Subiecte agrotehnica

8/16/2019 Subiecte agrotehnica

http://slidepdf.com/reader/full/subiecte-agrotehnica 1/164

Partea I

1. Definiţia Agrotehnicii, Obiective, Istoric Agrotehnica, după Gh. Ionescu Şişeşti, este ştiinţa factorilor de vegetaţie şi în primul rânda celor legaţi de sol, a modului de dirijare a acestora în vederea oţinerii unor producţii mari şide calitate superioară sau ştiinţa despre sistemul sol!plantă."ornind de la faptul că Agrotehnica repre#intă ştiinţa despre sistemul solplantă, înseamnă cănumeroasele procese care au loc în cadrul acestui sistem vor fi influenţate prin lucrările solului,acţiunea ericidelor, rotaţia culturilor şi prin aplicarea diferenţiată a acestora în funcţie decondiţiile pedoclimatice. Agrotehnica oferă soluţii cu aplicaţii ştiinţifice precum şi metode practice pentrue$ploatarea raţională a terenurilor araile, cunoştinţe utile tuturor specialiştilor în domeniu,contriuind la o mai ună pregătire profesională a acestora."rin conţinutul său, agrotehnica se a#ea#ă pe noţiuni specifice disciplinelor de pedologie,microiologie, fi#ică, agrochimie, fi#iologie, maşini agricole, ecologie etc. şi în acelaşi timp,serveşte ca fundament pentru discipline ca fitotehnia, viticultura, legumicultura, management,

economie agricolă etc. %n cadrul ştiinţelor agronomice, agrotehnica ocupă unul din principalele locuri privindsporirea fertilităţii solului şi creşterea producţiei agricole. "e a#a re#ultatelor ştiinţifice şi practice, agrotehnica elaorea#ă metode strâns legate între ele, în cadrul unor sisteme deagricultură, adică al unor comple$e unitare de măsuri care urmea#ă a fi aplicate diferenţiat înfuncţie de condiţiile naturale.%n ţara noastră, agrotehnica a fost introdusă ca disciplină şi predată studenţilor începând cu anul&'(), de către marele savant agronom Gh. Ionescu * +işeşti. anualul de studiu se adresea#ăstudenţilor %nvăţământului la -istanţă de la facultăţile de Agricultură speciali#ările agricultură şiinginerie economică în agricultură/ şi 0orticultură. 1onţinutul manualului de Agrotehnică se referă la următoarele proleme2

! 3actorii de vegetaţie şi mijloace agrotehnice de mărire a utili#ării lor4! 5ucrările solului4! +emănatul şi lucrările de îngrijire a culturilor4! 6uruienile şi comaterea lor4! Asolamentele şi rotaţia culturilor4! Agrotehnica diferenţiată pe #one pedoclimatice4! Agrotehnica diferenţiată pe soluri sla productive erodate, nisipoase, sărăturoase şi pe terenuriîndiguite şi desecate/.

2. Condiţiile de mediu şi actorii de vegetaţie! definiţii, conce"t. Clasificarea factorilor devegetaţie

#. Caracteristici ale factorilor de vegetaţie

$. %umina ca factor de vegetaţie! consideraţii generale, caracteristici

1





nitatea de măsură pentru intensitate poartă numele de ;candelă; cd/ i repre#intă &B<)ș

din intensitatea luminoasă a unui cm( de la suprafa a corpului negru încăl#it la temperatura deț

topire a platinei &88=,9o1/. "entru iluminare, care este direct propor ională cu intensitateaț

luminoasă a i#vorului de lumină, unitatea de măsură este ;lu$ul;l$/. n lu$ este egal cuiluminarea produsă pe o suprafa ă a e#ată perpendicular pe ra#ele de lumină, la distan ă de unț ș ț

metru de o candelă interna ională.ț"entru ca plantele să înflorească i să fructifice au nevoie de o intensitate minimă de &&))ș

l$. la ma#ăre, (>)) l$. la fasole, &?))!(()) l$ la or# i grâu, (()) ! (?)) l$. la tutun, &>))!?)))ș

l$. la porum, ?9)!&&)) l$. la hri că etc. a$imul fotosinte#ei însă, la cele mai multe plante, seș

manifestă la o intensitate a luminii de ?)))!&())) l$.5umina mai intensă influen ea#ă favorail înfră irea, înflorirea, fructificarea, re#isten a deț ț ț

cădere, compo#i ia chimică, culoarea i gustul fructelor etc.ț ș

nele plante, cum sunt umacul, arahidele, vi a de vie, floarea!soarelui, sfecla pentruț

#ahăr etc. preferă o intensitate mai mare a luminii, motiv pentru care se recomandă a fi cultivate pe terenuri cu e$po#i ie sudică sau la latitudini sudice, altele preferă o lumină slaă, difu#ă, ca deț

pildă inul pentru fire, fasolea, trifoiul, cânepa etc., care se cultivă su formă de culturi

intercalate, în #onele nordice sau pe versan ii cu e$po#i ie nordică.ț ț

Intensitatea luminii depinde de2! latitudine, care determină unghiul de inciden ă al ra#elor solare, intensitatea ma$imă fiindț

întâlnită la ecuator i mai redusă spre poli4ș

! e$po#i ie, care determină durata de iluminare directă precum i alternan a umrire!ț ș ț

însorire diminea a i seara4ț ș

! altitudine, cu care este direct propor ională4ț

! neulo#itate, vapori de apă, grad de poluare, fiind invers propor ională cu aceastea4ț

! anotimp, vara are valori ma$ime, de ora din #i, cre te de dimineată până la prân#, apoiș

scade spre seară.

In decursul timpului, plantele s!au adaptat la anumite intensită i ale luminii iar în cadrulț procesului de ameliorare, pentru #onele reci, umede, s!au o inut soiuri i hiri#i mai timpurii.ț ș

3otosinte#a se corelea#ă cu intensitatea luminii2 diminea a, lumina este mai pu in intensă iț ț ș

fotosinte#a este mai lentă, spre prân# amele cresc, pentru ca apoi să scadă împreună spre seară.%n legumicultură, pentru cre terea productivită ii, se practică reducerea intensită ii luminiiș ț ț

la sparanghel, de la care se consumă lăstarii etiola i i la conopidă.ț ș

b. Calitatea luminii , influen ea#ă asimila ia clorofiliană prin compo#i ia spectrală aț ț ț

radia ei solare care se referă atât la radia iile vi#iile din spectrul luminii ale, cât i la celeț ț ș

invi#iile, infraro ii, cu efecte calorice i ultraviolete, cu efecte chimico!iologice.ș ș

Cadia iileț invizibile, repre#entate de 2! ra#ele infraro ii, au lungimi de undă de peste 89)ș nm, repre#intă apro$imativ >': din

total i produc efecte calorice4ș! ra#ele ultraviolete, cu lungimi de undă su >)) milimicroni, repre#intă circa &: din total

energie luminoasă ajunsă pe pământ i sunt dăunătoare plantelor.ș

Cadia iileț vizibile, sunt repre#entate de ra#ele ro ii, orange, galen, ver#i alastre i violete,ș ș

au lungimi de undă între >))!89) nm, repre#intă apro$imativ 9): din total i sunt esen iale înș ț

procesul de fotosinte#ă.%n procesul de fotosinte#ă i de cre tere a plantelor, importan a cea mai mare o au radia iileș ș ț ț

luminoase vi#iile, cele ro ii, galene i alastre fiind asorite de clorofilă i având un rolș ș ș

3



esen ial în procesul de fotosinte#ă. 3iecare dintre radia iile asorite de plante influen ea#ă cuț ț ț

preponderen ă sinte#a anumitor sustan e. Astfel, su ac iunea ra#elor ro ii i galene seț ț ț ș ș

sinteti#ea#ă în special hidra ii de caron iar su ac iunea ra#elor alastre se sinteti#ea#ă mai multț ț

sustan ele proteice.ț

Ca#ele ultraviolete sânt dăunătoare plantelor i provoacă moartea a numeroaseș

microorganisme dar au un rol în sporirea cantită ii de vitamine. Ca#ele infraro ii, nefiindț șasorite de clorofilă, ajung la suprafa a solului unde se transformă în căldură, influen âdț ț

indirect via a plantelor.ț

Asupra calită ii luminii influen ea#ă atât latitudinea cât i anotimpul, luna, #iua i ora dinț ț ș ș

cursul aceleia i #ile2ș

! a a de e$emplu, în regiunile nordice, ra#ele violete, alastre i ultraviolete sunt pre#enteș ș

într!un procent mai redus în compo#i ia luminii4ț

! în lunile de vară ra#ele ultraviolete se găsesc în cantitate mai mare decât în celelalteanotimpuri4

! în cursul unei #ile, diminea a i seara, lumina este mai ogată în ra#e ro ii, portocalii iț ș ș ș

infraro ii, iar la amia#ă cre te, comparativ cu diminea a i seara, propor ia ra#elor alastre,violeteș ș ț ș ț

i ultraviolete.ș 1ompo#i ia spectrală se manifestă diferit asupra cre terii i de#voltării plantelor în func ieț ș ș ț

de specie. A a de e$emplu, grâul se de#voltă mai ine la lumină suplimentară ro ie, meiul,ș ș

mu tarul, var#a, la lumină suplimentară alastră etc. 1unoscându!se preferin ele plantelor fa ă deș ț ț

compo#i ia luminii se poate staili modul cum treuie să se reali#e#e iluminatul artificial în sere.ț

c. Durata de iluminare este definită ca timpul, e$primat în ore, în care o anumită suprafa ățeste iluminată de soare în cursul unei #ile. -urata iluminării depinde de latitudine, anotimp iș

orografia terenului i influen ea#ă în mod diferit cre terea i de#voltarea plantelor, în func ie deș ț ș ș ț

specie i în cadrul aceleia i specii, în func ie de soi sau hirid.ș ș ț

%n func ie de latitudine, durata de iluminare este diferită pe glo, iar plantele s!au adaptatț

acestor condi ii. 5a ecuator #ilele sunt egale cu nop ile dar cu cât se înaintea#ă de la ecuator spreț ț

poli #ilele devin din ce în ce mai lungi vara i mai scurte iarna, ajungându!se la #iuaBnoapteaș

polară care durea#ă < luni. +e deoseesc astfel pe glo #one cu #ile scurte i #one cu #ile lungi iș ș

foarte lungi.Anotimpul, respectiv po#i ia pe care pământul o are pe orită determină modificareaț

duratei #ilelor i nop ilor.ș ț

Celieful i e$po#i ia terenului influen ea#ă durata de iluminare, versan ii sudici fiindș ț ț ț

ilumina i pentru o perioadă mai lungă din #i fa ă de cei cu e$po#i ie nordică.ț ț ț

"lantele fiind adaptate la astfel de condi ii de iluminare re#ultă că timpul de iluminare nuț

este indiferent. +!a demonstrat că fiecare plantă are nevoie în diferite perioade ale de#voltării ei,de o anumită durată de iluminare, a a numitele ;stadii de lumină; i de un anumit raport întreș ș

durata de iluminare i durata de întuneric, numit ;fotoperiodism;.ș

-upă nevoia lor de lumină, plantele se grupea#ă în2! plante de zi lungă, care ajung la maturitate i î i încheie ciclul de de#voltare la începutulș ș

verii, când #ilele au lungime ma$imă2 grâul, secara, or#ul, ovă#ul, ma#ărea, inul, sfecla pentru#ahăr, cartofii timpurii, lucerna, trifoi, ceapa, căp un etc4ș

! plante de zi scurtă, provenite din latitudinile sudice i care fructifică la sfâr itul verii iș ș ș

începutul toamnei2 porumul, cânepa, tutunul, soia, sorgul, mei, ore#ul, cri#antema etc.4

4



! plante neutre2 floarea soarelui, hri ca, umac, tomate, vinete etc. care nu reac ionea#ă,ș ț

fie că se lunge te, fie că se scurtea#ă perioada de iluminare.ș

5



-. +iloace "entru influenţarea regimului de lumin/Influen area regimului de lumină se poate reali#a în mod direct sau indirect.ț

Influen aț directă se poate reali#a în camere de cre tere, tip fitotron, sere, case de vegeta ie,ș ț

răsadni e, adăposturi, unde putem regla intensitatea sursei de energie luminoasă, calitatea iț ș

durata de iluminare folosind lumina naturală sauB i lumina artificială.ș

-irijarea luminii în spa ii protejate se poate face prin diferite metode 2ț! cre terea randamentului de utili#are a luminii naturale, prin utili#area unor materialeș

sticlă, folie, plăci de policaronat .a./ cu un grad ridicat de transparen ă4ș ț

! cre terea duratei de iluminare prin utili#area luminii artificiale, utili#ând lămpiș

flourescente, cu vapori .a. cu respectarea fotoperiodismului caracteristic fiecărei plante4ș

! reducerea intensită ii luminii, prin aplicare pe sticla serelor a emulsiei de var stins, a unor ț

re#iduuri de calciu sau praf de cretă4! stoparea accesului luminii, prin acoperirea sticlei sau foliei de plastic cu materiale

netransparente, în vederea etiolării lăstarilor sau altor păr i ale plantelor.ț

%n astfel de condi ii se pot o ine2ț ț

! înflorirea i fructificarea mai timpurie, lungind sau scurtând durata de iluminare, în raportș

cu caracterul plantei respective, de #i lungă sau de #i scurtă, cu scopul de a reali#a mai multerecolte într!un an4! schimarea naturii plantelor, prin transformare din plante ienale în plante anuale iș

invers.Influen aț indirectă, se poate reali#a prin cre terea eficientei de utili#are a luminii prinș

îmogă irea aerului în 17ț (, care la rândul lui amplifică intensitatea fotosinte#ei.Aceasta se poate reali#a în sere, solarii sau răsadni e, prin fertili#area solului cu do#e mariț

de îngră ăminte organice care, prin descompunere, degajă cantită i relativ mari de 17ș ț ( .%n condi ii de câmp, se folosesc numaiț mijloace agrotehnice cu ajutorul cărora putem mări

posiilită ile de utili#are ale luminii naturale.ț

n prim mijloc îl constituie zonarea plantelor de cultură, a soiurilor i hiri#ilor, înș

func ie de varia ia aflu$ului de energie luminoasă. In #onele de stepă i silvostepă se recomandăț ț ș

a fi cultivate plantele cu cerin e ridicate fa ă de factorul lumină iar în #ona forestieră cele cuț ț

cerin e moderate i mici. 1hiar i în cadrul unui teritoriu mai restrâns aflu$ul de energieț ș ș

luminoasă varia#ă în func ie de relief, e$po#i ia i altitudinea suprafe ei respective. Astfel, peț ț ș ț

terenurile înclinate, cu e$po#i ie sudică, care primesc mai multă lumină sunt indicate a fiț

cultivate plante cu cerin e ridicate fa ă de lumină ca, floarea soarelui, soia, vi a de vie, tutunul,ț ț ț

porumul, etc., iar pe terenurile cu e$po#i ie nordică, ovă#ul, cartoful, trifoiul, inul etc.ț

Epoca de semănat repre#intă un alt mijloc cu ajutorul căruia putem contriui la utili#areamai ra ională a aflu$ului de lumină. A a de e$emplu, plantele de #i lungă se vor semăna cât maiț ș

devreme, pentru ca perioada lor de înflorire să coincidă cu #ilele cele mai lungi din an lunaiunie/. 5a aceste plante, dacă se întâr#ie semănatul, înfloritul coincide cu #ilele mai scurte i caș

urmare produc ia va fi mai mică. "entru plantele de #i scurtă porum, sfecla pentru #ahar, soia,ț

tutun etc./, epoca de semănat este mai târ#ie, deoarece necesită temperaturi minime degermina ie ceva mai ridicate precum i datorită faptului că înfloritul treuie să coincidă cu #ileleț ș

mai scurte din luna august. Spa iul de nutri ieț ț . @ste asolut necesar ca în timpul semănatului, semin ele să fieț

distriuite cât mai uniform pe unitatea de suprafa ă i în cantită i corespun#ătoare spa iului optimț ș ț ț

de de#voltare al plantelor. "rin folosirea diferitelor metode de semănat putem regla mărimea

6



spa iului de nutri ie i crea condi ii mai favoraile sau mai pu in favoraile pentru folosireaț ț ș ț ț

luminii solare. Desimea de semănat . "entru ca plantele să primească de la soare i să folosească numaiș

pentru ele întreaga cantitate de energie luminoasă este necesar să ocupe în întregime spa iul peț

care îl au la dispo#i ie. %n acest scop, pentru toate plantele cultivate s!au stailit e$perimental,ț

desimile corespun#ătoare care, în func ie de condi iile #onei, destina ia culturii i caracteristicileț ț ț șde soi B hirid, asigură utili#area optimă a factorilor de vegeta ie din sol, inclusiv folosirea câtț

mai eficientă a luminii.Orientarea rândurilor la semănat . 7rientarea acestora pe direc ia nord!sud, cu e$cep iaț ț

terenurilor situate pe pante, unde semănatul se face pe direc ia generală a curelor de nivel,ț

crea#ă condi ii de iluminare mai une i o încăl#ire mai convenailă pentru plante, în compara ieț ș ț

cu rândurile orientate de la est la vest. Aceasta face ca în cursul dimine ii i dupăamie#ii ra#eleț ș

soarelui să cadă aproape perpendicular pe rândurile de plante i aflu$ul de energie luminoasă săș

fie ma$im. Practicarea culturilor intercalate i a culturilor succesive ș constituie o altă metodă de

utili#are mai eficientă a luminii solare. A a de e$emplu, cultivâd porumul intercalat cu fasole,ș

dovleci etc., sau mă#ărichea cu cereale păioase, se asigură o folosire mai ună a flu$ului deenergie luminoasă.Acela i lucru se reali#ea#ă când în #one cu climat favorail, în condi ii de irigare, seș ț

folosesc culturi succesive după recoltarea orceagului, ma#ărei, cerealelor păioase etc., cum ar fide e$emplu porumul furajer, iara de +udan, floarea!soarelui pentru masă verde, orceag, fasole pentru păstăi sau chiar pentru oae etc.

-e cerin ele pentru lumină este necesar să se ină seama i în ca#ul cultivării de planteț ț ș

furajere concomitent cu o plantă protectoare4 de e$emplu lucerna, fiind preten ioasă fa ă deț ț

lumină, este indicat să se cultive fără plantă protectoare, spre deoseire de trifoi sau ghi#dei careau cerin e mai reduse fa ă de acest factor de vegeta ie.ț ț ț

Combaterea buruienilor la timp, mai ales în primele fa#e de vegeta ie a plantelor deț

cultură, înlătură umrirea i permite iluminarea mai ună a acestora. Decomătute la timp,ș

uruienile umresc plantele de cultură i reduc sustan ial cantitatea de lumină care ajunge laș ț

acestea."rin folosirea îngră ămintelor ș , se contriuie i la sporirea cantită ii de energie luminoasăș ț

utili#ată i acumulată de plantă su formă de energie poten ială. inând cont de preferin eleș ț Ț ț

plantelor fa ă de hrană putem dirija cre terea unor plante dintr!o asocia ie vegetală în detrimentulț ș ț

altora. A a de e$emplu, îngră ămintele cu a#ot favori#ea#ă cre terea gramineelor care vor ocupaș ș ș

în asocia ia vegetală etajul superior, umrind astfel plantele din etajul inferior.ț

7







Eemperaturile prea ridicate în timpul perioadei de vegeta ie au efecte negative asupraț

majorită ii plantelor de cultură, la cerealele păioase producându!se pălirea i i tăvirea oaelor.ț ș ș ș

%n astfel de condi ii transpira ia fiind puternică, plantele nu mai pot asori prin rădăcini întreagaț ț

cantitate de apă pierdută, iar sustan ele nutritive nu pot fi transportate în plantă.ț

5a alte culturi, cum ar fi porumul, fasolea, etc., temperaturile ridicate i umiditatea redusăș

împiedică fecundarea. +unt i plante cultivate cu re#isten ă la temperaturi ridicate, ca ore#ul,ș țricinul, năutul, ostănoasele, meiul i sorgul.ș

oartea plantelor datorită temperaturilor ridicate intervine în mod oi nuit când aceastaș

depă e te >9!9)ș ș o. 5a temperaturi mai ridicate 8)o/ nu re#istă decât unele alge i acterii.ș

"entru #oarea plantelor agricole este necesar să se cunoasă cerin ele fa ă de căldură,ț ț

specifice fiecărei fa#e de de#voltare i fiecărei plante. Aceasta se e$primă prin sumaș

temperaturilor efectiv utile pentru cre terea i de#voltarea plantelor, pe soiuri sau hiri#i,ș ș

cunoscută în literatura de specialitate su denumirea de 4constantă termică4.1ăldura este necesară nu numai plantelor superioare ci i microorganismelor din sol care, laș

rândul lor, pentru desfă urarea proceselor vitale necesită o temperatură minimă, optimă iș ș

ma$imă.

. )urse de energie caloric/. actorii care determin/ cantitatea de energie ca"tat/ de sol

10



Radia ia solarăț . +ursa de energie care între ine via a pe pământ este soarele. 3lu$ul deț ț

energie termică unitară primită de la +oare, măsurată în straturile superioare ale atmosfereiterestre, perpendicular pe direcţia ra#elor solare repre#intă constanta solară. 5aloarea general acceptată pentru constanta solară este de apro6imativ 72 89m 3 , repre#entând o valoare medieanuală, măsurată cu ajutorul sateliţilor de cercetare ştiinţifică. 7 parte din radia ia solară ceț

pătrunde în atmosfera terestră este pierdută prin împră tiere, difu#iune sau este asorită de cătreșaceasta cca 98:/, o altă parte &):/ poate fi reflectată de către suprafa a terestră în atmosferaț

apropiată, iar diferen a ==:/ ajunge la suprafa a pământului su denumirea de radia ie directăț ț ț

sau insola ie.ț

Ajunsă la suprafa a pământului, energia radiantă solară este transformată în energieț

calorică, astfel că suprafa a terestră se încăl#e te, devenind la rândul ei o sursă de energie. 7ț ș

parte din această energie este transmisă în straturile adânci ale solului, o altă parte este folosită îndiferite procese fi#ico!chimice evaporare, condensare, etc./, iar restul este cedată atmosferei suformă de radia ii calorice.ț

Ce#ultă că procesele de încăl#ire sau răcire ale atmosferei se datorea#ă căldurii primite iș

cedate de scoar a terestră, iar ca urmare a acestui fapt, temperatura aerului va depinde de factoriiț

multipli care determină încăl#irea i răcirea suprafe ei pământului2 latitudinea, anotimpul, modulș țde e$punere a suprafe ei active, neulo#itatea etc. +chimul de căldură dintre sol i atmosferăț ș

este favori#at i de vaporii de apă, care prin evaporare înmaga#inea#ă o mare cantitate deș

căldură, cca <)) cal.B& g apă, pe care ulterior o cedea#ă aerului în momentul condensării. Procesele eoderme din sol . Alături de radia ia solară, e$istă i o sursă proprie de căldurăț ș

i anume cea care re#ultă din desfă urarea proceselor chimice i iologice, cum ar fiș ș ș

descompunerea resturilor organice, a gunoiului de grajd sau condensarea vaporilor de apă. @stecunoscut faptul că materia organică prin descompunere degajă căldură, o tonă de gunoi de grajdelierând =!> milioane calorii. 5a aceasta se adaugă i căldura care ajunge la suprafa a scoar eiș ț ț

terestre pornind din interiorul pământului, prin termoconductivitate sau cea re#ultată ca urmare afenomenelor electrice i radioactive din sol.ș

!tili"area unor surse de încăl"ire este posiilă în spa iile protejate, sere , solarii, răsadni e,

ț ț

unde se folosesc diverse surse de energie pentru inluen area factorului temperatură.ț

3A1E7CII 1AC@ ID35@D @AFȚ 1ADEIEAE@A-@ @D@CGI@ 1A57CI1 1A"EAE-@ +75

-in totalul energiei calorice care ajunge pe suprafa a solului, o mare parte se pierdeț

datorită radia iilor terestre, evapotranspira iei, schimurilor de căldură cu atmosfera apropiatăț ț

solului precum i cedărilor de căldură către straturile mai adânci ale solului.ș

1antitatea de energie calorică captată de sol este influen ată de relief, natura terenului,ț

componentele solului i însu irile termice ale acestuia.ș ș

a. Relieful , influen ea#ă cantitatea de energie calorică captată de sol prin e$po#i ie, pantaț ț

terenului, forma versantului i po#i ia locului pe versant.ș ț

! e$po#i ia 2 terenurile cu e$po#i ie sudică eneficia#ă de o insola ie poten ială ma$imă,ț ț ț ț

cele cu e$po#i ie nordică de o insola ie poten ială minimă iar cele cu e$po#i ie estică i vestică deț ț ț ț ș

valori intermediare fig. &.=/. %n func ie de e$po#i ie, se reali#ea#ă primăvara temperaturaț ț

minimă de germina ie, astfel încât din punct de vedere practic se poate staili ordinea în care seț

11



începe semănatul culturilor2 versan ii cu e$po#i ie sudică, cei sud!vestici, vestici, sud!estici,ț ț

estici, terasele iar la sfâr it terasele, versan ii cu e$po#i ie nordică, văile i depresiunile.ș ț ț ș

! panta terenului 2 pe terenurile sla înclinate, 9 ! ?: =!9H/ nu se înregistrea#ă diferen ețde temperatură la e$po#i ii diferite, în schim pe terenurile cu panta de ?!&(: 9!8H/ apar ț

diferen e de apro$. &H1 între e$po#i ii diferite i &!( H1 între partea din amonte i cea din aval aț ț ș șversantului. Aceste diferen e se amplifică pe pante mijlocii i mari, de &(!(9: 8!&>H/, unde seț ș

înregistrea#ă diferen e de temperatură de =!> H1 între e$po#i iile nordice i sudice i de (!= H1ț ț ș ș

între partea din amonte i aval a versantului fig. &.>/. 1a regulă generală, riscul îngheturilor ș

târ#ii primăvară sau timpurii toamna este mai mare la a#a versantului decât în #ona mediană sausuperioară a acestuia.

! forma versantului i po#i ia locului pe versant2 pe versan ii de formă conve$ăș ț ț

diferen ele de temperatură cresc sau scad apro$imativ liniar între a#a i vârful versantului iar peț ș

cei cu formă concavă i comple$ă se înregistrea#ă temperaturi mai scă#ute pe #onele mai joase,ș

în microdepresiuni.

b # $atura terenului . Eemperatura solului este influen at de vegeta ie, starea culturală aț ӑ țacestuia i grosimea stratului de #ăpadă.ș

! vegeta ia, naturală sau cultivată, are rolul de a proteja solul de supraîncăl#ire în timpulț

verii, când aceasta asoare o parte din energia radiantă a soarelui, astfel încât temperaturilemedii #ilnice i amplitudinea lor sunt mai mici su înveli ul vegetal, în compara ie cu solul fărăș ș ț

vegeta ie. +olurile neacoperite de vegeta ie înregistre#ă temperaturi mult mai ridicate decât celeț ț

pe care e$istă vegeta ie, cu efecte negative privind pierderea apei prin evaporare, de#voltareaț

microorganismelor .a.ș

! starea culturală a terenului, respectiv dacă acesta este lucrat, afânat sau nu, influen ea#ăț

asupra capacită ii de asortie a radia iilor solare i temperaturii solului4 astfel, solurile proaspătț ț ș

arate, închise la culoare, au o capacitate de asor ie a radia iilor solare mai ridicată decât celeț ț

nelucrate, tasate ta. &.( /! grosimea stratului de #ăpadă, care are o conductivitate termică redusă, deoarece con ineț

mult aer, face ca schimul de căldură între sol i atmosfera apropiată să fie neânsemnată4 în acestș

fel, culturile care sunt acoperite cu un strat de #ăpadă, sunt protejate în timpul iernii detemperaturile e$treme care pot determina moartea plantelor ta. &.=/.

c. Componentele solului . 1on inutul în materie organică, apă i aer din sol, te$tura iț ș ș

culoarea acestuia influen ea#ă i ele asupra cantită ii de energie calorică captată de sol.ț ș ț

Astfel, solurile cu un con inut ridicat de materie organică, aerate, cu te$tură nisipoasă,ț

uscate i închise la culoare se încăl#esc mai repede, la acela i aport de energie calorică, decâtș ș

cele cu un con inut redus de materie organică, tasate, umede, cu te$tură argiloasă sau deschise laț

culoare. +olurile deschise la culoare reflectă radia iile solare mai mult decât cele închise i caț șurmare se încăl#esc mai pu in4ț

d # %nsu irile termice ale solului ș determină regimul termic al acestuia, în special princăldura specifică i conductivitatea termică ale păr ilor lui componente i ca urmare esteș ț ș

influen at de propor ia de participare a diferitelor componente în masa solului, te$tura, precum iț ț ș

de propor ia de apă i aer din sol.ț ș

12



#ăldura specifică repe#intă cantitatea de căldură, e$primată în calorii, necesară pentru aîncăl#i cu &o1 un gram de sol căldura specifică gravimetrică/, sau & cm= de sol căldură specificăvolumetrică/. 1ăldura specifică gravimetrică se e$primă în cal.Bg.grad, iar cea volumetrică încalBcm=grad. "entru diverse tipuri de soluri, căldura specifică volumetrică este diferită, avândvalori medii de ),9!),< calorii, adică de două ori mai mici decât căldura specifică a apei &/4 deci,

o calorie ridică temperatura unui cm=

de apă cu &o

1, iar a unui cm=

de sol cu (o

1. Cadia iațsolară de aceea i intensitate, ajungând pe sol, determină o încăl#ire mult mai intensă a acestuiaș

decât a suprafa ei apei, iar solurile drenate, uscate, se încăl#esc mult mai u or decât cele umede.ț ș

Aerul are căldura specifică volumetrică foarte mică, de ),)))= calBcm= grad ta. &.(/, decise încăl#e te foarte repede i u or.ș ș ș

#onductivitatea termică este proprietatea fi#ică a solului de a propaga căldura de la un stratla altul i se e$primă în calBcmș (Bsec.

-in acest punct de vedere solurile se caracteri#ea#ă printr!un a a numit ;coeficient deș

conductivitate termică; /, definit ca fiind ;o mărime fi#ică numeric egală cu cantitatea de

căldură ce trece în timp de o secundă între fe ele opuse ale unui cu de sol cu latura de & cm,țîntre care e$istă o diferen ă de temperatură de &ț o1.+e constată că solurile minerale se încăl#esc mai repede decât cele organice, solurile umede

sunt mai reci decât cele uscate, întrucât căldura specifică a apei o depă e te cu mult pe cea aș ș

aerului dar solurile umede au conductivitatea termică mai mare decât solurile uscate i afânate,ș

deoarece conductivitatea termică a aerului este foarte mică i practic neînsemnată.ș

%ntre însu irile termice ale solului i cele hidrologice e$istă o strânsă legătură. Astfel,ș ș

conductivitatea termică, care determină încăl#irea solului în adâncime, cre te odată cu cre tereaș ș

umidită ii până la o valoare ce corespune cu încetinirea cre terii plantelor. "rin urmare, în acestț ș

interval de umiditate, vite#a de egalare a temperaturilor din straturi diferite este mai mare, iar încăl#irea solului pe profil mai intensă. %n ca#ul în care umiditatea solului depă e te umiditateaș ș

de încetinire a cre terii plantelor, încăl#irea se face mai încet deoarece coeficientul deș

conductiilitate termică scade.

13



3. +etode agrotehnice "entru 4mbun/t/ţirea regimului de tem"eratur/ şi reglarearegimului termic al solului

%n sensul strict al cuvântului, temperatura poate fi dirijată numai pe suprafe e reduse, înț

spa ii protejate, sere, răsadni e, case de vegeta ie, adăposturi. Eotu i, pornindu!se de la cerin eleț ț ț ș ț plantelor cultivate fa ă de temperatură i de la regimul termic al solului, în func ie de con inutulț ș ț ț

în aer, apă, sustan e nutritive, structură, te$tură, grad de afânare i al i factori, se pot stailiț ș ț

metode agrotehnice prin care putem folosi mai eficient radia ia solarăț sau putem chiar regla

regimul termic al solului.

&# 'etode de folosire mai eficientă a radia iei solareț

a. :onarea corectă a speciilor, hibrizilor i soiurilor ș de plante cultivate. Astfel, dee$emplu, ore#ul, sorgul, iara de +udan, floarea!soarelui etc. se vor cultiva în #onele maicăduroase, în timp ce cartoful, trifoiul, inul pentru fire etc., în regiuni mai răcoroase. 1hiar i înș

cadrul aceleia i specii apar diferen ieri de #onare. -e e$emplu, hiri#ii timpurii de porum seș țreparti#ea#ă în #onele mai reci, cu veri mai scurte, iar hiri#ii tardivi, în regiuni mai căldurase, cuveri mai lungi.

b. tabilirea corectă a epocii de semănat determină o utili#are ra ională a temperaturii deț

către plante. -e e$emplu, grâul de toamnă are nevoie pentru răsărire i înfră ire de >9)!99)ș ț o1,care treuie să se înregistre#e până în momentul în care temperatura medie #ilnică cooară su9o1. "entru a se reali#a această sumă a temperaturilor, este necesar ca epoca de semănat să fiealeasă în a a fel încât grâul să eneficie#e de temperaturi medii #ilnice de peste 9ș o1 timp de >)!9) #ile. "entru culturile de primăvară, epoca de semănat se staile te în func ie de momentulș ț

când se reali#ea#ă în sol temperatura minimă de germina ie specifică fiecărei culturi. %ntâr#iereaț

epocii de semănat a culturilor de primăvară face ca la unele plante fasole, porum/, în #onelesudice, înflorirea să coincidă cu perioada cu temperaturi foarte ridicate, care împiedicăfecundarea în une condi ii a florilor iar în #onele nordice, plantele neajunse la maturitate, pot fiț

surprinse de rumele timpurii de toamnă.

c. $daptarea ad<ncimii de semănat, în func ie de mersul vremii, dă posiilitatea utili#ăriiț

corecte a temperaturii solului. A a de e$emplu, toamna, chiar dacă atmosfera s!a răcit, semănatulș

culturilor poate continua pentru că acestea folosesc căldura solului, însă este necesar casemănatul să se facă în acest ca# mai adânc. +olul răcindu!se de la suprafa ă spre adâncime, înț

stratul ceva mai adânc semin ele vor găsi mai u or căldura necesară germinării i răsăririi. "eț ș ș

lângă aceasta, grâul de toamnă, semănat mai adânc, formea#ă nodul de înfră ire la o adâncimeț

mai mare în sol, re#istând astfel mai ine la gerurile din cursul iernii. "rimăvara, dimpotrivă,întrucât atmosfera se încăl#e te mai repede iar solul mai încet, adâncimea de semănat a culturilor ș

din prima epocă se recomandă a fi mai mică, pentru că semin ele vor utili#a căldura necesarăț

germinării din stratul superficial. "e măsură ce solul se încăl#e te pe o adâncime mai mare,ș

primăvara mai târ#iu, când apa din stratul superficial al solului se pierde prin evaporare,semănatul se recomandă a se face la o adâncime mai mare decât cea recomandată în modoi nuit.ș

14



+emănatul poate începe cu 9!< #ile mai repede pe versan ii cu e$po#i ie sudică i la oț ț ș

adâncime mai mare decât pe cei cu e$po#i ie nordică, unde se recomandă adâncimea minimă dinț

intervalul specific fiecărei culturi. Adâncimea de semănat treuie să fie corelată cu cerin eleț

plantei, intensitatea pierderii apei din stratul superficial de sol i riscul de ero#iune ". Gu iș ș ș

cola., ())>/.

d. !reîncol irea semin elor i tuberculilor ț ț ș permite scurtarea perioadei de vegeta ie iț ș

modificarea regimului termic de cre tere i de#voltare a plantelor. +curtând perioada de vegeta ieș ș ț

la unele culturi prin preîncol ire, iarovi#are, răsaduri, etc., modificăm regimul termic în care suntț

nevoite să crească i să se de#volte aceste plante.ș

e. #ombaterea buruienilor favori#ea#ă utili#area mai eficientă a energiei solare iș

încăl#irea mai rapidă a solului4 s!a constatat că uruienile umresc solul iar temperatura acestuiaîn solele curate de uruieni este cu (!=J1 mai mare fa ă de cea măsurată la nivelul solului înț

solele îmuruienate.

f. "rientarea r<ndurilor de plante pră itoare pe direc ia - ș ț permite ajungerea la plante aunei cantită i mai mari de energie calorică diminea a i seara, când ra#ele soarelui cadț ț ș

perpendicular pe rândurile de plante, i le protejea#ă de temperaturi foarte ridicate la ami#ă cândș

plantele de pe acela i rând se umresc unele pe altele.ș

g. en inerea la un nivel optim a celorlal i factori de vegeta ieț ț ț , simultan cu utili#area unor soiuri i hiri#i capaili să utili#e#e într!un procent ridicat resursele de energie termică.ș

(# 'etode pentru reglarea regimului termic al solului

a. +e inerea zăpeziiț . "entru protejarea plantelor în timpul iernii împotriva înghe ului se vor ț

lua toate măsurile care să ducă la re inerea #ăpe#ii pe semănături, metoda cea mai folosită fiindț

folosirea para#ăpe#ilor. +tratul de #ăpadă are un efect i#olator foarte un datorită conductiilită iiț

scă#ute i men ine la nivelul solului o temperatură mai ridicată decât la suprafa a #ăpe#ii,ș ț ț

protejând semănăturile de toamnă împotriva înghe urilor puternice din timpul iernii. @fectulț

po#itiv al re inerii #ăpe#ii este mai evident în #onele de stepă, #one în care #ăpada este u or ț ș

spulerată de vânt i se înregistre#ă temperaturi foarte scă#ute, unde se înregistre#ă sporuriș

semnificative de produc ie. %n pomicultură se practică adunarea #ăpe#ii în jurul pomilor laț

sfâr itul primăverii, ceea ce face ca temperatura solului să fie men inută la valori mai scă#ute iar ș ț

pomii să pornească mai târ#iu în vegeta ie i să fie proteja i de înghe urile târ#ii de primăvară.ț ș ț ț

b. =ucrările solului constituie alt factor prin care putem mări posiilitatea de utili#are atemperaturii din sol. Astfel, lucrările ad<nci ale solului, arătura, scarificarea, afânarea adâncă,favori#ând schimul de aer între sol i atmosferă, favori#ea#ă răcirea sau încăl#irea solului, înș

func ie de temperatura aerului atmosferic. Arătura afâne#ă solul pe o adâncime de până la =) cmț

i favori#ea#ă astfel schimul de aer sol * atmosferă, care contriuie la încăl#irea sau răcireaș

solului în func ie de temperatura aerului atmosferic. "e solurile argiloase, astructurate, umede iț ș

compacte, arătura are un rol i mai important în favori#area schimurilor de aer i încăl#ireaș ș

solului.

15



+tratul de sol afânat de la suprafa a solului, care se reali#ea#ă prin lucrări superficiale,ț

grăpat, cultivat, discuit , etc., determină în general men inerea căldurii în sol. %n acest strat, caț

urmare a mi cării aerului i mic orării densită ii aparente, se reduce conductiilitatea calorică,ș ș ș ț

împiedicându!se transportul de căldură din straturile mai adânci în straturile de la suprafa ațsolului. +olurile lucrate i afânate din toamnă înghe ă mai greu în timpul iernii i se încăl#escș ț ș

mai repede primăvara.'ăvălugitul, prin ac iunea de tasare a solului în stratul de la suprafa ă, modifică valorileț ț

termoconductivită ii i ale capacită ii calorice a solului, reducând amplitudinea oscila iilor ț ș ț ț

termice între #i i noapte.ș

c. >olosirea îngră ămintelor organice, a gunoiului de grajd i a altor materii organice,ș ș

contriuie la încăl#irea solurilor ca urmare a descompunerii acestora în sol cât i datorită faptuluiș

că determină o afânare a solurilor compacte. Gunoiul de grajd, pe lângă elierarea de căldură însol, favori#ea#ă formarea structurii solului, îmunătă e te drenajul intern, determinând cre tereaț ș ș

temperaturii acestuia.

d. ?tilizarea unui strat protector de materie organică, mulci, cum ar fi gunoisemidescompus, paie, coceni, pleavă, frun#e sau alte materiale, la suprafa a solului face caț

schimul de căldură între sol i aerul atmosferic să se reducă mult. +!a constatat că iarna solulș

mulcit are temperatura cu &!( o mai ridicată, iar primăvara i vara cu &!(ș o i respectiv =!>ș o maicoorâtă fa ă de solul nemulcit. -e asemenea, amplitudinea de temperatură #ilnică pe solulț

nemulcit a fost de două ori mai mare decât pe cel mulcit, iar frecven a înghe ului i de#ghe uluiț ț ș ț

solului la adâncimea de (,9 cm a fost de trei ori mai mică pe solul acoperit cu mulci.

e. !erdele nori) de fum. %n live#i, grădini de legume, podgorii etc., pentru evitarea rumelor i a înghe urilor târ#ii de primăvară, se recurge la formareaș ț perdelelor norilor) de fumîn a doua jumătate a nop ilor, dacă acestea sunt senine i reci. 3umul împiedică radia ia călduriiț ș ț

solului, contriuind la ridicarea temperaturii aerului din apropierea solului cu câteva grade."entru producerea fumului se poate arde gunoi, păcură, resturi organice stropite cu păcură etc.

f . %rigarea, are o influen ă deoseită asupra temperaturii solului i aerului din imediataț ș

vecinătate a acestuia. -upă . 6ot#an citat de A.Ghiula &''</, prin irigare, aerul se răce teș

până la o înăl ime de (!= m deasupra solului. %n timpul nop ii, datorită conductiilită ii mărite aț ț ț

solului irigat se produce un aflu$ de căldură, iar aerul de deasupra solului irigat se men ine maiț

cald decât pe terenurile neirigate. %n timpul #ilei, apa de irigare mic orea#ă amplitudineaș

temperaturii în partea superioară a solului chiar până la >) cm adâncime, ca urmare aintensificării evapora iei, mic orea#ă temperatura aerului i măre te umiditatea relativă a acestuiaț ș ș ș

până la ( m deasupra solului. -acă apa de irigat este mai caldă decât solul, ea contriuie laîncăl#irea acestuia i invers.ș

g. @renajul. "entru solurile cu e$ces de umiditate, care sunt soluri reci datorită capacită iiț

calorice ridicate a apei, încăl#irea se reali#ea#ă prin lucrări de drenare sau desecare, după ca#. -easemenea, în regiunile reci i în special în #ona solurilor pod#olice, se poate favori#aș

înmaga#inarea căldurii solare prin arături e$ecutate în spinări, orientate pe direc ia nord!sud.ț

+e oservă deci că toate măsurile care modifică con inutul de apă din sol, iriga ii, drenaj,ț ț

desecări etc., modifică indirect i regimul de căldură al acestuia.ș

16



h. emănatul sau plantatul pe biloane, o variantă a sistemului minim de lucrare a solului,constă în modelarea terenului încă din toamnă su forma unor iloane, care primăvara se usucă iș

se încăl#esc mai repede ca urmare a scurgerii apei de pe coama acestuia. %n acest fel seînregistrea#ă mai repede temperatura minimă de germina ie i se poate semăna, pe ilon, cu <!8ț ș

#ile mai devreme decât pe terenurile lucrate prin tehnologia conven ională.ț

i. !erdele de protec ie a c<mpului.ț "lantarea acestora se face în fâ ii cu lă imea de <!' m,ș ț

asigurând depunerea #ăpe#ii, protejarea solului i plantelor împotriva înghe ului.ș ț

j. !entru spa ii protejate, sere, solariiț , se pot folosi diferite surse de încăl#ire, utili#ând fiemateriale locale resturi vegetale, pele i/, fie comustiili conven ionali păcură, ga# etc./ sauț ț

surse neconven ionale de energie solară, geotermală .a./.ț ș

17



15. Cerinţele "lantelor faţ/ de a"/ 4n diferite fa6e de vegetaţie

"lantele au nevoie de apă pe tot parcursul perioadei de vegeta ie, începând de laț

germinarea semin elor i până la maturitate.ț ș

Apa, care con ine în permanen ă o cantitate de săruri di#olvate, formând solu ii foarteț ț ț

diluate în soluri normale ),)9: sau ),9 gBlitru/, este asorită în cantită i relativ mari de cătreț plante, servind, în primul rând, drept mijloc de transport al sustan elor nutritive pentru acestea.ț

"articipă la asimila ia clorofiliană i la toate celelalte procese de iosinte#ă i transformare aț ș ș

produ ilor organici în corpul plantelor, fiind i un regulator al temperaturii în procesulș ș

transpira iei.ț

-atorită eliminării apei prin transpira ie, plantele sunt oligate să asoară din sol, deci săț

consume, cantită i de apă mult mai mari decât cele necesare pentru cre tere4 din &))) păr i apăț ș ț

asorită i trecută prin plantă, numai ),89!( păr i se asimilea#ă în procesul de nutri ie pentruș ț ț

sinte#a diferitelor sustan e, iar diferen a este eliminată prin transpira ie.ț ț ț

1erin ele plantelor fa ă de apă în cursul perioadei de vegeta ie, sunt diferite, diferen ierileț ț ț ț

manifestându!se atât în cadrul aceleia i specii, cu particularită i în func ie de soi sau hirid, cât iș ț ț ș

între specii. Astfel, pentru desfă urarea normală a proceselor de germina ie, este necesar caș țsemin ele să se îmie cu multă apă, adâncimea stratului de sol în care este necesară o umiditateț

optimă, fiid cuprinsă între )!&) cm.1antitatea de apă asorită de semin ele diferitelor plante de cultură, necesară declan ăriiț ș

germina iei, este cuprinsă între (9: ! &(): din greutatea acestora ta. &.</.ț

-iferen ierile care apar între cantitatea de apă asorită de semin ele diferitelor plante, seț ț

datorea#ă compo#i iei chimice a acestora4 de e$emplu, semin ele de leguminoase, care con in unț ț ț

procent ridicat de sustan e proteice, asor mai multă apă decât semin ele de cereale păioase,ț ț

care con in un procent mai ridicat de amidon. "entru ume#irea glomerulelor de sfeclă pentruț

#ahăr, cantitatea de apă necesară depă e te cu peste (): greutatea acestora. inem să preci#ămș ș Ț

faptul că la început semin ele asor apa foarte repede, datorită diferen ei dintre umiditateaț ț

solului i cea a semin elor dar vite#a de asor ie scade pe măsură ce semin ele î i satisfacș ț ț ț ș

necesarul de apă.-upă răsărire, nevoia de apă, atât din sol cât i din aerul atmosferic, cre te4 în perioada deș ș

formare a frun#elor, sau în fa#a de înflorire, limitele umidită ii optime sunt cuprinse între >9 iț ș

'): din cantitatea ma$imă de apă accesiilă plantelor. +tratul de sol în care este necesară oumiditate optimă, cre te treptat cu adâncimea de pătrundere a rădăcinilor i anume de la &!() cmș ș

în fa#a de (!= frun#e, până la 9)!8) cm în fa#a de înfră ire cereale păioase/ i formare aț ș

frun#elor pră itoare/.ș

%n fa#ele de consum ma$im a apei din sol, formarea paiului,&)!&( frun#e, înflorire,maturitate în lapte, limitele umidită ii optime sunt mai apropiate de capacitatea de apă accesiilăț

a solului i mai puternic diferen iate de la o cultură la alta. %n aceste fa#e sunt intensificateș ț

procesele fi#iologice de cre tere a plantelor, prin care se asigură mai întâi o cre tere completă aș ș

sistemului radicular, stratul de sol în care se găse te masa principală de rădăcini fiind de 8)!&))ș

cm i apoi are loc cre terea activă a organelor de asimilare i reproducere. -upă fa#a deș ș ș

maturitate în lapte, cerin ele fa ă de apă, la majoritatea culturilor, scad treptat.ț ț

Ce#ultă că, în anumite fa#e din cursul perioadei de vegeta ie, consumul de apă este maiț

ridicat iar lipsa apei în aceste perioade provoacă dereglări serioase în metaolism, curepercusiuni însemnate asupra cantită ii i calită ii produc iei. Aceste fa#e sunt numite ;ț ș ț ț critice; iș

18



sunt specifice pentru fiecare plantă de cultură. 1onsumul cel mai mare de apă, respectiv fa#elecritice, pentru principalele culturi sunt următoarele2

! cereale de toamnă ! la înspicare, fecundare i formareaș

! porum ! apari ia paniculului i formarea oului4ț ș

! floarea soarelui ! de la fa#a de înflorire deplină i până la începutul maturită ii oaelor4ș ț! sfecla pentru #ahăr ! formarea rădăcinii4! cartof ! în perioada concomitentă de cre tere a tulpinilor i formării tuerculilor4ș ș

! leguminoase anuale * formarea organelor de reproducere, înflorire i umplere a oaelor4ș

! lucernă ! în intervalul dintre coasa a doua i a treia.ș

+ecetele care survin în fa#ele critice duc la apari ia unor modificări morfologice iț ș

fi#iologice ireversiile, plantele nemaiputând valorifica condi iile favoraile care se ivesc maiț

târ#iu.1onsumul de apă al plantelor în timpul vegeta iei este specific fiecărei grupe de plante,ț

acestea clasificându!se în2

! plante hidrofite, care se de#voltă în condi ii de umiditate e$cesivă4ț! plante 6erofite, care au necesită i reduse fa ă de apă, fiind adaptate să trăiască în condi iiț ț ț

de secetă4! plante mezofite, cu cerin e moderate fa ă de apă, grupă care include majoritatea plantelor ț ț

anuale de cultură, mai pu in ore#ul.ț

-in punct de vedere al re#isten ei la secetă, plantele me#ofite cultivate în ara noastră, seț ț

pot grupa în trei categorii2a. rezistente la secetă, indicate a fi cultivate în #ona de stepă2 sorg, mei, iara de +udan,

lintea cu oul mic, năut, pepene verde, vi a de vie4ț

. mijlociu rezistentela secetă& grâu, secara, or# de toamnă, porum, floarea soarelui,

umac, ricin, sfecla pentru #ahăr, ghi#dei, sparceta, lucerna, mă#ărichea, osiga .a.4ș

c. nerezistente la secetă2 ore#, ovă#, fasole, soia, ma#ăre, cartof, rapi a, trifoi .a.ț ș

"entru seceta de scurtă durată plantele î i iau măsuri temporare de apărare2 la porumș

frun#ele se răsucesc, mic orându!se în felul acesta suprafa a de transpira ie4 la sorgul pitic, grâuș ț ț

i alte plante, se formea#ă pe frun#e i tulpini cantită i mari de ceară.ș ș ț

%n perioadele de secetă severă, plantele î i iau măsuri permanente de apărare împotrivaș

pierderilor de apă ca2 mic orarea masei vegetale aeriene fa ă de cea suterană, formarea deș ț

frun#e mici i ca urmare reducerea suprafe ei de transpira ie, mic orarea numărului de stomate peș ț ț ș

unitatea de suprafa ă.ț

%n ca# de secetă prelungită frun#ele de la a#ă cad, reducându!se astfel foarte mult cerin eleț

pentru apă, iar concomitent ritmul de cre tere se intensifică, plantele parcurgând mult mai repedeș

fa#ele de vegeta ie i ajungând la maturitate într!un interval de timp mai scurt dar cu o reducereț ș

semnificativă a produc iei.ț

%n ceea ce prive te presiunea osmotică a sucului celular, cea mai mare valoare se întâlne teș ș

la plantele re#istente la secetă.Ce#isten a la secetă a plantelor la stresul hidric se diferen ia#ă i în raport cu vârsta,ț ț ș

plantele tinere având o re#isten ă mai redusă, aceasta crescând pe măsură ce plantele înaintea#ăț

în vegeta ieț

19



11. ormele de a"/ din sol

-in punct de vedere al stării fi#ice, apa se găse te în sol su formă solidă, lichidă iș ș

ga#oasă, dar numai în ultimele două stări are o importan ă ioedafică. Apa din sol, provenind înț primul rând din precipita ii i numai în mică măsură din apa freatică i din umiditateaț ș ș

atmosferică, se găse te su mai multe forme, sau categorii, care pre#intă unele însu iriș ș

caracteristice referitoare la densitate, moilitate, presiune osmotică, conductiilitate termică, iș

ca urmare rela iile acesteia cu plantele i celelalte fa#e ale solului vor fi diferite. 3ormele de apăț ș

din sol se pot clasifica în mai multe moduri, dar pentru considerente de ordin practic vom utili#ao clasificare simplificată, pornind de la solul uscat spre cel saturat cu apă, care include apa sub

formă de vapori, apa legată fizic i apa liberă.ș

-elimitarea netă între aceste forme de apă este dificilă, întrucât trecerile între forme sunttreptate, iar cantitatea totală de apă a solului se modifică continuu, astfel încât singura metodă justă de a evalua formele apei se a#ea#ă pe rela iile energetice care se stailesc între sol i apă.ț ș

Apa su formă de vapori. Apa provenită din condensarea vaporilor saturea#ă, aproapeîntotdeauna i în special în solurile reavene, aerul e$istent în spa iul lacunar. Kaporii de apă seș ț

deplasea#ă împreună cu aerul pe profilul solului, în toate direc iile, ca urmare a diferen elor deț ț

presiune care se crea#ă în permanen ă în sol.ț

Aerul din sol are o umiditate relativă ridicată, iar deplasarea vaporilor în sol depinde înmare măsură de temperatura acestuia4 odată cu cre terea temperaturii, cre te i presiuneaș ș ș

vaporilor de apă, ceea ce face ca ei să se deplase#e din straturile cu temperatură mai ridicată sprecele cu temperaturi mai scă#ute. %n acest fel se formea#ă curen i de vapori de apă care seț

deplasea#ă ascendent sau descendent, cu vari ii diurne i anotimpuale. %n nop ile de vară cuț ș ț

temperaturi ceva mai scă#ute, sau în perioadele mai reci ale anului, vaporii de apă care sedeplasea#ă ascendent, dinspre straturile profunde, mai calde, spre stratul superficial, mai rece, la

contactul cu acesta se condensea#ă. +e formea#ă astfelroua internă

care, poate echivala în#onele secetoase sau în perioadele secetoase cu circa &) mm de apă anual.+uplimentul de apă provenit din condensarea vaporilor are o importan ă deoseită înț

#onele în care cad precipita ii pu ine, dar unde atmosfera nu este lipsită de vapori de apă, cumț ț

sunt inuturile secetoase din jurul mărilor, lacurilor i a râurilor mari Ir. +taicu, &'<'/.ț ș

Apa legată fi#ic de sor ie/ repre#intă apa adsorită su formă de molecule, care formea#ăț

pelicule, la suprafa a e$terioară a particulelor de sol.ț

$pa higroscopică, sau apa str<ns legată fizic, este apa pe care o leagă un sol în stare uscatăla aer datorită for elor de atrac ie pentru ga#e i lichide, pe care le manifestă moleculele de laț ț ș

suprafa a particulelor de sol. -atorită acestor for e, apa su formă de vapori din aerul solului esteț ț

atrasă de particulele de sol uscat, apoi condensată, formând câteva rânduri de molecule de apă în jurul particulelor elementare de sol, între care se intercalea#ă molecule de aer. 1antitatea de apăhigroscopică se găse te într!un echiliru dinamic cu tensiunea vaporilor de apă din aer i seș ș

define te prinș coeficientul de higroscopicitate, care repre#intă cantitatea de apă adsorită de soluluscat într!o atmosferă cu umiditatea relativă a aerului de '>!'?:.

1antitatea de apă de higroscopicitate cre te i respectiv scade în acela i sens cu con inutulș ș ș ț

în argilă i humus al solului. "e măsură ce scade mărimea particulelor elementare de sol, cre teș ș

20



suprafa a lor e$terioară totală de re inere i deci se măre te cantitatea de apă care poate fi re inutăț ț ș ș ț

higroscopic.%n general, varia#ă între ),9!=: pentru solurile nisipoase, =!?: la solurile lutoase, ?!&>:

la solurile argiloase i peste &?!(): la solurile organice, de turării.ș

Atrac ia moleculară se manifestă la o distan ă foarte mică, încât pelicula de apăț ț

higroscopică este e$trem de su ire, având grosimi de (,9 nm.ț

$pa peliculară sau apa slab legată fizic, se pre#intă su formă de pelicule su iri ceț

înconjoară particulele de sol după ce acestea au fost saturate cu apă higroscopică. "este valorilehigroscopicită ii ma$ime particulele elementare de sol nu mai pot re ine moleculele de apăț ț

provenite din vaporii de apă, de i particulele de sol mai au înca energie lieră i în consecin ă potș ș ț

re ine o parte din apa su formă lichidă.ț

Această apă este re inută su formă de pelicule la suprafa a particulelor elementare de sol,ț ț

su forma unor straturi suprapuse de molecule de apă, #eci sau sute ca număr, în stare vâscoasă,repre#entând o formă intermediară între apa strâns legată fi#ic i apa lieră.ș

3or a de re inere a apei peliculare este cuprinsă între 9) i ),9 atmosfere, o parte dinț ț ș

această apă, respectiv straturile de molecule e$terioare, putând fi folosită de către plante.Apa peliculară participă la procesele de soluili#are, înghea ă în intervalul de la !8?ț o1 pânăla ! >o1 i în anumite condi ii, între apa peliculară i apa lieră din sol pot avea loc schimuri deș ț ș

molecule i sustan e soluile. Ce#ultă deci, că această formă de apă nu este foarte strâns legatăș ț

de particulele de sol i din această cau#ă mai poartă numele i de apă lail legată. "arteaș ș

interioară a peliculei de apă lail legată, constituie tran#i ia spre apa higroscopică i se nume teț ș ș

apă peliculară interioară, iar partea e$terioară constituie tran#i ia spre apa lieră i formea#ăț ș

apa peliculară e6terioară. Dumai aceasta din urmă este asorită de rădăcinile plantelor întrucâteste re inută cu o for ă mai mică decât for a osmotică a perilor radiculari.ț ț ț

1unoa terea celor două forme su care se găse te apa în sol, apa de higroscopicitate i apaș ș ș

peliculară, dă posiilitatea e$plicării fenomenului de ofilire a plantelor. Indicele hidrofi#ic

cunoscut su denumirea decoeficient de ofilire

e$primă starea de umiditate a solului la care plantele nu mai au la dispo#i ie apă accesiilă i se ofilesc permanent.ț ș

Apa lierărepre#intă apa din spa iile poroase ale solului care nu se mai află su influen aț ț

for elor de adsor ie ale particulelor de sol. 3ormele de apă lieră din sol sunt repre#entate deț ț

apa capilară i de apa gravita ională.ș ț

$pa capilară. -acă umectarea solului continuă, atunci porii solului se umplu cu apă, dar nuîn totalitate, o parte din volumul acestora, respectiv spa iul lacunar necapilar, rămânând plin cuț

aer. -eci apa capilară ocupă spa iile lacunare capilare, fiind re inută cu o for ă mai mică de ),9ț ț ț

atmosfere. Aceasta este apa lieră, care di#olvă sustan ele din sol i care este în totalitate laț ș

dispo#i ia plantelor. Apa capilară este u or moilă, se poate deplasa în toate direc iile, spreț ș ț

rădăcini, unde este asorită sau spre suprafa ă, în #onele de evaporare.ț

+tarea de umiditate a solului, la care to i porii capilari sunt ocupa i cu apă, poartă numeleț ț

de capacitate capilară. %nsă, apa înmaga#inată în porii capilari nu este re inută durail înț

totalitate, o parte se infiltrea#ă în adâncime, iar diferen a, care rămâne în mod durail înț

capilarele solului, caracteri#ea#ă o altă însu ire hidrofi#ică a acestuia cunoscută su denumireaș

de capacitate de c<mp pentru apă.

21



1unoa terea coeficientului de ofilire i a capacită ii de câmp pentru apă a solului dăș ș ț

posiilitatea stailirii cantită ii de apă accesibilă pentru planteț , iar umiditatea înmaga#inată întrelimitele acestor indici hidrofi#ici poartă denumirea de intervalul umidită ii activeț .

$pa gravita ionalăț . 7 parte din apa provenită din precipita ii i iriga ii pătrunsă în sol, esteț ș ț

re inută ca apă capilară. +urplusul de apă, su influen a gravita iei, poate ajunge până la pân#a deț ț țapă freatică, în ca#ul în care ori#onturile solului sunt permeaile, se acumulea#ă la suprafa ațsolului apă de ăltire/ sau în ori#onturile superioare apă stagnantă/ dacă întâlne te în drumul eiș

straturi impermeaile de sol.Apa gravita ională este apa lichidă, lieră, care nu este influen ată de de for ele deț ț ț

adsor ie sau capilare din sol i care circulă prin porii necapilari ai solului datorită for eiț ș ț

gravita ionale.ț

Această apă apare atunci când apa care se acumulea#ă în sol depă e te cantitateaș ș

corespun#ătoare celei capilare.%n func ie de intensitatea precipita iilor, de te$tura i structura solului ca i de înclina iaț ț ș ș ț

suprafe ei acestuia, o parte din apa de precipita ii se scurge i poartă numele de apă de scurgereț ț ș

superficială4 aceasta provoacă fenomene de spălare i ero#iune a solului.ș $ccesibilitatea apei pentru plante. Apa din sol devine accesiilă plantelor în momentul încare vine în contact cu rădăcinile acestora, iar for a lor de asor ie este mai mare decât for a cuț ț ț

care apa este re inută de către sol.ț

22



12. +işcarea a"ei "eliculare 4n sol

i carea apei peliculareș . -atorită hidrofilită ii, particulele de sol au tendin a să se acopereț ț

de la sine cu un strat su ire de apă, fenomen care poartă numele de adsor ie.ț ț Apa este re inutăț

în jurul particulelor cu for e a căror intensitate scade cu cât ne depărtăm de peretele particulei,ț

formând o peliculă de apă adsorită.-acă două pelicule de apă cu grosimi diferite, care acoperă două particule de sol de aceea iș

natură, vin în contact, vor forma două suprafe e ine distincte i anume A i Aț ș ș &, conve$e i 6,ș

concavă.i carea apei la suprafa a particulelor de sol, de la particule cu peliculă mai groasă laș ț

particule cu peliculă mai su ire, poartă numele de mi care peliculară.ț ș

-in cau#ă că plantele în cursul perioadei de vegeta ie consumă apă în permanen ă,ț ț

grosimea peliculelor de apă se reduce mereu dar în acela i timp acestea au tendin a să se refacă,ș ț

prin mi carea apei din #onele cu umiditate mai mare spre #onele cu umiditate mai redusă dinș

preajma rădăcinilor. Această mi care a apei se face pe distan e mici.ș ț

Ce#ultă că mi carea apei peliculare poate avea loc în toate direc iile, dar mai frecvent peș ț

verticală, ascendent, datorită evapora iei i consumului apei de către plante sau descendent, dupăț șce au că#ut precipita ii.ț

i carea apei capilareș . +olul, fiind un material poros, hidrofil, asupra mi cării ascendenteș

a apei prin porii de dimensiuni mici, vor avea influen ă fenomenele capilare.ț Apa se ridică întuul capilar întrucât e$isten a meniscului capilar provoacă apari ia unui for e capilare, a căreiț ț ț

mărime depinde de tensiunea superficială i de ra#a acestuia i care este de sens opus for eiș ș ț

gravita iei.ț

%n sol nu se formea#ă tuuri capilare lungi i cu diametrul constant, deoarece acestea,ș

formându!se prin suprapunerea particulelor de sol i, în special, în interiorul microagregatelor,ș

sunt foarte dese, scurte, ramificate i cu diametre diferite. Ce#ultă că vasele capilare din sol seș

întretaie i se împletesc în toate direc iile.ș ț

%n sol apa circulă întotdeauna de la vasele capilare cudiametrul mai mare la vasele capilare cu diametrul mai mic, tin#ând la stailirea unui echilirude tensiune.

1ircula ia apei peliculare i capilare în sol, mai repede sau mai încet, la distan e mai mariț ș ț

sau mai mici, este determinată de influen a a numero i factori, printre care cei mai importan iț ș ț

sunt tensiunea superficială, te$tura i structura solului, cantitatea de materie organică din sol,ș

volumul de apă a sursei, precum i for a de gravita ie care, de altfel, limitea#ă ascensiuneaș ț ț

capilară.Eensiunea superficială fiind direct propor ională cu concentra ia solu iei solului i inversț ț ț ș

propor ională cu temperatura, va influen a în acela i sens i circula ia apei capilare.ț ț ș ș ț

%n solurile argiloase, cu te$tură fină, numărul punctelor de contact al particulelor înunitatea de volum fiind mai mare, se formea#ă numeroase vase capilare cu diametre optime, ceeace face ca apa să circule pe o distan ă mai mare. "articulele de sol fiind mici, presiunea re#ultatăț

din tensiunea superficială este mare, ceea ce face ca i apa peliculară să se mi te cu destulăș ș

u urin ă de la o particulă la alta4 în astfel de soluri, fric iunea, dintre moleculele de apă iș ț ț ș

particulele de dimensiuni mici ale solului fiind mare, vite#a de mi care a apei este mai mică dar ș

distan a pe care circulă apa este mare.ț

Du acela i lucru se întâmplă în solurile nisipoase unde predomină spa iile necapilare, ceeaș ț

ce face ca for ele care se manifestă să fie mai mici, unde numărul punctelor de contact dintreț

23



particule este mai redus iar re#isten a opusă la mi carea apei este mai mică, astfel că apa capilarăț ș

va circula cu o vite#ă mai mare, în schim se va ridica la o înăl ime mult mai mică.ț

Ee$tura %năl imea ma$imă cm/ț

Argilos5utos

5uto ! nisipos Disipos

()) ! >))&9) ! =))

&)) ! &9)9) ! &))

-atorită ascensiunii capilare, în anumite #one, cum este în 6anat, unde apa freatică segase te la adâncime mică =!> m/, rădăcinile plantelor fac legătura cu apa provenită din pân#aș

freatică.%n solurile cu structură, mi carea capilară a apei, în general, este stânjenită datorită faptuluiș

că în astfel de soluri, vasele capilare se întâlnesc în special în interiorul microagregatelor, iar legătura cu capilarele vecine se reali#ea#ă numai în punctele de contact dintre agregate, fapt careface ca apa să circule pelicular i capilar într!o cantitate foarte mică. %ntrucât apa nu circulă de laș

capilare cu diametrul mic la capilare cu diametrul mai mare i cu atât mai mult la vaseș

necapilare, în solurile cu structură apa se ridică pu in deasupra nivelului sursei de aprovi#ionare.țA a se e$plică de altfel i faptul că solurile cu structură, având spa iile capilare întrerupte, pierdș ș ț

greu apa prin evapora ie directă la suprafa ă.ț ț

-in cele anterior enun ate re#ultă necesitatea, de o importan ă deoseită pentru practicaț ț

agricolă, în special pentru #onele cu deficit de umiditate, de a men ine în permanen ă solul afânatț ț

la suprafa ă, prin lucrări superficiale, fapt care împiedică ascensiunea apei prin capilare până laț

suprafa ă i ca urmare pierderea ei prin evaporare.ț ș %n alte situa ii, este necesar să favori#ămț

ascensiunea apei din straturile mai adânci i mai umede ale solului spre suprafa ă. "entruș ț

semin ele mici, semănate primăvara, este necesar să favori#ăm formarea de spa ii capilare prinț ț

lucrarea solului cu tăvălugul. %n astfel de condi ii, semin ele sunt puse în contact intim cu solul,ț ț

iar apa necesară germinării ajunge la acestea prin capilarele create.

Influen ă favorailă asupra mi cării apei capilare are atât cantitatea de materie organică, câtț și cantitatea de apă a sursei.ș

1a urmare a limitării ascensiunii capilare de către for a de gravita ie, în solurile cuț ț

capilaritatea optimă rareori apa se ridică mai mult de (,9 m, iar dacă pân#a de apă freatică estemai adâncă de > m, plantele cultivate nu se pot aprovi#iona cu apă din această sursă. 7 astfel desitua ie se întâlne te în sudul 6ărăganului, unde prima pân#ă de apă freatică se găse te la oț ș ș

adâncime de ()!=) m i se ridică capilar pe o înăl ime ma$imă de (,9 m.ș ț

24



1#. +etode agrotehnice "entru reglarea regimului de umiditate al solului-eoarece plantele î i procură apa necesară în principal din sol, atunci când ne referim laș

reglarea cantită ii de apă, ca factor de vegeta ie, treuie avut în vedere în primul rând reglareaț ț

regimului de umiditate al solului.

+egimul de umiditate al solului repre#intă totalitatea proceselor de pătrundere, circula ie,țre inere i pierdere a apei din solLL i constituie unul din factorii hotărâtori în cre terea iț ș ș ș ș

de#voltarea plantelor de cultură. Acesta depinde de cantitatea medie de precipita ii ce cade într!oț

anumită su#onă de vegeta ie, de gradul de insola ie, de temperatura medie anuală su#onalăț ț

precum i de formele i elementele de relief care modifică în plus sau în minus starea deș ș

umiditate a solului.-eoarece pentru îmunătă irea regimului de umiditate al solului nu se poate interveniț

asupra factorilor climatici, principalele măsuri care pot fi aplicate sunt cele agrotehnice4 acesteavi#ea#ă înmaga#inarea i re inerea în sol a unor cantită i cât mai mari de apă din precipita ii,ș ț ț ț

îndepărtarea e$cesului sau înmaga#inarea în profun#ime a apei în soluri cu e$ces temporar deapă stagnantă. -e asemenea, includ lucrările care se efectuea#ă pentru reducerea pierderilor

neproductive de apă.en inerea într!un interval optim a regimului de apă, presupune aplicarea unor lucrări iț ș

măsuri care să vi#e#e 2! înmaga#inarea i păstrarea apei în sol4ș

! îndepărtarea e$cesului de umiditate.

a# 'ăsuri pentru înmaga"inarea i păstrarea apei în sol ș

Având în vedere că plantele se de#voltă normal între anumite limite de umiditate ale soluluii că aceaste limite varia#ă în func ie de #ona pedoclimatică, o primă măsură agrotehnică pentruș ț

înmaga#inarea i păstrarea apei în sol se referă laș zonarea culturilor agricole. %n #onelesecetoase, re#ultate une se o in la cerealele păioase de toamnă grâu, or#/, iara de +udan,ț

sorg, lucernă etc., iar în #onele umede, se cultivă cu re#ultate une cartoful, ovă#ul, inul pentrufiră, trifoiul etc.ăsurile cele mai utili#ate pentru asigurarea plantelor cu apa necesară includ2! mărirea permeailită ii solului i favori#area pătrunderii apei în sol4ț ș

! cre terea capacită ii solului de a re ine apa4ș ț ț

! suplimentarea apei disponiile pentru plante4! reducerea consumurilor neproductive de apă.

Sistemul de lucrare al solului ."entru conservarea apei în sol se recomandă aplicarea unui sistem ra ional de lucrare aț

solului, care să favori#e#e infiltra ia i re inerea apei în profun#ime, care să evite degradareaț ș ț

structurii i compactarea solului. n sol afânat, cu o poro#itate ridicată, poate înmaga#ina oș

cantitate mai mare de apă."entru a favori#a infiltrarea apei se recomandă în primul rând efectuarea arăturilor, de vară

sau de toamnă, care contriuie la înmaga#inarea i păstrarea unor cantită i mari de apă în sol.ș ț

"entru a reduce cantitatea de apă care se evaporă la suprafa a solului, arătura poate fiț

e$ecutată i fără întoarcerea ra#dei, utili#ând pluguri de tip paraploM sau aceasta poate fiș

înlocuită prin lucrări ca afânarea adâncă, scarificarea, lucrarea cu ci#elul .a. care favori#ea#ăș

pătrunderea apei în profun#ime. 5ucrările de afânare adâncă contriuie, prin distrugerea

25



hardpanului, la cre terea cantită ii de apă infiltrată i înmaga#inată în sol precum i la reglareaș ț ș ș

regimului aerohidric al acestuia."e aceste suprafe e se vor e$ecuta, în vară i în primăvară, lucrări superficiale, cuț ș

cultivatoare, cominatoare sau alte agregate comple$e, cu scopul de a reduce pierderile de apă prin evaporare.

%n #onele secetoase, între lucrările necesare pentru păstrarea apei în sol, treuie men ionatățtăvălugirea, utili#ând tăvălugi nete#i, urmată de grăparea solului 4 astfel, su adâncimea de (!=cm se reali#ea#ă un strat de sol mai tasat în care predomină spa iile capilare, unde apa esteț

re inută în mod durail, iar deasupra acestui strat, capilaritatea fiind întreruptă, pierderile prinț

evaporare vor fi mult diminuate.Eoate lucrările superficiale ale solului care contriuie la mărun irea stratului de laț

suprafa ă, care întrerup continuitatea capilarelor, determină pe de o parte nivelarea iar pe de altăț

parte reducerea suprafe ei totale de evaporare a apei, contriuind la păstrarea unei cantită i maiț ț

mari de apă în sol.n oiectiv important al lucrărilor solului îl constituie combaterea buruienilor , care,

consumă cantită i mari de apă în detrimentul plantelor cultivateț 4 în acest fel, cantită i importanteț

de apă rămân disponiile pentru a fi utili#ate de către plante. %ngră ămintele organice ș administrate solului măresc permeailitatea acestuia, apa

provenită din precipita ii pătrunde cu u urin ă în profun#ime i în acela i timp, materia organicăț ș ț ș ș

măre te i capacitatea de re inere a apei.ș ș ț "rin administrarea îngră ămintelor organice, seș

îmunătă e te i structura solului, care are un rol important în asigurarea unui regim favorail alț ș ș

apei, aerului i sustan elor nutritive din sol. %n plus, fertili#area duce în final la cre tereaș ț ș

produc iei, asigură folosirea mai economică a apei întrucât consumul specific este mai redus.ț

)solamentul constituie, de asemenea, o altă măsură care contriuie la folosirea ra ională aț

cantită ii de apă e$istentă în sol. %n cadrul asolamentului este necesar să se alterne#e, plante cu unț

consum mare de apă, cu plante care au un consum mai redus, precum i plante care seș

aprovi#ionea#ă cu apă de la adâncimi diferite4 în acest mod se evită supraconsumul de apă dinanumite straturi de sol sau numai de la o anumită adâncime.

"rin lucrările de semănat putem asigura plantelor utili#area mai eficientă a apei din sol, prin respectarea epocii de semănat specifice #onei i a adâncimii de încorporare a semin elor înș ț

sol, folosind metoda de semănat cea mai potrivită etc. +emănatul timpuriu primăvara asigurăutili#area apei acumulate în perioada de toamnă!iarnă iar semănatul mai adânc, în #onelesecetoase, asigură folosirea ra ională a re#ervelor de apă din sol.ț

%n acumularea unor cantită i mai mari de apă în sol i mic orarea pierderii acesteia, un rolț ș ș

important îl au perdelele forestiere de protec ieț alcătuite din esen e forestiere plantate in rânduri,ț

perpendicular pe direc ia vântului dominant, cu lă imi de &( * (( m, care determină mic orareaț ț ș

vite#ei vântului i ca urmare împiedică spulerarea #ăpe#ii i depunerea acesteia în timpul iernii,ș ș

reduc evapora ia directă a apei la suprafa a solului i mic orea#ă transpira ia plantelor cultivateț ț ș ș ț

în spa iul dintre perdele. -e o aten ie deoseită treuie să se ucure perdelele de protec ie peț ț ț

terenurile în pantă e$puse ero#iunii i pe nisipuri, unde rolul lor este mult mai comple$.ș

Irigarea. ăsura radicală prin care se poate interveni direct i eficace pentru asigurareaș

plantelor cu apă în cantită i corespun#ătoare, în special în #onele de stepă i silvostepă sau înț ș

perioadele de secetă, o constituie irigarea. Aplicarea udărilor se poate face ori de câte ori este

26



nevoie, cu cantită ile necesare i specifice fiecărei culturi sau fiecărei fa#e de vegeta ie4 mărimeaț ș ț

normelor de udare i intervalul dintre udări se staile te în func ie de regimul pluviometric alș ș ț

#onei, deficitul de apă din sol, consumul estimat al plantelor i proprietă ile hidro!fi#ice aleș ț

solului.

'ulcirea solului , constă în aplicarea pe suprafa a acestuia a resturilor vegetale tocate,țrepre#entate de frun#e, colete, tulpini etc., cu rolul de reduce temperaturaBîncăl#irea solului i înș

acest fel cantitatea de apă care se pierde prin evaporare. @ste folosită în special în cadrulsistemelor minime de lucrare a solului, precum i în legumicultură.ș

b# 'ăsuri pentru îndepărtarea ecesului de umiditate

"rolema reglării regimului de umiditate din sol este importantă i pentru solurile cu e$cesș

de apă. Aceste situa ii se întâlnesc în #onele umede i reci, cu soluri grele, pod#oluri i soluriț ș ș

rune pod#olite, pe terenurile joase, cu apă freatică la mică adâncime cum sunt cele din vestulării 6anat/ precum i în luncile inundaile, cu soluri mlă tinoase.ț ș ș

"entru eliminarea e$cesului de apă, în ca#ul unui nivel prea ridicat al apei freatice, serecomandă e$ecutarea lucrărilor de drenaj, cu canale descoperite sau re ele de tuuri îngropate,ț

iar în ca#ul e$cesului prelungit de apă stagnantă provenită din precipita ii se recomandă lucrăriț

de desecare, cu ajutorul re elelor de canale deschise.ț

+e pot aplica i metode agrotehnice mai simple, printre care amintim arăturile adânci deș

toamnă, cu sau fără susolaj, arăturile în spinări, înclinate fa ă de direc ia pantei, an uri deț ț ș ț

scurgere a apei către depresiuni naturale, semănatul pe coame, men inerea denivelată a terenului,ț

mu uroitul sau rări atul culturilor de pră itoare etc.ș ț ș

27



1$. &olul com"onentelor aerului "entru viaţa "lantelor

Aerul influen ea#ă asupra plantelor prin toate componentele sale dar în primul rând prinț

propor ia de o$igen i dio$id de caron, ga#e indispensaile vie ii plantelor ver#i, urmate de a#otț ș ț

i amoniac. 1elelalte componente ale aerului au o importan ă mai redusă pentru via a plantelor.ș ț ț

Oigenul este indispensail vie ii plantelor, fiind folosit în procesul de respira ie prin careț țorganismele vii î i procură energia necesară vie ii. "ăr ile aeriene ale plantelor, în general, suntș ț ț

ine asigurate cu o$igen, dar în ca#ul acoperirii acestora cu un strat de apă stagnantă, provenitădin topirea #ăpe#ilor sau din apa de inunda ie, a a cum se întâmplă uneori cu semănăturile deț ș

toamnă, pot suferi de insuficien ă de o$igen, asfi$iindu!se.ț

%n sol o$igenul are un rol deoseit, începând chiar cu germinarea semin elor, apoi înț

respira ia radiculară i a altor organe suterane, în o$idarea păr ii minerale a solului, fiind, deț ș ț

asemenea, indispensail pentru diferite grupe de microorganisme. 1antită i mari de o$igen seț

consumă i în perioada de germinare a semin elor, fa#ă în care acestea respiră intens.ș ț

Devoia de o$igen pentru o germinare normală este diferită în func ie de specie. %n literaturaț

de specialitate e$istă date din care re#ultă că este necesară o cantitate mai mare de o$igen pentru

încol irea semin elor de porum, ovă#, grâu, var#ă, pepeni, ma#ăre, umac i fasole i cantită iț ț ș ș țmai mici pentru ore#, timoftică, morcov, trifoi al, trifoi ro u, lucernă, sulfină.ș 7re#ul poateîncol i chiar i numai cu aerul di#olvat în apă.ț ș

Cădăcinile, precum i celelalte păr i suterane ca stolonii, tuerculii, ulii, ri#omii etc., auș ț

nevoie de o$igen, datorită faptului că atât cre terea lor cât i asor ia apei i sustan elor ș ș ț ș ț

nutritive, precum i transportul acestora, se efectuea#ă cu consum de energie.ș -in această cau#ă,rădăcinile care cresc în soluri aerate sunt mai lungi, mai deschise la culoare, pre#intă un număr mai mare de peri radiculari, favori#ându!se astfel o aprovi#ionare mai ună a plantelor cuelemente nutritive i cu apă. %n solurile sla o$igenate, neaerisite, rădăcinile sunt mai groase iș ș

mai scurte, mai închise la culoare i cu un număr redus de peri radiculari.ș

"entru cre terea i de#voltarea normală a plantelor propor ia de o$igen din sol nu treuie săș ș ț

scadă su &?:, deoarece în lipsa o$igenului, deci i în solurile neaerate, prin descompunereaș

materiei organice, predominant anaeroă, re#ultă compu i dăunători plantelor ca metanul,ș

hidrogenul sulfurat, aldehida glicolică, aldehida lactică, o$idul de mangan, nitri i etc. Ace tiț ș

compu i au efect negativ asupra germinării semin elor, sunt to$ici pentru plante sau fac anumiteș ț

elemente nutritive să devină inaccesiile plantelor. 1omparativ cu astfel de situa ii, în solurileț

aerate, prin descompunerea materiei organice re#ultă 17(, D7=, +7>, 3e=N, n(N.

Dioidul de carbon 7CO28 are un rol considerail pentru plante, fiind asimilat prin toateorganele ver#i în procesul de fotosinte#ă, inclusiv prin rădăcini su formă di#olvată în apă,cantitate care poate ajunge la ()!=): din necesar.

1on inutul aerului în 17ț ( ),)=:/ nu repre#intă optimul pentru asimila ia clorofiliană. +!aț

constatat că pe măsură ce cre te propor ia de 17ș ț ( cre te i intensitatea fotosinte#ei care atinge unș ș

ma$im când acesta se găse te în propor ie de cca &:.ș ț

7 cantitate mare de 17( se degajă atunci când activitatea microorganismelor este intensă.-e asemenea, în solul ocupat cu plante se elimină mai mult 17( decât în solul neocupat,deoarece, pe lângă activitatea mai intensă a microorganismelor, ună parte din 17( re#ultă i dinș

respira ia radiculară.ț

-inamica respira iei solului în timpul perioadei de vegeta ie este cea mai redusă diminea aț ț ț

devreme, când temperatura solului, la suprafa ă, este minimă. 7dată cu încăl#irea solului cre teț ș

28



i cantitatea de 17ș ( eliminat, care atinge ma$imul în primele ore ale amie#ii, după care descre teș

din nou. 1omparând con inutul de 17ț ( al solului cu cel al aerului la nivelul plantelor, într!ocultură de sfeclă pentru #ahăr, s!a constatat că ma$imul respira iei din sol coincide cu minimul deț

17( din aer i invers. Aceasta înseamnă că în orele în care plantele au consum ma$im, solulș

elimină cantitatea cea mai mare de 17(. +e înregistrea#ă, de asemenea, un ma$im în timpul verii

august/, care se e$plică prin corela ia strânsă între respira ia solului i temperatură.ț ț ș 1irca 9): din caronul necesar plantelor de sfeclă pentru #ahăr provine din valorificareanemijlocită a 17( din sol.

%n perioada de repaus vegetal, octomrie!mai, respira ia varia#ă în func ie de temperatură,ț ț

fiind mai intensă în luna octomrie. Kalorile medii pentru respira ia solului varia#ă între (9!&><ț

mg 17(Bm( i oră i chiar în lunile cele mai reci ianuarie, feruarie/, în sol se găsesc cantită iș ș ț

măsuraile de 17(. 1ând temperatura solului scade su *8 o1 activitatea iologică încetea#ă iș

nu se mai elierea#ă 17(."ropor ia de 17ț ( din sol, după cum s!a arătat, este mai mare decât în atmosferă, dar ea nu

treuie să depă ească &:. %n ca#ul în care în sol se acumulea#ă cantită i prea mari de 17ș ț (, atunciel devine dăunător rădăcinilor i microorganismelor aeroe.ș

)"otul fiind un ga# inert, plantele superioare nu îl pot folosi direct ci îl iau din sol suformă de săruri ale acidului a#otic sau săruri amoniacale. %ntrucât rocile pe care s!au formatsolurile nu con in a#ot, primele cantită i de a#ot au ajuns în sol odată cu apa de ploaie, datorităț ț

descărcărilor electrice. %n timpul acestora, a#otul din atmosferă se comină cu o$igenul, dândna tere la o$i#i de a#ot. Ace tia, împreună cu apa, formea#ă acid a#otos i acid a#otic, iar acidulș ș ș

a#otic, odată ajuns în sol, se comină cu a#ele i re#ultă a#ota i. +e aprecia#ă că pe această cale,ș ț

solul se poate aprovi#iona anual cu apro$imativ &9 g a#ot la hectar.n rol important în aprovi#ionarea solului cu a#ot îl au microorganismele fi$atoare de a#ot

atmosferic."ornindu!se de la faptul că a#otul repre#intă mai mult de =B> din aerul atmosferic iș

deasupra fiecărui hectar de teren se găsesc cca ?<.))) t a#ot, iar plantele e$trag din sol în cursulunui an o cantitate de &))!&9) g a#ot, re#ultă că re#erva de a#ot din atmosferă este practicinepui#ailă.

Această re#ervă imensă de a#ot i!a determinat pe cercetători să caute solu ii pentruț

faricarea îngră ămintelor cu a#ot pe cale sintetică. eritul în această prolemă îi revine lui @.ș

0aer, care în &')?, a reali#at sinte#a amoniacului prin cominarea a#otului din atmosferă cuhidrogenul. 1â iva ani mai târ#iu, 6osch a reu it acela i lucru la scară industrială i de atunciț ș ș ș

produc ia de amoniac ;din aer; s!a de#voltat foarte mult.ț

Amoniacul, în aerul solului, se găse te în propor ie mai mare decât în aerul atmosferic,ș ț

re#ultând în urma descompunerii sustan elor proteice de către microorganisme, proces care esteț

general i continuu. Du toată cantitatea de amoniac este re inută în sol4 o parte se pierde suș ț

formă de ga# în atmosferă, o parte se di#olvă în solu ia solului iar o altă parte este o$idat deț

acteriile nitrificatoare i transformat în a#ota i care repre#intă hrana principală pentru plante.ș ț

Amoniacul, comportându!se ca o a#ă, formea#ă cu aci#ii din sol săruri amoniacale, care,de asemenea pot servi ca hrană pentru plante.

29



1-. )chimbul de aer sol 9 atmosfer/ şi miloace agrotehnice de influenţare

+chimul de aer între sol i atmosferă este un proces continuu, de o importan ă deoseităș ț

pentru via a plantelor i microorganismelor i are loc în special prin difu#iune i prin schimareaț ș ș ș

în masă a aerului, su influen a diferi ilor factori meteorologici i iotici.ț ț ș

Difu"iunea este un proces continuu care facilitea#ă un schim foarte intens de aer între soli atmosferă i constă în răspândirea în spa iu a unor molecule de ga# su influen a unui gradientș ș ț ț

de concentra ie. Aceasta face ca fiecare componentă a aerului să se deplase#e din #onele cuț

concentra ie mai mare spre cele cu concetra ie mai redusă. Având în vedere că aerul din solț ț

con ine mai pu in o$igen i mai mult dio$id de caron decât cel atmosferic, va e$ista înț ț ș

permanen ă un flu$ de o$igen care pătrunde în sol i un alt flu$, de dio$id de caron, care ieseț ș

din sol în atmosferă.Eimpul necesar pentru împrospătarea aerului din sol varia#ă cu adâncimea4 de e$emplu,

pentru primenirea aerului prin difu#iune, pe adâncimea de ),& cm, timpul este de ),)9 secunde, pentru & cm, 9 secunde, pentru &) cm, ? min i &? secunde, pentru =) cm, o oră i &9 secunde.ș ș

-ifu#iunea este propor ională cu sec iunea totală a spa iului lacunar i nu cu diametrulț ț ț ș

porilor, ea reali#ându!se atât prin spa iile necapilare cât i prin cele capilare.ț ș"entru plante este foarte importantă difu#ia aerului prin peliculele apă din jurul rădăcinilor,

proces prin care se asigură transportul o$igenului din spa iul poros al solului către peri oriiț ș

radiculari Gu ". i cola., ())>/.ș ș

Schimbarea în masă a aerului din sol , constă în deplasarea unor cantită i mari de aer suț

influen a unui gradient de presiune, su influen a unor factori fi#ici i iologici.ț ț ș

>actorii fizici implica i sunt următorii2ț

! varia iile de temperatură, care apar în mod oi nuit diurn, cu temperaturi mai ridicateț ș

#iua, fac ca aerul din sol să se dilate, ceea ce determină o cre tere presiunii i o parte trec înș ș

atmosferă4 noaptea, fenomenul se petrece invers, temperaturile mai scă#ute fac aerul din sol să se

contracte i datorită depresiunii pătrunde în sol aer proaspăt din atmosferă. -iferen e deș țtemperatură de &) J1 între #i i noapte, determină schimarea i împrospătarea a apro$. (): dinș ș

aerul solului.! varia ia presiunii atmosferice, determină la cre terea acesteia, pătrunderea unui volumț ș

proaspăt de aer în sol iar reducerea ei, aflu$ul de aer din sol spre atmosferă.! vântul, contriuie la înlocuirea aerului din spa iul lacunar al solului cu aer proaspăt dinț

atmosferă, în special atunci când unghiul de inciden ă cu suprafa a solului este mare, situa ieț ț ț

frecventă pe terenurile în pantă.! apa din precipita ii sau iriga ii, la pătrunderea în sol înlocuie te aerul încărcat cu dio$idț ț ș

de caron i alte ga#e din spa iul lacunar, iar după infiltrare i evaporare în sol pătrunde aer ș ț ș

proaspăt din atmosferă.

! permeailitatea solului pentru aer, influen ea#ă fenomenul de schimare în masă a aeruluiț prin caracteristicile te$turii i structurii solului, e$primate prin poro#itaea totală.ș

>actorii biologici care influen ea#ă schimarea în masă a aerului din sol, sunt repre#enta iț ț

de macrofauna care sapă galerii în sol oareci, cârti e, râme .a./ i crea#ă condi ii mai une deș ț ș ș ț

aerare i împrospătare a aerului.ș

30



10. 'e:tura solului. ;nsuşirile solurilor cu te:tura grosiera, milocie si fina.

ateria solidă minerală a solului este formată din particule primare de dimensiuni foartevariate, de la domeniul dispersiunii coloidale până la acel al nisipului grosier. -eseori, în afară de pământul propriu!#is sau pământul fin, ale cărui particule trec prin sita cu ochiuri de ( mm, solul

con ine i fragmente mai mari ! pietri (!() mm/, pietre ()!()) mm/! care formea#ă ceea ce s!ț ș șa numit scheletul solului."ământul fin cuprinde, la râdul său, argilă coloidală O),))& mm/, argilă necoloidală

),))&!),))( mm/, praf ),))(!),)9 mm/, nisip fin ),)9! ),( mm/ i nisip grosier ),(!( mm/.ș

"ropor ia pe care fiecare dintre aceste categorii o ocupă în masa solului, e$primată înț

procente, repre#intă alcătuirea mecanică!granulometrică sau te$tura solului.-in punct de vedere al te$turii, solurile se pot clasifica în trei mari categorii specii

te$turale de soluri/2 soluri nisipoase, lutoase i argiloase. %ntre aceste trei categorii principaleleș

sunt numeroase categorii de tran#i ie.ț

+olurile nisipoase propriu!#ise con in ?9!'): nisip4 când propor ia de nisip este apropiatăț ț

de &)):, acestea sunt nisipuri #urătoare, moile.

+olurile nisipoase, întrucât au pu ine particule fine i ca urmare suprafa a totală deț ș țasor ie este mică, au o fertilitate redusă. +unt foarte permeaile pentru apă i aer, pierd u or ț ș ș

apa prin infiltra ie i nu pot înmaga#ina re#erve mari de apă.ț ș

1oeficientul de higroscopicitate i coeficientul de ofilire având valori reduse, planteleș

cultivate folosesc apa ploilor mici i moderate de vară mai ine decât în solurile grele. %n timpulș

verii, solurile nisipoase se încăl#esc în general puternic i pierd u or apa prin evaporare, iar înș ș

perioadele secetoase se usucă până în stratul ()!=) cm sau chiar mai mult. Aceste soluri fiind puternic aerate, microorganismele aeroe găsesc condi ii optime, încât descompunerea materieiț

organice este foarte rapidă, în cea mai mare parte până la minerali#are.-atorită con inutului redus de humus i argilă, solurile nisipoase nu au un comple$ț ș

coloidal ine constituit i nici structură.ș

Având un con inut foarte redus de particule fine, solurile nisipoase sunt practic lipsite deț

coe#iune i aderen ă, fapt pentru care se lucrea#ă foarte u or ;soluri u oare;/. Au momentulș ț ș ș

optim de lucru cuprins între limite largi ale umidită ii, putându!se lucra nu numai când auț

con inut mijlociu de apă, ci i atunci când sunt umede.ț ș

+olurile argiloase, cu peste 99: particule O ),))( mm, au caracteristici determinate defrac iunea argiloasă, care acoperă influen a frac iunilor de nisip i praf 1hiri ă, &'8>/.ț ț ț ș ț

Argila conferă acestor soluri o permeailitate redusă pentru apă i aer i o capacitate mareș ș

de re inere a apei4 se lucrea#ă greu, sunt reci i întâr#ie vegeta ia iar momentul optim de lucruț ș ț

este de scurtă durată. -in cau#ă că au plasticitate i ade#iune mare, lucrate la un con inut ridicatș ț

de umiditate, formea#ă ra#de continui su formă de curele, care după uscare se mărun esc greu,ț

reclamând un consum mare de energie.-acă se lucrea#ă în stare prea uscată, din cau#ă că sunt foarte coe#ive, re#ultă o arătură

olovănoasă care, de asemenea, se mărun e te foarte greu.ț ș -in această cau#ă, solurile argiloasese mai numesc i ;soluri grele;.ș

1ând sunt ine aprovi#ionate cu apă, solurile argiloase î i măresc mult volumul, iar când seș

usucă, volumul se mic orea#ă propor ional, solul crapă, separându!se în coloane printr!o re ea deș ț ț

crăpături de (!&) cm, uneori chiar mai mult, care se cotinuuă peste adâncimea de un metru. -incau#a varia iilor mari de volum, aceste soluri au tendin a, în perioadele de înghe i de#ghe , săț ț ț ș ț

31



e$pul#e#e rădăcinile plantelor cultivate. Acest fenomen, la cerealele de toamnă, poartă numele de;descăl are;.ț

+pre deoseire de solurile nisipoase, valorile coeficien ilor de higroscopicitate i ofilireț ș

sunt mari. -in această cau#ă solurile argiloase, uscate în timpul verii, re in necedail cantită iț ț

însemnate din apa de precipita ii i ca urmare plantele folosesc insuficient ploile că#ute dupăț ș

perioade uscate i practic, nu folosesc deloc ploile mici.ș+olurile lutoase con in până la =): argilă i au un con inut echilirat de praf i nisip,ț ș ț ș

eneficiind de calită ile i efectele fiecărei categorii de frac iuni, având însu iri chimice, fi#ice iț ș ț ș ș

iologice intermediare între solurile nisipoase i argiloase.ș

+olurile lutoase au o permeailitate moderată pentru apă i aer, re in ine apa i sustan eleș ț ș ț

nutritive4 pentru a fi lucrate cer eforturi mijlocii, intervalul optim de lucru este mai mare decât lasolurile argiloase iar în condi ii de secetă nu formea#ă crăpături mari. -atorită acestor însu iri,ț ș

de i sunt mai sărace decât solurile argiloase de acela i tip genetic, solurile lutoase sunt mai fertileș ș

decât acestea."e solurile lutoase cu structură glomerulară ine formată, a a cum sunt de e$empluș

cerno#iomurile formate pe leoss, majoritatea plantelor de cultură întâlnesc condi ii optime deț

cre tere i de#voltare.ș ș"entru categoriile te$turale intermediare, soluri nsipo!lutoase, luto!nisipoase, luto!argiloaseetc. însu irile fi#ice, chimice i iologice sunt determinate de predominarea uneia sau alteia dinș ș

componentele te$turale.

32



1.ertilitatea solului. actori de solificare.

"rin sol, se în elege stratul de la suprafa a scoar ei terestre, care serve te ca suport i mediuț ț ț ș ș

de via ă pentru plante. +olul s!a format pe materialul re#ultat din de#agregarea i alterareaț ș

mineralelor i rocilor su ac iunea factorilor de solificare. Această transformare, datorităș ț

interac iunii factorilor de solificare, este atât de profundă încât solul apare ca un corp aparte, dețsine stătător, care se deosee te total de roca din care a evoluat i are o însu ire nouă, fertilitatea.ș ș ș

3ertilitatea sau capacitatea solului de a aprovi#iona plantele cu apă i hrană necesară este înș

strânsă legătură cu roca pe care s!a format. %n general, solul are o fertilitate cu atât mai mare cucât roca pe care s!a format a avut o compo#i ie mai comple$ă.ț

%n ceea ce prive te clima, ca factor de solificare, influen ea#ă i ea fertilitatea solurilor.ș ț ș

Astfel, în #one cu acela i regim de precipita ii, solurile din regiunile mai calde, datorită uneiș ț

activită i iologice mai intense, sunt mai fertile decât cele din regiunile mai reci. +olurileț

cerno#iomice i solurile run!ro cate de pădure din #onele mai calde sunt mai fertile decâtș ș

cerno#iomurile sau solurile run!ro cate de pădure din #onele nordice, mai reci.ș

icroorganismele i organismele superioare vegetale i animale au un rol hotărâtor înș ș

procesul de formare a solului i fertilită ii lui. Astfel, datorită activită ii microorganismelor,ș ț țmaterialul alterat i de#agregat se îmogă e te cu compu i a#ota i i face astfel posiilă instalareaș ț ș ș ț ș

unei vegeta ii superioare, care provoacă o diferen iere a fertilită ii. +u influen a vegeta ieiț ț ț ț ț

ieroase se formea#ă soluri cerno#iomice cu fertilitate ridicată, iar su influen a vegeta ieiț ț

forestiere se formea#ă solurile pod#olice, cu fertilitatea mult mai scă#ută.%n procesul diferen ierii fertilită ii, un rol deoseit îl au activită ile umane, care pot să accelere#eț ț ț

procesul de solificare i de mărire a fertilită ii solului, cu influen e po#itive sau negative.ș ț ț

Influen a po#itivă se manifestă prin lucrări ra ionale, măsuri de formare i men inere a structurii,ț ț ș ț

înfiin area de perdele de protec ie, drenaje, iriga ii, măsuri antiero#ionale etc. -intre ac iunile cuț ț ț ț

influen ă negativă se pot aminti distrugerea pădurilor i a paji tilor, care a dus la erodarea i deciț ș ș ș

la mic orarea fertilită ii solului.ș ț

33



1. )tructura solului ! Clasificare, ormare

1unoa terea structurii solului ca element esen ial al fertilită ii, pre#intă importan ăș ț ț ț

deoarece ea influen ea#ă nu numai condi iile fi#ice, aera ia i regimul de hrană, ci iț ț ț ș ș

accesiilitatea sustan elor hrănitoare pentru plante, descompunerea materiei organice din sol iț ș

toată activitatea microiologică."rin structura solului se în elege modul de a e#are i grupare la un loc, în agregate, aț ș ș

elementelor granulometrice elementare. Aceste particule elementare se leagă între ele prin coloi#iorganici, organo!minerali, respectiv prin humus, argilă, hidro$i#i de Al i 3e .a.ș ș

Agregatele structurale de diferite mărimi au fost grupate în trei grupe2 megastructură !alcătuită din agregate cu diametrul de peste &) mm, în general instaile la ac iunea apei4ț

macrostructură ! care cuprinde agregate de &)!),(9 mm, care pot fi atât staile cât i instaile laș

ac iunea apei4 microstructură, cu agregate mai mici de ),(9 mm.ț

%n func ie de forma i mărimea agregatelor, se deoseesc mai multe tipuri de structură.ț ș

-intre acestea, structura glomerulară i structura grăun oasă sunt formele de agregare careș ț

asigură cele mai une condi ii în sol i spre care se tinde în cultura i ameliorarea solului 1.-.ț ș ș

1hiri ă, &'8>/.ț

*ormarea structurii solului 5a a#a formării structurii solului stau trei tipuri de procese2 coagulare, aglutinare!

cimentare, legare i presare, procese care nu se produc separat, ci în general au loc simultan i seș ș

completea#ă reciproc.%n prima fa#ă a agregării are loc coagularea particulelor primare i#olate/, re#ultând

microagregate. 1oagularea este cau#ată de încărcătura electrică a coloi#ilor din sol, iar stailitatea agregatelor formate prin acest fenomen fi#ic este dependentă de natura i respectiv deș

valen a ionilor adsori i pe suprafa ă. A a de e$emplu, dacă coloi#ii din sol sunt satura i cu ioniț ț ț ș ț

monovalen i de 0ț N i Daș N, re#ultă microagregate mai pu in staile decât în situa ia când, înț ț

comple$ul coloidal i în solu ia solului, e$istă aunden ă de ioni ivalen i i în special 1a.ș ț ț ț ș

%n cea de a doua fa#ă a agregării, formarea macroagregatelor se reali#ea#ă prin lipirea, presarea i cimentarea particulelor i microagregatelor. Aceasta se reali#ea#ă prin participareaș ș

coloi#ilor organici i anorganici din sol, a hidro$i#ilor i o$i#ilor de aluminiu, fier, mangan i aș ș ș

caronatului de calciu precum i su ac iunea florei i faunei din sol.ș ț ș

5a coloi#ii anorganici ai solului mineralele argiloase/, tendin a de agregare este cu atâtț

mai mare, cu cât cresc densitatea încărcăturii electrice i implicit for ele de coe#iune i ade#iuneș ț ș

re#ultate din acestea. -upă G. uller &'<?/, mineralele argiloase din grupa montmorillonituluitind mai repede spre formarea de glomerule decât cele din grupa caolinitului. 1ercetărileîntreprinse de autorul citat au demonstrat că solurile nisipoase, cu un con inut scă#ut în argilă iț ș

humus, posedă o capacitate de agregare mult mai mică decât solurile argilo!nisipoase, ogate înargilă dar sărace în humus i decât solurile cerno#iomice, cu con inut ridicat în humus i mijlociuș ț ș

în argilă. %n solurile ogate în argilă i sărace în humus, tendin a spre formarea de glomerule esteș ț

determinată în primul rând de frac iunea argiloasă, iar în cerno#iomurile ogate în humus i praf,ț ș

agregarea este determinată în principal de humus. Dumero i autori, Cudaov, &'9&, G. uller, &'<?/ arată că un rol deoseit de important înș

aglutinarea i cimentarea particulelor i microagregatelor în agregate îl are ;humusul activ;, careș ș

repre#intă el însu i un comple$ de compu i alcătui i din aci#i uronici i proteină acteriană.ș ș ț ș

Autorii arată că aci#ii uronici sunt produ i de acterii pectinolitice, a a numitele acteriiș ș

protopectino#ice, care pătrund în spa iile intercelulare ale esutului vegetal mort i distrugț ț ș

34



proteina, producând #aharuri i aci#i uronici. "rin legarea cu proteinele acteriene ace tiaș ș

formea#ă comple$e uroproteice care au proprietatea de a cimenta particulele solului.+ustan ele humice formea#ă împreună cu mineralele argiloase compu i numi i ;comple$eț ș ț

argilo!humice;, prin legarea aci#ilor humici de suprafe ele mineralelor argiloase cu ajutorulț

cationilor schimaili i! i trivalen i 1a, 3e, Al, etc./ care au caracterul de pun i de legăturăș ț ț

între cei doi componen i ai comple$elor. @fectul de agregare legat de aceste fenomene, a#at pețfor e fi#ice i chimice de legare, valen e principale i re#iduale precum i uscarea ireversiilă aț ș ț ș ș

gelurilor de huma i, determină formarea de glomerule deoseit de staile.ț

n rol deoseit de important în formarea structurii îl are activitatea florei i faunei din sol.ș

%n formarea i stailitatea agregatelor sunt implicate atât produsele de degradare, transformare iș ș

sinte#ă, care iau na tere prin minerali#area i humificarea microiană a resturilor vegetale, cât iș ș ș

produsele metaolice i de autoli#ă elierate de organismele vii i moarte din sol. %n acest sens s!ș ș

au dovedit a fi deoseit de active o parte din produsele metaolice microiene, ca de e$emplu poli#aharidele i poliuronidele G. uller, &'<?/.ș

1iupercile din sol au o mai puternică ac iune de agregare decât acteriile i aceasta datorităț ș

faptului că în afară de rolul sustan elor secretate, sinteti#ate i a produ ilor intermediari deț ș ș

descompunere a materiei organice, provoacă legarea mecanică a particulelor de sol prin miceliilelor.G.uller &'<?/, arată că un rol important în formarea structurii o au i animalele din sol,ș

în special râmele, care produc &8,9!(& tBhaBan glomerule. "e lângă cantitatea de glomerule dinsol formate de râme mai treuie relevată i stailitatea mare a acestora.ș

i plantele cultivate au un rol important în formarea structurii solului. Această ac iune deȘ ț

structurare este mai intensă în vecinătatea imediată a rădăcinilor plantelor vii, deoarece planteleelimină sustan e cu rol important în nutri ia microorganismelor, se măre te activitateaț ț ș

microiologică a ri#osferei. -upă moartea rădăcinilor, ia na tere un spa iu vital ideal pentruș ț

microorganisme, ine aprovi#ionat cu aer, apă i sustan e nutritive, microorganismeleș ț

contriuind, împreună cu produ ii lor de descompunere pre#en i, la stailirea sistemului deș ț

canale e$istent.Cădăcinile au o ac iune mecanică prin aceea că, în cursul de#voltării lor, separă solul înț

fragmente mici i apasă asupra acestor aglomerate, contriuind astfel la aderarea lor reciprocăș

mai puternică.i celelalte resturi vegetale care sunt încorporate în sol, fie direct su formă deȘ

îngră ăminte ver#i, fie su formă de gunoi de grajd sau compost, stimulea#ă formareaș

glomerulelor.5a formarea structurii solului participă în mod direct sau indirect i factorii climaticiș

e$terni ca2 ume#irea, uscarea, înghe ul i de#ghe ul. A a de e$emplu, într!un sol uscat iț ș ț ș ș

pulveri#at, aderarea reciprocă a particulelor începe prin ume#irea lor. 7dată cu cre tereaș

umidită ii până la umiditatea optimă de lucru, solul se mărun e te u or cu uneltele agricole,ț ț ș ș

re#ultând agregate de diferite mărimi dar aceste agregate sunt instaile i la umiditate în e$ces seș

desfac în particulele i microagregatele componente.ș

3oarte frecvent se consideră că alternarea înghe ului cu de#ghe ul constituie factori deț ț

formare ai structurii solului. +e e$plică aceasta prin faptul că solul arat din toamnă, mai ales dupăo iarnă umedă, cu alternări de înghe i de#ghe , apare în primăvară mărun it, grăun os. -ar, înț ș ț ț ț

frecvente ca#uri, aceste agregate, mai ales după ploi, se desfac în particule componente, întrucâtnu au stailitate hidrică. Această stare structurală mai poartă numele i de ;structură falsă;.ș

35



36



13. )tructura solului. Im"ortanta. Influenta asu"ra "ro"riet/ţilor fi6ice ale solului

Poro"itatea solului , repre#intă totalitatea spa iilor lacunare din sol, care sunt ocupate deț

apă i aer, este influen ată de mărimea agregatelor i a e#area acestora.ș ț ș ș

%ntr!un sol un pentru cultură, raportul cel mai favorail dintre spa iul lacunar total i fa#aț ș

solidă a solului este de &2& 9): fa#ă solidă i 9): spa iu lacunar total din volumul total alș țsolului/. 5a rândul ei, poro#itatea este considerată ca optimă atunci când porii capilari ocupă (B=iar porii necapilari &B= din volumul spa iului lacunar total. Această poro#itate ideală 1hiri ă,ț ț

&'8>/ asigură o capacitate pentru apă suficient de ridicată i în acela i timp, o capacitate mareș ș

pentru aer, o circula ie ună a apei, un schim activ de ga#e între sol i atmosferă i o coe#iuneț ș ș

moderată a solului. 1ondi iile optime de poro#itate enun ate mai sus se reali#ea#ă în solurile cuț ț

structură glomerulară tipică, în care spa iile interglomerulare sunt repre#entate de pori largi,ț

necapilari iar spa iile din interiorul glomerulelor, în cea mai mare parte, de porii capilari.ț

%n solurile nestructurate, compacte, se reali#ea#ă condi ii neprielnice de poro#itate, careț

imprimă solului însu iri nefavoraile în raport cu factorii apă, aer, coe#iune etc.ș

Elasticitatea# n sol normal, cu un raport optim între poro#itatea capilară i necapilară, seșspune că este elastic i aceasta datorită aerului care pătrunde între agregate, precum i a 17ș ș (,

re#ultat în urma descompunerii materiei organice din sol. "e astfel de soluri, primăvara, când setrece pe arătura făcută în toamnă, parcă se calcă pe un covor elastic.

Coe"iunea se define te ca fiind for a de atrac ie care se manifestă între particulele de sol deș ț ț

aceea i constitu ie sau de constitu ii diferite.ș ț ț Aceste for e sunt cu atât mai mari, cu cât particuleleț

sunt mai apropiate, mai mici i ca urmare cu o suprafa ă de contact mai mare. -atorită coe#iunii,ș ț

solul opune re#isten ă la penetrare, compresiune, rupere sau desfacere în elemente structurale iț ș

în particule elementare.1oe#iunea se manifestă la două niveluri i anume2ș coeziunea intergranulară sau

tenacitatea, care repre#intă legătura dintre particulele i microagregatele de sol la nivelulș

elementului structural grăun os sau al unui fragment de sol de dimensiunile structurii grăun oaseț ț

iș coeziunea globală, care e$primă legătura dintre elementele structurale ale solului.1oe#iunea cre te de la solurile cu structură glomerulară, poroase, spre solurile mai grosier ș

structurate, până la solurile argiloase, nestructurate. -in cau#a sumei mult mai mari asuprafe elor de contact dintre particule, solurile prăfuite sau nestructurate au o coe#iune mult maiț

mare decât solurile ine structurate i opun o re#isten ă ridicată în timpul e$ecutării lucrărilor cuș ț

uneltele agricole.+olurile cu structură, având o coe#iune mică, se lucrea#ă u or, fără consum mare deș

energie, iar ra#da, în urma plugului, se revarsă i se mărun e te u or.ș ț ș ș

)de"iunea. @ste proprietatea solului umed, ume#it până la consisten a moale lipicioasă, deț

a se lipi, în măsură mai mare sau mai mică de suprafa a corpurilor străine 1hiri ă, &'8>/. %nț ț

agricultură repre#intă o însu ire negativă, deoarece prin lipirea solului de piesele active aleș

uneltelor agricole, lucrările solului devin mai anevoioase i mai costisitoare, iar calitatea lor ș

scade.Ade#iunea cre te cu con inutul de argilă al solului i cu umiditatea acestuia, până la limitaș ț ș

de curgere vâscoasă.

37



+olurile cu structură de agregate staile, au ade#iunea mică i ca urmare opun o re#isten ăș ț

mai slaă în tipul lucrului cu uneltele agricole. +e aprecia#ă că la solurile structurate ade#iuneascade la circa &B( fa ă de cea a solului prăfuit, nestructurat.ț

38



25. Influenţa structurii asu"ra regimului de a"/, aer şi substanţelor nutritive din sol

A a cum s!a arătat, structura solului i în mod deoseit structura glomerulară i ceaș ș ș

grăun oasă, determină reali#area în sol a unor raporturi favoraile între fa#a solidă i spa iulț ș ț

lacunar total, iar în cadrul spa iului lacunar se men ine un raport optim între propor ia porilor ț ț țcapilari i a celor necapilari. 1a urmare a acestui fapt, în solurile cu structură, apa provenită dinș

precipita ii sau din iriga ii, pătrunde u or prin spa iile necapilare si este asorită deț ț ș ț

microagregate i macroagregate până la saturarea acestora.ș

+urplusul de apă se infiltrea#ă în profun#ime, înmaga#inându!se într!un strat gros, astfel căsolul acumulea#ă re#erve mari de apă, asigurând aprovi#ionarea plantelor i în perioadeleș

secetoase. Apa capilară, înmaga#inată în interiorul agregatelor, circulă lent de la un aregat la altuli în interiorul acestora, ca urmare a frecventelor întreruperi ale capilarelor i a contactelor dintreș ș

agregate, prin spa ii lacunare largi. -upă încetarea ploilor sau a irigării, apa se evaporă de laț

suprafa ă pe un strat su ire format din câteva rânduri de agregate. "rin uscare, aceste agregate seț ț

contractă, se măresc spa iile dintre ele i ca urmare se întrerupe circula ia capilară a apei,ț ș ț

agregatele uscate de la suprafa ă având rol de strat i#olator.ț+pa iile necapilare dintre agregate asigură pătrunderea i circula ia normală a aerului în sol,ț ș ț

evitându!se concentra ia e$cesivă de 17ț (. %n felul acesta sunt create condi ii optime pentruț

respira ia rădăcinilor i pentru activitatea microorganismelor aeroe. %n interiorul agregatelor ț ș

însă, porii capilari fiind plini cu apă, aerul pătrunde mult mai greu i se crea#ă condi ii e$celenteș ț

pentru activitatea microorganismelor anaeroe.%n astfel de condi ii, la suprafa a agregatelor, prin activitatea microorganismelor aeroe, areț ț

loc descompunerea materiei organice până la minerali#are, elierându!se elementele nutritive a#ice i a#otul. @$istând apă i sustan e nutritive accesiile rădăcinilor, plantele vor cre te i seș ș ț ș ș

vor de#volta în mod armonios. %n acela i timp, în interiorul agregatelor are loc o descopunereș

anaeroă lentă, proces în urma căruia are loc formarea i acumularea humusului activ. -eci peș

măsură ce la e$teriorul agregatelor are loc descompunerea humusului până la minerali#are, îninteriorul lor se acumulea#ă noi cantită i de humus activ.ț

Ce#ultă că în solurile cu structură nu e$istă antagonism între apă, aer i hrană, planteleș

găsind condi ii optime pentru cre tere i de#voltare.ț ș ș

1u totul nefavoraile sunt rela iile între apă, aer i hrană în solurile fără structură. Astfel, înț ș

solurile argiloase i argilo!lutoase, cu te$tură fină, în care predomină spa iile capilare, apaș ț

pătrude greu, aceste soluri fiind greu permeaile. "arte din apa provenită din ploi sau din topirea#ăpe#ilor stagnea#ă la suprafa a solului, iar în ca#ul terenurilor în pantă, se pierde prin scurgereț

la suprafa a solului, provocând fenomenul de ero#iune. %n urma ploilor de durată mai mare, solulț

se saturea#ă iar aerul este eliminat sau se găse te în cantitate mică. %n astfel de condi ii, în sol areș ț

loc o descopunere anaeroă a materiei organice cu formarea de compu i neasimilaili pentruș

plante. -upă încetarea ploilor i în mod deoseit în perioadele secetoase, apa se pierde foarteș

u or prin evaporare, încât într!un timp scurt capilarele ajung să con ină aproape numai aer. %nș ț

această stare, în sol au loc procese aeroe de descompunere a materiei organice până laminerali#are, cu formare de sustan e asimilaile de către plante. 1u toate că în acest momentț

e$istă din aunden ă elemente nutritive accesiile, plantele suferă întrucât nu e$istă apa care săț

le transporte. A adar, spre deoseire de solurile cu structură, în solurile fără structură e$istă unș

antagonism între apă, aer i sustan ele nutritive.ș ț

39



Cegimul nefavorail de apă, aer i hrană se întâlne te numai pe solurile fără structurăș ș

cărora nu li se aplică o agrotehnică ra ională.ț

"rin folosirea însă a unui sistem diferen iat de fertili#are i în special a îngră ămintelor ț ș ș

organice, împreună cu îngră ămintele minerale u or soluile, concomitent cu efectuarea ra ionalăș ș ț

a lucrărilor solului, putem reali#a i pe aceste soluri condi ii favoraile pentru plante.ș ț

@ficacitatea acestor măsuri se poate aprecia în special pe solurile sărace în sustan ățorganică i nestructurate, ca pod#olurile, solurile nisipoase etc.ș

40



21. actorii de distrugere ai structurii solului

-in punct de vedere agrotehnic, o importan ă deoseită pre#intă agregatele cu stailitateț

hidrică, respectiv agregatele care re#istă la ac iunea dispersantă a apei.ț

Agregatele instaile hidric sunt distruse foarte u or, iar după un anumit interval de timp seș

strică i agregatele cu structură stailă, mai ales dacă factorii care provoacă distrugerea suntș persisten i i ac ionea#ă timp îndelungat.ț ș ț

1au#ele care provoacă degradarea structurii solului pot fi grupate în cau#e mecanice,fi#ico!chimice i iochimice.ș

Cau"e mecanice. -istrugerea mecanică a agregatelor se produce ca urmare a frecăriisolului, în timpul efectuării lucrărilor, cu piesele active ale ma inilor i uneltelor agricole. "e deș ș

altă parte, prin deplasarea repetată pe teren a tractoarelor i ma inilor agricole, animalelor iș ș ș

vehiculelor, agregatele din stratul de sol ?!&) cm se distrug4 când un astfel de sol se ume#e te,ș

formea#ă o masă continuă, iar când se usucă devine compact i prin lucrările ulterioare seș

pulveri#ea#ă.n alt factor deoseit de important care duce la distrugerea structurii solului îl constituie

apa, su formă de ploaie sau su formă de apă de iriga ie. Ac iunea ploii este mai defavorailă,ț ț pentru că la efectul hidric i de levigare a electroli ilor i i polivalen i, se adaugă i efectulș ț ș ț ș

mecanic4 picăturile de apă lovesc solul cu o presiune egală cu greutatea lor. Ereuie men ionat,ț

că agregatele umede au o re#isten ă mai mare la ac iunea dispersantă a apei, întrucât avândț ț

capilarele pline cu apă, distrugerea lor prin cre terea presiunii aerului din interior nu poate aveaș

loc. -in această cau#ă, ploile mici i la intervale scurte sunt mai favoraile pentru conservareaș

structurii decât ploile mari, care vin după o perioadă de secetă. -e asemenea, pe solul ocupat cuvegeta ie ine încheiată, structura se distruge mai pu in decât pe solul neacoperit.ț ț

-istrugerea structurii solului are loc i su ac iunea apei de iriga ie. -in cercetărileș ț ț

efectuate, re#ultă că apa de iriga ie influen ea#ă negativ stailitatea hidrică a structurii solului, înț ț

special în stratul )!&) cm, unde determină o scădere a acesteia cu &(!&<:. Irigarea cominată cu

aplicarea îngră ămintelor minerale, în special a celor de a#ot, accentuea#ă procesul de dispersie aș

agregatelor în acest strat, stailitatea hidrică înregistrând o scădere de până la ():. Influen ațirigării asupra stailită ii hidrice a structurii solului scade o dată cu adâncimea, ajungând ca laț

()!=) cm varia iile să fie pu in sesi#aile.ț ț

5ucrările solului e$ecutate la o umiditate necorespun#ătoare contriuie i ele la distrugereaș

structurii. -acă solul se lucrea#ă la un con inut mare de umiditate, re#ultă ra#de continui, suț

formă de curele, care se usucă i apoi nu se pot mărun i. 1ând se lucrea#ă la un con inut prea micș ț ț

de umiditate, re#ultă olovani mari care se mărun esc foarte greu. -e asemenea, e$cesul deț

lucrări, mai ales când solul este uscat, provoacă pulveri#area solului i ca urmare distrugereaș

structurii.

Cau"e fi"ico+chimice. -intre cau#ele fi#ico!chimice amintim2 scăderea su o anumitălimită a cationilor a#ici coagulan i, formarea de humus accentuat acid i ca urmare, cre tereaț ș ș

tendin ei de dispersie i migra ie a argilei. %n astfel de condi ii, agregatele încep a se lungi i turti,ț ș ț ț ș

formea#ă fe e plane i muchii distincte, iar structura glomerulară i grăun oasă a acestora seț ș ș ț

apropie astfel de structura de fragmentare poliedrică.-ispersarea argilei i ca urmare scăderea numărului de agregate staile are loc i în situa iaș ș ț

când se practică o fertili#are e$cesivă cu îngră ăminte chimice potasice care con in sodiu, aș ț

sulfatului de amoniu, etc.

41



+pălarea calciului din stratul de sol arat, strat cu permeailitate sporită, duce la dispersiaagregatelor de structură. +e împu inea#ă nu numai calciul lier din sol, dar i cel care este legatț ș

în comple$ul adsortiv argilo!humic, iar locul lui este luat de amoniacul care re#ultă prindescompunerea proteinelor din materia organică a solului. -e asemenea, calciul adsorit dehumus este înlocuit i de cationul amoniu provenit de la a#otatul de amoniu administrat soluluiș

ca îngră ământ, precum i de la a#ota ii care se formea#ă în atmosferă în timpul descărcărilor ș ș țelectrice i ajung în sol o dată cu apa de precipita ii. 1alciul scos din comple$ de către cationulș ț

amoniu se comină cu anionii lieri ai acidului caronic i a#otic i se spală.ș ș

Cau"e biochimice. Aceste cau#e sunt legate în special de cerin ele plantelor fa ă deț ț

sustan ele hrănitoare i de procesele microiologice ce au loc în sol.ț ș

+e cunoa te că humusul se consumă continuu în sol.ș -ar, în condi iile unei agrotehniciț

ra ionale, pe măsură ce o parte din humus se consumă, altă cantitate se regenerea#ă din resturileț

vegetale i din îngră ămintele organice. Acest echiliru se păstrea#ă atât timp cât, pe lângăș ș

materia organică, e$istă în sol condi ii optime pentru activitatea microorganismelor aeroe iț ș

anaeroe. -eseori însă, acest echiliru se strică4 a a de e$emplu, când se aplică solului lucrăriș

repetate, structura se distruge în special în stratul arail superficial, în care aerisirea este

accentuată i descompunerea humusului de către microorganismele aeroe este intensă. -eșasemenea, sunt culturi care lasă peBîn sol foarte pu ine resturi organice, cum ar fi inul, sfecla deț

#ahăr, etc.

42



22. +etode "entru menţinerea şi refacerea structurii solului

%ntrucât structura repre#intă un element esen ial al fertilită ii solului, în agricultură seț ț

impun măsuri pentru reducerea fenomenului de degradare sau distrugere a acesteia, precum iș

măsuri de refacere a stării de agregare a stratului arail.

%n continuare sunt pre#entate cele mai importante metode cu aplicailitate practică pentrumen inerea i refacerea structurii solului.ț ș

Introducerea asolamentelor ra ionaleț , în care plantele anuale, care pot păstra iș

îmunătă i structura solului, să alterne#e cu plante ce refac i păstrea#ă mai pu in structuraț ș ț

repre#intă una din metode. Gradul de refacere a structurii solului depinde de tipul sistemuluiradicular al plantelor, durata perioadei de vegeta ie, lucrările aplicate solului, îngră ăminteleț ș

folosite etc. A a de e$emplu, cerealele păioase, având un sistem radicular fasciculat, păstrea#ă iș ș

refac în general mai ine structura decât plantele rădăcinoase i cu tuerculi, iar plantele la careș

se aplică pra ile mecanice în timpul vegeta iei refac i păstrea#ă mai pu in structura în stratul )!ș ț ș ț

&) cm."racticarea asolamentelor cu ieruri perene, leguminoase i gramineee, determinăș

îmunătă irea stailită ii hidrice a structurii solului su aceste culturi cu 9!(9: A. Ghiula,ț ț&'<</. 1ondi iile care determină în acest ca# îmunătă irea structurii sunt legate de cantitateaț ț

mare de materie organică lăsată în sol, de două ori sau chiar peste două ori mai mare decât lacereale i celelalte plante anuale, de cantitatea mai mare de calciu, pe care leguminoasele îlș

asor din straturile profunde, de numărul mult mai mare de microorganisme, de asen ațlucrărilor de afânare i mărun ire a solului pe timpul cât durea#ă cultura ierurilor perene, deș ț

aerarea mai slaă i de masa vegetativă care protejea#ă suprafa a solului de ac iunea deș ț ț

distrugere a agregatelor e$ercitată de picăturile de ploaie. 1u toate acestea, cultura ierurilor perene în amestec nu s!a dovedit până în pre#ent o măsură eficace, economică i sigură pentruș

refacerea structurii solului. Acest lucru se datorea#ă în primul rând faptului că ierurile perenedau în general produc ii mici i în al doilea rând, faptului că la &!= ani după des elenirea acestora,ț ș ț

propor ia de agregate staile nu se deosee te foarte mult fa ă de cea e$istentă în solul cultivat cuț ș ț

plante anuale.5eguminoasele perene, cum este lucerna, trifoiul i alte culturi sau, acolo unde suntș

justificate, chiar amestecurile de leguminoase perene i graminee perene, treuie cultivate nu cuș

scopul principal de a reface structura solului, ci pentru îmunătă irea a#ei furajere.ț

n rol important în refacerea structurii solului îl are îmogă irea solului cu materieț

organică proaspătă nehumificată/, prin aplicarea îngră ămintelor ver#i i a gunoiului de grajd celș ș

mult semifermentat. %n timpul fermentării gunoiului, ca i în perioada descompunerii!humificăriiș

îngră ămintelor ver#i, a mul imii de rădăcini moarte lăsate în sol de unele plante .a., prinș ț ș

activitatea microorganismelor, se formea#ă sustan e organice aglutinate, de tipulț

poli#aharidelor, care staili#ea#ă agregatele e$istente i înlesnesc formarea de noi agregate.ș

1omposturile ine humificate i gunoiul de grajd ine fermentat, mai sărace în asemeneaș

sustan e, e$ercită o ac iune de agregate mai stailă.ț ț

%munătă irea structurii solului se poate reali#a i prin aplicarea amendamentelor calcice peț ș

solurile acide i cu gips pe sărături. 1alciul contriuie la coagularea coloi#ilor i formarea deș ș

agregate cu predominarea microagregatelor iar efectul ma$im se înregistra#ă atunci cândamendamentele cu calciu sunt administrate împreună cu gunoiul de grajd. %n acest sens, suntconcludente re#ultatele o inute, pe un sol run pod#olit la 7arja, Arge .ț ș

43



5ucrarea solului după o agrotehnică ra ională, protejarea cât mai prelungită a solului printr!ț

un covor vegetal dens, printr!un strat de materiale organice sau alt strat protector cu caracter de;mulci; constituie, de asemenea, mijloace pentru men inerea i refacerea structurii solului.ț ș

tili#area mijloacelor oi nuite pentru refacerea structurii cum ar fi cultivarea de ieruriș

perene, administrarea de îngră ăminte organice, a amendamentelor etc., nu sunt în toate ca#urileș

posiil de reali#at.-in această cau#ă, pentru refacerea structurii solului s!au căutat căi mai rapide prinutili#area diferi ilor compu i chimici. %n pre#ent se cunosc numeroase sustan e care au căpătatț ș ț

denumirea de ;amelioratori ai structurii sau formatori ai structurii; solului. Ace tia sunt produ iș ș

sintetici din grupa compu ilor macromoleculari sau polimeri.ș

-intre produsele americane, o aten ie mai mare au căpătat crilliumurile i în specialț ș

mărcile 1C- ! &?< i 1C- ! &?'. "rimul este un copolimer al acetatului de vinil i al aciduluiș ș

maleic, cunoscut su numele de KAA, iar al doilea 1C- ! &?'/ este poliacrilonitril hidroli#at,cunoscut i su numele de 0"AD.ș

Al i polimeri utili#a i sunt poliacrilimida, copolimerul ? <): acid metacrilic i >):ț ț ș

metacrilamidă/, poliacrilonitrilul hidroli#at .a. compu i.ș ș

Al i autori A. -orneanu, &'8</, arată că încercările cu deriva i acrilici, copolimeri aiț țacestor deriva i cu polimeri vinilici, copolimeri ai anhidridei maleice cu polimeri vinilici, etc., s!ț

au dovedit foarte eficace ta. &.&(/+ustan ele men ionate posedă numeroase grupe active ! amidă, nitril, caro$il etc. ! adicăț ț

sunt compu i poliionici, care în contact cu coloi#ii solului dau na tere la reac ii intermoleculareș ș ț

de suprafa ă, ce au în principal ca re#ultat, aglutinarea particulelor granulometrice în agregate.ț

"rin tratamentul cu sustan e macromoleculare se măre te considerail con inutul de agregateț ș ț

re#istente la umectare, la ac iunea mecanică a picăturilor de ploaie sau, pe solurile irigate, laț

distrugerea mecanică provocată de apa distriuită cu aspersoarele4 solul devine mai afânat, mai permeail i mai elastic.ș

1u cantită i de ),( ! &,9 tBha polimer, respectiv ),)( ! ),&: din greutatea medie a stratuluiț

arail, se o ine o ameliorare considerailă a structurii, care echivalea#ă cu cea a leguminoaselor ț

perene. -urata efectului este de =!> ani, întrucât majoritatea polimerilor sunt re#isten i laț

descompunerea de către microorganismele din sol. %n general, ei sunt descompu i de &) ori maiș

lent ca sustan ele humice i nu sunt dăunători microorganismelor.ț ș

"ot fi folosi i pe soluri foarte diferite, inclusiv pe cele saturate cu sodiu.ț

"etru e$tinderea folosirii staili#atorilor de structură, este necesar să se efectu#e e$perien ețriguroase în câmp i în condi ii de produc ie, pentru a arăta în ce măsură folosirea acestor ș ț ț

sustan e se dovede te economică, avându!se în vedere sporul de produc ie reali#at, comparativț ș ț

cu solul netratat.

44



Partea II

1. Obiective ale lucr/rilor solului

"rincipalele obiective care treuie să se reali#e#e prin lucrările solului sunt următoarele2• ! reali#area unui strat arail cu proprietă i fi#ice corespun#ătoare, ca urmare a proceselor ț

tehnologice care au loc în sol în timpul efectuării acestora4• ! activarea proceselor iochimice, având ca efect îmunătă irea regimului sustan elor ț ț

nutritive din sol4• ! încorporarea în sol a resturilor organice i a îngră ămintelor4ș ș

• ! comaterea uruienilor, a unor oli i dăunători ai plantelor cultivate4ș

• ! prevenirea i comaterea proceselor de ero#iune i, ca o consecin ă, reducereaș ș ț

pierderilor de apă i sustan e nutritive din sol4ș ț

• ! crearea unor condi ii optime pentru reali#area unui semănat uniform i de calitate.ț ș

"rin lucrările solului treuie să se reali#e#e un strat afânat, în care plantele să găseascăcondi ii optime pentru cre tere i de#voltare. %ntr!un sol afânat rădăcinile pătrund mai u or i seț ș ș ș ș

de#voltă mai mult, începând cu primele fa#e de vegeta ie, spre deoseire de ori#onturileț

compacte, unde adâncimea de pătrundere a rădăcinilor este restric ionată Caghavan, &'8'/.ț

2. Procese tehnologice care au loc 4n sol 4n tim"ul efectu/rii lucr/rilor

"rincipalele procese tehnologice care au loc în sol în timpul efectuării lucrărilor suntîntoarcerea, mărun irea, amestecarea, tasarea, nivelarea i modelarea. 3iecare lucrare în parteț ș

determină unul sau mai multe din aceste procese i, în func ie de necesită i, se alege lucrareaș ț ț

sau succesiunea lucrărilor care urmea#ă a fi e$ecutate. %ntoarcerea inversarea/ stratului arail se reali#ea#ă prin intermediul arăturii4 o întoarcere

incompletă se poate face i cu alte unelte, cum este grapa cu discuri. "rin inversarea stratuluiș

arail sunt încorporate în sol resturile vegetale, îngră ămintele i amendamentele i este adus laș ș ș

suprafa ă sol din partea inferioară a stratului arail, cu structură mai ună.ț

%ntoarcerea este un proces tehnologic cu rol important în #onele cu precipita ii ogate,ț

întrucât odată cu apa care se infiltrea#ă sunt antrena i în profun#ime coloi#ii i sărurileț ș

minerale, iar prin întoarcerea solului ace tia sunt adu i din nou în #ona activă a rădăcinilor iș ș ș

pot fi folosi i de către plante.ț

'ărun ireaț este un proces care se reali#ea#ă odată cu răsturnarea i afânarea ra#dei, dar șcare poate fi continuat cu ajutorul grapelor cu col i, grapelor cu discuri, cultivatoarelor,ț

cominatoarelor, fre#elor .a. %ntr!un sol ine mărun it, semănatul se poate face la adâncimeaș ț

optimă, se măre te suprafa a de contact între semin e i sol, re#ultând o răsărire uniformă.ș ț ț ș

ărun irea e$cesivă are însă urmări nefavoraile pentru starea culturală a solului,ț

determinând distrugerea agregatelor de structură i formarea crustei. 1rusta formată la suprafa aș ț

solului determină o evaporare rapidă a apei din sol i face dificilă răsărirea plantelor.ș

45



)fânarea are un rol deoseit de important în cre terea poro#ită ii de aera ie, intensificareaș ț ț

proceselor microiologice aeroe i moili#area fertilită ii poten iale a solului. Acest procesș ț ț

tehnologic se reali#ea#ăîn timpul efectuării arăturii, al lucrărilor de scarificare, susolaj, afânareadâncă, cu ci#elul sau a celor superficiale, e$ecutate cu grape, fre#e sau utilaje comple$e.

Afânarea are ca efect elierarea de sustan e nutritive accesiile plantelor, provenite dinț

descompunerea humusului i stimularea activită ii microorganismelor. Aceste procese sunt maiș ț

evidente când solul este cultivat cu plante pră itoare, întrucât tehnologia de cultură a acestoraș

include un număr mai mare de lucrări ale solului. )mestecarea stratului arail se poate face cu plugul, cultivatorul, fre#a i alte unelteș

agricole. +copul acestui proces este crearea unui strat de sol omogen ca fertilitate, prindistriuirea uniformăîn sol a îngră ămintelor chimice i organice, ericidelor, a amendamentelor ș ș

i a resturilor vegetale. Amestecarea straturilor de sol nu este recomandatăîn ca#ul des elenirii,ș ț

când stratul superficial, cu un con inut ridicat de materie vegetală, treuie încorporat înț

profun#ime în vederea descompunerii anaeroe sau în ca#ul sărăturilor, unde straturile inferioare,

care au un con inut ridicat în săruri, nu treuiesc aduse la suprafa ă.ț ț

$ivelarea are ca scop reducerea pierderilor de apă prin evaporare, e$ecutarea în condi iiț

une a lucrărilor de semănat, îngrijire i recoltare, precum i distriuirea uniformă a apei deș ș

irigare i a îngră ămintelor. Divelarea se reali#ea#ă cu ajutorul grapelor, nivelatoarelor i uneori aș ș ș

tăvălugului.,asarea sau compactarea solului are ca scop reducerea gradului de afânare, în special

înainte de semănat, cre terea poro#ită ii capilare i reducerea celei necapilare, reducereaș ț ș

evaporării apei prin diminuarea procesului de aerisire al solului i crearea unui pat germinativș

corespun#ător. +e folose te mai frecvent în #onele secetoase.ș

Alte procese tehnologice care pot avea loc în sol, ca urmare a e$ecutării unor lucrărispeciale ale solului, în func ie de cerin ele plantelor cultivate i condi iile pedoclimatice, suntț ț ș ț

crearea de ra#de, pentru irigat sau pentru eliminarea e$cesului de apă, formarea de iloane,coame sau modelarea terenului în vederea cultivării legumelor.

#. Clasificarea lucr/rilor solului

5ucrările solului se pot clasifica în func ie de mai multe criterii i anume2ț ș

• a. scop2 lucrări anuale sau curente, lucrări de punere în valoare a anumitor terenuri .a.4ș

• . uneltele cu care se e$ecută2 cu plugul, ci#elul, grapa cu discuri, cultivatorul,cominatorul, fre#a etc.

• c. adâncimea de e$ecutare2 lucrări superficiale, adânci, foarte adânci, de desfundare4• d. epoca de e$ecutare2 lucrări care se e$ecută vara, toamna, iarna sau primăvara4• e. în func ie de tehnologia culturii pentru care se e$ecută2ț

• ! lucrări de a#ă 2 arătura, afânare fărăîntoarcerea ra#dei paraploM, ci#el/, afânareadâncă, arătura de desfundare4

46



• ! lucrări de pregătire a patului germinativ, e$ecutate cu grape, fre#e, cultivatoare,cominatoare, fre#e, tăvălugi, nivelatoare sau agregate comple$e4

• ! lucrări de între inere a ogoarelor, efectuate cu grape, cominatoare, cultivatoare,ț

tăvălugi4• ! lucrări de între inere a culturilor, e$ecutate cu cultivatoare pra ile mecanice, ilonat/,ț ș

grape, fre#e etc.• f. în func ie de plantele pentru care se e$ecută2 lucrări ale solului pentru cereale deț

toamnă, pentru cereale de primăvară, pentru pră itoare etc.ș

$. Ar/tura! Definitie, Obiective

Prin arătură se în elege lucrarea de tăiere- desprindere- comprimare- întoarcere- deplasareț

laterală- mărun ire- amestecare i afânare a unui strat de sol de la suprafa ă- cu sec iuneț ș ț ț

determinată- numit bra"dă#

Arătura este considerată cea mai importantă lucrare a solului, fiind numită i lucrarea deș

a#ă. "rin arătură se urmăre te încorporarea stratului de sol pulveri#at de la suprafa ă, cuș ț

structura distrusă, în adâncime, unde sunt condi ii pentru refacerea agregatelor structurale i seț ș

aduc în stratul superficial sol structurat, săruri i coloi#i leviga i.ș ț

Aceasta asigură crearea condi iilor optime pentru reali#area, prin lucrările ulterioare, unuiț

pat germinativ corespun#ător, a unui semănat uniform i de calitate.ș

"rin arătură se încorporea#ă miri tea, resturile vegetale, uruienile i semin ele scuturate peș ș ț

sol, contriuind la comaterea acestora i în special a celor perene, cu înmul ire vegetativă. "rinș ț

încorporarea resturilor vegetale, pe care se de#voltă formele de înmul ire ale diferi ilor agen iț ț ț

patogeni, se contriuie la reducerea atacului de oli i dăunători în anul următor4 în acela i timp,ș ș

sunt distruse cuiurile de ro#ătoare i insecte.ș

Arătura afânea#ă solul i îi măre te volumul cu ()!=):, în func ie de construc ia plugului,ș ș ț ț

natura terenului, con inutul în apă, structură .a. 7dată cu afânarea, se produce i schimareaț ș ș

aerului din sol, se favori#ea#ă circula ia acestuia i se produce o încăl#ire a straturilor maiț ș

adânci, fapt important mai ales în #onele umede i reci.ș

n alt oiectiv care se urmăre te prin e$ecutarea arăturii este înmaga#inarea i păstrareaș ș

apei în sol. %n #onele cu precipita ii aundente, arăturile, în special cele adânci, urmărescț

prevenirea stagnării apei la suprafa a solului, favori#ând infiltrarea acesteia în profun#ime i înț șacela i timp o aera ie mai ună a solului. %n solul afânat, rădăcinile plantelor pătrund i seș ț ș

ramifică cu u urin ă, e$plorând un volum mai mare i asigurând o aprovi#ionare mai ună cuș ț ș

apă i elemente nutritive.ș

"e terenurile înclinate, arăturile e$ecutate de!a lungul curelor de nivel reduc cantitatea deapă scursă spre aval cu >) * <):, determină cre terea cantită ii de apă care se infiltrea#ă,ș ț

contriuind la reducerea fenomenului de ero#iune precum i a pierderilor de sustan e nutritive.ș ț

47



Arătura, prin modificarea regimului de apă, aer i temperatură determină crearea unorș

condi ii favoraile pentru activitatea microorganismelor utile.ț

-. Condiţii care determin/ calitatea ar/turii

1alitatea arăturii depinde de o serie de factori, între care mai importan i sunt construc iaț ț

plugului, însu irile fi#ice i starea culturală a solului, clima i mersul vremii, adâncimeaș ș ș

arăturii, raportul între adâncimea i lă imea ra#dei, vite#a de lucru etc.ș ț

#onstruc ia pluguluiț . "lugurile sunt formate din următoarele păr i componente2 organeleț

de lucru cu itul, ră#darul, cormana, antetrupi a i scormonitorii/ i organele au$iliare cadrul,ț ț ș ș

organele de deplasare, de prindere, reglare, conducere etc./ fig. (.&/.

P/r ile com"onente ale tru"i eiț ț

a ! cormană culturală4 * cormană cilindrică&! ră#dar4 (! cormană4 =! cormană suplimentară4 >! prelungitorul aripii cormanei4 9! prelungitorul pieptului cormanei4 <! pla#4 8! ârsă4

?! scormonitor.6ră#darul, cormana, pla#ul i prelungitorul de cormană se fi$ea#ă pe un suport numitș

ârsă i formea#ăîmpreună trupi a sau corpul de plug.ș ț

Erupi a repre#intă organul principal de lucru al plugului i ca urmare a ac iunii acesteia,ț ș ț

ra#da de sol este mărun ită, afânată i răsturnată.ț ș

-upă forma i domeniul de utili#are, cormanele se pot grupa în cilindrice, elicoidale iș ș

intermediare4 cele din urmă pot fi culturale i semielicoidale fig. (.(/.ș

48



1ormanele cilindrice, fac ca solul ridicat pe cormană să fie supus unui proces de mărun ireț

continuuă. Aceste cormane nu răstoarnă complet ra#da, dar o mărun esc ine, motiv pentru careț

sunt utili#ate mai ales pe solurile afânate, nisipoase, neîn elenite.ț

1ormanele elicoidale, asigură o răsturnare foarte ună a ra#dei, cu aproape &?) o, dar fărăo mărun ire corespun#ătoare, care se desăvâr e te prin lucrări ulterioare cu alte unelte i ma iniț ș ș ș ș

agricole, ca grapele sau cominatoarele. +e utili#ea#ă pe solurile grele i pe terenuri cu resturiș

vegetale în cantitate mare, în vederea unei une încorporări a acestora.

>igura. 3.3- Princi"alele ti"uri de cormanea! cilindrică4 ! culturală4 c! semielicoidală4 d! elicoidală.

-atorită deficien elor men ionate, cormanele complet cilindrice i complet elicoidale seț ț ș

folosesc rar, cele mai utili#ate fiind cormanele intermediare.1ormana culturală este cilindricăîn prima parte, iar aripa terminală este răsucită elicoidal,

re#ultând o răsturnare a ra#dei mai ună decât la cele cilindrice. 1ormanele culturale lucrea#ă ine pe toate tipurile de sol, cu e$cep ia celor nisipoase, fiind utili#ate în construc ia plugurilor ț ț

de destina ie generală.ț

1ormana semielicoidală se caracteri#ea#ă prin varia ii mai mari ale unghiurilor, re#ultândț

un efect de răsturnare pronun at dar o capacitate de mărun ire mai redusă. Aceste cormane suntț ț

recomandate pe terenurile în elenite, în care răsturnarea ra#dei este mai dificilă.ț

%n scopul îminării capacită ii de mărun ire cu efectul de răsturnare a cormanelor culturaleț ț

i semielicoidale, se construiesc cormane cominate cultural ! semielicoidale, la care parteaș

inferioară a suprafe ei este de tip cultural, cu efect pronun at de mărun ire, iar partea superioarăț ț ț

este de formă semielicoidală, cu efect mai pronun at de răsturnare.ț,ipul de sol- influen ea#ă în primul rând prin te$tură, structură, i umiditate.ț ș

olisolurile, clasă din care fac parte cerno#iomurile, solurile cenu ii, determină o arăturăș

de calitate, deoarece au o te$tură mijlocie, o structură ună, alături de o permeailitate pentru

apă i o capacitate de re inere ridicate. Aceste soluri au un interval optim de arat mult mai largș ț

comparativ cu alte clase te$turale, iar calită ile lor tehnologice une reduc efectele negative careț

se manifestă atunci când sunt lucrate în afara intervalului optim de umiditate.

49



Argiluvisolurile, clasă din care fac parte solurile run ro cate, rune luvice, runeș

argiloiluviale, datorită con inutului mai ridicat în argilă, redus în humus i calciu, cu valoriț ș

reduse ale stailită ii hidrice, determină o calitate mai scă#ută a areăturii. Intervalul optim deț

umiditate al acestor soluri este mai restrâns i se formea#ă frecvent hardpan.ș

"e solurile halomorfe, de tip solonceac, solone , adâncimea areăturii, răsturnarea ra#dei iț ș

epoca de e$ecutare sunt limitate datorită con inutului ridicat de săruri i de argilă. 5a umiditateț ș

scă#ută, aceste soluri sunt foarte compacte, re#ultând ulgări, iar în stare umedă se formea#ăcurele, greu de mărun it i ulgări mari.ț ș

%nsu irile fi"ico+mecanice ale solului ș . 1alitatea arăturii este influen ată de proprietă ileț ț

fi#ico!mecanice ale solului ! coe#iunea, ade#iunea, plasticitatea .a. care, la rândul lor, depind deș

umiditatea solului, compo#i ia mecanică, structură, natura cationilor adsori i etc.ț ț

5a solurile argiloase, con inutul în apă influen ea#ă foarte mult coe#iunea, ade#iunea iț ț ș

plasticitatea. Aceste soluri se lucrea#ăîn condi ii optime când umiditatea repre#intă ()!((: dinț

greutatea solului asolut uscat, sau >)!<): din valoarea capacită ii pentru apă capilară. -acăț

solul se lucrea#ă la o umiditate mai ridicată decât cea men ionată, ra#dele nu se mărun esc,ț ț

re#ultând curele, care se mărun esc ulterior foarte greu i cu un consum ridicat de energie.ț ș

@$ecutarea arăturii la o umiditate prea scă#ută, determină apariția olovanilor, pentru a căror mărun ire este nevoie ulterior de un număr mare de treceri cu grapele, tăvălugii etc.ț

%n consecin ă, momentul optim de lucru al acestor soluri este de scurtă durată, iar ț

e$ecutarea lucrărilor în afara intervalului de umiditate recomandat are ca re#ultat formarea unui pat germinativ necorespun#ător, o răsărire cu goluri i evident o produc ie mai mică.ș ț

+olurile nisipoase, având coe#iunea, ade#iunea i plasticitatea reduse, deci mai pu inș ț

influen ate de umiditate, se lucrea#ă ine în condi ii foarte variate. Aceste soluri se pot ara la unț ț

con inut de umiditate de &(!=): din greutatea solului asolut uscat sau ()!?9: din capacitateaț

pentru apă capilară. Având în vedere cele men ionate, se poate afirma că solurile nisipoase seț

lucrea#ă ine atât în stare umedă cât i în stare uscată.ș

Calitatea arăturii este influen ată i de gradul de structurare al solului ț ș . 1u cât un sol este

mai ine structurat, cu atât intervalul de umiditate la care se poate lucra, în condi ii une, esteț

mai mare, iar coe#iunea, ade#iunea i plasticitatea au valori medii, având drept consecin ă, oș ț

re#isten ă mică la efectuarea arăturii.ț

Starea culturală a solului . +olurile care au o stare culturală ună, lucrate ra ional iț ș

fertili#ate în anii anteriori, în special cu îngră ăminte organice, se lucrea#ă mai u or i mai ine,ș ș ș

în compara ie cu cele aflate într!o stare culturală necorespun#ătoare. iri tea înaltă, uruienileț șmari i numeroase, resturile vegetale, determină o arătură de calitate necorespun#ătoare. -inș

acest motiv, înainte de efectuarea arăturii, aceste terenuri treuiesc lucrate cu grapa cu discuri, prin una sau două treceri, pentru a fragmenta resturile organice i a asigura încorporarea lor ș

completăîn sol. Pre"en a grapei în agregatul de arat ț contriuie la o inerea unei arături de calitate,ț

reali#ea#ă mărun irea ulgărilor i nivelarea terenului.ț ș

50



"entru aceasta, în agregat cu plugul se utili#ea#ă grapele stelate sau grapele cu col i.ț

tili#area grapelor este oligatorie în ca#ul arăturilor de vară pentru culturile de toamnă,deoarece mărun irea ulgărilor re#ulta i necesită eforturi mari, care, în acela i timp, contriuie laț ț ș

ridicarea costului lucrării. "e terenurile situate pe pante sau pe cele cu te$tură nisipoasă,areăturile de toamnă nu treuie e$ecutate în agregat cu grapele, pentru a favori#a infiltrarea în sola apei provenite din precipita ii sau topirea #ăpe#ii i a reduce riscul ero#iunii hidrice.ț ș

Clima i mersul vremii ș .%n #onele cu climat umed #ona forestieră/, unde solurile sunt mailevigate i aproape în permanen ă cu umiditate ridicată, arătura se e$ecută mai greu i este deș ț ș

calitate mai slaă. %n #onele secetoase, de stepă, sau în anii seceto i, re#ultă mul i olovani iș ț ș

arătura nu este de calitate. 1el mai ine se lucrea#ă solurile din #onele de silvostepă, deoarece semen in o perioadă mai îndelungată de timp la o umiditate potrivită.ț

!miditatea solului , în func ie de categoriile te$turale, are valori optime pentru e$ecutareaț

areăturii cuprinse între ?!(<: la solurile cu te$tură nisipoasă, &(!((: la solurile cu te$turămijlocie i de &?!((: la solurile cu te$tură fină. 5imitele optime ale umidită ii solului, inclusivș ț

intervalul optim de umiditate pentru efectuarea areăturii se restrâng odată cu cre tereaș

con inutului solului în argilă. miditatea influen ea#ă în special asupra gradului de întoarcere alț ț

ra#dei i al mărun irii solului.ș ț

-acă umiditatea este redusă, în condi ii de secetă, re#ultă ulgări, olovani, ra#da nu seț

mărun e te, cresc re#isten a la arat i consumul de energie. "entru definitivarea patuluiț ș ț ș

germinativ în astfel de situa ii, va fi nevoie de un număr mare de lucrări ulterioare i de unț ș

consum mare de comustiil, dar costurile sunt întotdeauna mai mici în compara ie cuț

e$ecutarea arăturii pe sol umed.-acă umiditatea este ridicată, ra#dele se întorc dar nu se mărun esc i rămân su formaț ș

unor fâ ii, numite PcureleQ, iar resturile vegetale nu sunt încorporate. "rin uscarea acestora seș

pierd prin evaporate cantită i mari de apă, solul se tasea#ă i adesea se formea#ă hardpanul.ț ș

Acesta este un strat foarte tasat, care se formea#ă la partea inferioară a stratului arail, având ogrosime de 8!() cm, foarte greu permeail pentru aer, apă i rădăcinile plantelor.ș

1osturile arăturii e$ecutate în aceste condi ii sunt mai ridicate datorită cre terii ade#iuniiț ș

solului, a re#isten ei la trac iune i a patinării, iar ulterior acestea cresc datorită numărului mareț ț ș

de treceri necesare pentru prelucrarea patului germinativ. Relieful . 1ele mai une condi ii pentru efectuarea unor arături de calitate se întâlnesc peț

terenurile plane. 1u cât panta terenului este mai mare, cu atât solul este mai neuniform din punct

de vedere te$tural, iar reali#area unor arături de calitate mai dificilă. "e aceste terenuri estenecesară efectuarea arăturii de!a lungul curelor de nivel i folosirea plugurilor reversiile.ș

)dâncimea arăturii treuie să fie corelată cu grosimea ori#ontului arail, pentru a nu fiaduse la suprafa ă material nefertil, săruri sau pietri .ț ș

Arăturile adânci sunt necesare pe terenurile îmuruienate, pe cele cu resturi vegetale ogate, în timp ce pe terenurile neinfestate, pentru culturi de cereale păioase sau alte plante fărăînrădăcinare profundă, se pot e$ecuta arături superficiale.

51



"e terenurile argiloase sunt recomandate arături adânci, deoarece contriuie la aerisirea

solului, de#voltarea în profun#ime a rădăcinilor plantelor i îmunătă irea activită iiș ț ț

microorganismelor.Adâncimea arăturii treuie să difere de la un an la altul pentru a se preveni formarea

hardpanului, care are o influen ă negativă asupra pătrunderii apei i rădăcinilor în sol.ț ș

.ite"a de lucru influen ea#ă asupra calită ii arăturii i depinde de tipul de sol, pantaț ț ș

terenului, umiditatea momentană a solului, gradul de acoperire cu resturi vegetale, construc iaț

plugului .a. %n mod oi nuit i având în vedere factorii men iona i, vite#a de lucru esteș ș ș ț ț

cuprinsăîntre >,9 i 8 mBoră, fiind mai mică pe solurile u oare sau pe cele nivelate anterior iș ș ș

mai mare pe solurile mijlocii i grele. 5a o vite#ă de lucru ridicată, încorporarea resturilor ș

vegetale este par ială i apar varia ii mari ale uniformită ii adâncimii de lucru.ț ș ț ț

Raportul între adâncimea i lă imea bra"dei# ș ț 7 arătură de calitate se o ine atunci când seț

respectă un anumit raport între adâncimea i lă imea ra#dei. -acă lă imea este prea micăînș ț ț

raport cu adâncimea, solul se întoarce necorespun#ător, iar dacă este prea mare nu se mărun e teț ș

suficient.

0. Clasificarea ar/turilor. Ar/tura cu "lugurile cu corman/, cu discuri şi f/r/ corman/

7"ara"lo< 8

Arăturile se clasifică după mai multe criterii i anume2ș

52



• ! după construc ia plugului 2 ar ț ături e$ecutate cu plugurile cu cormană i susolier, cuș

antetrupi ă, cu discuri, fără cormană4ț

• ! după adâncimea de e$ecutare 2 arături superficiale, adânci, foarte adânci i deș

desfundare4• ! după epoca de e$ecutare 2 arătură de vară, toamnă, iarnă i primăvară4ș

• ! după sensul de răsturnare a ra#delor metoda de e$ecutare/2 arătură cu întoarcerea ra#dei spre dreapta normală/, cu întoarcerea ra#dei succesiv spre dreapta i spre stângaș

netedă/ i arătură cu întoarcerea ra#dei concomitent spre dreapta i spre stânga.ș ș

%n func ie de construc ia plugului, arăturile se clasificăîn arături e$ecutate cu plugulț ț

oi nuit cu cormană, arături cu plugul prevă#ut cu cormană i susolier, arături cu plugul cuș ș

antetrupi ă, cu plugul cu discuri i cu plugul fără cormană paraploM/.ț ș

Efectuarea arăturii cu plugul obi nuit cu cormană ș , la care răsturnarea ra#delor se faceîntr!o singură parte, spre dreapta, se practică pe suprafe e mari. %n timpul aratului cu itul, suț ț

formă de disc, e$ecută tăierea ra#dei în plan vertical i delimitea#ă #ona arată de cea nearată iar ș

ră#darul taie ra#da în plan ori#ontal, la nivelul adâncimii de lucru. "e măsura înaintării

plugului, ra#da se ridică pe suprafa a curată a cormanei, unde se fragmentea#ă, se mărun e te,ț ț șse amestecă i se întoarce, iar solul arat devine afânat. @lementele care condi ionea#ă calitateaș ț

arăturii e$ecutate cu plugul cu cormană sunt reglajele plugului, vite#a de lucru, umiditateasolului i starea culturală a terenului.ș

1ormanele cilindrice dau re#ultate une pe solurile u oare, cele universale culturale/ peș

solurile cu te$tură mijlocie iar cele cultural!semielicoidale cominate/ pe solurile grele iș

compacte. "e terenurile cu resturi vegetale ogate se recomandă utili#area plugurilor cu cormanăsemielicoidală iar pe solurile în elenite, cele mai une re#ultate se o in prin folosirea plugurilor ț ț

cu cormană elicoidală.1alitatea arăturii e$ecutată cu plugul cu cormană se îmunătă e te prin montarea aripiiț ș

suplimentare, a prelungitorului aripii cormanei sau a prelungitorului pieptului cormanei4 acestea

sunt piese deta aile, care îmunătă esc performan ele cormanei i în acela timp pot fiș ț ț ș șschimate u or i cu costuri reduse în ca# de u#ură.ș ș

Efectuarea arăturii cu plugul cu discuri . "lugurile cu discuri au organele active su formaunor discuri concave, cu diametrul de <9)!?9) mm, grosimea <!8,9 mm, dispuse înclinat fa ă deț

direc ia de înaintare cu unghiuri de >)!>9ț o i fa ă de planul vertical cu unghiuri de &9!(9ș ț o.Aceste pluguri au următoarele avantaje2• ! pot fi utili#ate fără nici un risc pe solurile cu pietre i rădăcini4ș

• ! au o u#ură lentă datorită rota iei discurilor4ț

• ! între inerea este rapidă i simplă, fiind mai economice în e$ploatare decât plugurile cuț ș

cormană4•

! for a de trac iune necesară este mai mică cu &9! (): fa ă de plugurile cu cormană4ț ț ț• ! încorporarea rapidăîn sol a resturilor vegetale paie, îngră ăminte ver#i etc./.ș

"lugurile cu discuri au ca de#avantaje tendin a mai redusă de pătrundere în sol fa ă deț ț

plugurile cu trupi ă, motiv pentru care sunt necesare modele cu masă mare, ceea ce leț

afectea#ăpre ul, întoarcerea solului este incompletă, adâncimea de lucru este relativ limitată, iar ț

solul se îmuruienea#ă mai puternic.

53



Efectuarea arăturii cu plugul fără cormană /paraplo01# Aceste pluguri au caracteristic

faptul că trupi ele au fost înlocuite cu organe active destinate să afâne#e solul, fără a!l întoarce.ț

Arăturile fărăîntoarcerea ra#dei se recomandă a fi utili#ate în următoarele situa ii2ț

• ! pe terenurile în pantă, pentru păstrarea resturilor vegetale la suprafa ă, în vedereaț

reducerii cantită ii de apă care se scurge, cre terea cantită ii de apă care se infiltrea#ă sol i aț ș ț ș

reducerii fenomenului de ero#iune4• ! pentru pregătirea patului germinativ în condi ii de secetă sau pe terenuri tasate,ț

evitându!se formarea de olovani pentru a căror mărun ire sunt necesare ulterior numeroaseț

treceri cu grapele sau alte ma ini agricole4ș

• ! pe terenurile sărăturate, pentru a evita aducerea la suprafa ă a sărurilor din straturile maiț

profunde4• ! pe terenurile nisipoase, pentru a men ine miri tea la suprafa ă, cu rol în reducereaț ș ț

ero#iunii eoliene.

54



. Ar/tura cu ! "lugul cu antetru"iţ/, cu "lugul cu corman/ şi subsolier

Efectuarea arăturii cu plugul cu antetrupi ăț . Antetrupi a are aceea i formă ca i trupi a,ț ș ș ț

numai că are dimensiuni mai reduse. @a se fi$ea#ăîn fa a trupi ei i lucrea#ă la &B( dinț ț ș

adâncimea i (B= din lă imea de lucru ale acesteia.ș țAre rolul de a îmunătă i calitatea arăturii prin răsturnarea stratului superficial, cu structurăț

distrusă sau cu resturi vegetale, pe fundul ra#dei, unde va fi acoperit de stratul de sol

structurat, adus la suprafa ă de trupi a principală, care lucrea#ă la o adâncime de (9!=) cmț ț

fig. (.9/.

>igura 3.7 ! (:ecutarea ar/turii cu "lugul cu antetru"i /ț

a ! schema de montare a antetrupi eiț

! procesul de lucru al plugului cu antetrupi ăț

1oncomitent, sunt încorporate la o adâncime de unde nu mai pot să răsară, semin ele deț

uruieni, precum i larve, ciuperci sau uruienile aflate în diferite fa#e de de#voltare .ș

"lugul cu antetrupi ă se recomandă a fi folosit în ca#ul luării în cultură a terenurilor țîn elenite, la desfiin area lucernierelor, paji tilor naturale sau trifolienelor. "rin folosireaț ț ș

antetrupi ei cre te re#isten a la arat i în consecin ă consumul de comustiil, compensateț ș ț ș ț

însă de calitatea mai ună a arăturii. Acest tip de plug, treuie e$ploatat cu aten ie, pentruț

căîn terenuri cu multe resturi vegetale, îmuruienate, se înfundă u or.ș

Efectuarea arăturii cu plugul cu cormană i subsolier ș 7scormonitor8. +usolierulscormonitorul/ are formă de daltă sau săgeată dulă, fi$at pe un suport în spatele fiecărei trupi e.ț

Colul susolierului este de a afâna stratul suarail pe o adâncime de &)!&9 cm, fără ca acesta să

fie întors i adus la suprafa ă fig. ( =/.ș ț

55



>igura 3. - 'ru"i e "rev/6ute cu subsolier 7scormonitor8ț

a ! fi$a i în spatele trupi eiț ț

! fi$a i lateralț

1ormana e$ecutăîntoarcerea i mărun irea ra#dei, iar susolierul distruge hardpanulș ț

format la adâncimea de =)!>) cm, favori#ând pătrunderea aerului, apei i a rădăcinilor înș

straturile mai profunde ale solului, îmunătă ind astfel proprietă ile fi#ice, chimice i iologiceț ț ș

ale acestuia fig. (.>/.

>igura 3.9 (:ecutarea ar/turii cu "lugul cu subsolier 7scormonitor8

Acest tip de arătură se recomandă pe solurile grele, care au tendin a de a forma hardpan, peț

solurile acide, pe cele sărăturate, cu strat arail su ire, pentru a nu aduce la suprafa ă sol nefertilț ț

sau săruri nocive din ori#ontul suarail sau pe terenuri în pantă supuse ero#iunii, care auori#ontul A su ire.ț

Arătura cu susolier se recomandă să se e$ecute odată la (!> ani, vara pentru culturile detoamnă i toamna pentru culturile de primăvară.ș

56



. Clasificarea ar/turilor du"/ ad=ncimea de e:ecutare

Adâncimea arăturii are două componente, agrotehnică i energetică, iar aprecierea ei nu seș

poate face decât având în vedere amele elemente.-in punct de vedere agrotehnic, adâncimea arăturii treuie să asigure formarea unui strat

afânat, cu o ună permeailitate pentru apă i aer, care să permităînmaga#inarea apei, de#voltareaș

normală a rădăcinilor, încorporarea semin elor de uruieni i a resturilor organice etc. Adâncimeaț ș

arăturii treuie să difere de la un an la altul, de la o parcelă la alta, în func ie de condi iileț ț

pedoclimatice, starea culturală a terenului i cerin ele plantelor cultivate.ș ț

"e fiecare parcelă, de la un an la altul, se recomandă modificarea adâncimii de e$ecutare aarăturii pentru a se evita formarea hardpanului, care apare ca urmare a e$ecutării arăturii an după

an la aceea i adâncime, su #onele pe care se sprijină pla#ul plugului.ș"e solurile pod#olice, la care stratul de humus este su ire, arătura adâncă are consecin eț ț

nefavoraile, determinând încorporarea stratului fertil i aducerea la suprafa ă a unui strat săracș ț

în elemente nutritive, cu reac ie acidă i cu structură distrusă. "e aceste soluri, arătura se e$ecutăț ș

până la nivelul stratului cu humus, iar ori#ontul inferior se afânea#ă cu susolierul, montat înspatele fiecărei trupi e. %n acest strat afânat vor pătrunde aerul i rădăcinile plantelor i se vaț ș ș

intensifica activitatea microiologică, având ca efect cre terea fertilită ii. 1re terea adâncimiiș ț ș

arăturii se va face treptat, în cursul anilor următori, concomitent cu aplicarea de îngră ăminteș

organice i amendamente.ș

"e solurile halomorfe, la care con inutul de săruri este mai mare la suprafa ă, se recomandăț țarăturile adânci, cu întoarcerea ra#dei, pentru a încorpora în profun#ime stratul ogat în săruri.-acă stratul ogat în săruri se aflăîn profun#ime, se recomandă e$ecutarea de arături

superficiale i afânarea stratului suarail cu ajutorul susolierilor fi$a i pe plug.ș ț

%n func ie de adâncimea de e$ecutare, arăturile sunt clasificate în2 de#miri tiri, superficiale,ț ș

normale, adânci, foarte adânci i de desfundare.ș

57



De"miri tirea ș se e$ecută la adâncimea de &)!&( cm, pe suprafe ele acoperite cu miri te,ț ș

rămase după recoltarea cerealelor păioase sau a altor culturi, în condi ii de secetă, când datorităț

umidită ii reduse din sol nu se poate e$ecuta arătura de vară. %ntre avantajele de#miri tiriiț ș

amintim faptul că afânea#ă solul, reduce pierderile de apă prin evaporare, favori#ea#ăpătrundereai păstrarea în sol a apei provenite din precipita ii, distruge uruienile i stimulea#ă germina iaș ț ș ț

semin elor de uruieni din stratul superficial, facilitând distrugerea acestora prin arătura de varăț

sau de toamnă. @poca de e$ecutare optimă este imediat după recoltarea plantei premergătoare,când solul se lucre#ă u or.ș

)răturile superficiale se e$ecută la adâncimea de &9!&? cm având rolul de a distruge uruienile, de a favori#a infiltrarea apei provenite din precipita ii, încorporarea în sol a resturilor ț

vegetale i a îngră ămintelor împră tiate în prealail pe suprafa a solului.ș ș ș ț

Arăturile superficiale se e$ecutăîn următoarele situa ii2ț

! după recoltarea culturilor timpurii, vara, în condi ii de secetă, când nu se pot e$ecutaț

arături adânci4

! în toamnele secetoase, în vedera semănatului cerealelor păioase de toamnă, după premergătoare târ#ii4

! primăvara devreme, când din anumite motive nu s!au putut e$ecuta arături de toamnă4! la pregătirea terenului pentru culturile succesive4! pe terenurile pe care culturile de toamnă au fost compromise i este necesară pregătireaș

unui nou pat germinativ pentru a semăna4! pe suprafe ele care nu au fost de#miri tite la timp i pe care nu se poate e$ecuta arătura deț ș ș

vară4! în toamnele secetoase, pe terenuri grele, în vederea semănatului culturilor de toamnă4

! la întoarcerea lucernierelor, a paji tilor naturale sau cultivate, cu scopul de a crea condi iiș ț

de uscare pentru coletele leguminoaselor perene i ri#omii unor ieruri4ș

! în sistemul de lucrări pentru comaterea pirului.%n toate situa iile, arătura superficială se e$ecutăîn agregat cu grapa stelată sau cu grapa cuț

col i reglaili.ț

)răturile normale se efectuea#ă la adâncimea de &?!() cm, imediat după recoltarea plantei premergătoare4 pot fi e$ecutate pe toate tipurile de sol, cu i fără resturi vegetale dar întotdeaunaș

în agregat cu grapa stelată sau cu col i.ț

Arăturile normale se recomandă a fi utili#ate în următoarele situa ii2ț

! după premergătoare timpurii ma#ăre, in, cereale păioase, cartofi timpurii, orceag .a/,șvara, pentru culturi care se vor semăna toamna sau primăvara următoare4

! după premergătoare târ#ii, de toamnă soia, porum, sfeclă pentru #ahăr, floarea soarelui,cartof/, pe suprafe e care urmea#ă a fi semănate cu grâu, or# sau secară de toamnă4ț

! pentru culturi succesive. )răturile adânci se e$ecută la o adâncime de (&!=) cm, în func ie de condi iile concreteț ț

din teren.

58



Acestea se e$ecută la o adâncime cuprinsăîntre (& i (9 cm, pe terenurile afânate, cu oș

stare culturală ună, cu pu ine resturi vegetale la suprafa ă, pentru culturile de primăvară soia,ț ț

fasole etc/.Adâncimea va oscila între (< şi =) cm în următoarele situa ii2ț

! pentru culturile de rădăcinoase, tuerculifere, lucernă, porum etc.! pe solurile cu te$tură argiloasă, compacte4! pe terenurile îmuruienate, cu numeroase resturi organice la suprafa ă4ț

! atunci când arătura se e$ecută toamna, pentru culturi care vor fi semănate primăvara4! pentru comaterea unor uruieni care se înmul esc puternic pe cale vegetativă, ca pirulț

#Anodon dactAlon/, volura #onvolvulus arvensis/ etc.! de asemenea, acest tip de arătură se recomandă pentru încorporarea în sol a gunoiului de

grajd.+e recomandă ca adâncimea arăturii adânci să alterne#e de la un an la altul, evitându!se

formarea hardpanului i consumuri mari de comustiil.ș

@fectul arăturii adânci durea#ă (!= ani, interval după care se impune repetarea acesteia,concomitent cu aplicarea de materie organică, pentru a e$ista un echiliru între procesele deminerali#are şi humificare din sol.

)rătura foarte adâncă se e$ecută la =&!>) cm, pe solurile pe care se dore te ameliorareaș

radical a propriet ilor fi#ice ale solurilor, în următoarele ca#uri2ӑ ӑț

• ! periodic, la =!9 ani, pe solurile argiloase, lăcovi ti, care necesită o afânare profundăș

pentru îmunătă irea regimului aero!hidric4ț

• ! pe soluri cu e$ces de umiditate, ogate în materie organică, având rolul de a îmunătă iținfiltrarea apei, aerisirea i favori#area proceselor de descompunere a materiei organice iș ș

ameliorarea regimului apei, aerului i sustan elor nutritive4ș ț

• ! pe soluri nisipoase, unde dau sporuri de produc ie ridicate 5 "op, &'88/.ț

Du se vor e$ecuta arături foarte adânci pe solurile ogate în materie organică i în special peș

lăcovi ti, unde, prin încorporare adâncă, materia organică se descompune în condi ii anaeroe,ș ț

re#ultând isulfură de fier marcasită-in acest motiv, adâncirea stratului arail pe astfel de soluri se va face treptat, cu ma$im >!9 cmla fiecare arătură sau prin utili#area plugului echipat cu susolier.

)rătura de desfundare se e$ecută cu pluguri speciale, la adâncimea de 9)!?) cm. Acest tipde arătură se e$ecutăîn vederea ameliorării stării fi#ice a solurilor pentru înfiin area pepinierelor ț

i a planta iilor pomiviticole, pentru ameliorarea crovurilor din #onele cu soluri run!ro cate,ș ț ș

rune de pădure sau a terenurilor greu permeaile i compacte.ș"rin arătura de desfundare ori#ontul superior este încorporat la adâncime mare i se aduceș

la suprafa ă sol din ori#ontul 6, uneori chiar 1. Aceste ori#onturi pot să con ină sustan eț ț ț

insoluile, uneori chiar nocive pentru plante, motiv pentru care înainte de e$ecutarea lucrăriisolul treuie cercetat amănun it, evitând aducerea la suprafa ă a unui strat cu însu iriț ț ș

nefavoraile.

59



+e măre te permeailitatea solului pentru apă i aer, se intensifică activitatea iologică iș ș ș

procesele de o$idare a produ ilor incomplet o$ida i, nocivi pentru plante, iar semin ele deș ț ț

uruieni sunt încorporate la o adâncime de unde nu mai pot germina.1oncomitant, se încorporea#ăîngră ămintele organice i chimice, în do#e mai mari decâtș ș

cele oi nuite, iar pe solurile pod#olice se aplică amendanmente pentru corectarea reac ieiș ț

solului.@poca de e$ecutare optimă este în general vara, dar se poate lucra i toamna, fiind necesar ș

ca până la plantare să e$iste un interval de (!= luni, timp în care are loc o$idarea sustan elor ț

neasimilaile sau chiar to$ice aduse din ori#onturile profunde.5ucrarea se e$ecută cu pluguri speciale pentru desfundat, numite pluguri alansiere "6-!

<), "6-!?)/, în agregat cu tractoare de putere mare.@fectul desfundării se men ine un număr de 9!8 ani i asigură sporuri ridicate de produc ieț ș ț

datorită valorificării superioare a îngră ămintelor i amendamentelor, urmare a amestecării lor ș ș

foarte une cu solul.

3. Clasificarea ar/turilor du"/ e"oca de e:ecutare

-upă epoca de e$ecutare, deoseim arături de vară, de toamnă,de primăvară i de iarnă.ș

)rătura de vară se e$ecută la începutul sau în cursul verii, după recoltarea culturilor

timpurii ca orceagurile, rapi a, or#ul, grâul de toamnă, ma#ărea, cartoful timpuriu .a. Acastăț ș

arătură se face pentru culturi succesive, de toamnă sau pentru cele care se vor semăna în

primăvara anului următor.

60



Arăturile de vară au o serie de avantaje, printre care2• ! înmaga#inarea i păstrarea apei provenite din precipita ii4 în toamnă, terenurile arate dinș ț

vară au cu &)!(): mai multă apă decât terenurile pe care nu s!a efectuat această arătură 1."intilie, &'?'/4

• ! favori#ea#ă cre terea con inutului în nitra i4 toamna, înainte de semănat, terenurile careș ț ț

au fost arate din vară con in o cantitate mai mare de nitra i, în compara ie cu terenurile care s!auț ț țarat toamna4

• ! contriuie la distrugerea uruienilor i încorporarea semin elor acestora la o adâncimeș ț

de unde nu mai pot răsări4 sunt încorporate, de asemenea, miri tea i alte resturi vegetale,ș ș

amendamentele i îngră ămintele4ș ș

• ! determină sporuri importante de produc ie, în special la culturile păioase de toamnă.ț

"entru ca arătura de vară să aiă avantajele mai sus enumerate, treuie ca aceasta să se

e$ecute în agregat cu grapa stelată, pentru mărun irea ulgărilor, nivelarea i a e#area terenului.ț ș ș

-e asemenea, treuie e$ecutată imediat după recoltarea plantei premergătoare, sau în flu$

continuu, întrucât orice întâr#iere, în special în anii i #onele secetoase, determină pierderi mariș

de apă din sol iar arătura re#ultată este de calitate necorespun#ătoare.Adâncimea de e$ecutare a arăturii de vară depinde de planta care urmea#ă a fi cultivată,

umiditatea solului, tipul de sol .a. %n mod oi nuit, pentru culturile păioase de toamnă se e$ecutăș ș

arături la adâncimea de ()!(( cm iar pentru culturile de succesive se lucrea#ă la adâncimea de&9!&? cm. "entru culturile de primăvară arăturile se e$ecută la adâncimi cuprinse între (&!(9 cm pentru soia, fasole i (9!=) cm pentru porum, floarea soarelui, cartof sau sfeclă pentru #ahăr.ș

)rătura de toamnă , se e$ecută după premergătoare târ#ii porum, floarea soarelui, cartof,sfeclă pentru #ahăr, soia a./, pentru culturi care se seamănă toamna sau primăvara.ș

"entru culturile de toamnă, grâu de toamnă, or#, secară, arătura se e$ecută imediat după

recoltarea plantei premergătoare, la adâncimea de &?!(( cm, în agregat cu grapa stelată."entru culturile de primăvară, adâncimea arăturii varia#ăîntre (&!=) cm, în func ie deț

planta cultivată, gradul de îmuruienare, tipul de sol .a. a a cum a fost pre#entat anterior.ș ș

Arătura e$ecutată toamna pentru culturile de primăvară are următoarele avantaje2! infiltrarea i acumularea apei provenită din precipita iile că#ute în se#onul rece4ș ț

! încorporarea în profun#ime a semin elor de uruieni i a unor germeni precum iț ș ș

aducerea la suprafa ă a altora, care sunt distru i de gerurile din timpul iernii4ț ș

! sunt încorporate îngră ămintele chimice i organice, amendamentele i resturile vegetale4ș ș ș

! solul afânat prin arătura de toamnă se încăl#e te mai repede primăvara i poate fi pregătitș ș

în condi ii une pentru semănat.ț

)răturile de primăvară sunt contraindicate pentru condi iile din ara nostră, deoareceț ț

primăverile sunt scurte, secetoase i cu vânturi care determină pierderi mari de apă din re#ervaș

acumulatăîn perioada rece.-e asemenea, volumul de lucrări care treuie e$ecutat în câmp este mare, iar semănatul

culturilor treuie făcut repede.

61



%n plus, produc iile o inute pe suprafe ele arate în primăvară sunt mai mici comparativ cuț ț ț

cele o inute pe terenurile arate din toamnă.ț

Având în vedere căîn Comânia, în fiecare primăvară, se seamănă peste 9 milioane hectare,e$ecutarea tuturor lucrărilor în epoca optimă se poate face numai pe terenuri arate deja din varasau toamna anului precedent.

Arătura de primăvară se e$ecută pe suprafe ele pe care nu s!a putut efectua arătura deț

toamnă sau în #onele umede, unde nu se pune prolema pierderii apei din sol prin evaporare.%n aceste ca#uri, arătura se va e$ecuta cât mai timpuriu, în agregat cu grapa stelată i la oș

adâncime de &<!() cm, pentru a reduce pierderile de apă din sol."e solurile u oare, arătura de primăvară poate fi înlocuită printr!o lucrare cu grapa cuș

discuri, care are o productivitate mai mare. )răturile de iarnă se e$ecutăîn condi ii e$treme, când datorită unor condi ii foarteț ț

nefavoraile în toamnă, secetă, precipita ii e$cesive, #ăpadă timpurie, nu s!au putut efectua sauț

încheia arăturile. Aceste arături se pot e$ecuta în ferestrele iernii, când solul nu este acoperit cu

#ăpadă i nici înghe at, sau este înghe at numai la suprafa ă. 1alitativ, aceste arături suntș ț ț ț

inferioare celor de toamnă dar superioare celor efectuate primăvara.

62



15. Clasificarea ar/turilor du"/ sensul de r/sturnare al bra6dei

%n func ie de sensul de răsturnare al ra#delor i modul de deplasare al agregatelor,ț șdeoseim arătura în lături, arătura la cormană, arătura mi$tă, arătura într!o singură parte netedă/i în spinări creste/.ș

)rătura în lături 7la margini sau 4n dou/ "/r i8.ț Agregatul intrăîn lucru pe partea dreaptăa parcelei, răsturnând ra#da spre dreapta, pe teren nelucrat, formându!se astfel o coamă. 5acapătul parcelei, plugul este scos din ra#dă, se deplasea#ăîn gol i începe a doua cursă, în sensș

invers, pe cealaltă margine a parcelei, aruncând ra#da tot pe teren nelucrat i formând o a douaș

coamă.+e continuă astfel până se termină de arat întreaga parcelă, iar la sfâr it va re#ulta câte oș

coamă la fiecare margine i o rigolă la mijloc.ș

)rătura mită 7combinat/8 se e$ecută cu scopul de a reduce numărul denivelărilor. "entru

aceasta, se va împăr i sola în mai multe parcele egale ca lă ime i se va alterna arătura în lături cuț ț ș

arătura la cormană. %n felul acesta prima ra#dă re#ultată de la arătura în lături va acoperi rigola

rămasă la marginea parcelei arate la cormană, iar terenul va fi mai pu in denivelat.ț

)rătura în spinări 7creste8 se recomandăîn #one cu climat umed, pe soluri pod#olice iș

terenuri înclinate, unde este necesară eliminarea e$cesului de apă. %n acest scop, se împarte solaîn parcele cu lă imea de &9!() m i fiecare parcelă se ară mai mul i ani la rând la cormană sau laț ș ț

mijloc.1a urmare a repetării răsturnării ra#delor în aceea i direc ie, parcelele devin maiș ț

omate la mijloc i apar an uri pe marginile longitudinale, prin care se scurge apa în e$ces.ș ș ț

)rătura într+o singură parte 7neted/8 se e$ecută cu plugul reversiil. Acesta răstoarnă ra#da în aceea i parte atât la dus cât i la întors, i, ca urmare, suprafa a arăturii va fi netedă,ș ș ș ț

fără creste i coame fig. (.8/.ș

5ucrând astfel, agregatul nu va face curse în gol, iar în final va re#ulta o singură rigolă, lamarginea parcelei.

Această metodă de e$ecutare a arăturii este recomandată pe toate tipurile de sol i în toateș

#onele, în special, pe terenuri în pantă supuse ero#iunii, unde arătura se e$ecută de!a lungulcurelor de nivel.

)rătura în spinări 7creste8 se recomandăîn #one cu climat umed, pe soluri pod#olice ișterenuri înclinate, unde este necesară eliminarea e$cesului de apă. %n acest scop, se împarte solaîn parcele cu lă imea de &9!() m i fiecare parcelă se ară mai mul i ani la rând la cormană sau laț ș ț

mijloc.1a urmare a repetării răsturnării ra#delor în aceea i direc ie, parcelele devin maiș ț

omate la mijloc i apar an uri pe marginile longitudinale, prin care se scurge apa în e$ces.ș ș ț

63



11. Aratura de desfundare

-esfundarea este o arătură e$ecutată cu întoarcerea ra#dei, la adâncimi mari, de 9)!?)cm, utili#ând pluguri speciale, cu trupi a foarte re#istentă.ț

+e deosee te de arătură prin adâncimea foarte mare la care se e$ecută, influen a maiș ț

energică pe care o are asupra solului, scopul pentru care se face i intervalul mai mare de timpș

între două lucrări consecutive 9 *() ani/.-esfundarea se deosee te i de afânarea adâncă la care moili#area solului se faceș ș

fărăîntoarcerea ra#dei.

Obiectivele lucrării de desfundare sunt multiple2! moili#area profundă a solului în vederea înfiin ării pepinierelor i a planta iilor viti!ț ș ț

pomicole4! ameliorarea unor soluri cu e$ces de umiditate sau cu un grad ridicat de compactare4

! încorporarea îngră ămintelor organice sau amendamentelor4ș

! este asociată cu alte măsuri de ameliorare a fertilită ii solurilor.ț

Efectele arăturii de desfundare sunt evidente în ceea ce prive te afânarea în profun#ime aș

solului, amestecarea i omogeni#area ori#onturilor de sol, cre terea permeailită ii pentru apă i aș ș ț ș

capacită ii de re inere a acesteia. 6uruienile aflate în vegeta ie sunt comătute în totalitate, iar ț ț ț

prin încorporarea la mare adâncime 9)!?) cm/ a semin elor i a organelor vegetative deț ș

înmul ire ale acestora, se reduce foarte mult gradul de îmuruienare.ț

-esfundarea măre te eficien a amendamentelor i determină o valorificare superioară aș ț ș

îngră ămintelor, datorită amestecării lor cu o masă mare de sol, asigurând sporuri importante deș

produc ie.ț

@fectul desfundării se men ine o perioadă de 9!8 ani.ț

@poca optimă de e$ecutare a lucrării este vara însă aceasta poate fi e$ecutată i toamnașdacă terenul va fi utili#at pentru planta ii sau culturi de primăvară. Având în vedere căț

desfundarea presupune un consum foarte mare de energie, se recomandă e$ecutarea ei numai înintervalul corespun#ător maturită ii fi#ice a solului.ț

Intervalul de timp, între desfundat i plantat treuie să fie de câteva luni, perioadăîn careș

sustan e neasimilaile, uneori to$ice, aduse din ori#onturile 6 sau AB1 la suprafa a solului, auț ț

timp să se o$ide#e. 7ri#onturile cu caronat de calciu, chiar dacă nu sunt fertile, aduse la

64



suprafa ă au un efect favorail asupra structurii solului, poro#ita ii i a drenajului intern alț ț ș

acestuia Gu ". i cola.,&''?/.ș ș

Adâncimea de e$ecutare se staile te după o cercetare amănun ită a profilului de sol, înș ț

func ie de gradul de diferen iere al ori#onturilor i a însu irilor solului pe profil, de tipulț ț ș ș

planta iilor etc. +olurile desfundate suferă modificări importante pe profil, încât ele se încadea#ăț

apoi într!o clasă specială, cea a solurilor desfundate.1a metodă de ameliorare a solurilor cu fertilitate scă#ută, desfundarea este dificil de aplicat

pe suprafe e mari datorită pre ului de cost ridicat.ț ț

>igura 3.0 9 )chema constructiv/ a "lugului balansier "entru desfundat 9 P>D905 7dupăEoma -., &'?&/

& ! avantren4 ( !roată de câmp4 = ! roată de ra#dă4 > !cadru4 9 !ra e articulate4 < !ț

trupi ă4 8 ! cu it lung4 ? ! antetrupi ă4 ' ! roată limitatoare de adâncime4 &) ! scaun4 &&ț ț ț

! volan4 &( ! a$ de antrenare4 &= ! vârf daltă reglailă reversiil.

"entru reali#area desfundării se utili#ea#ă plugurile alansiere pentru desfundat "6-! <)

fig. (.?/ sau "6-!?). Acestea sunt pluguri tractate, care lucrea#ăîn agregat cu tractoarele de &9) * ()) 1", pe terenuri cu panta până la &> ! &<o.

65



12. Af=narea ad=nc/

Afânarea adâncă este o lucrare e$ecutată fărăîntoarcerea, răsturnarea sau amestecareaori#onturilor de sol, care are ca scop ameliorarea stării fi#ice, chimice i iologice a acestora prinș

mărirea spa iului lacunar total al ori#onturilor suiacente stratului arail.ț

+tailirea suprafe elor care necesită afânare adâncă are la a#ă criterii de naturăț

pedologică, climatică, geomorfologică, litologică i hidrologică.ș

Pedologic. -in punct de vedere pedologic au prioritate solurile afectate de e$ces de

umiditate de natură pluvială, cum sunt cele pod#olice, pod#olite, argilo!iluviale, solone uri,țlăcovi ti etc. %n perioadele ploioase, apa ălte te sau se scurge la suprafa ă, deoarece au oș ș ț

poro#itate totală redusă i un grad ridicat de tasare, în special în ori#onturile suaraile, ceea ceș

împiedică infiltrarea apei în profun#ime.Au, de asemenea, prioritate, solurile cu un grad de compactare mai mare de &): i oș

permeailitate scă#ută pentru apă i aer.ș

Climatic. Afânarea adâncă este necesară pe solurile care au un ilan hidric deficitar înț

perioada iulie ! septemrie i e$cedentar în perioada octomrie ! martie.ș

2eomorfologic. -in punct de vedere geomorfologic, terenul treuie să aiă o pantă su&9:, pentru a fi posiilă utili#area ma inilor i agregatelor care e$ecută afânarea adâncă aș ș

solurilor i de peste (: pentru a permite scurgerile superficiale.ș

3itologic. Eerenurile care vor fi afânate adânc treuie să aiă un sustrat care să nufavori#e#e alunecările.

4idrogeologic. 1ondi ia, care se impune din acest punct de vedere, este ca solurile să nuț

fie afectate de influen e freatice în perioadele cu e$ces de umiditate. "entru aceasta este necesar ț

ca adâncimea medie a apei freatice să fie peste &,9 m. Derespectarea tuturor criteriilor men ionate face ca practicarea afânării adânci peț

suprafe ele respective să devină restrictivă.ț

66



@5@@DE@5@ E@0DI1@ A5@ A3RDCII A-RD1I

5a efectuarea afânării adânci prin scarificare se vor avea în vedere o serie de elemente

specifice dintre care men ionăm adâncimea de afânare, lă imea de lucru a unei piese active,ț ț

distan a între organele active, direc ia de e$ecutare i periodicitatea efectuării lucrării.ț ț ș

)dâncimea de afânare 7h/. %n func ie de po#i ia stratului impermeail, grosimea acestuia,ț țma inile i utilajele folosite, deoseim2ș ș

• ! afânare de mică adâncime până la >) cm/4• ! afânare de adâncime mijlocie între >)!?) cm/4• ! afânare de adâncime mare peste ?) cm/.7 cerin ă importantă este respectarea uniformită ii adâncimii de lucru, în special pe solurileț ț

afectate temporar de e$ces de umiditate i pe cele amenajate cu diferite sisteme de drenaj, pentruș

îmunătă irea scurgerii apei în e$ces spre coloana de drenaj.ț

3ă imea de lucrua unei piese activeț 7l8 depinde de adâncimea de afânare, tipul utilajului iș

elementele sale constructive.%ntre aceste două elemente, adâncimea h/ i lă imea de lucru l/ fig. (.' a/, e$istă rela ia2ș ț ț

l S (×

h

>igura 3.1 ? (lementeletehnice ale af=n/riiad=nci 7scarific/rii8a ! sec iune de sol afânat4ț

! distan a între organeleț

active ale scarificatorului.

Distan a între două organe activeț 7d8 treuie astfel aleasăîncât să asigure afânarea unei

suprafe e cât mai mari, pe întreaga adâncime de lucru. %ntre lă imea de lucru a unei piese activeț ț

l/ i distan a între două organe active d/ e$istă rela ia2ș ț ț

d S ),9 ! ),8/×

l fig. (.' /%n mod oi nuit, distan a între organele active oscilea#ăîntre & * &,9 m.ș ț

Direc ia de eecutareț se recomandă să fie perpendiculară pe canalul de desecare, permi ând astfel scurgerea mai ună a apei. "e terenurile compacte se recomandă ca afânarea săț

se e$ecute pe două direc ii perpendiculare, iar pe terenurile înclinate, paralel cu direc ia generalăț ț

a curelor de nivel, pentru a reduce fenomenul de ero#iune. Periodicitatea efectuării lucrării . Ce#ultatele cercetărilor precum i e$perien a practică auș ț

eviden iat că lucrarea de afânare adâncă treuie repetată la interval de =!9 până la 8 ani.ț

@3@1E@5@ A3RDCII A-RD1I

67

.a.



Afânarea adâncă este o lucrare a solului importantă, care determină modificări fi#ice,

chimice i iologice semnificative.ș

Efectele fi"ice constau în cre terea poro#ită ii totale pe adâncimea afânată cu (,9 ! <,):,ș ț

fapt care influen ea#ă po#itiv permeailitatea pentru apă a solului. Astfel, o reducere a graduluiț

de tasare de la &,<) gBcm= la &,)) gBcm=, determină o cre tere a vite#ei de infiltrare a apei de &)))ș

! &9)) ori ta. (.>/. +!a stailit că prin reducerea tasării cu ),& gBcm=, cantitatea de apăaccesiilă plantelor cre te cu &):.ș

Ceducerea gradului de tasare prin afânare adâncă determină o mic orare a valorilor ș

coeficientului de ofilire i o cre tere a cantită ii de apă care poate fi utili#ată de către plante,ș ș ț

cre terea difu#iunii 17ș (, reducerea conductivită ii calorice i, în special, o scurtare a perioadeiț ș

cât solurile sunt reci."e suprafe ele înclinate, afânarea adâncă determină, ca urmare a îmunătă irii infiltrării iț ț ș

re inerii apei, o reducere a cantită ii de apă scursă la suprafa a solului, a coeficientului deț ț ț

scurgere i, deci, a deitelor specifice pe un anumit teritoriu.ș

'abelul 3.

Influen a af=n/rii ad=nci asu"ra vite6ei de infiltra ie 7cm@s8ț ț

7I. i u i colab.,138ț ș

5ucrarea solului )!() ()!>) >)!<)

Arat la ()!(( cm ),))()?

),)))(9

),))))'

Arat la ()!(( cm N susolaj la =9!>)cm

),))((9

),))&))

),))))>

Afânare adâncă la 9)!99 cm N

arătură la ()!(( cm

),))(=

(

),)))8

)

),)))=

&-renaj cârti ă la <)!<9 cm, cu distan aț ț

de = m N arătură la ()!(( cm),))((

)),)))=

)),)))&

9

Efectele chimice ale afânării adânci constau în sporirea con inutului de calciu datorităț

activării cationului prin surplusul de 17( format ca urmare a intensificării activită ii microiene.ț

Kalorile p0 cresc prin reducerea concentra iei ionilor de hidrogen, iar formele greu soluile aleț

fosforului i potasiului sunt moili#ate.ș

Efectele biologice. 1re terea con inutului de aer al solului determină schimarea raportuluiș ț

între microorganismele aeroe i cele anaeroe în favoarea primelor, iar ca urmare se intensificăș

procesele de minerali#are a materiei organice i de reducere a glei#ării sau salini#ării secundare.ș

odificarea condi iilor fi#ico!chimice i iologice din sol, precum i crearea unui regimț ș ș

aerohidric favorail, influen ea#ă po#itiv asupra de#voltării plantelor i produc iilor o inute,ț ș ț ț

care cresc, în medie, cu &)!&?: la cartof, ()!(9: la porum i ()!(9: la cerealele păioase.ș

@"71A -@ @T@1EAC@

68



@ficacitatea afânării adânci depinde în mare măsură de epoca de e$ecutare i, în special, deș

umiditatea momentană a solului.-in punct de vedere calendaristic, condi iile cele mai une pentru e$ecutarea lucrării sunt înț

perioada iulie * septemrie, după recoltarea plantelor care ajung la maturitate în această perioadă.

%n ceea ce prive te umiditatea solului, aceasta treuie să fie cuprinsăîntre <) i '): dinș șintervalul umidită ii active IA/. -acă solul este prea umed, re#ultă ni te simple tăieturi în masaț ș

acestuia, care nu se afânea#ă. 5a o umiditate redusă, datorită re#isten ei mari pe care solul oț

opune la înaintarea organelor active, se reali#ea#ă un consum ridicat de comustiil, afânareaeste de calitate slaă, re#ultând olovani, chiar locuri, care ulterior se mărun esc foarte greu.ț

Adâncimea de lucru nu se reali#ea#ă sau este foarte neuniformă, iar utilajele se u#ea#ă sau chiar se distrug.

%n condi ii optime de umiditate, solul se rupe în planuri diferite, re#ultând crăpături i fisuriț ș

neregulate, suprafa a lui rămâne vălurită i afânată, ridicându!se pe a$a organelor active cu minimț ș

&9 cm fa ă de starea ini ială.ț ț

Afânarea adâncăî i atinge oiectivele dacă se respectă câteva reguli2ș

! lucrarea treuie să fie de calitate, încât pregătirea patului germinativ pentru culturaurmătoare să se e$ecute printr!un număr redus de lucrări, evitându!se tasarea solului4! înainte de afânare se recomandă mărun irea resturilor vegetale i împră tierea lor pe câmp,ț ș ș

precum i administrarea îngră ămintelor chimice sau organice, pentru ca o parte din acestea săș ș

pătrundă prin deschiderile produse de către piesele active i astfel să fie încorporate mai adâncș

Gh. 6udoi, &''</.! pregătirea patului germinativ se va face numai prin lucrări superficiale, e$ecutate cu grape,

cultivatoare .a., care se vor deplasa pe o direc ie transversală sau diagonală fa ă de direc iaș ț ț ț

e$ecutării afânării adânci.Având în vedere tasarea solului în timp, datorită factorilor naturali i antropici, afânareaș

adâncă treuie repetată la anumite intervale de timp, care depind de tipul de sol, con inutul înț

argilă, gradul de compactare i de o serie de proprietă i fi#ico!chimice ta. (.9/.ș ț

'abelul 3.7

%nfluen a tipului de sol asupra intervalului după care se repetă af<narea ad<ncăț

Eipul de solIntervalul după care serepetă afânarea adâncă

+oluri luto!nisipoase i nisipoaseș ?!' ani+oluri lutoase2

! +oluri run deschise de stepă! 1erno#iomuri

<!8 ani9!< ani

+oluri argilo! lutoase2! +oluri run ro cateș

! +oluri pod#olice i argilo!ș

iluviale! +oluri gleice

>!9 ani>!9 ani=!> ani

+oluri argiloase2! 5ăcovi tiș

! Kertisoluri= ani= ani

69



5ucrările de afânare adâncă nu sunt o solu ie de durată, deoarece solurile se recompactea#ăț

u or i apare ca necesară repetarea lor, iar în timp intensitatea compactării i recompactăriiș ș ș

cre te. -in acest motiv aceste lucrări treuie completate cu măsuri de prevenire a compactării,ș

care să includă asolamente de lungă durată cu plante amelioratoare, fertili#are organică i unș

sistem ra ional de lucrare a solului.ț

Eerenurile afânate adânc vor fi destinate în primul rând culturilor de primăvară, în special pră itoarelor2 porum, sfeclă pentru #ahăr, cartof .a. care valorifică ine condi iile create iș ș ț ș

dau sporuri semnificative de produc ie. %ncepând cu anul următor, solul va fi folosit normal,ț

pentru o gamă largă de culturi, iar volumul lucrărilor necesare pregătirii acestuia, precum iș

cheltuielile de e$ploatare, se vor reduce cu =)!>):.

ID-I1I -@ 51C 1A5IEAEIKI "@DEC A3 R DAC@A A- R D1 A +755I

5a efectuarea lucrărilor pentru afânarea adâncă a solului, indicii de lucru calitativi sunturmătorii2

! adâncimea medie de afânare /am

1, se determină ca medie aritmetică a minim treideterminări pe diagonala parcelei4

+ abaterea standard 7sa

8 treuie să fie≤

±),)9 din adâncimea medie4

+ abaterea accidentală maimă7 a

8 fa ă de adâncimea medie de afânare a soluluiț

repre#intă valoarea măsurată, ma$imă i minimă, a adâncimii de afânare. Ereuie să fieș ≤± ),()

din am

49 coeficientul de varia ie al adâncimii de lucruț 7Ca8 treuie să aiă valori ≤± ),)94+ gradul de afânare al solului , în urma lucrării de afânare, adâncă treuie să fie >()%.%n ca#ul în care se depă esc valorile admise referitoare la indicii calitativi de lucru, seș

verifică reglajul ma inii în plan vertical, mărind tendin a de pătrundere în sol a organului deș ț

lucru. -acă gradul de afânare a solului este prea mic, înseamnă că acesta are umiditate prea marei în acest ca# se a teaptă până când solul se mai usucă i î i reduce umiditatea pe adâncimea deș ș ș ș

afânare.

70



1#. ra"e! Destinatie, Clasificare, Conditii de utili6are. *tili6area gra"elor concomitent cu

e:ecutarea ar/turii

D()'IA I(Ț

Grapele sunt destinate pentru e$ecutarea lucrărilor superficiale ale solului, înainte desemănat sau în timpul vegeta iei.ț

%n timpul procesului de lucru, acestea reali#ea#ă sfărâmarea ulgărilor, afânarea solului,nivelarea arăturii, distrugerea uruienilor sau spargerea crustei. +unt, de asemenea, utili#ate laîntre inerea culturilor, pă unilor, fâne elor, la încorporarea îngră ămintelor, ericidelor sau aț ș ț ș

semin elor semănate prin împră tiere.ț ș

Grapele moili#ea#ăîn mod curent solul pe adâncimi cuprinse între > i &( cm, putândș

ajunge i la &? cm în ca#ul grapelor cu discuri grele.ș

Clasificarea grapelor se poate face după mai multe criterii5! după forma organelor de lucru, deoseim grape stelate, grape cu discuri u oare, mijlocii,ș

grele/, grape cu col i reglaili, oscilan i, verticali B ori#ontali rotativi/ i grape elicoidale4ț ț ș

71



! după mi carea organelor de lucru, grapele se clasificăîn grape rulante, la care organele deș

lucru, su formă de stele, discuri sau elicoidale, ac ionea#ă asupra solului printr!o mi care deț ș

rota ie i grape târâte, la care organele de lucru se deplasea#ăîn sol printr!o mi care de transla ieț ș ș ț

cu col i/4ț

! după modul de cuplare la tractor, grapele pot fi tractate, semipurtate sau purtate.

17D-I II -@ EI5IFAC@ A GCA"@57C Ț

Grapele se utili#ea#ăîn următoarele situa ii2 concomitent cu e$ecutarea arăturii, înț

intervalul arat!semănat, pentru între inerea culturilor i distrugerea crustei, regenerarea paji tilor ț ș ș

i lucernierelor vechi, sau pot înlocui, în anumite condi ii, arătura.ș ț

a# Concomitent cu eecutarea arăturii , grapele se folosesc cu scopul de a distruge ulgării, a mărun i, nivela i tasa u or solul până la o adâncime de >!9 cm. %n această situa ie seț ș ș ț

folose teș grapa stelată, care lucrea#ăîn agregat cu plugul.*rapele stelate fig. (.&)/ fac parte din categoria grapelor rotative, organele lor active fiind

repre#entate de stelele cu col i, de lungime egală sau de lungime diferită.ț

>igura 3.2 9 )chema constructiv/ a unei gra"e stelate& ! cadrul4 ( ! dispo#itiv de trac iune4 = ! a$e transversale4 > ! lagăre4 9 ! organeț

active în stea

-atorită sec iunii pătrate a a$elor, pe care sunt montate după o înfă urare elicoidală, cuț ș

două sau trei începuturi, organele active su formă de stele cu col i, acestea se rotescț

concomitent i distrug, mărun esc i nivelea#ă ulgării de sol re#ulta i în urma arăturii.ș ț ș ț

+e recomandă a fi utili#ate la efectuarea arăturii de vară pentru semănatul culturilor detoamnă, concomitent cu e$ecutarea arăturii de toamnă pentru semănatul culturilor păioase de

toamnă, pentru culturi succesive, odată cu arătura de primăvară etc.*rapele elicoidale , cunoscute i su denumirea de grape rulante sau grape cu vergele, seș

utili#ea#ă pentru mărun irea, afânarea superficială i tasarea u oară a solului. Grapele elicoidaleț ș ș

rotative se folosesc, în general, în cadrul unor agregate comple$e, pentru pregătirea superficială,finală, a patului germinativ.

Aceste grape lasă terenul afânat la suprafa ă i u or tasat la adâncimea de semănat,ț ș ș

permi ând ridicarea apei prin spa iile capilare pânăîn #ona în care se găsesc semin ele fig. (.&9/.ț ț ț

72



>igura 3.7 * Preg/tirea "atului germinativ "rin utili6area gra"elor elicoidale& ! organul activ4 a ! strat afânat4 ! strat u or tasatș

b# %n intervalul arat + semănat

1$. *tili6area gra"elor 4n intervalul arat ? sem/nat!

%n intervalul arat + semănat grapele se utili#ea#ă pentru men inerea arăturii curate deț

uruieni, pentru distrugerea ulgărilor, crustei i afânarea solului4 în aceste situa ii seș ț

utili#ea#ă grapele cu col iț iș grapele cu discuri.

*rapele cu col iț . +e folosesc pentru mărun irea ulgărilor, afânarea superficială a solului,ț

distrugerea crustei, distrugerea uruienilor i nivelarea terenului lucrat. %n timpul lucrului,ș

organele active, col ii, pătrund în sol, mărun ind ulgării, afânând stratul superficial, distrugândț ț

crusta i uruienile în curs de răsărire.ș

Grapele cu col i treuie să reali#e#e următoarele cerin e2 un grad de afânare al solului deț ț

peste ():4 distrugerea crustei4 un grad de mărun ire al solului de minim 89:4 gradul de nivelareț

al acestuia să fie de peste 9):4 să nu scoată semin ele din pământ la grăparea semănăturilor ț

înainte de răsărire4 să nu pulveri#e#e solul.-istrugerea crustei se face în special în #onele secetoase, utili#ând grapa cu col i reglaili,ț

cu col ii orienta i spre înapoi spate/, care afânea#ă solul pe o adâncime de (!= cm4 lucrarea areț ț

ca efect întreruperea capilarelor i reducerea pierderilor de apă prin evaporare.ș

73



ltima lucrare cu grapa cu col i se face în pre#iua semănatului sau plantatului, pentruț

definitivarea pregătirii patului germinativ.-upă greutatea ce revine pe fiecare col i care repre#intă raportul între greutatea totală ațș

grapei i numărul col ilor, se deoseesc grape u oare ),<!&,( gfBcol /, grape mijlocii &,(!(,)ș ț ș ț

gfBcol / i grape grele (,)!9,) gfBcol /.ț ș ț

Această clasificare delimitea#ă, de fapt, i domeniul de utili#are al grapelor cu col i, pentruș țsoluri cu te$tură u oară, mijlocie sau grea.ș

Adâncimea de pătrundere a col ilor în sol depinde de po#i ia acestora, greutatea care revineț ț

pe un col i vite#a de lucru, fiind cuprinsăîntre >!? cm.țș

Astfel, pentru nivelarea arăturilor afânate, unghiul de înclinare al col ilor va fi reglat la 9ț o!(8o, pentru afânarea arăturilor tasate, <)o, ')o sau &&)o, iar pentru grăpatul de primăvară alculturilor de toamnă, (8o, =9o sau >9o.

1ol ii înclina i spre înainte pătrund mai adânc în sol i scot la suprafa ă rădăcinile rupte,ț ț ș ț

dar sfărâmă mai pu in ulgării decât atunci când au po#i e verticală.ț ț

7ricare ar fi gradul de înclinare al col ilor, grăpatul se face perpendicular sau olic fa ă deț ț

direc ia e$ecutării arăturii sau de a viitoarelor rânduri de plante, pentru o nivelare mai ună aț

terenului. %n acela i timp se reali#ea#ă distrugerea unui număr mai mic de plante, fa ă de situa iaș ț țcând s!ar lucra pe direc ia rândului, deoarece orice col suprapus pe un rând poate distrugeț ț

majoritatea plantelor de pe acesta.*rapele cu col i oscilan iț ț . n alt tip de grape cu col i sunt grapele cu col i oscilan i,ț ț ț

folosite în special pentru pregătirea patului germinativ la cartof, sfeclă pentru #ahăr, legume .a.ș

7rganele active, montate pe două are ac ionate de la pri#a de putere a tractorului din agregat,ț

e$ecută o mi care de oscila ie în plan transversal fa ă de direc ia de înaintare i determină oș ț ț ț ș

mărun ire uniformă a solului pe toată lă imea de lucru, afânarea i nivelarea foarte ună aț ț ș

acestuia fig. (.&&/.

>igura 3. * Preg/tirea "atului germinativ cu gra"a cu col i oscilan iț ț

Kite#a de deplasare a agregatului influen ea#ă atât asupra adâncimii de pătrundere aț

col ilor în sol cât i asupra gradului de mărun ire. 5a vite#ă redusă, adâncimea de lucru este maiț ș ț

mare, iar la cre terea acesteia, gradul de mărun ire este mai ridicat, în schim se reduceș ț

adâncimea de lucru.*rapele cu col i verticali rotativiț sunt grape cu ac ionare de la pri#a de putere a tractorului,ț

prin intermediul căreia organele active, su forma unor perechi de col i cu a e#are verticală, seț ș

74



rotesc i determină mărun irea i afânarea foarte energică a solului, distrug uruienile i resturileș ț ș ș

vegetale fig. (.&(/. Aceste grape sunt de oicei parte componentă a unor agregate comple$e,care asigură pregătirea patului germinativ, pe teren arat în prealail, printr!o singură trecere.

*rapele cu discuri. "rin lucrarea solului cu grapa cu discuri se reali#e#ă2

! distrugerea ulgărilor, la dimensiunea conven ională de 9 cm, în propor ie de peste '9:4ț ț

! afânarea eficientă a solului, gradul de afânare re#ultat treuind să fie de minim ():4! o adâncime de lucru uniformă4! nivelarea terenului, în propor ie de minim >):4ț

! distrugerea în totalitate a uruienilor4! amestecarea ună a straturilor de sol.

7rganele active fig. (.&=/ au forma unor discuri, de oicei concave, cu marginea lisă

continuă/ sau crenelată.

>igura 3. 9 Organul activ al gra"ei cu discuriC ! ra#a de curură4 - ! diametrul discului

"rocesul de lucru al unui organ activ este pre#entat în figura (.&>.

>igura 3. 9 Procesul de lucru al unui organ activ al gra"ei cu discuri

75



+ ! sec iunea ra#dei4 c ! adâncimea de lucru4 l ! lă imea de lucru4 ( * =ț ț

cm ! denivelarea solului

"rin deplasarea agregatului, su ac iunea masei ce revine pe fiecare disc, acestea pătrund înț

sol la adâncimea ;c;4 prin rotirea a$ului cu sec iune pătrată pe care sunt fi$ate echidistantț

discurile, fiecare disc lucrea#ă o por iune de sol cu lă imea ;l; i o sec iune ;+;. +olul tăiat deț ț ș țdisc este urcat pe sec iunea lui interioară, mărun it, întors i deplasat lateral.ț ț ș

Adâncimea ma$imă de lucru a unui disc cma$

/ este influen ată de diametrul discului, deț

diametrul flan ei discului i de spa iul de trecere a solului i a resturilor vegetale pe su flan a deș ș ț ș ș

distan are, putând fi determinată cu formula2ț

cma$

S(

d @ −

! = cm/ unde2- S diametrul disculuid S diametrul flan ei de distan areș ț

-eplasarea grapei se face ;în suveică; pe parcelele cu o lungime mai mare de 9)) m sau ;în

păr i; pe parcele mai mici.ț

"rin cre terea vite#ei de deplasare, se măre te gradul de mărun ire al solului i se reducș ș ț ș

gradul de nivelare i adâncimea de lucru.ș

3olosirea repetată a grapelor cu discuri contriuie la distrugerea structurii solului i laș

pulveri#area acestuia, motiv pentru care utili#area lor treuie limitată. Du este recomandatăutili#area lor la pregătirea patului germinativ primăvara, deoarece determină pierderea unor cantită i mari de apă prin evaporare.ț

5iteza de lucru a grapelor este cuprinsăîntre > i &( mBh, în func ie de tipul grapei,ș ț

adâncimea de lucru, umiditatea solului, tractorul cu care lucrea#ăîn agregat, scopul lucrării .a.ș

Grapele cu discuri lucrea#ă cu vite#e cuprinse între 8 i ? mBh pe terenuri plane i >!9 mBh peș ș

terenuri în pantă, grapele cu col i se recomandă să lucre#e cu vite#e de 8!? mBh, sapa rotativă cuț

&)!&= mBh, iar grapa stelatăîn func ie de vite#a de deplasare a agregatului de arat.ț

76



1-. *tili6area gra"elor la lucrarile de 4ngriire a culturilor

Eecutarea lucrărilor de îngri6ire a culturilor repre#intă un alt domeniu de utili#are algrapelor.

#ombaterea crustei. -acă în cursul primăverii, în culturile de cereale păioase de toamnă

sau în culturile de pră itoare, înainte sau după răsărit, s!a format ;crustă;, pentru distrugereașacesteia, aerisirea solului i distrugerea uruienilor în curs de răsărire, se va utili#a sapa rotativăș

fig. (.&</. Aceasta se utili#ea#ă i pentru e$ecutarea lucrărilor de afânare superficială a solului iș ș

între inerea culturilor de leguminoase anuale sau plante tehnice, în primele stadii de de#voltareț

ale acestora.

>igura 3.B 9 Procesul de lucru al sa"ei rotativea ! afânare energică4 ! afânare superficială

77



+apa rotativă reali#ea#ă, prin organele sale de lucru, de tip col i înclina i, afânarea superficialăț ț

a solului, distrugerea crustei, a ulgărilor, precum i a uruienilor aflate în primele fa#e deș

vegeta ie.ț

+apele rotative treuie săîndeplinească următoarele cerin e2ț

! afânarea superficială a solului, distrugerea crustei i a ulgărilor4ș

! distrugerea uruienilor în curs de răsărire4! să nu determine de#rădăcinarea plantelor de cultură4! să poată fi utili#ate atât la plante semănate în rânduri apropiate cât i la plante pră itoare.ș ș

10. *tili6area gra"elor la! regenerarea "aistilor si ca lucrare de ba6a a solului 7inlocuire

aratura8

Regenerarea pa6i tilor i a lucernierelor vechi# ș ș "entru a favori#a lăstărirea plantelor i aș

afâna solul, pe paji ti, lucerniere i trifoi ti, primăvara devreme sau după coase, se recomandăș ș ș

utili#area grapelor cu col i reglaili, iar pentru a determina regenerarea lucernierelor vechi seț

folose te grapa cu discuri.ș

%nlocuirea arăturii- distrugerea resturilor vegetale .a.ș . Atunci când datorită secetei nu se poate e$ecuta imediat arătura, de vară sau toamnă, înaintea efectuării arăturii de toamnă, dacăterenul este acoperit cu numeroase resturi vegetale, se pot folosi grapele cu discuri grele.

Grapele cu discuri grele pot înlocui arătura la pregătirea terenului pentru culturi succesive.Acestea sunt prevă#ute cu organe active tip disc concav, care pătrund în sol până la adâncimea de&?!() cm, îl întorc par ial, mărun esc, taie i nivelea#ă.ț ț ș

%n toamnele secetoase, în vederea semănatului cerealelor păioase de toamnă, se recomandărenun area la arătură i pregătirea patului germinativ numai prin utili#area a două, trei treceri cuț ș

grapele cu discuri grele, care lucrea#ă până la adâncimea de &?!() cm.Grapele cu discuri grele pot înlocui arătura, în vederea semănatului cerealelor păioase de

toamnă i după premergătoare care lasă terenul afânat i fără multe resturi vegetale cartof,ș ș

sfeclă/.Ereuie avut în vedere faptul că utili#area e$cesivă a grapelor cu discuri grele contriuie la

degradarea structurii solului i la cre terea gradului de îmuruienare, în special cu uruieni careș ș

se înmul esc prin ri#omi, deoarece ace tia sunt fragmenta i.ț ș ț

%nsă utili#area grapelor cu discuri grele în alternan ă cu arătura, mai ales la plantele cuț

înrădăcinare superficială, are avantajul reali#ării unor importante economii de comustiil precum i a unor produc ii practic egale cu cele o inute prin e$ecutarea arăturilor.ș ț ț

78



1. %ucrarea solului cu cultivatorul

1ultivatoarele e$ecută o lucrare intermediarăîntre arătură i grăpat, pe o adâncime de 9!&9ș

cm, putând fi echipate cu organe active de forme diferite2

săgeată a/, săgeată unilaterală /, cu ite daltă c/, corpuri de rari ă cu aripi reglaile d/,ț ț

ră#dare pentru încorporarea îngră ămintelor chimice solide e/ sau rotor cu col i tip sapăș ț

rotativă f/

>igura 3./ ! 'i"uri de organe active ale cultivatoarelor

79



1ultivatoarele reali#ea#ă tăierea uruienilor, mărun irea i afânarea solului, deschiderea deț ș

ra#de sau rigole, mu uroirea pe #ona rândului de plante sau fertili#area suplimentară.ș

1ultivatoarele se utili#ea#ăîn următoarele ca#uri2

a# Pentru cultiva ie totalăț , la între inerea arăturii de vară i pregătirea patului germinativ înț ș

vederea semănatului, cultivatorul se echipea#ă cu cu ite daltă sau cu ite tip săgeată dulă. "entruț ț

ca terenul să fie afânat, cât i nivelat la suprafa ă, în spatele cultivatorului se ata ea#ă o grapăș ț ș

elicoidală u oară.ș

1ultiva ia totală se poate efectua în următoarele situa ii2ț ț

! după e$ecutarea arăturilor de vară, pentru mărun irea ulgărilor, distrugerea uruienilor ț

sau nivelarea solului, în vederea pregătirii terenului pentru semănatul culturilor de toamnă4! primăvara, înainte sau după efectuarea lucrării de grăpare a arăturilor de toamnă, dacă

acestea s!au tasat4

! înainte de semănat, pentru încorporarea în sol a îngră ămintelor chimice solide.ș

b# Cultiva ia par ială- /pra ile mecanice pentru îngri6irea culturilor semănate în rânduri ț ț ș

distan ate1#ț "entru aceasta se folosesc organe active tip săgeată dulă i cu ite unilaterale dreaptaș ț

i stânga. "iesele active, montate pe sec idle de lucru, taie uruienile i afânea#ă solul peș ț ș

adâncimea 9!&) cm, ceea ce contriuie pe de o parte la păstrarea apei în straturile inferioare, încare capilarele rămân intacte, iar pe de altă parte la aerarea stratului superficial.

%n vederea reducerii pericolului de tăiere a plantelor, lă imea de lucru a cultivatoruluiț

treuie să fie egală cu cea a semănătorii, pentru ca amele agregate să lucre#e pe aceea i urmă.ș

"rin modul de montare a organelor active este necesar să se asigure prelucrarea totală a #onei

dintre rânduri, lăsându!se totu i un spa iu de protec ie de o parte i de alta a rândului, de ?!&8ș ț ț ș

cm.

c#Deschiderea de rigole pentru udarea pe ra#de sau bilonatul mu uroirea/ se e$ecută cuș

cultivatoare echipate cu organe active de tip rari ă. "rin ilonare, solul se afânea#ă, seț

mărun e te, sunt acoperite uruienile în curs de răsărire, dar se contriuie în acela i timp laț ș ș

mărirea suprafe ei de evaporare i implicit la pierderea apei, motiv pentru care această lucrare seț ș

recomandă a fi utili#ată numai în regiunile cu precipita ii suficiente sau în condi ii de irigare.ț ț

d# *ertili"area suplimentară se e$ecutăîn timpul perioadei de vegeta ie a culturilor ț

pră itoare, folosindu!se cultivatoare echipate cu dispo#itive de aplicare a îngră ămintelor ș șchimice în #ona rândului, cu care se reali#ea#ă concomitent pră itul mecanic i fertili#areaș ș

suplimentară.

e# )fânarea. "entru a afâna solurile tasate, solurile situate în pantă, cele din #onelesecetoase sau pod#olurile, la care este necesară o moili#are mai profundă a solului, de până la

80



()!(( cm dar fărăîntoarcerea ra#dei, cultivatoarele se echipea#ă cu organe tip ci#el, în formă de

daltă.Kite#a de lucru a cultivatoarelor este diferită, în func ie de lucrarea efectuată. Astfel, laț

cultiva ia totală vite#a de lucru recomandată este de <!? mBoră4 la lucrările de între inere aț ț

culturilor, la prima pra ilă vite#a de lucru este de >!9 mBoră iar la pra ile următoare de <!?ș ș

mBoră, putând ajunge până la &) mBoră, pe măsură ce plantele cresc i se reduce pericolulș

acoperirii lor cu pământ.

1. %ucrarea solului cu t/v/lugul

-@+EIDA I@. 15A+I3I1AC@Ț

Eăvălugii sunt destina i tasării solului afânat, înainte sau după semănat, mărun iriiț ț

ulgărilor, distrugerii crustei, nivelării arăturii i tăvălugirii în primăvară a culturilor de cerealeș

păioase care, peste iarnă, au suferit fenomenul de descăl are. Ac iunea de tasare a tăvălugilor seț ț

manifestă până la adâncimea de 9!? cm pe solurile argiloase i lutoase i ?!&( cm pe solurileș ș

nisipoase, varia iile în cadrul acelea i categorii te$turale fiind determinate de umiditatea solului,ț șgreutatea i diametrul tăvălugilor etc.ș

Eăvălugii u ori presea#ă solul cu până la =)) gBcmș (, cei mijlocii cu circa >)) gBcm(, iar ceigrei cu 9)) gBcm( sau mai mult. Greutatea unor tăvălugi se poate mări prin încărcarea cu alast,introdus în cilindru sau a e#at pe cadru.ș

5a aceea i greutate, tăvălugii cu diametru mai mare tasea#ă solul mai puternic decât cei cuș

diametru mai mic, se rostogolesc mai u or i necesită o for ă de trac iune mai redusă. 1ei cuș ș ț ț

81



diametru mai mic pot împinge ulgării în timpul lucrului spre înainte, în timp ce tăvălugii cu

diametru mai mare îi prind dedesut, îi sfărâmă sau îi introduc în masa solului.+uprafa a tăvălugilor poate fi netedă sau cu asperită i creste, inele/. Eăvălugii nete#iț ț

e$ecută, în special, tasarea solului, olovanii fiind introdu i în sol i mai pu in mărun i i. -inș ș ț ț ț

acest motiv, ei se folosesc mai mult pe solurile u oare i mijlocii. Eăvălugii având suprafa a cuș ș ț

asperită i se utili#ea#ă mai ales pentru mărun irea ulgărilor i distrugerea crustei.ț ț ș

Easarea cât i mărun irea ulgărilor sunt influen ate i de vite#a de lucru a tăvălugilor.ș ț ț ș

Astfel, tasarea este mai intensă la o vite#ă de lucru redusă, de =!> mBh, în timp ce mărun ireaț

ulgărilor se reali#ea#ă mai ine la vite#e mai ridicate, de 9!8 mBh."entru prevenirea pierderii apei din sol prin evaporare, după utili#area tăvălugilor nete#i

este necesară folosirea imediată a grapei.Eăvălugirea se efectuea#ă, de regulă, atunci când solul este uscat, lucrarea fiind

contraindicată la o umiditate ridicată deoarece are ca efect o compactare puternică a acestuia.

17D-I II -@ EI5IFAC@ A EK5GI57C Ț

5ucrarea solului cu tăvălugul se e$ecutăîn următoarele situa ii2ț

a. "entru tasarea solului în vederea pregătirii patului germinativ, când arătura este preaafânată i semănatul urmea#ă a fi efectuat în timp foarte scurt. +e evită astfel contactul redus alș

semin elor cu solul, căderea acestora prin spa iile largi ale solului i încorporarea lor prea adânc,ț ț ș

de unde nu vor mai răsări. +emănatul într!un teren prea afânat determină, pe lângă o răsărireneuniformă, de#golirea sau chiar de#rădăcinarea plantelor în timpul iernii.

b#Sfărâmarea bulgărilor i facilitarea efectuării lucrării cu grapa, în vederea pregătiriiș patului germinativ pentru semănăturile de toamnă. Eăvălugirea este necesară când arătura s!a

efectuat în condi ii de secetă i a re#ultat o arătură cu numero i ulgări, utili#ându!se tăvălugiț ș ș

inelari sau cu asperită i.ț

c# Punerea în contact a solului cu semin eleț . 5a semănatul semin elor mici mac, mu tar,ț ș

in, lucernă, rapi ă etc./ tăvălugirea se face înainte de semănat, pentru a reali#a o unăț

uniformitate a adâncimii de încorporare a semin elor iar la semănatul semin elor mai mari or#,ț ț

ovă#, grâu etc./ tăvălugirea se poate e$ecuta după semănat, în amele ca#uri folosindu!se

tăvălugi nete#i.

"rimăvara, când solul este prea afânat, iar vremea este secetoasă, se preferă tăvălugireaînainte de semănat pentru ca semin ele să fie introduse într!un strat u or tasat, care să asigureț ș

contactul între acestea i sol.ș

5a tăvălugirea înainte de semănat se folosesc tăvălugi u ori i mijlocii, iar după semănat,ș ș

tăvălugi grei.d# 3a desprimăvărare , atunci când este necesară tăvălugirea culturilor de cereale păioase

de toamnă, care au suferit în timpul iernii de înghe i se manifestă fenomenul de Pdescăl areQ.țș ț

82



-acă se constată că plantele sunt de#rădăcinate, se utili#ea#ă un tăvălug neted pentru a pune din

nou rădăcinile plantelor în contact cu solul.e# 3a plantele cultivate pentru îngră ământ verde ș , unde prin lucrarea cu tăvălugul neted

se culcă plantele în direc ia deplasării plugului, înaintea e$ecutării arăturii, favori#ândț

încorporarea lor ulterioară su ra#dă. f . Se tăvăluge te arătura de întoarcere a elinei naturale ș ț sau a ierurilor perene cultivate,

pentru reducerea spa iilor cu aer din sol, evitarea uscării stratului întors i favori#areaț ș

descompunerii resturilor organice."e solurile nisipoase se evită folosirea tăvălugului neted care tasea#ă nisipul la suprafa ă iț ș

înlătură microdenivelările, favori#ând spulerarea nisipului de către vânt. "e aceste soluri serecomandă folosirea tăvălugilor inelari, care formea#ă pe sol ondula ii ce reduc pericolulț

ero#iunii eoliene.

ID-I1I -@ 51C 1A5IEAEIKI 5A @3@1EAC@A 51CCI57C 1 EK5GII

5a efectuarea lucrărilor cu agregatele pentru tăvălugirea solului, indicii de lucru calitativisunt următorii2

9 gradul de mărun ire a solului /2 ț ms ), treuie să aiă valori ≥ ?9: la tăvălugii inelari iș ≥

<): la tăvălugii nete#i4 valorile acestui indice se determină cu ajutorul ramei metrice, urmărindca ulgării să fie mărun i i i nu încorpora i în sol.ț ț ș ț

! gradul de nivelare al solului /2 ns ), treuie să fie de min. <):4

9 gradul de tasare al solului /2 ts ), să aiă valori ≥=):4

9 epoca de eecutare se aprecia#ăîn func ie de scopul utili#ării tăvălugului, regula generalăț

fiind că lucrarea treuie să se e$ecute la o umiditate redusă a solului, pentru ca ulgării să fiesfărâma i, mărun i i4 dacă se lucre#ă la o umiditate ridicată, efectul va fi negativ, pentru că se vaț ț ț

produce o tasare accentuată a solului49 uniformitatea lucrării , se consideră corespun#ătoare atunci când parcursurile sunt drepte,

iar după e$ecutarea întoarcerilor nu apar #one pe care sămân a este descoperită sau s!a reali#at oț

tasare e$cesivă a solului49 pre"en a gre urilor-ț ș se aprecia#ă vi#ual, prin parcurgerea suprafe elor lucrate iț ș

e$primarea procentuală a #onelor unde lucrarea nu a fost e$ecutată cu respectarea indicilor calitativi .

83



13. %ucrarea solului cu fre6a

3re#ele agricole sunt ma ini agricole cu organe de lucru rotative, antrenate de la pri#a deș

putere, destinate pentru prelucrarea solului la adâncimi de <!() cm. "ot fi folosite la e$ecutarealucrărilor superficiale, la pregătirea patului germinativ sau ca lucrare de a#ă a solului, înlocuind

plugurile.5a pregătirea patului germinativ, fre#ele se utili#ea#ă pe suprafe e arate în prealail, undeț

asigură afânarea i mărun irea solului printr!o singură trecere, amestecarea straturilor de sol,ș ț

încorporarea îngră ămintelor i a resturilor vegetale etc.ș ș

3re#ele pot înlocui arătura pe soluri mijlocii i grele, unde lucrea#ă pe toată suprafa a, laș ț

adâncimi de &9 * () cm, asigurând o ună mărun ire a solului pe adâncimea de lucru, mărun ireaț ț

i încorporarea resturilor vegetale.ș

Avantaele utili#ării fre#elor sunt că prelucrea#ă solul printr!o singură trecere, îl mărun escț

foarte ine, amestecă, omogeni#ea#ă i nivelea#ăîn vederea semănatului.ș

tili#area fre#elor pre#intă i uneleș de6avantae2 consum mai mare de energie, capacitateredusă de lucru, construc ie mai complicată i, nu în ultimul rând, pot provoca mărun ireaț ș ț

e$cesivă a solului, având ca efect degradarea structurii i reducerea con inutului de humus.ș ț

-upă destina ie, fre#ele se clasifică în fre#e 2ț

! pentru prelucrarea totală a solului ! fre#e pentru pră it.ș

-upă culturile la care sunt folosite, deoseim fre#e pentru2 ! pregătirea patului germinativ la culturile de câmp, planta ii sau pă uni/,ț ș

! pră it,ș

!fre#e care intră în alcătuirea agregatelor utili#ate pentru sistemul de lucrări minime alsolului.

1alitatea lucrării e$ecutate cu fre#ele depinde foarte mult de umiditatea solului iș

caracteristicile constructive, respectiv forma i tipul cu itelor, tura ia rotorului etc.ș ț ț

Indicii de lucru calitativi pentru lucrarea solului cu fre#a se determină similar ca i pentruș

pregătirea patului germinativ, cu preci#area că valorile limită sunt următoarele2

! gradul de mărun ire al solului Gț ms/2 ≥ '(:4! gradul de nivelare al solului Gns/2 ≥ =):4

! gradul de afânare al solului Gas/2 ≥ (9:4

! gradul de distrugere al uruienilor Gd/2 ≥ '9:4

! gradul de încorporare în sol a masei vegetale Gav/2 ≥ '):4

84



! aaterea standard de la adâncimea de lucru +a/2 ≥±),&) din adâncimea de lucru medie

am/4

! coeficientul de varia ie al adâncimii de lucru 1ț a/2 ≥±),&).

25. %ucrarea solului cu combinatorul şi nivelatorul

Divelarea solului asigură în lăturarea denivelărilor care apar pe teren în urma efectuăriidiferitelor lucrări, cum are fi arăturile . Această lucrare se poate e$ecuta pe toate suprafe eleț

araile, irigate i neirigate i pentru toate culturile, dar în special pentru cele cu semin e mici iș ș ț ș

pentru legume.

Epoca de eecutare. Divelarea se e$ecută vara, după recoltarea culturilor timpurii, precumi toamna, după recoltarea porumului, sfeclei pentru #ahăr, cartofului .a. 5ucrarea se repetăș ș

odată la trei ! patru ani sau de câte ori este necesar.

Obiective 5

! reali#area unui un pat germinativ i a unor indici de calitate ridica i la semănat,ș ț

asigurând încorporarea semin elor la aceea i adâncime i, ca urmare, o răsărire uniformă aț ș ș

plantelor4! distriuirea uniformă a apei provenită din precipita ii i iriga ii4ț ș ț

! recoltarea mecani#ată a culturilor, cu un procent redus de pierderi, în special la planteleavând păstăi cu inser ie joasă4ț

! reparti#area uniformă a ericidelor aplicate pe sol.%nainte de a se lucra cu nivelatorul, solul se afânea#ă până la adâncimea de &(!&? cm.-eplasarea nivelatorului se face în diagonală fa ă de direc ia pe care s!a făcut moili#areaț ț

solului i perpendicular între treceri. -e regulă, pentru a o ine un grad de nivelare a solului deș ț

minim '9:, treuie să se facă =!> treceri pe aceea i suprafa ă.ș ț

5ucrarea cu nivelatorul treuie să se e$ecute în condi iile unei umidită i scă#ute a soluluiț ț

pentru a nu produce tasarea acestuia4 din acest motiv lucrarea este contraindicată a se e$ecuta

primăvara.Kite#a de deplasare a agregatului pentru nivelarea solului este de =!< mBh, depă ireaș

ei determinând o înrăută ire a indicilor de calitate ai lucrării.ț

1alitatea nivelării anuale se aprecia#ă prin gradul de nivelare a solului, care treuie să aiă ovaloare de minim 9):, după prima trecere cu nivelatorul.

85



%*C&A&(A C* CO+>IA'O&*%

1ominatorul este un agregat comple$, format din (!= ma ini simple, cum ar fi2ș

virocultor echipat cu piesele active din o el, tip cu ite daltă, fi$ate pe supor i elastici în formaț ț ț

literei P+Q/, grapă cu col i rigi#i, grapă elicoidală i tăvălug inelar, utili#at pentru pregătireaț ș patului germinativ.1ominatoarele asigură afânarea solului la adâncimea de 9!&) cm, taie uruienile,

mărun esc ulgării i nivelea#ă solul.ț ș

+pre deoseire de grapa cu discuri sau cultivator, cominatorul lucrea#ă un strat de sol maisuperficial, sămân a fiind a e#ată apoi pe un strat de sol u or tasat i umed, fiind asigurate înț ș ș ș

acela i timp căldura i aerul necesar germinării. %n acela i timp se reali#ea#ă o productivitate aș ș ș

muncii mai ridicată, e$ecutarea lucrărilor în timpul optim, folosirea ra ională a puteriiț

tractoarelor, economii de comustiil etc.3olosirea cominatoarelor reduce numărul de treceri ale agregatelor pe teren, iar însu irileș

fi#ice ale solului se degradea#ă mai pu in. -e asemenea, e$ecutarea lucrărilor în intervalul optimț

de umiditate al solului face ca indicii de calitate ai acestora să fie ridica i.ț

Kite#a de lucru se alege prin tatonare, la începutul lucrării pe parcela respectivă i esteș

valoarea ma$imă la care se asigură indicii de calitate corespun#ători.

86



21. Preg/tirea "atului germinativ

"rin lucrarea de pregătire a patului germinativ treuie să se reali#e#e un strat de sol ine

mărun it pe adâncimea de semănat, a e#at în profun#ime i afânat la suprafa ă, pentru ca sămân aț ș ș ț ț

încorporată să vinăîn contact intim cu solul, să germine#e într!un timp scurt i uniform pe toatăș

suprafa a.ț

5ucrarea este necesar a fi efectuatăîn pre#iua sau chiar #iua semănatului, ultima treceretreuind a fi e$ecutată perpendicular pe direc ia pe care se va semăna, cu grapele cu discuri sauț

cultivatoarele i pe aceea i direc ie când se folose te cominatorul.ș ș ț ș

1oncomitent cu pregătirea patului germinativ se încorporea#ăîn sol îngră ămintele chimiceș

cu a#ot, ericidele i insecticidele i totodată se distrug uruienile răsărite sau în curs de răsărire.ș ș

"rin afânarea solului numai pe adâncimea de semănat se crea#ă condi ii ca semănătoarea săț

distriuie uniform semin ele în solul a e#at, mărun it i cu umiditate suficientă. %n aceste condi iiț ș ț ș ț

semin ele rămân acoperite cu sol afânat, aerisit i încăl#it, re#ultând un mediu favorailț ș

declan ării germina iei.ș ț

"regătirea corespun#ătoare a patului germinativ permite însămân area în condi ii une,ț ț

răsărirea uniformă i cre terea viguroasă a plantelor, care iau un avans în vegeta ie fa ă deș ș ț ț

uruieni.

"e solurile u oare, neîmuruienate, unde arătura s!a făcut de ună calitate, patul germinativș

se poate pregăti numai printr!o lucrare cu grapele cu col i sau prin folosirea cominatorului. "eț

solurile u oare, sla îmuruienate, când terenul este suficient de afânat, patul germinativ seș

reali#ea#ă cu grapa cu discuri în agregat cu grapele cu col i, în timp ce pe solurile mai grele iț ș

umede, se utili#ea#ă cultivatorul echipat cu cu ite tip săgeatăîn agregat cu grapa cu col i.ț ț

87



"entru culturile cu semin e mici lucernă, trifoi, graminee perene, mac etc./,ț când solul este

prea afânat după pregătirea patului germinativ, acesta se lucrea#ăînaine de semănat cu tăvălugulneted, pentru a evita încorporarea semin elor la o adâncime prea mare.ț

1ând solul este prea uscat i afânat, după semănat se aplică o lucrare cu tăvălugul netedș

pentru a pune semin ele în contact cu solul i a stimula ridicarea apei din profun#ime, prinț ș

capilarele solului, pânăîn #ona în care se găsesc semin ele.ț

%n toate ca#urile în care pregătirea patului germinativ se face în condi ii de secetăț

e$cesivă i, mai ales primăvara, se va avea în vedere păstrarea apei în sol. %n acest ca#, lucrărileș

de mărun ire a terenului se vor reduce ca număr, pentru a nu favori#a evaporarea apei i uscareaț ș

solului, urmărindu!se ca printr!o singură trecere sau cel mult două, să se pregăteascăcorespun#ător patul germinativ.

"entru a mări productivitatea agregatelor i a asigura reali#area unei lucrări de calitate,ș

terenul se parcelea#ă i se jalonea#ă pentru fiecare agregat în parte, astfel încât suprafa a parceleiș ț

să fie egală cu capacitatea reală pe schimul de lucru al agregatului. +e are în vedere ca lungimea

parcelei să fie egală cu distan a între două drumuri sau alte limite oligate de teren, iar lă imeaț ț

acesteia se staile te în func ie de capacitatea de lucru a agregatului. %n general, lă imea parceleiș ț ț

treuie să fie un multiplu al lă imii de lucru a agregatului, iar raportul între lă imea i lungimeaț ț ș

parcelei să fie &B?*&B&) -. Eoma, Gh. +in, &'?8/.+e staile te apoi direc ia de deplasare în lucru a agregatului, recomandându!se ca acestaș ț

să se deplase#e în diagonală sau perpendicular pe direc ia arăturii sau a lucrării anterioare aț

solului. -acă se fac mai multe treceri cu agregatul, acestea vor avea direc ii diferite,ț

perpendiculare sau su un unghi de >9o.+e alege metoda de deplasare a agregatului, cele mai recomandate fiind metodele de

deplasare în suveică sau în păr i, după o direc ie paralelă cu latura lungă a parcelei sau cuț ț

diagonala acesteia.

%ntoarcerile agregatelor la capetele parcelei se fac în uclă pe terenurile plane i înș

ciupercă, cu schimarea sensului de deplasare, pe terenurile în pantă, unde se vor marca locurile

periculoase i pantele inaccesiile agregatelor.ș

+e urmăre te ca spa iul parcurs în gol pentru întoarcerea agregatelor la capetele parcelelor,ș ț

să repre#inte su &): din spa iul total parcurs de agregat în timpul lucrului efectiv pe parcelă.ț

Fonele de întoarcere se pregătesc dupăîncheierea lucrării pe parcelă.

%ndicii de lucru calitativi ai agregatelor pentru pregătirea patului germinativ, sunt următorii2

! adâncimea medie de moili#are a solului am/4

! aaterea standard fa ă de adâncimea medie de moili#are a solului, +ț a 2≥±, ),&) din am4

! aaterea accidentală ma$imă -a/ fa ă de adâncimea medie de moili#are a solului, -ț a≥±

),() din am4

88





! adâncimea arăturii să fie de &?!(( cm, cu alternare de la un an la altul4! patul germinativ nu treuie e$cesiv marun it, pentru că ulterior formea#ă crustă iar prinț

alternan a înghe !de#ghe apare de#rădăcinarea plantelor4ț ț ț

! distrugerea în totalitate a uruienilor, pentru a nu concura după semănat plantele decultură.

în func ie de momentul în care planta premergătoare elierea#ă terenul, pentru condi iileț țării noastre, se disting trei variante ale sistemului de lucrări ale solului pentru culturile deț

toamnă2

! după premergătoare timpurii4! după premergătoare târ#ii4

! pe terenuri des elenite.ț

a# Sistemul de lucrare a solului pentru culturile de toamnă care urmea"ă după premergătoare timpurii5

-intre plantele care elierea#ă terenul în vară i după care se recomandă amplasareașculturilor de toamnă amintim orceagul de toamnă i de primăvară, rapi a de toamnă, ma#ărea,ș ț

cartofii timpurii, cerealele păioase de toamnă, inul, cânepa pentru fire, fasolea .a.ș

a& # în condi ii normale de umiditateț . Imediat după recoltarea plantei premergătoare sau înflu$ continuu, pe măsura elierării terenului, se e$ecută arătura de varăîn agregat cu grapastelată, la adâncimea de &?!(( cm, fiind importantă calitatea arăturii i nu adâncimea ei.ș

7rice #i de întâr#iere în e$ecutarea arăturii duce la înrăută irea indicilor de calitate iț ș

necesită un efort de trac iune mai mare, în special ca urmare a pierderii apei din sol. @steț

oligatoriu ca în agregat cu plugul să lucre#e i grapa stelată, astfel încât arătura să rămânăș

nivelată, mărun ită la suprafa ă i u or tasată, pentru a reduce circula ia aerului în masa acesteia, aț ț ș ș ț

preveni uscarea ei i pierderea apei din sol.ș

"ânăîn toamnă arătura se între ine prin lucrări cu cultivatorul sau cu agregate comple$e,țurmărindu!se distrugerea crustei i a uruienilor. "entru distrugerea crustei cultivatorul se vaș

echipa cu cu ite tip daltă, iar pentru distrugerea uruienilor cu cu ite tip săgeată.ț ț

a( # în condi ii de secetă ecesivăț , care se manifestă după recoltarea plantei premergătoare,când arătura nu se poate e$ecuta la parametrii de calitate corespun#ători, se va face întâi ode#miri tire utili#ând grapa cu discuri în agregat cu grapa cu col i reglaili, la adâncimea de ?!&(ș ț

cm, iar după prima ploaie se va e$ecuta arătura de vară.Aceasta va fi între inută pânăîn toamnă prin diferite lucrări, a a cum s!a pre#entat laț ș

punctul anterior.-ata limită de e$ecutare a arăturii pentru #onele de sud este &9 august iar pentru #onele de

nord =) august.

"regătirea patului germinativ se va face în pre#iua sau #iua semănatului ve#i sucap.(.&9/. -acă arătura este e$ecutată corespun#ător din vară i ine între inută pânăîn toamnă, celeș ț

mai une re#ultate se o in când patul germinativ se pregăte te cu cominatorul sau cu alteț ș

agregate comple$e destinate acestui scop.

b# Sistemul de lucrare a solului pentru culturile de toamnă care urmea"ă după

premergătoare târ"ii5

90



1ulturile care elierea#ă terenul târ#iu toamna, sunt porumul pentru oae, soia, cartoful,

sfecla pentru #ahăr, floarea soarelui, sorgul .a. "lantele care elierea#ă terenul toamna târ#iu potș

deveni une premergătoare pentru culturile de toamnă dacă se cultivă hiri#i sau soiuri timpuriii mijlocii, se efectuea#ă lucrări de îngrijire de calitate iar elierarea terenului se face într!unș

timp scurt. Cespectarea acestor condi ii permite ca arătura să se e$ecute cu două ! trei săptămâniț

înainte de semănat, astfel încât semin ele să poată fi introduse într!un sol a e#at.ț ș

odul de pregătire al terenului în vederea însămân ării culturilor de toamnă, dupăț

premergătoare târ#ii, este determinat de condi iile climatice din toamnă i de cantitatea de resturiț ș

vegetale rămase la suprafa a solului.ț

b& # în situa ia în care umiditatea solului permiteț , imediat după elierarea terenului see$ecută arătura în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de &?!(( cm, condi ia esen ială fiind caț ț

arătura să re#ulte fără ulgări.-upă premergătoare ca porum sau floarea soarelui, înainte de efectuarea arăturii, terenul

se va lucra cu grapa cu discuri, &!( treceri, pentru a mărun i resturile vegetale i a înlesniț ș

încorporarea lor completă su ra#dă.

-upă e$ecutarea arăturii solul se lucrea#ă cu agregate comple$e pentru pregătirea patuluigerminativ, cultivatorul sau grapa cu discuri în agregat cu grapele cu col i reglaili.ț

ltima lucrare se face fie cu cominatorul, fie cu câmpul de grape cu col i reglaili, înț

pre#iua sau #iua semănatului, perpendicular pe direc ia de semănat pentru ca urma marcatoarelor ț

să fie mai vi#iilă.+emănatul se face în rânduri oi nuite, la &(,9 cm distan ă, utili#ând semănători universaleș ț

sau &8!&? cm dacă se seamănă cu semănători speciale.b( # în toamnele secetoase, când după premergătoare târ#ii nu se poate e$ecuta o arătură de

calitate, re#ultând ulgări, se renun ă la arătură, deoarece semin ele cad printre ulgării re#ulta iț ț ț

i nu mai germinea#ă iar răsărirea este neuniformă.ș

în aceste condi ii, se recomandă ca solul să se lucrea#e cu grapa cu discuri grea G-G!(,84ț

G-G!>,(/, la &9!&? cm sau prin două!trei treceri cu grapele cu discuri G-!=,> până se pregăte te un pat germinativ corespun#ător.ș

Ce#ultate une se o in i prin înlocuirea arăturii printr!o lucrare cu plugul fărăîntoarcere aț ș

ra#dei paraploM/ sau cu ci#elul, la adâncimea de &?!() cm, urmate de două!trei treceri cugrapele cu discuri. în condi iile unor ani agricoli cu precipita ii apropiate de media multianuală, aț ț

aplicării unor do#e de îngră ăminte mai mari cu ()!(9: i a aplicării do#elor corespun#ătoare deș ș

ericide, produc iile o inute se pot situa aproape de nivelul celor o inute pe suprafe ele arate.ț ț ț ț

'abelul .

Influen a modului de lucrare a solului asupra produc iei de grâu, irigatț ț

Karianta de lucrare"roduc ia medieț -iferen aț

gBha/

+emnifica iaț

gBha : Arat la () cm N G+ 99>) &)) ! artor Arat la () N &) cm NG+

999) &)( N?)

Arat la =) cm N G+ 99&) &)& N>) "araploM 9>() '' !9) 1i#el 9(9) '8 !(()

-iscuit permanent 9&8) '9 !=)) oo

91



-5 9: S ((< gBha4 -5 &: S (') gBha4 -5 ),&: S >(9 gBha

în toate ca#urile, după semănatul culturilor de toamnă care urmea#ă după premergătoaretâr#ii, se recomandă a se e$ecuta o lucrare cu tăvălugul neteed, pentru a pune semin ele înț

contact cu solul.

c. )istemul de lucrare a solului "entru culturile de toamn/ care urmea6/ a fi cultivate "eterenuri des elenite!ț

+uprafe ele ocupate cu paji ti, lucernă sau trifoi se des elenesc după primul pă unat din an,ț ș ț ș

în ca#ul folosirii paji tilor ca pă une, sau după primul cosit în ca#ul paji tilor utili#ate pentruș ș ș

producerea de fân.Această perioadă coincide cu începutul verii, când se înregistrea#ă cantită i mai mari deț

precipita ii, asigurându!se condi iile de descompunere a materiei organice, de comatere aț ț

uruienilor i de pregătire în condi ii une a solului pentru semănat.ș ț

"entru des elenire se recomandă o arătură cu plugul echipat cu antetrupi ă, care reali#ea#ăț ț

o arătură de calitate, încorporând foarte ine în sol resturile organice. -acă nu e$istăîn dotare un

plug cu antetrupi ă se recomandă efectuarea unei arături superficiale, numită i arătură deț șPdecoletareQ sau PdecojireQ, prin care se favori#ea#ă o uscare rapidă a resturilor vegetale, dupăcare se e$ecută o arătură normală, în agregat cu grapa stelată.

"ânăîn toamnă arătura se între ine ca i în ca#ul sistemului de lucrări pentru culturi deț ș

toamnă care urmea#ă după premergătoare timpurii."regătirea patului germinativ se face cu cultivatorul în agragat cu grapele cu col i,ț

cominatorul sau cu agregate comple$e. ltima trecere se va e$ecuta la adâncimea deîncorporare a semin elor, perpendicular pe direc ia pe care se va semăna. în toamnele secetoaseț ț

se recomandă folosirea tăvălugului inelar, fie înainte fie după semănat.

2#. )istemul de lucrare al solului "entru culturile de "rim/var/

In condi iile ării noastre, primăvara se seamănă un număr mare de culturi ca porumul,ț ț

floarea soarelui, sfecla pentru #ahăr, ma#ărea, fasolea, soia, inul .a., care ocupă circa (B= dinș

suprafa a arailă.ț

5a stailirea sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară treuie avute în vedere o

serie de particularită i legate de planta premergătoare, condi iile climatice i cerin ele plantelor ț ț ș ț

care urmea#ă a fi cultivate2! lucrarea de a#ă a solului se recomandă a fi e$ecutatăîn vara sau toamna anului

precedent, imediat după recoltarea plantei premergătoare4! pregătirea patului germinativ se recomandă să fie făcutăîn două etape, toamna iș

primăvara4

92



! ogoarele de vară sau de toamnă se între in până la venirea iernii prin lucrări cu grapeleț

sau cultivatoarele, pentru mărun irea ulgărilor, distrugerea uruienilor i o ună nivelare4ț ș

! numărul lucrărilor care se e$ecută primăvara treuie redus la minim, pentru a micşora pierderile de ap 4ӑ

! intrarea agregatelor în lucru, pe teren, se va face numai după ce solul s!a uscatB#vântat

pantru a se evita tasarea solului.în cadrul sistemului de lucr ri pentru culturile de prim var distingem urm toarele situa ii2ӑ ӑ ӑ ӑ ț

! sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară care urmea#ă după premergătoaretimpurii4

! sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară care urmea#ă după premergătoare târ#ii4

! sistemul de lucrări pentru culturile de primăvară care urmea#ă a fi cultivate pe terenurides elenite.ț

a. )istemul de lucrare a solului "entru culturile de "rim/var/ care urmea6/ du"/"remerg/toare tim"urii !

-upă premergătoare timpurii, cereale p ioase, rapi , ma# re, cartof timpuriu, fasole,ӑ țӑ ӑ

orceag, lucrările solului sunt, în general, acelea i ca i pentru culturile de toamnă care urmea#ăș ș

după plante care se recoltea#ăîn cursul verii.Cegula generală, valailă i pentru semănăturile de primăvară, este ca arăturile de vară să seș

e$ecute cât mai devreme, deoarece, a a cum a re#ultat din e$perien e i s!a confirmat în practică,ș ț ș

culturile semănate primăvara reac ionea#ă favorail la arăturile de vară.ț

Afânarea adânc este recomandat odat la =!> ani, în general pe terenurile care vor fiӑ ӑ ӑ

cultivate cu o plant pr itoare.ӑ ӑș

Ar tura se e$ecut imediat dup recoltarea plantei premerg toare sau pe terenurile pe careӑ ӑ ӑ ӑ

s!a e$ecutat afânarea adânc . %n prealail se administrea# îngrăşăminte chimice cu fosfor,ӑ ӑ

amendamente, gunoi de grajd care se încorporea#ă prin arătură.%n #onele secetoase sau pentru culturile cu seminţe mici, sfeclă pentru #ahăr, in, arăturile se

nivelea#ă din toamnă sau se lucrea#ă cu grapa cu discuri.-acă nu se poate e$ecuta arătura, se face o de#miriştire şi se ară mai târ#iu.

Ceferitor la adâncimea arăturii, aceasta varia#ăîntre () i =) cm, în cele mai dese ca#uriș

fiind cuprinsăîntre (=!(? cm, func ie de planta care urmea#ă a fi cultivată, condi iile climatice aleț ț

anului secetos sau ploios/, de con inutul solului în humus, tipul de sol i al i factori. în func ie deț ș ț ț

cerin ele fa ă de adâncimea arăturii, culturile de primăvară se clasifică astfel2ț ț

! culturi care necesită afânarea solului la o adâncime de ()!(9 cm, cum sunt leguminoasele pentru oae4

! culturi care necesită afânarea solului la adâncimea de (<!=) cm, ca sfecla pentru #ahăr,floarea soarelui, porumul, cartoful .a.ș

în condi ii pedoclimatice specifice, aceste adâncimi pot fi mai mari sau mai mici, cu scopulț

de a îmunătă i anumite însu iri ale solului i nu pentru că plantele ar solicita acest lucru.ț ș ș

"rimăvara, se e$ecută &!( lucrări superficiale cu grapele cu colţi, cultivatorul saucominatorul, ultima dintre ele la adâncimea de semănat şi perpendicular pe direcţia

93



semănatului. Du se recomandă folosirea grapei cu discuri deoarece contriuie la pierderea unor cantităţi importante de apă din sol.

b. )istemul de lucrare a solului "entru culturile de "rim/var/ care urmea6/ du"/"remerg/toare t=r6ii !

"entru culturile de primăvară care urmea#ă după premergătoare târ#ii, porum, sfeclă pentru #ahăr, cartof, soia, floarea soarelui, se recomandă următoarele lucrări2

+e aplică gunoiul de grajd, îngrăşămintele cu fosfor şi cele cu potasiu şi apoi se e$ecutăarătura de toamnă, imediat după recoltarea plantelor premergătoare, conform regulilor generalecunoscute.

Adâncimea arăturii varia#ăîntre () i =) cm, în cele mai dese ca#uri fiind cuprinsăîntre (=!ș

(? cm, func ie de planta care urmea#ă a fi cultivată. "e soluri cu te$tură uşoară, cultivate anterior ț

cu plante având înrădăcinare profundă, sfeclă pentru #ahăr, cartof, porum, adâncimea arăturii vafi de ma$im (9 cm, iar pe soluri cu te$tură fină, argiloase, pentru culturi de sfeclă pentru #ahăr sau cartof, se ară la (?!=) cm.

Arătura de toamnă se grăpea#ăîn #onele de stepă, pentru a păstra apa în sol, i indiferent deș

#onă, când terenul urmea#ă a fi cultivat cu plante care se seamănă primăvara timpuriu."rimăvara, la stailirea modului de pregătire a patului germinativ, se vor avea în vedere

gradul de nivelare i de infestare cu uruieni, umiditatea solului, mersul vremii i cerin eleș ș ț

plantei cultivate. Intrarea agregatelor de lucru pe teren treuie să se facă numai după ce solul s!a#vântat ine, deoarece, la umiditate ridicată, tasarea produsă de ro ile tractorului determinăț

deteriorarea însu irilor fi#ice ale acestuia, nu se reali#ea#ă o mărun ire a solului ci o fragmentareș ț

prin care se favori#ea#ă pierderea apei din sol, se îngreuia#ă i se întâr#ie pregătirea patuluiș

germinativ.5a culturile care se seamănăîn epoca întâi, prima lucrare primăvara, frecvent, se face cu

grapa cu col i reglaili, imediat ce solul s!a #vântat. -acă terenul este afânat i curat de uruieni,ț ș

această lucrare este suficientă pentru pregătirea patului germinativ în vederea semănatului. -acăterenul este tasat i îmuruienat, la câteva #ile după lucrarea cu grapa cu col i reglaili, seș ț

lucrea#ă cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu col i reglaili sau cu cominatorul. în ca#ul înț

care solul este prea uscat i lucrarea cu grapa cu col i nu are efectul scontat, se trece direct laș ț

lucrarea cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu col i.ț

"entru culturile care se seamănăîn epoca a II!a, în ca#ul unei desprimăvărări timpurii, cândterenul este denivelat i îmuruienat, solul se lucrea#ă superficial cu cominatorul sau cuș

agregate comple$e, în vederea nivelării i distrugerii uruienilor.ș

-efinitivarea patului germinativ se reali#ea#ăîn pre#iua sau #iua semănatului, cucominatorul, cultivatorul pentru cultiva ie totală prevă#ut cu grape elicoidale sau cu agregateț

comple$e, concomitent cu încorporarea în sol a ericidelor. -acă terenul este nivelat i pu inș țîmuruienat, pregătirea patului germinativ se face în pre#iua sau #iua semănatului prin lucrareadirectă cu cominatorul.

"entru culturile care se seamănă la adâncime mică, lucernă, trifoi, in, sfeclă pentru #ahăr .a., se impune reali#area unei suprafe e cât mai nivelate încă din toamnă, prin discuire, pentru caș ț

în primăvară solul să fie lucrat cât mai superficial, numai cu cominatorul, prevă#ut cu o lamănivelatoare, grapă cu col i i grapă elicoidală. 3olosirea grapei cu discuri la pregătirea patuluiț ș

germinativ pentru aceste culturi este contraindicată.

94



5a pregătirea patului germinativ în primăvară, pe lângă nivelarea i mărun irea solului, unș ț

oiectiv esen ial care treuie urmărit, îl constituie conservarea apei din sol4 acest oiectiv seț

poate reali#a prin moili#area superficială a acestuia i prin reducerea numărului de lucrări,ș

pentru a mic ora pierderile de apă prin evaporare. în acest scop se vor folosi agregate comple$e,ș

care e$ecută mai multe opera ii la o singură trecere i în plus, reduc gradul de tasare i consumulț ș ș

de caruran i.ț

c# Sistemul de lucrare a solului pentru culturile de primăvară care urmea"ă a fi cultivate

pe terenuri des eleniteț

5uarea în cultură a paji tilor permanente sau temporare în vederea înfiin ării culturilor deș ț

primăvară are loc, în mod oi nuit, toamna, iar în ca#ul în care acestea nu asigură i coasa a doua,ș ș

luarea în cultură se face vara, după prima coasă sau primul pă unat.ș

5ucrările de a#ă, în general, sunt acelea i ca i pentru culturile de primăvară care urmea#ăș ș

după premergătoare timpurii sau târ#ii, cu deoseirea că arătura poate fi normală sau adâncă, înfunc ie de cerin ele plantei care urmea#ă a fi cultivată. +e va acorda o aten ie deoseită arăturii,ț ț ț

pentru a se asigura o foarte unăîntoarcere a ra#delor i încorporarea completă a resturilor ș

vegetale, coletelor i tulpinilor rămase la suprafa a solului.ș ț

"rimăvara, terenul se pregăte te în vederea semănatului a a cum s!a pre#entat la sistemulș ș

de lucrări pentru culturile de primăvară care urmea#ă după premergătoare timpurii sau târ#ii.

2$. )istemul de lucrare al solului "entru culturile succesive 7 in miriste@ duble8

1ulturile succesive, numite i culturi în miri te sau dule, se seamănăîn intervalul de timpș ș

dintre recoltarea unei culturi considerată ca principală i semănatul alteia. Acestea urmea#ă dupăș

culturi care se recoltea#ă devreme, la sfâr itul primăverii sau la începutul verii, ca orceagul,ș

rapi a, porumul masă verde, cartoful timpuriu, or#ul de toamnă, .a. i care până toamna producț ș ș

o recoltă de nutre verde, fân sau chiar oae la soiurile i hiri#ii cu o perioadă scurtă deț ș

vegeta ie.ț

95



"entru culturi succesive se pot însămân a porum pentru silo#, porum pentru masă verdeț

sau chiar pentru oae, iară de +udan, ostan furajer, or# pentru furaj, fasole pentru păstăi sau pentru oae .a.ș

7 primă condi ie pentru reu ita acestor culturi este asigurarea apei, fapt care se întâmplă cuț ș

siguran ăîn #onele cu precipita ii mai aundente în cursul verii sau în condi ii de irigare.ț ț ț

7 altă condi ie, foarte importantă, pentru reu ita acestor culturi este ca lucrările deț ș pregătire a solului i semănatul să se facăîn timp cât mai scurt după recoltarea planteiș

premergătoare, pentru a nu se pierde apa din sol i a se asigura timpul i suma temperaturilor ș ș

necesare pentru ajungerea lor la maturitate înainte de venirea rumelor de toamnă.@poca de semănat se poate e$tinde până la (9!=) iunie în #ona colinară i &)!&9 iulie înș

#onele din sud. în unele ca#uri, culturile succesive pot fi semănate în a doua jumătate a lunii mai,ca# în care se pot reali#a produc ii practic egale cu cele ale plantelor semănate în culturăț

normală.Arătura se e$ecută imediat după recoltarea plantei premergătoare, când solul este încă

reavăn, cu plugul în agregat cu grapa stelată. Adâncimea arăturii oscilea#ăîntre &9 i () cm, înș

func ie de umiditatea solului, evitându!se formarea ulgărilor.ț

"regătirea patului germinativ se face prin una!două treceri cu grapa cu discuri u oarășG-!=,>/ în agregat cu grapa cu col i reglaili ( G1C!&,8/, iar dacă terenul este prea afânat seț

ata ea#ă un tăvălug neted la grapa cu discuri, după care se e$ecută semănatul.ș

"regătirea arăturii i a patului germinativ se poate face i prin utili#area unor agregateș ș

comple$e, care e$ecută aceste opera ii &ntr!o singură trecere.ț

"e solurile u oare, afânate i curate de uruieni, se poate renun a la arătură, efectuându!seș ș ț

două treceri cu grapa cu discuri grea, care lucre#ă la &9!&? cm, i una cu grapa cu discuri u oarăș ș

pentru definitivarea patului germinativ.în condi ii de secetă se poate utili#a ci#elul pentru lucrarea de a#ă iar pregătirea patuluiț

germinativ se face cu agregate comple$e sau cu grapele. -upă semănat se recomandă aplicareaunei lucrări cu tăvălugul inelar, pentru a pune mai ine în contact sămân a cu solul i a favori#aț ș

răsărirea plantelor. în acest mod se reali#ea#ă importante economii de comustiil i, în acela iș ș

timp, cre te productivitatea.ș

2-. )istemul de lucr/ri minime! caracteristici, avantae, de6avantae

Sistemul minim de lucrare a solului are următoarele caracteristici principale&

! lucrarea de a#ă se e$ecută fărăîntoarcerea ra#dei, cu ci#elul, plugul paraploM, grapa cudiscuri, grapa rotativă, cultivatorul .a. i numai în ca#uri deoseite, odată la =!> ani, arătură cuș ș

întoarcerea ra#dei4

! un număr mai redus de lucrări ale solului fa ă de sistemul clasic4ț

96



! resturile vegetale sunt tocate concomitent cu recoltarea plantei premergătoare, încorporate

superficial i par ial >)!8):/ prin lucrarea de a#ă, restul de =)!<): rămânând la suprafa aș ț ț

solului unde îndeplinesc, în principal, rolul de mulci, protejându!l împotriva ero#iunii hidrice saueoliene 0oss ".C., ())8/4

! solul poate fi lucrat oricând în perioada de la recoltatul plantei premergătoare i până lașsemănat4

! materia organică poate fi o$idată mai ine, apa se infiltrea#ă mai u or în profun#ime iarș

agregatele de sol sunt mai staile.

Eăierea resturilor vegetale se face, de regulă, toamna, concomitent cu recoltarea plantei premergătoare, dar poate fi făcută i primăvara devreme.ș

5ucrarea de a#ă a solului, în majoritatea ca#urilor, se e$ecută toamna, când seadministrea#ă i îngră ămintele cu fosfor i potasiu. neltele i echipamentele folosite sunt astfelș ș ș ș

reglate încât să încorpore#e numai par ial resturile vegetale, iar solul treuie să fie relativ uscat,ț pentru o inerea unor indici de calitate corespun#ători.ț

"entru pregătirea patului germinativ în primăvară se folosesc grape, cultivatoare sauagregate comple$e, concomitent aplicându!se îngră ămintele cu a#ot i ericidele.ș ș

-atorită aplicării îngră ămintelor la suprafa a solului, pot să apară fenomene de acidifiere aș ț

solului, motiv pentru care periodic treuie verificată reac ia acestuia.ț

ABA'A( A%( )I)'(+*%*I D( %*C&&I (COB( IOA%( 7+II+(8Ț

+istemul de lucrări neconven ionale minime/ s!a e$tins datorită avantajelor pe care leț

pre#intă fa ă de sistemul clasic de lucrareț !rincipalele avantaje ale sistemului de lucrări minime sunt următoarele&

a# Conservarea 7i ameliorarea însu irilor fi"ice ale solului# ș "rin reducerea numărului detreceri ale agregatelor agricole pe suprafa a solului se evită distrugerea structurii i scădereaț ș

con inutului în humus4 de asemenea, se reduce gradul de tasare al solului, care se manifestă prinț

scăderea valorilor densită ii aparente, re#isten ei la penetrare i cre terea poro#ită ii totale, deț ț ș ș ț

aera ie, a permeailită ii pentru apă, a schimului de ga#e .a. G. Uităreanu, &''8/.ț ț ș

1omparând umiditatea solului lucrat prin tehnologia conven ională i prin lucrări minime s!ț ș

a determinat un plus de umiditate de &': în ca#ul utili#ării variantelor cu lucrări minime, peadâncimea )!&9 cm 6elvins, &''&/, suficient pentru a asigura cre terea i de#voltarea plantelor ș ș

pentru perioade scurte de secetă, de două ! trei săptămâni. 1re terea cantită ii de apă infiltrată iș ț șre inută, cuplată cu reducerea evapora iei, crea#ă un mediu favorail pentru cre terea iț ț ș ș

de#voltarea plantelor.b # Reducerea fenomenului de ero"iune. "rin reducerea numărului de lucrări i aș

intensită ii acestora se contriuie la reducerea ero#iunii provocate de apă i vânt. "e terenurile înț ș

pantă, lucrarea solului fărăîntoarcerea ra#dei constituie un mijloc foarte eficace de reducere aero#iunii hidrice i a cantită ii de sol transportat în aval, în special după efectuarea lucrărilor deș ț

a#ă e$ecutate după premergătoare timpurii. -e asemenea, resturile vegetale, tocate iș

97



încorporate superficial, contriuie la reducerea cantită ii de apă scurse i a pierderilor de sol prinț ș

ero#iune eoliană. 1hiar pe soluri cu o erodailitate eoliană foarte ridicată, utili#area sistemului delucrări minime a redus pierderile de sol de la apro$imativ &8,9 tBhaBan la &,? tBhaBan c Gregor,&''94 Kan-oren, &''8/.

c# Costuri mai scă"ute. "racticarea sistemului de lucrări neconvenţionale minime/, cu

număr redus de treceri, determină importante scăderi ale costurilor de produc ie i implicitț ș pre uri mai mici ale produselor agricole, fapt care se reali#ea#ă datorită reducerii consumului deț

comustiil la unitatea de suprafa ă. %n cadrul sistemului conventional, acesta repre#intă în modț

oişnuit, =)!>): din totalul cheltuielilor aferente unei culturi, iar în cadrul sistemului minim,consumul la lucrările de pregătire a patului germinativ se reduce cu <)!89: fa ă de celț

înregistrat în cadrul sistemului conven ional de lucrare a solului.ț

-e asemenea, volumul total al lucrărilor necesare pentru pregătirea patului germinativ iș

semănat sau plantat/ se reduce în condi iile utili#ării sistemului minim de lucrare cu >9!99: C.ț

"hillips, &''>/, determinând o cre tere a productivită ii muncii i a suprafe ei care poate fiș ț ș ț

lucrată de un fermier.a inile i echipamentele de a#ă necesare pentru practicarea sistemului de lucrări minimeș ș

ale solului includ semănători, echipamente pentru aplicarea ericidelor i ma ini de recoltat, careș șsunt mai reduse ca număr i diversitate fa ă de sistemul conven ional. Eotodată, tractoarele careș ț ț

se utili#ea#ă au o perioadă mai lungă de e$ploatare, datorită reducerii numărului de ore lucrate pentru fiecare cultură.

d# *leibilitate în eecutarea semănatului . 1ondi iile climatice precipita iile/ pot întâr#iaț ț

efectuarea lucrărilor de pregătire a patului germinativ şi a semănatului sau plantatului în cadrulsistemului conven ional de lucrare, însă sistemul minim oferă oportunitatea e$ecutării acestor ț

lucrări într!un timp foarte scurt, imediat ce se poate intra pe teren, fără a necesita o umiditatecorespun#ătoare a solului şi vreme ună pentru fiecare lucrare în parte. +olurile lucrate în sistemminim asigură, în acela i timp, o mai ună traficailitate pentru utilajele agricole la e$ecutareaș

semănatului, aplicării ericidelor i la recoltare.șe# !tili"area mai eficientă a iriga iilor ț . +istemul de lucrări minime a solului asigură o

utili#are mai eficientă a apei de irigare, care este mai ine conservatăîn sol. în acest fel se reducenecesarul de apă i se reduc costurile pentru irigare.ș

f # Conservarea solului# "rin reducerea fenomenului de ero#iune, restituirea materieivegetale solului, men inerea stratului de mulci la suprafa ă, sistemul de lucrări minime contriuieț ț

la protec ia agroecosistemelor, conservarea acestora i men inerea echilirului în natură.ț ș ț

ateriile vegetale încorporate în sol repre#intă o sursă de material energetic pentru un număr mare de vie uitoare care trăiesc la suprafa a solului sau în sol, contriuind astfel la îmunătăţireaț ț

activităţii iologice, men inerea iodiversită ii i în acest mod a echilirului în cadrulț ț ș

agroecosistemelor.

D(EABA'A( A%( )I)'(+*%*I D( %*C&&I +II+(

1a orice sistem, sistemul de lucrări minime are i o serie de de#avantaje, cum ar fi2ș

a. -atorită stratului de mulci de la suprafa ă, primăvara,ț solurile lucrate după aceastătehnologie se încăl"esc mai greu , temperatura putând fi cu (!=o1 mai mică decât în ca#ullucrării solului în sistem conven ional. Acest fapt treuie avut în vedere în special în #onele deț

98



silvostepă i sumontane unde semănatul în epoca optimă este foarte important, în vedereaș

reali#ării sumei unită ilor termice i a intervalului de timp necesar pentru ajungerea plantelor laț ș

maturitate.b# Combaterea buruienilor este mai dificilă fărăîntoarcerea ra#dei i încorporareaș

acestora în profun#ime. în aceste condi ii, numărul speciilor de uruieni i densitatea lor peț ș

unitatea de suprafa ă se măresc, fiind necesar controlul strict al acestora prin metode integrate, înțcadrul cărora cele chimice i agrotehnice au un rol esen ial.ș ț

c# Combaterea bolilor i dăunătorilor ș . "re#en a resturilor vegetale la suprafa ă iț ț ș

renun area la arătură, contriuie la proliferarea olilor i dăunătorilor specifici, însă nivelul deț ș

infestare nu este foarte ridicat în compara ie cu sistemul conven ional de lucrare a solului.ț ț

d# Estetica câmpului . "entru foarte multă lume, implicată sau nu în sfera produc ieiț

agricole, a fost i este dificil de acceptat aspectul părăginit, neîngrijit, al terenurilor lucrate înș

sistemul minim. Cesturile de plante de la suprafa ă, în diferite grade de descompunere, repre#intăț

o schimare drastică i se situea#ă departe de imaginea clasică, cu o suprafa ă curată, ineș ț

mărun ită a solului, specifică terenurilor lucrate prin tehnologia conven ională.ț ț

Acest aspect aparent neîngrijit, neregulat, a continuat să impresione#e neplăcut de la

apari ia sistemului de lucrări minime i până astă#i, având un impact social deoseit iț ș școntriuind într!o oarecare măsură la introducerea lui mai lentă în practică.1u toate că sistemul de lucrări minime nu are o vechime mai mare de <)!8) de ani,

interesul în acest domeniu a crescut foarte mult în lumea întreagă, atât pentru cercetători cât iș

pentru fermieri. 7 parte dintre ace tia, în special în America de Dord, consideră căîn acest sistemș

treuie lucrate cele mai une terenuri, pentru a ma$imi#a produc ia, iar o altă parte, în @uropa,ț

consideră că prin acest sistem ar treui lucrate terenurile mai sla productive, unde prinadaptarea tehnologiilor să se o ină produc ii acceptaile. -ar indiferent de opinii, fărăîndoială,ț ț

sistemul de lucrări minime va continua să ocupe un loc important în practica agricolă, datorită protec iei pe care o asigură solului, conservării apei i reducerii consumului de comustiil.ț ș

20.Bariante ale sistemului minim de lucrare al solului

KACIADE@ A5@ +I+E@5I -@ 51CCI IDI@

99



+istemul de lucrări minime poate avea numeroase variante, în func ie de condi iileț ț

specifice de sol, climă, pantă, dotare tehnică etc. în Comânia, prin sistem minim de lucrare seîn elege fie reducerea numărului de lucrări e$ecutate în compara ie cu sistemul conven ional,ț ț ț

inclusiv numărul de arături, fie reducerea numărului de treceri ale agregatelor pe suprafa ațterenului, prin e$ecutarea simultană a mai multor lucrări.

.&. )isteme ra ionali6ate de lucrare a soluluiț

%n cadrul sistemelor ra ionali#ate de lucrare a solului se utili#ea#ă, ca i lucrare de a#ă,ț ș

arătura e$ecutată cu plugul cu cormană dar spre deoseire de sistemele conven ionale, seț

folosesc ma ini i utilaje care e$ecută mai multe opera ii la o singură trecere.ș ș ț

Sistemul arat+semănat# Acest sistem se practică la culturile semănate în rânduri distan ateț

porum, floarea ! soarelui .a./, i se caracteri#ea#ă prin aceea că pregătirea solului pentruș ș

semănat, aplicarea îngră ămintelor, ericidelor, semănatul i tasarea solului pe rând se reali#ea#ăș ș

la o singură trecere."entru reali#area acestor opera ii se folose te un agregat special, alcătuit dintr!un plug cuț ș

două ră#dare în agregat cu o grapă stelată. rmea#ă o semănătoare cu un singur tu, prevă#utăcu un dispo#itiv de administrare a îngră ămintelor pe rând. în spatele tuului semănătorii esteș

ata at un tăvălug care tasea#ă u or solul semănat pentru a!l pune în contact cu sămân a.ș ș ț

1omaterea uruienilor se reali#ea#ă pe cale chimică, agregatul fiind prevă#ut cu undispo#itiv de ericidat i pe cale mecanică, e$ecutându!se una sau două lucrări de cultiva ie înș ț

cursul perioadei de vegeta ie, oca#ie cu care se poate face i fertili#area suplimentară cu a#ot.ț ș

"rin tăvălugirea pe rândul semănat, pe o lă ime de &9!() cm, i prin aplicareaț ș

îngră ămintelor pe rând, se favori#ea#ă germinarea, răsărirea i cre terea mai rapidă a plantelor.ș ș ș

între rânduri, solul rămâne afânat, e$istând condi ii pentru infiltrarea apei din precipita ii. Acestț ț

sistem se recomandă a fi folosit în #one mai umede i reci, deoarece solul afânat prin arătură seș

încăl#e te mai repede i permite e$ecutarea timpurie a semănatului. @ste necesar ca pregătireaș ș

solului să se reali#e#e la un con inut optim de umiditate, pentru ca ra#da să se mărun ească ine.ț ț

Sistemul cultivat+semănat . Acest sistem presupune două opera ii i anume2 prima opera ie,ț ș ț

constă în aplicarea îngră ămintelor i arătura, de toamnă, sau primăvară, urmată de a douaș ș

opera ie, care include pregătirea patului germinativ, semănatul, administrarea îngră ămintelor iț ș ș

ericidelor.A doua opera ie se poate e$ecuta în mai multe variante, i anume2ț ș

! "regăt i rea so lu lu i cu organe de lucru pas ive i semănatulș , mod de lucrurăspândit în multe ări, în special +..A. 1el mai simplu agregat este format din cultivator iț ș

semănătoare, care poate fi prevă#ut i cu dispo#itive de fertili#are i ericidare. "rin utili#areaș ș

acestui tip de agregat se reduc cheltuielile de produc ie cu apro$imativ =): comparativ cuț

sistemul clasic de lucrare E. 7nisie, &''(/.

! "regăt i rea so lu lu i cu organe de lucru act ive i semănatulș . Agregatul estealcătuit din fre#ă, semănătoare, echipamente de ericidare i fertili#are4 se recomandă a fi folositș

în special când arătura este olovănoasă, deoarece printr!o singură trecere terenul este ine pregătit i semănat.ș

2. )istemul de lucr/ri minime 7minimum tillage8

100



+istemul de lucrări minime, constă în e$ecutarea lucrării de a#ă a solului fără întoarcerea ra#dei iar resturile vegetale sunt men inute la suprafa a solului, în propor ie de &9!=): sau suntț ț ț

încorporate superficial, având rolul de mulci. "entru men inerea la valori optime a proprietă ilor ț ț

fi#ice ale solului, nu se renun ă în totalitate la arătură, aceasta e$ecutându!se cu întoarcereaț

ra#dei, odată la >!9 ani.

%n func ie de uneltele i ma inile utili#ate pentru efectuarea lucrării de a#ă a solului, acestț ș șsistem include lucrarea cu ci#elul, plugul paraploM, grapa cu col i verticali rotativi, cultivatorul,ț

grapa cu discuri sau agregate comple$e. 3ucrarea cu ci"elul , asigură afânarea solului până la adâncimi de ()!=) cm, fără

întoarcerea ra#dei. 1alitatea lucrării este asigurată prin reglarea i corelarea adâncimii de lucruș

cu distan a dintre piesele active, astfel încât să re#ulte un strat de sol uniform afânat pe toatăț

sec iunea lucrată. Gradul de acoperire cu resturi vegetale depinde de forma organelor active,ț

vite#a i adâncimea de lucru.ș

@poca cea mai frecventă de efectuare a lucrării de a#ă cu ci#elul este toamna, dupărecoltarea plantelor premergătoare, când solul are o umiditate corespun#ătoare pentru a sefragmenta i mărun i în profun#ime.ș ț

3ucrarea cu plugul paraplo0 , se recomandă în primul rând pe terenurile în pantă, pentru omai ună protec ie a solului împotriva ero#iunii hidrice, pe soluri nisipoase pentru reducereaț

fenomenului de ero#iune eoliană, pe terenuri cu strat de săruri aflat în ori#ontul ()!=) cm, pesoluri cu ori#ontul fertil su ire.ț

3ucrarea cu ci"elul se e$ecută în general toamna, după recoltarea plantelor premergătoare.-acă terenul este acoperit cu resturi vegetale ogate, se recomandă montarea în fa a organelor ț

active ale ci#elului a unor discuri sau cu ite pentru a le tăia, mărun i i a evita astfel înfundareaț ț ș

acestora. Cesturile vegetale par ial încorporate se descompun mai repede decât cele rămase laț

suprafa a solului, iar primăvara se mai e$ecută o lucrare de mărun ire i încorporare a celor ț ț ș

rămase nedescompuse. 3ucrarea cu grapa cu col i verticali rotativi ț , asigură datorită mi cării de rota ie aș ț

organelor active, antrenate de la pri#a de putere, o foarte ună mărun ire a solului pe adâncimeaț

de &)!&( cm, precum i o nivelare i o ună a e#are, prin ac iunea grapelor elicoidale rotative sauș ș ș ț

a tăvălugului montat la partea din spate a acestor agregate comple$e. 3ucrarea cu cultivatorul , echipat cu organe active tip săgeată dulă, reali#ea#ă o lucrare

de afânare fără întoarcerea ra#dei, la adâncimea de &)!&9 cm. Ce#ultate satisfăcătoare se o inț

pe solurile u oare, cu te$tură nisipoasă, fără hardpan sau ori#onturi tasate.ș

3ucrarea cu grapa cu discuri , dă re#ultate une atunci când aceasta alternea#ă cu arăturai la culturi care nu au cerin e ridicate fa ă de adâncimea de afânare a solului. Această lucrare areș ț ț

avantajul că are o foarte ună productivitate, reali#ea#ă importante economii de comustiil i înș

condi iile în care se aplică o fertili#are i o aprovi#ionare cu apă corespun#ătoare, asigurăț ș

produc ii practic egale cu cele o inute în tehnologiile conven ionale. 5a repetarea acestei lucrăriț ț ț

treuie urmărite cu aten ie modul în care evoluea#ă structura solului i gradul de îmuruienare alț ș

culturilor. )gregatele complee, sunt utili#ate pentru a înlocui arătura datorită faptului că reali#ea#ă

la o singură trecere mărun irea i afânarea solului, pregătirea patului germinativ, semănatul iț ș ș

tasarea superficială a acestuia. "isele active sunt repre#entate de organe de afânare fărăîntoarcerea ra#dei, tip scarificator sau ci#el, fre#ă, tăvălug sau grapă elicoidală, la care se adugăo semănătoare.

101



#. )istemul de lucr/ri minime cu mulci 7mulch tillage8

%n cadrul acestui sistem de lucrare a solului se e$ecută acelea i opera ii ca i în ca#ulș ț ș

sistemului minim, cu deoseirea că resturile vegetale care rămân la suprafa a solului treuie săț

repre#inte peste =): din volumulBmasa acestora. Acest sistem dă re#ultate foarte une în #onele

cu precipita ii pu ine, secetoase, unde contriuie la păstrarea apei în sol, pe terenurile afectate deț țero#iune hidrică i pe cele susceptiile de degradare a structurii.ș

$. )istemul de lucr/ri minime cu strat "rotector 7cover cro"s8

+istemul de lucrare a solului cu strat protector presupune men inerea la suprafa a solului aț ț

unui strat vegetal protector, provenit fie din resturi vegetale tocate, gunoi nedescompus, turăetc. fie ca urmare a semănatului pe întreaga suprafa ă, sau numai între rândurile de plante a unor ț

culturi intermediare, cu rol de acoperire. 5ucrările solului se e$ecută cu unelte i ma ini echipateș ș

cu organe active care nu întorc solul i nu încorporea#ă resturile vegetale.ș

Acest sistem se utili#ea#ă pentru culturile pră itoare i se recomandă pe terenurile situateș ș

pe pante, pentru a reduce ero#iunea hidrică i impactul picăturilor de ploaie asupra agregatelor deș

structură din stratul de la suprafa ă.ț

n e$emplu de tehnologie în sistem cu strat protector este cea utili#ată în nordulGermaniei, pe soluri cu te$tura u oară, unde după recoltarea cerealelor păioase solul se afânea#ăș

i se seamănăș inapis alba, +aphanus sativa, !hacelia tanacetipholia, cu rol de culturi protectoare, care sunt lăsate peste iarnă să se descompună sau sunt ericidate în primăvară.lterior se seamănă direct în acest mulci porum sau sfeclă pentru #ahăr, utili#ând un agregatcomple$, format din grapă rotativă, tăvălug i semănătoare Gu " i cola., ())>/.ș ș ș

-. )istemul de lucr/ri minime cu biloane

Acest sistem este recomandat pentru plantele pră itoare porum, soia, sfeclă pentru #ahăr,ș

floarea soarelui etc./, pe solurile cu un drenaj mai sla i pe terenurile în pantă.ș

6iloanele se formea#ă după recoltarea plantei premergătoare i rămân astfel pânăînș

primăvară. Agregatul de semănat este prevă#ut cu un dispo#itiv care taie coama ilonului i înș

urma căruia se găsesc ră#darele care încorporea#ă sămân a. -upă semănat, circa =): dinț

resturile vegetale rămân la suprafa a terenului Almaras &''>, citat de Gh. 6udoi, &''</.ț

"e coamele ilonului, primăvara, solul se încăl#e te mai repede, semănatul se poate faceș

mai devreme i plantele cresc mai viguros. "e terenurile în pantă, iloanele se orientea#ă peș

direc ia curelor de nivel, apa din precipita ii este re inutăîn ra#dele rigolele/ dintre iloane iț ț ț ș

are timp să se infiltre#e, reducându!se pericolul de ero#iune.1omaterea uruienilor se face cu ericide aplicate concomitent cu semănatul, care se aleg

în func ie de planta de cultură i speciile de uruieni dominante. "entru condi iile din Comânia,ț ș ț

Al. Eianu i ". Gu &''9/ recomandă pentru sistemul de lucrări cu iloane următoareaș ștehnologie2

! arătura se e$ecută după recoltarea grâului, vara, cu susolaj, la adâncimea de =) N &) cm,odată la patru ani, cu aplicarea în prealail a îngră ămintelor chimice cu fosfor i potasiu4ș ș

nivelarea arăturii se face printr!o lucrare cu grapa cu discuri4! deschiderea iloanelorse face vara pe terenurile plane i primăvara, pe terenurile în pantă4ș

înăl imea iloanelor este de &?!() cm4ț

102



! comaterea uruienilor pe terenul ilonat, se face când uruienile au =)!>) cm înăl ime,ț

în a doua jumătate a lunii august i primăvara, înainte de semănat.ș

! semănatul se e$ecută direct, fără pregătirea patului germinativ, prin deschiderea vârfului ilonului4

! pentru lucrările de între inere din cursul perioadei de vegeta ie se pot folosi ericideț ț

specifice culturii respective, iar odată cu prima pra ilă se pot aplica >)!9) g DBha4 prima pra ilăș șse efectuea#ă concomitent cu ilonatul, lucrarea repetându!se când plantele au înăl imea de >)ț

cm4! recoltarease e$ecută mecanic, în acela i timp efectuându!se tocarea i împră tierea peș ș ș

suprafa a solului a resturilor vegetale su formă de mulci.ț

Ce#ultatele o inute în urma practicării acestei variante a sistemului de lucrări minime suntț

pre#entate în taelul =.=.'abelul .

Influen a sistemului de lucrări minime cu iloane asupra produc iei i consumului de comustiilț ț ș

Al. Eianu, ". Gu , &''9/ș

1ultura +istemul de lucrare1onsum

comustiil"roduc iaț

lBha : gBha :

+oiaconven ionalț '9,8 &))) &=<) &))

cu iloane 9?,? <& &89) &('

"orumconven ionalț &&),? &)) =9=) &))

cu iloane 8),' <> >&9) &&?"entru aplicarea sistemului de lucrări minime cu iloane se utili#ea#ă echipamente

comple$e care la o singură trecere e$ecută prelucrarea superficială i afânarea solului, formareaș

ilonului i semănatul.ș

0. )istemul de lucr/ri minime 4n ben6i

în cadrul acestei variante a sistemului de lucrări minime, solul se lucrea#ă numai pe en#ifâ ii/ late de &9!(9 cm, în momentul semănatului. Agregatul comple$ utili#at este prevă#ut cuș

piese active tip ci#el sau grapă rotativă pentru afânarea solului, semănatul facându!se pe mijlocul#onei lucrate, iar intervalul dintre en#i rămâne nelucrat fig. =.&/.

. )istemul 6ero lucr/ri@sem/nat direct 7no9tillage, direct drill8

Această variantă a sistemului de lucrări minime se caracteri#ea#ă prin renun area totală lațarătură. +emănatul se face direct în miri te sau pe terenul cu resturile vegetale ale planteiș

premergătoare rămase pe câmp. 5ucrarea solului se face numai în #ona rândului, folosindu!seagregate comple$e, prevă#ute cu organe de lucru pasive, tip disc , ci#el, sau organe active, tipfre#ă, ac ionate de la pri#a de putere fig. =.(/.ț

103



=/ >/ >igura .3 9 'i"uri de organe active "entru sistemul F6ero lucr/riF

pasive & ! ci#el4 ( ! disc înclinat4 = ! disc ondulat/ active > ! fre#ă/Agregatele sunt prevă#ute cu dispo#itive pentru administrarea îngră ămintelor pe rând, iar ș

pentru comaterea eficientă a uruienilor se folosesc două!trei ericide, cominate, aplicate la osingură trecere. Aplicarea ericidelor treuie făcută oligatoriu la semănat, deoarece după pornirea în vegeta ie uruienile nu se mai comat.ț

1ercetările efectuate au eviden iat că semănătorile pentru semănatul direct, echipate cuț

organe de afânare a solului tip disc riflat asigură o foarte ună mărun ire a resturilor vegetale înț

#ona rândului, eliminându!se pericolul înfundării ră#darelor i a încorporării necorespun#ătoareș

a semin elor culturii principale.ț

%n ceea ce prive te ra#darele, cele mai une re#ultate s!au o inut prin utili#areaș ț

ra#darelor de tip dulu disc, care asigură o ună i uniformă încorporare a semin elor în sol.ș ț

-eficien e apar încă pe solurile umede, unde discurile nu taie complet resturile vegetale, ci trecț

doar peste ele i le apasă pe fundul ra#dei, sămân a este a e#ată peste acestea i apar prolemeș ț ș ș

cu germina ia i răsărirea.ț ș

"entru tăierea completă a resturilor vegetale i încorporarea semin elor la adâncimeaș ț

reglată, este necesar ca for a de apăsare pe fiecare cu it să fie mare, de cel pu in (9)) ! =))) D.ț ț ț

7 dată la trei!patru ani se e$ecută o arătură prin care se încorporea#ăîngră ămintele cuș

fosfor i potasiu, îngră ămintele organice, se afânea#ă solulș ș etc.etoda se poate aplica pe solurile u oare, fertile, în #one mai umede, folosind pesticideș

pentru comaterea uruienilor, olilor i dăunătorilor, precum i agregate de construc ie specială.ș ș ț

Avantajele acestui sistem de lucrare minimă a solului sunt următoarele2! resturile vegetale rămase la suprafa ă protejea#ă solul împotriva ero#iunii, reducândț

scurgerea apei pe terenurile înclinate, fapt care permite mărirea suprafe ei semănate cu pră itoareț ș

pe terenurile în pantă4! contriuie la reducerea tasării solului, prin mic orarea numărului de treceri aleș

agregatelor4

104



! metoda permite semănatul într!un interval timp mult mai scurt, în epoca optimă, a unor suprafe e mari, vite#a de semănat fiind de trei ! patru ori mai mare fa ă de sistemul conven ionalț ț ț

de lucrare4! se reali#ea#ă o mare economie de energie, se investe te mai pu in în achi#i ia de ma iniș ț ț ș

agricole iar costurile finale la unitatea de suprafa ă i pe tona de produs sunt mult mai reduse.ț ș

2.Influenţa sistemului de lucr/ri minime asu"ra st/rii solului

105



+istemul de lucrări minime are o influen ă puternică asupra însu irilor solului i implicitț ș ș

asupra produc iilor o inute, principalele modificări fiind pre#entate în continuare.ț ț

Pro"riet/ ile fi6ice i hidrofi6ice ale solului.ț ș "roprietă ile fi#ice ale solului au un rolț

major asupra de#voltării plantelor de cultură, prin influen area germina iei, de#voltăriiț ț

rădăcinilor, produc iei de iomasă i oae. -e asemenea, acestea influen ea#ă asupraț ș țerodailită ii solului, levigării elementelor fertili#ante, circula iei apei i aerului în sol .a. -intreț ț ș ș

proprietă ile importante ale solului care se modifică su influen a lucrărilor minime amintimț ț

densitatea aparentă, structura i stailitatea hidrică, poro#itatea, gradul de compactare, regimulș

de apă i temperatura.ș

Densitatea aparentă. "rin aplicarea sistemului minim de lucrare a solului, valoriledensită ii aparente devin în timp mai mari în compara ie cu cele caracteristice solului lucrat dupăț ț

tehnologia conven ională.ț

Structura solului.în general, lucrările minime au un efect po#itiv asupra structurii soluluii stailită ii hidrice a acestuia. Griffith -.C., &''=/. ahoui i 5al &''=/ au constatat că, înș ț ș

ceea ce prive te distriu ia agregatelor de structură, procentul agregatelor mari a fost mai ridicatș ț

în variantele cu lucrări minime în compara ie cu cele arate sau lucrate cu plugul ci#el.țAnali#ată su aspectul hidrostailită ii agregatelor structurale, prin aplicarea sistemelor ț

neconven ionale de lucrare, se manifestă o tendin ă clară de cre tere a gradului de agregare aț ț ș

solului i a stailită ii hidrice, atât pe cerno#iomuri camice cât i pe cele argiloiluviale sauș ț ș

molice Gu ". i cola., ())>/.ș ș

Poro"itatea. Kolumul macroporilor i poro#itatea totală au valori mai mici în ca#ulș

sistemului minim, dar în compara ie cu sistemul conven ional de lucrare a solului sunt maiț ț

favoraile deoarece este asigurată continuitatea pe verticală a porilor, i ca urmare, aerisireaș

solului, drenajul i cre terea rădăcinilor sunt asigurate. C. 5al, E. 5ogan, &''>/.ș ș

Compactarea solului# 1ompactarea constituie un ostacol major în introducerea sistemuluide lucrări mimime, în special pe solurile grele, unde principalii indicatori ai compactării, inclusiv

re#isten a la penetrare, au cresc în timp. Eotu i, din punct de vedere practic, s!a constatat că unț ș

nivel mediu al compactării are efecte po#itive asupra produc iei, în special în anii cu precipita iiț ț

mai reduse . 1arter, &''>/.1a regulă generală însă, sistemul semănat direct dă re#ultate mai une în special pe solurile

u oare, afânate.ș

Regimul de apă este influen at de sistemul de lucrare ca efect al modificării structuriiț

solului, densită ii aparente, distriu iei macroporilor, pre#en ei stratului de mulci la suprafa ă .a.ț ț ț ț ș

tili#area îndelungată a sistemului de lucrări minime determină o reducere a cantită ii de apăț

infiltrată, însă acest efect este contracarat de pre#en a ioporilor, în special a celor datora iț ț

activită ii râmelor Vemper, &'?8/.ț

1ontinuitatea ioporilor influen ea#ă po#itiv i în mare măsură circula ia i infiltra ia apeiț ș ț ș ț

în sol4 ace tia sunt staili i se continuă până la o adâncime de apro$imativ <) cm W. A. -ic,ș ș&'?', C. 5al i Kan -oren, &'')/, iar faptul că au continuitate pe verticală, chiar în situa ia uneiș ț

poro#ită i totale mai reduse, favori#ea#ă infiltrarea i sporirea re#ervei de apă a solului.ț ș

-e asemenea, pre#en a mulciului la suprafa a solului reduce pierderile de apă prinț ț

evaporare i contriuie la o mai eficientă utili#are a apei provenite din precipita ii sau iriga ii.ș ț ț

106



,emperatura solului . "re#en a stratului de mulci la suprafa a solului determină oț ț

temperatură mai scă#ută a acestuia în stratul de la suprafa ă, fapt care întâr#ie semănatul,ț

germina ia i de#voltarea culturilor de primăvară. Eoamna se petrece fenomenul invers, stratul deț ș

mulci împiedicând pierderea căldurii din sol.în regiunile cu climat rece, produc iile scă#ute o inute prin aplicarea sistemului de lucrăriț ț

minime sunt asociate cu temperaturile mai scă#ute înregistrate în sol +.1. Gupta, &''=/.

Pro"riet/ ile chimice ale soluluiț # nele proprietă i se schimă foarte greu, însă con inutulț ț

în macroelemente fertili#ante, caronul organic, p0!ul, sunt modificate rapid su influen ațsistemului de lucrare a solului.

Substan ele nutritiveț . 7 consecin ă a utili#ării sistemului minim de lucrare o constituieț

cre terea con inutului în elemente nutritive în stratul de sol de la suprafa ă, datorită aplicăriiș ț ț

superficiale a îngră ămintelor chimice i organice precum i descompunerii resturilor vegetaleș ș ș

lăsate la suprafa a solului.ț

Carbonul organic.în solul lucrat prin sistemul de lucrări minime, spore te con inutul deș ț

caron organic i a#ot din stratul superficial )!= cm/ i, în consecin ă, cre te i raportul 1BD.ș ș ț ș șAcest fenomen se datorea#ă, în principal, resturilor organice de la suprafa a solului i scăderiiț ș

activită ii iologice, prin reducerea numărului i adâncimii lucrărilor.ț ș

p4+ul . "rin aplicarea sistemului de lucrări minime pentru o perioadă de câ iva ani, p0!ulț

solului se reduce W.A. -ic, &'?8, C.5. 6levis, &'?9/. 1ele mai multe procese i tehnologiiș

determină acidifierea solului. în solul arat, acidifierea se disipea#ăîn întregul strat afânat i seș

manifestă după o perioadă de =!9 ani, în func ie de capacitatea de tamponare a solului. în cadrulț

sistemului minim, acidifierea este determinată de descompunerea resturilor vegetale la suprafa ațsolului i aplicarea îngră ămintelor în stratul superficial i se manifestăîn stratul de la suprafa ăș ș ș ț

)!( cm/. C.5. 6levis &'?9/ arată că diferen a de p0 între sistemul conven ional i cel cu lucrăriț ț ș

minime a fost de &!&,9 unită i p0 în stratul )!9 cm i ),9 unită i p0 în stratul 9!&9 cm.ț ș ț

Pro"riet/ ile biologiceț . "rin aplicarea sistemului minim de lucrare, datorită resturilor vegetale i reac iei acide, se favori#ea#ă activitatea iologică din sol i cre te activitateaș ț ș ș

en#imatică. +tudiile au arătat că popula ia microiană cre te în special în straturile apropiate deț ș

suprafa ă, 8!&9 cm, care sunt mult mai sensiile la modificarea activită ii iologice induse deț ț

sistemul minim de lucrare a solului +tanleX i cola., &'??/.ș

în straturile superficiale activitatea en#imatică este de câteva ori mai intensăîn compara ieț

cu sistemul conven ional de lucrare, în timp ce în straturile mai profunde diferen ele seț ț

estompea#ă W.A. -ic, &''>/.în cadrul acestui sistem este favori#ată activitatea viermilor pla i i cilindrici, furnicilor,ț ș

râmelor etc. toate formând galerii în sol, care fac legătura între stratul arail lucrat/ i celșsuarail, influen ând po#itiv infiltra ia apei i de#voltarea rădăcinilor W. @hlers citat de .ț ț ș

1arter, &''>/.tili#area sistemului de lucrări minime ale solului este diferită de la o ară la alta, iar ț

alegerea uneia sau alteia dintre variante treuie să se a#e#e atât pe considerente cu efectimediat, cât i pe cele cu efecte pe termen lung iar recomandările pentru e$tinderea în produc ieș ț

treuie făcute numai pe a#a re#ultatelor e$perimentale.

107



Partea III

1 >uruieni ! Defini ii, Pagube "roduse de buruieniț

Ehe 7$ford @nglish -ictionarX define te uruienile ca ;plante ieroase fără valoare, careș

cresc sălatec i viguros, acoperind solul i stânjenind cre terea plantelor superioare;.ș ș ș

%n -ic ionarul enciclopedic român &'<(/ uruienile sunt definite ca ;plante străine într!oț

cultură agricolă, care produc pague, consumând apa i sustan ele nutritive din sol i care duc laș ț ș

scăderea recoltei;.-e!a lungul timpului termenul de buruiană a fost definit în diferite moduri, atât de

speciali ti în domeniu cât i de nespeciali ti. Astfel, C.I. Fimdhal &''=/ citea#ă defini iile dateș ș ș ț

de câ iva speciali ti în domeniu2 6alatchleX &'&(/ ;o plantă care cre te într!un loc unde nu esteț ș ș

dorită;4 uenscher &'></ ;acele plante cu însu iri dăunătoare care cresc în locuri unde nu suntș

dorite, de oicei în locuri unde ar treui să crească altceva;4 +alisurX &'<&/ ;plante care cresc

unde noi nu dorim;. ai recent, U. Godinho &'?>/, comparând termenul france# pentru uruiană

; malhere sau mauvaise here; cu cel engle#esc ;Meed; i cu cel german ;nraut;, considerăș

că o defini ie simplă nu poate fi dată întrucât, în sens ecologic, uruiană înseamnă o plantă careț

cre te în mod spontan, într!un mediu modificat sau influen at de om, iar din punct de vedereș țagrotehnic, înseamnă o plantă nedorită. U.-. 3rXer i C.U. aepeace sunt de acord cu aceastăș

afirma ie, în timp ce al i autori ca W.". Anderson &'88/, A.+. 1rafts i W.W. Coius &'<8/ț ț ș

consideră că definirea termenului de uruiană necesită o formulare mai amplă.i în ara noastră, diferi i autori care s!au ocupat cu studiul uruienilor au enun at defini iiȘ ț ț ț ț

pentru această no iune I. "rodan &'></ consideră uruieni ;toate plantele sălatice, care caută săț

înău e, să nimicească puterea de crea ie a fructului a teptat. @le cresc fără nici un rost, fără să leș ț ș

fi semănat în acele locuri, care cu mai mare folos ar fi putut fi întreuin ate de plantele deț

cultură;. Gh. Ionescu i e ti &'99/ i I. +taicu &'<'/ definesc uruienile ca ;plante sălaticeȘ ș ș ș

adaptate să trăiască împreună cu plantele cultivate, pe care le stânjenesc în de#voltare, iar uneori

le distrug sau le elimină din lan; 1. Fahariadi i Gh. Anghel &'<)/ consideră uruienile caș

;plante nedorite, care cresc în cele mai diferite condi ii ecologice, care nu pre#intă utilitateț

108



economică i sunt de oicei dăunătoare, împiedicând într!un fel sau altul activitatea economică aș

omului;.%n lucrări mai recente Gh. 6udoi i A. "enescu, &''</ uruienile sunt privite ca ;planteș

nedorite, care cresc pe terenurile agricole, pe paji ti, în parcuri i în grădini, pe terenuriș ș

industriale, aeroporturi etc. producând diverse i enorme pague;.șEermenul de ;uruieni; treuie folosit în sens mai larg, în elegând prin acesta atât planteleț

care cresc pe terenurile cultivate i produc pague, cât i cele care cresc pe terenurile necultivateș ș

i care pot deveni dăunătoare. +peciile care se de#voltă pe terenurile araile, sunt denumite speciiș

segetale de la seges, segetis lat/ S semănătură, lan, ogor/, iar cele care cresc pe terenuri

necultivate, ca terenuri virane, talu#uri de drumuri sau diguri, cur i au primit denumirea de speciiț

ruderale rudus, rudestris S molo#, dărâmătură/.%n culturile agricole pot să apară în afară de uruieni i alte plante de cultură floareaș

soarelui în grâu de toamnă, secară în grâu etc./, situa ie în care aceste plante cultivate pot fiț

cosiderate uruieni, fiind denumite ;uruieni condi ionate;.ț

%ntrucât condi iile climatice influen ea#ă asupra paguelor pe care le produc unele speciiț ț

sălatice, acestea sunt considerate plante utile în anumite regiuni i uruieni în altele. Astfel,ș

costreiul orghum halepense/ i pirul gros ș #Anodon dactAlon/ sunt considerate plante furajere

în unele #one secetoase din Africa de Dord, sudul +A, India centrală .a. sau sunt utili#ateș

pentru consolidarea talu#ului digurilor, în timp ce în #ona noastră sunt considerate ca uruieni

foarte periculoase. -e asemenea, unele uruieni au utili#ări medicinale, cum ar fi ri#omii de pir

$gropAron repens /, steregoaie 5eratrum album/ etc. "e paji ti sunt considerate uruieniș

speciile care nu sunt consumate de animale i care ocupă suprafe e mari, reducând suprafa aș ț ț

utili#ailă pentru nutre precum i toate speciile dăunătoare sau to$ice pentru animale.ț ș

!$*?C= !+"@? @ C?+?%%

6uruienile povoacă pague foarte mari atât agriculturii cât i altor sectoare ale economiei.ș

"aguele aduse agriculturii sunt determinate de cre terea costurilor de produc ie, reducereaș ț

nivelului produc iilor i deprecierii calită ii produselor.ț ș ț

a. Cre terea costurilor de "roduc ie i "rocesareș ț ș . Eoate lucrările e$ecutate pentru

distrugerea uruienilor, începând cu cele manuale, continuând cu aplicarea ericidelor i până laș

comaterea integrată, contriuie la cre terea costurilor de produc ie. Aceste costuri sunt necesareș ț

pentru a preveni pierderile importante de recoltă sau chiar distrugerea completă a acesteia, fiind

considerate ca ceva indispensail pentru o inerea unui profit.ț

109



1osturile comaterii uruienilor sau controlării numărului acestora sunt relativ u or deș

calculat dacă pre ul lucrărilor permanente normale/, echipamentelor, comustiilului iț ș

ericidelor sunt cunoscute. +!a estimat că lucrările de pregătire a solului i între inere a culturilor ș ț

repre#intă apro$imativ &9: din valoarea recoltei, din care cea mai mare parte sunt necesare

pentru comaterea uruienilor.@$istă, de asemenea, cheltuieli indirecte legate de cură irea masei de oae de semin ele deț ț

uruieni cu care s!a amestecat în timpul recoltării. "rin utili#area selectoarelor, trioarelor,

vânturătorilor sau prin lucrări de sortare, cresc consumurile de energie i muncă pe tona deș

produs o inut, iar odată cu acestea i cheltuielile totale.ț ș

-e asemenea, greutatea suplimentară a masei de uruieni care trece prin comine i alteș

ma ini agricole, duce la u#ura prematură a acestora i la apari ia frecventă a unor defec iuni,ș ș ț ț

pentru a căror remediere sunt necesare cheltuieli suplimentare.

b. >uruienile crea6/ dificult/ i 4n e:ecutarea lucr/rilor agricole.ț 6uruienile contriuiela reducerea indicilor calitativi sau crea#ă dificultă i în e$ecu ia lucrărilor de a#ă ale solului, deț ț

pregătire a patului germinativ, semănat, între inere a culturilor i recoltat. +e aprecia#ă că peț ș

terenurile agricole îmuruienate, în special cu uruieni perene cu înmul ire vegetativă, re#isten aț ț

opusă la efectuarea lucrărilor solului cre te cu peste =):, iar productivitatea ma inilor deș ș

recoltat se reduce cu (9!=): E. 7nisie, &''(/.Cesturile de tulpini, inflorescen ele i semin ele de uruieni măresc umiditatea materialuluiț ș ț

care trece prin aparatul de treier al cominelor, separarea oaelor se face în condi iiț

necorespun#ătoare, e$istând pericolul locării sitelor i a înfundării cominelor. %n acesteș

condi ii recoltarea se face anevoios, cu randament scă#ut, e$isten a semin elor în masa deț ț ț

uruieni creând pericolul de autoaprindere sau mucegăire a recoltei.c. Concurarea "lantelor cultivate "entru condi iile de via /.ț ț 6uruienile consumă apa

din stratul arail i suarail, concurând plantele de cultură i amplificând ac iunea secetei.ș ș ț

1onsumul acestora este de &,9!( ori mai ridicat decât al plantelor cultivate4 astfel, dacă porumul

are nevoie de circa >)) litri pentru a sinteti#a & g sustan ă uscată, uruienile specifice acesteiț

culturi folosesc 9))!&))) litri apă pentru a reali#a aceea i masă. +pecii caș $maranthus

retrofle6us, #irsium arvense, #henopodium album .a., consumă între ?))!&()) litri apă pentru aș

produce & g de sustan ă uscată sau chiar de = !> ori mai mult decât plantele cultivate G.I.ț

6a#dîrev, &'?9/. 1onsecin a acestui fapt este că în lanurile îmuruienate, umiditatea solului înț

#ona rădăcinilor este cu (!9: mai mică în compara ie cu cea înregistrată în lanurile curate deț

uruieni.

110



6uruienile consumă cantită i mari de elemente nutritive, în detrimentul plantelor cultivate.ț

nele specii de uruieni, datorită masei vegetale mari pe care o produc la unitatea de suprafa ăț

cât i compo#i iei lor, utili#ea#ă, din sol, cantită i mai mari de elemente fertili#ante decâtș ț ț

numeroase plante cultivate ta. <.&/ 5. "op, &'8'/.

-atorită consumului mai ridicat de elemente nutritive cât i con inutului plantelor deș ț

uruieni în aceste elemente, se reduce coeficientul de utili#are al îngră ămintelor de cătreș

plantele cultivate. +porul de recoltă pe tona de îngră ământ se reduce cu &,)!(&,): la oș

îmuruienare slaă i &,?!>(: la o îmuruienare puternică. 1ele mai afectate culturi sunt cele deș

sfeclă pentru #ahăr, cartof i legume. 6uruienile au un coeficient mai ridicat de utili#are aș

a#otului din sol fa ă de plantele cultivate4 astfel, la grâul de primăvară, in, mei, valoarea acestuiț

coeficient este cuprinsă între =9!9<:, iar la iara vântului $pera spica venti/, loodă

#henopodium album/, mu tar sălatec ș inapis arvensis/ .a. coeficientul de utili#are a a#otuluișeste cuprins între 9?!8):.

6uruienile para#ite "robanche sp., #uscuta sp./ î i e$trag hrana prin intermediulș

haustorilor din tulpinile sau rădăcinile plantelor de cultură, consumând din sustan ele nutritiveț

e$trase de acestea din sol i determinând o de#voltare slaă sau, în ca# de atac puternic, chiar ș

moartea acestora.6uruienile au un ritm de de#voltare superior plantelor cultivate, cresc repede i depă escș ș

plantele de cultură, pe care le umresc. Aceasta, determină utili#area insuficientă a factorului

lumină i, în consecin ă, se reduce activitatea fotosintetică, apar fenomene de etiolare, cre tere înș ț ș

lungime, asimilare redusă, iar esuturile mecanice care se formea#ă au o re#isten ă redusă i seț ț ș

frâng u or. 5a amplificarea acestui fenomen contriuie i faptul că unele uruieni ca voluraș ș

#onvolvulus arvensis/, mă#ărichea 5icia sp./, hri ca urcăș toare (!olAgonum convolvulus/ .a. seș

încolăcesc pe tulpinile plantelor cultivate, care devin mai grele i se frâng.ș

d. De"recierea calit/ ii "roduselor agricole.ț -upă recoltarea lanurilor îmuruienate, în

produsul principal ajung numeroase semin e de uruieni, care treuiesc îndepărtate prinț

condi ionare4 unele dintre acestea caț $vena fatua odosul/, #uscuta sp. cuscuta/, =olium

temulentum #â#anie/ .a. se înlătură cu dificultate. ulte uruieni au un gust i un mirosș ș

neplăcut, pot fi chiar otrăvitoare, fiind foarte periculoase dacă ajung în făină sau în furajele

animalelor.-e e$emplu, semin ele deț $grostema githago neghină/, =olium temulentum #â#anie/,

DAosciamus niger măselari ă/ .a., măcinate odată cu oaele de grâu fac făina inutili#ailăț ș

111



pentru om i animale. -acă semin ele de neghină repre#intă mai mult de ),9: din masa oaelor ș ț

de grâu, aceasta nu poate fi utili#ată în panifica ie. +emin ele deț ț !olAgonum tataricum hri căș

tătărească/ iș Cromus secalinus osiga secării/, imprimă făinii o culoare neagră, aceasta nu se

poate păstra iar pâinea se înnegre te. +emin ele deș ț 'hlaspi arvense punguli ă/ fac făinaț

inutili#ailă datorită gustului neplăcut pe care îl imprimă acesteia. +emin ele de #â#anie con in oț ț

ciupercă otrăvitoare care, ajunsă în făina de grâu, poate produce into$ica ii grave.ț

Aflate pe pă uni sau ajunse în fân uruienile determină into$icarea sau otrăvireaș

animalelor precum i deprecierea calită ii produselor agricole. 6uruieni caș ț Euisetum arvense,

Euisetum palustre coada calului/, +anunculus repens floarea de lac/, +anunculus arvensis

piciorul coco ului/ pot provoca otrăvirea animalelor.ș

+pecii ca $rtemsia absinthium pelin/, $llium rotundum usturoi sălatec/, elilotus

officinalis sulfina/, #entaurea jurineaefolia măturele/ .a., consumate la pă! unat, transmitș ș

laptelui i derivatelor din lapte un gust neplăcut, făcându!le inutili#aile.ș

1a re#ultat al îmuruienării se reduce con inutul în sustan e proteice al oaelor de grâuț ț

i ma#ăre cu ),9 ! (,=:, procentul de #ahăr din sfeclă cu ),&!),>:, iar re#isten a firelor de inș ț

scade cu >!9 unită i. "rin îmuruienare, se măre te raportul între paiele i oaele de grâu înț ș ș

favoarea paielor, precum i procentul de plevi, cu 9: la ovă# i >: la secară I.G. 6a#dîrev citatș ș

de E. 7nisie, &''(/.e. Into:ica ii "roduse animalelor.ț @$istă uruieni la care întreaga plantă este to$i!că, i peș

care, în general, animalele le evită la pă unat. -acă aceste uruieni to$ice ajung în fân, animaleleș

nu le mai pot evita i apar ca#uri de into$icare. 1ele mai frecvente uruieni to$ice suntș $tropa

belladona mătrăguna/, @atura stramonium ciumăfaia/, DAosciamus niger măselari ă/,ț #onium

maculatum cucută/, *alium aparine turi ă/,ț uphorbia cAparissias laptele câinelui/, 5eratrum

album stirigoaie/, #olchicum autumnale rându a de toamnă/ .a. %n #onele mlă tinoase iș ș ș ș

saline se întâlnesc specii to$ice ca *lAceria aEuatica iș *liceria fluitans mana de apă/ care, în

lipsa altor ieruri, sunt consumate de animale producând into$ica ii ce pot fi uneori mortale.ț

nele semin e de uruieni ț Fanthium sp./ se aga ă de lana animalelor i deprecia#ă calitateaț ș

lânii i a pieilor.șf. >uruienile sunt ga6de "entru diferi i agen i "atogeni i d/un/tori ai "lantelor deț ț ș

cultur/, contriuind la înmul irea i răspândirea acestora. Astfel, diferite specii de uruieni dinț ș

familia 1rucifere, ca +aphanus raphanistrum ridichea sălatecă/, #apsella bursa pastoris

traista cioanului/ .a. sunt plante ga#dă pentru hernia ver#ei ș !lasmodiophora brassicae/.

+pecii de onchus susai/ constituie plante ga#dă pentru diferite rugini care atacă plantele

112





aceste condi ii, concuren a pentru factorii de vegeta ie, între uruieni i plantele cultivate, seț ț ț ș

manifestă într!o perioadă foarte critică i cu urmări negative foarte puternice.ș

-acă uruienile răsar mai târ#iu, când plantele cultivate sunt înaintate în vegeta ie, chiar ț

specii foarte sensiile la îmuruienare în primele stadii de de#voltare, ca trifoiul, lucerna, cânepa,

sorgul pentru oae, nu sunt afectate prea mult de pre#en a uruienilor, ajungând să leț

cople ească.ș

"orumul treuie men inut curat de uruieni timp de =!9 săptămâni după semănat sau 'ț

săptămâni după răsărire, în func ie de #onă. -acă porumul va eneficia de o astfel de perioadăț

după răsărire, el va putea concura cu uruienile care vor apare după acest interval, pentru o

perioadă de ase săptămâni. Ce#ultatele unor astfel de e$perien e au fost utili#ate la definireaș ț

; perioadei critice pentru concuren a cu buruienileț ; care repre#intă perioada de după semănat sau

plantat, în care plantele sunt foarte sensiile la îmuruienare. -acă în timpul acestei perioade

critice, culturile sunt men inute curate de uruieni, ele vor concura cu succes cu acestea pentruț

un anumit interval, numit interval de toleran ă,ț fără a se înregistra reduceri de recoltă ta. <.=/.'abelul B.

Durata "erioadei critice i a intervalului de toleran /ș ț

"entru unele culturi 7&.%. Eimdhal, 133#8

Cultura

Durata "erioadei

critice7s/"t/m=ni8

Durata

intervalului de

toleran /ț

7s/"t/m=ni8"orum+oia1artof 3asoleAlune de

pământ7re#

=!9=!><9!<>=

<8!??!'8!??<

-urata perioadei critice este influen ată de anotimp, sol, speciile de uruieni i #onaț ș

climatică. Anali#a perioadei critice la diferite culturi eviden ia#ă că esen ială este comatereaț ț

uruienilor odată cu răsărirea culturii principale i nu înainte de această dată.ș

b. atura buruienilor. %n func ie de particularită ile iologice ale uruienilor pre#ente înț ț

lanurile cultivate, acestea pot să provoace pague mai mici sau mai mari culturilor agricole.Astfel, uruienile efemere, ca urmare a masei lor vegetative reduse i a perioadei scurte deș

vegeta ie, de la începutul primăverii, nu aduc pague culturilor agricole. @$emple de astfel deț

114



uruieni sunt opârli a ș ț 5eronica sp./, flămân#ica @raba verna/, rocoina telaria media/, trei

fra i păta i ț ț 5iola arvensis/ .a.ș

Alte specii de uruieni, datorită perioadei lungi a vegeta iei, masei vegetative mari,ț

consumului ridicat de apă i elemente nutritive, re#isten ei ridicate fa ă de măsurile deș ț ț

comatere, precum i datorită sustan elor to$ice pe care le elimină în sol, sunt deoseit deș ț

dăunătoare pentru plantele de cultură. -in această categorie fac parte pălămida #irsium

arvense/, pirul gros #Anodon dactAlon/, costreiul orghum halepense/, pirul târâtor $gropAron

repens/ .a.ș

+!a constatat că produc ia a patru plante de porum s!a redus cu 8!&): în pre#en a uneiț ț

plante de tir ș $maranthus retrofle6us/, în timp ce în ca#ul mohorului etaria sp./ aceea iș

scădere de produc ie s!a înregistrat în pre#en a a patru uruieni 3.5. Vane, citat de 5. "op,ț ț

&'8'/.

5a o îmuruienare puternică a porumului s!a înregistrat o scădere a produc iei cu <(,&:ț

în ca#ul infestării cu o# ambucus ebulus/, 88,=: la pirul gros #Anodon dactAlon/, ?=,9: în

pre#en a pirului târâtor ț $gropAron repens/ i de '&,=: la o îmuruienare puternică cu costreiș

orghum halepense/ 5. "op, D. arpe, &'89/.Ș

c. radul de 4mburuienare. "aguele provocate de uruieni se măresc odată cu cre tereaș

gradului de îmuruienare. tirul Ș $maranthus retrofle6us/ a determinat o reducere a produc iei deț

soia cu (9: când numărul de uruieni pe metru liniar de rând a fost de ase i cu 9): când acestș ș

număr a crescut la &( D. -avidescu i cola., &'<', citat de 5. "op/.ș

+!a determinat că rela ia între numărul de uruieni la unitatea de suprafa ă i reducereaț ț ș

produc iei plantelor cultivate nu este nici liniară, nici curilinie -.. Weatherspoon and @.@.ț

+chMei#er, &'8&/, ci sinusoidală C.5. Fimdhal, &'?)/ 5a densită i foarte reduse ale uruienilor,ț

nu se înregistrea#ă efecte asupra produc iei culturilor, iar la cre terea puternică a gradului deț ș

îmuruienare produc ia va scădea foarte mult, dar nu va fi niciodată redusă la #ero fig. <.&/ț

-acă gradul de îmuruienare al unei culturi este redus, paguele produse de uruieni vor fi

practic neînsemnate, încât comaterea lor nu se justifică din punct de vedere economic.

d. Planta cultivat/. "lantele cultivate se deoseesc foarte mult între ele în ceea ce prive teș

modul în care reac ionea#ă la pre#en a uruienilor. Astfel, unele suferă mai pu in datorităț ț ț

îmuruienării, în timp ce altele sunt foarte repede invadate i cople ite de uruieni.ș ș

-in acest punct de vedere se disting culturi mijlociu sensiile, foarte sensiile i e$trem deș

sensiile la îmuruienare. 5a culturile mijlociu sensiile la îmuruienare, ca grâul de toamnă,

inul .a. pierderile de recoltă datorate pre#en ei uruienilor oscilea#ă între 9 i =):. -in grupaș ț ș

115



culturilor foarte sensiile la îmuruienare fac parte sfecla pentru #ahăr, cartoful, lucerna în anul I

.a.. "ierderile de recoltă la culturile din această grupă sunt cuprinse între &) i 8):. 1ulturileș ș

e$trem de sensiile la îmuruienare soia, porumul/, înregistrea#ă cele mai mari pague, de =)!

&)):. +!a stailit că, datorită pre#en ei uruienilor, se pierd câte &)) g oae pentru fiecare >)ț

g uruieni sustan ă uscată, la porum i >)) gBha oae soia pentru fiecare &))) g uruieniț ș

sustan ă uscată 7. 5esniuc, &'89/ț

e. %ucr/rile de 4ngriire a"licate. "aguele provocate de uruieni se reduc prin aplicarea

unor lucrări de îngrijire frecvente, eficiente i la timp. Deefectuarea lucrărilor de îngrijire aș

culturilor la timp reduce eficacitatea acestora, deoarece uruienile avansea#ă în vegeta ie i devinț ș

mai greu de comătut. %n acela i timp, datorită concuren ei îndelungate între plantele cultivate iș ț ș

uruieni, produc ia o inută va fi mult diminuată.ț ț

f. Condi iile de cultur/.ț Amploarea paguelor provocate de uruieni este influen ată i deț ș

condi iile de cultură, fertili#at sau nefertili#at, irigat sau neirigat etc. "ierderile înregistrateț

datorită uruienilor, e$primate în valori asolute, sunt mai ridicate în condi ii de fertili#are i deț ș

utili#are a iriga iilor.ț

g. Condi iile de clim/ i sol.ț ș "aguele produse de uruieni culturilor agricole sunt mai

mari în #onele cu precipita ii reduse i cu o frecven ă mare a perioadelor cu secetă prelungită. -eț ș ț

asemenea, aceste pague sunt mai mari, din punct de vedere procentual, pe solurile cu fertilitate

redusă i pe cele cu p0 acid.ș

)c iunea buruienilor asupra plantelor cultivateȚ %n func ie de intensitatea concuren ei cu uruienile i de natura lor, plantele cultivate suferăț ț ș

o serie de modificări morfologice foarte diverse."re#en a uruienilor în culturile de cereale păioase reduce cre terea în înăl ime, re#isten aț ș ț ț

la ger i secetă, capacitatea de înfră ire i provoacă etiolarea tulpinilor la a#ă, înso ită de oș ț ș ț

culoare verde! găluie a frun#elor.@lementele de productivitate ale spicului sau paniculului, ca numărul de spicule e, mărimeaț

oaelor, greutatea hectolitrică, masa a &))) de oae, procentul de spicule e fertile, se reducț

determinând o scădere corespun#ătoare a nivelului produc iei. -e asemenea, uruienileț

determină apari ia fenomenului de i tăvire, iar în ca#ul speciilor agă ătoare, provoacă adeseaț ș ș ț

căderea plantelor.5a porum, ca urmare a reducerii cantită ilor de apă i hrană aflate la dispo#i ia plantelor,ț ș ț

se reduce ritmul de cre tere, diametrul tulpinii, numărul de frun#e i suprafa a acestora, greutateaș ș ț

i înăl imea plantelor, iar culoarea plantei, în ansamlu, devine verde!găluie. %n acela i timp, seș ț ș

116



măre te decalajul între apari ia paniculului i cea a stigmatelor, fenomen accentuat în timpulș ț ș

perioadelor de secetă prelungită i, în consecin ă, cre te procentul de plante sterile, se mic orea#ăș ț ș ș

lungimea i diametrul tiule ilor, numărul de oae i mărimea lor.ș ș ț ș

5a plantele leguminoase pentru oae, uruienile determină reducerea înăl imii, aț

numărului de flori, de oae în păstăi, precum i a mărimii acestora. 5a ma#ăre, uruienileș

produc căderea timpurie a plantelor care face dificil recoltatul mecanic, iar în condi ii deț

umiditate ridicată provoacă mucegăirea plantelor.5a floarea soarelui, uruienile determină o cre tere vegetativă slaă, capitule mici i unș ș

procent ridicat de semin e seci. Aceste efecte se manifestă mai pregnant dacă îmuruienarea areț

loc la începutul perioadei de vegeta ie i mai sla dacă îmuruienarea se face mai târ#iu, cândț ș

plantele de floarea soarelui acoperă i domină uruienile. 6uruienile reduc cre terea vegetativă aș ș

plantelor de cartof, favori#ea#ă formarea de tuerculi mici i în număr redus.ș

5a plantele te$tile ! in i cânepă ! uruienile reduc densitatea acestora la unitatea deș

suprafa ă, cre terea în înăl ime i calitatea firelor. 5a sfecla pentru #ahăr, dacă îmuruienarea seț ș ț ș

produce la începutul perioadei de vegeta ie, poate determina chiar compromiterea culturii. %nț

lanurile cu multe uruieni, plantele au o culoare galen ! ver#uie i formea#ă rădăcini deș

dimensiuni mici."e paji ti, uruienile reduc numărul plantelor cu valoare nutritivă ridicată i stânjenescș ș

de#voltarea celor rămase. %n planta iile de pomi i vi ă de vie, uruienile mic orea#ă capacitateaț ș ț ș

de fructificare i favori#ea#ă răspândirea olilor i dăunătorilor.ș ș

117



# Particilarit/ i biologice ale buruienilor! ;nmul irea, ermina iaț ț ț

%n cursul timpului, uruienile au doândit unele particularită i adaptative foarte diferite deț

ale plantelor cultivate, care le asigură perpetuarea. 1unoa terea lor este deoseit de importantăș

întrucât ele permit luarea unor măsuri de comatere mai ine fundamentate iologic i economic,ș

prin aplicarea cărora, în perioadele din ciclul lor iologic, când sunt foarte sensiile, pot fi

comătute cu succes, cu consecin e minime asupra plantelor de cultură i mediului.ț ș

;nmul ireaț . +pre deoseire de plantele cultivate, uruienile au posiilitatea de a se înmul iț

foarte puternic, atât prin semin e se$uat/, cele anuale, cât i mi$t semin e i vegetativ/, celeț ș ț ș

perene.a# %nmul irea prin semin e#ț ț %n func ie de favorailitatea condi iilor de mediu, uruienileț ț

produc un număr de semin e mult mai mare, de la #ece la câteva mii de ori, decât planteleț

cultivate E. 7nisie, &''(/ ta. <.>/.7 mare parte a acestor semin e, ajungând pe suprafa a solului, mor datorită condi iilor ț ț ț

nefavoraile germinării, însă o altă parte sunt încorporate, prin arătură sau alte lucrări, unde se

acumulea#ă în număr foarte mare , constituind re#erva de semin e de uruieni a solului. Aceastaț

permite supravie uirea uruienilor, chiar în condi ii de mediu foarte nefavoraile.ț ț

um/rul de semin e "roduse de o buruian/ 7valori medii8ț

7du"/ h. Anghel, 1328

Denumirea s"eciei um/r de semin e "eț"lant/

$vena fatua

$grostemma githago $maranthus retrofle6us

Crassica nigra

#henopodium album

@escurainia sophia

<.?)) ! ?.())&9) ! (.9))9)).))) ! &.))).)))8.9)) ! &(.9))8(.))) ! &)).)))9)).))) ! 8)).)))

118



chinochloa crus-galli

rigeron canadensis

*alinsoga parviflora DAosciamus niger

isAmbrium sp.

<.))) ! ?.)))&)).))) ! (>).)))(.9)) ! (9).)))=9).))) ! 9)).)))<).))) ! &.9)).)))

b# %nmul irea vegetativă#ț %n afară de semin e, numeroase uruieni, dar în special celeț

perene, se înmul esc pe cale vegetativă, prin ri#omi, drajoni, uli, tulpini târâtoare sau prinț

fragmentarea rădăcinilor sau a tulpinilor."rin ri#omi, din mugurii cărora cresc în sol plante noi, se înmul esc pirul gros ț #Anodon

dactAlon/, pirul târâtor $gropAron repens/, coada calului Euisetum arvense/, o#ul ambucus

aebulus/ costreiul mare orghum halepense/ .a.ș

Alte uruieni, ca pălămida #irsium arvense/, susaiul onchus arvensis/, volura

#onvolvulus arvensis/, urda vacii #ardaria draba/ .a., au pe rădăcini muguri din care pot săș

pornească drajoni.-upă +agar, citat de E. 7nisie &''(/, capacitatea de înmul ire prin formarea de noi muguriț

capaili de a da tulpini asimilatoare i producătoare de semin e, este foarte mare. Dumărul deș ț

muguri determina i la hectar este de &<< milioane laț onchus arvensis, 9,( milioane la #irsium

arvense, ',& milioane la !olAgonum amphibium, (< milioane la 'ussilago farfara i apro$imativș

(<) milioane la $gropAron repens.+pecii de uruieni ca $llium rotundum, !oa bulbosa, *agea arvensis se înmul esc prinț

uli, iar altele, care au tulpini târâtoare, ca rugul +ubus caesius/, !otentilla reptans se

înmul esc prin lăstarii i rădăcinile care se formea#ă la nodurile tulpinii care ating pământul.ț ș

3ragmente din rădăcinile unor specii de uruieni perene ca păpădia 'ara6acum officinale/

sau din tulpinile unor specii anuale, mei orul ș @igitaria sp./, rocoina tellaria media/ .a., înș

condi ii de umiditate ridicată sau pe paji ti, pot forma noi plante Gh. 6udoi, &''</.ț ș

ermina ia e alonat/.ț ș +emin ele unor uruieni, ca neghina ț $grosthema githago/, mohor

lat chinochloa crus-galli/, pot germina imediat ce ajung în sol sau după un anumit interval de

timp.

1ele mai multe semin e au o perioadă de postmatura ie, care are loc, de regulă, în stratulț țsuperficial al solului. 5ungimea acestei perioade depinde de o serie de factori interni i e$terni.ș

3actorii interni depind de duritatea tegumentului seminal, gradul de coacere în momentul

încorporării în sol, e$isten a unor sustan e care inhiă germinarea, iar cei e$terni de umiditateaț ț

solului, temperatură, lumină, pre#en a o$igenului sau a io$idului de caron etc. . 6erca,ț

119



&''</. %n stratul superficial, semin ele de uruieni au o germina ie optimă la o umiditate de >):ț ț

din capacitatea capilară, iar în profun#ime la o umiditate mai redusă.Eemperatura minimă de germina ie, diferă în func ie de specie, începând cu &!9H1 laț ț

'hlaspi arvense, #apsella bursa pastoris .a., 9!&)H1 laș $maranthus albus, #henopodium album

etc. sau peste &)!&(H1 la chinochloa crus-galli, @igitaria sanguinalis, *alinsoga parviflora.nele specii ca mu e elul ș ț atricaria inodora/ i iara vântului ș $pera spica venti/ au

nevoie de lumină pentru a germina, în timp ce odosul $vena fatua/, turi a ț *alium aparine/ .a.ș

treuie să fie acoperite cu un strat de sol.ajoritatea semin elor de uruieni germinea#ă la o adâncime cuprinsă între )!9 cm, dar ț

e$istă i specii ale căror semin e pot germina la o adâncime mai mare. Astfel, semin ele deș ț ț

volură #onvolvulus arvensis/ i cele de hri că urcătoare ș ș !olAgonum convolvulus/ germinea#ă

i la adâncimea de ?!&) cm, iar ovă#ul sălatic ș $vena fatua/ până la o adâncime de () cm.

Atât factorii interni cât i cei e$terni au o importan ă deoseită, determinând pe lângăș țdurata perioadei de postmatura ie i germinarea e alonată a semin elor de uruieni. Gh. Ionescuț ș ș ț

i e ti i Ir. +taicu &'9?/ citea#ă re#ultatele unor e$perien e în care după o perioadă de trei aniȘ ș ș ș ț

au germinat, la diferite intervale de timp, apro$imativ (): din semin ele de traista cioanuluiț

#apsela bursa pastoris/ aflate su oserva ie, iar dacă e$perimentul ar fi continuat, ar mai fiț

germinat i alte semin e. -atorită germina iei e alonate, lupta împotriva uruienilor este foarteș ț ț ș

dificilă i treuie purtată cu perseveren ă, ani de #ile, pentru a reduce re#erva de semin e din sol.ș ț ț

@ste de re inut faptul că germina ia ma$imă se înregistrea#ă la stări diferite de maturitate.ț ț

Astfel, la mu tarul de câmp ș inapis arvensis /, germina ia ma$imă are loc la coacerea în pârgă,ț

la neghină $grostemma githago/ la coacere deplină, iar la sângele voinicului =athArus

tuberosus/, perioada de postmatura ie este foarte lungă.ț

$ Particilarit/ i biologice ale buruienilor ! +aturitatea semin elor, &/s"=ndireaț ț

semin elor, )istemul radicularț

+aturitatea semin elor.ț %n func ie de specie, semin ele de uruieni ajung la maturitate înț ț

perioade foarte diferite, practic pe parcursul întregii perioade de vegeta ie. Dumeroase specii deț

120



uruieni sunt capaile să producă semin e într!un timp foarte scurt de la răsărire, de 9!<ț

săptămâni *alinsoga parviflora/ sau produc =!> genera ii pe an traista cioanului !ț #apsella

bursa pastoris, spălăcioasă ! enecio vernalis, ur#ica ! ?rtica urens/. aturitatea timpurie după

înflorit este o caracteristică a majorită ii uruienilor. 5a specii ca tirul ț ș $maranthus retrofle6us/,

mohor lat chinochloa crus-galli/, pălămida #irsium arvense/, maturarea semin elor se faceț

e alonat, pe aceea i plantă putându!se găsi, o perioadă îndelungată, concomitent, flori i semin eș ș ș ț

mature.

&/s"=ndirea semin elor.ț 7 altă particularitate iologică a uruienilor este că semin ele lor ț

se răspândesc foarte u or la distan e mari. -upă modul de răspândire a semin elor, deoseimș ț ț

specii de uruieni anemohore, care se răspândesc cu ajutorul vântului, hidrohore, la care

răspândirea se face prin apă i #oohore, răspândite prin intermediul animalelor.ș

+emin ele speciilor anemohore, ca pălămida ț #irsium arvense/, susaiul onchus sp./ păpădia 'ara6acum officinale/, alăstri a ț #entaurea cAanus/, ciurlanul alsola Gali ssp.

ruthenica/, usuiocul dracului *alinsoga parviflora/ .a. pre#intă forma iuni care le sporescș ț

suprafa a de contact cu aerul, ceea ce le permite să fie u or transportate de vânt fig. <.>/. 1eleț ș

mai multe semin e sunt u oare i pot fi purtate chiar de vânturi slae pe distan e mari G.1.ț ș ș ț

Vlingman and 3.. Ashton, &'?(/. 5a alte specii de uruieni ciurlanul ! alsola ruthenica/

întreaga plantă ajunsă la maturitate i uscată, este purtată de vânt, iar în timpul transportuluiș

semin ele se scutură.ț

Dumeroase uruieni sunt răspândite de către apă hidrohore/, provenită din precipita ii sauț

iriga ii, ca mohor lat ț chinochloa crus-galli/. Wilson &'?)/ a găsit semin ele a 88 de speciiț

diferite în canalele de irigare din Derasa, din care apo$imativ =): erau viaile i de (< de oriș

mai multe la capătul canalului decât la originea acestuia. @l a estimat la (9).)))

semin eBhectarBan cantitatea transportată prin canalele unui sistem de iriga ie de mărime medie.ț ț

-e i sunt organisme vii, semin ele î i păstrea#ă viailitatea dacă sunt acoperite cu în apăș ț ș

C.U. Aldrich, &'?>/. C.-. 1omes, K.3. 6runs and A.-. VellX &'8?/ au constatat că prin

păstrarea în apă a ?( de specii de uruieni , 8): dintre acestea i!au păstrat capacitatea deș

germina ie după &( luni, din care ((: erau repre#entate de monocotiledonate anuale i 89: deț ș

monocotiledonate perene i dicotiledonate anuale sau perene.ș

7 altă categorie de uruieni, sunt #oohorele, la care semin ele se răspândesc cu ajutorulț

păsărilor ornitohore /, furnicilor mirmecohore/, ori animalelor, prin prinderea de lana acestora

epi#oohore/ sau datorită trecerii prin tuul lor digestiv endo#oohore/. -intre uruienile

121



ornitohore sunt men ionate îndeosei mă#ărichile ț 5icia sp./ K.W. "roctor, &'??/. +peciile

mirmecohore au apendice ogate în uleiuri, cum este elaiosomul de la trei fra i păta i ț ț 5iola

arvensis/, care sunt consumate de furnici. 5a epi#oohore, pe suprafa a semin elor apar spini careț ț

facilitea#ă prinderea de părul i lâna animalelor, fiind în acest fel transportate la distan e mariș ț

fa ă de locul unde au fost produse holera!ț Fanthium spinosum, corne ii !ț Fanthium strumarium,

turi a !ț *alium aparine, mohorul agă ător *ț etaria verticillata, denti a !ț Cidens tripartitus .a./ș

fig. <.>/. @ndo#oohorele, consumate de animale, trec prin tuul digestiv al acestora fără a fi

digerate i ajung astfel departe de locul unde au fost ingerate odosul !ș $vena fatua, cuscuta !

#uscuta sp., mu tarul de câmp !ș inapis arvensis etc./.

)istem radicular "uternic. area majoritate a speciilor de uruieni au un sistem radicular

profund i puternic ramificat, cu particularită i distincte privind arhitectura rădăcinilor i putereaș ț ș

de asor ie. %n aceste condi ii, uruienile fac fa ă mai u or condi iilor diferite i dificile deț ț ț ș ț ș

mediu, reali#ea#ă o desime mare la unitatea de suprafa ă i o concuren ă aceră plantelor ț ș ț

cultivate.Ereuie remarcat că rădăcinile unor specii de uruieni elimină în sol secre ii, iar microfloraț

ri#osferei altor specii elimină produse metaolice care, creea#ă procese de alelopatie fa ă deț

plantele cultivate. @ste cunoscută comportarea alelopatică a susaiului onchus arvensis/ fa ă deț

floarea soarelui, a pălămidei #irsium arvense/ i a pirului gros ș #Anodon dactAlon/ fa ă de ovă#,ț

cu influen e negative asupra de#voltării normale a acestora.ț

- Particilarit/ i biologice ale buruienilor ! Bitalitatea i %ongevitateaț ș

Bitalitatea i longevitateaș . "rin vitalitatea semin elor se în elege proprietatea acestora de aț ț

re#ista la condi iile nefavoraile de mediu, fără a! i pierde capacitatea de germina ie, iar prinț ș ț

longevitate, însu irea semin elor de a! i păstra un timp foarte îndelungat capacitatea germinativă.ș ț ș

+pre deoseire de plantele cultivate, semin ele de uruieni au o vitalitate i o longevitate foarteț ș

mare. -acă semin ele plantelor de cultură, ajunse în sol, î i păstrea#ă capacitatea germinativă deț ș

la câteva #ile la câteva săptămâni, semin ele de uruieni rămân viaile în sol câ iva ani sau chiar ț ț

#eci de ani i germinea#ă e alonat, infestând culturile.ș ș

122



+emin ele de uruieni au o vitalitate mai mare când pre#intă memrane groase, greuț

permeaile, au ca sustan e de re#ervă grăsimi i când au ajuns deja la maturitate. Karia iile deț ș ț

temperatură din sol reduc viailitatea semin elor, motiv pentru care cele aflate la o adâncime maiț

mare în sol au vitalitatea mai ridicată decât cele din stratul superficial, supuse oscila iilor deț

temperatură. +!a constatat că semin ele de uruieni păstrate în condi ii de laorator, laț ț

temperatura i umiditatea constante i reduse, au o vitalitate mai mare decât atunci când seș ș

găsesc în sol.5ongevitatea varia#ă în func ie de speciile de uruieni ta.<.9/ i de condi iile de mediu.ț ș ț

W. Voch, citat de E. 7nisie &''(/, clasifică speciile de uruieni, în func ie de longevitate, în treiț

grupe2 cu longevitate mai mică de trei ani, cu longevitate cuprinsă între = i &8 ani i cuș ș

longevitatea cuprinsă între &8 i &)) de ani.ș

"entru majoritatea semin elor de uruieni din climatul continental, viailitatea este de 9!()ț

ani, timp în care acestea rămân în sol în stare latentă i germinea#ă e alonat.ș ș

"rincipalii factori care influen ea#ă asupra longevită ii semin elor de uruieni sunt lumina,ț ț ț

gradul de maturare emrionară, pre#en a unei memrane groase i impermeaile, e$isten a unor ț ș ț

inhiitori ai germina iei în interiorul acestora, concentra ia o$igenului în sol i temperatura. 3.5.ț ț ș

6a##a#, &'8'/.

0 Particilarit/ i biologice ale buruienilor ! Plasticitatea i Ada"tabilitateaț ș

Plasticitatea i ada"tabilitateaș . "lasticitatea uruienilor este însu irea acestora de a cre teș ș

i a se de#volta în func ie de condi iile de mediu. 5a uruieni, intervalul de varia ie al condi iilor ș ț ț ț ț

de via ă apă, hrană, lumină, temperatură/ este foarte larg, spre deoseire de plantele de cultură laț

care este foarte îngust. %n timp ce plantele de cultură stagnea#ă în cre tere i de#voltare dacă nuș ș

au apă i hrană suficientă, sau chiar mor, uruienile suferă mult mai pu in. -e e$emplu, tirulș ț ș

$maranthus retrofle6us/ se poate de#volta pe un teren uscat i tasat sau pe marginea unui drum.ș

%n aceste condi ii uruiana va avea o înăl ime redusă, dar va produce, totu i, câteva semin e. "eț ț ș ț

un teren fertil, lucrat i cu umiditate suficientă, acesta cre te viguros, poate atinge ?) cmș ș

înăl ime, se ramifică i fructifică aundent. 5a fel se întâmplă cu looda ț ș #henopodium album/

123



care, în condi ii neprielnice, atinge aia &,9 cm înăl ime i produce numai câteva semin e, iar, înț ț ș ț

condi ii optime, se de#voltă puternic i produce peste 8)).))) de semin e.ț ș ț

Adaptailitatea este însu irea uruienilor de a se adapta la condi ii foarte diferite de via ă,ș ț ț

de a re#ista la factorii negativi de cre tere i de#voltare i de a convie ui cu anumite plante deș ș ș ț

cultură. nele uruieni apar în toate culturile, însă altele s!au adaptat să trăiască i să se de#volteș

în anumite culturi, astfel, unele îmuruienea#ă puternic culturile de grâu i or# de toamnăș

mu e elul !ș ț atricaria sp., alăstri a !ț #entaurea cAanus/, ovă#ul sălatec $vena sp./ cre te înș

culturile de ovă#, osiga secarei Cromus secalinus/ în lanurile de secară, lintoiul 5icia

lentisperma/ în culturile de linte, costreiul ore#ului chinochloa orAzicola/ în ore#ării, lui ulț

#amelina sp./ în culturile de in etc.

)ursele de 4mburuienare ale culturilor agricole

"rincipalele surse de îmuruienare ale culturilor agricole sunt re#erva de semin e deț

uruieni din sol, terenurile necultivate, sămân a plantelor cultivate, gunoiul de grajd iț ș

transportul produselor agricole.&e6erva de semin e de buruieni din sol.ț 1a urmare a capacită ii ridicate de înmul ire,ț ț

prin scuturare, la suprafa a solului ajung anual cantită i enorme de semin e de uruieni i organeț ț ț ș

de înmul ire vegetativă ale acestora care, odată cu e$ecutarea lucrărilor agricole, suntț

încorporate.1ele mai multe semin e se găsesc în stratul arail i, în special, în cel superficial, )!() cmț ș

I. Klădu iu, &'8)/4 numărul lor se reduce odată cu cre terea adâncimii, astfel încât la 9)!<) cm,ț ș

acestea aproape că nu mai e$istă. Ce#erva de semin e de uruieni din sol depinde de2ț

! speciile cultivate * dacă predomină păioasele, se măre te re#erva de semin e de uruieni aș ț

solului i invers, când predomină pră itoarele4ș ș

! speciile de buruieni ! pe terenurile pe care se găsesc specii care produc un număr mare iș

foarte mare de semin e, re#erva solului este i ea ridicată4ț ș

124



! condi iile climaticeț ! regimul termic ridicat i umiditatea sporită, reduc numărulș

semin elor din sol prin putre#irea unei păr i din acestea4ț ț

! agrotehnica folosită ! rota iile ra ionale, sămân a condi ionată, lucrările de îngrijireț ț ț ț

corespun#ătoare etc. contriuie la reducerea numărului de semin e de uruieni din sol4ț

! tipul de sol ! în solurile în care condi iile de aera ie sunt mai favoraile, cum sunt celeț țlutoase i luto!nisipoase, numărul semin elor germinaile este mai mare decât în solurileș ț

argiloase, care pre#intă periodic un e$ces de umiditate i anaeroio#ă.ș

Ce#erva de semin e de uruieni din sol se modifică în dinamică, dar având în vedereț

capacitatea mare de înmul ire prin semin e a acestora, câteva plante la metru pătrat pot refaceț ț

această re#ervă.'erenurile necultivate. "e toate terenurile necultivate, respectiv ră#oarele de hotar,

talu#urile canalelor i căilor de comunica ie, capetele parcelelor, gre urile rămase la semănat etc.ș ț ș

se de#voltă i ajung la maturitate un număr foarte mare de uruieni. +emin ele acestora suntș țrăspândite de vânt, animale, apă etc. pe terenurile cultivate, care sunt astfel infestate.

)/m=n a "lantelor cultivate.ț 7dată cu recoltarea, un număr mare de semin e de uruieniț

se amestecă cu oaele culturii principale. -acă semin ele nu sunt condi ionate, odată cu ele seț ț

introduc în sol i sunt puse în condi ii de germinare i semin ele de uruieni. n studiu efectuatș ț ș ț

în &'?? în tah +A/, arată că =&,=: din proele de grâu de toamnă, or# i ovă# e$trase dinș

cutia de semin e a semănătorilor erau infestate, în medie, cu <=) semin e de uruieni peț ț

ilogramul de sămân ă. "entru ca această sursă de îmuruienare să fie redusă la minim, esteț

necesar ca la semănat să se folosească numai semin e condi ionate. Eot materialul care re#ultă înț ț

urma condi ionării treuie ars sau îngropat, pentru a nu repre#enta un focar de răspândire aț

semin elor de uruieni.ț

unoiul de grad. %n gunoiul de grajd se găse te un număr mare de semin e de uruieni,ș ț

care provin din furajele folosite pentru hrana animalelor, din go#urile de la maga#ii sau de la

uruienile care cresc în jurul platformelor de gunoi. +!a constatat că multe din semin ele deț

uruieni consumate de animale odată cu furajele, trec prin tuul digestiv al acestora fără a pierde

în totalitate capacitatea germinativă. -in totalul semin elor care trec prin tuul digestiv, î i pierdț ș

capacitatea germinativă 88: la ovine, ?': la ovine, <<: la porcine i ?8: la caaline. Ce#istăș

în special semin ele mici, cu diametrul su & mm, cele netede i rotunde Gh. 6udoi, &''</,ț ș

precum i semin ele unor specii ca piciorul coco ului ș ț ș +anunculus acer /, tirul ș $maranthus

retrofle6us/, patlagina !lantago media/, spanacul al #henopodium album/, #ârna olanum

nigrum/.

125



1on inutul în semin e de uruieni, din gunoiul de grajd, capaile să germine#e, esteț ț

influen at de gradul de fermentare al acestuia, cel mai mare număr găsindu!se în gunoiul de grajdț

proaspăt, nefermentat. "rin fermentare la cald, temperatura acestuia se ridică la <)!8)H1, la care,

semin ele de uruieni î i pierd capacitatea germinativă în decurs de câteva săptămâni. 5a oț ș

temperatură de =)H1, numai o parte din semin ele de uruieni î i pierd capacitatea germinativă,ț ș

iar când temperatura de fermentare este de numai &)H1, toate semin ele de uruieni î i men inț ș ț

puterea de a germina. Având în vedere că datorită re#ervei de semin e de uruieni pe care oț

con ine, gunoiul de grajd poate mări gradul de îmuruienare a culturilor agricole cu ()!9):, seț

impune, ca oligatorie, fermentarea ra ională a acestuia.ț

'rans"ortul "roduselor agricole. ulte din speciile actuale de uruieni nu sunt

autohtone, ci au fost aduse în decursul timpului, din diverse păr i ale lumii, începând cu migra iaț ț

popoarelor. +emin ele erau prinse în părul sau lana animalelor, ro ile vehiculelor sau răspânditeț țodată cu semin ele folosite de oameni sau animale.ț

1omer ul cu produse agricole contriuie, de asemenea, la răspândirea semin elor deț ț

uruieni. %n pre#ent statele iau măsuri de carantină internă i e$ternă pentru a opri răspândireaș

acestora. Astfel, sunt de origine asiatică mă#ărichea de primăvară 5icia sativa/, sângele

voinicului =athArus tuberosus/4 de origine eurasiatică, mărgelu a ș =ithospernum arvense/,

voinicica isAmbrium officinale/4 de origine americană, tirul sălatec ș $maranthus retrofle6us/,

usuiocul dracului *alinsoga parviflora/ .a.ș

na din sursele importante de îmuruienare o constituie ma inile agricole i în specialș ș

cominele prin a căror deplasare de la o parcelă la alta sunt transportate i diseminate cantită iș ț

mari de semin e de uruieni. C.+. 1urrie i E.3. "eeper &'??/ arată că printr!o cură ireț ș ț

suplimentară, mai atentă, a unei comine care a recoltat grâu de toamnă, s!au găsit trei g de

material, din care ?: (9) g/ erau semin e de uruieni4 prin deplasarea aceleia i comine de la oț ș

parcelă la alta, fără a o cură a, s!au e$tras din aceasta, după cinci minute de lucru în noua parcelă,ț

9,( g semin e, din care ?): se găseau pe suprafe ele e$terioare ale cominei. +e impune deci,ț ț

cură irea atentă a cominelor după încheierea lucrului pe o parcelă, golirea periodică a sacului cuț

impurită i de la cură irea a doua i îngroparea con inutului acestuia.ț ț ș ț

126



Cartarea buruienilor i G/r i de 4mburuienareș ț

1omaterea eficientă a uruienilor presupune, pe lângă cunoa terea particularită ilor lor ș ț

iologice, e$isten a unei clasificări e$acte a acestor specii. 6uruienile se pot clasifica dupăț

următoarele criterii2 sistematic otanic/, haitat locul unde se de#voltă/, preferin ele fa ă deț ț

hrană, iologie, modul de procurare al hranei .a.ș

Clasificarea sistematic/ 7botanic/8, are la a#ă sistemul inomial, gen N specie, propus

de otanistul suede# 1arl von 5innY &8)8 ! &88?/, a#at pe pre#en a, numărul i caracteristicileț ș

staminelor i pistilurilor. 1lasificarea după acest criteriu nu dă indica ii suficiente pentruș ț

organi#area comaterii uruienilor, deoarece în aceea i familie se întâlnesc plante foarte diferiteș

ca iologie, anuale sau perene, iar măsurile de comatere a acestora vor fi foarte diferite.Clasificarea buruienilor du"/ habitat. -upă haitat locul unde se de#voltă/ uruienile

se clasifică în ruderale, segetale, din paji ti, etc.ș

8uruienile ruderale rudus, ruderis S molo#, dărâmătură, pământ gros ! lb. lat ./ cresc pemarginile drumurilor, pe lângă garduri, în cur i, deci pe locuri necultivate. -in această categorieț

fac parte ur#ica moartă =aminium purpureum/, nala sălatică alva neglecta/, talpa gâ teiș

=eonorus cardiaca/, cătu ele ș Calota nigra/ .a.ș

8uruienile segetale de la seges,segetis S semănătură, lan, ogor! lb. lat ./ se de#voltă în

semănăturile de câmp. -in această categorie fac parte cele mai numeroase uruieni, dintre care

amintim doar mu tarul sălatic ș inapis arvensis/, pălămida #irsium arvense/, pirul gros

#Anodon dactAlon/, susaiul onchus arvensis/, odosul $vena fatua/, #â#ania =olium

temulentum/. 8uruienile de pe pa6i ti ș ca laptele câinelui uphorbia sp./, pelinul $rthemisia

absinthium/, păpădia 'ara6acum officinale/ .a. apar cu predilec ie pe paji tile naturale sauș ț ș

cultivate.Clasificarea buruienilor du"/ "referin ele fa / de hran/.ț ț %n func ie de acest criteriuț

deoseim uruieni a#otofile, calcicole, calcifuge i halofile.ș

127



)"otofilele sunt speciile de uruieni care preferă solurile ogate în a#ot, ca tirulș

$maranthus retrofle6us/, looda #henopodium album/, ur#ica ?rtica dioica/ etc.Calcicolele sunt uruienile care se de#voltă în special pe solurile ogate în calciu4 din

această categorie fac parte sulfina elilotus officinalis/, rugii +ubus caesius/, linari a ț =inaria

vulgaris/ .a.șCalcifugele sunt uruieni care cresc i se de#voltă ine pe solurile cu p0 acid, ca măcri ulș ș

+ume6 acetosella/, coada calului Euisetum arvense/ etc. 4alofilele sunt specii de uruieni care apar numai pe solurile saline i alcaline4 din aceastăș

grupă fac parte alicornia herbacea, tatice gmelini, =actuca saligna etc.Clasificarea buruienilior du"/ biologie. Această clasificare, care are în vedere modul de

înmul ire, data răsăririi i a înfloririi, durata vie ii i de desfă urare a ciclului iologic, este ceaț ș ț ș ș

mai importantă din punct de vedere agronomic deoarece permite stailirea celor mai eficiente

măsuri de comatere. @a a fost propusă de Caunchiaer i completată ulterior de numero i al iș ș țautori i cuprinde ase grupe principale de uruieni D. arpe i cola. citat de E. 7nisie, &''(/.ș ș Ș ș

2rupa terofite '/. 1uprinde uruieni anuale ale căror organe vegetative apar i dispar înș

fiecare an, cu îmul ire e$clusiv prin semin e. 6uruienile terofite se împart în patru sugrupe, iț ț ș

anume2E& ! 6uruieni anuale cu răsărire predominantă în toamnă i maturare primăvara timpuriuș

sau la începutul verii. 3ac parte din această sugrupă enecio vernalis, telaria media, =amium

purpureum, =amium ample6icaule, #apsella bursa pastoris, 5eronica sp. etc.E( ! 6uruieni anuale cu răsărire predominant în toamnă i maturare în cursul verii. Acesteș

specii sunt adaptate să se de#volte, în special, în culturile de cereale păioase de toamnă i dintreș

ele amintim $grostema githago, $pera spica venti, Cromus secalinus, atricaria chamomilla,

'hlaspi arvense, #entaurea cAanus, isAmbrium sp.E= ! 6uruieni anuale care răsar primăvara devreme i ajung la maturitate în cursul verii, caș

$vena fatua, >umaria sp., =olium temulentum, "robanche minor, !olAgonum convolvulus,

+aphanus raphanistrum, elampArum arvense, #uscuta epilium .a. +peciile din această grupăș

înso esc culturile semănate primăvara devreme.ț

E> ! 6uruieni anuale care răsar primăvara târ#iu i ajung la maturitate spre sfâr itul veriiș ș

sau în cursul toamnei, de#voltându!se cu predilec ie în culturile pră itoare de primăvară. -inț ș

această sugrupă fac parte $maranthus retrofle6us, #henopodium album, @atura stramonium,

chinochloa cruss gali, Dibiscus trionum, atricaria inodora, etaria sp., olanum nigrum,

Fanthium spinosum, tachis anua .a.ș

128



2rupa hemiterofite G'/ cuprinde specii de uruieni ianuale. Acestea răsar pri!măvara

târ#iu i se de#voltă puternic vegetativ, acumulând sustan e de re#ervă în rădăcini. Iernea#ă suș ț

formă de plantă, iar în anul următor formea#ă tulpini florifere i semin e, după care mor. Acesteș ț

specii se înmul esc prin semin e i prin uta i, de#voltându!se în planta ii, paji ti naturale sauț ț ș ș ț ș

terenuri necultivate. Amintim din această grupă $rctium sp., #omium maculatum, @aucus

carota, DAoscAamus niger, 5erbascum phlomoides, "nopordon acanthium etc.2rupa criptofite H /. Aceasta cuprinde uruieni perene, care se înmul esc prin semin e,ț ț

dar, în special, cu ajutorul organelor vegetative. +peciile ale căror organe de înmul ire vegetativăț

se de#voltă în soluri uscate se numesc geofite G/, iar cele care se găsesc pe soluri cu e$ces de

umiditate sau sumerse hidrofite 0X/.%n func ie de aspectul morfologic al organelor de înmul ire vegetativă, geofitele G/ seț ț

împart în patru sugrupe2

G& ! 6uruieni perene cu înmul ire prinț rizomi2 $gropAron repens, #Anodon dactAlon,

orghum halepense, $chilleia millefolium, ambucus ebulus, $ristolochia clematitis, Euisetum

arvense .a.ș

G( ! 6uruieni perene cu înmul ire prinț tuberculi ca =atArus tuberosus, Delianthus

tuberosus, tachAs palustris etc.G= ! 6uruieni perene cu înmul ire prinț drajoni4 din această sugrupă fac parte #irsium

arvense, =epidium draba, =inaria vulgaris, onchus arvensis, +ubus caesius, +ume6 acetosella,

#onvolvulus arvensis, uphorbia cAparissias etc.

G>!

! 6uruieni perene cu înmul ire prinț bulbi,

ca !oa bulbosa, $llium rotundum, *agea

pratesis, #olchicum autumnale.2rupa burienilor hidrofite G/ cuprinde specii acvatice ca *lAceria aEuatica, #icuta

virosa, #altha laeta, 'Apha angustifolia etc.2rupa hemicriptofite G/ cuprinde uruieni perene cu tulpini incomplet lignificate, ale

căror organe vegetative de înmul ire sunt situate în imediata apropiere a nivelului solului i aleț ș

căror surse de regenerare sunt repre#entate de mugurii de la a#a tulpinilor aeriene sau din partea

superioară a rădăcinilor. %n timpul iernii mugurii sunt proteja i de tulpinile uscate ale plantei sauț

de stratul de #ăpadă. Având în vedere că din această grupă fac parte specii foarte diferite, cu

cerin e variate fa ă de umiditate i sol, clasificarea lor s!a făcut în func ie de aspectul morfologicț ț ș ț

al sistemului radicular, de modul i capacitatea de regenerare pe cale vegetativă. %n func ie deș ț

aceste criterii, hemicriptofitele au fost clasificate în cinci sugrupe2! 0& ! 6uruieni perene cu rădăcini firoase2 #altha palustris, @eschampsia caespitosa,

Dolcus lanatus, ardus stricta, +anunculus ficaria .a.ș

129



! 0( ! 6uruieni perene cu tulpini repente stolonifere )& *laechoma hederacea, !otentilla

reptans, +anunculus repens, 'rifolium repens etc.! 0= ! 6uruieni perene cu rădăcini capaile de înmul ire vegetativă atunci când sunt tăiateț

de la colet2 #ichorium inthAbus, #oronilla varia, +eseda lutea, 'ara6acum officinale etc.

! 0> ! 6uruieni perene cu rădăcini incapaile de înmul ire vegetativă atunci când suntțtăiate de la colet2 $tropa belladonna, rAngium campestre, *alega officinalis, corzonera

canum etc.! 09 ! 6uruieni perene cu rădăcini drajonante2 $donis vernalis, #helidonium majus,

!lantago sp., alvia nemorosa.

2rupa camefite Ch/ include uruieni perene de climă rece, specifice #onei sumontane iș

montane, având organele generative situate la &)!=) cm deasupra solului. -in această grupă fac

parte *enista tinctoria, *eum rivale, edum acre, 5eronica officinalis etc.2rupa fanerofite / cuprinde specii cu tulpini înalte, lignificate, su formă de aru tiș

nanofanerofite/ sau chiar arori mega! i me#ofanerofite/, ale căror organe generative, mugurii,ș

sunt protejate în timpul iernii de frun#e sol#oase. %nmul irea lor se face prin segmentareaț

drajonilor sau prin semin e. "opulea#ă paji tile naturale, terenurile degradate i luncile râurilor.ț ș ș

-in această grupă amintim Cerberis vulgaris, #ardus sanguinea, #orAlus avelana, #rataegus

monogAna, =igustrum vulgare, !runus spinosa, +osa canina, +ubus sp. etc.Clasificarea buruienilor du"/ modul de "rocurare al hranei. -upă acest criteriu,

uruienile se clasifică în specii nepara#ite, semipara#ite i para#ite.ș

6uruieni nepara"ite ! au capacitatea de a se hrăni independent, prin propriile organe,

concurând plantele cultivate pentru factorii de vegeta ie. -in această grupă fac parte majoritateaț

speciilor de uruieni, pre#entate în clasificările anterioare.6uruieni semipara"ite ! au clorofilă, producându! i hrana prin fotosinte#ă proprie, dar potș

para#ita pe rădăcinile plantelor cultivate sau din flora spontană. nele specii pot trăi independent

i fructifică fără să para#ite#e, formându! i rădăcini normale4 în ca#ul în care întâlnesc rădăcinileș ș

unei plante ga#dă, capetele lor se fi$ea#ă de rădăcinile acesteia, de unde asor sustan eleț

nutritive rute. Aceste uruieni î i formea#ă pe rădăcinile plantei para#itate organe de sugere suș

forma unor negi.-in această categorie fac parte ciormoiagul sau grâul prepeli ei ț elampArum arvense/,

elampArum barbatum, din ura sau iara dintelui ț "dontites rubra/, clocoticiul sau sunătoarea

+hinanthus sp./ .a.ș

130



6uruieni total para"ite ! sunt lipsite de clorofilă, hrănindu!se cu sustan e nutritive gataț

elaorate de către speciile pe care le para#itea#ă. -upă organul pe care para#itea#ă se deoseesc

uruieni total para#ite pe tulpină i uruieni total para#ite pe rădăcină.ș

6uruienile total para#ite pe tulpină, sunt repre#entate prin diferite specii de cuscută. -in

cele peste &)) de specii de cuscută indentificate pe glo, în ara noastră se găsesc &= -. 0ălălăuț

i cola., &'?)/. 1uscutele para#itea#ă un număr mare de plante agricole, aru ti, arori, pomi,ș ș

vi ă de vie i chiar uruieni.ț ș

%nmul irea cuscutelor se face, în special, prin semin e, iar în unele ca#uri se înmul esc prinț ț ț

fragmentarea tulpinilor. "e partea internă a tulpinii cuscutelor, la locul de contact cu planta

ga#dă, se formea#ă organe de sugere, numite haustori, cu ajutorul cărora e$trag din planta ga#dă

apa i seva elaorată, până când aceasta este epui#ată i moare.ș ș

"rincipalele specii de cuscută care para#itea#ă pe tulpină, întâlnite în ara noastră suntț

#uscuta campestris, #uscuta trifolii, #uscuta epilinum, #uscuta monogAna iș #uscuta europaea.6uruieni total para#ite pe rădăcină, sunt repre#entate prin diferite specii de lupoaie

"robanche/. "lantele de "robanche posedă în loc de rădăcini, haustori, cu ajutorul cărora se

fi$ea#ă pe rădăcinile plantei para#itate, se de#voltă i fructifică. "rincipalele specii de lupoaieș

întâlnite în Comânia sunt "robanche cumana, "robanche ramosa iș "robanche brassicae.<.? 1artarea uruienilor 7 condi ie de a#ă pentru o comatere eficientă a uruienilor i utili#are integrată aț ș

metodelor de comatere este cunoa terea răspândirii speciilor de uruieni pe un anumit teritoriuș

i finali#area studiilor asupra florei i vegeta iei segetale prin lucrări de cartare.ș ș ț

"rin cartarea uruienilor se în elege stailirea gradului de îmuruienare, cantitativ iț ș

calitativ, a terenurilor agricole. 5ucrarea se e$ecută anual i este deoseit de importantăș

deoarece, pe de o parte, organi#area, planificarea i desfă urarea eficientă a activită ilor deș ș ț

comatere se poate face numai prin cunoa terea numărului i a speciilor de uruieni pre#ente, înș ș

special a celor prolemă, iar pe de altă parte, re#ultatele o inute servesc pentru apreciereaț

măsurilor de comatere i a agrotehnicii practicate în anii preceden i. %n func ie de condi iileș ț ț ț

climatice i sistemul de agricultură practicat, gradul de îmuruienare al unei anumite suprafe e seș ț

modifică în timp, iar aprecieri i deci#ii e$acte pot fi luate numai prin anali#area datelor privindș

îmuruienarea pentru fiecare solă i parcelă de lucru în parte, pe o perioadă de mai mul i aniș ț

eru i 1hirilă &'?(, 5. "op, &'?9, Gh.Ș ș >udoi i A. "enescu, &''</.ș

%n pre#ent, în Comânia sunt indentificate <'& de specii de uruieni segetale 1. 1hirilă,

&'?'/, dintre care unele nu produc pague semnificative agriculturii, iar altele nu ridică

131



proleme deoseite privind comaterea lor. "entru comaterea eficientă a celor care produc

pague însemnate agriculturii lucrările de cartare sunt asolut necesare.0ăr ile de îmuruienare, cu care se încheie ac iunea de cartare a uruienilor sunt foarteț ț

utile deoarece pre#intă o imagine sintetică a gradului de îmuruienare, indică speciile dominante,

scot în eviden ă e$isten a vetrelor cu uruienile cele mai periculoase, permit aplicarea unor ț ț

măsuri de comatere diferen iate pe fiecare solă i parcelă în parte, în func ie de gradul deț ș ț

îmuruienare. -e asemenea aceste hăr i fac posiilă planificarea i utili#area eficientă aț ș

ericidelor, mijloacelor mecanice sau aviatice de comatere i permit urmărirea dinamiciiș

îmuruienării i eficien a măsurilor de comatere aplicate.ș ț

'i"uri de h/r i de 4mburuienare.ț 0ăr ile otanice elaorate pentru eviden a florei iț ț ș

vegeta iei unei anumite #one se clasifică în func ie de con inut floră!vegeta ie/, după gradul deț ț ț ț

generalitate generale!speciale/ i după scară gradul de detaliere/. 1el mai frecvent, hăr ile deș ț

îmuruienare, ca hăr i otanice cu destina ie specială, se clasifică după modul de alcătuire iț ț ș

după felul în care e$primă starea de îmuruienare4 în func ie de aceste criterii deoseim hăr iț ț

analitice, sintetice i mi$te.ș

4ăr ile analiticeț eviden ia#ă răspândirea pe o anumită suprafa ă a unei singure specii sau aț ț

unui număr redus de specii. 1ea mai folosită metodă pentru elaorarea acestor hăr i este ;metodaț

punctelor;, care constă în pre#entarea răspândirii unei specii, pe un anumit teritoriu, prin

intermediul unor puncte, desimea acestora eviden iind frecven a speciei pe suprafa a respectivă.ț ț ț

7 variantă a acestei metode este ;metoda pătratelor; care presupune divi#area suprafa eiț

respective în pătrate egale4 cu cât suprafa a unui pătrat este mai redusă cu atât indica iileț ț

furni#ate de hartă sunt mai e$acte. "reci#ia acestei metode se măre te dacă cercule ele careș ț

eviden ia#ă pre#en a unei anumite specii scot în relief i gradul ei de acoperire.ț ț ș

"entru suprafe e mai mici, de nivelul fermei, la scara &29.))) ! &2&).))), pentru întocmireaț

hăr ilor analitice se utili#ea#ă metoda perimetrelor4 aceasta oferă informa ii referitoare laț ț

suprafa a ocupată de o anumită specie.ț

4ăr ile sinteticeț pre#intă gradul gloal de îmuruienare al unei suprafe e, cu eviden iereaț ț

asocia iilor i suasocia iilor de uruieni, grupele de uruieni cu aceea i durată a perioadei deț ș ț ș

vegeta ie, acelea i particularită i de înmul ire i sensiilitate la ericide etc. "entru pre#entarea peț ș ț ț ș

hartă a asocia iilor sau grupelor de uruieni se utili#ea#ă suprafe e colorate divers sau ha urate.ț ț ș

%n ca#ul suprafe elor mai reduse, pentru a pre#enta situa ia îmuruienării pe parcelele respective,ț ț

se utili#ea#ă semne conven ionale.ț

132



4ăr ile miteț cuprind asocia iile sau grupele iologice, dar eviden ia#ă i răspândirea unor ț ț ș

specii de uruieni mai periculoase.'ehnica elabor/rii h/r ilor de 4mburuienare.ț @laorarea hăr ilor de îmuruienareț

cuprinde trei fa#e distincte2 de pregătire, de teren i de elaorare propriu!#isă a hăr ilor.ș ț

*a"a de pregătire# %nainte de începerea lucrărilor, în teren se face o documentareamănun ită privind condi iile pedoclimatice, hidrologice i geootanice ale suprafa ei de cercetat,ț ț ș ț

modul de folosin ă al terenului în anii anteriori, măsurile agrotehnice aplicate i produc iileț ș ț

reali#ate. "e a#a acestor date se stailesc punctele unde se vor face determinări i oserva ii,ș ț

metodele care se vor utili#a i scările la care se vor întocmi hăr ile. 5ocurile unde se vor e$ecutaș ț

determinările vor fi astfel alese încât să cuprindă toate tipurile de sol sau formele de relief,

precum i toate plantele cultivate de pe suprafa a respectivă. %n cadrul acestei etape se staile teș ț ș

i scara la care va fi întocmită harta, cea mai utili#ată fiind scara &29.)))4 pentru suprafe e maiș ț

mari de (.))) ha se poate lucra până la scara de &2()).))).*a"a de teren# "entru lucrările de teren sunt necesare un plan de situa ie sau o hartă aț

#onei, usolă, riglă gradată, ramă metrică, ruletă, pungi, carnet de oserva ii. "entruț

determinarea gradului de îmuruienare se utili#ea#ă una din următoarele metode2 metoda de

apreciere vi#uală, metoda de apreciere numerică i metoda de apreciere gravimetrică.ș

a. etoda vizuală. -e i nu este foarte precisă, este e$peditivă i dă o imagine destul deș ș

fidelă a realită ii din teren. 7 astfel de metodă a fost propusă de altev, completată de Gh. 6udoiț

i al ii citat de Gh. Anghel i cola., &'8(/. 1onform acestei metode, pentru a aprecia frecven aș ț ș ț

uruienilor pe o anumită suprafa ă, se utili#ea#ă următoarea scară de apreciere2ț

& ! uruieni i#olate, care ocupă su 9: din suprafa ă4ț

( ! uruieni rare, dar pre#ente pe întreaga suprafa ă, ocupând 9!(): din aceasta4ț

= ! uruieni frecvente, dar care nu înău ă plantele de cultură4ș

> ! uruieni frecvente, care înău ă plantele de cultură.ș

%n vederea determinării, se parcurge sola sau parcela pe cele două diagonale, notându!se

toate speciile întâlnite, iar apoi se atriuie, conform scării de mai sus, fiecărei specii o notă. 5a

fiecare specie se notea#ă înăl imea centimetri/ i fenofa#a, astfel2ț ș

A ! plante care au numai o ro#etă de frun#e, tulpini sau frun#e46 ! plante cu ooci florali sau în fa#a de urduf41 ! plante înflorite4- ! plante cu fructe4@ ! plante la care a avut loc diseminarea.3iecare punct în care se fac oserva iile prime te un număr de ordine, în carnetul deț ș

oserva ii, iar apoi se înscrie i pe harta teritoriului respectiv4 de asemenea, pe hartă se repre#intăț ș

prin semne conven ionale vetrele de uruieni.ț

133



b. etoda numerică. Această metodă este mai e$actă decât cea anterior pre#entată i constăș

în numărarea uruienilor în mai multe puncte, repre#entative i reparti#area pe diagonaleleș

suprafe ei cercetate.ț

"entru a avea o imagine gloală asupra gradului de îmuruienare, pre#en a vetrelor deț

uruieni i pentru a evita suprafe ele nerepre#entative, se recomandă parcurgerea prealailă aș ț

întregii suprafe e de anali#at. %ntrucât gradul de îmuruienare varia#ă mult în teren, seț

recomandă ca pentru fiecare solă i parcelă să se facă mai multe determinări i apoi să seș ș

calcule#e media. "entru suprafe e su () ha, numărul determinărilor este de &)!(), iar pentruț

suprafe e mai mari =). Ce#ultatele determinărilor se trec în carnetul de oserva ii unde se face iț ț ș

o schi ă a solei sau parcelei. -eterminarea numărului de uruieni se face la mț (, cu ajutorul ramei

metrice având latura de ),9 m, ),89 m sau & m.c. etoda gravimetrică. "rin această metodă se o in cele mai e$acte re#ultate privindț

gradul de îmuruienare a unei suprafe e. @a constă în numărarea tuturor speciilor de uruieni dinț

interiorul ramei metrice, urmată de tăierea acestora de la colet. 6uruienile se separă pe specii, se

usucă la aer sau la etuvă, la >)H1, după care se cântăresc. +e calculea#ă media valorilor o inuteț

în cadrul repeti iilor i apoi gradul de îmuruienare.ț ș

Gradul de îmuruienare, repre#intă procentul de uruieni la m ( de pe o solă, fa ă deț

numărul plantelor de cultură sau fa ă de numărul total al uruienilor sau greutatea lor uscată laț

m( fa ă de greutatea ma$imă a uruienilor ta. <.</.ț

Gradul de comatere e$primă modul în care un anumit tratament contriuie la distrugerea

uruienilor4 se e$primă în procente i repre#intă diferen a între gradul ma$im de comatereș ț

&)):/ i gradul de îmuruienare al parcelei respective.ș

*a"a de elaborare propriu+"isă a hăr ilor ț . Această fa#ă începe prin întocmirea taelelor de

sinte#ă, utili#ând datele o inute în teren, înso ite de anali#a varian ei. Kalorile din taele seț ț ț

marchea#ă pe hăr i, utili#ând culori i semne conven ionale, înso ite de cifre care indică numărulț ș ț ț

uruienilor la m(. Eaelele i hăr ile vor fi înso ite de oserva ii, conclu#ii i măsurile deș ț ț ț ș

comatere propuse."erioada de timp după care treuie refăcută lucrarea de cartare a uruienilor, este de (!=

ani la culturile de câmp i de 9!< ani când se urmăre te dinamica uruienilor dintr!o anumităș ș

regiune. %n ca#ul hăr ilor analitice, cartarea se va reface anual, deoarece gradul de acoperire aț

unei singure specii sau numai a câtorva, se modifică e$trem de repede.%n lipsa posiilită ilor de a e$ecuta o cartare riguroasă, fermierul poate evalua singur, prinț

metode e$peditive, gradul de îmuruienare al culturilor4 făcând în mod oi nuit, la fiecareș

134



cultură, două determinări. Astfel, pentru cerealele păioase de toamnă, prima determinare se face

la înfră ire, înainte de aplicarea ericidelor4 iar a doua cu =!> săptămâni înainte de recoltare4 laț

plantele pră itoare, prima determinare se face înainte de pra ila întâi, iar a doua cu =!> săptămâniș ș

înainte de recoltare.

K. +lonovschi, -. "ân#ariu i A. tefănescu &''>/ propun o nouă metodă de cartare careș Ș

se a#ea#ă pe determinarea re#ervei de semin e de uruieni anuale din sol, căreia i se aplică unț

coeficient de corec ie, re#ultând numărul de plante care poten ial ar putea să răsară. Ce#ultatulț ț

astfel o inut este mai edificator decât în ca#ul celorlalte metode, deoarece elimină o serie deț

inconveniente, cum sunt2! în varianta clasică cartarea nu se poate face în primele fa#e de cre tere a uruienilor,ș

deoarece multe specii nu sunt răsărite, iar determinarea în fa#a de plantulă este foarte dificilă4! nimeni nu! i permite să lase uruienile să ajungă în fa#a de înflorire sau fructificare,ș

pentru a le putea determina mai u or4ș! după pra ile sau ericidări, notările dau impresia eronată a unui teren cu un grad redus deș

îmuruienare4! condi iile climatice, diferite de la un an la altul, favori#ea#ă apari ia în masă a unor speciiț ț

de uruieni sau inhiă apari ia altora, dar a căror re#ervă de uruieni e$istă în sol, ceea ce faceț

posiilă apari ia lor ulterioară4ț

! pentru a surprinde toate speciile de uruieni sunt necesare mai multe determinări pe an."roele de sol se prelevea#ă după metoda clasică, până la =) cm adâncime, la o distan ă deț

<!? m una de alta. "e solele recoltate cu comina i unde s!a efectuat deja recoltarea, proele vor ș

fi prelevate la o distan ă de &,9 m pe laturile unui triunghi echilateral cu înăl imea de >,9 m4 laț ț

următoarea prelevare acest triunghi va fi rotit cu ')o pentru a acoperi atât urma de &,( m a

cominei, cât i cele două spa ii laterale de &,= m.ș ț

135



3 Pragul economic de d/unare

@$primarea gradului de îmuruienare al unei culturi se face prin numărul de uruieni la

m(, la care se adaugă numărul de specii i numărul de uruieni din fiecare specie în parte. Acestș

lucru este necesar, deoarece unele specii ca #irsium arvense, atricaria sp., orghum

halepense, $vena fatua .a. sunt deoseit de periculoase i dificil de comătut, în timp ce altele,ș ș

în special cele efemere >umaria sp., 5eronica sp., Dolosteum umbelatum .a., sunt mult maiș

pu in periculoase.ț

3aptul că într!o cultură apar un număr redus de specii de uruieni, în special din cele mai

pu in periculoase sau câteva e$emplare din speciile periculoase, nu produc pague culturiiț

respective. Aplicarea unor măsuri de comatere a uruienilor, ca pra ilele sau ericidarea, treuieș

să se facă numai atunci când numărul de uruieni pre#ente în cultură depă e te pragul economicș ș

de dăunare."rin prag economic de dăunare se în elege gradul de îmuruienare al unei culturi de la careț

devine evidentă diminuarea cantitativă sau calitativă a recoltei i de la care se justifică economicș

aplicarea măsurilor speciale de comatere, ca ericidarea, pra ilele sau plivitul Gh. 6udoi,ș

&''</.Gradul de îmuruienare i paguele produse unei culturi depind de foarte mul i factori cumș ț

ar fi condi iile climatice din anul respectiv, densitatea plantelor cultivate, vigoarea plantelor,ț

vigoarea uruienilor etc. -in această cau#ă, este dificil să stailim limite fi$e, referitoare la

136



numărul de uruieni, pe specii, de la care se atinge pragul economic de dăunare. "e a#a

cercetărilor proprii, coroorate cu date din literatura de specialitate, Gh. 6udoi &''</

recomandă, orientativ, următoarele limite pentru pragul economic de dăunare, e$primat în număr

de uruieni la m(, pentru câteva culturi2 cereale de toamnă2 &)!&( anuale i (!= perene4 cereale deș

primăvară2 &)!=) anuale i (!> perene4 cartof2 9!&) anuale i &!= perene4 in2 9!&9 anuale i &!(ș ș ș

pereneAcela i autor arată că diferen ele între specii, privind numărul de uruieni la mș ț (, de la care

se justifică economic aplicarea tratamentelor, sunt foarte mari4 astfel, pentru cultura grâului de

toamnă, tratamentele cu ericide sunt eficiente i necesare la apari ia a peste 9 uc.Bmș ț (

atricaria sp. iș !olAgonum convolvulus, Z&) uc.Bm( #entaurea cAanus i mai mult de ()ș

uc.Bm( >umaria sp.Ereuie avut în vedere faptul că, prin măsurile de comatere care se iau, nu treuie

urmărită distrugerea în totalitate a uruienilor. Aceasta pentru că, pe de o parte, nu este posiil,

iar pe de altă parte, nu este ecologic. -istrugerea în totalitate a uruienilor nu este posiilă,

întrucât re#erva de semin e de uruieni din sol este imensă iar răspândirea uruienilor poate fiț

redusă, limitată, dar nu evitată. Du este ecologică distrugerea în totalitate a uruienilor, deoarece

pre#en a în ecosistem a acestora într!un număr redus, este enefică pentru men inereaț ț

echilirului ecologic.

15 +etode "reventive de combatere a buruienilor

Aceste metode se referă în general la sursele de îmuruienare a culturilor care au fost

pre#entate în sucapitolul. Astfel, putem enumera următoarele metode preventive2 utili#area la

semănat, de sămân ă condi ionată4 folosirea de gunoi de grajd cu un grad redus de infestare cuț ț

semin e de uruieni, evitarea transportului sau contaminării cu semin e de uruieni prinț ț

intermediul ma inilor agricole4 men inerea curată a canalelor de irigare i desecare i folosirea laș ț ș ș

irigat a apei fără semin e de uruieni4 distrugerea focarelor de uruieni de pe suprafe eleț ț

necultivate4 recoltarea la timp a culturilor pentru a împiedica uruienile să ajungă la maturitate

precum i organi#area serviciilor de carantină i controlul semin elor.ș ș ț

137





%n cadrul asolamentelor ra ionale, plantele fiind într!o reducere continuă succesiune în timpț

i în spa iu, se reali#ea#ă o reducere evidentă a gradului de îmuruienare.ș ț

1. "intilie i Gh. +in &'8>/ arată că rota ia culturilor rămâne în continuare una dintreș ț

măsurile agrotehnice foarte eficiente în comaterea uruienilor. Astfel, re#ultatele o inute laț

I.1.1.".E. 3undulea, în diferite rota ii, au eviden iat un grad de îmuruienare la cultura grâului înț ț

monocultură de aproape &) ori mai mare decât în rota ia de > ani. -e i gradul de îmuruienare laț ș

cultura porumului este mai redus decât la grâu, în monocultură, numărul de uruieni este de <!8

ori mai mare decât în rota ia de > ani.ț

Aceste date au o deoseită importan ă pentru practică, deoarece demonstrea#ă că i înț ș

condi iile de agrotehnică superioară, infestarea cu uruieni în monocultură este foarte puternică.ț

%ucr/rile de ba6/ ale solului e$ecutate la timpul optim i de înaltă calitate au un rolș

deoseit în comaterea uruienilor.

"rin arătură sunt distruse în totalitate uruienile anuale i ienale în vegeta ie i numaiș ț ștemporar cele perene, deoarece ele regenerea#ă din organele vegetative de înmul ire.ț -ar, prin

arătură, o parte dintre aceste organe sunt aduse la suprafa a solului unde mor, fie prin uscare!înț

ca#ul arăturilor de vară din #onele secetoase, fie prin degerare în timpul iernii!în ca#ul arăturiilor

de toamnă.-in cercetările efectuate de I. 5ungu &'<=/, re#ultă că prin arătură, cominată cu lucrarea

de discuire, se pot comate cu destulă eficien ă uruienile care se înmul esc prin ri#omiț ț

$gropAron repens, #Anodon dactAlon etc./. Arătura se va e$ecuta până la adâncimea unde se

găse te densitatea mare a ri#omilor, ace tia sunt sco i, în cea mai mare parte, la suprafa ă, apoiș ș ș ț

sunt fragmenta i prin două lucrări cu grapa cu discuri. -upă lăstărire în masă se e$ecută o nouăț

arătură la ()!(( cm, prin care se încorporea#ă su ra#dă fragmentele de ri#omi, ajunse la

epui#are.1omaterea uruienilor perene se poate reali#a i cu fre#a. -upă Grans cit. Gh. Anghel iș ș

col., &'8(/, prin (!< lucrări cu fre#a, dacă sunt suficient de adânci, se poate stârpi pirul

$gropAron repens/. Acela i autor men ionea#ă că fre#a poate fi folosită i în comatereaș ț ș

pălămidei #irsium arvense/, dar, în acest ca# stârpirea se reali#ea#ă mult mai greu.

"rin arătură, semin ele de uruieni sunt încorporate la adâncimi de la care nu pot germinaț

i răsări. -ar, întrucât ele au o longevitate foarte mare, concomitent cu încorporarea în adâncimeș

a semin elor de la suprafa ă, sunt aduse, din partea inferioară a ra#delor, în stratul superficial deț ț

sol, semin e germinaile. A a de e$emplu, arătura adâncă, atunci când se e$ecută pentru primaț ș

dată pe o anumită parcelă, reduce sustan ial numărul semin elor de uruieni din stratulț ț

139



superficial. -acă însă arătura adâncă se e$ecută consecutiv mai mul i ani la rând, î i pierde dinț ș

eficacitate deoarece reparti ia semin elor pe stratul arat se uniformi#ea#ă. -in această cau#ă, câtț ț

i pentru evitarea altor fenomene nedorite, arătura adâncă treuie să se e$ecute periodic, laș

interval de câ iva ani.ț

-intre lucrările adânci, desfundarea contriuie la cură irea radicală a solului de cătreț

uruieni, deoarece acestea fiind încorporate adânc, din lipsă de o$igen, organele vegetative de

înmul ire pier, iar semin ele nu pot germina.ț ț

%ucr/rile su"erficiale ale solului, "remerg/toare sem/natului. 5ucrările cu grapa cu

discuri, cultivatorul, cominatorul i cu grapa reglailă, care se folosesc în vederea pregătiriiș

patului germinativ, taie sistemul radicular al uruienilor încât acestea mor prin desicare. @fectul

este ma$im când uruienile se află în prima fa#ă de vegeta ie, iar solul este mai uscat. %n solurileț

umede sau când survin ploi îndată după e$ecutarea lucrărilor, rădăcinile se restailesc repede iș

uruienile încep să vegete#e.1oncomitent cu distrugerea uruienilor prin lucrări superficiale, prin întoarcerea iș

afânarea solului sunt puse în condi ii de germinare alte semin e de uruieni, care, apoi, suntț ț

distruse prin repetarea lucrărilor, contriuind în felul acesta la reducerea re#ervei de semin e dinț

sol.%n comaterea uruienilor anuale care germinea#ă i răsar primăvara timpuriu, un rolș

important îl are lucrarea cu grapa cu col i reglaili, care se e$ecută imediat ce se poate intra cuț

agregatul pe teren.

ltima lucrare superficială a solului treuie e$ecutată odată cu semănatul sau în pre#iuasemănatului, pentru ca uruienile să nu aiă un avans de răsărire fa ă de plantele de cultură.ț

'ehnica sem/natului. +emănatul la timp i reali#area unei densită i optime specifice #oneiș ț

pedoclimatice i a tehnologiei practicate la irigat i neirigat contriuie la diminuareaș ș

îmuruienării culturilor.A a de e$emplu, semănatul la epoca optimă asigură încol irea rapidă a semin elor,ș ț ț

reducându!se perioada de timp între semănat i răsărire, iar plantele cultivate reu esc să punăș ș

stăpânire pe teren i să înău e unele uruieni care răsar ulterior. -e asemenea, reparti#areaș ș

uniformă a semin elor la unitatea de suprafa ă i reali#area unei densită i corespun#ătoare,ț ț ș ț

asigură o mai ună acoperire a terenului de către plantele cultivate, împiedicându!se în felul

acesta vegeta ia uruienilor.ț

"entru reali#area reparti#ării uniforme a semin elor, la cerealele păioase poate fi folosităț

metoda de semănat în rânduri dese, mic orând distan a dintre rânduri i mărind corespun#ător ș ț ș

140



distan a pe rând. 5a plantele pră itoare, distan a dintre rânduri poate fi mic orată până la distan aț ș ț ș ț

minimă necesară pentru efectuarea în une condi ii a pră itului mecanic.ț ș

r/"atul sem/n/turilor, în vederea comaterii uruienilor, se recomandă numai pentu

anumite culturi cum sunt porumul, cartoful .a. i numai în situa iile în care ericidele aplicateș ș ț

preemergent nu au fost eficace.Grăpatul se poate efectua i înainte de răsărire pentru unele culturi, la care din diferiteș

motive se întâr#ie răsăritul i e$istă pericolul îmuruienării. %n acest scop se folosesc, după ca#,ș

sapa rotativă sau grapa cu col i reglaili.ț

-upă răsărire, re#ultate une se o in prin folosirea sapei rotative la cultura porumului,ț

când acesta se găse te în fa#a de >!< frun#e, iar uruienile sunt aia răsărite sau în curs deș

răsărire.Pr/ itul i "livitulș ș sunt singurele metode agrotehnice a căror scop principal îl constituie

comaterea uruienilor. Dumărul pra ilelor, în func ie de natura plantei cultivate i gradul deș ț șîmuruienare, este cuprins între (!9. "ra ilele treuie să se e$ecute la timp, adică imediat dupăș

apari ia uruienilor, deoarece uruienile mici sunt comătute mult mai u or i, de asemenea,ț ș ș

pentru faptul că la începutul perioadei de vegeta ie culturile sunt deoseit de sensiile laț

concuren a uruienilor. "ra ilele efectuate la timp, pe lângă reducerea gradului de îmuruienare,ț ș

contriuie la sporirea recoltei atât la cultura pentru care se e$ecută, cât i la planta care urmea#ăș

a fi cultivată în anul următor."livitul se folose te la culturile semănate des, care nu pot fi pră ite.4 mai rar i numai peș ș ș

rând la plantele care se pră esc mecanic de e$emplu2 soia, fasole/. 3iind o lucrare anevoioasă iș ș

foarte costisitoare, necesitând o importantă for ă de muncă, folosirea acestei lucrări este înț

continuă scădere.@ste necesar să se plivească în special uruienile care depă esc în cre tere planteleș ș

cultivate i care de oicei se de#voltă în vetre cum sunt2 pălămida ș #irsium arvense/, susaiul

onchus arvensis/ .a.ș

+e mai practică plivitul în răsadni e, diferite culturi legumicole semănate des, precum i înț ș

procesul de ameliorare a plantelor i de producere de sămân ă din verigi superioare plivitș ț

iologic/.olosirea 4ngr/ /mintelor i amendamentelorș ș . %ngră ămintele stimulea#ă cre terea atât aș ș

plantelor de cultură cât i a uruienilor. -acă însă uruienile sunt distruse prin diferite metodeș

culturale până la semănat i îndată după semănat, plantele de cultură eneficia#ă de fertilitateaș

solului, avansea#ă în vegeta ie i stânjenesc cre terea uruienilor care răsar ulterior. Importan aț ș ș ț

folosirii gunoiului de grajd ine fermentat a fost pre#entată anterior.

141



Anumite specii de uruieni ca2 hrana vacii pergula arvensis, sincerică cleranthus

annus/, coada calului Euisetum arvense/, piciorul coco ului ș +anunculus arvensis/, măcri ulș

mărunt +ume6 acetosella/ .a. sunt tolerante la reac ia acidă, iar altele cum sunt2 iara săratăș ț

alicornia herbacea/, sărăcica alsola soda iș . Gali ssp. ruthenica/, lima pe telui ș tatice

gmelini/, pelin $rtemisia sp./ sunt tolerante la reac ia alcalină. Aceste specii se înmul escț ț

e$cesiv în astfel de condi ii, în mare măsură i datorită lipsei de concuren ă din partea altor ț ș ț

plante."rin aplicarea de amendamente, pe astfel de soluri, se corectea#ă în ună măsură p0!ul,

reducându!se numărul uruienilor specifice. -e asemenea, plantele de cultură, întâlnind condi iiț

mai une de cre tere i de#voltare, luptă mai u or cu uruienile.ș ș ș

+ulciul are rol de a împiedica ajungerea luminii la suprafa a solului i deci de a preveniț ș

cre terea uruienilor. 1a mulci se pot folosi2 paiele, gunoiul de grajd, hârtie, mase plastice .a.ș ș

materiale, cu care se acoperă solul dintre rândurile de plante pră itoare. ulciul organic i înș ș

special gunoiul de grajd, dacă con ine semin e de uruieni poate fi el însu i sursă deț ț ș

îmuruienare. @ficacitate importantă în comaterea uruienilor o are mulciul de mase plastice,

care împiedică răsărirea uruienilor.(liminarea e:cesului de umiditate. "e terenurile cu e$ces de umiditate, cu drenaj natural

sla, se de#voltă uruieni specifice ca2 măcri ul ș +ume6 limosus/, coada calului Euisetum

arvense/, jale ș tachAs palustris/, mana de apă *lAceria aEuatica/ etc. "rin desecare sau

drenare, după ca#, eliminându!se surplusul de apă, se reduce sim itor gradul de îmuruienare cuț

speciile caracteristice i spore te puterea de concuren ă a plantelor cultivate.ș ș ț

12 +etode fi6ice i biologice de combatere a buruienilorș

Aceste metode au la a#ă utili#area for ei mecanice, termice sau electrice.ț

"entru distrugerea mecanică a vegeta iei lemnoase de pe paji ti degradate sau din luncileț ș

râurilor, când aceste terenuri se iau în cultură, se folosesc ma ini i utilaje speciale sau unelteș ș

142



oi nuite.ș "rin această metodă sunt distruse specii ca2 +osa canina, #rateagus sp., $morpha sp.

ali6, $lnus .a.ș

"e cale termică s!a încercat comaterea uruienilor dintre rândurile plantelor pră itoare, aș

vetrelor de cuscută din culturile de leguminoase perene după cosiri, a uruienilor din planta iileț

de pomi, de pe canale de iriga ie sau de desecare, cu ajutorul unor ma ini speciale prevă#ute cuț ș

ar#ătoare a căror po#i ie poate fi reglată.ț 3lăcările sunt produse cu un amestec de propan iș

parafină. -atorită temperaturii ridicate, sucurile vegetale se încing, fier i sparg pere ii celulelor.ș ț

Astfel, circula ia sustan elor nutritive de la rădăcini spre frun#e se întrerupe i planta piereț ț ș

1attariga, cit. D. arpe i col., &'8</2Ș ș

1. "intilie i col., &'?9/ citea#ă date din care re#ultă că în +..A., această metodă a datș

une re#ultate în comaterea costreiului mare orghum halepense/ din cultura porumului, când

s!au efectuat trei tratamente folosindu!se cultivatoare cu flăcări, la vite#a de =,( mBoră i la oș

înăl ime a plantelor de porum de (< cm.ț

5a umac, distrugerea uruienilor cu ajutorul flăcărilor se poate reali#a când plantele au o

grosime a tulpinilor de cel pu in 9 mm.ț

5a cartofii planta i la distan a de ') cm s!au o inut re#ultate une când arderea uruienilor ț ț ț

s!a efectuat de două ori2 în momentul când plantele de cartof erau răsărite în propor ie de &): iț ș

uruienile aia răsărite i când plantele de cartof aveau înăl imea de () cm.ș ț 3lăcările produse de

amestecul de propan i parafină au fost îndreptate su un unghi de >9ș o i până la &) cm deș

tulpinile plantelor de cartof. %n felul acesta au fost distruse 8): din uruieni. -in cau#a costului

ridicat al caruran ilor folosi i, cât i a altor inconveniente, printre care i acela că flăcările potț ț ș ș

dăuna i plantelor de cultură, această metodă nu s!a generali#at în practică.ș

Eot pe cale termică se poate distruge o parte din re#erva de semin e de uruieni din sol, cuț

oca#ia sterili#ării solurilor din sere, răsadni e, ghivece nutritive, culturi for ate intensive deț ț

legume .a., pentru distrugerea dăunătorilor i olilor criptogamice.ș ș 1a agent de ac iune seț

folose te căldura re#ultată prin arderea uruienilor se reali#ea#ă temperaturi de <)!?)ș o1 pe

adâncimea de )!&) cm/, introducerea în sol de var nestins etc.%n ca#ul solurilor din sere, a pământului utili#at la răsadni e, ghivece nutritive etc., seț

utili#ea#ă cu une re#ultate vapori de apă care sunt trecu i prin masa solului.ț

%n solurile din sere i răsadni e se poate folosi pentru sterili#are i electricitatea.ș ț ș

%n +..A. s!au o inut une re#ultate cu ajutorul energiei electromagnetice, la foarte înaltăț

frecven ă a microundelor ma ina Fapper/. +e distrug, alături de semin ele de uruieni iț ș ț ș

nenato#i, fungi etc. pe adâncimile de sol dorite, fără riscul acumulării de re#iduuri.

143



1omaterea uruienilor pe cale iologică, adică prin folosirea organismelor vii ca2 virusuri,

acterii, ciuperci, precum i insecte, pe ti, melci etc. i a însă i plantelor de cultură, s!a ucuratș ș ș ș

în ultimul timp de o aten ie sporită din partea speciali tilor.ț ș

Această metodă se a#ea#ă pe faptul că uruienile, ca i plantele cultivate, sunt atacate deș

numeroase insecte i oli criptogamice i deci, prin înmul irea i răspândirea acestora, se poateș ș ț ș

reali#a comaterea uruienilor.1omaterea iologică s!a dovedit eficientă pe terenurile infestate puternic cu o singură

specie de uruieni, provenită din altă ară sau continent i care în noul haitat nu este atacată deț ș

du mani naturali. "entru a se stăvili înmul irea acestora este necesar să se aducă, din #onele deș ț

origine, dăunători i oli specifice. etoda are mai multe avantaje, printre care amintim2 esteș

ieftină, este continuă permanentă/, iar în compara ie cu folosirea ericidelor nu este poluantăț

pentru mediul înconjurător. "e lângă avantaje, ca orice metodă, pre#intă i unele de#avantaje,ș

cum ar fi de e$emplu riscul, ca înmul ind o insectă sau ciupercă, care atacă anumite uruieni,ț

aceasta să treacă la plantele cultivate, după ce uruienile s!au rărit."ână în pre#ent cele mai une re#ultate s!au o inut în comaterea uruienilor a[uatice. D.ț

arpe i col., &'8</ citea#ă în acest sens cercetările întreprinse de \eo i 3isher &'8)/. Astfel,Ș ș ș

în canalele de iriga ie sau ele tee, în comaterea speciei deț ș iriophAllum spicatum se foloseau

diferi i fungi i viru i. -ouă specii deț ș ș >usarium au redus popula ia aceleia i uruieni în estuareleț ș

Iugoslavei cu 9)!&)):. 6uruiana !otamogeton foliosus atacată de alga epifită "edogonium,

dispare din ape în curs de câteva #ile. =emna minor

elimină, de asemenea, toate algele în mediulîn care se instalea#ă. $lisma germineum este un concurent păguitor al plantelor sumerse din

canalele de iriga ie.ț

%n comaterea uruienilor din altă un rol important îl au diferitele specii de pe ti. -intreș

ace tia se eviden ia#ă în mod deoseit specia aproape PpolifagăQș ț #tenopharAngoton idellus

crapul chine#esc/.Ce#ultate promi ătoare s!au o inut în comaterea uruienilor din culturile de câmp. A a deț ț ș

e$emplu, în +..A. i 1anada se poate comateș enecio jacobea prin musca semin elor,ț

DAlemAia seneciela i flutureleș 'Aria jacobaeae. uphorbia cAparissias iș . esula se pot

distruge cu #hamaesphecia sp. ale căror larve perforea#ă rădăcinile uruienilor. Căspândirea lui

#irsius arvense poate fi mult limitată prin e$pansiunea coleopterului $ltica carduorum, care!i

consumă frun#ele i prin înmul irea dirijată a specieiș ț #eutorhAnchus litura, a cărei larve distrug

la a#ă tulpinile de pălămidă. "entru comaterea uruienii $lthernatera philo6eroides, răspândită

în partea de nord a Americii, s!au introdus2 musca frun#ei $gasicles hAdrophila, tripsul

144



$minotrips andersoni i flutureleș 5ogtia molloi, ac iunea ucurându!se de mult succes4 nu a maiț

fost nevoie să se folosească anual ericide pentru comaterea acestei uruieni din perimetrele

drenate i irigate.ș

%n vestul +..A. s!a limitat răspândirea speciei DApericum perforatum, cu ajutorul câtorva

insecte folosite succesiv, din genul #risolina.%n literatura de specialitate e$istă, de asemenea, date din care re#ultă că în Australia s!a

reali#at practic distrugerea totală a cactusului "puntia sp./ prin intermediul lepidopterului

#actoblastis cactorum. %n Australia, apoi în 1anada i +..A., s!a folosit flutureleș 'Aria

jacobaeae pentru comaterea spălăcioasei enecio sp./.Eot în Australia au fost introduse insecte

i agen i patogeni care au contriuit la reducerea puternică a răsfugului plantă caucicoferă/,ș ț

#ondrilla gummifera. Această uruiană este originară din @uropa. +!a răspândit foarte repede în

Australia i produce pague mari în culturile de cereale păioase i în special la grâu. Introducândș ș

i aclimati#ând linii de rugină,ș !uccinia chondrillina i artropo#iiș #Astiphora schmidti iș $ceria

chondrillae s!a reu it diminuarea pronun ată a răsfugului i implicit sporirea produc iei de grâu.ș ț ș ț

%n 1.+.I., Iugoslavia i alte ări se folose te muscaș ț ș !hAtomisa orobanchia în lupta cu

uruienile din familia "robanchaceae, iar pentru comaterea cuscutelor sunt folosite ciuperci

din genul $lternaria.

+unt considerate de perspectivă adul ii gărgări eiț ț Cactraverutana pentru distrugerea

uruienii cărpi or ș #Aperus sp./ din culturile de umac i alte plante agricole.ș

%n ultimul deceniu s!a pus accent în comaterea iologică pe înmul irea diferitelor ț

microorganisme i dintre acestea în special pe ciuperci.ș +!au făcut cercetări pe un număr de ()specii de uruieni 5 I.. Isaeva, &'?9/, făcându!se preparare care con in spori sau micelii, suț

denumirea de ericide iologice sau P micoericideQ. %n anul &'?& a apărut micoericidul

P-evinQ, iar în &'?( PVolegoQ."reparatul P-evinQ con ine sporii ciuperciiț !hAtophtora palmivora, destinat comaterii

uruienii orrenia odorata din live#ile de citrice, iar PVolegoQ con ine sporii ciuperciiț

#olletotrichum gloesosporiaides f. sp. aeschAnomene i este destinat comateriiș $eschAnomene

virginica din culturile de ore# i soia.ș

"e lângă preparatele amintite se mai folosesc micoericide granulate. Astfel, s!a utili#atmicoericidul granulat, care con ine miceliul ciuperciiț $lternaria cossiae în amestec cu alghilat

algol/ de sodiu i caolin, împotriva uruieniiș #assia obtusifolia din culturile de soia.%n ultimul timp oamenii de tiin ă sunt preocupa i de lărgirea gamei insectelor i agen ilor ș ț ț ș ț

patogeni în lupta iologică cu uruienile.

145



A a cum s!a arătat, în lupta împotriva uruienilor se folosesc i multe specii de planteș ș

cultivate4 metoda se a#ea#ă pe însu irea acestora de a înău i i astfel de a cură i terenul deș ș ș ț

uruieni. %n această categorie intră secara, cânepa, lucerna, amestecul de graminee iș

leguminoase perene, începând cu anul al doilea de folosin ă etc. -e această însu ire a plantelor ț ș

men ionate se ine cont la alcătuirea asolamentelor care, printre numeroase avantaje, au i un rolț ț ș

important în comaterea uruienilor.

1# Clasificarea erbicidelor du"/ ! modul de ac iuneț

Du"/ modul de ac iuneț , ericidele se împart în2! a& * @e contact, care se aplică prin stropiri pe masa vegetativă i ac ionea#ă în principalș ț

numai asupra organelor plantei pe care le ating4 aceste ericide au totu i o ac iune * mai mică sauș ț

mai mare * i asupra altor păr i aeriene ale plantei. @ficien a lor este condi ionată de contactul câtș ț ț ț

mai un cu toate păr ile aeriene ale plantei care treuie distruse. Ac iunea lor nu este legată deț ț

natura solului, fiind însă influen ată de condi iile meteorologice. -in această catgorie cităm2ț ț

6asagran 6enta#on/, 6rominal 6romo$Xnil/, Aretit -inose * acetat/, +urcopur "ropanil/ etc.! a( ! istemice,care se aplică pe masa vegetativă, ca i precedentele, dar se deplasea#ă înș

plantă i ac ionea#ă asupra diferitelor organe ale acesteia. Ac iunea lor este mai lentă, eficien aș ț ț ț

lor fiind influen ată de condi iile meteorologice, nu i de natura solului. -in această categorie facț ț ș

parte2 +area de amine (,> -/, Icedin (,> - N dicama/, 6anvel dicama/, -iote$ 1"A/,

Aniten - flurenol N (,> -/, Aniten flurenol N 1"A/, Coundup glXphosate/, 6etanal

phenmedipham/ etc.! a= – +eziduale, care se aplică pe sau în sol, ac ionând asupra semin elor i uruienilor înț ț ș

curs de răsărire4 ac ionea#ă o perioadă mai lungă de timp asupra uruienilor pe suprafe eleț ț

tratate. @ficien a acestor ericide este condi ionată atât de condi iile meteorologice cât i deț ț ț ș

146



natura solului. -in această categorie fac parte ericide ca2 6alan enefin/, +utan 6utXlate/,

Amien 1hloramen/, Co!Deet 1Xcloate/ @radicane @"E1/, 7rdram molinat/, Ereflan

trifluralin/, Gesaprin atra#in/, Gesagarde prometrXn/ etc.

1$ Clasificarea erbicidelor du"a ! s"ectrul de ac iuneț

Du"/ s"ectru de ac iune,ț ericidele se clasifică în 2

- b – #u ac iune totalăț , care sunt fitoto$ice pentru întreaga vegeta ie uruieni i plante deț ș

cultură/ i ac ionea#ă mai ales prin contact. -intre aceste ericide enumerăm2 Gramo$oneș ț

para[uat/, Ceglone -i[uat/, Ami#ol amitrol/, 6asine$ " dalapon/, DaEA E1A/ etc.- b3 – elective , care manifestă fitoto$icitate numai asupra anumitor specii de uruieni.

Aceste ericide, în func ie de grupa vegetală asupra căreia ac ionea#ă cu precădere, se împart în2ț ț

ericide antigramineice ca2 Ereflan, Avade$ triallate/, 7rdram, +uffi$ en#ojlprop*ethXl/,

Illo$an -iclorpop!metil/, 3usilade 3lua#ifop!p!utXl/ etc. i ericide active fa ă deș ț

dicotiledonate ca2 +-A, -icote$, Aretit, Ken#ar lenacil/, 6asagran enta#on/, Icedin, Aniten,

0edonal mecoprop/ etc.

1- Clasificarea erbicidelor du"a! e"oca de a"licare

- d – rbicide care se aplică înainte de semănat (ppi). %n această grupă se disting două

categorii2 ericide care se încorporea#ă superficial în sol, la (!= cm, ca2 Gesaprim, Afalon,

Ken#ar, -ual, 5asso, Amien etc. i ericide volatile care se încorporea#ă imediat la ?!&) cm, ca2ș

Ereflan, 6alan, +utan, Co!Deet, @radicane, 7rdram etc.- d 3 – rbicide care se aplică în perioada dintre semănat i răsărireș , numite iș

preemergente preem/, dintre care amintim2 Gesagard, +tomp pedimethalin/, "rodi$

isoproturon N neuron/ etc.

147



- d – rbicide care se aplică după răsărirea plantelor postemergente sau postem/2

+-A, Icedin, -iote$, 6asagran, 6etanal etc.

10 Clasificarea erbicidelor du"a ! forma de condi ionareț

Du"/ forma de condi ionare,ț ericidele pot fi2

! e& - olu iiț 2 +-A, Icedin, -iote$, Asulo$ asulam/, 6asagran, 6rominal, Grama$oneetc.

! e( – mulsii& 5asso, Ereflan, @ptam, Co!Deet, +utan, -ual, 7rdram etc.! e= – !udre muiabile& Gesaprim, Ken#ar, Afalon, +encor, Camrod propachlor/, Gesatop

sima#ine/ etc.! e> – *ranule& achete utachlor/, Gesaprim, 6lade$, -ual, 7rdram, Gesatop etc.@ricidele, care din punct de vedere fi#ic se pre#intă ca solu ii, emulsii sau puleriț

muiaile, se administrea#ă numai împreună cu apa, preparându!se în prealail amestecuri pentru

stropit apă N ericid/, iar cele granulate se aplică ca atare.

1 Clasificarea erbicidelor du"a! gradul de to:icitate

Du"/ gradulJ de to:icitate fa ă de om i animale, e$primat prin do#a lentă!-5 9)*do#aț ș

de sustan ă activă care omoară 9): din animalele de e$perien ă tratate, de oicei oolani ali/,ț ț ș

care se e$primă în mgBl g corp, ericidele pot fi2! f & * rbicide e6trem de to6ice , care con in o sustan ă activă cu -5ț ț 9) până la 9) mgBg

corp, sunt marcate cu etichetă ro ie. -in această grupă fac parte foarte pu ine ericide, dintreș ț

care amintim2 Gramo$one i Ceglone.ș

! f ( * rbicide puternic to6ice, care con in o sustan ă activă cu -5ț ț 9) cuprins între 9) iș

()) mgBg corp, marcată cu etichetă verde. i din această grupă fac parte pu ine ericide, ca2Ș ț

Actril, Aretit etc.! f = * rbicide moderat to6ice , cu -59), între ()) i &))) mgBg corp, marcate cu etichetăș

alastră2 "refar, 6rominal, +-A, Weedone dichlorprop/, -icote$, etc.

148



! f > * rbicide cu to6icitate redusă, cu -59) mai mare de &))) mgBg corp, marcate cu

etichetă neagră. -in această grupă fac parte marea majoritate a ericidelor folosite în ara noastrăț

ca2 6asagran, 6lade$, Co!Deet, Gesaprim, Gesagarde, Coundup, Ken#ar, -ual, +encor, 7rdram,

Igran etc.

1unoa terea gradului de to$icitate a ericidelor pre#intă interes deoseit pentru stailireaș

măsurilor de protec ia muncii.ț

1 Asolamentele! defini ie, Organi6area asolamentelorț

Asolamentul i respectiv rota ia repre#intă prima verigă din tehnologia unei plante deș ț

cultură de care depinde în ună măsură produc ia o inută, ca urmare a efectelor multiple pe careț ț

le are asupra însu irilor solului, a comaterii uruienilor, olilor i dăunătorilor.ș ș

n rol deoseit de important are asolamentul în comaterea anumitor oli i dăunători.ș

-e i în ultimii ani s!au o inut soiuri i hiri#i re#istei la diferi i agen i patogeni, s!a creat unș ț ș ț ț

sortiment mai mare de insecto!fungicide pentru comaerea olilor i dăunătorilor pe caleș

chimică, toate acestea nu reduc importan a rota iei culturilor.ț ț

7 importan ă hotărâtoare o are asolamentul ra ional ca măsură de ameliorare i conservareț ț ș

a solului. @ste cunoscut faptul că în ara noastră este 9): din supafa a cultivată este afectată deț ț

ero#iune. 1ercetările tiin ifice arată că în cadrul comple$ului de măsuri antiero#ionale,ș ț

asolamentul cu solă înierată nu treuie să lipsească."e solurile cu e$ces temporal de umiditate, pe nisipuri, sărături, asolamentul cu plantă

amelioratoare constituie o măsură de a#ă în îmunătă irea însu irilor fi#ico!chimice ale acestor ț ș

soluri i sporirea produc iei la hectar.ș ț

Eoate aceste aspecte rdicate în legătură cu rolul i importan a asolamentului în agriculturaș ț

modernă impun ca de fiecare dată să fie anali#ată, din toate punctele de vedere, interac iuneaț

dintre măsurile agrofitotenice aplicate i succesiunea culturilor, ca o condi ie esen ială de sporireș ț ț

a produc iei i men inerea a fertiltă ii solului.ț ș ț ț

%n agricultura modernă, arată A. Kasiliu, no iunea de asolament a căpătat un sens mai largț

i ca atare asolamentul nu repre#intă numai succesiunea culturilor în timp i în spa iu ci iș ș ț ș

sistemul de îngră are i de lucrare ce se aplică fiecărei culturi.ș ș

A adar, prin asolament se în elege succesiunea culturilor în timp i în spa iu înso ită de unș ț ș ț ț

sistem corespun#ător de lucrare i îngră are care asigură cre terea fertilită ii solului i sporireaș ș ș ț ș

cantitativă i calitativă a produc iei.ș ț

Ce#ultă clar din această defini ie că succesiunea culturilor nu este un scop în sine, ciț

treuie să se facă în mod ra ional după anumite principii, reguli tiin ifice, în a a fel ca fiecareț ș ț ș

149



plantă să găsească în sola unde este cultivată condi ii de vegeta ie optime, asigurând o produc ieț ț ț

mare i cu eficien ă economică ma$imă posiilă, iar fertilitatea solului să crească.ș ț

Asolamentul presupune, în primul rând , împăr irea teritoriului unită ii pe categorii deț ț

folosi ă i în cadrul fiecărei categorii de folosin ă, delimitarea solelor, apro$imativ egale caț ș ț

mărime. %n al doilea rând, reparti#area diferitelor plante pe tarlale sau sole i în al treilea rând,ș

rota ia culturilor pe aceste suprafe e în decursul anilor.ț ț

-eci, asolamentul se referă la distriuirea culturilor în spa iu, iar rota ia la succesiunea lor ț ț

în timp pe aceea i solă. Adeseori, aceste două no iuni se confundă i se întreuin ea#ă una înș ț ș ț

locul celeilalte.Cota ia în care într!un număr egal de ani cu numărul de sole, pe fiecare solă se succed toateț

culturile din cadrul asolamentului, poartă numele de rota ie ciclică.ț

%n condi ii de produc ie se mai întâlne te i a a numita rota ie aciclică sau lieră. %n acestț ț ș ș ș ț

ca# culturile se amplasea#ă în fiecare an după criteriul premergătarei celei mai potrivite, iar îngră ămintele se administrea#ă la culturile ce cea mai mare importan ă economică. Astfel, deș ț

rota ie pre#intă o serie de de#avantaje printre care amintim2 nu se poate staili o orientare în timpț

în ceea ce prive te alternan a culturilor, nu se pot staili sisteme de lucrări i fertili#are ra ionale,ș ț ș ț

nu se poate elaora un program corespun#ător de folosire a ericidelor i insecto!fungicidelor ș

.a.m.d.ș

%n anumite situa ii, aceea i plantă se cultivă după ea însă i, adică în monocultură. Ereuieț ș ș

să facem deoseire între monocultură i cultură repetată întrucât monocultura presupuneș

cultivarea unei plante pe aceea i solă mul i ani peste 9!< ani/, situa ie în care totdeauna apar ș ț ț

efectele negative ale acestei practici. -efinirea acestei no iuni este legată de perioada de timpț

care se înregistrea#ă scăderi semnificative de recoltă, continuarea acestui sistem de cultură

nefiind justificat economic.1ultura repetată se referă la plantele care se cultivă pe aceea i solă doi!trei ani consecutiv,ș

deoarece se autosuportă e$. cultivarea porumului după porum timp de doi!trei ani/.

150



13 Asolamentele! +/rimea i forma solelor, Princi"ii de eleborare a asolamentelorș

Asolamentul treuie să cuprindă, în primul rând, acele culturi i într!o astfel de propor ie,ș ț

încât să asigure necesarul de produse agro!alimentare conform cerin elor la nivelul întregii ări.ț ț

%n unită ile constituite pe a#a asocierii mai multor familii, treuie să se ia în considera ieț ț

fie necesită ile proprii ale asocia iei atât din punct de vedere cantitativ cât i în ceea ce prive teț ț ș ș

sortimentul produselor necesare pentru memrii.Alegerea plantelor de cultură, stailirea ramurilor de produc ie principale i secundareț ș

depinde, în mare măsură, de factorii social economici locali. %n acest sens, dacă ra ele de muncăț

sunt asigurate, va cre te ponderea culturilor intensive, care necesită un volum mare de muncăș

manuală, chiar în ca#ul unei mecani#ări i chimi#ări înaintate. Astfel de culturi, care necesită unș

număr mare de ra e de muncă sunt2 sfecla de #ahăr, tutunul, legumele, plantele medicinale etc.ț

%n ca#ul că ra ele de muncă nu pot fi asigurate, o pondere mai mare în structura culturilor o vor ț

avea culturile complet mecani#ate cereale păioase, soia, inul pentru ulei etc./.%n cadrul unei #one mari de produc ie se va avea în vedere ca plantele care dau produc iiț ț

ridicate la hectar sau a căror produse nu se pot păstra în cantită i mari în unită ile agricole sfeclaț ț

de #ahăr, legumele etc./. să fie amplasate în aproprierea căilor de comunica ie i pe cât posiil înț ș

aproprierea faricilor producătoare sau a centrelor de desfacere. "e suprafe ele situate la distan eț ț

mari de căi une de comunica ii se vor amplasa culturi a căror produse se pot păstra o perioadăț

mai îndelungată de timp în unitate cereale, leguminoase pentru oae etc./.5a stailirea structurii culturilor se va avea în vedere ca atât cheltuielile de produc ie cât iț ș

veniturile să fie e alonate cât mai ra ional în tipul anului, în a a fel încât să se poată acordaș ț ș

avansuri ăne ti ăranilor asocia i în fiecare lună.ș ț ț

n alt principiu organi#atoric care treuie avut în vedere la întocmirea asolamentelor îl

constituie mărimea i forma solelor.ș

+ola este veriga de a#ă în organi#area teritoriului, în e$ecutarea lucrărilor agricole precum

i în organi#area procesului de produc ie. "entru îndeplinirea în cele mai une condi ii a celor ș ț ț

trei func ii, solele treuie să îndeplinească următoarele condi ii2 fiecare solă să cuprindă terenuriț ț

cât mai omogene ca favorailitate pentru culturi i poten ial de produc ie, pentru a permiteș ț ț

aplicarea unor tehnologii unitare pe întreaga suprafa ă4 solele din cadrul unui asolament să fie peț

cât posiil egale ca suprafa ă sau cu aateri care să nu depă ească =!9: fa ă de sola medie4ț ș ț

151



forma i dimensiunile laturilor solelor treuie să permită folosirea cu randament a tractoarelor iș ș

agregatelor la e$ecutarea lucrărilor agricole, să permită mutarea mecani#ată a aripilor de udare

pe terenurile irigate i aplicarea măsurilor i lucrărilor pentru prevenirea i comaterea ero#iuniiș ș ș

solului pe terenurile cu pantă mai mare de =!9:.

+ola poate fi formată din una sau mai multe parcele de lucru. -e regulă, parcela de lucrueste delimitată de drenuri, canale, căi ferate, râuri, limite de categorii de folosin ă i alte limiteț ș

oligate, e$istente în teritoriu."e terenurile înclinate, laturile lungi ale parcelelor de lucru vor fi orientate paralel cu

curele de nivel sau cu aateri de la această direc ie de (!9:. 5aturile tereuie să fie paraleleț

între ele.

25 Clasificarea asolamentelor

152



1lasificarea asolamentelor se face după culturile pe care le cuprind i locul de amplasare i dupăș ș

numărul de sole.#lasificarea asolamentelor dupa culturile care le cuprind i locul lor de amplasareȘ

-upă acest criteriu asolamentele pot fi2 agricole sau de câmp, furajere, speciale i mi$te.ș

Asolamentele agricole sau de câmp cuprind cea mai mare suprafa ă ocupată cu principaleleț

culturi agricole, care în ordinea importan ei lor economice sunt2 cerealele grâu, porum, secară,ț

or#, or#oaică, ovă# etc./, leguminoase ma#ăre, fasole, soia etc./, plante tehnice sfecla de #ahăr,

floarea!soarelui, cartof, etc./ . a.ș

%n func ie de condi iile pedoclimatice i economico!organi#atorice din unită ile agricole,ț ț ș ț

asolamentele de câmp pot cuprinde diferite propor ii din culturile pre#entate mai sus.ț

Asolamentele furajere se introduc în unită i în vederea o inerii de furaje variate i de unăț ț ș

calitate, în ca#ul când acestea nu se pot produce în celelalte asolamente.Asolamentele furajere se plasea#ă în primul rând pe suprafe e ocupate de pă uni i fâne eț ș ș ț

i, în continuare, pe suprafe ele araile, în raport cu profilul unită ii.ș ț ț

%n mod oi nuit asolamentele furajere se amplasea#ă pe formele cele mai joase aleș

reliefului, în depresiuni, luncile râurilor, văi i alte terenuri cu apă freatică aproape de suprafa ă.ș ț

nele furaje cuprind plante care produc cantită i mari de furaje suculente, voluminoase,ț

cum ar fi2 porum pentru masă verde i silo#, orceag pentru masă verde, lucernă, gulii furajereș

etc. "entru u urin a transportului aceste asolamernte se amplasea#ă mai aproape de fermele deș ț

cre tere a animalelor i în acest ca# poartă numele de asolament de fermă sau de lângă fermă.ș ș

Alte asolamente furajere cuprind plante de cultură pentru producere de fân furaje

concentrate oae/, plante de cultură pentru pă unat, care sunt amplasate în vecinătateaș

paji tilor naturale. Aceste culturi nu necesită un volum mare de transport i se pot amplasa maiș ș

departe de fermele de cre tere a animalelor, purtând numele de asolamente de pă une i fânea ă.ș ș ș ț

Asolamentele speciale se organi#ea#ă în afara asolamentelor de câmp sau furajere, în

unită ile în care o anumită cultură sau mai multe culturi au o pondere importantă datorită unor ț

condi ii specifice. "rintre acestea cele mai importante sunt asolamentele pentru ore#ării,ț

asolamentele legumicole, asolamente pentru plante medicinale, asolamente de pepinieră. -e

asemenea, pot fi considerate ca speciale i asolamentele care se introduc în unită i cu un anumitș ț

scop i anume pentru protec ia antiero#ională a spa iului lier dintre pomi în live#i etc.ș ț ț

Asolamentele mi$te se reali#ea#ă prin asocierea culturilor de câmp cu cele furajere i chiar ș

din alte tipuri de asolamente. Astfel se pot organi#a un asolament agricol!furajer sau furajer

agricol, după ponderea pe care o au unele sau altele din culturile agricole.n asolament mi$t ce poate fi întâlnit în majoritatea unită ilor care au i sector #ootehnicț ș

este asolamentul cu solă săritoare sau stingheră. %n acest ca# una din sole este ocupată cu lucernă

153



sau tifoi, aceste culturi fiind dependente de cantitatea de precipita ii ce cad în #onă, iar uneori cuț

un amestec de legumioase i gramineee perene. Această solă în afara rota iei timp de (!9 ani, înș ț

func ie de cultura ce o ocupă. %n această perioadă de timp, rota ia culturilor anuale amplasate peț ț

celelalte sole se produce ca în ori ice asolament agricol. -upă (!9 ani, când cultura furajerăș

perenă care ocupă sola stingheră s!a sărit, această solă se des elene te, în locul culturii furajereț ș

respective se amplasea#ă o cultură valoroasă, cum ar fi porumul sau grâul, în func ie de #onă iț ș

o altă solă din cadrul asolamentului se însămân ea#ă cu o cultură perenă i se scoate în afaraț ș

rota iei.ț

Acest asolament, în afara faptului că asigură furajele necesare sectorului #ootehnic,

contriuie i la refacerea proprietă ilor fi#ice ale solului.ș ț

#lasificarea asolamentelor dupa numarul de sole

%n cadrul unui asolament numărul de sole depinde de mai mul i factori2 structura culturilor,ț

condi iile de climă i sol, numărul ani după care o plantă poate reveni pe aceea i solă, de gradulț ș ș

de mecani#are a lucrărilor pentru fiecare cultură etc. %n func ie de ace ti factori, asolamentele potț ș

fi cu două, trei, patru sau mai multe sole. %n situa ia când numărul de culturi este mai mare iț ș

urmărim să evităm împestri area e$agerată a solelor, numărul lor va fi mai mare, iar la un număr ț

mai redus de culturi pot fi introduse asolamente cu un număr mai mic de sole.%ntrucât asolamentele prea lungi ?!&) sole/ sunt mai greu de elaorat i de aplicat, este deș

preferat a le evita i înlocui prin două asolamente mai scurte, mai u or de aplicat i la nevoie deș ș ș

modificat.

21 Asolamente! %ocul gru"elor de "lante, Ciclul de rota ie, (laborarea asolamentelorț

5ocul grupelor de plante %n asolamenta. *rupa plantelor leguminoase. 5eguminasele trifoiul, lucerna, sparceta, mă#ărichea,

lupinul, ma#ărea, oul, năutul, fasolea etc./ îndeplinesc un rol ameliorator, pentru că îmogă escț

solul cu a#ot, calciu i în materie organică. 1ele mai une amelioratoare sunt leguminoaseleș

pentru nutre care lasă în sol materie organică, se recoltea#ă devreme i rămâne un interval lungț ș

de timp pentru pregătirea terenului în vederea semănăturilor de toamnă. 3oarte indicate sunt

următoarele leguminoase de nutre 2 trifoiul, des elenit după a doua coasă în luna iunie, în #oneleț ț

umede, apoi orcagul de toamnă care elierea#ă terenul în luna mai. 3oarte une premergătoare

154



sunt de asemenea leguminoasele anuale, cum ar fi2 ma#ărea i lintea, care se recoltea#ă laș

începutul verii.5eguminoasele pentru oae târ#ii ca oul, soia se recoltea#ă spre sfâr itul verii,ș

împiedicând în felul acesta o ună pregătire a solului ca ogor, în timpul verii. +oiurile timpurii

ale acestor plante care se recoltea#ă devreme, sunt mai une premergătoare pentru semănăturile etoamnă decât cele târ#ii.

%n agricultura modernă, intensivă, leguminoasele timpurii sânt indicate ca une

premergătoare pentru culturile succesive în condi ii de irigare. -e e$emplu, fasolea i soia suntț ș

cultivate cu succes după grâul de toamnă în condi ii de irigare.ț

3iind plante amelioratoare, leguminoasele urmea#ă de oicei în asolament după cerealele

de toamnă sau de primăvară. -ar cum ele cer un teren curat de uruieni, mai ales ma#ărea iș

lintea este ine să fie cultivate după pră itoare2 porum, cartofi, umac, sfeclă.ș

%n rota ie, leguminoasele se plasea#ă după culturile care consumă mult a#ot, cum ar fițcerealele de toamnă, cânepa, inul i porumul. Du se recomandă cultivarea ma#ării i lintei dupăș ș

floarea!soarelui, fiindcă în cultură vor răsări foarte multe plante străine din semin ele recolteiț

precedente. %n astfel de situa ii este ine să urme#e după floarea!soarelui leguminoase care seț

pră esc cum ar fii2 fasolea, oul, soia etc.ș

-upă leguminoase este ine să urme#e cereale de toamnă, fiindcă solul este mai ogat în

sustan e hrănitoare i în special în a#ot.ț ș

. *rupa cerealelor păioase de toamnăgrâu, or#, secară/.

Aceste plante sunt considerate ca preten iase fa ă de culturile premergătoare prin aceea căț ț

ele cer ca solul să fie afânat, mărun it i ine aprovi#ionat în sustan e nutitive apă, încă de cuț ș ț

toamnă."remergătoarele cele mai une în #ona de stepă pentru cerealele păioase de toamnă sunt

leguminoasele care elierea#ă terenul timpuriu, iar în #onele umede sunt leguminoasele anuale iș

cele perene, în special trifoiul.Grâul este mai prete ios decât or#ul i secara, iar su raport economic alături de porumț ș

este planta cea mai importantă din ara noastră. -e aceea locul cel mai un în rota ie se va acordaț ț

în primul rând grâului. 1um în ara noastră suprafa a ocupată cu grâu de toamnă i cu porumț ț ș

este pecumpănitoare fa ă de alte culturi circa <9:/, cultivarea grâului de toamnă după porumț

devine o necesitate.Ereuie aplicate însă măsuri agrotehnice, care pot face din porum o mai ună

premergătoare pentru grâu i anume2 grâul să urme#e după hiri#ii dulii mai timpurii, să seș

155



fertili#e#e solul pentru porum cu gunoi de grajd, să se pră ească de minimum = ori, pentru caș

solul să fie curat de uruieni i afânat.ș

Grâul de toamnă nu se recomandă să se cultive în monocultură sau cultură repetată. @l

reu e te un an doi după el însu i, dacă solul este ine lucrat din vară, dacă prima oară s!a cultivatș ș ș

după o premergătoare ună i dacă n!au apărut dăunători2 gândacul gheos ș :abrus

tenebrioides/, cărău ul grâului ș $no6ia villosa/ etc.Capi a de toamnă se situia#ă în rândul celor mai une premergătoare pentru grâul deț

toamnă.Inul de ulei, e$tins mai ales în -orogea, 1âmpia 6anatului, i 1âmpia -unării, constitiueș

o ună premergătoare deoarece perioada lui de vegeta ie este de numai ')!&)) #ile. 6uneț

premergătoare sunt i inul sau cânepa pentru fuior care de asemenea, elierea#ă terenul devreme.ș

1artofii timpurii i sfecla de sămân ă, fiind pră itoare i plante la care se folosesc cantită iș ț ș ș ț

mari de îngră ăminte minerale i organice, lasă terenul curat de uruieni, afânat i în ună stareș ș șde fertilitate. Amele plante elierea#ă timpuriu terenul.

"orumul cultivat pentru masă verde i silo# constituie o ună plantă premergătoare pentruș

grâul de toamnă, fiindcă se recoltea#ă timpuriu.+fecla de #ahăr este o ună plantă premergătoare pentru grâul de toamnă, dacă recoltatul ei

se face timpuriu.3loarea!soarelui este, în general, o potrivită premergătare pentru grâul de toamnă. -upă

această plantă terenul rămâne sărac în apă, iar sămân a care se scutură la recoltare încol e te aiaț ț ș

în primăvară, îmuruienând grâul. Are avantajul că se recoltea#ă înainte de porum.

+unt neindicate ca premergătoare pentru grâul de toamnă2 sorgul, iara de +udan, dughia,i meiul. -upă aceste plante solul rămâne sărac în apă, motiv pentru care nu se poate pregătiș

ine.Grâul de toamnă nu dă re#ultate une în regiunile secetoase nici după lucernă, fiindcă

sărăce te puternic pământul în apă.ș

7r#ul de toamnă, ca i grâul de toamnă, asugură cele mai ridicate produc ii după planteș ț

premergătoare care elierea#ă terenul devreme2 ma#ărea, orceagul, rapi a, cartofii timpurii,ț

semincerii de sfeclă etc.Ce#ultate une dă or#ul de toamnă după grâu sau chiar după el însu i, dacă terenul nu esteș

infestat cu gândacul gheos. Du se recomandă monocultura.Ce#ultate mai slae se o in la or#ul de toamnă după plante cu recoltare târ#ie cum suntț

floarea!soarelui, sfecla de #ahăr i chiar porumul.ș

156



-intre cerealele de toamnă secara se poate cultiva după ea însă i mai mul i ani, a a cum s!aș ț ș

verificat la +ta iunea e$perimentală "oltava, unde s!a cultivat timp de <) de ani în monoculturăț

fără să scadă mult recolta.-upă cerealele de toamnă pot urma tot plante preten ioase cum ar fi2 sfecla de #ahăr,ț

cartoful, porumul care au nevoie de sustan e hrănitoare ce n!au fost consumate de cerealele deț

toamnă. %n acela i timp ele folosesc efectul ogorului de vară.ș

-e asemenea, după cerealele de toamnă pot urma2 lucerna, trifoiul, sparceta care are nevoie

de teren curat i în stare de ună fertilitate.ș

c. *rupa cerealelor păioase de primăvară grâu, secară, or#, ovă#, ore#, mei/.Această grupă pre#intă o importan ă economică mai redusă în condi iile ării noastre,ț ț ț

ocupând suprafe e mici.ț

5ocul cel mai potrivit pentru aceste plante în rota ie este după plante pră itoare porum,ț ș

sfeclă de #ahăr, cartof, floarea!soarelui, tutun etc/. "ră itoarele lasă terenul curat de uruien,ș

arătura de a#ă i îngră area solului se face în une condi ii de cu toamnă. %ntrucât suprafa aș ș ț ț

cerealelor păioase de primăvară este cu mult mai mică decât a plantelor pră itoare, amplasareaș

lor se poate face după acestea. +unt ca#uri când cerealele de primăvară pot să urme#e i în altăș

alternan ă4 grâul secara i or#ul dau re#ultate foarte une după leguminoase anuale i perene înț ș ș

ca#ul când împrejurările fac ca ele să se situie#e printre plantele principale sau când dintr!o

anumită cau#ă, după aceste premergătoare, nu pot să urme#e cerealele de toamnă. 7r#oaica nu

este indicată să se cultive după premergătoare care lasă mult a#ot în sol, întrucât e$cesul de a#otdăunea#ă calită ii ei.ț

Du este indicat ca cerealele de primăvară să urme#e după ele însele4 pot urma mai ine

după cereale păioase de toamnă dacă eventual impurificarea iologică nu deprecia#ă calitatea lor.7vă#ul, nefiind preten ios, se poate aplasa în rota ie după orice fel de cultură.ț ț

7re#ul se cultivă numai pe terenuri irigate. @l suportă să fie cultivat după el însu i maiș

mul i ani. Deaplicarea însă a unui asolament ra ional a dus la îmuruienarea e$cesivă a unor ț ț

ore#ării, la sărăturarea secundară, la scăderea produc iei i chiar la părăsirea unor terenuriț ș

amenajate pentru cultivarea lui. Asolamentul ra ional este indispensail pentru men inereaț ț

solului în stare ună de fertilitate i pentru o inerea de produc ii mari. 5eguminoasele pereneș ț ț

premergătoare ore#ului se pot iriga, putându!se cosi de mai multe ori pe an. @le dau recolte

foarte mari de masă verde sau fân i repre#intă un mijloc important pentru de#voltareaș

#ootehniei.

157



eiul este tot o cereală de primăvară, care reu e te cel mai ine după lucernă i sparcetă.ș ș ș

+e o in re#ultate une când urmea#ă după pră itoare fertili#ate sau leguminoase anuale pentruț ș

oae. eiul este preten ios fa ă de fertilitatea solului i fa ă de gradul de îmuruienare aț ț ș ț

acestuia. +e poate cultiva i în cultură dulă după recoltarea unei plante timpurii cum ar fi2ș

orceagul, rapi a, or#ul de toamnă i cartofii timpurii.ț ș

1erealele de primăvară, în mod oi nuit se plasea#ă în cadrul unui asolament ra ional, laș ț

sfâr itul acestuia ele încheind de regulă rota ia.ș ț

d. *rupa plantelor pră itoareș porumul, sfecla de #ahăr, floarea!soarelui, cartoful, tutunul

i altele/.ș

+uprafa a plantelor pră itoare ocupă peste 9): din suprafa a arailă a ării i de aceia eleț ș ț ț ș

intervin cu o mare pondere în rota ie. +u raportul particularită ilor ologice aceste plante seț ț

deoseesc mult între ele, însă su raportul particularită ilor agrotehnice au unele asemănări.țEoate se seamănă primăvara, ceea ce permite ca pregătirea solului să se poată face în condi iiț

corespun#ătoare, indiferent de durata perioadei de vegeta ie a plantelor premergătoare.ț

ajoritatea lor preferă arături normale i adânci i necesită un număr însemnat de pra ile înș ș ș

timpul vegeta iei, dacă nu se folosesc ericide. 1a urmare, prin cultura pră itoaelor solul esteț ș

moili#at mai activ, sunt comătute mai energic uruienile.5ocul cel mai potrivit al plantelor prăsitoare în rota ie este după cerealele păioase, atâtț

după cele de toamnă cât i după cele de primăvară. -upă aceste plante solul se poate lucra încăș

din vară, se poate asigura semiogorul cu toate efectele lui ine cunoscute2 îmunătă ireaț

prceselor oichimice, refacerea provi#orie de apă i sustan e nutritive în forme u or asimilaileș ț ș

plantelor, comaterea uruienilor etc. Eotodată cerealele e$trag susta ele nutritive din stratulț

mai superficial al solului, pe când pră itoarele, având un sistem radicular mai de#voltat,ș

e$plorea#ă i straturile mai adânci. -upă cerealele păioase se asigură i timpul necesar ș ș

administrării îngră ămintelor organice2 gunoiul de grajd, a a cum se tie, este mai ine utili#at deș ș ș

către pră itoare.ș

"orumul se poate cultiva după o serie de plante2 de oicei se plasea#ă după cereale de

toamnă sau de primăvară, deseori după plante pră itoare sfeclă, cartof etc/ i de multe ori dupăș ș

el însu i. @ste una dintre cele mai pu in preten ioase plante fa ă de cultura premergătoare, înș ț ț ț

special pe solurile ogate în humus din stepă i silvostepă. @ste totu i recunăscător atunci când iș ș

se poate asigura o premergătoare ună.

158



"entru valorificarea fertilită ii ridicate a unor pământuri noi luate în cultură mla tiniț ș

desecate, terenuri aluviare din luncile râurilor/ se poate cultiva cu porum =!> ani consecutiv,

o inându!se produc ii mari.ț ț

"orumul se poate cultiva după el însu i (!= ani i chiar mai mul i ani când urmea#ă dupăș ș ț

leguminoase perene i se aplică îngră ăminte organo!minerale în cantită i mai mari i se comatș ș ț ș

olile i dăunătorii. -intre plantele pră itoare, sfecla de #ahăr nu se poate cultiva după ea însă i.ș ș ș

@$perien ele au arătat că după ( ani de cultivare pe acela i loc, recolta a scă#ut cu &9: i după >ț ș ș

ani, cu >):.%ngră ămintele nu pot men ine recolta la un nivel prea ridicat, în ca#ul cultivării sfeclei maiș ț

mul i ani după ea însă i.ț ș

3loarea!soarelui nu suportă cultura consecutivă4 nu va reveni pe acela i loc la intervale maiș

mici de 9!< ani, atât datorită epui#ării solului, cât i mai ales înmul irii puternice a lupoaieiș ț

"robanche cumana/, putregaiului al clerotinia sclerotiorum/, manei !lasmophara helianti/.-e asemenea, în regiunile umede nu este indicat să urme#e după fasole, soia, care sunt i eleș

atacate de putregai, iar în cultura neirigată din regiunile secetoase, nici după sfeclă i lucernă,ș

întrucât floarea!soarelui este mare consumatoare de apă, utili#ând!o de la o adâncime mai mare a

solului.1artoful se autosuportă, însă datorită îmul irii viro#elor, manei ț !hAtophtora infestans/ iș

gândacului de 1olorado =eptinotarsa decemlineata/ este mai indicat să urme#e în rota ie cu alteț

plante.

1artoful pentru industrie nu este ine să se cultive într!un teren prea ogat în a#ot,deoarece e$cesul de a#ot dă grăun i de amidon foarte mici i aproape >): din acest amidon esteț ș

spălat la decantare cu apă.-upă cartofi i în special după cartofii timpurii se cultivă cu re#ultate une cerealeleș

păioase.

e. *rupa plantelor diverse cuprinde o gamă mare de plante diferite ca specii, cerin e iț ș

tehnologii de cultură4 pentru că ele nu ocupă suprafe e mari, vor fi tratate în parte.ț

Eutunul este o cultură preten ioasă, care cere un sol curat de uruieni i fertil. rmea#ăț ș

după cereale de toamnă i primăvară. "oate fi cultivat i după pră itoare care lasă terenul curat deș ș ș

uruieni, dacă solul are o structură ună. Du se poate cultiva după alte plante din familia

solonaceelor cum sunt cartofii i pătlăgelele ro ii, din cau#ă că aceste plante sunt atacate deș ș

acelea i oli.ș

159



Inul pentru fire i ulei este considerat o plantă preten ioasă în ce prive te locul înș ț ș

asolament. -atorită faptului că nu se autosuportă i fiind sensiil la îmuruienare, plasarea lui înș

rota ie este dificilă. 1ele mai une premergătoare sunt considerate cartoful, sfecla ineț

îngră ate/ i grâul de toamnă. "entru inul de ulei, porumul fertili#at este consideratș ș

premergătoarea cea mai indicată.1ânepa pentru fire i semin e se autosuportă. "ână nu de mult pe terenurile ogate i ineș ț ș

fertili#ate se practică monocultura de cânepă pe suprafe e numite ;cânepi ti;. 1ercetările recenteț ș

scot în eviden ă că monocultura nu asigură produc ii mari i de calitate. Acestea s!ar datoraț ț ș

înmul irii uruienilor, în special a celor para#ite ț "robanche sp./ ca i unei infestări puternice aș

solului cu diver i dăunători, cum sânt2 puricii, molia cânepii etc. 1ele mai ne pemergătoareș

pentru cânepă sânt leguminoasele perene trifoiul, lucerna/ i cele anuale ma#ărea, fasolea/4ș

pră itoarele îngră ate cu gunoi sfecla, cartoful/ sunt cele mai folosite ca premergătoare pentruș șcânepă. 1ânepa este considerată o ună premergătoare pentru toate culturile.

Capi a de toamnă este o plantă preten ioasă fa ă de fertilitatea i lucrările solului. 1a iț ț ț ș ș

cerealele de toamnă poate urma după cartofi timpurii, după in, grâu i or#.ș

-upă rapi a de toamnă dau re#ultate foarte une cerealele păioase de toamnă, sau or#ul. -eț

asemenea, după rapi ă se pot practica culturi dule de mei, sorg, iară de +udan etc.ț

Capi a de primăvară urmea#ă după cereale fertili#ate sau după leguminoase pentru oae.ț

-upă ea dau re#ultate foarte une cerealele de toamnă sau de primăvară.+orgul pentru nutre , pentru mături sau pentru semin e are acelea i cerin e ca i porumulț ț ș ț ș

de nutre , adică un teren fertil i ine lucrat4 urmea#ă după cereale de primăvară sau de toamnă.ț ș+orgul este mai re#istent la secetă decât porumul, suportă alcalinitate mai mare în sol,

poate înlocui deci porumul de nutre pe terenurile mai uscate i pe sărături cu alcalinitate pânăț ș

la p0S?. @l poate fi cultivat ca o cultură dulă, în acelea i condi ii ca i meiul i porumulș ț ș ș

furajer.A a cum s!a arătat în prima parte a acestui capitol, o particularitate esen ială aș ț

asolamentului este caracterul s/u ciclic, adică faptul că după un număr de ani egal cu numărul

de sole, pe fiecare solă se succed toate culturile din cadrul asolamentului. Această ordine se

reali#ea#ă în situa ia când structura culturilor nu se schimă în timp. %n ca#ul când totu i apar ț ș

modificări în acest sens, e$istă posiilită i de re#olvare, fără a proceda la o reorgani#are radicalăț

a asolamentului. %n acst scop este necesar ca plantele de cultură să se grupe#e pe a#a cerin elor ț

agroiologice asemănătoare i cu tehnologii cât mai apropiate. Astfel e$istă posilitatea ca într!oș

solă, o cultură să fie înlocuită cu alta din aceea i grupă agroiologică. "entru u urarea planificăriiș ș

160



i organi#ării lucrărilor este de preferat ca fiecare solă să fie ocupată de o singură plantă deș

cultură. -atorită însă structurii culturilor i a ponderii lor în planul de cultură, acest lucru nu esteș

posiil. -in această cau#ă în cadrul asolamentelor vor fi i sole a căror suprafa ă va treuiș ț

ocupată cu (!= culturi. Aceste sole poartă numele de sole mi$te. @ste necesar ca plantele care

ocupă aceste sole să aiă cerin e agroiologice comune.ț

"rincipalele grupe de plante sunt2a. 1ereale de toamnă 2 grâu, or#, secară4 . 1ereale de primăvară2 or#, secară, ovă#, grâu, mei, hri că4ș

c. "ră itoare2 porum, sfeclă, floarea!soarelui, cartof, umac, sorg, etc4ș

d. 5eguminoase anuale2 ma#ăre, soia, fasole, mă#ăriche pentru oae i su formă deș

orceag, iar pe suprafe e mici, linte, năut, o i lupin4ț ș

e. 5eguminoase perene2 lucernă, trifoi, sparcetă etc4f. "lante furajere anuale2 iară de +udan, orceagurile, porumul masă verde, sorg furajer

etc. 1ulturile, în cadrul unui asolament, se pre#intă în mod oi nuit în ordinea succesiunii lor,ș

cum ar fi de e$emplu2I. ma#ăre N fasole N mă#ăriche pentru sămân ă4ț

II. grâu de toamnă4III. porum pentru oae4IK. or# de primăvară4K. porum pentru oae.%n e$emlu pre#entat se oservă că pe prima solă s!au amplasat = culturi, deci este vora de

o solă mi$tă. -ar în acela i timp se constată că aceste culturi fac parte din aceea i grupăș ș

agroiologică.%n situa ia când pentru fiecare solă se indică cultura sau culturile ce o vor ocupa, vorim deț

tip de asolament ca în e$emplul precedent/. Atunci când se specifică pentru fiecare solă doar

grupa de plante, vorim de schemă de asolament.Eipul de asolament e$emplificat anterior corespunde schemei următoare2I. leguminoase pentru oae4II. cereale de toamnă4II. pră itoare4ș

IK. cereale de primăvară4K. pră itoare.ș

Având în vedere că fiecărei grupe agroiologice îi corespund mai multe culturi este evidentcă fiecărei scheme de asolament îi corespund mai multe tipuri.

+chema de asolament are avantajul că permite mai u or unită ilor agricole să introducă înș ț

asolament schimuri în structura culturilor cerute de noile sarcini de plan, fără a schima rota iaț

stailită ini ial.ț

161



(laborarea asolamentelor în unită ile agricole se face concomitent cu lucrările deț

organi#are a teritoriului. 5ucrările se concreti#ea#ă în ;+chi a de organi#are a teritoriului iț ș

asolamentelor; care va avea următorul con inut2ț

! stailirea modului de folosin ă a terenului i a măsurilor i lucrărilor necesare pentruț ș ș

reali#area suprafe ei agricole i araile planificate4ț ș! stailirea numărului i mărimii asolamentelor i delimitarea teritorială a acestora4ș ș

! delimitarea solelor i a parcelelor de lucru în cadrul fiecărui asolament4ș

! stailirea structurii i rota iei culturilor pe asolamente4ș ț

! stailirea lucrărilor antiero#ionale i agropedoameliorative pe terenurile araile.ș

@lementele organi#ării teritoriului i asolamentelor sunt strâns legate între ele i seș ș

condi ionea#ă reciproc.ț

-e aceea proiectarea lor se face în comple$, adică concomitent pentru toate elementele

reciproc legate i nu prin amplasarea succesivă.ș

%n continuare se pre#intă etapele principale de lucru în vederea introducerii asolamentelor

ra ionale în unită ile agricole.ț ț

a/ +tailirea modului de folosin ă a terenului i a măsurilor i lucrărilor necesare pentruț ș ș

reali#area suprafe ei agricole i araile planificate.ț ș

"e a#a documenta iei cadastrale actuali#ată de de inători i categorii de folosin ă seț ț ș ț

staile te modul de folosin ă actual al unită ii respective.ș ț ț

"entru reali#area suprafe ei agricole i în mod deoseit a celei araile planificate pentruț ș

fiecare an agricol, se va anali#a parcelă cu parcelă, în scopul stailirii surselor de cre tere aș

suprae ei agricole i araile precum i a măsurilor i lucrărilor necesare la amenajarea iț ș ș ș ș

transformarea a acestor surse. %n func ie de comple$itatea acestor lucrări se va face o e alonareț ș

pe ani a e$ecu iei lucrărilor, avându!se în vedere ca aceste lucrări să se e$ecute cu mijloaceț

proprii a unită ilor i în ca#uri mai deoseite cu mijloace financiare din fondurile puse laț ș

dispo#i ie de stat.ț

/ +tailirea numărului i mărimii asolamentelor i delimitarea teritorială a acestoraș ș

5a stailirea numărului i mărimii asolamentelor se va ine seama de următoarele2ș ț

! structura culturilor i sarcinile de produc ie ale unită ii4ș ț ț

! gruparea cea mai economică a culturilor4! condi iile de favorailitate a terenurilor pentru culturi4ț

! condi iile de relief i dispersare a terenurilor4ț ș

! sistemul de cultură irigat!neirigat, antiero#ional.c/ +tailirea numărului de sole i a mărimii acestora.ș

-elimitarea solelor i a parcelelor de lucru în cadrul fiecărui asolamentș

-upă stailirea numărului i felului asolamentelor se trece la elaorarea fiecărui asolamentș

în parte.

162



%n vederea stailirii numărului de sole i a mărimii acestora este necesar să se grupe#eș

culturile care au cerin e agroiologice asemănătoare. -upă gruparea plantelor pe grupe deț

cultură se calculea#ă valoarea procentuală a fiecărei grupe. "e a#a procentului de participare a

fiecărei grupe la suprafa a totală destinată asolamentului se staile te numărul de sole iț ș ș

respectiv mărimea acestora. 5a stailirea numărului de sole este necesar să avem în vedere faptul

că pentru asolamente de câmp se recomandă ca durata de rota ie să fie de =!< ani.ț

d/ +tailirea structurii i rota iei culturilor pe asolamenteș ț

-upă ce s!a stailit mărimea solelor i numărul acestora în cadrul asolamentelor, se trece laș

proiectarea schemelor i a tipurilor de asolamente.ș

%n cadrul fiecărui asolament se staile te rota ia culturilor, inându!se seama de cerin eleș ț ț ț

diferitelor plante fa ă de lucrările agrotehnice, necesitatea de a se asigura une premergătoareț

pentru culturile din rota ie care să ducă la eliminarea posiilită ilor de înmul ire a olilor iț ț ț ș

dăunătorilor, precum i efectelor negative de remanen ă a tratamentelor chimice.ș ț+e întocme te în continuare un plan de rota ie a culturilor în timp i în spa iu cel pu inș ț ș ț ț

pentru un ciclu de rota ie.ț

1oncomitent cu elaorarea asolamentului se proiectea#ă i sistemele de lucrare, fertili#areș

i de comatere a uruienilor.ș

e/ "lanul de tran#i ie al asolamentelor ț

-upă ce asolamentul a fost elaorat urmea#ă materiali#area lui pe teren. -ar aplicarea

efectivă a asolamentului stailit pe terenul unită ii agricole respective nu se poate face imediat, ciț

în decursul unei anumite perioade de timp. Acest lucru se datore te mai multor cau#e, dintre careș

amintim câteva. Astfel, pe unele din solele delimitate la elaorarea asolamentului nou s!au

cultivat anterior plante care nu corespund ca premergătoare pentru culturile care ar urma în

succesiune conform noii rota ii. %n unele sole se pot ivi ca#uri ca fertilitatea solului sau starea luiț

culturală ă nu fie cea mai potrivită pentru cultura planificată conform rota iei. -e asemenea, seș ț

pot ivi ca#uri ca solul de pe cuprinsul unor sole să fie eterogen su raportul fertilită ii i a stăriiț ș

culturale, ca urmare a reorgani#ării solelor. +e poate apoi întâmpla ca în unele sole, solul să nu se

poată fertili#a i lucra din timp, corespun#ător cerin elor plantei care ar urma în rota ie etc.ș ț ț

Aspectele pre#entate impun ca pe noile sole trasate să nu fie imediat introduse culturile

conform asolamentului proiectat, deoarece acest lucru se poate răsfrânge negativ asupra

produc iei. -in această cau#ă, odată cu delimitarea noilor sole pe teren, se staile te i perioadaț ș ș

de tran#i ie de trecere, de adaptare/.ț

"erioada de tran#i ie nu treuie să dure#e prea mul i ani, dar în timpul ei treuie să seț ț

reali#e#e sarcinile propuse, ceea ce impune acordarea unor une premergătoare culturilor

163



agricole, folosirea îngră ămintelor la nivelul cerin elor, folosirea unei agrotehniciș ț

corespun#ătoare, în a a fel încât treptat să se ajungă la forma definitivă a asolamentelor, fără caș

produc ia să sufere. %n mod oi nuit, în func ie de rota ie, perioada de tran#i ie durea#ă &!= ani.ț ș ț ț ț

%n timpul perioadei de tran#i ie, rota ia culturilor pe noile sole se staile te pe a#a unuiț ț ș

plan special întomit, numit plan de tran#i ie ultimul an de tran#i ie corespunde primului an deț ț

rota ie a noului asolament/.ț

"entru întocmirea planului de tran#i ie este necesar să se cunoască mai multe elemente,ț

dintre care cele mai importante sunt2 delimitarea precisă a solelor noului asolament, plantele

premergătoare din ultimii (!= ani în cadrul fiecărei sole delimitate, gradul de îmuruienare i deș

infestare a culturilor cu oli i dăunători, îngră ămintele i ericidele întreuin ate i lucrărileș ș ș ț ș

aplicate solului.

Date post:	06-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	adina-andreea-rusu
View:	234 times
Download:	2 times

Subiecte agrotehnica

Documents