaþi în Jugoslavia;

2. Armata românã sã se poatã replia ºireorganiza în Jugoslavia, pentru a relua luptacu armata sovieticã;

3. Sprijin material, moral din parteaJugoslaviei, în luptã cu armata sovieticã.

Tito a fost de acord cu un amendament:replierea armatei române în Jugoslavia sã sefacã fãrã arme, urmând sã primeascã ar-mament de la sârbi!

În tot acest timp, e vorba de 23 august1968, dimineaþa, la Bucureºti, primise paradaoamenilor muncii ºi parada militarã un altCeauºescu, e vorba de sosia sa, de dublura

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 17

NU POT SÃ UIT!.. . NU POT SÃ TAC!.. . NU POT SÃ UIT!.. . NU POT SÃ TAC!.. .

Continuare în pagina 18

Ce sã vã mai spun cã n-am sã uit?! A, erasã uit, butelie cu gaz primeai pe bazã de pileºi relaþii, norocul meu era pila lui Pelici, bãr-batul cântãreþei Mariana Drãghicescu, caremã þinea în evidenþa lunarã, cum el îl þineamîn evidenþã cu câte un paºaport pentru el ºiºefii sãi. Vã rog, puneþi-mã la zid, dacã v-amminþit. Minciuna e un mare pãcat, zicea popaTraian Nemoianu, cu care fãcusem ore decatehizare, când popii fuseserã daþi afarã din

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã18

sa.Nu mai fusese nevoie, intrase pe fir

sprijinul diplomatic din partea Chinei, oChinã ce se afla în conflicte militare, înExtremul Orient, cu armata sovieticã (vezirevista „Oglinda” a Ambasadei GermanieiFederale de la Bucureºti...)

În politica internã, treburile mergeau dinrãu în mai rãu. Ceauºescu era sabotat ºi prostsfãtuit de consilierii sãu, baºca amesteculpersistent al Elenei Ceauºescu în politica þãrii.

Trãiam foame, magaziile erau goale, numai erau pline, cum fuseserã pânã prin 1980;cu toate acestea calupurile de unt ºi brânzã,uleiul ºi slãnurile se alterau prin depozite.Politica exportului de alimente ne-aa ucis!Achitarea cu orice preþ a datoriilor externe erape prim-plan! Au fost ºi ele achitate, trebuiasã opreascã exportul de alimente, nu l-aoprit, voia sã facã o Casã a Poporului, unadeosebitã, cum nu mai fãcuse careva! Afãcut-o, dar cu ce preþ?! ªi azi cine o folo-seºte?! E drept, e mare, e frumoasã, e a douaîn lume, dupã Casa Albã, dar asta l-a dus lamoarte.

*

A venit Decembrie 1989. Foametea ºifrigul au fost exploatate de reacþiunea internãºi externã. În Ungara era un lagãr de transfugiromâni (majoritatea etnici maghiari), un ase-menea lagãr era ºi în Jugoslavia, unguriivisau Ardealul de Nord, sârbii visau Banatulcu Timiºoara. Sovieticii au încurajat ambeleacþiuni externe, ei ºi Coloana lor a cincea dinRomânia. Organele de K.G.B. îºi aveauoamenii lor infiltraþi în organismele centraleale statului, cu precãdere în Armatã ºiSecuritate.

(Dupã decembrie 1989, voi lectura orevistã româneascã, în sediul ConsulatuluiRomân de la Geneva, se preciza: „Din treiromâni basarabeni doi sunt cadre ale K.G.B.-ului). Strãinii au pãtruns în România, în chipde turiºti, ei au instigat în Timiºoara sã sedevasteze magazinele între podul de laCatedralã ºi podul de la Garã, în noapteadinspre 16 pe 17 decembrie 1989 (sâmbãtãspre duminicã). În Timiºoara au fost împuº-caþi circa 40 – 45 indivizi, majoritatea dintremorþi nu a fost revendicatã de careva!Evident, erau strãini. În romanul meu „Tot ceam pe suflet” (Ed. Gutinul, Baia Mare, 1995)vin cu date concrete, cine a tras ºi din al cuiordin. Lozincile celor o sutã de mii din PiaþaOperei din Timiºoara erau: „Jos Ceauºescu!”,„Vrem pâine!”, „Vrem paºapoarte!”, „JosDictatorul!”, „Vrem Libertate!”, „Sã fie jude-

cat, aici în Banat!”, „Noi nu plecãm acasã,morþii nu ne lasã!”.

Reþineþi: nu s-a strigat „Jos comunismul”,nu s-aa strigat „Vrem capitalism!”. Nu ar fiieºit unul în stradã dacã s-aar fi ºtiut cã trãdã-

torul Ion Iliescu avea în cap reinstaurareacapitalismului în România! Generaþia din de-cembrie 1989 ºtia despre ceea ce înseamnãcapitalism, patroni, ºomeri ºi alte nenorociri.

Acum avem capitalism, acum avemmoartea în faþa ochilor.

Ion Iliescu, cel mai mare trãdãtor al nea-mului românesc, a fãcut politica lui MihailGorbaciov! Un Gorbaciov agent al anglo-

americanilor, recrutat prin soþia sa, RaisaGorbaciov, în realitate Rachela (evreicã).

(Aflu cã ºi Boris Elþân era evreu, Elþân careºi-a cumpãrat 800 hectare de pãmânt, pãduriºi lacuri, în Finlanda, avere în Filanda cumaveau nobilii ruºi de altãdatã).

În ultimii 20 de ani s-aa instalat sãrãcia ºimoartea. Ceauºescu a fost judecat ºi con-damnat pentru genocid pe care nu l-aa fãcut.Dupã decembrie 1989 ºi pânã astãzi au murit

cu ºtreangul la gât sau prin otrãvire, aruncarede la etaje etc., peste 78 de mii. Acesta e,domnilor, genocid. Cine se face vinovat? Îivedeþi la cârma þãrii ºi în ParlamentulRomâniei.

Cum s-au îmbogãþit unii?! Prin hoþie. Prinvânzarea la preþuri de nimic a obiectiveloreconomice ridicate de poporul român subconducerea Partidului Comunist Român. Auvândut Galaþiul, Reºiþa, Hunedoara, Romanul,Aradul. Apropo de Arad, „Strungul” Arad,vândut la nemþi, pe o nimica, nemþii l-aucumpãrat pentru fier vechi, la topit, pentru aspulbera concurenþa, strungurile de la Araderau net superioare celor fabricate la nemþi. Afost vândut Combinatul de carne de la Timi-ºoara, acum, cumpãrãm carne de pui din Un-garia, am vândut fabrica de tricotaje ºi ciorapidin Timiºoara, acum cumpãrãm ciorapi dinAmerica. S-aa urmãrit lichidarea clasei munci-toare ºi s-aa reuºit acest fenomen. Muncitoriiromâni au ajuns slugile Europei, muncesc dese spetesc, pe un modest salariu în Italia,Spania, Portugalia, chiar ºi în Ungaria.

Nu mai avem independenþã, nu mai avemsuveranitate! Nu mai avem armatã, nu maiavem economie, nu mai avem învãþãmântulde odinioarã, mai avem doar Biserica Orto-doxã ºi aici se încearcã prin emisarii veniþidin Occident ca sã trecem la „Uniþi”, sã de-venim greco-catolici. Priviþi la televizor ºivedeþi cum se inoculeazã tineretului crimina-litatea sub varia forme ºi aspecte. Învãþã-mântul ºi cultura în România sunt îndreptatespre lichidare. Capitaliºtii nu au nevoie de unpopor român cult, asta ca sã-ll poatã mani-pula ºi exploata.

Fondul Monetar Internaþional este un or-ganism evreiesc internaþional care prin toatemijloacele ºi posibilitãþile ne cumpãrã ºi nevând, ne duce într-o robie modernã. Holo-caustul este un mijloc (ºi o scuzã) de îmbo-gãþire pentru evreimea sionistã internaþio-nalã. ªefii de stat care s-au perindat cu avizulprimit de la oligarhia evreiascã americanã.Ion Iliescu, Constantinescu ºi Bãsescu, fie-care în parte, au slugãrit unor puteri strãine.Domnul Bãsescu a fost ºef de agenþie în An-vers, un port internaþional unde colcãie servi-ciile de spionaj strãine. Oare cine te-a racolat,domnule preºedinte, în afarã de SecuritateaRomânã? Ai avut grad mare, domnule vân-zãtor de flotã româneascã.

Am ajuns la sapã de lemn. Am ajuns sãtãiem 25% din salariul ºi aºa modest a das-cãlilor noºtri, ca prin aceasta sã lichidãm în-vãþãmântul românesc. În campania electoralãs-a promis ºi s-a votat creºterea lefurilor ladascãli cu circa 50%, ca dupã alegerile pre-

Vorbeºte dr. Al. Nemoianu. InaugurareaBibliotecii “Daria”, Mehadia, 1.10.2010

Delegata domnului deputat ing. IoanTabugan, la inaugurarea Bibliotecii

“Daria”, 1.10.2010.

Continuare în pagina 19

Urmare din pagina 17

V e s t e a d u m n e a v o a s t r à 19

zidenþiale sã se uite acest angajament, maimult s-a ajuns sã se taie din leafã. O doamnãînvãþãtoare Irina Cristina Anghel din Caracala depãºit douã luni de când stã în greva foa-mei. În spirit de solidaritate cu ea s-au an-gajat ºi alte cadre didactice la aceastã formãde luptã. Dar degeaba, nimeni nu se simtederanjat! Sãracul sã nu aºtepte dreptate, milã,sprijin, de la cel bogat. ªi atunci, vã întreb:cum stãm cu lupta de clasã?! În cei douãzecide ani de robie capitalistã, în România sunt ladoi poli opuºi: milionarii în dreapta ºi sãracii(sunt oameni care nu au bani de pâine!) înstânga. Bogatul nu lasã din mânã pâinea ºicuþitul. Pâinea trebuia luatã cu forþa ºiîmpãrþitã celor mulþi, care supravieþuiesc depe o zi pe alta ca vai de mama lor!

S-a ajuns pânã acolo ca poliþiºtii sã facãgreva foamei, sã facã demonstraþii, s-a ajunspânã acolo încât militarii sã facã demonstraþiila Cotroceni, unii sã arunce cu caschetele încurtea palatului de la Cotroceni, alþii sã deafoc afiºelor ºi chipului hâdos al preºedin-telui?!

Am ajuns sã-l regretãm pe Nicolae Ceau-ºescu, pe cel huiduit ºi ucis de Ion Iliescu,Petre Roman ºi Gelu Voiculescu Voikan, înziua de Crãciun 1989. Între ei nu-ii unul ro-mân. Este singura noastrã ºansã de-a ne rea-bilita în faþa urmaºilor din viitoarele decenii ºiveacuri. În venele lor curge sânge strãin. IonIliescu (þigãnesc plus evreiesc), Voikan, Ro-man doar evreiesc, Petre Roman, aºiºderea*.

Urmaºii noºtri vor prinde vremuri când nuvor avea strãzi suficiente pentru a le danumele de Nicolae Ceauºescu.

_________________* Iubesc, preþuiesc ºi respect pe toþi alogenii din

România, care pãstreazã în inima lor o brumã de respectpentru neamul românesc. Nu trebuie sã uite cã mãnâncãpâine româneascã! Preþuiesc, respect, sprijin pe aceºtialogeni.

Practic: Am damnat atrocitãþile fascismului faþã deevrei! Vezi romanul „Cantonul Galben” ºi ceea ce s-aîntâmplat în 1942, în portul Sevastopol. Am pus o placãevreului scriitor Camil Petrescu, în Timiºoara, str. Alba-Iulia 3. Apoi, am fondat Societatea Literar-Artisticã„Sorin Titel” din Banat. Sorin Titel, scriitor, a fost evreudupã tatã. I-am pus o placã ºi o efigie în Timiºoara, str.Lenin 7.

Precizez: Antisemitismul în România contemporanãeste cultivat, prin acte antiromâneºti, prin evreiistrecuraþi în posturi cheie din artã ºi culturã. Nu-ii aºa,Cornel Ungureanu, Adriana Babeþ (nãscutã ªimlovici),Al. Ruja, Densusianu? (nume româneºti pentru ducereaîn eroare ºi pãcãlirea românilor).

*Nu pot sã uit!... Nu pot sã tac!...

Tinerii absolvenþi de ºcoli profesionale ºiºcoli tehnice, absolvenþii de facultãþi aveauasiguratã repartiþie în cadrul muncii, nu caacum, sub domnii Iliescu, Constantinescu ºiBãsescu, când tinerii umblã înnebuniþi sã ob-þinã o slujbã, una ce frizeazã pregãtirea lor

profesionalã. Sã ajungã sã concureze pentruun post de femeie de serviciu în Petroºani?!Sã ajungã un absolvent de facultate vânzãtorde ziare sau distribuitor de coca-cola?! Sã nuobþinã o slujbã?! Sã stea acasã pe capul pã-rinþilor, care, ºi ei, se zbat sã supravieþuiascãde pe o zi pe alta?! Sã ajungã tinerii noºtrislugile Europei?! Bãieþii, iar fetele sã ajungãcurvele Europei?! Aºa ceva pe vremea luiCeauºescu nu s-a întâmplat.

Nu pot sã uit!... Nu pot sã tac!...Tinerii când se cãsãtoreau primeau de la

serviciu ºi de la „spaþiu locativ” cheile unuiapartament, fie el ºi cu o singurã camerã oriunul confort doi cu douã camere, cândînjghebau o familie. Acum?! Nix!!! Doar copiiicelor avuþi îºi permit cãsãtoria ºi cheile de lacasã, cheile de la maºinã ºi alte chei, baºcaluna de miere pe Coasta de Azur ºi nu laMunte sau la Mare, cum îºi permiteau tineriipe vremea lui Ceauºescu

Nu pot sã uit!... Nu pot sã tac!... Duminicã, 17 decembrie 1989, tinerii au

fugit din faþa gloanþelor în Timiºoara ºi aucãutat refugiu la Catedrala Mitropolitanã. Nuau putut! Porþile fuseserã zãvorâte de preacu-vioºii pãrinþi, amicii mei, preot consiliercultural Petricã Dorobanþu (bãºtinaº dinTopleþ) ºi consilier economic Ilie Sârbu, fiulunui morar din Valea Bistrei, din Caraº-Severin. Copiii au cãzut seceraþi de gloanþepe treptele catedralei. Existã o placã come-morativã montatã de niºte pietrari din SudulFranþei, cine doreºte o poate vedea.

Nu pot sã uit!... Nu pot sã tac!... Îmi stãruie în minte sfârºitul tragic al unor

þãrani anonimi – care fuseserã arestaþi în1958 – 1959 – 1960 ºi închiºi în arestulRaionului de Securitate din aretul Gãrii deNord din Timiºoara, pe aproape de laborato-rul în care ceferiºtii susþin examen psihic. ªefde raion era colonel Adalbert ªimlovici, evreudin Ardeal, de pe la Oradea sau Satu Mare, deunde îºi avea ºi nevasta, învãþãtoare.

Gh. Dej ceruse mãsuri severe pentru în-cheierea socializarea agriculturii. AlexandruDrãghici, evreu, cu soþie evreicã de la Bu-dapesta, a emis o decizie ca toþi cei ce nu vorsã intre în colectivã sã fie arestaþi. (Aºa a fostarestat ºi consãteanul meu, Constantin Lu-pinca, zis Costi Pãtraºcu, din Petnic, Caraº-Severin, turnat la Securitate de înv. GheorgheGiurginca ºi arestat de locotenentul Ivan D-tru Valeriu ºi lt. Maj. Butuza Teodor).

Arestul de la raionul Timiºoara era arhi-plin. Nu mai aveau unde sã-i închidã!... Pop

Vorbeºte prof. Pavel Panduru, lainaugurarea Bibliotecii “Daria”,

Mehadia, 1.10.2010.

Inaugurarea Bibliotecii “Daria”,Mehadia, 1.10.2010 .

Vorbeºte colegul D. Giurginca

Vorbeºte ing. Ionl Stoiþ, scriitor din NoviSad. Biblioteca “Daria”, 1.10.2010.

Continuare în pagina 20

Urmare din pagina 18

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã20

4)

Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

Coriolan, unul dintre secretarii de la Regio-nala de Partid Banat, a dispus ºi colonelul afost de acord, ori el, colonelul a propus ºiPop a fost de acord, nu-i tot una, dar nu areimportanþã, ºi þãranii au fost legaþi la ochi, ur-caþi în I.M.S. ºi transportaþi la Pãdurea Verde,unde ºi-au sãpat gropile ºi au fost „miluiþi”cu un glonþ în ceafã. ªoferul, un modestmuncitor, tuciuriu, locuitor în Timiºoara, str.Memorandului, s-a confesat scriitorului prin1991 – 1992, pentru ca crimele sã nu fieuitate...

Nu pot sã uit!... Nu pot sã tac!...Beneficiarii evenimentelor din Decembrie

1989 sunt criminalii ºi odraslele lor. Voi enu-mera câteva exemple, cu orice risc: PreotulIlie Sârbu a ajuns senator în Parlamentul Ro-mâniei, iar fiica sa, soþia papagalului Ponta,este europarlamentarã, preotul Dorobanþu fu-sese iniþial reprezentantul B.O.R. la Vatican(nu a fost acreditat), acum este milionar învalutã, are fabrica sa de scobitori ºi alte miº-maºuri cu un italian. Eba, fiica lui Bãsescu,fost ofiþer C.I. ºi ºeful Agenþiei de la Anvers,individul care a lichidat flota românã, aºadar,fiica sa, semidoctã, este europarlamentarã.

Ce sã vã mai spun de fiica coloneluluiªimlovici?! A fost recent decoratã cu Ordinulde Cavaler pentru (sic) acte culturale. Ea,simplã ziaristã, a ajuns profesor dr. la Univer-sitatea din Timiºoara, cum au ajuns ºi alþifripturiºti, evrei, recte Al. Ruja. (Citiþi cu aten-þie confesiunile ofiþerului de securitate PetruDãrãu, publicate în “Vestea”.)

Ce bine ar fi ca întreaga mass-media sãnu tacã, sã demaºte, mã refer la presa scrisãºi vorbitã, mai ales la presa vorbitã ºi vizualã.La noi, ca la nimeni, avem cozi de topor,avem ºi ziariºti miliardari, potrivit dictonuluiinterbelic: „ªantajul ºi etajul”.

*

Nu pot sã uit!... Nu pot sã tac!...Înainte de ultimul congres P.C.R., în

toamna lui 1989 au fost expediate 80(optzeci) tone aur lingouri cu trenul laInstitutul de Credit din Zürich (Elveþia).

Astãzi nu se ºtie ce s-a întâmplat cu valutaforte! Cine a folosit-o?! Dl Petre Roman, încastelele din Spania, dl. Nãstase în tablourilesale de excepþie?! Dl. Mircea Dinescu, falsulrevoluþionar, astãzi moºier?!

Nu pot sã uit!... Nu pot sã tac!...Faptul cã evreul Zigu Ornea a orchestrat

denigrarea poetului Eminescu în revista.

Dilema din februarie – martia 1998, deni-grare în care a fost atras ºi Nicolae Mano-lescu, viitor ministru la UNESCO în Paris.

Iar studentul Bobe (nume de cãþel) ºi eldenigrator a fost premiat pentru poezie în 15iunie acelaºi an, în serile de poezie de laIpoteºti!!!

Nu pot sã uit!... Nu pot sã tac!...Faptul cã Duminicã, 17 Decembrie 1989,

orele 12 – 14, însoþit de poetul Damian Ure-che ºi de muncitorul Lucian Alãmureanu Chi-ºoda, Brazda lui Novac, am cerut soldaþilor sãnu tragã în revoluþionarii adunaþi în faþa ho-telului „Continental” din Timiºoara.

Dupã Decembrie, un bãtrân coliliu, liderulrevoluþionarilor din ziua respectivã, s-aprezentat la mine acasã sã-mi facã legitimaþiade revoluþionar. Am REFUZAT... Nu pot sãuit...

*Nu pot sã uit!... Nu pot sã tac!...

Aflându-mã în vizitã de lucru în America,americanii au încercat sã-l corupã pe NicolaeCeauºescu. I-au oferit 170 (o sutã ºaptezeci)miliarde dolari cu condiþia sã trãdezesocialismul! Jignit, a refuzat. În schimb aacceptat MIHAIL GORBACIOV (agent al spio-najului anglo-american, recrutat prin doamnaRaisa (Raºela) Gorbaciov. Perestroica a fost ofereastrã spre trãdarea lagãrului socialist.Nicolae Ceauºescu a devenit un oponent atâtal americanilor cât ºi al ruºilor (Vezi cartea d-

lui general Ion Talpeº, ºeful spionajuluiromânesc, dupã decembrie 1989).

Gorbaciov a debutat trãdarea, pe care acontinuat-o Boris Elþîn. Alcoolicul era unevreu sadea, am aflat de la doamna M.I., ru-soaicã din Moscova. Elþîn a abandonat frâielePuterii în schimbul cumpãrãrii celor 800 hec-tare (castele, lacuri, pãduri etc.) în Finlanda ºigaranþia inviolabilitãþii urmaºilor sãi. Halalcomuniºti! Halal caractere! Trãdãtori de ul-tima spiþã. Gãinarilor!!! Va veni vremea cândnu vom avea atâtea strãzi pentru a le da nu-mele lui Ceauºescu. (N.D.P.)

În bibliotecã, Luca Novac, Tuciu, Ilã ºitrâmbiþaºul Trãilã Domilescu

Preotul Gabriel ºi Luca Novac

Urmare din pagina 19

PRIMARUL IANCU PANDURU ªIULTIMUL MEU GÂND

Un dornic ºi un însetat de actede culturã, un MECENA al Meha-diei ºi al satelor arondate, epite-tele sunt prezentate de omul deculturã american (de origine ro-mânã) dr. ALEXANDRU NEMOIA-NU (vezi eseul sãu). Completezrugând cetãþenii sã-i acorde d-lui Iancu Panduru credit pentrual treilea mandat, ca sã poatãrealiza ºi Cãminul Cultural. Deo-camdatã, Iancul nostru nu arecontracandidat. Mai târziu se varidica un primar al Mehadiei,unul dintre consilierii sãi: prof.dr. IULIAN LALESCU - capabil,cult, cinstit, iubitor de acte so-ciale ºi culturale; IOSIF RADU-MICA - destoinic, capabil, cura-jos, echilibrat, corectitudinea îlcaracterizeazã, familist ºi iubitorde consãteni; NISTOR LALES-CU - ambiþios, cunoscãtor al pro-blemelor cu care se confruntãoamenii comunei Mehadia, ca-pabil, familist ºi modest, ajutã pecei nevoiaºi. Aceºti bãrbaþi tineritrebuie crescuþi, ºi vor creºtelângã primarul IANCU PANDU-RU, v-o spune un cunoscãtor înmaterie de oameni.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU