Înlănt,uirea s,i eliberarea spirituală privite din punct de vedere s,ivait

Conceptul eliberării (MOKSHA) implică două aspecte. În primul rând există un

„eu”, un suflet care atinge MOKSHA s,i, în al doilea rând, acest suflet sau „eu” este înlănt,uit, deoarece doar o fiint,ă care este înlănt,uită poate să devină liberă. Astfel, MOKSHA presupune înlănt,uirea. S, ivaismul cas,mirian acceptă existent,a unei individualităt,i, a unui „eu” ca fiind cel care cunoas,te (JNATA) s,i cel care act,ionează (KARTA). Acest „eu” este înlănt,uit s,i de aceea nu este capabil să se bucure de natură sa reală. De aceea, înainte de a înt,elege ce este MOKSHA, Eliberarea, este necesar să cunoas,tem natura înlănt,uirii.

Lant,ul este ignorant,a (AJNANA) sau, mai bine spus, ignorarea naturii reale a fiint,ei noastre. Literal, cuvântul AJNANA înseamnă „absent,a cunoas,terii”, însă este utilizat cu sensul de „iluzie”, care nu este o absent,ă a cunoas,terii, ci o cunoas,tere gres,ită. Această cunoas,tere gres,ită este de fapt o cunoas,tere incompletă sau imperfectă a realităt,ii (APURNA JNANA sau APURNA KHYATI).

Ne putem întreba: dacă ignorant,a este ca o cunoas,tere gres,ită, cum poate ea să înlănt,uie o fiint,ă? Este ignorant,a atât de puternică încât să producă o transformare esent,ială în fiint,ă astfel încât ea să devină diferită – să-l transforme pe SHIVA în PASHU? Răspunsul este DA. Această putere a ignorant,ei de a aduce o schimbare în personalitate este evidentă în starea de vis. Când un rege, în vis, se vede lipsit de regat s,i hoinărind asemeni unui cers,etor, suferind de foame, nici o schimbare fizică nu s-a produs. Totul se petrece doar în mintea regelui. El se consideră un cers,etor s,i chiar suferă în vis, însă atunci când se va trezi s,i mintea sa va fi din nou „sănătoasă”, el se va transforma din nou în rege. Înt,elegerea gres,ită poate schimba realitatea din toate punctele de vedere. Aforismul „ceea ce gândim aceea suntem” poate fi înt,eles mult mai clar din acest punct de vedere, al s,ivaismului, conform căruia cons,tiint,a sau gândul este însăs,i realitatea. Nu este o mare diferent,ă între imaginat,ie s,i realitate. Prin puterea gândului, MANTRA, yoghinul poate produce chiar schimbări la nivel fizic.

Suntem un suflet înlănt,uit pentru că ne identificăm cu un suflet înlănt,uit. Bineînt,eles că aceasta nu este o neînt,elegere intelectuală (BAUDHA AJNANA), ci una existent,ială (PAURUSHA), as,a cum apare în vis. Visul ignorant,ei nu este o ignorant,ă intelectuală. Dar în acelas,i timp modificarea care apare în vis nu este una fizică, ci este doar o schimbare a stării de cons,tiint,ă, altfel spus este o schimbare virtuală a personalităt,ii în vis, datorată doar ignorant,ei care este legată de minte, s,i nu de materie.

Incons,tient,i de un atotcuprinzător adevăr

Înlănt,uirea cons,tiint,ei nu poate fi una materială, ea poate fi doar mentală. Natura ignorant,ei s,i iluziei este astfel gândirea gres,ită datorată unei cunoas,teri gres,ite. Bineînt,eles, limbajul utilizat pentru a descrie înlănt,uirea este material. „Lant,”, „văl”, „ocultare”, „impuritate” (MALA) sunt termeni care se aplică lumii materiale s,i doar în mod simbolic ei se aplică s,i Cons,tiint,ei, pentru a exprima astfel impuritatea spirituală. Această impuritate spirituală este gândirea gres,ită, caracteristică unei mint,i înlănt,uite. Dacă înlănt,uirea este datorată ignorant,ei s,i cunoas,terii gres,ite, care este atunci natura acestei cunoas,teri gres,ite? Răspunsul este „dualitatea” (DVAITA-PRATHA), sentimentul că oamenii s,i obiectele acestei lumi sunt diferite sau altceva decât propria noastră fiint,ă.

Abhinavagupta spune că sentimentul dualităt,ii este adevărata ignorant,ă s,i aceasta este ceea ce cu adevărat ne înlănt,uie. Non-dualitatea este cons,tiint,a că totul este un singur lucru sau apart,ine unei singure fiint,e; este sentimentul unităt,ii cu totul, starea de iubire universală. Ceea ce face ca fiint,a să fie diferită este egoul, care este sentimentul de a fi limitat la o individualitate particulară, datorită căreia spunem „eu”. Egoul provine din faptul că ne considerăm o individualitate, văzând în restul lumii pe „ceilalt,i”. Acesta este un alt nume pentru egoism s,i aceasta este ignorant,a sau iluzia care leagă. Este ca în cazul mamei care, datorită unor evenimente nefericite, a fost separată de copiii ei. Când, într-un târziu, copiii sunt adult,i s,i în fat,a ei, ea nu mai s,tie că aces,tia sunt propriii ei copii s,i îi ia drept alt,ii. Marea descoperire a clarvăzătorilor tantrici s,i vedici este că întregul Univers este una cu Sinele propriu, însă ignorant,a ne face să fim incons,tient,i de acest atotcuprinzător adevăr.

Ignorant,a - starea de afirmare a unei cunoas,teri gres,ite

A devenit clar din expunerea de mai sus faptul că ignorant,a nu reprezintă o negat,ie, ci o afirmat,ie – starea de afirmare a unei cunoas,teri gres,ite. Cunoas,terea gres,ită este ea însăs,i o stare de impuritate spirituală (ASHUDDHI). MALA este un termen care apart,ine lumii fizice, însemnând literal „murdărie” sau „mizerie”. Aplicat cons,tiint,ei, acest termen desemnează impuritatea mentală sau spirituală datorită căreia cons,tiint,a, în starea sa prezentă (starea de înlănt,uire individuală), este întemnit,ată.

Deoarece impuritatea ascunde vederii Cons,tiint,a (Sinele), este numită „întunecare” (TIMIRA sau TAMAS). Pentru că acoperă sau învăluie Cons,tiint,a, este numită „văl” (AVARANA sau ACCHADANA), ea fiind asemeni unei haine sau învelis, (KANCUKA) care învăluie adevărata natură a Sinelui; deoarece impuritatea împiedică lumina Sinelui să strălucească, ea este numită „ocultare”

(AVARODHA); deoarece leagă cons,tiint,a, este numită „lant,” (BANDHA) sau „legătură” (ARGALA).

Care este legătura dintre MALA, care reprezintă înlănt,uirea s,i SHIVA?

Din punctul de vedere al lui SHIVA înlănt,uirea este un joc (KRIDA sau LILA) prin care El se limitează. Dorint,a lui SHIVA de a se limita sau ascunde este însăs,i această impuritate.

În tradit,ia Tantrică, impurităt,ile sunt de trei feluri: a) ANAVA MALA, b) MAYIYA MALA, c) KARMA MALA. Toate aceste trei impurităt,i sunt produse de MAYA, principiul ocultării s,i al limitării. De aceea, toate trei ar putea fi numite MAYIYA MALA. Însă numele de MAYIYA este dat unei anumite MALA, care constă în a vedea diferent,ele sau altceva decât pe noi îns,ine. Abhinavagupta scrie în acest sens: „Numele de MAYIYA dat impurităt,ii care ne determină să vedem diferent,e este doar un nume. Toate cele trei MALA-uri sunt MAYIYA datorită faptului că toate trei sunt produse de MAYA”.

ANAVA MALA înseamnă identificarea Cons,tiint,ei cu o individualitate limitată numită „Eu”. ANAVA MALA este astfel simt,ul egoului. Cuvântul ANAVA este adjectivul lui ANU, care înseamnă „suflet limitat”.

Deoarece faptul de a fi limitat sau finit înseamnă a fi imperfect, ANAVA are deci sensul de „a fi imperfect”. Însă trebuie subliniat faptul că SHIVA, Absolută Cons,tiint,ă, nu a devenit prin aceasta cu adevărat limitat. De fapt, sufletul individual (ANU sau PASHU) face o confuzie între Sine s,i o fiint,ă limitată sau imperfectă. Este la fel precum ceea ce se petrece în vis. Regele, când devine un cers,etor în vis, nu devine s,i în realitate un cers,etor; el doar gândes,te gres,it că a devenit un cers,etor s,i mintea sa este cuprinsă de iluzie. Dar această neînt,elegere a naturii sale reale aduce cu sine o schimbare virtuală (imaginară) în existent,a sa s,i astfel el este un cers,etor din toate punctele de vedere cât timp visul persistă. În acelas,i fel, individul (ANU), care are cu adevărat natura perfectă a lui SHIVA, se confundă pe sine cu o fiint,ă limitată s,i această confuzie îl transformă într-o fiint,ă limitată din toate punctele de vedere. Aceasta este puterea ignorant,ei (AJNANA). Acest lucru este valabil s,i pentru celelalte impurităt,i. Libertatea înseamnă absent,a tuturor limitărilor

În continuare, individul, ANU se consideră imperfect, cu toate că natura sa reală este cea a lui SHIVA, deoarece se identifică cu o individualitate care îs,i are limitările sale fires,ti. Astfel individul devine finit s,i, prin aceasta, imperfect. El simte o lipsă în propria sa fiint,ă, care creează dorint,a pentru acele lucruri cărora le este simt,ită lipsa. ANAVA MALA este neîmplinirea, senzat,ia de a fi incomplet. Din cauza acestei impurităt,i te simt,i incomplet – în toate sensurile – s,i datorită acestei senzat,ii apare ABHILASA, dorint,a de împlinire.

Utpaladeva spune că ANAVA poate fi înt,eleasă în două feluri:

a. nu există o libertate a Cons,tiint,ei

b. nu există cons,tiint,a libertăt,ii

Ambele moduri de a înt,elege ANAVA MALA au la bază pierderea cons,tiint,ei naturii reale a fiint,ei, care este Cons,tiint,a Absolută sau SHIVA. Libertatea, SVATANTRYA, înseamnă absent,a tuturor limitărilor s,i, de asemenea, ea mai înseamnă s,i perfect,iunea, care este adevărata natură a Purei Cons,tiint,e. Această libertate a Cons,tiint,ei este pierdută în starea de ANAVA, Cons,tiint,a devenind înlănt,uită s,i limitată.

În al doilea rând, datorită lui ANAVA MALA fiint,a nu este cons,tientă de această libertate, care este adevărata sa natură. Libertatea deja există, dar nu este recunoscută. Aceste două lant,uri ale sufletului, pierderea libertăt,ii cons,tiint,ei s,i uitarea acestei libertăt,i (pentru că dacă ai s,ti că există ai dori să o atingi), act,ionează simultan s,i se completează reciproc (pierzând-o, o uit,i s,i uitând-o, o pierzi). Este asemeni iluziei „frânghie-s,arpe”, atunci când cineva vede un s,arpe pentru că nu vede frânghia s,i un altul nu vede frânghia pentru că vede un s,arpe. În cazul lui ANAVA MALA nu es,ti cons,tient de natura ta reală pentru că ea nu este perceptibilă s,i nu este perceptibilă pentru că nu es,ti cons,tient de ea. Realitatea s,i cons,tiint,a realităt,ii sunt reciproce. Imperfect,iunile îs,i au originea în Ego

ANAVA este principala MALA sau impuritate, pentru că din ea provin s,i celelalte două. Primul lucru pe care îl face MAYA este să transforme Cons,tiint,a atotcuprinzătoare într-un individ limitat, ANU, oferind astfel terenul necesar pentru a crea lant,ul egoului, care este principala piedică în calea realizării Sinelui. Pentru a face o analogie, valul este separat de ocean deoarece el îs,i asumă o individualitate, cu toate că el nu este altceva decât apa oceanului s,i nu poate deveni ocean atâta timp cât îs,i ment,ine individualitatea. Doar atunci când îs,i pierde complet individualitatea el devine una cu oceanul. Apa a luat o formă (RUPA) s,i un nume (NAMA) pentru a deveni val. Dar ce reprezintă acest nume s,i această formă (NAMA - RUPA). Ele nu sunt o realitate în sine, căci realitatea valului este apa. Când valul se sparge, el devine ceea ce este în realitate: apa oceanului. În acelas,i fel egoul este NAMA - RUPA pe care s,i-a asumat-o Sinele (Cons,tiint,a) s,i în momentul în care această condit,ie dispare, cons,tiint,a individuală se transformă în oceanul Cons,tiint,ei Universale.

Chiar s,i în viat,a de zi cu zi putem vedea că egoul este cauza tuturor relelor. Ego-ul s,i egoismul sunt cele două fet,e ale aceleias,i monede. Ego-ul este locul unde toate imperfect,iunile îs,i au originea. Când dispare egoul, dispar s,i aceste imperfect,iuni. Putem vedea astfel că atunci când cineva îs,i limitează ori îs,i dizolvă egoul, în el apar pacea, puterea, frumuset,ea, iluminarea s,i bucuria Sinelui care îl umplu, făcându-l să trăiască o stare de împlinire. Material preluat din Revista YogaMagazin Nr. 10

yogaesoteric 27 iunie 2011

Adorarea lui SHIVA sub forma LINGAM-ULUI de foc în 12 temple hinduse de Luminit,a Soare

Legenda LINGAM-ului de foc

Conform povestirii LINGODBHAVAMURTHY din LINGA PURANA, la un moment dat VISHNU s,i cu BRAHMA au început să îs,i compare fort,a, pentru a vedea care dintre ei este mai puternic. În acel moment, SHIVA a apărut în forma unei coloane de lumină s,i i-a provocat pe cei doi să măsoare giganticul LINGAM astfel creat. VISHNU s,i BRAHMA s-au înt,eles ca acela care va găsi primul capătul, să fie considerat cel mai bun. VISHNU s,i-a asumat forma unui mistret, s,i s-a îndreptat în jos, iar BRAHMA a zburat în sus, sub forma unei lebede. Cei doi au căutat multe zile în van, iar la final s-au reîntors epuizat,i, de unde plecaseră. În acel moment mijlocul coloanei de lumină s-a deschis s,i Domnul SHIVA a apărut în toată Gloria Sa. Atunci, BRAHMA s,i VISHNU s,i-au dat seama că au gres,it, recunoscându-l pe SHIVA ca fiind Fiint,a Supremă.

JYOTIRLINGA

JYOTIR înseamnă în sanscrită „corp de lumină foarte strălucitor”. În tradit,ia hindusă, templele JYOTIRLINGA sunt asociate cu aparit,ia Supremului SHIVA sub forma unei coloane de foc. Se spune că yoghinii avansat,i pot vedea în locul altarelor consacrate în aceste temple, imense coloane de lumină care se înalt,ă către cer.

În scrierile spiritualităt,ii indiene, există mărturii asupra aparit,iei primelor sanc-

tuare JYOTIRLINGA începând cu TRETA YUGA - a doua epocă spirituală a umanităt,ii care urmează SATYEI YUGA s,i precede DVAPARA YUGA. În total sunt ment,ionate patru epoci spirituale ultima fiind KALI YUGA la sfârs,itul căreia se află acum omenirea.

Cele doisprezece JYOTIRLINGA

Cele doisprezece altare ale LINGAM-ului de foc, au fost venerate pe tot cuprinsul Indiei din timpuri imemoriale. Ele sunt detaliate în DWADASA JYOTIRLINGA STOTRA din SHIVA PURANA, fiecăruia fiindu-i asociat un templu.

„Acestea sunt JYOTIRLINGA ale Domnului SHIVA. Dacă numele lor vor fi repetate în fiecare dimineat,ă s,i seară cu devot,iune, aceasta va arde toate păcatele acumulate în ultimele s,apte viet,i ale credinciosului dăruindu-i acestuia toate SIDDHIS-urile. Aspirantul se va odihni atunci la picioarele Domnului SHIVA însus,i.” SHIVA STOTRA PURANA

1. Templul SOMNATH

Gloria s,i bogăt,ia templului Somnath a fost descrisă de către călătorul arab Al Biruni. Mărturiile sale l-au atras în regiunea Gujarat pe Mahmud Ghazini care a jefuit s,i a distrus templul în anul 1025. Edificiul sfânt a fost refăcut, apoi din nou distrus s,i refăcut de cinci ori de-a lungul secolelor. Aceasta i-a atras denumirea de „Altarul Etern”.

Considerat drept unul dintre cele mai venerate centre de pelerinaj din India, se crede că Somnath este primul dintre cele 12 JYOTIRLINGA ale lui SHIVA.

În SKANDA PURANA s,i MAHABHARATA găsim referiri asupra acestui JYOTIRLINGA. Legenda spune că din cauza invidiei socrului său Daksha, zeul lunii pe nume Chandra a fost blestemat să îs,i piardă treptat toată strălucirea. Atunci Chandra împreună cu favorita sa Rohini au adorat LINGAM-ul de la Somnath, iar SHIVA a binecuvântat astrul să strălucească în jumătatea luminoasă a lunii.

2. Templul KEDARNATH

Situat cel mai în nordul Indiei dintre cele 12 JYOTIRLINGA, templul Kedarnath se găses,te în regiunea Badrinath, aproape de Rishikesh.

Anticul altar de la Kedarnath are o însemnătate religioasă profundă, marele înt,elept SHANKARACHARYA fiind strâns asociat cu acest edificiu sfânt din Munt,ii Himalaya.

Din cauza iernilor foarte grele, micul templu este accesibil pelerinilor doar s,ase luni pe an. Edificiul se deschide atunci când soarele intră în zodia Berbecului s,i se închide atunci când soarele intră în zodia Scorpionului.

Legenda spune că cei cinci frat,i Pandava l-au venerat pe SHIVA la acest altar. Arjuna, print,ul erou din BHAGAVAD GITA s-a rugat aici pentru ca SHIVA să îi dăruiască arma de neînvins. Atunci SHIVA i-a apărut în ipostaza sa de KIRAATA (vânător) s,i l-a provocat pe print, să se întreacă în luptă, trofeul fiind un mistret, sălbatic. În timpul luptei, Măret,ul SHIVA, deghizat în vânător a îndepărtat toate armele lui Arjuna, inclusiv ego-ul său. Print,ul a continuat lupta cu mâinile goale, iar SHIVA i-a arătat atunci, adevărata sa natură s,i i-a acordat lui Arjuna binecuvântarea armei invincibile.

3. Templul MAHAKALESWAR

Situat în regiunea Madhya Pradesh, în centrul Indiei, în anticul oras, Ujjain, sanctuarul JYOTIRLINGA Mahakaleswar este construit în apropierea unui lac. Se spune că ofrandele aduse în acest loc primesc foarte repede răspunsul lui SHIVA.

SKANDA PURANA descrie detaliat gloria cetăt,ii Ujjain, capitala regatului

Avanti. Legendele povestesc că un demon pe nume Dushana îi chinuia pe locuitorii regiunii. Ei s-au rugat la SHIVA, care a apărut atunci din pământ s,i l-a alungat pe demon. La cererea adoratorilor, Supremul MAHESHWAR s,i-a stabilit apoi aici lăcas,ul permanent, sub forma JYOTIRLINGAM-ului.

4. Templul SRI SAILAM

Este considerat unul dintre cele mai importante altare s,ivaite din întreaga

Indie. Aici, sunt venerat,i MALLIKARJUNA (SHIVA) s,i BHRAMARAMBA

(consoarta sa). SKANDA PURANA cont,ine un întreg capitol dedicat acestui sfânt edificiu, care reprezintă s,i unul dintre cele mai minunate exemple ale arhitecturii Vijayanagar.

Templul Sri Sailam a fost venerat în decursul ultimilor 1000 de ani de către poet,ii sfint,i ai regiunii Tamil. Se spune că marele lider religios hindus SHANKARACHARYA (788-820) a compus aici faimoasa sa operă SHIVANANDA LAHARI.

Legenda spune că DURGA s,i-ar fi asumat forma unei albine, alegându-s,i drept locuint,ă templul s,i venerându-l acolo pe SHIVA.

5. Templul BHIMASHANKARAM

Des,i structura templului datează din jurul anului 1750, altarul a fost ment,ionat în literatura secolului 13. Conform scrierilor din SHIVA PURANA, JYOTIRLINGA Bhimashankaram este situat în munt,ii Brahmapur.

Templul se află pe vârful dealurilor Sahayadri, oferind o vedere amplă asupra fortului, a râurilor s,i a munt,ilor dimprejur.

Bhimashankaram este strâns legat de legenda lui SHIVA, cel care l-a omorât pe demonul Tripurasura. Se spune că SHIVA s,i-ar fi asumat, la cererea zeilor, forma lui BHIMA, iar sudoarea care îi curgea în timpul bătăliei cu groaznicul demon a format râul Bhimarathi.

6. Templul VISHWANATH din Varanasi

BENARES, oras,ul situat pe malul râului GANGE a fost considerat din timpuri imemoriale centru de pelerinaj, fiind privit s,i la ora actuală drept cea mai sfântă as,ezare din India, locuint,a lui SHIVA însus,i.

Se spune că acest loc îl încântă cel mai mult pe DUMNEZEU s,i de aici îi vine s,i numele de ANANDAKANANA. Oras,ul mai este denumit s,i KAASI deoarece se crede că Strălucirea Supremă a lui DUMNEZEU străluces,te aici, luminând calea credincios,ilor către mântuire.

Templul VISHWANATH a fost distrus s,i apoi refăcut de mai multe ori în decursul timpului. JYOTIRLINGA venerat aici este vizitat de milioane de pelerini în fiecare an.

7. Templul OMKARESHWAR

Acest templu este situat în Madhya Pradesh pe malul râului Narmada care se desparte în două formând o insulă foarte asemănătoare cu reprezentarea vizuală a sunetului sacru OM (AUM).

Legenda spune că muntele Vindhya s-a rugat lui SHIVA OMKARESHWAR în acest loc s,i a primit binecuvântarea sa.

La cererea zeilor, SHIVALINGA s-a despărt,it în două jumătăt,i, una dintre ele devenind altarul de la Omkareswar, iar cealaltă formând JYOTIRLINGA templului Amareshwar situat în apropiere.

8. Templul VAIDYANATH

Situat în regiunea Bihar, altarul Vaidyanath JYOTIRLINGA este controversat printre s,colile filozofice hinduse, care îi atribuie locat,ii diferite.

Vaidyanath este considerat a fi de asemenea s,i un sanctuar SHAKTI PITTHA (altar în care este venerată contrapartea feminină a lui SHIVA). Legenda spune că Ravana a meditat asupra lui SHIVA, rugându-l să facă invincibilă cetatea pe care o conducea. El a vrut să ridice muntele Kailash, iar SHIVA, văzând asta, l-a strivit cu degetul Său. Atunci, Ravana l-a implorat să îl ierte s,i astfel SHIVA i-a dăruit unul dintre cele 12 JYOTIRLINGA.

9. Templul TRYAMBAKESHWAR

Situat în India de Vest, la 30 de km de oras,ul Nasik, altarul JYOTIRLINGA de la Tryambakeshwar este antic, structura sa fiind refăcută în secolul 18. Ment,iuni referitoare la Tryambakeshhwar găsim în PADMA PURANA.

Legendele vorbesc despre sfântul Gautama, care s-a rugat în această regiune lui SHIVA pentru a aduce fluviul GANGE să purifice împrejurimile. Apele sfinte au apărut atunci, sub forma râului Godavari, iar SHIVA s,i-a stabilit aici res,edint,a în forma de TRYAMBAKA (cel cu trei ochi).

Tot,i zeii au promis că vor coborî în această regiune binecuvântată, o dată la 12 ani, atunci când planeta Jupiter se va afla în zodia leului.

10. Templul NAGESHWAR

Situat în Dwarka, regiunea Gujarat, JYOTIRLINGA Nageshwar este ment,ionat în RUDRA SAMHITA. Altarul este cunoscut sub numele de NAGESHWAR

MAHADEV (Domnul S, erpilor), fiind vizitat de mii de credincios,i în fiecare an. Se spune că acest faimos JYOTIRLINGA conferă protect,ia împotriva oricăror otrăvuri.

În conformitate cu tratatul SHIVA PURANA, un devot al lui MAHESHWAR, pe nume Supriya, a fost atacat s,i luat prizonier împreună cu alt,i oameni, de către demonul Daaruka. SHIVA a apărut atunci în forma sa de coloană de lumină s,i i-a salvat.

11. Templul GRISHNESHWAR

Altarul JYOTIRLINGA de la Grishneshwar este un loc de pelerinaj antic, fiind situat în apropierea faimoaselor pes,teri Ajanta Ellora. Templul mai este cunoscut s,i sub alte nume cum ar fi Kusumeswarar sau Grushmeswara. Legenda din SHIVA PURANA povestes,te că în aceste locuri trăia o femeie din casta Brahmanilor, pe nume Kushuma, care îl adora foarte mult pe SHIVA. Sora sa a devenit invidioasă pe ea, omorându-i fiul. Kushuma s,i-a continuat ritualurile zilnice către SHIVA, iar MAHESWAR văzându-i devot,iunea i-a redat viat,a fiului său. Atunci, ea s-a rugat lui SHIVA să-i ierte sora. Supremul Stăpân a fost mis,cat de generozitatea Kushumei apărând în fat,a tuturor locuitorilor acelei regiuni ca JYOTIRLINGA.

12. Templul RAMESHWARAM

Acest templu închinat lui SHIVA este situat cel mai în sud dintre toate cele 12 JYOTIRLINGA.

Rameshwaram este construit pe o insulă în sud estul regiunii Tamil Nadu, fiind asociat cu RAMAYANA s,i întoarcerea victorioasă a lui RAMA din Sri Lanka. Edificiul sfânt este renumit pentru turnurile s,i coridoarele sale foarte lungi, frumoase s,i bogat împodobite.

Legendele vorbesc despre cum RAMA l-a adorat pe SHIVA în acest altar s,i de atunci JYOTIRLINGA de aici, se numes,te RAMALINGA, iar oras,ul în care se găses,te templul, poartă numele de Rameshwaram. yogaesoteric 8 decembrie 2010

Simt,urile transfigurate – viziunea tantrică s,ivaită

de profesor yoga Dan Bozaru

Zeităt,ile simt,urilor

Tradit,ia tantrică a S, ivaismului din Cas,mir afirmă că cele cinci simt,uri ale fiint,ei umane (mirosul, gustul, văzul, pipăitul s,i auzul), precum s,i simt,ul mental trebuie adorate de către yoghini, într-o stare de profundă meditat,ie, ca fiind tot atâtea manifestări ale puterii sacre s,i divine a Cons,tiint,ei Supreme, care le manifestă s,i care le emite în exterior (în Creat,ie), întocmai precum soarele emite pretutindeni razele sale de lumină. As,adar simt,urile pot fi personificate s,i adorate ca fiind tot atâtea zeităt,i ce fac posibile diferitele senzat,ii rafinate, pe care yoghinul le experimentează în mediul înconjurător.

În principiu, simt,urile s,i zeităt,ile care le prezidează nu diferă între ele. Cu toate acestea, doctrina tantrică a Supremei Rezonant,e Divine (SPANDA) arată că există o anumită deosebire, deoarece simt,urile fizice ca atare sunt doar expansiuni ale corpurilor subtile s,i ale cons,tiint,ei zeităt,ilor care le reprezintă. În sprijinul acestei afirmat,ii, învăt,ăturile tantrice oferă o imagine plastică, în care Supremul Stăpân SHIVA (înt,eles ca Principiu Absolut al Creat,iei) este de asemenea Supremul Subiect Cons,tient (MAHAPRAMATRI) s,i stăpân al Rot,ii Manifestării; înzestrat cu puterea sacră a simt,urilor, El se află chiar în Inima Supremă (HRIDAYA) a Cons,tiint,ei Sale Absolute s,i, plin de o fericire fără seamăn, învârte rot,ile mai mici ale puterilor manifestate de aceste simt,uri.

Modalitatea de adorare a acestor zeităt,i

Formele s,i numele asociate zeităt,ilor simt,urilor variază mult de la tradit,ie la tradit,ie, depinzând de contextul ritualic în care aceste zeităt,i erau venerate, precum s,i de funct,iile atribuite lor. Remarcăm, pe de altă parte, o viziune subtilă a ceea ce se numes,te „cercul simt,urilor, asociat Corpului Divinizat”, care este de fapt cercul interior format de zeităt,ile simt,urilor, iar pe de altă parte, cercul exterior al simt,urilor fizice efective, având o natură mai grosieră. Marele înt,elept s,i eliberat ABHINAVAGUPTA oferă o descriere minunată a modalităt,ii în care trebuie vizualizat procesul adorării acestor zeităt,i în timpul meditat,iei. Astfel, el descrie zeităt,ile simt,urilor as,ezate fiecare pe câte o petală a lotusului Inimii Cons,tiint,ei Supreme, în al cărui centru se află cuplul divin pe care-l formează ANANDABHAIRAVA s,i ANANDABHAIRAVI.

Zeităt,ile simt,urilor se mis,că fără încetare în jurul strălucitorului s,i gloriosului cuplu, căutând cele mai rafinate s,i înălt,ătoare senzat,ii pentru a i le oferi în dar, ca act al unei supreme adorări. ABHINAVAGUPTA recomandă mai întâi invocarea marilor zei VATUKA s,i GANESHA, care prezidează energia subtilă a suflului inspirat,iei (APANA, deoarece fluxul este descendent) s,i, respectiv, al expirat,iei (PRANA, deoarece fluxul este ascendent). Apoi trebuie adorat s,i implorat în grat,ia lui, Marele ANANDABHAIRAVA, adevăratul Ghid spiritual (SATGURU), care este însăs,i cons,tiint,a plină de vigilent,ă s,i discriminare a yoghinului, cea care îi luminează acestuia calea spre desăvârs,irea spirituală, prin intermediul intelectului (BUDDHI) Său. În acest timp, consoarta sa, ANANDABHAIRAVI, dă nas,tere (UDAYA), într-o extatică stare de fericire, întregii Creat,ii. În jurul cuplului divin se află: zeit,a BRAHMANI, care reprezintă intelectul (BUDDHI) fiint,ei umane s,i care oferă florile discernământului său pur; se află KAUMARI, adică mintea (MANAS), care ne oferă florile gândurilor (VIKALPA) elevate s,i pure; se află VAISHNADI, care prezidează simt,ul auzului (urechea) oferind cele mai sublime s,i încântătoare sunete s,i armonii; VARAHI, care reprezintă simt,ul pipăitului (pielea) oferind cele mai minunate senzat,ii tactile; INDRANI, care guvernează simt,ul văzului (ochii) oferind viziunea unor minunate forme; CHAMUNDA, pentru simt,ul gustului (limba) oferind delicioase senzat,ii gustative s,i, în sfârs,it, se află MAHALAKSHMI, care simbolizează simt,ul mirosului (nasul) oferind încântătoare senzat,ii olfactive.

După ce preaslăves,te însăs,i esent,a divină s,i cea mai pură formă a fiint,ei, care este Sinele Suprem (ATMAN), înzestrat cu puterea tuturor categoriilor (TATTVA) existent,iale, Abhinavagupta concluzionează astfel: „Plin de venerat,ie, ador în acest fel cercul zeităt,ilor etern active (SATATODITA) în propriul meu corp, etern prezente în toate fiint,ele s,i care, de asemenea, constituie însăs,i esent,a radiantă a pulsat,iei experient,elor pe care le trăiesc clipă de clipă”.

Simt,urile sacralizate devin fort,e spirituale

La nivelul inferior al cons,tiint,ei descoperim că simt,urile fizice nu sunt mai mult decât simple instrumente incons,tiente ale percept,iei. Aceste simt,uri au un caracter extrovertit s,i operează în relat,ie directă cu obiectele exterioare. Însă atunci când cons,tiint,a individuală a yoghinului se „topes,te” în oceanul Cons,tiint,ei Supreme Atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu (SHIVA), simt,urile ajung să perceapă realitatea exterioară într-un mod diferit, care nu mai este supus rigorilor temporale. Astfel, ele devin interiorizate, în sensul că sunt recunoscute efectiv ca nis,te fort,e spirituale, ce operează în spat,iul unei cons,tiint,e sacralizate. Învăluite acum de lumina divină a marelui BHAIRAVA (Dumnezeu Tatăl), simt,urile sunt divinizate, iar activitatea lor conduce yoghinul către treapta celei mai înalte realizări spirituale, chiar dacă ele interact,ionează cu obiectele exterioare. Astfel, simt,urile ajung să ilumineze fiint,a aspirantului la spiritualitate, după ce ele însele au fost iluminate de grat,ia s,i lumina divină a lui SHIVA. Yoghinul realizează în acest mod faptul că simt,urile nu reprezintă altceva, decât energia pură s,i vibrândă (SPANDA) a Cons,tiint,ei care percepe Divinul manifestat ca senzat,ii.

„Retragerea” în chiar mijlocul lumii

Libertatea absolută (SVATANTRYA) a lui SHIVA se manifestă într-o infinitate de moduri, însă aici ea oferă acea fericire indescriptibilă, prin care SHIVA manifestă s,i percepe întreaga Creat,ie ca fiind o continuă activitate pulsatorie a simt,urilor. În acelas,i timp, SHIVA este retras s,i se odihnes,te în propria lui natură (SVARUPA), care este însăs,i sursa beatitudinii Lui infinite s,i a libertăt,ii absolute s,i necondit,ionate.

Tot astfel, yoghinul trebuie să urmărească arhetipul act,iunii divine. Cel care a ajuns la perfect,iunea spirituală (MOKSHA) este mereu centrat cu a sa cons,tiint,ă în Sine, reflectând continuu asupra naturii sale adevărate s,i necreate. Dar cu toate că el este astfel profund absorbit în contemplarea naturii sale divine, el nu neglijează totus,i niciunul din aspectele lumii exterioare. De fapt, fiind mereu într-o stare de maximă atent,ie detas,ată, el manifestă simt,urile sale (auzul, văzul etc.) cu o mult mai mare finet,e s,i claritate s,i înt,elege semnificat,iile profunde ale multiplelor impresii recept,ionate; având astfel mintea s,i simt,urile active chiar s,i în iures,ul manifestator al lumii, dar fiind totodată ferm ancorat în percept,ia continuă s,i nediferent,iată a naturii sale divine, eterne s,i neschimbătoare (ATMAN), yoghinul devine un veritabil stăpân al Creat,iei s,i posesor al tuturor virtut,ilor s,i puterilor divine în manifestare. Divinul manifestat ca senzat,ii

Tradit,ia s,colii SPANDA accentuează asupra necesităt,ii ca yoghinul să observe cu atent,ie „mis,cările” simt,urilor s,i să le perceapă ca pe o extensie a activităt,ii lui SHIVA, care este ea însăs,i Cons,tiint,a Universală s,i totodată natura esent,ială ultimă s,i divină a oricărei fiint,e. Astfel, yoghinul va înt,elege treptat s,i va asimila într-un mod profund s,i fără echivoc faptul că el este infuzat continuu de energia divină pulsatorie (SPANDA), care determină s,i sust,ine orice activitate senzorială. Multiplele s,i complexele senzat,ii resimt,ite îl vor conduce pe yoghin la recunoas,terea lui ca receptacul fidel al oricărei experient,e a Glorioasei Lumini divine (MAHAPRAKASHA) a Cons,tiint,ei Absolute, care „umple” în acest fel atât subiectivitatea individualităt,ii sale, cât s,i mediul ei înconjurător.

În concluzie, des,i multe căi spirituale s,i religii înclină s,i chiar impun restrângerea s,i austeritatea simt,urilor, văzând în ele una din principalele surse ale suferint,ei în Manifestare (SAMSARA), învăt,ăturile sistemului SPANDA s,i, în general, ale S, ivaismului din Cas,mir afirmă, dimpotrivă, că aceleas,i simt,uri pot servi atât ca mijloc de obt,inere, într-o primă fază, a revelării Sinelui prin actul iluminării spontane, cât s,i, într-o etapă ulterioară mai avansată s,i mai profundă, atingerii stării de eliberare spirituală ultimă.

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 24 yogaesoteric 22 februarie 2010

BHAIRAVIMUDRA, eliberarea spirituală supremă (I) de profesor yoga Dan Bozaru

„Dacă ît,i vei proiecta simultan toate puterile simt,urilor pretutindeni în Macrocosmos, asupra obiectelor s,i fenomenelor care le corespund, în timp ce cons,tiint,a ta va rămâne ferm stabilită în Centrul Suprem al Cunoas,terii Divine, atunci vei străluci precum străluces,te Cel Unic în eternitate, fiind Sursa Supremă s,i Unică a întregii Creat,ii.”

Descrierea stării supreme de cons,tiint,ă as,a cum apare ea în celebrul text tantric Maharthamanjari.

Pentru fiint,a umană care a atins starea de desăvârs,ire spirituală, contopită plenar s,i în eternitate cu Absoluta Cons,tiint,ă a lui DUMNEZEU TATĂL, orice act de percept,ie, fie de natură interioară, fie de natură exterioară, este cons,tientizat la nivel macrocosmic. Privind lucrurile din această perspectivă, diferent,a dintre modul în care percepe un înt,elept eliberat realitatea înconjurătoare s,i cel în care se raportează la existent,ă o fiint,ă umană obis,nuită limitată s,i supusă ignorant,ei, reprezintă pasul urias, pe care trebuie să-l facă aspirantul care t,intes,te către eliberarea spirituală supremă.

În cazul unui eliberat, activitatea simt,urilor nu mai este condit,ionată de barierele spat,iului s,i timpului, ca în cazul omului care nu a atins încă pragul desăvârs,irii spirituale. Această decondit,ionare totală elimină practic orice tip de obstacole s,i astfel simt,urile funct,ionează perfect, la orice nivel al Macrocosmosului, al Creat,iei. Funct,ionarea perfectă s,i neobstruct,ionată a simt,urilor în cazul yoghinului eliberat se datorează faptului că ele sunt „infuzate” de cons,tiint,a plenară a Totului, la care el a ajuns grat,ie eforturilor sale perseverente. Tocmai de aceea, simt,urile lui se expansionează pentru a cuprinde întregul Macrocosmos s,i în acest fel realizează retragerea în Sursa Eternă, Perfect Pură s,i Unică, Supremul SHIVA, Atotputernic s,i Omniprezent, din care a izvorât Creat,ia. Această stare de simultană expansiune s,i contract,ie a cons,tiint,ei simt,urilor nu implică nici în exterior, nici în interior vreun fel de mis,care în sensul obis,nuit al acestui cuvânt, iar în tradit,ia s,ivaismului cas,mirian se numes,te BHAIRAVIMUDRA. Prin urmare, fort,a cons,tiint,ei se manifestă simultan pe două niveluri. Pe de o parte la nivel microcosmic, se manifestă ca puteri ale simt,urilor care fac posibilă cunoas,terea obiectelor specifice câmpului relativ limitat de percept,ie al cons,tiint,ei individuale. Pe de altă parte, la nivel macrocosmic ea se manifestă ca putere divină a cons,tiint,ei simt,urilor ce aduce obiectele universale, cosmice în câmpul Cons,tiint,ei Supreme. Practicând BHAIRAVIMUDRA, aceste două aspecte sunt experimentate simultan, iar rezultatul fuziunii dintre starea interioară s,i starea exterioară de absorbt,ie este însăs,i beatitudinea spirituală infinită a Supremei Cons,tiint,e a lui SHIVA (Dumnezeu).

Prin urmare, nimic din ceea ce ar putea atunci să apară în câmpul de percept,ie al yoghinului eliberat nu mai este limitat de structurile rigide ale gândului. Lipsite de orice suport mental (sau de altă natură), percept,iile sunt resorbite în Cons,tiint,a Absolută a Supremului SHIVA (Dumnezeu). În comentariul său, Spanda Nirnaya, la prima SUTRA din Spanda Karika-uri, marele înt,elept eliberat Kshemaraja citează dintr-un text tantric căruia nu-i ment,ionează titlul: „Rămâi ferm focalizat în interior în timp ce prives,ti în exterior, cu ochii nici închis,i, dar nici deschis,i, aceasta este suprema MUDRA a lui BHAIRAVA, ocultată în toate textele tantrice”.

În această stare supremă, când realizează actul percept,iei, yoghinul „simte” pretutindeni doar cons,tiint,a Sinelui Suprem s,i Absolut, cu care fuzionează plenar. Atunci observă lumea obiectivă exterioară într-o stare de perfectă detas,are s,i echilibru interior, fără să încline în direct,ia niciunuia dintre aspectele ei. În această privint,ă se aseamănă cu cel care prives,te din vârful muntelui la oras,ul de la poale. Yoghinul percepe atunci că lumea exterioară este reflectată în cons,tiint,a lui s,i, tocmai de aceea, nu se identifică deloc cu ea. El este cons,tient că lumea obiectivă e de fapt o iluzie, o simplă reflexie în cons,tiint,a lui. Yoghinul „suprapune”, într-un fel, exteriorul peste interior, absorbind simultan obiectele s,i mijloacele cunoas,terii (adică simt,urile etc.) în pura cons,tiint,ă a Supremului Subiect Cons,tient care este însus,i SHIVA, Dumnezeu.

În acelas,i timp, el înt,elege perfect că obiectele s,i mijloacele de cunoas,tere nu reprezintă decât expansiunea propriei sale naturi fundamentale, Cons,tiint,a Absolută a lui DUMNEZEU TATĂL (PARAMASHIVA). În Spanda Nirnaya, Kshemaraja afirmă: „Realizând BHAIRAVIMUDRA, yoghinul percepe totalitatea vastă a fiint,elor care apar s,i se dizolvă în Cerul Preapurei Cons,tiint,e a lui SHIVA, întocmai ca o serie de reflexii care apar s,i apoi dispar într-o oglindă”.

Prin practica lui BHAIRAVIMUDRA, yoghinul realizează că el este substratul cons,tiint,ei universale care manifestă toate lucrurile s,i în acelas,i timp este chiar esent,a acestora. Când trăies,te plenar starea de cons,tiint,ă specifică lui BHAIRAVIMUDRA, descoperă că, în realitate, fenomenele nu au o existent,ă independentă de sine însus,i. Din această perspectivă, tot ceea ce există – fiint,e, lucruri, fenomene – este vid, întrucât cons,tiint,a esent,ială a yoghinului este cons,tiint,a Vidului suprem transcendent. În acelas,i timp, el realizează că toate lucrurile sunt cons,tiint,ă. De aceea, într-un anumit sens ele nu sunt lipsite de realitate, fapt pe care îl afirmă mai multe curente ale spiritualităt,ii. Din această cauză, eliberatul vede lumea exterioară, dar în acelas,i timp nu o vede. Acest paradox, care transcende cele mai înalte niveluri ale mentalului, ne arată că, dincolo de starea de vid s,i de starea de non-vid, yoghinul fuzionează în eternitate cu Suprema Cons,tiint,ă a lui SHIVA. El este atunci perfect identificat cu BHAIRAVIMUDRA care, în faimosul text tantric Shiva-Sutra, este considerat singurul protector al unităt,ii Cons,tiint,ei Supreme infinite s,i nediferent,iate. Dincolo de Fiint,ă s,i de Ne-Fiint,ă, gloria eternă a lui BHAIRAVIMUDRA este atotcuprinzătoare, iar forma lui este pe deplin revelată.

„Des,i atent,ia yoghinului poate fi orientată în mod aparent spre exterior, totus,i el este profund focalizat în interiorul său, într-o absorbt,ie contemplativă, prin intermediul lui KRAMAMUDRA. Mai întâi el îs,i retrage atent,ia din lumea exterioară, focalizându-se spre interior. Apoi, din profunzimile cons,tiint,ei sale se expansionează în lumea exterioară, rămânând în continuare profund focalizat asupra interiorului său. Astfel, succesiunea (KRAMA) care apare în această atitudine (sau gest, MUDRA) abordată de yoghin, implică atât interiorul, cât s,i exteriorul.”

Practicând BHAIRAVIMUDRA, yoghinul unifică, de fapt, vibrat,ia universală a cons,tiint,ei Sinelui Suprem s,i Absolut cu pulsat,ia individuală a cons,tiint,ei obiectivate (care se exprimă întotdeauna prin raport la ceva exterior: „acesta”). În BHAIRAVIMUDRA, cele două aspecte ale cons,tiint,ei pot fi comparate cu cele două brat,e ale unei balant,e aflate în echilibru perfect. Yoghinul experimentează atunci pura cunoas,tere (SHUDDHAVIDYA) exprimată sintetic în afirmat,ia: „Eu însumi sunt toate lucrurile (întreaga Creat,ie)”. Devenind precum SHIVA, yoghinul ajunge astfel stăpânul Rot,ii Energiilor Divine în Manifestare s,i este perfect liber să creeze s,i totodată să resoarbă (să dizolve) ceea ce a creat. Când yoghinul realizează BHAIRAVIMUDRA, „mis,carea” de absorbt,ie a cons,tiint,ei sale în interior s,i în exterior îi permite să se identifice cu însus,i Principiul Rezonant,ei Divine Universale, numit, în tradit,ia s,ivaismului din Cas,mir, Pulsat,ia Divină Creatoare (SPANDA). La nivelul acesta, care corespunde Cons,tiint,ei Supreme a lui SHIVA, alternarea cons,tiint,ei din interior către exterior s,i invers este instantaneu transformată în Vibrat,ia naturii esent,iale a lui SHIVA. Când reus,es,te să devină perfect cons,tient, în mod neîntrerupt, de această realitate supremă, yoghinul atinge eliberarea ultimă. Fără niciun fel de restrict,ii, limitări, mijloace sau obstacole s,i resorbit profund în beatitudinea eternă a Supremei Realităt,i în care este pe deplin dizolvat, el cunoas,te tot ceea ce dores,te s,i act,ionează fără oprelis,ti în orice direct,ie.

Yoghinul care aspiră cu adevărat să ajungă la eliberarea supremă trebuie să devină un maestru al acestei „mis,cări” sau vibrat,ii fundamentale a cons,tiint,ei. În acest sens, marele înt,elept Kshemaraja afirmă că eliberarea supremă poate fi atinsă doar dacă:

· mai întâi yoghinul interiorizează activitatea celor cinci simt,uri într-o profundă contemplare lăuntrică (NIMILANA SAMADHI);

· apoi experimentează „Marea Expansiune” a cons,tiint,ei, realizând totodată că această expansiune nu reprezintă decât un proces spontan care se petrece, de asemenea, în interiorul cons,tiint,ei. Această dublă „mis,care” se realizează prin intermediul lui KRAMAMUDRA, un „gest” cosmic pe care yoghinul îl realizează în cons,tiint,a sa, descris astfel într-un fragment din textul KRAMASUTRA (care a fost pierdut): Acest tip foarte special de „mis,care” a cons,tiint,ei sale îl ajută pe yoghin să realizeze unicitatea cons,tiint,ei, care defines,te ambele tipuri de stări (cea interioară s,i cea exterioară).

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 52

yogaesoteric 14 decembrie 2009

BHAIRAVIMUDRA, Eliberarea spirituală supremă (II) de profesor yoga Dan Bozaru

Referindu-se în lucrarea sa fundamentală, Tantraloka, la realizarea identităt,ii individuale cu însus,i SHIVA în cons,tiint,a absolută (ANUTTARA), marele înt,elept Abhinavagupta afirma: „Această realizare spirituală reprezintă suprema plenitudine s,i dincolo de ea nu mai există nimic altceva care să poată fi atins. Orice alt tip de realizare care poate fi concepută izvorăs,te dintr-o stare ce provine din această perfect,iune supremă s,i indestructibilă a cons,tiint,ei absolute. O dată ce această stare necreată s,i fără nicio cauză exterioară a fost atinsă de yoghinul perseverent s,i plin de aspirat,ie, ce alt fruct al realizării lui ar putea să mai existe dincolo de ea?”.

În prima parte a acestui articol s-a prezentat în mod sintetic atât semnificat,ia, cât s,i calea practică generală de realizare a MUDRA-ei supreme: BHAIRAVIMUDRA. S-a arătat, de asemenea, că dubla mis,care (de contract,ie s,i de expansiune) a cons,tiint,ei yoghinului este în realitate un „gest”, o MUDRA cosmică pe care acesta îl realizează în practica lui spirituală. În tradit,ia spirituală a s,ivaismului cas,mirian, „mis,carea cosmică” a cons,tiint,ei este numită KRAMAMUDRA. Marele înt,elept s,i eliberat Kshemaraja a explicat faptul că această practică este numită MUDRA (gest sincronizator), deoarece, pe de o parte, determină manifestarea beatitudinii spirituale infinite în adeptul care realizează cu fervoare KRAMAMUDRA, iar pe de altă parte este însăs,i această beatitudine supremă a Cons,tiint,ei lui Dumnezeu Tatăl. Mai mult decât atât, KRAMAMUDRA dizolvă orice urmă de impuritate s,i de ignorant,ă din cons,tiint,a individuală a yoghinului, punând astfel sigiliul, MUDRA iluminatoare, peste experient,a lui universală, în sensul că orice act de percept,ie s,i de experient,ă individuală este atunci infuzat de cons,tiint,a plenară a Iluminării spirituale, fără să mai fie supus interpretărilor false ale ego-ului s,i fără să mai nască felurite contradict,ii în mentalul individual. Acest lucru este posibil pentru că yoghinul se află în cea de-a patra stare de cons,tiint,a (TURIYA), care transcende s,i totodată include celelalte trei stări de cons,tiint,ă: starea de veghe (JAGRAT), starea de somn cu vise (SVAPNA) s,i starea de somn fără vise (SUSUPTI).

Această MUDRA este numită KRAMA, deoarece ea este însăs,i sursa emanat,iei universale; de asemenea, ea reprezintă toate procesele cons,tiente care au o succesiune (KRAMA) (adică toate procesele secvent,iale în timp), fiind totodată chiar aparit,ia succesivă a acestor procese. Uluirea fără seamăn a uniunii cu Divinul

Aspectul principal care derivă din practica plină de succes a lui KRAMAMUDRA este acela că toate contrariile s,i tot,i opus,ii din Creat,ie fuzionează, ceea ce înseamnă că la nivelul cons,tiint,ei individuale este percepută uniunea beatifică dintre SHIVA s,i SHAKTI. Altfel spus, yoghinul nu mai percepe atunci categoriile (TATTVA-ele) universului ca fiind separate s,i individuale, ci cons,tientizează plenar s,i simultan atât infuzia TATTVA-elor inferioare (as,a-zis „grosiere”) de către cele superioare, cât s,i prezent,a germinală a categoriilor de existent,ă (TATTVA) inferioare în cele superioare. Prin urmare, yoghinul începe practica sa meditativă realizând o formă incipientă a lui BHAIRAVIMUDRA, în care face ca ceea ce apare drept „exterior” să se unească în cons,tiint,a sa cu ceea ce este „interior”.

Mai apoi, realizând KRAMAMUDRA, el infuzează „exteriorul” în „interior” s,i „interiorul” în „exterior”. Atunci când atinge perfect,iunea în ambele tipuri de

„mis,cări” ale cons,tiint,ei sale (de la exterior spre interior s,i de la interior spre exterior), yoghinul atinge cea mai înaltă formă de practică a lui BHAIRAVIMUDRA, în care cele două tipuri de „mis,cări” se resorb complet în Cons,tiint,a Supremă

(ANUTTARA) a lui Dumnezeu Tatăl, liberă de orice diferent,ieri s,i polarităt,i. Dacă nu reus,es,te însă să ment,ină această stare supremă de cons,tiint,ă, el va reveni pe nivelul inferior specific practicii lui KRAMAMUDRA, până când va reus,i să fuzioneze s,i să omologheze complet toate categoriile superioare de existent,ă cu categoriile inferioare s,i, de asemenea, categoriile (TATTVA) inferioare cu cele superioare. Atingând acest stadiu suprem al evolut,iei sale spirituale, yoghinul nu mai trebuie să se încadreze pe nicio cale (ANUPAYA) s,i nici să mai folosească vreun mijloc (KARANA) pentru a dobândi eliberarea spirituală supremă. Atunci tot ceea ce spune sau făptuies,te s,i orice percepe sau gândes,te este o reflectare directă s,i perfectă a celui mai înalt nivel de cons,tiint,ă. Tocmai de aceea, „fructul” realizării cu succes a lui BHAIRAVIMUDRA mai este numit s,i „marea minune” (CHAMATKARA) s,i „uluirea fără seamăn” (VISMAYA) care îl coples,es,te pe yoghin atunci când el atinge planul uniunii depline (YOGABHUMIKA) în Cons,tiint,a Absolută a lui Dumnezeu Tatăl, acolo unde toate opozit,iile fuzionează beatific în radiat,ia glorioasă s,i eternă a Luminii Supremei Cons,tiint,e Depline.

Expansiunea cons,tiint,ei conduce la adevăr

O dată ce el atinge acest prag suprem al realizării spirituale, yoghinul devine cons,tient de faptul că natura sa adevărată este în realitate una s,i aceeas,i cu Supremul Subiect cons,tient (SHIVA). Fiind complet uluit, el descoperă atunci că individualitatea sa, construită în întregime pe un suport mental efemer s,i profund implicată în ret,eaua extrem de complexă a dualităt,ii spat,io-temporale, nu există în realitate s,i că tot ceea ce el s-a străduit să realizeze în această direct,ie pe parcursul numeroaselor sale existent,e are, de fapt, o natură iluzorie. Intuit,ia spontană a acestui aspect fundamental îl determină atunci pe yoghin să transceandă orice construct,ie mentală a gândurilor s,i să se absoarbă astfel în Cons,tiint,a Absolută a lui Dumnezeu, dobândind eliberarea spirituală supremă.

Ignorant,a care determină delimitarea de cons,tiint,a Întregului (care, de fapt, reprezintă însăs,i natura noastră esent,ială) constă într-o stare de contract,ie a cons,tiint,ei, în cazul fiint,ei umane obis,nuite, care atunci trăies,te convingerea că acelea sunt toate posibilităt,ile pe care le are la dispozit,ie. Realizarea faptului că suntem dominat,i de ignorant,ă, în diferite grade, poate fi evident,iată numai prin expansiunea gradată a cons,tiint,ei, pentru a ajunge în acest fel să ne revelăm propria natură esent,ială. Practic vorbind, putem spune că întregul proces al evolut,iei spirituale reprezintă (cel put,in în viziunea înt,elept,ilor care apart,in de tradit,ia spirituală a s,ivaismului din Cas,mir) un amplu proces de expansiune a cons,tiint,ei. Una dintre doctrinele s,ivaiste care a reliefat cel mai bine această caracteristică a evolut,iei spirituale a fost doctrina s,colii SPANDA (Pulsat,ia sau Vibrat,ia Divină Supremă a Cons,tiint,ei lui Dumnezeu Tatăl). „Mis,carea” ce se realizează de la starea de contract,ie la starea de expansiune a cons,tiint,ei individuale marchează, de fapt, tranzit,ia de la ignorant,ă la înt,elegerea corectă a realităt,ii, de la dispersia mentalului s,i limitarea formei cons,tiint,ei focalizate în întregime doar asupra unei realităt,i percepute s,i reprezentate în mod discursiv, la cons,tiint,a directă s,i intuitivă a Totului ca unitate indestructibilă, care este însăs,i natura noastră divină absolută.

Starea de contract,ie a cons,tiint,ei sufletului individual supus ignorant,ei îl face pe om să devină sclavul realităt,ii fenomenale (care este duală), deoarece îi lipses,te înt,elegerea subtilă s,i intuitivă a unităt,ii care defines,te întreaga existent,ă, iar atent,ia lui este focalizată doar asupra diversităt,ii grosiere din exterior. Totus,i, chiar dacă atunci sufletul individual ignorant nu este cons,tient de acest substrat fundamental al Creat,iei (care este unitatea perfectă s,i indestructibilă), nu înseamnă că actul lui de cunoas,tere asupra diversităt,ii este fals. Ignorant,a implică o formă a cunoas,terii care, des,i dintr-un anumit punct de vedere este corectă, subjugă fiint,a individuală s,i determină fenomenul „orbirii sale spirituale”.

Dacă noi am fi în totalitate ignorant,i, ar însemna să fim practic incons,tient,i fat,ă de realitatea înconjurătoare. Tocmai de aceea este necesar s,i totodată important să precizăm faptul că ignorant,a spirituală este totdeauna corelată cu un anumit grad de cons,tiint,ă. Prin urmare, des,i ocultează lumina divină a cons,tiint,ei, totus,i este gres,it să gândim (la fel ca doctrinele unor s,coli dualiste ale s,ivaismului) că ignorant,a reprezintă o impuritate ce acoperă cunoas,terea, as,a cum „o stofă groasă acoperă un vas”. Analizând în profunzime s,i cu luciditate acest aspect important, ajungem la concluzia că s,i ignorant,a spirituală reprezintă tot pura cons,tiint,ă, chiar dacă această reprezentare a ei este foarte part,ială s,i limitată. As,adar, Supremul SHIVA, care este cons,tiint,a universală, constituie însăs,i natura esent,ială atât a stării de contract,ie a cons,tiint,ei, cât s,i a stării ei de expansiune, ambele fiind, de fapt, forme distincte ale cunoas,terii:

1) cunoas,terea supremă (PARAJNANA), definită ca revelarea naturii divine esent,iale, Realitatea Supremă din orice fiint,ă care există în Creat,ie.

2) cunoas,terea inferioară (APARAJNANA), ce rezultă din activitatea mentală a subiectului individual (a cărui cons,tiint,ă este contractată). Ea constă, mai ales, din reprezentările mentale (VIKALPA) pe care acesta s,i le formează atât despre el însus,i, cât s,i despre obiectele pe care le percepe, fiind o cunoas,tere de tipul: „Eu cunosc acest lucru...” sau „eu s,tiu despre aceasta...”. Spre deosebire de cunoas,terea inferioară, cunoas,terea superioară (care este o caracteristică a purei cons,tiint,e) este liberă de orice reprezentări mentale. Aceasta este starea supremă spre care ne conduce practica perseverentă s,i atent focalizată a lui BHAIRAVIMUDRA. Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 53

yogaesoteric 15 ianuarie 2010

Puterea cunoas,terii s,i a act,iunii în viziunea s,ivaismului din Cas,mir de profesor yoga Dan Bozaru

În această condit,ie primordială de vid absolut, cea mai slabă urmă a manifestării apare ca o intent,ie a lui DUMNEZEU ce ar putea fi tradusă prin: dorint,a lăuntrică de a cunoas,te Macrocosmosul, cu alte cuvinte cons,tiint,a în manifestare se focalizează spre actul „creat,iei”.

Această expansiune gradată a cons,tiint,ei înglobează în mod succesiv feluritele stări rezonante, es,alonate de la starea de somn profund la starea de veghe. Percept,iile care apar datorită manifestării puterii cunoas,terii sunt pe deplin formate, iar universul experient,ei se manifestă atunci în plenitudinea sa.

Cele două domenii majore ale existent,ei sunt nemanifestarea s,i manifestarea. În primul caz putem de asemenea vorbi despre transcendent,ă; în cel de al doilea despre imanent,ă. Modalitatea în care se realizează percept,ia în aceste două ipostaze este însă diferită: în transcendent,ă este percepută cons,tiint,a care joacă piesa creat,iei, în timp ce în imanent,ă este perceput obiectul, delimitat de formă, nume, sunet s,i culoare.

Puterea cunoas,terii, care este proprie cons,tiint,ei, operează atât ca intuitivă s,i fulgerătoare, înt,elegere pe care cons,tiint,a o are asupra propriei ei naturi, cât s,i ca percept,ie intermediară a particularităt,ilor obiectului manifestat. Voint,a de a crea reprezintă prima „mis,care” ce apare din Absolut, adică din condit,ia nemanifestată, îndreptându-se spre starea fenomenală s,i relativă. Pe de altă parte, prima „mis,care” a cons,tiint,ei care are loc în sfera manifestării este chiar percept,ia totalităt,ii nediferent,iate proiectată în ea, în cons,tiint,ă, de către puterea voint,ei absolute a Supremului SHIVA. În ceea ce prives,te puterea cunoas,terii, aceasta coincide cu expansiunea obiectivităt,ii în câmpul cons,tiint,ei; cu alte cuvinte, cunoas,terea intervine numai după manifestarea obiectivităt,ii, adică odată cu ies,irea din starea absolută.

Lumea experient,ei este reînnoită permanent

Puterea cunoas,terii, ca o vibrat,ie foarte elevată, devine astfel pură „vigilent,ă” a cons,tiint,ei, care face posibilă atât coerent,a percept,iilor avute, ment,inându-le împreună, cât s,i manifestarea lor separată. Aceste două funct,ii importante corespund aspectului nemanifestat s,i respectiv, emisiv al cons,tiint,ei, care împreună fac posibilă experient,a fenomenală. Aspectul transcendent, nemis,cat, tăcut, al cons,tiint,ei reprezintă Absolutul, cons,tiint,a nedivizată a lui Dumnezeu Tatăl; pe de altă parte, aspectul emisiv se referă la manifestarea care este limitată. În cazul în care cons,tiint,a ar fi mereu „retrasă” în ea însăs,i, în starea supremă, atunci nu ar fi posibilă s,i nu ar exista nicio percept,ie. Fiind complet resorbită în vidul suprem transcendent, a cărui natură este nedeterminată, nimic nu s-ar putea manifesta. Invers, în cazul în care cons,tiint,a ar fi în întregime emisivă, exteriorizându-se ca universul manifestat, ea nu ar putea fi niciodată experimentată în mod cons,tient, pentru că nu ar exista un punct de referint,ă care să o transceandă. Astfel, puterea cunoas,terii pe care o are cons,tiint,a este de fapt capacitatea de a pendula între aceste două modalităt,i de existent,ă. Ea selectează atunci câteva dintre nenumăratele forme potent,iale care există în cuprinderea ei nemărginită, pentru a le face să se manifeste în exterior.

Atunci, în cons,tiint,ă se produce o separare aparentă a unor forme sau obiecte de ea însăs,i, în timp ce ea se limitează pentru a apare ca subiect care percepe obiectul separat de el însus,i. Percept,ia apare atunci când acest subiect limitat este afectat de „umbra” aruncată asupra lui de către obiect. Întrucât pulsat,ia cons,tiint,ei se

„deplasează” de la starea nedivizată a acestuia, la o stare contractată s,i finită, pentru a reveni în fiecare clipă înapoi, se generează astfel noi s,i noi percept,ii, as,a încât lumea experient,ei este reînnoită în mod constant. Astfel, această energie, la fel ca s,i cea a voint,ei s,i act,iunii, reprezintă puterea creatoare esent,ială a lui SHIVA, a cărui libertate este infinită, ea fiind chiar vibrat,ia extrem de elevată a cons,tiint,ei, prin care El generează toate lucrurile. Această energie a cunoas,terii devine foarte evidentă, în toată plenitudinea sa, mai ales atunci când activitatea cons,tiint,ei se manifestă la nivelul fenomenal al creat,iei. Voint,a creatoare a lui SHIVA reprezintă chiar libertatea deplină a Absolutului s,i astfel este echivalată atât cu puterea de a act,iona, cât s,i cu puterea de a „modela” diversele forme ale universului. Ca agent al manifestării Fiint,ei Supreme, puterea act,iunii reprezintă esent,a Fiint,ei Universale, care este în toate lucrurile. SHIVA izvorăs,te spontan din Sine Însus,i

Act,iunea Fiint,ei Supreme este autonomă în orice situat,ie s,i ipostază. În esent,ă, este un act de cons,tiint,ă, al cărei agent este chiar Lumina supremă a Cons,tiint,ei lui SHIVA. Act,iunea pură a Fiint,ei Universale nu poate fi limitată la sfera obiectivităt,ii. Obiectul este un produs al act,iunii Fiint,ei Supreme, al cărei subiect este agentul ce săvârs,es,te acea act,iune. Doar agentul este complet autonom, existent prin el însus,i. Astfel, el este unic s,i absolut s,i deci nu poate fi decât SHIVA Însus,i, a cărui act,iune este perfect liberă în orice privint,ă. De exemplu, în literatura shivaită se face adeseori referire la subiect ca fiind un olar; acesta este liber să-s,i modeleze ulciorul, deoarece el este parte integrantă a naturii lui SHIVA, ca agent. De fapt, atunci este chiar SHIVA cel care modelează acel ulcior prin intermediul olarului, exact as,a cum la nivel universal El este ghidul s,i animatorul fluxului de fort,e cosmice s,i de puteri ale cons,tiint,ei. În această ipostază, Supremul SHIVA mai este numit s,i agentul universal s,i etern activ. El nefiind vreodată înfrânt de dificultăt,i sau de activitatea pe care o desfăs,oară. Universul reprezintă de fapt desfăs,urarea efectului care survine în urma activităt,ii pe care o realizează SHIVA; ca agent suprem, el rămâne însă mereu neafectat de aceste efecte, perfect autonom în natura lui esent,ială.

Legea act,iunii s,i react,iunii, adică legea efectului s,i a cauzei, îl înrobes,te doar pe cel ignorant, pentru că la nivelurile inferioare ale creat,iei, cum ar fi de pildă la nivelul planului fizic, activitatea externă contrastează foarte mult cu puterea de cons,tientizare a actului. Mai clar spus, expansiunea puterii act,iunii coincide cu retragerea vigilent,ei cons,tiint,ei. La un nivel mult mai înalt însă, actul revărsării cons,tiint,ei în creat,ie, al expansiunii ei, este experimentat ca fiind Fiint,a lăuntrică ce se află în orice lucru, ce apare în mod spontan din ea însăs,i, fără ca prin aceasta să devină limitată în vreun fel. Aceasta este în perfect acord cu ceea ce se specifică în Netratantra: „Astfel, despre act,iune se spune că este una singură s,i izvorând din chiar natura ei lăuntrică; în această ipostază, ea izvorăs,te astfel din natura lăuntrică a oricărui lucru. Ea este chiar SHIVA, natura esent,ială supremă, care izvorăs,te în mod spontan din ea însăs,i.” yogaesoteric 20 noiembrie 2009

Puterea voint,ei în viziunea S, ivaismului din Cas,mir (I) de prof. yoga Dan Bozaru Motto: „Voint,a lui SHIVA, care dores,te să apară în forma vaselor ori hainelor etc., constituind astfel lumea ca manifestare (ABHASA) a cons,tiint,ei sale nemărginite, reprezintă cauza, agentul s,i totodată act,iunea (care duce la acest efect).”Ishavaraprathyabhijna, cap. II

Aspectul voint,ei este esent,ial pentru a putea înt,elege mai bine procesul Creat,iei s,i intent,iile divine în manifestarea acestuia. De pildă, caracterul de autorevelare a lui Dumnezeu (PARAMASHIVA) se află într-o directă legătură cu fluxul neîncetat al cons,tiint,ei care imprimă voint,a de a fi, de a exista. Acest act fundamental de voint,ă apare atunci atât ca o cauză activă pentru fiint,ele individuale, cât s,i ca o atitudine pasivă de a fi, exprimată prin individualitatea proprie a oricărei fiint,e din Macrocosmos. În acest fel, voint,a este atât agentul, cât s,i act,iunea de a fi (de a exista).

Act,iuni separate, intent,ie neschimbată

Pătrunzând mai adânc în misterul actului voint,ei divine, realizăm faptul că voint,a este, în realitate, comună cu intent,ia cons,tientă de realizare a ceva anume. Din această perspectivă, ea este o formă de cons,tiint,ă (VIMARSHA) asociată unui t,el specific, pe care îl reflectă ca obiectivitate, ca ceea ce noi percepem în formă obiectivă. Prin urmare, natura genetică a cons,tiint,ei este în acest fel restrict,ionată s,i direct,ionată spre un singur obiect. De exemplu, tradit,ia shivaită oferă perspectiva unui olar, a cărui intent,ie de a face un vas se leagă implicit de act,iunea pe care el are de gând să o realizeze. Dacă intent,ia lui nu s-ar fi limitat către propriul ei obiect specific (acela de a face un vas de lut), olarul s-ar fi putut preocupa foarte bine de hainele sale sau ar fi putut face orice altceva. La fel, atunci când mergem pe stradă, în cele mai multe dintre cazuri suntem perfect cons,tient,i de destinat,ia noastră finală s,i ca urmare ne îndreptăm spre ea; chiar dacă ne putem opri pe drum din diferite motive (de pildă pentru a admira o privelis,te frumoasă), cu toate acestea voint,a rămâne mereu fixată sau orientată spre t,elul pe care s,i l-a propus. În mod similar, gătitul implică un număr de act,iuni separate; totus,i, ideea că „eu gătesc” rămâne constant în cons,tiint,ă, fără a fi divizată. Altfel spus, intent,ia cons,tientă rămâne constantă s,i neschimbată pe parcursul manifestării actului de voint,ă.

Subiectul cons,tient e obiectul propriei dorint,e

Des,i se poate manifesta în momente diferite prin diferite act,iuni, totus,i aceeas,i voint,ă precede în mod necesar fiecare dintre acele act,iuni s,i percept,ii; dacă nu ar fi as,a, ne-am confrunta cu o regresie la infinit a numărului de acte de voint,ă care ar fi necesare pentru fiecare dintre act,iunile secundare. De asemenea, fără o dorint,ă init,ială de a act,iona, activitatea nu ar avea niciun t,el, pentru că nu ar fi nimic care să determine ca o act,iune să se petreacă mai mult decât o alta. Motivul pentru care toate celelalte act,iuni s,i percept,ii posibile sunt excluse din câmpul cons,tiint,ei este că voint,a alege în mod liber să-s,i direct,ioneze atent,ia către obiectul percept,iei care o interesează.

Precedând atât percept,ia, cât s,i act,iunea, voint,a se manifestă cel mai clar atunci când ea apare în subiect, înainte ca act,iunea sau percept,ia să aibă loc. Aici cel mai important este să sesizăm primul moment al manifestării voint,ei sau, altfel spus, intent,ia voint,ei orientate către realitatea obiectivă conjuncturală. Marele înt,elept Abhinavagupta explică aceasta într-un mod elocvent: „Voint,a universală, în forma dorint,ei (KAMANA), înflores,te în subiectul individual. Fiind astfel actualizată, ea capătă aparent,a unei dorint,e îndreptate către obiectele simt,urilor. Totus,i, ea nu se desfăs,oară într-o succesiune mecanică de faze sau etape. Mai curând, după ce a fost trezită s,i s-a decis init,ial asupra t,elului ei, fiind astfel stimulată, ea se orientează înainte cu plăcere s,i interes, pentru a-s,i atinge scopul, întocmai precum un om merge cu multă hotărâre către o destinat,ie precisă.

Voint,a se evident,iază cu claritate în starea init,ială, atunci când tocmai a apărut s,i ea este plenară s,i perfectă în starea ei finală de repaus complet.” Astfel, putem face distinct,ie între cele două momente principale ale manifestării voint,ei. Primul dintre ele se referă la starea init,ială de „tensiune” a voint,ei, adică de manifestare a intent,iei ei; al doilea moment este acela în care voint,a init,ială se dezvoltă într-o dorint,ă cons,tientă către un obiect specific, care are o reprezentare discursivă (în etape succesive, aparent „mecanicizată”) la nivelul de cons,tiint,ă a subiectului individual. În această etapă, obiectul dorint,ei apare proiectat în afara subiectului care îl dores,te, des,i la nivel universal unitatea lor esent,ială rămâne neschimbată. În realitate, subiectul cons,tient este acela care e întotdeauna obiectul propriilor sale dorint,e. De aceea, atâta timp cât subiectul este identificat cu obiectul pe care îl dores,te, primul moment al manifestării voint,ei e, din punct de vedere practic, foarte important. Dat fiind acest lucru, în cele ce urmează ne vom orienta analiza noastră cu precădere asupra acestui aspect.

SHIVA se contemplă pe Sine

Înainte de a fi manifestate, toate lucrurile s,i fiint,ele rezidă în cons,tiint,a universală a lui Dumnezeu Tatăl (PARAMASHIVA) într-o formă potent,ială, întocmai precum se află în sământ,a arborelui măret,ia ulterioară a staturii lui impunătoare, cu tulpina, crengile s,i coroana lui de frunze. În starea de resorbt,ie (NIMESHA), toate lucrurile se contopesc în îmbrăt,is,area totală a naturii unice a lui SHIVA. Atunci când cons,tiint,a universală se proiectează aparent în exterior (UNMESHA) pentru a deveni astfel Macrocosmosul experient,elor diversificate, acest potent,ial care pre-există în ea însăs,i este actualizat. În acest fel, aspectele diferite ale cons,tiint,ei se manifestă chiar din cons,tiint,a nediferent,iată (ca o masă compactă s,i omogenă), fiind sust,inute atunci de o vibrat,ie extrem de subtilă, asociată cu o inefabilă plăcere estetică ce face parte din matricea cauzală universală. Această vibrat,ie infinit de subtilă este chiar SPANDA (sau vibrat,ia, rezonant,a primordială) în forma ei cea mai pură, liberă de orice diferent,iere. În comentariul său la textul Spandapradipika, înt,eleptul Bhagavatotpala precizează: „Această pulsat,ie (SPANDA) este de fapt cons,tiint,a liberă de orice construct,ii mentale. Ea reprezintă starea în care Spiritul Universal al lui Dumnezeu (SHIVA) se orientează în mod activ către manifestare. Ea operează astfel simultan pretutindeni, fără ca totus,i prin aceasta să se mis,te.” În această fază, toate puterile Absolutului Divin sunt active s,i se contopesc în unitatea beatitudinii infinite (ANANDA), pe care SHIVA o experimentează, contemplându-s,i propria lui natură. Atunci, subiectul, obiectul s,i mijloacele cunoas,terii formează un singur s,i indivizibil întreg, întocmai precum este, utilizând exemplul anterior din tradit,ia shivaită, sfera de argilă pe care olarul se pregătes,te să o modeleze pentru a obt,ine un vas de lut. Acel întreg indivizibil este atunci matricea tuturor vibrat,iilor cosmice, atât cele apart,inând lumii fizice, cât s,i cele ale lumilor subtile. În această stare, cons,tiint,a universală este precum o sământ,ă care a ajuns chiar în momentul înmuguririi, având la dispozit,ie posibilităt,i infinite.

Plonjează chiar în mijlocul fort,ei

Acest moment init,ial (TUTI) este precum sclipirea fulgerătoare s,i plină de energie a unui flash puternic de lumină. Fiind înaintea oricărei manifestări spat,iotemporale, proprie nivelurilor inferioare (APARA) de cons,tiint,ă, momentul init,ial al voint,ei nu este deci un moment pe deplin setat în timp. Influent,a subtilă pe care o exercită timpul asupra obiectivităt,ii, care totus,i la acest nivel nu este încă în mod clar diferent,iată, serves,te ca o legătură între ceea ce este etern s,i ceea ce este temporal, între cons,tiint,a nemanifestată s,i universul manifestat. De aceea, yoghinul care este foarte atent să surprindă momentul init,ial al manifestării dorint,ei sale, mai ales atunci când aceasta este intensă, are o mare oportunitate de a realiza plenitudinea cons,tiint,ei universale, prin plonjarea chiar în mijlocul fort,ei generate de intent,ia sa.

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 66

yogaesoteric 17 septembrie 2009

Puterea voint,ei în viziunea S, ivaismului din Cas,mir (II) de prof. yoga Dan Bozaru În momentele de mare intensitate emot,ională, toate fort,ele s,i energiile care operează prin intermediul mint,ii s,i al simt,urilor se retrag brusc în inima naturii esent,iale a subiectului cons,tient. În străvechiul tratat PRATYABHIJNAHRIDAYA se face chiar o comparat,ie între acest proces subtil s,i react,ia pe care o are o broască t,estoasă când apare un pericol exterior s,i îs,i retrage membrele sub carapace.

În cazul omului obis,nuit continuitatea viet,ii mentale se întrerupe rapid. El nu are niciun control asupra unei asemenea situat,ii s,i tocmai de aceea este complet distras de emot,iile pe care le resimte, aspirat cu fort,ă de curentul foarte puternic al energiilor subtile, spre deosebire de yoghinul avansat care det,ine controlul deplin asupra acestui proces s,i poate, cu ajutorul colosalei energii declans,ate atunci prin fluxul emot,iilor sale, să penetreze direct în inima propriei sale naturi subtile interioare.

Practicantul spiritual învat,ă gradat să procedeze în acest mod chiar în momentul în care îl cuprinde frica teribilă, când simte o adâncă depresie ori un mare dezgust. În acelas,i timp, el trebuie să urmărească să pătrundă în sursa vitalităt,ii (VIRYA), care îs,i intensifică activitatea simt,urilor în timpul extazului trezit de fuziunea amoroasă transfiguratoare cu continent,ă, când trăies,te bucuria intensă pe care i-o stârnes,te achizit,ionarea unui obiect frumos sau când revede după o vreme îndelungată o fiint,ă iubită ori o rudă foarte dragă. Coples,it de uluirea născută de propria sa realizare spirituală, yoghinul resimte atunci emot,iile puternice izvorâte din interiorul său ca pe nis,te aspecte particulare ale beatitudinii de natură estetică pe care o trăies,te în cons,tiint,a sa; înt,elege s,i totodată experimentează cufundat în preafericirea divină nesfârs,ită toate emot,iile viet,ii care se adună ca nis,te râuri în oceanul cons,tiint,ei lui extatice. Treaz în fiecare act,iune

Omul obis,nuit, amort,it din punct de vedere spiritual, aflat sub puternica influent,ă a MAYA-ei (iluzia cosmică), devine victima unor astfel de stări emotive, deoarece în asemenea momente crede în mod eronat că numeroasele lui percept,ii s,i act,iuni sunt independente de pulsat,ia divină universală a naturii sale interioare, autentice, esent,iale. Pentru a avea viziunea intuitivă directă că acestea fuzionează de fapt este necesar ca subiectul să reziste tendint,ei datorate lipsei de trezire spirituală de a face distinct,ie între feluritele funct,ii ale cons,tiint,ei (a voi, a cunoas,te, a act,iona etc.)

În felul acesta cel care este pregătit descoperă fulgerător că, în realitate, aceste funct,ii sunt aspecte ale unicei s,i indivizibilei vibrat,ii infinit de complexe a cons,tiint,ei. Un asemenea nivel interior poate fi atins prin pătrunderea lucidă în primul moment de manifestare a voint,ei, pe care îl descoperim atunci când suntem foarte vigilent,i fat,ă de conjunctura s,i starea în care ne aflăm. Fiecare clipă este practic un nou început care sălăs,luies,te în eternitatea prezentului, acolo unde orice start încetează să existe. Cu cât ne apropiem mai mult de experient,a momentului în care apare impulsul act,iunii, cu atât venim mai direct în contact cu actualitatea concretă a prezentului s,i cu autenticitatea fiint,ei noastre. De aceea, textele înt,elepciunii s,ivaite sfătuiesc aspirant,ii la eliberarea supremă să facă efortul de a-s,i ment,ine cons,tiint,a cât mai trează fat,ă de orice act,iune pe care o desfăs,oară.

De pildă, atunci când yoghinul este cuprins de frică, va trebui să fie foarte atent la momentul aparit,iei dorint,ei pe care o simte de a-s,i ridica piciorul de la pământ pentru a fugi; apoi trebuie să fie foarte atent la efortul pe care îl face atunci când ridică piciorul s,i, de asemenea, să cons,tientizeze direct,ia în care intent,ionează să-l plaseze, cât s,i actul prin care se realizează aceasta.

În mod similar trebuie să fie foarte vigilent la fiecare fază în care rostes,te cuvinte s,i propozit,ii într-o stare vivace de spirit ori la felul în care îs,i mis,că degetele atunci când cântă la un instrument etc.

Dincolo de limitele simt,urilor

Acelas,i efect este valabil s,i în cazul percept,iilor. Yoghinul trebuie să-s,i focalizeze atent,ia asupra intent,iei eliberate de orice gând (NIRVIKALPA) de manifestare a cons,tiint,ei, care defines,te în realitate impulsul init,ial al percept,iei. Pentru un moment, subiectul individual experimentează aceeas,i identitate între entităt,ile pe care dores,te să le perceapă s,i propria lui cons,tiint,ă, la fel cum Însus,i SHIVA, care este Supremul Subiect Cons,tient, percepe identitatea dintre El Însus,i s,i fiecare entitate din univers.

Focalizată astfel asupra momentului init,ial al voint,ei, puterea cons,tiint,ei yoghinului, liberă de orice construct,ii mentale, transcende limitările impuse de diversitatea percept,iilor. Yoghinul devine atunci una cu realitatea supremă a naturii lui esent,iale, atotcuprinzătoare.

Orice etapă din procesul evolut,iei sau retragerii activităt,ii voint,ei este iluminată de cons,tiint,a reflexivă a yoghinului. Percepând totalitatea experient,ei sale prin prisma viziunii unitare a cons,tiint,ei universale, el experimentează subiectul, obiectul s,i mijloacele cunoas,terii ca un singur întreg, sălăs,luind în inima esent,ială a Supremului Subiect Cons,tient – Dumnezeu, cu care acum este pe deplin identificat. Deoarece a ars complet simt,ul diversităt,ii în focul cons,tiint,ei, transmutând-o astfel în unitatea adevăratei sale naturi, yoghinul iluminat rămâne perfect stabilit în fluxul suprem al puterilor cons,tiint,ei.

El ment,ine astfel o stare de vigilent,ă în fiecare clipă a experient,ei sale cotidiene, fie că se află în starea de veghe, în starea de vis sau în starea de somn profund fără vise. Atunci spat,iul, timpul, schimbarea s,i forma sunt recunoscute ca modalităt,i de manifestare a cons,tiint,ei, fără ca aceasta să mai fie condit,ionată de ele. Yoghinul iluminat este astfel mereu cons,tient de puterea gigantică a pulsat,iei adevăratei lui naturi s,i nu doar în momentul init,ial, ci în fiecare etapă a activităt,ii s,i percept,iei sale. El realizează atunci că toate lucrurile există doar în virtutea identităt,ii lor cu Supremul Subiect Cons,tient (SHIVA), care este chiar el însus,i, s,i înt,elege că nu mai poate fi supus nicicând, de atunci înainte, transformărilor în SAMSARA.

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 67. yogaesoteric 22 octombrie 20009

Vidul transcendent s,i roata energiilor universale (I) de prof. YOGA Dan Bozaru

În experient,ele pe care le trăim, fie că au o natură materială ori una spirituală, nu vom descoperi niciodată ceea ce nu există. Lumina supremă a Cons,tiint,ei luminează chiar s,i ceea ce percepem, prin mijloacele limitate ale mentalului nostru, ca non-existent. Existent,a s,i non-existent,a nu reprezintă decât distinct,ii conceptuale ale mint,ii; ambele sunt categorii sau calităt,i ale Realităt,ii Supreme, suprapuse peste obiectul care apare în cons,tiint,ă. Astfel, absent,a sau nonexistent,a unui obiect dintr-un anume loc este tot atât de reală ca s,i prezent,a respectivului obiect în acel loc. Pe de altă parte, atât percept,ia prezent,ei lui, cât s,i cea a absent,ei sale sunt la fel de aparente pentru cons,tiint,a absolută a lui SHIVA.

„Eu sunt” cuprinde tot

Adept,ii s,ivaismului nondualist din Cas,mir sunt de acord cu doctrina budistă conform căreia natura reală a lucrurilor este, în esent,ă, de neexprimat. Cu toate acestea, ei resping ideea că orice determinare a Vidului absolut (ce corespunde Realităt,ii Supreme) este falsă. Budis,tii consideră că în Vidul transcendent s,i absolut nu mai există nicio urmă de subiectivitate. În legătură cu aceasta, marele eliberat s,ivait Kshemaraja explică faptul că cel mai înalt nivel al subtilităt,ii Vidului transcendent este vidul cons,tiint,ei reflective, rezonant,a pură s,i nediferent,iată a puterii (SHAKTI) Cons,tiint,ei absolute, pe deplin fuzionată cu cons,tiint,a s,i beatitudinea Sinelui Suprem (PARAMASHIVA). Dacă budis,tii neagă existent,a unui subiect care percepe la acest nivel suprem, atunci cum se mai poate afirma că se percepe starea de vid? Lipsa subiectului ar conduce automat la lipsa percept,iei s,i nu s-ar mai putea vorbi despre starea de vid. Experient,a spirituală profundă a vidului, în absent,a cons,tiint,ei Sinelui, ar fi (din punct de vedere budist) cu put,in mai elevată decât cea a stării de somn profund fără vise (SUSHUPTI). Însă chiar s,i atunci lipsa totală a cons,tiint,ei subiective este practic imposibilă. Chiar s,i în starea de somn profund (sau în anumite trăiri de absorbt,ie contemplativă când ego-ul este anihilat), trebuie să persiste totus,i o anumită cons,tiint,ă subiectivă. Ar fi nefiresc să credem că subiectul care percepe încetează să existe în astfel de stări profunde de cons,tiint,ă doar pentru că efortul lui, care în mod normal este direct,ionat către percept,ia obiectului meditat,iei, nu se mai manifestă. Dacă ar fi as,a, ar însemna că, odată ce intrăm în starea de somn profund fără vise, n-ar mai exista nicio cale să ne trezim, pentru că, potrivit concept,iei budiste, noi am înceta să existăm.

În plus, dacă disparit,ia temporară a ego-ului este o experient,ă, atunci în mod evident trebuie să existe cineva care să o trăiască. De pildă, atunci când ne trezim din somnul profund fără vise, ne amintim totus,i că am dormit s,i s,tim că ceva s-a petrecut în tot acest timp, chiar dacă nu cunoas,tem ce anume. Prin urmare, nu este adevărat că în timpul somnului profund (SUSHUPTI) am fost total incons,tient,i.

Mai mult decât atât, nicio stare de care ne putem aminti ca de un eveniment petrecut la un moment dat în trecut nu poate fi o stare supremă, ultimă sau ireductibilă. Experient,a lui „eu sunt” (AHAM) înglobează as,adar toate stările posibile, fie că sunt trăiri foarte profunde de absorbt,ie (SAMADHI), fie că sunt mai apropiate de suprafat,a cons,tiint,ei de veghe. Starea supremă este, în ea însăs,i, necreată; este chiar Cons,tiint,a absolută într-o infinită potent,ialitate de act,iune, în timp ce toate celelalte stări inferioare sunt tranzitorii s,i apar din cele superioare.

Devii liber în mijlocul schimbării

Lipsa ego-ului (a individualităt,ii), experimentată în anumite tipuri de absorbt,ie, poate fi rememorată s,i, tocmai de aceea, o numim stare tranzitorie, care trebuie transcensă la rândul său, pentru a atinge astfel starea supremă a Vidului absolut s,i necreat, cons,tiint,a „Eului Suprem s,i Absolut”. Întrucât este prezentă în eternitate, această stare nu poate fi niciodată reamintită. Departe de a reprezenta ultima realitate, pierderea temporară a simt,ului individualităt,ii (a ego-ului) poate fi chiar un obstacol serios în calea atingerii eliberării spirituale supreme. Ea separă nivelurile inferioare ale cons,tiint,ei, fundamentate pe distant,a subiect-obiect, de cele superioare ale purei cons,tiint,e a „Eului Suprem”, adică de plenitudinea Vidului suprem transcendent. Spre deosebire de vidul inferior al pierderii egoului, câmpul cons,tiint,ei supreme a „Eului Suprem” răspândes,te pretutindeni nenumărate energii s,i fort,e al căror stăpân absolut este PARAMASHIVA.

SHIVA (al cărui corp este pura cons,tiint,ă absolută) este Stăpânul Rot,ii Energiilor Universale; fiecare spit,ă reprezintă un aspect esent,ial al măret,iei, supremat,iei s,i libertăt,ii Sale desăvârs,ite s,i complet necondit,ionate. Pe măsură ce această Roată a Energiilor Universale se învârte, lumea este creată s,i apoi resorbită, manifestând astfel grandoarea fără sfârs,it a Puterii Lui. Cel care a atins starea supremă de eliberare spirituală, fiind una cu SHIVA, se bucură la unison s,i pe deplin fuzionat cu El de libertatea absolută în Creat,ie. Dar cel care nu-s,i cunoas,te încă natura esent,ială este prins în mis,carea gigantică a acestei Rot,i Universale, fiind astfel supus ciclului recurent de mort,i s,i renas,teri succesive.

Principala cauză pentru care experimentăm transmigrat,ia în Manifestare, cu suferint,ele sale inerente, este faptul că nu realizăm acest adevăr: tot ceea ce există sălăs,luies,te în pura lumină a cons,tiint,ei absolute. Dacă am înt,elege în profunzime că totul nu este decât jocul gigantic al cons,tiint,ei supreme a lui SHIVA, realizat de Roata Energiilor Universale, lumea nu ne-ar mai apărea ca SAMSARA, o lume a transmigrat,iilor fără de sfârs,it.

Nereus,ind să contemple suveranitatea propriei naturi divine esent,iale, cons,tiint,a generează as,a-numitele forme-gând (VIKALPA). Acestea se ridică s,i se coboară la suprafat,a mint,ii noastre pe măsură ce Roata Energiilor se învârte în Manifestare, t,inându-ne captivi într-un aparent fără de sfârs,it lant, al reîncarnărilor. Prins,i în capcana gândurilor, la periferia Rot,ii Energiilor Divine, nu mai suntem atent,i la recunoas,terea naturii noastre autentice, neschimbătoare, înlănt,uit,i în fluxul tranzitoriu s,i divers al aparent,elor exterioare. Yoghinul perseverent reus,es,te însă, printr-un act de profundă priză de cons,tiint,ă asupra realităt,ii supreme, să suprime activitatea neîncetată a mint,ii. Perfect interiorizat, el realizează că natura adevărată a SAMSARA-ei este chiar Roata Energiilor Universale s,i astfel, devine liber s,i netulburat de schimbare în chiar mijlocul acesteia s,i a diversităt,ii.

„Chiar în această clipă, Cel care străfulgeră în inima mea este SHIVA Însus,i, cu a Sa cons,tiint,ă perfect limpede s,i neîntreruptă. Cea care dansează de-a pururi la hotarul simt,urilor mele este suprema SHAKTI. Întregul Univers străluces,te pe deplin contopit cu beatitudinea nesfârs,ită a Eului Suprem s,i Absolut. Cu

adevărat, eu nu cunosc semnificat,ia cuvântului SAMSARA!”

Abhinavagupta

Articol preluat din Revista YOGA MGAZIN nr. 63

yogaesoteric martie 2009

Vidul transcendent s,i roata energilor universale (II) de prof. YOGA Dan Bozaru Des,i sunt nenumărate Rot,i de Energie (pentru că fiecare este atas,ată unui anumit proces din Creat,ie, iar aceste procese, act,iuni sau fenomene sunt infinite), totus,i doar câteva dintre ele sunt fundamentale în manifestarea coerentă s,i armonioasă a Macrocosmosului. Conform doctrinei KRAMA a s,ivaismului din Cas,mir, cea mai importantă Roată a Energiilor este reprezentată de un ciclu de douăsprezece faze sau etape distincte, care reprezintă cele douăsprezece aspecte ale lui KALASANKARSHINI (Cea care atrage Timpul), însăs,i zeit,a Cons,tiint,ei. Această Roată fundamentală a Energiilor mai este numită s,i Roata Absolutului

(ANUTTARACHAKRA), iar toate celelalte rot,i de energie apar din ea s,i, în final, se resorb tot în ea. În structura arhetipală a Creat,iei, subiectul, mijloacele (sau căile) de cunoas,tere, obiectul s,i pura cons,tiint,ă cognitivă sunt simbolizate de Rot,i ale Energiilor care cont,in, respectiv, opt, douăsprezece, s,aisprezece s,i patru elemente (sau etape).

Prin urmare, Roata Energiilor cu douăsprezece elemente (sau faze procesuale) reprezintă ciclul cognitiv (al cunoas,terii), simbolizat de Soarele care trece prin cele douăsprezece semne zodiacale în decursul unui an. Printre altele, această Roată a Energiilor semnifică cele douăsprezece simt,uri: intelectul (BUDDHI), mintea (MANAS), cele cinci organe ale cunoas,terii (JNANENDRIYA) s,i cele cinci organe de act,iune (KARMENDRIYA). De asemenea reprezintă cele douăsprezece vocale ale alfabetului sanscrit (excluzând cele patru vocale de „hiatus” sau as,a-numitele foneme „tranzitorii”) care simbolizează procesele s,i fort,ele ce operează direct, fără intermediere, în cons,tiint,a supremului SHIVA (spre deosebire de SHAKTI, Manifestarea însăs,i, simbolizată de consoanele alfabetului sanscrit).

Succesiv s,i instantaneu

Roata celor douăsprezece Energii fundamentale semnifică s,i cele trei mari zeit,e: PARASHAKTI, PARAPARASHAKTI s,i APARASHAKTI, fiecare dintre acestea implicând un ciclu de creat,ie (SRISHTI), ment,inere (STHITI) s,i resorbt,ie (SAMHARA), la care se adaugă manifestarea propriei lor naturi esent,iale (ANAKHYA), asociată Vidului suprem.

Ca faze ale unui ciclu cognitiv, cele douăsprezece Energii fundamentale sunt adorate sub forma celor douăsprezece KALI-uri s,i sunt împărt,ite în trei grupe de câte patru faze. În conformitate cu afirmat,iile marelui înt,elept tantric s,ivait KSHEMARAJA, ciclul celor douăsprezece Energii fundamentale dă nas,tere, la rândul lui, unui ciclu împărt,it al creat,iei s,i resorbt,iei cosmice, ce constă din:

actul de voint,ă init,ială ce apare în „corpul Absolutului”, care mai apoi va conduce la transformarea lui în ceea ce noi percepem drept Macrocosmos (ce include Creat,ia fizică (Universul) s,i cea subtilă);

manifestarea efectivă a Macrocosmosului în cons,tiint,a Absolutului; farmecul s,i „vraja” (ca o sui-generis „magie”) pe care o manifestă Cons,tiint,a reflexivă (care se „reflectă” în ea însăs,i) atunci când Creat,ia apare în cons,tiint,a Absolutului;

resorbt,ia Creat,iei în Absolut, unde îs,i recapătă statutul originar s,i pur de Cons,tiint,ă radiantă, imposibil de definit, unică, eternă s,i imuabilă.

Această viziune este însă doar una dintre posibilele modalităt,i de analiză a

„mis,cării Rot,ii Energiilor Universale”. De fapt, „Roata” se desfăs,oară în multiple feluri, atât succesive, cât s,i instantanee, asimilând astfel în ea însăs,i subiectul, obiectul, mijloacele de cunoas,tere s,i cons,tiint,a cognitivă rezultantă. Yoghinul lucid s,i atent poate să observe această „mis,care” foarte specială a Rot,ii Energiilor în cursul fiecărui act de cunoas,tere, deoarece de fiecare dată energia se mis,că din centrul sau Inima (HRIDAYA) purei Cons,tiint,e spre periferie, acolo unde se manifestă ca obiect al simt,urilor. El ajunge să înt,eleagă astfel că totul este cont,inut în s,i totodată apare prin intermediul acestui ciclu al Cons,tiint,ei universale. Atunci orice sunet, orice senzat,ie de gust, orice atingere etc. (cu alte cuvinte tot ceea ce percepe) îi poate conferi o profundă stare de absorbt,ie contemplativă.

Contemplare s,i dizolvare

Marele înt,elept eliberat Abhinavagupta descrie astfel, în lucrarea sa fundamentală TANTRALOKA, succesiunea (KRAMA) fazelor din procesul cons,tientizării:

„Această Roată a Absolutului (ANUTTARACHAKRA) izvorăs,te din însăs,i Inima Supremului SHIVA prin vidul ochilor etc., către fiecare obiect al simt,urilor.

Razele ei dau nas,tere progresiv Focului (subiectul), Lunii (obiectul) s,i Soarelui

(mijloacele sau căile de cunoas,tere), în fiecare dintre fazele creat,iei, ment,inerii s,i resorbt,iei lumii din exterior. Astfel, yoghinul trebuie să contemple în profunzime modul în care tot ceea ce apare în câmpul percept,iei sale drept sunet etc. devine una cu această Roată a Energiilor Universale, pe măsură ce simt,ul auzului etc. sunt resorbite în vidul Cons,tiint,ei. Roata Energiilor, care de fapt este tot ceea ce există (toate lucrurile, fiint,ele, fenomenele etc.), precum un mare rege, este urmată de vasalii ei (simt,urile), oriunde act,iunea ei este implicată. Astfel, calea cosmică a emanat,iei Creat,iei se unes,te spontan cu marea Roată a lui BHAIRAVA s,i a zeit,elor Cons,tiint,ei cale îl înconjoară. Atunci,