Anul IV nr.28 Iunie 2015Anul IV, Nr.31, Decembrie 2015

MEMBRI FONDATORI

N.N.Negulescu - Iniţiator, prim fondator şi ex-director al revistei Constelaţii diamantine. - Iniţiator, prim fondator şi actual director/redactor-şef al revistei Regatul Cuvântului. - Membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe. - Director/Redactor-Şef al revistei Sfera

Eonică.

Al.Florin Ţene - Membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe.

- Preşedinte al Ligii Scriitorilor Români.

ISSN 2286 - O5O9ISSN-L 2286 - O5O9

Parteneri culturali

Sfera Eonică

Colectivul de Redacţie:

Membri de OnoareAcademician Constantin Bălăceanu-StolniciProf. univ. dr. Ruxandra Vidu, Preşedintă a Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe (ARA)Scriitor, Dramaturg, Regizor, Corneliu Leu, Distins Promotor Cultural Membru Fondator al Uniunii Scriitorilor Români Membru Fondator al Uniunii Ziariştilor Români Membru Titular al Organizaţiei Internaţionale a Ziariştilor Membru Titular al Institutului Internaţional Jaques MartinProf.Dr.Adrian Botez, Membru al USR, Director al Revistei “Contraatac”Prof.univ.Dr. Jean Valery Popovici, ParisDwight Lucian-Patton, Director/Publisher, Revista “Clipa”, SUAVera Luchian-Patton, Editor in Chief/Publisher, Revista “Clipa”, SUAProf. univ. dr. Ion Paraschivoiu, membru ARA.Maria Diana Popescu, Redactor Şef-Adjunct la Revista “Agero”, Stuttgart, Director la Revista “Art Emis”,Director al Departamentului Art Emis Academy din cadrul Societăţii Culturale Art EmisCristian Petru Bălan, Membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe, SUAProf. Univ.Dr. Livia Vianu, Director MTTLC, Universitatea Bucureşti

Director/Redactor-ŞefN.N.Negulescu, Membru LSR

Redactori Şefi-AdjuncţiCezarina Adamescu, Membră USREliza Roha, Membră USR

Secretar DirectoratMarian Malciu, Membru LSR

Secretar General de Redactie:Ing. Rodica Cernea

Redactori AsociaţiIonuţ Caragea, Membru USR, Cofondator şi Vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Româna dinQuebek, Membru de Onoare al Societăţii Scriitorilor din Judeţul NeamţGeorge Roca, Editor-Şef al Revistei „România Vip”, AustraliaSimona Botezan, Jurnalist de Limbă Română la Washington DC, Director-Adjunct al Ziarului „Mioriţa” SUAMariana Zavati Gardner, Membră a Royal Society of Literature, UKOctavian Dumitru-Curpaş, Publicist ArizonaSlavomir Alamajan, Scriitor, CanadaConstantin Roşu Pucu, Scriitor, Noua Zeelandă

Redactor Principal Tehnoredactare:Ing. Rodica Cernea

Coperta: Ing. Rodica Cernea

Responsabilitatea asupra conţinutului materialelor publicate revin autorilorRevista poate fi accesată la: http://www.regatulcuvantului.roE-mail Director/Redactor-Şef: n.negulescu@yahoo.comCreaţiile literare se transmit pe adresa redacţiei: Bd. Gheorghe Chiţu, Nr.61, Craiova Dolj, România, Cod 200541Tel.Redacţie: 0351.405.824

Redactori PrincipaliProf.Livia Ciupercă, Şefă Departament Critică LiterarăProf./Editor R.N.Carpen, Şef Departament ProzăDr. în Filosofie Adriana Mihaela Macsut, Şef Departament Filosofie, Hermeneutică CreştinăŞtefan Grosu, bursier doctoral Academia Română, doctorandla Şcoala de Filosofie, Univ. Bucureşti, Şef Departament Etică, Teologie DidacticăDr. Stelian Gomboş, Şef Departament Spiritualitate Creştină.

RedactoriDr. Elena-Maria Cernăianu, scriitoareScriitor Viorel Băetu, GermaniaProf. Mihaela OanceaLector univ.Dr. Alina Beatrice CheşcaLuca Cipolla, ItaliaProf. Lilia Manole, Republica Moldova.

Sfera Eonică

Noul an să vă aducă în dar doar bucurii!

LA MULȚI ANI!

SUMAR

Cezarina Adamescu...........................................................pag.5Mihaela Roşu Bînă............................................................pag.8Dan Lupescu......................................................................pag.9Stelian Gomboş................................................................pag.11Vavila Popovici................................................................pag.15Cornelia Păún Heinzel.....................................................pag.16Adrian Botez....................................................................pag.17Luca Cipolla....................................................................pag.19Adrian Botez...................................................................pag.25Viviana Poclid Dehelean.................................................pag.26Adina Sas-Simoniak........................................................pag.28Lilioara Macovei.............................................................pag.29Elana-Maria Cernăianu...................................................pag.30Eliza Roha.......................................................................pag.32

Diego Vadillo López......................................................pag.34Adrian Botez..................................................................pag.35Baki Ymeri.....................................................................pag.37Octavian D. Curpaş........................................................pag.39N.N Negulescu...............................................................pag.41Claudia Tănase...............................................................pag.41Mihaela Oancea.............................................................pag.42Justin Dumitru...............................................................pag.43Florentina Loredana Dalian...........................................pag.43Lucian Gruia..................................................................pag.44Lucia Mihalca................................................................pag.46Viviana & Iasmina Milivoievici....................................pag.48ICR Bruxelles................................................................pag.50Dorina Stoica.................................................................pag.51Ioana Stuparu.................................................................pag.52

Responsabilitatea asupra co.nţinutului materialelor publicate ..revine autorilor.Creaţiile literare se transmit la adresa:regatul cuvantului@yahoo.comRevista poate fi accesată la adresele: http://www.regatulcuvantului.roe-mail director redactor-șef: n.negulescu@yahoo.com regatul_cuvantului@yahoo.comTel redacţie: 0351.405.824Adresa redacţiei: Bd. Gheorghe Chiţu, nr 61, Craiova,Dolj, Romania, cod 200541

Sfera Eonică

DE LA SUFLET LA SUFLET PE CĂI FREATICE

PROFILUL UNUI ARTIST

Carmen Aldea Vlad, Lacrămă Ardealul. Romanul vieţii lui Alexandru Jula, Galaţi, 2013

Începută abrupt, cu o mărturisire-document din anul 1940 când s-a hotărât de către forţe străine, ciuntirea dramatică a României Mari, de două mari „bucăţi” de Românie: Nordul Bucovinei şi Basarabia precum şi a Nordului Transilvaniei de către regimul hortist, adică aproximativ 43.000 de kilometri pătraţi. Cartea de faţă, nu numai că aduce în prim plan momentele dramatice de atunci, dar scoate la lumină poveşti de viaţă adevărate ale familiei de ardeleni români din care a răsărit, ca al patrulea vlăstar al soţilor Iosif şi Floarea Jula, marele artist de mai târziu, Alexandru sau Sandu Jula. Cartea se constituie într-un veritabil colocviu dintre autoare şi artist care, dând frâu liber amin-tirilor, caută (şi chiar găseşte, de cele mai multe ori), răspunsuri la marile întrebări şi schimbări ale

istoriei din acea perioadă. Ocupaţia hortistă a fost prima încercare majoră, o probă de curaj şi patriotism pentru familia de ardeleni oneşti din Şimleul Sil-vaniei. Şi, aşa cum precizează artistul: „atunci patriotismul pe care l-am trăit pe viu, era element fundamental pe blazonul oricărei familii oneste de români”. Toate aceste istorii trăite din memorialul zbuciumat al Transilvaniei au rămas scrijelate în inima copilului de 6 ani Sandu Jula, aşteptând un timp mai prielnic pentru a fi scoase la lumină. Timpul prielnic s-a ivit acum, o dată cu scrierea acestei biografii, subintitulată: „Romanul vieţii lui Alexandru Jula.” Atrocităţile regimului hortist, maghiarizarea populaţiei române, „tratamentul de descurajare” aplicat sistematic multor români din Şimleu şi din localităţile învecinate, Ip, unde au fost executaţi prin împuşcare toţi românii în septembrie 1940; în comunele Trăsnea, Moisei, acelaşi carnagiu, bătăile crunte la care erau supuşi capii familiilor de ţărani noaptea, duşi cu o maşină la un anume loc de tortură, expulzarea din teritoriul român ocupat de maghiari, toate acestea au semănat în sufletul copilului de 6 ani o groază infernală. Până la urmă sunt siliţi să părăsească Şimleul Silvaniei. Sunt momente în care artistul se adresează direct cititorului, cu expresii de genul: „O să vedeţi mai încolo de ce...”; „Să ştii citi-torule,,,,”; „Spun fără nici un fel de reţinere”; „Revin la atrocităţile...” ş.a. dând un plus de autenticitate acestor mărturii şi scoţând la iveală sinceritatea autorului. Familia Jula în acei ani cumpliţi trece prin situaţii paradoxale: „Aşadar, ne aflam oficial din nou în România (expulzaţi din România, reprimiţi în România...ironia sorţii)”. Modul de adresabilitate direct şi deschis cititorului este un procedeu stilistic obişnuit şi aproape intimist, familiar, care sporeşte comuniunea autor-cititor. Artistul îşi aminteşte când a simţit primul fior, prima emoţie audiitivă, legată de muzică, un moment care l-a marcat pe viaţă, sen-zorial. Prin expresii de genul: „Aflaţi că...”; „Iată...”; „E lesne de înţeles...”; „Doar aţi văzut cu toţii aceste imagini” – cel a cărui viaţă se derulează domol pe hârtie intră în comuniune directă cu cititorul, fără intermediari, socotindu-l un confesor demn de încredere căruia îi poate încredinţa sufletul. O melodie a lui Gherase Dendrino cântată în gară de un ofiţer îi pătrunde până la încheieturile sufletului: „Să nu ne despărţim şi viaţa ta s-o legi de-a mea/ Un vis frumos trăim, rămâi nu pleca...” Este o clipă magică în ciuda camuflajului, temerilor de a nu fi descoperiţi: „Ceva ciudat se petrecea în întreaga-mi fiinţă. Un neînţeles frison, un straniu fior m-a înfrigurat. O plăcere de nedescris mi-a făcut pielea de găină. Mult mai târziu mi-am definit impresia atât de puternică, la auzul liniei melodice. Dar mai cu seamă a textului... În orice caz, o nemaiîntâlnită senzaţie, până atunci. Acesta a fost momentul marelui meu impact cu muzica...” Cu multă căldură, Alexandru Jula se adresează cititorilor: „Dumneavoastră, părtaşi ai mărturisirilor mele, ştiţi foarte bine...”; „Dar să vedeţi...” ca un povestaş hâtru care, la gura sobei, cu pruncii şi nepoţii în jur, îi cucereşte cu povestirile sale, luându-i adeseori martori şi chezaşi ai evenimentelor istorice de la 23 August 1944, momentul de cotitură al întoarcerii armelor împotriva Germaniei na-ziste şi trupelor hortiste. Şi, explică autorul mărturisirilor: „...dintr-o dată paleta informaţională s-a modificat brusc. Nemţii ne-au devenit duşmani, ruşii prieteni.” Mai mult chiar, pe alocuri, Alexandru Jula spune: „Am să fac o mărturisire de suflet...” Altădată, pentru a explica şi a sublinia un lucru, artistul spune: „Ar trebui să fac o paranteză, pentru că nu vreau să credeţi că mă erijez în vreun luptător anticomunist”. De multe ori, autoarea cărţii îi aruncă artistului câte o provocare către un subiect pe care doreşte să-l abordeze; „dacă tot îţi amin- teşti de momentul...” În derularea evocării există salturi în timp, până în momentul crucial de la 22 demcembrie 1989, apoi trece la amintirile din teatrul gălăţean şi iar la anul debutului la Estrada gălăţeană, în data de 1 octombrie 1954, angajat de Aurel Manolache, un om de o integritate desăvârşită, care-l primeşte imediat, în încurajează şi-l susţine. În amintirile sale se strecoară şi întrebări retorice: „Oare pentru ce Doam- ne ai lăsat să dispară acest altar al Thaliei, Teatrul Fantasio???” În istoria vieţii acestui prestigios artist liric, destinul când i-a surâs, când i-a întors spatele. După stagiul militar se reîntoarce la teatrul gălăţean unde era director Viorel Doboş. Anul 1960 îi aduce, nu numai marea dragoste a vieţii sale şi căsătoria cu femeia iubită, dar şi prietenia cu partenerul de scenă, Ionel Miron, alături de care a cântat într-un duet longeviv care a durat până în 1973 cu mare succes şi popularitate deosebită. Când cântau cei doi, nu ştiai care dintre ei are voce mai frumoasă, se armonizau perfect şi între ei s-a creat o legătură unică, bazată pe empatie.

-5-

Sfera Eonică

Adoptat ca „fiu al Dunării” în cei peste 50 de ani petrecuţi aici, Alexandru Jula se simte cu toate acestea, socotit de artiştii de la centru, „nedreptăţit”, plasat în categoria „provincialilor” deşi a ajuns pe cele mai înalte culmi ale gloriei muzicale, atât prin melodiile devenite şlagăre, cât şi prin numărul albumelor editate. Trudind cu dăruire la edificiul artei româneşti pe care l-a propulsat şi peste hotare, vreme de o viaţă, Alexandru Jula a demonstrat că şi provincia poate naşte valori cel puţin egale cu ale marilor centre culturale, într-o vreme a îngrădirii aproape totale a mijloacelor de expresie artistică. Alexandru Jula îşi aminteşte de spectacolul de debut din anul 1954 de la Estradă” cu „Sugestii şi reclamaţii”. Au urmat, firesc şi alte premiere: „Punctul trei – Diverse”; „O seară de muzică uşoară”; „Toate numerele câştigătoare”. Nenumărate sunt spectacolele din anii ’54-’60 din care, Alexandru Jula enumeră: „Revistele anilor ’60”; „Revista revistelor”; „Şapte note la concert”; „Revista în balon”; „Din Galaţi până-n Carpaţi”; „Magazin muzical”; „Întâlnire cu muzica uşoară”; „Dan-sul notelor”; „Concert de mare tonaj”; „Ce faci astă seară?”; „Pe valurile concertului”; „O seară de muzică uşoară” ş.a. Au mai fost: „Muzic Hall Galaţi”; „Competiţie pe portativ” „Pepsi variete”; „Răzbunătorii...la revistă”; „Astral Music Hall”; „OK Variete”; „Toate cortinele sus”; „Cascadorii râsului”; şi comediile muzicale: „Iubesc, iubesc” – după o comedie rusească, „Doi pe-un balansoar muzical”; „Corabia piraţilor”; „Estival Super Show”; „N-avem timp”; „Fantomas la revistă” şi altele. Ar fi dificil de enumerat toate. Ceea ce se reţine e faptul că unele spectacole au menţinut afişele în peste 350 de reprezentaţii. Dar trebuie menţionate şi: opera buffa „Frumoasa Elena”; şi operetele „Plutaşii de pe Bistriţa”; „Voievodul ţiganilor”; „Casa cu trei fete”. Alexandru Jula nu se sfieşte să relateze şi despre unele greutăţi şi chiar ocazii pierdute conjunctural, aşa cum a fost cea cu faimosul cântec „Trecea fanfara militară”, compus de Temistocle Popa, refuzat de Al. Jula şi preluat de Dan Spătaru, care a cunoscut un răsunător succes. Artistul povesteşte şi întâmplări amuzante şi chiar cu unele picanterii, cum a fost cea de pe peronul gării Timişoara când, câţiva artişti gălăţeni aflaţi în turneu, au rămas în gară sumar îmbrăcaţi până dimineaţă, când a trebuit să ia alt tren şi să ajungă la Oradea. Toate acestea fac parte din şarmul vieţii de artist. Farsele artiştilor sunt de pomină şi de ele îşi amintesc cu toţii cu drag, Ele dau savoare vieţii de artist. Iar povestite de Alexandru Jula ele sunt şi mai spumoase şi mai picante. Aşa cum singur mărturiseşte: „Aşadar, viaţa mea s-a identificat permanent cu Teatrul din Galaţi”. Şi mai adaugă cu un umor fin: „E greu de crezut că un ardelean neoş se poate identifica cu ritmul, obiceiurile, temperamentul moldovenilor de la Dunărea de Jos.” La cele 55 de spectacole se adaugă vreo 43 de premiere în colaborare cu alte instituţii artistice, ansambluri, case de cultură, în-sumând aproape 100 de premiere. Artistul a avut şansa de a-i cunoaşte şi a colabora cu ei, pe cei mai prestigioşi muzicieni ai vremii. Cu multă reverenţă vorbeşte despre maestrul Sile Dinicu, „Gigantul Nea Sile” – dirijorul Orchestrei Radio Televiziunii Române. Impresionantă a fost şi întâlnirea cu regretata Maria Tănase, pe care a cunoscut-o în 1959, o adevărată „instituţie” muzicală. Alexandru Jula povesteşte cu şarm cum marea doamnă a muzicii, sufletul neamului românesc, pe el şi pe Ionel Miron, la inaugura-rea restaurantului Dunărea, prilej de întâlnire a celor mai mari artişti ai momentului, i-a chemat la masa ei şi li s-a adresat în mod familiar. Neuitată a fost şi întâlnirea cu Ion Dacian, un alt gigant al scenei lirice româneşti sau cu Ştefănescu Goangă ori cu celebrul violo-nist şi dirijor Ion Voicu. Amintindu-şi de aceste personalităţi, maeşti ai scenei româneşti: Emanoil Petruţ, Horia Şerbănescu şi Radu Zaharescu şi de Horia Căciulescu, Alexandru Jula le aduce un omagiu peste timp, aşa cum se cuvine. Alexandru Jula îi numeşte „Pleiada cosmică!” Şi marii compozitori au lăsat urme (firesc!), în cariera dar şi în sufletul artistului Alexandru Jula: Temistocle Popa, Vasile Vasilache Jr., Dumitru Lupu, Florentin Delmar, Vasile Veselovschi, Edmond Deda şi alţii. Despre toţi vorbeşte cu reverenţă şi mare recunoştinţă, cu pana muiată în lacrimă. Ajuns la acest capitol, Alexandru Jula adresează cititorilor o întrebare: „Câţi dintre dumneavoastră, cititorii acestor amintiri „istorice” (cred eu) îşi mai amintesc de nemuritorul cuplu al perioadei interbelice, când atinseseră gloria radiofonică, N. Stroe şi V.Vasilache? Am avut şansa să fiu regizat de către marele artist Stroe. Eram tineri şi multe reguli comportamentale ne-au fost impregnate de către maestru.” La rândul său, Al. Jula realizează o emisiune la TV Galaţi, la care a avut invitaţi de marcă: Titus Andrei, „marele promotor al muzicii bune de la Radio România”, Ionel Tudor. De asemenea, colaborarea cu Nicolae Kirculescu, Paul Dumitrescu (autorul piesei de mare succes „Pisica neagră”); Ion Cristinoiu: „Un spirit ales, elegant şi sensibil, decent, ducându-şi cu demnitate suferinţele ultimelor luni de viaţă, acceptându-şi crucea cu umor şi zâmbetul pe buze?” Alexandru Jula îi aminteşte şi pe compozitorii rămaşi în memoria publicului: Camelia Dăscălescu, Aurel Giroveanu, Mişu Iancu, Elly Roman, Romeo Vanica, Ştefan Cardoş, Cristofor Barbattis. Artistul gălăţean îşi trece în revistă firesc, realizările, în cariera recunoscută şi recompensată cu numeroase distincţii şi onoruri, inclusiv „Ordinul Meritul cultural în grad de comandor” primit în 2004 şi înmânat de preşedintele României de atunci, Ion Iliescu, dar şi, în 2008, Casa de Discuri SPIROS îi conferă „Discul de Aur”. Şi nu de mai mică importanţă a fost evenimentul organizat în 2004 de Teatrul Muzical pentru Alexandru Jula: „Semicentenarul vieţii de artist”, la care au fost invitaţi o sumă de interpreţi şi compozitori din ţară. Autorul enumeră şi festivalurile la care a fost invitat: Mamaia, Berlin, Stuttgart, Poznan ş.a. Apelativul artistului „Dragii mei cititori” – este similar cu cel din miile de spectacole la care el se adresa publicului: „Dragii mei spectatori” – dovadă a comuniunii pe căi directe „la scenă deschisă” cu beneficiarii actului său de creaţie şi interpretare, dăruit cu atâta largheţe toată viaţa. Nu e uşor să te apropii de public şi nici să-ţi câştigi fani şi adepţi ai artei tale, dar când i-ai câştigat, ei vor rămâne fideli totdeauna. Alexandru Jula îşi trece în revistă şi bogata discografie: 300-400 de piese, cele mai multe devenite hit-uri, şlagăre nemuritoare. Artistul îşi exprimă cu acest prilej şi profesiunea de credinţă artistică: „...bucuria mea derivă din constatarea că generaţia nepoţilor mei, percepe cântecele mele, ca şi cei din generaţia mea, pe care am în cântat-o atâtea zeci de ani, cu fidelitate şi sinceritate, cu plăcerea dăruirii totale a unui artist, care a crezut şi încă mai crede în terapia muzicii, atât pentru suflet, minte cât şi pentru trup. Simt că am contribuit la starea de bine a multor ascultători şi din substanţa

-6-

Sfera Eonică

fericirii lor mi-am umplut inima de satisfacţia dăruirii de sine.” Se pare că Alexandru Jula a venit pe lume sub o zodie fastă, având menirea a-şi încânta semenii, de a le oferi o stare bună de relaxa- re şi de confort spiritual prin intermediul muzicii. Destinul său a fost îndreptat către acest nobil scop. De fapt este vorba de un schimb admirabil, de un feed-back, publicul dăruindu-i dragoste şi aplauze iar artistul dăruindu-i vocea şi cântecele sale, cu aceeaşi sinceritate. Despre impactul pe care îl are artistul în viaţa publicului, iarăşi se pot spune multe lucruri. Legătura intimă s-a simţit întotdeauna şi a fost instantanee. Alexandru Jula relatează unele evenimente cu mult aplomb presărat cu vorbe de duh şi chiar cu un umor irezistibil. Amănunte inedite din viaţa de artist, veşnic în turnee, veşnic pe scenă, „veşnic pe drum/ asta ni-i soarta / veşnic pe drum / căutând un castel”, precum vechii menestrei medievali, cum spune cântecul folk atât de cunoscut. Artistul încearcă să ne familiarizeze cu atmosfera turneelor în străinătate în acea vreme. Atâtea întâmplări întipărite în „Cartea amintirilor” sale pe care ni le relatează simplu, deschis, colocvial, din nevoia împărtăşirii. Se poate spune că Alexandru Jula posedă un condei de autor matur, aşa cum, incontestabil, posedă vocea caldă, catifelată, modu-lată, cu inflexiuni tandre, inimitabilă cu care l-a înzestrat Dumnezeu. E de ajuns să-şi aştearnă gândurile pe un suport, aşa cum pe suport îşi surprinde vocea unică, fără alt ajutor din afară. Demersul privitor la această carte a fost făcut, credem, doar din raţiuni de timp de care nu dispune la discreţie, aşa cum ar dori, preocupat fiind cu iubita lui din totdeauna, Zeiţa Muzicii. Aşa că, în orice moment, cititorul ar aştepota o carte de amintiri, de memorialistică semnată în nume propriu, cu autograf anticipat în care să-şi depene şi desfăşoare „nodurile şi semnele” vieţii, ca să folosesc o sintagmă nichitastănesciană. E de preferat stilul confesiv, auctorial, decât cel colocvial, sub forma interviului în care se poate pierde taina confesiei. Dimensiunea culturală a unui virtual volum de memorialistică ar fi echivalentă cu un fragment de istoriografie muzicală din această parte a ţării, de la mal de Dunăre, la Mila 80 unde viaţa cultural-artistică a fost strălucit reprezentată, şi există o tradiţie solidă, în primul rând de Nicolae Leonard, dar şi cei amintiţi anterior. Dar, ar fi şi o şcoală de demnitate şi credinţă artistică pentru orice aspirant la gloria muzicală actuală. O carte la persoana întâi ar fi foarte potrivită. În intimitatea lui, omul are mai mult curaj să se confeseze. Luând toată viaţa contact direct cu publicul, artistul Alexandru Jula cunoaşte psihologia umană, psihologia spectatorului, ştie ce-i place şi ce ar dori să asculte, a auzit sute şi mii de poveşti de viaţă, şi-a îmbogăţit experienţa şi a cunoscut cei mai mari oameni ai ţării, începând cu preşedinţi, şefi de state şi până la oamenii simpli şi sinceri, trăitori în mediul urban şi rural, care l-au apreciat şi îndrăgit cel puţin tot atât de mult ca marii specialişti în domeniu. Muzica are căi de comunicare freatice: de la suflet la suflet. Revenind la calităţile de narator ale artistului Alexandru Jula trebuie menţionat faptul că „are toate cuvintele la dânsul” – ştie să le mânuiască şi să le condimenteze cu vorbe de duh, cu exemple pilduitoare, expresii ale înţelepciunii ancestrale româneşti, meditaţii aforistice, proverbe româneşti şi în plus, un stil parcă deja format în proză şi, ca artist liric sensibil, fără doar şi poate că şi în poezie sau în alte specii literare: scenarii, librete, texte muzicale, literatură umoristică. În această carte, Alexandru Jula îşi adună curajul şi se destăinuie cititorului privind problemele personale referitoare la starea de sănătate şi necazurile întâmpinate. După o absenţă de 9 ani pe motive de sănătate, cariera artistică a lui Alexandru Jula, avea să fie reluată mai greu. Reîntoarcerea poporului român la adevăratele valori, însă, a început să fie simţită, în ciuda pseudo-artei muzicale care a luat amploare, dominată de manele şi de cântece de cel mai veritabil prost-gust. Faptul că s-a aplecat cu dăruire şi asupra repertoriului pentru copii, s-a concretizat în albumul cu 12 melodii scrise de compozitorul Dumitru Lupu, care sunt cântate şi azi, împreună cu cei mici care sunt foarte receptivi. Alexandru Jula introduce în aceste confesiuni şi consideraţii personale asupra unor evenimente istorice sau fenomene pe care le-a trăit: invadarea Cehoslovaciei de statele Pactului de la Varşovia în 1968, revoluţia din 1989. Totodată el dezvăluie şi „secretele unei cariere de succes”, pentru cine are urechi să asculte: „Vă dezvălui unul dintre aspectele importante (după cum consider eu) ale activităţii mele. Observaţi evitarea utilizării noţiunii „carieră” – şi anume, conciziunea momentului scenic al solistului de muzică „poreclită” uşoară. Comparativ cu ceilalţi interpreţi de operă, operetă, care au la dispoziţie 2-3 ore pentru a convinge auditoriul, cel de muzică uşoară nu are la dispoziţie decât trei minute. Şi dacă în acest interval de timp reuşeşte, atunci spectatorii sunt de partea lui, de nu, rămâne un anonim „talent fără noroc e de prisos / tămâie fără fum n-are miros.” Sunt foarte importante cuvintele, mesajul scurtei şi concisei poveşti. Linia melodică are şi ea importanţa ei, însă textul primează. Creatorii de texte nu apar niciodată în faţă, şi de cele mai multe ori poeţii/textierii salvează, prin conţinutul lucrărilor, melodii, ce ulterior devine mari şlagăre, deoarece ascultătorul este sensibi-lizat prin „cuvântul cântat”. El, ascultătorul, este analistul cel mai fin, cel mai sincer, cel mai adevărat”. Citindu-i gândurile de pe hârtie, pot afirma că arta naraţiunii domniei sale este fără cusur, ea te seduce, te poartă pe înălţimile vi-sului, te întoarce înapoi cu câteva zeci de ani, încât ai dori să citeşti sau să asculţi la nesfârşit ceea ce spune. Alexandru Jula e la fel de cuceritor şi în scris, aşa cum este pe scenă ca interpret. Aceste calităţi fac parte din datul său natural. Aici ar fi loc de o mărturisire personală. De când mă ştiu m-a atras mirajul scenei, fie dramatice, fie muzicale, fie arenţa circului. În privinţa aceasta nu încape nici o îndoială. Teatrul a însemnat pentru mine visul întruchipat mai târziu prin frecventarea Şcolii de artă, Secţia Teatru, apoi Secţia Pian, teorie şi solfegii, aşa încât, nu există o bucurie mai mare pentru mine decât să văd un spectacol. Puţine au fost premierele (estradă, operă, operetă, concert coral ori simfonic) pe care să le fi pierdut. Îi iubesc, de asemenea, pe artişti şi iubesc şi arta lor dăruită publicului. De aceea, când e vorba de actori, interpreţi, pictori, dansatori sau orice alt fel de artişti, inima mea se deschide intantaneu, şi-i primeşte cu dragoste. Cartea scrisă de Carmen Aldea Vlad despre „Romanul vieţii lui Alexandru Jula” –este pentru mine bomboana de ciocolată râvnită în copilărie. Poate pentru că, pe un plan înrudit, m-am dedicat şi eu total, cu întreaga energie, vreme de o viaţă, cărţii, cuvântului scris, rămânând totuşi o mare iubitoare de teatru şi de scenă. O iubire proaspătă, nealterată, mai aşezată, mai profundă, dar aceeaşi în esenţa ei. Pentru mine, un act artistic este sacru, dacă e săvârşit cu talent, cu dăruire şi seriozitate. De aceea am rezonat în modul acesta, cu toate fibrele sufleteşti. Cu multă emoţie, artistul îşi aduce aminte de spectacolul aniversar de 50 de ani de activitate artistică, din ianuarie 2004 – permane-tizat apoi cu titlul: „Jula şi invitaţii săi” – la care au concertat artişti de primă mărime ai revistei româneşti şi ai muzicii uşoare. Sunt

-7-

Sfera Eonică

enumeraţi cu toţii, cu reverenţă de către Alexandru Jula. Cât despre tristeţile artistului legate de nerecunoaşterea venită de la „centru” – a artiştilor provinciali, chiar dacă – în cazul lui Jula – are mii de spectacole la activ, în ţară şi în străinătate, chiar dacă are imprimatre la radio 350-400 de melodii şi multiple apariţii la televiziune, nu pot decât să amintesc cuvintele sfinte şi pilduitoare ale Mântuitorului, după ce a fost la Nazaret, iar nazarinenii au vrut să-l lapideze, numindu-l „fiul teslarului”: „Nici un profest nu e bine primit în ţara lui”. Şi nu a făcut în Nazaret nici o minune. Nădăjduim că Alexandru Jula, în pofida ambiţiilor şi invidiilor oarecum omeneşti ale confraţilor de scenă (totdeauna valoarea a suscitat invidii şi a aprins spirite), va continua să „facă minuni” în ţara lui, aici, la Dunăre şi în toată lumea, adică să susţină concerte, să invite artişti la emisiunile lui, să imprime albume şi să-şi menţină prestigiul câştigat în cei 60 de ani de activitate artistică, spre bucuria şi încântarea publicului, care-l iubeşte, îl respectă şi vine la spectacolele lui. Urmându-şi meandrele memoriei afective, Alexandru Jula nu respectă cronologia evenimentelor, ci lasă frâu liber amintirilor să vină, aşa cum poftesc. Şi nici n-ar fi fost profitabil să procedeze altfel. Recursul la memorie al artistului liric Alexandru Jula este un demers al onestităţii, al sincerităţii şi mai ales, al dragostei de oameni şi de muzică – virtuţi de împodobesc tot mai rar frunţile artiştilor contemporani. Să sperăm că volumul de amintiri al lui Alexandru Jula va constitui un nou început, un nou prilej de mai bună cunoaştere a omului şi artistului care a ridicat muzica uşoară pe treptele cele mai înalte. Sintagma cuprinsă în titlu, „Lacrămă Ardealul” – pune sub semnul atrocităţilor întâmplările din perioada 1940-1944 cu românii din Ardealul ocupat, printre care şi familia artistului Alexandru Jula ce a avut de suportat strămutarea şi prigoana, fără altă vină decât aceea că s-au născut români. CEZARINA ADAMESCU

Mihaela Roşu Bînă 11 Răpciune, 2015

Privind înapoi fără mânie: proiecteepice ale generaţiei „şaizeciste”(II)

Din perspectiva prezentului, considerăm sintagma de roman politic, vehiculată în epocă, în scop propagandistic, destul de hazardată; în anii ‘70, epoca stalinistă încheiată fiind, putem vorbi cel mult de un roman istoric. Aluziile la totalitarism se puteau face în forma voa-lată a parabolei sau a alegoriei. Vom întâlni însă tipologii aparţinând vechii burghezii sau celei roşii, de provenienţă suspectă; indiferent de perioada istorică, ea se constituie într-o veritabilă paradigmă a umanităţii: funcţionari mărunţi, intelectuali rataţi, profesori universitari, medici, miliţieni sau procurori, pensionari alături de zilieri sau vagabonzi. Nu atât categoria socială, clasa sau apartenenţa politică îl interesează pe autor, ci mai ales eternul uman în desfăşurarea sa caleidoscopică şi adeseori absurdă prin repetitivitate. Intelectualitatea nu face obiectul unei analize de nivel categorial. Elitele comuniste nu sunt cu nimic superioare celor burgheze şi viceversa. O bună parte a romanului anilor ‘60-‘70 marchează o întoarcere spre interiorul psihic, transformările profunde din realitate fiind urmărite prin reflectarea lor în interioritate. Perso-

najele prozei analitice sunt preocupate de semnificaţia umană a mutaţiilor sociale, de morala istoriei, de propria lor implicare în mişcările acesteia. La mulţi scriitori de aceeaşi generaţie sau din generaţii apropiate (Nicolae Breban, D.R.Popescu, Fănuş Neagu, Augustin Buzu-ra, Sorin Titel etc.) determinările socio-culturale şi profesionale sau istorice sunt mult mai stricte, preferaţi fiind intelectuali reflexivi specializaţi în procese de conştiinţă. O altă temă comună acestei perioade este relaţia dintre individ şi societate. Caracterul represiv al istoriei limitează libertatea individului, victimă a unui sistem adeseori ocult, el caută forme proprii de adaptare. Paradoxal, exerciţiului de adaptare îi urmează un altul dez-adaptativ, tot aşa cum, aproape în simetrie, descoperirii centrului îi urmează fuga spre margine. Relaţia dintre libertatea individuală şi necesitatea istorică este tratată în termeni gravi de majoritatea romancierilor acestei generaţii, fie că îmbracă forma evenimenţială, eseistică sau parabolică. Dacă la nivel tematic există similitudini, analogii, afinităţi sau idiosincrazii, strategiile de realizare narativă şi stilistică sunt diferite; la fel de diferite sunt şi criteriile de clasificare. Dincolo de nevoile taxinomice ale istoriei şi criticii literare, cele câteva paralelisme, cu inerentele apropieri, dar şi cu frapante puncte divergente, sunt menite să sublinieze inconfundabila poziţie a scriitorului printre contemporani. Spre deosebire de Nicolae Breban, adept declarat al stilului anticalofil, D. R. Popescu scrie „frumos”. Lirica sa divagată con-struieşte un subsol, bine camuflat în fraza cu înflorituri, ceremonioasă. Rezistă vremii ciclul care include: F, Vânătoare regală, Cei doi din dreptul Ţebei, Ploile de dincolo de vreme. Romanele se compun din naraţiuni aparent independente, unite mai ales de atmosferă şi de topos. Simbolul îl ajută să evite reverenţa faţă de moment, dar în acelaşi timp diluează epicul, dislocă episoadele narative, rupându-le de context. Sărbătorile fals degradate redau imaginea lumii atinse de un rău nenumit. În marginea farsei populare, parodierea reprezintă modalitatea supravieţuirii sale ideatice, estetice şi artistice. Personajul purtător de mască are dreptul să rostească adevăruri etern valabile, în timp ce Eul actorial se retrage, disociindu-se strategic. Ca mai toţi scriitorii generaţiei sale, atacă dogma într-o perioadă post-dogmati- că, dar chiar şi aşa într-o manieră indirectă, prin relativizarea adevărurilor. Dualitatea este principiul organizării epice ale cărui resorturi se sprijină pe relaţia vis-realitate. Cele două planuri sunt adeseori reversibile, eroii confundând adeseori spaţiul visului cu cel al realităţii sau neizbutind să stabilească linia de demarcaţie dintre ele. Personajele puternice sunt la D. R. Popescu, cu rare excepţii, cele feminine. Puterea lor vine dintr-o inocenţă arhetipală, dar şi din menire de a înnoi lumea. El conferă noi accepţiuni sintagmei „la femme géante”, aducând în discuţie paradigma feminităţii matriceale şi, de aici, puterea concentrării categoriale. La Fănuş Neagu, tema constantă a despărţirii lumii vechi de cea nouă contaminează romanul cu o încărcătură epică ce are am-

-8-

Sfera Eonică

biţia integratoare a cronicii. Modalitatea narativă de recuperare a mitului din Îngerul a strigat este vocea auctorială care înregistrează şi apoi organizează spaţiul din această perspectivă intens ritualizată. Romanul este captivant şi tragic în acelaşi timp. Acţiunea se întinde pe aproape două decenii, urmărind nu atât biografia unui personaj cât destinul unei colectivităţi peste care istoria trece necruţătoare. Construit pe firul dorinţei de răzbunare a fiului unui ţăran ucis, Ion Mohoreanu, romanul este pretextul narativ al ilustrării unei lumi închise care încearcă disperat să supravieţuiască prin autoiluzionare şi mitologizare. Iluzia, visul reprezintă calea cea mai sigură spre centrul acestui microcosm, analogon posibil al marelui univers. Evadarea în lumea miracolului este forma de rezistenţă a individului la presiunea istoriei. Fantazarea, fatalismul ingenuu, apetenţa ludicului şi parodierea unei mitologii locale sunt strategii de rezistenţă literară într-o epocă a constrângerilor. Semnul ieşirii din acest timp este încărcătura carnavalesc-barocă a imaginarului, dar şi a scriiturii. Miza pitorescului este, în cele mai multe cazuri, disproporţionată. „Lumile de referinţă ale scriitorilor evocaţi anterior, poate cu excepţia celui din urmă, sunt, cu preponderenţă, cele ale satului româ-nesc prins în falia destructurărilor de natură socială; spre deosebire de aceştia, Nicolae Breban este un citadin prin excelenţă. Cu Sorin Titel ne apropiem de un topos comun, provincia bănăţeană. Zona de confluenţă dintre sat şi oraş, cu intelectuali mărunţi, funcţionari şi bătrâni, venind parcă din alte lumi, intră în aria de predilecţie a prozatorului. Spaţiile memoriei afective revin cu insistenţă: casa, curtea, grădina. Acestea sunt asociate unei vârste, copilăria, şi unei matrici protectoare, familia. Ieşirea din timp este, în mod obligatoriu, şi o ieşire din spaţiu. Tipologiile conving nu atât prin determinarea socială, cât mai ales prin cea culturală şi etnografică. În romanul provin-ciei lui Breban, aspectele particulare ţin de automatisme, ticuri şi manii adeseori îngroşate până la caricatură. Provincia nu este singurul punct de apropiere, nici de distanţare. În Geografia literaturii române, azi, vol. 4 - Banatul, Cornel Ungureanu observa: „Ar fi aici loc pentru o comparaţie între romanele unui scriitor care trece prin Banat, Nicolae Breban, şi Sorin Titel. în generaţia ‘60 a prozei mi se par cei mai apropiaţi şi cei mai divergenţi. Sunt «exegeţi» ai aceloraşi teme. Femininul, expansiunea trupului la o anumită vârstă, relaţia dintre copil (adolescent) şi lumea înconjurătoare, victoriile şi eşecurile imaturităţii îi preocupă cu aceeaşi intensitate. La Sorin Titel totul are transparenţă, se manifestă tranzitiv. În romanele lui Sorin Titel, biblioteca («celălalt personaj») protejează şi controlează aventurile imaginaţiei; în romanele lui Breban inconştientul este agresiv, sălbatic, devorator, de-formator. Breban este sarcastic, cinic, Sorin Titel este îngăduitor: personajele sale pot fi iertate, Banatul nu e o vale a plângerii. Oamenii sunt buni, locurile sunt memorabile. Brebanienii se cufundă în sine, alunecă înlăuntrul lor, naufragiază acolo, geografia e detestabilă. Breban detestă topografiile care îi indică marginile, graniţa, el e atras de miezul fierbinte al lucrurilor, eroii lui - cel puţin după Animale bolnave - «cad». Titel e preocupat de stratul de aer în care eroii săi sunt apţi de zbor. Totul este stare (cădere) la primul, mişcare ascensională şi levitaţie la cel de-al doilea. Bucuria naivă a exerciţiilor de zbor îi animă pe adolescenţii lui Sorin Titel.” Vocaţia înnoirii romanului o au amândoi, chiar dacă recurg la tehnici diferite. În timp ce Breban transformă poetica rupturii într-o constantă, Titel cu Dejunul pe iarbă (1968) şi Noaptea inocenţilor (1969) începe etapa experimente-lor narative, materializate în colaje, subsoluri, mottouri, pentru ca mai apoi să se dezică, mizând mai puţin pe efecte tehnice. Recuperarea realismului se realizează prin mit, alegorie şi simbol. Romancierul nu renunţă însă la naraţiunea discontinuă, la interferenţa vocilor şi a planurilor narative. Cititorul e in-vitat să colaboreze, să descompună şi să recompună mecanismele actului narativ fracţionat în alte naraţiuni fanteziste adiacente. Vocaţia de povestitor e un dat natural la prozatorul bănăţean, iar experimentele sofisticate ale Noului Roman Francez nu i se potrivesc totuşi; renunţând după primele romane la acest tip de scriitură, el recâştigă prin Ţara îndepărtată (1974), Pasărea şi umbra (1977), Clipa cea repede (1979), Femeie, iată fiul tău (1984) pariul cu sine însuşi şi cu literatura, rămânând, în ciuda trecerii timpului, un scriitor original, cu un timbru aparte în romanul românesc postbelic.

DAN LUPESCU Portret în linii fugoase de Ştefan ANDREI:,,TITULESCU este foarte actual, astăzi!” (I)

MEMENTO. Supranumit, în sens planetar, ,,Avocatul Pământului” şi ,,Tribun al înţelegerii între popoare şi al păcii”, în semn de gratitudine pentru dârzenia cu care a apărat idealul suprem al omenirii: Pacea -, Nicolae Titulescu a fost şi a rămas un caz unic în istoria Ligii Naţiunilor, prin alegerea sa, succesivă, ca preşedinte al celei de-a XI-a sesiuni a Ligii (în 1930) şi al celei de-a XII-a sesiuni (din 1931). După ce a condamnat virulent, de la Tribuna Societăţii Naţiunilor, orice fel de act de terorism (fie asupra unei persoane, fie asupra unui popor) -, Nicolae Titulescu a fost carac-terizat astfel de cotidianul parizian ,,L’Echo”: ,,Nici un om de stat al continentului nu are o minte mai lucidă, nu este mai bine informat şi nu are o mai mare putere de convingere decât domnia sa”. Această judecată de valoare categorică a reputatei publicaţii franceze este susţinută prin următoarele argumente: ,,Noi am salutat în Dl Titulescu una dintre cele mai mari

forţe care activează pentru menţinerea tratatelor, adică pentru conservarea păcii, căci în momentul prezent a schimba o singură piatră de hotar ar însemna probabil declanşarea războiului”.

* În primăvara anului 2002, Facultatea de Drept ,,Nicolae Titulescu”, a Universităţii din Craiova, a găzduit – în amfiteatrul ,,Iosif Constantin Drăgan” – un amplu simpozion dedicat împlinirii a 120 de ani de la naşterea patronului său spiritual, născut şi crescut în Bănie, absolvent al Colegiului Naţional ,,Carol I” din Craiova, bursier la Paris al Epitropiei Bisericii Madona Dudu, în proximitatea căreia se află mormântul poetului Vasile Cârlova. Această manifestare ştiinţifică a fost prefaţată de lansarea volumului ,,Eseu despre o teorie generală a drepturilor eventuale” – prima traducere în limba română, sub egida Filialei Craiova a Fundaţiei Europene ,,TITULESCU”, a eclatantei teze de doctorat susţinute de genialul diplomat de mai târziu, la Paris, în ziua de 25 octombrie 1907, unde a şi fost publicată ediţia princeps, în franceză, sub girul Facultăţii de Drept a Universităţii din Capitala Franţei. Ediţia în română a fost îngrijită de: prof. univ. dr. Ion Dogaru (actualmente, membru corespondent al Academiei Române), conf.

-9-

Sfera Eonică

univ. dr. Dan Claudiu Dănişor (în prezent, rector al Universităţii din Cetatea Băniei), lect. univ. dr. Sevastian Cercel (decanul de acum al Facultăţii de Drept din Craiova) şi asist. univ. Lucian Săuleanu. Seria celor 12 comunicări ştiinţifice (prezentate de Adrian Păunescu, Ion Predescu, Petre Gigea-Gorun, Nicolae A. Andrei, Dan Lupescu, Ion Olteanu, Sevastian Cercel, Tudor Nedelcea ş.a.) a fost încununată de evocarea, pe cât de densă, pe atât de emoţionantă, căreia i-a dat viaţă Ştefan Andrei, cel mai strălucit ministru de externe român de după Nicolae Titulescu. Născut tot sub geana de lumină a Jiului, în comuna Podari, la nici 7 km de centrul Craiovei -, Ştefan Andrei şi-a început rememo-rarea printr-o acoladă, care i-a surprins pe mulţi dintre auditori, dar care, dincolo de ineditul informaţiei, ascundea un fagure de tâlcuri. Cu un surâs abia perceptibil, regretatul (de acum) ministru de externe a precizat că, în 1988, a efectuat o vizită în Etiopia, prilej cu care a vizitat Biserica ,,Sfânta Treime” din Addis Abeba, ale cărei picturi murale trec în eternitate momente importante din istoria Etiopiei. Una dintre fresce ilustrează întoarcerea Negusului în ţara sa, iar alta: celebra şedinţă a Ligii Naţiunilor, în care acesta apără cu vehemenţă cauza Etiopiei, invadată de Italia lui Mussolini. La masa prezidiului – subliniază Ştefan Andrei – frapează chipul lui Nicolae Titulescu. Pictura murală reprezenta ,,un omagiu adus lui Titulescu pentru poziţia fermă pe care a adoptat-o în legătură cu invadarea Etiopiei – Abisinia de atunci – şi mai ales revolta lui, când, din motive oportuniste, au fost ridicate sancţiunile aplicate Italiei”. Ştefan Andrei a oferit o serie de detalii lămuritoare: ,,S-a discutat mult despre această problemă. La Liga Naţiunilor, Titulescu s-a adresat chestorului care asigura ordinea, în condiţiile în care, la apariţia Negusului la tribună, pentru a pleda cauza ţării sale, un grup de tineri italieni a început să-l huiduie”. În acele clipe tensionate, cel ce prezida sesiunea, strălucitul diplomat român (cu obârşii în Craiova şi în Romanaţi) i-a cerut ritos chestorului: ,,Fais cesser ce tapage!” (,,Fă să înceteze această gălăgie!”). Dar, în vremurile acelea, reliefează Ştefan Andrei, ,,ungurii aveau obiceiuri urâte, un ziarist maghiar transmiţând în toată lumea: <Titulescu a spus: Fais sortir cettes sauvages>. Ceea ce a creat – în Italia, în Germania şi în alte părţi – o revoltă cruntă împotriva lui Titulescu, considerându-se că a adus o jignire cumplită italienilor, făcându-i sălbatici”. Ex-ministrul de externe Andrei a închis această buclă în timp, precizând că – atunci când a fost înlocuit, un diplomat englez a afirmat: ,,România îşi revine la mărimea ei naturală. Pentru că la cotele unde o ridicase Titulescu era prea mult”. După ce a menţionat că a studiat de copil viaţa şi opera lui Titulescu, prin anii 1947-1948 cumpărând o cărţulie tipărită de jurnalis-tul Brănişteanu, de la ,,Adevărul” din Bucureşti, şi după ce a mărturisit că, de-a lungul anilor, a studiat amănunţit viaţa şi activitatea celui mai strălucit diplomat european din perioada interbelică – oferind, în continuare, detalii picante din viziunea îngustă şi deciziile hilare ale Elenei Ceauşescu -, Ştefan Andrei s-a lansat într-o cavalcadă de întrebări retorice, semnificative prin ele însele: ,,Ce m-a preocupat pe mine la Titulescu? În primul rând, cât de oltean a fost? Făcând legătura între Brâncuşi şi spiritul oltenesc, am dorit să studiez această relaţie şi la Titulescu. Cum l-a influenţat pe el liceul, în formarea sa? (…) M-a interesat anatomia gândirii lui. Cum a analizat fenomenele, cum a ajuns la concluziile sale? Cum gândeşte?”… Concluziile sunt uluitoare, punctează Ştefan Andrei, înşiruind previziuni copleşitoare ale titanului Nicolae Titulescu: ,,El spunea în 1937: <Se afirmă azi că diferenţa între ideologia rusă, comunistă şi aceea hitleristă împiedică o apropiere între Germania şi URSS. Este adevărat, dar cât timp va dura acest obstacol? Nimeni nu ştie. În nici un caz, nu poate dura mult> Şi, peste doi ani, s-au înţeles – pe deasupra ideologiilor – sovieticii cu nemţii” O altă previziune a lui Titulescu, din 1937, invocată de ministrul Ştefan Andrei: ,,Va fi un război. Şi va fi unul mondial. România nu va putea scăpa de acest război”. Pe cât de simplu şi de bun simţ, raţionamentul celui supranumit ,,Areopagul de la Geneva” se în-temeia pe următoarele evidenţe: ,,…Nemţii vor avea nevoie de cereale şi de petrol românesc. Chiar dacă le dăm petrol şi cereale, contra plată, fără să ne ocupe ţara -, ruşii vor considera că ajutăm un inamic al lor. De aceea, România va intra într-un război care va avea loc într-un viitor foarte apropiat. Sunt convins că, până la urmă, victoria va fi de partea Franţei, Angliei, URSS şi SUA. În condiţiile în care vom intra în război cu Uniunea Sovietică, va fi un dezastru. Ţara va cunoaşte un dezastru extraordinar”. Nici nu a mai fost nevoie să tragă vreo concluzie pe acest subiect, Ştefan Andrei conchizând sec: ,,Ce a urmat ştiţi foarte bine”. Apoi a trecut rapid la o altă aserţiune - a cărei forţă premonitorie este dincolo de orice îndoială, aserţiune formulată de statuarul Nicolae Titulescu: ,,Problema minorităţilor e mai gravă decât problema revizionismului. Pentru că, dacă nu este dominată şi nu se rezolvă pe bază corectă, sparge statul din interior”, precizând: ,,Cine are ochii aţintiţi, în primul rând, spre Budapesta, spre Viena şi Ber-lin, acela e minoritar. Cine are ochii aţintiţi spre Bucureşti, indiferent de rasa lui (n.n. etnia lui), acela e român””. Şi de astă-dată, Ştefan Andrei a tras concluzia printr-o singură, succintă întrebare: ,,E valabilă afirmaţia şi astăzi?”. Stârnit de aceste realităţi, cel mai pragmatic ministru român de externe din anii postbelici a trecut în revistă anii ce au urmat – din perspectiva propriei sale experienţe, care o confirma, dureros, pe aceea a lui Nicolae Titulescu. În activitatea sa diplomatică, Ştefan Andrei – mărturisea, cu voce gravă, de violoncel cântând solitar, pe malul oceanului planetar bântuit de uragane şi seisme nevăzute, de adevăruri sângerânde – ,,am încercat să discut cu miniştrii de externe, cu omologii mei, chiar cu conducători de partid, astfel încât să tragem învăţăminte tocmai în lumina celor afirmate de Titulescu. Mica Înţelegere a fost între România, Iugoslavia, Cehoslovacia, împotriva unui atac maghiar. Înţelegerea Balcanică – România, Iugoslavia, Turcia şi Grecia – viza revendicările din partea Bulgariei, care duceau la război. Ce-a făcut Iugoslavia? O înţelegere cu Bulgaria. De asemenea, cu Italia, cu trimitere spre Ungaria, încât – prin aceste angajamente pe care le avea în cadrul Micii Înţelegeri – spaţiul balcanic a căzut, Şi atunci, Titulescu a spus: <Prietenii noştri sârbi ţin foarte mult la părerile lor. Când ei zic ,,nu”, ei spun ,,nu” până la capăt, dar când au ei nevoie de ,,da”, obţin ,,da”>. În continuare, Ştefan Andrei a adus consideraţiile sale, pe ton tot mai amar, în zarea prezentului, scoţând în prim-plan tarele din ultima jumătate de secol: ,,Din nefericire, prietenii noştri sârbi nu au tras învăţăminte. Eu le-am spus asta cu toată sinceritatea. După 1944, când Tito era pe cai mari, a venit aici, la Craiova, în legătură cu armata sovietică, fără înştiinţarea Bucureştiului, primea dele-gaţii străine, era ca un stăpân la Craiova şi de aici a plecat cu avionul la Moscova. Înaintea lui, la Moscova fusese o delegaţie trimisă de el. Ruşii au publicat documentele. Ce a cerut, printre altele, delegaţia iugoslavă? Banatul românesc, susţinând, mai ales, că au nevoie de Reşiţa. Stalin i-a întrebat: <Dar ce spune populaţia?>… ,<Păi, dacă dumneavoastră sunteţi de acord, se rezolvă problema>…”

-10-

Sfera Eonică

În prelungirea aceluiaşi năduf şi oftat istoric, Ştefan Andrei a evocat noi şi noi detalii: ,,…Ei tot băteau monedă să trecem pe relaţiile dintre comunitatea sârbo-croată din România şi comunitatea română din Banatul iugoslav, ca punte de legătură. Şi am ajuns, până la urmă, cu ei la o gravă neînţelegere, pentru că ei contestau drepturile românilor din Timoc. Aici se afla o mare parte a românilor. Noi aveam înainte comunităţi puternice şi în Macedonia, ca şi în Macedonia grecească. Netrăgând învăţăminte, din nefericire, au trebuit să plătească. Şi, totuşi, eu am fost foarte ferm împotriva atacurilor NATO contra Iugoslaviei. La televiziune şi în presă. Dar faptul că nu au tras învăţăminte atestă că au existat momente când sinceritatea lor a fost îndoielnică. La noi, era o situaţie mai complicată, pentru că se punea problema neamestecului în treburile interne”.

P.S. Textul de mai sus constituie miezul comunicării pe care Dan Lupescu a pregătit-o pentru una dintre secţiunile Congresului Spiritu-alităţii Româneşti, de la Alba Iulia: 28-30 noiembrie 2015.

Craiova, 27 noiembrie 2015

Stelian Gomboş Din seria: In memoriam

Despre concepţia şi viziunea Părintelui Arhimandrit Cleopa Ilie cu privire la Părintele duhov-nicesc şi importanţa acestuia în viaţa creştinului, acum la împlinirea a şaptesprezece ani de la mutarea sfinţiei sale la veşnicele lăcaşuri (1912 – 1998)…

Câteva referinţe biografice

Înainte de a intra în subiectul propriu-zis vom susţine că încă de la întemeierea credinţei creştine ne străduim să ne cinstim şi să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinţei precum şi

personalităţile marcante, universale şi naţionale, care au amprentat istoria, veacurile şi locurile cu activitatea, cu viaţa şi cu învăţăturile ori scrierile lor mult folositoare!... Viitorul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie s-a născut în comuna Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie 1912. fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru şi Ana Ilie. Din cei 10 copii, cinci aveau să intre în monahism. De mic era râvnitor spre cele dumnezeieşti, îndeletnicindu-se cu postul, rugăciunea şi faptele bune. Părinţii săi, Alexandru şi Ana Ilie, i-au fost exemplu viu de trăire creştină, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserică şi de copii. Nu lipseau niciodată de la sfintele slujbe, făceau milostenie, se rugau mult împreună cu copiii și duceau o viaţă curată şi bineplăcută lui Iisus Hristos. Casa lor era ca o biserică, aşa cum avea să povestească mai târziu şi Părin-tele Cleopa. În primele două luni după naștere, pruncul Constantin - viitorul Părinte Cleopa - era tot timpul bolnav. De la o vreme nu mai mânca aproape nimic și plângea zi şi noapte. Toţi erau îngrijoraţi pentru viaţa lui. Trebuie menţionat că Anei îi mai muriseră doi copii din pruncie. Neştiind ce să mai facă, mama sa l-a dus la duhovnicul Conon Georgescu de la Schitul Cozancea - Botoşani, care, ascultându-i îngrijorarea pentru viaţa copilului, o sfătuieşte să îl dăruiască Maicii Domnului. Atunci Ana l-a întrebat nedumerită: - Cum să-l dăruiesc Maicii Domnului? - Iată cum, a zis el, ia o lumânare şi un prosop, așază pruncul înaintea icoanei Maicii Domnului din biserică şi zi aşa: Maica Dom-nului, îţi dăruiesc ţie copilul acesta care este bolnav! Fă ce ştii tu cu el! Atunci Ana s-a închinat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, făcând trei metanii și, căzând în genunchi, a zis plângând: Maica Domnului, îți dăruiesc ţie copilul acesta al meu, că este bolnav şi plânge mereu. Fă ce ştii tu cu el! Și l-a trecut de trei ori pe sub sfânta icoană. De atunci pruncul s-a făcut bine şi nu a mai fost bolnav de moarte toată viaţa sa. În jurul anului 1920, sora Părintelui Ilie Cleopa, Ecaterina, pleacă la Mânăstirea Agapia - Neamţ pentru a se călugări. Spre sfârșitul anului 1927, fratele său mai mare, Gheorghe, a intrat în obștea Schitului Sihăstria - Neamţ. A fost călugărit, primind numele de Gherasim. În iarna anului 1929, după sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, Constantin şi fratele său Vasile s-au hotărât să plece la Schitul Sihăstria - Neamț pentru a sluji toată viața lui Iisus Hristos. După ce s-au rugat mult lui Dumnezeu, cu post şi metanii, au luat binecuvân-tare de la preotul satului şi au spus părinților gândul lor; şi așa au plecat la mânăstire. La intrarea în obştea Schitului Sihăstria, împreună cu fratele său mai mare, Vasile, au fost trei zile ispitiţi canonic, după care au fost primiţi de către stareţul de atunci, Părintele Ioanichie Moroi. În primăvara anului 1931, Vasile, acest smerit ascultător şi frate mai mare al Părintelui Cleopa Ilie s-a îmbolnăvit şi a fost adus în schit. Odată, ieşind de la Sfânta Liturghie, a avut o vedenie înfricoşătoare. I s-a arătat Maica Domnului, spunându-i că peste trei zile va adormi în Domnul. După trei zile, exact la aceeaşi oră, rasoforul Vasile Ilie a adormit în pace, cu rugăciunea pe buze. Monahul Gherasim Ilie, fratele mai mare al Părintelui Ilie Cleopa, a păscut vitele schitului patru ani de zile, fiind un suflet foarte nevoitor și singuratic. La 14 septembrie 1933, la Înălţarea Sfintei Cruci, nevoitorul monah Gherasim și-a dat sufletul în mâinile lui Iisus Hristos, culcat în sicriul pe care singur și-l făcuse drept pat în care dormea noaptea. Până în anul 1935, Constantin a păscut oile Schitului Sihăstria, împreună cu alți fraţi, în smerenie, ascultare, rugăciune şi studierea Sfinţilor Părinți. Părin-tele Ilie Cleopa ne povestea: “În anii în care am fost cioban la oile schitului împreună cu fraţii mei, am avut mari bucurii duhovnicești. Stâna, oile, trăirea în liniște și singurătate pe munte, în mijlocul naturii, mi-au fost şcoală de călugărie şi teologie”. A mai avut ascultări de paracliser şi pictor de icoane. În anul 1935, Constantin a fost chemat în armată, pe care a făcut-o în oraşul Botoşani. În anul 1937, la sfârșitul lunii iulie, rasoforul Constantin Ilie a fost rânduit de egumen să fie făcut călugăr. Acum avea 6 ani de ucenicie în schit. După aceasta şi-a continuat ascultarea de cioban la oile schitului până în vara anului 1942, fiind ajutat de monahii Ga-laction Ilie (unchiul său) și Antonie Olaru. În data de 30 mai 1941, un incendiu devastează incinta schitului, arzându-i chiliile de lemn, acoperişul bisericii şi paraclisul. După incendiu, Schitul Sihăstria supravieţuia din ce în ce mai greu. Bătrânul stareț Ioanichie, în vârstă

-11-

Sfera Eonică

de 82 de ani, era tot mai bolnav şi aproape orb. Nu mai putea sluji Sfânta Liturghie și cu greu spovedea și dădea sfaturi. În iunie 1942, la numai 30 de ani, Părintele Cleopa Ilie este adus în schit şi numit locțiitor de egumen, întrucât starețul Ioanichie Moroi era în incapacitate de a-şi mai exercita funcţia. Părintele Ioanichie Moroi avea să treacă la Domnul doi ani mai târziu, la 3 septembrie 1944. Prima grijă a Părintelui Cleopa Ilie a fost aceea de a reînnoi incinta și chiliile arse, să acopere cu tablă biserica de piatră şi să facă un nou paraclis. În anul 1944, la 27 decembrie, monahul Cleopa este hirotonit ierodiacon, iar la 23 ianuarie 1945, ieromonah de Episcopul Galac-tion Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. După această dată este numit oficial egumen al Schitului Sihăstria. Între anii 1945-1946, schitul se reînnoieşte, reconstruindu-se o mare parte din chilii şi o trapeză de peste 100 de persoane. În anul 1947, pentru că numele şi activitatea duhovnicească şi administrativă a Protosinghelului Cleopa Ilie - Egumenul Schitului Sihăstria - Neamţ, deveneau tot mai cunoscute, Patriarhia Română, care a observat eforturile de înnoire generală a acestui sfânt așezământ monahal, a propus ridicarea Schitu- lui Sihăstria la rang de mănăstire independentă şi de sine stătătoare. Patriarhul României, Nicodim Munteanu, a aprobat ridicarea Schitu- lui Sihăstria la rang de mănăstire, în 30 iunie 1947, precum şi ridicarea Protosinghelului Cleopa Ilie la rang de Arhimandrit. Hirotesia sa s-a făcut la 19 septembrie 1947. Aceasta s-a hotărât întrucât Părintele Ilie Cleopa a reuşit ca numai în cinci ani de zile să facă dintr-un schit ars integral, aproape în paragină şi cu monahii risipiţi pe la alte mânăstiri, o mănăstire renumită și bine organizată. În noiembrie 1946, mama Părintelui, văduvă şi singură, intră în obştea Mânăstirii Agapia Veche. În 1947 este tunsă în monahism cu numele Agafia. Se nevoieşte aici 22 de ani, după care trece la Domnul la 15 septembrie 1968. Odată cu venirea comuniştilor la putere, urmează o perioadă nefastă pentru părinte. Ceea ce avea să îl aducă în vizorul autorităţilor a fost o predică pe care a rostit-o la sărătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, spunând: Să dea Dumnezeu ca și conducătorii noștri de acum să fie ca Sfinţii Împărați, ca să-i pomenească Biserica în veac! şi lăudând râvna marilor împărați, care au dat libertate creştinilor şi au construit numeroase biserici. Cineva din cei prezenți l-a denunțat, astfel că a fost arestat şi anchetat pentru cinci zile la Târgu Neamţ. A fost eliberat la fel de repede cum fusese şi arestat. Cei din jurul său, conştientizând că va mai avea de furcă cu autorităţile comuniste, l-au sfătuit să se ascundă pentru un timp în munţi. Părintele Ilie Cleopa și-a făcut atunci un bordei din lemn, în pământ, la 6 km de mânăstire, în adâncul pădurii. Monahii din mânăstire îi mai duceau din când în când câte ceva de mâncare. Părintele se ruga acolo neîncetat, ziua şi noaptea, cerând ajutorul şi mila lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului, către care avea multă evlavie. După șase luni de re-tragere în munţi, Arhimandritul Ilie Cleopa a fost readus ca stareţ în obștea Mănăstirii Sihăstria, spre bucuria tuturor, atât a călugărilor, cât și a credincioşilor. În anul 1949, la 30 august, Arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina - Suceava şi se transferă acolo împreună cu 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, în urma deciziei Patriarhului Iustinian. În locul său este numit stareț la Sihăstria Protosinghelul Ioil Gheorghiu. La Mănăstirea Slatina întemeiază o obște care avea să ajungă la peste 80 de vieţuitori. Arhiman-dritul Ilie Cleopa a fost rânduit de Mitropolia Moldovei să supravegheze şi să îndrume viaţa duhovnicească a mai multor mănăstiri din împrejurimi: Putna, Moldovița, Râșca, Sihăstria și schiturile Sihla și Rarău, după modelul Mănăstirii Slatina. Până în primăvara anului 1952, Mănăstirea Slatina a înflorit, ajungând să se numere printre cele mai bine organizate mănăstiri din țara noastră. Diavolul însă, care nu doarme niciodată, nu putea răbda buna nevoinţă şi armonia monahilor din Mănăstirea Slatina. De aceea, a îndemnat Securitatea de atunci să facă o anchetă amănunţită în obștea acestei mănăstiri. Sosind noaptea, organele de securitate l-au cercetat şi ameninţat pe stareţ şi pe cei mai de seamă din mănăstire. Până la urmă i-au reținut pe câțiva dintre ei, în frunte cu Părintele Ilie Cleopa, tânărul Ieromonah Arsenie Papacioc și fratele Constantin Dumitrescu. Ducându-i la Fălticeni, i-au anchetat toată noaptea. La sfârșit i-au spus părintelui să nu mai facă “propagandă religioasă” şi i-au dat drumul. Atunci Părintele Ilie Cleopa s-a retras în taină, împreună cu Ieromonahul Arsenie Papacioc, în Munții Stânişoarei, până s-au liniștit tulburările de la Slatina. Părinţii au înfruntat cu sto-icism vremea friguroasă, foamea, setea, lipsurile, rugându-se ziua şi noaptea şi întărindu-se unul pe altul. Părinții Cleopa și Arsenie s-au nevoit în Munții Stânișoarei până în vara anului 1954, când Patriarhul Iustinian a obținut aprobarea ca cei doi nevoitori să se reîntoarcă la mănăstire sau să vină la Patriarhie. Părinții Cleopa și Arsenie s-au reîntors la Mănăstirea Slatina, spre bucuria călugărilor și a credin-cioșilor din partea locului. În primăvara anului 1955 s-a organizat o acțiune de lămurire si combatere a stilismului. Se încerca repararea schismei unora din credincioșii ortodocși care, insistând asupra respectării calendarului iulian neîndreptat în Biserică, se rupseseră de comuniunea cu Patriarhia Română. La această încercare de readucere a credincioșilor stiliști în sânul Bisericii Ortodoxe a participat şi Părintele Ilie Cleopa, făcând misionarism prin satele stiliste ale Moldovei. În toamna anului 1956, Părintele Cleopa Ilie a revenit la Mânăstirea Sihăstria, din judeţul Neamţ. De acum, viaţa duhovnicească de la Mănăstirea Sihăstria s-a întărit şi consolidat tot mai mult. Părintele Cleopa Ilie spovedea şi povăţuia pe credincioşi şi monahi la chilia sa din deal. Persecuţiile dintre anii 1959 și 1964 au fost cea mai dificilă perioadă prin care a trecut monahismul românesc în secolul XX. Spre sfârșitul anului 1959 s-a votat de către guvernul ateu din București, un decret special (Decretul 410/1959) prin care erau excluşi din mănăstiri toţi călugării mai tineri de 55 de ani şi maicile de până în 50 de ani. Decretul a fost aplicat cu severitate, sub controlul Secu-rității, cu ajutorul Miliției și sub supravegherea Departamentului Cultelor. Până în primăvara anului 1960, au fost excluși din mănăstiri peste 4000 de monahi şi monahii. Mai întâi au fost excluşi din monahism pentru toată viaţa stareţii şi duhovnicii care aveau o activitate duhovnicească mai intensă și, din toate mănăstirile din ţară, întregul tineret, adică fraţii şi rasoforii, iar primirea de noi tineri în mănăstiri era interzisă şi supravegheată de Securitate. Părintele Cleopa Ilie a fost şi el vizat, dispoziţia autorităţilor fiind să fie dezbrăcat de haina monahală şi să aibă domiciliu forţat în satul său natal. Ca mulţi alţi călugări, a refuzat să părăsească haina monahală şi să părăsească mănăstirea. Văzând această situaţie grea, știind că este mereu supravegheat de organele politice, Părintele Cleopa Ilie, îndemnat de Duhul Sfânt, s-a retras din nou - pentru a treia oară - în Munții Moldovei, la mult iubita sa liniște. Întâi s-a dus în pădurile din jurul comu-nei Hangu. Apoi și-a făcut un mic bordei din lemn, nu departe de culmea Muntelui Petru Vodă. Aici s-a nevoit cinci ani, îndurând aceleaşi greutăţi ca și mai înainte. S-a îndeletnicit cu postul, privegherea, rugăciunea şi cu scrierea. Iată titlurile câtorva din scrierile sale alcătuite în vremea când stătea în munți: Predici pentru monahi, numită și Urcuș spre înviere; Spovedania arhiereilor, Spovedania stareţilor, Spovedania duhovnicilor, Spovedania preoţilor de mir, Spovedania monahilor, Despre vise şi vedenii, precum şi Minunile lui Dumnezeu din zidiri. În toamna anului 1964, când tulburările şi prigonirile Bisericii s-au mai liniştit, părintele revine în Mănăstirea Sihăstria, ca duhovnic al întregii obşti, şi povăţuieşte fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani. Cuvântul său ajungea în toată ţara şi peste hotare, numele său fiind vestit, cunoscut şi iubit de toţi. Era căutat de zeci de oameni zilnic, pentru sfat, povaţă, îndrumare. El îi primea pe toţi cu dragoste, învăţându-i cele de trebuinţă ale credinţei şi petrecându-i cu dragoste. A rămas celebră vorba sa, care îi este reprezentativă: “Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce”. Așa de mare era dragostea sa “că dacă aş avea un sac mare, v-aş băga pe toţi în el, şi

v-aş duce în Rai !”.

Sfera Eonică

-12-

Lunile septembrie-noiembrie ale anului 1998 prevesteau sfârşitul apropiat al Părintelui Cleopa Ilie. Acum vorbea tot mai puţin, cu voce stinsă şi mereu repeta aceleaşi cuvinte: “De acum mă duc la fraţii mei!”, “Lăsaţi-mă să plec la frații mei!” Apoi iarăşi spunea: “Mă duc la Hristos! Rugați-vă pentru mine, păcătosul!” Până duminică, 29 noiembrie a spovedit călugări şi credincioşi Era senin la față, vorbea calm şi frumos celor care îl întrebau şi nu refuza pe nimeni care voia să-l vadă. Pe toți îi mângâia şi îi îmbărbăta ca întotdeauna, în liniște si bucurie. Începând de Duminică, de la ora 4 după-amiază, Părintele Cleopa nu a mai răspuns la întrebările ucenicilor săi şi a rămas nemişcat, cu ochii întredeschişi, pe scaunul său de spovedanie, ca într-o răpire, timp de mai bine de unsprezece ore. Luni dimineață (noaptea) la orele 3.30, bătrânul s-a deşteptat ca dintr-un somn adânc, fiind bine dispus şi mulţumit sufleteşte. Apoi a cerut ceva de mân-care, zicând: “Aţi mai văzut voi vreun călugăr să mănânce la ora asta?” Luni, 30 noiembrie, şi marţi, 1 decembrie, părintele a stat cu credincioşii şi a dat sfaturi ca de obicei. Luni seară însă, în chip neobişnuit, Părintele Cleopa Ilie a început să-şi citească rugăciunile dimineţii, deşi ucenicii i-au spus: “Părinte, acum este seară. Rugăciunile dimineții citiţi-le mâine dimineaţă!” Dar părintele a răspuns: “Acum le citesc, căci mă duc la fraţii mei!” Ucenicii au privit, ca de obicei, cu neîncredere. Marți seara s-a culcat târziu, dând semne de mare oboseală. La ora 2:20, miercuri dimineață (2 decembrie) ucenicul său a auzit că părintele respira din ce în ce mai rar. Când s-a apropiat de el, părintele a răsuflat adânc şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Iisus Hristos, întru nădejdea Învierii şi a vieţii veşnice. În-mormântarea a avut loc la 5 decembrie, fiind prohodit de către ÎPS Părinte Daniel - Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, precum şi de alţi opt arhierei, preoţi, diaconi şi mulţime multă de credincioşi, veniţi din toate părţile ţării. Multă lume se închină în chilia şi la mormântul Părintelui Cleopa Ilie, şi iau pământ şi flori de binecuvântare, spunând că simt ajutor, prin rugăciunile sfinţiei sale. Părintele Arhiman-drit Ioanichie Bălan - vechi ucenic al Părintelui, spunea: “Părintele Cleopa este considerat, pe drept cuvânt, unul din cei mai iscusiţi duhovnici, sfetnici şi predicatori ai monahismului românesc contemporan. Viaţa sa interioară exemplară, de ascet şi sihastru consacrat, experienţa sa în nevoinţa monahală, vastele sale cunoștinţe scripturistice şi patristice de autodidact care te uimesc, memoria sa rar întâl-nită, blândeţea, dragostea sa de oameni, râvna pentru Dumnezeu şi cuvântul său hotărât, înţelept şi precis, unit cu darul frumoasei vorbiri în grai dulce moldovenesc fac din Arhimandritul Cleopa Ilie o personalitate în spiritualitatea noastră ortodoxă. Credincioşii, numeroşii săi fii duhovniceşti, călugări şi mireni, îl socotesc ca fiind o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru Biserica noastră”.

Câteva aprecieri şi mărturisiri personale, precum şi câteva cuvinte despre Părintele duhovnicesc

Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie s-a conturat şi s-a identificat în mintea şi în inima mea, prin câteva trăsături şi calităţi distinc-te: - în primul rând caracterul, onoarea şi demnitatea părintelui; după aceea cultura teologic – duhovnicească şi nu numai, cu care a fost înzestrat datorită muncii şi tenacităţii prea cuvioşiei sale; luciditatea şi spiritul său critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescen-denţă; pe urmă spiritul de dişciplină, în primul rând cu el însuşi, de rigoare academică, doctrinară, liturgică şi canonică revelată cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte coerent şi elevat în diferite împrejurări şi cu diferite ocazii; comportamentul, felul său de a fi şi de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit şi unic, fiind foarte respectuos, accesibil şi deschis, chiar natura, spiritual şi, de ce nu, şi cu acut simţ al umorului, sănătos şi autentic, toate acestea ducând la descoperirea în persoana sa a eticii bunului simţ, pe care a cultivat-o de-a lungul întregii sale vieţi şi care astăzi o întâlneşti tot mai rar!... Părintele Cleopa Ilie a mai avut şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun, care mi-au inspirat foarte multă în-credere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile perene ale spiritualităţii şi culturii noastre autentice!... Totodată, sfinţia sa a fost unul dintre cei mai luminoşi şi mai învăţaţi călugări ai noştri, duhovnic aspru cu păcatul dar mereu blînd cu păcătosul, plin de harul păcii şi al bucuriei. Chiar dacă avea şi unele păreri pe care nu i le puteam împărtăşi, l-am apreciat mereu pentru felul în care ştia să-şi argumenteze opiniile şi să şi le spună simplu şi învăluindu-le în bunătate, spre a nu răni. Şi, totodată sfinţia sa realiza faptul că păstorul duhovnicesc trebuie să arate în toate bună-rânduială. Fiindcă în bună-cuviinţă stau toate chipurile unei purtări frumoase. Păstorul duhovnicesc îşi păzeşte buna cuviinţă în relaţiile sale când: - nu îşi neglijează îndatoririle sfinte şi apostolia sa; - când îşi aminteşte că trebuie să fie, oriunde şi oricând, un model creştin, când vorbeşte şi când tace; - când se con-formează el însuşi responsabilităţilor care decurg din grija pentru conştiinţa turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează şi îşi aminteşte cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputinţă de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăşi vrednicia preoţească, care este nedespărţită de cuvioşie. Chipul preoţesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte şi atenţie cu relaţiile din obştea lui şi să îşi facă aceste relaţii cu multă prevedere. Mai întâi şi mai presus de toate, se armonizează caracterului sfânt ce i se impune. Trebuie să nu se arate în adunări fără vreo pricină impusă de slujirea lui, ori să le caute pe acestea cu tot dinadinsul, sau să se facă plăcut acestora. Trebuie să îşi facă relaţiile cu mulă chibzuinţă şi după o îndelungă şi atentă cercetare a petrecerii şi caracterului şi a cugetului persoanelor cu care urmează să aibă relaţii. Dacă acestea sunt în aşa fel încât prietenia şi relaţia cu ele să îi aducă lui cinste şi bun renume, atunci poate să se împrietenească şi să intre în relaţie cu ele. Dar dacă, dimpotrivă, reputaţia acestora nu este bună ori sunt socotite de o moralitate îndoielnică, sau de un cuget stricat, sau de o petrecere şi vieţuire rău famate, atunci prietenia faţă de acestea şi relaţia cu ele cu cât este mai apropiată, cu atât este mai vătămătoare şi mai insultătoare. Aceasta ne învaţă pe noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu vă înşelaţi, căci vorbirile rele strică obiceiurile bune” 1. Asemenea relaţii îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimţite, se depărtează cuvioşia lui şi este prădată puţin câte puţin bogăţia bunei-cuviinţe preoţeşti, şi la urmă se va afla şi el gol de toată cinstea şi respectul din parte celor păstoriţi de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte potrivit, cuvântul profetului Osea: „Şi alţii au mâncat puterea lui, iar el nu a ştiut”2 . Prin urmare prietenia şi filiaţia duhovnicească se constituie a fi un criteriu indispensabil în vederea realizării şi desăvârşirii unei relaţii duhovniceşti, bazată pe încredere, deschidere şi dragoste reciprocă, ziditoare şi mult folositoare!... În acest fel stând lucrurile, apreciat fiind în mod deosebit de către Părintele Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, vom sublinia şi reţine faptul că Părintele Ilie Cleopa a fost toată viaţa drept, vertical şi demn ca bradul (şi la propriu şi la figurat), cu o voce puternică, impunătoare, intrasingent dar totuşi cald şi cât se poate de uman în toate deciziile pe care le lua, mai cu seamă în problemele bisericeşti, spirituale şi duhovniceşti. Era cu o vitalitate remarcabilă pentru vârsta pe care oricum nu şi-o trăda, cu un simţ al umorului _______________1 I Cor. 15, 332 Os. 7, 9

-13-

Sfera Eonică

măsurat – aşa l-au cunoscut şi aşa îl vor purta permanent în inimă pe Părintele Cleopa toţi cei mulţi, care au trecut pragul Mănăstirii Sihăstria. În toate împrejurările prezenţa cuvântătoare a venerabilului părinte era cuceritoare şi mult folositoare. Prin sinceritate, prin cultura sa duhovnicească, prin trăire dar mai ales printr-o neclintită voinţă în Mântuitorul Iisus Hristos, căci a voi şi a face în Domnul Iisus Hristos au fost două daruri, îndelung lucrate şi cultivate de către Părintele Ilie Cleopa. Şi acest lucru pentru că păstorul spiritual, ca să poată să-l ajute esenţial pe fiul său duhovnicesc şi să-şi împlinească misiunea sa ultimă trebuie să dispună de calităţi religioase, morale şi raţionale eminente, dăruit prin asceză slujirii lui 3. Reprezentarea Domnului de către preot sau păstor în timpul exerciţiului slujirii sale aduce ca rezultat asumarea din partea lui a responsabilităţilor celor mai mari, ce impun mobilizarea tuturor puterilor şi a capacităţilor lui pentru realizarea deplinătăţii virtuţilor, prin urmarea lui Iisus Hristos „după măsura întrupării”4 . Astfel, preotul ar putea să devină „mode-lul credincioşilor” şi „Evanghelie vie”, propovăduind prin personalitatea lui5 caracterul izbăvitor şi mântuitor al vieţii în Iisus Hristos şi oferindu-se pe sine însuşi ca dovadă şi chezăşie că poruncile lui Iisus Hristos se pot înfăptui, împlini şi desăvârşi cu adevărat6. Într-o altă ordine de idei, Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie a primit cu multă dragoste pe foarte mulţi credincioşi de toate vârstele şi categoriile sociale, precum şi pe foarte mulţi tineri la sfat, încurajându-i şi ajutându-i pe mulţi dintre studenţii teologi să se pregătească pentru apărarea şi promovarea credinţei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste. A fost în acelaşi timp un bun păstrător al Tradiţiei şi un păstor receptiv la noile probleme apărute în societate. Era elegant şi ordonat, ospitalier şi erudit. Un preot distins al cultului ortodox şi un om al culturii înţelepte, un slujitor al Bisericii şi al poporului român.

Câteva concluzii şi încheierea Preacuviosul Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie a fost un om al bucuriei, al seriozităţii şi discreţiei, un om care şi-a propus să în-mulţească seriozitatea şi conştiinciozitatea şi credem că a reuşit cu prisosinţă. Darul deosebit al Părintelui Cleopa de a vorbi şi mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii şi în special ale Noului Testament, precum şi a dogmelor şi a sfintelor canoane, preocuparea pentru cărţile fundamentale ale spiritualităţii ortodoxe, cum ar fi Patericul şi Filocalia, dar şi pentru textele liturgice cuprinse în cărţile de slujbă, l-au făcut să fie iubit şi în acelaşi timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate şi discernământ. Ştiind, din propria-mi experienţă, că fiecare întâlnire cu Părintele Cleopa a fost un prilej de mare înălţare sufletească şi de săr-bătoare, asemeni întâlnirilor învăţăceilor cu marii filozofi ai vremii antice, în Agora, precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pildă demnă de urmat, de înţelepciune, abnegaţie şi dăruiere, mă (mai) gândesc că avem tendinţa, capcana ori ispita de a-i uita foarte repede pe aceşti oameni, sporiţi duhovniceşte şi îmbunătăţiţi din punct de vedere moral, pe aceste personalităţi ale culturii şi spiritualităţii noastre, fiindu-le prea puţin recunoscători pentru toate căte ne-au făcut şi ne-au dăruit ei nouă, cu toate că ar trebui să ne aducem aminte „de mai marii noştri”!... Prin urmare, cuvintele noastre sunt puţine şi neputincoase pentru a putea spune cât bine a făcut Părintele Cleopa Ilie, datorită ţinutei sale morale şi preoţeşti, a echilibrului şi înţelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice şi cărturăreşti, a dragostei sale faţă de Dumnezeu şi (de) oamneni, a ataşamentului său faţă de ţara aceasta şi de Biserica strămoşească!... Parcurgând viaţa şi biografia acestui părinte duhovnicesc constat, cu uimire şi admiraţie, tăria lui de caracter şi verticalitatea cu care a fost înzestrat acest contemporan al nostru în faţa căruia noi nu suntem altceva decât nişte oameni supuşi vremurilor acestei lumi şi acestui veac!... Se cuvine aşadar, să-i aducem prinos de cinstire şi de recunoştinţă rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul şi cu dra-gostea sa cea nemărginită acolo, în locaşurile cele cereşti, în lumina cea neînserată a Slavei Sale! În încheiere, deci, voi susţine cu toată tăria că eu personal, mă simt foarte împlinit şi onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej şi marea şansă de a-l întâlni şi (de) a-l cunoaşte pe Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie – mare personalitate a culturii şi spiritualităţii noastre monahale româneşti, autentice şi mărturisitoare din aceste răzvrătite vremuri, având convingerea şi nădejdea că vom şti cu toţii pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii, potrivit meritelor şi vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, preţuim mai mult pe alţii de oriunde şi de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoşi, mai senzaţionali!... Însă, rămânem convinşi de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Aşadar, cei alungaţi din turnurile babilonice pot bate la porţile cetăţii noului Ierusalim – cel bisericesc şi ceresc ce „nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Această personalitate duhovnicească şi benucuvântată, cu alte cuvinte, este una de referinţă în cadrul Bisericii şi spiritualităţii noastre autentice, care ar trebui să fie cunoscută, recunoscută şi apreciată pentru totdeauna, de către toţi cei ce cred că „Biserica este cetatea pe care nici porţile iadului nu o vor birui”!...

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!Veşnică să-i fie amintirea şi pomenirea! Amin!

Cu aleasă preţuire şi deosebită recunoştinţă,Dr. Stelian Gomboş

_______________1Sf. Vasile cel Mare, Regulile vieţii monahale 22, PG 13, 1409 a.2Extensiunea termenilor, 43, PG 31, 1028 b c. 3Χρυσόστομος Γιαλούρης, Εισήγηση στο Β’ Ιερατικό Συνέδριο των κληρικών, Αθήνα, 1961, p. 33.4Cf. Extensiunea termenilor, 43, PG 31, 1028 b.

-14-

Sfera Eonică

Vavila Popovici Carolina de Nord Modernitatea se cere a fi victorioasă

„Cursul iubirii adevărate nu a fost niciodată lin.”- William Shakespeare

Lecția istoriei ne-a învățat că lumea a progresat, modernitatea a câștigat mereu, în ciuda unor perioade de stagnare sau de regresie. În ce condiții a fost victorioasă știm, în ce condiții poate fi victorioasă și acum, ne întrebăm. Este necesară desigur o solidaritate a țărilor care iubesc libertatea, în luptă cu cei care doresc a institui teroarea, prin mijloace bestiale. Despre solidaritatea socială și simpatia universală a vorbit filosoful, poetul francez Jean-Marie Guyau (1854-1888), gânditor precoce, iubitor și înțelegător al vieții, și care s-a remarcat prin optimismul său, în acest mod putându-se apropia de modernitate. Calitățile sale au reieșit din expunerile făcute, respectiv noblețea atitudinilor și sclipirile geniale ale amănun-telor. Jean-Marie Guyau considera că emoția estetică este legată de o emoție simpatică; inteligența trebuie să urmărească o direcție, să-și propună un scop, și acesta să fie clar și să e- xiste strădania de a ajunge la acel scop, îndepărtând obstacolele, cu alte cuvinte o voință care să aibă un caracter uman. El amintea de Pascal, atenționându-ne asupra faptului că „un exercițiu pur abstract al inteligenței, fără o deșteptare corespunzătoare a dorinței și a tuturor puterilor ființei, nu ar fi putut face atât de bine pe Pascal, să-și uite durerea de dinți”. A raționa pentru el însemna a merge, a urca, a cuceri.

Vorbind despre meritul iubirii, amintește că natura fără iubire nu ne spune nimic, ca noi luminăm cu propria noastră lumină totul din jur, și ea, lumina, este cea a sufletului nostru: „Sentimentul poetic nu e născut din natură, ci natura însăși iese transformată din el într-o oarecare măsură”. Emoția morală o consideră ca fiind cea mai înaltă emoție socială, deosebindu-se de emoția estetică prin scopul pe care îl urmărește și îl impune voinței: „a realiza în individ și în societate condițiile vieții celei mai sociale și mai universale”. Frumosul îl definește ca binele realizat, iar binele moral - frumosul de realizat, cu condiția domniei legii. Dorind să fondeze o morală exclusiv științifică, datoria morală pe care o prețuia se constituia din: „Conștiința puterii noastre interioare și superioare la care se reduce în mod practic datoria; influența exercitată de idei asupra acțiunilor; fuziunea crescândă a sensibilităților și caracterul crescut social al plăcerilor și durerilor noastre; iubirea riscului în acțiune; iubirea ipotezei metafizice, care este un fel de risc în gândire”. Interesantă este sublinierea de a ne bizui pe noi înșine. Și ajungând la ideea sentimentului religios, spune: „este greu să ne re-semnăm a crede că nimeni nu ne aude, că nimeni nu simpatizează de departe cu noi, că furnicarul universului este înconjurat de o imensă singurătate”. Iată că dictonul: „Nihil sine Deo!” își păstrează, în zilele noastre, puterea și valoarea de simbol al idealului, a conduitei unui individ, unui grup, unei țări. Fără El ne putem prăbuși. Putem recunoaște acest fapt, sau nu. Este libera noastră alegere, răspunzători fiind de consecințe în viitor. Degringolada este starea în care ne aflăm în acest moment, cuvânt definit în dicționar prin: prăbușire, rostogolire rapidă, cădere; decădere treptată, degradare progresivă, ruinare. În tot acest proces de cădere, oamenii sunt mânioși, mânia fiind o patimă care îi însu-flețește, produce o anumită „orbire” a rațiunii, și duce la dorința concretă de răzbunare. Există deci, o relație strânsă între mânie și răz-bunare. Dacă ele nu ar fi frânate de inimă în primul rând, dar și de cuget, ar putea face și mai mult rău omenirii. Cu adevărat se spune că „omul blând e singurul care va câștiga biruința asupra pământului”. O viață plăcută pe acest pământ poate fi obținută doar cu o judecată dreaptă a minții și o judecată blândă a inimii, blândețea fiind o virtute câștigată în lupta cu greutățile vieții. Schimbări mari s-au produs în ultimii ani în tehnologie, economie, demografie, în domeniile social și cultural. Unii futurologi con-sideră că ne îndreptăm spre o nouă societate ce va funcționa sfidând orice principiu al diviziunii muncii și în care fiecare poate face azi un lucru, mâine altul, din plăcere, dar în primul rând din nevoia de supraviețuire. Cred însă, că ar fi necesar de gândit că omul va trebui să-și asigure mersul pe mai departe având o rezervă, care să nu-l expună pericolului neputinței de supraviețuire. Or, criza financiară și economică cu care a debutat noul secol, nu permite deocamdată această gândire. Oamenii se agită și fiecare percepe agitația interioară a celui de lângă el. De aceea se și naște necesitatea de a căuta un echilibru în noi înșine, ca apoi să găsim echilibrul între interiorul nostru și exterior. Deși secolul XXI urmează unui secol ce părea să fixeze o umanitate marcată de progresul tehnic și care neglija viața spirituală, bazându-se doar pe cea materială, iată că s-a produs o agitație și o mulțime de semnearată o interesantă re-ordonare a lumii, în aceste două decenii ale noului mileniu, setea de spiritual făcându-și re-apariția. Criza financia-ră, economică, morală cu care a debutat noul secol, pune în față noi probleme, destul de grave. Schimbarea majoră are loc în condițiile în care lumea globului pământesc a intrat într-o degringoladă existențială îngrijorătoare, în care numărul de conflicte este în creștere, iar polarizarea socială se accentuează din ce în ce mai mult. Politica mondială este în prezent în derută, direcțiile de bătaie se modifică rapid, confruntările iau amploare, raporturile nu mai sunt clare, nu știi din care parte vin „săgețile” răului, iar dacă le intuiești sau le descoperi, ești, uneori, în imposibilitatea de a „tăia răul de la rădăcină”. Terorismul islamist reprezintă cea mai mare provocare politică și militară pentru politica mondială. Rațiunea se pare că și-a dovedit neputința în fața violenței dezlănțuite. Trebuie totuși să înțelegem că nu toate bestiile teroriste sunt musulmani și nici toți musulmanii sunt teroriști, și să dăm crezare cuvintelor rostite de Matahma Gandhi (1869- 1948), părintele independenței Indiei și iniți-atorul mișcărilor de revoltă non-violente: „Legea ochiului pentru ochi sfârșește prin a orbi întreaga lume”. Amenințării teroriste căreia trebuie să i se pună capăt, i se adaugă criza de durată a refugiaților, fără soluție clară deocamdată, dar care trebuie rezolvată în mod logic și umanitar, fiindcă este vorba de oameni disperați care și-au riscat viața fugind din calea bestialității, părăsind locurile natale și renunțând la toate bunurile avute, nu însă și la „rădăcini”, la care, poate doar în aceste momente, nu se pot gândi, dar pot alții gândi pentru

Sfera Eonică

-15-

ei, spre binele lor. Este greu să le înțelegi durerea și disperarea, dacă nu ai trecut prin această situație, sau simțirea și intelectul tău nu a putut-o imagina. Nu poți rămâne indiferent față de acești oameni, cu riscul iată, de care vorbea Jean-Marie Guyau și care nu poate fi ex-clus, dar care trebuie bine gestionat, întru apărarea ființei. Anul 2015 se termină, va fi definit ca an de criză epocal și nu știm ce va urma. Victoria binelui însă se va produce, fiindcă așa, repet, ne-a învățat istoria. Când se va produce, este în funcție de gândirea și de măsurile care vor fi luate. Greșelile ne pot costa! Întrebarea ar fi cui folosește anxietatea, egoismul, mânia? Cui folosește ura, răzbunarea, aceste crude sentimente și chiar indif-erența care poate fi învinuită. Cum a reușit să se implanteze în suflete tinere acest sentiment al răzbunării, dorința de a se ridica la rolul Divinității care ne-a creat? „Înainte să pornești pe calea răzbunării, sapă două morminte”, spunea înțeleptul chinez Confucius (550 î.Hr.-470 î.Hr.), pe când un proverb danez spune că „ambiția și răzbunarea sunt mereu înfometate”. Avem în zilele noastre exemple de conducători ambițioși, orgolioși, dar și suflete cuprinse de mânie și dornice de răzbunare. Întorcându-mă la Religie, amintesc spusele lui Will Durant (1885-1981) scriitor, istoric și filosof american, în cartea sa Reforma, și anume că Religia „este ultimul subiect pe care intelectul începe să îl înțeleagă. În tinerețile noastre, am resimțit poate un soi de su-perioritate orgolioasă față de mult îndrăgitele sale lucrări greu de crezut; la vârsta scepticismului, ne minunam de supraviețuirea ei prosperă, într-o epocă secularizată și științifică, precum și de renașterile ei continue, chiar și după loviturile mortale pe care i le-au dat un Epicur, un Laurențiu, un Machiavelli, un Hume sau Voltaire”. În continuare pune întrebarea, care ar fi secretele acestei perenități? „… Mulți oameni sunt chinuiți sau umiliți de viață, iar atunci când forțele naturale îi părăsesc, credințele aduc demnitatea și speranța în viața lor, dau o ordine și un sens lumi”.

Cornelia Păún Heinzel Germania “Presentación de la nueva Colección del Poeta Juan A. Pellicer”

Juan A. Pellicer, poeta, escritor, fotográfo y Editor de la Revista Cultural « Letras de Parnaso », Delegado de la Unión Nacional de Escritores de España para la Región de Murcia y Miembro de la Asociación Colegial de Escritores de España ha presentado su nueva Colección con el título « Pasos »..

Su Poesía, delicada, sensible, escrita de una manera original, resultado de su compleja personali-dad, que pinta cuadros maravillosos y especiales a través de sus letras, destacando su capacidad de combinar sentimientos desde la profundidad de su alma logrando obras muy interesantes pudiendo ser definidas como únicas y espectaculares.La delicadeza de su poesía se mezcla perfectamente con la sensibilidad de sus imágenes diáfanas creadas con la musicalidad de sus letras, alineadas perfectamente como perlas de un precioso collar.

“Pasos” es un reto, también un compromiso -confiesa el autor- con él mismo, una deuda por saldar con su historia, una última sonrisa antes de abrazarse a lo es. Es un volver, en ese intento segu- ramente baldío, de rendir un pequeño homenaje al niño que en él existe y que tantas veces quedó

permanece oculto en la mera intención, acaso en la cobardía de reconocerse débil y vulnerable.

Con “Pasos”, Pellicer a vuelto a pisar el verde de los campos que hasta ahora sólo veía, se ha revolcado sobre ellos sintiendo el frescor de las mañanas y la libertad de ser uno con la tierra. Ha visto el mar desde dentro; sentido su frio que se ha vuelto calor llenándose de su azul, viendo como sus lágrimas han jugado con las olas. Ha llamado a las gaviotas, y han venido… y se han marchado lejos para volver a regresar pidiéndome con sus graznidos que no marchara.

Con “Pasos” -continua su autor- ha visto un tren de colores, que después ha puesto sobre una cometa con la que ha volado muy alto. Se ha sentado en mitad de su noche –porque sabe que de nuevo brillaba para él- para ver todas las estrellas, y también ha soñado mecido con la caricia de la barca que sin rumbo navegaba lejos… muy lejos. Ha recorrido sobre una hoja caída del árbol más alto el curso de un rio de oro que lo ha trasportado entre el baile alegre y cadencioso de los juncos, descubriendo nuevos campos de trigos y amapolas a ambos lados de las riberas que se acercaban queriéndolo saludar.

Con “Pasos”, nuestro autor ha vuelto, aunque solo hayan sido pequeños robos a los días, a ver con los ojos de la inocencia; a tocar con las manos limpias; a cantar las nanas que había olvidado. Ha vuelto a subir en un globo de plastilina tocando el cielo de algodón para desde allí volver a ver –ahora con otros ojos- todo lo que duerme abajo, precioso, mágico, único…“Pasos” ha sido un bálsamo de silencio en el estruendo de los días; un abrazo en el desconsuelo de la indiferencia, un clamor para renovar la esperanza… una sutil invitación a volver a sonreír… a volver a intentarlo.

Con “Pasos” me Pellicer se ha vuelto a vestir de pantalón corto, aquél que quedó olvidado en el viejo trastero junto a la caja donde se guardaban los soldaditos, los héroes de sus batallas. Y así, mirando a todas partes, ha iniciado otro –que es el mismo- camino.

Pasos que lo llevan; pasos que va siguiendo tras las estelas que van dejando los sueños que no quieren morir.

Pasos, finalmente subraya su autor, es una colección para volver a vivir todo lo que aún permanece vivo en alguna parte de nosotros.

Esta colección nace –lejos de lo que pensamos- con la voluntaria y decidida inocencia que dan los años. Con la simpleza de una sonrisa,

Sfera Eonică

-16-

con la esperanza de un minuto de paz.

La colección completa consta de 17 obras, siendo las medidas de cada una de ellas de 40×28 cms.

Las obras fueron realizadas en entorno de Diseño Gráfico empleando filtros fotográficos así como distintas texturas.

Esta Colección se encuentra disponible para su Exposición.

ELOGIUL CONTROVERSEI: VOLUMUL „LUCA PIŢU – CAP LIMPEDE LA DEVĂLMĂŞIILE CETĂŢII” 1

Criticul şi filosoful tecucean IONEL NECULA („acoperit”, de zeci de ani, cu o operă solidă!) a dat tiparului un nou volum, care poate suscita controverse, prin modul de abordare a unei person-alităţi controversate a culturii moldo-româneşti de limită, trăitoare şi făptuitoare, în vremuri (la rândul lor) controversate: LUCA PIŢU (14 ianuarie 1947 -14 iunie 2015-)2 . „Aşa, ca de la cio-ranian la cioranian” – ar putea zice careva, neiniţiat în legătura specială, dintre autor şi obiectul cărţii sale. Şi, totuşi, IONEL NECULA realizează, astfel (din câte ştim), o primă schiţă monografică a vieţii şi operei fostului şi regretatului universitar şi revoltat de profesie – LUCA PIŢU (care numai „cap limpede la devălmăşiile cetăţii” n-a fost, fie vorba între noi...). Chiar dacă legătura spiri- tuală dintre cei doi (autor şi... „obiect monografic”) a existat, mai curând, la nivel de autografe şi de e-mail-uri, cartea dovedeşte că şi de ar fi fost o intensă legătură „faţă către faţă, Duh către Duh”, tot nu ar fi putut rezulta o lucrare mai reverenţioasă şi mai nostalgic-prietenească, între doi

îndrăgostiţi de histrionismul filosofic cioranian.Volumul (127 de pagini) este împărţit în 13 capitole (ultimul fiind intitulat, cu autentică pioşenie: Necrolog Luca Piţu) – precedate de o Prefaţă şi urmate de o Addenda - Addenda conţinând câteva scrisori ale doamnei MAGDA URSACHE, către LUCA PIŢU (scrisori în care se face, implicit, şi elogiul unui alt universitar, de data aceasta, a unui autentic, riguros şi important cărturar, PETRU URSA-CHE - socotit a fi fost „un Hesiod român”):1-Amintiri dintr-un timp fără întoarcere;2-Luca Piţu sub teroarea unei istorii ticăloşite;3-Navetist între Iaşi şi Focşani;4-Luca Piţu sau colocvialitatea gândului metafizic;5-Luca Piţu şi temele sale deocheate;6-Luca Piţu într-o partitură de subiecte rebarbative;7-Cioran într-un exerciţiu de cioranizare târziu;8-Luca Piţu în primeneli temeiniceşti;9-Pehlivanul iaşiot Luca Piţu;10-Luca Piţu într-un discurs incomod;11-Luca Piţu – cronicar al grupului de la Iaşi;12-Luca Piţu – un cioranofil decompozit;13-Necrolog Luca Piţu.Cel pe care, aproape la fiecare pagină, IONEL NECULA îl numeşte „Magistru” (când nu-i spune „polihistor”...) nu este, pentru sub-semnatul, un personaj total livresc: i-am urmărit histrionismul juvenil, pe când urma liceul, la Gura Humorului – apoi, l-am urmărit în demersurile sale (neîncununate, totdeauna, de succes!), de a desfăşura o muncă decentă (cât de cât...), ca asistent, la Universitatea „Al. I. Cuza”-Iaşi.Deci, subsemnatul nu poate accepta vocabula „piţuliană”, preluată, cu voluptate, şi de autorul cărţii: „universitatea IAŞIOTĂ” (p. 59 şi următoarele - cuvântul în cauză trimiţându-şi rezonanţele, chipurile, în zona semantică a mafiotismului/”MAFIOTĂ”...), câtă vreme (cel puţin în perioada 1974-1978!), universitatea cu pricina avea parte, în general, de profesori de excepţie şi de o rigurozitate morală fără cusururi majore. Şi nu ai dreptul moral (fie şi prin Addenda!) de a accepta sintagma „emanatul de loviluţie”, pentru un eminent specialist în stilistică, poetică şi hermeneutică, precum România nu a mai avut şi nu are nici la ora actuală: prof. univ. dr. DUMITRU IRIMIA (p. 93). În plus, opinia noastră despre aşa-numitul „grup de la Iaşi”, chipurile „grup de rezistenţă politică anticomunistă”, nu este nicipe de parte atât de reverenţioasă, precum cea a autorului cărţii...Autentica rezistenţă ieşeană s-a făcut nu prin „scandalagii de serviciu”, _______________1-Ionel Necula , Luca Piţu – cap limpede la devălmăşiile cetăţii, Editura Rafet, 2015.2-Luca Piţu (n. 14 ianuarie 1947, Cajvana, Suceava – 14 iunie 2015, Focşani) Eseist, publicist şi profesor. A semnat şi sub pseudonimul Magistrul din Cajvana. Fiul lui Vasile Piţu şi al Magdalinei Şoldan, ambii agricultori. După studiile liceale, a absolvit în 1970 Facultatea de Filologie a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi. Debutează publicistic în 1975 în revista studenţească „Dialog”, cu eseul Cheia hermeneutică. Debutul editorial are loc cu un eseu scris în limba franceză despre povestirile lui Ion Creangă, Le chasseur des corbeaux, publicat în 1986 în Franţa, la Editura “À l’Écart” (Muizon). În ţară, debutul editorial se produce în 1991, cu volumul de eseuri Naveta esenţială, publicat la Editura Moldova. Colaborează cu poezie, eseuri, articole teoretice şi de opinie la revistele: „Dialog”, „Opinia studenţească”, „Echinox”, „Caiete critice”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Vatra”, „Familia”, „Calende”, „România literară”, „Transilvania”, „Convorbiri literare”, „Timpul”, „Orizont”, „Viaţa Românească”, „Luceafărul”, „Contrapunct” ş.a., la cotidianul „Monitorul de Iaşi” şi la revista „Les Cahiers des Amis de Pierre Louÿs”. În 1991, Uniunea Scriitorilor din România îi decemează premiul de eseistică pentru volumul Naveta esenţială, pe care premiu, însă, autorul îl refuză. Este deţinătorul premiilor pentru eseu acordate de fundaţia „Poesis” (1995) şi de revista „Convorbiri literare” (1996). În 1990 a călătorit ca turist în Pakistan şi în India. În perioada 1992-1994 a fost lector de limba română la universitatea Nancy I. Profesor de teoria traducerii şi logica discursului ficţional la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi, Catedra de Limba şi literatura franceză.

Sfera Eonică

-17-

ci prin cultură şi muncă spirituală încrâncenată. Sus-numitul eminent profesor şi autentic moralist, DUMITRU IRIMIA, atunci când, în 1977, l-am întrebat (în particular) ce rost avea să mai muncim pe brânci (eram membru al Cercului de poetică şi stilistică, al cărui luminat „spiritus rector” era însuşi domnul prof. univ. dr. DUMITRU IRIMIA), în climatul (sufocant şi tot mai indiferent la autentici-tatea valorii autentice), al perioadei „coreene” a României, mi-a răspuns: „Pentru ca atunci când vremurile se vor schimba, România să aibă parte de autentici specialişti, iar nu de amatori şi cârpaci!”...

„Cabalele universitare”, despre care face vorbire autorul cărţii (prin vocea, de dincolo de mormânt, a „obiectului monografiat” – LUCA PIŢU), vor fi existat – dar nu ele au caracterizat, organic, universitatea ieşeană antedecembristă. Mai curând azi, în postdecem-brism, ar fi valabile afirmaţiile autorului despre... „atunci”. Da, despre degradarea climatului universitar şi cultural românesc postdecem-brist, în general, s-ar putea scrie sute de monografii şi teribil de docte analize...fără nădăjduire, însă, într-o finalitate, ori eficienţă concretă.

IONEL NECULA zăboveşte, cu nostalgie şi dragoste, asupra „Autografelor Magistrului din Cajvana” – multe dintre ele dovedind erudiţie. Dar noi nu suntem deloc convinşi că nişte jocuri de cuvinte (preţioase, pretenţioase – alteori doar burleşti şi...fără de [aproape] nicio virgulă legitimă!), precum: „Domnului Ionel Necula cu miulţămire pentru cartea Domniei Sale şi invitaţie la pagina 66 a cap-dopului prezent, unde ne dăm şi noi, cu modeste mijloace, la acelaşi subiect pyrrhonian”, sau: „Domnului Ionel Necula îi paraşutez în ograda tecuceană exemplarul făgăduit, dar agrementat cu o surpriză pe coperta a patra urându-i în acelaşi timp o intrare triumphică la doctorare. Focşangeles, 21 iunie 1999” etc. – ar reprezenta mostre ale „neaoşismului moldovenesc” al regretatului LUCA PIŢU. Singura carte (dintre cele citite de noi) a „Magistrului din Cajvana”, care conţine veritabile mostre de „neaoşism moldovenesc” - este Lexiconul figurilor căjvănare (fireşte, nelipsind nici dintr-însa, uneori, frivolitatea unor jocuri de cuvinte gratuite - ...aşa, „de amorul artei”...unele inspirate, altele de-a dreptul „expirate”).Analiza făcută de IONEL NECULA asupra vremurilor noi, postdecembriste, apucate de „pauvre Luca”, este mult mai convingătoare – şi empathizarea autorului cu opiniile „piţuliene” mult mai vie: „Ce să lămurească paradoxul din aiureala pieţei liber-schimbiste, din faptul că <<un ginere monarhicesc>> figurează pe lista foştilor colaboratori ai securităţii, din autodenunţarea ipocrită a unui lider ţărănist, că a fost şi el turnător al Securităţii, numai pentru a beneficia de voturile <<adevăraţilor turnători>>, al căror număr masiv conta mult în balanţa şanselor electorale?” – cf. p. 42.Cât despre erijarea lui LUCA PIŢU în „persecutatul number one”(să fi acceptat a fi măcar... ”number two”!) al Securităţii, spune destule fraza lui IONEL NECULA: „În anul 1972 a participat [n.n.: LUCA PIŢU] la cursurile de vară de la Dijon (Franţa)”...ca să nu mai amintim şi de „excursiile” sale pe la Strasbourg!Autenticii „primejdioşi” anticomunişti nu aveau dreptul să treacă nici Dunărea, la Ruse, într-o ţară „pretenă şi frăţească”...!Exagerările unor personaje, precum domnul Şerban Foarţă: „Luca Piţu pentru noi/Este Paul Goma doi” - apar cel puţin...forţate.Dincolo de “cabalele universitare” şi “potlogăremele academice”, precum şi dincolo de “persecuţiile şi prigoanele securistice” (“ra-portate” de LUCA PIŢU şi preluate, uneori, cu naivitate inocentă adorabilă, de către autorul monografiei despre LUCA PIŢU…), cartea lui IONEL NECULA interesează prin judecăţile de valoare asupra operei scrise (de autentică valoare) a “căjvăneanului cioranian”: “Toate cărţile lui LUCA PIŢU mustesc de <<gândime>> cioraniene, de idei şi depoziţii în spiritual lui Cioran. Dar dincolo de tonul mustrător şi rechizitorial imprimat scrierilor sale, rămâne starea de spirit, disconfortul subiectiv din care se legitimează maniera oţioasă şi nevralgică în care îşi burduşeşte isprăvile sale decompozite, stilul gongoric şi baroc – cel mai potrivit pentru a da seama de răul acestei lumi şi de patologiile acestui veac” – cf. pp. 84-85.Da, se poate scrie, şi chiar extrem de fertil, despre scrierile autentice şi autentic-meditative (există şi dintr-acestea!) ale lui LUCA PIŢU - cel care descoperă, cu amărăciune, că nici Occidentul nu-i mai breaz decât Orientul (actual), în materie de cultură: “Şi aici [n.n.: în Occident] bulevardele sunt infestate cu excremente canine, intelectualitaea rafinată este fixată în miracolul revoluţiei bolşevice în-făptuită de Lenin, iar lumea este încurajată într-un consum exacerbat (…). Multe fătuci se înscriau la universităţile strasbourgheze doar pentru a beneficia de carduri şi de permise, de accesul în asociaţii, de reduceri la cinematografe, la muzee sau pe mijloacele de transport, ca şi de unele alocaţii, când nu veneau direct pentru combinaţii maritale” – cf. p. 64).IONEL NECULA reuşeşte, cu intuiţie sănătoasă şi cu măiestrie deplină, să articuleze şi formuleze o viziune generală, asupra gândirii şi asupra specificului stilului “piţulian”: “Dacă am înţeles bine, modernitatea discursului piţulian se resoarbe din două perechi de categorii estetice (pleonasmul şi oximoronul, tautologia şi paradoxul), la fel cum raţiunea suficientă a lui Schopenhauer se reven-dică dintr-o împătrită rădăcină. Ar fi şi chiar este logica discursului său eseistic, ansamblul de reactivi care-i nervurizează ţesutul problematic şi reflecţia amară asupra strâmbătăţilor acestei lumi. Este, bag seama, un cadru epistemologic fertil şi cu neîndoielnice virtuţi procesatoare” – cf. p. 48.La fel, preţioase sunt informaţiile (câte sunt…) despre înregistrarea făcută de către cuplul LUCA PIŢU-SORIN ANTOHI, la întâlnirea cu EMIL CIORAN, la Paris, în noiembrie 1990: ”Cioran, înaintea tuturor, înţelesese că toată aiureala de la noi îi confirmă paradigma despre neamul valah, despre golurile psihologice şi istorice care-au marcat devenirea în timp şi lume (…) . Venind vorba de specificul românesc, Cioran se arată consternat că multe lucruri care încep bine, la noi, ajung să sfârşească rău, chiar neaşteptat de rău” – cf. pp. 51-52.…Acum, în finalul discursului/excursului nostru, despre cartea lui IONEL NECULA, ne mirăm, derutaţi: oare de ce există (în textul cărţii) atâta neglijenţă (mai ales în primele pagini!), la nivelul multor construcţii verbale? Oare să punem vina, integral şi exclusiv, pe editor? Noi nu prea credem asta…şi, de asemenea, oricâtă grabă trebuie să manifeste bietul scriitor pauper, când capătă, “din cerurile” bogătaşilor vremii actuale, o amărâtă de sponsorizare: “prea cumulase [n.n.: cei ajunşi la putere, în postcomunism] destule insanităţi (…) prea se arătase devotaţi” (p. 6), “mulţi dintre actanţii noii scene politice cumulase” (p. 7) etc. etc. etc.…Oricum, avem în faţă o CARTE-PREMIERĂ: schiţa de “Monografie LUCA PIŢU”. S-o salutăm, cu respectul cuvenit - şi să aşteptăm controversele ideatice ale specialiştilor în “cioranistica piţuliană”, faţă de această evo-care realizată de IONEL NECULA (evocare, ca adevărat…”ELOGIU CONTROVERSEI” - uneori vie, de multe ori excesiv livrescă) – adică, ale specialiştilor în opera unui atât de controversat, iritant şi iritabil om şi scriitor (deci, nu desăvârşit filosof…!) , cum a fost LUCA PIŢU, în timpul vieţii sale zbuciumate, complexate şi frustrate…

Dumnezeu să-l ierte!

Sfera Eonică

-18-

Luca Cipolla

ItaliaProfesiune: angajat al unei societăţi a cărţilor de credit din 1998Data şi locul naşterii: 17/11/1975, MilanoAdresa: Via Amerigo Vespucci 17 B/2 – 20090 Cesano Boscone (MI) – ItaliaNumăr de telefon: +393475089840E-mail: luca.cipolla@yahoo.itId Facebook: Luca Cipolla

AutobiografiePoet şi traducător din limba română în limba italiană şi invers.

Redactor al revistelor “Sfera Eonică” şi “Regatul Cuvântului” din Craiova, colaborator de bază la revista “Boema”, “Climate Literare” şi la revista internațională online “Starpress”. Prezent în colegiul redacțional al revistei “Amprentele sufletului”.

Volume publicate:

• “Monade” - poeme, împreună cu Melania Cuc, Editura Karuna, Bistrița, septembrie 2014.

Reviste şi ziare în care am mai publicat:

• Oglinda Literară, Nord Literar, Luceafărul, Ecouri Literare, România Literară, Apostrof, Vatra, Basarabia Literară, Moldova Lite- rară, Revista Literară Bucovina, Actualitatea Literară, Caiete Silvane, Revista Argeş, Cervantes, Vatra veche, Revista Armonii Culturale, Onyx din Dublin, Mozaicul, Lumina Lină/Gracious Light din New York, Lumea Românească, Revista A.V.A, Revista Zeit, Litere, No-men Artis, Citadela, Destine Literare din Montréal, Dăruiri literare, Lohanul, ziarul “Ro-mania” din Cipru, Poeti e Poesia di Elio Pecora, revista internațională Levure littéraire, ProSaeculum, revista Pro Arme, Mişcarea Literară, revista Alternanţe din Hofheim-Germania, Apollon, Singur, cotidianul “Răsunetul”, Revista POEZIA, Revista Bogdania, Constelaţii diamantine, ziarul Naţiunea, Chronos, Urmuz, Scrisul Românesc, Negru pe Alb, Copiii Europei din Rep.Moldova, Contact international, Semne-Emia, Sintagme literare, Vorba din Ardeal, Revista Orizonturi Literare, Revista Feed Back, Memoria Slovelor, Litera13 şi Revista Plumb.

Reviste literare online în care am publicat:

• Poezie.ro, Visul, Onestiul Cultural, Poezii.biz, Tânărul Scriitor, ClementMedia, Editura Mateescu, Confluenţe Literare, Port@leu, Carte Allineate, Clubul Cafeneaua Literară, Orizonturi Literare, Revista Omniscop, Le Reti di Dedalus, Multilingua Pages For Education, Literature & Art, Tellusfolio.it, Agentiadecarte.ro, Scrivere.info, www.bistritanews.ro, www.poesianuova.com, www.clipa.com, www.gandaculdecolorado.com, uzp.org.ro, Odysseo.it, Respiro.org, Revista online a Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec şi Prăvălia Culturală.

Premii și distincții:

2012:• Premiul I pentru poezie la Concursul de Creație Literară “Visul”- Ediția a VII-a; • Premiul special al revistei “Boema” ca cel mai bun colaborator din străinătate în cadrul Festivalului Național de Literatură “Priete-nia cuvintelor” din Galați.

2013:• Poeziile traduse pentru Denisa Lepădatu îi conferă tinerei poete gălățene să obțină Medalia de Argint la Premiul Internaţional ‘’Giovani e Poesia’’ din Triuggio - Italia, ediția a XXII-a;• Menţiune în secțiunea Poezie în Limbă la ediţia a XVII-a a Premiului Internaţional “ARTE E CULTURA 2013” din Castel San Giorgio (Salerno) – Italia;• Poeziile traduse pentru Denisa Lepădatu obțin menţiune în secțiunea Poezie în Limbă la ediţia a XVII-a a Premiului Internaţional “ARTE E CULTURA 2013” din Castel San Giorgio (Salerno) – Italia;• Premiul III pentru poezie la Concursul Internațional de Poezie și Proză “Limba noastră cea română-Starpress 2013”, organizat de revista româno-canado-americană “Starpress” cu ocazia Zilei Limbii Române, pe 31 august;• Premiul II pentru poezie la Concursul Literar Internațional “Visul”- Ediția a VIII-a;• Premiul revistei “Pro Arme” pentru poezie la cea de-a XLV-a ediție a Festivalului-concurs național de literatură “Moștenirea Văcăreștilor” din Târgoviște.

2014:• Diplomă de excelență a revistei “Cervantes” pentru contribuția deosebită adusă în arta scriitoricească;• Premiul I la secțiunea E, destinată poeziilor inedite, la Premiul Internațional “Giovani e Poesia” din Triuggio - Italia, ediția a XXIII-a;

• Poeziile traduse pentru Mariana Eftimie Kabbout obțin premiul special “Poezia popoarelor” la Premiul Internațional “Giovani e -19-

Sfera Eonică

Poesia” din Triuggio - Italia, ediția a XXIII-a;• Poeziile traduse pentru Denisa Lepădatu obțin premiul II la Concursul Național de Poezie “Tra Secchia e Panaro” din Modena – Italia;• Menţiune specială în Poezie la Concursul Internaţional de Poezie şi Proză “Starpress 2014”;• Menţiune în secțiunea Poezie în Limbă la ediţia a XVIII-a a Premiului Internaţional “ARTE E CULTURA 2014” din Cava De’ Tirreni (Salerno) – Italia;• Premiul II în secțiunea Traduceri la Festivalul Internațional de Poezie - Renata Verejanu din Chişinău - Republica Moldova;• Poeziile traduse pentru Denisa Lepădatu obțin premiul IV la ediţia a XXIV-a a Concursului de Proză şi Poezie “Anna Savoia” din San Giovanni in Croce (Cremona) – Italia;• Semifinalist în secțiunea over la Premio Wilde / European Literary Competition, ediția a VII-a.

2015:• Premiul II la secțiunea F (foto-poezie/ în memoria lui Angelo Villa) la Premiul Internațional “Giovani e Poesia” din Triuggio - Ita-lia, ediția a XXIV-a;• Poeziile traduse pentru elevul Marius Florea de la Liceul Unirea din Braşov obțin medalia de argint din partea Președinției Camerei Deputaților Italiene şi premiul II la secțiunea C (13-17 ani) la Premiul Internațional “Giovani e Poesia” din Triuggio - Italia, ediția a XXIV-a;• Diplomă “Omagiu Diamantin” pentru bogata activitate desfăşurată în cadrul revistei “Constelații diamantine”; • Premiul I în secțiunea Poezie de autor la ediția a II-a a Festivalului Internațional de Poezie - Renata Verejanu din Chişinău - Re-publica Moldova.

Apariţii în volume:

• Versiune în limba italiană a cărţii “Judecata de apoi”, ediție bilingvă, semnată de Petre Rău, Editura InfoRapArt, Galați, 2011;• “Mirajul mamei - cele mai frumoase poezii despre mamă”, Editura InfoRapArt, Galați, 2012;• Prefața a doua a cărţii “Primăvara fără sigiliu” de Denisa Lepădatu, Editura InfoRapArt, Galați, 2013;• Versiune în limba italiană a cărţii “Cercuri concentrice”, ediție multilingvă, semnată de Ileana-Lucia Floran, Editura Emma, Orăștie, 2013;• Versiune în limba italiană a cărţii “Oglinda Misterelor”, ediție multilingvă, semnată de Nicolae N.Negulescu, Editura Betta, București, 2014;• Versiune în limba italiană a cărţii “Pod peste gânduri”, ediție bilingvă, semnată de Olga Văduva, Editura Editgraph, Buzău, 2014;• Versiune în limba italiană a cărţii “Sunt...Visez...Rămân”, ediție multilingvă, semnată de Gheorghe A.Stroia, Ed. Singur, Târgov-iște, 2015.

Ulterioare colaborări:

• Traducerea poeziilor poeților Mihail Gălăţanu, Mihai Apostu, Dana Fodor Mateescu, Renata Verejanu şi Traian Vasilcău.

Apariţii în antologii:

• MERIDIANE LIRICE “Aripi de vis”- Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2013;• INCURSIUNE ÎN COTIDIAN “Antologie de proză scurtă”- Ed. Inspirescu, Satu Mare, 2013;• IMPRONTE 5 - Ed. Pagine srl, Roma, 2013;• PAROLE, SEGNI E COLORI “Annuario di Arte e Letteratura Contemporanea” - Accademia Internazionale “Arte e Cultura”, Castel San Giorgio (SA), 2014;• CARO DANTE “Antologia poetica a cura di Renato Fiorito” - Fondazione Internazionale Don Luigi Di Liegro Onlus, Roma, 2014;• ANTOLOGIA Scriitorilor Români Contemporani din Întreaga Lume STARPRESS 2014 - Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2014;• ANTOLOGIILE REVISTEI SINGUR – Poezie – Editura Singur, Târgoviște, 2014;• ANTOLOGIA DEL PREMIO DI POESIA CITTA’ DI MONZA 2013 – Ed. Montedit, Melegnano, 2014;• ANTOLOGIA DEL PREMIO INTERNAZIONALE “CENTRO GIOVANI E POESIA”-TRIUGGIO 23a Edizione – Ed. Pro-metheus, Milano, 2014;• ANTOLOGIE (Poezie şi Eseu) FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE POEZIE – RENATA VEREJANU – Ed. din contul familiei poetei Renata Verejanu, Chişinău, 2014;• Antologia IL FEDERICIANO 2014-Libro Amaranto – Aletti Editore, Villanova di Guidonia (RM), 2014;• ANTOLOGIA DEL PREMIO INTERNAZIONALE “CENTRO GIOVANI E POESIA”-TRIUGGIO 24a Edizione – Ed. Pro-metheus, Milano, 2015;• ANTOLOGIE (Poezie şi Eseu) FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE POEZIE – RENATA VEREJANU – Ed. din contul familiei poetei Renata Verejanu, Chişinău, 2015.

Alte lucrări:

• http://marianakabbout.ro/index.php/poezii#Poezii în limba italiană • http://www.youtube.com/watch?v=dPDnS98xjv8

Sfera Eonică

-20-

• http://www.youtube.com/watch?v=dz-mpEDHY3k• https://www.youtube.com/watch?v=k1bhjxUzbqg&list=UUWYphmeMlMALrpnPMhiFLmg• https://www.youtube.com/watch?v=O0XA8mTbugg• https://www.youtube.com/watch?v=ZVVLnG1VpYU• https://www.youtube.com/watch?v=eysUGf2Fa9c&feature=youtu.be• https://www.youtube.com/watch?v=V1kMdXGrZgM

Recenzii şi articole:

• http://www.romlit.ro/pota_redaciei2 • http://www.efinance.ro/carti44.php • http://www.armoniiculturale.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2928:luca-cipolla-occhi-sfugentio-chi-evazivi-moment-liric • http://edituramateescu.ro/2013/05/borderline/ • http://culturaromena.it/Home/tabid/36/articleType/ArticleView/articleId/779/Ottimo-risultato-per-i-ragazzi-romeni-al-Premio-In-ternazionale-di-Poesia-di-Triuggio.aspx • http://www.youtube.com/watch?v=xhGiaJS5UZs • http://visul.florema.ro/?s=concurs&op.x=0&op.y=0 • http://www.revista-zeit.ro/?q=node/2• http://www.bibliotheca.ro/reviste/litere/nr_6_2013/litere_nr_6_2013.php• http://www.youtube.com/watch?v=w8kh5SCd1so • http://www.youtube.com/watch?v=8W_lonqMuf0 • http://www.romlit.ro/pristanda_fa_cu_dramaturgia• http://www.rasunetul.ro/boema-revista-de-literatura-si-arta-leaga-bistrita-literara-de-artera-dunarii• http://issuu.com/poesismoldaviae/docs/ecouri_literare_nr_12_f/69• http://www.culturaromena.it/Rom%C3%A2n%C4%83/tabid/88/ArticleType/ArticleView/ArticleID/882/PageID/883/Default.aspx• https://www.youtube.com/watch?v=V-46mneJAGM&list=PL9Kikt95_bgm_p8i11Fo6hTusS64GMmFA• https://www.youtube.com/watch?v=Je9Td0n7tjc&feature=youtube_gdata_player• https://inflorescente.wordpress.com/2014/06/02/alle-porte-della-poesia/• http://www.tellusfolio.it/index.php?prec=index.php&cmd=v&id=17653• http://www.bistriteanul.ro/monade-doar-azi-la-casa-cartii-nicolae-steinhardt-din-bistrita-1410415391578.html• http://www.bistritanews.ro/index.php?mod=article&cat=5&article=13119• http://www.rasunetul.ro/monade-monadi-prietenie-literara-romano-italiana-melania-cuc-si-luca-cipolla• http://www.mesagerul.ro/2014/09/12/melania-cuc-lansat-un-nou-volum-de-versuri-monade• http://revistabistritei.ro/category/gazetadebistrita• https://www.youtube.com/watch?v=Jhog6jQLWw4&list=PLtWoEJhGdDC6dCF5bKM63o0jrx-6dZSMV• https://www.youtube.com/watch?v=TKQj8L5mNb8• https://www.youtube.com/watch?v=pilpke-j1lc• http://www.revista-zeit.ro/?q=node/8/71• http://uzp.org.ro/luca-cipolla-un-italian-ce-se-exprima-foarte-bine-in-romaneste/

Prezentare de Melania Cuc, scriitoare și jurnalistă bistrițeană (25/09/2013):

“Italianul Luca Cipolla și mare sa dragoste pentru poezia danubiană

Deși nu este lingvist de profesie, doar un impătimit al Poemului, Luca Cipolla trăiește cu o parte a spiritului său rarisim în și prin Limba Română. Cetățean, prin naștere și trăire, al cetății industriale din Milano, Italia, Luca Cipolla este prezent într-o pleiadă de reviste literare, elec-tronice și clasice, care apar în România sau (și) în diaspora românească. Poet și traducător de poezie din română în italiană, și viceversa, Luca Cipolla și-a câștigat pe merit notorietatea în galaxia poeților din țara noastră. Colaborator permanent al revistei Boema din Galați, dar și publicând cu ritmicitate spectaculoasă în alte reviste. Este redactor al revistei “Sfera Eonică” din Craiova şi colaborator de bază la revista “Boema”, “Climate Literare” şi la revista internațională online “Starpress”.Numele lui apare și în alte reviste serioase din România, dintre care amintim: Oglinda Literară, Nord Literar, Luceafărul, Ecouri Literare, România Literară, Apostrof, Vatra Veche, Climate literare, Luceafărul etc.Cu abilități de comunicare moderne, el a reușit să atragă atenția asupra necesității dialogului culturală, a ,,trecerii,, operei scriitorilor din România, dincolo de fruntariile europei, în speță, în Italia. Un exemplu excelent în acest sens, este simbioza literară dintre Luca Cipolla pe post de traducător și micuța poetă Denisa Lepădatu, fenomen care a determinat ca poemele poetei din Galați să fie primească Medalia de argint la Premiul Internațional “Giovani e Poesia” de la Triuggio, ediția a XXII-a. Un alt premiu pentru poezia românească, și care se datorează și traducerii de calitate prestată de Luca Cipolla, este cel de semnalizare pentru poezie în limbă la XVII Edizione del Premio Internazionale “ARTE E CULTURA 2013” din Castel San Giorgio (SA) – Italia;

Luca Cipolla a obținut, cu poeme personale scrise în în limba română, Premiul III pentru poezie la Concursul Internațional de Poezie

Sfera Eonică

-21-

și Proză “Limba noastră cea română-Starpress 2013”, organizat de revista româno-canado-americană “Starpress” cu ocazia Zilei Limbii Române, pe 31 august.Foarte activ și în sfera editorială. Luca a semnat traducerea în limba italiană din cartea “Judecata de apoi”, autor Petre Rău, carte care a apărut în ediție bilingvă, Editura InfoRapArt, Galați, 2011. dar și a volumului “Mirajul mamei - cele mai frumoase poezii despre mamă”, Editura InfoRapArt, Galați, 2012.Datorita efortului său intelectual, a fost onorat cu premii și distincții, cum ar fi: Premiul I pentru poezie la Concursul de Creație Literară “Visul” - Ediția a VII-a; Premiul special al revistei “Boema” pentru cel mai bun colaborator din străinătate în cadrul Festivalului Național de Literatură “Prietenia cuvintelor” din Galați.Construind o adevărată punte de legătură între poeții celor două țări, Luca Cipolla este încă la începutul drumului său în literatura clasică europeană. Cu un simț perfect al relației umane, el exemplifică perfrect intelectualul născut și nu făcut al tinerei generații europene, reușeșete să își consolideze drumul de poet și traducător în paralel cu profesia prin care își câștiga pâinea zilnică.Dacă despre calitatea sa de traducător cu virtuți indubitabile, vorbesc premiile enumerate deja de noi, despre poetul Luca Cipolla vorbesc versurile pe care le caligrafiază cursiv, într-n limbaj desferecat de rugina conveninețelor. Deși tânăr încă, nu se lasă atras de sintagmele mai mult sau mai puțin licențioase, care, în opinia majorităților scriitorilor juni de pe Mapamond, fac sarae și piperul Poeziei actuale. Luca Cipolla își convinge cititorul cu talentul său, scrie versuri cu impact emoțional dublat de filosofia interesantă a un ui ins care vede lumea literară dinsrte Vest spre Est. O comuniune de idei interesante își găsesc locul perfect în poemele sale, lucrări bine definite și care reflectă lumea complexă în care trăim azi.Iată o mostră de poem italienesc contemporan, semnat de Luca Cipolla, și tradus, tot de el, în limba română:

ARACHNE ŞI EU ÎN AŞTEPTARE

Păianjenul ţese pânza luişi singura fiică nu mai eşti;tace sufletul meu în pernăşi arde tămâiepână la o lentă agonie,fii prezentă dar în concediu,strălucitor şi salubru aerul nu vibreazăşi mă emoţionezi,doar de piatră Sinai.Acum neruşinată hrăneşti razeleunei pânzepe care o filezi din zori până-n searăşi în sarcinăpretenţia să te numeşti viaţă.

Felicitari, Luca Cipolla și, fie ca și vestitul Ovidiu, să-ți cânți în vers frumos, iubirile (și) la Pontul Euxin.

Melania Cuc”.

O mică recenzie a lui poetului şi italienistului român Geo Vasile, căruia in 2013 i-a fost decernat ordinul Stella d’Italia în grad de Cavaler pentru cărțile și studiile sale dedicate promovării limbii și literaturii italiene în România:

“Un onirosurrealist fantast

Poetul și românistul lombard Luca Cipolla este un onirosurrealist fantast. Textele sale poetice par a avea un echilibru al modernității, dezmințit însă de narativitatea oximoronică între absurd amintind de Urmuz și Virgil Mazilescu și angelismul marilor orfici ai adorației fără frontiere. Formal, poeziile sale, rod al unei ingenioase ars combinatoria, învederează simultan tonalitățile contrastive generate de juxtapunerea unor versete și premeditate notații prozaice. Autorul se află în siajul spiritului postmodern al amanților dizarmoniilor și al spulberării bruște a idilismului: “Ca să disting greșeala mă-ncredințez oglinzii,/ și totuși dincolo de râu ajunge să mă uit/la mine și la tine,/ la alții și la alte../Atunci va să-nțelegem jocurile noastre/ unde se-ascunde soarele adesea după nori de fosfor./Nici un costum de scenă/în material/ întregului perceptibil și tăinuit./Iubirea/ să ne piardă ca versuri/într-un cânt.”. Aparent clar òi accesibil, Luca Cipolla este un poet enigmatic dar plin de miez ce -și poate revendica fără complexe inutile o ars poetică de tip Mario Luzi. O poezie a cunoașterii prin ardoare, a conștiinței că perfecțiunea marmoreană tip Canova sfârșește prin a obosi cititorul. Compozițțile sale preferă premeditat impe-cabilului eroarea necesară ce dă curaj și undă verde feluritelor interpretări, unui evantai amplu de opinii. Luca Cipolla nu aduce în pagină perfecțiunea sferei, ci imperfecțiunea inevitabilă, fragmentul lapidar, dilema, cazualul, cu alte cuvinte tot ceea ce sporește vitalitatea, ceea ce Nietsche numea sentimental Ființării. Poezia lui Luca Cipolla, fără a exclude sentimental infinitudinii, pivotează în jurul fenomenelor în mișcare, immature, în jurul sugestiilor de energie ce transmite formele nedesăvărșirii, impure, umane, emoționante.

Geo Vasile”

Sfera Eonică

-22-

DELIRIO DI LULE

I fari della macchina tagliavano la notte, quella notte senza Dio al suono d’una radio lontana,“Carried away by a moonlight shadow”;non avevo molto da dire a me stesso, nulla da aggiungere, del resto così accade tra amici; quando l’avevi in bocca era come fingere, forse lo facevi per istinto o meglio per interesse.Viaggiai molto con la mente e nello spazio, non era solo prendere un aereo e venire a București oIași, era cercare un mio ego, l’idea che al mondo esistesse un’idea, un posto ideale,ma soprattutto il ricordo di com’era un tempo qui;ora son già vecchio, la mia mente bruciata come a luglio un campo di stoppie.. M’accusavi di non esser cresciuto, di non esser libero, di ascoltare troppo i miei,ma ora ecco son di nuovo qui e i fari della macchina tagliano ancora la notte.Cantava lo zingarello della metro e mi guardava come un cane battuto mentre sua sorellal’accompagnava con la fisarmonica.Così m’accoglieva la tua terra e non era la prima volta.Cercavo di ridere con te, di non sentir la solitudine, di tenerti per manoe sapere che per te anch’io ero romeno.“Nemo propheta in patria”.. ma forse era solo un’illusione;tutto è spento ora, estinto dalla terra, guardo fisso nell’etere, il ricordo di quella sera, in lontananza una cometa e lo spazio, l’universo, l’aldilà, tutto così vicino,e questa solitudine da puttane e sostanze psicotrope,questo male che mi fa pagare per una semplice amicizia, un amore...E quando ti parlo/mi parli in quella stanza non riesco a non pensarti ai bordi del lettomentre ti levi le calze e poi sotto le coperte in un amplesso di emozioni e odoriraccontare la tua giornata a chi ti ama; io vorrei esser quello.L’aria tesa toglie il fiato e la notte non ha pietà dei cani randagicome una madre critica e severa, non accetta film senza trama e te li fa patirequasi la tua vita respirasse della sua aria e ad ogni alito di vento ti chiedesse pegno.Viaggiai molto con la mente e nello spazio,una macchina del tempo, la baia era lì, negli occhi della luna che mi proiettava il suo mondo,ero un alieno, non mi si poteva vedere dai gialli campi di colza,né la veste corporea mi aveva abbandonato, un nuovo Armstrong con occhi grandi e spalancati,spaventati, da piccolo cinese spaventato,così levitavo, senza gravità, tutto e solo pensiero..Com’era il mondo da lassù..strano non vedevo la terra, ma solo i secondi scorrere, i minuti passare - la massicciata - le ore rotaie, i chilometri ore che diventano giorni ed il treno tempo che si snodain basso, quasi una piccola serpe, sensuale e irreale.E’ così che la terra cominciò a tremare ma dalle fenditure solo neve, neve che riempì pure gli argini dei fontanili,debordando e raccogliendomi un pomeriggio a parlare un quasi spagnolo con una quasi amica,amica di parole, amica di piacere,precipitando così nel vuoto, ma sollevato dall’energia di un tunnel che mi parlò di pesca,un altro pomeriggio e mio zio ed il bambino che sono e Lucio Dalla, tredici anni e sguardo da ragazza,un pastrano abbandonato tra i cadaveri del fosso, alghe, acqua, un vecchio cimitero che rasenta l’Ottocento,un duce e il re,un grido tra le file del riso, quella corsa tra i fusti e librarsi a mezz’aria..rividi tante pelli di tanti colori, la brezza nei loro capellie un bimbo m’additava, un bimbo che sporcava l’erba del suo pianto, il ginocchio sbucciato,l’odore di terra, richiamo d’un’età ingenua e schietta..Il libro poco distante, nella mezz’aria, volerlo toccare e la solita paura di voltare pagina, quale inquietudine,Dio, coprimi della sua veste bianca, in alto stavo ad osservare ogni errore commesso, da me e chi mi precede,da quella finestra, il suo sorriso, mio padre mi teneva per mano e mi portava lì,ora solo atomi, la mia mente in delirio,il sogno od un miraggio, la Venere nera, la borraccia tesa al mio richiamo, rividi la finestra ed ero lì, presente al giudizio del tempo, le lancette sgretolate,il letto sfatto, il sorriso suo, povero Mario, la candida veste, il suo pudore, e immaginai, i fari spenti,solo,il sangue mi si raggela lungo la valle di Giosafat.

Sfera Eonică

-23-

DELIRUL LUI LULE

Farurile maşinii tăiau noaptea, noaptea aia fără Dumnezeul sunetului unui radio îndepărtat,“Carried away by a moonlight shadow”;n-aveam multe de spus mie însumi, nimic de adăugat, de altfel aşa se întâmplă între prieteni;când o aveai în gură era ca să simulezi, poate o făceai din instinct sau mai bine din interes.Călătorii des cu mintea şi în spaţiu, nu era doar ca să iau un avion şi să vin la Bucureşti saula Iaşi, era să-mi caut un ego, ideea că în lume exista o idee, un loc ideal,dar mai ales amintirea de cum a fost odată aici;acum sunt deja bătrân,mintea mea arsă ca în iulie o mirişte..Mă acuzai că n-am crescut, că nu sunt liber,că ascult prea mult de ai mei,dar acum iată sunt din nou aici şi farurile maşinii încă mai taie noaptea.Cânta puradelul ăla din metrou şi mă privea ca un câine bătut în timp ce sora lui l-aducea cu acordeon.Aşa mă primea ţara ta şi nu era prima oară.Încercam să râd cu tine, să nu simt singurătatea, să te ţin de mână,şi să ştiu că pentru tine şi eu eram român.“Nemo propheta in patria”..dar oare era doar o iluzie;stins e totul acum, dispărut din pământ, fixez în eter,amintirea acelei seri,în depărtare o cometă şi spaţiul, universul, lumea cealaltă, totul atât de aproape,şi singurătatea aceasta a târfelor şi a substanţelor psihotrope,chinul ăsta care mă face să plătesc pentru o simplă amiciţie, o iubire...Şi când îţi vorbesc/îmi vorbeşti în camera aia nu reuşesc să nu mă gândesc la tine la marginea patuluicând îţi scoţi ciorapii şi apoi pe sub pături într-o împreunare a emoţiilor şi a mirosurilorsă-i povesteşti ziua ta celui care te iubeşte; eu aş vrea să fiu acela.Aerul crispat îţi taie răsuflarea şi noaptea n-are milă de câini vagabonzica o mamă critică şi severă, nu acceptă filme fără tramă şi ţi-le face să-ndureca şi cum viaţa ta să respire aerul ei şi la fiecare adiere a vântului să-ţi ceară cont.Călătorii des cu mintea şi în spaţiu,o maşină a timpului, rada era acolo, în ochii de lună care mă proiecta lumea ei,eram un extraterestru, nu se putea să-mi vadă din câmpurile galbene de rapiţă,nici măcar veşmântul corporal nu mă părăsise, un nou Armstrong cu ochii mari şi holbaţi,speriaţi, ca ai unui mic chinez speriat,aşa mă ridicam în aer, fără gravitate, tot şi numai gând..Cum era lumea dinspre acolo sus..ciudat că nu vedeam pământul, dar numai secundele să curgă, minutele să treacă - balastul - orele şine, kilometrii ore care devin zile şi trenul timp care se deznoadădedesubt, aproape ca un şarpe mic, senzual şi ireal.Este aşa că pământul începu să tremure dar din crăpături numai zăpada, zăpada care umplu şi stăvilarele izvoarelor,debordând şi strângându-mă o după-amiază să vorbesc o cvasispaniolă cu o cvasiprietenă,prietenă de cuvinte, prietenă de plăcere,astfel precipitând într-un vid, dar ridicat de energia unui tunel care îmi vorbi despre pescuit,o altă după-amiază şi unchiul meu şi copilul care eu sunt şi Lucio Dalla, treisprezece ani şi privire de fată,o manta părăsită printre cadavrele şanţului, alge, apă, un cimitir vechi care atinge secolul al XIX-lea,un “duce” şi regele, un strigăt printre rândurile de orez, goana aceea printre tulpini şi planarea în aer..revăzui atâtea piei cu atâtea culori, briza în fire din părul lorşi un copil mă arăta cu degetul, un copil care murdărea iarba cu plânsul lui, genunchiul zgâriat,mirosul pământului, chemarea unei vârste ingenue şi france..Cartea nu prea departe, în aer,aş vrea s-o ating şi frica obişnuită de a întoarce foaia, ce nelinişte,Dumnezeule, acoperă-mă cu veşmântul lui alb,mă uitam în sus la orice greşeală comisă,de mine şi de cei care mă precedă,din fereastra aceea,zâmbetul lui, tatăl meu mă ţinea de mână şi mă ducea acolo,acum doar atomi, mintea mea în delir,visul sau un miraj, Venus neagră, plosca întinsă la chemarea mea,văzui din nou fereastra şi eram acolo, prezent la judecata timpului, limbile de ceas fărâmiţate,patul desfăcut, zâmbetul lui, săracul Mario, veşmântul candid, pudoarea lui,şi imaginai,farurile stinse,singur,mi se îngheaţă sângele de-a lungul văii lui Iosafat.

Sfera Eonică

-24-

Adrian BotezFALCA

mestecam de zor – şi deodatămi-am oprit falca: daaşa se va opri – cândva – singură – se vaopri într-o zi – pentru veşnicie – şi peste ea vortrece – în zboruri grăbite – maiestuoaseierni şi primăveri galante – vor trece stoluri demonstruoşi viforoşi terţiarimărăcini şi scaieţi – şi stoluri deuşuratice stele – iar ea - falca - tot oprităva rămâne – şi tot mai subţiratică vadeveni şi tot mai albă – crai nou - tot maiadâncit sub comorile-ngropate alezărilor – deci va ajunge - treptat şifiresc - până în fundul pământului – acolo undenimeni şi nimic nu mai are nevoie să semişte – să mestece orisă încerce a da mărturie prin spusă: pentru că acolo esteîntreagă mareagrădină a supremelor taine – veşnicînsorite – înţepenite într-un de ne-ntorssurâs

***

HARUL FĂR’ DE OM

în palate zace groaza – bolnăvioarăîn colibe – suferinţa-ntru vioarădezmăţată omenire deşiratătot aşa te-ai răstignit – şi altădată

bogăţie fără rod ori rost în lumesărăcie murmurând credinţei nume:cine-a hotărât divorţul colo-n stelea săpat haznaua urii grele

numai Hrist uneşte – Omul se dezbinăcreşte-ar alt pământ – din rădăcinăşi în loc de-odorul zilei şase

caracàtiţa să suie-n tron mătase......Hriste – înnoieşte legământ şi stăpâniriharul făr’ de om pogoară-l peste firi!

***

ŞTEFAN VODĂ PLEACĂ FRUNTEA...

Ştefan Vodă pleacă fruntea - şi se-nnegură prin munţi:l-au trădat ţăranii noştri – mahala fără de rost!au zvârlit òcina veche la păgâni lacomi şi crunţisfânt răzeşu-acum ajuns-a cerşetor de cel mai prost...

mânăstirile se surpă – iar Manole s-a-mbătatcu un kil de vorbe goale – dar tratate cu nitrat!şi – Măria Ta – pe cruce Hristul iarăşi s-a urcatpână şi ţaţa Maria azi în mall-uri l-a scuipat!

cântăreţii-şi fac din dible suport de calculatorşobolanii electronici ne-au ros grâu – ne-au stins pridvor...straiul încărcat cu stele ne-a ajuns de râs – voievoade

ne-mbrăcăm ca deţinuţii – numai lanţuri să ne-nnoade!...scoate – Sfânt Ştefan – din teacă paloş dreptşi opreşte viitura cea de zoaie – pân’ la piept!

***

SONETUL DREPTĂŢII

cine-ţi dă dreptul să iei libertatea?nu-ţi pune bocancii pe-altarul din cer!nu-n lanţuri – zăbrele – se face dreptate:treptat – colo-n slavă – luminile pier...

vulturu-n temniţă moare – regalşi-l plâng nunţi de păsări – vâslind printre stelepădurile ard pân’ la-al Styxului malvin vânturi sanchìi şi cresc volburi de iele

dreptate-i în corul de îngeri-grădinidreptate-i în caii cei albi ai furtuniidreptatea-i un şopot – colo-n rădăcini

dreptatea nu rabdă nici jug şi nici funii!...e treaz Răstignitul în vârf de colinecăci dreptatea cea dreaptă – de-acum abia vine!

***

COLIND

lir delirpe fir porfirdimineaţă de Ofirluminează din safirsă am înger musafir

lir de visîn paradiss-a tot scrispe cer zapis:

să fim crinipentru străini –ardem vinide serafimi

Crist cu spinipoeţi seninisângerând luminipe pagini de-amini

curat în pridvoriar din sfânt izvoraripă de zborpravilă de nor

haideţi la scăldatşi la pieptănatraze de-mpăratprunc fără păcat

***

A VENIT O CIOARĂ-N ZBOR

a venit o cioară-n zbor să-mi spună poveste:munţii nu mai au tălpici - nu mai au nici crestepe păduri tot ning de zor scârbe şi pecingini

Sfera Eonică

-25-

pân’ şi cerul se îneacă de-atâtea funingini

oameni se ascund în fier - fiare fug de-a durapeste toate se revarsă bolile şi urape Hristos Îl smulg cu sila dar cu artificiizi de zi Îl mută lumea numai prin ospicii

ning blesteme - pier oceane - lumea-i pustiitănu ne-ajunge doar demenţa - avem şi gastrită...vin mereu călăi în soartă - cam pe la chindie

toţi privim amurgu-acesta bogat în prostie!...floare albă de lumină - Maică Preacuratăspune despre tot ce este:”…hei - a fost odată…”

***

UNIVERS DE CIOCOI

lâng-o vilă - într-un şanţ - pasc două-trei oiîntre ele - deghizat - păstor de-operetă:e patronul de căsoi - baciul de strigoi...n-a convins pe nime-n temniţi să ţină dietă!

ninge liniştit pe scenă - lumea-i plictisitătrec turbate pe şosea fiarele-maşiniteatrul munţilor scăzuţi nu mai e ispităpe mioare cresc pecingini grelele ruşini

pier în fumul de benzină zâne de-epopeeîntr-o vreme fără saţ şi fără credinţătremurăm singurătăţi - uşi fără de cheie

întunericul cel harnic îşi mai dă silinţă......bate vânt prin codrii ştirbi - au murit miresetot mai rar e răsărit - morţi de zei mai dese

***

REGELE-POET

dondănind un rege singur prin palatul pustiitbate pas ca la paradă printre-umbritele coloaneiar coroana-i de pe creştet făurită-i din piroanesângele-i brăzdează rigăi chipul şi vestmânt cernit

cum Tezeu se-azvârlea-n bezne să înfrunte Minotaurbravul rege - biet nebunul - se îndreaptă spre infernbate pas ca la paradă - fără fier şi fără aurDuhu-i bântuit de stele: ARMA CÂNTULUI ETERN!

pe culoare palatine se aud aripi şi fiareprinciar - Dementu-Oceanic acceptat-a jur-prejurprovocarea-a mii dueluri - cruciat sublim şi pur

generos împarte curţii toate morţile polare......biet Poet - Martir de-Ospicii - neştiut şi-nvolburatnumai Crist te mai boceşte în războiul fără sfat...!

Viviana Poclid Dehelean

Ochii tăi...

Visele mi se-mprăştie în mii de raze solareŞi văd nemărginireaÎn sclipirea ochilor tăi...eşti departe şi ne desparte doar neputinţa de a-nfrunta neputinţa...

Sfat...

Crezi în tine, suflet înţelept, şi-arată-ţi nemurirea!Mergi întotdeauna pe-un drum drept şi caută fericirea!

Mi-e dor!...

Mi-e dor de cântecul inimilor noastre,Fredonat în nopţile albastre!...Mi-e dor de sufletul tău pribeag pe-ale destinului cărări...Aş vrea să fie-aici, să poţi să mi-l oferi!... Sub ploaia de stele...

Ploaia...

Printre picături de ploaie ai apărut în viaţa meaŞi cu raze de iubiremi-ai mângâiat inima!...Din şoapte de îngeri te-ai întrupat în visul meuŞi cu raze de luminăAi ţesut destinul!...Poem... de iubire...

Ţi-am scris un poem de iubireÎn filele destinului...E presărat cu emoţie şi dor...Să-l simţi mereu aproapede sufletul tău...Când eşti singur...Cu mine în gând...Şi-mi vorbeşti despre viitor...

Gând...

Un ultim gândstrăbate până la tine...

Sfera Eonică

-26-

E visul unui sărut fugarpe fruntea ta,Asemeni pâlpâitului din aripial unui fluturece vrea să-şi facă un cuibîn sufletul tău...

Mi-e dor!...

Mângâierile tale-mi împresoarăInima, în mii de culori...-E-acolo, ascunsă-n gândul tău...

Dăruită demult când, în eternaOră, ne-mbrăţişam în petaleRourate de flori!...

Noapte înstelată…

În noaptea înstelatăcare vineTe chem ca să ascultiubirea,…pentru că Tu eştimuzica sufletului meu…

Lacrimi…

Lacrimile mele-ţi vorrămâne amintiri,Scurgându-se-npetale de trandafiripe ochii tăi…ce-au dat uităriiclipele-ascunse-acumîn tainele tăcerii…

La ceas de seară…

Aş vrea să fiu şoaptace-ţi mângâie auzulla ceas de seară…Iar aripile îngerilorsă ne îmbrăţişezeîntr-un sublim sărut,prin văluri de mătase…

Aş vrea să fiu…

Aş vrea să fiu cânteculploii de martiece-ţi inundă viselecu stropi de iubire!…Aş vrea să fiu un fluturece-ţi colorează viaţacu fericire!…

Eşti…

Eşti mireasma florilorîn dimineţile de primăvară,Eşti dansul fluturilor

în razele de soare,

Eşti lumina ce-mimângâie trupul,Eşti miracoluldin visul meu…

Secunda iubirii…

Secunda iubiriiva dăinui mereuîn lumea-aceastaabsentă…Pe plaja pustie,cuvintele se rostogolescîn mare,prefăcându-se-n perlece-ţi umplu sufletul gol…

Acrostih…

AmurguriMagice… –NeantEtern…VibrândOrbeşte,InimaEsteDiamantulEfemer ceTânjeşteIremediabil dupăNebuloaseEvanescente!…

Vise de îngeri

Nostalgii...

***Aş vrea să pot atinge nemărginirea cerului din ochii tăi...Să mă pierd într-un univers de viseale unei lumi eterne...

***În nopţile calde de vară aşteptam stropii de ploaie să ne inunde trupurile în dansul lor... Păşeam unul lângă altul, ca şi cum amândoi eram un singur suflet... Dimineţile ne regă-seam tâmplă lângă tâmplă, gând lângă gând, inimă lângă inimă... Ce bine-ar fi ca timpul să stea-n loc!...

***Privesc în ochii tăi şi-mi regăsesc amintirea... Vreau s-o păstrez ca pe-un odor de suflet pen-tru atunci când vom uita această viaţă!...

***La răsăritul soarelui, toate boabele de rouă din iarbă se prefac în lacrimi de îngeri... Le-adun cu grijă în palme şi ţi le dăruiesc pe buze, când te trezeşti din visul fermecat din noaptea care s-a-ncheiat... Le-mparţi cu mine într-un sărut prelung, în raze de

lumină şi iubire... Se transformă de-acum în lacrimi... de oameni fericiţi...

***Deschid fereastra şi răcoarea nopţii îmi pătrunde în suflet... În lumina jucăuşă a razelor de lună, tu vii să mă-ncălzeşti în braţele tale... Dansăm amândoi pe muzica stelelor, în miezul nopţii şi-al iubirii...

***Mă privesc în oglindă şi-ţi întrevăd tru-pul printre așternuturile satinate... Şi tu mă priveşti pe furiş... Te-alinţi prin pe-tale... Mă chemi să simt aroma dulce a sărutărilor, sub clar de lună şi praf de ste-le... Din el ne ţesem visele de dor, păşind într-un tărâm albastru... de-amor... spre-o nouă viaţă...

***Mirosul toamnei se simte în aer... În liniștea camerei mele, printre manuscrise şi cărţi, găsesc scrisorile de la tine... Încă mai păstrează aroma parfumului tău... Iau în mâini una la-ntâmplare şi-ncep s-o citesc... În minte se declanşează-amintirea unui timp regăsit printre vise de azi... Le păstrez cu sfinţenie în filele cărţii destinu-lui nostru de mâine...

***Mâinile tale par sculptate de-un înger... A-ripile lui poartă speranţa spre sufletul meu... În zborul său lin croieşte poveşti de iubire în jurul nostru... Trăiesc unici- tatea sentimentului simţindu-ţi atingeri- le... M-am îndrăgostit de mâinile tale... de înger...

***În dansul nostru etern păşeam într-un univ-ers labirintic al trăirilor profunde... Din valurile tumultoasei tinereţi se întrupează unduirile perfecte ale unui singur trup şi suflet... pe culmile unui fericit destin...

***În privirea ta regăsesc răsăritul lunii... Stelele licăresc suav în ochii tăi... Călătorim, braţ la braţ, spre-o lume fan-tomatică, plină de misterul nepătrunsului tărâm al gândului ascuns în valurile mă-rii... Atâta timp cât te simt aproape, mi-e bine-n această lume... idealizată...

***Citesc fericirea-n ochii tăi și plutesc pe aripi de vis!... E-o poveste... din abis... de paradis...

***Cuvântul magic mi l-ai rostit la ora târzie din noapte... Mi-a rămas întipărit în minte pentru vecie... Gândurile noastre s-au transformat într-o magie, iar sufletele

Sfera Eonică

-27-

s-au unit în eternitatea clipei viselor... de îngeri...

***Mă-ntreb deseori ce-i fericirea... Eu cred că-i atunci când îți aud șoaptele, când vocea ta îmi spune povești nemuritoare despre noi... Când soarele apare în privirea ta, iar atingerile tale sunt ca un praf de stele pe trupu-mi însetat de dor... Când luna ne veghează pe-amândoi ca pe un scump odor, într-un singur suflet ce-și poartă amintirea pe drumurile vieții...

***Ți-ai deschis sufletul spre sufletul meu și m-ai primit să mă cuibăresc în el ca la mine acasă... Am găsit acolo o liniște deplină, în care puteam auzi doar cântecul ploii începutului de toamnă... Culorile gândurilor tale mi-au pictat un tablou fermecător în simțurile mele... Mă simt acasă în brațele tale!...

***Te-ai metamorfozat în oglinda sufletului meu, iar cuvintele-mi sclipesc săgetând întreg Universul...

***Îți caut privirea și te regăsesc zâmbind... Ochii tăi îmi spun atâtea povești!... Nu vreau să pierd nicio licărire din ei... M-am reîntregit în gândul tău!... Și visez... Ne-mbrățișăm sufletele!...

Adina Sas-Simoniak Chicago, Illinois AMINTIRI ÎN TOAMNĂ...

lui Simi

Am crezut că voi muri printre ruine... Printre cadavre sfâșiate de vulturi flămânzi... În ochiuri de apă îmi priveam fața schingiuită de amărăciune. Comete cădeau din cer prevestind sfârșitul. Nu aveam o direcție, mă târam fără sens... în nimic. Aș fi vrut să zbor, să ies din trupul agonizant și să mă ridic spre cer (auzisem eu ceva despre Cer cu “C” mare). Nu rețin exact când ai apărut prima dată în calea mea. Să fi fost într-un octombrie? Așa cred. Mureau frunzele galbene sub picioarele noastre. Îți amintești? Asteptam cartea miraculoasă pe care nu reușeai să o scoți din geantă fiindcă erai cu ochii la mine. Pe sufletul meu. Da, erai focalizat pe sufletul meu. Nici măcar nu te-ai uitat la trupul meu fremătând de păcat și gânduri de țărână... Nici măcar nu ai văzut cât de modern știam să

mă îmbrac și cât de ispititoare sunt cu ochii creionați în stil egiptean... Cum ai putut să mă vezi, dincolo de masca mea de actriță pe care o purtam toată ziua și toată noaptea? Să vezi cine eram și că tânjeam să fiu liberă... muream mințindu-mă că sunt împlinită. Simțeam un dor de ceva în mine, ceva ce mă făcea să caut... Nici nu știu când a apărut exact acest dor în sufletul meu (poate atunci când m-ai văzut prima oara, în tren, ți-a plăcut râsul meu de femeie alintată și ai început să te rogi pentru mine în tăcere). În sfârșit, mi-ai dat cartea și cu un zâmbet aproape inocent mi-ai spus că putem discuta pe marginea ei, oricând doream. Erai, ca să zic așa, la dispoziția mea de capricioasă fandosită!... Ceva s-a întâmplat în mine când am citit cartea ta. A mai urmat una: de căpătâi, pe care mi-ai dăruit-o la fel de stângaci și cu acee-ași privire de ochi de cer. Pe aceasta din urmă nu am mai lăsat-o din mână. În ea am găsit ce căutam, ea mi-a spus totul despre mine și despre Cineva care nu mă lasă singură niciodată, fiindcă mă iubește atât de mult încât L-a dat pe Fiul Său să moară pe cruce pentru mine. Îngrozitor de dureros, de sfâșietor dar și de încurajator! “Adică, am valoare”, m-am trezit murmurând într-o cameră rece, închiriată cu bani puțini de studentă. “Sunt iubită! Este o iubire veșnică. Rezistă de mii de ani. Este dăruită tuturor”. Mă simțeam luminată, ca și când niște raze puternice au venit să locuiască în mine, să mă inunde, efectiv, cu blândețe și duioșie. Am pus mâna pe telefon și te-am sunat întrebându-te ce să însemne asta, ce se întâmplă. “Sunt exagerat de sensibilă”, îmi amintesc că ți-am spus. “Plâng. Îți vine să crezi? da, plâng citind cartea aceasta. E o carte scrisă exact pentru mine. Biblia... “ Știu că atunci s-a născut în mine o mare sete de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Aveam îndrăzneala să Îi vorbesc direct, ca unuia care mă cunoaște și de care nu puteam să mă ascund. Și îi spuneam în rugăciune: “Doamne, descoperă-mi tot mai mult din Tine!”. Îmi făcea bine prezența Lui în viața mea și de multe ori, eram avida să Îi vorbesc și să Îl simt cum îmi șterge lacrima zglobie care se rostogolea pe obraz ca pe un tobogan. Eram studentă la Teatru. Și gloria trăgea de mine cât putea de mult. Nu îi plăcea că încep sa îi fug, fluidă, printre degete. Au trecut anii... E din nou toamnă. Octombrie. Frunzele galbene mor sub pașii nostri ce urcă în Cer. În cerul plin de Domnul pe care acum Îl cunosc, fiindcă o părticică din El este chiar în sufletul meu, pulsează în ființa mea aprinzând atâtea stele interioare…

Sfera Eonică

-28-

Lilioara Macovei Emoţiona(n)ta falsitate

Un fapt petrecut nu demult m-a pus pe gânduri şi mi-am făcut o revizuire a comportamentului recent. Nu am găsit devieri, nu am descoperit ceva ce eu numesc în glumă ,,perisabil”, dar am insistat cu presupunerile conform amprentelor emoţionale şi m-am tot întrebat: ,,dar dacă nu...poate că eu...par aşa mai...dau impresia de ...dar, chiar eu...” Mi-am adus aminte cum...şi am constatat că durerea a pus stăpânire pe mine. Când părinţii mei au considerat că pot înţelege câte ceva din lumea în care am venit, cu orice ocazie îmi spuneau povestioare cu tâlc. Îmi plăceau, mă puneau în situaţia să dau răspunsuri la întrebări, să pun întrebări, să judec faptele după merit, să deosebesc răul de bine şi câte or mai fi fost, dar mai târziu am înţeles care le era scopul lor.Lumile pe care le ştiam atunci, după teoriile dragilor mei părinţi, erau două, două lumi clare şi incon-fundabile. Una se numea lumea iubirii şi alta, lumea falsului.Prima lume mi-a stat la baza devenirii mele ca om în tot ceea ce am făcut şi voi face. Din iubire poţi

face tot ce se poate pentru cel de lângă tine şi ce poate fi mai frumos?Compatibilitatea cu cineva din acest punct de vedere este crearea unei conexiuni profunde şi indestructibile pentru că are la bază ingre-dientul sublim, iubirea.Nimănui nu trebuie să i se ridice monument pentru dăruire fără măsură, pentru implicare sufletească până la maximum, întrucât astea se fac fără calcule, ci din simţire, din iubire. Nu am avut mândrii, complexităţi, manifestări de arogantă, superioritate ori zeflemeli jignitoare.Toleranţa şi îngăduinţa fac parte din armele ascunse ale unui om cu bune intenţii. Ader şi înţeleg sensul. Nebănuita bogăţie de duioşie şi tandreţe fac din tine un om avut şi special. Uneori o singură excepţie te face să te căieşti, să nu dormi bine, să nu mai ai curaj, să mocneşti şi să te condamni, tocmai pentru că ai vrut să arăţi acel frumos cuiva care nu era în măsură să priceapă sau nu a vrut.Te simţi vinovat şi te zbuciumi ca după un exces de medicamente luate fără prescriţie.- Cum ai putut cădea în capcană?- Chiar, cum am putut?- Lasă, nu merită agitaţia.- Poate nu, dar ce mă fac cu sufletul? Mă doare, mă simt în poziţia de fraieră, mă simt minţită, mă doare. S-a desfăcut un ghem cu supărare şi se tot deapănă. Nu credeam, nu voiam, nu credeam. M-ai minţit, de ce? Te-a dominat minciuna, răul, lăcomia? Te-ai gândit numai la propriile tale vicii, chiar dacă peste lumea ta venea apocalipsa? Ai spus minciuni atât de des încât au devenit avantaje, beneficii, adevăru-ri? O, Doamne! Nu ai înţeles că-ţi ştiam sufletul? Adevărat, poate nu prea bine. Nu ai înţeles că ţi-l voiam reparat? Şi tu? Ai lovit în al meu? Nu ştiai că este destul de fragil? Dar te cred. Pe undeva mă resemnez. Prin viclenie, disimulare, ceva minciună ambalată frumos, nu cumva te-ai minţit pe tine? Nu aş fi vrut să spun aceste lucruri, dar tu nu ai fi văzut niciodată ce greşeală ai făcut. Poate te ajut. O fac din iubire şi să ştii că te-am iertat. Eu nu ştiu să fiu rea. Mă frământ şi caut tot eu scuze, dar oare de ce? Nu cumva am altă treabă? Vezi? Nu pot trece mai departe că mă ţii tu în loc.Lumea falsului domină multe, multe persoane. Nu vreau să fac diferenţa dintre adevărul inutil şi falsitate. Ţie, poate, nu-ţi ajută la nimic. Pe mine mă doare orice acum.Am fost prea insistentă în a te ajuta să-ţi dai răspunsuri dinlăuntrul sufletului tău, dar nu ştiu dacă iubeşti florile, nu mai ştiu. Odată um-blam printre nori ca prin cea mai captivantă poveste şi-acum? Nu am vrut să te plictisesc cu ajutorul, poate ţi s-ar fi părut că sunt preacunoscătoare, nu, nu asta mă stăpânea, ci doar voiam să vezi câtă bucurie există în jurul nostru, câtă iubire este de dat şi de primit.Cuvintele mele erau pilule magice şi scopul mi-a fost să-ţi fie bine, şi? Ai înghiţit prea multe şi-ai uitat că cineva bun ţi le-a administrat? Nici nu voiam să ştii că eram eu, doar să nu mulţumeşti altcuiva care, te denigra şi-o făcea cu satisfacţie. Mi-era milă de tine, dar stăteai cu spatele la mine şi-am uitat de toate, având grija ta. Poate erai în schimbare şi atitudinea era de indiferenţă faţă de cineva liniştit, dar nu cumva era aroganţă neasumată? Îmi cer scuze, nu mi-am dat seama că eram în poveşti diferite.Oare eram?Între timp am învăţat să tac nu că nu aş fi ştiut, dar mi-am pierdut ceva.Pe unde umblă falsitatea? Prin multe locuri şi cred că ştii şi tu pe cine atinge. Mi-am adus aminte de câteva cuvinte frumos spuse şi de luat în seama. Atunci când există falsă modestie, este deşertăciune, falsa glorie este o nesocotinţă, falsa măreţie este micime, o falsă virtute este făţărnicie şi o falsă înţelepciune este prefăcătorie.Simt o amărăciune în suflet şi ştii de ce. Mă doare şi ştii de ce. Nu am vrut să-ţi spun eu de ce şi cum, dar sunt sigură că ...sau stai! Nu mai sunt sigură de nimic. În toate situaţiile unde se află şi inima mea, nu admit falsitate.Să nu uit! Când o miciună este impusă de circumstanţe, nu este prejudiciabilă şi nu este interesată, pentru mine nu are importanţă, o scuz şi nimic nu s-a întâmplat, dar când...ştii tu, aproape mor!Mă grăbesc, lumea iubirii mă aşteaptă, pe tine cine? Dacă nu are cine...te aştept la mine!

Sfera Eonică

-29-

Elana-Maria Cernăianu PE MERIDIANELE LUMII „Festivalul culorilor de toamnă în Japonia”

Am plecat din Braşov spre „Ţara Soarelui Răsare” în dimineaţa zilei de 7 noiembrie. Aveam întâlnire la ora 10:30 în aeroportul „Henri Coandă” cu un grup de 22 de oameni (din diferite loca-lităţi) plus ghidul. Ideea că vom vizita timp de două săptămâni Japonia era un motiv de bucurie şi op-timism. După aproximativ 6 ore de zbor (QR222) am aterizat în Doha, unde aveam de aşteptat vreo 7 ore ... timp în care ne-am plimbat prin magazinele din aeroport, am admirat maşinile unicat expuse – le-am şi pozat. Apoi ne-am retras în „camera de linişte” unde aveam posibilitatrea să ne întimdem pe un fel de şezlonguri. La ora 01:05 am decolat spre Tokyo, de data asta avionul era un QR608 mult mai mare decât primul şi la ora 16:55 am aterizat în aeroportul „Narita” din Tokyo. Controale multe şi în Doha şi în Narita unde un vameş, după ce îmi arătase un album cu arme m-a întrebat dacă am la mine aşa ceva. Am început să râd ... apoi cu toată seriozitatea i-am spus că eu nu port arme. Nu completasem în totalitate nişte formulare primite în avion, cred că aşa se motivează întrebarea lui.

LINIŞTEA din aeroportul japonez a fost primul lucru sesizat în ciuda aglomeraţiei. Fiecare îşi vedea de drumul său, fără comenta-rii, aprecieri, cuvinte inutile. Tot acolo ne aştepta ghidul japonez, dl. Miya Kosei – o figură pitorească cu o umbrelă mare albă şi o pălărie neagră cu boluri largi – vorbea limba română perfect. A fost foarte amabil, m-a ajutat să schimb dolari în yeni şi mi-a preluat trolerul ducându-l la autocar. Aveam de mers vreo 50-60 km până în capitala Tokyo, respectiv până la Hotel Park Side Ueno unde urma să fim cazaţi. Se circulă pe stânga, iar maşinile au volanul în partea dreaptă. În aceeaşi seară am făcut o scurtă plimbare primprejur să explorăm zona Ueno, faimoasă pentru parcul Ueno, restaurante, cluburi etc. A doua zi după micul dejun bogat în tot felul de sortimente specifice locului (peşte ton, somon, miso – un fel de supă cu alge şi tăieţei – tot felul de boabe, orez, mâncare gătită, salate, murături, fructe, cafea, suc de portocale, suc de roşii...) am plecat pe jos spre o staţie de metrou să „intrăm în ritmul locuitorilor şi a oraşului pentru o zi”, în stilul de viaţă al japonezilor de rând, în contact direct cu ei. Am urcat şi coborât sute de trepte, am mers şi cu cele rulante, ritmul impus de ghid era...uşor infernal (!), gâfâiam şi asudam pe măsura efortului, afară fiind destule grade în termometru pentru o ţinută lejeră cu mâneci scurte. Interesant era să constat că tinerele cu fuste deasupra genunchiului nu purtau ciorapi, dar pe cap aveau căciuli din lână, cu un pompon mare în vârf. Am vizitat Asakusa – cu templul Senso-Ji cunoscut şi sub numele de Kannon-Sama de băştinaşi, fiind unul din cele mai vechi şi populate temple din oraş, cu Nakamise – o zonă comercială din preajmă plină de magazine tradiţionale (multă marfă chinezească! la „prima mână” zic ei, şi restul, adică cea de calitate mai proastă se exportă în Europa!). Înainte de întrarea în templu, pe mijlocul drumului se afla un fel de vas metalic rotund (cu raza de 1-2m ) destinat arderii de santal purificator, iar fumul degajat era luat de fiecare individ cu mâinile şi dus la locul dureros spre vindecare. După ce am luat dejunul la un restaurant local (cu miso şi creveţi cu orez) am plecat cu vaporaşul pe râul Sumida trecând pe lângă grădinile Hamarikyu, în contrast cu zgârie norii oraşului. În continuare cu monorail-ul (tren pe o singură şină fără conducrtor!) am plecat în Odaiba, cea mai nouă zonă din Tokyo construită pe o insulă artificială ( bogată şi luxoasă). Trafic intens, lume multă, luminile străluceau orbitor, iar eu din dorinţa de a vedea cât mai mult am pierdut din câmpul meu vizual geaca galbenă a ghidului, iar în spate ştiam că mai veneau conaţionale din grup, dar ... le-a înghiţit pământul! Şi deodată, după o zi de ”alergătură în forţă” (şi a treia noapte nedormită!) m-am trezit singură printre străini, rătăcită într-o metropolă de 27 de milioane de locuitori! Splendid! Totul s-a oprit, s-a ptodus un un STOP mare şi...o linişte mult dorită s-a aşternut în mine, am simţit că abia acum aveam răgazul să observ oamenii, străzile, să simt pulsul oraşului, aşa cum este el, să pătrund cu adevărat în ritmul locuitorilor. Picăturile de ploaie adânceau pacea şi liniştea din mine. După aproximativ 40 de minute m-am gândit să intru într-un magazin şi să întreb cum pot ajunge la hotel. Mare mi-a fost mirarea când am constatat că ei nu vorbesc limba engleză, şi totuşi, un tânăr încerca să-mi explice şi să-mi noteze pe o foaie de hârtie drumul ce urma să-l parcurg. M-am apropiat de el interesată de ce se străduia să-mi spună şi a întors uşor capul----atunci mi-am amintit că nu ai voie să te apropii de interlocutor şi nici, Doamne fereşte, să-ţi sufli nasul în batistă---i-am observat că-şi trag cât pot de tare nasul ,dar nu folosesc serveţele, ceea ce mi se pare mult mai urât. Mâncatul pe stradă este socotit de ei un gest primitiv. Liniştită, în pas domol şi spirit de aventură, am descoperit o gură de metrou, am intrat şi am urcat în tren. Înainte de a coborî m-am adresat unei domnişoare, dar în zadar, nu ştia ce-i spun. În fine, am coborât din metrou în timp ce un tânăr a sărit să-mi spună că el cunoaşte limba engleză şi după ce a consultat telefonul lui mi-a zis că trebuie să găsesc poarta C6 pe unde pot să ajung la destinaţie. Am căutat mult... apoi am avut norocul să mă adresez unei doamne care ştia ceva engleză. Împreună cu ea şi cu telefonul ei, după alte 40 de minute de urcat şi coborât trepte din eroare – greşeală scuzată cu un sorry spus cu jenă – am ajuns în recepţia hotelului. Amândouă ne-am bucurat că ne-am cunoscut, sunt oameni calzi şi săritori, gata să te ajute în orice moment. Pe la ora 22:30 ghidul a sunat în camera mea şi dorea să vorbească cu dna ”rătăcită”. I-am spus că eu sunt, s-a bucurat... eu eram şi mai bucuroasă... În ziua următoare plecam la Nikko, o zonă deosebit de pitorească cu peisaje splendide în care frunzele de arţar stropite de ploaie luceau prietenos, munţi, lacuri, cascade, ape termale, drumuri montane, cu temple budiste şi Shinto înscrise în patrimoniul UNESCO. Trebuie să amintesc faptul că ghidul nostru, un domn de 47 de ani şi-a dat doctoratul în limba japoneză la Tokyo, unde a locuit 12 ani, şi stăpânea foarte bine această vorbire interesantă, care ascultată la TV ”te îmbia” să o înţelegi şi îţi promitea uşurinţa de a o învăţa . În plus ne povestea foarte multe despre obiceiurile şi locurile vizitate prevăzute de program şi mai mult. Dacă în prima zi, dimineaţa, s-a rătăcit o colegă de grup, iar seara m-am rătăcit eu, de data asta ghidul ne-a prevenit spunându-ne că dacă îndrăznim să ne pierdem prin păduri....este mai dificilă recuperarea, altfel spus să ţinem aproape . Primul obiectiv a fost podul Shinkyo situat la intrarea către templele din Nikko, fiind considerat unul dintre cele mai frumoase poduri din Japonia construit în anul 1636 pe locul unui pod mai vechi. Drumul ducea printr-o pădure splendidă de cedri. Ploua. Ceea ce sporea farmecul celor văzute şi al celor auzite. Şi totuşi, să găseşti în mijloc de pădure toalete în perfectă stare, curate, cu hârtie igienică şi cu şezutul încălzit mi se pare extrem de civili-zat, mai cu seamă dacă ne reamintim cât de săeaci au fost oamenii din aceste 5 insule mai mari şi unde au putut să ajungă ( în comparaţie cu România, ţară extrem de bogată şi ...unde ne aflăm noi....)

Sfera Eonică

-30-

Cel mai extravagant decorat templu al Japoniei construit la începutul anilor 1600 este Toshogu (patrimoniul UNESCO). Tot aici se află mausoleul Shogunului Tokugawa Ieyasu, fondatorul Shogunului Tokugawa (dacă vă amintiţi din romanul „Shogun” de Toranaga inspirat din acest personaj real de către James Clavell). Am vizitat cel mai important templul budist din Nikko – Rinnoji – fondat de călugărul Shodo Shonin, cel care a introdus budusmul în acest loc secolul 8. De data aceasta aveam probleme cu încălţatul şi descălţatul, cu toate că la mausoleu am urcat 260 de trepte. În incinta templelor am fost conduşi de ghida, dna Acuţu (aşa suna numele ei) îmbrăcată în cizme de cauciuc până la genunchi, fustă neagră şi cămaşă albă, ţinută dreaptă, rigidă şi care manevra o umbrelă mare albă. Rugăciunile auzite de noi păreau un fel de ceartă... mantre rostite cu trăire interioară intensă. Într-una din încăperi pe tavan era desenat un dragon uriaş, iar călugărul care „ciocnea două lemne” ne demonstra strigătul dragonului auzit doar într-un loc corespunzător cu pictura, în rest nu exista nicio rezonanţă. Aceeaşi purificare exista şi acolo, cu santal. În restaurant am văzut oamenii descălţaţi care stăteau jos pe nişte perne mari şi mâncau la măsuţe foarte joase. Noi am stat la o masă obişnuită nouă (erau doar două !) 11 noiembrie – am plecat cu autocarul la ora 7:30 către Hakone, parte din parcul naţional Fuji-Hakone-Izu. Localitatea este faimoasă pentru apele termale de acolo şi pentru panorama muntelui Fuji. Am pornit într-o plimbare cu vaporaşul (un fel de corabie arătoasă) pe lacul Ashinoko (format în craterul vulcanului Hakone). A urmat vizita la Muzeul de artă modernă Hakone, muzeu în aer liber, unde, am admirat şi o lucrare de-a lui Brâncuşi (era expusă într-un pavilion). Un parc imens cu opere monumentale semnate de diverşi autori din întreaga lume. Este simplu să-ţi comanzi o mâncare la restaurant pentru că întreg meniul este expus în vitrine , fiecare farfurie având produsele din plastic în mărime naturală şi coloritul corespunzător. După dejun am păşit în „paradisul apelor termale” unde ne-am relaxat în stil japonez: bazin cu apă termală, bazin cu ceai, bazin cu cafea, bazin cu vin roşu şi bazin cu sake!!! Personal m-am oprit la primul bazin...încântată de masajul bine-venit. Seara am vizitat Shinjuku – un cartier de afaceri, distracţii şi cumpărături cu o gară înscrisă în cartea recordurilo: 200 de ieşiri, 7 nivele şi peste 3 milioane de pasageri zilnic. Tot acolo era zona de zgârie nori ai oraşului Tokyo unde am urcat în clădirea prefecturii, la etajul 45 (o excepţie de la regula de 30 de etaje ale zgârie-norilor japonezi) de unde am admirat spectaculoasa panoramă a oraşului – totul iluminat extrem de moden. Seara am dormit în acelaşi hotel. În ziua următoare bagajele mari au fost trimise la Osaka cu un curier rapid, restul bagajelor rămânând în seama noastră întreaga zi. Am călătorit cu trenul super expres (300 km/oră) către Nagoya (aproximativ două ore) şi apoi cu alt tren rapid către Takayama spre Alpii Japonezi, am parcurs un drum de aproximativ 2 ore şi jumătate printr-un peisaj de vis prin păduri şi peste râuri.În mijloacele de transport în comun nu este permis să vorbeşti la telefonul mobil, dar îl poţi folosi silenţios. Takayama este un orăşel care mi-a plăcut foarte mult, pentru că şi-a păstrat amprenta tradiţională. În oraşul vechi am văzut străzi şi case bine conservate din perioada EDO (1600-1868 – timp în care Tokyo se numea Edo). Tot aici am degustat sake, şi am fost iniţiaţi în tainele fabricării sale, pentru că sake este una din specialităţile locale din oraş (o băutură făcută din orez). Am cinat într-un restaurant local – la intrare ne-am descălţat, apoi ne-am aşezat jos pe nişte perne, cu picioarele atârnând sub măsuţa joasă, unde se afla un fel de şanţ (mai incomod pentru persoanele supraponderale). Am fost serviţi fiecare din noi cu Miso preparat în faţa noastră, adică pe o frunză mare de lotus erau aşezate toate îngredientele, iar frunza sta deasupra unei căsuţe cubice din lut pe o folie metalică, în care exista o sursă de foc. Noi amestecam cu o lingură de lemn în frunza de lotus şi după 3-4 minute puteam mânca din conţinutul fierbinte. Era foarte gustos, avea şi ceva peşte...Bolul cu orez era alăturea. Al doilea fel a fost adus tot pe o sursă de foc asemănătoare cu prima, dar foarte condi-mentată (pe gustul meu! – wasabi!), alături de mai multe boluri cu conţinut ... SF...vreau să spun că erau tot felul de legume necunoscute de mine, foarte gustoase, eu fiind vegetariană, ceilalţi au primit carne de vită (departe de hălcile obişnuite la noi, doar şuviţe....) Iniţial ei au fost vegetarieni şi foarte săraci, orezul fiind baza hranei şi flora-fauna oceanului. După ce corăbiile portughezilor, ale spaniolilor, ale olandezilor au ajuns până la ei au cunoscut şi carnea de porc, vită...etc La intrare în hotel exista un izvor cu apă termală caldă unde localnicii veneau şi îşi încălzeau picioarele. Am făcut şi noi la fel, mai cu seamă că acolo clima era mai rece amintindu-mi de Sinaia de la noi, după zilele încinse din Tokyo. Hotelul era în stil tradiţional, doar că în locul rogojinelor ne-au aşezat nişte saltele – în rest acelaşi confort minunat ca până acum cu tot felul de suprize la apăsarea unor butoane, cu băi confortabile. În ziua următoare ne-am sculat la ora 5 (diferenţa de fus orar este de 7 ore iarna şi 6 ore vara) şi am pornit să vizităm piaţa (cu o istorie veche de peste 600 de ani) înainte de micul dejun. Magazine multe, tarabe cu tot felul de bomboane şi suveniruri, fructe şi legume pe care doar aici le-am văzut. Zadarnic am dorit noi să cumpărăm fructe că nu am găsit în niciun magazin şi nici pe stradă nu erau tarabe cu asemenea produse. După micul dejun am pornit cu autocarul către Shirakawago, sat tradiţional situat în zona montană, declarat pa-trimoniu UNESCO în 1995 cu case ţărăneşti, gassho-zukuri, vechi de 250 de ani cu acoperişurile în stil Gassho-zukuri, care seamănă cu nişte mâini împreunate pentru rugăciune (Gassho). Am avut din nou prilejul să străbatem o pădure, să admirăm frunzele roşii de arţar, am vizitat un muzeu unde am văzut un film cu obiceiuri din timpul iernii...în acel sat aş locui un an de zile ! Pentru mine personal reprezintă idealul de sat şi tradiţie, dar şi de curăţenie, unul din locurile unde poţi trăi la unison cu existenţa! A urmat un tur de oraş în Kanazawa vizitând districtul Higashi Chaya, zonă exclusivă unde geisele întreţinbeau oaspeţii cu dan-suri şi cântece. Astăzi, clădirile de lemn şi străzile pavate ne fac să ne imaginăm vremuri de altă dată mai cu seamă dacă avem norocul să vedem câte o geişă în drum spre unul din angajamentele sale...şi am văzut chiar mai multe, le-am şi pozat. Şipcile de lemn, transversale, asemănătoare unor jaluzele, nu permit ochiului să vadă în interior, dar dinăuntru se vedea perfect în stradă.A urmat Nagamachi, car-tierul samurailor, zonă situată la baza vechiului castel Kanazawa care păstrează atmosfera istorică, cu ziduri de lut, alei înguste şi canale pitoreşti. Am văzut Nomura-ke, fostă reşedinţă de samurai renovată ce prezintă stilul de viaţă şi obiceiurile dintr-o vreme când samuraii erau prosperi. Interesant mi s-a părut declanşarea cântecului de privighetoare când păşeam pe duşumeaua perfect curată, desculţi, astfel că nimeni nu putea să se strecoare neanunţat. Am dormit la hotel Ekimae din Kanazawa ( cel mai puţin primitor de până acum din cauză că nu se puteau deschide geamurile ... scaunul de la toaletă era rece, motiv pentru care m-am gândit să-l repar....după ce am făcut duş, îmbrăcată în pijama m-am aşezat pe scaunul cu pricina şi am început să butonez...n-a durat mult până un jet de apă nestăpânit m-a udat direct....apoi mi-am uscat pantalonii cu foehn-ul...!). Din Kanazawa am plecat spre Osaka cu trenul super rapid, după care am vizitat oraşul. Castelul Osaka (exterior) cel mai mare castel din Japonia cu parcul ce-l înconjoară plin de arbori interesanţi şi vegetaţie luxuriantă. Seara am vizitat zona Shinsaibashi şi Doton-bori, zone extrem de animate ale oraşului cu magazine, restaurante, baruri, un loc viu care parcă nu doarme niciodată. Trotuarele au un

Sfera Eonică

-31-

grad de aderenţă încât nu se poate aluneca, iar pe mijloc există o bandă galbenă în relief (de şină ) pentru nevăzători. Când semaforul indică verde începe un ciripit de păsărele. Cât respect pentru viaţa omului ! Hotelul nostru de 3 stele – Chisuri Inn Osaka Hommachi – era destul de frumos şi primitor pe dinafară, înăuntru nu mi-au plăcut uşile metalice mari şi groase de parcă ne încuiam într-un seif. L-am cotat cel mai urât hotel. A doua zi am plecat cu trenul „schinkansen” către Hiroshima (282 km în 1 oră şi 30 minute) de unde itinerariul se continua cu trenul local încă 20 minute până la Miyajima Guchi iar de acolo urma o trece cu ferry-boat-ul cu o durată de 10 minute până în insula Mi-yajima (patrimoniul UNESCO). Am vizitat templul schintoist Itsukushima cu faimăasa poartă Torii, care în timpul fluxului dă senzaţia că pluteşte pe apă. Hiroshima este un oraş minunat unde am vizitat „Parcul Memorial al Păcii” şi „domul bombei atomice, A-Bomb Dome” locul în care a căzut bomba atomică unde s-au ţinut câteva momente de reculegere. Am înnoptat în acelaşi hotel Osaka. De la Osaka am pornit spre Nara-Kyoto, Nara fiind prima capitală permanentă (din anul 710) a Japoniei. Vreau să amintesc că am vizitat gara din Kyoto un adevărat colos de arhitectură modernă care a fost construită de-a lungul a 20 de ani, unde am văzut un brad înalt împodobit pentru Crăciun. Este vorba de o imensitate greu de imaginat, scări rulante de toate dimensiunile şi în toate direcţiile, un loc în care, cu siguranţă poţi trăi într-un viitor îndepărtat. Templul Todaiji este cea mai mare clădire de lemn din lume cu cel mai mare Buda de bronz din Japonia, Daibutsu (patrimoniu UNESCO). De asemenea parcul Nara plin de căprioare (1200) considerate mesagere ale zeilor Shinto. Un alt templu Shinto-ist, faimos pentru cele aproximativ 10 mii de porţi este Fushimi Inari Taisha. Culoarea roşu-portocalie a porţilor aducea multă bucurie şi bună- dispoziţie necesară efortului de a traversa cât mai multe din ele. În zona de pornire erau multe magazine cu tot felul de mărunţişuri delicate, expresive, specifice locului, ademenitoare, care te îmbiau să le atingi, să le cumperi, iar bucătarii se întreceau în oferte care mai de care mai arătoase şi gustoase preparate atunci al căror miros stârnea interes.. Mai erau şi magazine cu diverse dulciuri expuse din care te serveai pe săturate. Cazare în Kyoto hotel superior – Kyoto Royal Hotel (de 4*, ca să plecăm impresionaţi şi în acest mod ). În data de 17 noiembrie, dimineaţa, am făcut un tur de oraş în Kyoto, veche capitală a Japoniei şi reşedinţă a familiei imperiale japoneze timp de 12 secole. Am vizitat templul Kiyomizu Dera, templul apei pure înscris în patrimoniul mondial UNESCO, cu zona comercială aferentă. Palatul Nijo-jo, fosta reşedinţă a shogunuil Tokugawa Ieyasu şi a urmaşilor săi, patrimoniul UNESCO. Apoi templul pavilionului de aur Kinkakuji (patrimoniul UNESCO) – actualmente templu ZEN. Şi în sfârşit cartierul Gion, seara, unde am putut ve-dea pe Maiko-San, ucenicele geiselor. Cina de adio a avut loc la un restaurant local, unde, ca de obicei, ne-am descălţat şi ne-am aşezat la aceleaşi mese joase cu picioarele atârnând într-un fel de groapă aflată sub mese. De data aceasta am avut voie să ccomandăm 5 feluri de băutură şi mai multe feluri de mâncare cum ar fi: maţe de peşte cu wasabi, caracatiţă cu alge, diverse sortimente de ţăieţei ... cu ciuperci, salate cu tot felul de legume mai puţin cunoascute de noi. Lichiorul din sâmburi de prună a fost un deliciu. În următoarea zi, şi ultima din această excursie, la ora 11:00 aveam obligativitatea de a preda camera, după care ne-am aşezat bagajele în hol şi am pornit în oraş petru ultimele cumpărături. La ora 18:30 a fost plecarea cu autocarul spre aeroportul Kansay pentru îmbarcarea în zborul QR803 cu plecare la ora 22:40 către Doha (aterizare la ora 04:55, după aproximativ 14 ore de zbor). Timpul de zbor, la întoarcere, a fost cu aproximativ 3 ore în plus faţă de sosirea în Japonia. Fiind mai mult de 8 ore de aşteptat în Doha am avut privilegiul să vizităm oraşul cu un microbuz şi chiar să locuim pentru câteva ore în Hotelul Rotana, de 5*, mai puţin obişnuit prin arhitectura ultra modernă, confortul şi luxul interior. Diferenţa de fus orar Bucureşti – Doha este de o oră.Am aterizat în Otopeni la ora 17:15.SAYONARA !

Eliza Roha Memoria trestiei de Mihai Antonescu, Editura Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2015

Un grandios roman istoric, so-cial, un poem în proză de largă respi-rație, preț de 600 de pagini, o desfășu-rare senină, aproape edenică, negrăbită, sistematizată și temeinică, o curgere ondulatorie a evenimentelor petrecute la Ierusalim și în zonele locuite de neamuri evreiești acum aproximativ două mii de ani. Evident, este vorba despre

o documentare solidă, îndelungată și minuțioasă, de asemenea despre o pregătire sufletească pe măsură, însemnând un parcurs atât de dificil, plin de capcane, încât nu ajungem vreodată să cunoaștem cât de torturant ori cât de sublim, până când autorul a izbutit să învingă piedicile, să înțeleagă, apoi să se identifice cu lumea ebraică din timpul lui Iisus, să i se integreze spiritual, să o vadă aievea, cu ochii minții, ai conștiinței, ai interiorității sale în general, de parcă ar fi intrat, prin tunelul transei, într-un cuprins spiritual și pământean unic în splendoarea sa, pe care să ni-l încredințeze aproape cinematografic, cu un talent de neegalat, prin scrierea acestei cărți, devoalându-ne astfel misterul apariției Noii Legi a omenirii și ce înseamnă ea, impusă cu prețul sacrificiului suprem de Iisus, Mântuitorul. Ne poartă firesc pe firul apei Iordanului cel sfânt, prin pădurile frumoasei Galileea ce fremătau ademenitor, ascunzând spinări de viețuitoare, salturi de tineri leoparzi, păsăret de toate neamurile întrecându-se în cântec cu susurul izvoarelor, apoi prin ținuturile deșer

Sfera Eonică

-32-

tice, stâncoase, parcă desprinse din tablourile lui Botticelli, unde stropul de apă ținut în căuș are puteri tămăduitoare alături de frântura de azimă cu trei fructe culese de pe ramurile aproape uscate ce însemnau hrana pentru o zi sau două. Noi înșine parcă ne aflăm printre trăito-rii acelor vremuri, oameni de diferite structuri psihologice, aflați la marginea supraviețuirii, oropsiți de vitregia naturii, unde omul se bate cu păsările pentru câteva fructe rămase în pomi și se adăpostește în încăperi modeste de căldurile insuportabile ori de furia Camsânului sau a ploilor abundente. O lume în derivă, în continuă mișcare, într-o neobosită căutare a minimei șanse de a supraviețui. Oameni năpăs-tuiți de parcimonia naturii, de năprasnica domnie a unui rege degenerat și iresponsabil, Irod Antipa, hapsân și crud, ca și a acoliților săi; neînțeleși, apăsați de pretențiile conducătorilor locali religioși în frunte cu Caiafa și socrul său Ana ori membri ai Sinedriului, căzuți în patima avuției și a orgoliului; furați și chinuiți de bandele de tâlhari ce pândeau potecile din pădurile muntoase și drumurile din câmpii; de ura, neînțelegerile, neîncrederea dintre neamurile ce locuiau prin preajmă, iudei, moabiți, eremiți, filisteni, galileeni și alții, ce se în-contrau pentru supremație și supraviețuire, adesea găsind motiv de bătălii fratricide sângeroase; și peste toate astea cruzimea și lăcomia fără margini a stăpânirii Imperiului Roman, culminând cu noul bir al censului. O lume nefiresc agresată, nedreptățită, într-o neîncetată și înfrigurată căutare a binelui, a echilibrului, o lume care-și strigă disperarea prin forța și glasul lui Ioan Botezătorul ce cuvântă în Pustie. O lume care înlocuiește disperarea cu speranța sublimată în credința venirii lui Mesia Cel Salvator. Această stare sufletească clocotind în așteptare devine coloana de susținere a unui popor lovit din toate părțile, trăind, în mod miraculos, printr-o uniune, înțelegere și întraju-torare până la sacrificiu, subterană, departe de ochii autorităților, într-o morală fără cusur și curățenie sufletească exemplară, apropiată de sfințenie, în consonanță cu o inteligență șlefuită de lupta pentru supraviețuire, nu oricum. Această speranță devine o forță spirituală care se materializează prin nașterea lui Iisus. Ca și cum marele Creator al Universului, căruia ei îi spuneau Iahve, iar noi Dumnezeu, ar fi răspuns durerii lor și în semn de binecuvântare și-ar fi trimis fiul pe pământ să spele păcatele comise și să aducă Legea cea Nouă a omeniei. Scriitorul se mișcă firesc, fără grabă, în această lume pitorească, fascinantă, o vede cu ochii minții, o simte cu sufletul, o iubește cu inima, o înțelege. Cunoaștem zeci și zeci de personaje – Natiel, Beniamin înțeleptul din Sinedriul Ierusalimului, Dima Șapte Limbi, Arhip sluga lui Irod, Lucianus (botezat Ioan cel Nou), Decius Varga, Ioachim – ”bărbatul mai frumos ca diminețile din Galileea”, chiar și calul Absabay sau Mamona, Simon pescarul, Iuda Gamalitul, Baraba, Luca, Natanael, Isaia Prorocul, Zebedei, Iacov fiul lui Alfeu, Zaharia, Iona, Andrei, Ștefan și alții - oameni de toate felurile, de la apostolii lui Iisus, la tâlhari și soldați romani. Un loc aparte îl ocupă femeia – Acuila, Talinta, Marta și Maria, surorile lui Lazăr, Maria mama lui Iisus, Maria din Magdala, Iudita, bătrâna țesătoare Tamar care aude gândurile oamenilor ș.a. - personaj prin excelență pozitiv, a cărei frumusețe fizică și sufletească amintește de Sulamita din Cântarea Cântărilor, dar și Irodiada și fiica ei, ființe cu rol malefic, distrugător. Cunoaștem bărbați tineri și bătrâni, oameni buni și răi, copii, diferite întâmplări de viață. Impresionează neasemuite descrieri ale ținuturilor evreiești străbătute cu pasul de localnici și de Iisus și apostolii săi - Betabara, Cana Galileii, Câmpia Asochis, Colinele Sephoris, Munții Nazaretului, Muntele Carmel, Colinele Capernaumu-lui și Magdala, Emaus, Tiberia, Cetatea Tyrului, Câmpiile Moabului, Deșertul Iudeii, Marea Galileii, Ierohon, Betania, Muntele Horeb ș.a. - așezări omenești din vechime. Un rol aparte revine orașului minune Ierusalim – ”cuib trufaș” ridicat pe Colina Sionului, ”visul îm-plinit al regelui David”, Templul lui Solomon, binecunoscutele porți cum ar fi Poarta Damascului, Poarta de Aur a Cetății și împrejurimi: Valea Cedrilor, Grădina Ghetsemani, Poalele Golgotei ș.a. și minunățiilor ce dăinuiesc acolo, întinderile mării, vântoasele Camsânului, liniștea frământată a deșertului. Un pământ mirific, iubit de locuitorii săi, dar oferit de Divinitate de care omul să se bucure în respect și iubire. Pitorescul povestirilor este datorat și modului de viață însemnând rânduieli, tradiții evreiești, sărbători, cum ar fi Cei 2000 de pași îngăduiți în ziua Shabatului, cenușă pusă pe creștet, botezul – apă turnată pe creștet, săptămâna Taberelor, comportamentul, îmbrăcă-mintea (levite – haine lungi, despicate în părți și Abaye – pânza peste cap și obraz), hrana puțină, câte și mai câte. Viața apropiată de cea a asceților, prin atitudine, comportament, hrană aproape exclusiv vegetariană, conferă personajelor daruri ca puternică intuiție, telepatie, ascultarea gândurilor celorlalți, decorporare. Aburul de culoare galbenă plecat din gura muribundului Lazăr nu este altceva decât corpul eteric, corp ce poate fi întors în organism de vindecători, fapt cunoscut de lumea medicală actuală. Citate biblice, înțelepciuni în vorbe cu tâlc, așezate la locul și timpul cuvenite în șirul povestirilor, un limbaj cuceritor prin figuri de stil literare, mai ales metafore, adjective, ce se descifrează și cucerește odată cu înaintarea lecturii ca un zbor liber de orice prejudecată sau tipare, dovedind rafinament și un simț artistic al limbii scrise de neașteptat. În concluzie, adevăr istoric și ficțiune literară își dau mâna oferindu-ne un măreț și splendid poem în proză de esență biblică, reli-gioasă de mare sensibilitate și profundă simțire. Iisus din Nazaret, fiul Teslarului, anunțat cu îndârjire de Ioan Botezătorul, este Calea, Adevărul și Mântuirea, propovăduitorul înțelegerii între oameni, indiferent de neam și stare socială, materială, adorat de popor și peste măsură refuzat de asupritorii de orice fel. Iisus este de fapt personajul central în jurul căruia gravitează întreaga lume, aduce Legea cea Nouă a conviețuirii pe care o impune prin sacrificiul suprem. Minunile săvârșite, comportamentul său enigmatic, retras, smerit și supra de inteligent îi conferă o superioritate de netăgăduit. Se strâng zeci de personaje, cunoscute din biblie ori fictive, conturate succint și definitoriu, cu rol determinant în această arhitectură literară de excepție, pe care apoi, cu rândul, cu abilitate, când le disipează, când le regrupează, și al căror destin îl urmărește până la finalul cărții, un final cumva deschis către o altă înțelegere a lumii, în stăpânirea Noii Legi. În drumurile sale prin lumea de acum două mii de ani, domnul Mihai Antonescu ajunge și în tainica și bogata țară a Daciei, dăruindu-ne pagini memorabile. Farmecul deosebit al cărții este dat de stilul literar original al scriiturii, de o excelentă poetică, inducând la forme de o rară splen-doare, stil obținut ca urmare a unui studiu aprofundat al diversității formelor exprimării literare, printr-o cunoaștere a diversității lingvis-tice, a limbilor latină și română, folosind tehnici și forme lexicale prin îmbinări neașteptate, în mod constant, de-a lungul celor șase sute de pagini. Folosește topica frazei utilizată în limba latină, cu verbul la urmă, cu timpul la perfectul simplu, diateza reflexivă etc., ori forme eliptice (pag. 32: ”Plouă răzbit, plouă fulgerat pe întunericul dintr-odată.”), propoziții aparent neterminate, cuvinte, expresii arhaice, re-gionalisme, toate acestea imprimând stilului literar uzitat cu acribie pe parcursul întregului roman originalitate, fascinație, într-o coeziune perfectă cu descrierile, întâmplările, la modul general cu desfășurarea acestui uimitor poem în proză. “Memoria trestiei”, o carte de căpătâi, nu numai pentru domnul Mihai Antonescu, scriitorul de har superior, erudiție și rafinament, spirit de observație, când ludic, când tragic, putere de concentrare absolută, dar și pentru noi, cititorii mireni, mistuiți de memoria iubirii primordiale, dumnezeiești, ca o condiție fără de care nu se poate supraviețui, carte a cărei valoare timpul și cunoașterea o vor spori ne-contenit, adeverindu-i puterea și fascinația cuvântului înscris pe paginile sale.

Sfera Eonică

-33-

Diego Vadillo López Spania Tomás Bañuelos Ramón, un hondo indagador y divulgador de las esencias

de lo creativo-escultórico

Tuve el placer de entrevistar al escul-tor Tomás Bañuelos (Fabero, 1958) una tarde otoñal del mes de octubre de 2012. En el marco de un trabajo de investigación para el que estaba recabando informaciones, disfruté del placer de contar con su testimo-nio, que no era ni más ni menos que

el de una persona que ha dedicado casi toda su vida a la creación artística a través de la disciplina escultórica, a la que lo llevó una vocación nacida en la infancia gracias a su abuelo minero, que tenía un taller de adobe donde realizaba múltiples trabajos artesanales a partir de los más pedestres ma-teriales: “Yo venía aquí, a Madrid —me señalaba—, ya con unas claves aprendidas, con unas sensibilidades; mi abuelo tallaba raíces. Mi abuelo era minero; tenía un pequeño tallercito de adobe y allí tenía una cocinilla en la que hacía unas brasas y, bueno, allí hacía un poco de todo: tallaba madera, restos de raíces, cosas que él aprendió en la cárcel. Se venía de una represión y mi abuelo estaba un poco represaliado allí, por mi tierra, y trabajando en la mina redimió pena y salió. Y yo crecí con él trabajando...”.

Bañuelos tiene a sus espaldas una ingente producción de obras escultóricas de carácter monumental erigidas en muchos países (Ecuador, Argentina, Guatemala, Puerto Rico, Colombia, Inglaterra…) así como por distintas ciudades españolas (León, Ciudad Real, Madrid…). Cuando lo entrevisté estaba a punto de estrenarse la película “El artista y la modelo” del oscarizado director Fernando True-ba, al cual había asesorado en profundidad sobre las más diversos aspectos de la práctica escultórica toda vez que el protagonista era un octogenario escultor situado en el contexto de la postguerra española.

Tomás Bañuelos Ramón es asimismo profesor de la Facultad de Bellas Artes de la Universidad Complutense de Madrid.

Me comentaba el profesor Bañuelos cómo su artística vocación se ha repartido entre la docencia y la creación; de hecho para él ambas facetas llegan a solaparse: “cuando estás impartiendo docencia, pues, al fin y al cabo, también estás creando, estás fomentando un espíritu de… lucha, de tesón, de pasión por una profesión”.

Concibe nuestro escultor el espíritu de lucha íntimamente ligado a la creación, así como el fracaso como acicate, como impulso hacia la superación. Algo muy parecido a lo que sucede con el investigador, no en vano Bañuelos considera una redundancia decir que un artista es un investigador, pues la segunda faceta, afirmaba, va implícita en la figura del artista.

No es de extrañar que este escultor no entienda la actividad artística desligada de la artesanía, y es que él empezó su trayectoria en el taller de un escultor: “Entonces los talleres estaban rodeados de gente que servía en distintos oficios: gente que iba a vaciar, gente que iba a ampliar, gente que iba a hacer escultura de madera, gente que iba a limpiar el desbaste de la madera para dejar a golpe de gubia. Había distintos oficios. Había un técnico en vidrieras, porque eran talleres en los que se hacía de todo, porque había una base de... era un taller que se dedicaba, o que estaba al servicio, de lo que entonces era una cercanía mayor entre la arquitectura y el arte”.

Él, cuando tuvo oportunidad, adquirió taller propio, pues, según me decía, ese es su hábitat natural; allí se siente en plenitud, inc-luso cuando no trabaja, cuando meramente bajaba —hace años en uno de sus primeros talleres, situado en un bajo aledaño a su vivienda de entonces— a fumarse un cigarro después de cenar y fantaseaba con las potencialidades atisbadas que podría desarrollar, además de hacer balance de lo acometido.

Actualmente tiene su taller en su pueblo, Fabero (León), ya que además de una vuelta a sus raíces en aquel entorno se puede per-mitir un local de grandes dimensiones, algo que en Madrid resultaría más difícil.

En Tomás Bañuelos se complementan a la perfección el escultor y el docente, con la creatividad de fondo; “hay que poner un discurso teórico detrás de la mano y recurrir a lo esencial”, me apuntaba, y me reconocía la importancia del uso de las manos incluso en su actividad profesoral: “yo si no me apoyo en las manos, si no hago las cosas... a veces no sé contar cómo se hacen. Y combinando esas dos cosas: ‘mira cómo lo hago yo’ mientras lo cuentas, ahí es donde encuentras esa manera práctica de transmitir lo que sabes”.

Pero durante aquella tarde parduzca y otoñal, que a Bañuelos le recordaba a las de su infancia leonesa, me di cuenta de que la per-spectiva de este escultor posee gran amplitud; para él el arte en general es transversal e intemporal; también el arte entendido dentro del oficio, que es como él lo entiende: “cuando recurres a un modelado de 3D con el ratón —me decía—, resulta que puedes estar aplicando recetas de dos siglos antes”.

Sfera Eonică

-34-

OMUL: ÎNTRE IADUL ACTUAL ŞI MÂNTUIREA POSIBILĂ ORICÂND1

Cel a cărui revistă, „Credinţa Ortodoxă” (pe care o păstoreşte, cu cerbicie şi inspiraţie de la Duhul Sfânt, de 18 ani), este cea mai curajoasă din întreaga Românie, întru smerenia acceptării realismului lumii contemporane-iad terestru, dintre toate publicaţiile binecuvântate de B.O.R. (binecuvântarea revistei este de la Înaltpreasfinţitul Episcop al Alexandriei şi Teleormanului, GA-LACTION) - dar şi „ofertantă” de soluţii soteriologice, autentic creştin-ortodoxe! – este vorba de băcăunanul IOAN ENACHE – nu putea să scrie şi tipărească, în niciun caz, o lucrare ca orişicare alta!Proaspăt editata sa carte (2015, la Editura Studion), Contra vicleanului Nimeni, este, fără pic de îndoială, una dintre cele mai puternice lucrări revelate, scrise în România Ortodoxă a ultimului sfert de veac. Practic, avem de-a face cu un ghid al creştinului şi omului ADEVĂRAT – deci, ortodox. Nu există, pe faţa Pământului, locuitor conştient (la modul tragic!) că se trage din Căzu-tul Adam, care să nu poată trage un înalt folos de Duh, citind şi meditând (aplecat peste paginile acestei cărţi!), la adevărurile existenţei sale atât de precare şi de falsificate, satanic – dar, totodată,

se poate simţi şi întărit (prin înţelegerea teleologică, pe care i-o oferă autorul cărţii) în a-şi lua inima în dinţi şi pe Dumnezeu-Hristos în suflet, şi să purceadă pe incredibil-spinosul drum de recuperare spirituală, de revenire”acasă”, la ORIGINARA STARE DE RAI.Cartea de faţă este printre extrem de puţinele cărţi, despre ORTODOXIE, care nu doar că ne-a interesat (în cel mai înalt grad!), când am citit-o, dar pe care n-am putut-o lăsa din mâini, până la final, şi am reluat, în repetate rânduri, lectura multor pasaje...pentru FRU-MUSEŢEA DESĂVÂRŞITĂ A DEMONSTRAŢIEI!Numai Ortodoxie şi românism, celebra carte a lui DUMITRU STĂNILOAE, ne-a mai ţinut atât de treaz întru Duh (întru dulcea “ro-bie” întru Mântuitorul-Hristos!) şi ne-a dat senzaţia prezenţei, alăturate nouă, a Luminii Vii...şi a tuturor durerilor lumii… - …cu osebire, a durerilor Duhului Valah!

*Cartea (compusă, în majoritate, din articole publicate, de-a lungul anilor, în „Credinţa Ortodoxă”, şi prelucrate, pentru a se integra înt-regului sferic al unui adevărat roman al cumplitei aventuri a omului pe Pământ, după Cădere...) are un „Cuvânt dinainte” şi, apoi, materialul ei se împarte în două secţiuni: 1-După chipul veacului din urmă – şi2-Iuda cu mască de „frate”.Titlul cărţii este inspirat (după cum mărturiseşte însuşi scriitorul) de trei surse de spritualitate:a-afirmaţia unui „sfânt al închisorilor”, fost stareţ isihast - Daniil de la Rarău (Sandu Tudor): „Cea mai mare viclenie a diavolilor este să ne facă să credem că ei nu există” (cf. Războiul creştinilor cu diavolii, cap. 3.1);b-afirmaţia unui important poet laic, Charles Baudelaire („părintele simbolismului” – 1821-1867), preluată de un alt laic, scriitorul şi filosoful Denis de Rougemont (1906-1985), în cartea sa, Partea diavolului (1942-1944): „Cea mai frumoasă şiretenie a diavolului constă în a ne convinge că el nu există”;c-o gravură a lui Jan Brueghel cel Bătrân (1568-1625), intitulată „Nobody” – în care, din Satana, apar numai coarnele şi copitele: „Domnul Nimeni! (...). Urmând firul tăgăduirii, Nimeni nu este om- deci, este neom. Şi cum omul este nimic, praf şi pulbere, în faţa veşniciei, rezultă că Nimeni este i-nimic, forma veche a lui inamic, distrugătorul făpturii lui Dumnezeu. Vrăjmaşul de moarte al omu-lui, sursa atotrăul, neavând corporalitate vizibilă, nici chip, îşi ascunde prezenţa în non-vedere, înşelându-ne să credem că aceasta este non-existenţă. Nu se vede, deci nu există! Nimeni!”.Şi, de aici, începe „romanul” lui IOAN ENACHE (pentru că cele 44 de eseuri – 30+14, în funcţie de cele două secţiuni – sunt scrise cu atâta patos şi durere liminar-sinceră, de o rară expresivitate – ...ceea ce nu exclude, ba, dimpotrivă, sunt calităţi dobândite şi datorită acribiei informaţiei/documentaţiei! – ...încât, în primă instanţă, nu „citeşti” cartea, ci, pur şi simpu, „o înfuleci”! – ...abia apoi urmând meditaţia, cu lacrimi de aprinsă nădăjduire, pe paginile ei, ca la Mormântul Învierii Mântuitorului!) – ...adică, începe „povestea” înfiorătoare a ORBIRII CATASTROFAL-TRAGICE a omenirii, din ultimele 5-6 secole (începând cu umanismul renascen-tisto-luciferic, continuând cu iluminismul deicid, şi ajungând la vremile noastre escatologice.Respectând faptele şi urmând adevărul istoriei, IOAN ENACHE afirmă: „Sunt o mie de ani de când Europa se osteneşte, în taina fărădelegii, împotriva Crucii lui Hristos. (...) Spunem Europa, dar ne gândim la fiecare popor, la fiecare neam, la fiecare ţară, care, pe rând, în rotirea veacurilor, s-a desprins, violent sau mai pe ascuns, de Dumnezeu, scuipând şi călcând în picioare Crucea. Întâi, a făcut-o papa de la Roma, încă din veacul al XI-lea, plecând de la Hristos cu anateme şi blesteme, învăţându-i pe oameni să-şi facă invers crucea, de la stânga spre dreapta şi, mai ales, umplând cu sinele său locul lui Hristos din fruntea Bisericii. Au urmat olandezii, danezii, belgienii, suedezii, norvegienii, în sec. Al XVI-lea, surpători de cruce. Imediat s-au rupt şi englezii, în veacul al XVII-lea. Francezii, la 1789, şi-au ucis preoţii, au dărâmat biserici cât au putut, au lichidat rânduiala lăsată de Dumnezeu. În sec. XIX s-au ivit cele mai urâte apostazii, REVOLUŢII (s.n.) şi căderi. Europa îl declara deja mort pe Dumnezeu (...). Veacul XX ne-a dezlănţuit o Europă cruntă, fără Dumnezeu, criminală, ucigaşă, învârtoşată, înlănţuită de cele mai cumplite vărsări de sânge din istorie, slu-jitoare a morţii, de la Urali şi până la Atlantic, antiumană şi antihristică. În inima Europei, nazismul răspândea moartea sub aripa neagră a Satanei; în Răsărit, bolşevismul lichida creştini, sfărâma biserici, batjocorea Crucea, sub aripa roşie a Satanei. (...) Veacul XXI, ca vârf al tumorii anticreştine, caută să lichideze şi ceea ce a mai rămas din Ortodoxie, să strivească şi ultima turlă de biserică, să sufle şi în ultima candelă care mai pâlpâie” – cf. Semnul Babilonului de pe urmă, p. 25.Autorul atrage atenţia asupra dezmăţului semantic, practicat de iudeo-masoni, în legătură cu termenul de „REVOLUŢIE”: „Acum viaţa planetei noastre este copleşită de revoluţii, de schimbări violente ale ordinii sociale. Sânge, mult sânge, mânie, luptă, sacrificii umane _______________1 -Ioan Enache, Contra vicleanului Nimeni, Editua Studion, Bacău, 2015.

Sfera Eonică

-35-

pentru o Nouă Ordine. De peste trei secole, lumea este obsedată de revoluţii. (...) Dar ştiţi care e culmea?! Sensul originar al cu-vântului <<revoluţie>>, din latinescul <<revolutio>>, este <<ÎNTOARCEREA UNUI OBIECT, DUPĂ O MIŞCARE CIRCULARĂ, LA PUNCTUL DE PLECARE>>” (s.n.) - cf. Revoluţia satanică – prin subteranele Bisericii, p. 290. Adică, „revoluţia” trebuie să-l întoarcă pe om, cu alte cuvinte (...de data asta, neviciate semantic!), la Originea sa Paradisiacă!Sunt avertizaţi şi membrii clerului, din rândul căruia trădează poporul şi Neamul Valah mult prea mulţi „reprezentanţi” (...ai cui?! – pen-tru că aceştia, trădând, nu-l mai reprezintă pe Hristos-Dumnezeu!!!)... – a se vedea cazurile Sofronie Drincec şi Nicolae Corneanu, cei mai cunoscuţi „ecumenişti de pahar eretic”, ai valahilor din ultimii ani...de când cu „TRATATUL DE LA RAVENNA”, cu...”pri-matul papal” şi cu...”infailibilitatea” celui care, ca şi păgânii, are vreo doi dumnezei, sugeraţi prin „filioque”! IOAN ENACHE atrage atenţia, ca pildă şi luare-aminte (...până la ce catastrofe spirituale şi identitare poate duce TRĂDAREA LUI HRISTOS ŞI A NEAMU-LUI HRISTIC!), şi asupra „teologului (doctor în teologie ortodoxă!)-diplomat” Teodor Baconski, „euro-misionarul”...”EURO-AR-GAT”: „Pe umerii următorului Patriarh (n.n.: tocmai îl „terminaseră” pe Preafericitul şi Românul TEOCTIST! – urma staţia, cu peronul spre „ecumenism” – DANIEL!) stă deja o urgenţă (...): va fi obligat să şi transmită, până la amvonul ultimului preot de ţară, tiparul unui stil misionar EURO-CONFORM” (s.n.: !!!) – cf. Euro-argat, p. 18. Mda......Omul nu vede, şi Satana îl îmbie, continuu, spre nevedere, cu toate ispitele plăcerilor/viciilor, distrugătoare de Duh...şi omul se com-place, cu inconştienţă vesel-deşucheată (dusă până la demenţă!), în NEVEDEREA lui sinucigaşă!IOAN ENACHE are în VEDERE (pentru că OCHII SĂI, prin Revelaţie, dar şi pentru chinuirea conştiinţei sale, de frate dostoievschi-an, al întregii omeniri ispitite! - nu rămân nicio clipită închişi!), cum se şi cuvenea, în primul rând, soarta omului valaho-răsăritean... – ...dar, totodată, ştie şi ne demonstrează că multe dintre catastrofele spirituale ale Răsăritului, sunt clocite în „laboratoarele diavolului” din PARTEA AMURGITĂ a lumii – „Apusul consumist”. Inclusiv comunismul marxisto-stalinist! Vina răsăriteanului este, în primul rând, aceea că-l acceptă şi-l tolerează pe Satana Amurgului, ba chiar îl îmbrăţişează, „se pupă în bot cu el”, mulţumindu-i (aparent, paradoxal!) pentru...sinuciderea moral-spirituală, la care sunt supuşi locuitorii tărâmurilor care, în mod normal, ar fi trebuit să întâmpine, cu smerenie, exclusiv şi modelar, Soarele Mântuirii!Globalizarea/”NOUA ORDINE SOCIALĂ” („Novus Ordo Seclorum”...) este cadrul, este „ringul” pe care şi l-a croit Satana, spre a-şi ţine, în ţarc, supuşii („În SUA, Biserica satanistă are statut legal, cuprinde 700 de <<parohii>>” – cf. Născuţi în cămaşa lui Hristos, pp. 9-10) – după care, tot Satana, prin uneltele sale umano-terestre (iudeo-masonii!), a creat „uniunile” (Statele UNITE, UNIUNEA Europeană etc.), prin care să legifereze şi impună, la modul terorist, dezastrul şi asasinatul/sinuciderea (fizică şi moral-spirituală!), în mijlocul umanităţii creştine: „Naţiunea, suveranitatea, creştinismul, tradiţia – sunt noţiuni perimate, care trebuie şterse din conşti-inţa populaţiei” – cf. p. 10 (...nu spunea, oare, impostorul Ion Petru CULIANU, care se dădea drept „ucenicul lui Mircea Eliade”, că „ORTODOXIA ESTE O FRÂNĂ, în calea progresului şi dezvoltării, modernizării României”...?! – cf. monografia Mircea Eliade, Nemira, 2004).Pentru valahi, răul suprem începe de la masonul paşoptist Al. I. Cuza, care „secularizează averile mânăstireşti”, secularizează în-văţământul... - ...de fapt, DESPARTE COPILUL DE BISERICA-HRISTOS (ceea ce a echivalat cu dez-dumnezeirea societăţii româneşti!) – dar se continuă, cu maximă rapiditate şi eficienţă, prin „terfelirea demnităţii poporului român” şi, drept consecinţă, cu legiferarea „asasinatului asupra Adevărului spiritual”: „Printr-o singură mişcare de condei iudeo-masonic, 87% din populaţia ţării îşi piede un drept naţional, devenind egală cu orice asociaţie sectară, care reuşeşte să adune ca membri doar 1% din populaţia ţării”, afirmă, cu obidă şi dreptate, IOAN ENACHE, referindu-se la Legea nr. 489/2006, privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, prin care B.O.R. îşi pierde statutul real, de Biserică Naţională, şi devine „egala” tuturor sectelor venite de peste Ocean, în ultimul veac: „Statul român recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe Române ŞI AL CELORLALTE BISERICI ŞI CULTE RECUNOSCUTE (s.n.) în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti”...şuieră Satana, pe Sfânt Pământ Valah, prin vocea Monitorului Oficial, Partea I, nr. 11/8.01.2007! – cf. subsolul paginii 8.Lumea, prin iudeo-masoni, se re-păgânizează, afirmă, cu dreptate, IOAN ENACHE. Dar nu oricum – ci, urmând calea Vicierii Cu-vântului, ca formă supremă de satanizare (cum a făcut-o cu termenul de „revoluţie”, o face şi cu alţi termeni, deveniţi, prin impunere revoluţionar-masonică, importanţi, în existenţa socio-istorică a omenirii: „libertate” (...ca „eliberare de Dumnezeu”!), „egalitatea” („nu ca fii ai lui Dumnezeu, ci ca aparţinători ai unei ideologii de clasă sau de grup social, ai lojei, egalitatea de fii ai Satanei”), „fraternitatea” (...cea „masonică, nu e sentimentul filial de fraţi ai aceluiaşi Părinte ceresc, nici al apartenenţei la o familie sau un neam, ci e frăţie de jurământ pe altarul Satanei, frăţie de moarte”), „drepturile omului” de a fi animal/bestie sângeroasă şi caìnică... – ...autorul cărţii atrăgând atenţia că şi termenul cel mai vehiculat, azi, în lume (şi pe baza căruia şi în numele căruia se săvârşesc cele mai cumplite asasinate, transformând, oricare colţ al Terrei, într-un ABATOR, într-un TEATRU AL SATANEI MASACRELOR!) – acela de „democraţie” desemnează, de fapt, „DEMONO-CRAŢIA”! - cf. Legământul întunecat al demono-craţiei, p. 106.„Voinţa poporului, voinţa lui Dumnezeu” – clamează iudeo-masonii, în delir, un cunoscut dicton păgân. „Care Dumnezeu? Păgânii aveau cohorte de zei, care erau idoli, adică diavoli. (...) DEMONO-CRAŢIA (s.n.) este conţinutul sistemelor politice care au venit peste noi, de-a valma, de mai multă vreme, iar democraţia este masca sub care ni se înfăţişează TIRANIA DEMONILOR (s.n.)” – cf. idem, p. 109.Sunt state ortodoxe (chiar dacă iudeo-masonii refuză Bisericii Ortodoxe, din aceste ţări, statutul de „Biserică Naţională”!), precum Grecia (...sau Rusia, încă Serbia...) care nu acceptă impunerea chiar a tuturor tehnicilor iudeo-masonice de dezbinare umano-creştină, de înjosire moral-spirituală, de înjugare la aparatele de umilire şi asasinare economică profesionişti/”killer”-ii F.M.I.-ului, B.E.R.D.-ului, B.E.I.-ului etc., dar şi de asasinare fizică a umanităţii terestre. Asasinare ŞI fizică (pe toate căile imaginabile...inclusiv cea electronică: „cipurile de identificare”!), pentru a reduce populaţia terestră la un minim de locuitori, uşor de supravegheat permanent şi uşor de manipulat, ca SCLAVI AI UNEI OLIGARHII PLUTOCRATICE! Şi această „reducere” şi înjosire demenţial-sinucigaşă, se face încă de la nivelul fătului şi al copiilor născuţi, prin legile de promovare furibundă a avortului, homosexualităţii, căsătoriilor inter-ho-mosexuale, precum şi a vaccinurilor ucigaşe, a permisivităţii, ba chiar obligativităţii tuturor chipurilor dezmăţului/imoralităţii (începând cu concubinajul, promovând, în paralel, SIDA şi industria prosperă a „prezervativelor şi anticoncepţionalelor”, continuând cu distrugerea şcolii şi, sinergic-concomitent, a educaţiei şi a familiei...! - ...şi sfârşind atât în zona „dezmăţului Bisericii”, prin cele-brul „bluff” cinic, „ecumenismul” – cât şi acolo unde „naiba şi-a înţărcat copiii”... - ...adică, în zona industriei porno şi de „enter-

tainment”!).

Sfera Eonică

-36-

Cum ziceam, mai sus: Da, în Grecia se refuză multe dintre aceste tertipuri satanice... - ...e drept, cam cu un sfert de gură (...până şi acest „sfert” este datorat numai unor energici Sfinţi Părinţi ai Muntelui Sfânt – ...ATHOS-ul cel asaltat, şi el, în multe locuri, de „ecumenism”!), – ...ei bine, din pricina „încăpăţânării” ei întru Ortodoxie, GRECIA-ÎNCĂ-„NAŢIONALISTĂ”-ŞI-CREŞ-TIN-ORTODOXĂ este ţinta unor planuri de dezmembrare şi de aneantizare, ca şi ROMÂNIA ORTODOXĂ (...) ca să fiţi prim-iţi în UE, întâi STÂRPIŢI CUIBURILE DE CIORI, DE PRIN PĂDURILE VOASTRE!”, adică, MONAHISMUL VALAH! – i s-a poruncit, la Strasbourg, premierului, pe-atunci, „Cavalerul de Malta” ADRIAN NĂSTASE, în 2004!): „Există un plan Kissing-er (a se citi: american) de împărţire a Greciei în trei: Albania Mare ia partea de vest, Macedonia – partea de nord, Turcia o parte din insule, iar Thracia va fi al treilea stătuleţ elin” – cf. Asumarea iresponsabilităţii, p. 114. Da: toate statele care au îndrăznit să-şi păstreze suveranitatea/Conţinutul de NEAM: prin prezervarea tradiţiei, identităţii is-torice şi religioase (trecând peste ucazurile teroriste, de la Wash-ington-New York şi de la Bruxelles-Strasbourg!)... - au sfârşit prin a fi ori „decapitate” (prin asasinarea conducătorilor lor – a se vedea cazul Serbiei lui Slobodan Miloŝčevic, dar şi al României lui Ceauşescu, al Iraqului lui Saddam – sau al Georgiei lui Sviat Gamsahurdia, Libiei lui Gaddafi etc.), ori, de-a dreptul, bombar-date sălbatic, sau chiar invadate (a se vedea Serbia, bombardată chiar de Paştele-1999...de trupele „NATO”, de fapt, ale SUA! – ...aviatorii americani ajungând în aşa hal de satanizare, încât scriau pe proiectilele ce urmau să sfârtece trupuri de copii, femei, bătrâni sârbi, care se plimbau, de Paşte, pe podurile de peste Drina şi Dunăre, în speranţa că americanii nu le vor distruge... - ...ţi-ai găsit, „miloşii creştini americani”...ipocriţii pământului! – ...scriau pe bombe, aviatorii ăştia năuciţi de Satana, către sârbii împărtăşiţi cu MÂNTUITORUL HRISTOS, precum începusem a zice, mai sus: „UN PAŞTE FERICIT!”) – sau chiar invadate...a se vedea atât Kosovo-ul/”Inima Serbiei”, cât şi Iraqul etc. ...Eh! – evident, tind către infinit sistemele şi tehnologiile şi planu-rile de crimă, făurite de Satana, în contra lui Hristos-Cel-din-Ini-ma-Omului... – ...prin jefuirea omenirii de apă, de aer, de hrană, de biserici, de familie, de şcoală, de patrie...de suflet! - ...toate atrocităţile halucinante ale acestui război generalizat şi nevăzut, de către orbii Pământului (...război stârnit şi întreţinut, conştiin-cios, de iudeo-masoni!), al tuturora contra tuturor, sunt descrise de autorul cărţii, cu rigurozitate şi suferinţă, dusă până la sânger-area paginii de carte... - dar, totuşi, IOAN ENACHE are, oare, şi SOLUŢII de neutralizare a satanismului, a lui Antihrist, cel cu „formă expresivă optimă” în iudeo-masonerie şi-n plutocraţia Ter-rei? Da, are – dar nu la îndemâna oricui, e drept...:„(...) N-au decât să devină ecumenişti toţi diplomaţii din rândul clerului sau al mirenilor n-au decât să se unească de dragul păcii, al iubirismului, al imperiului UE sau al imperiului global, al gu-vernului, al sinodului, al aurului, al grâului, al apei, al aeru-lui, n-au decât să impună tăcerea asupra filioque, a împărtăşirii cu ereticii, a botezului, a tuturor tainelor, n-au decât să mute „oficial” toată Biserica la ecumenişti, la catolici, la reformaţi, la new age-işti, la oricine – noi trebuie să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte şi să nu ne mişcăm nici la dreapta, nici la stânga, nici în jos, nici în sus, unindu-ne cu alţi rătăciţi, să stăm bine, după modelul Sfântului Arhanghel Mihail. Sfântul Lavren-tie al Cernigovului ne avertizează să nu intrăm în bisericile lor prefăcute, atunci când se va întâmpla aşa ceva. Să rămânem sta-tornici în Hristos. Mărturisitori ai dreptei credinţe. Statornicia în Hristosul cel viu este lucrul cel mai greu în vremurile din urmă. Ne vor chema la comuniune cu cei mulţi şi oficiali? Atunci îi vom

chema şi noi înapoi la dreapta credinţă, la pocăinţă, sub

drapelul lui Hristos. Ne vor prigoni? Mărturiile însângerate ale Sfinţilor Maxim şi Marcu să ne îmbrace şi pe noi în harul lui Hristos, în cămaşa Lui de la baza Crucii”! – cf. Statornicie!, pp. 318-319.De observat că IOAN ENACHE cunoaşte mai profund creştinis-mul Căii Drepte-ORTODOXIA, decât cei mai mulţi dintre preoţii noştri de mir. El, precum monahii şi schivnicii noştri cei aprigi, cu ei înşişi, întâi... – ...deci, „de drept”, şi cu noi („sfinţi încă de pe Pământ”...) - nu uită că Hristos înseamnă, în primul şi-n ultimul rând, STATORNICIE ÎN DEMNITATEA CREDINŢEI ORIG-INARE! „Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” – Matei 16:26; „Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?”– Luca 9:25....Nu poţi fi om întreg şi luminat de zâmbetul cel senin, al Feri-cirii Pregustării Auto-Recuperării ORIGINARITĂŢII RAI-ULUI - decât dacă-l păstrezi pe HRISTOS-DUMNEZEU, ca SINGUR AUTENTIC „SINE”, al KENOZEI/”golire de sine”! Chiar şi cu preţul suprem al „MUCENICIEI ŞI AL MARTIRI-ULUI”! – cum afirma şi exemplifica, prin însăşi viaţa şi moartea sa, Sfântul nostru moldovean... - ...cel prigonit, hărţuit, scuipat şi umilit, chiar şi înainte de moarte, de către „noii securişti”, din slu-jba iudeo-masonilor contemporani... - IUSTIN PÂRVU!

Baki Ymeri

CU SUFLETUL PE BUZE

ATLANTIDA

Hai să trăim,Mă rugaiŞi buzele taleAsemenea văzduhului măriiVeneau, strigau,CotropeauCând plecai,Străzile în urma taDeveneau AtlantidăScufundată Cu mine cu tot.

PASTEL

Scoica sânilor tăiEra sfăntă ca lunaCuloarea lor albăEra precum spumaLa marginea mării.

Sfera Eonică

-37-

POEM PUFOS

Revoluţia se faceÎn numele unui ideal pufosÎntr-o legalitate pufoasă.Lupta miroase a moarte pufoasă Şi iubitei mele i-se înmoaie picioareleDupă o bătălie pufoasă.Fericirea devine o realitate pufoasăÎn aşternutul pufos.

Până aici e totul simplu Ca într-un roman. Fericirea începe Când se deschide Poarta RaiuluiPentru un vulcan setosCa o surpriză pufoasă Şi foarte pofticioasă.

PERLA POETULUI

Eşti ca boara cea uşoarăCa o poftă legănatăLa un piept de dumnişoară.Eşti, oricând, ca niciodată.Niciodată nu ştii cândEşti ca pasărea furatăDe văzduhuri pe pâmânt.Eşti aripa care-n ceruriLasă-n urma ei un randDin poemul care zboară.

PUTEREA IUBIRII

Cu pielea ta luminezi stelele,Cu gasul tău sorbi izvoarele,Cu buzele tale încălzeşti iernile,Cu gura ta rosteşti rugăciunile,Cu ochii tăi orbeşti zorile,Cu numele tău albeşti zilele.Cu sângele tău înroşeşti rodiile,Cu sânii tăi străpungi nopţile,Cu pântecul tău roteşti soarele,Vezi?!Cu pântecul tău roteşti soarele.

CÂNTEC

Spune-mi, Andreea, Maică-ta cu ce te-a alăptat,În ce odăi te-a înfăşatDe miroşi atât de frumosA trup legănatŞi a dulcii mângâieri? De unde oare furi poftaPe care ţi-o simtPe sânul amar sărutatDe norul descopciatLa cămaşa lui de bumbac?

Buzele tale sunt fragi?Vai, Andrea,La amiază când a fulgerat,

De la fulger s-au înmiresmat.

MIERE

De ce mă vrei?M-ai întrebat.Pe buzele tale Erau polen şi nectar.Nevăzute albine Îţi desenau pe buze o inimă.De ce mă vrei?M-ai întrebat.Nevăzute albine Se trudeau să poarte prin aer Tremurul inimii tale.

BLESTEM CU MIRESME

Numai zeiţele se pot lăuda Cu acelaşi cutremurAl sânilorAtunci când păşesc!O, ce vârtejDe dorinţe şi magice arteAle descopcieriiDiafanului veşmânt de mătase Ce cade la picioarele tale!Nici un blestemNu-i mai puternicDecât al miresmeiCu care mă-nfăşoarăGolul tău trup!

VECINI LUMINII

Vino iubitoSã devenim vecinii luminii!Tu nici nu stiiCã în fata taExistã biblioteci neguroase!Vino, am soptit.Deschide aceste antice cãrtiSi lasã-mãSã-ti mângãi trufia!

MONOLOGUL UNUI VIS

Potoleşte setea Pe Valea LuminiiRâzi Ca să te mângâie îngerii!Du-te sus,Trage perdeleleŞi stinge lumina!Nu vezi că eu suntLumina ta!Aşteaptă-mă! SUFLETUL VERII

Hai să privim în amurgDisperareaŞi marea-n ruină,Pădurea care şi-a apusCununea de crengi.De câte ori ne-npăcăm,Suntem mai aproape de Dumnezeu.

Hai, vino în sufletul verii –Vom fiPrecum doi inşiAplecaţi tare departeŞi adormiţi...

TREZIŢI-VĂ, PIETRE!

Treziţi-vă, zei,Şi frumoase femei,Şi bărbaţi plini de griji,Şi voi, pietre,Şi întrebaţi-măDespre Câmpia MierleiŞi despre munţiiCare vor muriCu copii noştri în braţe!

EROTICĂ

Cum să te laud, FemeieCând te alinţi pe divanTe răsuceşti ca o cheieŞi te-apleci ca un lanŞi te-arunci în oglindăŞi te-neci tot mai goalăŞi nu-i nimeni să-ţi prindăÎn agrafa din poalăPărul tău greu ca o beznăTremurând lăngă gleznă.

CUTREMUR

Când cobor Uit portofelul susCând mă duc susTe uit pe tine josTu eşti o fată cuminteSpirtitele alese s-ntâlnescŞi vine un cutremur ce mă face prafŞi mă lasă fără bani şi fără minte

Iubirea devine o artă Care mă urcă la cerVisele cer o viaţăCa să fie împliniteVai/vai/vaiŞi măi/măi/măi,Tremura pământulDe tremurul sânilor tăi

DARURI

Dumnezeu îi dăruieşte femeiiCeva sfânt Care să-i aducă belşug.Diavolul uneori trage foloase:Strâmbă razaCare-i lumineazăOglinda.

ALBUM

Au venit amintirilePe corabia nebunilorŞi mă-ntreabă

Sfera Eonică

-38-

DoamneDe ce se tem Pictorii de culori,Poeţii de cuvinteŞi curvele de frica Să nu fie prinseCu picioarele întinse

PRADĂ

Nu ştiu ce o fi gânditDumnezeuDespre păcatele meleDin nou mi-a trimisO femeie cu chip îngerescCe faci acolo, m-a întrebatNeştiind că eu scriam deja despre eaChiar dacă nu ştiam că ea va veniCu chip îngerescCe o fi crezând DumnezeuDespre păcatele meleVeşmintele ei aruncate-ntr-o parte -Inconştienţa meaPradă întunericului

DOAMNE

O babăTrasă de-un câineÎncolo şi încoaceUn demon târâtDe alt demonCare amuşineazăGunoaiele străziiŞi baba şi câineleÎnviorează peisajul mahmur.

CADOU

Minciună,MinciunăMinciunăSă-ţi dea Dumnezeu în capO piatră din lună!

CÂNTEC POPULAR

Prin Rai alergând,Coborând,Pe asternutul de vânt,Sânii ei tremurau.Undele lor mã loveau,Mã trânteau la pãmânt.

PASTEL

Scoica sânilor tăiEra sfăntă ca lunaCuloarea lor albăEra precum spumaLa marginea mării.

POEM PUFOS

Revoluţia se faceÎn numele unui ideal pufos

Într-o legalitate pufoasă.Lupta miroase a moarte pufoasă Şi iubitei mele i-se înmoaie picioareleDupă o bătălie pufoasă.Fericirea devine o realitate pufoasăÎn aşternutul pufos.

Până aici e totul simplu Ca într-un roman. Fericirea începe Când se deschide Poarta RaiuluiPentru un vulcan setosCa o surpriză pufoasă Şi foarte pofticioasă.

Nici un blestemNu-i mai puternicDecât al miresmeiCu care mă-nfăşoarăGolul tău trup!

Care să spună :Stai liniştit,Noi murmurăm pentru tine !

Octavian D. CurpaşPhoenix, Arizona

Stihuri ca un curcubeu“Meditaţii poetice” de Ilie Marinescu

(Editura Muzeului Literaturii Române, 2005. 120 p.) Motto: De dorul primelor cuvinte / Imaculate, fără vină, / Recurg şi eu la oseminte, / Să pun în joc a lor lumină

(Ilie Marinescu, Lumină)„Meditaţiile poetice” ale lui Ilie Marinescu se caracterizează prin-tr-o tehnică picturală specifică. Ilie Marinescu foloseşte tonuri tari, culori reci, reuşind să comunice perfect anumite stări sufleteşti, pe care le zugrăveşte, conferindu-le individualitate, într-un registru în care predomină elementele romantice, amintind de stilul lui Emi-nescu. Astfel, „Zâmbete gnomice” poate fi considerată o ipostază modernă a „Glossei” marelui nostru Luceafăr: „De milenii iată, ni-meni nu-i schimbat la-nfăţişare. / Teoria darwinistă e călcată în pi-cioare. / Poate doar maniheismul un război subtil va duce / Binele ieşind în faţă se trezeşte la răscruce.”Ilie Marinescu, poetul psihologIlie Marinescu debutează în anul 2002 cu volumul de poezii „Maieutica iubirii”. Un an mai târziu, semnează volumul de pam-flete şi satire „Oblomovismul Sinarhiilor”, iar în 2005 un nou tom de stihuri, intitulat „Meditaţii poetice”. Autorul este licenţiat în management la American University „Eminescu Center”, dar şi al Facultăţii de Sociologie şi Psihologie din cadrul Universităţii

Sfera Eonică

-39-

„Spiru Haret” din Bucureşti. Ilie Marinescu a urmat, de asemenea, Academia de Radio şi Televiziune din România „Tudor Vornicu”, fiind colaborator la mai multe ziare şi reviste, precum „Buletin de Bucureşti”, „Harababura”, „Zău” sau „Şoc”. Poetul este membru în Asociaţia Română de Psihologie Transpersonală şi în Colegiul Psihologilor din România. Ilie Marinescu a apărut în direct la diverse posturi de televiziune, printre care Kanal D, OTV, DDTV, Naţional TV, Cosmos TV etc., ca specialist în psihologie. Hobby-urile sale sunt filosofia, literatura, muzica, teatrul, net-ul etc.„Furtuna se porneşte, seninul iar dispare”Departe de a cultiva o lirică a liniştii, a fericirii, Ilie Marinescu evocă „tristeţi şi bucurii, / Topite-n soarele amiezii, / Ascunse-n nopţile târzii” („Lacrima”). Astfel, poetul desenează în alb şi negru „ore şi secunde” ce „în prafuri se destramă” („Moartea clepsidrei”), „pe-o cale veşnic grea şi lungă” („Lacrima”). Tabloul dezolant al acelor „valuri ostenite” din „Glossă”, paleta săracă în culori, imaginea în care „furtuna se porneşte, seninul iar dispare” („Nostalgie”) vorbesc despre atitudinea contemplativă a poetului în faţa vieţii. Zbuciumul său este subtil înfăşurat, ascuns în această atitudine aproape paralizantă, din care viziunea senină şi calmă este complet absentă.Un colţ de RaiPrin contrast, peisajul prezentat în „Vacanţă la ţară” este odihnitor, lipsit de freamătul şi de zbuciumul lăuntric de până acum. Poetul iubeşte liniştea, de aceea ne spune că: „De vacarmul din oraşe fug în fiecare vară / La căsuţa bătrânească, undeva pierdută-n ţară. / Câtă linişte deplină este-n acest colţ de Rai / În a cărui puritate disting fiecare grai.” Îndrăgostit de liniştea rurală, romantic prin definiţie, Ilie Marinescu cântă o natură feerică, în acelaşi timp clasică, în care se concretizează ca elemente caracteristice „Ciripit de păsărele, cântec de privighetoare, / Vântul mângâind, cu glasul, fiecare pom şi floare” («Viaţa la ţară»).„Cine sunt eu?”În „Promenadă veneţiană”, poetul meditează pe tema iubirii şi a fericirii. La fel ca şi la Mihai Eminescu, motivul romantic al florii albas-tre – „Cum sunt ochii ce-i iubesc, / Ei cunosc dragostea noastră, / Ce-mi dau sensul să trăiesc” – implică senzualitate, voluptate. Floarea reprezintă efemeritatea, delicateţea, în timp ce albastrul simbolizează infinitul cosmic, aspiraţia. Cu o astfel de reprezentare estetică senină, expresivă şi spontană, Ilie Marinescu găseşte, de asemenea, prilejul de a medita asupra condiţiei omului în general şi, în speţă, asupra propriei condiţii. Omul este trecător, de aceea poetul se întreabă: „Cine sunt eu? Eu sunt un nimeni, / Îţi pasă ţie dacă eu exist? / În Univers sunt mii de puncte, / Dar punctul totdeauna este trist” („Eu sunt nimeni”).„Critica raţiunii pure”Tristeţea, sentimentul trecerii iremediabile a timpului, regretul filosofic, melancolia îl fac pe Ilie Marinescu să trăiască cu intensitate, în prezentul conştiinţei, desfăşurarea propriului destin. „Am plătit cu fericirea, / Fiecare clipă, pas, / Măsurându-mi rătăcirea, / Biologicul meu ceas” („Troc”). De altfel, pentru poet, realitatea înseamnă „schisme, […] / răspunsuri şi-ntrebări / Un conflict de mimetisme / Ne-ncetate frământări” („Lamentări”).Asemenea lui Immanuel Kant, poetul critică „raţiunea pură” ce îl „pune în dileme” („Dilemă”). Realităţile obiective ale lui Kant din „Critica raţiunii pure” (Kritik der reinen Vernunft) fac ca poemul „Dilemă” să fie străbătut de idei filosofice de o limpezime clasică şi cu valoare gnomică. Poetul se întreabă dacă „are viaţa un sens, ţintă, sau e trecere de vreme?”, cu atât mai mult cu cât idealurile „în adâncu-rile firii […] sunt urzite, / Parcă-s rădăcini de pom, prin pământuri răzvrătite” („Dilemă”).„Suflete înrobite”În „Suflete înrobite”, Ilie Marinescu transpune în versuri idei iluministe privind concepţia sa despre condiţia omenească şi despre sensul devenirii istorice. Într-o notă uşor agresivă, poemul prezintă o meditaţie filosofică asupra adevărului că avem „puterea şi dreptul de-a de-cide / Asupra vieţii” noastre. Acelaşi poem se detaşează prin atitudinea de dezamăgire pesimistă – prin excelenţă romantică – provenind din filosofia schopenhaueriană, concretizată într-un îndemn-chemare: „O! voi locuitori, priviţi bolta cerească, / Opriţi-vă avântul de-a fi conduşi de-o mască.”Un „apel către raţiune”Ştiind că în lume domneşte nedreptatea, poetul abordează conceptele de libertate, egalitate şi fraternitate în „Apel către raţiune”. „Ce religie spuneţi că-i mai sus decât alta, / Când o singură forţă ne veghează din Cer, / Să uităm de Azore să uităm şi de Malta; / Că putem să fim liberi încă astăzi mai sper.” Fiecare om are rolul său în lume, dar ca întreg, ca omenire, „Destinul nostru este să trăim împreună, / Indiferent de rasă, de etnie, culoare” („Apel către raţiune”).„Se naşte înc-o primăvară”Având intuiţia fericirii, dar şi a fragilităţii fiinţei umane, autorul înţelege că în cele din urmă, condiţia omului este tristă, pentru că el este repede-trecător. Omul nu poate păstra, atunci când trăieşte, clipa fericirii. Tema timpului aduce încă o dată ecouri eminesciene în poezia lui Ilie Marinescu. „Am strâns în braţe timpul pribegit, / Al anilor ce-şi căutau cărarea / Şi-am fost doar pentr-o clipă fericit, / În rest prietenă mi-a fost uitarea” („Uitarea”). De altfel, poezia lui Ilie Marinescu nu merită a fi dată uitării. Dacă „peste toate se aşterne, / Tăcerea albă care cerne” („Anotimpuri”), în poemele sale „se naşte înc-o primăvară” („Anotimpuri”) şi trăieşte speranţa. De aceea, nu ne rămâne decât să îi citim „Meditaţiile poetice” şi să îi urmăm îndemnul: „Curcubeul, priviţi, are aceeaşi cunună, / De ne naştem în locuri diferite sub Soare” („Apel către raţiune”). Indiferent unde ne aflăm pe Terra, vom fi îmbogăţiţi sufleteşte dacă vom contempla culorile curcubeului poetic creat de Ilie Marinescu.

Octavian D. CurpaşPhoenix, Arizona

Sfera Eonică

-40-

N.N Negulescu AFORISME

* În Templul Iubirii se află Cheia Limbilor.

* În clipe poetice eu și Cerul ne cunoaștem atât de bine.

* Fiecare pereche de ochi smulge vieții o lume.

* Am uitat de mine în dansul timpului.

* Și într-un fir de iarbă se aude zumzetul stelelor.

* Ființele superioare nu cad în sminteli îndârjite.

* Înflăcărata atracție a noului îndoielnic seamănă cu o dragoste rătăcitoare.

* Egoismul sentimental biciuie conștiința nesigură.

* Ar trebui tezaurizate gingășiile feminine.

* Fapta bună nu caută cu lăcomie o răsplată.

* Onestitatea nu admite comparații lăudăroase.

* Nu se evocă umbra și nici pulberea timpului pentru nehotărârile inimii.

* Toți oratorii improvizați suferă de febra trufiei.

* Pacea lumii este tulburată de spiritul posesiunii.

Claudia Tănase1.Delimitarea mea de viataEu ma joc cu poezia zambetului meu pentru a lasa privirile sa ii citeasca continutulEu imi adun oboselile de viata pe tample pentru a ...lasa cugetul sa rosteasca ce am facut cand altii doar se amuzauEu ma joc cu luminile din curcubeu pentru a lasa cerul sa viseze deasupra meaEu imi retrag “jucarille” din viata , precum bruma de amaraciune sau pesimismul , pentru a lasa opti-mismul sa strabata soarele ziua,Eu imi aduc fluturi in palmele mele , in aripile carora astern povesti despre libertate si timpApoi imi las “jucariile”, precum timpul si cugetul sa faca din mine , delimitare de viata si de ceruri , sub care altii viseaza la aceleasi jocuri , in care si eu am visat la randul meu!

2. Daca eu iubesc clipa, atunci las timpul sa imi cearna existent asa cum Dumnezeu iubeste creatia Lui.3. Intre mine si tine, doua cuvinete s-au asternut in palma timpului , unde printre degete se strecoara minutele noastre de dragoste!4. Doamne, da-mi puterea de a ma trezi mereu inteleapta , si de a lasa rabdarea noptii sa imi aduca sarutul stelelor pe tamaple.5. Daca ai sti Doamne, cat silogism al amaraciunii exista in mine, cu siguranta m-ai aseza lanaga Tine ,si ne-am strangea in brate unul pe celalalt!6.Intelepciunea inseamna rabdarea de a accepta viata asa cum este. Restul presupune rabadarea de a tolera, ceea ce este in viata.7.Spune-mi, daca as strange in palme flori de tei, nu-I asa ca, primavara s-ar aseza la tamplele tale si ai culege timpului clipele unui nou inceput pe care iubirea noastra il astepta demult?8.Arta este cea dintai ispita a creatiei. Filosofia este cea dintai suplete a ratiunii.9. Doamne, lasa-ma , sa fiu azi filosoful care cugeta asupra cugetului intregului Tau univers!10 . Suferinta inseamna dezandejdea situata intre pesimism si drama.Ea este pozitia umila si suplicativa la care , doar timpul mai poate aduce o rezolvare vietii.11.Nu ma intreba ce este viata! Este cea mai grea misiune pe care o port si pe care o pot duce atat timp cat Dumnezeu, ma va lasa sa iti raspund.12. Am raspuns azi cugetului meu prin rugaciunea raspunsurilor ce le-am gasit in viata.

13.Viata este gust de sunete de amaraciune si indoiala ce sta pe buzele oricui.14. Singuratatea m-a invatat ca doar eu si Absolutul mai putem intelege singuratatile universului.15. Geniul inseamna sublim si miracol. El va ramane mereu singur si trist si neinteles pentru ca nu are egal.

Sfera Eonică

-41-

16. Am strans in pumnul meu, intreg universul de suferinte ale prezentului , iar cand l-am deschis lacrimile abia asteptau sa isi gaseasca adapostul.

17. Dumnezeu este cel dintai cello al universului care ,azi, sta pe marea scena a lumii si asteapta aplaudele.18. Frunza daca e purtata de vant , duce cu ea mai departe pecetea unui anotimp ce I-a gazduit genialitatea solitudinii ei.19. Sfintii au fost cele dintai lacrimi ale cerului ce au umplut ratiu-nile cu rugaciuni si sufletele cu pilde .

20. Poetic, vorbind, ma simt ca o primavara pe tamplele lui Dumnezeu. El isi cerne florile peste buzele mele, iar eu ii sarut ochii cu liturghii ale Paradisului la care visasem de cand incercam sa ii dau un titlu poemului vietii mele, in care El ma privea ca vers!

Mihaela Oancea

Borne și o cravată verde-mentă

Tenace, îți creezi joculcu fiecare celălalt întâlnit,până când imaginea lor meteoricăse diluează și bornele se succedăca un zbor fără termen limită.Unii te-au uitat, alții încă te cerceteazăîntrebându-se cine este cu adevărat hiperboreeanul ăstacăruia îi flutură mereu o cravată verde-mentăși care duce mai departesoarta profetului Daniel aruncat în groapa leilor.

Li s-au tocit și plăcile ouija, și tot nu te-au aflat!Tu, cel cu cravata verde-mentă,ai timp doar să-ți tragi sufletulși să germinezi cât mai mult verdepână la următoarea bornă.

Angoasa de separare

Odată trezit viu, adulmecă târziul strecurat prin piețe, prin cearceafuri de spital,prin bărcile pescarilor cu pânzele umflateși începe să învețecum să vâneze de unul singur angoasa de separarecare aleargă în niște pijamale subțiri, cu dungi hipnotizante. La început, îl sperie mai cu seamă

cum din spatele unui decor de cartonse prăbușesc replici șoptite de bătrâniiascunși acolo pentru actul final.

Merge neînsoțit. Știe că vânatul în turmăi-ar speria prada cu miros de muzeuși-apoi e o luptă atât de personală,că nu-și dorește spectatori.

La un moment dat nu mai întinde arcul,pentru că prada e bătrână și deja aparține ființei lui extinse,ființă în care moarteae rana nerăbdătoaresă se închidă.

Acuarelă

E adevărat că între ei s-au înzăpezit foșnitoare secundeîntrupate din visuri potrivite;s-au tot rotit cu încăpățânarespre margini de oglindă,până au uitat partiturile zboruluiși nici nu mai știu când le-a crescut inima aceea domesticăori de ce s-au tulburat culorile raiului;mai cercetează acumdoar urmele dizolvateîntr-o acuarelă.

Inscripție

Era curent. Ușa s-a deschis ca o mângâiere pe furiș.O știam timidă aidoma unui pangolin,însă atunci a ales să-și dezveleascăun umăr de existențăși, până să vedem cine era,am fost atinși de aceeași boalăinscripționată ulterior chiar în registrelede stare civilă.

Nodul unei clipe

Tu știi ce vechime areviața asta fosilizată,capturată în straturi de rocă?Înghesuiți precum trilobiții și moluștele care zac în cochilia unei așteptări betegite,asfințite într-un rid,ne întrebămce s-a ales de cerbulcu gâtul cufundat în somn.Poate ne-ar fi învățat cum să nu adormim,dar s-a grăbitsă facă nod unei clipe.Cad peste umeripriviri rămuroaseși constatăm că moartea oftează și împarte cu noi aceeași bancă.

Sfera Eonică

-42-

Justin Dumitru

un an n-ați știut că exist și acum

primesc invitații la mici discuții conciliante în jurul unor ceșcutemici de ceai fierbinte în care mi sereflectă reversul cuvântului care vă gâdilăperfid auzul.un an n-ați sunat un an n-ați vestit nimic din ce s-a petrecut cu vechile fraternități care ne-au legat lungiperioade de instruire.un an întreg am cunoscut nume ca alevoastre dar pe care le-am pronunțatmult mai des la întâlniri subite pe stradă la aniversări la improvizații telefonice chiar și pe chat am vorbit mai mult cu străini și mai mereuignorându-i mă caută mă caută întruna dar niciodată nu abandonează niciodată nu se plictisesc să insiste și nici eu nu ezit să le răspund măcar scurt nu ezitsă-i caut când singurătatea mea se îndrăgostește desingurătatea lor. poate sunt sinceri sau nu dar mă caută - nici de ei poate un an nu a știut nimeni. nici pe ei nu i-au sunat nici lor nu le-au vestit nimeni prăfuitele colaje de trecut și poate

au cunoscut

și ei un justin care nu le-a dat nici un semn. un an n-ați știut că exist și v-ați baricadat bine un an n-ați știut că existși telefonul suna ocupat un an n-ați știutcă exist și v-ați mutat un an n-ați știutcă exist și ați trecut pe lângă mine cu ochelari de soare un an n-ați știut că exist și ura voastră a dat rod însutito zi pe an v-ați împiedicat de mine și toată aleea fiind strâmtă și încărcată de zăpadă și nici ochelari de soare n-ați avutși nici inspirație să improvizați o convorbiretelefonică mi-ați scuipat printre dinți:

,,un an bun poate ieșim undeva într-o zi”,,un an bunîntr-o zi când vei spune la anul.”

poem împotriva mea

eu nu sunt justin dumitru.nu am avut niciodată curaj și nu am scris în viața meaun vers.

nu am fost o viperă legendară.

nu am dat nicicând bani cerșetorilor.

nu am scuipat niciodată postereelectorale. le-am lustruit zilnic. și am înlăturat muștelede pe ele.

nu am inventat jocuri de cuvinteîn preajma tipelor tandre. și nu le-am făcut niciodată săplângă. și nu am plâns niciodatăcu ele.

nu am călătorit niciodată. și nu am cheltuit nici un ban pe obiecte de artă.

nu am jucat în drame. și nu am fost aplaudat de nimeni.

am stat în spatele draperiilorînchise și v-am așteptat cu lanterne

fixate în ochii mei negri, neistoviți.

nu am țipat niciodată de pe vârfulunui munte și nu am adresat vorbe de duhproștilor veritabili. atunci

pentru ce dracu îmi scrieți?

cine dracu credeți că sunt?

numele meu nu e justin dumitru.el în momentul ăsta m-ar scoate în stradă și mi-ar pune o armăîn dreapta și o vodkă în stânga.

nu . eu sunt o biată jigodie, șchioapă,plină de purici

care tresare

la bătăile voastre

de picior.

Florentina Loredana Dalian

Ostrov 1

Îţi scriu de departe,de pe ostrovul care poartă numele meunu sunt flori, nu e iarbăe doar o apă lină ce-şi trage izvorul din inimă.Soarele-i sus, la amiazăse simte o arşiţă nepotolită;poate că nucul tău îţi umbreşte fiinţada-n ostrovul acestanu-i pic de umbră,doar umbre…vâlvătaia se află la locul ei

îţi scriu şi mă-ntrebcând va ajunge această epistolă,ce ape va învolburace simţire va face să tresarăori poateva fi ca un mesaj într-o sticlărătăcită pe mareînghiţită de vreun rechinrechinul acesta – Timpulcare an de an mai pune un rid, o zăbrea

îţi scriu, habar n-am ce ţi-aş spune-43-

Sfera Eonică

aici nimic nu s-a schimbat,nici măcar năravurilevezi – aşadar – nici faptul că te iubesc

Ostrov 2

Pe Ostrovul Fa explodat vegetaţiaun fel de înflorire târziedin acelaşi târziu al tuturor lucrurilor.Ce mai faci? Sunt bărci care aşteaptă la malcâţiva lei bucata nu trebuie decât să urci,să tragi la rame către ostrovulcare te cheamă.Auzi?

Pe-aici e la fel,păsările-şi cântă limbape care o pricep doar îndrăgostiţiitrandafirii – chiar aşa, mai păliţi,vorbesc de iubirenu, nu iubirea aceea calmă, aşezată,obositoare uneori

Ştiu, apele sunt adânciadeseori tulburiştiu, barca, uneori, nu ţi-o poţi conduce singur,vâsla e grea şi n-ai azimut…ştiu, toate acestea le ştiu,dar lasă-ţi gândul!măcar lasă-ţi gândul…

Ostrov 3

Te-aştept cu ramuri de finic şi măslinîn Ierusalimul acesta pământean al ostrovuluipe care l-ai uitat.Mi-am împletit coroniţă din vorbele tale,cingătoare din urmele nevăzute ale mâinilor;umblu desculţă printre amintiri,aproape goală prin poezie(doar cu-o zdreanţă înfăşurată nepriceput peste şolduri);mă uit în zare – nicio corabie,nici un ucenic urmând nimănui.tăcerea apelor se face albastră –tăcerea aşteptărilor…

Şi va veni vremea când,lângă focul aprins între apedin două vreascuri puse la uscat,îmi vei (po)vesti minuneaînmulţirii celor cinci pâini şi doi peşti.

Lucian Gruia

IOANA TRICĂ - O INSULĂ ÎN NORD

Motto: „Mi-ar mai rămâne o insulă în Nord

să m-aştepte într-un crepuscul de ape” (Ioana Trică - O insulă în Nord)

Tilul volumului de versuri semnat de Ioana Trică, născută la 01.06.1956 în comuna Grindu, judeţul Ialomiţa, O insulă în Nord (Ed. Limes, 2015), mă duce cu gândul la insula Leukes din mitologia hiperboreană: “ În faţa ţinuturilor Celţilor, în părţile Oceanului, este o insulă numită Leukes, adică Albă. Latona, mama lui Apollo s-a născut aici, şi din cauza aceasta, Apollo este venerat mai mult decât ceilalţi zei. (Apollo se numea de asemenea Apo-llon Leukos, Leukios, Leukaios). (...) Această insulă este numită de asemenea şi Helixea (Felicia) sau Nesos Makaron (Insula Prea-fericiţilor).” (Hecateu din Abdera) Fascinaţia Nordului constă în gheaţă/zăpadă, lumină şi frig. Imaginarul a atribuit acestor caracteristici, conotaţii spirituale: puritatea albului peisagistic, străfulgerarea gîndului şi răceala raţi-unii. În mitologie, Nordul este hiperborean. Aşadar Hiperborea primordială putea fi mai degrabă o patrie spirituală, asemenea Atlantidei, sau pur cerască – un Pol Nord al spiritului, situat pe axa lumii, care leagă pământul, omul şi cerul. Pentru Ioana Trică şi regiunea natală, descrisă în primul capitol al volumului, Mai întîi este zăpada cu localitatea Grindu, reprezintă o „insulă” de câmpie, preafericită, situată în axa lumii: „gândul acesta venit din adânc / atinge pământul şi cerul// şi locul naşterii mele/ radiază spre el/ o lumină continuă.” (Locul naşterii mele) Continuând paralela, zona natală este descrisă, de prefe-rinţă, iarna, când peisajul curat aminteşte albul insulei nordice Leu-kes: „Albă şi neliniştitoare fereastra/ acoperită cu cactuşi de ger/ cu ace albastre luminoase pe margine/ şi stele din care ţâşnesc/ flăcări reci de cristal// Am crezut că iarna e mai mult o stare/ decât un anotimp/ mai mult o amintire decât o prezenţă// Sau, poate că scopul ascuns al iernii este/ să ne amintească mereu/ de lucruri grave tăioase şi reci. ” (Iarnă la Grindu) Referirea la insulă se face explicit într-o poezie din alt capitol. “Insula este locul meu de refugiu, de visare, de evadare: De ce în nord ? Nu ştiu, poate pentru că mă atrage Nordul, Polul nord, simbolic, bineînţeles. Nord este un cuvînt ciudat ca formă şi sens!” Sigur că în acest centru al lumii, de la Grindu, nu putea să lipsească mama : „Mai întâi este zăpada/ apoi mama frământă cozonacii/ în camera aceea mică/ în plină noapte// Ce gândeşte la cinci di-mineaţa/ când iese singură în pragul uşii/ şi aude cocoşii cântând/ asta nu se va scrie nicăieri” (Mai întâi este zăpada) Fiind situat în axa lumii, la Grindu este mai multă lumină

Sfera Eonică

-44-

iar chipul autoarei mai păstrează candorea verii: „Aici pe câmpurile de la Grindu/ Dumnezeu a lăsat să curgă multă lumină.// Vino, n-am nicio adresă. Nici nume/ nici stradă/ Doar linişte. Şi nopţi adânci./ Prea multe./ Lacuri sau nori de cerneală./ Vrăbii în podul casei./ Şi stoluri de fluturi/ ce au rămas pe chipul meu de-astă-vară.” (Chipul meu de-astă-vară) În peisajul de la Grindu întâlnim şi bărbaţi singuri (titlul celui de-al doilea capitol al cărţii): „ La baza lumii se află vecinul meu Vasile şi/ gândurile lui netraduse în nicio limbă de stat/ fie ea de carton sau de lemn// La baza lumii se află vecinul meu Vasile şi/ ideile lui geniale/ despre statul de drept şi statul degeaba// El este baza lumii acesteia ce scârţâie şi se clatină/ ca o corabie beată// (...)// În văzul lumii/ vecinul meu Vasile a început deja/ numărătoarea inversă// a epocii de fier.” (Numărătoarea inversă) Dincolo de localnicii care fac politică singuri, fiecare într-o „grădină proprie a lui Iocan” (Moromeţii), capitolul este universal, deschis tuturor bărbaţilor lumii, începând chiar cu Adam. Dacă în Biblie păcatul era legat de gustarea mărului cunoaşterii, în poezia Ioanei Trică, acesta constă în atingerea unor cercuri care se rotesc invers acelor ceasornicului, anulând timpul: „De cercurile de aur să nu te apropii/ mişcarea lor în sens invers/ te poate prinde într-un ciclu / fără sfârşit/ în spirale de timp spre polul suprem// Doar un pas te desparte de/ opusul lumii tale -/ cea veşnic nevăzută în nemişcătoare/ tăcere./ Cascade, mări închipuite./ (…)// De cercurile interzise să nu te apropii/ Lumea va exista oricum şi fără tine !” (Cădere lui Adam întâiul) Probabil că Adam s-a atins de cercuri, şi ca atare, chiar dacă specia se perpetuează continuu, indivizii efemeri resimt din plin sin-gurătatea alungării din Rai ceea ce echivalează în concepţia poetului Horia Bădescu, prin pierderea participării la fiinţa absolută. Bărbaţii singuri din lirica Ioanei Trică, resimt din plin absenţa fiinţei, dar o caută mereu: „Bărbaţi singuri/ din lemn de paltin lemn de dud/ spre limba maternă a lumii/ se-ntorc/ sub cerul dintâi/ şi/ cerul din urmă/ cu privirile pline/ de apusul din faţă şi răsăritul uscat// Bărbaţi de mai/ Bărbaţi de iunie/ luminoşi transparenţi însinguraţi” (Bărbaţi singuri) Iată două probe de singurătate, generate în urma păcatului adamic: „Trăia suspendat deasupra patului/ (…)/ Noaptea se înneca de atâta singurătate. ” (Deasupra patului) şi „El bea cu singurătatea la masă/ doar de el invitată/ (...) Afară e frig.// O fată-l priveşte/ prin geam. Se-nserează.” (El bea) Singurătatea se apropie de limită în casa părăsită de locatarul mutat la cer (În camera adâncă). După capitolul Mai întâi este zăpada, care desemna „insula” natală, cu alte cuvinte contura centrul fiinţei autoarei, capitolul Tran-dafirul japonez marchează cercul exterior zonei Grindu, perimetru în care găsim regiuni dragi sufletului autoarei: Bucureştiul, Elveţia, Grecia, ba chiar îndepărtata şi insulara Japonie: Într-o insulă cu nume secret/ trandafirul japonez/ îşi spală culorile/ zilnic în mările liniştii » (Trandafirul japonez) Amintirea Bucureştiului studenţiei aduce nostalgie şi o dulce înstrăinare reverenţioasă: „Pe străzile din Bucureşti/ luminile ard în aerul gol/ Trec femei cu ochi mari de ceaţă/ ca nişte viori printre/ plopi în mişcare// Acum când lipsa mea de acolo/ lasă urme/ îngustate în gând/ mi se pare că trăiesc/ în afară de timp/ adunând resturi fierbinţi/ de îndoială// Pe străzile din Bucureşti/ paşii mei absenţi scânteie în/ globurile de aur/ ale închipuirii. (Paşii mei absenţi) Peisajele Elveţiei sunt agreate pentru regăsirea zăpezilor natale: „Sus pe crestele înalte/ în care dorm zăpezile/ coaja gheţarilor vibrează// Uriaşi trandafiri roşii/ eliberaţi din focul de gheaţă/ se revarsă la asfinţit/ în lacul ca o vioară.” (Lacul Leman) Luna şi Străzile din Montreux induc o linişte misterioasă: „Am căutat numele unei străzi/ şi am urcat pe muchia umbrei sale // până la linia orizontului/ şi dincolo de ea”.

Grecia este elogiată pentru peisajele, muzica şi civilizaţia antică născătoare a Europei moderne : „ Calimera trandafiri albi din A-tena/ san sfirixis tris fores/ cine mai dansează astăzi / la picioarele lunii sirtaki ca Zorba”. (Va veni un vapor dedicat Sufletului poporului grec şi cântecelor sale nemuritoare) Ioana Trică îşi exprimă ataşamentul faţă de poeta Sapho, educatorea tinerelor fete în tainele dragostei : „Am nebunia să cred că gândul meu/ te atinge în ceruri/ că tu ştii că exist, că te caut/ şi vreau să m-ajuţi. Să încep.// (...)/ Sunt Sapho, ca şi tine, singură / locuind într-o casă lunară/ sub protecţia cerului şi a timpului alb.” (Sapho) Alte poezii din Trandafirul japonez marchează trecerea spre capitolul final al cărţii, Aici nu e nimeni, aducând liniştea care se va transforma în însingurare şi înstrăinare: “Sora mea albă/ sora mea liniştea locuieşte/ într-o lume cu absenţe cu închipuiri/ cu obiecte-su-flete şi obiecte-dorinţi// cu mirări în formă de cerc// (...)// Sub paşii ei se înşiră cochilii epave/ semne nescrise pe apă pe cer// Eu mă întorc spre/ Marele sud încă nedescoperit// Marele nord doarme/ acoperit de ape/ şi de sora mea albă liniştea. ”( Sora mea albă, liniştea) „Sunt doar un punct pe oglinda/ imensă a cerului” (Străina cea albă şi ninsă) – conchide poeta. Iată şi trecerea spre poezia socială, căreia i se dedică ultimul capitol al cărţii: „Era o lume în care/ nu mai aveam loc// Stăteam la marginea ei şi priveam/ aurul apusului/ mereu în scădere// În loc de răsărit/ un triunghi negru/ nehotărât” (Mereu în scădere) Datorită decăderii morale şi a tehnologiilor distructive, lumea se îndreaptă spre stingere, spre o apocalipsă care ar putea fi umană: „Aici nu e decât lumea –/ o prezenţă albă continuă/ gata să fie ştearsă din timp/ Nu sunt decât oamenii şi culorile/ Gândurilor/ umbrele şi luminile faptelor lor/ Aici nu e Nimeni.” (Înserare fără de timp) Pericolul unui război aneantizant conduce la viziunea unuei lumi crepusculare: „Adio porumbel al păcii/ lumea ta se opreşte aici. Luminile/ se îndepărtează/ focuri se sting la apus// Pe care parte a lumii te vei roti dimineaţa ?// Aripile grele/ de lacrimile noastre/ să nu te îndepărteze de cerurile tale// Adio porumbel al păcii/ ia cu tine rugăciunea aceasta/ şi du-o la picioarele Fecioarei// Doamne, la ce bun atâta linişte în ceruri/ dacă în casa mea e furtună!” (Adio porumbel al păcii) Şi totuşi, poeta se arată, în final optimistă, vizionară, arătându-şi încredera în viitorul paşnic al omenirii, într-o renaştere pe noi temelii : „Elementele tuturor lucrurilor/ să se despartă/ şi să se readune după o lege înaltă şi nouă// Clopote răsună la capătul/ marilor drumuri/ şi în cercul de fum al oraşelor/ O altă realitate îşi face loc între noi// (…)/ Captivi în acest spaţiu/ unde lumina-i străină/ să facem apel mai întâi la dreptul nostru/ de a ne cerceta sângele şi sufletele/ metamorfozate în păsări de pradă// Apoi ne vom ruga îndelung/ în labirintul zilelor/ aşteptând ca noaptea umanităţii/ să se îndepărteze încet de pe case.” (Recurs la tăcere) * * * Cele patru capitole ale volumului O insulă în Nord, reprezintă tot atâtea cercuri concentrice spre centrul fiinţei autoarei. Aici

Sfera Eonică

-45-

nu e nimeni reprezintă cercul cel mai îndepărtat, al relaţiilor so-ciale, în care mersul spre apocalipsă va fi urmat de o renaştere spirituală. Trandafirul japonez constituie al doilea cerc, al zonelor geografice dragi sufetului poetei, altele decât regiunea natală. Băr-baţi singuri constituie un capitol aparte, comunicând cu celelalte, în special cu Aici nu e nimeni, pe linia înstrăinării şi însingurării. În sfârşit, Mai întîi este zăpada, reprezintă reginuea natală, localitatea Grindu situată în axa lumii. Ioana Trică scrie o poezie aparte, stilul ei realizează o plutire autentică pe deasupra cotidianului anost, realizează o detaşare in-teligentă, graţioasă, ceremonioasă, în aerul curat al ideilor. Poe-zia, uşor ermetică transfigurează realul estetic, situându-l în poezia autentică. Deşi nostalgică şi însingurată, lirica Ioanei Trică rămâne apolinică, luminoasă, paradoxal sentimental-lucidă, specifică insu-lei Leukes din Nordul spiritual al omenirii.

Lucia Mihalca

Acel prezent din tine Ideile se răsfrâng ca un torent mai liniştit decât apele adânci. Ai înţeles că eşti acel ocean, nu te mai temi acum, e-aşa cum a fost scris, mereu ai crezut că nu ai voie, însă acum ştii că nu ai de ce. Cum să te temi de tine? E de neînţeles să te negi pe tine însuţi! Acum ţi-e bine, mâine va fi la fel, doar culorile se schimbă, - către ce oare? - aşa cum apare curcubeul după o rupere de nori, pictând lumea din jurul lui. Azi îţi alegi albastru, mâine va fi un verde, l-ai adus pentru că eşti trist, acum e ca atunci, în prima clipă a vieţii, arome vii plutesc oniric, înfiripări de culori, miresme multiple. Nu ştiai în ce lume să rămâi, erai pe zidul îndoielilor, pierdut pe fereastra pustiului din suflet, în mine ai regăsit acel prezent din tine, pendulând tăcut între Tot şi Neant mă simţi, aici, cu tine. Vino! Ştiu că mă iubeşti, acum vrei să mă ţii la pieptul tău, să te joci în părul meu şi să îmi cânţi. Din adâncimi, la suprafaţă, ţâşnesc valuri eliberatoare de iubire şi tandreţe, inundându-ne trupul, vâltori de simţuri şerpuiesc lăuntric, răspândindu-se încet prin toţi porii, ne invadează, ne-nvăluie, lăsând, în urmă, izvoare de pace permanentă din furia şi dorinţa potolită.

Cuvintele par intruse, ţesute din umbre şi foşnet nu-şi mai au locul în noua lume. Cuibărită sunt lângă tine, deasupra un cer uşor curbat se destramă

în nuanţe stranii contopite cu tăcerea nopţii, dăruindu-ne miresmele ploii misterioase, un loc unde trăim Absolutul din liniştea sădită.

Acel zbor cu viaţa

Nemuritoare poveste de iubire!Aţipit în lumina cerului te veziîn oglinda meaşi-auzi cum ţi se deschid porţile,ca un miraj ce te-nvăluiedin care nu te mai dezmeticeşti.O revelaţie, o barca pe valuri,un călător, tu ştii cine eşti?Pentru că-ţi simt inimaam uitat semnul întrebării,eşti mult mai multdecât ce vezi cu ochii unui copil.Trezit parcă din somn,ţi-am vazut inima şi jocul,în tine e-un clocot, o frământareşi-o dorinţă ce nu te lasă liniştit,atunci eşti impăcat, acel transfer al prezenţei,doar cerul e deasupra, pe-acelaşi palier.Prinde-mă de mânăşi-acolo vom fi pentru totdeauna!

Absorbit în albul seninului,totul e-un nou început,curgerea vieţii te poartă spre tine,inima mea deschide cerul inimii taleşi-o însoţeşte spre un alt cerscris cu litere nevăzute,izvorâte din adâncul fiinţei tale.Eşti frânt în faţa unei forţece va deschide, cu nebănuite chei,paradisul vieţii. Magică poezie,de acum universul va fi,în palma ta,o lume într-un strop de rouă!

Cumva te cufunzi în adâncuri,laşi rănile deschise,din sarea durerii cuvintele te rup,ca nişte note muzicale se desprind,îşi cer dreptul la viaţă,străpung lumile, rezidindu-le,ai ritmul şi-atingerile lor în tine.Ca dintr-un pustiu uitat,o flacără ţi s-a aprins, adie peste tot,se naşte acel omdin îngemănarea inimilor în trup.

Fântână a bucuriei,ai înţeles că Dumnezeu eştiatunci când iubeşti, o alchimie divină.Cu o nălucă-n priviri- esenţa fiinţei din nestinsa lumină -prin tine curge acel zbor cu viaţa...

-46-

Sfera Eonică

Acolo, în inimă... Acolo, în inimă, extindem lumile prin îngemănare, naşterea unor locuri noi, nepopulate, sub ochii noştri, te-ating în mijlocul cântecului răsărit în somnul unei alte note pe buzele tale, rotiri de priviri într-un vals al pasiunilor cu un surâs împărtăşit. Umbre şi semne-n serpentine străbat paşii iubirii, cuvântu-şi începe tăcerea prin care totul apare, un călător spre zările albastre a cărui aripă creşte din mine. Încă nu ştiu cine sunt până nu devin altcineva. Unde să găsesc locul acela în care te voi lăsa să pătrunzi? Unde-i jocul literelor? O să mă clădeşti în tine aşa cum eşti tu, nemăsurată revelaţie, descoperire divină, miracol frenetic şi posesiv, acum te-nţeleg, tânjim după noi, un drum spre începuturile noastre.

Într-un strat al timpului, din cel mai uitat colţ al vieţii, te simţi atât de atras de celălalt, ca un miraj ce te-nvăluie din care nu te mai dezmeticeşti, uimirea aceea a copilului care nu-şi mai găseşte cuvintele, doar zâmbetul îl poartă-n simţire, mereu absorbit în albul seninului şi totul e-un nou început. Îţi simt inima vibrând în nuanţe paradisiace, un alt tempo, adagio appassionato, acute şi note joase, o nouă partitură pe care acum învăţăm s-o cântăm. Oare e ceva ce nu-nţeleg? Afecţiune, graţie, compasiune, acel agape, dăruire cristică, şirul cuvintelor se-opreşte, uneori, pentru-a cuprinde emoţia copleşitoare cu măsura ta, cea care aduce pacea şi bucuria de a fi.

Încă am sărutul tău pe buze, privirile ni s-au întâlnit înlănţuite, inima mi s-a cuibărit în inima ta şi-acum desface lumina într-o paletă de culori.

Ai nevoie de timp şi de tine În strălucirea primelor raze de lumină, mergi pe marginea abisului în calatoria hipnotică întinsă la infinit. Nu există nicio cale, calea o parcurgi pas cu pas.

Aproape imperceptibilă, prin fiecare mişcare, viaţa respiră într-un puls continuu, însoţită de sunete îndepărtate. Asaltat de flacără, de dorinţe confuze, de iubire, răspunzi la provocări, asculţi până la incandescenţă glasul imuabil al tăcerii prăvălite în curgeri vulcanice, sămânţa fecundă străbate sideful

claviaturii de culori estompate. Prin tonuri grave, uneori opace, departe de imagini, refugiu şi sanctuar, strânsoarea speranţei sălbatice străpunge cuvintele, dincolo de sârma ghimpată, pentru a deveni pură uitare, orbire sau iluminare. Halucinant cer din care cad efluvii de semne ale nemărginitului!

Mergi înspre tine, mereu şi mereu, ştii mistuirea mea, ştii ce vreau - pe mine înapoi, ştii ce mă frământă - regăsirea, te-am simţit, de asta te-am păstrat, de asta m-a durut.

Oglinda realităţii e percepţia - tu însuţi şi ceilalţi -, fascinaţia lumilor lăuntrice deschise spre tine, prin formele simţurilor, o adâncă mişcare de energie. Ai multe părţi ascunse, cine să le pătrundă?! Dă-le voie şi ai să fii surprinsă! Cine mă cunoaşte?! Nimeni. - îmi spui. Matrice invizibilă, aplecat peste cuvinte, până la măduvă despici bucuria din ritmul şi şoapta sângelui, fiecare clipă e arsă în retina ta, din când în când te prăbuşeşti - fluid vis plutind în trecut -, spre ieşire nu zăreşti nicăieri vreun semn, eliberarea e-n eşafodul morţii negre şi dense ce te pândeşte, pentru cei ce trudesc nu există infernuri prestabilite. Răvăşit, ai pornirea să treci prin ziduri compacte, acolo unde hotarele lumii tale se destramă.

Am făcut câţiva paşi în timp şi nu te-ai îndoit vreodată de mine. Parfumul răspândit de tine este condeiul ce-ţi scrie firul vieţii. Împreună cu tine mă joc şi respir încet, adânc, un imens dor de tine, de mine, de noi.

Priveşte-ţi în oglindă gândurile, fii mereu lumină, aşa cum ştii tu mai bine, crede, simte, alegerile sunt ale noastre, lumina vine din sufletul curat, la tine am găsit asta! Îmi eşti dragă, tot mai dragă, numele meu e scris în ceruri sau în cartea vieţii, sunt înger când mă desenezi aşa, creionul e la tine. Resurse nestăvilite coboară din zăgazurile cerului, porţile-ţi sunt mereu deschise, un zbor lin şi şăgalnic este prezentul din mâine sau ieri; un mister îţi spuneam, misterul de azi e-un mâine sau un ieri. Parcă te cunosc dintotdeauna, te-am pus acolo undeva, nu ştiu unde, dar exişti. Adevărul te răscoleşte, ai nevoie de timp şi de tine, eternă fiinţă de lumină şi viaţă.

O picătură din tine mi-ai adus

Aşhi di bunu, nu ari mardzânji - nâ chicutâ di banâ - iu duchimu, iu’i vrerea! În neant dispar toate, importantă a fost trăirea, fiorii iubirii şi fluxul care-a curs în spirale succesive, chiar dacă-ai închis tot trecutul, chiar dacă-ai împrăştiat toate petalele fundaţiei.

Sfera Eonică

-47-

amintirile, visele, trăirile, - acel ţinut din lumea Uitării, pierdut în negurile timpului - Ştiu că-ţi ascunzi suferinţa, ştiu că singurătatea şi lipsa bunăstării sufleteşti te-au adus aici, ştiu că nu poţi construi abundenţa din hârtie care la o primă adiere de vânt se va dărâma, dar, hai, vino lângă mine să împărţim greutăţile! Vom pleca departe, tot mai departe... De îndepărtezi furtunile, domolindu-le, spre-a regăsi fundaţia petalelor, mă simţi în inima ta. Simţi bucuria acestei clipe, un zâmbet poţi să-mi înfloreşti acum? Timpul şi spaţiul ne separă, dar energetic nu te poţi îngrădi. Prin inimă, o poartă-am deschis!

La o rotaţie perfectă a pământului se întâmplă asta, - o clipă dăruită cuiva - Am avut trăiri prea intense, unica mea iubire! Mai ai, încă, culoarea sângelui viu din fructele purpurii ale iubirii şi memoria culorii lor! Aromate, parfumate fructe! Culoarea lor a curs vulcanic în noi, topită din trecutul în viitorul esenţei noastre. Efemeri ca şi timpul în propria noastră călătorie suntem. O picătură din tine, în pânza mea freatică, mi-ai adus. Sufletul stă în corp, face şi el parte din circuitul universal! Unde-ai plecat cu paleta culorilor? Lacrima ta picură fierbinte în inima mea. Cu noi, în veşnicie, ne vom purta iubirea! Putem părăsi această lume spunând că am atins cunoaşterea sublimă a sufletului, cel fără de carte de identitate!

Viviana & Iasmina Milivoievici

Năzdrăvăniile lui Toricel

Episodul 1

Toricel este cel mai năzdrăvan șoricel ce trăiește, împre-ună cu familia sa, într-un cotlon al cămării unei pensiuni din inima pădurii, pe-o vale dintre munți. E un peisaj mirific, desprins parcă dintr-o poveste. Malul râului cu apă limpede și rece ca gheața ce trece pe lângă cabană e locul preferat al lui Toricel și al prietenilor lui, pe care o să-i cunoaștem împreună, pe parcursul poveștii. Dar să-l cunoaștem mai întâi pe Toricel. Este șoricelul năzdrăvan al familiei Șoricuț. Are două su-rioare gemene, Toricica și Toricuța. Se-nțelege bine cu ele și le ajută mai mereu, doar e fratele mai mare. Însă prietenul de năz-bâtii și năzdrăvănii e Chiț-Chiț, șoricelul din vecini. Cu el ia parte la cele mai teribile și năstrușnice momente ale vieții de zi cu zi, parc-ar fi frați. De fapt, sunt ca și frații, își petrec mai tot timpul împreună, cât e ziua de lungă. Părinții lor se înțeleg la fel de bine și se-ajută mereu. Dar hai să povestim despre o întâmplare pe cât de hazlie, pe-atât de înfricoșătoare, ce putea să aibă un final nu tocmai plăcut pentru cei doi șoricei năzdrăvani. Era o zi ploioasă de toamnă și cum nu puteau explora îm-prejurimile pensiunii, Toricel și Chiț-Chiț au pus la cale să viziteze bucătăria. Dis-de-dimineață, cei doi s-au întâlnit, după un mic dejun copios cu cereale și fulgi de cașcaval caramelizat, și și-au făcut un plan: să iasă din căsuța lor, din cel mai întunecat cotlon al cămării, și să meargă pe un drum pe care mergeau doar părinții lor când aduceau de-ale gurii. Deși aceștia îi avertizaseră să nu cumva să se aventureze pe acel drum fără știrea lor, iată că nu ascultau de sfatul celor care știau că se poate întâmpla o nenorocire. Cum spuneam, au luat-o spre bucătărie. Erau curioși să vadă ce se-ntâmplă pe-acolo, mai ales că se simțeau niște arome îmbătătoare, când găteau maeștri-bucătari. S-au fofilat șmecherește, profitând de faptul că părinții erau preocupați cu reamenajarea sufrageriei. Părinții lui Chiț-Chiț au sărit și ei în ajutor, iar gemenele se jucau liniștite în camera lor. Așadar, au plecat în marea expediție, după mirosul de caș-caval pane. Au stat la pândă ca nu cumva să fie văzuți de cei care dereticau de colo-colo prin bucătărie, pregătind cele mai bune bu-cate pentru oaspeții pensiunii. Când au văzut că nu e nimeni prin preajmă, au ieșit, ocolind pultul de nuc. - Toricel, uite o bilă de cașcaval, spuse Chiț-Chiț în șoaptă. E preferata mea. Trebuie s-ajungem la ea, neapărat! - Dar nu putem s-o luăm, e prea sus, zise mâhnit Toricel. Și mie îmi place mult și ne-ar ajunge la amândoi. Am mânca pe săturate, dar nu cred că vom reuși... - Stai! Am o idee! Chiț-Chiț văzuse o cale pentru a putea ajunge la mult-râvni-ta bilă de cașcaval. De pe pultul de nuc bătrân, ce-i dădea întregii bucătării un aer rustic, atârna o bretea a șorțului de bucătărie, trântit acolo de vreun bucătar grăbit. Se gândi să se cațere pe aceasta, dar nu voia să meargă singur, deși unul dintre ei trebuia să stea la pândă. Se hotărâră, totuși, să meargă amândoi. Tiptil, porniră, cu inima cât un purice, mai ales că în preajmă, la câțiva pași era forfo-tă. Mâini pricepute preparau bucate delicioase pentru micul dejun al oaspeților înfometați de la pensiune. - Chiț-Chiț, să știi că mi-e cam teamă, spuse Toricel cu o voce tremurândă și gâtuită de emoție. - Hai! Acum ori niciodată! O să reușim! îngână Chiț-Chiț, mascându-și cum putea mai bine frica. Începură să se cațere pe breteaua șorțului. Întâi Toricel se prinse cu lăbuțele strâns de aceasta, iar în momentul în care ajunse la jumătatea drumului, Chiț-Chiț îl urmă. Numai că sub greutatea lor, sorțul începea să alunece, iar de pe pult se vedea amenințătoare coada unui polonic.

Sfera Eonică

-48-

- Toricel! Nu e bine deloc! Trebuie să-mi dau drumul! Du-te tu întâi, încet și cu grijă, apoi, după ce vei împinge lighioana aia lucioasă de pe margine, voi urca și eu!- Mi-e frică! răspunde Toricel.Dar se ținea strâns cu lăbuțele și, cu toată puterea lui, reuși, în cele din urmă, să ajungă pe pult. Numai că aici dădu de altă belea... Bucăta-rul, în graba cu care azvârlise șorțul, agățase polonicul care răsturnă râșnița de piper. Cum Toricel nimeri cu nasul în acesta, îl apucă strănutul și nu se mai putea opri. Chiț-Chiț era disperat, mai ales că zări vârful pantofului unui bucătar. Era cât pe ce să-i calce codița... Fugi cât putu de repede și se ascunse după piciorul unui scaun. Îi tremura toată blănița și spera ca Toricel să nu fie observat.Toricel încerca din răsputeri să se abțină din strănutat și se ascunse în căușul polonicului-lighioană.După câteva minute bune, forfota se mai domolise, iar Chiț-Chiț prinse curaj. Se îndreptă spre breteaua șorțului și se cățără până la To-ricel. Ce-i veni în minte năzdravănului? Să-l sperie pe Toricel, de parcă nu era speriat destul... Acesta încă stătea ascuns și nu îndrăznise să-și arate mustățile de după polonic, așa că nu observase când ajunsese Chiț-Chiț sus, pe pult.- Bau! strigă Chiț-Chiț.În momentul acela, Toricel o luă la sănătoasa pe pult și, în graba lui se-mpiedică de un cub de unt, căzut probabil dintr-o farfurie. Alunecă pe-acesta până aproape de tigaia de pe plită, aflată în apropiere. Noroc că se oprise în grămăjoara de făină, căzută, probabil, din neatenția bucătarului, chiar pe marginea plitei. Asta-i fusese scăparea, că de nu, își ardea codița și blănița în uleiul care încă mai bulbucăia în tigaie.Inima-i bătea cu putere, dar își adună ultimele forțe și îi spuse, cu o voce tremurândă, lui Chiț-Chiț:- Să nu mai faci asta niciodată! Nu-mi place deloc să mă sperii! Ia, gândește-te, dacă erai tu în locul meu, oare cum era? Și, mai ales, să nu fi avut salvarea în făină...- Da..., Toricel, ai dreptate, îmi pare rău că te-am speriat..., putea să se întâmple ceva rău... Te rog, iartă-mă!- Te iert, doar ești prietenul meu cel mai bun! Hai să mergem acum după bila de cașcaval!În cele din urmă, reușiră să-și pună lăbuțele pe delicioasa bilă de cașcaval. Se înfruptară din ea, păstrând două bucățele, pentru Toricica și Toricuța. Tiptil-tiptil coborâră de pe pult, nu înainte de a se încâlci amândoi în strecurătoarea cu spaghete, trăgând după ei câteva, pentru a-și face un fel de sfoară din acestea ca să poată coborî.Se furișară cu abilitate printre picioarele bucătarilor și ajunseră cu bine la crăpătura care ducea spre culcușul lor călduț. Când ajunseră acasă la Toricel, se strecurară spre camera gemenelor, însă pentru a ajunge acolo, trecură pe lângă sufrageria unde se aflau părinții. Aceștia terminaseră cu amenajarea și se odihneau după atâta muncă. Părinții i-au observat și i-au luat la întrebări:- Pe unde ați umblat, năstrușnicilor? V-am căutat! Ne gândeam că ne dați și voi o mână de ajutor!- Păi... am explorat împrejurimile, spuseră ei, cu un glas stins, nemaiștiind pe unde să-și scoată cămașa, mai ales că se știau cu musca pe căciulă.- Și pe unde ziceați că ați fost? Se vede cu ochiul liber că nu ați ascultat de sfaturile noastre! Vi s-au agățat de codiță spaghetele! Toricel și Chiț-Chiț își verificau de zor codițele și, într-adevăr, aveau câteva bucățele din spaghetele din bucătărie prinse de acestea. Își plecară ochii în pământ de rușine și își îndesau cu putere lăbuțele în buzunare, stâlcind cașcavalul pregătit pentru Toricica și Toricuța.- Ne pare rău că nu v-am ascultat..., spuseră în cor. - Dar vă dați seama ce s-ar fi putut întâmpla dacă vă prindeau cei din bucătărie? Ce ne făceam noi? spuse tatăl lui Toricel. Să nu cumva să mai treceți peste cuvântul nostru! Și ca să vă treacă cheful de a hoinări pe unde nu vă fierbe oala, veți fi pedepsiți! Timp de o săptămână, nu vă veți mai întâlni și fiecare dintre voi va sta acasă și își va ajuta părinții la toate treburile din gospodărie. Și să nu aud nici câr!Bieții de ei, ar fi vrut să se apere, însă nu știau ce să mai spună. Își acceptară spășiți pedeapsa.- Toricel, mergi în camera ta și fă-ți ordine printre lucruri! îi spuse mama.- Chiț-Chiț, mergem acasă! îi spuseră părinții. Și tu ai mult de lucru la tine în cameră!Își luară la revedere și plecară spre culcușul lor, nu departe de al lui Toricel.

Morala: Întotdeauna să-ți asculți părinții pentru că ei mereu îți vor binele!

Sfârșitul episodului 1.

Va urma

După o săptămână, cei doi se reîntâlnesc și sunt extrem de fericiți de revedere. Urmează și alte întâmplări năstrușnice ale celor doi șoricei neastâmpărați...

-49-

Sfera Eonică

107 Rue Gabrielle/ Gabriellestraat 107B-1180 Bruxelles/ Brussel

tel: +32(0) 23 44 41 45fax: +32 (0) 23 44 24 79e-mail: bruxelles@icr.ro

Spre difuzare imediată Bruxelles, 2 decembrie 2015

Omagiu enescian în templul muzicii la Bruxelles

Institutul cultural român Bruxelles si Ambasada României la Bruxelles aniversează Ziua naţională printr-un recital de pian ce aduce un omagiu personalitătii lui George Enescu, devenit simbolul artei vegheate de Euterpe, adulat ca violonist, dirijor şi compozitor, profesor, inegalabil ca pianist. Evenimentul are loc duminică 6 decembrie la ora 11,00 la Muzeul instrumentelor muzicale din Bruxelles.

«Enescu este absolutul prin care îi judec pe alţii», spunea Yehudi Menuhin despre profesorul şi prietenul său.

Concertul este susţinut de Eduard Stan pianist de talie internaţională, artist cu o maturitate artistică şi “un eminent sens al timbrelor tonale şi al culorilor”, aşa cum titrează Fkankfurter Allgemeine Zeitung. Aclamat pe marile scene muzicale ale lumii (Carnegie Hall New York, Concertgebouw Amsterdam, Kennedy Center Washington DC,BOZAR Bruxelles, Konzerthaus and Philarmonie în Berlin sau Queen’s Hall din Copenhaga), pianistul Eduard Stan a cântat cu mari orchestre sub bagheta unor dirijori celebri (Shinya Ozaki, Lutz Köhler, George Balan şi Thomas Dorsch), alături de muzicieni recunoscuţi, precum violonsita Nina Karmon, contrabasistul Romain Garioud, clarinetistul Johannes Peitz sau violista Aida-Carmen Soare.

„Mă simt onorat să dedic recitalul meu amintirii lui George Enescu, personaj inegalabil pe firmamentul muzical european, cu ocazia celor 60 de ani de la trecerea în nefiinţă a geniului român. Contextul acestui concert, organizat în jurul Zilei Naţionale a României, mă emoţionează cu atât mai mult cu cât îmi readuce aminte de locurile iîn care am copilărit, în Braşovul meu iubit, la poalele muntelui” declară Eduard Stan

Pentru acest concert aniversar muzicianul a ales un repertoriu care oferă o simbioză între inspiraţia maestrului din plaiurilor moldoveneşti şi reperele spre centrele unde a fost şcolit: conservatorul din Viena şi din Paris. Sonata în la minor op. 42 (D 845) pentru pian solo com-pusă de compozitorul austriac Franz Schubert în mai 1825, urmată de Barcarola de Chopin, capodoperă a şcolii franceze. În incheierea recitalului său, Eduard Stan va interpreta Suita a doua pentru pian în RE major op 10, dedicată de Enescu profesorului său de pian de la Conservatorul din Paris, Louis Diémer, lucrare ce i-a adus compozitorului satisfactia primului premiu , oferit de revista pariziană « Musica », o recunoaştere importantă datorită faptului că a fost acordată de un juriu valoros format din Claude Debussy, Alfred Cortot, Charles Malherbe etc.

Acces: intrare liberă Dată: 6 decembrie 2015, 11h00Loc: Muzeul instrumentelor muzicale din Bruxelles

Notă pentru ziarişti: informaţii suplimentare şi cereri de interviuri la ICR Bruxelles: bruxelles@icr.roSite internet: www.icr.ro

-50-

Sfera Eonică

DORINA STOICA

din cartea “Ochiul curat” Editura Pim Iasi 2015

Pentru moment ne rotim odată cu pământul ne-ntunecăm odată cu noaptea înaintăm cu fluxul dăm înapoi cu refluxul pentru unii poate părea ciudat dar pentru mine în luna când înfloresc teii sunt necesare cimitirele câte o bătrână micșorată de ani uitată pe o bancă de copila ce s-a grăbit să-i ocupe locul de veci mă întreabă dacă nu mi-e frică “nu!” îi răspund morții nu bântuie pe nimeni ne facem singuri frică până la urmă toți ajungem aici tainele rămân însă taine

Noiembrie trist Din gânduri triste împletesc tăceri în prag de iarnă zgribulită-n ploi. S-a ofilit în frunza ce-a sărutat pământul tot verdele și seva din noi. Se-mpodobește codrul cu straie-autumnale și ne zâmbește luna făcându-ne cu mâna până la primăvară. Se-ntinde rece timpul, în muguri doarme iarna sub așternut de frunze se zămislesc iubiri. Au amorţit și greierii. E toamnă, e noiembrie. În vatră arde focul.

Campanie electorală Viața asta

miroase a hoit, stau mai mult prin cimitire. Sub pleoape se ard lumânări, cafeaua amară deja este rece. Pe stradă, din țevile de eșapament, gazele ofilesc iarba. Nu mai sună telefonul mobil, astă-noapte l-am pus pe vibrații. Schilodiți alungați îngeri orfani s-au ghemuit lângă zidul crăpat. Un câine bolnav caută umbra. A vomitat. Își păzește osul deja sfărâmat.Ce zi lungă, toridă de vară! Niște femei ofilite se pierd în biserici. Aici sunt mulți orbi, șchiopi și doi posedați cântărețul și preotul doar, sunt bărbați. Un copil ales dintre cei cuminți împarte niște foi pe care e scris “Încredeți-vă de acum numai în sfinți!”

Acum lasă lucrurile așa bucuria pacea în loc să stea florile iarba păsările cum cântă apa ce curge domol și soarele ce se oglindește în ea

să nu uit mulțumirea

pun zâmbete deoparte pentru zile înnourate o vorbă bună putinței de a fi fost acum aici astăzi ca și cum aceasta ar fi prima și ultima zi din viața mea

Revizuire sunt zile în care ne vedem alte zile revederi parcă ar fi trase la indigo zile când ne luăm la revedere pentru a ne revedea și altele pentru a lăsa baltă ce am început sunt atâtea de revăzut nu știi niciodată de unde să începi și peste toate neliniștea apusurilor a răsăriturilor pe care vrei să le vezi din același colț de grădină atâtea lucruri de reluat de refăcut până la sufocare și rudele prietenii cunoscuții te ignoră nu te pricep atunci renunți la substanța ta dispari cumva undeva pentru a lua totul de la început ca să poți conviețui într-o lume greu de priceput și așa zi de zi du-te-vino zilele pleacă altele vin din toamnă în primăvară doar vara ți-e bine

Viața ca un balansoar plutim în luntri pe apa tulbure a vieții spre destinații necunoscute cuvintele țin de sete de foame

Sfera Eonică

-51-

uneori le rostim în versuri ne balansăm când înainte când înapoi uța uța așa ființăm zi de zi aici pe Pământ începem o mulțime de lucruri nu le ducem la capăt ne balansăm când înlăuntru când în afara noastră uța uța lăsăm uși deschise spre suflet nimeni nu intră pe ele de ce adunăm atâtea lucruri atâta ură nu vom lua nimic cu noi la marea trecere tu cu tine eu cu eul meu și un pumn de țărână în gură

Ochiul curat Curățește-mi ochii să văd cu ei, Frumusețea verii, florile de tei, Curcubeu boltit, colorat pe zare, Răsăritul lunii, asfințit de soare. Ploaia mănoasă căzută-n zi de vară, Macii sângerii din lanul de secară, Grâul copt în holde să-l văd aurit, Unduind ca marea, când e de cosit. Să văd pâinea bună, în spicul de grâu Și sămânța vieții în apa din râu. Pe Iisus să-l văd, răstignit pe Cruce, În prescura care la altar s-aduce. Curățește-mi gândul, inima o spală, Să nu am în gură vorbe de ocară. Fă să piară, Doamne, răul tot din mine, Să rămână doar ce-i frumos și bine. Versul meu să fie apă cristalină, Zâmbetul deschis, privirea senină, Fapta înțeleaptă, trupul potolit Și câțiva duşmani să-i am de iubit.

IOANA STUPARU

Rătăcit în altă lume

Azi noapte a venit la mine în vis...Sau am fost chemată de el, într-o lume pe care nu o cunosc încă. Fiindcă nu am fost rânduită!...

Se afla la o întretăiere de drumuri, într-o pustietate infinită, cu pământ uscat, ars de soarele care abia se observa.Sau, mai degrabă, ars de soareledespre care se ştia că există.

Erau drumuri multe, diferite ca formă, lăţime şi lungime.Unele semănau cu potecileîn serpentine care străbăteau dealuri mari şi văi adânci.

Habar nu aveam dincotro venise. După cât era de obosit şi plin de praf,îmi dădeam seama că bătuse drum lung, pe jos.Ajuns la o încrucişare de drumuri,se oprise speriat!Se rătăcise!...Se uita în toate părţile şi nu-şi dădea seama care este drumul cel adevărat, pe care trebuia să-l străbată, ca să ajungă unde plecase.

Chiar dacă nu vorbea, înţelegeam că îmi cere ajutorul,fiind sigur că eu cunosc acel drum.

Cămaşa bleo în care era îmbrăcat, era lac de sudoare şi murdară de pământ!Se mai ţinea doar într-un colţ,în pantalonii bleu-marin, prăfuiţi.

Ceea ce vedeam era de neînţeles pentru mine! Îl ştiam pretenţios şi foarte atent în privinţa hainelor cu care se îmbrăca.Iar ce purta acum, ştiam că făcea parte din costumaţia lui de sărbătoare.

Se uita la mine atât de trist, necăjit şi neputincios, încât mi se topea sufletul de mila lui!Părul răvăşit i se lipise de fruntea năclăită de sudoare.

Am încercat să-l ajut.Uneori am reuşit să mă deplasez câţiva paşi, pentru a căuta cu privirea cât mai mult în zare.Probabil atât îmi era permis, fiindcă reveneam, apoi, extenuată, la răscrucea întâlnirii cu el!... Amândoi eram obosiţi şi neputincioşi.Ochii lui rugători şi trişti îmi sfâşiau su-fletul!...Îmi dădeam seama că nu voi putea să-l ajut atâta timp cât nu-mi spunea de unde venise şi unde voia să ajungă.

II

Trezirea din vis s-a perecut brusc.Deşi deschsesem ochii, încă nu-mi dădeam seama pe ce lume mă aflu!El nu mai era nicăieri!...Răscrucea de drumuri dispăruse şi ea!...Cu greu am constatat că mă aflu în lumea mea reală, acasă la mine.

Imaginile din vis mă urmăreau contin-uu.Ştiam că am primit un mesaj important.De ce eu?! Fiindcă nu era prima oară! Am încercat să înţeleg care e rostul meu?Ce trebuie să fac?! Un telefon primit m-a lămurit întrucât-va.

La timpul cuvenit, s-a dezlegat misterul:El îmi ceruse ajutorul, fiindcă reprezentam una dintre legăturile lui cu lumea din care plecase cu mulţi ani în urmă, şi nu mai putea să revină, decât, poate, doar cu sufletul.

El ştia ce se petrece cu cei rămaşi în lumea mea,lumea de pe pământ, persoane dragi lui, alături de care trăise o parte din viaţă.

Planul mutării osemintelor lui în alt mormânt, în altă localitate, îi cauzase suferinţă şi rătăcire.Slavă Domnului, că planul a eşuat!

-52-

Sfera Eonică