3

Instanţele discursive: autorul, naratorul, personajulProf. Ionela Manolachi

Şcoala Nr. 10 Bacău

Sintetizând discuţiile din anii ’60 – ‘70, Jaap Lintvelt în lucrarea Încercare de tipologienarativă. Punctul de vedere, a încercat o clasificare mai complexă şi deci, mai nuanţată ,,tipologianarativă schiţată se concentrează asupra naraţiunii (inclusiv relaţia dialectică dintre narator şinaratar), în raporturile ei cu povestirea şi cu istoria (şi în consecinţă cu actorii”)1. El porneşte de laidentificarea a trei instanţe discursive: autorul, naratorul, actorul, care ar reprezenta cele trei voci carese manifestă într-un text narativ şi s-ar situa, în procesul comunicării, la trei nivele distincte:- extratextual / autorul; - intratextual / naratorul; - intradiegetic /actorul (personajul).

Observând mai de aproape lucrurile, s-a putut constata că fiecare din aceste „voci" îşi poatemodifica statutul şi, deci, nivelul la care se manifestă. Dacă admitem că autorul, producătorul efectiv altextului, trebuie să se afle în afara acestuia, va trebui să arătăm că, nu rareori, apar fragmente are par afi formulate (rostite) de chiar autorul textului. Poate fi vorba, însă, de acelaşi autori în literatura despecialitate, s-a convenit să se facă deosebire între producătorul efectiv al textului (autorul real, într-unmoment şi în circumstanţe precise) şi enunţiatorul fragmentelor discursive amintite (autorul abstract,implicat-care este o instanţă textuală, o „ voce” a textului .

Raportul narator / autor implicit a dat multă bătaie de cap teoreticienilor. Unii naratologi susţincă faptele şi înlănţuirea lor logică (intriga) reprezintă discursul autorului (implicit sau fictiv), pe cânddiscursul naratorului ar conţine, în primul rând,valorizările, modul de a vedea şi interpreta faptele şipunctul de vedere din care acestea sunt prezentate: ca prezente sau trecute, adevărate, probabile sauimposibile etc. Pentru J. Lintvelt cel ce relatează faptele este narator. El distinge trei tipuri de naratori:1) un narator auctorial - situat extradiegetic, deci în afara acţiunii narate;2) un narator actorial – personajul povestitor;3) un narator neutru - o voce impersonală, care notează strict evenimente, circumstanţe, persoane, fărăa le comenta, motiva, explica, aprecia.

În primul caz, cel ce povesteşte pare a fi cel ce a imaginat (creat) fabula. El se prezintă înaceastă ipostază în text: ştie tot despre acţiune, cunoaşte antecedentele şi lasă să bănuim că ştie şi cumse vor sfârşi lucrurile, citeşte gândurile şi intenţiile personajelor, cunoaşte motivele ascunse aleîntâmplărilor şi împărtăşeşte cu cititorul logica faptelor. Este autorul omniscient al naraţiunii realisteclasice (sau de tip balzacian). Cititorul se orientează în lumea fictivă ghidat de naratorul - autor.

Când naratorul este personajul este personajul, el este cel care îl orientează pe cititor. Darpunctul lui de vedere se relativizează, deoarece, cunoscând evenimentele de aproape, el nu poate aveao percepţie generala („de sus") a acestora, iar interpretarea lui este, indiscutabil, limitată şi subiectivă.Dacă naratorul - autor este omnisicent ca un Demiurg şi stăpân al lumii narate, naratorul - actor estecel mult un martor şi observator cu o cunoaştere limitată la aparenţa evenimentelor şi lacomportamentele personajelor. Viziunea lui este „de alături", el cunoaşte prea puţin motivele acţiuni-lor, dar poate face unele deducţii şi comentarii, care rămân, însă, relative şi subiective.

În fine, în naraţiunea neutră, povestitorul, ca voce distinctă, este înlocuit de discurs, care pare ase spune singur, descriind, ca o cameră de luat vederi, fapte, evenimente, într-o ordine a căreimotivaţie logică nu se cunoaşte. În universul diegetic construit de acest discurs, cititorul trebuie să sedescurce singur pentru că nu există nici un centru de orientare.

Întrebarea este dacă rolul autorului este asumat fie de narator, fie de personaj, de ce mai vorbimdespre un autor impliciţi.

Fapt este că umbra lui se pierde mereu în „pădurea narativă". El este mereu bănuit, dar rareoriprezent efectiv în text. Abia literatura modernă a dat glas acestei „voci” textuale. „Vocea”autorului seaude în acele părţi ale textului care se referă la actul facerii (conceperii, scrierii) acestuia şi în acelemomente în care cititorul este interpelat direct.

Sesizarea manifestării naratorului - pe poziţia celui care formulează discursul - este laîndemâna oricui, atunci când luăm în considerare motivările, aprecierile, focalizările, modalizările,

1 Jaap Lintvelt, Încercare de tipologie narativă. Puncte de vedere, Editura Univers, Bucureşti, 1994, p.46

4

ordonarea discursului etc. personajului se face întotdeauna dintr-un punct de vedere limitat şi esteaccentuat subiectivă. Parte a lumii ficţionale a romanului, a nuvelei, a povestirii etc., naratorul sepoate situa (după cum s-a văzut când a fost vorba de punctul de vedere) fie în interiorul acţiunii (intra-diegetic), fie în afara ei (extra-diegetic). Raportat la acţiune, naratorul va trebui să fie diferenţiat înraport cu personajul (actorul). Astfel, dacă este situat în afara evenimentelor, naratorul va fi perceputca fiind diferit de participanţii la acţiune (personajele), iar povestirea este heterodiegetică. Cândnaratorul se află în interiorul acţiunii, el va fi parte a evenimentelor, actor, iar naraţiunea lui va fihomodiegetică. În acest din urmă caz, un personaj îşi va asuma şi rolul de narator, ca în povestireabiografică. Alteori, el va fi perceput ca personaj - martor: observator, focalizator, eventual, comentatordin interiorul acţiunii. Rolul lui, ca personaj în acţiune, este tocmai acela de cunoscător direct alevenimentelor (ca participant sau ca martor).

Personajul este prezentat în naraţiunea auctorială, care formează povestea - cadru, ca actor într-o scenă în speţă, acţiunea de a povesti în faţa unor convivi anumite evenimente la care a participat cuînsufleţire. Astfel, în universul diegetic, actorul îşi asumă actul narării, care îi conferă rolul naratorului.Discursul personajului narator faţă de propria povestire poate fi extradiegetic - când povesteşte faptelealtora, sau intradiegetic, când se referă la propriile fapte. Diferenţa între discursul naratorului şidiscursul evenimentelor evidenţiază distanţa temporală, psihologică sau etică a celui care povesteştefaţă de cele relatate.

In ambele cazuri, discursul naratorului impune cititorului o anumită apreciere a evenimentelorpovestite. În felul acesta, discursul naratorului mai îndeplineşte un rol important: programeazăatitudinea receptorului povestirii faţă de cele narate, îi orientează judecata faptelor, în mod direct - princomentariile pe care le conţine - sau, într-un mod mai subtil, punând în evidenţă tensiunile dintreposibilele interpretări ale faptelor.

BIBLIOGRAFIEAdam, Jean-Michel, Le texte narratif, Paris, Editions Nathan, 1994Barthes, Roland, Romanul scriiturii, Editura Univers, Bucureşti, 1987Bremond, Claude, Logica povestirii, Editura Univers, Bucureşti, 1981Eco, Umberto, Lector in fabula, Editura Univers, Bucureşti, 1991Eco, Umberto, Şase plimbări prin pădurea narativă, Editura Pontica, Constanţa, 1997Lintvelt, Jaap, Încercare de tipologie narativă. Punctul de vedere., Editura Univers, Bucureşti,1981Ricœur, Paul, Temps et récit, vol. II, Seuil, Paris, 1983Rovenţa-Frumuşani, Daniela, Analiza discursului. Ipoteze şi ipostaze, Editura Tritonic,Bucureşti, 2005

Lucrări colectiveAdam, Jean-Michel, & Françoise Revaz, Analiza povestirii, Institutul European, Iaşi, 1999

DicţionareCharaudeau, Patrick, & Dominique Maingueneau, Dictionnaire d’analyse du discours, Seuil,Paris, 2002Ducrot, Oswald, & Jean Marie Schaeffer, Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului,Editura Babeş, Bucureşti, 1996

Proiectul , acţiune de cercetare, activitate practică

Înv. Ghiurcă Sorina Şcoala cu clasele I-VIII, Lespezi,

Com Girleni, jud. Bacău►Argument

În ultimii ani, la nivelul învăţământului românesc au apărut idei şi practici care au încurajatschimbarea abordării de la curriculum centrat pe disciplină la un curriculum centrat pe elev.

5

Situarea elevului în centrul organizării procesului de predare – învăţare, a constituit oschimbare fundamentală care a atras după sine necesitatea găsirii acelor soluţii didactice care săstimuleze performanţa elevului cel puţin la nivelul descris de potenţialul său.

Pentru unii practicieni acestă abordare şi totodată metodă bazată pe efortul comun al eleviloreste una cunoscută, chiar experimentată în spaţiile claselor pe care le coordonează.

Aşadar, noua metodă se bazează pe toate formele de organizare a activităţilor (individual,perechi, grup şi frontal) clasa de elevi devenind o comunitate de învăţare, în care fiecare contribuie atâtla propria învăţare, cât şi la procesul de învăţare colectiv.

Elevii sunt solicitaţi să apeleze la acele surse care îi ajută să rezolve problemele şi suntimplicaţi în experienţe de învăţare complexe, proiecte din viaţa reală prin care îşi dezvoltăcunoştinţele şi deprinderile.

Învăţarea bazată pe proiect este o abordare instrucţională care angajează elevii într-oinvestigaţie bazată pe cooperare (Bransford & Stein, 1993). Elevii află soluţiile problemelor prin :-formularea şi rafinarea întrebărilor;dezbateri de idei;formularea de predicţii ;proiectarea de planuri sauexperimente ;colectarea şi analiza datelor ;extragerea concluziilor;-comunicarea ideilor şi a rezultatelor investigaţiei unii altora;adresarea de noi întrebări;-crearea de obiecte. (Blumfeld et al., 1991)

Cercetările au arătat că această abordare are o eficienţă crescută în creşterea motivaţiei elevilorşi în stimularea operaţiilor superioare ale gândirii. Învăţarea bazată pe proiect este acţiune de cercetareşi acţiune practică în acelaşi timp.

*ACTIUNE DE CERCETARE în care :-elevii investighează, descoperă, prelucrează informaţii despre o temă de real interes pentru ei ;-elevii sunt actori cu roluri multiple în organizarea, planificarea, realizarea şi evaluarea activităţilor ;-elevii sunt puşi în situaţii practice în care sunt determinaţi intrinsec să experimenteze deprinderi şicapacităţi noi şi să le consolideze pe cele dobândite ;-elevii utilizează cooperarea ca modalitate de bază în atingerea scopurilor individuale şi de grup ;-se construieşte o comunitate de invăţare.

*ACTIUNE PRACTICA ce :-reflectă efortul individual şi de grup pentru atingerea anumitor obiective formulate de programă şi deelevi împreună cu cadrul didactic.-reprezintă expresia performanţei individuale şi a grupului ;-constituie dovada implicării fiecărui elev şi a interesului pe care fiecare elev l-a manifestat pentruîmplinirea unui parcurs colectiv.

►AplicaţieLansare de revista llaa bbiibblliiootteeccaa jjuuddeetteeaannaa,, BBaaccaauu

Scoala cu clasele I-VIII Lespezi Clasa a IV A

Propunator: Inv Sorina GhiurcaOBIECTIVE:n identificarea caracteristicilor anotimpului primavara,redarea lor prin diverse mijloace;n formarea abilitatii de a concepe si de a prezenta un produs realizat de catre elevi ;n formarea deprinderii de a lucra in grupuri mici la realizarea unui proiect comun;n implicarea familiei in realizarea unor sarcini de lucru din cadrul proiectului.LANSAREA COLAJULUI DE TEXTE INCHINATE MAMEI ŞI PRIMĂVERII

TEMA:Anotimpurile in sunet,culoare, cuvânt

SUBTEME:**Calendarul naturii;*Munci de primavra;*Creatii literare ale elevilor;*Desene ;*Sceneta ;*Cantece LOCUL DE DESFASURARE:*Sala de clasa*Padure(excursie)

6

*Biblioteca judeteana, BacăuRESURSE MATERIALE:· Coli ;acuarele ;lipici ;foarfece ;suport pentru decor· Carţi de poezie sau proză (Poezia primăverii in literatura română)· Calculator : imagini cu animale , insecte flori,aspecte de primăvara ;cântece de primăvară pe C.D.FORMA DE ORGANIZARE / SARCINI / RESPONSABILITATI :

· Elevii sunt impărţiţi în grupuri;· Fiecare grup va strânge informaţii, le va sintetiza şi le va prezenta pe subteme, va realiza

desene şi ansambluri care vor reprezenta caracteristicile anotimpului primăvara , va compunetexte , poezii , va interepreta un joc de rol , cântece de primăvară.

GRUPUL I:n format din doi elevi, culege informaţii despre lumea vieţuitoarelor ;

GRUPUL AL II-LEA:n format din trei elevi, descoperă caracteristici ale fiecărei luni de primăvară şi le redă prin cate

un desen,un text şi o poezioară potrivită.Martie-marţişor ; Aprilie-Paşte ;

Mai-floriGRUPUL AL III-LEA:n format din doi elevi, strânge informaţii despre sărbătorile tradiţionale ale anotimpului

primăvara(martie şi sărbatorile pascale).GRUPUL AL IV-LEA:n este format din doi elevi care adună informaţii despre muncile agricole de primăvară , le

prezintă pe un panou.GRUPUL AL V-LEA:n este format din doi elevi care se ocupă de calendarul naturii cu imagini şi însemnări pentru

toată perioada anotimpului(fenomene importante , schimbări majore de vreme).GRUPUL AL VI-LEA prezintă sceneta :,,S.O.S.PADUREA ! ,, –un număr de 10 elevi.GRUPUL AL VII-LEA 2 eleve( compune poezii , texte folosind expresii frumoase).TIPURI DE PRODUSE:

Lucrări scrise şi ilustrate (desene, poezii, postere);Portofoliul proiectului,,Primăvara, anotimpul renaşterii şi al bucuriei”-Revista nr. 3

CALENDARUL ROIECTULUI 20 februarie 2008-4 Martie 2008 (2 săptămâni)n Etapa de pregatire (2 zile) - prezentarea obiectivelor, alegerea temei şi subtemelor, elaborarea

planului, împărţirea rolurilor şi a sarcinilor;n Etapa de realizare (4 zile / de 2 ori pe săptămână) - strângerea şi prelucrarea informaţiilor,

adunarea materialelor, realizarea desenelor şi afişelor, amenajarea spaţiului de prezentare (salade clasă), pregătirea materialului de prezentat;

n Etapa de evaluare -4 martie 2008- zi) – prezentarea materialelor şi realizarea portofoliuluiproiectului.

n Prezentarea tuturor informaţiilor culese şi a materialelor realizate de fiecare grup;n Discuţii despre munca realizata in grupuri şi despre concluziile la care s-a ajuns în urma

studiului la acest proiect.LANSAREA REVISTEI IN CADRU FESTIV, ORGANIZAT

►Concluzii, observaţii► are un conţinut transdisciplinar deoarece prin realizarea proiectului seale mai multor arii curriculare :-să indice unele fenomene din mediul înconjurător (cun. med.) ;-să observe şi să denumească fenomene din mediul înconjurător (cun. med.) ;-să sesizeze legătura dintre enunţuri şi imaginile care le însoţesc (lb. rom.);-să manifeste iniţiativă şi interes pentru a comunica cu ceilalţi (lb. rom.);-să formuleze clar şi corect enunţuri verbale potrivite unor situaţii date (lb. rom.) ;

7

-sa compuna poezii inspirate din frumusetea anotimpului de primavara(lb. rom) ;-sa interpreteze cantecele inchinate primaverii(muzica) ;-sa joace rolul personajului indicat(teatru) ;►se bazează pe învăţarea prin coooperare. Lucrând în grup, fiecare copil participă la realizarea uneipărţi din proiect şi implicit a proiectului clasei ca întreg. Fiecare grup are responsabilităţi şi sarcinispecifice;►activităţile şcolare sunt extinse spre alte zone din afara şcolii, astfel şcoala se apropie de realitateacotidiană ;►resursele materiale sunt procurate prin apelul la cât mai multe persoane care pot sprijini desfăşurareaproiectului ;►copiii sunt parteneri în luarea deciziilor referitoare la tot ce se desfăşoară în cadrul proiectului(începând de la stabilirea a ceea ce vor să afle prin intermediul proiectului, titlu, loc de desfăşurare,grupe în care să lucreze şi până la stabilirea modului de evaluare) ;►se desfăşoară în paralel cu cu activităţile obişnuite, necesitând timp alocat săptămânal pentru discuţiide organizare, lucru şi finalizare ;►durata este de două săptămâni ;►are produse finale afişate în clasă ;►părinţii şi întreaga familie au reprezentat o resursă umană centrală ;►monitoriarea activităţii prin filmări, apariţii în presa locală;

Imagini de la prezentarea proiectului

Sceneta ,,Greieraşul cântăreţ”

Lansare de carte- Biblioteca Judeţeană, Bacău

8

Metode şi procedee specifice educaţiei artistico-plastice

Inst.Răţoi Larisa-IoanaŞcoala Blăgeşti-Paşcani ,jud.Iaşi

Pentru ca procesul creativ al elevilor să cunoască o continuă efervescenţă şi finalizarea spre unpermanent raport stadial evolutiv, învăţătorul trebuie să cunoască şi să folosească o anumitămetodologie, să fie stăpân pe mânuirea în mod creator a unor metode de lucru adecvate. Scopul iniţialîn folosirea acestor metode se enunţă astfel: dezvoltarea sensibilităţii, a gândirii artistice – plastice şi agustului estetic şi artistic într-un deplin proces de modelare creatoare.

Orientarea problemelor procesului de educaţie artistico – plastice a elevilor se dezvoltă pedirecţia a trei mari căi:

a. familiarizarea treptată a elevilor cu unele elemente de limbaj plastic;b. iniţierea judicioasă în probleme ale actului de creaţie;c. apropierea cu îndrăzneală, dar şi cu măsură de frumuseţile mediului înconjurător, opera de

artă şi faţă de alte creaţii.Metoda exerciţiului. Prin exerciţii elevii îşi perfecţionează activitatea vizuală, spiritul de

observaţie, deprinderea de a corela elementele componente ale formelor într-o sinteză unitară, dar maiales dobândesc unele deprinderi practice legate de cunoaşterea diferitelor procedee şi tehnici de lucru.

Metoda demonstraţiei, foarte utilizată şi în educaţia artistică-plastică, constă în prezentareaunor obiecte, procese de elaborare sau reproduceri, cât şi executarea sau producerea în faţa elevilor aunor etape de lucru, experienţe, exerciţii etc. în vederea acumulării unor informaţii şi a familiarizării cuexecutarea corectă a unor acţiuni creative. Scopul fundamental care se urmăreşte cu ajutorul acesteimetode este formarea unui bagaj cât mai bogat de imagini şi reprezentări în vederea prelucrării şielaborării generalizărilor, cât şi familiarizarea elevilor cu execuţia şi îndeplinirea corectă a unor acţiunimotorii.

Metoda explicaţiei urmăreşte lămurirea şi clarificarea unor noţiuni, principii, legi prinrelevarea laturilor esenţiale, a legăturilor cauzate dintre obiecte şi fenomene. Solicită într-un grad maimare laturile gândirii: analiza, sinteza, compoziţia, generalizarea, abstractizarea etc.

O metodă mult practicată cu elevii mici este metoda jocurilor didactice – jocul fiind de faptmijloc de cunoaştere şi învăţare. Prin joc, elevii îşi încearcă abilităţile şi găsesc soluţii posibile înrealizarea unei teme plastice. Jocul pune în faţa copiilor situaţii noi la care trebuie să găsească soluţiisolicitându-le fantezia, voinţa, spontaneitatea, logica. Prin activităţile-joc (ca o variantă cu finalizarepractică) se pot face primele experienţe plastice practice. Jocul activizează lecţia având scop practicintrinsec. Metoda jocului se poate îmbina cu explicaţia, demonstraţia, experienţa, dialogul.

Jocul angajează, eliberează, captivează şi formează putând fi folosit în toate fazele lecţiei. Prinel se dobândesc şi cunoştinţele, se familiarizează cu anumite elemente plastice (punct, linie, formă,culoare), fiind mijloc de extindere a cunoaşterii lumii, naturii.

Metodele noi, moderne, pot fi folosite şi de învăţători ca: metoda Brainstorming, metodasinectică, găsind în aplicarea lor formule cât mai simple de desfăşurare, uşor înţelese de copiii mici.

Metoda Brainstorming propusă pentru dezvoltarea gândirii divergente prin care se poate educaactivitatea creatoare a elevilor din clasele I-IV. Prin asaltul de idei se organizează o situaţie problemăcare permite elevilor să facă mai multe propuneri, fără critică sau discuţii.. Această metodă are maimulte stadii:

1. Stadiul bucuriei roşii începe o dată cu încălzirea gândirii elevilor şi se produce la prezentareaîntr-o formă interesantă a problemei de către învăţător;

2. Stadiul bucuriei verzi (de trecere liberă a ideilor) în care elevii gândesc şi propun idei ceprovoacă formularea altor idei care trebuiesc consemnate într-un caiet de câţiva elevi;

3. Stadiul bucuriei roşii superioare în care se realizează staţionarea ideilor, elevii de comunacord alegându-le pe cele mai semnificative, după următoarele criterii: este prea greu de realizat; estemai uşor de realizat; nu se poate realiza; soluţia este prea costisitoare; necesită timp îndelungat; estebună, originală etc.

9

Metoda sinectică este de asemenea o metodă care vizează dezvoltarea gândirii divergente.Problema practică este împărţită în mai multe secţiuni comunicate de învăţător pe rând elevilor,apropiindu-se, prin analogii şi metafore, de esenţa ei. Rezolvarea este amânată până când se constatăcă elevii au găsit soluţii eficiente (cu diferite efecte plastice expresive). Abia atunci învăţătorul anunţăproblema plastică planificată. Pe baza analizei, elevii pot stabili care dintre lucrările lor se prezintă maiclar şi mai expresiv.

Într-o lecţie se întâlnesc mai multe metode, variantele alese fiind în funcţie de inventivitatea şiimaginaţia învăţătorului dar şi de cunoaşterea clară a colectivului de elevi ca posibil potenţial de lucru.O metodologie folosită corect, cu curaj, elastic şi creativ, va duce la atingerea obiectiveloreducaţionale, la construirea copilului pentru viitor.

Cultivarea independenţei elevilor în activităţile matematice de predareanumeraţiei

Institutor Mihaela Carmen Placintă Şcoala cu clasele I-VIII „Miron Costin” Suceava

Matematica, prin înaltul său grad de abstractizare şi generalizare, prin capacitatea de sinteză, deexprimare a esenţelor prin simboluri, dobândeşte în epoca noastră un rol de ştiinţă interdisciplinară cuposibilitatea de aplicare în aproape toate ştiinţele.

Prin problematica diversă şi completă, care-i formează obiectul, prin solicitările la care obligăpe elev, prin metodologia extrem de bogată pe care o propune, prin antrenarea şi stimularea tuturorforţelor intelectuale, psihice şi fizice ale elevului, matematica contribuie la dezvoltarea personalităţiiumane, la perfecţionarea structurilor cognitive şi a metodelor de cunoaştere a lumii, precum şi ladiversificarea căilor de acţiune a omului în natură şi societate.

Este obiectul de învăţământ care acţionează asupra tuturor trăsăturilor definitorii ale gândiriimoderne: practică, globală, probabilistă, modelatoare, operatoare, pluridisciplinară, prospectivă. Deaceea, are un rol deosebit în dezvoltarea intelectuală a omului. Pornind de la afirmaţia lui Ion Barbu că "Matematicile pun în joc puteri sufleteşti care nu suntmult diferite de cele solicitate de poezie şi de arte", se poate spune despre matematică că este un mijlocimportant de cunoaştere a realităţii prin însuşirea relaţiilor dintre concret - abstract - concret,constituind scheme originale de gândire şi instrumente de cunoaştere a acestei realităţi.

Pentru a-i dezvălui copilului de la început caracteristicile matematicii moderne şi pentru a-lînvăţa să gândească, conceptul de număr natural, operaţiile cu numere naturale trebuie fundamentatepe conceptul general de mulţime. Operaţiile concrete cu mulţimi de obiecte vizează un efort mintal cecuprinde clasificare, scriere, ordonare. Trecerea de la un stadiu la unul superior, se face printr-ocontinuă reconstrucţie a sistemului noţional şi operativ.

Una dintre premisele psiho-pedagogice esenţiale ale formării conceptului de număr naturaleste operaţia primelor reprezentări asupra cantităţii. Copiii sunt capabili să stabilească corespondenţaîntre elementele a două mulţimi şi să exprime rezultatul acestei activităţi prin expresiile: "mai mult","mai puţin" sau "tot atât".

Plecând de la activităţi logice de comparare a mulţimilor, elevii vor deveni conştienţi de modulîn care se stabileşte corespondenţa (element cu element). Introducerea conceptului de număr naturalimpune familiarizarea copiilor cu noţiunea de relaţie echivalentă a mulţimilor de clasă de echivalenţă,de echipotenţă între mulţimi stabilită de relaţia bijectivă "tot atâtea", precum şi de relaţia de ordine -"mai multe" , "mai puţine".

Exerciţii pregătitoare:a) să compare obiectele din imagine şi să exprime în cuvinte, dacă sunt "tot atâtea",

"mai multe" sau "mai puţine". Să spună ce obiect este în plus; b) să coloreze obiectele din imagine; săunească acele colecţii care au acelaşi număr de obiecte; să traseze o linie roşie pentru a pune "eticheta"potrivită fiecărei colecţii de obiecte; c) să compare colecţiile de obiecte din prima secvenţă, din stânga

10

paginii, unind cu creion roşu pe cele care au "tot atâtea elemente"; să pună "eticheta" obiectului dinimagine.

Pe lângă deprinderi de numărat, copiii trebuie să perceapă cantitatea prin diferiţi analizatori:vizual, auditiv şi tactil. Copiii indică verbal, prin bătăi din palme sau semnale luminoase.

Compunerea şi descompunerea numerelor trebuie să aibă ca punct de plecare procesul deformare a numerelor prin adăugarea unei unităţi la numărul anterior. Prin exerciţii de compunere şidescompunere se realizează înţelegerea componentei numărului şi pregătirea copiilor pentru însuşireaoperaţiilor aritmetice de adunare şi scădereÎnregistrarea în scris a numerelor introduce simbolul sau semnul grafic al numărului, reprezintă o etapăsuperioară a procesului de abstractizare. Copilul dobândeşte astfel o noţiune care are un grad mai marede generalizare.

Activităţile independente de stabilire a corespondenţei element cu element a mulţimii urmărescsă dezvolte la copil înţelegerea conţinutului esenţial al noţiunii de număr, ca o clasă de echivalenţă amulţimilor finite echipotente cu o mulţime dată.Exemple:a) să compare numerele, aşezate în ordine descrescătoare; să recunoască numărul (cardinalul uneimulţimi); b) să construiască o mulţime făcută cu mulţimi geometrice pornind de la cardinalul acesteia;să stabilească "vecinii" numerelor date: predecesorul şi succesorul, cu sprijin intuititv; să clasifice; c)să scrie succesorul, predecesorul unui număr natural sau număr aflat între două numere date; d) săcompare un număr dat cu alte trei numere, alese de copil, astfel încât condiţia să fie satisfăcută; e) săordoneze crescător şi descrescător numerele date; f) să creeze exerciţii şi probleme, pe bază deimagini; g) să compună şi să descompună numărul 10, în vederea înţelegerii ulterioare a conceptului de"sistem zecimal poziţional”. La început este bine să se folosească o serie de jocuri care să-l plaseze pe copil în universul lui,pentru a-i utiliza propria sa experienţă de viaţă.Prin exerciţiile propuse am urmărit să demonstrez că efortul logic individual este implicat şi înrezolvarea exerciţiilor, nu numai a problemelor matematice. Caracterizate prin sistematizare, varietateşi noutate, fără a neglija consolidarea deprinderilor de calcul, exerciţiile au reuşit să scoată copilul dininerţie, l-au ajutat să se angajeze în rezolvarea unor situaţii noi, necunoscute care să-i permită însuşireanumeraţiei.

Se poate spune că între teorie şi practică rolul esenţial revine creşterii măiestriei pedagogice,didactice a învăţătorului, a competenţelor sale, alături de capacităţi intelectuale şi atitudini.

Matematica – ştiinţă operativă – având legături complexe cu viaţa, se învaţă pentru a fi folosită,că aşa cum spunea N. Oprescu „matematica se învaţă nu pentru a se şti, ci pentru a se folosi”.

Bibliografie1. Cerghit, Ioan - "Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă", Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1983;2. Câmpan, T. Florica- "Cum au apărut numerele", Colecţia Alfa, Editura Ion Creangă, Bucureşti,1987;3. Ionescu, Miron - "Lecţia între proiect şi realizare", Editura Dacia, 1982;4. Joiţa, Elena - "Didactica aplicată - învăţământul primar", Editura "Gheorghe Alexandru", Craiova,1994;5. Popescu - Neveanu, Paul - "Psihologie", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1991.

Decalogul educatorului din perspectiva managementului clasei

Înv. Calistru Pazuca Şcoala cu cl. I-VIII ,,Miron Costin’’, Suceava

În procesul actual de învăţământ se pune un accent deosebit pe nivelul interacţional almanagementului clasei, pe relaţiile şi interacţiunile ce se stabilesc în cadrul colectivului de elevi, carepot fi atât relaţii de intercunoaştere , cât şi de intercomunicare. Clasa de elevi este privită ca un grup demuncă specific, compus dintr-un număr de membri egali între ei din perspectiva drepturilor şi

11

îndatoririlor şi din educatorul care-şi reglementează raporturile cu elevii în funcţie de tipul sarcinii şide normele de funcţionare. Ca urmare a interrelaţiilor ce se stabilesc între membrii unui colectiv deelevi, apare şi se manifestă o realitate socială cu consecinţe multiple asupra desfăşurării întregprocesului instructiv-educativ.

Pentru o bună relaţionare educator-elev şi invers, elev-educator, consider că în activitateadidactică trebuie să credem cu convigere în următoarele reguli şi să le respectăm:

1. Iubeşte necondiţionat copiii.2. Cunoaşte copiii sub toate aspectele: intelectual, psihic, social.3. Fii bine pregătit profesional, un exemplu de conduită etică şi morală.4. Transmite cunoştinţe în paralel cu formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pregătirii pentru viaţă.5. Cunoaşte problemele elevilor şi încurajează-i să-şi exprime trăirile sufleteşti.6. Comunicând cu elevii, să te simtă prietenul lor.7. Determină elevul să înveţe, să descopere singur cât mai multe lucruri, dar nu-i cere peste nivelul lui de înţelegere.8. Cunoaşte şi valorifică acea latură pozitivă a unui copil, pe care să clădeşti evoluţia lui viitoare.9. Găseşte căile de ajunge la sufletul copiilor şi de a le transmite eficient tot ce ai acumulat în viaţă.10.Citeşte mulţumirea sau nemulţumirea pe feţele elevilor şi îndreaptă ceea ce ţine de tine pentru educarea şcolarilor de azi şi a cetăţenilor de mâine.

Personal, consider că paralel cu o bună pregătire profesională, un cadru didactic de la toateciclurile de învăţământ trebuie să iubească şi să respecte copiii, indiferent de nivelul dezvoltării lorintelectuale şi psihice, de mediul social din care fac parte, de origine sau apartenenţă religioasă. Dacănu manifeşti dragoste şi respect faţă de copii, nu poţi să dai dovadă de răbdare, înţelegere şi temeinicieîn ceea ce faci în din punct de vedere al profesiunii de educator.

Pentru a modela copilul, pentru a-l pregăti să înfrunte viaţa, trebuie să ştii cât randament poateda din punct de vedere intelectual, care este nivelul dezvoltării lui psihice şi care sunt condiţiile socialecare pot influenţa pozitiv sau negativ randamentul şcolar.

Orice cadru didactic trebuie să ofere el însuşi un model pozitiv de conduită etică şi morală. Nupoţi cere altei persoane, mai ales unui copil, să dea dovadă de cinste, corectitudine, respect, toleranţă,dacă nu oferi tu însuţi un exemplu în acest sens.

În procesul didactic, nu este suficient să transmiţi doar cunoştinţe teoretice, ci în acelaşi timp,prin activităţile desfăşurate la clasă, elevul trebuie să dobândească deprinderi de muncă şi abilităţi cuajutorul cărora să se descurce în viaţă.

În procesul comunicării, trebuie să-i determinăm pe elevi să-şi exprime gândurile şisentimentele, pentru a le cunoaşte problemele care-i frământă. Atunci când simţim că există problemeîn viaţa unui copil, trebuie să ne facem drum la sufletul lui, să-l consiliem, să-l sfătuim ca să aleagăcalea cea mai bună în rezolvarea unei probleme, a unui conflict. Astfel, elevul trebuie să vadă îneducatorul lui, dincolo de omul care conduce, coordonează, îndrumă, controlează şi evaluează, unprieten de nădejde.

În procesul de predare-învăţare, cadru didactic nu este numai o sursă de informaţie, ci în acelaşitimp el trebuie să-l lase pe elev să descopere singur cunoştinţe, astfel acesta devenind partener îneducaţie. De asemenea, educatorul nu poate să ceară elevului peste puterea lui de înţelegere şicunoaştere. Cunoscându-l foarte bine, el trebuie să ştie cât să ceară unui copil, în raport cuposibilităţile intelectuale ale acestuia şi cu particularităţile de vârstă.

Educatorul trebuie să ţină cont de faptul că orice copil are ceva bun de oferit celor din jurul său.Dacă nu este bun la matematică , poate este bun la educaţie plastică, muzică sau altă disciplină, saupoate fi un bun gospodar al clasei. Important este ca noi să valorificăm potenţialul fiecărui copil pecare să clădim evoluţia lui viitoare.

Astfel, pentru toate nivelele de studii, cadrul didactic trebuie să ştie când să manifesteseveritate şi când să fie indulgent, să predea accesibil, să înţeleagă problemele elevilor, să-i sprijine înrezolvarea lor, să fie comunicativ şi sociabil, deschis spre dialog, să impună respect, să manifestecorectitudine, atât în evaluare cât şi în relaţiile cu elevii, să aplice metode diversificate de predare, să

12

fie un bun pedagog, spiritul ,,Domnului Trandafir’’ să-l călăuzească în cariera didactică, astfel ca eleviisă vină cu drag la şcoală şi să înveţe cu plăcere.

Învăţământul actual pune accent pe o nouă abordare a relaţiei profesor-elev, prin asumarea uneiresponsabilităţi comune, prin parteneriat, prin valorizarea fiecărei fiinţe, prin considerarea şcolii camediu de construcţie socio-culturală.

Bibliografie:- Revista ,, Preocupări didactice’’ , Suceava, Anul III,

Noile tipuri de conţinuturi

Inst.Ciucanu Mirela,Şc.gen.,,Sf.Ilie,,Loc.Topliţa, jud.Harghita

După cum apreciază specialiştii, noile tipuri de conţinuturi sau "noile educaţii" reprezintăcel mai pertinent şi mai util răspuns al sistemelor educative la imperativele generate de problematicalumii contemporane. Încercând să răspundă acestor “noi educaţii” s-au constituit şi s-au impus într-un timpfoarte scurt dat fiind faptul că ele corespund unor trebuinţe de ordin socio-pedagogic din ce în ce maibine conturate. Educaţia pentru democraţie este parte integrantă a “noilor educaţii”. Educaţia estesomată să răspundă provocărilor unei lumi a societăţilor şi a indivizilor în derută, o lume în care s-aupierdut şi se pierd repere. Ea trebuie să construiască drumuri noi pentru speranţă, prin formareaunor cadre mentale cât mai flexibile, a unor capacităţi şi comportamente capabile să facă faţăschimbării permanente şi să adapteze individul uman la incertitudine şi complexitate. Şcoala estechemată să contribuie decisiv la reconstrucţia spirituală, la redefinirea unor noi sisteme de valori. Într-o lume definită prin mobilitate şi fluiditate, o lume în care resursa strategică cea mai importantă esteeducaţia trebuie să dea răspunsuri specifice. Conţinuturi diversificate, metodologii care să cultivecreativitatea, spiritul întreprinzător, capacităţile de adaptare. Lipsa de mobilitate intelectuală nu va maiputea fi tolerată într-o lume în care este tot mai uşor de prevăzut că se vor schimba trei sau patrumeserii într-o viaţă, că se va învaţă permanent şi se va urmări prioritar creaţia, cercetarea, inovarea.Educarea copiilor, a tinerilor în spiritul valorilor democratice, în spiritul păcii, demnităţii toleranţei,libertăţii, egalităţii, solidarităţii, sunt priorităţii ale educaţiei pentru democraţie. Toate aceste valori presupun armonizarea relaţiilor copiilor şi tinerilor în cadrul grupurilorşcolare – Grupul şcolar poate accepta sau respinge un şcolar în funcţie de comportamentul său. Deasemenea în cadrul grupului şcolar îşi înfrânge gândurile rele şi atitudinea urâtă faţă de cei din jurulsău e atitudine care îl izolează şi îi aduce numai rău. Activitatea grupului este pozitivă are o influenţăbună asupra fiecărui membru şi asupra celor din jur. Aceste relaţii sunt pozitive. Ele se bazează peînţelegere, toleranţă, spirit de sacrificiu, bunătate, respect. Educaţie pentru democraţie presupune educarea tineretului pentru a participa ladezvoltarea socială, la aplicarea principiilor democratice şi la apărarea drepturilor omului. Prinparticipare tineretul se integrează în societate dar în acelaşi timp acţionează şi ca subiect integrator. Eleste un subiect activ al acţiunii sociale, un factor şi o resursă de progres spiritual şi moral ; orientărilevalorice şi opţiunile fundamentale ale tinerei generaţii se regăsesc în compartimente afective în diferitedomenii ale muncii şi vieţii tinerilor. Implicarea subiecţilor educaţiei în propria formare trebuie înţeleasă nu numai cainteriorizare a unor norme şi cerinţe, ci mai ales – ca angajare conştientă şi afectivă exprimată prindorinţa de autoperfecţionare de dezvoltare prin contractul activ cu modele de acţiune dezirabile social.Participarea se manifestă prin acţiuni de cooperare, prin dialoguri şi fuziune moral-afectivă, creeazăsolidaritate în spaţiu, dezvoltă dorinţa de a deveni partener, de a se racorda la valori, de a inova. In procesul instructiv-educativ, încurajarea comportamentului participativ înseamnă «pasul de la achiziţie pasivă şi conformistă la acţiune transformatoare, prin intervenţia profundă a

13

modului de a fi, de interacţiune a individului ». De la « a învăţa » la « a învăţa să fii şi să devii » adicăpregătirea pentru a face faţă situaţiilor pentru a crea, dobândind dorinţa de angajare şi acţiune, de ainteracţiunea satisfăcător, iată finalităţile educaţiei pentru participare şi democraţie. În ceea ce ne priveşte pe noi, românii, democratizarea sistemului de învăţământ (atât peplan vertical cât şi pe plan orizontal) exigenţele participării efective a fiecăruia la viaţa societăţii,economia de piaţă, consolidarea statului de drept şi a societăţii civile presupun eforturi educaţionaleconcertate, schimbări de mentalităţi, redefinirea obiectivelor educaţiei.Bibliografie:• Puncte de reper în pregătirea pentru profesiunea didactică-- Irina Maciuc-Reprografia Universitatea din Craiova 1998

• Pedagogia şi psihologie – Marin Stoica-Editura Gheorghe Alexandru – 2002

• Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice Editura Polirom – 1998

Pledoarie pentru ora de educaţie fizică- Corectare şi dezvoltare –

Înv. Daniela Man,Şc.cu cl. I-VIII, ,,Romul Ladea”, Oraviţa, jud. Caraş Severin

„ Copii sunt mugurii ţării. Să-i învăţăm de mici să iubeascămişcarea în aer liber, să fie iuţi, puternici şi căliţi,

sub soarele fierbinte al ţării noastre.”

Aurelian Stoicescu

O funcţie formativă deosebit de importantă şi complexă o are de îndeplinit şcoala, începând cuciclul primar şi chiar cu perioada imediat premergătoare, preşcolară. În această perioadă, paşiicopilului spre cunoaştere şi afirmare au un îndrumător instituţionalizat.Educaţia fizică contribuie ladezvoltarea sistemului nervos şi la buna funcţionare a acestuia asigurând premisele necesare pentrudesfăşurarea unor activităţi de natură intelectuală pentru formarea şi educarea unor trăsăturipozitive moral-volitive cum sunt: curajul, hotărârea, perseverenţa, fermitatea. Rolul său esteînsemnătatea primordială în formarea unor capacităţi motrice cum sunt: forţa, precizia, rezistenţa,îndemânarea, mobilitatea.În sfera educaţiei fizice se disting două categorii de obiective: unele carese referă la dezvoltarea somato-funcţională armonioasă a copilului, în altele vizează corectareaunor deficienţe legate de creşterea şi dezvoltarea psihofizică. Un deziderat extrem de important la această vârstă îl constituie realizarea unui echilibruraţional între efortul intelectual, pretins de activitatea şcolară, şi nevoia de mişcare şirecreere.Organizarea judicioasă a lecţiei de educaţie fizică are un rol important, de ea depinzând înmare măsură eficienţa muncii educative. Desigur, locul cel mai potrivit pentru lecţiile de educaţiefizică îl oferă terenul şi sala de sport. De 1 an şcoala noastră beneficiază de două săli de sport, însăînaintea acestui an, fiind multe clase, uneori lecţiile de educaţie fizică trebuiau susţinute în sala declasă. Pentru ca lecţiile desfăşurate în sala de clasă să aibă un efect favorabil asupra organismului,este necesar ca la selecţia exerciţiilor să se ţină seama de posibilitatea adaptării lor la condiţiileconcrete ale fiecărei săli de clasă, de grupurile de elevi cu care se lucrează şi de cerinţele de igienăcare trebuie respectate. Învăţătorul trebuie să aibă în centrul atenţiei cerinţele de ordinorganizatoric şi metodic, menite să conducă la participarea activă, conştientă şi disciplinară aelevilor, la evitarea oricăror posibilităţi de accidentare. Datorită faptului că, până acum, înliteratura de specialitate nu au apărut suficiente materiale pentru clasele I-IV, cu exerciţii specificelucrului în sala de clasă, considerăm că materialul de faţă poate fi util învăţătorilor puşi în situaţiasă lucreze în alte condiţii decât în săli speciale pentru educaţie fizică.

Având în vedere faptul că lecţiile se desfăşoară în sala de clasă, deci în condiţii neadecvate,pregătirea învăţătorului pentru fiecare lecţie devine obligatorie. În primul rând, el trebuie să

14

stabilească cu exactitate ce materiale foloseşte (în funcţie de tipul lecţiei) – mijloace şi metodecorespunzătoare, să repartizeze elevii pe grupe, să aleagă exerciţiile care urmează a fi efectuate îndiferite verigi ale lecţiei, succesiunea lor, metodele creşterii şi descreşterii intensităţii efortului.

Învăţătorul va fi preocupat să găsească metode şi mijloace de lucru cât mai atrăgătoare pentru aevita plictiseala şi pentru a trezi mereu interesul clasei pentru lucru.

Coloana de gimnastică în bănciÎn vederea efectuării unor exerciţii simple de gimnastică, s realizează un sistem de numerotare

sau de repartizare a elevilor pe ”coloane”, cei din flancul drept (partea dreaptă a băncii) primescnumărul 1, cei din flancul stâng - nr.2. Se formează astfel câte două şiruri pentru fiecare rând debănci.

În funcţie de spaţiul existent, se pot desfăşura exerciţii de îndepărtare şi apropriere a şirurilorprin paşi laterali. Şirurile pot executa atât simultan, cât şi succesiv astfel de mişcări. De exemplu,se pot comanda: numerele 1 fac un pas spre dreapta, iar numerele 2 se aşează în bancă, apoi invers.

Alte tipuri de exerciţii:q Mers pe loc cu îndeplinirea de sarcini la semnale: la un semnal (o bătaie din palme), oprire în

ghemuit cu sprijinul braţelor pe duşumea; la două bătăi, continuarea mersului pe loc; la treibătăi, oprirea cu un genunchi ridicat la piept, cuprins cu braţele;

q Ridicarea braţelor: la comanda 1, se ridică ambele braţe; la comanda 2, ridicarea numai abraţului drept; la comanda 3, a braţului stâng, aşezarea în bancă la comanda 4;

q Mişcări ale braţelor din genunchi (2), la piept (3), în sus (4). Numerele se pot spune şi pe sărite.Exerciţii pentru o ţinută corectă:

q Şezând cu spatele lipit de bancă, se ridică braţele sus, fiind urmărite cu privirea;q Şezând: ridicarea picioarelor de pe podea şi îndoirea genunchilor; rotiri ale capului; cu braţele

îndoite la umăr, îndoirea trunchiului lateral; cu palmele sprijinite pe pupitru – ridicareabazinului şi sprijin pe palme; revenire; cu braţele încrucişate – întoarcerea capului spre stângaşi spre dreapta, după numărătoare.

q Şezând spate în spate, arcuirea braţelor pentru a le prinde pe ale colegului;q Aplecat pe bancă, braţele îndoite în faţă – răsucirea trunchiului la stânga şi la dreapta („mama

leagănă copilul”);q Din poziţia alături de bancă: ghemuit, cu sprijin pe palme, se execută „săritura iepurelui”;q Stând într-un picior, întâi pe dreptul, apoi pe stângul, cu schimbarea ritmică;q Stând cu mâinile în şold – legănarea piciorului stâng înainte (1) ; legănarea piciorului lateral (2-

3), revenire (4); aceeaşi legănare cu piciorul drept (5-8). Se execută vioi, de 2-3 ori, cu fiecarepicior.Exerciţii în doi

q Stând câte doi faţă în faţă: împingerea în braţe; îndoirea şi întinderea braţelor; cu braţeleîncrucişate la piept, stând într-un picior, împingerea reciprocă („lupta cocoşului”); prindereamâinilor, urmată de răsucirea din afară sprijinit lateral („fereastra”).Exerciţii cu mingi mici

q Din poziţia şezând pe scaunul băncii; trecerea pe deasupra capului a mingii, de la unul la altul,spre spate: lovirea mingii în duşumea cu o mână şi prinderea ei cu amândouă mâinile;aruncarea mingii de la unul la altul şi prinderea ei în diferite feluri (între două şiruri de elevi).

Exerciţii de echilibruLa clasele I şi a II a, aceste mişcări se vor da elevilor sub formă de joc, prin comparaţii luate

din mediul înconjurător: cum stă barza într-un picior, lupta cocoşilor, trotineta, potcovitul cailor, etc.Săriturile sunt exerciţii care cer un efort mare şi, de aceea, în timpul lecţiilor nu vor fi făcute

prea mult. Vor predomina săriturile ca mingea, pe loc, cu diferite mişcări ale picioarelor, ( foarfeca ,pendulul, săritura ca vrabia, săritura broaştei, săritura prin păşire peste liniile duşumelei).

Unele dintre exerciţiile enumerate sunt foarte cunoscute, dar şi foarte eficiente în acelaşi timp.Este necesar să subliniez faptul că ora de educaţie fizică poate fi desfăşurată în condiţii bune

dacă elevii sunt organizaţi în formaţii corespunzătoare diferitelor verigi ale lecţiei, ţinându-se seama despaţiul de care dispune învăţătorul pentru ora respectivă.

Deplasarea elevilor în timpul orei se poate face:· De-a lungul şirului de bănci şi în faţa băncilor;· De-a lungul şirului de bănci şi în faţa băncilor cu trecerea prin ultima bancă;

15

· Printre bănci (în cazul în care scaunul nu se ridică, se va trece peste el);· În jurul băncilor, dacă acestea sunt adunate în mijlocul clasei.

Exerciţiile pentru revenirea organismului după efort, exerciţii mai uşoare, de intensitate medie,se pot executa în aceeaşi formaţie ca şi cele întrebuinţate în partea premergătoare a lecţiei.

Pentru ultima verigă: aprecierea activităţii desfăşurate de elevi în timpul lecţiei, formaţiile potfi cele iniţiale sau elevii pot lua loc în bănci.

Valori culturale româneşti

Înv grd.didactic I Chiriac Constanta Şcoala cu clasele I – VIII ”Romul Ladea” Oravita

Diferitele forme de activitate extracurriculara completeaza si intregesc procesul instructiv –educativ. Pentru ca se desfasoara intr-un cadru nou starnesc interes, produc bucurie, faciliteazaacumularea de cunostiinte chiar daca reclama efort suplimentar. Intre acestea excursiile si viziteleofera elevilor prilejul de a efectua observatii asupra obiectelor si fenomenelor asa cum se prezinta elein stare naturala, asupra operelor de arta din muzee si case de creatie artistica, asupra unor momentelegate de trecutul istoric, de viata si activitatea unor personalitati de seama ale stiintei si culturiinationalesi universale asupra relatiilor dintre oameni si a rezultatelor concrete ale muncii lor. Ele aumenirea de a stimula activitatea de invatare, de a intregi si a desavarsi ceea ce elevii au acumulat incadrul lectiilor. Aceste activitati permit o abordare interdisciplinara in functie de tema propusa la maimulte discipline: lb. romana, geografie, istorie, ed.plastica, ed.muzicala ed.ecologica, ed.religioasa.Pentru aceasta in timpul carierei mele didactice am pregatit si am organizat mai multe excursiitematice, literare, istorice, culturale etc. Dintre acestea voi prezenta aspectele principale privitoare la proiectarea si organizarea excursieicu caracter cultural pe itinerariul Oravita – Resita – Caransebes – Sarmisegetusa – Deva – Alba Iulia –manastirea Ramet si retur. Tema activitatii: Valori culturale romanesti

Tipul activitatii: Practic – aplicativ Metode si procedee : Conversatia, observarea, explicatia, problematizarea, invatarea prin descoperire, gandirea critica etc. Material didactic : Fise de observatie corespunzatoare sarcinilor de lucru pe arii curriculare, materiale adunate pe traseu, pliante, ghiduri ale obiectivelor vizitate, carti, ilustrate. Tipul de invatare : operational creative Resurse informationale : M.E.C. programa scolara cls.a – III – a si a – IV – a Bucuresti 2004, pliante, diferite carti.

Aceasta activitate a fost planificata cu mult timp in urma tinandu-se cont de preferintele si deposibilitatile materiale si financiare. Cu o zi inainte de plecarea in excursie li se reamintesc elevilornormele de conduit ace vor fi trebui sa fie respectate, se stabilesc, grupele de experti pe baza teorieiinteligentelor multiple, li se distribuie fisele de lucru in care elevii noteaza informatiile culese pe totparcursul excursiei. La sfarsit se dau sfaturi privin imbracamintea, hrana si igiena necesara pentru celetrei zile de excursie si se anunta ora exacta a plecarii. Grupele de experti stabilite pe baza teorieiinteligentelor multiple au fost:

Grupa lingvistilor a avut de observat si notat:· Date despre prima scoala de rang universitar: ’’Academium

Collegium’’· Notarea celor mai valoroase colectii de carte veche din biblioteca

’’Batthyaneum’’· Notarea unor informatii despre Asociatia Culturala ASTRA care a

initiat ridicarea monumentului de talie obelisc ’’HOREA CLOSCA SICRISAN’’

16

· Valorificarea creatiilor populare despre eroii neamului· Valorificarea creatiilor literare· Intocmirea unui eseu si publicarea lui in revista scolii ”Tara de Dor”

Grupa geografilor a avut ca sarcini:· Observarea formelor de relief de pe traseu· Observarea florei si faunei locurilor vazute· Culegerea unor plante pentru preset

Grupa istoricilor a urmarit urmatoarele:· Notarea monumentelor istorice care au fost vizitate· Observarea si descrierea arhitecturii folosite in constructia

monumentelur istorice vizitate· Selectarea datelor despre muzeele vizitate, din pliantele cumparate· Depistarea evenimentelor istorice care s-au desfasurat pe acele

meleaguri· Notarea evenimentelor intr-un tabel chronologic

Grupa ecologistilor a consemnat problemele ecologice:· Urmarirea comportamentului ecologic adecvat al excursionistilor pe

toata durata excursiei· Observarea si notarea zonelor despadurite· Semnalarea existentei deseurilor toxice, menajare in anumite zone.

Grupa pictorilor a avut ca sarcina sa surprinda frumosul in orice ipostaza:· Sa sesizeze unele peisaje deosebite din natura· Sa culeaga date despre picturile din muzeele vizitate· Sa realizeze unele picturi la ora de educatie plastica

Grupa muzicienilor a avut ca sarcina sa antreneze tot grupul de excursionisti· Sa asigure o atmosfera cat mai placuta cu muzica de buna calitate· Sa antreneze copii in activitati distractive· Sa aduca cd-uri si casete preferate de copii

Grupa sanitarilor are rolul de a ocroti pe cei mici care merg in excursie· Distribuirea de pungute, servetele, batistute igienice elevilor carora li se

face rau pe drum· Supravegherea respectarii regulilor de igiena in autocar· Grija sporita fata de elevii sensibili· Coordonarea actiunilor de curatire a autocarului la final

Grupa fotografilor au ca sarcini· Realizarea fotografierii obiectivelor vizitate· Realizarea unui album cu fotografii din excursie

Rezultatele excursiei sunt sintetizate in realizarea temelor pentru portofoliu. Consider ca acesteactiuni su multiple valente educative deoarece informatiile culese de grupurile de cercetatori contribuiela imbogatirea cunostiintelor de limba romana, geografie, istorie, educatie muzicala, educatie plasticacat si la formarea unor abilitati de investigare. Portofoliile intocmite ofera posibilitatea unei evaluaritemeinice a progreselor obtinute de elevi in procesul complex al formarii si afirmarii personalitatii lor.

Evaluarea şcolară, abordări clasice şi contemporane

Insp.sc.de specialitate Inv.Primar Grigore Ecaterina

Inst.Rotaru Natalia,metodist ISJ Ilfov

Teoria şi practica pedagogică actuală scot cu pregnanţă în evidenţă statutul educaţiei în societateacontemporană. Sunt din ce în ce mai mult acceptate idei importante pentru viitorul şcolii carepromovează afirmaţii potrivit cărora educaţia face posibilă şi temeinică dezvoltarea tuturor sectoarelor

17

sociale, că omul trebuie pregătit pentru a se situa în centrul dezvoltării, pentru a acţiona ca agent, cabeneficiar şi ca scop al tuturor proceselor de dezvoltare socio-economică.

Societatea actuală, dar mai ales cea viitoare, cer o schimbare de optică : identificarea unorscopuri comune ale partenerilor în educaţie, valorificarea unor „dimensiuni” informale, cum ar fiacceptarea reciprocă profesor-elev, influenţa grupului, coeziunea, etc. Este necesară transformarealumii şcolii, cu atât mai mult cu cât într-o societate informatizată şi „bombardată” de informaţii, cadruldidactic nu mai poate stăpâni toate situaţiile instructiv-educative şi de gestiune a actului didactic.

Evaluarea, percepută ca un act de certificare a valorii sociale a competenţelor intelectuale,sociale, morale, profesionale ale elevilor şi absolvenţilor a fost supusă de asemenea unor critici aspre.Toate inovaţiile din domeniul evaluării exprimă tendinţa de a fi în consens cu evoluţia teorieipedagogice pe de o parte, iar pe de altă parte exprimă intenţia, dorinţa de a o face „ mai justă din punctde vedere moral şi mai exactă din punct de vedere ştiinţific” ( G. de Landsheere, „Evaluarea continuă aelevilor şi examenele”, E.D.P., Bucureşti, 1975, Introducere) . Această dorinţă depăşeşte cu multdomeniul simplei notări a elevilor : ea corespunde transformărilor profunde ce au loc în societate şi înînvăţământ, transformări a căror valoare este încă incertă.

Modul tradiţional al verificării şi evaluării elevilor are un caracter îngust, unilateral privind atâtobiectivele urmărite, conţinutul cât şi metodele utilizate. Sărăcia de metode şi procedee, îngustimeametodică se concretizează în şablonism, utilizarea exagerată a unor forme, indiferent de obiectivele şide situaţia educaţională dată.

A devenit, deci, imperios necesară schimbarea fundamentală a opticii privind activitatea deverificare şi apreciere a randamentului şcolar. În sfera evaluării randamentului şcolar intră o gamă multmai largă de activităţi şi rezultate obţinute de elevi decât însuşirea de cunoştinţe. Intră deopotrivădezvoltarea gândirii, atitudini, calităţi morale, trăsături de personalitate. Lărgirea sferei obiectivelorevaluate presupune ca această activitate să nu fie limitată la anumite momente ale procesului deînvăţământ, ci să fie prezentă pe tot parcursul desfăşurării lui, să aibă un pronunţat caracter formativ.

Modernizarea conceptualǎ a evaluǎriiSchimbǎrile de opticǎ privind abordarea teoreticǎ şi practicǎ, au determinat o serie de

modificǎri ale conceptului de evaluare:ü Este asociatǎ grijii faţǎ de mǎsurarea şi aprecierea rezultatelor;ü Nu este un scop în sine,un simplu control,ci se realizeazǎ în vederea adoptǎrii unor decizii

şi mǎsurǎri ameliorative;ü Pune accent pe problemele de valoare şi pe emiterea judecǎţii de valoare;ü Încearcǎ sǎ devinǎ o interogaţie globalǎ,preocupatǎ de promovarea aspectului uman în

general;ü Acoperǎ atât domeniile cognitive,cât şi pe cele afective şi psihomotorii;ü Se ocupǎ atât de rezultatele şcolare,cât şi de procesele de predare şi învǎţare pe care le

implicǎ;ü Dezvoltǎ în permanenţa funcţia de feed-back pentru elev;ü Tinde sǎ informeze şi personalul didactic asupra punctelor tari şi slabe ale eforturilor

depuse,asupra eficienţei activitǎţii didactice;ü Îşi asuma un rol activ,de transformare continuǎ a proceselor de predare şi învatare,de

intervenţie formativǎ;ü Devine un proces continuu şi integrat organic procesului de instruire;ü Evaluarea devine un mijloc de comunicare de informaţii asupra stadiului învǎţǎrii,în

vederea ameliorǎrii sau reorganizǎrii acesteia;ü Evalueazǎ elevii în raport cu o normǎ,cu criterii dinainte formulate;ü Criteriile sunt cunoscute şi de evaluator şi de evaluat;ü Solicitǎ o diversificare a tehnicilor de evaluare,a metodelor si creşterea gradului de

adecvare a acestora la situaţii didactice concrete;ü Evaluarea se centreazǎ pe rezultate pozitive,fǎrǎ a sancţiona în permanenţǎ pe cele

negative.Tot la capitolul modernizare conceptualǎ,putem adǎuga faptul cǎ sfera evaluǎrii s-a îmbogǎţit cu

noi termeni-concepte,care au roluri importante în procesul instructiv-educativ:standarde curriculare deperformanţa,itemi,evaluare formatoare,descriptori de performanţa,calificativ,matrici deevaluare,indicatori de performanţa ş.a.

18

Modernizarea strategicǎ a evaluǎrii Evaluarea pedagogicǎ vizeazǎ eficienţa învǎţǎmântului prin prisma raportului dintre obiectiveleproiectate şi rezultatele obţinute de cǎtre elevi în activitatea de învǎţare.De data aceasta sunt urmǎriteefectele pedagogice,respectiv consecinţele acţiunii întreprinse asupra formǎrii personalitǎţii umane asubiectului integrat în procesul de evaluare.Consemnând rezultatele,se scot în evidenţǎ şi mecanismelecare au condus la obţinerea lor. Scopul evaluǎrii schimbându-se,s-a simţit nevoia schimbǎrii strategiilor evaluative,pentru a seobţine rezultatele aşteptate. Modernizarea criterialǎ a evaluǎrii

Evaluarea criterialǎ este evaluarea ce se raporteazǎ la obiective.Dupǎ cum se cunoaşte,acţiunile deordin instructiv sunt acţiuni orientate spre scopuri si obiective clare şi bine precizate.Scopurile siobiectivele specifice fiecǎrui domeniu sau discipline predate sunt considerate înfǎptuite numai o datǎcu obţinerea rezultatelor prefigurate de aceste finalitǎţi.De aceea,îndeplinirea sau neîndeplinireaobiectivelor trebuie şi poate sǎ constituie criteriul general şi cel mai sigur utilizat în evaluarearezultatelor,a reuşitei sau nereuşitei şcolare.Avantajul unei evaluǎri prin raportare la obiective constǎ înfaptul cǎ obiectivele aratǎ nu doar ceea ce trebuie” sǎ ştie” elevii,ci şi „ceea ce trebuie sǎ fie capabili sǎfacǎ ceea ce ştiu”.Obiectivele condenseazǎ şi exprimǎ mai bine cerinţele unor programe şi manualeelaborate în spiritul cerinţelor unui învǎţǎmânt pragmatic modern.

Modernizarea criterialǎ a evaluǎrii constǎ în trecerea de la un sistem normativ(normaprogramelor,norma statisticǎ)la un sistem criterial(de a evalua rezultatele învǎţǎrii prin observareaschimbǎrilor produse în comportamentul elevilor în urma implicǎrii acestora într-o activitate şcolarǎsau extraşcolarǎ).

Metodele pentru dezvoltarea gândirii criticeForme de democratizare a actului didactic

Inst. Anamaria Cistelecan,

Şc. cu clasele I – VIII Nr. 1,Chitila – Ilfov

Folosirea la clasă a metodelor pentru dezvoltarea gândirii critice ne dă nouă, dascălilor, unelan mai mare de lucru, ne face să ne descoperim calităţi pe care până atunci nu ştiam că le avem, nefac mai puternici, mai încrezători, ne scapă de monotonia plictisitoare a orelor de altădată. Vomdescoperi la fiecare dintre copiii noştri o sursă inepuizabilă de voinţă de participare şi de dorinţă de aînvăţa. Ne vom descoperi dorinţa de a ne perfecţiona continuu, de organizare a activităţii după coteînalte de calitate a muncii, ceea ce devine o preocupare permanentă şi aceasta nu din obligaţie, cipentru că vom descoperi satisfacţie în munca noastră.

Metodele pentru dezvoltarea gândirii critice, dacă sunt aplicate consecvent şi nu sporadic , daurezultate foarte bune la clasă. Mulţi dintre colegii noştri privesc, poate, cu reticenţă utilizarea lor laclasă, dar, dacă ar şti ce pierdere este pentru ei şi pentru elevii lor, n-ar mai privi astfel aceste metode .

Uneori, dascălii îşi inundă elevii cu propriile lor gânduri profunde şi bine organizate.Recurgem prea des la explicaţii şi demonstraţii. Desigur că, prezentarea poate face o impresieimediată asupra creierului, dar în absenţa unei memorii excepţionale, elevii nu pot reţine prea multpentru perioada următoare.

Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin desemnificaţii. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi eventual apredării, învăţarea nu are loc.

Fără îndoială, este adevărat că acela care învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea prinintermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Dar nu este mai puţinadevărat că această construcţie personală este favorizată de interacţiunea cu alţii care la rândul lorînvaţă. Dacă elevii îşi construiesc cunoaşterea proprie ei nu o fac singuri. Să nu uităm că omul estefundamental social. Adevărata învăţare este aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi.Este nu doar simplu activă, individual activă ci interactivă. Reciprocitatea este un stimulent al

19

învăţării, când acţiunea comună este necesară, când reciprocitatea este activată în cadrul unui grup învederea obţinerii unui rezultat, atunci par să existe procese care stimulează învăţarea individuală şicare conduc pe fiecare la o competenţă cerută de constituirea grupului.

Iată câteva modalităţi pentru a forma rapid grupuri: cărţi de joc, cartoane cu numere, cartonaşecu diferite simbolur, aniversarea, materiale de lucru, fişe de lucru prinse cu clame de diferite culori.

Brainstorming sau asaltul de idei reprezintă formularea a cât mai multor idei - oricât defanteziste ar putea părea acestea – ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul „cantitateagenerează calitatea”.

Ştiu/vreau să ştiu/am învăţat: cu grupuri mici sau cu întreaga clasă, se trece în revistă ceea ceelevii ştiu deja despre o anumită temă şi apoi se formulează întrebări la care se aşteaptă găsirearăspunsului în lecţie. Pentru a folosi această metodă putem parcurge următoarele etape:

Mozaicul presupune următoarele etape:

· Împărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre aceştia primind câte o fişă deînvăţare numerotată de la 1 la 4. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere.

· Prezentarea succintă a subiectului tratat.· Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere.· Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în grupuri de experţi: toţi elevii care au

numărul 1 vor forma un grup s.a.m.d..· Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere

desemnată pentru oră: elevii citesc, discută, încearcă să înţeleagă cât mai bine, hotărăsc modulîn care pot preda ceea ce au înţeles colegilor din grupul lor original.

· Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membrii.· Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa.

Jurnalul cu dublă intrare este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă întretext şi propria lor curiozitate şi experienţă. Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în care elevii aude citit texte mai lungi, în afara clasei. Elevii trebuie să împartă o pagină în două, trăgând pe mijloc olinie verticală. În partea stângă li se cere să noteze un pasaj dintr-un text care i-a impresionat. În parteadreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj. După ce elevii au realizat lectura textului jurnalul poate fiutil in faza de reflecţie.

CUBUL: metoda presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective. Realizarea unuicub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică,argumentează.

Discuţia: constă într-un schimb organizat de informaţii şi idei.

Eseul de 5 minute este o modalitate eficientă de a încheia ora, îi ajută pe elevi să-şi aduneideile legate de lecţie, dă profesorului o idee mai clară despre ceea ce s-a întâmplat în acea oră Acesteseu cere elevilor: să scrie un lucru pe care l-au învăţat din lecţia respectivă şi să formuleze o întrebarepe care o mai au în legătură cu aceasta Profesorul strânge eseurile şi le foloseşte pentru planificarealecţiei următoare.

Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilordintre idei.

Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi formativă a produselor realizate de grupul deelevi.

Folosite cu atenţie, cu discernămînt şi în mod repetat, metodele pentru dezvoltarea gîndiriicritice permit democratizarea actului didactic , asigurarea egalităţii de şanse în învăţare pentru toţi

20

elevii în condiţiile în care ele se adresează unor inteligenţe multiple şi dau posibilitatea afirmăriielevilor cu disponibilităţi native diferite.Utilizarea acestor metode nu este nici simplă, nici comodă.Sunt necesre din partea cadrului didactic abilităţi metodologice însoţite de o laborioasă proiectare şipregătire prealabilă a lecţiei. Reuşitele profesionale nu vor întârzia să apară, însoţite de ameliorarearezultatelor şcolare ale elevilor cu care lucrează.

BIBLIOGRAFIE :

Cerghit, I. , Tehnici moderne de instruire , C. M. U. B , Bucureşti, 1974

Ionescu, M. , Strategii de predare şi învăţare , Editura ştiinţifică , Bucureşti , 1992

Abordarea noului curriculum de istorie din perspectiva gândirii critice

Inst.Gheorghe GabrielaŞcoala Nr 1 Chitila, Ilfov

Anul şcolar 2006 – 2007 a adus în învăţământul primar noi provocări de publicare a unei noiprograme pentru predarea istoriei la clasa a IV – a, urmată de publicarea mai multor manuale şcolareaferente.

Fireşti sunt noutăţile aduse de programa şcolară de istorie: renunţarea la „cursul de istorie aromânilor” şi înlocuirea lui cu o serie de povestiri istorice, urmărind familiarizarea elevilor cu temereferitoare la trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat al localităţii natale, al României şi al Europei.

Istoria trebuie să-şi asume într-o manieră coerentă şi sistematică obiective ale educaţiei pentrucetăţenia democratică înţeleasă ca un set de practici şi activităţi al căror este de a pregăti cât mai binetinerii şi adulţii pentru a participa la viaţa democratică prin asumarea şi exercitarea drepturilor şiresponsabilităţilor în societate. Strategiile didactice adoptate în şcoală nu trebuie să se limiteze lasimpla asimilare a cunoştintinţelor pentru o educaţie democratică, ci să faciliteze dezvoltarea gândiriicritice, independente, însuşirea unui stil de viaţă caracterizat prin participarea activă şi conştientă laviaţa publică.

Şcoala trebuie să faciliteze cunoaşterea şi înţelegerea de către elevi a cadrului instituţional încare funcţionează democraţia, înţelegerea şi formarea opiniilor referitoare la lumea înconjurătoare şi laimplicarea conştientă în viaţa socială. Cunoştinţele dobândite la ora de istorie trebuie completate decompetenţe precum gândirea critică şi argumentală, exprimarea şi justificarea propiei opinii,rezolvarea de probleme, adoptarea deciziilor, precum şi evaluarea activităţii individuale sau colective.Deci, ceea ce interesează în primul rând nu este transmiterea către elevi a unei cantităţi cât mai mari deinformaţie ci, dezvoltarea capacităţii elevilor de a găsi singuri informaţie atunci când şi unde au nevoie

Gândirea critică este un proces complex care se dobândeşte prin învăţare. În devenirea lor depersoane care gândesc critic elevii trebuie să dobândească prin experienţă proprie anumite capacităţi şiabilităţi. Câteva dintre condiţiile realizării unei învăţări a gândirii critice sunt:

I. crearea unor situatii de învăţare, a unor ocazii pentru ca elevii să-şi exerseze procesulgândirii critice şi alocarea timpului necesar pentru aceasta;

II. încurajarea elevilor să gândească independent, să speculeaze şi să reflecteze;III. acceptarea diversităţii de opinii şi idei;IV. implicarea activă a elevilor în realizarea învăţării prin confruntarea de idei, prin colaborare

şi cooperare pentru a găsi soluţii adecvate;V. convingerea elevilor că nu riscă să fie ridiculizaţi pentru opiniile exprimate;VI. încrederea în capacitatea fiecărui elev de a gândi în mod critic;VII. aprecierea pozitivă a gândirii critice, manifestată în orice situaţie.

Pentru a realiza la elevi o responsabilizare în sensul dezvoltării gândirii critice este necesarărealizarea atmosferei care să permită acest lucru. Foarte important este contextul în care elevii îşiasumă responsabilitatea pentru ideile şi opiniile exprimate.

21

Pentru a ajunge să gândească critic, elevii trebuie:1. să dobândească încredere în forţele proprii şi să conştientizeze valoarea propriilor idei şi

opinii;2. să se implice activ în procesul de învăţare;3. să asculte cu respect opinii diferite, să-şi împărtăşească, unii altora, ideile;4. să asculte activ ideile altora şi să fie pregătiţi pentru a formula şi a demonta judecăţi.

Acest mod de funcţionare a minţii numit gândire critică presupune din partea elevilor multactivism, flexibiltate şi deschidere spre schimbare, spre inovare. Gândirea critică şi învăţarea princooperare sunt două concepte care coexistă şi se potenţează reciproc. Un învăţământ modern decalitate înseamnă posibilitatea dată elevilor de la primele clase însă, de a dobândi experienţe socialeconstructive. Aceştia trebuie educaţi astfel încât să lucreze împreună în perechi sau grupuri mici pentrurealizarea unui obiectiv coumn ca: rezolvarea sau explorarea unei probleme sau crearea unor idei şisoluţii noi.

Formarea capacităţii de a gândi critic, creativ şi constructiv presupune realizarea de către elevia progresului în mai multe planuri, prin trecerea:

a). de la reacţii personale la idei susţinute public cu argumente convingătoare;b). de la respectul faţă de ideile altuia la dobândirea încrederii în sine, în ideile proprii bazate

pe argumente;c). de la intuitiv la logic;d). de la o singură perspectivă la mai multe perspective.Acest proces complex numit gândirea critică începe cu asimilarea de cunoştinţe, cu dobândirea

unor operaţii şi procedee mintale de procesare a informaţiilor şi continuă cu formarea unor credinţe şiconvingeri, se finalizează prin manifestarea unor comportamente adaptive adevate şi eficiente.

Accesul la istorie depinde şi de înţelegerea timpului şi a spaţiului istoric, iar în clasa se facprimii paşi spre înţelegerea acestor noţiuni. Nu trebuie, însă, confundată dezvoltarea capacităţiielevului de a aşeza o suită de evenimente în ordinea cronologică, cu pretenţia de a-l pune în situaţia dea memora date şi evemente istorice. Cred că astfel se obţine efectul contrariu, şi mai mulţi elevi s-arîndepărta de istorie.

În acest context, învătătorul este pus în situaţia ca, prin toate situaţiile de învăţare pe care leorganizează, să facă o legătură între ce ne învaţă şi de ce de învaţă. Deci, conţinutul învăţării esteradical modificat, centratrea pe transmiterea, acumularea şi reproducerea informaţiilor fiind înlocuitecu nevoia de a dezvolta competenţe cognitive prezentate în programa pentru clasa a IV – a sub formaobiectivelor de referinţă specifice acestui nivel de şcolaritate.

Competenţele menţionate în curriculum nu se pot dezvolta prin aportul unei singure disciplinede învătământ. Astfel, învăţătorul nu mai este în situaţia de a se limita la transmiterea de date şi fapte,ci de a contribui la dezvoltarea competenţelor transdisciplinare. Eficienţa activităţii de pregătire aelevilor la ora de istorie nu va mai putea fi tranşant despărţită de aceea de la ora de limba română, deştiinţe sau de matematică. Problemele concrete de viaţa care trebuie rezolvate în fiecare zi au uncaracter integrat.

Spiritul în care a fost gândită programa de istorie de clasa a IV – a invită învăţătorul spre undemers didactic, transdisciplinar în pregătirea şi desfăşurarea lecţiei de istorie trebuie să-şi găseascălocul şi literatura, imaginea video, cunoştinţele despre mediul geografic, etc.

Bibliografie1. Gollob R. (şi alţii) „Manual pentru formarea cadrelor didactice în domeniul educaţiei pentru

cetăţenie democratică şi al educaţiei pentru drepturile omului”, Consiliul Europei, 20042. Crişan A. (şi alţii) „Curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu. Cadru de referinţă”,

MEN, Consiuliul Naţional de Curriculm, Editura Corint, Bucureşti – 19983. Ciolan Lucian „Dincolo de discipline. Ghid pentru învăţarea integrată / crosscurriculară”,

Centrul Educaţia 2000+, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti – 2003Căpiţa L., Căpiţa C. „Tendinţe în didactica istoriei”, Editura Paralela 45, Bucureşti - 2

22

Învăţătorul – personalitate complexă în contextul democratizării vieţii şcolare

Inst. Mariana TănaseŞcoala cu clasele I – VIII Nr. 1

Chitila – Ilfov

Educaţia, ca principal factor în formarea personalităţii, este o activitate necesară şi permanentănu numai pentru realizarea în sine a individului ci şi pentru progresul societăţii. Educaţia a înregistratîmbogăţiri conceptuale în spaţiu şi în timp. Această sarcină de maximă însemnătate îi este încredinţată,într-o etapă importantă a dezvoltării copilului, învăţătorului.

Procesul de construire a modelului de educaţir în şi pentru democraţie e complexă şi trebuie săangajeze nu numai educatorii din sistemul de învăţământ, ci şi pe părinţi, instituţiile culturale, mass-media, întreaga societate. Democratizarea vieţii şcolare e un proces care depinde de pregătirea şiimplicarea educatorilor.

Şcoala trebuie să fie o instituţie autonomă, un laborator de format caractere demne şi conştiinţeresponsabile care vor lua ele însele mai bine hotărâri.

Educaţia este ştiinţă şi artă. Ca ştiinţă, educaţia cere raţiune, iar ca artă pretinde implicareafectivă.

Învăţătorilor le revine sarcina de a începe formarea deprinderilor morale, o primă condiţiepentru a reuşi în educaţie fiind de a iubi copiii. A doua condiţie este să înveţi tainele acestei ştiinţe.

Când se pronunţă cuvântul învăţător, se menţionează un ansamblu de activităţi ce aparţinacestei profesii: pregătirea şi predarea lecţiilor, verificarea şi evaluarea elevilor, menţinerea elevilorîntr-o stare de ascultare activă şi anjgajarea lor în activitatea şcolară, precum şi alte aspecte care ţin defuncţiile manageriale ale profesiei.

Cunoaşterea copiluli, înţelegerea, respectul, prietenia, încrederea, exigenţa, terapia diferenţialăşi diversificată, altruismul şi optimismul pedagogic sunt calităţi care au ca prim imbold dragosteapentru copii.

Învăţătorul trebuie să formeze la copil convingerea că el este un individ social, carecolaborează alături de coegii săi, cu care învaţă şi se joacă.

Inteligenţa şi iscusinţa didactico-educativă sunt dovedite atât în abordarea şi utilizareadiferitelor strategii, cât şi în stilul de muncă şi în relaţiile cu elevii. Învăţătorul pasionat de meseria sava vibra alături de, cu, şi pentru elevii săi. El va combina optim diferitele principii, metode, procedee,fome de organizare, va crea un climat de cooperare în colectivul pe care îl îndrumă.

În această privinţă se manifestă o altă calitate necesară pentru activitatea rodnică a unuieducator: răbdarea. Nimic nu e mai greu decât să-ţi păstrezi răbdarea atunci când toate strategiile,metodele par a da greş şi trebuie să o iei de la capăt, când bunele intenţii par a se nărui în faţacopilului.

Încrederea în forţa hotărâtoare a educaţiei e subliniată şi de John Loche care afirma că „nouăzecimi dintre oamenii pe care îi cunoaştem sunt ceea ce sunt, buni sau răi, utili sau inutili, datorităeducaţiei pe care a primit-o, educaţie este aceea care determină marile deosebiri între oameni.”

Educatorii exprimă deci, încrederea in om, în capacitatea lui de a fi educat, încrederea încapacităţile lui cognitive, morale, estetice, de a se mobiliza în afirmarea marilor valori: binele,frumosul, adevărul.

Conştient de zestrea „puiului de om” va cântări bine strategiile capabile să valorifice acestedate.

Relaţia dintre învăţător şi micul şcolar presupune încredere în disonibilităţile biopsihologice aleelevului şi respect din partea acestuia faţă de personalitatea învăţătorului şi în competenţele didacticeale acestuia.

23

O trăsătură a vieţii psihice a copilului de vârstă şcolară mică este înclinarea spre imitaţie. Deaceea, educatorul trebuie să dea dovada unui exemplu personal fără greş. Nu diploma dă părinţilor saudascălilor calitatea de educatori, ci viaţa lor.

Învăţatorul se consideră şi se manifestă în permanenţă ca un părinte, fiind părtaş şi sensibil labucuriile şi necazurile copiilor din clasa sa. El este un model pentru toţi elevii săi atât din punct devedere al demnităţii corporale cât şi morale, estetice, culturale şi sociale. El exercită o influenţă majorăasupra lor, dezvoltându-le gândirea, spiritul de observaţie, memoria, imaginaţia, conştiinţa socială,calităţile morale necesare omului de azi (respect, încredere, toleranţă, curaj, dragoste de muncă)obişnuindu-i cu munca sistematică, planificată, cu disciplina şi cu activitatea în grup.

Nici o altă profesie din lume nu implică atâtea activităţi, aptitdini, cunoştinţe specfice altorprofesii.

Învăţătorul este în acelaşi timp:v consilier educativ (psihopedagog, consiliază elevii, părinţii acestora);v medic sau asistent medical 9acordă primul ajutor);v artist (imaginaţie, creativitate în lecţii);v actor (interpretează convingător un personaj dintr-un text);v regizor (regizează spectacole, serbări şcolare);v scenarist, scenograf, coregraf (crează ambianţe, învaţă dansuri);v administrator (procură, întreţine şi confecţionează materiale didactice);v ghid (organizează diverse acţiuni didactice şi extracurriculare);v judecător (rezolvă probleme între elevi);v poliţist (rezolvă cazurile de indisciplină).

Înconjurat permanent de o ambianţă de căldură, înţelegere şi bunătate, de respect şi încredere,copiii de vârstă şcolară mică vor da măsyra întregii lor personalităţi, dobândind cunoştinţe, priceperi,deprinderi şi atitudini, realizând astfel obiectivele învăţământului primar.

Secretul bucuriei educaţiei este dat de darul de a convinge, de a se adresa inimii, nu numai minţii.Dascălul care se apropie de copii cu iubire şi cu simţul dreptăţii, care îi ascultă cu bunăvoinţă, careglumeşte cu ei, care le insuflă sentimente morale, este dascălul a cărui autoritate rezistă în timp.

„Educatia copiilor este un lucru gingaş. Când duce la rezultate bune, ea n-a fost decât luptă şigrijă; când nu reuşeşte, durerea nu mai cunoaşte margini.” (Democrit).

Educaţia morală şi şcolarul mic

Înv. Olariu MariaŞcoala cu cl. I-VIII ,,Miron Costin’’, Suceava

Teoria şi practica ştiinţifică pedagogică ne arată că educaţia morală a copiilor trebuieîncepută încă din primii ani de viaţă ai copilului, deoarece, acesta la vârsta preşcolară şi şcolară micăeste mai receptiv la diversele influenţe care se exercită asupra lui decât în alte perioade de dezvoltare.La vârsta preşcolară şi şcolară mică, copiii dobândesc impresii vii şi puternice despre atitudineaadulţilor cu care vin în contact şi mai ales a celor mai apropiaţi cum sunt părinţii, educatoarea şiînvăţătorul. Aceste impresii pe care copiii le înregistrează şi le păstrează cu multă uşurinţă constituiematerialul din care se vor plămădi reprezentările şi sentimentele lor morale, care vor lăsa urme pentrutoată viaţa. În această perioadă, adultul reprezintă izvorul tuturor consemnelor şi obligaţiilor exterioare,copilul supunându-se acestuia în virtutea valorii pe care i-o recunoaşte. Structurarea profilului moral începe încă de la vârsta primei copilării, când se pun bazelecaracterului şi se formează primele deprinderi şi obişnuinţe morale şi se continuă până la sfârşituladolescenţei , la 18-20 ani.

24

Formarea profilului moral al copiilor de vârstă şcolară mică constituie un procesmultidimensional, în care se disting două mari obiective: formarea unei conştiinţe morale şi a uneiconduite morale corecte. Drumul nu este dintre cele mai uşoare şi fărăr evidente greutăţi. Dar prin exemplul personal,prin tact şi perseverenţă pedagogică, prin căldură sufletească, învăţătorul este chemat să îmbogăţeascăşi să dea societăţii cetăţeanul de mâine. Activitatea de corectare a unor devieri de conduită în rândul elevilor, apărute începănd cuvârsta de 10 ani, terbuie să vizeze, în ultimă instanţă, formarea la aceştia a capacităţii realizării unorconduite cu caracter de integrare socială, familială şi şcolară, caracterizate prin colaborare şi încrederereciprocă. Succesul educaţiei morale la vârsta şcolară mică depinde de măsura în care se realizează oacţiune concomitentă asupra sferei intelectuale emoţionale şi voliţionale a copiilor, pentru a asiguraconştientizarea normelor morale, trăirea unor sentimente de satisfacţie în urma unei condiute corecte,sau de regret, nemulţumire pentru eventualele abateri. Sfera motivaţională, emoţiile la această vârstă, joacă un rol esenţial, orientează întreagaactivitate a copilului. În acest sens, un loc important în munca învăţătorului trebuie să îl ocupecultivarea unei motivaţii corecte care să stea la baza comportamentului şcolarului mic. Mai mult decât în orice domeniu al educaţiei în formarea profilului moral al personalităţii suntnecesare metode şi procedee elastice, variate, care să favorizeze construirea personalităţii morale, săpermită valorificarea şi îmbinarea activităţilor spontane ale copiilor cu cele dirijate, să pună accent pemetodele active care să conducă la asimilarea rapidă a valorilor social- morale ( sinceritatea, cinstea,modestia, încrederea în forţele proprii). În acest sens, se evidenţiază metoda exemplului, a exerciţiuluiînsoţite de metoda explicaţiei, a convorbirii. Stimulând trăsăturile pozitive cu grija unui grădinar abil faţă de plantele îndrăgite, le putemda vigoarea necesară, combătând totodată cu succes sporit şi tendinţele spre atitudini deviante decomportament. De asemenea, cunoşterea temeinică a particularităţilor de vârstă şi individuale constituie ocerinţă logică la ora actuală în procesul educaţional început deoarece viaţa în general şi cea şcolarăîndeosebi, nu poate fi turnată în tipare, nu este identică pentru toţi copiii şi pentru toate colectiveleşcolare. Pentru reuşita în educaţia morală a copiilor de vârstă şcolară mică, se impune un consens, ounitate de vedere între acţiiunea tuturor factorilor educativi (grădiniţă, şcoală, familie), între acţiuneadiferiţiolr agenţi care acţionează în interiorul acestor factori (educatoare, învăţător, părinte, colectivulde copii etc.) Însă, adesea umblăm după rezultate imediate în procesul formativ- educaţional, dupăschimbări miraculoase, după metode “senzaţionale”, după adevărate “reţete” care să transforme rapid“copiii răi” în “copiii buni”. Ori de câte ori suntem înclinaţi în acesată direcţie, uităm că munca deformare a personalităţii reprezintă o activitate grea, complexă şi foarte extinsă în timp şi în carerezultatele nu pot apărea imediat. Caracterele se formează cu migală, cu multă răbadare şi perseverenţă, amplificând şi sondândmereu izvoarele nesecate ale competenţei şi experienţei pedagogice. La intrebarea: “De ce copiii sunt totuşi în unele situaţii răi?” nu de puţine ori dăm vina numaipe ei sau pe părinţi, deşi la o anliză mai exigentă- făcută cu obiectivitate şi discernământ- ajungem laconcluzia că nu-i cunoaştem suficient sau nu vrem să recunoaştem propriile greşeli de comportamentfaţă de ei. Din cauza aceasta ne oprim în faţa dificultăţilor, a unor “cazuri”, ca în faţa unor porţi de aramăpe care nu putem şi nici nu îndrăznim să le deschidem, fiindcă în spatele lor, ca în basm, ar fi cevamisterios şi care depăşeşete puterea omului. Nu trebuie să rămânem blocaţi nici să ne simţim dezarmaţi: ”În spatele acestor porţi fermecatenu sunt balauri cu şapte capete, ci nişte fiinţe minunate, pe care trebuie să ştii să le vezi, să le cunoşti,să le respecţi drepturile şi să le explici îndatoririle, să le călăuzeşti paşii în viaţă. Pe copii...în general,mai presus de orice, trebuie să-i înţelegi!” În concluzie, “Omul trebuie să fie sănătos din toate punctele de vedere, inclusiv cel moral,inclusiv demnitatea sa, şi atât!”BIBLIOGRAFIE:

25

1. Dumitru Ion, Andrei Nicolae, “Activitatea educativă a dirigintelui”, pag. 6-7, Editura “Scrisulromânesc”, Craiova, 1975;2. A,S.Macarenko, “Proză şi scenarii literare”.

Strategii didactice pentru utilizate pentru cunoaşterea ştiinţifică a mediului, aperceperii fenomenelorşi transformărilor din realitatea înconjurătoare

Înv. Gălaţanu Gabriela,Şcoala cu cls. I-IV, nr. 3 Scurta Com. Orbeni, jud. Bacau

Strategia didactică reprezintă un mod de abordare şi rezolvare a unei sarcini de învăţare,rezolvare care presupune alegerea anumitor metode şi mijloace, combinarea şi organizarea acestora înscopul atingerii unor rezultate maxime. Elaborarea unei strategii didactice eficiente este in functie deconcepţia pedagogică a epocii şi cea personală a invatatorului. O concepţie modernă este centrată peutilizarea unor metode active, participative însoţite de materiale didactice şi mijloace care vin însprijinul acestui activism. Ştiinţele naturii ca disciplină de învăţământ vizează observarea şi perceperea lumii în întregulsău, cu componentele, procesele şi fenomenele caracteristice, ca şi învăţarea prin înţelegere şi aplicare.Prin intermediul acestui obiect, şcolarul trece din lumea poveştilor în lumea faptelor reale şi alucrurilor concrete, începe să cunoască mediul în care trăieşte şi procesele din jurul său. Aceastaimplică transformarea elevului din spectator, în actor al activităţii ştiinţifice. În acest fel se evidenţiazănecesitatea pregătirii elevului nu ca pe un cercetător şi om de ştiinţă, ci ca pe un cetăţean care săutilizeze demersul ştiinţific în vederea înţelegerii şi participării active la viaţa socială.. Prin predarea ştiinţelor nu se urmăreşte o acumulare de fapte şi informaţii ştiinţifice care săducă la însuşirea de concepte ci, raportarea copilului la mediul în care trăieşte.

Ţinând cont de particularităţile de vârstă ale şcolarului mic, de puterea lor de concentrare, denevoia de variaţie şi mişcare, lecţiile de cunoaşterea mediului pot fi organizate sub forma unor jocurididactice. Jocul didactic poate fi folosit în orice moment al lecţiei urmărindu-se fie dobândirea de noicunoştinţe, priceperi, deprinderi, fie verificarea şi aprecierea nivelului de pregătire a elevilor.

Excursiile, drumeţiile au o deosebită valoare, deoarece stimulează interesul copiilor pentrucunoaşterea mediului, îmbogăţesc cunoştinţele din natură. De asemenea, se vor identifica efectelebenefice sau nocive ale activităţii umane asupra mediului înconjurător. În cadrul lecţiilor de ştiinţe se pot folosi metode variate cum ar fi: problematizarea şidescoperirea, metode clasice cu valenţe participative (experimentul, observaţia şi conversaţiaeuristică); metode stimulative, competitive (jocul didactic, concursul etc.). Metodele active folosite pe parcursul lecţiilor ilustrează funcţia lor instrumentală: elevul însuşirealizează obiectivele, le conştientizează ca finalităţi proprii. La acest obiect se pot folosii multemetode moderne active cum ar fii:brainstorming-ul, instruirea individualizata,modelarea,excursia destudiu,problematizarea, jocurile de rol,graffiti, ciorchinele, cubul,energizer,investigatia s.a.

Investigatia este metoda cea mai eficienta in intelegerea fenomenelor si transformarilor dinrealitatea inconjurataoare .Investigaţia este o activitate complexă prin care elevul îndeplineşte o sarcinăpentru rezolvarea căreia el va utiliza o gamă largă de cunoştinţe şi activităţi. Se poate desfăşuraindividual sau în grup. Evaluarea investigaţiei se face global, evidenţiindu-se aspecte ca:rezolvareasarcinii integral sau parţial;corectitudinea înregistrării datelor;produsele rezultate.

Ţinând cont că în activitatea investigaţiei, conversaţia are un rol preponderant, se are în vederetehnica întrebărilor urmărind să predomine cele care stimuleaza percepţia şi gândirea,să-l ajute pe copilsă determine cauzalitatea, să sesizeze notele esenţiale desprinse pe baza experimentelor efectuate, acomparaţiei cu alte fenomene. Tot în cadrul acestei activităţi se foloseste problematizarea, metoda ce-iconduce pe copiii cu un nivel bun de dezvoltare la rezolvarea unei situaţii conflictuale întrecunostinţele însuşite anterior şi noile informaţii despre fenomenul studiat prin adresarea unei întrebărice declanşează curiozitatea, tendinţa de căutare, de depăşire a obstacolelor.

26

Iată în continuare, câteva activităţi care au rolul de a investiga lumea înconjurătoare, dar şi de afacilita însuşirea de către elevi a cunoştinţelor despre cunoştinţele naturii.Activităţi practice Elevii vor fi conduşi într-un loc din natură unde pot culege informaţii despre vreme, temperaturaaerului, culoarea cerului, aspectul frunzelor,soarele-sursa de schimbari periodice in mediulinconjurator (lumina/intuneric,zi/noapte) Pentru tema ,,ziua si noaptea’’ de la clasa aIII-a se pleaca dela investigarea unui concept,,De ce sunt zile si nopti pe Pamant?’’Activitatile propuse pot conduce peelevi la formarea capacitatii de a investiga(sa desfasoare experimente simple pe baza unui plan delucru).In cursul lectiilor , elevii observa unele fenomene naturale produse de miscarea umbrelorproduse de soare;Sistemul Solar-Pamantul, Soarele si Luna;globul geografic ;peridiocitati determinatede alternanta zi-noapte cu ajutorul lanternei si a globului geografic Metodele moderne active se pot aplica cu succes si la clasele cu predare simultana I-IV. Voi da exemplul unei activitati la simultan la clasele II-IV, la obiectul ,,Cunoasterea mediului’’,cls.a II-a si la ,,Stiinte’’, clasa a IV-a, unde se poate sustine simultan tema,,Fenomene ale naturii’’ Este olectie de recapitulare ce se desfasoara in 5 secvente,in fiecare secventa se aplica cate o metoda activa

Secventa didactica1-activitatea se desfasoara frontal;-metoda,,Trenuletul imaginilor’’(insiruire de vederi cu fenomene ale naturii);-discutii despre influentele de temperatura si umiditate din atmosfera si transformarea lor de la unanotimp la altul;Secventa didactica 2-activitatea se desfasoara frontal-metoda ,,Brainstorming’’, copiii sunt rugati sa-si imagineze ce se poate intampla daca: *ar ploua abudent;Secventa didactica 3-activitate pe grup ( copii sunt impartiti pe grupe de clase)-metoda ,,Masa rotunda’’,copiii din fiecare grup vor completa fise cauze-eveniment;-fiecare grupa va primi o fisa cu sarcini diferentiate.-fiecare elev din grup va scrie cu alta culoare pentru a se observa contributia fiecaruia;Secventa didactica 4-activitate pe grupuri si frontal-metoda:,,Stiu/vreau sa stiu/am aflat; copiii vor completa un tabel cu aceste simboluri-ce stiu ;cevreau sa stiu (ex. Cum/cand se formeaza ceata, bruma;Care sunt cauzele aparitiei vanturilor; Mai suntsi alte fenomene ale naturii pe care nu le cunoastem?etc)si la urma –ce au aflat pe fisa primita si laurma se aplica frontal toate ideile gasite.Secventa didactica 5-activitate individuala-metoda,,Eseul de 5 minute’’,copiii vor scrie un fenomen al naturii si sa formuleze o intrebare pe careo mai au in legatura cu aceasta. Exista moduri diferite de a aplica informatii si de a initia discutia in randul elevilor, unele acestestrategii sunt potrivite pentru grupuri mai mari(dezavantaj avand clasele simultane) si grupuri maimici.Ele ofera elevilor posibilitatea de a pune intrebari, de a impartasi idei sau de a discuta continutulinformatiilor. Alegerea celor mai potrivite metode folosite la clasa este influentata de experienta si stilul depredare al fiecarui invatator, dar si de individualitatea si particularitatile specifice fiecarei clasei. Din cele expuse se poate concretiza că succesul unei activitati depinde de tactul pedagogic, demăiestria cadrului didactic în alegerea unei strategii adecvate, în alegerea şi combinarea metodelor,procedeelor şi mijloacelor de invăţământ încât să realizeze cu succes obiectivele prevăzute de program.Bibliografie 1)Programa şcolară clasele I-IV, Bucureşti, 2004 2)Activităţi de învăţare – Cunoaşterea mediului înconjurător, Constanţa Cuciinic, Editura Aramis,2003 3) Invatamantul primar, nr. 4 -2003 4)Predarea interactiva centrata pe elev-Proiectul pentru invatamantul rural, Bucuresti

27

Design-ul activităţii educative-pedagogia creatoare

Înv.Mureşan Mariana Şcoala Gen. Cls. I- VIII Călan , jud. Hunedoara

Scopul învăţământului formativ este acela de a converti secvenţele curriculare în actepedagogice având finalitatea de a forma comportamente cât mai apropiate de idealul educaţional .În a defini pedagogia creatoare putem folosi sintagma „construcţia personalităţii” . B.F.Skinner precizează în acest sens că „ educatorul pune în formă comportamentul copilului , îi dă formă şi contur . A instrui înseamnă a construi...Educatorul construieşte elementepremergătoare comportamentelor ,cunoştinţelor , aptitudinilor şi intereselor , dar el are în sarcina lui şi o activitate de construcţie carevizează direct comportamentele... ”Pedagogia creatoare prin design – ul activităţii sale educative are ca punct de plecare raportulbiunivoc dintre potenţialul biopsihic real cu care este înzestrat copilul şi obiectivele specificeclaselor primare , ca obiective de ciclu , rezultate din idealul educaţional .Finalitatea pedagogiei creatoare reliefează modul în care copilul îşi va juca pe „ scena socială” rolul ca viitor adult.Pentru învăţător cel mai important lucru este acela de a forma un sistem între „Eul psihic” şi„Eul fizic” al copilului , care are ca rezultantă personalitatea acestuia. În funcţie de acest obiectiv ,învăţătorul trebuie să utilizeze cele mai adecvate strategii , pentru a asigura echilibrul dintreasimilarea cunoştinţelor , priceperilor şi deprinderilor şi structurarea acestora în sistemul biopsihical elevului.Stilul pedagogiei creatoare îşi defineşte valenţele formatoare prin manifestarea spiritului creator îmbinat cu libertatea de gândire şi acţiune , degajat de canoane şi stereotipe.În condiţiile actuale , teoria pedagogiei de tip formativ implică punerea unui accent puternic pestructurile de personalitate , ceea ce înseamnă o completă şi corectă cunoaştere psihopedagogică aelevilor prin completarea fişelor de observaţie individuale , un stil pedagogic flexibil , o concordanţă continuă între strategiile didactice şi obiectivele propuse.Datoria învăţătorilor este aceea de a pregăti temeinic generaţiile , corespunzător cu cerinţeleetapelor istorice viitoare ( tehnicizate, electronizate), etape în care informaţiile nu vor mai cunoaştebariere politice sau hotare naţionale.Dorinţa de aplicare a cerinţelor învăţământului de tip formativ trebuie să se manifeste mai alesla nivelul învăţământului primar , unde se pune temelia viitoarei personalităţi a fiecărui copil.Pedagogia creatoare are cheia dublului succes:

· Din perspectiva elevului care va fi instruit şi „construit” , dezvoltându-şi personalitatea· şi împlinindu-şi rolul în societate;· Din perspectiva învăţătorului care va cunoaşte satisfacţia şi bucuria „lucrului bine făcut”.

Design-ul proceselor şcolare ,educaţia şi instrucţia , prin marea lor varietate şi prin caracteristicileproprii , impune claritatea proiectării etapelor care constau în a şti „cine” este elevul real şi „ce” poate face.Sub amprenta , modelarea şi interacţiunea factorilor implicaţi în procesul instructiv-educativ elevul

„va putea fi dat societăţii şi sieşi , ca pesonalitate împlinită pe măsura vocaţiei şi aspiraţiilor sale.”O elocventă concluzie , desprinsă ca mesaj al pedagogiei creatoare , este opinia lui Simion Mehedinţicare ne îndeamnă să ne aplecăm cu responsabilitate asupra a ceea ce înseamnă act educaţional formativ:„Copiii bine educaţi sporesc fiinţa neamului , după cum mugurii din fiecare primăvară ,strângându-se în vârful ramurilor , sporesc coroana copacului , în toate direcţiile.”Deviza învăţământului românesc ar trebui să fie :„Pentru o pedagogie creatoare!”Bibliografie:

1. M.Golu , A.Dicu , (1972) , „Introducere în psihologie”, Editura Ştiinţifică , Bucureşti ,2. pag. 89 – 97;

28

3. T.Kotarbinski ,(1976) , „Tratat despre lucrul bine făcut” , Ed. Ştiinţifică , Bucureşti;

Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară

Inst. Lungu Daniela, Grădiniţa nr.23, Braşov

MOTTO:”Fiecare om este creativ; Trebuie însă ca el să-şi dea seama.”

Preşcolaritatea este apreciată tot mai mult ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţăeducaţională din viaţa unei persoane ; pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai pregnante îndezvoltarea individualităţii umane şi unele din cele mai semnificative achiziţii cu ecouri evidentepentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale . De aceea , nu putem face abstracţie de una din dimensiunile esenţiale pentru întreaga dezvoltare şiafirmare a personalitătii –creativitatea . Din aceasta perspectivă , subliniem că profilul psihologic al vârstei preşcolarităţii cuprindemultiple premise favorizante pentru cultivarea şi stimularea potenţialului creativ. Avem în vederedinamismul, impetuozitatea şi expresivitatea proprii acestei vârste , acel freamăt permanent sau aceavibraţie şi efervescenţă lăuntrică ce conferă copiilor note specifice de dinamism creativ , disponibilităţide exteriorizare spontană şi autoexpresie însufleţită, analoage oricărui elan creator . Stimularea creativitătii este un demers socio-educaţional complex ,ce cuprinde simultanfenomenele de activizare ( incitare si susţinere ) antrenare ,cultivare şi dezvoltare prin actualizareavirtualităţilor creative , pentru accederea lor de la posibil la real , prin afirmarea efectivă . Este necesar să avem în vedere întregul sistem al condiţiilor sau factorilor favorizanţi afirmării şidezvoltării creativităţii ,cum ar fi :

a. factori structurali, intriseci creativităţii;b. factori de climat general în dezvoltarea şi afirmarea personalităţii copiilor ;c. factori de ambianţă psihosocială şi respectiv de climat psihoeducaţional –stimulativ pentru

afirmarea şi evolutia creatoare;Totodată, este necesară utilizarea adecvată a diferitelor metode şi procedee specifice de stimulareşi antrenare a creativităţii.

Orice fenomen de căutare euristică sau de noi restructurări şi reformulări ce pot fi rod al unuiefort independent contribuie la antrenarea potenţialului creativ. Receptivitatea şi curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei, tendinţa sa spontană către nou ,pasiunea pentru fabulaţie dorinţa lui de a realiza ceva constructiv creativ pot fi “alimentate” şiîmplinite efectiv pot fi puse adecvat în valoare prin solicitări şi antrenamente corespunzătoare careastfel pot oferi multiple elemente pozitive în stimularea şi cultivarea potenţialului creativ propriuvârstei preşcolare. În acelaşi sens, atmosfera sau climatul psihosocial în care îşi desfăşoara activitateacopilul constituie aspectul hotărâtor.Rolul unui climat caracterizat prin deschidere şi stil relaxat decreaţie, prin asigurarea libertăţii de afirmare şi expresie independentă, prin recunoaşterea şi apreciereapozitivă ca şi prin încurajarea şi promovarea efortului creativ pot participa în mod decisiv ladezvoltarea creativităţii copiilor. Atmosfera stimulativă pentru creativitate presupune şi o activizarespecifică a copiilor prin angajarea lor în efortul de prelucrare şi reorganizare a datelor de generare aunor sisteme sau configuraţii noi prin asigurarea unui dinamism intelectual şi afectiv opus oricărortendinţe spre inerţie şi platitudine. Dezvoltarea capacităţii de acţiune, îmbogăţirea experienţeisenzoriale ca şi evoluţia întregului plan al cunoaşterii pot oferi elemente care să concure la aceaexpansiune subiectivă specifică şi la acea independenţă acţională pe care o presupune potenţialulcreativ al copiilor.Însăşi îmbogăţirearepertoriului de experienţe şi evenimente cu care se confruntă copilul poate conferi noi premise pentrucultivarea unor elemente de creativitate sau a unor componente ale potenţialului creativ . Pentru a asigura autoexpresia creatoare a individualităţii copilului , importantă este şi “adaptareaconstructivă la natura copilului “ prin asigurarea în fapt a posibilităţilor de “desfăşurare liberă acopilăriei lor , de a realiza în toată plenitudinea condiţiile copilăriei , satisfacerea intereselor lor şiexercitarea funcţiilor proprii vârstei lor .”

29

Ca strategie generală de acţiune în stimularea creativităţii în învăţământul preşcolar , este utilăvalorificarea în sistemul activităţilor instructiv-educative a condiţiilor şi principiilor învăţării de tipcreativ. Învăţarea creatoare presupune o serie de condiţii privind stimularea creativităţii cum ar fi : a) Antrenarea capacităţii de elaborare verbal-expresivă a unor povestiri libere sau cu început dat, după un şir de ilustraţii, după o jucărie, după un plan sau după o temă, punând la dispoziţie copiilorplanşe, machete, siluete, jucării. b) Interpretarea independentă a unor imagini prin solicitarea de a le conferi cât mai multe titluriposibile . c) Elaborarea independentă a unor istorioare ce se pot concepe plecând de la diverse modalităţide ordonare logică, posibilă a unui număr mare de imagini . d) Desene libere în care să se elaboreze nu numai o idee tematică, dar şi unele modele posibilepentru decorarea anumitor spaţii sau anumitor materiale .De exemplu, am conceput o probă dându-lecopiilor cartonaşe cu zece pătrate care reprezentau “ batistuţe “ sau şerveţele, băsmăluţe pentrudecorat, ei trebuiau să dea cât mai multe şi diferite soluţii. Chipuri şi forme abstracte ( obţinute laîntâmplare) ,gasirea asemanarilor cu lumea din jur,stimuland dezvoltareaimaginatiei,fanteziei,creativitatii:“Eu şi lumea din jurul meu”,”Un buchet de toamnă”,”Mama mea”,”Animalul îndrăgit” e)Analiza şi interpretarea desenelor realizate de copii astfel încât să se releve posibilităţilemultiple de utilizare a formelor şi culorilor. f)Desfăşurarea diferitelor jocuri didactice sau a unor jocuri de rol care să antreneze gândireacreatoare. Jocul şi învăţarea oferă copilului nenumărate prilejuri de a combina şi recombina reprezentărilepe care le dispune propriile sale imagini, ascultând poveşti, basme, poezii, reconstruieşte mentalprincipalele momente ale naraţiunii, le inversează, le omite, le amplifică şi inventează altele noi. Prin tot ceea ce are specific -manifestarea liberă a opţiunilor, ideea libertăţii depline în acţiune,spiritul de independenţă generat şi întreţinut de ideea realei competenţe, realizarea imediată a scopului,caracterul fictiv al acestuia şi al acţiunii, precum şi al mijloacelor implicate în acţiune, trăirile afectiveintense în tot timpul acţiunii etc., -jocul permite copilului să întreţină legătura permanentă cu realitateacotidiană, să-i înţeleagă exigenţele şi să acţioneze în modul său propriu şi creator, în lumea în caretrăieşte.g)Analiza unor erori şi a posibilităţilor multiple de prevenire a lor. h)Enumerarea unor răspunsuri multiple la întrebări posibile (de tipul lui “de ce ?”)pe care le pot formula copiii sau chiar (în situaţii mai dificile )educatoarea i)Utilizarea unor procedee de activizare a capacităţilor de creaţie în plan verbal-expresiv cum ar fi:alcătuirea unor propoziţii multiple plecând de la anumite cuvinte date; solicitarea de a formulapropoziţii cât mai frumoase şi interesante, pentru a exprima o anumita idee sau tema dată; solicitareade a continua în forme multiple anumite începuturi de propoziţii sau fraze, solicitări de tipul:”Daţi câtmai multe exemple de jucării; Enumeraţi cât mai multe obiecte care sunt sau pot fi rotunde etc.”Aceste solicitări pot fi adaptate la contextual natural- concret al activităţilor curente din grădiniţă. Există multiple posibilităţi de formare a unei personalităţi creative.Consider că una dintre celemai eficiente la vârsta preşcolară este dezvoltarea creativităţii prin activităţile manuale. Pentru a fi cât mai stimulative, interesante şi a pune copiii în situaţia de a crea lucrări noi şioriginale în cadrul activităţilor manuale am utilizat materiale diferite (hârtie, deşeuri textile, staniol),cerându-le să le modifice forma fără a ţine seama de conturul iniţial .Prin întrebări de genul: “Poţi săcreezi diferite obiecte prin îndoirea şi decuparea hârtiei?”, copiii au creat: podoabe pentru Pomul deCrăciun , avioane, bărcuţe etc. În cadrul activităţii manuale desfăşurată cu copiii în vârstă de 5 ani am realizat o lucrarecolectivă cu tema :”Tablou de primăvară “ Copiii au fost invitaţi să privească tabloul, li s-a cerut să spună cum cred ei că se poate face un“tablou de primăvară”.Unii copii au propus să-l picteze ; alţii examinând hârtiile de pe masă şifoarfecele au propus să decupeze ceea ce au desenat pe hârtii şi să le lipească unde se potrivesc.Astfel fiecare copil poate alege figura pe care o doreşte să o decupeze şi să se gândească unde o poateaşeza în tablou.Pomii au început să primească flori de măr de culoare roz; pe pământ au apărut fire deiarbă şi flori colorate ; pe cer nori şi soare etc.

30

Tabloul a fost realizat neaşteptat de frumos , reflectând veridic structuri posibile din naturăpurtând nota de originalitate a copiilor care au colaborat la crearea lui. Toate acţiunile de stimulare a creativităţii urmăresc să determine productivitatea capacităţilorumane . Ridicarea potenţialului creativ al copiilor începe de la munca creatoare a cadrului didactic(pentruaceasta sunt necesare cunoştinte vaste şi o bună pregătire ).

Este adevărat că stimularea creativităţii, aoriginalităţii şi a gândirii critice presupune o serie deriscuri pe care educatoarea trebuie să şi le asume,conştientă fiind că rezultatul final merită un asemeneapreţ. A.S. Macarenco aprecia înalt capacitateapedagogului de a visa împreuna cu copiii, de a-ipasiona prin visul său, de a-i ajuta să vadă “bucuria demâine”. “Copilul să nu ştie nimic pentru că i-ai spus, cipentru că a înţeles el însuşi să nu înveţe ştiinţa, ci s-o descopere.”

Unitate în diversitate – E ok să fii diferit!

Înv. Gabriela Ivan Şcoala Generală nr.6 Săcele, jud. Braşov

Conceptul de cerinţe / nevoi educative speciale se referă la „cerinţele în plan educativ ale unorcategorii speciale de elevi, cerinţe consecutive unor disfuncţii sau deficienţe de natură intelectuală,senzorială, psihometrice, fiziologică etc. sau unor condiţii psihoafective, socioeconomice sau de altănatură (absenţa mediului familial, condiţii de viaţă precare, anumite particularităţi ale personalităţiicopilului, etc.)”2. toate acestea plasează elevul într-o stare de dificultate în raport cu ceilalţi din jur,stare care nu-i permite o existenţă sau o valorificare în condiţii normale a potenţialului intelectual şiaptitudinal de care acesta dispune.

La copiii cu deficienţe mintale, percepţia are un caracter fragmentar, incomplet, limitat, rigid,dezorganizat. „Particularităţile sensibilităţii şi ale percepţiei influenţează direct eficienţa activităţilorde învăţare desfăşurate cu elevii care prezintă deficienţe, însă există şi o influenţă indirectă, mediatăprin reprezentări care, în condiţii educative necorespunzătoare, preiau şi chiar amplificăparticularităţile respective, cu efectele directe asupra gândirii.”3

Principalele caracteristici ale gândirii la copiii cu deficienţe mintale sunt:Ø vâscozitatea genetică (evoluţie încetinită, greoaie, inconsistentă, neterminată)

2 Alois Gherguţ, (2005), Sinteze de psihopedagogie specială. Bucureşti: Editura Polirom, pag. 2703 Alois Gherguţ, (2005), Sinteze de psihopedagogie specială. Bucureşti: Editura Polirom, pag. 65

Sunt copil…Nu-mi pare rǎu.Mǎ joc,râd şi plâng.Noaptea,mǎ gândesc şi visezParadisul copiilor şi...lumea lor.Haideţi,copii!Timpul trece.Acum vom fi adulţi.Sǎ ne bucuram de viatǎ cât suntem copii!Mǎ uit in oglindǎ...mǎ vad copilApoi...Mǎ vǎd adult.Plâng, lacrimile cad, lacuri de lacrimi setransforma în pietre...De ce nu sunt mereu copil ?De ce plâng ?Vǎd cǎ sunt COPIL şi plâng...Sǎ fiu copil.

Jalba Evelina Georgiana,Scoala Nr 1,Chitila,Ilfov,Inv.Rotaru

,,Copacul prieteniei”Cl a II-A, ŞcoalaLespezi,jud. IaşiÎnv. Didina Ungureanu

31

Ø rigiditatea reacţiilor şi a comportamentului adaptativ (dificultăţi accentuate de abstractizareşi generalizare, concretism excesiv al gândirii, perseverare în acelaşi tip de activitate).

Una din sarcinile prioritare ale învăţătorului, în condiţiile integrării elevilor cu deficienţemintale în învăţământul de masă, constă în prevenirea şi combaterea manifestărilor de inerţie(stimularea activismului şi criticismului gândirii) şi în dirijarea comportamentului lor. Lipsa deîndrumare şi suport, în condiţiile afectării nivelului de discernământ, poate determina deficultăţimajore în procesul didactic şi creşterea alarmantă a frecvenţei tulburărilor de conduită cu efecte directeasupra integrării lor sociale.

Fidelitatea redusă a memoriei şi fluctuaţia permanentă a capacităţii de concentrare a atenţiei laelevul deficient reprezintă una din principalele probleme cu care se confruntă cadrul didactic la clasă.Ideea de şcoală incluzivă şi de curriculum-model pentru elevii cu deficienţe intelectuale se utilizeazăîncă din 1987 în occident, însă la noi în ţară se află încă în stadiul de început, iar aplicarea normelor învigoare cu privire la integrarea elevilor cu cerinţe educative speciale se face după regula bunului simţde cele mai multe ori, deoarece cadrele didactice nu au susţinerea de specialitate necesară, aşa cumprevede legea, respectiv profesori de sprijin, logopezi, terapeuţi ş.a.m.d.

„Imaginea de sine este o reprezentare mentală a propriei persoane sau o structură organizatăde cunoştinţe declarative despre sine care ghidează comportamentul social”4 precizează AndreeaBăban în lucrarea sa „Consiliere educaţională”. Stima de sine se află în strânsă legătură cu imaginea desine şi se referă la modul în care o persoană se evaluează pe ea însăşi, cât de bună se consideră înraport cu propriile expectanţe sau cu alţii. La copiii cu dizabilităţi se poate constata că, pentru mulţidintre ei, aceste componente ale personalităţii determină un set complex de probleme de adaptare şiintegrare în mediul social, sentimente de inferioritate, atitudini de evitare, tulburări de comportament,nervozitate exagerată, anxietate, invidie, etc.

Deoarece atât în şcoală, cât şi în clasa mea sunt mulţi elevi cu cerinţe educative speciale, amfost nevoită să găsesc modalităţi de lucru cu aceştia astfel încât activitatea lor la clasă sau în cadrulaltor activităţi şcolare şi extraşcolare să fie mai mult decât una pasivă sau de contemplare a colegilor.După mai multe încercări nereuşite, am găsit o formulă salvatoare, denumită de mine „n+1” deoarecese bazează pe lucrul în grupe mixte formate din „n” elevi ai clasei plus un elev cu cerinţe educativespeciale pe care grupa trebuie să-l sprijine pe parcursul activităţii. Fiecare membru al echipei are înpermanenţă câte o sarcină de lucru pe măsura propriilor posibilităţi. Elevii cu cerinţe educativespeciale vor avea şi ei sarcini de lucru adaptate, însă vor fi permanent monitorizaţi în cadrul grupei şiajutaţi doar dacă nu reuşesc singuri să-şi ducă sarcina la bun sfârşit în timp util. Sloganul sub care nedesfăşurăm activităţile pe grupe a fost ales de elevi: „E OK să fii diferit!”. Rolul dascălului este unulde monitorizare a activităţii elevilor şi de dirijare către atingerea obiectivelor. Partea pozitivă a acestuimod de lucru este faptul că, în urma rezolvării sarcinilor primite, elevilor cu cerinţe educative specialeli se îmbunătăţesc simţitor imaginea şi stima de sine, iar motivaţia pentru a învăţa devine una reală şibazată pe propriile necesităţi şi aspiraţii. Astfel, diferenţele dintre elevii clasei se reduc sau chiar disparîn mare parte.

Formula de lucru pe grupe „n+1” am aplicat-o în permanenţă la clasă, dar şi în cadrulactivităţilor susţinute în alte locaţii (Biblioteca Judeţeană Braşov, Centrul Cultural Reduta Braşovetc.). Lucrările colective realizate de elevi în aceste condiţii sunt pline de imaginaţie, iar cooperareadintre elevi a făcut ca acceptarea colegilor cu cerinţe educative speciale să vină de la sine, fărăconflicte sau respingeri. De asemenea, rezultatele obţinute la testări de către elevii cu cerinţe educativespeciale au fost mult mai bune când testele au fost aplicate după o perioadă de lucru pe grupe mixte,decât atunci când s-a lucrat frontal sau cu fişe individuale.

Dorind să atrag elevii către studiu şi să le stimulez creativitatea, însă simţindu-mă încorsetatăde actualele programe şcolare şi manuale alternative, am elaborat o strategie transdisciplinară deabordare a conţinuturilor şcolare obligatorii dintr-o perspectivă nouă, amuzantă şi atractivă, atâtpentru elevi, cât şi pentru mine. Această perspectivă mai neobişnuită este menită să susţină şi eforturilede integrare a elevilor cu cerinţe educative speciale din clasă, dar şi educaţia inter şi transculturală,încă puţin abordată în cadrul manualelor şcolare actuale. Raportarea permanentă la experienţa de viaţăa copiilor va face mult mai uşoară abordarea tematică şi înţelegerea conţinuturilor de către aceştia.Folosirea metodelor specifice gândirii critice vor crea un cadru propice pentru asimilarea într-un

4 Andreea Băban, (2001), Consiliere educaţională. Cluj-Napoca

32

mod plăcut a cunoştinţelor şi pentru formarea unor deprinderi de lucru specifice acestor metode.Colaborarea între grupele de elevi din clasă sau între clase diferite de elevi, va crea o atmosferă decolaborare şi va încuraja elevii în relaţionarea cu colegii lor care au necesităţi educative speciale. Deasemenea, colaborarea cu Biblioteca Judeţeană Braşov ne asigură o aplicare deosebită a proiectuluipe anumite secţiuni ale sale.

Am ales o denumire neconvenţională, dar „haioasă”, după cum spunea o elevă, „ZIUAŞTURLUBATICĂ”, deoarece tot ceea ce vom realiza cu ajutorul imaginaţiei (mai multă sau maipuţină, după puterea fiecăruia) pe parcursul unei unităţi tematice, vom expune şi vom analiza la fiecaredouă săptămâni (în sala noastră de clasă sau, dacă vom colabora cu alte clase din şcoală, vom puteaface activităţi comune în alte locaţii din şcoală şi nu numai). M-am axat pe o tematică uşor de abordatşi care să fie în concordanţă cu programele şcolare în vigoare pentru clasa a IV-a, inspirându-mă dincaietul aplicativ „Un şotron şi 10 picături” realizat de Asociaţia Ovidiu Rom. Astfel, ZIUAŞTURLUBATICĂ va avea ca tematică culorile curcubeului, însă într-o ordine diferită de ROGVAIV,pentru a le putea coordona cu anumite evenimente sau anotimpuri (de exemplu „Ziua verde” va ilustraanotimpul primăvara, „Ziua roşie” va ilustra „Ziua îndrăgostiţilor” sau Paştele etc.).

Pentru fiecare zi şturlubatică, copiii se vor îmbrăca în haine care ilustrează culoarea zileirespective, vor mânca alimente care au culoarea respectivă, vor realiza picturi, colaje şi lucrări de oricefel în principal cu respectiva culoare, iar în măsura în care va fi posibil, se vor cânta cântece care aulegătură cu culoarea zilei respective, se vor recita poezii si se vor citi poveşti ce ilustrează tematicaculorii zilei.

O colaborare deosebită în realizarea acestui proiect privind integrarea elevilor cu cerinţeeducative speciale şi în realizarea unei frumoase şi eficiente educaţii interculturale avem cu BibliotecaJudeţeană Braşov, secţia pentru copii şi jucărioteca. Aici avem la dispoziţie spaţiul şi materialelenecesare pentru desfăşurarea unor activităţi practice manuale, literare, dar şi muzicale. O dată pe lună,elevii clasei se deplasează la sediul secţiei pentru copii a bibliotecii şi aici creem poezii şi poveştiproprii sau facem lectură la prima vedere din diverşi autori, jucăm mimă sau facem teatru împreună cutrupa „Raza de soare” înfiinţată de mine, susţinem concerte împreună cu corul şcolii „Prieteniicântăreţi” pe care îl conduc tot eu. Elevii cu cerinţe educative speciale găsesc aici personal calificat şiamabil, iar rezultatele activităţilor sunt deosebite. Biblioteca are expoziţii permanente cu lucrărilecopiilor din şcoala noastră: o expoziţie cu fluturi realizaţi prin diverse tehnici şi o altă expoziţie cufigurine de ipsos pictate. Jucărioteca ne asigură cadrul propice pentru joc şi relaxare, dar si pentrunavigarea pe internet. Jocuri şi jucării diverse îi ajută pe elevii cu cerinţe educative speciale sădescopere că, prin joc, nu se deosebesc prin nimic de ceilalţi colegi ai lor. Calculatoare performantesusţin setea de cunoaştere a copiilor, fie prin jocuri, fie prin module de căutare a unor răspunsurinecesare realizării temelor primite la clasă.

Pentru anul şcolar următor vom realiza un proiect de parteneriat cu Biblioteca JudeţeanăBraşov, secţia de copii, pentru ca astfel de activităţi să devină o permanenţă pentru elevii şcoliinoastre.

Bibliografie:

1. GHERGUŢ, ALOIS, Sinteze de psihopedagogie specială, Editura Polirom, Bucureşti, 2005.2. BĂBAN, ANDREEA, Consiliere educaţională, Cluj-Napoca, 2001.

Documentar privind valoriale tradiţiilor româneşti

Profesor Danisor Mihaela Violeta Grup Scolar Industrial Energeti, Craiova

Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei prezintă valorile creaţiei tradiţionale româneşti dinprovincia cultural – istorică Oltenia.

33

Casa Băniei – monument creat în stilBrâncovenesc, cea mai veche construcţie civilădin Craiova, adăposteşte colecţii structurate pegenuri tradiţionale româneşti:

v la demisol este expus inventarul deunelte specifice ocupaţiilor tradiţionale (vânat,albinărit, pescuit, cultivarea plantelor etc);

v la etaj sunt prezentate produsespecifice principalelor meşteşuguri artistice(prelucrarea lemnului, olăritul, ţesutul covoarelor,portul popular) dar şi o colecţie de icoane pe sticlă– cele mai valoroase din România, ce însumează 54 de piese care au aparţinut familiei Ştefan şiMarieta Jianu.

Sala ocupaţiilor tradiţionale 1În pivniţele clădirii, sunt prezentate ocupaţiile traditionale: culesul din natură, vânătoarea,

apicultura, pescuitul, dar mai ales agricultura cu ramurile sale: creşterea animalelor, cultivareapământului, pomicultura şi viticultura.Dintre exponate, se remarcă barca monoxilă (cinul), lucrată dintr-un singur trunchi de copac, vârşile,setcile, prostovoalele. Apicultura este reprezentată prin uleie, stupi de diferite forme, prin roiniţă,pentru captarea roiului de albine etc.

¬ Barcă monoxilă (cin)

Vase de lemn pentru lapte ®

Sala ocupaţiilor tradiţionale 2O piesă sugestivă, pentru istoria şi specificul

agriculturii din provincia Oltenia, este plugul pentrudesţelenit, care era tras de trei sau patru perechi de boi.Inventarul agricol este completat de coşuri şi uleie pentrucereale, râşniţe, un ţest pentru coacerea pâinii şi diverse alte unelte şi utilaje agricole.

¬ Plug de lemn pentru desţelenitViticultura şi pomicultura sunt ilustrate printr-un lin,

folosit la zdrobireastrugurilor, un teasc lucrat în lemn masiv şi o moldă (recipient delemn pentru must). Coşurile din coajă de copac pentru cules fructeşi leasele (împletituri din nuiele) scot în evidenţă importanţafructelor şi a vegetalelor, în general, în alimentaţia ţăranuluioltean. Simplu şi original este şi teascul pentru obţinereauleiului din plante oleaginoase.

Leasă pentru fructe şi teasc pentru obţinerea uleiului ®

34

Sala ceramicii olteneştiCeramica din Oltenia poartă peste timp amprenta inconfundabilă a culturilor şi civilizaţiilor

arhaice din acest spaţiu geografic.Prin diversitatea formelor, prin expresivitate şi rafinamentul plastic, ceramica oltenească se

constituie ca un simbol al creativităţii şi propensiunii către frumos a locuitorilor provinciei.

TaierVase de Vlădeşti

Figurină antropomorfă

Sala portului popularPortul popular oltenesc, prin varietatea pieselor, a tehnicilor şi materialelor folosite, prin

nuanţata şi expresiva organizare a decorului pe suprafaţa ţesăturii, prin diversitatea şi armoniacromatică a motivelor, a cristalizat de-a lungul timpului exprimări plastice remarcabile.

Zonele şi subzonele etnografice, sau aproape fiecare spaţiu comunitar ţărănesc, au specificităţiexpresive care grăiesc şi argumentează asupra potenţialului creator tradiţional. În acelaşi timp, portulpopular asimilează valori şi semnificaţii majore, atât în registrul estetic cât şi în cel social sau istoric.

Costum popular schilăresc (Gorj)Costum popular (Dolj)

Sala icoanelor pe sticlăAlături de valorile reprezentative pentru civilizaţia populară din Oltenia, patrimoniul etnografic

al Muzeului Olteniei cuprinde şi o valoroasă colecţie de icoane pe sticlă, la baza căreia se află donaţiadr. Ştefan şi Marieta Jianu, la care s-a adăugat, ulterior, fondul C.S. Nicolaescu - Plopşor.

Colecţia cuprinde icoane pe sticlă din principalele centre de iconari: Nicula, Ţara Oltului,zonaFăgăraşului, Mărginimea Sibiului, Şcheii Braşovului şi Valea Sebeşului.

Maica Domnului Jalnică Naşterea lui Iisus Sfântul Gheorghe

35

Direcţii de dezvoltare a copiilor supradotaţi

Danisor Mihaela- VioletaGrupul Şcolar Energetic , Craiova

Educaţia are un rol esenţial în asigurarea dezvoltării durabile, în modernizarea componentelortehnologice şi intelectuale ale economiei, în sporirea bunăstării populaţiei.

Temperamentul si caracterul dau date despre cum suntem cu adevarat si care ne este imagineapublica (sau cum ne vad cei din jurul nostru). Dar ce oferim si ce primim pentru a intra in relatie uniicu ceilalti, cu societatea in care traim? Aceasta legatura “a da – a primi” este realizata in mod ideal deaptitudini. Spun “in mod ideal” pentru ca o parte din cei ce fac educatie indruma copilul sa-si urmezevocatia, o alta parte insa alege alte criterii de indrumare, de exemplu cerintele pietei muncii, activitatilecotate ca fiind furnizoare ale unui standard de viata mai ridicat decat pare a se putea atinge prin vocatiacopilului respectiv.

Cultivarea aptitudinilor (talentelor) pana la a practica o anumita activitate cu inalt profesionalism,sau cu arta, poate duce la alegerea profesiei care coincide cu pasiunea (cu hobby-ul), ceea ce va face camunca sa nu fie niciodata truda si satisfactia muncii sa se transforme in fericire. Exersandu-va talentelecu perseverenta, se intampla ca dupa un timp ideile sa vina cu tot mai multa usurinta si rezultateleactivitatii respective sa fie tot mai bune calitativ, peste media celor care nu au talentul respectiv.Produsul muncii persoanelor talentate devine solutie pentru necesitatile semenilor si acest lucru il faceutil, dorit si apreciat pentru calitatea lui, deci va aduce si bani, reputatie, poate chiar faima.

Aptitudinile sau talentele stau in stare latenta pana cand incercarea unor activitati le scot lasuprafata. Educatorii stiu sa le identifice interpretand indemanarile copiilor afisate in jocurile specificevarstei. Chiar si la varsta adulta ne mai descoperim inca talentele ascunse. Nu conteaza ca avem unsingur talent sau mai multe, ca avem mai putine sau mai multe talente decat ceilalti, ca nu avemaceleasi talente – orice ar fi, fiecare dintre noi este unic si valoros in felul sau. Si apoi, ce ar fi daca totiam avea aptitudini pentru aceleasi activitati? Cine ar mai face celelalte lucruri cu placere siindemanare?

Educatia nu presupune stergerea trasaturilor native si imprimarea altelor noi. Educatia aremenirea de a corecta trasaturile exagerate, deplasate mult spre o extrema sau alta. Educatia stimuleazasau inhiba caracteristicile psihice, echilibrandu-le si pregatindu-l pe viitorul adult pentru a se armonizacu societatea in care traieste, asa incat sa se manifeste in siguranta, fara a-i incalca regulile. Educatiaasigura insusirea atitudinii corespunzatoare conditiei de om civilizat, capabil de reusita personala, faraa periclita reusita semenilor sai. Cum realizeaza parintii si educatorii toate acestea?

Observand exteriorul copilului (comportamentul), ei descifreaza interiorul (gandurile sisentimentele). Iar penru a schimba interiorul – la care nimeni nu are acces – se actioneaza tot asupraexteriorului. Iata de ce. Exteriorul si interiorul omului nu folosesc acelasi limbaj. Ceea ce inseamna cane exprimam – in relatiile cu semenii nostri – prin cuvinte, mimica, gesturi, atitudine. Dar pentru catoate acestea sa fie intelese de structura noastra interioara, le decodificam si le transformam apoi inlimbajul psihicului, limbaj ce consta in idei si in imagini care au simbolismul specific culturii din carefacem parte fiecare.

Deci modalitatea in care se actioneaza asupra exteriorului trebuie sa fie atent aleasa, astfel incatsa aiba incarcatura simbolica ce va transmite mesajul adecvat catre structura psihica (interioara).

In mod intuitiv, parintii isi invata copiii sa se poarte cu grija fata de vietatile mici (cum suntfurnicile, de exemplu), sa paseasca fara sa le calce, prevenind astfel dezvoltarea sentimentelor decruzime si nepasare. Mai mult, ei stimuleaza comportamentul de ocrotire care – repetat - cultiva (ininterior) sentimentele de dragoste si respect fata de tot ce este viu.

Astfel, pe tot parcursul copilariei, continuand apoi in adolescenta, se modeleaza componentelepersonalitatii (temperament - caracter- aptitudini). La varsta adulta, personalitatea este deja formata sischimbarile sunt dificil de acceptat. De aceea sunt decisivi cei “sapte ani de acasa” si este foarteimportanta educatia de pana la varsta majoratului, varsta care nu a fost aleasa deloc in mod arbitrar.

36

Varsta majoratului era marcata candva de examenul “de maturitate” – expresie a capacitatiiomului de a discerne si de a-si construi propriul destin. Educatia este o mare responsabilitate pentruadultul care are puterea de a modela si transforma copilul venit in lume cu puritate, ingerasul care sedescopera in fata noastra cu sinceritate – trasformandu-l intr-un OM sau intr-un element antisocial.

De asemenea, mediul, anturajul contribuie la formarea omului, mai ales cand acesta poate alegesingur pentru sine, de exemplu prin autoeducatie la varsta adolescentei. Dar raspunderea pentru gradulde discernamant al tanarului este tot a celor ce fac educatie. Acestia nu sunt doar parintii si educatorii,ci si furnizorii de emisiuni radio, TV, filme, muzica, dans, jocuri, sporturi etc. – care pot influentamase largi de oameni, inducandu-le agresivitate sau, dimpotriva, blandete, compasiune, altruism.

In plus, copilul supra-dotat nu prea are nevoie de concurenta. Competitia are loc nemijlocit intrepropria lui minte si problema pe care trebuie s-o rezolve in timpul studiului. E pura luptaintelectuala... adica e suficienta provocarea intelectuala pentru ca mintea lui sa intre in priza. Pentruun asemenea copil, succesele obtinute intr-o scoala obisnuita nu inseamna mare lucru, fiindca suntobtinute mult prea usor si in raport cu copii pe care nu-i resimte nici macar ca interlocutori, darmite caadversari.

Home-schooling-ul inseamna sa aduci profesori particulari acasa ori, daca ai timp + suficientainstructie + virtuti pedagogice, sa-ti educi copilul singur, ajutandu-te de carti si de calculator.

Unschooling-ul, pe de alta parte, care implica libertatea totala a copilului in toate privintele. Miemi se pare o metoda foarte buna pentru copiii supra-dotati. Pe aceia, dorinta acuta de a intelegelucrurile o sa-i determine sa studieze domenii foarte variate. (Chiar dupa ce isi descopera autenticavocatie, probabil ca majoritatea nu se vor limita la specializarea ingusta).

In schimb, unschooling-ul pentru un copil oarecare cred ca e un imens risc asumat de parinti. Uncopil obisnuit nu are suficienta motivatie intelectuala decat pentru vreo doua trei-lucruri care ii plac...In rest, se descurajeaza repede, la primul obstacol. Asa ca educatia lui are toate sansele sa fie unalimitata. In scoala, in schimb, apar motivatii suplimentare - adesea de ordin emotional (vrei sa-tiimpresionezi colegii, esti fascinat de cutare profesor, care iti starneste interesul pentru materia lui).

Educatorii nu sunt ingrijorati numai in ceea ce priveste problemele de comportament. Ei observafaptul ca exista din ce in ce mai multi copii care isi pierd deprinderea elementara de a citi – deprinderecare ii ajuta sa-si imbogateasca vocabularul, deprindere care este temelia pentru scris, matematica,gandire in general.

Felul de a fi - vesel, suparacios, vioi, domol si asa mai departe – tradeaza firea sautemperamentul care este un dat, copilul nascandu-se cu anumite trasaturi psihice. Acestea nu pot fischimbate dar, daca ele sunt accentuate alunecand spre extreme, se pot ameliora prin educatie. Deexemplu, daca copilul este timid, se intrevede riscul ca el sa piarda sansele pe parcursul vietii, din lipsacurajului de a actiona.Va trebui sa invete comportamentul potrivit pentru a reusi. Va fi invatat ce safaca si cum sa faca, va fi stimulat sa incerce din nou, pana cand va reusi si pana cand se va simti inlargul lui realizand acea activitate.

Laudarea reusitei, chiar cu un simplu “bravo”, ii va consolida increderea in sine. Pentru copilulincapatanat, sau cu alte manifestari negative, ce impiedica buna comunicare si obtinerea de rezultateoptime, educatia va fi in sensul inhibarii atitudinii respective. I se va spune ce comportament seasteapta de la el, i se va repeta, va exersa, va fi mustrat, pana cand va adopta comportamentul dezirabilce va deveni obisnuinta.

Prin slefuirea trasaturilor native, educatia are scopul de a armoniza gandul, cuvantul si faptacopilului. In conditii ideale, educatia poate crea un om “cu caracter” care spune ce gandeste si faceceea ce spune ca face. O educatie negativa, antisociala - poate prin contactul cu un anturaj neadecvat -genereaza lipsa de caracter a omului care una gandeste, una zice si alta face. Atentie insa la puterea pecare o are exemplul personal. Pentru ca la inceput copiii invata prin imitatie, este foarte important cacei ce fac educatie sa se poarte asa cum pretind de la cei mici.

Suntem, in concluzie, raspunzatori pentru felul in care arata societatea in care traim, pentruprezentul si viitorul nostru. Omul este cel mai complex computer, programabil pentru armonie siechilibru sau pentru dezechilibru incontrolabil, dotat insa – spre deosebire de calculatoarele obisnuite -cu puterea de a decide in privinta alegerii pe care o face.

37

Succes neaşteptat pentru Şcoala Generală nr.6 Săcele

Înv. Gabriela IvanŞcoala Generală nr.6 Săcele

Sâmbătă, 5 aprilie 2008, la Casa Judeţeană de Resurse şi Asistenţă Educaţională Braşov, str.Aurel Vlaicu, nr. 26 bis, a avut loc faza judeţeană a concursului SNAC (Strategia Naţională deAcţiune comunitară), concurs în cadrul căruia echipajul Şcolii Generale nr.6 Săcele a ocupat loculal II-lea.

Concursul s-a desfăşurat pe două secţiuni:· traditional – muzicã si dans popular· modern – muzicã si dans modern

Fiecare liceu/şcoală care desfãşoară activităţi în cadrul SNAC a organizat una/două echipemixte alcătuite din voluntari şi beneficiari.

Condiţiile ce trebuiau îndeplinite pentru componenţa echipelor:· 9-12 participanti· vârsta cuprinsă între 10-18 ani· un numãr egal de voluntari si beneficiari· un profesor coordonator.

Fiind pentru prima dată participantă în cadrul unei asemenea manifestări, şcoala noastră a avutîn concurs un echipaj format din 12 elevi, 6 voluntari şi 6 beneficiari, după cum urmează:Nr.crt.

Nume Prenume Calitateavoluntar/benefi

ciar

Varsta Unit.invat/centruplasament/etc.

Obs

1. Stupar Eliza voluntar 11 Şc. Gn. Nr. 6Săcele

2. Şandor Ioana voluntar 11 Şc. Gn. Nr. 6Săcele

3. Vieriu Raluca voluntar 10 Şc. Gn. Nr. 6Săcele

4. Verde Mihaela voluntar 11 Şc. Gn. Nr. 6Săcele

5. Zisu Alexandra voluntar 10 Şc. Gn. Nr. 6Săcele

6. Zisu Silvia voluntar 10 Şc. Gn. Nr. 6Săcele

7. Covăşan Cristina(CES)

beneficiar 11 Asociaţia “AtelierSăcelean”

Şc. Gn. Nr. 6Săcele

8. Marşavela Ionela(CES)

beneficiar 10 Asociaţia “AtelierSăcelean”

Şc. Gn. Nr. 6Săcele

9. Marşavela Andrea(CES)

beneficiar 12 Asociaţia “AtelierSăcelean”

Şc. Gn. Nr. 6Săcele

10. Coman Alexandru(CES)

beneficiar 11 Asociaţia “AtelierSăcelean”

Şc. Gn. Nr. 6Săcele

11. Naghi Ana-Maria(CES)

beneficiar 13 Asociaţia “AtelierSăcelean”

Şc. Gn. Nr. 6Săcele

12. Tuader Adriana(CES)

beneficiar 12 Asociaţia “AtelierSăcelean”

Şc. Gn. Nr. 6Săcele

Este bine de ştiut că elevii beneficiari sunt incluşi într-un program de recuperare şi dezvoltare acapacităţilor de învăţare şi relaţionare dezvoltat de Asociaţia „Atelier Săcelean” al cărei preşedinte este

38

d-na Cristina Bârsan. Progresele elevilor noştri sub îndrumarea cadrelor didactice voluntare ale acesteiinstituţii sunt uimitoare, de aceea am dorit să-i cooptez în echipajul pentru concursul SNAC. Şcoalanoastră are semnat un proiect de colaborare cu această asociaţie, proiect pe care dorim să îl reînnoim înfiecare an datorită rezultatelor deosebite în munca cu elevii noştri.

Copiii au fost îndrumaţi de coordonatorul activităţilor SNAC pentru Şcoala Generală nr. 6Săcele, înv. Gabriela Ivan. Programul prezentat, „Copiii în aşteptarea Sfintelor Paşti...”, s-a încadratla secţiunea „modern – muzicã si dans modern” şi a cuprins trei piese vocale şi un dans, toate cu odurată totală de 11 minute. Copiii au depus un efort deosebit pentru a participa la acest concurs,pregătindu-se în fiecare zi după programul de şcoală câte două ore. Rezultatul obţinut este cu atât maivaloros, cu cât elevii noştri au concurat cu echipaje ale altor şcoli şi licee formate din elevi cu vârstemult mai mari decât cei din şcoala noastră. Emoţiile au fost foarte mari, deoarece şcoala noastră a fostprima la startul concursului, iar copiii nu ştiau la ce să se aştepte din partea juriului şi a spectatorilorcare s-au dovedit a fi foarte receptivi şi încurajatori.Singurul nostru regret este că nu prea se găsesc sponsori pentru astfel de activităţi desfăşurate înbeneficiul copiilor noştri, atât transportul, cât şi costumele elevilor fiind asigurate din banii părinţilor.

Un premiu muncit din greu

Înv. Gabriela IvanŞcoala Generală nr.6 Săcele, jud. Braşov

Trupa de teatru “Raza de soare”, formată din elevii clasei a IV-a B de la Şc. Gn. Nr. 6 Săcele,coordonaţi de înv. Gabriela Ivan, a participat la sfârşitul săptămânii trecute la Festivalul InterşcolarInterjudeţean de Teatru pentru ciclul primar „O mască râde, o mască plânge”, desfăşurat la Cluj. Acestfestival se află la a doua ediţie şi se organizează din doi în doi ani, organizarea ediţiei următoareaparţinând de fiecare dată câştigătorului locului I. Juriul a fost format din 5 reprezentanţi ai teatrelorprofesioniste clujene. Organizatorii festivalului au fost extraordinari şi ne-au asigurat masă şi cazare,iar atmosfera generală a fost de sărbătoare.

Fiind o manifestare la nivel naţional care necesită o prezenţă de calitate, pregătirile elevilor auînceput cu mult timp în urmă, trupa reunindu-se zilnic pentru a repeta câte două ore după cursuri. Piesacu care ne-am prezentat la festival a fost “Vizită”, de I.L. Caragiale, pe care noi am adaptat-oposibilităţilor noastre artistice. În deschiderea festivalului şi a reprezentaţiei noastre (pentru că am fostprimii concurenţi) am avut o scurtă prezentare originală, sub forma unui vodevil cu versurile compusede elevi şi de coordonatorul trupei. Deşi nu sunt profesionişti, copiii s-au străduit să fie inventivi şi să

se adapteze unei scene de dimensiuni mult mai mari decât spaţiul încare au repetat la şcoală. Eforturile copiilor au fost răsplătite cu obinemeritată menţiune şi un trofeu care poate fi admirat din aceastăsăptămână în şcoala noastră. Este bine de menţionat că, din 15 trupeparticipante, doar 6 au obţinut premii şi menţiuni, astfel că rezultatulcopiilor este cu atât mai valoros.

Ipostazele de regizor, scenograf, coafeză si costumieră mi s-aupărut foarte dificile, deoarece de hotărârile mele a depins interpretareapiesei în ansamblul ei. Copiii mi-au acordat tot sprijinul, au venit şi ei

cu idei originale şi amuzante, au interpretat rolurile cu umor, iar rezultatul ne mulţumeşte pe toţi, deşiştim că întotdeauna este loc de mai bine. Acest succes mă face să privesc în perspectivă şi să îmidoresc înfiinţarea unei trupe de teatru permanente în şcoala noastră. Poate că acesta va fi următorulproiect de care mă voi apuca împreună cu elevii mei.

39

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRIIINSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI BACAUŞCOALA CU CLASELE I-VIII LespeziNr.........din..................................Inspector general, Prof. Ovidiu Relu Cojocaru

PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL-internaţional

Coordonator de proiect :Inv. Sorina GhiurcăŞcoala cu clasele I-VIII Lespezi, BacăuColaboratori : Carlo Bozzi, profesor de chitara, Vicenţa, ItaliaProfesor: doctor Paolo Voltan, Padova, Italia

Il tempo passa...

Gli anni passano,le persone invecciano e

ogni anno puo sempre essere l’ultimo,ed e cosi che cerco di vivere almeglio,ogni minuto,ogni giorno, settimana e momento,della mia esistenza,sapendo che siamo tutti uguali e che facciamo parte di cio che ci circonda.La cosa piu importante non e il denmaro , o il potereMa la fratellanza e cio che abbiamo dentro anche perche quando moriroSaro felice interioramente!

Anii trec, persoanele îmbătrânescFiecare an poate fi pentru totdeauna , ultimul.

Şi este aşa, că încerc să trăiesc mai bine, fiecare minut, fiecare zi, din existenţa mea, ştiindcă suntem toţi egali.......cauza cea mai importantă, nu este banul , sau puterea, ci ceea ce

se află înăuntru , deoarece , când vom muri vom fi fericiţi pe dinăuntru!

40

ARGUMENTUL PROIECTULUI:

Acţiunea urmăreşte consolidarea dimensiunii europene a educaţiei prin încurajareacooperării transnaţionale dintre instituţiile din învăţămânul preuniversitar, îmbunătăţirea calitativăşi cantitativă a cunoaşterii limbilor străine, promovarea multiculturalismului, a cooperării şimobilităţii în domeniul educaţional, precum şi încurajarea inovaţiei în ceea ce priveşte metodelepedagogice şi tehnicile informaţionale;

In acelaşi timp se urmăreşte participarea elevilor în pregătirea proiectului şi la activităţile legatede implementarea acestuia, inclusiv în mobilităţile legate de proiect, dacă circumstanţele permit acestlucru;mobilitatea cadrelor didactice pentru pregătirea şi monitorizarea derulării proiectului, sau cuscopul de a cunoaşte realitatea educaţională din Italia şi România,,elaborarea de materiale didactice şischimbul de bune practici în materie de educaţie.

Proiectul vizează promovarea sensibilităţii faţă de alte culturi, în special care contribuie lacombaterea rasismului şi a xenofobiei sau care răspund nevoilor specifice ale copiilor de lucrătorimigranţi, şi alte categorii de persoane care exercită profesiuni itinerante; vizează elevii cu nevoispeciale în materie de educaţie, o atenţie deosebită acordându-se integrării acestor elevi în sistemele deeducaţie normale.

· Proiecte multilaterale de cooperare care vizează:

- participarea în comun la elaborarea de programe de studiu, de cursuri şi module saumateriale didactice, în contextul sporirii dimensiunii europene a educaţiei în şcoli;

- activităţi de informare şi de schimburi de informaţii vizând managementul educaţionalşi serviciile auxiliare, cum ar fi orientarea şcolară şi profesională;

- activităţi educative, de formare şi de schimb de informaţii care au ca scop sporireasensibilităţii elevilor în faţa altor culturi sau favorizarea cu prioritate a integrării şiîmbunătăţirea rezultatelor obţinute în şcoală de copiii lucrătorilor migranţi, de persoanecare exercită profesiuni itinerante;

- activităţi privind formarea şi urmărirea evoluţiei profesionale a cadrelor didacticeimplicate în educaţia elevilor cu probleme sociale deosebite şi cu nevoi speciale înmaterie de educaţie;

Acest proiect este o acţiune de cooperare europeană între instituţii de învăţământ preuniversitarşi urmăreşte, în primul rând, consolidarea dimensiunii europene a învăţământului, oferind elevilor şiprofesorilor din instituţiile de învăţământ preuniversitar posibilitatea de a face schimb de experienţă,de a-şi îmbunătăţii cunoştinţele, de a descoperi elemente comune sau distincte în diversitateaculturală, socială şi economică a Europei, precum şi o mai bună înţelegere a diverselor puncte devedere cu privire la un domeniu de interes comun.

Prin intermediul acestui prim proiect, elevii şi profesorii au ocazia de a-şi îmbunătăţiicunoştinţele – prin studierea în profunzime a unei teme specifice pe care se axează fiecare proiect – şide a lucra în echipă, de a relaţiona, de a organiza activităţi comune etc. Se urmăreşte astfel o cât maibună familiarizare cu noile tehnologii informaţionale şi comunicaţionale.

Speram , de asemenea, la inovări curriculare în parteneriat cu profesori din alte şcoli europene,la creşterea nivelului de pregătire în domeniul utilizării limbilor străine de circulaţie internaţională(principalul mijloc de comunicare, alături de computer), precum şi la educarea în spiritul valorilor şicetăţeniei europene.

Pentru ca impactul activităţilor din proiect să fie cât mai mare, acestea :- va fi integrat în activităţile curriculare ale instituţiei de învăţământ;- va implica un număr cât mai mare de elevi, tot efecitivul clasei,- va implica cât mai mult posibil comunitatea locală.La activităţile din cadrul proiectului pot participa toţi elevii instituţiei respective. Ideal ar fi ca

elevii să participe activ la toate fazele proiectului, de la planificare la organizarea şi evaluareaactivităţilor.

Şcolile partenere au, în principal, următoarele responsabilităţi:

41

- stabilirea unui profesor de legătură pentru coordonarea activităţii între propria şcoală şipartenerii din proiect;

- desfăşurarea activităţilor stabilite de comun acord cu şcola implicată în proiect;- participarea activă la evaluarea proiectului.- Participarea la activităţile propuse de coordonator.

Şcoala coordonatoare are ca responsabilităţi suplimentare:

- asigurarea administrării generale a proiectului, pentru ca acesta să se desfăşoare în bunecondiţii, în conformitate cu planul stabilit de comun acord între parteneri;

- stabilirea şi conducerea întâlnirilor de lucru cu colegii din şcolile partenere;- redactarea rapoartelor finale şi supravegherea elaborării produsului final al parteneriatului;- menţinerea unui flux comunicaţional optim cu şcoala parteneră

Finanţare

Vizita pregătitoare este asigurată din surse proprii.Orientativ, temele propuse

- tradiţiile şi obiceiuri locale, naţionale, de Paşte- activităţile artistice;- conştientizarea cetăţeniei europene;- consolidarea identităţilor locale şi regionale;- trecerea de la şcoală la viaţa activă;- utilizarea mijloacelor informaţionale şi comunicaţionale;- vizitarea biectivelor culturale şi turistice din zona Moldovei;-dezvoltarea tradiţiilor literare în cadrul Europei;

Durata derulării proiectului-o săptamână

Proiectul se derulează în mai multe etape, prima etapă-22 martie-27martie, 2008;-primul contact-cunoaşterea elevilor, a şcolii , a localităţii;-excursia de documentare, de informare în zona Neamţ, vizitatrea obiectivelor culturale şi turistice;Activităţi conexe proiectului, realizate de elevi şi profesori, cum ar fi:

- elaborarea şi publicarea unor broşuri sau altor documente cu privire la activităţile decooperare şi la tema proiectului;

- schimburi de experienţă şi de bună practică, experimentarea materialelor pedagogice şididactice, etc.;

- elaborarea de produse tehnice, lucrări artistice, casete audio, video, CD-ROM-uri etc;- conceperea şi utilizarea de pagini Web, e-mail, -activităţi artistice (muzică, teatru, dansuri, etc.);

42

- pregătirea lingvistică a elevilor ;- activităţi de autoevaluare a derulării proiectului;- difuzarea rezultatelor şi a produselor finale ale proiectului.

INSTITUŢII CARE IAU CUNOŞTINŢĂ:Inspectoratul Şcolar al Judeţului BacăuCoordonatorul proiectului : Înv. Sorina GhiurcăColaborator : Prof. Italia Carlo Bozzi

Obiectivele vizitei sunt :- stabilirea temei, a metodologiei şi a finalităţii viitorului proiect ;- întâlnirea cu directorul instituţiei, cu profesorii şi viitorii potenţiali participanţi, cu

părinţii acestora şi cu întreaga echipă educaţională;- stabilirea responsabilităţilor şi a sarcinilor participanţilor la viitorul proiect;- stabilirea bugetului, a mijloacelor de comunicare şi a felului în care se vor realiza

evaluarea şi diseminarea produsului final.RESURSE UMANE IMPLICATE:

Elevii şi părinţii clasei a patra A, Şcoala Lespezi , BacăuColaboratorii şi sponsorii elevilor:Carlo Bozzi , prof. ItaliaPaolo Voltan-Italia,Elena Olivia Frigura-insoţitor grup, RomâniaCONDIŢII CONTRACTUALE

Elevii clasei a IV-a A, Şcoala Lespezi, vor fi gazde în perioada 23-27 Martie , 2008.Ei vor prezenta în această perioada câteva activităţi artistice, vor fi asistaţi în cadrul unor ore,

vor organiza expoziţii de desene, de felicitări cu ocazia sărbătorilor pascale.Elevii ai căror părinţi sunt plecaţi în Italia şi au cunoştinţă de limba italiană , pot crea versuri ,

pentru a fi trimise colegilor de la şcoala din Italia, desene, mici cadouri simbolice.Copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în Italia vor fie încurajaţi să creeze versuri închinate

părinţilor, sărbătorilor de Paşti vor realiza desene, vor fi promovaţi în ideile lor.Toate activităţile se vor filma, se vor fotografia , iar impresiile invitaţilor vor fi apoi

afişate la vederea tuturor cadrelor din şcoală.

Elevii clasei a patra, Şcoala Lespezi, transmit un salut colaboratorilor italieni , si adreseazăinvitaţia .

Stefan cel Mare-Iaşi Sf. Anton de Padova

43

Cateva obiective turistice din Moldova , care vor fi vizitate1. Cetatea Neamtului2. Cheile Bicazului3. Mănăstirile din judeţul Neamţ

Ceahlău Mănăstirea Văratec

Concluzii

În urma prezentării unui spectacol literar muzical de eleviiclasei a IV-a, A, Şcoala Lespezi, oaspeţii au rămas foarteîncântaţi de frumuseţea portului românesc, de capacităţileintelectuale, de aptitudinile artistice, de cunoştinţele delimbă engleză, italiană, spaniolă, de varietatea materialuluididactic creat de elevi, de spontaneitatea şi buna dispoziţie atuturor copiilor. Obiectivele turistice vizitate , precum şiospitalitatea oamenilor locului, au rămas o amintire foarteplăcută.Sper că prin iniţiativa mea ,am schimbat in mod pozitivideea că România este o ţara abia intrată în UniuneaEuropeană; ,,România este ţara în care copiii sunt absolutminunaţi şi bine pregătiţi,cadrele didactice au aptitudinipadagogice bine cizelate , iar peisajul ţării este cu totul şi cutotul încântător,,.

44

Prin comunicare spre integrare

Educ. Rotaru Eugenia

Grădiniţa Telejna, com. Zăpodeni, jud. Vaslui

Comunicarea este cea mai importantă caracteristică a omenirii , cea mai mare realizare a sa şireprezintă abilitatea oamenilor de a transforma vorbele în cuvinte ,cu ajutorul cărora sunt capabili să-şifacă cunoscute dorinţele,ideile şi sentimentele.Inţeleasă ca modalitate de stabilire între cel ce emiteinformaţii, mesaje, şi cel care receptează prin intermediul unei căi de transmitere, comunicareaeducatoare- copil , devine element esenţial al realizării unei instruiri active participative.Astfel suntrealizate mai bine obiectivele formative,creşterea şanselor de succes şi progres şcolar pentru toţi copiii,rezolvarea obiectivelor afectiv-atitudinale , prin procesul invăţarii.

La vârsta preşcolară , copilul este extrem de sensibil si afectiv. Cadrul didactic lucrează nunumai cu mintea copilului ci şi cu sufletul acestuia .De aceea noi, educatorele, suntem obligate săfolosim cele mai diverse forme ale comunicării , toate având drept scop realizarea obiectivelorpropuse , într-o manieră fină şi elegantă , atingând corzile sensibile ale sufletului uman, făcându-l săvibreze şi să scoată la lumină ceea ce fiecare individ are mai valoros şi inedit.

L'Istituto Comprensivo di Altavilla è una scuolapubblica che eroga il servizio scolastico sulla basedei principi stabiliti dalla Costituzione Italiana edalla normativa vigente.L'Istituto comprende lascuola dell'infanzia e "il primo ciclo di istruzionecostituito dalla scuola primaria, della durata dicinque anni, e della scuola secondaria di primogrado della durata di tre anni" (Art. 1 lettera

GIOIAbucuria

Laboratorulartistic

E la capacita di essere tutti amici e di andare d’acordo.E giocare tutti insieme e non escludere nesuno.Este capacitatea de a fi amici toţi şi de a fi de acord.Şi a juca împreună fără a exlude pe nimeni.E un sentimento che anche nei momenti peggiori e con te,

basta soltanto cercarla.Este un sentiment care şi în momente grele este cu tine ,

este de ajuns să-l cauţi.

45

Un dascăl modern ştie că scoala trebuie în primul rând să formeze ,ştie să coboare la nivelul deînţelegere al copiilor săi, ştie să înlăture riscurile( pe care le presupune relaţia de comunicare apropiatăcu copiii},familiarismul şi eroarea în formularea soluţiilor şi sfaturilor date copiilor.Comunicarea didactică are câteva trăsături generale:

1. se desfăşoară între cel puţin doi parteneri de tipul: cadru didactic- elev, elev –cadru didactic,elev-elev;

2. mesajul este conceput , organizat şi structurat logic de către cadrul didactic pe baza unorobiective;

3. comunicarea se reglează şi autoreglează cu ajutorul interacţiunilor feed-back.În calea comunicării uneori pot apărea adevarate blocaje,care fac ca între informaţia transmisă

şi mesajul perceput să existe diferenţe vizibile. O comunicare ineficientăcauzează,singurătate,conflicte,probleme atât în familie cât şi la şcoală, insatisfacţii profesionale,strespsihologic şi chiar boli foarte grave.

E.Limbos identifică patru tipuri de bariere care blochează comunicarea:-bariere culturale;-bariere cauzate de frica endemică;-bariere cauzate de atitudinile individualiste;-bariere referitoare la relaţiile individ-grup.Leonard Saules sau Sidney Shore identifică şi ei diverse tipuri de bariere ce determină

îngreunarea comunicării.Cunoscând bine aceste cauze,un bun pedagog ştie să înlăture,sau cel putin sădiminueze efectele.

Voi prezenta în continuare câteva modalităţi de ameliorare a comunicării.Pentru a avea o comunicare mai eficientă trebuie:-să utilizăm mesaje adresate la persoana I focalizate pe ceea ce simte emiţătorul şi pe

comportamentul interlocutorului, prevenind relaţiile defensive în comunicare.Procesul de comunicareeste mai complet,se pot comunica emoţiile şi descrie comportamentele fară a face evaluări şi atacuri lapersoană;

-să fim spontani în exprimarea opiniilor personale,să nu impunem punctul devedere.Manipularea este şi ea o forma de comunicare însă transmite un mesaj de non-acceptare şineîncredere în deciziile luate;

-să ascultăm cu atenţie,căci ascultatul activ este o modalitate de a asculta şi a răspunde,careduce la îmbunătăţirea înţelegerii reciproce şi la depăşirea obstacolelor în comunicare. Comunicareaempatică conţine mesaje de înţelegere, compasiune şi afecţiune faţă de interlocutor;

-să utilizăm mesaje care să ajute interlocutorul în găsirea de alternative,posibilităţi noi derezolvare a unei situaţii.Uneori sfatul este perceput de cealaltă persoană ca o insultă la inteligenţa sa,cao lipsă de încredere în capacitatea persoanei respective de a-şi rezolva singură problema;

-să evităm ameninţările. Insistând în aplicarea unei pedepse pentru rezolvarea uneiprobleme,ori situaţii se vor genera sentimente negative;

-să ţinem cont de factorii sentimentali,să încercăm să convingem prin argumentare logicăfară a duce la frustrare, pentru a nu bloca comunicarea;

-solicitând mai multe informaţii punând întrebări deschise,dăm interlocutorului posibilitateade a se deschide,de a explora gndurile şi sentimentele sale şi se convinge că te interesează ceea ce îţispune;

-să utilizăm parafrazarea, metodă în comunicare ce are rolul de a clarifica mesajul,de acomunica mai eficient.Nu trebuie folosită nici prea des;

-să dam posibilitatea explorării soluţiilor alternative prin folosirea brainstorming-ului,ascultării reflexive, discutarea posibilelor rezultate ale alegerii uneia dintre alternative,obţinerea unuiangajament;

-să citim limbajul corpului concentrându-ne atenţia pe factorii cheie: expresiafeţei,tonul,ţinuta corpului sau gesturile.

Emitătorul trebuie să posede următoarele calităţi:· ONESTITATE-crede în ceea ce spune;· ASUMAREA RISCULUI- riscul de a fi neânţeles sau greşit înţeles;· CREATIVITATE- capacitatea de a stabili o relaţie cu receptorul prin canalul de

transmitere;

46

· DISPONIBILITATE SPRE SCHIMBARE· ÎNTELEGERE DE SINE- corectitudinea imaginii de sine;· CONFIDENŢIALITATEA,discreţia.

Un dascăl va fi mereu apreciat, respectat şi iubit doar dacă ştie să realizeze prin conversaţie,unclimat propice studiului în cadrul colectivului pe care îl conduce.

Bibliografie:1. Abric,J.,Psihologia comunicării,Editura Polirom,Iaşi,2002;2. Baban,A.,Consiliere educaţională,Editura Ardealul,Cluj-Napoca,2001.3 Dryden, Windy- Ghid de terapie raţional- emotivă şi comportamentală , Cluj Napoca, 2003

“Şi nouă ne pasă!” - integrarea copiilor cu CES

Educ. Gîfei Margareta –Grădiniţa cu program prelungit Nr.35 Bacău

Motto:”Cuvântul progres nu are nici un sens atât timp cât există copii nefericiţi”. (AlbertEinstein)

Flexibilitatea noului sistem de învătământ are ca urmare democratizarea şcolii şi egalizareaşanselor, şcoala viitorului fiind şcoala pentru toţi. Atât ca dascăli dar şi ca oameni ai noului sistem deînvătământ e bine să avem în vedere faptul că pentru a atinge perfecţiunea nu e nevoie să facemlucruri extraordinare, ci să facem extraordinar de bine, orice lucru mic pe care îl facem. În mâinilenoastre se află “balanţa” deciziilor care ne face să fim toleranţi si să acceptăm diversitatea.

Prin integrarea copiilor cu CES în sistemul şcolii de masă, se urmăreşte recuperarea şivalorificarea la maximum a individului pentru formarea unor comportamente adecvate, încât să sepoată descurca singur în situaţiile cotidiene, în mod acceptabil , cu minim ajutor. Acest lucru l-amurmărit şi eu prin integrarea unei fetiţe cu dizabilităti, în grupa de copii pe care o conduc.Manifestările constatate în comportamentul ei, sesizate în timpul evaluărilor iniţiale, m-au determinatsă trag concluzia că prezintă dificultăti majore în sfera comunicării şi socializării, .fapt confirmatulterior şi de către Comisia de expertiză. fiind diagnosticată ca un copil hiperkinet, cu multe elementede autism.

Deoarece recuperarea copiilor cu CES, atrage dupa sine o nouă manieră de proiectare aactivitătii didactice, după o documentare complexă, am întocmit un curriculum adaptat în colaborarecu profesorul de sprijin repartizat de către Şcoala specială Bacău , consilierul pshiholog din unitateanoastră , fiind vizat în final de către inspectorul pentru învătământul special şi integrat. Scopulacestui curriculum adaptat a fost socializarea, sprijinirea şi integrarea copilui în colectivul nostru.Obiectivele urmărite au fost :

- asigurarea unui climat psiho-afectiv, optim, favorabil integrării;- formarea unor atitudini pozitive a părinţilor privind integrarea copiilor cu CES în

învătământul de masă;- educarea copiilor din grupă în spiritul cooperării , toleranţei comunicării,

interacţiunii faţă de copiii cu dizabilităti;- parcurgerea demersului didactic adaptat având ca finalitate o cât mai bună inserţie

socială.Identificând manifestările comportamentale( tendinţa mare de izolare, lipsa comunicării,

prezenţa unor stereotipii specifice, apatia, indiferenţa faţă de ceeea ce se intâmplă în jurul ei, crize depanică la schimbarea mediului, regresie în limbaj şi în redarea prin desen etc..), am căutat să selectezacele metode de intervenţie care să faciliteze acest proces lung şi dificil al integrării..

Cunoscând rolul deosebit pe care îl are jocul în socializare , am introdus treptat treptat, fetiţa,în activitatea ludică, mai întâi în grupuri mici, apoi şi în jocurile colective.

47

Deşi mult timp a rămas indiferentă faţă de jocul copiilor, izolându-se, la colţulei de joacă, plângând şi vrând “acăsucă”, încet, încet, a început să accepte copiii în jur , dar fără săcomunice cu ei, fără să le pună întrebări.

Se ştie faptul că, datorită comportamentului discordant în raport cu normele şi valorilecomunităţii sociale, persoanele cu tulburări de comportament ,sunt de regulă respinse de societate. .Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu această fetiţă în colectivul nostru. Împotriva “toanelor” de furie pecare deseori le avea (mai ales atunci când i se impunea o regula socială ,de grup), copiii s-aucomportat surprinzător de frumos cu ea fiind suficient de simpli şi deschisi pentru a o accepta înmijlocul lor.Au ajuns chiar în situaţia de a se întrece în a o îmbrăţişa, în a-i sta în preajmă, dovedindu-io afecţiune deosebită şi o accentuată atitudine de sprijinire în diferite ocazii. Am rămas profundimpresionată de reacţiile lor atunci când fetiţa le strica uneori jucăriile. Copiii nu se supărau(ca deobicei) dimpotrivă, veneau lânga ea , o mângâiau spunându-i: “Lasă că o repară tata ,el ştie cum”.

Toate aceste manifestări pozitive ale copiilor ,dovedeau faptul că obiectivul cuprins încurriculum, şi-a atins scopul, iar munca mea de convingere privind comportamentul lor, n-a fostîn zadar. O metodă de intervenţie aplicată cu succes a fost implicarea fetiţei în activităţi care presupunasumarea unor mici responsabilităţi, achitarea corespunzătoare de aceste obligaţii conducând cutimpul la obişnuinţa de a duce lucrurile la bun sfârşit. Fetiţa a ajuns chiar să afirme faptul că adorăsă fie de serviciu. Pentru a-i elimina teama de necunoscut (unde încă este deficitară) am luat fetiţa cunoi oriunde am mers(vizite, plimbări, excursii, spectacole, serbari ,activităţi opţionale etc.). Chiar dacăla început a plâns , a ţipat , iar nouă nu ne-a fost deloc uşor să o supraveghem , pe parcursul anuluiaceste reacţii ale fetiţei s-au mai diminuat. puţin. Întrebările , devenite automatisme : » Suntemprietene ?, », « Mă iubiţi « ? , au rămas însă frecvente în exprimarea fetiţei , fiind adresate în modspecial persoanelor străine, pentru a se asigura că nu-i fac vreun rău.

În aplicarea curricumului am pornit întotdeauna de la lucrurile bune pe care le face fetiţa(este politicoasă, iubeşte copii, îi place curaţenia) şi nu de la greşeli (evitând astfel discuţiile stresante ,în contradictoriu) , ajutând-o astfel să-şi construiască mai uşor imaginea de sine. Am considerat apoifoarte important pentru socializarea ei , locul pe care îl ocupa fetiţa în clasă. De aceea,am menţinut-omereu aproape de mine şi apoi am plasat-o lângă o fetiţă cuminte, calmă, plină de afecţiune ,motivând-o ca fiind modelul ei. De fiecare dată am evidenţiat orice intenţie a copilui aflat indificultate de a se apropia de ceilalţi colegi, de a intra în jocul lor, de a vorbi cu ei, de a zâmbi alăturide ei.. Astfel, într–una din zile, am avut marea satisfacţie de a o surprinde ţinându-se de mânacu câtiva copii, fie prin clasă, fie pe hol, fie spre sala de mese etc.. Acest gest a constituit micul eipas ,dar deosebit de important spre integrare în grupul social.

Dovedind o slabă cocentrare a atenţiei în timpul procesului instructiv-educativ am utilizatperioade scurte de predare variind apoi ritmul. Activităţile didactice au fost mereu însoţite deprezentări vizuale auditive, dinamice, plastice , care să atragă fetiţa la activităţti. În momentele decopleşeală la lecţie, am fragmentat sarcinile făcând pauze scurte, .orentând-o spre ceva relaxant.

Ajutată de colectivul de copii, în mod special,care au dovedit comportamente deosebite , cureacţii emoţionante , pozitive , faţă de această fetiţă şi având alături părinţii copiilor din grupă pe carei-am determinat să înteleagă necesitatea integrării unor astfel de copii în şcolile de masă, am avutsatisfacţia, ca după un an şcolar să constat unele schimbări în comportamentul fetiţei, dar şi în sferacomunicării, fapt pentru care părinţii s-au dovedit a fi foarte multumiţi. Subliniez faptul ca accesulcopiilor cu cerinţe speciale în învătământul de masă nu trebuie privit ca fiind rodul unor acte decaritate, ci ca un drept legitim, întrucât societatea aparţine tuturor cetăţenilor şi nu există niciunargument de discriminare. Însă, procesul de integrare fiind un proces dificil, cu multe obstacole ,depinde foarte mult de atitudinea celor care sunt chemaţi să-i dea viaţă , de dăruirea şi deprofesionalismul lor.

Iubire înseamnă să-ţi pese şi să arăţi întelegere !Iubire înseamnă să fii alături de cineva, care are nevoie de tine!Şi pentru că ne iubim copiii , să deschidem uşa sufletului nostru spre a-i primi şi a le oferi totce avem noi mai bun! Ei au dreptul de a fi înţeleşi si sprijiniţi!

Noi, dascălii, suntem cei care luăm copiii de mână şi îi conducem spre marea poveste a cunoaşterii şidevenirii.Fericit va fi atunci copilul care va găsi în fiecare etapă a drumului său pe educatorul , capabilsă-i insufle încrederea şi forţa necesară împlinirii destinului său de Om.

48

Bibliografie :1. Cosmovici, Nicolae-Pshiologia persoanelor cu nevoi speciale , Iaşi, Editura Polirom,

19962. Popovici , D. V. – Elemente de pshiologia integrării, Bucureşti, Editura Pro

Humanitas, 19993. Vrăjmas , T. Musu, Danut, P-Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinţe educative

speciale, Bucureşti, 1996

Roul familiei în dezvoltarea intelectuală a coplilului, legătura cu şcoala

Înv. Militaru Daniela Şcoala Nr. 2 „ Mircea cel Bătrân” Giurgiu

“ Atâta timp cât tatăl şi mama nu-şi vor pleca fruntea în faţa măreţiei copilului; atâta timp cât nu vor înţelege că vorba COPIL nu este decât o altă expresie pentru ideea de MAIESTATE; atâta timp câtnu vor simţi că în braţele lor doarme viitorul însuşi sub înfăţişarea copilului, că la picioarele lor se joacă istoria, nu-şi vor da seama că au tot atât de puţin dreptul şi puterea de a dicta legi acestei noi fiinţe, pe cât n-au puterea şi nici dreptul de a impune legi în mersul aştrilor…”

ELLEN KEY

Lumea contemporană, nu numai prin ritmul rapid impus schimbării, ci şi prin complexitatea ei,prin noutăţile pe care le realizează şi le prognozează, pune în faţa oamenilor de toate vârstele noi şi noiprobleme de ordin economic, cultural, ştiinţific. Aceste-i societăţi trebuie să-i facă faţă copilul de astăzişi familia sa. Educaţia, sub toate formele ei, este chemată să găsească soluţii prin care omul să seadapteze rapid şi eficient la societatea viitorului. Cunoaşterea particularităţilor dezvoltării personalităţii,a factorilor care contribuie la desăvârşirea acesteia, a problemelor pe care le ridică ea, contribuie în mare măsură la găsirea unor soluţii adecvate. De puţine ori ne gândim la copii cu toată seriozitatea. Lumea lor nu e lumea noastră. Copilul se identifică cu lumea lui – imaginaţie şi realitate la un loc. Cei care se joacă de-a şcoala, chiar sunt învăţători,cei care se joacă de-a magazinul, chiar sunt vânzători şi cumpărători, cei care se joacă de-a spitalul chiar sunt medici. Noi, adulţii, suntem adesea copleşiţi de grijile zilnice şi ne este tot mai greu să ne aducem aminte cum vedem lucrurile prin sufletul copilului care am fost. Începând din primii ani de viaţă, copilul preia de la cei din jur gesturi, atitudini, limbajul,exemple de comportament. Prima relaţie a copilului cu lumea exterioară este cea cu familia.Aceasta îi oferă copilului primele informaţii despre lumea cel înconjoară, primele norme şi reguli deconduită, dar şi climatul socio-afectiv. Acest tip de relaţie este hotărâtoare în devenirea personalităţii nu numai prin faptul că ea este primordială şi se menţine pe toată durata vieţii, dar şi prin faptul că familiamediază şi condiţionează comunicarea şi interacţiunea cu celelalte componente sociale, în special cu şcoala. Influenţele educative pe care familia le exercită asupra copiilor se pot manifesta fie direct, prin acţiuni mai mult sau mai puţin dirijate, fie indirect, prin modele de conduită oferite de către membrii familiei, precum şi prin climatul psihosocial existent în familie. Modelele de conduită oferite de părinţi – precum şi climatul socioafectiv în care se exercită influenţele educaţionale constituie primulmodel social cu o influenţă hotărâtoare asupra copiilor privind formarea concepţiei lor despre viaţă, amodului de comportare şi relaţionare în raport cu diferite norme şi valori sociale. Este unanim recunoscut faptulcă strategiile educative la care se face apel în familie, mai mult sau mai puţin conştientizate, determină înmare măsură dezvoltarea personalităţii, precum şi rezultatele şcolare ale copiilor, comportamentul lor socio-moral. Trebuie menţionate că strategiile educaţionale utilizate de unii părinţi, chiar dacă sunt bine intenţionate, chiar dacă au avut efecte pozitive în anumite cazuri particulare, nu duc întotdeauna la dezvoltarea personalităţii. Ceea ce într-o familie a avut efecte deosebit de eficiente, în alta poate determina efecte contrarii. Identificareaaspectelor particulare ale educaţiei din familie, precum şi cunoaşterea consecinţelor unui anumit comportament al părinţilor contribuie la explicarea unor comportamente negative ale elevilor. Necunoscând suficient urmările educative, fiind convinşi că ceea ce fac este spre binele copilului, unii părinţi se află în faţa unei situaţii oarecum paradoxale, pe de o parte eforturile susţinute, interesul manifestat pentru copil şi, pe de altă parte, rezultatele efective, obţinute sub aşteptări.

49

Luăm ca exemplu supraîncărcarea copilului cu teme suplimentare. Astfel, îl obligă să facă temele mai întâiîn ciornă, să le refacă de mai multe ori şi apoi să le treacă pe curat. Dacă învăţătorul le dă de rezolvat acasă două coloane de exerciţii, părinţii le cer să rezolve patru coloane, dacă copiii au de copiat trei propoziţii, li se cere sămai scrie încă trei. Toate acestea sunt în dauna timpului liber, a sănătăţii, a interesului copilului pentru învăţătură. Activitatea de învăţare, organizată în felul acesta ridică în faţa copilului dificultăţi cărora el nu le poate face faţă; munca de învăţare încetează de a-i mai oferi satisfacţii, începe să-i displacă, iar rezultatele în loc să fie bune,sunt din ce în ce mai slabe. Alţi părinţi, exagerând dificultăţile pe care le prezintă activitatea şcolară îi interzic copilului să se mai joace, considerând joaca o activitate nepotrivită pentru şcolari. Această atitudine a părinţilor generează unrefuz al copilului faţă de învăţătură, faţă de şcoală. Părinţilor trebuie să li se explice că jocul nu trebuie să fie exclusdin viaţa şi activitatea şcolarului de vârstă şcolară mică. De cele mai multe ori unii părinţi înţeleg să-şi armonizeze acţiunile educative cu cele ale şcolii, dar alţiirefuză să recunoască faptul că relaţiile educaţionale cu copiii sunt deficitare. Aceştia cred că nereuşiteleeducaţionale, rezultatele slabe la învăţătură, comportamentele inadecvate sunt determinate de factori străiniori necunoscuţi familiei. Şcoala nu trebuie să neglijeze asemenea aspecte. Întrunirile cu părinţii, mai multsau mai puţin organizate, trebuie să fie un prilej de a conştientiza consecinţele imediate şi de perspectivă ale strategiilor lor educaţionale. Comportamentele educaţionale ale părinţilor, chiar dacă sunt bine intenţionate, pot avea efecte negative asupra copiilor din cauza neadecvării lor la particularităţile de vârstă şi individuale. În afara programului şcolar, copiii sunt puşi adeseori să înveţe mai multe limbi străine, să desfăşoareactivităţi artistico-plastice, sportive chiar dacă au sau nu aptitudini în acest domeniu. Elevii neglijează sarcinile şcolare şi manifestă delăsare, dezinteres faţă de învăţătură deoarece toate aceste activităţi le absorb timpul destinat învăţăturii.

Jocul de rol pe teme oferite de manualul de limba română Înv. Lunganu Floarea

Şcoala Nr. 4 „Mihai Eminescu”- Giurgiu

Reuşita în realizarea obiectivelor prevăzute de predarea limbii române la ciclul primar constă înasigurarea funcţiei formative a învăţării. La îndeplinirea acestui scop, concură mai mulţi factori, printrecare, cel mai important cred că este metoda utilizată de învăţător în actul didactic.

În clasele I - IV, una dintre metodele care răspund cel mai bine trebuinţelor copilului este jocul.Acesta implică un ansamblu de acţiuni şi procese psihice care trezesc copilului buna dispoziţie,bucuria, creând atmosfera favorabilă desfăşurării activităţii. Având dulcea iluzie că se joacă, şcolarulparticipă activ la propria lui formare, achiziţionând cunoştinţe formându-şi atitudini şi comportamente.

Având în vedere importanţa jocului în viaţa şcolarului mic, precum şi funcţia formativă ajocului, am folosit cu succes în cadrul lecţiilor de limba română jocul de rol. Prin folosirea acesteimetode, copilul este pus în situaţia de a deveni un „actor” care trebuie să interpreteze anumite roluri,fapt ce duce la stimularea anumitor procese psihice necesare formării comportamentelor cerute de rol.

Funcţia formativă a jocului de rol constă în faptul că elevul îşi formează comportamentelenecesare în relaţiile sociale de azi sau mai târziu, dar şi faptul că acesta învaţă să se exprime corect, săopereze cu noi termeni pentru că aceştia să intre în vocabularul activ al lui.

Jocul de rol angajează resursele intelectuale şi morale ale copilului contribuind la formarea şidezvoltarea personalităţii acestuia.

Privind jocurile copiilor, putem observa că aceştia se antrenează în jocuri de rol cu caracterspecific: „ De-a şcoala”, „ La magazin”, „De-a doctorul şi bolnavul”, etc.

În cadrul lecţiilor am introdus jocul de rol cu un scop bine determinat, pentru atingerea căruia afost nevoie de o lună de pregătiri. Iată cum am proiectat şi desfăşurat jocul de rol „ Micii judecători”,pe baza textului „Prietenia”, din manualul de Limba română.

Etapele desfăşurării jocului :1. Analiza situaţiei create între cei doi copii , Bogdan şi Gheorghiţă , situaţie care reiese din

textul mai sus amintit.

2. Alegerea participanţilor la jocul de rol şi instruirea lor cu privire la interpretarea rolului dejudecător.

50

Participanţii au fost toţi elevii clasei a II-a C, împărţiţi în două grupe: cei din prima grupă auadresat întrebări lui Bogdan, iar cei din cealaltă grupă au adresat întrebări lui Gheoghiţă.

3. Interpretarea rolurilor :

Prin întrebările adresate celor doi copii, a ieşit la iveală adevărul.4. Concluzii, păreri asupra modului de interpretare a rolurilor:

Copiii au înţeles că dintre cei doi acuzaţi, vinovat este Gheorghiţă, pentru că nu a ţinut contde sfatul prietenesc al lui Bogdan.

Dinamica jocului a fost asigurată de faptul că întregul colectiv a participat la joc, fiecarestrăduindu-se să adreseze întrebări potrivite, al căror răspuns să ducă la soluţia problemei investigate.

Caracterul formativ al acestei activităţi reiese din faptul că elevii şi-au dovedit competenţelede analiză critică a unor fapte omeneşti, de comunicare, de investigare, de luare a unor decizii juste, degăsire a unor soluţii la diferite probleme, competenţe de care vor avea nevoie în viaţă.

Dacă, la început, unii dintre copii s-au lăsat mai greu antrenaţi, până la urmă, fiind încurajaţi,şi aceştia au reuşit să participe cu plăcere la joc. De aici, reiese încă o dimensiune formativă a joculuide rol, aceea de cultivare a sentimentelor de încredere a copilului în forţele lui, a dorinţei de a participaalături de colegii săi la toate activităţile şcolare.

Manualul de Limba română ne oferă foarte multe ocazii de a aplica jocul de rol ca metodădidactică, ocazii pe care le fructificăm având în vedere eficienţa acestei metode.

Fiind o metodă activă, Jocul de rol contribuie la valorificarea în condiţii şi forme noi acunoştinţelor pe care elevii le posedă, la formarea unor conduite, atitudini şi comportamente necesareîn viaţă.

Modalităţi practice de utilizare a metodei mozaicului şi a metodeicubului

Înv. Robu Laura,Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”, Săbăoani - Neamţ

Procesul de învăţământ este un ansamblu de metode,de „căi” de instruire.Metodologia didactică îl învaţă pe educator să-şi aleagă căile cele mai bune,mai eficiente ce

conduc spre un real progres educativ.Pentru un învăţător, metoda rămâne componenta cea mai intim legată de exercitarea funcţiilor

ce-i revin, de a scoate în evidenţă personalitatea sa. În mâna lui, metoda devine un instrument deorganizare a condiţiilor învăţării.

Trebuie precizat faptul că una şi aceeaşi metodă, în mâna unor educatori diferiţi, dă rezultatediferite.

Mozaicul reprezintă o metodă ce presupune colaborarea şi are la bază împărţirea clasei de eleviîn mai multe grupe de lucru, coordonate de cadrul didactic. Elevii devin experţi într-un anumitdomeniu.

Etapele metodei :1. Pregătirea materialelor2. Formarea grupelor iniţiale prin numărare3. Formarea grupelor de experţi4. Studierea materialelor5. Reîntoarcerea la grupele iniţiale6. Transmiterea cunoştinţelor7. Evaluarea

Am folosit „mozaicul” la clasa a IV-a (un eşantion format din 24 de elevi) la disciplina Limbasi

literatura română, la textul „Onoarea mai presus…”, de Mircea Sântimbreanu, timp de lucru 50minute.

Am împărţit clasa în 6 grupe de câte 4 elevi.

51

În fiecare grupă elevii au reprezentat un număr de la 1 la 4. S-au format grupele de experţi şi lis-au distribuit fişele cu partea corespunzătoare a lecţiei.

Li s-a cerut elevilor să povestească lecţia pe baza planului de idei, scris sub formă de titluri.Fişa nr.1 (pentru elevii cu nr.1)

Importanţa onoarei pentru GoguţăFişa nr.2 (pentru elevii cu nr.2)

Plânsul fetiţeiFişa nr.3 (pentru elevii cu nr.3)

Discuţia lui Goguţă cu cei doi copiiFişa nr.4 (pentru elevii cu nr.4)

Decizia lui GoguţăFiecare grup de experţi a citit fragmentul corespunzător, apoi a învăţat să-l povestească.La final, lecţia a fost povestită în întregime, în unitatea ei logică.Ø Atitudinea lui Goguţă faţă de fetiţă este corectă?Ø Voi cum aţi fi procedat dacă aţi fi fost în locul lui Goguţă?Ø Putem considera „Onoarea mai presus de orice..”, aşa cum sugerează titlul?

Am constatat că implicarea elevilor în asimilarea cunoştinţelor le-a stimulat încrederea înforţele

proprii, le-a crescut motivaţia pentru învăţare, şi-au dezvoltat abilităţi de comunicare argumentativă.Cubul este o metodă folosită în explorarea mai complexă în plan cognitiv, a unui subiect, a

unei situaţii de învăţare.Etapele aplicării metodei cubului sunt:

1. Realizarea unui cub din carton pe feţele căruia scriem cuvintele: descrie, compară,analizează, asociază, aplică, argumentează.

2. Anunţarea temei sau a subiectului pus în discuţie3. Împărţirea elevilor în tot atâtea grupe câte feţe are cubul, respectiv 6 subgrupe4. Prezentarea unor repere de acţiune fiecărei grupe, potrivit sarcinii de pe cub

La clasa a IV-a, la Limba şi literatura română, lecţia „Un joc nou” ,de Călin Gruia, se poatefolosi

metoda cubului pentru a povesti textul din manual.a) Descrie: locul şi timpul acţiunii, personajele;b) Compară: Prin ce se deosebeşte de celelalte texte?c) Asociază: Cine este Marina? Cu ce fel de copii se aseamănă?d) Analizează: De ce nu se mai simţea Marina singură?e) Aplică: Ce învăţăm din comportarea fetiţei? Cum se mai putea sfârşi întâmplarea?f) Argumentează: Cum credea Marina că şi-ar putea alunga singurătatea?

Explică proverbul „Cine caută vreme pierde vremea.”Cubul de carton, ca material didactic, ia forma unui zar pe care elevul îl aruncă şi în funcţie de

punctele obţinute rezolvă ceea ce i se cere de către învăţător.Elevul este plasat în centrul activităţii prin metoda cubului, rolul preponderent al cadrului

didactic fiind acela de modelator.Prin utilizarea metodelor active, cadrul didactic insuflă dorinţa elevilor de a dobândi

cunoştinţele prin eforturi proprii, se realizează cu succes obiectivele formative, cresc şansele deprogres şcolar, ier cunoştinţele devin trainice.

Metoda cubului, aplicaţie practică la obiectul ştiinţe

Inst.FechităLucianaŞcoala cu clasele I-VIII , Tămăşeni, jud. Neamţ

Metoda cubului este o metodă de realizare a sensului, folosită în cazul în care se doreşteexplorarea unui subiect, a unei situaţii, etc., din mai multe perspective. Metoda permite realizarea unorcorelaţii multiple, cu caracter interdisciplinar. Se oferă astfel elevilor posibilitatea de a-şi dezvoltacompetenţele necesare unor abordări complexe şi integratoare.

Metoda prezintă următoarele efecte formative:

52

· La nivel mintal (cognitiv)-stimulează imaginaţia elevilor;-cultivă creativitatea elevilor pentru a genera idei noi şi soluţii;-solicită gândirea pentru a selecta idei viabile şi inedite;-dezvoltă capacitatea de a comunica;

· La nivel atitudinal:-dezvoltă abilităţi de relaţionare în cadrul colectivului şcolar;-facilitează confruntări de idei;-stimulează exprimarea personalităţii fiecărui participant;-sensibilizează şi antrenează pe elevii cu rezultate slabe în activitate.

Etapele metodei:Pentru început se realizează un cub, pe fiecare din feţele lui fiind înscrisă una din instrucţiunile :

descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează pro sau contra. Pentru elevii mici acesteinstrucţiuni se prezintă sub formă de propoziţii interogative. După anunţarea temei/subiectului pus îndiscuţie, se împarte grupul de elevi în 6 subgrupuri, fiecare subgrup urmând să examineze tema aleasădin perspectiva cerinţei de pe una din feţele cubului (sau fiecare elev este lăsat să abordeze liber fiecareetapă), astfel:1. descrie: culorile, formele, mărimile, etc.;2. compară: ce este asemănător şi ce este diferit?3. asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?4. analizează: spune din ce este făcut, din ce se compune, etc.5. aplică: ce poţi face cu el, cum poate fi folosit?6. argumentează pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale.

Sarcinile specificate pe feţele cubului nu trebuie rezolvate obligatoriu în ordinea prestabilită,importantă fiind corectitudinea rezolvării sarcinilor formulate. Scrierea se face individual sau pe grupe,apoi se lucrează frontal. Se citeşte ce s-a scris pe o faţă, iar colegii vor specifica dacă le-a plăcut şi dece anume. Se vor purta discuţii despre fiecare din ideile scrise pe cele 6 feţe ale cubului. Prinbraistorming, participanţii pot identifica idei novatoare pe care le pot apoi include într-un paragraf saudouă referitoare la tema respectivă. Pentru activitatea frontală tabla se împarte în 6 coloane, câte unapentru fiecare faţă a cubului. Câte un elev din fiecare grupă va scrie într-una din coloane ceea ce a scrispe unele din feţele cubului. Se cer completări din partea celorlalţi, pe rând, pentru fiecare faţă.Completările pot fi aduse cu informaţii din manual, desene, fotografii, etc.

Cubul este o metodă utilizată cu succes în clasa a-III-a la lecţia „Frunza” de la unitatea„Vieţuitoare- Planta, organism viu”. Activitatea se poate realiza individual sau pe grupe, aici oprindu-ne la cea de-a doua variantă, urmărind formarea deprinderilor de lucru în echipă şi a unor calităţi ceavantajează colaborarea, precum şi ajutându-i pe elevi să descopere locul frunzei în lumea vie. După cese anunţă tema lecţiei, iar elevii pot citi, eventual, o dată textul din manual, se formulează următoarelecerinţe specifice fiecărei feţe a cubului:Ø Descrie – Studiază cu atenţie o frunză de măr şi pe faţă şi pe dos şi descrie ceea ce observi.Ø Compară – Priveşte colecţia de frunze şi compară-le. (Desenează 3 frunze.)Ø Asociază- Asociază frunzele la florile sau fructele potrivite.Ø Analizează – Descoperă componenţa frunzei.Ø Aplică – Identifică la ce pot folosi frunzele.Ø Argumentează – Motivează dacă frunza este sau nu un organism viu.

Fiecărei grupe i se va repartiza una din cerinţele de mai sus şi se va lăsa un timp de lucru pentrua face observaţii şi notaţii. Pentru procurarea materialului didactic divers şi abundent (frunză măr, altefrunze, flori fructe, cartofi, etc. )toţi elevii pot fi cooptaţi printr-un anunţ din ora sau ziua anterioară.După expirarea timpului un reprezentant sau mai mulţi din fiecare grupă vor prezenta cum şi-auîndeplinit sarcina. Afirmaţiile lor pot fi susţinute sau criticate de colegii din celelalte grupe, astfel încâtpărerile să ajungă la unison, formulându-se concluziile.

Grupa 1 , care a avut ca sarcină să studieze frunza de măr şi să descrie ceea ce observă .

Grupa 2 va veni în completarea primei grupe evidenţiind diversitatea frunzelor. Se pot alege: o frunză de prun, una de nuc, de stejar, debrad, de salcâm, de viţă de vie, de fasole, castan, etc.

Grupa 3 va încerca să aplice multitudinea de informaţii empirice, realizând astfel o viziuneintegrată asupra unei plante, prin corelarea frunzelor cu florile şi/sau fructele.

53

Grupa 4 , batându-se pe informaţiile prezentate în manual, cerând şi ajutorul învăţătoruluipentru eventualele nelămuriri, va veni cu informaţii strict ştiinţifice cu privire la compoziţia frunzei.

Grupa 5 va surprinde rolul frunzei, la ce foloseşte şi cum se consumă.Grupa 6 , preluând o parte din informaţiile prezentate de colegi, va aduce argumente pro în

sprijinul afirmaţiei „Frunza este un organism viu”.În completare se pot crea mici jocuri de rol în care personajul principal este frunza (Cum vede

o frunză lumea noastră?) sau se pot citi fragmente din „Frunza” de Emil Gârleanu.Sub îndrumarea învăţătorului activitatea se va sintetiza în câteva idei principale care vor forma

schema lecţiei:1. Alcătuirea frunzei2. Diversitatea frunzelor (formă, mărime, culoare, asperităţi)3. Foloasele frunzelor4. Frunza ca organism viu

Prin metoda cubului se realizează o învăţare autentică şi durabilă, prin asimilarea unorcunoştinţe noi şi restructurarea activă a unor scheme mentale, se dezvoltă capacitatea de exprimareorală, elevii fiind puşi în situaţia de a reformula cu propriile lor cuvinte cele învăţate şi, nu în ultimulrând, se realizează o eficientă receptare a mesajului scris.

Sensibilizarea copiilor faţă de totce ne inconjoară

Educatoare Macsim Irina , Diac Ana Gradiniţa Lizuca Bacău

De bună seamă se spune că cine iubeste florile, iubeste cu ardoare şi copii şi tot cu ardoare işidoreşte pentru aceştia viaţă lungă şi fericită , şi-i creşte astfel ca viata să le fie cu griji şi lipsuri cât maipuţine ,iar bucuria ,bunăstarea şi fericirea să le fie surori din leagăn pentru totdeauna. Acum nu mai chemăm ursitoarele ca pe vremuri demult uitate –nu pentru că nu mai avemcredinţă în ele ci pentru că suntem constientţi că de la noi parinţii şi educatorii primilor paşi , depindefericirea copiilor noştrii , pentru că tot ce facem şi cum facem,prin tot ce le spunem când şi cum lespunem ,prin zâmbet , gest , prezinţă sau absenţă prin tot ce tine de asigurarea a ceea ce inseamnasecuritatea materială şi morală de care au nevoie, viaţa copiilor să fie viaţă adevarată fară temeriapăsătoare si griji de adult care să le strivească umerii fragili. Stă în puterea noastra să le călauzim paşii spre un drum bun . Acest lucru î-l putem realizaurmărind şi îmbunătaţind activitaţile de educaţie pentru societate care îsi are un spaţiu bine meritat în“Programa activitătilor instructiv-educative din gradiniţele de copii. Copilul trăieşte în gradiniţă primele lui experienţe sociale , primele experienţe de viaţă colectivăîn afară familiei . Aici copilul evoluează social îsi structureaza conduita ; gradinţa dezvaluieprescolarilor căile de comportare ca indivizi liberi toleranţi cu respect fata de ceilalţi . Principalele direcţii şi sarcini ale gradiniţei sunt concretizate în educaţia pe care o facem copiiloraplicând cele mai potrivite mijloace şi procedee de realizare cum ar fi :a) educaţia formativă ce se concretizează în dezvoltarea orizontului cultural , a trăsaturilor psihice

si morale.b) educatia informativă ce are ca obiectiv acumularea de către copii a acelor informaţii şi cunostinţe

care să le permită integrarea în clasă I cât mai eficient şi rapid.In realizarea celor două obiective se are în vedere buna creştere şi educarea copiilor ,aceştia

fiind viitorul umanitaţii. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse a fost necesar să desfăşurăm cu copiii jocuri , activitaţi,poezii , povestiri si alte diferite acţiuni cu un pronunţat conţinut moral care au sensibilizat afectivfoarte multi copii . Creaţiile literare , povestirile , basmele au încantat întotdeauna copilaria , acestea scot în evidenţătrasăturile personajelor dându-i posibilitatea copilului de a deosebi frumosul de urât , binele de rău ,

54

adevarul de minciună şi totodată oferind posibilitatea ascultătorului de a fi alături de cei buni ,curajoşi,milostivi .etc. La modalitaţile recomandate de programa am mai adăugat şi altele ţinând totuşi cont departicularităţile de vârstă şi cele individuale ale copiilor. Astfel în cadrul proiectelor tematice desfăşurate am avut subiecte cum ar fi : să iubim florile , saiubim vieţuitoarele, natura înconjurătoare unde copii au participat efectiv plantând flori , urmărindu-leevoluţia de la sămanţă la flori ascultând diferite lecturii ,poezii , întamplări iar acum la grupapregătitoare au înteles că fiecare plantă –mare , mică fiecare vieţuitoare mică-insecta sau mare îşi arerolul ei în natură iar noi oamenii trebuie să le ocrotim . O alta temă – Să ne iubim unii pe alţii , i-a impresionat profund.Prin câteva lecturi am reuşit săsensbilizăm pâna la lacrimi .Astfel când au aflat că nişte pui de rândunica au fost salvaţi , copii aucondamnat cu înversunare fapta lui Radu –copilul care a facut rău .Au fost profound impresionaţi şi deajutorul pe care l-a dat porumbiţa albinei cazute în apă şi de recunostinţa celei din urmă care şi-a datviaţa pentru prietena ei . Astfel copii au luat exemplul porumbiţei şi au îneput să se poarte foate frumos unul cu celălatla nevoie- Sub influienta acestor obiective enumerate am invitat un protocol de colaborare –denumitFerestre deschise cu Fundaţia de Sprijin Comunitar –organizaţie nonguvernamentala de la noi din oraş, care a urmărit sensibilizarea copiilor la suferinţa şi neajunsurile altor copii de aceeaşi vârstă şicultivarea dragostei fata de aproapele său.În cadrul protocolului am invitat la noi în grădiniţă o grupăde copii venită prin FSC din satul Gâşteni . Copiii au fost primiţi cu multe dulciuri , jucării şi daruridin partea copiilor de la grupa condusă de noi. Bucuria a fost foarte mare mai ales că vizita a fost făcută în preajma sărbătorilor de iarna .Cuocazia zilei de 1 Iunie 2007 am vizitat împreuna cu copii grupei copii de la Centrul de zi –Pinochiounde iarăşi am putut oferi daruri copiilor din centru .În apropierea Sărbătorilor Pascale am făcut ovizita copiilor din Centrul Ovidiu –Rom când am oferit iar daruri copiilor în situaţii dificile , iar înluna mai aceiaşi copii vor veni in vizită la grădiniţa Lizuca unde vor fi primiţi cu drag şi daruri . Menirea noastră este să cultivăm în sufletele copiilor dragostea ,înţelegere ,respect faţa de totce ne înconjoara pregătind astfel copii pentru viaţă.

Importanţa orelor de educaţie plastică în activitatea şcolarului

Înv. Munteanu Iuliana Şcoala Generală nr.6 Săcele

Motto:“Ochiul are nevoie de culoare cum are nevoie de lumina”

O lume fără culori n-ar fi numai tristă, ci ar părea moartă. Culorile au stat în cea mai maremasură la baza cunoaşterii lumii de către oameni. Există o lume interioară, subiectivă a culorilor, la felcum există lumea lor obiectivă, exterioară.

S-a constatat faptul că sensibilitatea diferenţială a copiilor crescuţi la ţară într-un universcromatic foarte bogat si variat (câmpuri cu flori, câmpii verzi, livezi) este superioară copiilor crescuţiîntre zidurile cenuşii ale unui oraş.

Un mediu monoton si rece din punct de vedere artistic, produce o creştere a tensiunii nervoase,o stare de iritare. În procesul de predare-învăţare, culorile influenţează pozitiv percepţia, atenţia,memoria, sporind gradul de înţelegere şi asimilare. Culoarea aduce bucurie sau întristează, vindecărăni sufleteşti, dezvoltă imaginaţia; cu ajutorul culorilor putem să cunoaştem mai bine personalitateaelevului.

Ora de educaţie plastică este prilejul copilului de a învăţa această “gramatică a artei”, esteprilejul de a învăţa limbajul specific artei cu elementele lui de bază: punctual, linia, culoarea, forma,compoziţia.

55

Şcoala este locul unde elevul poate căpăta cunoştinţe în mod organizat, unde poate fi educatprin acest limbaj al simţirii. Ilustrările prin planşe sunt în oră suport pentru discuţii, observaţii, miciexperimente. Prin exerciţiu-joc învaţă cum să stăpânească culorile, cum să le faca să-i exprime trăirilesi ideile, învaţă să comunice cu ajutorul lor. Prin micile compoziţii simple la început, cu formestângace, copilul “povesteşte” prin intermediul celor învăţate. De aceea, în cursul orelor de educaţieplastică trebuie să dirijăm elevii spre însuşirea limbajului specific. După aceea, elevul în compoziţiilesale se va folosi de toate în mod armonios, cautând să le pună în slujba ideii pe care să o redea.

Şezătoarea folclorică,mijloc de familiarizere a elevilor cu valorile trecutului

Înv. Loloiu Veronica-NicoletaŞcoala nr.2 „Mircea cel Bătrân” Giurgiu, jud. Giurgiu

Elevii trebuie îndrumaţi să-şi indrepte atenţia spre fondul străbun de valori artistice şidocumentare pentru a-l aprofunda, a-l iubi şi a-l răspândi.

Menirea noastră, a dascălilor, este aceea de a-i îndruma în acest sens. În cadrul orelor deeducaţie muzicală, educatie plastică şi de abilităţi practice putem să-i facem pe elevi să pătrundă întainele comorilor înţelepciunii şi creaţiei populare. Ei trebuie să cunoască muzica populară, dansurile,costumele populare româneşti.

Cunoaşterea obiceiurilor şi a tradiţiilor populare locale are o importanţă deosebită, datorităconţinutului de idei şi de sentimente, a faptelor care oglindesc trecutul bogat şi valorile poporuluinostru.

Baladele, cântecele, doinele, arta ceramică, sculptura în lemn şi piatră, ţesăturile populare şiportul popular alcătuiesc un inestimabil patrimoniu spiritual, care oglindeşte în modul cel mai elocventforţa creatoare şi geniul poporului nostru.

Trezirea interesului elevilor faţă de valorile trecutului o mai putem face şi prin intermediulşezătorilor folclorice. Aceste şezători este locul unde se poate îmbina într-un mod plăcut şi eficientobiceiurile şi tradiţiile populare, baladele, cântecele, doinele, ţesăturile şi portul popular.

Şezătorile se organizează în cadrul clasei sau cu clase diferite. În cadrul acestor manifestări sepot invita şi părinţii elevilor. Se recită poezii, se dramatizează povestiri, se povestesc episoade maiinteresante din opera unui scriitor. Se cântă în cor sau solo unele melodii pe versuri ale unor poeţi.

Şezătoarea folclorică reprezintă o formă atractivă, recreativă şi dinamizatoare, foarte potrivităpentru realizarea cu succes a obiectivelor propuse în domeniul comunicării elevilor şi a familiarizăriielevilor cu valorile trecutului. Este cadrul cel mai adecvat manifestării libere a elevilor şi cel maieficient mijloc de exersare şi cultivare a relaţiilor de colaborare, de încredere, fiind o formă deactivitate colectivă.

Stimularea şi educarea atenţiei este o latură importantă care se realizează prin intermediulşezătorii. Varietatea răspunsurilor ce trebuie urmărite pe parcursul derulării conţinutului, intervenţia laun moment oportun, cu răspunsul sau rolul pe care-l are de îndeplinit fiecare elev, susţinute de suportulafectiv motivaţional, contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei, fără a-i resimţi efortul şi în felul acesta,se cultivă, încetul cu încetul, atenţia postvoluntară, sporeşte capacitatea de rezistenţă la efort.

Pentru o bună organizare a şezătorii este necesară stabilirea din timp a tematicii. Aceastătematică trebuie prezentată elevilor pentru ca aceştia să culeagă cât mai multe informaţii. Întregulmaterial pentru şezătoare trebuie organizat foarte bine, aceasta fiind o cerinţă didactică prin care seasigură o activitate de bună calitate.

Pregătirea elevilor pentru şezătoare este un aspect tot atât de important ca şi pregătireaînvăţătorului pentru acest eveniment. Cele mai importante momente în organizarea unei şezători sunt:

♦ Comunicarea din timp a datei la care va avea loc şezătoarea. Am anunţat elevii încă de laînceputul semestrului faptul că spre sfârşitul acestuia vom organiza o şezătoare folclorică.

♦ Comunicarea tematicii. Am comunicat elevilor faptul că la şezătoarea folclorică vomprezenta părinţilor obiceiuri şi tradiţii populare, iar ca invitat special va fi prezentă artista de muzicăpopulară din zona Vlasca, Doina Cernea.

56

♦ Desfăşurarea şezătorii cuprinde mai multe momente:♠ Pregătirea cadrului corespunzător. Pe cât posibil, acesta să se desfăşoare într-un cadru

deosebit de cel al clasei. În primul rând că şezătoarea câştigă mult în valoare dacă se desfăşoară într-oambianţă a cărei notă festivă trebuie să fie evidentă, în al doilea rând, schimbarea decorului ambiant,ca valoare de stimul, modifică în mod favorabil dispoziţia, creează disponibilităţi psihice în plus,accentuează trăirile estetice şi deschide spiritul copilului către comunicare şi cunoaştere. Pentruasigurarea festivităţii acţiunii este bine ca şezătoarea să se desfăşoare în sala de festivităţi a şcolii.Copiilor le face o deosebită plăcere să participe la amenajarea sălii de festivităţi, să o transforme într-o„sală de teatru”.

Şezătoarea folclorică pe care am organizat-o s-a desfăşurat în sala de festivităţi. Deoareceaceastă sală avea scenă, mi-a fost foarte uşor s-o decorez cu obiecte specifice artei populare,reprezentate prin textile de interior, port popular specific zonei Vlaşca. Un moment interesant a fost celde împodobire a scenei, deoarece elevii au avut o contribuţie esenţială. Elevi la care puţin mă aşteptamsă se implice în această decorare, au fost cei mai activi şi au avut idei bune. Fiecare elev şi-a pusamprenta într-un colţ al scenei printr-un „ştergar din borangic” luat de la bunica, printr-un „macat”,„preş”, printr-o „velinţă” împrumutată de la o vecină a bunicii. Întreaga scenă era îmbrăcată în „hainede sărbătoare” cu multe macate, preşuri, velinţe, cergi şi prosoape din borangic. Toţi elevii erauîmbrăcaţi în costume populare din aproape toate zonele ţării iar în timpul şezătorii fiecare întreprindeacâte o activitate: câteva fete îndrugau lână, alte două fete făceau ghem după un scul de lână, alteleîmpleteau câte un fular sau coseau un şervet. Băieţii imitau şi ei o serie de activităţi pe care le făceaubunicii noştri în trecut: ascuţeau o coasă, câţiva mai pricepuţi încercau să finiseze o potcoavă pentru uncal. Am încercat să-l las pe fiecare elev sa-şi aleagă activitatea pe care o preferă, fiecare făcând-o dinplăcere.

♠ Amenajarea unei mici expoziţii în concordanţă cu tema aleasă. Pentru tema aleasă demine, şezătoare folclorică, într-un colţ al scenei am realizat împreună cu elevii o expoziţie de ţesăturipopulare, sculpturi în lemn şi piatră, obiecte aparţinând artei ceramice.

♠ Deschiderea şezătorii printr-un cuvânt al învăţătorului, prin care se precizează scopulşezătorii şi se subliniază importanţa momentului. Scopul şezătorii mele a fost de a-i familiariza peelevi cu fondul străbun de valori al creaţiei populare, pătrunderea elevilor în tainele comorilorînţelepciunii şi creaţiei populare locale (zona Vlaşca).

♠ Participarea efectivă a elevilor, conform rolului pe care l-a avut de îndeplinit fiecare,prezentarea materialului şezătorii: recitări, snoave, povestiri, ghicitori, cântece, dramatizări etc.

În cadrul sezatorii, elevii au spus ghicitori, au recitat poezii, au cântat balade şi cântecepopulare ale unor vestiţi artişti. Punctul culminant al acestei şezători a fost o invitată specială, ocântăreaţă de muzică populară care îşi are originea în judeţul Giurgiu, Doina Cernea. Momenteemoţionante au fost atât de partea elevilor, a părinţilor, dar şi a artistei specialistă în arta populară.

În şezătoarea folclorică organizată de mine am încercat să-i las şi pe elevi să participe cu ideilelor, aducând pe lângă sugestiile mele, cântece, jocuri, formule speciale încercând să le stimulezinteresul pentru activitatea în desfăşurare. Elevii şi-au pus în evidenţă calităţile artistice prin recitări,cântece şi dansuri populare, dar şi cele de îndemânare la împletituri, croşetat, cusut, tors, ţesut,depănat, ca şi curăţatul porumbului şi împletituri din papură. Tot ce se asamblează într-o şezătoare esterealizat puţin câte puţin în orele de abilităţi practice.

La şezătoare, pe lângă jocuri, cântece, poezii şi legende, am decorat „Şerveţelul”, „Ştergarul”,„Ulciorul”, am confecţionat „Semnul de carte” şi „Covorul”. Am realizat şi obiecte folclorice cumateriale din natură pe care le-au procurat elevii. Printre materialele folosite amintesc: conuri de brad,sârme, fulgi, pene, seminţe de floarea soarelui, de dovleac, frunze şi flori uscate. În realizarea lucrăriloram folosit şi materiale auxiliare: textile, vată, aţă, lână, hârtie colorată, mărgele şi acuarele.

57

♦ Încheierea şezătoriireprezintă un moment căruia trebuiesă i se acorde importanţa pedagogicănecesară. Învăţătorul trebuie săaprecieze în termeni laudativicomportarea elevilor, calitateacontribuţiei fiecăruia, distribuinddiferite recompense şi premii.

Autoevaluarea compunerilor

Înv. Hodoroabă AnaŞcoala cu clasele I-VIII Nr. 10 Bacău

Între generaţiile de acum câţiva ani in urmă şi cele de astăzi se accentuează tot mai mult odiferenţa vizibilă: exprimarea elevilor este din ce în ce mai săracă, mai greoaie. Mijloacele de redactarea unui enunţ se rezumă de cele mai multe ori la un stil lapidar, arid care nu este întotdeauna pe placulcititorului sau auditoriului. Este adevărat, elevii stăpânesc şi jonglează cu uşurinţă cu ortografia, dartrebuie să existe şi idei, cuvinte cu care să se construiască un mesaj un crez, o idee.

Programa şcolară a lăsat în umbră, la clasa a II-a, în special, acei paşi siguri spre creaţiileliterare, din nevoia descongestionării conţinuturilor. Pe lângă mesajul care are o finalitate informativă,sunt necesare texte presărate cu mai multe imagini poetice care să sensibilizeze şi să stimulezeimaginaţia şi creativitatea.

Predarea integrată a limbii şi literaturii române, în schimb, nu îngrădeşte posibilitatea realizăriipaşilor spre creaţii înalte. Învăţătorul este cel care selectează conţinuturile in concordanţă cuobiectivele, îşi creează acele momente de transfer de cunoştinţe astfel încât să se evite acelediscrepanţe între ceea ce a fost şi ceea ce este.

Ora de limba şi literatura română prin care elevul învaţă să creeze texte, trebuie să ocupetimpul in care elevul atinge cota maxima a curbei de efort. Nu se ajunge la rezultate maxime in a patrasau a cincea oră de curs. Climatul creativ trebuie asigurat cu migală şi interes în perioadele în careelevul posedă un bagaj suficient de cuvinte, idei, cunoştinţe, astfel încât să redea în scris ceva. Acesteafiind însuşite, vor fi canalizate în "căsuţa creaţiei" în prima parte a lecţiei când se clădesc subtilmotivaţiile pentru redactare.

Autoevaluarea vine să completeze gama metodelor traditionale de evaluare contribuind lacunoaşterea de sine, la măsurarea propriei performanţe cu obiectivitate.

Astfel, elevii autoevaluându-se ,işi pot stabili propriile metode şi programe de ame- liorare saudezoltare.

Pentru a se ajunge la finalităti fericite, invatatorul trebuie să-l asigure modele de lucrări carerăspund standardelor de performanţă, grile de obiective si de criteriistabilite cu un seriosprofesionalismastfel încât elevul să descopere primul propriile erori. Nu se poate ajunge la autoapreciere obiectivadecât după multe exerciţii de corectare, în special în grupuri mici.

Elaborarea compunerilor presupune efort creator prin care să se poată delimita originalitatea,autenticitatea, caracterul personal al celui care răspunde sarcinilor. De aceea nici evaluarea nu esteusoară.cu atât mai mult autoevaluarea. De aceea, chiar dacă elevii au fost puşi în situaţia de a seautocorecta, calificativele au fost , pentru inceput, acordate de invaţător; natura greşelilor creând

58

dificultate in apreciere.Autoevaluarea trebuie să sporească motivatia în învăţare; datoria noastră este dea-i învaţa cum să se autoaprecieze, să se ghideze, în primul rând prin intermediul unei eva- luări bineconcepute.În vederea aprecierii capacitătilor de exprimare orala si scrisă se pot folosi diverse metode :

a) Reformularea propriilor ideiÎn caietele elevilor precum şi în faţa clasei există ciorchinele “ O compunere reuşită”. În

timp ce elevul alcatuieşte un text oral, este atenţionat asupra erorilorcu un fascicul luminos puspe dreptunghiul cu atenţionarea corespunzatoăre. Elevul reia ideea. Daca nu reuşeşte este ajutatde un coleg. În timp ce elevul creează un text scris, învaţătorul merge la lucrarea acestuia ş-iciteşte discret creatia. Cu ajutorul simbolurilor de corectare îi sugerează sa-şi depisteze singurgreşelile şi să le indrepte.

Cerinţe ale aşezării în pagină1. În dreapta, sus, pe primul spaţiu se scrie data.2. Sub dată, se lasă un spaţiu liber.3. Pe următorul spaţiu se scrie titlul, la mijlocul paginii; sub titlu, în dreapta, se scrie autorul;sub titlu se specifică sarcina de rezolvare.4. Între subtitlu şi text se lasă un rând liber.5. Textul începe cu respectarea alineatului.6. Linia de dialog se pune după alineat.

——— de înlocuit cuvântul (rândul) subliniat

|Ú

Ù

de scris despărţit

b de scris unitlipseşte un cuvânt, mai multe, o propoziţiegreşeală de ortografie

= greşeală de punctuaţieşir nou, alineat

? neînţeles, vag, confuz, exprimare nepotrivităX nu e nevoie, de suprimat

ac! acordul e greşitt Timpul verbelor nu e bine întrebuinţat

~~ literă sau cuvânt scrise greşit

b) Evaluarea pe baza descriptorilor formulaţi de colegi

Vei putea scrie frumos, adevărat şiconvingător numai despre ceea ce cunoşti.

Numai citind mult vei izbuti sărealizezi compuneri reuşite!

Lasă imaginaţia (închipuirea) să zboare ! Fiecare compunere are un titlu.

Orice compunere are un început (o introducere), odesfăşurare (un cuprins) şi un sfârşit (o încheiere).

Timpul povestirii: acelaşi în întreaga compunere: trecut, prezent sau viitor şi la aceeaşi persoană.

Esenţialul şi amănuntele.

Fii atent cum scrii!

Respectă alineatele.Nu repeta aceleaşi cuvinte!

Nu te rătăci!

Un plan bun, o compunere bună.

Înainte de a scrie, gândeşte!

COMPUNERE REUŞITĂ

Cum corectăm corect

59

Elevul care îşi citeşte în faţa clasei creaţia are şi rolul de subiect al actiunii de evaluator, departicipant la propria sa formare, atât în acţiunea de instruire cât şi cea de evaluare. Astfel auditoriuladuce aprecieri critice asupra lucrarii. Pe baza celor auzite autorul are drept la replică apoi îşi stabileştecalificativul.

c) Corectarea în perecheSe face schimb de caiete preferenţial. Cel care primeşte caietul colegului sau priete- nului

citeşte cu atenţie creaţia având ca suport de evaluare grila de evaluare scrisă pe tablă sau pe fişă.În final acesta va consemna pe caietul citit impresii, observaţii, recomandări, apoi va

înapoia caietul, discutând dacă este cazul. Am observat atenţia sporită acordată atât de cel care estedator să analizeze cât şi de cel care ia cunoştinţă de aprecierile primite. Astfel se realizeazăconcomitent evaluarea acţiunii celuilalt şi propria sa evaluare.

d) Corectarea în grup este un exerciţiu eficient şi atractiv în scopul formăriicapacităţilor de autoevaluare ale elevilor.

Grupurile sunt formate de învăţător sau pe linie preferenţială. Autoaprecierea este dirijată,controlată, având ca element de referinţă faptul că o cunoaştere obiectivă a capacităţilor se poaterealiza prin completări reciproce, prin argumente convergente prin aprecieri şi informaţii antrenate degrup. Desigur apare şi protestul – fapt inerent în astfel de situaţii. O creaţie este o creaţie dacă esteapreciată şi de cei din jur.

Instrumentele de autoevaluare şi evaluare trebuie să fie permanent la îndemâna elevilor: grile,scări de clasificare, tabele de control, chestionare de atitudini.

GRILĂ DE AUTOEVALUARE

Formularea de propoziţii logiceRespectă planulCuvinte noi, expresiiOrtografiaScrierea

SCĂRILE SAU GRAFICELE DE AUTOEVALUARE

Acestea au la bază două repere complementare: ordonare şi frazare.Fiecare elev primeşte o fişă pe care să-şi construiască o scară personală, după următorul model.

Succesiunea probelorAspecte urmărite 20.IX. 31.IX. … … …FB

BS· scriere caligrafică

IFB

BS· omisiuni, adăugiri

IFB

BS· ortografie

I

· încadrare în paginăFB

60

BSI

FB

BS· caracter lizibil

I

SCARA DE CLASIFICARE – cu scopul autoevaluării atitudinii faţă de activităţile deînvăţare, creare.

FrecvenţaNr.Crt

Indicatorirar uneori deseori întotdeauna

1 Cat de des participa la discuţii2 Raspunsurile au fost corecte3 Originalitate în exprimare4 Fluenţa în vorbire5 Înţeleg colegii ce spune6 Expresivitate în vorbire7 Vorbeşte neîntrebat

CHESTIONARUL DE ATITUDINI

· Ce titluri mă reprezintă?· Când scriu uşor· Când nu pot scrie· Ce calificativ aş merita· Ce creaţii îmi fac cinste

Bibliografie selectivă*** Curriculum Naţional pentru învăţământul obligatoriu. Cadru de referinţă, M.E.N., C.N.C.,

Editura „Corint”, Bucureşti, 1998*** Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru învăţământul primar, M.E.N., C.N.C.,

Editura Corint, Bucureşti, 1998*** Ghid de evaluare şi examinare, S.N.E.E., Editura „Prognosis”, Bucureşti, 2001*** Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba şi literatura română, învăţământul

primar şi gimnazial, C.N.N., Editura „Aramis”, Bucureşti, 2002Marcela Peneş – „Limba şi literatura română” – Manual pentru clasa a II-a, Editura „Ana”,

Bucureşti, 2001.Ioan Surdu;Ioan Dănilă – Limba şi literatura română – Manual pentru clasa a II-a, Editura

„All”, Bucureşti, 2001.Marcela Peneş – „Bucuria de a scrie compuneri”, Editura „Aramis”, Bucureşti, 1993.

Formarea continuă a cadrelor didactice în Uniunea Europeană

Prof. Luciana Florinela Ponta, Şcoala Generală „ Constantin Săvoiu ” Tg-Jiu Prof. Simona Voiculescu, Şcoala Generală Albeni

Uniunea Europeana numără 4.500.000 de cadre didactice care dispun de o formareiniţială. Principala dificultate a acestora este de a-şi însuşi noile roluri cu care se confruntă şi de a seadapta la evolutia societăţii. În faţa acestei realităţi, formarea continuă caută mijloace de a acţionaasupra unui număr cît mai mare de educatori, cu scopul de a obţine masa critică pentru realizarea

61

efectelor scontate.Deja în 1986 modelul unei formări iniţiale, suficiente pentru întreaga carierăprofesională, părea a fi un model perimat pentru învăţământ. În procesul de formare se disting : - o formare continuă, care permite o înnoire şi o perfecţionare a practicilor profesionale prinactualizarea cunoştiintelor însuşite în timpul formării iniţiale.

- o formare complementară, care permite eventual schimbarea orientării profesiei prin noicerinţe. Unele ţări folosesc aceste accepţii separat, iar altele le comasează într-unul singur ( „formare avansată ” , „ formare în timpul serviciului ” , „ formare pentru calificare ” ) . Pentru formarea continuă, la care se referă această informare, o posibilă definiţie ar fi

drept un ansamblu de activităţi şi de practici care cer implicarea educatorilor pentru amplificareacunoştiinţelor proprii, perfecţionarea deprinderilor , analiza şi dezvoltarea atitudinilor profesionale.

Formarea continuă permite astfel să se răspundă atât nevoilor personale, cât şi celorprofesionale şi organizaţionale, favorizează autonomia educatorului şi nu mai este o simplă reciclare.

Toate statele membre UE sunt de acord în ceea ce priveşte ameliorarea calităţiieducaţiei, încurajarea înovării şi importanţa rolului dinamic al formării continue în atingereaobiectivelor . Din consensul asupra definirii formării continue rezultă şi o convergenţă la nivelulobiectivelor care structurează pe trei direcţii :

1) Dezvoltarea personală şi profesională a educatorilor prin : - actualizarea competenţelor de bază - actualizarea cunoştiinţelor didactice şi din domeniul disciplinei - însuşirea de noi competenţe - didactica disciplinelor - iniţierea în utilizarea de noi metode şi materiale2) Ameliorarea calităţii sistemelor de educaţie, a cursurilor oferite , a practicilorpedagogice ale educatorilor prin : - favorizarea interdisciplinităţii - dezvoltarea lucrului în echipă - încurajarea inovaţiei - formarea pentru managementul clasei şi al şcolii şi pentru rezolvarea problemelor

- devoltarea competenţelor necesare managementului relaţiilor 3) Cunoaşterea mediului social şi ambiental prin: - favorizarea relaţiilor cu intreprinderea - apropierea sistemului educativ de cel economic - studierea factorilor economici şi sociali care influenţează comportamentul tinerilor. În tabelul de mai jos exemplificăm modul în care se desfăşoară formarea continuă în unele ţări U.E. .

Statutul instituţiilor FormareŢara Tipuri de organizarenonuniversitar

universitar

Obligatorie Facultativă

GERMANIA Centralizat pe landuri X In modexcepţional

Da

GRECIA Centralizat şi apoi peregiuni

X Pentru debutanţi Da

SPANIA Centralizat şi apoi peregiuni

X X Pentru avansareşi mărire desalariu

Da

FRANŢA Centralizat la niveldepartamental

X X Uneori pt.acţiuniorganizate deinspectori

Da, în afaratimpuluiscolar

ITALIA Centralizat naţional,regional, provincial şi lanivel de şcoală

X Nu Da

PORTUGALI Centralizat, descentralizat, X X Pentru avansare Da, în afara

62

A regional şi local timpuluiscolar

U.K. Descentralizat la nivel local X X În 3 din 5 zilescutite depredare infiecare an

Da

Există o convergenţă între ţări în definirea conţinuturilor referitoare la formareacontinuuă care au în vedere mai multe domenii: - Curricula şi didacticile – sunt citate toate disciplinele, cu accent diferit în funcţie deciclul de învăţământ. - Organizarea şi managementul şcolii – acţiunile vizează administrarea şimanagementul şcolii, activităţile de sprijin şi consiliere şi se adresează educatorilor de la toatenivelurile, dar mai ales conducerilor şcolilor. - Aspecte pedagogice şi psihologice – acţiuni de formare privind integrarea copiilor cuhandicap, probleme ridicate de multiculturalism precum pedagogia diferenţiată ( pe grupe denivel ) , problemele de evaluare şi relaţiile profesor-elev. - Aspecte sociologice şi domenii de inovare – acţiuni de formare vizând mediul şiproblemele de sănătate, de orientare scolară, de relaţii între educatori şi părinţii elevilor şi celetratând informaţionalizarea învăţământului. Formarea continuă necesită un profesionalism crescut al formatorilordatorită complexităţii ei. În cele mai multe ţări este un evantai de formatori : - formatori permanenţi ai centrelor de formare continuă - provin din educatori care s-au specializat ca formatori. - educatori şi formatori ai instituţiilor de formare iniţială şi continuă - îşi împartactivitatea între formare iniţială şi formare continuă. - universitari, experţi şi educatori-cercetători asigură formarea la universităţi. - cadre didactice descărcate de o parte din obligaţiile lor de servici pentru a asiguraformarea continuă alături de alţi colegi ai lor. - inspectori, consilieri pedagogici, şefi de instituţii - asigură formarea cucaracter obligatoriu, de scurtă durată, referitoare la reformele educative din ţară. - formatori şi experţi din lumea afacerilor - intervin în formarea personalului dinînvăţământul profesional care efectuează un stagiu de formare în diferite firme. Procedeele de evaluare formării continue diferă de la o ţară la alta : - centralizat sau descentralizat. - evaluează ameliorarea calităţii. - evaluare prin responsabilii regionali care comunică datele către minister . - inspecţie educativă care evaluează sistematic toate şcolile inclusiv planurile de formare continuă. - evaluarea se face de către educatorul în formare şi de formator în funcţie de obiectivele fixate în prealabil. Evaluarea formării continue reprezintă o preocupare permanentă, dar ea priveşterareori toate aspectele sistemului. Marea diversitate a acţiunilor de formare continua s-a constituit treptat. Ofertelede formare continuă au avut în vedere, mai întâi, disciplinele şcolare şi s-au concentrat asupraactualizarii competenţelor însuşite in formarea iniţială. Pentru formele de formare continuă calitatea câştigă în semnificaţie în raport cueficacitatea. Calitatea şi eficacitatea se pot oare disocia ? Recunoaşterea formării continueasigurată prin şcoală poate avea aceeaşi legitimitate ca şi cea asigurată de o universitate ? În orice caz, formarea continuă nu poate fi eficace decât dacă cei care participă auo motivţie şi un proiect de perfecţionare profesională compatibil cu formarea propusă. Existădeci o relaţie între implicarea educatorilor şi formatorilor şi diferitele modalitaţi de formarecontinuă.

63

Dezvoltarea gândirii algoritmice,punct de plecare în formarea viitorului informatician

Prof. Iulia Groza, Palatul CopiilorTârgu Jiu

Ca disciplină cu caracter formativ, Informatica îşi propune formarea unei gândiri algoritmice,sistematice şi riguroase, care să promoveze creativitatea, să stimuleze imaginaţia şi să combată rutina.Generarea situaţiilor problemă trebuie produsă astfel încât întrebările să apară în mintea elevului fărăca acestea să fie puse de către profesor.

Dezvoltarea gândirii algoritmice trebuie luată în considerare ca obiectiv în instruire, atuncicând se învaţă algoritmică (metode şi tehnici), dar şi când se învaţă programarea (limbaje deprogramare). Practica instruirii elevilor a demonstrat că învăţarea unui limbaj de programare este îngeneral mai rapidă decât învăţarea elaborării algoritmilor.

Acest lucru se poate justifica prin faptul că elaborarea unui algoritm este echivalentă cuimplementarea (reprezentarea) raţionamentelor (procese demonstrative)deduse din metode şi tehnici utilizate în rezolvarea unei probleme. Rezolvarea problemelor necesită nunumai cunoştinţe clare şi precise, dar şi capacitate de sinteză şi control şi mai ales capacitate de creaţie.

Succesele unui elev la Olimpiadele de Informatică depind de cunoaşterea utilizării unui limbajde programare modern, dar şi de cunoştinţele în elaborarea algoritmilor adică de experinţa acumulatăîn activitatea de rezolvare a problemelor prin formarea unei gândiri algoritmice solide şi consistente.

Complexitatea problemelor care necesită descrierea mai multor procese de calcul complexe adeterminat folosirea noţiunii de algoritm în activitatea de rezolvare a problemelor. Multe procesenaturale, multe activităţi umane, pot fi descrise într-o formă algoritmică prin definirea unor informaţiişi acţiuni clare şi precise, eliminându-se ambiguităţile în interpretare şi în operaţii. Algoritmizareaesteo cerinţă fundamentală în rezolvarea oricărei probleme cu ajutorul calculatorului.

Experienţa a demonstrat că nu orice problemă poate fi rezolvată prin algoritmizarea rezolvării,adică prin descrierea unui algoritm de rezolvare. Aşa s-a delimitat clasa problemelor decidabile (oproblemă este decidabilă dacă există un algoritm pentru rezolvarea ei) de clasa problemelornedecidabile (o problemă este nedecidabilă dacă nu există un algoritm pentru rezolvarea ei).

Un algoritm implementează diverse metode şi tehnici de rezolvare care au fost descoperite saudefinitivate într-un anumit moment în evoluţia ştiinţifică a domeniului respectiv. Există algoritmi ceurmează metode dezvoltate înainte de apariţia calculatoarelor, dar cele mai multe probleme cerabordări noi. Chiar dacă ne gândim numai la „problema celor 4 culori“ , care a fost rezolvată (în anul1977) doar prin utilizarea calculatorului şi prin utilizarea unei metode noi (metoda Backtracking),facem dovada acestei afirmaţii.

În etapa actuală de dezvoltare ştiinţifică şi tehnică, rezolvarea unei probleme dintr-un domeniu(matematică, informatică, fizică, chimie etc.) reprezintă o activitate de creaţie, un raţionament princonstruirea, generarea, descrierea unui:- proces demonstrativ (demonstraţia) care să arate existenţa unei soluţii sau a mai multor soluţii şi/sausădetermine efectiv soluţiile exacte;- proces computaţional (algoritmul) care să codifice un proces demonstrativ, o metodă sau o tehnicăde rezolvare în scopul determinării (eventual aproximative) a soluţiilor exacte.

În general, în rezolvarea unei probleme dintr-un anumit domeniu (ştiinţific, economic, socialetc.), este necesară evidenţierea ipotezei (condiţiile, stările iniţiale, parametrii iniţiali) şi a concluziei(cerinţele, obiectivele, scopurile) din analiza şi studiul enunţului problemei. Procesul de rezolvare(raţionamentul) constă în utilizarea selectivă a legilor, teoremelor, propoziţiilor etc. din domeniulproblemei, pentru ca pornind de la ipoteză (I), prin aplicarea succesivă a legilor, teoremelor etc. să seobţină concluzia (C) a problemei.

Legătura dintre ipoteză, concluzie şi procesul de rezolvare (raţionamentul - R) determinăn ostructură asemănătoare conceptului de program, şi anume (Ipoteză - Date de intrare şi Concluzia -Date de ieşire).

64

Această prezentare poate fi înţeleasă dacă, de exemplu, facem analogia cu rezolvareaproblemelor de geometrie care necesită delimitarea ipotezei şi a concluziei, ca apoi să se utilizezenumai acele teoreme, propoziţii, proprietăţi care, pornind de la ipoteză, prin aplicarea succesivă, să seobţină concluzia cerută. Este cunoscut faptul că omul poate rezolva o problemă în trei moduri (metodeevidenţiate de Inteligenţa Artificială):- pornind de la ipoteză şi obţinând concluzia („metoda înlănţuirii înainte“);- pornind de la concluzie şi obţinând ipoteza („metoda înlănţuirii înapoi“);- pornind simultan, de la ipoteză şi concluzie („metoda mixtă“).

Practica rezolvării problemelor folosind un limbaj de programare a determinat de-a lungultimpului diverse abordări în funcţie de performanţa limbajului de programare, performanţacalculatorului şi nu în ultimul rând, în funcţie de metodele şi tehnicile avansate privind implementarearaţionamentelor pentru demonstraţiile corespunzătoare problemelor.Rezolvarea teoretică a unei probleme nu garantează şi rezolvarea ei practică cu calculatorul. Îngeneral, un limbaj de programare este menit să faciliteze rezolvarea unor clase de probleme şi sepretează mai bine anumitor tipuri de algoritmi. Este nevoie de experienţă în utilizarea şi cunoaştereacalculatorului, de competenţă şi intuiţie, este nevoie de inspiraţie şi creaţie. În astfel de situatii estenevoie de cunoaşterea mai multor limbaje de programare pentru a alege limbajul de programareadecvat pentru clasa de probleme din care face parte problema de rezolvat. Experienţa a arătatcă, atunci când nu este ales limbajul de programare corespunzător, dacă totusi se ajunge să se rezolveproblema, s-a făcut risipă de resurse (timp / memorie / finanţe, etc.) şi, prin urmare, eficienţa şiperformanţa au avut de suferit.

În toate ştiinţele (matematică, fizică, chimie etc.) există multe probleme care, chiar dacă au foststudiate într-o anumită etapă, abordarea lor cu metode şi tehnici moderne poate să trezească oricândinteresul tinerilor, al cercetătorilor în general.

Informatica a pătruns astăzi în cele mai variate domenii. Indiferent de profesia pe care o vaalege un tânăr, cu siguranţă va avea nevoie de cunoaşterea structurii şi modul de utilizare ale unuisistem informatic. Volumul cunoştinţelor şi deprinderilor necesare va depinde desigur de domeniu, deexigenţele şi cerinţele concrete. Este însă nevoie de iniţierea tinerilor din toate şcolile în utilizareacalculatoarelor la un nivel profesional, care astăzi rămâne doar la stadiul de nivel de cultură generală.

Educarea elevilor pentru realizarea unor produse utilizabile, dezvoltarea spiritului inventiv şicreator, apare ca un obiectiv impus de sistemul economic în care trăim şi vom trăi. Indiferent deconţinutul aplicaţiei, ceea ce realizează elevul, trebuie să funcţioneze, trebuie să fie utilizabil. Altfelspus, trebuie să aibă toate calităţile unui produs comercial. Datorită implicaţiei pe care Informatica oare azi în toate profesiile, rezultă caracterul ei interdisciplinar. Informatica nu poate fi privită numai cao disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.

Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre Informatică şi societate şi să fie capabili să seadapteze dinamicii schimbărilor determinate de aceste conexiuni.

Bibliografie:Marin Vlada , Gândirea algoritmică - o filosofie modernă a matematicii şi informaticii, Universitatea dinBucuresti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, Software educaţional, Editura Universităţii dinBucureşti, 2003 (ISBN 973-575-822-9) pag 1-3

65

Noi despre noi:România – ţara integrată Ă UNIUNII EUROPENE

Instit. Frunză Simona Alina,Sc.Cotofenii din Fata,

Dolj

“Cea mai mare parte din viata ne-o petrecem facând rău,o mare parte nefăcând nimic ,şi viatatoată făcând altceva decît ce trebuie. Preţul vieţii nu stă în durata ei ci în felul în care o trăieşti.” Uniunea Europeană nu e o bucată de pământ ci presupune istorie , tradiţie, principii,valori morale, spirituale, democratice. Spiritul Europei e o realitate tot mai pregnantă a zilelor noastre.U.E. asigură diversitate culturală,respectând principiul dezvoltării durabile şi afirmării identităţiinaţionale; proiectează în toată zona stabilitate, prosperitate, toleranţă culturală şi religioasă dicolo defrontierele sale. Oamenii de cultură au făcut analize, au elaborat şI construit noi demersuri educative,proiecte care facilitează formarea identităţii şi cetăţeniei europene. Conceptul de dimensiuneeuropeană a învăţământului e legat de apariţia şi dezvoltarea ideii de Europă unită:- unde există o educaţie de înaltă calitate, unde e asigurată o diversitate culturală şi lingvistică;- unde pregătirea de înaltă calitate e în concordanţă cu cerinţele moderne ale economiei de piaţă;- unde omul este într-o continuă perfecţionare a calificării lui. România încearcă prin politica educaţională un set de însuşiri caracteristice cetăţeanuluieuropean;să ofere egalitate de şanse,libertate,respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor.

Finalitatea politicii educaţionale ţinteşte formarea unei cetăţenii europene:- o conştiinţă şI o identitate europeană ce implică şi o listă de valori comune ale civilizaţiei europene încare trăim;- drepturile omului;- demnitatea umană;- libertăţI fundamentale ;- respingerea violenţei;respect faţă de alţii;-egalitate de şanse. Susţinerea dimensiunii europene presupune promovarea unui sistem de valori ca:unitate,egalitate, diversitate, identitate etnică, culturală, lingvistică, religioasă. Fiecare naţiune are valorile ei însă trebuie să promoveze şI valorile U.E. precum:democraţie ,pluralism, toleranţă, dialog în rezolvarea conflictelor. Obiectivele europene ale educatiei urmăresc:- realizarea şI consolidarea conştiinţei europene;- dezvoltarea capacităţii de a-i înţelege pe ceilalţi;- deschiderea către intreculturalitate;- apararea libertăţii şi drepturilor omului. Toate naţiunile, inclusiv România, trebuie să devină un spaţiu de atingere al acestorobiectie. Învăţământul romanesc îşi propune ca finalitate formarea unei personalităţi autonome,creative, responsabile,ceea ce presupune: nu violenţă,nu rasism, nu naţionalism, nu egosm, nuaroganţăDimpotrivă,să-i învăţăm pe copii de mici să aibă sentimentul apartenenţei europene,să aibăcapacitatea de comunicare,cooperare, dialogare, capacitatea de a accepta diferenţele, de a respecta peceilalti. Instrumentele curriculare oferă dascalilor posibilitatea de a selecta conţinuturiinformaţionale prin care copilul să cunoască:

- noţiuni elementare despre istoria ,relieful,clima, U.E. ;- obiective turistice din Europa unită;- manifestări importante care au loc în anumite momente ale anului;- limba,tradiţiile, obiceiurilee şi cultura altor ţări;re

66

- atitudinea de protejare a omului privind mediul în care trăieşte;- noţiuni elementare despre valorile U.E. Toate acestea pot fi transmise copiilor prin activităţile de zi cu zi desfasurate in cadrulorganizat al institutiilor cu caracter pedagogic, informaţiile transmise conducand treptat la formareade:- competenţe: de a exprima idei,de a critica, de a coopera, de a lucra în echipă, de a lua decizii, de adialoga, de a accepta diversitatea intereselor, motivaţiilor ,emoţiilor, de a câştiga încrederea celorlalţietc.-trăsături precum: iniţiativa, curiozitatea, creativitatea, curajul, solidaritatea, acceptarea,generozitatea, politetea, demnitatea, amabilitatea, fermitatea, onestitatea etc. Astfel, Uniunea Europeana devine una din cele mai importante organizatii mondiale,ceea cedemonstreaza ca orice naţie vrea acelaşi lucru-PACE, iar limba sau cultura nu reprezintă o barierapentru atingerea scopului dat. În acest fel noi devenim o generatie fericita , sigură!

Poluarea Marii Negre, la cote alarmante

Prof. Hurezanu Nicoliţa, Sc. Nr. 1, Stejari, Gorj

Schimbarile climatice din ultimii ani nu sint cauzate de evolutii naturale, ci sint produse decresterea gradului de poluare si de managementul necontrolat al emisiilor de dioxid de carbon (CO2),considera profesor doctor Fokion Vosniakos, presedintele Asociatiei Balcanice de Mediu (B.EN.A).„Ne asteptam la schimbari climatice dramatice in urmatorii 15 ani, cu accentuarea fenomenelor defurtuna. Una din cauzele ce au generat aceste schimbari se refera la emisiile de gaze cu efect de serasi la comertul cu aceste emisii, „conform protocolului de la Kyoto. Nu este benefic pentru Balcani safaca un astfel de comert“, a declarat Fokion Vosniakos.

INUNDATIILE AU CRESCUT POLUAREA

El a atras atentia asupra pericolului in care se afla anumite zone ale tarii noastre, ca urmare aridicarii nivelului de poluare – cu consecinte in plan economic – si a evidentiat principalele directii incare autoritatile romåne ar trebui sa isi concentreze eforturile pentru protejarea mediului. O problemaacuta este cea legata de cresterea gradului de poluare a Marii Negre, asa cum rezulta din masuratorilerealizate in cadrul unui program de cercetare derulat de B.EN.A. Poluarea Marii Negre s-a accentuat inultimii ani ca urmare a ploilor abundente, ce au condus la transportarea unor importante cantitati dealuviuni, precum si din cauza deversarii in Dunare a unor substante chimice (pesticide si fertilizatori),folosite in Germania si Austria. In acelasi timp, vasele abandonate de-a lungul Dunarii si pe coasteleMarii Negre reprezinta o sursa permanenta de poluare cu metale grele. Grav este faptul ca poluarea dinMarea Neagra se transfera prin Marea Egee in Mediterana. „Volumele de apa care ajung inMediterana, din Marea Neagra au crescut pina la 580 km cubi pe an, ceea ce inseamna o cantitatefoarte mare”, a precizat presedintele B.EN.A. O alta problema este cea a cresterii eroziunii malurilor,in ultimii 10 ani Romånia pierzind peste 22 de km patrati de teritoriu. Din cauza nivelului ridicat alpoluarii, fauna marina a avut de suferit, astfel ca daca in 1950 existau circa 1 milion de delfini, inprezent numarul acestora este de 2.000-3.000. Toti acesti factori au dus la restringerea drastica aactivitatii de turism in zona Marii Negre, cu exceptia Bulgariei. „Practic, turismul la Marea Neagra nuexista, evident nu numai din cauza calitatii apei, ci si ca urmare a serviciilor promovate”, a precizatVosniakos. B.EN.A este o organizatie non-guvernamentala si non-profit, infiintata in 1998, ce are caprincipal scop identificarea si evaluarea problemelor curente de protectie a mediului..

Marea Neagra e legata de uscat prin intermediul fluviului Dunarea care este transmitatorulpoluantilor. Substantele chimice se infiltreaza prin pamant in apa raurilor si sunt astfel purtate pana laDunare si de acolo in Marea Neagra. Substantele chimice cum ar fi cele petroliere, fertilizatorii,

67

insecticidele si erbicidele care nu se descompun in contact cu solul, patrund in cele din urma in MareaNeagra. Marea devine astfel un depozit imens pentru aceste colectii amestecate de fertilizatori siotravuri.

Titeiul si alte substante petrochimice sunt principalii poluatori ai Marii Negre, alaturi de careapele uzate, gunoaiele casnice si poluarea aerului se adauga in mod semnificativ. In incidentele majorede poluare este intotdeauna implicat titeiul. Practica obisnuita de spalare a tancurilor petrolieredeverseaza foarte mult titei in mare. Aceasta practica, raspandita in lumea intreaga, ramasa adeseaneobservata este azi detectata prin intermediul satelitilor si cei vinovati pot fi trimisi in judecata.Cantitatea de metale, DDT si PCB( betanol policlorinat) a crescut in ultimii ani, dar inexplicabi nivelularsenului a scazut. DDT-ul, o substanta chimica organica clorinata si toxica, utilizata ca pesticid si carepersista in mediu este inca folosit, cu toate ca a fost interzis. Metale grele cum ar fi cadmiul, nichelul,arsenul, cuprul, plumbul, zincul sau cromul, care cele multe provin din industria si transportul pe uscat,sunt chimicale periculoase care dezechilibreaza balanta.S-au descoperit produse alternative care nu au efecte adverse asupra florei si faunei, cum ar fi unulavand la baza cuprul si care este de 1000 de ori mai putin toxic pentru plante si animale. Organismeledaunatoare se reproduc in moluste si transmit omului numeroase boli. Cea mai raspandita este bacteriaEscherichia coli , care este folosita ca un indicator al contaminarii. Pentru a nu provoca boala ar trebuisa existe mai putin de 230 E. colii la 100g de tesut. Alte microorganisme care ridica probleme pentruom sunt bacteriile Salmonella si Staphyloccus care pot sa apara in crustacee, si in climatele caldeVibrio parahaemolyticus. PBC-ul are un efect cumulativ asupra vietii din Marea Neagra. Ei suntpoluanti industriali, toxici pentru animale si oameni.

Organizarea şi desfăşurarea procesului instructiv-educativ în condiţii simultane

Inst. Veronica Ţucă Şc. Gen. Constantin Săvoiu’’ Târgu Jiu

Dimensiunile spaţiului românesc determină o serie de diferenţe între cele două medii,urban şi rural, şi în privinţa educaţiei. Problema care se pune în cazul României este de a oferi şanse egale de acces la educaţie,nu numai garantarea unui loc în şcoală pentru fiecare copil, respectiv “obligativitateaînvăţământului” afirmată prin lege, dar şi asigurarea condiţiilor de frecventare şi calitatea serviciiloreducaţionale. Încă din anul 1998, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a iniţiat “Programul de Relansare aÎnvăţământului rural”, conceput ca “o intervenţie masivă şi sistematică pentru ridicarea calităţiiînvăţământului în şcolile şi liceele”din acest mediu, pe baza contribuţiilor financiare guvernamentale,ale autorităţilor locale şi pe baza unui împrumut de 400 milioane de dolari de la Banca Mondială. Condiţiile care determină organizarea învăţământului simultan la două sau mai multe clasesunt date de existenţa unei populaţii şcolare reduse în unele sate.Învăţătorul care lucrează simultan poate obţine aceleaşi rezultate ca invăţătorul care are o singurăclasă, prin alternarea muncii directe la o clasa cu activitatea independentă la cealaltă clasă. Pentruaceasta este necesară organizarea pe baze ştiinţifice a procesului instructiv-educativ. Cele maiimportante aspecte ale muncii simultane sunt:

Ø cuplarea claselor şi repartizarea pe învăţători;Ø alcătuirea schemei orare;Ø organizarea sălii de curs;Ø proiectarea activităţii didactice.

Practica pedagogică a demonstrat că cea mai bună grupare a claselor este: clasa I cu clasaa III-a şi clasa a II-a cu clasa a IV-a. Avantajele acestui mod de cuplare a claselor sunt:

Ø asigurarea continuităţii activităţii învăţătorului la clasă;Ø asigurarea unui climat de ordine şi disciplină, elevii mai mari fiind un exemplu pentru

cei mici şi un sprijin pentru învăţător;

68

Ø existenţa unei diferenţieri a conţinuturilor;Ø crearea condiţiilor de desfăşurare a muncii independente, elevii mari având formate

deprinderi de studiu individual. În practica didactică se întâlnesc situaţii de cuplare a clasei I cu clasa a II-a şi a clasei aIII-a cu clasa a IV-a sau a clasei a II-a cu clasa a III-a, datorită efectivelor negale de elevi. Aceasta nuse recomandă pentru ca există pericolul “nivelării programelor” la cele două clase apropiate, iarînvăţătorul întâmpină greutăţi în alternarea celor două forme de activitate, directă şi independentă.De asemenea, elevii claselor I şi a II-a manifestă instabilitate psiho-motorie şi nu au formatedeprinderi de munca independentă. La unităţile şcolare cu trei posturi se ţine seama şi de numărul deelevi, pe lângă cerinţele formulate mai sus.

Schema orară se stabileşte ţinând seama de unele indicaţii pedagogice cum ar fi:Ø respectarea curbei de efort a elevului în cadrul unei zile şi pe parcursul unei săptămâni;Ø cuplarea obiectelor de învăţământ, astfel încât să se asigure condiţiile alternării muncii

directe a învăţătorului cu munca independentă a elevilor;Ø fixarea obiectelor care îi solicită mai mult pe elevi la mijlocul săptămânii şi a celor cu

coeficient de oboseală mai mic la început şi sfârşit de săptămână;Ø fixarea orelor care aparţin aceleiaşi discipline la intervale egale de timp;Ø acordarea unei atenţii deosebite claselor I şi a IV-a, întrucât la prima se formează

deprinderi de muncă independentă, iar cealaltă este pregătită pentru ciclul gimnazial;Ø limba română nu se poate programa în aceeaşi oră la ambele clase pentru că trebuie

atribuit un timp mai mare activităţii directe ;Ø limba română poate fi cuplată cu istoria, cunoaşterea mediului, geografia sau

matematica;Ø matematica nu se planifică mai târziu de ora a treia;Ø educaţia fizică nu poate fi cuplată decât cu educaţia fizică;Ø educaţia muzicală nu poate fi cuplată cu educaţia muzicală, dar

poate fi cuplată cu educaţia plastică sau cu abilităţile plastice. În cazul în care învăţătorul lucrează cu trei sau patru clase, programul se desfăşoară peparcursul a 5-6 ore, creându-se astfel posibilitatea de a lucra şi cu o singură clasă. În mod obligatoriu,prima oră se desfăşoară cu clasa I, iar dacă aceasta nu există cu clasa a IV-a. Ora a doua se va lucra cudouă clase, iar de la ora 10 cu trei clase, timp de două ore. Dacă există un post cu patru clase, de la 8 la10 se desfăşoară activitatea cu clasele I-III, de la 10 la 12 cu toate clasele, iar de la 12 la 14 cu claseleII-IV. Sala de curs se organizează şi ea în funcţie de specificul muncii simultane. Rândurile debănci se grupează pe clase, lăsând un spaţiu mai mare între ele. De preferat ar fi să existe câte o tablăpentru fiecare clasă şi să se folosească tabla din faţa rândurilor unei clase. Pentru dozarea cât maicorectă a timpului de lucru, se poate plasa şi un ceas pe perete într-un loc vizibil. Materialul didactic şibibliografic ar fi bine să fie depozitat în dulapuri separate pentru fiecare clasă. Învăţătorul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii simultane este obligat să respecte planulde învăţământ, să parcurgă integral programa şcolară la toate clasele cu care lucrează. Aceasta face casarcinile şi responsabilităţile sale să se dubleze şi să depună un efort mai mare, să se pregăteascăminuţios pentru lecţie. Documentele şcolare, respectiv planificarea calendaristică, proiectarea unităţilor de învăţare,proiectele de lecţie, se elaborează ţinând seama de specificul muncii simultane.Dacă la o clasă se poate extinde timpul de predare a noilor cunoştinţe la 30 de minute, la simultan nupoate fi decât de 10-15 minute şi rareori de 20 de minute. Datorită timpului limitat pentru munca directă, ritmul de lucru este mai alert decât la lecţiacu o singură clasă. Învăţătorului i se cere o atenţie distributivă, ca atunci când lucrează cu o clasă să îisupravegheze şi să-i stimuleze la munca independentă pe ceilalţi elevi. Predarea în condiţii simultane prezintă şi unele avantaje. Fiind un număr mic de elevi sestabileşte o relaţie mai apropiată între învăţător şi elevi şi se realizează o mai bună cunoaştere aacestora. Este posibilă, de asemenea, verificarea mai densă a temelor de lucru şi urmărirea mai atentă aprogresului şcolar. Frecvenţa crescută a evaluărilor determină stimularea responsabilităţii elevilorpentru activităţile de învăţare. Faţă de activitatea desfăşurată la o clasă, elevii sunt implicaţi în

69

activităţi independente o mare parte a timpului, exersând cititul, scrisul,calculul. Toate acestea duc laformarea de deprinderi care asigură succesul şcolar. Deseori, în activităţile independente , elevii sunt puşi în situaţia de a se descurca singuri şidobândesc treptat încredere în forţele proprii, îşi dezvoltă spiritul de independenţă, creativitatea şiinventivitatea. Cunoscând fiecare elev învăţătorul poate să formeze colective omogene de elevi pentrufiecare clasă, care cooperează între ele. Astfel se realizează un aspect favorabil al educaţiei sociale aelevilor.

Portofoliul-cartea de vizită a elevului

Înv.Carmen Isop Şc.Şerbeşti, Com. Săuceşti-Bacău

Portofoliul reprezintǎ un instrument modern de evaluare relativ recent în practica şcolarǎ,reprezentând metoda de evaluare complexǎ, longitudinalǎ, proiectatǎ într-o secvenţǎ mai lungǎ detimp, care oferǎ posibilitatea de a se emite o judecatǎ de valoare, bazatǎ pe un ansamblu de rezultate.

Acest instrument reprezintǎ o colecţie din produse ale activitǎţii elevului, selectate de el însuşi,structurate şi semnificate corespunzǎtor. Portofoliul oferǎ o imagine completǎ a progresului înregistratde elev de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost proiectat, prin raportarea la criterii formulateîn momentul proiectǎrii. Acesta permite investigarea produselor activitǎţii elevilor, care, de obicei,rǎmân neimplicate în actul evaluativ, reprezentând un stimulent pentru desfǎşurarea întregii game deactivitǎţi.”[2] .

Portofoliul se poate încadra într-o evaluare sumativǎ, furnizând informaţii privind evoluţia şiprogresele înregistrate de elev în timp, alǎturi de informaţii importante despre preocupǎrile sale [1].

Portofoliul îmbinǎ funcţiile formativǎ şi informativǎ ale evaluǎrii, el îmbinǎ învǎţarea cuevaluarea continuǎ, progresivǎ şi multilateralǎ a procesului de activitate şi a produsului final, sporindmotivaţia învǎţǎrii. Alcǎtuirea portofoliului este o ocazie unicǎ pentru elev de a se autoevalua, de a-şidescoperi valoarea competenţelor şi eventualele greşeli.

Caracteristicile portofoliului sunt[3]:· este o selecţie a lucrǎrilor reprezentative ale progreselor elevului în învǎţarea şcolarǎ, în funcţie de

obiectivele din planul de studiu;· selecţia poate include observaţii pertinente ale cadrului didactic în situaţii de învǎţare şi de

evaluare;· elevul participǎ la elaborarea portofoliului sǎu, alegând chiar el câteva lucrǎri reprezentative ale

progreselor sale;· elevul poate şi el sǎ se autoevalueze în anumite situaţii de învǎţare sau de evaluare şi, de asemenea,

sǎ reflecteze asupra achiziţiilor sale.· într-un portofoliu pot sǎ figureze trasee ale momentelor de reglare semnificativǎ;· scopul sǎu este de a pune în evidenţǎ elementele esenţiale ale activitǎţii unui elev .

Utilizarea portofoliului ca metodǎ complementarǎ de evaluare se impune astǎzi din ce în ce maimult , acesta reprezentând „cartea de vizitǎ” a elevului, urmǎrindu-i progresul de la un semestru laaltul, de la un an şcolar la altul şi chiar de la un ciclu de învǎţǎmânt la altul. El este o metodǎ flexibilǎcare stimuleazǎ creativitatea, ingeniozitatea, perseverenţa şi originalitatea elevului şi oferǎ oportunitǎţiexcelente pentru combinarea reuşitǎ a activitǎţii individuale cu cea colectivǎ.

Portofoliul relevǎ nivelul general de pregǎtire, rezultatele deosebite obţinute în unele domenii caşi rezultatele slabe în altele, interesele şi aptitudinile demonstrate, dificultǎţile în învǎţare întâmpinate .

Criteriilede selecţie şi autoselecţie a documentelor pentru portofoliu pot fi:- efortul investit de elevi;- progresele fǎcute de elevi;- aptitudinile, înclinaţiile elevului.Ca metodǎ de evaluare, portofoliul furnizează informaţii esenţiale deopotrivǎ elevului,

cadrului didactic şi pǎrinţilor sau altor persoane interesate, reprezentând o modalitate eficientǎ decomunicare a rezultatelor şcolare şi a progreselor înregistrate pe o perioadǎ mai lungǎ de timp.

70

Elementele constitutive ale portofoliului trebuie sǎ fie evaluate separat, de cǎtre cadrul didactic,pe baza criteriilor comunicate elevilor în prealabil, deci înainte de proiectarea şi realizareaportofoliului.

Portofoliul reprezintǎ un element flexibil de evaluare, care, pe parcurs, poate sǎ includǎ şi alteelemente cǎtre care se îndreaptǎ interesul elevului şi pe care doreşte sǎ le aprofundeze.

Portofoliul este un instrument care poate evalua/evidenţia urmǎtoarele capacitǎţi [4]:¨ capacitatea de a observa şi de a manevra informaţia;¨ capacitatea de a raţiona şi de a utiliza cunoştinnţe;¨ capacitatea de a observa şi de a alege metodele de lucru;¨ capacitatea de a mǎsura şi de a compara rezultatele;¨ capacitatea de a investiga şi de a analiza;¨ capacitatea de a utiliza corespunzǎtor bibliografia;¨ capacitatea de a raţiona şi de a utiliza proceduri simple;¨ capacitatea de a sintetiza şi de a organiza materialul;¨ capacitatea de a sintetiza şi de a realiza un produs.Atunci când elevul îşi prezintǎ portofoliul, cadrul didactic realizeazǎ de obicei un interviu cu

acesta, trecând în revistǎ lucrǎrile anexate, analizând atitudinea lui faţǎ de munca depusǎ, lǎudându-lpentru lucrurile bune şi ajutându-l sǎ se concentreze asupra aspectelor care trebuie îmbunǎtǎţite.Trebuie remarcatǎ mândria elevului când prezintǎ / comunicǎ rezultatele muncii sale colegilor,pǎrinţilor, prietenilor etc.

Aceastǎ metodǎ alternativǎ de evaluare oferǎ fiecǎrui elev posibilitatea de a lucra în ritm propriu,stimulând implicarea activǎ în sarcinile de lucru şi dezvoltând capacitatea de autoevaluare.

Notarea termenilor cheie aleşi pentru portofoliu poate lua forma urmǎtoarelor criterii :ü atingerea tuturor termenilor cheieü înregistrarea acestora în timp utilü originalitatea aptitudinilorü raţionamente superioare implicateü relaţii cu alte materiiü reflecţia personalǎ

Portofoliul este o mapǎ deschisǎ în care tot timpul se mai poate adǎuga ceva, iar nota nutrebuie sǎ fie o presiune.

Avantajele folosirii portofoliului[4]:¨ portofoliul este un instrument flexibil, uşor adaptabil la specificul disciplinei, clasei şi condiţiilor

concrete ale activitǎţii;¨ permite aprecierea şi includerea în actul evaluǎrii a unor produse ale activitǎţii elevului care, în

mod obişnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajeazǎ exprimarea personalǎ a elevului,angajarea lui în activitǎţi de învǎţare mai complexe şi mai creative, diversificarea cunoştinţelor,deprinderilor şi abilitǎţilor exersate;

¨ evaluarea portofoliului este eliberatǎ în mare parte de tensiunile şi tonusul afectiv negativ careînsoţesc formele tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel motivantǎ şi nu stresantǎ pentru elev;

¨ dezvoltǎ capacitatea elevilor de autoevaluare, aceştia devenind auto-reflexivi asupra proprieimunci şi asupra progreselor înregistrate;

¨ implicǎ mai activ elevul în propria evaluare şi în realizarea unor materiale care sǎ-l reprezinte celmai bine. Autoevaluarea este un proces de învǎţare, elevii asumându-şi responsabilitatea asupraactivitǎţii desfǎşurate, regǎsindu-şi propriul proces de învǎţare, de gândire şi de evaluare.

Singurul dezavantaj al portofoliului este acela cǎ nu poate fi repede şi uşor evaluat. Este greude apreciat conform unui barem strict deoarece reflectǎ creativitatea şi originalitatea elevului.

Pentru clasele primare portofoliul nu constituie un instrument propriu-zis de evaluare. El sepoate constitui într-un element de motivare şi de deschidere a apetitului de colectare a unor elementerelevante pentru cunoaşterea şi amplificarea experienţei (artistice, ştiinţifice, tehnice etc.) a elevului, cese cere a fi întǎrit.

Portofoliul nu este numai o metodǎ alternativǎ de evaluare a elevului. Prin materialele pe carele conţine, el poate fi ilustrativ pentru crearea imaginii şcolii în rândul viitorilor elevi ori în rândulpǎrinţilor, arǎtându-le mostre ale activitǎţilor şi acţiunilor desfǎşurate de elevi în şcoală.

71

BIBLIOGRAFIE: ,

1. Dumitriu, C. (2003) -„Strategii alternative de evaluare. Modele teoretico-experimentale”E.D.P.,Bucureşti;

2.Cucoş C. (2002) - „Psihopedagogie”, Editura Polirom, Iaşi; 3. SNEE ( 2001) – „Ghid de evaluare - limba şi literatura română”, Ed. Aramis, Bucureşti; 4. Oprea, C. (2007)- „Strategii didactice interactive”, EDP, Bucureşti;

Efectele poluariiProf. grd. did. I, masterand P.V.R.B. Mihaela Temelie,

Şcoala cu clasele I – VIII Nr.1 Faraoani, Bacău

Un efect al poluării apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numită şi „moartealacurilor”, ca urmare a creşterii fertilităţii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfaţi şinitraţi, care favorizează proliferarea fitoplanctonului şi a plantelor acvatice. Puţin câte puţin, lacul secolmatează, se îngustează şi dispare.

Poluarea chimică a apelor afectează fitoplanctonul şi macrofitele în mod diferit, după naturaagentului contaminat. Astfel, sărurile de cupru şi cromaţii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul esteputernic afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa ureeiblochează creşterea fitoflagelatelor. Detergenţii sintetici, pe de altă parte, sunt foarte toxici pentru floramicrobiană a apelor. Peştii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilormortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat în apă şi datorită pesticidelor şi a reziduurilortoxice.

Probleme grave ridică, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele, mai ales cu mercur,care atinge o mare acumulare pe lanţul trofic. Ansamblul consecinţelor ecologice ce rezultă dinpoluarea biosferei cu mercur constituie un semnal de alarmă pentru a se pune capăt comportamentuluiiresponsabil al civilizaţiei industriale cu privire la calitatea apei.

De fapt, nocivitatea poluării apei se răsfrânge direct sau indirect asupra omului şi de aceea estenecesar să se cunoască mai bine aceste pericole, inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omuluichiar cantităţile mici de substanţe chimice din sursele de apă. Deşi se poate afirma că există tehnologiipentru a menţine calitatea bacteriologică bună a apei şi pentru a îndepărta multe din substanţelechimice periculoase din apa potabilă, din păcate, acestea nu se aplică pe o scară larga, potrivitcerinţelor.

Amploarea şi diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e uşor de măsurat. În primul rând,este în joc sănătatea omului. După aceea, sunt ameninţate un şir de activităţi economice. În sfârşit,degradarea vieţii acvatice este plină de consecinţe, deoarece ea tinde să reducă resursele alimentareobţinute din mări tocmai într-un moment în care se are în vedere utilizarea mai largă a acestora. Opiniapublică trebuie să se convingă de gravitatea situaţiei actuale. Masa substanţelor poluante pe care ledeversam în ape creşte cu fiecare zi, ceea ce înseamnă că, dacă nu luăm măsuri pentru a prevenipericolul, poluarea de azi nu va reprezenta nimic în comparaţie cu poluarea de mâine.

72

Cele dintâi victime ale pânzelor plutitoare formate, de cele mai multe ori, prin îm-prăştiereahidrocarburilor (petrol şi produse derivate din petrol) sunt păsările care au obi-ceiul să se aşeze pemare sau să plonjeze pentru a apuca peşti. Se ştie că în mod normal apa nu poate să pătrundă prinpenajul lor, ceea ce le permite să plonjeze şi să rămână scufundate în ape foarte reci, deoarece perna deaer reţinută de penaj îndeplineşte rolul de regulator termic şi permite, în acelaşi timp, zborul deasupraapei. Poluat de hidrocarburi, penajul pierde aceste însuşiri şi pasărea moare de frig, fără a se puteasmulge din mediul lichid.

Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de exemplu în porturi, se constată o sărăciregenerală a florei, care în anumite cazuri poate merge până la dispariţia oricărei forme de viaţă vegetală.Flora marină este ameninţată deoarece pelicula uleioasă formează un ecran şi împiedică oxidarea apei.Se constată că flora din zona de coastă este cea dintâi atinsă, dar aceasta nu înseamnă că flora de pefundul mării este în afara pericolului, deoarece uleiurile, răscolite şi iar răscolite de mare, seaglomerează împreună cu microorganismele şi formează sedimente care înăbuşă fundul marii.

Poluarea perturbă, totodată, activităţile economice din zonele litorale. Petrolul este duşmanulcrescătorilor de stridii şi al pescarilor, deoarece el poate face ca peştii şi testaceele să devinănecomestibile. Aceste maree negre aduc, fireşte, un prejudiciu considerabil şi activităţilor turistice. Întoate cazurile curăţarea ţărmurilor este foarte costisitoare.

Trebuie să ne convingem că o luptă împotriva poluării nu poate fi opera unei ţări sau a uneigeneraţii, ci totul trebuie gândit la nivel universal. Este o mare satisfacţie să constatăm la tinerii dinlumea întreagă o atracţie şi uneori chiar un entuziasm pentru această bătălie, menită să protejezemediul nostru.

Reîntoarcerea la o viaţă simplă şi naturală, care se manifestă prin aceste uriaşe reuniuni în aerliber, o anumită simplificare în atitudine şi în vestimentaţie, un entuziasm pentru a continua lupta,foarte vizibile în unele ţări, sunt indicii încurajatoare.

Credeţi că aici, în aceste locuri minunate, nu există poluare?

Deşeuri medicale

Prof. grd. did. II, masterand P.V.R.B. Georgiana Zepa,Grupul Şcolar „G.G. Longinescu” Focşani, Vrancea

Spitalele româneşti nu au bani să-şi ardă gunoaiele în crematorii ecologice, dar primesc amenziuriaşe de la Garda de Mediu.

Problema deşeurilor medicale periculoase este veche şi departe de a fi rezolvată. În mai multeoraşe, la groapa de gunoi pentru deşeuri menajere au fost găsite resturi de cadavre.

Potrivit normelor Uniuni Europene, până în 2008 trebuie să dispară din România toate cele 346de crematorii în care erau arse deşeurile medicale. Până acum în urma controalelor Gărzii de Mediu, aufost înfiinţate 246 de incineratoare cele mai multe dintre ele fiind depăşite tehnic.

Din această cauză unităţile sanitare sunt obligate să-si depoziteze deşeurile în condiţii specialeşi să le ardă numai în cele câteva incineratoare ecologice. Lucru greu de făcut, având în vedere că nuexistă decât 4 crematoare ecologice funcţionale şi 2 sterilizatoare autorizate pe tot cuprinsul ţării. Înaceste condiţii fiecare spital sau cabinet medical face după cum îl taie capul.

Deşeurile care provin din cabinetele medicale ori din spitale pot fi socotite adevărate bombeecologice. De aceea, deşeurile medicale trebuie să aibă un regim special de colectare şi apoi dedistrugere.

Clasificarea deşeurilor medicale:A. Deşeuri periculoase

73

1. Deşeuri anatomo-patologice: ţesuturi şi organe umane, părţile corpului uman, fetuşi, cadavre deanimale de laborator, chisturi, tumori.

2. Deşeuri infecţioase: sânge şi produsele lui, obiecte contaminate cu sânge, ser, plasma, culturi şitulpini de microorganisme patogene de la laboratoarele de cercetare, vaccinuri inactivate şi vii,excremente, obiecte infectate cu microorganisme patogene umane.

3. Deşeuri ascuţite: seringi, ace, lame, brici, truse de infuzie, cioburi de sticlă, eprubete pentrusânge.

4. Deşeuri chimice: substanţe lichide, solide, gazoase folosite ca solvenţi, reactivi, substanţe toxice,corozive, inflamabile, explozive, cancerigene.

5. Deşeuri farmaceutice: medicamente expirate, resturi de medicamente folosite în chimio-terapiece pot fi:

citotoxice,genotoxice,mutagene,teratogene,cancerigene.

6. Deşeuri radioactive: deşeuri solide, lichide sau patologice contaminate de izotopi radioactivi.B. Deseuri inofensive▪ Deşeuri menajere: deşeuri solide ce nu conţin deşeuri periculoase, inclusiv hârtie.

Potrivit normelor europene în vigoare, care vizează gestionarea deşeurilor medicale, spitalele trebuiesă aibă spaţii special amenajate şi recipienţi speciali pentru colectarea resturilor.

Deşetificarea - PREVENIRE, LIMITARE ŞI COMBATERE

Biolog masterand P.V.R.B. Irina –Mădălina Ardei,bibliotecar la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii “Ion Borcea” Bacău

Lucrarea este structurată pe mai multe capitole în care se explică termenul de deşertifi-care cuajutorul mai multor definiţii, categoriile de deşertificare, cauzele şi consecinţele deşer-tificării, eforturide combatere a deşertificării, de asemenea şi câteva cuvinte despre feno-menul de deşertificare înRomânia.

Deşertificarea, adică declinul în productivitatea biologică sau economică a solului în zonelearide sau semiaride, rezultă din acţiunea a diferiţi factori, inclusiv activităţi umane şi variaţii climatice.Deşertificarea se referă la formarea şi expansiunea solului degradat, nu la avansarea deşerturiloractuale.

Degradarea terenurilor uscate nu este un fenomen nou (a apărut cu 4000 de ani în urmă înMesopotamia) şi nu se restrânge în nici un caz la areale din Lumea a Treia, cum ar fi Sahelul în Africa.Este un fenomen care afectează arii din Australia, fosta Uniune Sovietică, sudul Europei şi SUA,exceptând Antarctica. Acest proces se întâlneşte şi la noi în ţară, în zona Dobrogei.

Pe baza discuţiilor Conferinţei Naţiunilor Unite asupra Deşertificării, din 1977, de la Nairobicare au descris patru clase de deşertificare (uşoară, moderată, severă, foarte severă), Mabbutt (1985) aîmpărţit deşertificarea în trei categorii:

a. Moderată - reducerea semnificativă a învelişului şi deteriorarea compoziţiei păşunilor;b. Severă – reducerea foarte semnificativă a învelişului vegetal peren şi deteriorarea lar- gă a compoziţiei păşunilor;c. Foarte severă – suprafeţe mari nerecuperabile economic.

Cauzele deşertificăriii au constituit un subiect de controverse şi dezbateri. Totuşi, se acceptă, îngeneral că explozia populaţiei din secolul XX are o importanţă fundamentală. Aceste creşteri au avutpatru consecinţe clare:

- supracultivarea;- suprapăşunatul;- despăduririle;- salinizarea sistemelor de irigaţii.

74

În plus faţă de aceste patru cauze fundamentale de degradare există şi alte cauze, printre care:desecarea lacurilor, poluarea şi degradarea prin minerit, despăduririle etc.

Una din consecinţele cele mai importante ale deşertificării, este scăderea bogăţiei totale aspeciilor, o creştere a proporţiei plantelor exotice (alogene) şi un declin în biodiversi-tatea generală. Oaltă consecinţă este apariţia refugiaţilor ecologici.

Referitor la eforturile de combatere, s-au semnat diferite tratate şi convenţii şi s-au găsit soluţiisimple din punct de vedere tehnic. Iată câteva din aceste soluţii: ameliorarea folosirii solurilor,perfecţionarea tehnicilor de cultură, frânarea păşunatului intensiv cât şi a supraexploatăriiterenurilor stabilizarea dunelor de nisip, construirea unor adăposturi de vânt, a centurilor deprotecţie, executarea reîmpăduririlor şi multe altele.

Chiar şi România este ameninţată de deşertificare, mai ales în zona Dobrogei, dar sepreconizează ca în viitor să fie afectată şi regiunea Moldovei.

În concluzie, deşertificarea nu este numai o problemă a statelor şi popoarelor saheliene, ci şi aîntregii Africi şi chiar a umanităţii. Viitorul apare optimist dacă avem în vedere proiectele lansate înaceastă direcţie.

Natura în pericolÎnv. grd. did. I Doina Mîcîială,

Şcoala cu clasele I-VIII Nr.1, Faraoani, Bacău

Mediul şi omul sunt două cuvinte ce nu se potrivesc din nici un punct de vedere. Pro-blemaraportului dintre om şi mediu ambiant nu este nouă. Ea a apărut o dată cu cele dintâi colectivităţiomeneşti, căci omul cu inteligenţa şi spiritul creator care îl definesc, nu s-a mul-ţumit cu natura aşa caea, ci a pornit cu curaj şi tenacitate la opera de transformare a ei potrivit nevoilor sale. Multiplicându-se neîncetat, specia umană a adăugat peisajului natural privelişti noi, prefăcând mlaştini şi pământuriînţelenite în văi roditoare, ţinuturi aride în oaze de ver-deaţă, a creat noi soiuri de plante de cultură şi adomesticit animale sălbatice. Până aici, echi-librul natural nu a avut de suferit decât pe arii foarterestrânse, ce nu puteau afecta ansamblul.

Cotitura a intervenit o dată cu revoluţia industrială şi, mai cu seamă, cu noua revoluţie tehnico-ştiinţifică, graţie căreia avioane şi rachete brăzdează, astăzi, văzduhul şi străpung norii, nave tot maimari şi mai puternice despică luciul mărilor şi al oceanelor, cascade de hidrocentrale transformăputerea apelor în salbe de lumină, în energie ce alimentează parcul de maşini în creştere vertiginoasă.Într-un cuvânt, ştiinţa şi tehnica modernă, sporind nemăsurat puterea omului, au ridicat, în medie,nivelul de viaţă de pretutindeni. Dar reversul civilizaţiei industriale contemporane, al progresuluimaterial a fost şi este înrăutăţirea mediului natural. Sub impactul dezvoltării economice au fostpoluate, mai mult sau mai puţin grav, solul, apa şi aerul, au dispărut sau sunt pe cale de dispariţiemulte specii de plante şi animale, iar omul este confruntat la rândul lui cu diverse maladii cauzate depoluare, fenomen ce cuprinde astăzi toate ţările şi continentele. Efectele ei sunt resimţite până peîntinderile, până ieri imaculate, ale Antarcticii. S-a calculat că în timp de un deceniu, devierilecivilizaţiei au provocat mediului natural pagube mai mari decât într-un mileniu. La începutul ereineolitice, numai aproximativ zece milioane de oameni acţionau asupra naturii, cu unelte primitive carepractic nu lăsau urme cât de cât sesizabile. La mijlocul secolului trecut, deci nu la mult timp dupădeclanşarea revoluţiei industriale, numărul locuitorilor globului ajunge la un miliard, dar deteriorareamediului nu cunoaşte încă manifestări preocupante, cu excepţia anumitor perimetre din unele ţărioccidentale - începând cu Anglia - care au urcat primele în “trenul industrializării”, graţie în primulrând maşinii cu abur.

Poluarea ca problemă globală este apanajul secolului nostru, mai precis al ultimelor treidecenii, timp în care populaţia lumii a crescut de la 5 la 6 miliarde de locuitori. Sunt mulţi sau puţini?Exercită oare numărul lor cu adevărat o “presiune demografică” asupra mediului înconjurător? Iatăîntrebări ce-i frământă deja pe demografi, economişti, medici şi alţi specialişti, ca şi pe oameniipolitici. Problema care i-a preocupat pe specialişti de-a lungul timpului a fost, de fapt, aceea dacă sepoate asigura hrana suficientă populaţiei şi doar în ultimele decenii şi-au îndreptat atenţia asupra unuiaspect care s-a dovedit a fi la fel de important: degradarea mediului ambiant prin poluare, eroziune şialte fenomene, datorate acţiunii, voite sau nu, a omului, proces ce afectează nu numai posibilităţile deprocurare a hranei, ci şi alte aspecte ale existenţei umane, începând cu sănătatea.

75

Nu încape îndoială că solul este capitalul cel mai preţios de care omul dispune pentru satisfacereanevoilor şi ambiţiilor sale. La urma urmelor, cel puţin până la inventarea fotosintezei artificiale, cu toţiidepindem de stratul subţire şi roditor de la suprafaţa Pământului, de unde se extrag totalitatearesurselor necesare vieţii. Ori, unul din marile paradoxuri este acela ca omul tinde să-şi periclitezeizvorul vieţii şi al forţei din neştiinţă, lăcomie, neglijenţă sau din alte cauze. Aşa se face că, în timp cetehnicile moderne îi îngăduie să introducă în circuitul productiv milioane de hectare de teren, ce pânăieri erau socotite inerte pe vecie, în paralel alte milioane de hectare dintre cele aflate în producţie devinimproprii cultivării, datorită tot acţiunii omului. De când omul a început să lupte împotriva naturii,suprafaţa deşerturilor a crescut cu un miliard de hectare şi procesul avansează într-un ritm accelerat. Secuvine să adăugăm că, în fiecare an, zeci de milioane de hectare de soluri productive sunt “devorate” dedrumuri, de uzine şi de oraşe, tot atâtea secvenţe ale duelului inegal dintre frunza verde şi asfalt.

De când primul topor primitiv a doborât întâiul arbore, pădurile au pierdut jumătate dinîntinderea lor, în timp ce omenirea în acest răstimp s-a multiplicat de sute sau chiar mii de ori.Distrugerea pădurilor, cărora li se datorează în cel mai înalt grad stabilitatea şi calitatea a trei elementefundamentale ale vieţii oamenilor - solul, aerul şi apa - s-a soldat de-a lungul timpului cu efectedezastruoase. Pădurilor le revine un rol însemnat în fixarea stratului, relativ subţire, de sol fertil,mediul germinativ al masei vegetale.

PROIECT DIDACTIC

EDUCATOARE: Dumea CarmenGRADINITA: TAMASENI NEAMTGRUPA: MICA:CATEGORIA DE ACTIVITATE: ARII DE STIMULARETEMA: - stiinta: Completeaza ce lipseste

- joc intelectual: Sorteaza si grupeaza

- joc de masa : Din jumatati , intregulSCOPUL ACTIVITATII: Verificarea si sistematizarea unor notiuni despre anotimpul primavara. Perfectionare unor deprinderi motrice.OBIECTIVE DE REFERINTA:-sa recunoasca si sa denumeasc materialele care le-au primit pe masa- sa raspunda la intrebari, corect denumind unele aspecte legate de anotimpulprimavara- sa sesizeze ce elemente ale plantei lipsesc, si sa le deseneze-sa sorteze si sa grupeze materialele primate dupa cerinta educatoarei si sa observe ce multime deelemente a ramas pe masa- sa sesize cealalta jumatate a intregului si sa denumeasca ce imagine au format prin unirea jumatatilorORGANIZAREA ACTIVITATII:

- aerisirea salii de grupa- - asezarea mobilierului- pregatirea materialului pentru lectie- intrarea copiilor ordonat in sala de grupa, cantand un cantec despre primavara

STRATEGII DIDACTICE:Metode si procedee: explicatia, demonstratia, conversatia, exercitiul, jocul,invatarea prin cooperareMaterial didactic: planse, fise, culori, jetoane, rochia primaverii casetofonSCENARIUL DIDACTIC: Copii vor intra ordonat in sala de grupa, se vor aseza pe scaunele.asa cum doresc ei la sectoarelepregatite de educatoare.Intuirea materialului didactic:Educatoarea prin intrebari face intuirea materialului pe care l-au gasit pe masa, dupa care stabilesteobiectivele care le-a propus spre realizare

76

Reactualizarea cunostintelor : Dupa o plansa avuta ca model, ne vom reaminti cateva lucruri despre anotimpul primavara.Desfasurarea activitatii:

Le voi spune o povestioara in care primavara este tare necajita pentru ca a batut vantul, si aramas fara floricele si alte elemente cu care era decorate rochia ei. Copii haideti ca astazi sa aflam ceanume ii lipseste primaverii de pe rochie.Voi afisa peSe va face intuirea obiectivelor de realizat pentru fiecare sector la care vor lucra copii, prin intrebari,explicatii si demonstratii, ei vor sti in mod concret ce anume au de facut.Educatoarea demonstreaza cum vor lucra copii la fiecare sector.La primul sector copii vor avea decompletat pe fisa, care parte a florii lipseste, prin desen.La al doilea sector copii vor avea de format imaginea, din jumatati, iar acestea vor fi legume,cunoscute de copii, studiate in proiectul primavara.La al trei-lea sector copii vor avea de grupat pasari calatoare , care le vor aseza pe o plansa cereprezinta stalpi de telegraf si imaginea cerului, zborul pasarilor.Apoi vor grupa florile de primavaracare vor fi la fel asezate pe o plansa ce reprezinta o gradina.Copii vor lucra, prin cooperare la realizarea sarcinilor de lucru, educatoarea stimuland acestlucru.Pentru crearea unui ambient cat mai placut copii vor asculta muzica in surdina la casetofon Eivor schimba locurile la mese, unii cu altii astfel fiecare va putea lucra la toate sectoarele si vor apreciatotodata rezultatul muncii lor. Pe parcursul activitatii educatoarea va acorda sprijin copiilor si le va da explicatii individualeajutandu-i la realizarea obiectivelor propusLa sfarsit copii, vor aseza pe rochia primaverii ajutati de educatoare, elmente de primavara, cu care aulucrat la activitate, astfel ca primavara san nu mai fie necajita ca nu are rochia decorate: flori deprimavara, randunele, fluturasi, berze, si cateva legume de primavara.Incheiere : voi aprecia activitatea copiilor , cum au lucrat si le voi oferi stimulente.

Metode şi tehnici moderne de predare-învăţare

Inst. Manuela NicorescuGrupul Şcolar Roznov, jud. Neamţ

Trăind într-o societate aflată în continuă schimbare elevul va trebui ca universului informaţionalîntâlnit să-i dea sens în mod critic, creativ şi productiv. Pentru a manevra bine informaţiile, elevul vatrebui să aplice un set de deprinderi de gândire care să-i ofere posibilitatea de a sorta informaţia cueficienţă. Pentru aceasta va trebui să parcurgă un proces sistematic de analiză şi reflecţie critică.

Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin desemnificaţii. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi eventual apredării, învăţarea nu are loc.

· Învăţarea presupune înţelegerea, iar aceasta înseamnă mai mult decât cunoaşterea faptelor.· Elevii construiesc cunoaşterea pe baza a ceea ce deja cunosc sau cred.· Ei formulează noile cunoştinţe prin modificarea şi raţionarea conceptelor lor curente şi prin

adăugarea de noi concepte la ceea ce cunosc deja.· Învăţarea este mediată de mediul social în care elevii interacţionează unii cu alţii.· Învăţarea eficientă necesită preluarea de către elevi a controlului asupra propriei învăţări.· Transferul, respectiv capacitatea de a aplica cunoştinţe în situaţii noi este afectat de gradul în

care elevii învaţă pentru înţelegere şi învaţă cu înţelegere.· Continuarea materialului în numarul 3 al revistei.

77

1. Instanţele discursive: autorul, naratorul, personajul pag. 32. Proiectul , acţiune de cercetare, activitate practică pag. 43. Metode şi procedee specifice educaţiei artistico-plastice pag.84. Cultivarea independenţei elevilor în activităţile matematicede predarea numeraţiei pag.95. Decalogul educatorului din perspectiva managementului clasei pag 106. Noile tipuri de conţinuturi pag. 127. Pledoarie pentru ora de educaţie fizică-Corectare şi dezvoltare – pag.138. Valori culturale româneşti pag.159.Evaluarea şcolară, abordări clasice şi contemporane pag.1610. Metodele pentru dezvoltarea gândirii critice pag. 1811. Abordarea noului curriculum de istorie din perspectiva gândirii critice pag.2012. Învăţătorul – personalitate complexă în contextul democratizării vieţii şcolare pag.2213. Educaţia morală şi şcolarul mic pag.2314. Strategii didactice pentru utilizate pentru cunoaşterea ştiinţifică a mediului, a perceperiifenomenelorşi transformărilor din realitatea înconjurătoare pag.2515. Design-ul activităţii educative-pedagogia creatoare pag.2716. Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară pag.2817. Unitate în diversitate – E ok să fii diferit! pag.3018. Documentar privind valori ale tradiţiilor româneşti pag.3219. Directii de dezvoltare a copiilor supradotati pag.3520. Succes neaşteptat pentru Şcoala Generală nr.6 Săcele pag.3721. Un premiu muncit din greu pag.3822.Proiect de parteneriat educaţional internaţional pag.3923. Prin comunicare spre integrare pag.4424 ,,Şi nouă ne pasă!” - integrarea copiilor cu CES pag.4625. Roul familiei în dezvoltarea intelectuală a coplilului, legătura cu şcoala pag.4826. Jocul de rol pe teme oferite de manualul de limba română pag.4927. Modalităţi practice de utilizare a metodei mozaicului şi a metodei cubului pag.5028. Metoda cubului, aplicaţie practică la obiectul ştiinţe pag.5129. Sensibilizarea copiilor faţă de tot ce ne inconjoară pag.5330.Importanţa orelor de educaţie plastică în activitatea şcolarului pag.5431. Şezătoarea folclorică,mijloc de familiarizere a elevilor cu valorile trecutului pag.5532. Autoevaluarea compunerilor pag.5733. Formarea continuă a cadrelor didactice în Uniunea Europeană pag.6034. Dezvoltarea gândirii algoritmice, punct de plecare în formarea viitorului informatician pag.6335. Noi despre noi:România – ţara integrată UNIUNII EUROPENE pag.6536. Poluarea Marii Negre, la cote alarmante pag.6637. Organizarea şi desfăşurarea procesului instructiv-educativ în condiţii simultane pag.6738. Portofoliul-cartea de vizită a elevului pag.6939. Efectele poluarii pag. 7140. Deşeuri medicale pag.7241. Deşetificarea - PREVENIRE, LIMITARE ŞI COMBATERE pag.7342. Natura în pericol pag.7443. Proiect didactic pag.75