1 Tema 2. Tehnologiile informaționale în lanțul de distribuire 2.1. Cerințele generale pentru codurile de bară; 2.2. Simbolurile liniare și bidimensionale; 2.3. Marcaje de transport cu cod de bare; 2.4. Urmărirea automatizată a încărcăturilor; 2.5. Tehnologiile electronice de asigurare a documentelor necesare în transport. 2.1. Cerințele generale pentru codurile de bară Una din cele mai răspîndite tehnologii automatizate de colectare a datelor la momentul actual o reprezintă utilizarea codurilor de bare. Identificarea automată se realizează prin recunoașterea automată, decodificarea, prelucrarea, transmiterea și înscrierea informației, în mare parte cu ajutorul aplicării și citirii informațiilor codate în codul de bare. Codurile de bare permit rapid, simplu, și cel mai important, calculul exact și transmiterea informației despre obiectele care avem nevoie de a le urmări și verifica. Etichetele cu coduri de bare se lipesc foarte ușor, practic, pe orice suprafață, putînd fi utilizate pe cutii, plicuri, tuburi, sticle, ambalaje, cărți, mobilă, cartele și pe multe alte obiecte, care au nevoie de a fi identificate. Există mai multe posibilități de a aplica codul de bare pe obiectul implicat în fluxul economic: încorporarea codului de bare în momentul pregătirii ambalajului; imprimarea direct pe ambalaj; atașarea de etichete pre-imprimate. În cazul în care dimensiunile sau amplasarea codurilor de bare este incorectă, atunci fasciculul scannerului nu poate la citire să traverseze toate barele. Totodată, codul de bare nu va putea fi citit în cazul în care pe ambalaj este indicat caracterul de verificare invalid. De aceea trebuie acordată o atenție sporită atît înălțimii barelor, cît și corecției caracterului de verificare. Codurile de bare pot fi tipărite cu dimensiuni diferite. Dimensiunea selectată pe lîngă mediul de scanare, depinde și de condițiile de tipărire. Un cod mic de bare va putea fi utilizat doar dacă calitatea bună a imprimării este combinată cu calitatea bună a substratului. Este necesar de a alege dimensiunea corespunzătoare a caracterelor și barelor pentru a se potrivi cu locul alocat pentru cod pe ambalaj. Pentru fiecare tip de cod de bare dimensiunea poate varia de la limitele maxime și minime. La imprimarea directă dimensiunile sunt determinate prin încercări ale echipamentului de tipărit. Echipamentul de imprimare bazat pe pixeli sau puncte nu poate să imprime coduri de bare într -o gamă completă de dimensiuni. Un alt factor de care trebuie să ținem cont la determinarea dimensiunilor codurilor de bare este mediul în care se va realiza scanarea. Simbolurile utilizate în comerțul cu amănuntul, pot fi atît de mici, cît permite calitatea imprimării, pe cînd codurile de bare în condiții de depozitare trebuie să fie atît de mari, pe cît este necesar la scanarea de la distanță, de exemplu de către conducătorul auto al camionului ce se află la încărcare. Mărimea codului de bare se determină prin stabilirea valorii minime, unitare și maxime a dimensiunii pentru fiecare caracter în dependență de programul care le va prelucra. Sau poate fi ales coeficientul de mărire, care va stabili modificarea dimensiunii caracterelor codului de bare de la valoarea nominală cu coeficientul de mărirea pînă la 1 sau 100 %. În acest caz trebuie să fie respectată înălțimea minimă a caracterelor. Cu cît mai mult este mărită dimensiunea caracterului cu atît mai bine codul de bare va fi citit.
Transcript
1
Tema 2. Tehnologiile informaționale în lanțul de distribuire
2.1. Cerințele generale pentru codurile de bară;
2.2. Simbolurile liniare și bidimensionale;
2.3. Marcaje de transport cu cod de bare;
2.4. Urmărirea automatizată a încărcăturilor;
2.5. Tehnologiile electronice de asigurare a documentelor necesare în transport.
2.1. Cerințele generale pentru codurile de bară
Una din cele mai răspîndite tehnologii automatizate de colectare a datelor la momentul actual o reprezintă
utilizarea codurilor de bare. Identificarea automată se realizează prin recunoașterea automată, decodificarea, prelucrarea,
transmiterea și înscrierea informației, în mare parte cu ajutorul aplicării și citirii informațiilor codate în codul de bare.
Codurile de bare permit rapid, simplu, și cel mai important, calculul exact și transmiterea informației despre obiectele
care avem nevoie de a le urmări și verifica. Etichetele cu coduri de bare se lipesc foarte ușor, practic, pe orice suprafață,
putînd fi utilizate pe cutii, plicuri, tuburi, sticle, ambalaje, cărți, mobilă, cartele și pe multe alte obiecte, care au nevoie
de a fi identificate.
Există mai multe posibilități de a aplica codul de bare pe obiectul implicat în fluxul economic: încorporarea
codului de bare în momentul pregătirii ambalajului; imprimarea direct pe ambalaj; atașarea de etichete pre-imprimate.
În cazul în care dimensiunile sau amplasarea codurilor de bare este incorectă, atunci fasciculul scannerului nu
poate la citire să traverseze toate barele. Totodată, codul de bare nu va putea fi citit în cazul în care pe ambalaj este
indicat caracterul de verificare invalid. De aceea trebuie acordată o atenție sporită atît înălțimii barelor, cît și corecției
caracterului de verificare.
Codurile de bare pot fi tipărite cu dimensiuni diferite. Dimensiunea selectată pe lîngă mediul de scanare, depinde
și de condițiile de tipărire.
Un cod mic de bare va putea fi utilizat doar dacă calitatea bună a imprimării este combinată cu calitatea bună a
substratului. Este necesar de a alege dimensiunea corespunzătoare a caracterelor și barelor pentru a se potrivi cu locul
alocat pentru cod pe ambalaj.
Pentru fiecare tip de cod de bare dimensiunea poate varia de la limitele maxime și minime. La imprimarea directă
dimensiunile sunt determinate prin încercări ale echipamentului de tipărit.
Echipamentul de imprimare bazat pe pixeli sau puncte nu poate să imprime coduri de bare într-o gamă completă
de dimensiuni.
Un alt factor de care trebuie să ținem cont la determinarea dimensiunilor codurilor de bare este mediul în care se
va realiza scanarea. Simbolurile utilizate în comerțul cu amănuntul, pot fi atît de mici, cît permite calitatea imprimării,
pe cînd codurile de bare în condiții de depozitare trebuie să fie atît de mari, pe cît este necesar la scanarea de la distanță,
de exemplu de către conducătorul auto al camionului ce se află la încărcare.
Mărimea codului de bare se determină prin stabilirea valorii minime, unitare și maxime a dimensiunii pentru
fiecare caracter în dependență de programul care le va prelucra. Sau poate fi ales coeficientul de mărire, care va stabili
modificarea dimensiunii caracterelor codului de bare de la valoarea nominală cu coeficientul de mărirea pînă la 1 sau
100 %. În acest caz trebuie să fie respectată înălțimea minimă a caracterelor. Cu cît mai mult este mărită dimensiunea
caracterului cu atît mai bine codul de bare va fi citit.
2
Tabelul 2.1. Mărimea caracterelor codurilor de bare EAN-13 și EAN-8 în dependență de coeficientul de
mărire
Scara/
coeficient de
mărire
Lățimea ideală
a unei bare,
mm
EAN-13, mm EAN-8, mm
Lățime Înălțime Lățime Înălțime
0,80
0,85
0,90
0,95
1,00
1,05
1,10
1,15
1,20
1,25
1,30
1,35
1,40
1,45
1,50
1,55
1,60
1,65
1,70
1,75
1,80
1,85
1,90
1,95
2,00
0,264
0,281
0,297
0,313
0,330
0,346
0,363
0,379
0,396
0,412
0,429
0,445
0,462
0,478
0,495
0,511
0,528
0,544
0,561
0,577
0,594
0,610
0,627
0,643
0,660
29,83
31,70
33,56
35,43
37,29
39,15
41,02
42,88
44,75
46,61
48,48
50,34
52,21
54,07
55,94
57,80
59,66
61,53
63,39
65,26
67,12
68,99
70,85
72,72
74,58
20,73
22,02
23,32
24,61
25,91
27,21
28,50
29,80
31,09
32,39
33,68
34,98
36,27
37,57
38,87
40,16
41,46
42,75
44,05
45,34
46,64
47,93
49,23
50,52
51,82
21,38
22,72
24,06
25,39
26,73
28,07
29,40
30,74
32,08
33,41
34,75
36,09
37,42
38,76
40,10
41,43
42,77
44,10
45,44
46,78
48,11
49,45
50,79
52,12
53,46
17,05
18,11
19,18
20,24
21,31
22,37
23,44
24,51
25,57
26,64
27,70
28,77
29,83
30,90
31,97
33,03
34,10
35,16
36,23
37,29
37,36
39,42
40,49
41,55
42,62
În toate tipurile de coduri de bare trebuie să existe o zonă liberă la începutul codului și una la sfîrșitul acestuia.
Aceste zone sunt importante și trebuie respectate. Dimensiunea suprafeței zonei libere variază în funcție de mărimea
simbolurilor și tipul codurilor de bare. Orice însemn în zona liberă va împiedica citirea corectă a codului de bare.
Scannerul funcționează după principiul de reflecție. Trebuie să existe un contrast suficient între bare și spațiile
albe sau deschise. Densitatea barelor trebuie să fie suficientă ca să nu se formeze zone necitite.
Majoritatea scannerelor folosesc fasciculul roșu. Contrastul, care pentru ochiul omului pare destul de suficient,
poate să fie insuficient pentru scanner.
3
Codurile de bare se imprimă în diverse culori. Regulile generale spun că culorile vii, precum roșul sau portocaliul,
se potrivesc mai mult pentru spațiile libere și barele deschise. Culorile secundare nu sunt binevenite la imprimarea
codurilor de bare, cel mai bine este de a folosi culorile curate, primare.
Tabelul 2.2 Combinații posibile de culori pentru codurile de bare
Combinările de culori,
citite de scanner
Combinările de culori,
citite în anumite condiții
Combinările de culori,
necitibile în anumite
condiții
Combinările de culori,
necitibile de scannere
Negru pe alb
Albastru pe alb
Verde pe alb
Cafeniu pe alb
Negru pe galben
Albastru pe galben
Verde pe galben
Cafeniu pe galben
Negru pe portocaliu
Albastru pe portocaliu
Verde pe portocaliu
Roșu pe portocaliu
Negru pe roșu
Albastru pe roșu
Verde pe roșu
Cafeniu pe roșu
Negru pe verde-deschis
Negru pe verde-închis
Negru pe albastru
Negru pe cafeniu
Cafeniu-deschis pe alb
Roșu pe alb
Galben pe alb
Portocaliu pe alb
Auriu pe alb
Negru pe auriu
Roșu pe auriu
Portocaliu pe auriu
Roșu pe verde-deschis
Roșu pe albastru
Roșu pe cafeniu
Albastru pe verde-închis
Pentru imprimarea unor cantități mici de coduri de bare este posibilă și utilizarea imprimantelor laser. Pentru
tipare mai mari este mai avantajos de a folosi imprimante speciale termice.
Imprimantele termice folosesc imprimare termică directă. Informația este aplicată pe etichetă (confecționate din
hîrtie termoconductibilă specială) prin încălzirea garniturii de imprimare. Trebuie de ținut cont de faptul că astfel de
imprimare are două caracteristici. În primul rînd, etichetele sunt sensibile la căldură și razele solare, de aceea sunt
destinate mărfurilor cu termen mic de comercializare (produse alimentare, plicuri poștale). Cu timpul (în jur de 6 luni)
aceste etichete pierd din claritatea imaginii, ceea ce fac mai dificilă citirea codurilor. În al doilea rînd astfel de imprimare
se poate realiza numai pe hîrtie termoconductibilă.
Pentru imprimantele termice modalitatea de imprimare este transferul termic al vopselei. În așa cazuri este
posibilă imprimarea pe orice suport (hîrtie obișnuită, carton, poliester, material sintetic, masă plastică ș.a.). În afară de
hîrtia pentru etichete, se mai folosește și o panglică termică specială – ribbon, iar vopseaua pe suport se aplică prin
încălzire. Această modalitate asigură o rezistență mai mare. Ca urmare, eticheta nu pierde cu timpul din claritate, de
aceea pot fi utilizate pentru produse cu termen de păstrare mai mare.
Pentru citirea datelor de pe codurile de bare sunt utilizate scannere speciale, care permit rapid și fără erori de a
transfera informația de pe codul de bare în sistemul informațional. Scannerele date pot fi clasificate ca în figura 2.1..
4
Figura 2.1: Clasificarea scannerelor codurilor de bare
Creioanele LED
Sunt cele mai puțin costisitoare scanere de citire a codurilor de bare și cel mai simplu și ușor de utilizat. Însă
persoana care se ocupă cu scanarea trebuie să păstreze constantă viteza de citire, adică de parcurgere a codului de bare.
O singură diodă emitentă iluminează o mică parte dintr-un cod de bare și o fotocelulă măsoară cantitatea de lumină
reflectată. Pe măsură ce LED-ul și fotocelula se deplasează de-a lungul unui cod de bare, tiparul format din linii și spații
este capturat și decodificat. În cazul unui cititor în formă de baghetă, lumina este concentrată de o biluță transparentă
situată în vîrful cititorului; pentru a citi, user-ul trebuie să treacă bagheta pe deasupra unui cod de bare. În general, vîrful
cititorului în formă de baghetă trebuie să atingă suprafețele imprimate cu coduri de bare. Cititoarele cu fantă (slot)
arată ca cele pentru citirea cărților de credit; în acest caz, LED-ul și fotocelula sunt fixe, citirea făcîndu-se la trecerea
prin fanta a suprafețelor imprimate cu coduri de bare.
Atît timp cît operatorul poate deplasa cititorul de la un capăt la altul al suprafețelor imprimate cu coduri de bare
la o viteză constantă și fără a depăși locul imprimat cu coduri de bare, lățimea maximă pentru orice coduri de bare este,
teoretic, nelimitată.
CCD scannere
CCD vine de la Charge-Coupled Device; se referă la o singură linie de celule fotoelectrice pe un singur cip
semiconductor. Spre deosebire de cazul unei singure celule fotoelectrice ce poate vedea doar o parte din codul de bare,
un cititor CCD poate vedea întregul cod de bare dintr-o dată. Codul de bare este iluminat de o linie de diode emitente
încorporate în cititor, care nu fac altceva decît să fotografieze întreg codul de bare după care să formeze imaginea digitală
și să o decodeze. Scanarea se face simplu, scanerul se apropie de codul de bare și se apasă butonul pentru activarea
scanării.
Cititoarele CCD sunt disponibile și în modele bidimensionale; aceste tipuri de cititoare sunt asemenea unor
camere de luat vederi în miniatură și pot captura o imagine bidimensională (de forma unui pătrat). Tipul acesta de cititor
este adesea numit "Imager" și este folosit pentru citirea de coduri de bare bidimensionale ca "PDF-417", "Data Matrix"
sau "Maxicode". Ținta formată din coduri de bare este iluminată de un grup de diode emitente.
5
Cititoarele CCD nu au nevoie să intre în contact cu suprafețele imprimate cu coduri de bare, dar distanța de lucru
este destul de limitată. Majoritatea acestor cititoare au distanța de lucru cuprinsă între 6.35 mm și 25.4 mm; există totuși
cîteva produse ce au o distanță de lucru un pic mai mare. Dimensiunea suprafeței pe care senzorul din cititor o poate citi
limitează suprafața maximă pe care o pot avea suprafețele imprimate cu coduri de bare; dacă acele coduri de bare sunt
mai mari decît cititorul, atunci nu pot fi citite.
O tehnologie mai recentă ca CCD, asemănătoare după principiul de funcționare este FFO (Fixed Focus Optics),
însă scannerele FFO sunt fără contact. Ele pot citi informațiile la o distanță de pînă la 35 cm.
Scannere Laser
Sunt cele mai răspîndite scanere de citire a codurilor de bare. Cititoarele laser folosesc un singur cap de citire
mobil pentru a ilumina codul de bare și o singură celulă fotoelectrică pentru a primi lumina reflectată. Majoritatea acestor
cititoare balansează raza laser orizontal folosind o oglindă controlată electronic. Cititoarele laser sunt rapide și precise
și pot deseori citi coduri de bare mai dense ce nu pot fi citite folosind celelalte tehnologii. Primul avantaj al unui cititor
laser este distanța de lucru; deoarece raza laser diverge foarte puțin în funcție de distanță, cititoarele de acest tip au o
distanță de lucru cuprinsă în intervalul 2.54 cm și 30.48 cm. Crescînd puterea laserului și ascuțind unghiul de balansare
al razei, cititoarele speciale pot citi coduri de bare la distanțe apreciabile (9 - 12 m). Deoarece raza laser este balansată
orizontal la un unghi fix, lungimea codului de bare ce poate fi citit crește odată cu distanța; dacă un cod de bare este
prea lat pentru raza laser, cititorul trebuie puțin îndepărtat față de codul de bare.
Cititoarele laser de coduri de bare bidimensionale balansează raza atît vertical cît și orizontal în același timp,
formînd astfel un tipar de baleiaj. Acest tip de cititor de coduri de bare este folosit pentru a citi coduri de bare tip "PDF-
417".
Cititoarele laser cu citire încrucișată folosesc oglinzi pentru a crea o rețea de raze de citire. Acest tip de cititor
este folosit îndeosebi în magazine la casele de marcat avînd avantajul ca atunci cînd un cod de bare este trecut prin
dreptul cititorului șansele ca una din raze sa-l citească sunt foarte mari; operatorul nu este nevoit sa poziționeze cu
precizie zona imprimată cu coduri de bare. Rezultatul: o operare mult mai rapidă. O caracteristică a acestui tip de cititor
este că partea optică poate fi astfel proiectată încît, aparent, există mai multe raze de citire ce sunt generate din puncte
diferite ale cititorului (în fapt, totul se datorează oglinzilor; există doar o rază laser). Acest lucru dă cititorului
posibilitatea de a citi și în zonele neexpuse direct către cititor; cu cît este mai mare separarea dintre punctele de origine
cu atît efectul descris anterior este mai puternic (cu atît crește și dimensiunea cititorului).
Unele cititoare de tipul celor descrise mai sus folosesc nu disc holografic rotativ în loc de oglinzi pentru a orienta
razele laser. Acest tip de cititor este deseori montat deasupra transportoarelor cu bandă pentru a citi coduri de bare de
pe pachete. Cu un platou de dimensiuni mari, efectul generat de acest disc face posibilă citirea de coduri de bare
indiferent dacă acestea se află pe partea orientată spre cititor sau nu.
Cea mai recentă tehnologie în domeniul scanării este FuzzyLogic. Această tehnologie se bazează pe aplicarea
inteligenței artificiale pentru citirea codurilor rău imprimate și este ideal atît pentru coduri de dimensiuni mari, cît și
mici.
Captura de imagine
Folosind soft special pentru decodificare, este posibilă citirea de coduri de bare dintr-o imagine digitală ce a fost
scanată cu un scanner clasic de documente instalat la casă sau pe birou. Acesta ar fi un proces foarte lent și ciudat de
citire de coduri de bare, dar este excelent pentru aplicațiile în care documentele sunt scanate în calculator pentru arhivare;
6
dacă documentele se pot identifica printr-un cod de bare, softul de arhivare poate indexa automat imaginea documentului
folosind datele din codurile de bare.
Terminale radio de colectare a datelor cu cod de bare cu laser cititor includ un microprocesor, memorie internă
de 128K sau 256K, tastatură membrana, ecran, sursă de alimentare, software-ul de decodare a codurilor de bare care
transcrie datele într-un fișier text, conector RS-232 sau radio-modem sau port infraroșu pentru transmiterea datelor
către un calculator staționar.
Datele sunt de obicei descărcate în fișiere text folosind separatori de cîmp. În cazul în care informația este
descărcată în calculator, datele pot fi prelucrate cu orice software. În majoritatea cazurilor, datele prelucrate timp de o
zi nu ocupă o cantitate mare de informație. Pentru a minimiza riscul pierderilor datelor, informația trebuie transmisă
într-un calculator cel puțin o dată în zi. Cele mai multe terminale sunt echipate cu soft pentru introducerea datei și a
mărcii de timp pentru o contabilitate completă a datelor. Dacă este necesar, memoria internă a terminalelor de date poate
fi mărită pînă la 4 Mb.
Pot fi folosite acele terminale radio, care prin unde radio transmit informația colectată în serverul principal al
sistemului. Această tehnologie permite a realiza fără probleme livrarea sau primirea mărfurilor în depozit, primirea
comenzilor, ș.a. fără a fi nevoie de contactul direct între operatori. Sarcinile pentru angajați la îndeplinirea operațiilor
apar direct pe ecranul radio-terminalului de la operator sau calculatorul gazdă. Această tehnologie este indispensabilă
pentru depozitele mari.
Este indicat să fie folosite pentru citirea codurilor de bare, scanerele mobile sau portative, fără fir care să
funcționeze după principiul terminalelor de date. Acestea după citirea mai multor coduri de bare, la sfîrșitul turei transmit
din cipul cu memorie datele în serverul de bază al întreprinderii ceea ce face posibilă păstrarea pe un termen îndelungat
a informației, totodată poate fi posibilă editarea sau redactarea datelor înregistrate. Pentru transmiterea datelor în server
poate fi folosit, atît conexiunea la internet prin wi-fi, cît și prin unde electromagnetice.
2.2. Simbolurile liniare și bidimensionale
Codurile de bare au fost introduse deoarece mașinile (calculatoarele) în general nu citesc cu ușurință reprezentarea
grafică normală a cifrelor și literelor; pentru aceasta s-a dezvoltat domeniul specializat numit „Recunoașterea optică a
caracterelor” (în engleză: OpticalCharacterRecognition, OCR), care încă mai are puncte slabe.
Codul de bare este o serie de bare paralele de diferite grosimi (reprezentare optică), care se folosesc pentru
introducerea unor informații într-un sistem computerizat, în vederea identificării obiectului pe care apare imprimat
codul.
Grosimea barelor și spațiile dintre bare reprezintă informația binară care poate fi citită de un scanner optic (cu
laser) care face parte din sistemul computerizat. Codificarea este folosită în multe domenii care țin de fabricație și
comerț, printre care inventarul și sistemele de urmărire a mărfurilor.
Cerințele generale pentru codurile de bare utilizate pe etichete pentru încărcare, transportare și primire a
mărfurilor sunt stabilite de standardul internațional ISO 15394-2000.
Codurile de bare imprimate la supermarket sau alte magazine sunt acelea ale Codului Universal de Produse
(CUP). Codul de bare liniar sau uni-dimensional (1D) este un cod de bare reprezentat prin linii. Codul de bare EAN este
liniar, așa cum sunt Code 39, Code 93 și Code 128.
Ulterior codurile de bare au evoluat în dreptunghiuri, puncte, hexagoane și alte modele geometrice în două
dimensiuni (2D), cunoscute sub denumirea de coduri de bare bidimensionale sau 2D.
7
Simbolurile bidimensionale sunt de obicei formatele pătrate sau rectangulare care codează datele în două
dimensiuni.
Ele se împart în general în două categorii: 'Stackedbarcodes' sunt realizate printr-o suprapunere repetată și pot fi
citite de cititoare de coduri de bare 2D, speciale sau de unele cititoare CCD sau laser ajutate de un software special de
decodificare. 'MatrixCodes' sunt construite pe o matrice 2-D; ele sunt de obicei mai compacte decît codurile
"Stackedbarcodes" și pot fi citite doar de cititoarele de coduri de bare 2-D.
Avantajul principal al codurilor de bare 2-D este posibilitatea de a coda o cantitate mare de informații într-un cod
mic. Limita de informație codificată pentru codurile de bare unidimensionale depinde de mai mulți factori, dar 20-25 de
caractere este maximul; codurile de bare 2-D pot codifica de la 100 de caractere pînă la 2000.
Cel mai cunoscut cod de bare 2-D este MaxiCode și este utilizat cel mai mult de serviciile poștale. Alte două
tipuri de coduri de bare mai răspîndite sunt: PDF-417 și DataMatrix. Codurile de bare utilizate în prezent sunt
reglementate de standarde internaționale. Standardele internaționale stabilesc, de asemenea, reglementările pentru
calitatea imprimării.
Standardele pentru tehnologia codurilor de bare conțin:
reguli pentru reprezentarea informației într-un format optic prelucrabil automat;
reguli și tehnici pentru tipărirea codurilor de bare;
tehnici pentru citirea și scrierea codurilor de bare;
tehnici și reguli pentru verificarea calității tipăririi.
Unicitatea codurilor de bare pe piața internă și internațională se asigură prin folosirea unor indicative gestionate
de asociații profesionale de profil. Un cod de date are aspectul unui șir de bare negre de diverse grosimi pe un fundal
alb (de culoare deschisă).
În general fiecare cifră sau literă se reprezintă printr-o anumită combinație de 1 sau mai multe bare. Există mai
multe formate (sisteme) de coduri de bare. Setul de simboluri utilizate este în general restrîns (cuprinde de obicei literele,
cifrele și cîteva semne speciale), dar sistemele de alcătuire (formatele) codurilor de bare sunt foarte variate.
Multe coduri de bare constau în bare verticale (paralele cu axa Y), după diverse formate. Lungimea codului de
bare (pe axa X) depinde de cantitatea de date ce trebuie reprezentată.
Pentru exemplificare prezentăm structura numerică a unui cod de bare, atribuit de ARPC, pentru reprezentare în
simbolistica EAN 13:
Figura 2.2: Codul de bare EAN 13
8
Cifra de autocontrol se calculează după următorul algoritm:
1. se adună cifrele de pe pozițiile pare ale codului;
2. se adună cifrele de pe pozițiile impare ale codului, cu excepția ultimei care și este cifra de autocontrol;
3. se adună sumele obținute la punctele 1 și 2;
4. se găsește numărul mai mare și divizibil cu 10 decît suma obținută în punctul 3;
5. se scade din numărul obținut în punctul 4 suma obținută în punctul 3.
Dacă rezultatul obținut nu coincide cu cifra de autocontrol, scanarea trebuie din nou efectuată.
Alegerea codului țării în acest standard este la preferința producătorului. De exemplu, toată producția Coca-Cola
din Europa, utilizează codul organizației naționale ale Belgiei-Luxemburg 54. Aceste cifre sunt indicate și pe codurile
de bare ale sticlelor de Coca-Cola produse în Chișinău. Sau este posibilă utilizarea mai multor standarde ale
organizațiilor naționale pentru produsele unei singure companii, de exemplu întreprinderile farmaceutice din Germania,
indică codul țării pentru care este destinat partida de medicamente.
Cele mai utilizate coduri de bare sunt (tabelul 2.3):
Tabelul 2.3 Tipuri de coduri de bare utilizate
Cod bare Exemplu 1D/2D Tip
informație Utilizare
EAN8
1D Numerică Codificare produse retail
EAN13
1D Numerică Codificare produse retail
CODE39
1D Alfa-
numerică
Utilizare generală
CODE128
1D Alfa-
numerică
Poate cel mai utilizat.
Excelent în majoritatea
aplicațiilor
ITF14
1D Numerică Cod special utilizat la
marcarea ambalajelor
colective
9
Cod bare Exemplu 1D/2D Tip
informație Utilizare
EAN128
1D Numerică Cod special utilizat pentru
codificarea informațiilor
comerciale (greutate,
data expirării, lot)
PDF417
2D Alfa-
numerică
Poate arhiva pînă la 1850
caractere alfa-numerice
sau 2509 numerice
Datamatrix
2D Alfa-
numerică
Pînă la 2335 caractere
alfa-numerice
Coduri de bare exclusiv numerice:
EAN-13: Coduri de bare internaționale pentru produse retail tip "European Article Numbering";
EAN-8: Versiune comprimată pentru coduri de bare "EAN" specifice produselor de talie mică;
UPC-A: Cod de bare universal întîlnit pe majoritatea produselor retail în SUA și Canada;
UPC-E: Versiune comprimată pentru coduri de bare "UPC" specifice produselor de talie mică;
Code 11: Folosit cu precădere la etichetarea echipamentelor de telecomunicație;
Interleaved 2 of 5: Coduri de bare numerice compacte, folosite în special în industrie, transport aerian, alte aplicații;
Industrial 2 of 5: Coduri de bare mai vechi rar folosite;
Standard 2 of 5: Coduri de bare mai vechi rar folosite;
Codabar: Coduri de bare mai vechi folosite în special în librării și băncile de sînge;
Plessey: Coduri de bare mai vechi folosit pe scară largă la imprimarea de etichete de raft;
MSI: Versiune pentru tipul de cod de bare "Plessey" folosit frecvent în SUA;
PostNet: Coduri de bare folosite de Serviciile Poștale Americane la sortarea automată a corespondenței.
Coduri de bare alfanumerice:
Code 39: Coduri de bare cu destinație generală folosite în întreaga lume;
Code 93: Tip de coduri de bare compacte compact similar lui "Code 39";
Code 128: Coduri de bare eficiente, cu o densitate excelentă, foarte fiabil folosit în întreaga lume.
Cele mai frecvent utilizate coduri de bare liniare sunt caracterizate în tabelul de mai jos.
Tabelul 2.4 Caracteristicile codurilor de bare
10
Denumirea
codurilor
Tipul de caractere Numărul de
caractere
Densitatea
caracterelor
Posibilitatea de
modificare a
lungimii codului
Code 39 (Standart
ASCII)
Litere, cifre și
semnele $, /, +, % 43 9,4 +
Code 39 (Full
ASCII) Aceleași de mai sus 128 9,4 +
Code 128 Aceleași de mai sus 128 24,2 +
UPC Cifre 12 12,4 -
EAN-13 Cifre 13 13,16 -
UCC/EAN-128 Cifre 128
Interleaved 2 of 5
(ITF) Cifre 10 17,8 +
Coduri de bare bidimensionale:
PDF417: Coduri de bare excelente pentru codificarea unor cantități mari de date;
DataMatrix: Coduri de bare ce pot susține cantități mari de date concentrate în spații restrînse;
Maxicode: Coduri de bare cu lungime fixă, folosit de United Parcel Service pentru sortarea automată a
coletelor;
QR Code: Coduri de bare folosite pentru gestiunea materialelor și confirmarea de comenzi;
Data Code;
Code 49;
16K.
Avantajele folosirii codurilor de bare:
Creșterea eficientei operaționale
Deoarece codurile de bare permit o înregistrare rapidă și foarte exactă a informației, procesarea datelor și
identificarea lor se face foarte repede. Astfel, timpul petrecut pentru a afla locația sau evoluția anumitor proiecte, dosare,
instrumente, materiale din cadrul unei organizații scade în mod evident.
Reducerea timpului
În funcție de domeniul de aplicare, scăderea timpului alocat operațiunilor este semnificativă. Un bun exemplu în
acest sens este întocmirea inventarului. În mod normal, pentru a face inventarul pentru o perioadă de timp de 6 luni este
nevoie de 25 de angajați care să muncească pe parcursul unui weekend întreg; folosind codurile de bare nu sunt necesari
decît 4 angajați care să muncească doar 4-5 ore. Chiar și în cadrul operațiilor zilnice de rutină, scăderea timpului alocat
acestora prin folosirea codurilor de bare duce la creștere și îmbunătățirea productivității. Daca luăm în considerare un
transport ce conține 10 colete, scrierea codurilor și seriilor putem spune că durează cel puțin 2 minute, în comparație cu
timpul cît durează să scanam codurile lor de bare: 10-20 secunde. Extrapolînd aceste date către o operațiune de mai
mare anvergură, această reducere a timpului capătă o importanță covîrșitoare.
Reducerea erorilor
Erorile apărute la introducerea datelor pot fi o sursă semnificativa de creștere a costurilor, precum și o permanentă
sursă generatoare de probleme: cheltuieli în plus cu transportul, clienți nemulțumiți și timp pierdut pentru identificarea
problemelor, acestea fiind doar cîteva exemple. Eroarea tipică umană pentru introducerea datelor este de 1 eroare la 300
de caractere. Cititoarele de coduri de bare sunt mult mai precise: 1 eroare la 36 de trilioane de caractere, în funcție și de
tipul cititorului.
Reducerea costurilor
11
Codurile de bare sunt instrumente foarte eficiente ce pot fi folosite pentru a localiza probleme specifice în cadrul
unei organizații sau pot fi integrate în sistemele informaționale ale companiilor. Dacă sunt utilizate pe baza unui plan
bine gîndit, acestea vor avea ca rezultat o reducere semnificativa a timpului alocat operațiunilor pentru care au fost
alocate, o reducere majoră a erorilor ce ar fi putut apărea, rezultînd astfel o importantă reducere a costurilor generale.
Avantaje ce decurg din cerințele clienților și agențiilor
Agențiile de reglementare sau chiar proprii clienți ai unei întreprinderi pot pretinde ca să se îndeplinească anumite
condiții cu privire la etichetarea sau ambalarea produselor. Aceste cerințe sunt într-adevăr necesare desfășurării
activității prin natura lor obligatorie, dar integrarea lor în cadrul propriei operațiuni a întreprinderii are ca efect atît
scăderea costurilor, cît și reducerea timpului alocat operațiilor unde codurile de bare au fost integrate. De exemplu, pot
fi colectate informații, foarte rapid și exact, cu privire la declarațiile vamale, doar prin scanarea codurilor de bare care
au fost tipărite pe etichete pentru a satisface clientul.
2.3. Marcaje de transport cu cod de bare
Asociația internațională EAN International împreună cu Consiliul American pentru unificarea codurilor UCC au
creat un standard de identificare unic al codurilor de bare de transport utilizate în toate etapele de transportare – eticheta
standard EAN/UCC. La baza acesteia a fost utilizarea codului unic pentru ambalajul de transport (tară) – The Shipping
Container Code (SSCC-18) în mixtiune cu codul de bare standardul EAN/UCC-128. Aceste două componente permit
tuturor participanților la procesul de transport a mărfurilor pe tot parcursul procesului de transport să le utilizeze ca
mijloc de urmărire a încărcăturii.
Eticheta cu codul de bare poate conține cantități diferite de informații, în dependență de nivelul de interacțiune a
participanților la procesul de transport între ei. Dacă toți participanții utilizează același sistem informațional integrat,
atunci datele de pe codul de bare pot să conțină doar identificatorul unic al unității de transport (license plate). În acest
sens, ca identificatori, pot servi:
1. Numărul de serie a ambalajului de transport – SSCC, regăsit în simboluri EAN/UCC-128;
2. Identificatorul de date FACT J, regăsit în simbolurile Code 39 sau Code 128.
Figura 2.3: Eticheta de bază, ce utilizează standardul EAN/UCC-128: 1 – antetul cîmpului; 2 – codul de bare
license-plate; 3 – prezentarea vizuală a codului de bare
12
Figura 2.4: Eticheta de bază, ce utilizează standardul FACT: 1 – codul agenției emitente a codului de
identificare (IAC); 2 – identificatorul de date; 3 – prefixul țării; 4 – denumirea întreprinderii; 5 – numărul de
identificare unic
Selectarea identificatorului EAN/UCC depinde de practicile adoptate în ramura respectivă, de necesitățile
informaționale și oportunitățile de identificare electronică a partenerilor.
Identificatorii de Aplicare EAN/UCC - un cîmp format din două sau mai multe caractere și amplasate la începutul
unei liniei codului, concepute pentru a identifica în mod unic formatul și conținutul acestui șir. Acest standard a fost
dezvoltat pentru a fi utilizate în cadrul lanțului internațional de aprovizionare de bunuri și este mai frecvent utilizat
organizații comerciale.
Datele Identificatorii FACT (Federation of Automatic Coding Technologies - Federația de tehnologii automate
de codare) - un caracter sau o secvență de caractere utilizate în poziția de prefixe, utilizate pentru a identifica în mod
unic o serie de date de follow-up, adică ce urmează. ID-urile sunt bazate pe standardul ANSI MH 10.8.2 și ce mai utilizat
este în cadrul organizațiilor industriale inter-ramurale și comerț.
Unele organizații producătoare pentru a satisface nevoile clienților lucrează cu ambele sisteme. Aceste industrii
trebuie să dezvolte sisteme interne de informații, capacitatea de a se raporta date în ambele sisteme. Avînd în vedere
diferitele abordări la formarea identificatorilor EAN/UCC și FACT este imposibilă corespunderea totală între acestea.
Caracteristicile comparative ale ambelor sisteme de identificare sunt prezentate în Tabelul. 2.3.
Tabelul 2.5 Caracteristici comparative între EAN/UCC și FACT
