subiecte florcultura

8/17/2019 subiecte florcultura

1/19

1. Clasificarea speciilor ornamentale după durata ciclului de viață (exemple).

a) După durata ciclului de viaţă:

b) După locul de cultură:

c) După caracterele morfologice şi însuşirile decorative, plante care decorează prin:

d) După modul de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ:

- plante pentru flori tăiate;- plante folosite în realizarea decorurilor din spaţiile verzi, în diferite moduri: ronduri; rabate;

platbande; mozaicuri şi arabescuri; pete de culoare; grupuri; vase decorative; decor pe verticală;amenajări speciale (grădini alpine,amenajări de ape);

- plante folosite în decorări interioare;- plante folosite în decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor.

Subiecte rezolvate la floricultură

- plante anuale;

- plante bienale;

- plante perene: hemicriptofite, geofite: rustice şi semirustice.

- plante cultivate în câmp;- plante cultivate în spaţii protejate: în solul serei; la ghivece.

- flori;

- frunze;- flori şi frunze;- fructe;

- port (târâtor,urcător, erect).


2/19

Lumina insuficientă determină, în special la plantele heliofile, stări de stres exprimate prinalungirea exagerată a tulpinilor, dezvoltarea insuficientă a ţesutului mecanic şi a frunzelor, conţinutulredus în clorofilă, stagnarea înfloririi sau prezenţa florilor mici şi decolorate. Şi lumina foarte intensăpoate constitui un factor nefavorabil pentru plante, mai ales pentru cele umbrofile, manifestat prin

îngălbenirea şi căderea frunzelor, avortarea bobocilor floriferi.

Durata de iluminare. Reacţia plantelor la durata zilei şi a nopţii sau la ciclul periodic cotidian delumină şi întuneric poartă denumirea de fotoperiodism.

În funcţie de răspunsul la fotoperioadă, plantele floricole se împart în următoarele grupe:-.de zi scurtă (Chrysanthemum, Poinsetia, Viola, Kalanchoe, Freesia). Sunt plante care necesită pentru

inducţia florală fotoperioade scurte (6-12 ore/zi). Ele trebuie să treacă printr-o perioadă de zi lungăpentru a creşte vegetativ. În condiţiile României, aceste plante cresc vegetativ în timpul verii, şi

înfloresc toamna sau iarna. Majoritatea provin din zone tropicale şi subtropicale, unde durata zilei este

egală sau mai scurtă decât cea a nopţii.-.de zi lungă (Cineraria, Hortensia, Petunia, Zinnia, Callistephus). Inducţia florală la acestea se desfăşoară în condiţii de zi lungă (cel puţin 13-14 ore/zi). Sunt plante originare din zonele temperate (unde zilelepot ajunge la 16-18 ore lumină) şi numai câteva din alte zone climatice.

-.neutre sau indiferente (Cyclamen, Dianthus, Pelargonium, Rosa), la care înflorirea este mai puţincondiţionată de fotoperioadă. Unele dintre ele (garoafele) au devenit indiferente prin adaptare, laorigine fiind plante de zi lungă (astfel se explică înflorirea lor mai bună în timpul verii).

3. Cerințele speciilor ornamentale față de factorul temperatură, în funcție de locul deorigine.

Nevoia de căldură a plantelor depinde de zona lor de origine, de faza de creştere şi dezvoltare încare se află, de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor, precum şi de nivelul celorlalţi factoriecologici.


3/19

Cerinţele faţă de apă sunt diferenţiate şi în funcţie de alţi factori: fenofază (germinaţia seminţelor,creşterea răsadului, înrădăcinarea butaşilor, creşterea şi alungirea pedunculilor floriferi necesită maimultă umiditate decât faza de deschidere a florilor, de maturare a seminţelor sau de repaus); vârstaplantelor (nevoia mai mare de apă la plantele tinere); starea fitosanitară (plantele bolnave se udă mai

puţin); nivelul celorlalţi factori ecologici (lumină, temperatură) etc.

Administrarea apei

a) cantitatea de apă şi frecvenţa udărilor depind de necesităţile speciei funcţie de locul de origine,mărimea şi vigoarea plantelor, condiţiile de lumină şi căldură, anotimp, însuşirile substratului, gradulde dezvoltare al rădăcinilor şi a aparatului foliar etc.Nu există reguli stricte aşa încât, apreciereacantităţii de apă şi frecvenţa udărilor ţine şi de experienţa cultivatorului.

b) calitatea apei de udare (conţinutul în săruri şi temperatura). Cea mai bună apă pentru udat este apade ploaie, deoarece nu conţine săruri minerale şi este aerisită. Apa provenită din puţuri ş i din izvoareare un conţinut mai mare de săruri, iar apa potabilă de conductă conţine adesea mult clor şi altesubstanţe dezinfectante care sunt dăunătoare plantelor.

c) momentul udării. De preferinţă, plantele de seră se udă dimineaţa, iar plantele de câmp dimineaţa şiseara. Dacă din diverse motive, se impune udatul şi în timpul zilei, se va evita stropirea plantelor.

d) modul de administrare a apei se adaptează cerinţelor speciei, fazei de vegetaţie a plantelor şi moduluide cultivare.

5. Înmulțirea speciilor ornamentale prin semințe:-.locul și epocile de semănat, norme și metode de semănat; -.semănatul propriu-zis, lucrări de îngrijire aplicate semănăturilor.


4/19

Epoci de semănat pentru speciile floricole


5/19

Metodele de semănat diferă în funcţie de particularităţile seminţelor şi locul unde se seamănă.Se execută, manual şi foarte rar mecanizat.

Semănatul manual poate fi făcut în mai multe moduri:•. prin împrăştiere se seamănă seminţele mici şi foarte mici, la lădiţe, în ghivece sau în răsadniţe

(Begonia semperflorens, Lobelia erinus, Portulaca grandiflora, Antirrhinum majus, Cineraria hybridaetc.). Se poate semăna prin împrăştiere şi în câmp atunci,când se produce răsad pe straturi (Bellis

perennis, Viola hybrida, Antirrhinum majus, Callistephus chinensis) sau când se seamănă la loc definitivpentru formare de grupuri sau masive ( Alyssum martimum, Amaranthus sp., Nigella damescena,

Papaver sp., Eschischoltzia californica).

•. în rânduri se seamănă seminţele mici şi mijlocii, prin distribuirea lor în şănţuleţe paralele şiechidistante. Se foloseşte atât pentru semănături din spaţii protejate cât şi din câmp (Cyclamen

persicum, Zinnia elegans, Impatiens balsamina, Cosmos bipinatus etc.);• în cuiburi , practicat la speciile cu seminţe mari şi foarte mari, care nu suportă transplantarea şi seseamănă în câmp, la loc definitv sau la ghivece (câte 1 -3 seminţe) atunci când se intenţioneazăproducerea de răsad fără repicare (Tropaeolum majus, Ipomaea sp., Dolichos lablab, Lathyrusodoratus).

Semănatul mecanizat se face numai în câmp, la culturile care ocupă suprafeţe mari, înfiinţate prinsemănat direct la loc definitiv şi ale căror seminţe sunt suficient de mari pentru a fi distribuite bob cubob.Se folosesc semănători de tip SUP-21, SUP-29, Saxonia.

Îngrijirea semănăturilor cuprinde un ansamblu de lucrări efectuate cu scopul asigurării uneibune răsăriri şi dezvoltări a tinerelor plante.

a) Îngrijirea semănăturilor efectuate în sere (în recipiente):•.menţinerea substratului permanent umed, prin pulverizări cu apă călduţă. Substraturile cu semănături

făcute la suprafaţă se umezesc prin capilaritatea (recipientele se scufundă în vase cu apă,până la 1/2

1/3 di î ăl i )


6/19

c) Îngrijirea semănăturilor din câmp În cazul semănăturilor efectuate la loc definitiv: se udă cu sită fină sau prin aspersiune, menţinând

pământul permanent reavăn; se plivesc buruienile şi se sparge crusta pe spaţiul dintre rânduri; se rărescplantele (dacă este cazul), asigurând densitatea prevăzută de tehnologie; se fac tratamente de prevenireşi combatere a bolilor şi dăunătorilor.

La semănăturile făcute pe straturi pentru producere de răsad se au în vedere aproximativ aceleaşilucrări. În plus, se va asigura umbrirea semănăturilor făcute în sezonul cald (la bienale) şi se executărepicarea răsadurilor(în câmp,în răsadniţe sau în solarii).

6. Înmulțirea vegetativă prin: - butași (exemple);

- tuberobulbi (exemple);

- rizomi (exemple);

- rădăcini tuberizate (exemple).

Înmulţirea prin butaşi

Este metoda cu cea mai largă utilizare în înmulţirea plantelor floricole deoarece este uşor de

aplicat, se poate executa aproape tot timpul anului, nu impune o tehnică deosebită la confecţionarea şi înrădăcinarea butaşilor şi dă rezultate foarte bune la un număr mare de specii.

Butăşirea presupune utilizarea unor porţiuni de plantă (tulpini, lăstari, frunze, rădăcini), fasonate într-un anumit mod şi puse la înrădăcinat în condiţii optime de lumină, temperatură, umiditate, î nscopul regenerării de plante noi.

Butăşirea se finalizează cu formarea unui nou individ complet atunci când porţiunea de plantădetaşată (butaşul) este capabilă nu numai să emită rădăcini adventive, ci să posede şi primordiile

f ii ă il i l il i di i i A d l l fi b l d f ă î i


7/19

3) Înrădăcinarea butaşilorPlantarea butaşilor în vederea înrădăcinării se face în spaţii cu posibilităţi de dirijare a factorilor de

mediu. Se preferă serele înmulţitor prevăzute cu instalaţii speciale de încălzire, udare, reglare a luminiietc. Se pot folosi însă şi răsadniţele, atunci când speciile butăşite sunt mai puţin pretenţioase.

Înmulţirea prin organe subterane

Tuberobulbii sunt microblaste cu caractere intermediare între tuberculi (partea centrală tuberizată, prezenţa mugurilor de la suprafaţă) şi bulbi (frunze pergamentoase la exterior, cu rol deprotecţie).

Din mugurii de pe tuberobulbi se dezvoltă, în perioada de vegetaţie, tulpinile aeriene florifere.

Tuberobulbi se consumă în fiecare an, dar se reînnoiesc cu tuberobulbii noi, rezultaţi din îngroşareaprogresivă a bazei tulpinilor aeriene. Astfel, la sfârşitul sezonului de vegetaţie, se vor găsi în sol resturiale tuberobulbului mamă consumat, tuberobulbii floriferi noi (prinşi deasupra celui vech i consumat) şituberobulbi cu dimensiuni reduse (tuberobulbii), care devin floriferi după 1-3 ani.

Se înmulţesc prin tuberobulbi Colchicum autumnale, Freesia x hybrida, Gladiolus hybridumetc. O grupă aparte o constituie plantele care prezintă în sol un organ subteran rezultat din îngroşarea

axei hipocotile, cu aspectul unui tubercul, motiv pentru care, în practică, se denumeşte cu termenul

impropriu de tubercul. Se întâlneşte la Begonia x tuberhybridia, Cyclamen persicum, Gloxinia speciosa.

Rizomii sunt microblaste (tulpini scurte, cu noduri apropiate), lipsite de clorofilă, care cresc în sol în poziţie orizontală, mai rar verticală. La nivelul nodurilor prezintă rădăcini adventive, frunzetransformate în solzi şi muguri situaţi la axila solzilor.

Înmulţirea se realizează prin secţionarea rizomului în fragmente de 8-12 cm lungime, prevăzute curădăcini adventive şi cel puţin 2-3 muguri viabili. Operaţia se face în perioada de repaus, înainte de

l t


8/19

7. Plante floricole anuale:

LUMINA APA MODUL DE UTILIZARE

- Nicotiana;

- Petunia;

- Portulaca;

- Salvia;

- Tagetes;

- Zinnia.

- Ageratum;

- Antirrhinum;

- Begonia;

- Calendula;

- Callistephus;

- Coleus;

- Dahlia;

- Gazania;

- Lobelia;

– lumina abundentă;

– semiumbră;

– umbră.

– cerințe modeste, rezistență mai mare .la

.perioade prelungite de secetă;

– udări mderate, rezistență medie la secetă;

– cerințe mai mari, rezistență redusă la secetă.

Ft – flori tăiate; G – grupuri;

I – individual;Ro – ronduri;

Ra – rabate;

Pb – platbande;Bo – borduri;

Mz – mozaicuri;Pc – pete de culoare;Vd – vase decorative;

Dv – decor pe verticală; St – stâncării;

Im – imortele.

Simbolurile folosite în tabel au următoarele semnificaț ii:


9/19


10/19


11/19


12/19


13/19

8. Plante floricole bienale: - Myosotis; - Viola.

* Specii perene cultivate ca bienale


14/19

9. Plante floricole perene hemicriptofite: - Chrysanthemum; - Cineraria; - Lavandula; - Phlox.


15/19

10. Plante floricole perene geofite semirustice: - Canna; - Dahlia; - Gladiolus.


16/19

11. Plante floricole perene geofite rustice: - Convallaria; - Hyacinthus; - Iris; - Lilium; - Narcissus; - Tulipa.


17/19


18/19


19/19

Date post:	06-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	florin-fh
View:	222 times
Download:	0 times

subiecte florcultura

Documents