STUDIU DE CAZ

Pentru un copil cu ADHD

I. Partea teoretică

1. Motivarea temei

Astăzi, educația este percepută ca o funcție vitală a societății, iar școala drept

principala instituție prin care societatea își perpetuează existența, transmițând noilor

generații ceea ce umanitatea a învățat și despre ea însăși și despre realitate în decursul

istoriei. Școala se conduce după principii și metode științifice în formarea și dezvoltarea

copilului.

Investit cu nobila sarcină de educare, învățătorul trebuie să cunoască specificul

fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului, disponibilitățile intelectuale, precum și

particularitățile temperamentale și caracteriale. Învățătorul se preocupă de socializarea

școlarului prin integrarea lui în mediul școlar, dar îi oferă prilejul să cunoască și mediul

înconjurător. În acest timp observă cum se comportă copiii nu numai în școală, dar și în

afara școlii.

2. Documentarea

Zburdălnicia și voioșia sunt semne sigure ale unui organism care funcționează bine.

Când însă elevul își însușește obiecte ale colegilor săi, încearcă să-i domine brutal pe

alții, când deranjează orele, este indiferent față de învățătură, față de școală în general,

devine un copil problemă.

Comportamentul reprezintă ansamblul reacțiilor adaptative, obiectiv-observabile, pe

care un organism prevăzut cu sistem nervos, le execută ca răspuns la stimulii din

ambianță, care, de asemenea, sunt obiectiv observabili (Tiliquin – Dicționarul de

psihologie). Comportamentul este, așadar expresia exterioară a raportului dintre individ și

mediu,a echilibrului pe care individul îl realizează în procesul dinamic de integrare în

viața socială și care este obiectivat, de regulă printr-un sistem de fapte sau acțiuni supuse

unei aprecieri morale.

Dicționarul de psihologie definește comportamentul deviant ca fiind

”comportamentul care se abate de la normele creditate în cadrul unui sistem social

mergând până la conflict cu valorile culturale”. La baza acestor comportamente stau atât

cauze de ordin social, cauze de ordin psihologic cât și cauze de ordin medical. Un astfel

de comportament este și cel al copilului cu ADHD.

ADHD (deficit de atenție și tulburare hiperchinetică) este una dintre cele mai

frecvente tulburări comportamentale întâlnite la copii și adolescenți. Un procent de 5%

din copiii de vârstă școlară prezintă simptome ADHD. Simptomele copilului care îi pot

duce cu gândul pe părinți la această tulburare sunt: note și scoruri mici la testele de

aptitudini, slabe abilități de organizare și planificare a actului de învățare, probleme de

socializare, imagine de sine negativă și impresia că e respins de colegi.

Conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV-TR),

simptomele ADHD se impart în trei categorii: inatenție, hiperactivitate și impulsivitate,

putând surveni și în formă combinată.

Tipul inatent – copilul inatent nu se poate concentra, face adesea greșeli din

neglijență, nu ascultă până la capăt atunci când i se adresează cineva, nu finalizează

sarcinile, nu respectă instrucțiunile, evită efortul intelectual susținut.

Tipul hiperactiv-impulsiv – copilul este nestâmpărat, vorbește excesiv, se agită în

momente nepotrivite, întrerupe frecvent persoanele care vorbesc și nu are răbdare în a-și

aștepta rândul.

Tipul combinat – cuprinde elemente specifice atât tipului inatent cât și celui

hiperacti-impulsiv.

Toți copiii se comportă în moduri care ar putea fi interpretate ca inatenție,

hiperactivitate sau impulsivitate, simptome centrale ale ADHD. De fapt , toți visăm cu

ochii deschiși, îi intrerupem pe alții, răspundem neîntrebat, ne pierdem răbdarea sau

suntem agitați, dar nu toți suferim de ADHD. Diagnosticul trebuie stabilit de specialiști.

II. Partea practică

1. Prezentarea cazului

Nume: PM

Gen:feminin

Vârsta: 9 ani

Problema: ADHD

2. Obiective

O1: identificarea cauzelor care au determinat problema

O2: elaborarea unui proiect de intervenţie de rezolvare a problemei

O3: aplicarea măsurilor din cadrul proiectului şi urmărirea evoluţiei în plan

comportamental

3. Etape demersului practic-aplicativ

3.1. Simptomatologie/ manifestare

Lipsa atenției:

- deseori nu reușește să fie atentă la detalii sau face greșeli din neglijență la teme, lucru

sau în alte activități;

- are deseori dificultăți în concentrarea atenției în sarcinile de lucru sau de joacă;

- deseori nu ascultă, nu este atentă când i se vorbește;

- deseori nu urmează instrucțiunile și nu reușește să termine temele școlare;

- are deseori dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților;

- de multe ori, refuză, ezită sau manifestă neplăcere în angajarea unor sarcini de lucru

care presupun un efort mental susținut (cum ar fi realizarea temelor în clasă sau temele

pentru acasă);

- pierde deseori lucruri necesare îndeplinirii sarcinilor ( ex:caiete, instrumente de scris,

temele pentru acasă, manualele);

- este deseori distrasă de stimuli externi marginali;

- uită des în activitățile cotidiene (pentru anumite anunțuri pentru părinți scrie pe

carnețel).

Hiperactivitatea

- se joacă desori cu mâinile sau se mișcă permanent în bancă;

- deseori părăsește banca în sala de clasă (sau în alte situații – la teatru, în autocar în

excursie) chiar atunci când regulile impun să rămână așezată la locul ei;

- deseori se cațără sau aleragă atunci când acest lucru nu este permis (la ora de educație

fizică aleargă când copiii se aliniază, urcă pe spaliere când colegii lucrează la saltea);

- are deseori probleme în a se angaja în liniște în petrecerea timpului liber (în pauză

aleargă singură prin clasă făcând mult zgomot, acasă alergă pe stradă făcând mult

zgomot);

- pare a fi permanent ”pe picior de plecare” sau se comportă deseori ca și cum ar fi

”Propulsată de un motor”;

- vorbește deseori excesiv;

- se repede cu răspunsurile înainte ca întrebările să fie complet formulate;

- are deseori dificultăți în a-și aștepta rândul;

- deseori întrerupe sau se bagă între alții (ex: se bagă brusc în conversațiile colegilor sau

jocurile altora).

3.2. Istoricul evoluţiei problemei – factori de apariţie (ereditari, sociali,

familiali)

Cauza exactă a ADHD este necunoscută. În momentul de față, se consideră că

etiologia este cel mai probabil de natură genetică. ADHD se transmite genetic, de la

părinți la copii (Tatăl și fratele mai mare, dar de tipul inatent). La PM se manifestă un

ADHD de tip combinat. S-a manifestat încă de la vârsta de 3 ani ( atunci a amânat

grădinița cu un an).

În familie atmosfera nu este de calm și înțelegere. Tatăl este foarte indulgent, iar

când mama impune niște reguli el nu ține seama de ele (fiind cel care iartă tot, datorită

faptului că subiectul suferă și de epilepsie). Fratele mai mare este indiferent față de sora

sa. Mama încearcă să meargă pe sistemul de reguli cu pedepse și recompense dar nu

reușește, deseori apelând la învățător pentru impunerea unor reguli.

Familia nu susține un nivel eficient de concentrare intelectuală și afectivă (nivelul

studiilor părinților este școala profesională – tata muncitor, mama femeie de serviciu). În

realizarea temelor nu are un program strict, ci atunci când mama termină treburile

gospodărești – de obicei spre seară.

3.3. Găsirea soluţiilor

1. Urmărirea tratamentului medicamentos pe care PM îl ia în fiecare zi după

masa de la 10.

2. S-au stabilit ședințe de consiliere (cu consilierul școlar) atât a elevului cât și a

părinților. PM merge la cabinet în fiecare săptămână, iar părinții iau legătura cu

consilierul și învățătoarea cel puțin o dată pe lună. Consilierul i-a stabilit un program

zilnic obligatoriu pe care trebuie să-l respecte, iar părinții au obligația să supravegheze

respectarea programului.

3. La nivelul clasei am realizat un plan educațional individualizat, integrat în

programul comun elaborat pentru ceilalți elevi. Acest plan are ca scop integrarea elevului

și evitarea marginalizării lui.

A. Acomodarea în clasă (are o mare influență în managementul

comportamentului și ameliorarea rezultatelor școlare) PM a fost așezat în prima bancă pe

rândul de la ușă (nu cel de la fereastră care i-ar distrage atenția), iar colegă de bancă este

o fetiță care manifestă constant un comportament model atât în clasă cât și în alte

activități. Banca se află în partea stângă a catedrei (în apropierea învățătoarei).

În același timp am realizat cât mai multe activități pe grupe – acest lucru ducând

la construirea unor relații pozitive între elevi. Colegii din grupă colaborează, PM

simțindu-se utilă și căpătând încredere în sine.

Atunci când se pregătește pentru oră urmăresc să scoată pe bancă doar materialele

necesare.

De câte ori a fost posibil am încercat să ignor mișcarea permanentă (jocul cu un

pix, cu linia, penarul; căutarea diferitelor obiecte în geantă sau în bancă) și i-am dat

posibilitatea să se miște cu un anumit sens: ”Vrei să-mi aduci cartea de pe catedră?”,

”Vrei să ștergi tabla?”, ”Vrei să împarți fișele?”, ”Vrei să strângi caietele?”.

B. Am realizat o fișă de evaluare a comportamentului în clasă. Fișa a fost

prezentată lui PM cât și părinților. La sfârșitul fiecărei săptămâni s-a realizat un total al

punctelor, iar în funcție de puncte s-a determinat dacă se pot aplica stimulente sau

sancțiuni.(unele stimulente s-au acordat cu ajutorul financiar al părinților ex. A fost lăsată

în excursie). (Anexa 1)

C. Regulile clasei au fost reformulate mult mai scurte și mai clare. (Anexa 2)

D. Temele pentru acasă au fost date diferențiat. La început temele au fost

realizate la școală (după ore), apoi treptat a fost lăsată singură.

E. Pentru fiecare ”reușită” s-au acordat diferite stimulente: ”Pauză

supliminentară” – dacă a realizat singură o sarcină; ”Jocuri în clasă” – este lăsată să

conducă diferite jocuri; ”Creionul special” – atunci când la sfârșitul unei săptămâni a avut

punctaj maxim la fișa de evaluare a comportamentului.

F. Un contract semnat de către elev în prezența unui părinte. (Anexa 3)

3.4. Rezultate

În urma celor aplicate PM și-a schimbat comportamentul și atitudinea față de

învățare:

- Ascultă pe colegi și pe învățător când vorbesc fără a-i întrerupe;

- Nu mai uită să-și ia pastilele;

- Nu se mai plimbă prin clasă când nu trebuie;

- În pauză comunică cu colegii pe diferite teme (jocuri, emisiuni,cântece);

- În ora de educație fizică încearcă să realizeze sarcinile doamnei profesoare;

- Temele sunt realizate mai mult singură;

- Chiar dacă nu realizează toate sarcinile de lucru nu mai deranjează întreaga clasă;

- Îi face plăcere să realizeze sarcinile în activitățile pe grupe.

III. Concluzii

Problemele de concentrare și menținere a atenției determinate de ADHD impun o

atenție constantă din partea unui cadru didactic asupra elevilor cu această deficiență. Este

important să existe un contact vizual cât mai puternic pe parcursul unei ore, în special în

cazurile în care sunt elemente mai dificile. Sarcinile didactice trebuie să fie cât mai clar și

concis formulate (litere mai mari, pagini mai puțin încărcate), eventual împărțite în sub-

sarcini.

Fiind vorba de managementul unor comportamente negative, în cazul copiilor cu

ADHD se recomandă în primul rând empatia și înțelegerea, nu etichetarea/blamarea

autorului acestora. Pe cât posibil aceste comportamente trebuie ignorate sau pre-

întâmpinate în timp ce progresele trebuie subliniate constant, recompensate activ. Sunt

total nerecomandate pedepsele severe (vor genera reacții mai ostile) și mai ales pedepsele

aplicate întregii clase (vor atrage resentimentul colegilor și vor distruge inițiativele

spontane de sprijin din partea acestora). Cadrul didactic trebuie să fie consecvent dar și

flexibil, aplicând regulamentele, atunci când e cazul, nu numai în litera ci și în spiritul

legii.

Biblografie

Barcan, E., Bulibașa, A., (coordonatori), 2005, Copilul cu devieri de la comportament,

Editura Grafit, Bacău

Iucu, R., 2006, Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iaşi

Popenici,Ș., Fartușnic, C., Târnoveanu, N., 2008, Managementul clasei pentru elevii cu

ADHD, Editura Didactica Publishing House, București

Popescu-Neveanu, P., 1978, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București

ANEXA 1

Fișă de evaluare a comportamentului în clasă

Numele și prenumele elevului:............................................................

Data (săptămâna):................................................................................

Comportament Puncte Luni Marți Miercuri Joi Vineri Total

Nu stă pe scaun în timpul

orei

Deranjează colegii

Vorbește neîntrebat(ă)

Nerespectarea regulilor

clasei ( clasa are 10

reguli)

Violența fizică

Limbaj nepotrivit

Neparticipare la activități

Ignorarea sarcinilor din

clasă

Total

ANEXA 2

REGULAMENTUL CLASEI

1. VORBIM PE RÂND

2. NE ASCULTĂM

3. RESPECTĂM PĂREREA FIECĂRUI COLEG

4. LUCRĂM ÎN LINIȘTE ÎN CLASĂ

5. VORBIM FRUMOS UNII CU ALȚII

6. ÎNVĂȚĂM CÂT PUTEM DE BINE

7. PĂSTRĂM CURĂȚENIA ÎN SALA DE CLASĂ ȘI ÎN ȘCOALĂ

8. AVEM GRIJĂ DE OBIECTELE DIN JURUL NOSTRU

9. RESPECTĂM TOATE CADRELE DIDACTICE DIN ȘCOALĂ

10. ZÂMBIM ȘI SUNTEM VESELI

ANEXA 3

CONTRACT

Subsemnatul(a).......................................................mă angajez să îndeplinesc

următoarele lucruri în timpul activităților școlare:

- Să stau pe scaun în timpul orelor;

- Să nu deranjez colegii de clasă;

- Să nu vorbesc neîntrebat(ă);

- Să respect regulile clasei;

- Să nu fiu violent(ă) cu colegii;

- Să vorbesc frumos cu colegii;

- Să particip la toate activitățile clasei mele;

- Să nu ignor sarcinile din clasă și de acasă

- Să merg la ședințele de consiliere;

- Să-mi iau medicamentel în fiecare zi;

- Să respect programul zilnic.

Îndeplinind partea mea de contract voi avea ca urmare acordarea unui premiu din

partea Dnei/Dlui (numele cadrului didactic).

Acest contract este valabil între dat de ...........................și data

de ...............................

Semnat,

Cadrul didactic, Elev, Părinte,

Institutor, Monica Jbanca