L/O/G/O

Tema 3

Dreptul constituţional4 ore

Subiecte1. Dreptul Constituţional ca ştiinţă şi ramură de drept

2. Constituţia – Legea Supremă a statului

3. 3. Exercitarea suveranităţii naţionale

4.Cetăţenia Republicii Moldova

5. Autorităţile publice

Bibliografie:

1. Constituţia Republicii Moldova 2. Bazele statului şi dreptului, coord. V. Creţu, Chişinău: Ed.

Cartea Moldovenească, 1997, 356 p.3. Moroşan Ion, Bazele statului, dreptului şi legislaţia

muncii,Chişinău, 2013.

1. Dreptul Constituţional ca ştiinţă şi ramură de drept

Definiție. Dreptul constituţional reglementează cele mai importante relaţii sociale în stat, impunându-se celorlalte ramuri de drept.

Obiectul dreptului constituţional este alcătuit din acel relaţii sociale care se nasc în activitatea de instaurare, menţinere şi exercitare a puterii de stat şi care privesc bazele puterii şi bazele organizării puterii.

Subiectele dreptului constituţional sunt poporul, statul, organele statului, asociaţiile politice, cetăţenii, străinii şi apatrizii.

Normele constituţionale pot fi imparţite în 2 categorii:

- norme constituţionale care au legatură directă cu fenomenul politic şi formele lui de manifestare;

- normele constituţionale care nu au legatură directă cu fenomenul politic (dreptul la viaţă, libertatea persoanei etc.).

Pentru dreptul constituţional prezintă interes şi clasificarea:- norme cu aplicaţie indirectă - norme cu aplicaţie directă.

Prima categorie include normele cu valoare de principiu, care trebuie, pentru a fi puse în aplicare la cazuri concrete să fie dezvoltate de celelalte ramuri ale dreptului. De exemplu, prevederile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate sunt dezvoltate în Codul civil.

Normele cu aplicaţie directă pot constitui temeiul juridic al unui act administrativ sau jurisdicţional în executarea legilor sau în aplicarea dreptului la cazuri de speţă.

4. Decretele Preşedintelui RM 

5. Hotararile şi regulamentele Guvernului şi a Parlamentului 

1. Constituția RM

2. Legile organice – daca au ca

obiect materii constituţionale

3. Legile ordinare - daca au ca obiect materii constituţionale 

6. Tratate internationale la care Moldova este parte daca au ca obiect materii constitutionale7. Hotărîrile Curţii Constituţionale 

Izvoarele dreptului constituțional

• Locul unei ramuri într-un sistem de drept este dat de importanţa relaţiilor sociale reglementate şi de valoarea formelor juridice prin care voinţa guvernanţilor devine drept.

• Dreptul constituţional reglementează cele mai importante relaţii sociale, care apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii.

• Guvernanţii, desemnaţi în urma unor alegeri libere de către guvernaţi, organizează întreaga viaţă a statului, în limitele stabilite de legea fundamentală.

2. Constituţia – Legea Supremă a statului

• Conţinutul constituţiei este complex şi variază de la o ţară de alta, fiind exprimat prin norme care reglementează cele mai importante relaţii în stat, stabilind:

• caracterele statului• principiile instituirii• organizării şi

exercitării puterii de stat

• drepturile personalităţii

• autorităţile publice care contribuie în mod esenţial la exercitarea puterii de stat.

• Caracterul de lege fundamentală a constituţiei derivă din conţinutul şi calitatea normelor juridice pe care le cuprinde.

• Aceste norme juridice se referă la principiile esenţiale pentru toate domeniile vieţii statale. De aceea legea fundamentală constituie baza juridică a întregii legislaţii şi temelia întregii organizări statale

CONSTITUȚIA

Este legea fundamentală a unui stat, constituită din norme juridice, investite cu forţă juridic supremă, şi care reglementează acele relaţii sociale care sunt esenţiale pentru instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii.

Cutumiară

Scrisă

Constituţia cutumiară este formată din tradiţii, obiceiuri, practici nescrise care reglementează modul de organizare şi funcţionare a organismelor de guvernare şi raporturile dintre ele, drepturile şi libertăţile omului, deci relaţii sociale fundamentale. Marea Britanie este exemplul elocvent de ţară în care funcţionează un sistem constituţional bazat pe cutumă.

Constituția scrisă are şi avantajele clarităţii şi preciziei. Prin intermediul ei se stabileşte cadrul de organizare a puterilor şi se sancţionează abuzurile puterii.

Guvernaţii, studiind legea fundamentală, au posibilitatea şi pot să cunoască prerogativele şi atribuţiile guvernanţilor, drepturile şi libertăţile fundamentale pe care le au precum şi modalităţile de exercitare şi de apărare ale acestora.

Astfel, guvernaţii pot să limiteze acţiunile guvernanţilor, împiedicând abuzurile generate de exercitarea discreţionară a puterii.

Constituțiile scrise pot fi:

Rigide

Flexibile

sunt legile fundamentale cu forţă juridică superioară, care se modifică după o procedură mai complexă decât în cazul legilor ordinare

se caracterizează prin faptul că regulile de conduită pe care le conţin pot fi modificate conform procedurii legislative obişnuite. Astăzi, constituţiile flexibile sunt foarte rare (Noua Zeelandă).

Iniţiativa adoptării

constituţiei

organul competent să o adopte

Adoptarea constituţiei este un proces complex care cuprinde în principal:

modurile de

adoptare

1. Odată cu formarea unui stat nou

2. În situaţia când în viaţa unui stat au loc schimbări politice structurale ;

3. Când în viaţa statului are loc o schimbare importantă cu caracter politic sau social economic care nu afectează esenţa statului sau a regimului politic.

Adoptarea constituţiei are lor în următoarele situaţii:

• Iniţiativa adoptării constituţiei trebuie să aparţină acelui organism statal, politic sau social în măsură să cunoască cel mai bine evoluţia societăţii şi perspectivele sale.

• Unele constituţii prevăd cine poate avea iniţiativa adoptării unui astfel de act normativ, iar altele nu prevăd un asemenea lucru, el rezultând din sistemul normativ privind elaborarea legilor.

• Astfel iniţiativa poate aparţine poporului, executivului sau parlamentului, sigur, în condiţii speciale faţă de iniţiativa în cazul celorlalte legi.

• De regulă constituţiile se adoptă de către puterea constituantă, adică organul, care, beneficiind de o autoritate politică specială, are dreptul de a adopta constituţia.

• Puterea constituantă poate fi originară, atunci când nu există constituţie în vigoare, sau instituită, adică acea putere a cărei organizare şi funcţionare este prevăzută de constituţie.

Dreptul de a revizui constituţia trebuie să aparţină aceluiaşi organism care a adoptat-o. Autoritatea competentă a revizui constituţia diferă după felul constituţiei.

Procedura de modificare a constituţiei este de regulă asemănătoare celei de adoptare, potrivit principiului simetriei juridice.

Revizuirea constituţiei constă în modificarea acesteia prin reformularea, abrogarea anumitor articole sau prin adăugarea unui text nou.

De obicei, posibilitatea şi procedura de revizuire sunt expres prevăzute chiar în textul legii fundamentale.

Absenţa din textul constituţiei a unor proceduri referitoare la revizuirea acesteia poate genera grave tensiuni între diferitele forţe politice existente în societate care, fiind interesate să iniţieze sau să propună anumite modificări în legea fundamentală, nu ar putea să facă acest lucru datorită lipsei unei proceduri corespunzătoare.

• un număr de cel puţin 200 mii de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot.

1.

• un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament2.

• Guvern3.

Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de:

Majoritatea constituţiilor scrise cuprind:

• principiul suveranităţii naţionale, conform căruia poporul este titularul suveran al puterii;

• principiul reprezentării, care statuează că poporul exercită prerogativele suveranităţii sale prin intermediul unor organisme pe care le desemnează să acţioneze în numele său şi să îl reprezinte pe plan intern şi extern

• principiul separaţiei puterilor stabilind modul de constituire, organizare şi funcţionare a organelor puterii şi raporturile existente între acestea;

• forma de guvernământ, structura de stat, regimul politic;

• drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor precum şi îndatoririle acestora faţă de stat.

Controlul constituţionalităţii legilor este activitatea organizată de verificare a conformităţii legii cu constituţia şi cuprinde regulile privitoare la organele competente să facă această verificare, procedura de urmat şi măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei proceduri.

Controlul constituţionalităţii legilor la noi în ţară este exercitat de Curtea Constituţională a Republicii Moldova.

În Republica Moldova Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională.

Ea este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei.

Curtea Constituţională a Republicii Moldova garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă şi putere judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.

3. Exercitarea suveranităţii naţionale

• Democraţia este forma de regim politic în care puterea aparţine poporului, care o exercită suveran prin corpul său electoral (ex. Alegeri) sau după caz prin corpul său referendal (ex. Referendum).

• Suveranitatea populară reprezintă dreptul poporului de a decide asupra sorţii sale, de a stabili linia politică a statului şi alcătuirea organelor lui, precum şi de a controla activitatea acestora.

• În mod ideal, în societatea în care puterea de stat aparţine în mod real întregului popor, suveranitatea poporului se identifică cu suveranitatea de stat. Suveranitatea poporului legitimează dreptul acestuia la insurecţie.

Suveranitatea naţională

aparţine naţiunii, care însă nu poate să o exercite în mod direct şi trebuie să îi delege exerciţiul în favoarea unor reprezentanţi.

Suveranitatea naţională se traduce cel mai adesea prin suveranitatea Parlamentului

Suveranitatea ca trăsătură generală a statului, este supremaţia şi independenţa puterii în exprimarea şi realizarea voinţei guvernanţilor ca voinţă obligatorie pentru întreaga societate.

În literatura juridică se subliniază faptul că definirea conţinutului suveranităţii prin supremaţie şi independenţă nu înseamnă divizarea suveranităţii în părţi distincte, de sine stătătoare.

Conform art. 1 şi 2 a Constituţiei Republicii Moldova din 1994, Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.

Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu.

Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.

4. Cetăţenia Republicii Moldova

Cetăţenia este acea calitate a persoanei fizice ce exprimă relaţiile permanente social - economice, politice şi juridice dintre aceasta şi stat, dovedind apartenenţa sa la un anumit stat şi atribuindu-i posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor şi îndatoririlor prevăzute de constituţie şi de legile ţării.

Cetăţenia Republicii Moldova este păstrată atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi în alte state, precum şi spaţiul în care nu există suveranitatea nici unui stat. Dovada cetăţeniei Republicii Moldova se face cu buletinul de identitate, cu paşaportul, cu certificatul de naştere în cazul copilului, sau cu un certificat eliberat de organele competente.

Cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii, beneficiază în egală măsură de toate drepturile social-politice şi economice. Numai cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a alege şi de a fi ales, de a ocupa funcţii ce implică exercitarea autorităţii publice.

sistemul care are la bază principiul jus sangvinis (dreptul

sângelui)

Dobândirea cetățeniei cunoaște două sisteme

sistemul care are la bază principiul jus loci

(dreptul locului)

Aceste două moduri de dobândire a cetăţeniei, denumite şi originare, se regăsesc astăzi în lume, fiind aplicate de către state combinat sau separat, explicaţiile alegerii găsindu-se în interesele concrete pe care le au naţiunile sau popoarele respective.

Conform sistemului jus sangvinis, copilul devine cetăţeanul unui stat dacă se naşte din părinţi care, amândoi sau numai unul, au cetăţenia statului respectiv.

Conform sistemului jus loci, copilul devine cetăţeanul unui stat dacă se naşte pe teritoriul statului respectiv. Acest sistem este însă criticabil deoarece, atunci când părinţii nu au cetăţenia statului unde s-a născut copilul este puţin probabil ca acesta să dorească să rămână cetăţean al statului respectiv, el fiind ataşat prin familia sa unui alt stat.

În sistemul nostru de drept au fost adoptate ambele sisteme – cel care are la bază principiul jus soli şi cel care are la bază principiul jus sangvinis. Cetăţenia în Republica Moldova este reglementată de Constituţia Republicii Moldova din 1994, Legea cu privire la Cetăţenie nr.1024-XIV din 02.06.2000 cu modificările şi completările ulterioare, şi legislaţia internaţională la care a aderat ţara noastră.

1.• naştere• recunoaştere sau repatriere

2.• înfiere• redobîndire

3.• naturalizare sau acordarea la

cerere

Conform art. 10 al Legii cu privire la Cetăţenie nr.1024-XIV din 02.06.2000, cetăţenia se dobîndeşte

prin:

- Născut din părinţi, ambii sau unul dintre care, la momentul naşterii copilului, este cetăţean al Republicii Moldova

- Născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinţi apatrizi.

- Născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinţi care au cetăţenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid , iar celălalt cetăţean străin dacă statul acela nu acordă copilului cetăţenie.

- Găsit pe teritoriul Republicii Moldova este considerat cetăţean al ei, atît timp cît nu este dovedit contrariul, pînă la atingerea vîrstei de 18 ani.

Dobîndirea cetățenie prin naștereEste considerat cetăţean al Republicii Moldova copilul:

- sînt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care au dobîndit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare.

- sînt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care nu sînt cetăţeni a unui alt stat, dar care si-au exprimat dorinţa de a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova şi anume:

a. persoanele unul dintre ai căror părinţi sau bunei s-a născut pe teritoriul numit.

b. persoanele care pînă la 28 iunie 1940 au locuit în Basarabia, urmaşii lor, dacă domiciliază în mod legal pe teritoriul Republicii Moldova.

c. persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul Republicii Moldova începînd cu 28 iunie 1940, precum şi urmaşii săi.

Dobîndirea cetățeniei prin redobândire

Dobîndirea cetăţeniei prin înfiereCopilul apatrid dobîndeşte automat cetăţenia

Republicii Moldova prin înfiere dacă înfietorul este cetăţean al republicii Moldova.

Asupra cetăţeniei copilului înfiat de soţi unul dintre care este cetăţean al Republicii Moldova, iar celălalt cetăţean străin hotărăsc, de comun acord, înfietorii.

În cazul în care înfietorii nu cad de comun acord, asupra apartenenţii copilului la Republica Moldova va decide instanţa de judecată, ţinînd cont de interesele acestuia.

În cazul copilului care a împlinit vîrsta de 14 ani, se cere consemţămîntul lui, autentificat notarial.

Naturalizarea sau acordarea la cerere

Acest mod de dobîndire a cetăţeniei priveşte pe cetăţenii străini sau persoanele apatride care îşi manifestă dorinţa de a se integra în societatea noastră.

Astfel persoana care solicită acordarea cetăţenii Republicii Moldova trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

•S-a născut şi domiciliază cu loc de trai permanent la data cererii nu mai puţin de 10 ani pe teritoriul Republicii Moldova sau, deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază aici permanent cel puţin ultimii 10 ani, sau în cazul în care este căsătorit cu un cetăţean al Republicii de cel puţin 3 ani.

•A împlinit vîrsta de 18 ani.•Are asigurate mijloace legale de existenţă pe teritoriul

Republicii Moldova.•Cunoaşte limba de stat•Cunoaşte bazele Constituţiei Moldovei.•Renunţă la cetăţenia altui stat dacă o are.

Cetăţenia Republicii Moldova nu se acordă persoanelor care:

•au fost condamnate la privaţiune de libertate pentru infracţiuni premeditate şi au antecedente penale sau se află sub urmărire penală la momentul examinării cererii.

•au săvîrşit crime internaţionale, militare, sau crime împotriva umanităţii.

•sînt implicaţi în activităţi teroriste.•sînt cetăţeni ai altui stat.

Pierderea cetăţeniei Republicii Moldova

În conformitate cu legislaţia Republicii Moldova se deosebesc 2 temeiuri de pierdere a cetăţeniei:

•renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova

•retragerea cetăţeniei Republicii Moldova

Renunţarea la cetăţenie este un mod amabil de rezolvare a unor probleme ce ţin de statutul juridic al persoanei.

Retragerea cetăţenie Republicii Moldova apare ca o sancţiune.

Cetăţenia Republicii Moldova poate fi retrasă în cazuri excepţionale în baza unei hotărîri a Preşedintelui Republicii Moldova referitoare la o persoană care:

•a dobîndit cetăţenia Republicii Moldova în mod fraudulos.

•a săvîrşit o infracţiune gravă împotriva statului.•s-a înrolat în forţele armate ale unui stat străin.•s-a angajat într-o funcţie publică a u unui alt stat fără

ştirea şi consemţămîntul organelor de resort ale Republicii Moldova.

•a săvîrşit crime împotriva umanităţii sau acte de genocid.

Pluralitatea de cetăţenii În RM, pluralitatea de cetăţenii se permite:•copiilor care au dobîndit automat la naştere

cetăţenia RM şi cetăţenia unui alt stat.•cetăţenilor săi care deţin concomitent cetăţenia

unui alt stat, cînd această cetăţenie este dobîndită automat prin căsătorie.

•copiilor cetăţeni ai RM care au dobîndit cetăţenia unui alt stat în urma înfierii.

•dacă această pluralitate rezultă din prevederile acordurilor internaţionale la care RM este parte.

•în cazul cînd renunţarea la cetăţenia unui alt stat sau pierderea ei nu este posibilă sau nu poate fi rezonabilă cerută.

L/O/G/ODOCTOR ÎN DREPT, CONF.UNIV. BONTEA OLEG

FINE