Sylabus ID 2012_Pop Vuln Demografie

Universitatea “Babeş-Bolyai” Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială Secţia Asistenţă Socială Învăţământ la distanţă

POPULATII VULNERABILE SI DEMOGRAFIE

Conf. univ. dr. Cornelia Mureşan

- 2012 -

2

CUPRINS

Informaţii generale ............................................................................................. 4

Date de identificare a cursului ............................................................................................ 4 Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite ................................................................................ 4 Descrierea cursului ............................................................................................................ 4 Organizarea temelor în cadrul cursului ............................................................................... 4 Formatul si tipul activităţilor implicate de curs ................................................................... 5 Materiale bibliografice obligatorii ...................................................................................... 5 Materiale si instrumente necesare pentru curs ..................................................................... 6 Calendarul cursului ............................................................................................................ 6 Politica de evaluare si notare .............................................................................................. 6 Elemente de deontologie academică ................................................................................... 7 Studenţi cu dizabilităţi ....................................................................................................... 7 Strategii de studiu recomandate .......................................................................................... 7

Modul 1. Introducere: provocările demografice contemporane .......................... 8

Unitatea 1. Preocupări vechi şi provocări noi privind populaţiile .......................... 8 1.1. Problema populaţiei, o problemă “veche” .................................................................... 8 1.2. Începuturile demografiei.............................................................................................. 8 1.3. Texte bibliografice ...................................................................................................... 9 1.4. Teme de reflecţie ....................................................................................................... 10

Modul 2. Noţiuni fundamentale ........................................................................ 11

Unitatea 2. Ce este demografia? ............................................................................. 11 2.1. Obiectul demografiei ................................................................................................. 11 2.2. Demersul metodologic .............................................................................................. 12 2.3. Termeni şi concepte în demografie ............................................................................ 13 2.4. Texte bibliografice .................................................................................................... 13

Unitatea 3. Surse de informaţie în demografie ...................................................... 13 3.1. Recensământul populaţiei .......................................................................................... 14 3.2. Statistica stării civile şi statistica migraţiei ................................................................. 15 3.3. Registrul de populaţie ................................................................................................ 15 3.4. Anchetele demografice .............................................................................................. 15 3.5. Texte bibliografice .................................................................................................... 15 3.6. Teme de reflecţie ....................................................................................................... 16

Modul 3. Studiul dinamicii şi stării populaţiei .................................................. 17

Unitatea 4. Dinamica populaţiei ............................................................................. 17 4.1. Creşterea totală ......................................................................................................... 17 4.2. Unitatea de timp ........................................................................................................ 17 4.3. Ritmul de creştere anuală........................................................................................... 17 4.4. Perioada de dublare a populaţiei ................................................................................ 18 4.5. Modele de creştere .................................................................................................... 19 4.6. Creşterea naturală şi migratorie ................................................................................. 19 4.7. Texte bibliografice .................................................................................................... 20 4.8. Teme de reflecţie ....................................................................................................... 21

Unitatea 5. Structurile demografice ....................................................................... 21

3

5.1. Structura pe sexe ....................................................................................................... 21 5.2. Structura pe vârste ..................................................................................................... 22 5.3. Piramida vârstelor ..................................................................................................... 23 5.4. Texte bibliografice .................................................................................................... 25 5.5. Teme de reflecţie ....................................................................................................... 25

Modul 4. Studiul fenomenelor demografice ...................................................... 26

Unitatea 6. Aspecte metodologice în analiza mortalităţii ...................................... 26 6.1. Rata brută de mortalitate............................................................................................ 26 6.2. Rate de mortalitate specifice şi rate de mortalitate diferenţiale .................................... 26 6.3. Rate de mortalitate standardizate (sau comparative) ................................................... 27 6.4. Mortalitatea infantilă ................................................................................................. 27 6.5. Speranţa de viaţă la naştere ........................................................................................ 28 6.6. Texte bibliografice .................................................................................................... 28 6.7. Teme de reflecţie ....................................................................................................... 29

Unitatea 7. Aspecte metodologice în analiza fertilităţii ......................................... 30 7.1. Rata brută de natalitate .............................................................................................. 30 7.2. Rata generală de fertilitate ......................................................................................... 30 7.3. Rate specifice de fertilitate pe vârste .......................................................................... 31 7.4. Vârsta medie a mamelor la naştere ............................................................................. 31 7.5. Indicatorul conjunctural de fertilitate ......................................................................... 31 7.6. Reproducerea populaţiei ............................................................................................ 32 7.7. Texte bibliografice .................................................................................................... 32 7.8. Teme de reflecţie ....................................................................................................... 32

Modul 5. Teorii ale creşterii demografice ......................................................... 33

Unitatea 8. Teoria tranziţiei demografice .............................................................. 33 8.1.Teoria clasică a tranziţiei demografice ........................................................................ 33 8.2. A doua tranziţie demografică ..................................................................................... 34 8.3. Texte bibliografice .................................................................................................... 35 8.4. Teme de reflecţie ....................................................................................................... 35

Unitatea 9. Preocupări pentru viitor. Politici demografice. .................................. 36 9.1. Texte bibliografice .................................................................................................... 36 9.2. Teme de reflecţie ....................................................................................................... 36

Bibliografia generală ....................................................................................... 37

ANEXA A: Test de pre-cunoştinţe .................................................................... 38

4

Informaţii generale

Date de identificare a cursului

Titular curs: Conf.univ.dr. Cornelia Mureşan Birou: 204, sediul Fac. de Sociologie şi Asistenţă Socială, bd. 21 Decembrie 1989, nr.128 Consultaţii: miercuri, 12-14 Telefon/Fax: 0264-424674 Email: [email protected]

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite

Nu sunt.

Descrierea cursului

Cursul de Populaţii vulnerabile şi demografie face parte din categoria disciplinelor fundamentale opţionale pentru specializarea asistenţă socială de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. El este un curs util pentru majoritatea direcţiilor de aprofundare: Probleme şi politici sociale, Asistarea persoanelor cu handicap şi a vârstnicilor, Asistenţa socială în domeniul medical.

Cursul urmăreşte punerea în discuţie a provocărilor demografice contemporane care vulnerabilizează categorii largi de populaţie, cu accent pe populaţiile Europei şi a României. El îşi propune familiarizarea studentului cu aspectele conceptuale şi metodologice necesare înţelegerii evoluţiei populaţiei, a structurilor, şi a fenomenelor demografice. Prin exemplele date si temele de reflecţie propuse se are in vedere însuşirea instrumentelor principale de analiză demografică şi utilizarea lor în înţelegerea rapoartelor şi studiilor e populaţie despre provocările demografice contemporane. Tot aici se introduc şi câteva din teoriile explicative ale evoluţiei populaţiilor şi câteva mecanisme care stau la baza schimbărilor actuale a proceselor demografice, necesare proiectărilor de populaţie şi fundamentării politicilor sociale.

Organizarea temelor în cadrul cursului

Materialul oferit studenţilor în acest suport de curs este structurat în 5 module. Unele dintre ele se refera la noţiuni, concepte şi metode clasice din analiza demografică (modulele 2, 3 şi 4), iar altele invită studentul să identifice principalele provocări demografice contemporane cu mare potenţial de vulnerabilizare a unor grupuri particulare de populaţie (modul 1). Modulul 5 se ocupa de câteva din teoriile demografice cele mai cunoscute.

5

Nivelul de intelegere si, implicit, utilitatea informatiilor care se găsesc in fiecare modul vor fi sensibil optimizate dacă în timpul parcurgerii suportului de curs se vor consulta sursele bibliografice recomandate şi se vor găsi răspunsurile la temele de reflectie propuse la sfârşitul fiecărui modul.

Formatul si tipul activităţilor implicate de curs

Parcurgerea modulelor cursului presupune atât întâlniri faţă în faţă (consultatii), cât şi muncă individuală. Consultatiile, pentru care prezenta este facultativa, reprezinta un sprijin direct acordat dumneavoastra din partea titularului si a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentari ale informatiilor nucleare aferente fiecarui modul dar mai cu seama va vom oferi răspunsuri directe la întrebările pe care ni le veti adresa. În ceea ce priveşte activitatea individuală, aceasta o veti gestiona dumneavoastra si se va concretiza in parcurgera tuturor materialelor bibliografice obligatorii şi în reflectarea la temele propuse la sfârşitul modulelor. Reperele de timp si implicit perioadele in care veti rezolva fiecare activitate (exercitii, teme, referate, etc) sunt monitorizate de catre noi prin intermediul calendarului disciplinei. Modalitatea de notare si, respectiv, ponderea acestor activitati obligatorii, în nota finala va sunt precizate în secţiunea „Politica de evaluare şi notare”.

Pe scurt, având în vedere particularităţile învăţământului la distanţă dar şi reglementările interne ale CFCID al UBB parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune antrenarea studenţilor în următoarele tipuri de activităţi:

a. consultaţii (activităţi tutoriale)– pe parcursul semestrului va fi organizata o întâlnire de consultaţii faţă în faţă; prezenţa la această întâlnire este facultativă;

b. lucrări de verificare (teme pentru acasa) - care constau în referate din bibliografia indicată la sfârşitul fiecărui modul. Ele vor fi trimise titularului de curs în conformitate cu precizările din calendarul disciplinei.

c. forumul de discuţii – acesta va fi monitorizat de catre tutori şi supervizat de titularul disciplinei.

Materiale bibliografice obligatorii

In general informaţiile oferite in suportul de curs sunt sumare pentru ca se face trimitere directa la volumul titularei acestei discipline Introducere in demografie, apărut in anul 2005 la Presa Universitara Clujeana. Această carte poate fi găsită, consultată şi împrumutată de la oricare din bibliotecile clujene, inclusiv Biblioteca Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”.

Fiecare unitate de curs este urmată de propuneri de lecturi „Texte bibliografice” şi de lucrări de verificare „Teme de reflecţie”. Referinţele bibliografice marcate cu litera „O” sunt obligatorii, iar cele marcate cu litera „F” fac parte din categoria textelor facultative. Majoritatea textelor facultative sunt oferite spre consultare şi downloadare in format electronic pe reţeaua intranet a Facultăţii de

6

Asistenta Sociala in folderul „MatDidact_pt_Stud on 'Server-nt' / Populatii vulnerabile si demografie” şi pe platforma învăţământului la distanţă https://portal.portalid.ubbcluj.ro. In acelaşi loc se găseşte si publicaţia organismului european de statistică EUROSTAT „Demography report 2010. Older, more numerous and diverse Europeans” de care aveţi nevoie pentru a efectua lucrările propuse la secţiunile „teme de reflecţie”. Această publicaţie poate fi descărcată şi de pe site-ul Comisiei Europene (ianuarie 2012):

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/population/documents/Tab/report.pdf

Materiale si instrumente necesare pentru curs

Optimizarea secvenţelor de formare reclama accesul studenţilor la următoarele resurse: - calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplimentare dar şi pentru a putea participa la secvenţele de formare interactivă on line) - imprimantă (pentru tipărirea materialelor suport, a temelor redactate, etc) - acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”) - acces la echipamente de fotocopiere

Calendarul cursului

Pe parcursul semestrului II, în care se studiază disciplina de faţă, este programata o singura întâlnire faţă în faţă (consultaţie) cu toţi studenţii; ea este destinată soluţionării, nemediate, a oricăror nelămuriri de conţinut sau a celor privind sarcinile individuale. Se recomandă lectura atentă a suportului de curs si a textelor bibliografice obligatorii, înainte de data întâlnirii. In cadrul întâlnirii studenţi au posibilitatea de solicita titularului si/sau tutorilor sprijin pentru efectuarea lucrărilor de verificare. Data întâlnirii este precizata în calendarul sintetic al disciplinei. În acelaşi calendar se regăsesc şi termenele la care trebuie transmise / depuse lucrările de verificare.

Politica de evaluare si notare

Evaluarea se va realiza a) fie pe bază unui examen scris programat în sesiunea de examene, b) fie prin modalitatea verificării pe parcurs, în funcţie de opţiunea personală a studentului.

În primul caz, nota finală va fi cea obţinută la examen, şi are la bază întreg materialul din bibliografia obligatorie (care e în limba română).

În al doilea caz, nota se acordă pe un referat trimis de student până cel târziu încheierea activităţilor didactice aferente semestrului. Referatul va fi o lucrare originală, de circa 5-7 pagini, efectuată de student pe una din „temele de reflecţie” propuse la sfârşitul unităţilor de curs. Temele respective au la bază lecturi într-o limbă

7

străină (engleza sau franceză) şi solicită o evaluare a situaţiei concrete din Europa şi România, relativă la un subiect specific propus de formator.

Lucrările de verificare vor respecta cu stricteţe cerinţele formatorilor, ele nu pot fi pe alte subiecte mai mult sau mai puţin conexe cu subiectul propus, şi nici nu se acceptă referate din alte materiale bibliografice decât cele recomandate.

Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii ultimei lucrări, nu mai târziu de ultima zi de activităţi didactice din semestru. Dacă studentul consideră că activitatea sa a fost subapreciată de către evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.

Elemente de deontologie academică

Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: - Orice material elaborat de către studenţi pe parcursul activităţilor va face dovada originalităţii. Studenţii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptaţi la examinarea finala. - Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancţionată prin acordrea notei minime sau, in anumite condiţii, prin exmatriculare. - Rezultatele finale vor fi puse la dispoziţia studenţilor prin afişaj electronic. - Contestaţiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar soluţionarea lor nu va depăşi 48 de ore de la momentul depunerii.

Studenţi cu dizabilităţi

Titularul cursului si echipa de tutori îşi exprima disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice si de timp, de a adapta conţinutul şi metodele de transmitere a informaţiilor precum şi modalităţile de evaluare (examen oral, examen on-line, etc) în funcţie de tipul dizabilităţii cursantului. Altfel spus, avem în vedere, ca o prioritate, facilitarea accesului egal al tuturor cursanţilor la activităţile didactice si de evaluare.

Strategii de studiu recomandate

Date fiind caracteristicile învăţământului la distanţă, se recomandă studenţilor o planificare foarte riguroasa a secvenţelor de studiu individual, coroborată cu secvenţe de dialog, mediate de reţeaua net, cu tutorii si respectiv titularul de disciplină. Lectura fiecărui modul, a bibliografiei obligatorii, găsirea răspunsurilor la temele de reflecţie garantează nivele înalte de înţelegere a conţinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.

8

Modul 1. Introducere: provocările demografice contemporane

Unitatea 1. Preocupări vechi şi provocări noi privind populaţiile

1.1. Problema populaţiei, o problemă “veche”

Dacă în 1950 numărul de chinezi era de şase sute de milioane astăzi el este dublu. Numărul de africani în ajunul anului 2000 era de opt sute de mii, dar va fi triplu după circa patruzeci de ani. Este oare omenirea ameninţată de "explozia" demografică a lumii a treia ? Pe de altă parte societăţile industriale sunt subminate de "denatalitate" şi riscă "implozia". Sistemele de pensii sunt suprasolicitate de îmbătrânirea demografică. Populaţiile din ţările dezvoltate din nordul mapamondului sunt îngrijorate încă de pericolul invaziilor din est sau din sud, fie că este vorba de "pericolul galben" de altădată sau de mai noul val trans-mediteranian sau trans-Rio Grande, uitând că proprii lor strămoşi au fost adesea invadatori, iar valul cel mai masiv (către America de Nord) nu s-a format foarte de demult. De cincizeci de ani încoace, problema populaţiei preocupă contemporanii noştri şi ea este sistematic şi constant reînnoită.

În cursul anului 2011 mass-media mondială marca naşterea celei de a 7 miliardulea fiinţe umane pe Terra. La fel ca în 1999 când populaţia globului a atins 6 miliarde, s-au făcut bilanţuri şi s-au exprimat cele mai evidente probleme demografice ale prezentului şi temerile viitorului. După publicaţiile ONU, populaţia mondială în 2001 atins 6,1 miliarde indivizi. Studiile istorice estimează populaţia lumii la sfârşitul primului mileniu doar la 265 milioane de indivizi; deci creşterea din ultimul mileniu se ridică la 5,8 miliarde. În realitate creşterea rapidă nu aparţine întregului mileniu doi, ea este de data mult mai recentă, având în vedere că s-a produs în ultimele două secole. În 1800 populaţia lumii nu atinsese încă primul miliard (era de 0,9 miliarde), deci ea a crescut în decurs de 200 ani cu 5,2 miliarde.

1.2. Începuturile demografiei

Lucrurile nu sunt noi: încă din Antichitate, societăţile s-au străduit să-şi numere oamenii. Totuşi, doar foarte tardiv în calendarul istoriei ştiinţelor s-a dezvoltat un corp de metode care să permită tratarea problemei într-un mod raţional.

Cuvântul demografie apare pentru prima dată în 1855 într-o scriere a lui Achille Guillard “Elements de statistique humaine ou demographie compare”. El vine din grecescul demos = popor şi grafos = scriere, descriere.

9

A reduce însă demografia la o simplă contabilitate de oameni, ar însemna să-i dăm o aparenţă abstractă, aridă, atunci când de fapt ea se ocupă de cele mai fundamentale probleme ale omenirii: viaţa şi moartea. Ea studiază de fapt evenimentele cele mai marcante ale vieţii cotidiene: naşterile, căsătoriile, divorţurile, decesele, migraţiile.

Demografia, ca ştiinţă s-a născut însă cu mult înainte de data când s-a utilizat pentru prima oară termenul, acum consacrat. Istoricii sunt de acord că întemeietorul demografiei este John Graunt, negustor din Londra, membru într-un consiliu orăşenesc, fondator (împreună cu William Petty) a şcolii de aritmetică politică. Acesta scoate în 1662 o celebră lucrare: “Observaţii naturale şi politice făcute pe baza listelor de mortalitate, în special cu referire la guvernare, religie, comerţ, creştere, aer, boli, etc. din oraşul Londra” în care reuşeşte să estimeze populaţia Londrei doar pe baza declaraţiilor de deces. (Astăzi avem recensăminte care o fac mult mai bine.) Dovada a recunoaşterii lui ca întemeietor al demografiei este şi faptul că în 1962 întreaga lume a demografilor a sărbătorit tricentenarul demografiei.

John Graunt este însă citat şi în manualele de statistică ca întemeietor al acestei ramuri a matematicii. De fapt începuturile celor două ştiinţe se confundă. Astăzi se consideră statistica populaţiei ca arta de a culege informaţii numerice privind populaţiile şi de a le prezenta sub forma unor statistici demografice. Ea este o sub-ramură a demografiei.

La început problema demografică a fost legată de problemele unor persoane amatoare, fiind tratată ca o curiozitate ştiinţifică, nu ca o problemă socială. Nu este nici o îndoială că interesul sporit pentru problemele populaţiei şi, implicit, pentru demografie s-au făcut simţite abia la mijlocul secolului 18, când oamenii ajung să se înmulţească în mod rapid datorită ameliorării situaţiei sociale, dar fără a se produce progrese pe plan economic-tehnic. Secolul 18 a fost secolul “Luminilor”, când apar idei noi privind perfectibilitatea omului şi a societăţii. Copilul devine un element de atenţie a familiei. În acest context apare controversatul eseu din 1798 al pastorului englez Thomas Malthus, eseu care va genera aprige dispute continuate până în prezent, şi care tratează raportul dintre populaţie şi dezvoltare. Vom reveni asupra acestui subiect într-un capitol următor.

Abia în secolul 20 demografia va dispune de o teorie generală a dinamicii populaţiei a lui Alfred Lotka (1934,1938) şi de o schemă explicativă a dezvoltării numită de Adolph Laundry (1934) "revoluţie demografică" şi re-botezată ulterior "tranziţie demografică". Vom reveni şi asupra acestui subiect, după ce vom cunoaşte mai multe despre obiectul si metodele de analiză a demografiei.

1.3. Texte bibliografice

O - Mureşan, Cornelia - Introducere in demografie, Cluj: Presa Universitara Clujeana, 2005, pp. 9-15

F - ONU, 2004 - World Population Projetions to 2300 (http://www.un.org/esa/population/publications/longrange2/WorldPop2300final.pdf)

10

F - Vizitaţi expoziţia „Tout savoir sur la population / All about population” de pe site-ul Institut National d’Etudes Démographiques (INED) Paris, şi identificaţi provocările demografice contemporane.

http://www.ined.fr/fr/tout_savoir_population

(O - bibliografie obligatorie, F- bibliografie facultativa)

1.4. Teme de reflecţie

1. Care sunt principalele provocări demografice contemporane ale Europei? Dar ale României? Răspundeţi consultând rezumatul publicației EUROSTAT „ Demography report 2010. Older, more numerous, and diverse Europeans”, pp.1-6.

11

Modul 2. Noţiuni fundamentale

Unitatea 2. Ce este demografia?

2.1. Obiectul demografiei

Definiţia demografiei a cunoscut, de-a lungul istoriei sale, numeroase variante, ceea ce este de fapt caracteristic şi altor ştiinţe. Nici astăzi nu există o definiţie a demografiei unanim acceptată.

Cu certitudine demografia nu se limitează doar la descrierea populaţiilor. Deşi există prea multe manuale care oferă o concepţie rece şi seacă a acestei discipline şi care, după ce tratează pe larg raportul dintre rate şi probabilităţi, sau diferenţele dintre ratele de categoria I şi cele de categoria II, sau al n-lea parametru a unui model descriptiv pentru fertilitate sau mortalitate, se opresc acolo unde lucrurile încep să devină interesante: explicaţia fenomenelor astfel măsurate şi aprecierea consecinţelor lor asupra celorlalte aspecte ale vieţii economice şi sociale. În plus, demografia actuală se străduieşte ca alături de prezentarea metodelor de analiză demografică să arate cum pot fi ele utilizate pentru a înţelege dinamica de ansamblu a populaţiei şi a raporturilor (cauze şi consecinţe) pe care le antrenează cu mediul natural, economic, social, politic, cultural … Cu alte cuvinte, trebuie să ne preocupăm nu numai de ştiinţă (demografia), dar şi de obiectul său (populaţia); nu numai de cunoştinţele ce le putem acumula, dar şi de felul în care le putem utiliza. Una din cele mai frecvente utilizări ale demografiei sunt previziunile de populaţie.

Definiţia demografiei din dicţionarul multilingv ONU:

Demografia este o ştiinţă care are ca obiect studiul populaţiilor umane şi se ocupă cu mărimea, structura, evoluţia şi caracteristicile lor generale, văzute în principal din punct de vedere cantitativ.

Definiţia dată de “părintele” demografiei româneşti, regretatul academician Vladimir Trebici (1916-1999) în manualul său “Demografia” (1979):

Demografia este ştiinţa socială care studiază populaţiile umane delimitate spaţial şi încărcate de semnificaţie socială, mărimea şi repartizarea spaţială a acestora, structura acestora după caracteristici demografice şi socio-economice, evoluţia lor, factorii direcţi care determină evoluţia populaţiei - fertilitatea, mortalitatea, migraţia -, precum şi factorii socio-economici care influenţează fenomenele demografice, cu scopul de a pune în lumină regularităţile după care se produc.

12

2.2. Demersul metodologic

Demersul complet al demografiei se desfăşoară în mai multe faze.

Faza I. Culegerea informaţiilor

Sub-ramura: statistica demografică sau statistica populaţiei

Metode de colectare a datelor: recensămintele, statistica stării civile, registrele de populaţie, anchetele demografice

Faza II. Analiza cantitativă a datelor

Sub-ramura: analiza demografică

Există 3 nivele: nivelul 1 descriptiv, nivelul 2 explicativ, nivelul 3 explicativ

Variaţia efectivului

Nupţialitate Natalitate Mortalitate Migraţie

Intensitate Calendar Structura I C S C S I C S

Economie, Sociologie, Psihologie, Drept, Geografie, Istorie, Medicină, Antropologie

Faza III. Explicaţia cauzală

În această fază colaborarea demografiei cu alte ştiinţe este indispensabilă. Se vorbeşte chiar de demografie în sens restrâns (de fapt e vorba de analiza demografică) şi de demografie în sens larg (când este prezentă şi explicaţia cauzală, fiind vorba de demografia socială).

Scopul demografiei sociale este găsirea condiţionărilor (factorilor) sociali-economici, a consecinţelor sociale şi economice ale evoluţiei populaţiei, evidenţierea tendinţelor şi regularităţilor, formularea estimaţiilor prospective.

Faza IV. Utilizarea

efectuarea unor proiectări de populaţie pentru responsabili politici şi din alte domenii

oferirea unor sugestii argumentate responsabililor politici, dacă se doreşte schimbarea comportamentului demografic al populaţiei

utilizarea demografiei în alte ştiinţe (analiza mortalităţii în medicină, politici de sănătate, asigurări, asociaţii de binefacere; analizele nupţialităţii şi fertilităţii în sociologie, psihologie, drept …)

13

2.3. Termeni şi concepte în demografie

Individ şi populaţie

Eveniment şi fenomen demografic

Unitatea elementară cu care operează demografia la nivel individual este evenimentul demografic: naşterea vie, decesul, căsătoria, divorţul, emigraţia (plecarea), imigraţia (venirea).

Suma evenimentelor de acelaşi tip, ca rezultantă la nivelul populaţiei poartă denumirea de fenomen demografic: natalitatea, fertilitatea, mortalitatea, nupţialitatea, divorţialitatea, migraţia.

Stare demografică şi mişcare demografică

Subpopulaţii demografice

Populaţie supusă riscului

Cohortă demografică

Intensitate şi calendar

Rate şi probabilităţi

Longitudinal şi transversal

Specific şi diferenţial

Macro şi micro-demografic




Unitatea 3. Surse de informaţie în demografie

Ca pentru orice ştiinţă socială, asigurarea informaţiei necesare are o importanţă primordială. Această necesitate, este rezolvată în majoritatea ţărilor prin crearea unui sistem oficial, reprezentate prin institute şi reţele oficiale de statistică. În

14

România există Institutul Naţional de Statistică (INS) care are în subordine Direcţii Judeţene în toate judeţele ţării.

Principalele tipuri fundamentale de culegere a informaţiei demografice s-au dovedit a fi:

1. Recensământul populaţiei – asigură cu precădere informaţii privind numărul şi structura populaţiei, îndeplinind deci funcţia de fotografiere a populaţiei la un moment dat. Este o înregistrare de tip static, cea mai veche din istoria demografiei.

2. Statistica stării civile şi statistica migraţiei – este înregistrarea evenimentelor demografice (naşteri, decese, etc.) în vederea cunoaşterii şi analizei fenomenelor demografice ce intră în mişcarea naturală / şi respectiv cea migratorie, a populaţiei. Înregistrarea este prin excelenţă de filmare, de constatare a evenimentelor pe măsură ce ele se produc.

3. Ancheta demografică – este o investigaţie specială pe bază de eşantion, efectuată în vederea identificării cauzelor (demografice, socio-economice, comportamentale, etc.) care pot explica un fenomen sau proces demografic, având deci funcţia de radiografiere a fenomenelor respective.

4. Registrul de populaţie – sub forma registrelor permanente asigură, într-un cadru complex, marea majoritate a informaţiilor despre populaţie.

3.1. Recensământul populaţiei

Recensământul populaţiei este operaţia de colectare de date care are ca şi obiectiv numărarea exhaustivă a tuturor indivizilor unei populaţii, la un moment de timp precis, şi înregistrarea anumitor caracteristici demografice, sociale, economice etc.

Caracteristicile unui recensământ:

- Este individual,

- Este exhaustiv (sau universal).

- Este simultan

- Are o periodicitate bine stabilită

- Se prelucrează detailat, iar rezultatele se publică.

- Are un caracter oficial

Munca în teren poate fi organizată după două metode de înregistrare: autoînregistrare sau interviu. Alegerea metodei depinde de circumstanţe, fiecare din ele având avantaje dar şi dezavantaje:

Autointerviul

15

Interviul

3.2. Statistica stării civile şi statistica migraţiei

Definiţia dată în manualul ONU:

Actele de stare civilă sunt documente legale care au de a face cu naşterile vii, decesele, decesele foetale (mortinatalitatea), căsătoriile, divorţurile, adopţiunile, legitimările, recunoaşterile, anulările şi separările, într-un cuvânt, documentele care au de a face cu toate faptele legate de apariţia pe lume sau dispariţia indivizilor, precum şi cu modificările pe care le poate suferi starea civilă în cursul existenţei acestora. Deci, prin statistica stării civile se înţeleg statisticile care indică numărul şi descriu natura faptelor de stare civilă în sânul unei grupe din populaţia dată. Faptele în cauză constituie “unităţile statistice”.

3.3. Registrul de populaţie

Cea mai modernă sursă de informaţii statistice în demografie o reprezintă registrele de populaţie, care îmbină în mod armonios calităţile recensămintelor cu cele ale evidenţei curente a mişcării naturale şi migratorii a populaţiei.

3.4. Anchetele demografice

Ancheta demografică – este o operaţiune de colectare de date pe bază de eşantion, efectuată cu scopul cunoaşterii cauzelor care pot explica un fenomen sau proces demografic, al identificării legăturilor dintre fenomene şi al influenţei factorilor din alte domenii.



F - Paolo Valente, 2010 –„Census taking in Europe:how are populations counted in 2010?”, in Population & Sociétés, no. 467

F- Mureşan Cornelia, 1999 – “Surse de date demografice vechi”, in Evoluţia demografică a României. Tendinţe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Presa Universitară Clujeană, pp.41-52

F- Trebici Vladimir, 1979 – ”Sistemul informaţional al demografiei”, Demografia, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, pp. 29-43

F- Ţarcă Mihai, 1997 – “Recensamintele populatiei”, Demografie, Ed.Economică, pp. 41-47

16



2. Care sunt procedeele de numărare a populaţiei în Europa contemporană? Dar în România? Răspundeţi consultând articolul lui Paolo Valente (2010).

17

Modul 3. Studiul dinamicii şi stării populaţiei

Unitatea 4. Dinamica populaţiei

La un moment dat, o populaţie este compusă dintr-un anumit număr de indivizi: starea, cum spun demografii, sau stocul, ar spune economiştii, sau prevalenţa, cum ar spune epidemiologii. Dar acest număr se schimbă cu timpul, sub efectul intrărilor (naşteri sau imigrări) şi al ieşirilor (decese sau emigrări): mişcare în termeni demografici, fluxuri în termeni economici sau incidenţă în termeni epidemiologici.

4.1. Creşterea totală

Să notăm cu Po şi Pt efectivele unei populaţii la două date diferite, momentele 0 şi t. Creşterea absolută a populaţiei între cele două date va fi

ΔP = Pt - Po

4.2. Unitatea de timp

În demografie unitatea de timp cu care se lucrează în mod curent este anul.

4.3. Ritmul de creştere anuală

Pentru a simplifica lucrurile ne vom plasa în unitatea de timp standard în demografie, anul, şi vom presupune că se cunosc efectivele de populaţie Po la 1 ianuarie a anului to şi P1 la 1 ianuarie în anul t1. Nu ne rămâne decât să raportăm creşterea P1-Po la efectivul populaţiei. Dar care efectiv ? Şi acesta a variat pe tot parcursul anului.

Se poate utiliza efectivul iniţial, Po, şi se obţine creşterea relativă (sau indicele de creştere) într-un an.

r = (P1-Po ) / Po

Dacă presupunem că această creştere rămâne constantă, în fiecare an, populaţia va creşte cu cantitatea rPo şi, un an mai târziu ea va deveni:

P1 = Po (1+ r)

18

apoi, doi ani mai târziu:

P2 = P1(1+r) = Po(1+r)2

şi, t ani mai târziu:

Pt = Po(1+r)t

Indicele mediu de creştere anuală a perioadei se calculeaza pe baza urmatoarei formule.

Bilanţul observat într-un an nu depinde numai de efectivul iniţial al populaţiei, dar şi de fiecare din efectivele succesive. Ar trebui deci să raportăm creşterea totală a anului la media tuturor efectivelor succesive. De fapt, ne putem limita la efectivele de la începutul şi sfârşitul perioadei. Se obţine astfel pentru un an, rata de creştere r.

r = (P1 - Po ) / ((P1 +Po) / 2 )

Dacă observaţia se poartă pe o perioadă mai lungă de un an, ca în cazul recensămintelor, este suficient să multiplicăm numitorul cu numărul de ani. Astfel rata medie de creştere anuală a populaţiei din România între recensămintele din 1992 şi 2002 este egal cu:

r = (21,7 – 22,8) / (10(21,7+22,8) / 2) = - 0,004943 ≈ - 0,49%

4.4. Perioada de dublare a populaţiei

Cunoscând rata de creştere anuală a unei populaţii, se poate calcula timpul necesar pentru dublarea1 ei, dacă se conservă acelaşi ritm de creştere:

Pt =2Po

2Po = Po (1+r)t

simplificând cu Po, apoi logaritmând obţinem:

t = ln2 / ln(1+r) = 0,693 / ln(1+r)

Astfel, cu ritmul mediu de scădere dintre recensămintele din 1992 şi 2002, populaţia României s-ar înjumătăţi în 141 ani (t = 0,693 / ln 0,995067 = 141).

Observăm că perioada de dublare nu depinde de volumul iniţial al populaţiei, ci doar de ritmul de creştere. Tabelul 4.1 furnizează timpul necesar dublării populaţiei pentru diverse valori ale lui r.

1 Daca indicele e obţinut e negativ, atunci e vorba de o perioadă de înjumătăţire

1/ t PoPtr

19

Tabel 4.1 Perioada de dublare a unei populaţii în funcţie de ritmul său de creştere anuală

r (%) 0,5 1,0 1,5 2 2,5 3,0 3,5 4,0 5,0 6,0 7,0

t (ani) 139 70 47 35 28 23 20 18 14 12 10

4.5. Modele de creştere

În afara modelului exponenţial, propus de Malthus, sau de cel liniar, aflat întotdeauna cel mai la îndemână, unii autori au propus modelul logistic, care presupune că la început creşterea populaţiei se accelerează, apoi încetineşte până când ajunge să tindă către 0. Ecuaţia funcţiei logistice are forma:

Pt = k / (1 + cert) + Po

unde k şi c sunt constante, iar r este ritmul anual de creştere.

Calculul ratei de creştere în diferite perioade sau pentru populaţii diferite permite aprecierea creşterii demografice, evoluţia în timp, variaţiile în spaţiu.

4.6. Creşterea naturală şi migratorie

În cazul cel mai general (populaţia unei ţări, a unei regiuni …) există două tipuri de intrări, naşteri şi imigraţie, şi două tipuri de ieşiri, decese şi emigraţie. În cursul unui an, creşterea totală a unei populaţii ΔP se poate exprima din ecuaţia fundamentală a mişcării populaţiei:

P1 = Po + N - D + I – E,

de unde rezultă că diferenţa dintre populaţia la sfârşitul anului şi începutul lui este:

ΔP = P1 - Po = N - D + I - E

unde N, D, I şi E sunt numărul de naşteri, decese, imigraţii şi emigraţii, observate în cursul anului (între 1 ianuarie a anului 0 si 1 ianuarie a anului 1)2.

Populaţia creşte astfel cu două cantităţi (N - D) şi (I - E). Prima dintre diferenţe (N - D) se numeşte creştere naturală (sau spor natural) pentru că se bazează pe cele două componente naturale ale creşterii demografice (naşterile şi decesele), iar cea de a doua (I - E) se numeşte imigraţie netă sau sold migratoriu. Mişcarea populaţiei se descompune, aşadar, în mişcare naturală şi mişcare migratorie, fiecare fiind un sold între intraţi şi ieşiţi. Primul dintre aceştia este fundamental, în sensul că singur el comandă dinamica unei populaţii închise (care nu participă la schimbul

2 Vom nota cu litere mari masele de evenimente produse în decursul unui an: D (numărul total de decese), N (numărul total de născuţi-vii), etc. Frecvenţa acestor evenimente într-o populaţie se notează cu literă mică: m (mortalitatea), n (natalitatea) şi se va înţelege întotdeauna că este expresia unui raport.

20

migratoriu extern). Demografia istorică raţionează în special în funcţie de acesta. Cel de al doilea nu este decât un accesoriu: completează pe primul, în caz că au loc şi schimburi migratorii.

Prin raportarea creşterii totale din perioada unui an la populaţia medie a anului se obţine rata creşterii totale3, notată cu r.

r = ΔP / ( (Po+P1)/2 )

Pentru a măsura importanţa celor patru fluxuri de intrări şi ieşiri în creşterea totală, se calculează ratele brute de natalitate, de mortalitate, de imigrare şi de emigrare, prin raportarea fluxurilor la populaţie, ca în cazul ratelor de creştere. Astfel, în ipoteza unei distribuiri echidistante a mişcărilor de populaţie în cursul unui an, rata brută de natalitate n este egală cu:

n = N / ( (Po+P1)/2 )

şi, la fel se obţin şi ratele brute de mortalitate m, rata brută de imigrare i şi rata brută de emigrare e, prin înlocuirea numărătorului N cu D, I şi respectiv E.

Toate aceste rate brute generale pot fi calculate cu date referitoare la un an de zile dar, ca şi în cazul ratei de creştere, ele pot fi calculate şi pe baza unor observaţii pe parcursul unei perioade mai lungi sau mai scurte (0, t ). Pentru păstrarea dimensiunii anuale, este suficient să înmulţim populaţia medie de la numitor cu durata observaţiei exprimată în ani sau fracţiuni de ani:

n = N / ( t (Po+Pt) / 2 )

Diferenţa dintre rata brută de natalitate şi de mortalitate ne dă rata creşterii naturale, Δn, (sau rata sporului natural), iar diferenţa dintre ratele de imigrare şi de emigrare ne dă rata imigraţiei nete, Δs, (sau rata soldului migratoriu). Regăsim astfel, la nivelul ratelor, cele două componente ale creşterii:

r = (n - m) + (i - e)

r = Δn + Δs



F- Héran, François, 2005 – « La population du monde pour les trois siècle à venir : explosion, implosion ou équilibre ? », in Population & Sociétés, no. 408

F - Leridon Henry, 1999 – “Six milliards… et après?”, in Population & Sociétés, no. 352

3 Rata creşterii totale este chiar rata medie anuală de creştere, obţinută în cazul special când durata intervalului este redusă la un singur an

21



1. Cum creşte populaţia în Europa contemporană şi cum contribuie creşterea naturală şi cea migratorie? Dar în România? Răspundeţi consultând publicația EUROSTAT „ Demography report 2010. Older, more numerous, and diverse Europeans”, pp.59-62 şi pp.42-47.

Unitatea 5. Structurile demografice

5.1. Structura pe sexe

Echilibrul dintre sexe condiţionează formarea cuplurilor şi deci fertilitatea. Din punct de vedere global, efectivele de populaţie masculină şi feminină se echilibrează destul de bine. Dar raportul dintre bărbaţi şi femei variază mult cu vârsta.

Echilibrul global între sexe

La scară naţională, în cele mai multe ţări din lume, raportul de masculinitate a populaţiei (numărul de bărbaţi raportat la numărul de femei) este aproape de 100%. Observăm totuşi diferenţe interesante. Majoritatea ţărilor industrializate, dar nu numai ele, se situează uşor sub 100% în timp ce în ţările din lumea a treia raportul de masculinitate este bine peste această cifră.

Raportul de masculinitate pe vârste

Raportul de masculinitate pe vârste (numărul de bărbaţi de fiecare vârstă raportat la numărul de femei de aceeaşi vârstă) urmează, în absenţa migraţiei, o schemă clasică, care pleacă de la 105 la naştere, atinge un echilibru între 40 şi 50 de ani şi coboară apoi mai mult sau mai puţin sub 100 la vârstele înaintate.

Punctul de plecare datorat faptului că se nasc mai mulţi băieţi decât fete, este unul din rarii parametrii demografici, aproape constanţi. Raportul de masculinitate la naştere (numărul de naşteri masculine raportat la numărul de naşteri feminine) se stabilizează de regulă către 105%.

Lejera superioritate iniţială a numărului de băieţi se atenuează progresiv, în absenţa migraţiei, sub efectul supramortalităţii masculine. Aceasta variază mult de la o ţară la alta.

22

5.2. Structura pe vârste

Vârsta este o variabilă esenţială pentru toate fenomenele demografice: natalitatea, mortalitatea, nupţialitatea, migraţia etc. Pe plan general chiar, necesarul de alimente, de servicii sanitare, de şcoli, de locuri de muncă, de locuinţe, depinde de vârstă.

De regulă statisticile oficiale folosesc trei modalităţi de grupare după vârstă:

1. Structura după ani de vârstă : 0 ani, 1 an, 2 ani, 3 ani, … 98 ani, 99 ani, 100 ani şi peste. Aceste distribuţii se folosesc când avem nevoie de un grad înalt de detaliere. Astfel de statistici sunt mai greu de găsit, pentru că se publică în materiale de circulaţie mai mică.

2. Structura pe grupe cincinale de vârstă: 0-4 ani, 5-9 ani, …, 90-94 ani, 95-99 ani, 100 ani şi peste. Aceste distribuţii sunt mai uşor de găsit şi sunt aproape la fel de eficiente în analize ca şi structurile anuale.

3. Structura pe grupe mari de vârstă: 0-14 ani, 15-59 ani, 60 ani şi peste. Ţările Uniunii Europene folosesc structura: 0-19 ani, 20-64 ani, 65 ani şi peste. Mai rar se folosesc şi variantele 0-19 ani, 20-59 ani, 60 ani şi peste sau 0-14 ani, 15-64 ani, 65 ani şi peste. Cele trei categorii intenţionează să împartă populaţia în subpopulaţiile tânără, adultă şi vârstnică şi sunt utile mai ales în studiul îmbătrânirii demografice.

Pe baza acestor distribuţii se calculează diferiţi indicatori ai structurii pe vârste, folosiţi în special ca indicatori ai îmbătrânirii populaţiei, după cum urmează:

Raportul de dependenţă totală ( P0-19 + P65+ ) / P20-64 * 100. Exprimă populaţia de vârstă inactivă ca procent din populaţia de vârstă activă. Este suma dintre raportul de dependenţă tineri şi raportul de dependenţă bătrâni.

Raportul de dependenţă tineri P0-19 / P20-64 * 100. Exprimă populaţia tânără ca procent din populaţia de vârstă activă.

Raportul de dependenţă bătrâni P65+ / P20-64 * 100. Exprimă populaţia vârstnică ca procent din populaţia de vârstă activă.

Indicele de suport potenţial P20-64 / P65+ . Este numărul de persoane adulte ce revin la o persoană vârstnică.

Indice de suport parental P85+ / P55-64 * 100. Exprimă numărul de persoane de vârsta a 4-a, peste 85 ani, ce revin la 100 de persoane adulte mature, între 55 şi 64 ani, potenţiali susţinători ai părinţilor foarte bătrâni.

Indice al tensiunii demografice asupra pieţei muncii P15-24 / P55-64 . Raportează efectivele de potenţiali candidaţi la intrare pe piaţa muncii, tineri între 15 şi 25 ani, la numărul populaţiei potenţial candidate la ieşirea de pe piaţa muncii, adulţi maturi între 55 şi 64 ani, pentru a obţine un indice a cărui valoare arată tensiunea generată de schimbările structurilor demografice asupra pieţei muncii. Valori apropiate de 1 indică o stare benefică de echilibru,

23

valorile subunitare arată un dezechilibru în sensul unui excedent de ieşiri potenţiale, iar valorile supraunitare indică o presiune demografică exercitată de noii candidaţi la intrarea pe piaţa muncii.

5.3. Piramida vârstelor

Pentru a vizualiza structura pe sexe şi vârste a unei populaţii demografii obişnuiesc să construiască piramida vârstelor. Acest instrument grafic este de mare utilitate pentru că pune în evidenţă un număr mare de fenomene şi sugerează interpretări posibile.

Piramida vârstelor, populară astăzi şi în afara frontierelor demografiei, se construieşte juxtapunând histograma repartiţiei pe vârste a bărbaţilor, de obicei pe partea stângă a graficului, cu histograma repartiţiei pe vârste a femeilor, pe partea dreaptă (Figura 5.1).

Figura 5.1. Piramida vârstelor populaţiei României la 1 ianuarie 1999

Sursa: Conseil de l'Europe, 1999 - Evolution demographique recente en Europe

24

Pentru fiecare dintre sexe, vârsta este reprezentată pe axa ordonatelor, iar efectivul grupei de vârstă pe axa absciselor. Pentru femei axa absciselor este orientată clasic, de la stânga spre dreapta, în timp ce pentru bărbaţi, aceasta se citeşte de la dreapta spre stânga. Figura 5.1 ilustrează piramida vârstei populaţiei României estimată pentru 1 ianuarie 1999.

Probleme de observare

Piramidele vârstelor ilustrează rezultatele recensămintelor sau ale anchetelor, care pot fi afectate de erori. Anumite tipuri de erori sunt detectabile imediat pe o piramidă care devin astfel instrumente foarte utile pentru verificarea calităţii datelor

Accidentele istoriei

Piramida vârstelor nu numai că ne dă o imagine asupra compoziţiei actuale pe vârste a unei populaţii, cu tot ceea ce aceasta înseamnă pentru nevoile diferitelor categorii a populaţiei (copilăria, populaţia şcolară, populaţia activă, pensionarii, echilibrul între sexe etc.), dar, prin juxtapunerea efectivelor a o sută de generaţii, ea devine purtătoare istoriei acestor generaţii. Într-adevăr fiecare efectiv actual rezultă atât din numărul iniţial al născuţilor în acea generaţie cât şi din numărul deceselor şi al intrărilor şi ieşirilor migratorii survenite apoi. Astfel vom putea citi pe o piramidă detalii ale accidentelor trecutului, trăite de anumite generaţii cum ar fi: războaie, mari epidemii, catastrofe naturale, efectele spectaculare ale unor măsuri de politică demografică, migraţii de amploare etc.

Forma generală a piramidei - mărturie a marilor tendinţe ale natalităţii, mortalităţii şi migraţiei

Evenimentele istorice particulare care afectează mai mult sau mai puţin brutal piramida vârstelor nu sunt decât un aspect al interacţiunii dintre dinamica populaţiei şi structura sa, şi cu siguranţă nu cel mai important. Mult mai general şi mai fundamental, evoluţiile pe termen lung ale natalităţii, mortalităţii şi migraţiei, dau aspectul general al piramidei a vârstelor. Din această cauza piramidele din diferite ţări variază atât de mult şi într-o manieră atât de contrastantă.

Populaţiile europene vechi, dar şi unele din populaţiile actuale din anumite ţări în curs de dezvoltare, se prezintă sub forma unei piramide a vârstelor aproape perfect triunghiulare, de unde vine şi asimilarea acestui tip de reprezentare grafică cu o piramidă.

Alte forme de piramide , deosebit de sugestive sunt:

Piramida cu baza largita

Piramida rectangulara

Piramida sub forma de pagoda

Piramida de forma unui as de pica

25



F- Caselli Graziella, Vallin Jacques, 2001 – “La dynamique des populations: mouvement et structure”, in Demographie: analyse et synthese. Vol I. La dynamique des populations, Caselli, G.; Vallin J., Wunch G. (eds), INED, Paris, pp. 35-55

F- Mureşan Cornelia, 1999 – “ Consecinţe directe şi indirecte asupra politicii familiale”, in Evoluţia demografică a României. Tendinţe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Presa Universitară Clujeană, pp.111-113 şi pp.134-138

F- Fundaţia Principesa Margareta a României, 2009 – « Situaţia demografică », in Situaţia vârstnicilor din Romania, pp.7-17, http://www.ong-seniori.ro/resurse/materiale-si-studii/studiul-situatia-varstnicilor-in-romania

F- Fundaţia Principesa Margareta a României, 2009 – « Schimbarea structurilor familiale şi slabirea solidarităţii familiale », in Situaţia vârstnicilor din Romania, pp.48-55, http://www.ong-seniori.ro/resurse/materiale-si-studii/studiul-situatia-varstnicilor-in-romania



1. Cum se schimbă structura pe vârste în Europa contemporană? Care este situaţia îmbătrânii demografice în România? Răspundeţi consultând publicația EUROSTAT „ Demography report 2010. Older, more numerous, and diverse Europeans” (pp. 62-67) şi volumul FPMR Situaţia vârstnicilor din Romania (pp.7-17).

26

Modul 4. Studiul fenomenelor demografice

Unitatea 6. Aspecte metodologice în analiza mortalităţii

Mortalitatea este un fenomen demografic care descrie mulţimea deceselor produse în cadrul unei populaţii dintr-o perioadă de timp determinată, de obicei un an calendaristic.

Evenimentul care constituie unitatea de operare este decesul, acesta fiind un eveniment final, nerepetabil în viaţa individului. Toată populaţia este supusă riscului de deces ("toţi oamenii sunt muritori")4.

6.1. Rata brută de mortalitate

Raportând numărul total de decese din cursul unui an de calcul la populaţia medie a anului obţinem rata brută de mortalitate sau rata de mortalitate generală (m). Pentru a simplifica interpretarea acestui indicator, raportul obţinut se înmulţeşte cu 1000, iar rezultatul se exprimă în promile.

6.2. Rate de mortalitate specifice şi rate de mortalitate diferenţiale

În studiul mortalităţii pe subpopulaţii se folosesc ratele de mortalitate specifice (şi nu rata generală). De exemplu, separând decesele populaţiei de sex masculin de cele a celor de sex feminin, şi raportându-le la populaţiile de sex corespunzător supuse riscului, obţinem ratele de mortalitate specifice pe sexe.

mM = DM / P M * 1000

mF = DF / P F * 1000

Pentru diferenţierea mortalităţii pe cele două medii de habitat, putem calcula ratele de mortalitate diferenţiale pe medii (U-urban şi R-rural).

mU = DU / P U * 1000

4 Măsura intensităţii mortalităţii este in consecinţă egală cu 1.

1000*/ PDm

27

mR = DR / P R * 1000

Mortalitatea prezintă mari variaţii şi în funcţie de vârstă. Calculul ratelor de mortalitate specifice pe sexe şi vârste prezintă un interes major în studiul mortalităţii. Astfel rata de mortalitate masculină la vârsta de x ani se obţine împărţind numărul de decese masculine la vârsta x din cursul unui an, la populaţia medie de vârstă x a anului, după formula:

mxM = Dx

M / P xM * 1000

Reprezentarea grafică a ratelor de deces după vârstă ne dă curba de mortalitate, a cărei formă este în U. Dacă mortalitatea infantilă este foarte ridicată, forma de U este mai bine reliefată. Această trăsătură apare şi mai evidenţiată dacă în locul valorilor mx se iau probabilităţile de deces (qx) dintr-o tabelă de mortalitate, întocmită pe ani de vârstă (tabela completă).

6.3. Rate de mortalitate standardizate (sau comparative)

Statistic vorbind, rata brută de mortalitate este media aritmetică a ratelor specifice (mx), ponderată cu efectivele populaţiei de vârstă respectivă (Px). Atunci când examinăm evoluţia mortalităţii sau vrem să comparăm două ţări, ne dăm seama că odată cu schimbarea ratelor specifice, s-a modificat şi structura, adică s-au schimbat ponderile şi deci mărimile nu sunt comparabile.

Pentru a corecta această situaţie, demografia recurge la operaţia de standardizare de pe urma căreia se obţin rate standardizate (comparative, în terminologia franceză) şi, ca atare, comparaţia devine posibilă. Există două metode: metoda populaţiei standard şi metoda ratelor standard. În primul caz, se adoptă una şi aceeaşi structură după vârstă a populaţiei, care se consideră apoi neschimbată. De exemplu pentru comparaţia dintre ţări se poate alege populaţia standard a Europei.

Ratele de mortalitate standardizate se folosesc în mod necesar în punerea în evidenţă a evoluţiilor mortalităţii pe cauze de deces, folosirea ratelor generale ducând la rezultate eronate. Standardizarea este necesară şi la analiza fertilităţii, nupţialităţii etc. adică în situaţiile când efectul suplimentar al schimbării structurii pe vârste a populaţiei devine important.

6.4. Mortalitatea infantilă

Un indicator mai fiabil al fenomenului este cel care caracterizează mortalitatea în primul an de viaţă. Tabelul 6.4, al evoluţiei indicelui mortalităţii infantile din România, arată, pe bună dreptate, o evoluţie în continuă scădere a nivelului mortalităţii. Desigur şi aici se văd două involuţii, 1970 faţă de 1965 şi 1990 faţă de 1985, dar amploarea diferenţelor nu este atât de paradoxală ca în cazul ratei brute.

Tabelul 6.4 Evoluţia indicelui mortalităţii infantile în România, 1950-2000

28

1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000

116,7 78,2 74,6 44,1 49,4 34,7 29,3 25,6 26,9 21,2 18,6

De la naştere şi până la prima aniversare, intensitatea mortalităţii este foarte mare. Decesele la această vârstă se numesc infantile, iar indicatorul folosit este indicele mortalităţii infantile. Acesta se calculează raportând numărul deceselor infantile din cursul unui an calendaristic (M0), la numărul total de născuţi-vii în cursul acelui an (N), după formula:

mi = D0 / N * 1000

miRomania 2000 = 4 370 / 234 521 * 1000 = 18,6 ‰

6.5. Speranţa de viaţă la naştere

Speranţa de viaţă la naştere este durata medie a vieţii unui nou-născut din anul de referinţă, în ipoteza că pe tot parcursul vieţii lui se păstrează aceleaşi condiţii de mortalitate la diferite vârste, care au existat în anul naşterii lui.



F – Gheţău, Vasile, 2010 – „Cat va mai trai un roman pensionat la vârsta de 65 de ani in anul 2030?”, ştiri HOTNEWS (23.02.2010), http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6951607-cat-mai-trai-roman-pensionat-varsta-65-ani-anul-2030.htm

F - Fundaţia Principesa Margareta a României, 2009 – « Starea de sănătate », in Situaţia vârstnicilor din Romania, pp.26-38, http://www.ong-seniori.ro/resurse/materiale-si-studii/studiul-situatia-varstnicilor-in-romania

F- Jacques Vallin et France Meslé, 2010 – „Will life expectancy increase indefinitely by three months every year?” , in Population & Sociétés, no. 473

F- Mureşan Cornelia, 1999 - "The decrease of life-expectancy at birth in Romania: some crisis contributing factors", în Health & Place no 5, pp.187-192

F- Mureşan Cornelia, 1999 – “ Mortalitate – tendinţe noi, evoluţii vechi”, in Evoluţia demografică a României. Tendinţe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Presa Universitară Clujeană, pp.139-165


29


1. Care sunt ultimele achiziţii ale speranţei de viaţă în Europa? Cât mai are de trăit un român pensionat la 65 ani în 2030? Răspundeţi consultând publicația EUROSTAT „Demography report 2010. Older, more numerous, and diverse Europeans” (pp. 33-41) şi articolul lui V. Gheţău (2010)

30

Unitatea 7. Aspecte metodologice în analiza fertilităţii

Fenomenul demografic legat de naşteri este natalitatea, termen general şi vag deoarece se referă la frecvenţa naşterilor în raport cu populaţia totală. Mai exactă este noţiunea de fertilitate înţelegându-se prin aceasta frecvenţa naşterilor numai în raport cu populaţia care poate avea riscul de a naşte: aceasta este populaţia feminină cuprinsă convenţional între vârstele 15 până la 49 ani inclusiv, denumită populaţie de vârstă fertilă iar perioada de corespunzătoare de 35 ani este numită perioadă de reproducere sau procreare. Se vorbeşte şi de fertilitatea populaţiei masculine, totuşi noţiunea cu care lucrează demografia în mod obişnuit este fertilitatea populaţiei feminine. Noţiunea de fertilitate este legată de cea de fecunditate.

7.1. Rata brută de natalitate

Aspectele menţionate mai sus arată că sunt necesari numeroşi indici pentru caracterizarea naşterilor ca fenomen de masă. Cu toate că evenimentul "naştere" este corelat cu noţiunea de populaţie expusă riscului, adică numai cu "populaţia feminină de vârstă fertilă", se folosesc şi indici generali cu cuprindere mai largă.

Rata brută de natalitate, notată de obicei cu n, se calculează după formula:

n = N / P * 1000,

în care N este numărul născuţilor-vii în cursul unui an calendaristic, iar P este numărul mediu (la mijlocul anului) al populaţiei totale.

7.2. Rata generală de fertilitate

Limitarea populaţiei luate în calcul numai la femeile de vârstă fertilă (15-49 ani) aduce o mai mare precizie în măsurarea fertilităţii.

Indicatorul, numit rata generală de fertilitate (f), se calculează deci după formula:

f = N / P F15-49 * 1000,

unde N este numărul total al născuţilor-vii iar P F15-49 numărul populaţiei

feminine cuprins între vârstele de 15 şi 49 ani inclusiv, la mijlocul (1 iulie) anului de referinţă.

31

7.3. Rate specifice de fertilitate pe vârste

Ca şi la celelalte fenomene demografice pasul următor este determinarea unor rate pe subpopulaţii, în special structurate după vârstă.

fx = Nx / P Fx * 1000,

în care Nx este numărul născuţilor-vii de către femeile în vârstă de x ani (intervale anuale de vârstă).

Reprezentarea grafică a ratelor de fertilitate după vârstă ne dă curba de fertilitate. Populaţiile naţionale se deosebesc între ele prin curbele de fertilitate. La diferenţe mari de timp, una şi aceeaşi populaţie va avea curbe de fertilitate diferite, dacă fenomenul evoluează. Curbele de fertilitate exprimă tipuri, modele ("pattern" în limba engleză) de fertilitate. Ele arată diferit pentru popoarele ţărilor dezvoltate, altfel pentru cele în curs de dezvoltare, cu particularităţi specifice pentru America Latină sau pentru Africa etc.

7.4. Vârsta medie a mamelor la naştere

Fiind vorba de o distribuţie de frecvenţe statistice (a ratelor de fertilitate specifice) după vârstă, se impune calculul diferitelor valori ale tendinţei centrale: vârsta medie şi vârsta mediană. Acestea sunt indicatorii de calendar, indicatori care completează indicatorii de intensitate a fenomenelor. Cel mai important indicator de calendar al fertilităţii este vârsta medie la naştere, sau vârsta la maternitate, care este o medie ponderată a valorii centrale a grupelor de vârstă din tabelul ratelor specifice de fertilitate, fiecare vârstă fiind ponderată cu rata specifică de fertilitate corespunzătoare grupei.

Vârsta medie la naştere este un indicator important şi pentru lungimea dintre generaţii. (Aici termenul generaţie nu este considerat în sens demografic, ci în sensul lui comun.) Aceasta măsoară de fapt distanţa medie care separă două generaţii succesive.

7.5. Indicatorul conjunctural de fertilitate

Indicatorul conjunctural al fertilităţii reprezintă numărul mediu de copii pe care i-ar naşte o femeie (sau 1000 de femei) în cursul vieţii ei fertile, în condiţiile fertilităţii anului de referinţă.

Alte denumiri echivalente sunt: rata totală de fertilitate (din demografia anglo-saxonă), sau suma naşterilor reduse (din demografia franceză) sau indicele sintetic al fertilităţii

32

7.6. Reproducerea populaţiei

Rata brută de reproducere

Indicatorii de fertilitate măsoară capacitatea de reproducere a unei populaţii. Dacă înmulţim descendenţa finală (D), sau indicatorul conjunctural de fertilitate (ICF), cu raportul de feminitate a naşterilor obţinem numărul mediu de fiice ce revin unei femei. Este rata de reproducere. În varianta ei care ignoră mortalitatea se numeşte rata brută de reproducere (R).

Rata netă de reproducere

Ca să fie un indicator într-adevăr al reproducerii populaţiei şi nu o simplă variantă de indicator de fertilitate, rata brută de reproducere se corectează înmulţindu-se cu probabilitate de supravieţuire a populaţiei feminine (sa ) până la vârsta medie la naştere (a), obţinându-se astfel rata netă de reproducere (R0).

R0 = R * sa



F- Mureşan, C., Hărăguş, P.T., Hărăguş, M. Schroeder, C. ,2008, – „Overview Chapter 6: Romania: Childbearing metamorphosis within a changing context.” Demographic Research, “Special Collection 7: Childbearing Trends and Policies in Europe ” 19(23):855-906, http://www.demographic-research.org/Volumes/Vol19/23/19-23.pdf

F- Henri Leridon, 2010 –„L’espèce humaine a-t-elle un problème de fertilité ?”, in Population & Sociétés, no. 471

F- Mureşan Cornelia, 1999 – “ Fertilitatea”, in Evoluţia demografică a României. Tendinţe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Presa Universitară Clujeană, pp.166-178



1. Care sunt tendinţele fertilităţii în Europa contemporană? Dar în România? Răspundeţi consultând publicația EUROSTAT „Demography report 2010. Older, more numerous, and diverse Europeans”, pp. 28-32.

33

Modul 5. Teorii ale creşterii demografice

Unitatea 8. Teoria tranziţiei demografice

8.1.Teoria clasică a tranziţiei demografice

8.1.1. Definiţii şi descriere

Există un consens cvasiunanim în privinţa definiţiei generale a tranziţiei demografice. Dicţionarul demografic multilingv (Henry, 1981) dă următoarea definiţie: “Tranziţia demografică sau revoluţia demografică este un proces evolutiv, observat într-un număr mare de populaţii, început în secolul al XVIII-lea, caracterizat printr-o scădere importantă a mortalităţii şi natalităţii. Tranziţia demografică face ca populaţiile să treacă de la regimul demografic vechi, caracterizat prin niveluri înalte ale natalităţii şi mortalităţii, la regimul demografic modern, cu natalitate şi mortalitate având niveluri joase. Unii autori au subliniat decalajul de timp care separă în mod obişnuit scăderea mortalităţii de scăderea natalităţii, prima precedând-o pe cea de-a doua, de unde rezultă faza numită de creştere tranzitorie”.

8.1.2. Factorii modernizării demografice

În ordine cronologică primul progres, cel mai decisiv, a constat în a rezista morţii. Acesta le-a condiţionat pe celelalte care au urmat, de la limitarea naşterilor până la multiplicarea structurilor familiale, şi trecând prin dezvoltarea oraşelor şi diversificarea formelor de activitate economică.

În societăţile agrare tradiţionale, populaţia se găseşte într-un regim de echilibru secular de creştere lentă, dar cu o evoluţie instabilă: fertilitatea foarte ridicată este compensată de o mortalitate înaltă, deseori înfricoşătoare din cauza unor evenimente violente (războaie, foamete, epidemii). Reglarea demografică se realizează prin crize periodice de supramortalitate; metodele ştiinţifice de apărare sau prevenire nu există, omul nu intervine în destinul său. Ideea luptei împotriva morţii este absentă sau chiar un sacrilegiu. Omul se supune voinţei divine. Încetul cu încetul acest fatalism regresează, iar comunităţile umane încep să se organizeze pentru a lupta împotriva flagelurilor milenare: instituirea carantinelor şi coordonarea internaţională a prevenţiei în cazul epidemiilor, eliminarea foametei prin constituirea infrastructurii de transport, spargerea enclavelor economice, circulaţia seminţelor şi modificarea tehnicilor de cultură, etc. Această retragere a mortalităţii prin catastrofe este urmată de faza declinului mortalităţii ordinare, îndată ce progresele ştiinţifice şi tehnice permit lupta împotriva bolilor infecţioase şi asigurarea securităţii alimentare.

În tot acest timp fertilitatea se menţine la nivelul ei tradiţional, cel care permite supravieţuirea grupului (adică în medie 5 sau 6 copii pentru o femeie). Datorită presiunii demografice şi mai ales mutaţiilor structurilor socio-economice care însoţesc

34

creşterea economică modernă (industrializarea, urbanizarea, creşterea nivelului de instruire, creşterea costului copilului), fertilitatea se adaptează şi ea modificărilor din mediul înconjurător şi converge spre niveluri mai scăzute. Fertilitatea poate să coboare chiar şi sub nivelul de echilibru al populaţiei. Fluxurile migratorii se inversează, emigraţia cedând locul imigrării. Aceasta este faza de “echilibru” în care se găsesc acum , de exemplu, ţările vechiului continent. Între regimul tradiţional de “echilibru” înalt şi regimul contemporan de “echilibru” scăzut, se situează o perioadă de dezechilibru “tranziţional” (care poate dura câteodată chiar şi două secole), caracterizată de o creştere în volum mai mult sau mai puţin puternică. Aceasta este tranziţia demografică.

8.1.3. Consecinţele tranziţiei demografice

O consecinţă directă a tranziţiei demografice este creşterea populaţiei.

O altă consecinţă a tranziţiei demografice este transformarea piramidei vârstelor: ea tinde să basculeze în jurul părţii ei centrale putând chiar, în caz extrem (adică menţinerea îndelungată a unei fertilităţi foarte scăzute şi o puternică alungire a duratei de viaţă), să ia forma unui triunghi cu baza în sus. Acest proces este larg cunoscut purtând denumirea de îmbătrânire demografică.

8.2. A doua tranziţie demografică

Demograful francez Jean Bourjeois-Pichat este primul care atrage atenţia (în 1979) asupra continuării scăderii fertilităţii populaţiilor care terminaseră procesul tranziţiei demografice spre valori sub nivelul de înlocuire a generaţiilor, iar olandezul D.J. van de Kaa anunţă (în 1987) începutul “celei de a doua tranziţii demografice”. Astfel în loc ca procesul de creştere a populaţiei (consecinţă directă a tranziţiei demografice) să fie stopat şi volumul populaţiei stabilizat, acest fenomen, dovedit a fi de lungă durată, declanşează pe termen lung un proces de scădere a volumului populaţiilor. Alţi autori [Chesnais, 1995] anunţă chiar “crepusculul Occidentului “.

Teoria clasică a tranziţiei demografice nu a prevăzut o astfel de evoluţie, iar explicaţiile propuse a posteriori se dovedesc a fi nesatisfăcătoare şi criticabile.

Una din cele mai citate şi controversate explicaţii o putem găsi în lucrările demografilor Aries (1980), Lesthaeghe (1986) şi Van de Kaa (1987), ca de exemplu în “Europe’s Second Demographic Transition” publicat de cel din urmă în 1987. Acesta arată că la baza primei tranziţii demografice dar şi a celei de a doua stau schimbările în norme şi atitudini. Există însă o deosebire fundamentală între cele două momente: dacă pentru prima evoluţie cuvântul cheie al schimbării este altruismul pentru cea de a doua acesta este individualismul. Prima tranziţie spre o natalitate mai scăzută a fost dominată de grija pentru familie şi urmaşi, în timp ce în a doua se invocă drepturile şi autorealizările individului. Trăsăturile de bază ale celei de a doua tranziţii demografice implică, în opinia autorului, patru schimbări care interacţionează şi care pot fi exprimate în următoarele propoziţii:

trecerea de la vârsta de aur a căsătoriei la zorii coabitării;

35

trecerea de la era “copilului-rege” care are părinţi la era “cuplului-rege” care are copii;

trecerea de la folosirea metodelor contraceptive în scop preventiv la folosirea acestora în vederea autoîmplinirii;

trecerea de la uniformitatea tipului de familie la pluralitatea structurilor familiale şi a formelor de gospodărie.

În cea de a doua tranziţie demografică manifestările esenţiale sunt: creşterea divorţului, descreşterea fertilităţii în strânsă legătură cu creşterea eficacităţii contracepţiei, schimbarea legislaţiei avortului, descreşterea nupţialităţii şi răspândirea uniunilor consensuale. Ele dau celei de a doua tranziţii demografice o caracteristică individualistă, ce duce la slăbirea familiei ca instituţie.



F- Mureşan Cornelia, 1999 – “ Declanşarea tranziţiei”, in Evoluţia demografică a României. Tendinţe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Presa Universitară Clujeană, pp.61-85

F- Mureşan Cornelia, 2007 – „How advanced Romania is in the Second Demographic Transition?” Romanian Journal of Population Studies, Vol I, No.1-2, pp. 46-60

F- Lesthaeghe, Rohn (1995) – The second demografic transition in Western countries: an interpretation, in Mason, O.K., Jesen A.M. (eds.) Gender and family in Industrialized Countries, Oxford: Claredon Press, pp.17-62



1. Care sunt principalele schimbări in aria familiei europene contemporane? Dar în România? Răspundeţi consultând publicația EUROSTAT „Demography report 2010. Older, more numerous, and diverse Europeans”, pp. 68-74.

36

Unitatea 9. Preocupări pentru viitor. Politici demografice.

Viitorul populaţiei şi consecinţele evoluţiilor de până acum preocupă nu numai comunitatea demografilor ci şi pe cea a responsabililor politici. În această unitate vă propunem să descoperiţi singuri o parte din aceste preocupări şi soluţiile imaginabile în opinia câtorva dintre ei. Lecturaţi studiile propuse mai jos. Dacă vreunul dintre ele v-a trezit un interes special, puteţi să-l alegeţi ca bază a referatului dvs. pentru acest curs.


F- Mureşan Cornelia, 1999 – “ Perspective ale populaţiei”, in Evoluţia demografică a României. Tendinţe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Presa Universitară Clujeană, pp.210-220

F- Romaniuc Anatole, 1998 – “Europa în faţa destinului său demografic”, Populaţie & Societate, nr.4 / 1998

F- Trebici Vladimir şi Gheţău Vasile, 1997- “Are nevoie România de o politică demografică?”, în Populaţie & Societate, nr.3 / 1997

F- Rotariu, Traian, 2009 – Consecinţele schimbării structurii pe vârste a populaţiilor, in Demografie şi sociologia populaţiilor. Editura Polirom, pp.77-107

F- van de Kaa, Dirk J., 1987 - "Europe's Second Demographic Transition", in Population Bulletin, vol. 42, no.1, March



1. Cum afectează criza economică migraţia în Europa? Dar în România? Răspundeţi consultând publicația EUROSTAT „Demography report 2010. Older, more numerous, and diverse Europeans”, pp. 99-107.

37

Bibliografia generală

Mureşan, Cornelia, 2005- Introducere in demografie, Presa Universitara Clujeana

European Comission, EUROSTAT, 2012 - Demography Report 2010. Older, more numerous, and diverse Europeans, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/population/documents/Tab/report.pdf. Această publicaţie se găseşte in format electronic şi în reţeaua intranet a Facultăţii de Asistenta Sociala in folderul „Materiale didactice pentru studenti / Demografie”

38

ANEXA A: Test de pre-cunoştinţe

EVALUAŢI URMATOARELE ENUNŢURI: I. Iată câteva fenomene. Care sunt, după părerea ta, cauzele scăderii continue a fertilităţii în ţara noastră (începută încă din 1987) ?

ADEVARAT FALS 1. Nivelul ridicat al şomajului............................................................................ □ .............. □ 2. Perspectivele economice ................................................................................ □ .............. □ 3. Tensiunile sociale .......................................................................................... □ .............. □ 4. Tensiunile politice mondiale .......................................................................... □ .............. □ 5. Scăderea veniturilor familiei .......................................................................... □ .............. □ 6. Utilizarea mijloacelor contraceptive............................................................... □ .............. □ 7. Legea privind liberalizarea avorturilor ........................................................... □ .............. □ 8. Numărul insuficient al creşelor şi grădiniţelor ................................................ □ .............. □ 9. Activitatea profesională a femeilor ................................................................ □ .............. □ 10. Instabilitatea cuplurilor .................................................................................. □ .............. □ 11. Egoismul părinţilor ........................................................................................ □ .............. □

II. După părerea ta, ce pericole generează scăderea actuală a fertilităţii?

1. Pierderea dinamismului ţării .......................................................................... □ .............. □ 2. Retragerea lumii europene în faţa naţiunilor în curs de dezvoltare .................. □ .............. □ 3. Un risc pentru viitorii pensionari ................................................................... □ .............. □ 4. Declinul românilor în raport cu ţiganii ........................................................... □ .............. □ 5. Probleme de absorbţie a forţei de muncă, după anul 2000 .............................. □ .............. □ 6. O problemă de îngrijire a persoanelor vârstnice ............................................. □ .............. □ 7. Un conflict între generaţii .............................................................................. □ .............. □

III. Eşti de acord cu următoarele opinii privind populaţiile ţărilor lumii a 3-a?

1. Una din cauzele subdezvoltării ţărilor din lumea a 3-a este suprapopularea ..................................................................................... □ .............. □

2. Le este foame pentru că sunt prea mulţi. ........................................................ □ .............. □ 3. Abundenţa mâinii de lucru permite practicarea unor costuri

salariale mici. ..................................................................................... □ .............. □ 4. Doar după ce se vor dezvolta, le va scădea şi fertilitatea. ................................ □ .............. □ 5. Nu trebuie ezitat în a practica politici autoritare pentru a face

să le scadă fertilitatea .......................................................................... □ .............. □ 6. Trebuie stopat ajutorul acordat lumii a 3-a, pentru a-i descuraja

să facă copii. ........................................................................................ □ .............. □ 7. Populaţia numeroasă a lumii a 3-a, prin cererea sa de consum,

poate deveni o sursă de profit pentru ţările dezvoltate. .......................... □ .............. □ 8. Natalitatea prea mare se datorează religiei. .................................................... □ .............. □ 9. Oamenii fac mulţi copii datorită mortalităţii infantile prea mari. .................... □ .............. □ 10. Părinţii dau naştere multor copii pentru a-şi asigura bătrâneţile. ..................... □ .............. □

Date post:	30-Apr-2017
Category:	Documents
Upload:	lia-iuscu
View:	253 times
Download:	4 times

Sylabus ID 2012_Pop Vuln Demografie

Documents