Artroza cervicală (spondiloza) este cea mai întâlnită afecţiune a coloanei vertebrale la adult.
Artroza cervicală (spondiloza) este un sindrom clinic la care i se acordă mare atenţie, având în vedere că este o afecţiune distrugătoare la nivelul coloanei cervical.
Artroza cervicală (spondiloza) este o afecţiune care în general apare la persoane cu vârsta peste 35-40 de ani şi evoluează în timp, rareori manifestându-se la tineri.
Deşi spondiloza cervicală afectează ambele sexe în mod egal, la bărbaţi survine mai devreme decât la femei.
Evolutia spondilozei cervicale poate fi lentă şi prelungită, iar pacienţii pot rămâne fie asimptomatici sau cu durere cervicală uşoară. Perioadele lungi de dizabilitate nonprogresivă sunt tipice, iar în câteva cazuri condiţia pacientului se deteriorează. Morbiditatea variază de la durerea cronică de gât, durerea radiculară, diminuarea spaţiului de mişcare, cefalee, mielopatie conducând la slăbiciune şi afectarea coordonării motorii pâna la quadripareză şi disfuncţie sfincteriană în cazurile avansate. Pacientul poate deveni dependent de cărucior.
Tratamentul pentru artroza cervicală depinde de severitatea semnelor şi a simptomelor. Scopul tratamentului este de a calma durerea, de a vă ajuta în menţinerea activităţilor zilnice obişnuite şi de prevenire a prejudiciului permanent al nervilor şi a coloanei vertebrale.
Tratamentul medicamentos ajută doar temporar. Spondiloza cervicală se tratează prin administrarea de
antiinflamatoare nonsteroidiene şi gimnastică medicală. În cazul durerilor extreme, medicii recomandă, administrarea de
medicamente pe bază de codeină. Tratamentul cu antiinflamatoare va fi asociat cu un miorelaxant central (Mydocalm) sau cu Diazepam. Dacă durerea nu cedează, se trece la substanţe mai puternice - amitryplina sau gabapentina - sau la infiltraţii.
2
Capitolul 1. SIMPTOMELE AFECŢIUNII
Artroza cervicală (spondiloza) este o afecţiune distrugătoare la nivelul coloanei cervicale, care afectează corpurile vertebrale şi discurile intervertebrale cervicale, (cum este cazul herniei de disc), precum şi conţinutul canalului spinal (rădăcinile nervilor şi/sau măduva spinării).
Spondiloza cervicală este rezultatul degenerării discului intervertebral. Cel mai mult suferă discurile C V-VI. Pe măsură ce acesta se uzează cu vârsta se fragamentează, pierde hidratarea şi sufera colaps. Iniţial, procesul degenerativ începe la nucleul pulpos. Modificările patologice determină încarcerarea fibrelor centrale ale inelului fibros şi exteriorizarea fibrelor externe ale acestuia, cu creşterea stresului mecanic asupra feţelor cartilaginoase ale corpurilor vertebrale.
Artroza cervicală (spondiloza) este o afecţiune care mai mult apare la persoane cu vârsta peste 35-40 de ani şi evoluează în timp, rareori manifestându-se la tineri.
Spondiloza cervicală afectează atât femeile cât şi bărbaţii, dar la bărbaţi apare mai repede decât la femei.
Presiunea exercitată asupra măduvei spinării şi a nervilor spinali generează o serie de simptome specifice:- dureri în zona umerilor şi a gâtului, acestea pot radia la nivelul umerilor şi la baza craniului. Mişcarea gâtului poate înrăutăţi durerile. Senzatia de durere se răspândeşte de-a lungul unui braţ sau spre degete. Acest lucru este cauzat de presiunea şi iritarea unui nerv care pleacă de la coloana vertebrală spre restul corpului,- rigiditate în zona cervicală,- migrene şi dureri suboccipitale si occipitale,- spasme musculare la nivelul braţelor şi a picioarelor,- amorţeala şi furnicături într-o anumită parte a braţului sau pe toată lungimea acestuia, manifestările sugerează presiune accentuată asupra unui nerv. Situaţia poartă denumirea de radiculopatie cervicală,- tulburări motorii la nivelul membrelor inferioare,- dificultăţi de echilibru şi instabilitate a mersului (ataxie),- tulburări de micţiune şi defecaţie când măduva spinării este afectată,- deficienţe senzoriale la nivelul umerilor, braţelor şi a membrelor inferioare,- diminuarea reflexelor în cazurile severe,- disfuncţii ale organelor coordonate de nervii spinali lezaţi,- insomnii, - tulburări de vedere,- stări de lipotimie,
- deficienţe de memorie, concentrare, scăderea randamentului intelectual. Câteodată, în cazul spondilozelor cervicale se îngustează spaţiul
necesar măduvei spinării şi a rădăcinilor nervilor care provin din măduva spinării şi, trec prin coloana vertebrală spre restul corpului. În cazul în care rădăcinile nervoase sau măduva spinării sunt presate, este posibil să apară:- furnicături, - amorţeală, - slăbiciunea braţelor şi a picioarelor, - lipsa de coordonare şi dificultăţi de mers,- pierderea controlului vezicii urinare sau a intestinelor.
Simptomele principale ale artrozei cervicale sunt sindromul arterei vertebrale, sindromul hipertensiv, sindromul migrenei cervicale, sindromul radicular, sindromul prin durere de cap hipotalamic, etc. În toate aceste sindromuri, pe prim plan apare durerea de cap, care are diferite mecanisme de apariţie.
Cele mai multe persoane resimt migrene puternice, durerea pornind din spatele capului spre frunte. În general, durerile sunt ocazionale, nu permanente, doar un pacient din zece ajunge la cronicizarea simptomelor.
Sunt şi cazuri de spondiloză asimptomatice, dar şi situaţii în care efectele sunt mai grave, cum ar fi durerea radiantă în braţe, înţepături sau amorţeli, lipsa coordonării membrelor sau dificultăţi la mers.
Atunci când are loc deshidratarea şi micşorarea discurilor intervertebrale, când apar osteofitele şi are loc alterarea cartilajelor articulare şi a discurilor intervertebrale, se dezvoltă osteoartrita.
Mielopatia spondilozică cervicală apare ca rezultat al mai multor factori fiziopatologici. Acestia sunt statico-mecanici, dinamic-mecanici, ischemia măduvei spinării şi leziunile asociate întinderilor. Pe măsura ce se dezvoltă osteofitele ventrale spaţiul măduvei spinării devine micşorat cu dezvoltarea mielopatiei.
Clinic se observă sindroame distincte care includ pentru spondiloza cervicală cefalee, durere în umăr, durere suboccipitală, simptome radiculare şi mielopatie spondilotică cervicală. Pe masură ce apare degenerarea discului, stresul mecanic determină osteofite care se formeaza de-a lungul feţei ventrale a canalului spinal.
Adesea apar modificări degenerative asociate ale articulaţiilor, hipertrofia ligamentului galben şi osificarea ligamentului longitudinal posterior. Acestea duc la compresia structurilor nervoase senzitive şi determinarea diferitelor sindroame clinice.
Modificările spondilozice sunt observate frecvent la populaţiile în vârsta, totuşi doar un procent redus de pacienţi afectaţi prezintăa modificări radiografice simptomatice.
Înaintarea în vârsta duce la uzarea sau chiar ruperea oaselor şi ţesuturilor coloanei vertebrale. Potrivit diverselor statistici, nouă din zece adulţi vor suferi de spondiloză cervicală până la 60 de ani (cel puţin jumătate dintre ei nu vor fi însă conştienţi, pentru că vor avea norocul unei afecţiuni asimptomatice).
Sedentarismul, traumele ocupaţionale, expunerea la temperaturi joase şi curent, obezitatea şi o poziţie incorectă a corpului pentru perioade lungi de timp sunt factori ce reduc tonusul musculaturii paravertebrale, circulaţia şi metabolismul local la nivelul cartilajelor articulare, provocând sclerozarea discurilor intravertebrale şi degenerarea vertebrelor în zona cervicală. Pentru ca procesul degenerativ să afecteze zona cervicală şi să se concretizeze în manifestările specifice spondilozei, trebuie să fie prezentă şi o cauză declanşatoare. În această situaţie este vorba despre prinderea unor micro-fragmente de musculatură paravertebrală între vertebrele cervicale, fenomen ce va antrena ulterior tot mecanismul fiziopatologic al spondilozei cervicale.
Au fost raportate cazuri familiale, deci un factor genetic este posibil. Fumatul poate constitui un factor de risc. Condiţiile care contribuie la instabilitatea segmentală şi mobilitate segmentală excesivă: coloana fuzionată congenital, paralizie cerebrală, sindrom Down pot fi factori de risc pentru boala spondilozică.
5
Capitolul 2. DIAGNOSTICUL POZITIV
O metodă foarte bună de diagnosticare, precisă, neiradiantă şi foarte avansată ca număr şi tip de informaţii pe care le aduce, este termografia.
Termografia porneşte de la un principiu foarte simplu, dar foarte folositor în diagnosticare: toate bolile modifică temperatura organului bolnav: unele boli scad temperatura organului afectat, altele o cresc. Termograful lucrează cu temperatura corpului omenesc şi măsoară tocmai această modificare a temperaturii organelor în urma îmbolnăvirii lor.
Foarte util în acest sens este gradientul de temperatură, adică diferenţa de temperatură dintre un ţesut normal şi unul bolnav. Deci termografia este un sistem de scanare în infraroşu.
Termografia are o serie de avantaje:- nu iradiază (cel mai mare avantaj), spre deosebire de celelalte metode, foarte iradiante (radiografia, RMN şi tomografia computerizată),- se poate aplica la orice vârstă şi în orice situaţie (inclusiv la gravide),- se poate repeta ori de câte ori e nevoie (tocmai pentru că nu iradiază),- ajută atât în diagnosticul cât şi în tratamentul multor boli,- vede înainte pericolul în care se găseşte o persoană de a face o anumită boală (sesizează degradarea zonei sau a organului respectiv şi indică riscul de îmbolnăvire),- cu ajutorul termografiei se poate stabili numărul de şedinţe necesare pentru tratament,- oferă precizie în tratament (care se face sub scanare termografică),- cu ajutorul termografiei se poate urmări şi aprecia efectul tratamentului aplicat şi se poate determina când trebuie repetat,- este mai ieftină şi mai uşor de efectuat,- studii de laborator.
Radiografia cervicală simplă este o rutină pentru fiecare pacient suspect de spondiloză cervicală. Această investigaţie evaluează articulaţiile fetei şi vertebrale, foramenul, spaţiile intervertebrale şi formaţiunile osteofitice. În anumite condiţii este necesară flexia coloanei cervicale pentru a detecta instabilitatea. Radiografia arată colabarea spaţiului intervertebral, osteofitoza, pierderea lordozei cervicale, hipertrofia articulaţiei uncovertebrale, osteoartrita articulaţiei apofizeale, diametrul canalului vertebral.
Mielografia cu scanare computer tomografică completă este testul imagistic de elecţie pentru a evalua stenoza spinală şi a foramenului.
6
Mielografia aduce informaţii anatomice în evaluarea spondilozei. Este utilă pentru vizualizarea rădăcinilor nervoase. Scanarea CT cu sau fără contrast intratecal este folosită pentru a estima diametrul canalului. Scanarea poate demonstra osteofite mici, laterale şi opacităţi calcificate în mijlocul corpurilor vertebrale.
Rezonanţa magnetică este foarte folositoare în diagnosticarea spondilozei cervicale.
Rezonanţa magnetică are o serie de avantaje:- imagistica directă în planuri multiple, - definire mai bună a elementelor neurale, - creşterea acurateţii în evaluarea bolilor spinale medulare intrinseci, - neinvazivitatea, - imagini similare mielogramei.
Electromiografia este utilă în evaluarea radiculopaţiei cauzată de spondiloză, dar este de valoare limitată în evaluarea mielopatiei. În mielopatie potenţialele răspunsurilor somatosenzitive evocate sunt întârziate sau au amplitudine mică. Potenţialele motorii corticale evocate sunt mai sensibile decât cele somatomotorii în evaluarea disfuncţiei măduvei spinale. Ca măsura invazivă, discografia cervicală nu este folosită de rutină în evaluarea spondilozei cervicale.
Examen histologic. Subţierea şi fragmentarea cartilajului articular este un element comun. Suprafata netedă, albă articulară devine neregulată şi galbenă. Pierderea continuă a legăturilor cartilaginoase conduce la expunerea zonelor osului subcondral, care apare ca focare strălucitoare pe suprafaţa articulară. Fibroza, creşterea formării de os şi modificările chistice apar frecvent în osul expus. Pierderea catilajului stimulează formarea de os nou sub formă de noduli - osteofite la marginile osului.
Diagnosticul diferenţial se face cu următoarele afecţiuni: capsulita adezivă, sindrom Brown-Sequard, sindrom de tunel carpian, sindromul medular central, boala de disc cervicală, durerea miofascială cervicală, neuropatia diabetică, scleroza multiplă, durerea miofascială, plexopatia tumorală brahială, osteoporoza, artrita reumatoidă, nevralgia occipitală, siringomielia, infarctul de măduvă spinală, sindromul Whiplash, tumorile Pancoast.
7
Capitolul 3. EVOLUŢIA
Din punct de vedere termografic, spondiloza cervicală are 5 stadii de evoluţie:- spondiloza cervicală în stadiul 1, local - este faza in care procesul de degradare începe la nivelul discului intervertebral, deci exista fenomene localizate doar la nivelul unui disc,- spondiloza cervicală în stadiul 2, miotonic - este faza în care procesele degenerative cuprind două sau mai multe discuri intervertebrale, precum şi structurile adiacente. Procesul depaşeşte deci zona coloanei cervicale şi cuprinde şi musculatura paravertebrală, de aceea se numeste miotonic, - spondiloza cervicală în stadiul 3, iritativ - în această etapă a spondilozei sunt afectaţi şi nervii care pleacă de la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Durerea creşte în intensitate şi se extinde spre regiunea umerilor. În acest stadiu apar noi afecţiuni şi anume:
- spondiloza cervicală în stadiul 4, radicular - în acest stadiu, spondiloza cervicală se concretizează prin fenomenul de compresiune a rădăcinilor nervoase care pleacă de la acest nivel, ceea ce înseamnă că simptomalogia se răspândeşte pe toată zona care e enervată de rădăcina nervoasă respectivă. Dacă e vorba de afectarea rădăcinilor nervoase de la nivelul C1 - C3, se dezvoltă Sindromul de insuficienţă circulatorie vertebrobazilară (ICVB). - spondiloza cervicală în stadiul 5, atrophic - în acest stadiu al spondilozei apar disfuncţii trofice ale segmentului vertebral afectat. Toată simptomatologia pomenită mai înainte se accentuează, se agravează şi de cele mai multe ori se ajunge la complicaţii. Între cele 3 segmente ale coloanei vertebrale - cervical, toracal şi lombar, pot exista diferenţe în ceea ce priveşte dezvoltarea spondilozei. Într-un segment vertebral, spondiloza poate fi într-un anumit stadiu de dezvoltare, în timp ce în altul poate să fie într-un stadiu mai avansat, sau invers, să nu fi ajuns înca în acel stadiu. Acest lucru depinde de gradul în care este solicitat organismul de-a lungul anilor.
Evolutia spondilozei cervicale poate fi lentă şi prelungită, iar pacienţii pot rămâne fie asimptomatici sau cu durere cervicală uşoară. Perioadele
lungi de dizabilitate nonprogresivă sunt tipice, iar în câteva cazuri condiţia pacientului se deteriorează. Morbiditatea variază de la durerea cronică de gât, durerea radiculară, diminuarea spaţiului de mişcare, cefalee, mielopatie conducând la slăbiciune şi afectarea coordonării motorii pâna la quadripareză şi disfuncţie sfincteriană în cazurile avansate. Pacientul poate deveni dependent de cărucior.
Printre efectele mai grave se numară îngustarea canalului spinal, ceea ce duce la întreruperea transmiterii normale a impulsurilor ("mielopatie") sau comprimarea unui disc din zona gâtului (radiculopatie cervicală). Principalul simptom al radiculopatiei este radierea durerii către unul din braţe, dublată de ameţeli şi de senzaţia de amorţire a respectivului braţ. Mielopatia are urmări mai grave, aici fiind incluse lipsa de coordonare, probleme la mers şi, mai rar, incontinenţa urinară. Netratată, mielopatia cervicală poate genera alterarea permanentă a măduvei şi paralizie.
Pentru a înţelege mecanismul dezvoltării simptomelor produse de spondiloza cervicală, trebuie să ştim că în corpul vertebrelor trec vasele sanguine, care irigă creierul şi măduva spinării, precum şi firele nervoase. Canalul lateral vertebral este traseul arterei vertebrale: stânga şi dreapta. Pătrunzând în craniu prin foramenul occipital principal, aceştia alimentează trunchiul creierului şi loburile occipitale ale semisferelor mari. Fiecare arteră vertebrală este învăluită de o împletire a nervilor simpatici şi alături de ea trece nervul vertebral.
Din cauza deplasării vertebrelor cervicale, se produc spasme în muşchii gâtului, ai cefei, se contractă vasele sanguine, ale arterei vertebrale, se strangulează nervii occipital şi vertebral.
Apare durerea la ceafă, apoi durerea de cap şi amorţeala pielii. Pielea capului şi a cefei devine rece sau fierbinte. Deseori, apar anxietatea şi depresia nervoasă, frica nefondată, irascibilitatea, oboseala, dereglarea somnului, a concentrării, scăderea auzului pe o parte, parestezii (furnicături, înţepături, amorţeli).
Se dereglează circulaţia sanguină în regiunea capului, se măreşte tensiunea intracraniană, deseori şi cea arterială. Uneori, schimbările văzute la renghenografie nu corespund cu simptomele clasice şi invers. Schimbările distructive avansate, văzute la renghenografie nu sunt întotdeauna însoţite de dureri sau alte simptome clinice şi invers, pot fi foarte evidente simptomele clinice fără schimbări mari la renghenografie, persoana respectivă considerându-se sănătoasă.
Tratamentul pentru artroza cervicală depinde de severitatea semnelor şi a simptomelor. Scopul tratamentului este de a calma durerea, de a vă ajuta în menţinerea activităţilor zilnice obişnuite şi de prevenire a prejudiciului permanent al nervilor şi a coloanei vertebrale.
Tratamentul medicamentos ajută doar temporar. Tratamentul medicamentos acţionează împotriva durerii cervicale, însă efectele lui sunt de scurtă durată şi uneori pot fi agresive pentru persoanele cu probleme gastrice.
În general, spondiloza cervicală se tratează prin administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene (ibuprofen) şi gimnastică medicală şi/sau înot. Antiinflamatoarele obişnuite (ibuprofen, diclofenac, naproxen) dau, rezultate în ameliorarea simptomelor. Persoanele care suferă de astm, hipertensiune arterială, afecţiuni cardiologice, hepatice sau stomacale vor înlocui antiinflamatoarele cu paracetamol. În cazul durerilor extreme, medicii recomandă, administrarea de medicamente pe bază de codeină. Tratamentul cu antiinflamatoare va fi asociat cu un miorelaxant central (Mydocalm) sau cu Diazepam. Dacă durerea nu cedează, se trece la substanţe mai puternice - amitryplina sau gabapentina - sau la infiltraţii.
Această medicaţie se ia cel mult 15 zile, iar efectele sunt limitate deoarece tratează durerea, nu cauza.
Fizioterapia asociată cu masajul terapeutic acţionează împotriva durerii cervical având efect antialgic, ajută la creşterea trocităţii zonelor adiacente coloanei vertebrale şi la decontracturarea musculaturii paravertebrale cervicale. Efectele fizioterapiei sunt mult mai benefice şi de mai lungă durată dacă aceste procedure se asociază cu masajul terapeutic.
Tratamentul constă obligatoriu în şedinţe de fizioterapie efectuate de 2 ori pe an şi associate cu masaj terapeutic, la care se adaugă lunar programul de kinetoterapie. Acesta creşte mobilitatea osteoarticulară, tonusul muscular, tonofică inserţiile şi creşte nutriţia discului intervertebral.
Kinetoterapia reprezintă un tratament care acţionează direct asupra cauzei şi este alcătuit dintr-un progam de exerciţii active sau active cu rezistenţă, program elaborat în funcţie de evoluţia bolii şi de stadiul acesteia, de către un kinetoterapeut. Ea conduce la redobândirea mobilităţii articulare, creşterea elasticităţii şi tonusului muscular, diminuarea efectelor negative ale osteofitelor şi la îmbunătăţirea stării generale a organismului din punct de vedere psiho-motric. Kinetoterapia se începe după 12 şedinţe de fizioterapie associate cu masaj terapeutic. Kinetoterapia pentru spondiloza cervical nu se face la domiciliu, fără supraveghere medical, fărp aparatură corespunzătoare
10
şi fără un program de recuperare medical individualizat special pentru spondiloza cervical, elaborate de un kinetoterapeut.
În cazul în care tratamentele convenţionale nu reuşesc sau dacă semnele şi simptomele se agravează, este nevoie, de intervenţie chirurgicală, pentru a mări spaţiul alocat pentru măduvă şi rădăcini nervoase. Intervenţia chirurgicală poate implica eliminarea unui disc herniat sau osteofite ori îndepărtarea unei părţi a unei vertebre.
Tratamentul spondilozei cervicale în medicina tradiţională vizează restabilirea oxigenării şi a metabolismului local, eliminarea reziduurilor şi a toxinelor acumulate, eliminarea micro-fragmentelor de musculatură şi resorbţia osteofitelor. Plantele incluse în schemele de tratament ajută la redobândirea tonusului muscular, a mobilităţii articulare şi la rehidratarea discurilor intravertebrale. Procedurile de acupunctura şi sesiunile de termoterapie tibetană joacă un rol major în eliberarea presiunii exercitate asupra cordonului medular şi a rădăcinilor spinale. Regenerarea leziunilor medulare sau a celor ale nervilor spinali poate fi realizată dacă gradul de afectare o permite.
Studiul de caz a fost efectuat pe un lot de 5 pacienţi care prezentau artroză cervicală.
Persoanele investigate în cadrul cercetării au fost în număr de 5, din care trei de sex feminin şi doi de sex feminin, iar vârstele lor sunt cuprinse între 34 – 76 de ani.
Prezentare de cazuri. Fişe indivduale.
Nume şi prenume: V.L.Vârsta: 54 aniSex: feminin
Simptome Diagnostic Tratament EvoluţieDe 4 ani are cervicalgie, cefalee, ameţeli, fiind diagnostic-tă cu spondiloză cervicală. De aproximativ un an are inflamaţii şi dureri la nivelul genunchilor şi gleznelor, precum şi dureri pe faţa posterioară a gambei şi în zona poplitee
- aspirină,- ibuprofen,- ranitidină, - mydocalm,- sertralina,- gimnastică medicală:I – din pozitia decubit dorsal – cu genunchii îndoiţi şi tălpile pe sol:– ducerea bărbiei în piept, fără ridicarea capului de pe sol de 10 ori, – înclinarea capului spre dreapta şi spre stânga cu tendinţa de a lipi urechea de umăr de 10 ori,– răsucirea capului spre dreapta şi spre stânga de 10 ori,– ridică bărbia coborând umerii pe sol, apoi coboară bărbia cu ceafa lipită de sol şi ridică umerii de pe sol de 8 ori,– exerciţii de ridicare a
Din săptămâna 4 nu a mai avut insomnii, iar după a 6 a săptămână, gonalgia a scăzut în intensitate, inflamaţiile s-au redus, pacienta putând să se mişte cu mai multă uşurinţă.Momentan pacienta: - nu mai are dureri şi inflamaţii ale genunchilor şi gleznelor;- a crescut
12
stângă, datorate tromboflebi-tei.Pacienta s-a prezentat la medic acuzând:- dureri pe faţa anterioară a genunchilor, la mers, la urcarea şi coborârea scărilor, în ortostatism prelungit,- mobilitate limitată a genunchilor şi mărire a volumului, mai accentuate la genunchiul stâng (flexie <90o),- dureri şi limitarea mobilităţii în toate planurile ale gleznelor;- cefalee;- insomnii, pacienta având dificultate
omoplaţilor şi de coborâre a omoplaţilor de 10 ori,– cu mâinile sub ceafă, ridică capul şi întinde braţele de 10 ori,II – din poziţia decubit ventral – mâinile încrucişate sub bărbie:– aşezarea succesivă a bărbiei şi a frunţii pe mâini de 10 ori,– ducerea bărbiei spre umărul stâng, apoi spre cel drept de 10 ori,– cu braţele întinse şi fruntea sprijinită pe sol se ridică capul de pe sol, cu „dubla bărbie„ de 10 ori,III – din poziţia decubit lateral:– ridicarea capului cu tendinţa de a apropia urechea de umăr de 8 ori,– capul sprijinit pe o mână, apăsarea capului în jos de 8 ori,IV – exerciţii de gimnastică medicală – corectivă:– mers cu o carte pe cap 10 m,– mers fandat cu un baston fixat la nivelul omoplaţilor 5 m,– cu bastonul ţinut la spate de la capete, execută mers cu extensia braţelor şi ducerea bastonului înapoi 10m,– din mers, execută extensii a braţelor cu arcuire sus şi lateral de 10 ori pe distanţă de 8 – 10,– cu bastonul ţinut la ambele capete, execută ducerea
mobilitatea genunchilor, putând să facă flexie >90o, să urce şi să coboare scările fără a mai avea dureri;- nu mai are insomnii, pacienta putând să adoarmă repede;- a dispărut cefaleea şi ameţeala.
13
de a adormi, uneori fiind nevoie de medicaţie pentru a putea dormi.
bastonului sus, cu arcuirea braţelor de 10 ori,– bastonul sprijinit pe omoplaţi, execută aplecarea trunchiului înainte la 40˚ – 50˚, cu arcuire şi capul sus – revenire de 10 ori,V - din poziţia pe genunchi şi sprijin pe palme:– îndoirea coatelor cu coborârea pieptului şi ridicarea capului cu privirea înainte şi întinderea coatelor de 10 ori,– îndoirea coatelor cu ridicarea alternativă a unui picior întins înapoi – revenire de 10 ori,– ridicarea braţului şi piciorului opus – revenire de 10 ori, capul sus;– mers în patru labe, cu capul sus şi privirea înainte de 10 ori.Se vor evita exerciţiile de flexie ale trunchiului şi se va corecta permanent poziţia spatelui, care trebuie să se menţină drept, cu umerii traşi în jos şi spre înapoi.Exerciţiile vor fi făcute de 4 ori pe săptămână cu o zi pauză între ele (o zi da, o zi nu).După 30 de zile se vor face 2 şedinţe pe zi cu două zile pauză (de 3 ori pe săptămână).Funcţie de simptome se va stabili programul pentru cea de-a III-a lună.Nu se recomandă manipulări cu excepţia tracţiunii uşoare în ax (Sohier). În faza dureroasă se
14
foloseşte electroterapia antalgică. Se face masaj decontacturant.
Nume şi prenume: M.M.Vârsta: 64 aniSex: feminin
Simptome Diagnostic Tratament EvoluţieHTA a debutat în urmă cu 15 ani cu valori ale tensiunii arteriale de 170/80mmHg. A fost diagnosticată, cu o lună înaintea începerii tratamentu-lui, cu pericardită şi osteoporoză difuză. Nevralgia cervico-brahială a apărut cu un an înaintea începerii tratamentu-lui, cu dureri în zona cervicală.În prezent
- HTA esenţială gradul 2,- osteoporoză difuză tip 2,- pericardită,- nevralgie cervico-brahială stângă.
- indometacin,- curenţi diadinamici (doze sedative, câte 10 şedinţe pe cură), băi galvanice, masaje, galvanizări, ionizări (clorură de calciu, Xilină sau sulfat de magneziu).
În primele 10 şedinţe durerile din regiunea cervicală s-au intensificat, iar TA a crescut având valoarea de 200/100mm Hg, după care a scăzut treptat şi s-a stabilizat la valoarea de 150/75mm Hg.Pacienta nu mai prezintă dureri în zona cervicală, iar cele din zona lombară sunt rare şi de intensitate foarte redusă, apărând doar la statul prelungit în picioare sau
15
face tratament cu Tertensif (1,5 mg).Pacienta s-a prezentat la medic acuzând:- dureri în zona cervical,- oboseală fizică cu stare de somnolenţă,- dureri în zona lombară mai ales când stă mai mult pe scaun,- TA=180/100mmHg
pe scaun.TA=150/75mmHg.
Nume şi prenume: M.E.
16
Vârsta: 76 aniSex: feminin
Simptome Diagnostic Tratament EvoluţiePacienta s-a prezentat la medic acuzând:- insomnie (somn de durată scurtă: 3-4 ore),- ameţeală, fără pierdere de echilibru, aproape permanent,- greaţă şi inapetenţă (lipsa poftei de mâncare),- decondiţio-nare fizică (pacienta oboseşte repede, chiar la mers pe teren plat şi pe distanţe scurte de câteva sute de metri),- cefalee periodică influenţată
- tanacan,- ketoprofen,- sertralină,- gimnastică medicală:I – din pozitia decubit dorsal – cu genunchii îndoiţi şi tălpile pe sol:– ducerea bărbiei în piept, fără ridicarea capului de pe sol de 10 ori, – înclinarea capului spre dreapta şi spre stânga cu tendinţa de a lipi urechea de umăr – de 10 ori,– răsucirea capului spre dreapta şi spre stânga de 10 ori,– ridică bărbia coborând umerii pe sol, apoi coboară bărbia cu ceafa lipită de sol şi ridică umerii de pe sol de 8 ori,– exerciţii de ridicare a omoplaţilor şi de coborâre a omoplaţilor de 10 ori,– cu mâinile sub ceafă, ridică capul şi întinde braţele de 10 ori,II – din poziţia decubit ventral – mâinile încrucişate sub bărbie:– aşezarea succesivă a bărbiei şi a frunţii pe mâini de 10 ori,– ducerea bărbiei spre umărul stâng, apoi spre cel drept de 10 ori,
Starea pacientei de la începutul tratamentului s-a îmbunătăţit considerabil; pacienta continuă medicaţia cu Tanacan, renunţând la Ketoprofen.- TA se stabilizează la valoarea de 16/8 mmHg, - insomniile s-au redus ca frecvenţă – pacienta doarme 6-7 ore/noapte (destul de rar sunt şi nopţi cu un somn de 3-4 ore); calitatea somnului s-a îmbunătăţit, somnul fiind mult mai odihnitor, - a crescut capacitatea
17
de schimbările meteo şi de creşterea TA,- dureri cervicale de intensitate medie manifestate mai ales la schimbările meteo,- epistaxis de 3-4 ori pe săptămână datorat creşterii TA,- crampe musculare la nivelul gambelor de câteva ori pe zi,- TA oscilantă 16/8 mmHg-20-22/8,5mm Hg.
– cu braţele întinse şi fruntea sprijinită pe sol se ridică capul de pe sol, cu „dubla bărbie„ de 10 ori,III – din poziţia decubit lateral:– ridicarea capului cu tendinţa de a apropia urechea de umăr de 8 ori,– capul sprijinit pe o mână, apăsarea capului în jos de 8 ori,IV – exerciţii de gimnastică medicală – corectivă:– mers cu o carte pe cap 10 m,– mers fandat cu un baston fixat la nivelul omoplaţilor 5 m,– cu bastonul ţinut la spate de la capete, execută mers cu extensia braţelor şi ducerea bastonului înapoi 10m,– din mers, execută extensii a braţelor cu arcuire sus şi lateral de 10 ori pe distanţă de 8 – 10,– cu bastonul ţinut la ambele capete, execută ducerea bastonului sus, cu arcuirea braţelor de 10 ori,– bastonul sprijinit pe omoplaţi, execută aplecarea trunchiului înainte la 40˚ – 50˚, cu arcuire şi capul sus – revenire de 10 ori,V - din poziţia pe genunchi şi sprijin pe palme:– îndoirea coatelor cu coborârea pieptului şi ridicarea capului cu privirea înainte şi întinderea coatelor de 10 ori,
de efort – pacienta poate să urce scări şi să parcurgă distanţe de câteva sute de metri fără să obosească, - a revenit pofta de mâncare şi a dispărut complet starea de greaţă, - în funcţie de variaţia presiunii atmosferice (schimbări meteo), mai apar dureri cervicale, dar de intensitate mult mai mică, - se reduc episoadele de epistaxis datorită stabilizării TA.
18
– îndoirea coatelor cu ridicarea alternativă a unui picior întins înapoi – revenire de 10 ori,– ridicarea braţului şi piciorului opus – revenire de 10 ori, capul sus;– mers în patru labe, cu capul sus şi privirea înainte de 10 ori.Se vor evita exerciţiile de flexie ale trunchiului şi se va corecta permanent poziţia spatelui, care trebuie să se menţină drept, cu umerii traşi în jos şi spre înapoi.Exerciţiile vor fi făcute de 4 ori pe săptămână cu o zi pauză între ele (o zi da, o zi nu).După 30 de zile se vor face 2 şedinţe pe zi cu două zile pauză (de 3 ori pe săptămână).Funcţie de simptome se va stabili programul pentru cea de-a III-a lună.Nu se recomandă manipulări cu excepţia tracţiunii uşoare în ax (Sohier). În faza dureroasă se foloseşte electroterapia antalgică. Se face masaj decontacturant.
Nume şi prenume: I.B.
19
Vârsta: 34 aniSex: masculin
Simptome Diagnostic Tratament EvoluţiePacientul s-a prezentat la medic acuzând:- durere localizată la nivelul regiunii cervicale cu iradiere spre zona umerilor,- bilateral, dureri de cap mai ales în zona occipitală, - frecvente stări de oboseală şi de moleşeală,- senzaţia de scădere a capacităţii de concentrare şi a memoriei,- amorţeli la nivelul mâinilor.
spondiloză cervicală, cu fenomene de iritare a plexului brahial bilateral şi cu hipoxie cerebrală.
- masaj reflex,- masaj medical - mezoterapie
Încă de la primele şedinte de tratament simptomele se reduc tot mai mult şi starea pacientului nostru se îmbunătăţeş-te mereu. La terminarea tratamentului declară că se simte foarte bine şi că întreaga lui stare s-a schimbat în bine.La final i s-a recomandat un regim de viaţă pe care să-l urmeze în continuare, i s-a spus cum să se menajeze, cum să facă mişcare, i s-au dat recomandări legate de
20
alimentaţie şi i s-a recomandat să revină la control după 6 luni.
În acest caz, pentru stabilirea unui disgnostic s-a făcut o scanare termografică generală şi s-au obţinut mai multe imagini termografice. Aceste imagini sunt nişte hărţi colorate în care multitudinea de informaţii culese de termograf este transpusă în culori pentru a fi mai uşor de interpretat. Pentru regiunea cervicală se obţine următoarea imagine termografică:
Analizând această imagine cu ajutorul sistemului computerizat al termografului, s-a ajuns la următoarele concluzii: avem o imagine cu focare hipertermice difuze localizate de-a lungul întregii coloane cervicale, cu extindere spre părţile laterale ale gâtului şi spre regiunea umerilor. Imaginea hipertermică se deplasează şi spre regiunea coloanei dorsale.
Din analiza acestei imagini hipertermice rezultă că este vorba despre o spondiloză cervicală aflată în stadiul 3 radicular iritativ, cu fenomene de iritare a plexului brahial bilateral şi cu hipoxie cerebrală.
Înseamnă că din cauza modificărilor de natură degenerativă de la nivelul coloanei cervicale, nu se oxigenează suficient de bine creierul. Din această cauza pot să apărea dureri de cap, ameţeli, stări de oboseală şi moleşeală şi scăderea auzului şi a văzului, scăderea capacităţii de concentrare şi de memorare, precum şi sunete în urechi.
21
Pacientului i se recomandă un tratament de recuperare medicală specializat, bazat în exclusivitate pe metode naturiste. În cadrul fiecărei şedinţe de tratament de recuperare se pregăteşte prima dată zona cervicală cu un masaj reflex, un masaj medical şi apoi se aplică o tehnică numită mezoterapie care foloseşte produse naturiste, homeopate.
Pacientul a fost foarte cooperant şi a făcut zilnic toate şedinţele de tratament recomandate, precum şi şedinţele de întreţinere în ritmul de una pe săptămână.
Încă de la primele şedinţe de tratament simptomele se reduc tot mai mult şi starea pacientului s-a îmbunătăţit constant. La terminarea tratamentului pacientul a declarat că se simte foarte bine şi că întreaga lui stare s-a schimbat în bine.
La final i s-a recomandat pacientului regimul de viaţă pe care să-l urmeze în continuare, i s-a spus cum să se menajeze, cum să facă mişcare, i s-a dat recomandări legate de alimentaţie şi i s-a recomandat să revină la control după 6 luni.
Pacientul a mers la control mai tarziu iar la scanarea de control, s-a obţinut următoarea imagine termografică:
Din analiza computerizată a imaginii termografice a reieşit că starea coloanei este foarte bună. Ca element de interpretare se menţionează că în termografie culoarea verde reprezintă normalul.
Datele oferite de imaginea termografică sunt confirmate şi de către pacient care declară că se simte bine în continuare.
22
Nume şi prenume: L.N.Vârsta: 55 aniSex: masculin
Simptome Diagnostic Tratament EvoluţiePacientul s-a prezentat la medic acuzând:- dureri la nivelul cefei şi spatelui, - oboseală la mers cu dureri la nivelul gambelor şi senzaţie de picioare reci.
- spondiloză cervicală, - uşoară discopatie lombară,- tulburări de circulatie periferică cu claudicaţie intermitentă
- Coenzima Q10 în ulei de cătină, - tinctură de păducel şi muguri de plop, - infiltraţii locale cu un amestec de oxigenozon, efectuate de 3 ori pe săptămână
O uşoară ameliorare a simptomelor sau observat după primele şedinţe. Ulterior, evoluţia favorabilă sa consolidat, cu dispariţia completă a durerilor şi îmbunătăţirea marcată a circulaţiei periferice. Pacientul a încheiat seria de 10 şedinţe recomandate, urmând să revină la control după trei luni. În plus, i sa recomandat să renunţe treptat la fumat.
23
CONCLUZII
În urma studierii rezultatelor obţinute în testarea prin mijloace kinetoterapeutice a bolnavilor cu artroză cervicală (spondiloză) am concluzionat următoarele:- redobândirea mişcărilor cervicale după spondiloză se poate face total sau parţial prin aplicarea programului de kinetoterapie,- redobândirea mişcărilor cervical a apărut destul de repede după începerea tratamentului kinetic,- dacă spondiloza nu este tratată la timp se agravează starea pacientului de la durerea cronică de gât, durerea radiculară, diminuarea spaţiului de mişcare, cefalee, mielopatie conducând la slăbiciune şi afectarea coordonării motorii pâna la quadripareză şi disfuncţie sfincteriană în cazurile avansate. Pacientul putând deveni dependent de cărucior.
În urma aceastei lucrări pot prezenta următoarele propuneri:- pentru o mai bună şi mai rapidă recuperare a mobilităţii cervicale, propun începerea kinetoterapiei cât mai repede posibil, chiar dacă în urma tratamentului medicamentos pacietul are impresia că se simte mai bine,- renunţarea la fumat, o alimentaţie adecvată, sedentarismul, traumele ocupaţionale, expunerea la temperaturi joase şi curent, obezitatea şi o poziţie incorectă a corpului pentru perioade lungi de timp influenţează în foarte mare măsură apariţia şi tratarea artrozei cervicale.
