1.Sensurile notiunii de crimaIn sens comun, prin crima se desemneaza de regula o infractiune intentionata indreptata impotriva vietii unei persoane, indiferent ca este vorba despre omor (art. 188 NCP) sau omor calificat (art 189 NCP) sau de uciderea nou nascutului savarsita de catre mama (art. 200 NCP). Prin extensie, regasim aceeasi denumire utilizata si in cazul altor infractiuni care au un alt obiect juridic principal,dar care au ca rezultat moartea unei persoane, cum ar fi violul care a avut ca urmare moartea victimei (art. 218 alin. 4 NCP) sau talharia sau pirateria urmata de moartea victimei (art. 236 NCP). La baza folosirii crimei cu acest inteles se afla denumirea data categoriei celei mai grave de infractiuni in impartirea tripartita (contraventii, delicte si crime).In sens penal, crima desemneaza o infractiune grava pentru care legiuitorul stabileste pedepse diferite si proceduri speciale in raport cu celelalte infractiuni. Acest sens al notiunii de crima este dat de impartirea tripartita a infractiunii in crime, delicte si contraventii. Aceasta impartire a infractiunilor a fost retinuta pentru prima oara intr-o maniera clara in Codul Penal al Revolutiei Franceze, numit si Codul lui Brumar anul 4, imaprtirea fiind preluata de CP francez de la 1810 (Codul lui Napoleon), urmand ca in timp majoritatea legislatiilor penale europene de la inceputul secolului 19 sa preia aceasta impartire a infractiunilor. Ulterior, catre sfarsitul secolului 19, aceasta impartire tripartita incepe sa piarda teren, mai intai Olanda in 1886, iar apoi Italia in 1889 odata cu odoptarea primului sau CP (Codul Zanardeli), acestea trecand la o clasificarea bipartita a infractiunilor in delicte si contraventii. In timp, si alte state au urmat aceeasi cali in sensul renuntarii la organizarea tripartita, astfel incat in momentul de fata mai regasim aceasta clasificare tripartita doar in Franta, Belgia, Luxemburg, San Marino si Grecia.

Legislatia penala romana a cunoscut aceasta impartire tripartita a infractiunilor atat odata cu primul sau CP (din 1865), mentinuta si in CP Carol al II (1936). Codul Penal roman din 1969 renunta insa la aceasta impartire, lasand loc unei conceptii unitare cu privire la infractiune. In acest sens, trebuie aratat ca oadata la aceasta renuntare, contraventiile au iesit din sfera de reglementare penala. In categoria crimelor in sens penal intra:infractiunile contra vietii sau cele care au avut ca urmare moartea victimei in categoria de crima in sens comun .acte penale grave:acte de terorism ,impotriva sigurantei satatului, fapte de coruptie ,violuri,traficul organizat de stupefiante etc. In categoria delictelor intra marea majoritate a infractiunilor:furtulinselaciunea etcIn categoria contraventiilor in sens penal :incalcari ale normelor de convietuire socialalereglementarilor privind circulatia pe drumurile publice, ale unor dispozitii fiscale etcNotiunea de crima in limbaj penal include notiunea de crima utilizata in limbaj comun,dar presupune in plus fata de aceasta si alte fapte penale.Sensul criminologic al crimei -notiunea de crima are o acceptiune larga referinduse la infractiune in genera. Este insa inexact sa punem semnul egalitatii intre infractiune si notiunea de crima folosita in criminologie.Cercetarile in domeniul criminologiei au incercat o distantare fata de viziunea abstracta cu privire la infractiune, pe care o practica penalistii,crima find vazuta de catre criminologi ca o realitate sociala/umana care poate fi observata in societate . Una din primele observatii facuta de criminologie este aceea ca datorita oscilatiei in timp si spatiu cu putine exceptii ceea ce ieri era considerata crima astazi nu mai este . De asemeanea ceea ce un stat sanctioneaza o fapta ca sanctiune alt stat nu o face.Mai mult de atat chiar in cadrul aceluias sistem de dr. penal exista diferente importante intre faptele care sunt considerate de lege ca fiind infractiuni ,astfel legea penala considera infractiune atat fapta de uciderea unei persoane cat si sustragerea unei paini, desi gradul de pericol social difera.Blamul public nu poate fi considerat ca un criteriu de distinctie pentru diferite categorii de fapte care sunt considerate drept criminale ,aceasta deoarece exista fapte care se bazeaza pe abilitatea faptuitorului combinata cu naivitatea victimelor,fapte in cazul carora blamul public este aproape inexistent . Ex:Pacala (un adevarat excroc)O alta categorie de fapte: - fraudele fiscale care generea un opropriu de principiu ,in sensul ca la modul general societatea nu este de acord cu fapta de evaziune fiscala dar sunt acceptate de populatie .- agresiunile/furturile declanseaza in opinia publica un sentiment de nesiguranta Aceasta relativitate a legi penala a determinat necesitatea gasirii unor criteri mai clare din punct de vedere criminologic pentru definirea notiunii de crima . Trafaelle Garofalo a dat notiuni de crima semnificatia de delict natural in opozitie cu delictu conventional.In conceptia lui Garofalo pentru ca un act sa fie considerat crima acesta trebuie sa produca vatamarea acelei partii a simtului moral care consta in sentimentele altruiste fundamentale (mila si probitatea).O incercare mai recenta de definire a notiunii de crima apartine lui Raymond Gassin. Acesta face distinctia intre valorile scop care reprezinta bunurile protejate prin legea penala si valorile mijloc care sunt vazute ca mijloacele prin care se poate aduce atingere acestor bunuri si care sunt de asemenea interzise prin legea penala. Daca bunurile protejate de legea penala pot varia in timp si in spatiu, mijloacele incriminate prin care li se poate aduce atingere acestor bunuri au fost intotdeauna aceleasi : violenta si viclenia.Pana in momentul de fata, nu exista inca o definitie a crimei unanim acceptata in criminologie. Se accepta insa ca, crima este o realitate observabila,iar pentru intelegerea ei trebuie ca cercetarea sa treaca dincolo de teoria clasica a dreptului penal in care infractiunea este privita ca o abstractie juridica.Este adevarat ca dpdv penal unde nu este lege, nu avem infractiune conform principiului nullum crimen sine lege.Pe de alta parte, nu trebuie uitat ca notiunea de crima acopera o realitate sociala si umana care inteleasa ca fenomen este anterioara legii. Crima nu este creatia legii penale, ea este anterioara legilor penale care si-au gasit in crima ratiunea lor de a fi.Norma penala vine sa sanctioneze un comportament preexistent care, cu timpul, a fost considerat neconvenabil de catre societate.Pe de alta parte, unele fapte penale sunt dezincriminate dandu-se astfel frau liber unui comportament care fusese pana atunci interzis.Avandu-se in vedere toate aceste fluctuatii ale legii penale, se desprinde concluzia ca notiunea de crima cu care opereaza,criminologia beneficiaza de o anumita autonomie. Notiunea de crima in sens criminologic trebuie sa porneasca de la conceptul de infractiune din dreptul penal, dar va trebui sa mearga dincolo de acest concept asa cum se intampla in realitatea criminologica.

2.Sensul criminologic al notiunii de crima punctul 13.Sensul penal al notiunii de crima punctul 1

4.Criminalul Crima este inainte de toate un fapt uman si de aceea si de aceea orice crima presupune existenta unui criminal.In general,termenul de criminal este folosit in acelasi inteles cu termenii de infractor si delicvent fara a se face vreo distinctie intre cei doi termeni.Trebuie spus ,insa ca in criminologie ,notiunea de criminal are o semnificatie proprie motiv pentru care se impun anumite precizari:In sens general,infractorul sau delicventul este persoana care a comis o infractiune.In sens penal,se adauga conditia necesara a existentei unei hotarari definitive de condamnare.Semnificatie penala a notiunii de infractor nu este insa suficienta in criminologie deoarece ,de exemplu, exista persoane suficient de abile pentru ca actiunile lor sa nu intre niciodata sub influenta legii penale,desi aceste persoane incalca legea penala.Ar fi gresit ca astfel de persoane sa nu intre in sfera cercetarilor criminologice.O alta categorie de persoane o reprezinta bolnavii psihic carora le lipseste discernamantul si prin urmare, nu pot fi trasi la raspundere penala si implicit nu pot deveni infractori in sensul penal al termenului indiferent de gravitatea faptei pe care o savarsesc.Astfel de persoane au constituit si constituie o preocupare prioritara pentru criminologi.Este evident ca notiunea de criminal are in criminologie o semnificatie aparte ,astfel intra in categoria criminologica de criminal persoana care comite o crima in sensul de fapta penala sau justificata aparenta penala.5.Notiunea de criminalitate,clasificare subiectivaNotiunea de criminalitate a aparut la sfarsitul sec 18 si inceputul sec 19 odata cu primele statistici criminale.Criminalitatea desemneaza la modul general ansamblul faptelor penale comise intr-un spatiu si o perioada de timp determinate.Notiunea poate fi utilizata atat in sens general atunci cand se refera la ansamblul faptelor penale,cat si intr-un sens mai precis cand desemneaza doar anumite categorii de fapte penale.Gruparea faptelor penale in functie de anumite criterii duce la stabilirea unor categorii diferite de criminalitate.Clasificare a criminalitatii in functie de doua modalitati:1.mai multe criterii variabile in functie de care se poate obtine o clasificare subiectiva Criterii alese in functie de domeniul cercetarilorAre in vedere categorii de criminalitate obtinute in functie de raportarea la elemente de referinta alese in mod arbitrar in functie de interesul cercetarii criminologice.Printre elementele de referinta in functie de care pot fi obtinute diferite categorii de criminalitate mentionam:- spatiul de referinta: putem avea criminalitate nationala. Cuprinde totalitatea faptelor penale comise pe teritoriul unui stat. Mai putem avea criminalitate zonala(pe o zona mai mare decat terit unui stat). Criminalitate la nivelul unui oras/cartier.- in funcie de perioada de timp : criminalitate anula, la nivelul unui deceniu etc. pt unitati mari de timp.Daca folosim unitati mai mari de timp avem criminalitate pe zi/ora.- in functie de natura faptelor penale cercetate:1. crim violenta faptele comise cu violenta (talharia)2.crim vicleana- fape comise cu viclenie( inselaciunea)- in functie de persoanele care produc faptele:1.criminalitate adulta si juvenila2.criminalitate feminina si masculina2.un criteriu invariabil in functie de care obtinem o clasificare obiectiva

6.Clasificarea obiectiva a criminalitatiiClasificarea obiectiva a criminalitatii se refera la criteriile de criminologie general valabile diferit de criteriul de referinta. Aceasta clasificare are drept criteriu principal existenta unor grade diferite de cunoastere a faptelor penale de catre organele de justitie penala .Conform acestui criteriu, criminalitatea, se imparte in urmatoarele categorii :-criminalitate reala-cifra neagra a criminalitatii-criminalitatea aparenta/relevata-criminalitatea legala/judecataCriminalitatea reala se refera la ansamblul faptelor penale comise efectiv indiferent daca ele sunt sau nu cunoscute de catre vreunul din organele justitiei penale.Aceasta categorie de criminalitate cuprinde toate celelalte categorii.O cunoastere stiintifica a acestei categorii de criminalitate nu este posibila avand in vedere ca din faptele care se comit o parte importanta nu ajung niciodata sa cunoscute.Cifra neagra a ciminalitatii reprezinta ansamblul faptelor penale care se comit efectiv dar care nu ajung la cunostinta organelor de justitie penala.Cifra neagra a criminalitatii reprezinta practic diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta.Ea genereaza factorii criminalitatii,acesti factori sunt grupati in 3 :abilitatea infractorilor Abilitatea infractorilor presupune savarsirea unor fapte penale in conditiile in care urmele materiale si rezultatul socialmente periculos al respectivelor fapte sunt greu sau imposibil de descoperit de catre organele de cercetare penala.Putem fi in prezenta unor infractiuni cu caracter patrimonial sau infractiuni contra vietii (omor simulat in sinucidere).Abiliatea infractorilor consta in aceea ca fapta savarsita nu este descoperita si nu ajunge la cunostinta organelor de cercetare penal, iar nu imprejurarea ca faptele ajung sa fie cunoscute,dar raman cu autori necunoscut.In cazul faptelor cu autor necunoscut,abilitatea infractorului consta in aceea ca nu poate fi identificat de catre organele judiciare.Faptele cu autor necunoscut ajung insa sa fie cunoscute ,ele formand categoria criminalitatii aparente fara a putea fi impuse in categoria cifrei negre a criminalitatii.ineficienta organelor de cercetara penalaPrin organe de cercetara penala se intelege organe de cercetare ale politiei ,organe de cercetare speciale,organele parchetului dar si alte organe cu atributii de control in diverse domenii cum ar fi agentia nationala de adm fiscala ,curtea de conturi,agentia nationala de integritate.Ineficienta organelor de cercetare penala poate sa decurga din:organizarea deficitara a organelor de justitie penalaincompetenta profesionalaincorectitudinea unor functionari care isi desfasoara activitatea in cadrul respectivelor organe.Organizarea deficitara paote avea cauze obiective, de exemplu,lipsa cadrului legal corespunzator sau lipsa personalului sau lipsa mijloacelor tehnice necesare sau cauze subiective,de exemplu, repartizarea necorespunzatoare a resurselor materiale si umane.Incompententa profesionala se caract prin incapacitatea unor functionari cu atributii specifice de a sesiza savarsirea unor fapte penale .Incorectitudinea unor functionari paote avea in vedere atat aspecte de fermitate in constatarea si sanctionarea faptelor descoperite cat si aspecte de coruptie.In lipsa unui act oficial de sesizare organul in drept sa desfasoare cercetarea penala ramane practic in necunostiinta de cauza cu privire la savarsirea unor fapte penale ,fapte care vor ramane in categoria cifrei negre a criminalitatii.pasivitatea victimelorIn aceasta categorie intra persoanele care au suferit direct sau indirect o vatamare de pe urma unor fapte penale dar care nu sesizeaza organele de justitie penala. Poate fi vorba despre infractiuni diverse de la furt pana la viol, inselaciune, etc. Nu ne intereseaza daca este vorba de fapte pentru care este necesara formularea unei plangeri prealabile sau d efapte pentru care urmarirea penala se porneste din oficiu, important fiind ca organele de cercetare penala nu pot afla despre aceste fapte.Motivele care determina o atitudine pasiva a victimelor pot fi numeroase:In cazul unor sustrageri care au ca obiect bunuri a caror detinere este ilegala sau a provenienta este ilegala, victimele nu au interesul sa reclame respectivele fapte penale deoarece ar fi puse in situatia de a fi trase, chiar ele, la raspundere penala. In cazul unor infractiuni impotriva vietii sexuale, in numeroase cazuri, victimele prefera sa treaca sub tacere faptele comise impotriva lor. In cazul violului, examinarile medicale, intrebarile indiscrete, publicitatea negativa a victimei, teama de reactia cunostiintelor, poate determina victima sa nu sesizeze organele de justitie penala. 7.Cifra neagra a criminalitatii, factorii care o genereazaCifra neagra a criminalitatii reprezinta practic diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta.Ea genereaza factorii criminalitatii,acesti factori sunt grupati in 3 :abilitatea infractorilor Abilitatea infractorilor presupune savarsirea unor fapte penale in conditiile in care urmele materiale si rezultatul socialmente periculos al respectivelor fapte sunt greu sau imposibil de descoperit de catre organele de cercetare penala.Putem fi in prezenta unor infractiuni cu caracter patrimonial sau infractiuni contra vietii (omor simulat in sinucidere).Abiliatea infractorilor consta in aceea ca fapta savarsita nu este descoperita si nu ajunge la cunostinta organelor de cercetare penala iar nu imprejurarea ca faptele ajung sa fie cunoscute dar raman cu autori necunoscut.In cazul faptelor cu autor necunoscut,abilitatea infractorului consta in aceea ca nu poate fi identificat de catre organele judiciare.Faptele cu autor necunoscut ajung insa sa fie cunoscute ,ele formand categoria criminalitatii aparente fara a putea fi impuse in categoria cifrei negre a criminalitatii.ineficienta organelor de cercetara penalaPrin organe de cercetara penala se intelege organe de cercetare ale politiei ,organe de cercetare speciale,organele parchetului dar si alte organe cu atributii de control in diverse domenii cum ar fi agentia nationala de adm fiscala ,curtea de conturi,agentia nationala de integritate.Ineficienta organelor de cercetare penala poate sa decurga din:Organizarea deficitara a organelor de justitie penala,incompetenta profesionala,incorectitudinea unor functionari care isi desfasoara activitatea in cadrul respectivelor organe.Organizarea deficitara paote avea cauze obiective, de exemplu,lipsa cadrului legal corespunzator sau lipsa personalului sau lipsa mijloacelor tehnice necesare sau cauze subiective ,de exemplu, repartizarea necorespunzatoare a resurselor materiale si umane.Incompententa profesionala se caract prin incapacitatea unor functionari cu atributii specifice de a sesiza savarsirea unor fapte penale .Incorectitudinea unor functionari paote avea in vedere atat aspecte de fermitate in constatarea si sanctionarea faptelor descoperite cat si aspecte de coruptie.In lipsa unui act oficial de sesizare organul in drept sa desfasoare cercetarea penala ramane practic in necunostiinta de cauza cu privire la savarsirea unor fapte penale ,fapte care vor ramane in categoria cifrei negre a criminalitatii.pasivitatea victimelorIn aceasta categorie intra persoanele care au suferit direct sau indirect o vatamare de pe urma unor fapte penale dar care nu sesizeaza organele de justitie penala. Poate fi vorba despre infractiuni diverse de la furt pana la viol, inselaciune, etc. Nu ne intereseaza daca este vorba de fapte pentru care este necesara formularea unei plangeri prealabile sau d efapte pentru care urmarirea penala se porneste din oficiu, important fiind ca organele de cercetare penala nu pot afla despre aceste fapte.Motivele care determina o atitudine pasiva a victimelor pot fi numeroase:In cazul unor sustrageri care au ca obiect bunuri a caror detinere este ilegala sau a provenienta este ilegala, victimele nu au interesul sa reclame respectivele fapte penale deoarece ar fi puse in situatia de a fi trase, chiar ele, la raspundere penala. In cazul unor infractiuni impotriva vietii sexuale, in numeroase cazuri, victimele prefera sa treaca sub tacere faptele comise impotriva lor. In cazul violului, examinarile medicale, intrebarile indiscrete, publicitatea negativa a victimei, teama de reactia cunostiintelor, poate determina victima sa nu sesizeze organele de justitie penala.

8. Criminalitatea aparenta si criminalitatea legalaCRIMINALITATEA APARENTA SAU RELEVATA reprezinta totalitatea faptelor cu aparenta penala care ajung la cunostiinta organelor de justitie. Modalitatea principala prin care organele de justitie iau la cunostiinta despre comiterea unor astfel de fapte consta in sesizarea organelor de urmarire panala. Organele de urmarire penala sunt sesizate prin:Plangere penala : atunci cand sesizarea este facuta chiar de persoana vatamata de fapta penalaDenunt: atunci cand sesizarea este facuta de o alta persoana decat cea vatamataPlangere prealabila: atunci cand legea prevede necesitatea eiActe de constatare incheiate de organele cu atributii de controlSesizarea din oficiuFaptele care intra in categoria criminalitatii aparente sunt inregistrate la organele de politie sau parchet. Criminalitatea aparenta cuprinde totalitatea faptelor penale care, cel putin, intr-o faza incipienta prezinta aparenta penala. Ramane in sarcina organelor judiciare sa stabileasca daca aparenta penala a acestor fapte se confirma sau nu. Instanta de judecata este cea care stabileste daca s-a savarsit sau nu o infractiune. Confirmarea sau nu a caracterului penal al faptei se face in urma solutiilor care se dau de catre magistrati. In numeroase cazuri organele judiciare pot sa ajunga la concluzii contrare aparentei initiale. Atfel, in art 16 CPP sunt prevazute cazurile in care actiunea penala nu poate fi pusa in miscare iar atunci cand a fost pusa in miscare, nu mai poate fi exercitata. In cursul urmaririi penale, actiunea penala se stinge prin clasare sau renuntarea la urmarirea penala in conditiile prevazute de lege. In cursul judecatii, actiunea penala se stinge prin ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, prin renuntarea la aplicarea pedepse, prin achitare sau incetarea procesului penal. Rezulta ca un prim motiv pentru care unele fapte raman in zona criminalitatii aparente il reprezinta constatarea existentei unuia din cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata. Al doilea motiv, il reprezinta neidentificarea autorilor unor fapte penale (dosare cu autori necunoscuti). Dosarele cu autori necunoscuti isi au sursa in abilitatea infractorilor, erorile judiciare, combinarea celor 2 elemente. CRIMINALITATEA LEGALA SAU JUDECATA cuprinde faptele penale pentru care s-a pronuntat o hotarare de condamnare definitiva. Din aceasta definitie se desprinde observatia ca nu toate faptele penale ajunse la organele de justitie penala intra in categoria criminalitatii legale. Astfel, de exemplu, hotararile prin care se pronunta achitarea inculpatului sau incetarea procesului penal raman in sfera criminalitatii aparente. In concluzie, trebuie spus ca pentru o evaluare cat mai corecta a criminalitatii trebuie avute in vedere de criminalitate prezentate cunoscand particularitatile fiecarei categorii in parte precum si conexiunile care exista intre ele. 9. Practica anticriminala. Notiune. Dublul caracter al cercetarii criminologice. Mijloacele si domeniile de lupt impotriva criminalitii; PRACTICA ANTICRIMINALA al doilea obiect al cercetarii criminologice, analiza privind practica anticriminala trebuie sa plece pornind de la controversa privind caracterul criminologiei. In acest sens se pune intrebarea daca criminologia este o stiinta teoretica sau practica. Aceasta intrebare are ca punct de plecare impartirea filozofica a stiintelor in :Stiinte teoretice sau fundamentale care au ca scop cunoasterea obiectului de studiu Stiinte practice sau aplicative care au ca finalitate o cunoastere utilitara Dublul caracter al cercetarii criminologice: exista opinii care considera ca criminologia este o stiinta fundamentala sau teoretica, avand ca obiect cercetarea fenomenului criminal si care nu este interesata de aspectele practice care pot decurge din rezultatele cercetarilor sale. Alte opinii, considera ca rolul criminologiei se reduce la cercetarea aplicativa la gasirea unor solutii de prevenire si combatere a criminalitatii. Intre cele 2 opinii exista si o cale de mijloc care subliniaza dubla finalitate/caracter al cercetarii:Pe de-o parte cercetarea cauzelor comportamentului antisocialPe de alta parte, gasirea modalitatilor adecvate de prevenire si tratatment al comportamentului antisocial. Cercetarea fenomenului criminal doar ca un scop in sine ar fi lipsita de sens fara o finalitate practica. Astfel, pe langa obiectul primar al cercetarii criminologice (fenomenul criminal), avem si cel de-al 2 obiect de cercetare, si anume practica anticriminala.In lupta impotriva criminalitatii sunt folosite 2 categorii de mijloace:Mijloace juridice : in aceasta categorie intra totalitatea normelor de drept care contribuie direct sau indirect la combaterea si prevenirea fenomenului criminal. Este vorba inspecial de norme de drept penal si de procedura penala dar si alte dispozitii, precum de drept civil, adm, etc.Mijloace empirice : in aceasta categorie intra ansamblul practicilor institutionale care au ca scop combaterea si prevenirea criminalitatii. Este vorba despre organele de politie, parchete, instante de judecata, penitenciare, organe de control fiscal, financiar, etc. Din combinarea celor 2 categorii de mijloace, in practica, avem 3 domenii principale de lupta impotriva criminalitatii care alcatuiesc un tot unitar:Domeniul dreptului penal si al aplicarii lui concreteDomeniul tratamentului delicventilor Domeniul prevenirii criminalitatiiScopul sistemului unitar al domeniilor de lupta impotriva criminalitatii il reprezinta stapanirea fenomenului criminal, adica mentinerea acestuia in anumite limite si structuri suportabile dpdv social. Acest sistem unitar este creatia statului si este aplicat prin vointa statului prin intermediul deciziilor de politica anticriminala. In concluzie, putem afirma ca politica anticriminala reprezinta sistemul mijloacelor aplicate de stat in scopul stapanirii fenomenului criminal.

10. Explicai principalele categorii cu care opereaz cunoaterea descriptivCunoasterea descriptive-primele au fost de natura descriptive si au avut ca obiect valoarea criminalitatii. Cercetarile au fost facute de catre matematicieni care au utilizat statisticile criminale pt a extrage aprecieri cu privire la fenomenul criminal. Cunoasterea descriptiva urmareste stabilirea caracteristicilor externe ale fenomenului criminal. Categoriile utilizate de cunoasterea descriptiva sunt volumul, structura si dinamica fenomenului criminal.Volumul criminalitatii reprezinta o evaluare strict cantitativa si se refera la nr total de fapte penale comise pe un anumit teritoriu si intr-o anumita perioada de timp. Strucura criminalotatii are in vedere delimitarea criminalitatii in functie de diferite criteria variabile cum ar fi categoriile de fapte penale savarsite.Dinamica fenomenului ncriminal se refera la evolutia si variatia in timp si spatiu a criminalitatii.Aceasta evolutie cunoaste la randul sau trei tipuri de descriere:-tendintele pe termen lung ale criminalitatii-variatiile sezoniere adica oscilatia criminalitatii in functie de caracteristicile fiecarui anotimp-miscarile accidentale care sunt cauzate de situatii exceptionale cum ar fi catastrofe natural, razboi.Cunoasterea descriptiva este o prima etapa in cercetarea criminologica si in acelasi timp este necesara si celorlalte modalitati de cunoastere fiind intalnita intotdeauna in cercetarea criminological.

11. Cunoaterea cauzalCunoasterea cauzala urmareste aflarea cauzelor, conditiilor, factorilor care determina si favorizeaza fenomenul criminal. Preocuparile etiologice au fost influentate de aparitia scolii pozitiviste italiene, aparitia cauzelor fenomenului criminal reprezentand un pas important in studierea criminalitatii. Explicatiile de natura cauzala se bazeaza pe anumite concepte cum ar fi cauzele, conditiile, factorii, etc. Aceste cercetari s-au caracterizat inca de la inceput prin studii efectuate in diverse domenii stiintifice: biologia criminala, sociologia criminala si psihologia criminala.Aceste abordari diverse au determinat in final caracterul multidisciplinar al criminologiei. Prin urmare, cercetarea cauzala a scos in evidenta existenta unor factori diversi care actioneaza asupra fenomenului criminal12. Cunoaterea dinamicCunoasterea dinamica urmareste intelegerea proceselor care insotesc trecerea la actul criminal, respective mecanismele interne ale actului criminal. Initial cunoasterea dinamica a aparut ca o completare a cunoasterii etiologice(cauzale), trecerea la act fiind vazuta initial ca o combinare a factorilor cauzali. Ulterior, explicatiile dinamice s-au desprins total de explicatiile etiologice intrand in contradictie cu acestea si formand ceea ce astazi se numeste criminologia dinamica sau criminologia trecerii la act. Aceasta modalitate de cunoastere este interesata de conduit criminalului privita in mod individual ca actiune izolata a unui anumit individ distincta de restul actelor realizate de acesta. Se incearca astfel gasirea unor explicatii de sine statatoare a conduitei criminalului independent de trecutul acestuia sau de influenta unor factori interni sau externi care sa fi actionat pana la momentul trecerii la act.

13.Explicai n ce const cunoaterea axiologic i precizai la care dintre obiectele cercetrii criminologice se referCunoasterea axiologica urmareste sa stabileasca pe baza unor criterii stiintifice valoarea mijloacelor aplicate in lupta impotriva fenomenului criminal.Astfel, impotriva fenomenului criminal, actioneaza o serie de mijloace empirice si juridice. Punerea in miscare a acestor mijloace reprezinta un act de vointa politica. In aceste conditii atat legea penala cat si institutiile care trebuie sa o aplice trebuie sa raspunda unor criterii de politica anticriminala care nu tin cont neaparat de rezultatele cercetarilor criminologice. Astfel, sunt luate in considerare diverse criterii, chiar extra-criminologice si chiar extra-penale cum ar fi conjunctura economica, conjunctura sociala interna a unui stat. Avand in vedere aceasta realitate se impune stabilirea unor ierarhii valorice a mijloacelor anticriminale pe criterii exclusive stiintifice. Aceste criterii trebuie sa aiba in vedere eficienta masurilor adoptate impotriva fenomenului criminal.

14. Metoda empiric i particularitatile ei in cercetarea criminologicaMetoda empirica este proprie stiintelor bazate pe observarea realitatii si pe experienta fiind rezultatul combinarii metodelor inductiva si deductiva. Presupune 3 etape:1.observarea faptelor2.inductia ipotezei3.verificarea experimentala.1. Observarea faptelor prezinta 3 particularitati:perceptia directa a fenomenului criminal este foarte rara si cu totul intamplatoare criminalitatea se caracterizeaza prin subiectivitate, complexitate si istoricitate. Prin urmare, in cercetarea criminologica nu avem de a face cu fapte obiective, simple si repetabile la infinit.Persoana care analizeaza faptele in mod obiectiv este foarte greu sa fie neutra, avand in vedere ca in mod natural orice persoana tinde sa se asocieze cu realitatea pe care o observa. 2. Inductia ipotezei include metoda generala a inductiei si are la baza observarea faptelor pe baza carora incearca enuntarea unei ipoteze. 3. Verificarea experimentala include metoda generala a deductiei si consta in verificarea ipotezei pe baza unor fapte noi sau a unui nr sporit de observatii particulare. Particularitatea acestei etape consta in aceea ca pentru fenomenul criminal experimentul este foarte dificil si adesea chiar imposibil, avand in vedere ca nu se pot produce crime in laborator.Metoda empirica poate fi considerata ca fiind principala metoda folosita in cercetarea criminologica.

15. Tehnicile macrocriminologiceTehnicile macrocriminologice sunt procedee care permit obtinerea unor date cu privire la criminalitate, respectiv masurarea acesteia. Principalele tehnici macro-criminologice sunt :- statisticile criminale;- tehnicile de evaluare a cifrei negre a criminalitatii;- estimarile privind costul crimei.Statisticile criminale sunt procedee prin care se contabilizeaza si exprima numeric diferitele categorii de criminalitate. Sunt tehnici cantitative si folosesc in special cunoasterii descriptive. Exista doua tipuri de statistici :statistici oficiale acestea sunt realizate de politie, parchete, instante de judecata sau alte institutii de statstatistici private realizate de cercetatori individuali, grupuri de cercetare sau organizatii neguvernamentale.Statisticile criminale sunt utilizate cel mai frecvent, fiind importante nu doar in cercetarea criminologica ci si in domeniul justitiei penale sau in politica anti-criminala. Datele oferite de statisticile criminale sunt relative deoarece exista diversi factori care le pot vicia. Prin urmare, ele trebuie interpretate cu prudenta. Factorii obiectivi care pot vicia statisticile pot fi :modificari intervenite in legislatie;modificari in sistemele de inregistrare si prelucrare a datelor;erori materiale de inregistrare;fluctuatii in activitatea organelor represive.Pe langa acesti factori obiectivi poate sa apara si pericolul deformarii intentionate a statisticilor din considerente politice. Fcatorii subiectivi care duc la deformarea datelor statistice pot fi :falsificarea datelor;prezentarea trunchiata;punerea in lumina cu precadere doar a anumitor cifre;campanii indreptate impotriva anumitor infractiuni prin care activitatea organelor de cercetare penala este directionata in mod dezechilbrat doar spre anumite fapte penale.Tehnicile de evaluare a cifrei negre reprezinta acele procedee prin care se stabileste cu aproximatie valoarea cifrei negre a criminalitatii. Sunt de doua feluri : anchetele de autoconfesiune si anchetele de victimizare. Estimarile privind costul crimei constau in evaluarea prejudiciilor materiale cauzate prin savarsirea de infractiuni la care se adauga si evaluarea cheltuielilor necesare pentru intretinerea si functionarea aparatului represivo-preventiv. 16. Tehnicile microcriminologiceTehnicile micro-criminologice sunt procedee care permit cunoasterea crimei ca fenomen individual. Sunt tehnici calitative si folosesc atat cunoasterii etiologice cat si cunoasterii dinamice. Principalele tehnici micro-criminologice sunt : examenul clinic;biografiile criminale;studiile de urmarire;studiile prin cohorte.Examenul clinic presupune observarea delicventului condamnat la locul de detentie. Consta in principal in control medical care poate fi precedat de studierea dosarului de personalitate intocmit in cursul procesului penal si poate fi urmat de o ancheta sociala completa.Biografiile criminale reprezinta procedee de investigare a trecutului delicventului prin interviu cu acesta, analiza unor surse cu caracter biografic cum ar fi fise medicale, cazier judiciar sau acte civile la care se pot adauga marturisiri ale condamnatilor, adica insemnari in care condamnatii isi descriu propriul trecut dintr-o pornire sincera si dezinteresata. Studiile de urmarire sunt procedee care urmaresc evolutia criminalului pe o perioada lunga de timp dupa efectuarea pedepsei. Cele mai cunoscute studii de acest gen au fost efectuate in SUA, in anii 50- 60.Studiile prin cohorte reprezina procedee destinate a sesiza devenirea colectiva a unui grup de indivizi apartinand unei anumite categorii, respectiv cohorte. Cohorta reprezinta ansamblul indivizilor care au trait in cursul aceleiasi perioade, un eveniment fundamental din existenta lor, cum ar fi nasterea, casatoria, etc. In cercetarea criminologica, cohortele se stabilesc in functie de evenimente cum ar fi anul de condamnare sau anul de eliberare din penitenciar.

17. Scopul i funciile cercetrii criminologiceScopul cercetarii criminologice- avand in vedere distinctia care se face intre cercetarea criminologica fundamentala si cercedtarea criminologica aplicativa putem distinge scopul imediat si scopul mediat al cercetarii criminologice. Scopul imediat consta in cunoasterea fenomenului criminal prin stabilirea cauzelor si conditiilor care-l determina si favorizeaza si scopul mediat care consta in sttabilirea celor mai eficiente mijloace utilizate in practica anti-criminala pt limitarea fenomenului criminal. Functiile cercetarii criminologice:1. functia descriptiva care stabileste caracteristicile generale ale fenomenului criminal2. functia explicativa- care descifreaza natura, cauzele si conditiile comportamentului criminal3. functia predictiva- care incearca sa anticipeze evolutia fenomenului criminal4. functia profilactica- incearca sa gaseasca cele mai eficiente masuri de combatere a criminalitatii.18. Principalele idei exprimate de Cesare Beccaria in lucrarea : "Despre Delicte si Pedepse"Ideile principale din cartea lui Cesare Becaria:Codificarea riguroasa a delictelor si pedepselor , necesitatea adoptarii unui cod de legi scrise, clare si accesibilePrincipiul egalitatii delictelor si pedepselor nu e de origine romana, fiind consacrata in Constitutia SUA dupa ce mai fusese exprimat in operele unopr filozofi in secolul XVIII. Principiul se regaseste si in Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului de la 1789. Becaria subliniaza cele 3 garantii pe care le presupune acest principiu, si anume:- cetateanul nu poate fi limitat in drepturile sale decat prin vointa legiuitorului -cetateranul trebuie sa fie protejat impotriva abuzurilor puterii- cetateanul tre sa cunoasca ceea ce este permis si ceea ce este interzis.2. Justificarea pedepsei prin caracterul ei retributiv descurajant si prin urmare util pentru conservarea ordinii sociale. Astfel, Becaria sustine necesitatea unor pedepse proportionale cu delictul. In acelasi timp, pedeapsa nu tre sa urmareasca o chinuire a persoanei .3. necesitatea aplicarii unor pedepse moderate, dar sigure si prompte. Becaria atrage atentia ca violenta pedepselor determina cresterea violentelor in comportamentele individuale. Salbaticia pedepselor este nu doar inumana, dar si inutila, deoarece nu rigoarea pedepsei, ci certitudine acesteia poate avea un rol preventiv.4. Desfiintarea pedepsei cu moarteaBecaria este primul care intr-o lucrare publicata pune sub semnul intrebarii dreptul statului de sa aplica pedeapsa cu moartea, solicitand abolirea acesteia. Astfel, Becaria arata ca pedeqapsa cu moartea nu poate fi intemeiata pe niciun drept. Mai mult decat atat, o astfel de pedeapsa nu este necesara si nici utila societatii. Se arata existenta a doua exceptii in care pedeapsa cu moartea ar putea fi necesara: in perioade de anarhie si dezordine, cand se poate considera ca o pedrsoana reprezinta un pericol pentru stat si atunci cand se ajunge la concluzia ca nu poate fi impiedicata altfel savarsirea de noi infractiuni. 5. Ca judecata si probele sa fie publice. Becaria critica ierarhia probelor, aratand ca la baza aprecierii judecatorului trebuie sa stea ultima sa convingere. O asemenea convingere a judecatorului nu poate fi formata decat in urma unui proces public si contradictoriu. De asemenea e criticata practica de a se impune inculpatului prestarea unui juramant.6. Desfiintarea torturii ca procedeu de ancheta ca mijloc de obtinere a probelor. 7. Necesitatea prevenirii delictelorCesare Becaria spunea ca merita mai mult a preveni crimele, decat a pedepsi.

19. Conjunctura operei lui Cesare BeccariaNumele sau e Cesare Bonesana, Marquis de Becaria si este considerat fondatorul dreptului penal modern. Lucrarea sa Despre delicte si pedepse prezinta si azi un interes deosebit, avand in vedere ca dupa mai bine de doua secole ideile scrise de Becaria in lucrarea sa sunt inca actuale. Aceasta lucrare a aparut la Milano in 1764, autorul lucrarii avand la acea vreme doar 27 de ani. Inainte de publicarea lucrarii, autorul si-a luat unele masuri de precautie pentru a evita un conflict direct cu autoritatile, asigurandu-si totodata protectia unor persoane influente e care sa se poata baza in cazul izbugnirii unui conflict cu autoritatile. Contrar temerilor autorului, lucrarea s-a bucurat de un succes deosebit, iar ideile cuprinse in aceasta luc rare au generat transformari rapide si radicale in sistemele penale ale mai multor state europene. Principiile umaniste formulate in cadrul lucrarii au stat la baza redactarii unor articole importante din Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului , de la 1789. In lucrarea sa, Becaria demoleaza un intreg sistem juridico-penal cu radacini adanci, iar pe locul ramas gol fixeaza doar cativa piloni. El a fost constient ca daca ar fi venit cu variante complete solutiile gasite de el ar fi fost imperfecte, iar criticile care ar fi aparut pe baza solutiilor salear fi deturnat scopul urmarit de Becaria. Or principalul obiectiv urmarit de acesta era desfiintarea unui sistem invechit, astfel incat sa fie lasat loc liber pentru un nou sistem juridico-penal , lucru care necesita timp. Structura lucrarii lui Becaria are la baza doua coordonate si anume: pe de o parte demolarea vechilor sabloane ale gandirii juridico-penale, care erau total invechite, iar pe de alta parte, stabilirea principiilor de baza in vederea unei constructii legislative in domeniul dreptului penal.

20. Actualitatea gndirii Beccariene (cele 7 idei)Ideile lui Beccaria, desi la o prima vedere exprima realitati juridice incontestabile, au ramas si in prezent cel putin partial simple deziderate, motiv pentru care sunt actuale. Principiul legalitatii este lipsit de finalitate atata timp cat din cauza inflatiei legislative precum si datorita lipsei de claritate a normelor penale, destinatarul legii penale nu mai este in masura sa o cunoasca. Caracterul retributiv si descurajant al pedepselor domina in continuare politicile represive in detrimentul caracterului educativ. Certitudinea pedepsei cercetarile criminologice recente au confirmat faptul ca certitudinea pedepsei are un rol preventiv mai eficient decat severitatea pedepsei. Pedeapsa cu moartea desi la nivel european pedeapsa cu moartea a fost abolita, in momentul de fata exista numeroase state in lume unde aceasta pedeapsa este inca aplicata, astfel incat dezbaterile pro si contra aplicarii pedepsei cu moartea sunt in continuare de mare actualitate. Sistemul acuzatorial exista diferente importante intre sistemul acuzatorial (faza de urmarire penala este deschisa) specific sistemului anglo-italian si sistemul inchizitorial (faza de urmarire penala este secreta) sau mixt care este specific europei continentale. Tortura desi a fost scoasa din arsenalul legal al mijloacelor de ancheta din tarile civilizate, tortura continua sa fie utilizata in mod ilegal. Prevenirea criminalitatii este componenta esentiala a oricarei politici anticriminale.

21. Scoala geograficaScoala geografica sau cartografica reprezentantii ei au fost belgianul Quetelet si francezul Guerry. Quetelet a fost directorul observatorului astronomic din Bruxelles si era doctor in matematica, principala lui lucrare fiind despre om si dezvoltarea facultatilor sale sau eseu de fizica sociala. In aceasta lucrare sunt cuprinse principalele constatari ale lui Quetelet cu privire la fenomenul criminal. El aplica fenomenelor sociale metode imprumutate din fizica si realizeaza o stiinta a omului mediu denumita fizica sociala, accentueaza importanta educatiei morale si considera ca aceasta prevaleaza asupra instructiei scolare. Apreciaza ca nu saracia genereaza criminalitate, ci discrepanta dintre posibilitatile materiale si nevoile oamenilor. Andres Michel Guerry, jurist de profesie, a fost directorul departamentului de statistica penala din cadrul Ministerului de Justitie din Franta. Principalele sale lucrari ar fi eseu asupra statisticii morale in Franta si statistica morala a Angliei comparata cu cea a Frantei. Repartizeaza departamentele franceze in 5 regiuni mari in cadrul carora observa o anumita regularitate a criminalitatii. Din aceasta regularitate extrage ideea conform careia, ca si fenomenele naturale, comportamentul uman este supus unor legi. Considera ca nici saracia si nici instructia scolara nu au o influenta directa asupra criminalitatii. Cei 2 cercetatori au formulat legea tehnica a criminalitatii, conform careia infractiunile impotriva persoanelor predomina in regiunile sudice si in perioada sezonului cald iar infractiunile contra patrimoniiului sunt predominante in regiunile nordice si in timpul sezonului rece.

22. Scoala lioneza Reprezentantul este Alexandre Lacassagne. A fost profesor de medicina legala in Lion. Teoria lui se poate rezuma la cateva aforisme care au ramas celebre: orice act daunator existentei unei societati este o crima. Orice crima este un obstacol in calea progresului. Mediul social este zeama de cultura a criminalitatii, microbul este criminalul, un element care nu are importanta decat in momentul in care gandeste zeama care il face sa fermenze.

23. Scoala socialista Se fundamenteaza pe opiniile formulate de Marx si Angels. Potrivit conceptiei marxiste, criminalitatea depinde de conditiile economice in sensul ca inegalitatea economica genereaza mereu criminalitate. Potrivit acestei conceptii, inegalitatea economica este o insusire a capitalismului, ajungandu-se astfel la concluzia ca criminalitatea este generata de capitalism. Aceatsa conceptie a fost criticata inca din epoca aceea astfel incat Galofarro arata ca daca criminalitatea ar fi o expresie a inegalitatilor economice nu ar mai trebui sa avem atatia tarani si muncitori victime ale unor infractiuni si nu ar trebui sa regasim atat de des printre infractori reprezentanti ai claselor instarite. In pofida argumentelor de ordin stiintific formulate impotriva sa, aceasta orientare a scolii socialiste s-a bucurat de un important sprijin politic, transformandu-se intr-o adevarata noua criminologie denumita marxista. Aceasta considera in mod utopic ca inaintarea pe calea comunismului va duce in mod inevitabil la disparitia fenomenului criminal. Scoala inter-psihologica fondatorul ei a fost crimonilogul francez Gabriel Tarde. Principalele lui lucrari sunt criminalitatea comparata si legile imitatiei. Tarde constata o crestere a criminalitatii in cifra absoluta de proportii ingrijoratoare in a doua jumatate a sec 19. Atrage atentia asupra unor capcane ale statisticilor, astfel aceasta a observat o scadere a numarului de crime in timp ce delictele crescusera de 3 ori. Autorul arata ca aceasta scadere este doar aparenta, fiind vorba in realitate de trecerea unor fapte din categoria crimelor in cea a delictelor. Teoria lui Tarde se bazeaza pe constatarea ca raporturile interumane sunt guvernate de un fapt social fundamental, respectiv imitatia. Comportamentul criminal este un comportament imitat. Un delict nu este doar un rau in sine, ci este o sursa probabila a unor rele noi. In logica lui Tarde, fiecare individ se comporta potrivit cutumelor acceptate de mediul sau si prin urmare comportamentul unui criminal este unul imitat. Sociologia este defapt o inter-psihologie atata timp cat in societate intalnim raporturi inter-individuale. Scoala sociologica reprezentata de Emil Durkheim (despre diviziunea muncii sociale, suicidul, regulile metodei sociologice). Acesta reduce faptele morale la faptele sociale pe care le considera independente de constiinta individului. Considera crima ca fiind un fenomen de normalitate sociala. Ea nu este doar un element inerent unei societati, ci chiar un factor de sanatate publica ceea ce duce la urmatoarele concluzii:Din moment ce crima este un fenomen normal, ea nu provine din cauze exceptionale ci chiar din structura culturii careia ii apartine. Deoarece criminalitatea este rezultatul marilor curente ale unei societati, existenta si raporturile criminalitatii cu societatea prezinta un caracter de permanenta. Criminalitatea trebuie raportata intotdeauna la o cultura determinata in timp si in spatiu. Reprezentantul acestei scoli introduce termenul de anomie pe care il intelege in sensul de slabire a rolului normelor sociale. Termenul de anomie provinde din grecescul anomos = fara lege. starea de anomie apare ca urmare a tendintelor toto mai accentuate ale indivizilor de a-si satisface propriile idealuri de confort material si social. Imposibilitatea de realizare pe cale legala a acestor idealuri duce la incalcarea legii.

24. Presmisele pozitivismul Italian Principalii exponenti ai acestuia sunt Cesare Lombrozo, Rafaele Galofaro si Enrico Feri.Premisele pozitivismului italian principalele imprejurari care au favorizat aparitia pozitivismului italian au constat in:Semi-esecul scolii clasice a dreptului penal, neputinta acesteia de a propune solutii valabile pentru limitarea fenomenului criminal. In aceste conditii, gandirea pozitivista se dezvolta ca o continuare dar si ca o replica la scoala clasica. Dezvoltarea cercetarii stiintifice in general iar in particular aplicarea metodei inductiei pozitive caracteristica pentru secolul 19. O influenta importanta pentru scoala pozitivista a fost exercitata de doctrina evolutionista, astfel cercetarile stiintifice efectuate de Charles Darwin au fost ulterior valorificate de Lombrozo, Galofaro si Feri. In acelasi timp, studiile realizate de Franz Joseph Gall si Benedict August Morell au influentat la randul lor in mod decisiv si direct cercetarile lui Lombrozo dar si pe cele ale celorlalti reprezentanti ai pozitivismului. Gall a studiat medicina la Strasbourg si Viena si a fost preocupat in principal de probleme legate de anatomia creierului. Formuleaza o teorie a tenditelor umane conform careia comportamentul omului este influentat de jocul unor tendinte sau facultati care se regasesc intr-o portiune a cortexului. Aceasta portiune este proeminenta daca tendinta este de dezvoltare si respectiv atrofica daca tendinta este redusa. Potrivit lui Gall, ar exista 3 zone ale creierului care ar influenta fenomenul criminal si care ar trebui sa faca obiectul studiilor criminologice. Despre Morell spunem ca este medic psihiatru si si-a desfasurat activitatea intr-un azil public unde a efectuat cercetari concretizata intr-o vasta lucrare intitutala tratat privind degenerescentele fizice, intelectuale si morale ale speciei umane. In acest tratat este analizata pe larg problema nebuniei morale. Face si o clasificare a maladiilor mentale, aratand care sunt cele predispuse la crima. Explicatiile cu privire la fenomenul criminal anterioare sau contemporane cu scoala pozitivista, explicatii pe care le regasim in principalele scoli criminologice. Explicatiile formulate in cadrul scolilor amintite au reprezentat puncte de reper pentru cercetatorii italieni.

25. Teoria anormalitatii biologiceLa originea cercetarilor lui Lobrosso a stat descoperirea la craniul unui criminal in zona occipitala medie a unei adancituri mai accentuate aceasta fiind o trasatura ce se regasea la unele cranii primitive.Aceasta descoperire i-a sugerat lui Lombrosso ipoteza atavismului adica oprirea in dezvoltarea pe lantul filogenetic.Pentru verificarea acestei ipoteze Lombrozo a facut mai multe cercetari studiind in total 383 de cranii. A reusit astfel sa distinga asa numitele stigmatele omului criminal respectiv sinusurile frontale foarte departate, comeii si falcile voluminoase, orbitele mari si departate si asimetria fetei si a deschiderilor nazale. A studiat anomalii ale creierului si ale unor organe interne, ulterior a extins cercetarile si la criminalii in viata, constatand printre altele ca lipsa durerii il apropie pe criminal de omul salbatic.A doua faza a cercetarilor s-a referit la malformatii morfofunctionale de natura degenerativa.In acest context, Lobrosso a stabilit existenta unor analogii intre nebunul moral si criminalul nascut, examinarea criminalului nebun a scos la iveala existenta acelorasi stigmate ca si in cazul omului criminal. Aceste stigmate sunt explicate de Lombrosso pe baza degenerescentei. Intr-o ultima etapa a cercetarilor sale Lombrosso s-a concentrat asupra studiului epilepsiei pe care a considerat-o nucleul tuturor degenerescenelor.Teoria lui Lombrosso parcurge 3 faze principale:1. Natura atavic a criminalului2. Studiul raportului dintre degenerescenta si criminalitate3. Este studiata criminalitatea ca forma a epilepsieiCesare Lobrosso a fost primul care a facut ca studiul criminalului sa treaca de la faza metafizica la studiul stiintific aplecandu-se asupra criminalitatii.Cercetarile lui Lombrosso au constituit punctul de plecare la numeroase investigatii stiintifice cu privire la fenomenul criminal.Opera sa contine constatari utile si actuale cum ar fi de exemplu cele referitoare la infractorii bolnavi mintal sau la alcoolism.Raffaele Garofalo a fostmagistrat de cariera si a indeplinit functia de presedinte de camera la Curtea de Apel din Neapole. Principala lucrare se intituleaza "criminologie" si este prima lucrare care utilizeaza termenul de criminologie in sensul pe care il cunoastem noi astazi. Teoria lui Garofalo se intituleaza "teoria anormalitatii morale". Constructia acestei teorii are la baza notiunea de delict natural, astfel Garofalo considera ca notiunea de crima trebuie privita dpdv sociologic iar nu juridic.Astfel pentru a stabili notiunea de crima, trebuie realizata distinctia dintre delictele naturale si delictele conventionale. Astfel, delictele conventionale sunt creatii ale legiuitorului, prin urmare ele sunt variabile in timp si in spatiu ceea ce determina relativitatea legii penale. In schimb, delictele naturale sunt invariabile in timp si in spatiu. Prin urmare, notiunea de crima in sens sociologic ar trebui sa includa doar categoria delictelor naturale.Crima este o actiune daunatoare care raneste acele sentimente pe care le numim simtul moral al colectivitatii.Singurele sentimente care au importanta pentru morala sociala, sunt sentimentele altruiste. In categoria sentimentelor altruiste, exista doua constante : mila si probobitatea. Pe baza celor doua sentimente fundamentale, Garofalo considera ca se poate realiza identificarea delictelor naturale adica a crimelor.Elementul de imoralitate necesar pentru ca un act daunator sa fie considerat drept criminal de catre opinia publica, este vatamarea acelei parti a simtului moral care consta in elementele altruiste fundamentale. Garofalo isi propune sa identifice tipul criminal adica individul capabil sa comita un delict natural. Pentru aceasta, recurge la o evaluare a cercetarilor realizate de Cesare Lombrosso. In urma acestei evaluari, admite ideea ca delicventii sunt fiinte aparte iar dpdv antropologic, tipul criminal este departe de a fi conturat.Criminalul este anormal deoarece difera de majoritatea contemporanilor sai prin lipsa anumitor sentimente. Pentru Raffaele Garofalo criminalul tipic este un monstru in plan moral deoarece ii lipseste simtul moral si nu cunoaste altruismul. In cadrul tipului criminal general pe care l-a conceput, Garofalo stabileste urmatoarele categorii :1. Asasinii2. Criminali violenti 3. Criminali necinstiti4. Criminali cinici

26. Teoria anormalitatii moraleTeoria anormalitatii morale nu poate oferi o explicatie general valabila cu privire la fenomenul criminal. Cu toate acestea, numeroase teorii moderne au preluat ideea expusa de Garofalo in teoria sa pe care au integrat-o intr-un cadru explicativ mai larg. De asemenea Garofalo constata ca instructia nu are un efect benefic direct asupra fenomenului criminal.In ceea ce priveste religia, considera ca aceasta poate avea efecte benefice doar daca perceptele morale sunt receptate in copilarie.De asemenea tot Garofalo subliniaza faptul ca factorii economici nu reprezinta adevarata cauza a criminalitatii. Tot Garofalo este cel care introduce notiunea de periculozitate a infractorului.

27. Tipuri de criminali si factori criminogeni la Enrico Ferri

Enrico Ferri a facut studii juridice la universitatea din bologna, a fost profesor universitar, avocat si om politic si a avut o bogata activitate stiintifica. Principala sa lucrare se intituleaza "sociologie criminala" si in aceasta lucrare enrico ferri formuleaza o teorie multifactoriala a delictului. Desi utilizeaza formula de anormalitate biologico-sociala, Ferri ia in considerare si factorul psihic. Teoria anormalitatii bio-psiho-sociale. In construirea teoriei sale, Ferri pleaca de la clasificarea criminalului in 5 categorii :

1. Criminalii nebuni : intra in aceasta categorie cazurile patologice respectiv diverse maladii mentale. O varietate aparte in cadrul acestei categorii o reprezinta nebunul moral adica persoana lipsita de simtul moral. 2. Criminalii nascuti : sunt cei la care se regasesc de o maniera evidenta caracteristicile speciale ale omului criminal relevate de antropologia criminala in speta Cesare Lombrosso.Marea majoritate a recidivistilor este formata din criminalii nascuti. 3. Criminalii obisnuiti : acestia se caracterizeaza prin slabiciune morala la care se adauga stimuli ai circumstantelor si mediului care il corupe.Incep deseori activitatea infractionala la o varsta frageda si comit infractiuni contra proprietatii sau patrimoniului. Detentia ii degradeaza fizic si moral in loc sa ii ajute sa se indrepte. 4. Criminalii de ocazie : in aceasta categorie intra acele persoane care sunt impinse sa savarseasca fapte penale de unele conditii legate de mediul fizic si social. Aceste persoane nu au o tendinta naturala spre delict. 5. Criminalii din pasiune : sunt o varietate a criminalilor de ocazie, comit de cele mai multe ori atentate contra persoanei, au un temperament nervos si o sensibilitate exagerata.

28. Caracteristicile scolii pozitiviste

1. Studiul complet al fenomenului criminal ca realitate umana si sociala si in mod corelativ contestarea viziunii abstracte asupra crimei2. Formularea unor concluzii bazate pe observarea fenomenului criminal pe metoda inductiei pozitive si renuntarea la deductia apriorica speculativa3. Negarea liberului arbitru si inlocuirea acestei idei cu cea a determinismului bio psiho social.

29. Caracteristicile teoriilor etiologice moderne

1. Aceste teorii admit ideea ca fenomenul criminal reprezinta un fenomen multifactorial.2. Diversele teorii etiologice s-au ocupat fiecare in parte in mod prioritar de o anumita categorie de facto care au fost considerati preponderenti fara ca prin aceasta sa se nege caracterul multifactorial al fenomenului criminal.3. Se pleaca de la ideea ca si comportamentul criminal ca si celelalte conduite umane reprezinta un comportament psihologic. Prin urmare, toate teoriile etiologice moderne au ca element comun factorul psihologic.

30. Teoria biotipologic

Are ca reprezentant pe Ernest Kretschmer. A fost psihiatru german si in studiile sale a observat existenta unei relatii intre unele tipuri morfologice si anumite tulburari psihice.In principala sa lucrare intitulata structura corpului si caracterul, Kretschmer identifica 4 tipuri de indivizi fiecare avand o anumita structura psihica si o inclinatie mai puternica spre savarsirea anumitor infractiuni 1. Tipul PICNICOMORF. Sunt indivizi corpolenti, scunzi cu extremitatile scurte, fata rotunda, sunt destul de inteligenti si expansivi. Ca tipuri de infractiuni : inselaciuni, fraude, etc2. Al doilea tip, LEPTOMORF sau ASTENIC, indivizi inalti, slabi, cu chipul prelungit, interiorizati, neadaptati sociali, inteligenti.Au tendinta spre recidiva si savarsesc de obicei infractiuni contra patrimoniuluiFurt, abuz de incredere3. Tipul atletomorf sau atletic, se caracterizeaza printr-un sistem osteomuscular puternic, oscileaza intre sentimentalism si brutalitate sunt inclinati spre criminalitate brutala. Savarsesc de obicei talharii, omoruri4. Tipul DISPLASTIC sunt indivizi inapoiati dpdv psihic si morfologic, dseori sunt slabi cu anumite deficiente sau malformatii, de obicei savarsesc infractiuni contra vietii sexuale, actioneaza intr-un mod neasteptat, si isi incep activitatea de obicei dupa 18 ani.

31. Teoria geneticCarioticul uman presupune 46 de cromozomi care sunt dispusi in 23 de perechi din care 22 reprezinta partea nereproductiva sau soma iar o pereche reprezinta germenul adica partea reproductiva alcatuita din cromozomi sexuali. Sexul genetic este conditionat de prezenta sau absenta unui cromozom particular care este notat cu litera Y. Astfel formula feminina este 46xx iar formula masculina 46xy.Anomaliile cromozomiale frecvente la delicventi sunt in legatura cu cromozomii sexuali. O prima anomalie relevant dpdv criminologic ce a fost descoperita este reprezentata de formula 47xxy respectiv existenta suplimentara a unui cromozom de tipul "x". Aceasta anomalie a fost denumita sindromul klinefelter. Infractiunile savarsite de cei care prezinta o astfel de anomalie sunt diverse de la furt pana la agresiuni dar s-a constatat o tendinta spre fapte de natura sexuala.O a doua aberatie cromozomiala este reprezentata de sindromul 47xyy. Dispozitia spre comiterea de infractiuni este mai accentuata la indivizi care prezinta aceasta anomalie fata de cei cu sindromul Klinefelter.Specific pt cei care prezinta o astfel de anomalie este comiterea unor infractiuni de violenta. Trebuie sa spunem insa ca aceste anomalii pot exista si la indivizi perfect normali. Prin urmare, explicatiile care au la baza aceasta formula cromozomiala nu pot fi generalizate.In aceste conditii, interesul cercetarii criminologice in acest domeniu a durat pentru o perioada de timp, un rol in acest sens avandu-l si problemele etico-juridice pe care le-au generat aceste cercetari.

32. Teoria conflictelor de culturiApartine criminologului american Thorsten Sellin. Principala sa lucrare se intituleaza conflictul criminal si crima. Sellin considera ca o cunoastere pur stiintifica a fenomenului criminal este iluzorie, motiv pentru care criminologia ar trebui sa se limiteze la formularea unor ipoteze cu un grad ridicat de probabilitate.In acest sens, considera Selling ca trebuie apreciata ai propria lui teorie.Se poate vorbi de un conflict cultural atunci cand conduita unei persoane socialmente aprobata sau chiar ceruta intr-o anumita situatie intr-un grup nu este apreciata de aceeasi maniera in alte grupuri sociale carora persoana respectiva le datoreaza........ Si sunt identificate trei situatii generatoare de conflict : 1. Conflictul poate sa apara intre doua atitudini perfect morale dar bazate pe valori diferite (in cazul colonizarilor)2. Conflictul se poate situa intre legi arbitrare sau legi care favorizeaza coruptia pe de-o parte si indivizi care se supun unor concepte morale sanatoase pe de alta parte. (Cazul starii de ocupatie de catre o armata straina).3. Conflictul se poate ivi intre legi conforme cu valorile socialmente acceptate si indivizi care au coduri morale proprii. (Cazul imigrantilor)Teoria conflictelor de culturi ca si celelalte teorii criminologice nu poate oferi decat o explicatie partiala cu privire la etiologia fenomenului criminal.

33. Teoria anomieiA fost formulata de sociologul american Robert Merton in lucrarea "Teoria sociala si structura sociala".Pe de-o parte, Merton isi insuseste conceptia potrivit careia criminalitatea este o problema intim legata de structura sociala si prin urmare variaza in functie de aceasta structura.Pe de alta parte, este preluata notiunea de anomie pe care o adapteaza la societatea americana. Astfel, anomia este conceputa ca o stare de absenta sau de slabire a normei ceea ce duce la o lipsa de coeziune intre membri comunitatii.In explicarea starii de anomie, autorul utilizeaza doua concepte : cel de cultura si cel de organizare sociala.Starea de anomie se instaleaza atunci cand exista un decalaj prea mare intre scopurile propuse de indivizi si mijloacele legitime accesibile pt anumite categorii sociale. In aceste conditii, astfel de categorii defavorizate recurg la mijlaoce ilegale in cele din urma la criminalitate pentru satisfacerea scopurilor propuse de cultura ambientala.Ipotezele sugerate de Robert Melton au trezit un interes deosebit in lumea stiintifica si numeroase cercetari ulterioare au incercat sa testeze valabilitatea acestor ipoteze.