22
Schimburile comerciale: o sursă- cheie de creștere economică și de creare de locuri de muncă în UE Contribuția Comisiei la Consiliul European din 7-8 februarie 2013
Schimburile comerciale: o sursă-cheie de creștere economică și de creare de locuri de muncă în UE
Contribuția Comisiei la Consiliul European din 7-8 februarie 2013
1
CONTRIBUȚIA COMISIEI LA
CONSILIUL EUROPEAN DIN FEBRUARIE
DEZBATERE PRIVIND SCHIMBURILE COMERCIALE, CREȘTEREA ECONOMICĂ ȘI LOCURILE DE
MUNCĂ
În vederea Consiliului European din 7-8 februarie, în cadrul prezentului document se analizează
contribuția pe care aprofundarea relațiilor dintre UE și principalii săi parteneri comerciali o
poate avea la o strategie cuprinzătoare de revenire la creștere economică și la crearea de locuri
de muncă în Europa. Documentul nu acoperă întregul spectru al relațiilor comerciale, ci se
concentrează pe contribuția politicii comerciale a UE la stimularea creșterii economice și a
creării de locuri de muncă în Europa. Celelalte obiective ale politicii comerciale a UE, cum ar fi
favorizarea dezvoltării în țările mai sărace și proiectarea valorilor UE în lume, nu sunt abordate
în cadrul prezentului document.
Comerțul nu a fost niciodată mai important pentru economia Uniunii Europene. În contextul
economic dificil cu care ne confruntăm în prezent, comerțul a devenit un mijloc important de a
obține atât de necesara creștere economică și de a crea locuri de muncă, fără a fi nevoie de
intervenția finanțelor publice. Comerțul reprezintă legătura Europei cu noile centre de creștere la
nivel mondial și o sursă unică de creștere a productivității. UE, care beneficiază mult mai mult de
pe urma globalizării decât se vehiculează uneori, se află într-o poziție favorabilă pentru a profita
de această intensificare a schimburilor comerciale internaționale.
Cu toate acestea, nu este simplu să se realizeze progrese în acest domeniu. Pe plan intern, UE
trebuie să își extindă capacitatea de a beneficia pe deplin de avantajele oferite de comerț, întrucât
nu toate statele membre obțin rezultate la fel de bune pe piața mondială. Pe plan extern, este
nevoie de o agendă ambițioasă de negocieri și de punere în aplicare a unor acorduri comerciale.
Comisia a început să dezvolte această agendă, însă continuarea acestei inițiative va necesita
tenacitate atât din partea instituțiilor UE, cât și a statelor membre în cazul în care dorim să
obținem rezultate pozitive în abordarea aspectelor complexe legate de reglementare, să reluăm
dialogul cu țările emergente, să încheiem negocieri și să punem în aplicare acordurile pe care le-
am încheiat și să asigurăm respectarea drepturilor noastre. În cele din urmă, este important să ne
asigurăm că agenda noastră în materie de comerț exterior consolidează sistemul comercial
multilateral axat pe Organizația Mondială a Comerțului, care rămâne cel mai important partener al
Europei în materie de gestionare a globalizării, în special în perioade de criză.
1. COMERȚUL POATE FI UN PUTERNIC MOTOR DE CREȘTERE ECONOMICĂ ȘI DE CREARE DE
LOCURI DE MUNCĂ ÎN EUROPA
Stimularea schimburilor comerciale este una dintre puținele modalități de a consolida
creșterea economică fără a recurge la finanțele publice extrem de limitate. Contribuția cererii
externe la PIB este pentru UE cea mai importantă sursă de creștere pentru moment, întrucât
componentele cererii interne – din sectorul public și privat – rămân la un nivel scăzut. De fapt,
contribuția comerțului la PIB în 2012 (+ 0,9 puncte procentuale) a redus amploarea recesiunii în
UE cu un sfert, ceea ce a permis compensarea faptului că cererea internă și stocurile au scăzut
(1,2 puncte procentuale)1. Contribuția cererii externe la creșterea economică va spori implicit în
viitor, întrucât se preconizează că 90 % din creșterea economică globală în următorii 10-15 ani va
fi generată în afara Europei, o treime din aceasta doar în China2. Pentru a fi durabilă, redresarea
economică va trebui consolidată prin legături mai strânse cu noile centre de creștere la nivel
mondial.
1 Comisia Europeană, Previziunile economice europene, toamna anului 2012.
2 Jean Fouré, Agnès Bénassy-Quéré, Lionel Fontagné, „The Great Shift: Macroeconomic projections for the world
economy at the 2050 horizon” (Marea schimbare: previziuni macroeconomice privind economia mondială la
orizontului anului 2050), document de lucru al CEPII, februarie 2012, nr. 3/2012.
2
Intensificarea schimburilor comerciale aduce beneficii creșterii și din perspectiva ofertei.
Liberalizarea schimburilor comerciale constituie o reformă structurală majoră în sine, ducând la
crearea de noi oportunități pentru inovare și la intensificarea creșterii productivității. Fluxurile
comerciale și de investiții favorizează răspândirea noilor idei și a inovării, a noilor tehnologii și a
celor mai bune rezultate din cercetare, ceea ce permite îmbunătățirea produselor și serviciilor pe
care le folosesc oamenii și întreprinderile. Conform datelor pe termen lung furnizate de țările UE,
o creștere de 1 % a gradului de deschidere a economiei duce la o creștere de 0,6 % a
productivității muncii3.
Acționând atât asupra ofertei, cât și asupra cererii, comerțul este un instrument puternic de
stimulare a creșterii economice. Politica comercială este, prin urmare, o componentă esențială a
pactului de creștere al UE. Intensificarea schimburilor comerciale este, de asemenea, esențială
pentru crearea de locuri de muncă: aproximativ 30 de milioane de locuri de muncă din UE depind
de vânzările către restul lumii, o cifră în creștere cu 10 milioane față de anul 1995, fiind
echivalentă cu forța de muncă totală care este angajată în industria prelucrătoare din UE.
În medie, fiecare miliard de euro suplimentar la exporturi sprijină 15 000 de noi locuri de muncă
în UE4.
2. EUROPA ESTE ÎNTR-O POZIȚIE FAVORABILĂ PENTRU A BENEFICIA DE SCHIMBURILE
COMERCIALE, DAR AVEM NEVOIE DE POLITICI INTERNE ADECVATE PENTRU A PROFITA DE
AVANTAJELE DESCHIDERII PIEȚELOR
2.1. Economia UE beneficiază mult mai mult de pe urma globalizării decât se crede în
general
Europa se confruntă cu noi concurenți și cu noi provocări legate de reorganizarea
producției mondiale, însă avem mijloacele de a le depăși. La nivel mondial, UE rămâne cel mai
mare exportator, importator, investitor străin direct și beneficiar al investițiilor străine directe.
Este mai puțin bine cunoscut faptul că UE a reușit să își mențină cota de 20 % din exporturile
mondiale, în ciuda apariției unor noi concurenți și în timp ce cotele deținute de Japonia și de SUA
au scăzut foarte mult5.
Contrar unei idei larg răspândite, baza industrială a UE rămâne puternică. UE are un
excedent comercial masiv în industria prelucrătoare, în valoare de aproape 300 de miliarde EUR,
cifră care a crescut de cinci ori începând cu anul 2000. Excedentul în sectorul serviciilor în UE a
crescut de peste 20 de ori în 10 ani, ajungând la peste 100 de miliarde EUR. Balanța comercială
agricolă a UE a trecut de la deficit la excedent. În ansamblu, balanța comercială a UE pentru
bunuri și servicii este ușor negativă (74 miliarde EUR). Cu toate acestea, deficitul este relativ mic
în comparație cu valoarea totală a schimburilor comerciale sau, de exemplu, comparativ cu
deficitul SUA și se datorează exclusiv dependenței puternice în domeniul energiei.
UE continuă să dețină aproape 28 % din veniturile globale generate de producția de bunuri
prelucrate, față de 18 % în cazul SUA și de ușor sub 16 % în cazul Chinei. Contribuția UE la
acest venit a rămas relativ stabilă începând din 2000, în timp ce ponderea SUA – care a fost, în
linii mari, similară – a scăzut semnificativ. Ponderea Japoniei a scăzut chiar mai mult. În mod
asemănător, numărul de locuri de muncă în sectoarele industriei și serviciilor legate de producția
de bunuri prelucrate a crescut în UE în ultimii 15 ani, ajungând la 35 de milioane, în timp ce
acesta a scăzut în SUA și în Japonia6.
3 Comisia Europeană, Îmbunătățirea creșterii productivității: mesaje-cheie din raportul pe 2007 asupra
competitivității europene. 4 N. Sousa, „Exporturile în exteriorul UE și ocuparea forței de muncă”, Nota nr. 2/2012 a economistului principal
din cadrul DG Trade. 5 Concluzii bazate pe comerțul cu mărfuri, cu excepția petrolului. (Sursă: „European Export Performance”
(Rezultatele înregistrate de Europa la export”), document de lucru al CEPII 2010-2012, octombrie 2012). A se
reține faptul că, la nivel mondial, cota de piață deținută de UE în sectorul serviciilor este mai ridicată (25% sursă:
OMC). 6 Baza mondială de date (World Input Output Database – WIOD), www.wiod.org.
3
În ciuda crizei economice și financiare, UE rămâne un loc atractiv pentru investiții – de fapt,
este cel mai mare beneficiar al proiectelor de investiții internaționale, care creează și menține
locuri de muncă. Europa a atras 29 % din aceste proiecte de investiții în 2011, ceea ce o situează
la același nivel cu America de Nord, în timp ce Asia și Oceania au atras 25 % din acestea7.
Piața unică a reprezentat piatra de temelie a capacității UE de a-și promova interesele într-o
lume globalizată. Principalul motiv a fost consolidarea lanțurilor valorice europene după crearea
pieței unice și după extinderile succesive ale UE. Întreprinderile din UE exportă nu doar datorită
valorii create în statul membru în care exporturile sunt înregistrate din punct de vedere statistic, ci
și datorită contribuțiilor înregistrate la nivelul întregii piețe unice. O operațiune de export din
Germania foarte adesea include valoare creată în Republica Cehă, Belgia sau Polonia. Distribuția
de locuri de muncă create de exporturi reflectă această situație. Pentru fiecare două locuri de
muncă create într-un stat membru în care sunt înregistrate exporturile, un alt loc de muncă este
creat în altă parte în UE8. De asemenea, piața unică a fost vitală pentru crearea în Europa de
întreprinderi competitive pe plan mondial. Piața unică a favorizat elaborarea unor reguli și
standarde de înaltă calitate care contribuie la conturarea normelor mondiale.
2.2. Cu toate acestea, performanțele statelor membre scot în evidență diferențe în ceea ce
privește competitivitatea
Chiar dacă statele membre aplică aceeași politică comercială, sunt afectate de aceleași
condiții externe și multe dintre ele au aceeași monedă, performanțele lor comerciale sunt
foarte diverse. În ultimii zece ani, balanța comercială a unui număr de șaisprezece țări s-a
înrăutățit, iar în cazul celorlalte unsprezece state membre acesta s-a îmbunătățit cu valori
comparabile. Unele state membre au pierdut rapid cote de piață în comerțul mondial, în timp ce
altele nu au fost niciodată atât de puternice ca în prezent.
Prin urmare, competitivitatea trebuie să înceapă cu politici adecvate pe plan intern.
Diferența între rezultatele obținute de statele membre presupune mai degrabă o problemă în
materie de competitivitate în țările care nu au obținut rezultate bune decât o problemă legată de
politica comercială. În medie, comerțul cu alte state membre ale UE - nu cu țările terțe - justifică
mai mult de două treimi din creșterea deficitului în țările mai puțin performante. Pentru a remedia
această problemă, statele membre respective trebuie să își consolideze capacitatea de a concura în
cadrul pieței unice. Aceasta nu este o idee nouă. Comisia analizează ansamblul de motive - legate
sau nu de prețuri - care explică această pierdere a competitivității, pentru fiecare țară în parte, în
cadrul procedurii de dezechilibru excesiv și reia aceste motive în recomandările specifice fiecărei
țări. Soluția constă adesea în reforme interne în domenii precum educația, piața muncii, inovarea
și, în sens mai larg, în toate politicile care influențează mediul de afaceri. Acesta este obiectivul
Strategiei Europa 2020, un obiectiv care poate fi cu siguranță atins: acele țări care au întreprins
reforme structurale au înregistrat deja o reechilibrare a conturilor curente9.
2.3. Locul Europei în lanțurile de aprovizionare la nivel mondial îi redefinește regimul de
interese
Dezvoltarea rapidă a lanțurilor valorice regionale și mondiale a reprezentat o modificare
radicală a procesului de elaborare a politicii comerciale. Astăzi, procesul de fabricație nu se
mai desfășoară în același loc de la început până la sfârșit, ci produsele sunt asamblate în urma
unei lungi serii de etape, adesea în diferite părți ale lumii. Această nouă organizare a producției
estompează frontierele economice și transformă relațiile comerciale. O parte semnificativă a
valorii unei operațiuni de export din China este adesea produsă în Europa. Chiar și un iPhone,
conceput în California și fabricat în Guangdong, are o contribuție europeană10 de 12 %. Același
model se repetă în alte procese de producție, de la jucării pentru copii la avioane cu reacție pentru
transportul de pasageri.
7 Agence Française pour l'Investissement International.
8 N. Sousa (op. cit.).
9 Raportul Comisiei privind mecanismul de alertă 2013, COM (2012) 751 final, 28.11.2012.
10 Xing și Detert (2010), iSuppli, Chipworks.
4
Aceasta înseamnă că exporturile și importurile naționale nu mai pot fi privite dintr-un
unghi îngust, mercantilist. Nu numai exporturile sunt esențiale pentru creșterea economică și
crearea de locuri de muncă, ci și importurile, într-o măsură din ce în ce mai mare. Două treimi din
importurile UE constituie materii prime, bunuri intermediare și componente necesare pentru
procesele de producție ale întreprinderilor noastre. Ponderea importurilor străine în exporturile
UE a crescut cu mai mult de jumătate din 1995, ajungând la 13 %11.
Schimbările fundamentale în lanțurile de aprovizionare la nivel mondial determină nevoia
unei analize mai atente a locului unde se adaugă valoare produselor și mai puțin locului în
care sunt înregistrate exporturile. Obiectivul central al politicii comerciale a UE trebuie să fie
acela de a menține și, unde este necesar, de a reinventa locul Europei în lanțurile de aprovizionare
la nivel mondial. Deși importanța industriei prelucrătoare rămâne esențială în UE, trebuie
recunoscut că, în multe sectoare, țările au o capacitate mai redusă de a asigura singure întregul
proces de producție. Comerțul înseamnă din ce în ce mai mult adăugarea de valoare, de la C&D și
proiectare, la fabricarea de componente, asamblare și logistică. Conceptul „Standort Europa”
(„fabricat în Europa”) rămâne o preocupare reală, dar ar trebui să fie abordat în mod inteligent:
acesta trebuie să însemne „producerea de valoare”.
În aceste condiții, creșterea costului importurilor reduce competitivitatea și capacitatea
întreprinderilor de a vinde pe piața mondială. Acesta este un motiv important ca țările să nu
recurgă la măsuri protecționiste, chiar dacă astfel de tendințe tind să reapară în circumstanțe
economice precum cele cu care ne confruntăm în prezent. Trebuie să le evităm, atât în exteriorul,
cât și interiorul Uniunii.
Un alt element al abordării bazate pe valoarea adăugată este importanța serviciilor pentru
industria prelucrătoare. Serviciile reprezintă în prezent aproximativ 40 % din valoarea pe care o
adăugăm produselor exportate din Europa. Aproximativ o treime din locurile de muncă generate
de exporturile de bunuri prelucrate sunt în cadrul unor întreprinderi care oferă servicii auxiliare
exportatorilor de bunuri 12 . Furnizarea de servicii mai bune și mai ieftine este o variabilă
importantă în ecuația competitivității industriale. Deși este important să punem accentul pe
dezvoltarea industriei UE, este la fel de important să ne concentrăm pe dezvoltarea serviciilor, a
căror eficacitate, în ultimii ani, a lăsat de dorit. Eliminarea barierelor care au mai rămas în
interiorul pieței unice va fi esențială în acest sens, dar și liberalizarea progresivă și facilitarea
comerțului internațional cu servicii este un instrument puternic.
Într-o societate a cunoașterii, activele necorporale sunt o componentă esențială a multor
bunuri și servicii. Europa are nevoie de inovare pentru a-și asigura avantaje comparative față de
concurenții care prezintă costuri mai scăzute aferente forței de muncă, energiei și materiilor
prime. Investițiile UE în materie de creativitate, cercetare, proiectare și calitate sunt un atu unic al
economiei europene, dar sunt, de asemenea, extrem de vulnerabile la o asigurare
necorespunzătoare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) în alte jurisdicții.
Protecția efectivă a DPI este, prin urmare, esențială pentru a valorifica pe deplin potențialul de
valoare adăugată europeană. Acest capitol merită o poziție importantă în politica comercială
externă a Europei.
3. PROMOVAREA UNEI AGENDE COMERCIALE AMBIȚIOASE PENTRU UE
Pentru a spori capacitatea UE de a beneficia de schimburile comerciale, Comisia a elaborat o
agendă ambițioasă a schimburilor comerciale bilaterale cu un potențial considerabil. Dar este
important să se conștientizeze faptul că nu este simplu să se înregistreze progrese în acest
domeniu și că este nevoie de voință. De asemenea, este esențial ca prin intermediul agendei
noastre bilaterale să se asigure sprijinirea sistemului comercial multilateral.
11
WIOD (op. cit.). 12
WIOD (op. cit.).
5
3.1. O agendă comercială bilaterală fără precedent
În ultimii ani, în ciuda dificultăților de a avansa la nivel multilateral, UE nu a avut o
atitudine pasivă față de schimbările rapide din economia mondială. Am elaborat o agendă a
politicii comerciale de o amploare fără precedent: în timp ce înainte de 2006 mai puțin de un sfert
din comerțul UE era reglementat prin acorduri de liber schimb (ALS), încheierea negocierilor în
curs ar aduce această cifră până la jumătate din schimburile noastre comerciale; în prezent această
agendă este accelerată și aprofundată, având în vedere deschiderea negocierilor pentru un acord la
o scară mult mai mare cu Japonia și posibilitatea deschiderii de negocieri similare, în viitorul
apropiat, cu SUA. Finalizarea acestei agende ar avea drept rezultat ca două treimi din schimburile
comerciale externe ale UE să fie reglementate prin ALS. În prezent, aceasta este de departe cea
mai ambițioasă agendă comercială în lume.
Aceste negocieri ar putea spori PIB-ul UE cu mai mult de 2 % sau cu 250 de miliarde
EUR – echivalentul economiei austriece sau daneze – și ar putea susține o creștere de peste
2 milioane de locuri de muncă în domeniul comerțului pe întreg teritoriul UE13. Majoritatea
acestor avantaje ar urma să apară pe termen mediu, având în vedere aplicarea progresivă a
acordurilor. Cu toate acestea, este esențială continuarea acestei agende pe termen scurt, întrucât se
trimite astfel un semnal puternic în sensul că UE este hotărâtă să întreprindă reforme interne și să
obțină piețe de desfacere în afara frontierelor sale. Acest fapt ar avea un impact imediat asupra
încrederii investitorilor.
Această atenție acordată unei agende comerciale bilaterale ambițioase a dat deja rezultate:
aplicarea cu succes a unui acord de liber schimb de nouă generație cu Coreea și încheierea
unor acorduri similare cu Columbia, Peru, America Centrală, Ucraina și, mai recent, cu
Singapore. Negocierile cu Canada sunt, de asemenea, în curs de finalizare. Acordul de liber
schimb dintre UE și Coreea este un prim exemplu al politicii noastre de acorduri ambițioase și
reciproce (a se vedea caseta 1), în timp ce acordurile noastre de liber schimb cu Canada și
Singapore depășesc importanța în sine a acestor acorduri: Singapore este și un punct de acces
pentru restul ASEAN, iar Canada ar putea constitui un precedent important pentru un eventual
acord cu SUA. În Canada, faptul că suntem în măsură să concurăm cu exportatorii americani în
condiții mai echitabile de concurență implică, de asemenea, avantaje clare pentru operatorii din
UE, fără a uita că acordul cu Canada va fi mai strict decât normele NAFTA, de exemplu în ceea
ce privește achizițiile publice. Toate acestea arată că suntem într-o poziție favorabilă, chiar și în
perioade dificile, să încheiem acorduri comerciale ambițioase, care aduc beneficii concrete
economiei europene.
În paralel, ne consolidăm și angajamentul în țările din vecinătate, de unde se preconizează
obținerea de avantaje economice în urma continuării integrării și a unei convergențe în
materie de reglementare. Sunt în curs sau urmează să fie lansate în curând negocierile
aprofundate și ample privind încheierea de acorduri de liber schimb cu Georgia, Moldova și
Armenia, precum și cu Egipt, Iordania, Maroc și Tunisia. Nivelul vizat de integrare este
remarcabil și politica de vecinătate a UE, care se bazează pe o relație puternică și pe sinergii între
politica comercială și politica externă, contribuie astfel la o zonă de pace și de prosperitate.
13
Comisia Europeană, „Surse externe de creștere – Raport privind progresele înregistrate în relațiile comerciale și
de investiții ale UE cu principalii parteneri economici”, SWD(2012) 219, 18.7.2012.
6
Caseta 1: UE – Coreea: un ALS de referință care începe deja să dea rezultate
În vigoare de la 1 iulie 2011, acordul de liber schimb dintre UE și Coreea este cel mai ambițios
acord comercial încheiat și pus în aplicare vreodată de către UE, fiind și primul acord de acest tip
încheiat cu o țară din Asia. Acesta a demonstrat în mod clar credibilitatea angajamentului UE de a
colabora cu Asia, deschizând în același timp piața est-asiatică, aflată într-un proces de creștere
rapidă, pentru exporturile UE. În urma acordului, s-a atins un nivel fără precedent de eliminare
progresivă a tarifelor (începând cu aproape 99 % din taxele vamale, în termen de cinci ani) și s-au
adoptat dispoziții inovatoare privind barierele netarifare. Odată ce acordul va fi pus în aplicare pe
deplin, exportatorii UE ar urma să facă economii de până la 1,6 miliarde EUR pe an, reprezentând
taxe vamale.
Deși poate fi prematur să se tragă concluzii definitive, în cursul primului an de aplicare a
acordului exporturilor noastre au înregistrat o creștere de 37 % (față de o creștere de 1 % a
importurilor noastre). Cel puțin o parte din aceste rezultate pozitive înregistrate la export se
datorează noilor oportunități create de ALS. Încă din prima zi, exporturile de produse liberalizate
pe deplin au crescut cu 54 %, față de 35 % în cazul produselor parțial liberalizate și de 20 % în
cazul produselor care nu fac obiectul unei liberalizări imediate. Prin comparație, exporturile
acelorași produse liberalizate pe deplin către restul lumii au crescut cu 27 %. Diferența de creștere
dintre exporturile acestor produse către Coreea și către restul lumii înseamnă că ALS a generat
deja în mod potențial exporturi suplimentare în valoare de 2,2 miliarde EUR sau de 2,7 miliarde
EUR dacă se iau în calcul și exporturile de produse parțial liberalizate. Deficitul nostru comercial
a scăzut la puțin peste 3,5 miliarde EUR în 2011, de la peste 11 miliarde EUR în 2010 și de la
peste 16 miliarde EUR în 2007.
3.2. Condițiile de promovare a acestei agende
Pentru ca aceste beneficii să devină realitate trebuie să continuăm pe acest drum. Este
esențial să se acorde prioritate negocierilor care vor oferi cele mai multe avantaje în ceea ce
privește creșterea economică și crearea de locuri de muncă, în primul rând celor cu SUA și
Japonia, dar și celor cu țările emergente mari, cu potențial pe termen lung. Această direcție
implică o serie de provocări, de exemplu abordarea unor probleme complexe legate de
reglementare sau a barierelor netarifare, în special cu partenerii noștri dezvoltați, de dimensiuni
mari obținerea unui echilibru adecvat între ambiție și realism, în special implicarea țărilor
emergente mari și punerea unui accent mai pregnant pe aplicarea acordurilor încheiate și pe
asigurarea respectării drepturilor noastre.
a) Abordarea aspectelor complexe legate de reglementare, în special cu SUA și Japonia
Mai mult de două treimi din beneficiile economice generate de agenda noastră ar urma să
provină din acordurile potențiale cu SUA și cu Japonia; potențialul cel mai ridicat al
acordurilor cu aceste țări provine din abordarea obstacolelor pur interne din calea
comerțului. Măsura în care aceste acorduri ar favoriza o mai mare apropiere și convergență a
abordărilor noastre în materie de reglementare, atât pentru bunuri, cât și pentru servicii, va fi
testul decisiv al succesului lor. Prin faptul că au autorizat deschiderea negocierilor cu Japonia,
statele membre au acordat acestui parteneriat, pe bună dreptate, un loc prioritar în agenda noastră
de negociere, în paralel cu abordarea barierelor netarifare. Și Grupul de lucru la nivel înalt UE-
SUA pentru locuri de muncă și creștere economică, care trebuie să își prezinte raportul final în
curând, a plasat aspectele legate de reglementare în centrul discuțiilor.
Pentru derularea negocierilor, va fi deosebit de important să se ia pe deplin în considerare
implicațiile acestei noi generații de acorduri „între egali”. Pentru prima dată, UE va negocia
acorduri de liber schimb cu parteneri de dimensiuni și grade de dezvoltare economică similare cu
UE. Acest lucru necesită abordări diferite, în special asupra chestiunilor de reglementare, care
reprezintă o provocare pentru abordarea noastră privind negocierile, dar și pentru coordonarea
între negociatori și autoritățile de reglementare, între diferitele formațiuni ale Consiliului și
comisii ale Parlamentului European, precum și la nivelul UE și al statelor membre. Partenerii
noștri vor da dovadă de flexibilitate cu privire la schimbările în materie de reglementare pe care le
solicităm din partea lor numai dacă vom fi în măsură să demonstrăm o flexibilitate similară.
7
Nu este vorba despre declasarea normelor și standardelor UE, ci, pentru ambele părți, despre
o abordare deschisă și flexibilă în ceea ce privește stabilirea normelor și despre o încercare de a
preveni, în cazul în care este posibil, orice divergență comercială viitoare. În final, este posibil ca
normele să fie îmbunătățite în urma acestui proces de negociere. Comparând soluțiile în materie
de reglementare cu probleme similare ne putem asigura că sistemele noastre de reglementare sunt
întotdeauna fundamentate pe cele mai bune reglementări. Voința politică va fi esențială pentru a
garanta implicarea autorităților de reglementare în acest efort.
Caseta 2: justificarea acordurilor globale de liber schimb cu SUA și cu Japonia
- Relațiile economice ale UE cu SUA au atins un nivel de importanță fără precedent, ca sferă
de aplicare și intensitate, după cum ilustrează valoarea stocurilor reciproce de investiții (2 400
de miliarde EUR). Investițiile totale ale SUA în UE sunt de trei ori mai mari decât cele efectuate
în Asia, iar investițiile UE în SUA sunt de aproximativ opt ori mai mari față de suma investițiilor
UE în India și China. Peste 15 milioane de persoane sunt angajate de societăți europene din SUA
sau de societăți americane din Europa. Relația transatlantică are un potențial enorm care este
departe de a fi exploatat pe deplin. Date fiind tarifele medii scăzute (sub 2 %), soluția pentru a
debloca acest potențial constă în abordarea barierelor netarifare. Acestea se referă în principal la
proceduri vamale și la restricții de reglementare pur interne. Acestea provin din sisteme de
reglementare divergente în ceea ce privește reglementările tehnice, procedurile de evaluare a
conformității, restricțiile sanitare și fitosanitare și dispozițiile legate de securitate. Aceste bariere
sunt mai dificil de înlăturat decât cele tarifare, în special în cadrul acordurilor oficiale, întrucât se
bazează pe viziuni diferite în materie de reglementare, deseori adânc înrădăcinate în abordările
istorice sau societale și în realitățile politice.
Grupul de lucru la nivel înalt UE-SUA pentru locuri de muncă și creștere economică,
instituit în cadrul reuniunii la nivel înalt UE-SUA din 2011, a încercat în mod activ să
găsească modalități de a valorifica acest potențial. Pentru a îndeplini mandatul conferit în
cadrul summitului, de a crea locuri de muncă și creștere economică, orice acord viitor ar trebui să
producă schimbări și să vizeze cel mai înalt nivel posibil de ambiție în toate domeniile, sub forma
unui acord de liber schimb cuprinzător. Încheierea unui acord ambițios între cele două economii
mondiale principale ar da într-adevăr un impuls puternic creșterii economice și ar trimite altor țări
un semnal puternic de voință politică.
- UE și Japonia sunt prima și, respectiv, a patra economie din lume, ca dimensiune. Piața
japoneză este imensă, dar întreprinderile din UE se confruntă cu bariere netarifare importante, sub
formă de reglementări discriminatorii, standarde unice, comportament anticoncurențial, nivel
redus de guvernanță corporativă și practici discriminatorii în materie de achiziții publice.
Rezultatul este că, dintre toate țările OCDE, Japonia are una dintre cele mai scăzute rate de
penetrare a importurilor (6 % sau o cincime din media țărilor OCDE). De asemenea, are cel mai
scăzut nivel de intrări de investiții străine directe (ISD) din OCDE. Numai 3 % din totalul ISD
europene vizează Japonia. Relațiile comerciale și de investiții dintre UE și Japonia sunt în mod
clar la un nivel sub potențial și ar putea fi intensificate considerabil. În ultimii cinci ani,
exporturile de bunuri din UE către Japonia au scăzut, în medie, cu 6,1 % pe an, în timp ce
exporturile totale ale UE au crescut cu o medie anuală de 0,7 %. În 2003, Japonia era cea de a
treia destinație ca importanță a exporturilor UE, în timp ce, în prezent, aceasta se situează doar pe
locul șapte. Există, în mod clar, potențial neexploatat în sectoare în care industria UE este foarte
competitivă, cum sunt industria farmaceutică, dispozitivele medicale și sectorul alimentar. Japonia
este conștientă de necesitatea de a lansa reforme economice. Guvernele succesive ale Japoniei au
urmărit o strategie dublă, revitalizând reformele interne și căutând alianțe strategice cu parteneri
comerciali cheie. Este atât în interesul Japoniei, cât și în cel al UE ca această strategie să
reușească.
8
Deschiderea schimburilor comerciale și a investițiilor reciproce cu Japonia ar fi extrem de
avantajoasă pentru economia europeană și ar confirma voința UE de a consolida legăturile sale
economice cu Asia de Est. Înainte de lansarea negocierilor în vederii încheierii unui ALS, ne-am
angajat într-un exercițiu detaliat de definire a sferei și a nivelului unui potențial ALS, astfel încât
să ne asigurăm că acesta va oferi soluții eficace de eliminare a obstacolelor din calea comerțului și
va garanta condiții de concurență echitabile pe piața japoneză. Acest lucru este esențial în special
pentru barierele netarifare și pentru cele în materie de reglementare. Am convenit asupra unui
document rezumativ, temeinic și ambițios, care acoperă bunurile, serviciile, investițiile, achizițiile
publice, drepturile de proprietate intelectuală, dezvoltarea durabilă, facilitarea schimburilor
comerciale etc. Acesta acoperă, de asemenea, foi de parcurs privind identificarea unei liste ample
(deși neexhaustive) a barierelor netarifare din 10 domenii ale comerțului cu bunuri, fapt care a
condus, în unele cazuri, la rezultate concrete în următoarele câteva luni și, în alte cazuri, la un
rezultat negociat care ar putea, dacă va fi satisfăcător, să compenseze concesiile UE în materie de
tarife. De asemenea, am ajuns la un acord privind accesul pe piața achizițiilor publice în sectorul
feroviar.
b) Găsirea echilibrului adecvat între ambiție și realitate, pe teren, în special în relațiile cu
țările emergente
Ascensiunea economiilor emergente reprezintă una dintre caracteristicile importante ale
momentului actual. Aceasta a intensificat concurența în ceea ce privește prețul și calitatea,
precum și accesul la energie și la alte materii prime. De asemenea, a dus la apariția unui nou grup
de consumatori cu posibilități financiare, care fac parte din clasa de mijloc, precum și la
oportunități de dezvoltare unice. În timp ce, în UE, perspectivele de creștere economică rămân
limitate pe termen scurt, China va progresa cu peste 7 % în 2013, ceea ce echivalează cu suma
economiilor din Danemarca, Suedia și Finlanda. Multe alte țări din Asia sau America Latină
înregistrează același parcurs.
Capacitatea UE de a beneficia de aceste noi piețe emergente va fi un criteriu de referință
important pentru modul în care politica comercială va contribui la crearea de locuri de
muncă și la creșterea economică în Europa. Avem de câștigat printr-o politică comercială
activă față de economiile emergente, care au atât perspective importante de creștere, cât și un
mare potențial de continuare a deschiderii comerțului. Multe dintre aceste economii sunt deja
semnificativ mai deschise astăzi decât cu zece-cincisprezece ani în urmă, fie datorită acordurilor
comerciale, fie ca urmare a propriilor decizii autonome de liberalizare14. În medie, între 1996 și
2009, tarifele de import au scăzut în China, de la 19,6 % la 4,2 %, în India de la 20,1 % la 8,2 % și
în Brazilia de la 13,8 % la 7,6 %15. Aceste țări continuă să mențină totuși bariere semnificative –
tarifare și netarifare – la exporturile UE și, în unele cazuri, riscă să inverseze tendința de
deschidere16.
Relațiile UE cu țările emergente își schimbă forma, concentrându-se mai puțin pe dezvoltare și
mai mult pe forme de parteneriat din ce în ce mai echilibrate, bazate pe interese comune, precum
și pe responsabilități globale asumate în mod egal. Principala noastră provocare strategică este
aceea de a le ancora în sistemul comercial mondial, în cadrul unui nou „pact” global. Acestea
profită din plin de avantajele conferite de rolul tot mai important pe care îl îndeplinesc în cadrul
comerțului mondial. Însă cu cât rolul acestora și avantajele de care se bucură în cadrul sistemului
comercial mondial devin mai importante, cu atât sporesc și responsabilitățile legate de contribuția
determinantă pe care o au în ceea ce privește menținerea unui regim mondial care să favorizeze
deschiderea. Este vorba despre economia procesului de deschidere și de aspectul său politic,
deopotrivă. În Europa, cetățenii noștri se așteaptă ca aceste țări să ne deschidă piețele lor, așa cum
noi le deschidem piețele noastre.
14
Liberalizarea autonomă reprezintă două treimi din liberalizarea comerțului în țările în curs de dezvoltare în ultimii
ani [Banca Mondială, Global Economic Prospects (Perspective economice mondiale)]. 15
Nivelul tarifar aplicat ca medie ponderată pentru toate produsele (%), în 2010. Sursă: baza de date a Băncii
Mondiale. 16
Comisia Europeană, Al nouălea raport referitor la posibilele măsuri restrictive privind comerțul identificate în
contextul crizei financiare și economice, septembrie 2011 – 1 mai 2012.
9
Agenda UE privind încheierea de acorduri de liber schimb cu economiile emergente mari,
precum India, țările ASEAN și Mercosur, este un instrument puternic, utilizat pentru
ancorarea acestor parteneri în cadrul unui sistem comercial deschis. Întrucât obiectivul
global al acordurilor de liber schimb este eliminarea tuturor barierelor tarifare și netarifare în
calea comerțului și întrucât UE, ca alte economii avansate, este mai deschisă comerțului decât
partenerii săi emergenți, această agendă va reechilibra negreșit asimetriile care există în prezent în
ceea ce privește nivelurile de deschidere și va promova instaurarea unor condiții de concurență
mai echitabile. Această politică are, prin urmare, un caracter reciproc.
Din punctul nostru de vedere, conceptul de reciprocitate vizează deschiderea piețelor țărilor
terțe, și nu închiderea piețelor noastre. Obiectivul final este acela de a aduce economiile
emergente la nivelul nostru de deschidere – fapt pe care deseori acestea îl percep ca fiind totodată
în propriul lor interes – și nu de a ne închide piețele și de a ne limita economiile, doar pentru că
alte state procedează astfel. Această abordare dă rezultate: astfel cum s-a arătat deja, 99 % din
tarifele cu Coreea (pe lângă numeroase bariere netarifare în calea comerțului) au fost eliminate,
deși tarifele din Coreea erau de două ori mai ridicate decât cele practicate în UE înainte de
începerea negocierilor, iar negocierile cu Canada ar trebui să depășească rezultatul acordului
NAFTA între economiile nord-americane. Am prezentat un instrument menit să deschidă piețele
de achiziții, ceea ce poate contribui la îmbunătățirea mijloacelor noastre de presiune și a puterii
noastre de negociere pentru a promova o mai mare deschidere. Însă principala modalitate de a
răspunde acestor chestiuni rămâne încurajarea partenerilor noștri comerciali să negocieze acorduri
cu noi17. Dacă aceștia sunt pregătiți să negocieze angajamente substanțiale, nu este necesară,
evident, nicio acțiune suplimentară.
UE este un negociator dur. Unele negocieri durează mult timp pentru că suntem exigenți. De
exemplu, nivelul de ambiție în negocierile cu India depășește ceea ce India a convenit până în
prezent cu alți parteneri și cuprinde aspecte pe care anterior le-a respins în cadrul OMC (cum ar fi
investițiile și concurența) sau le-a exclus în mare măsură din negocierile cu alți parteneri bilaterali
(achiziții publice). Deși intensificarea angajamentului nostru cu parteneri precum India este de
interes strategic pentru UE, nu suntem pregătiți să acceptăm compromisul la orice preț. În ciuda
interesului nostru de a negocia un acord ambițios cu Japonia, nu ne facem iluzii cu privire la
dificultatea de a obține ce avem nevoie în cadrul negocierilor viitoare. Acesta este motivul pentru
care o clauză de suspendare va permite întreruperea negocierilor după un an de la lansarea lor
dacă Japonia nu își respectă angajamentele asumate în cursul exercițiului de definire a sferei
eventualului acord. În mod similar, se va stabili un paralelism strict între eliminarea barierelor
netarifare de către Japonia și eliminarea tarifelor UE.
Cu toate acestea, pentru încheierea negocierilor trebuie să se dea dovadă și de realism. Deși
este esențial să se urmărească atingerea, în țările noastre partenere, a celor mai înalte niveluri
posibile de deschidere a piețelor, cu țările emergente, având în vedere importanța dezechilibrului
inițial, va trebui, inevitabil, să acceptăm un grad limitat de dezechilibru și perioade de tranziție.
Negocierea înseamnă concesii reciproce. Nu ne putem aștepta ca partenerii noștri să își asume
angajamente semnificative, fără ca noi să fim pregătiți, totodată, să luăm decizii dificile în ceea ce
privește UE. Interesele sectoriale, care uneori pot fi motivul unei rezistențe puternice în cadrul
negocierilor, trebuie luate în considerare în mod realist. Această rezistență nu poate fi eliminată cu
ușurință, dar nici nu se poate ca soarta economiei europene să fie dictată de interese pur defensive.
Potențialele avantaje pentru economia UE din cadrul agendei noastre comerciale trebuie puse în
balanță cu interesele defensive restrânse. În acordurile comerciale sunt incluse în mod sistematic
perioade de tranziție, pentru a se permite o evoluție lină și progresivă, iar clauzele de salvgardare
protejează producătorii europeni de schimbări neașteptate. Cu toate acestea, politica comercială
nu se poate substitui altor politici. Concurența străină este rareori responsabilă de aceste dificultăți
17
Evoluțiile recente au demonstrat că s-au înregistrat progrese cu mai mulți parteneri importanți: acordurile de liber
schimb cu Coreea și Singapore au garantat accesul la o gamă largă de piețe de achiziții publice, în timp ce acordul
cu Canada ar trebui să aibă efecte similare, depășind realizările acordurilor anterioare și acoperind totodată
unitățile administrative subfederale. Cu Japonia a fost identificată o modalitate concretă de urmat în domeniul
achizițiilor feroviare, iar așteptările din partea viitoarelor negocieri cu Japonia, dar și cu SUA sunt foarte ridicate.
10
sectoriale care provoacă o atitudine negativă față de schimburile comerciale. În fapt, în fiecare
sector de activitate există deseori interese atât ofensive, cât și defensive. În orice caz, în cadrul
oricărei negocieri echilibrul trebuie evaluat în general, în toate sectoarele economiei.
Caseta 3: relațiile UE cu țările emergente mari
China: Există tensiuni inerente între abordarea intervenționistă a Chinei pentru a recupera
decalajele și dorința noastră de a promova deschiderea și respectarea normelor comerciale
internaționale, chiar dacă acestea sunt în interesul Chinei pe termen lung. China a devenit totuși și
un pilon fundamental al strategiilor întreprinderilor europene, iar UE este cel mai mare partener
comercial al Chinei de mai mulți ani. Prioritățile noastre în legătură cu China se concentrează pe
investiții, achiziții publice și drepturile de proprietate intelectuală. Ambele părți și-au confirmat
angajamentul de a demara rapid negocierile privind un acord de investiții, cu un conținut bogat,
care pentru noi, așa cum am arătat clar, cuprinde accesul pe piață. Rămânem deciși să dezvoltăm
în continuare un cadru de colaborare constructivă cu China. În cazul în care, în urma schimbării
conducerii, China dorește să își lărgească sfera programului de negociere (inclusiv în vederea
încheierii unui ALS, astfel cum s-a propus în cadrul ultimei reuniuni la nivel înalt), această
posibilitate ar putea fi luată în considerare, cu condiția ca această țară să își poată demonstra
voința și capacitatea de a încheia un acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător.
ASEAN: recent, au fost încheiate negocieri de înaltă calitate privind acordul de liber schimb cu
Singapore. Sunt în curs negocieri cu Vietnamul și Malaysia și, în prima jumătate a anului 2013, ar
trebui lansate negocieri cu Thailanda, sub rezerva avizului parlamentar. Alte țări ASEAN își arată,
de asemenea, disponibilitatea de a relua negocierile după mai mulți ani de întrerupere. În cele din
urmă, acordurile bilaterale de liber schimb ar trebui să reprezinte elementele fundamentale ale
unui acord între cele două regiuni, care s-ar putea contura odată ce s-ar obține o masă critică de
acorduri bilaterale de liber schimb cu țări individuale care fac parte din ASEAN și după ce țările
ASEAN vor atinge un grad mai mare de integrare între ele.
India: negocierile privind încheierea unui acord de liber schimb cu India sunt esențiale pentru
viitor, implicațiile depășind India, întrucât un acord de succes ar fi primul caz de implicare a unei
țări emergente mari într-un astfel de exercițiu de deschidere comercială reciprocă. Am parcurs un
drum lung în cadrul acestor negocieri și, în prezent, ne confruntăm cu aspectele cele mai dificile,
de rezolvarea cărora depinde încheierea acordului.
India își menține angajamentul în ceea ce privește găsirea de soluții, dar acest lucru nu este ușor
de realizat, deoarece, în unele cazuri, este necesară schimbarea legislației. Întrebarea esențială este
dacă negocierile pot fi încheiate la un nivel satisfăcător de ambiție înainte ca în India să înceapă
campania electorală, spre sfârșitul anului 2013.
Rusia: Aderarea Rusiei la OMC vara trecută a fost o etapă esențială, întrucât a înscris această țară
în sistemul comercial mondial, a oferit operatorilor din UE un mediu de afaceri mai stabil și mai
previzibil și a contribuit la rezolvarea fricțiunilor comerciale bilaterale. Reducerea tarifelor ar
trebui să genereze o creștere a exporturilor UE de aproximativ 4 miliarde EUR în fiecare an și să
ajute exportatorii din UE să economisească anual 2,5 miliarde EUR. Pe termen scurt, trebuie să
rămână prioritară punerea în aplicare de către Rusia a angajamentelor sale.
Măsurile protecționiste recent adoptate constituie un motiv real de îngrijorare. UE își va apăra fără
întârziere interesele, recurgând la mecanismul OMC de soluționare a litigiilor, dacă este necesar.
Negocierile privind un acord care să succeadă Acordului de parteneriat și de cooperare sunt în
curs și vor necesita înregistrarea unor progrese suplimentare privind clauzele comerciale și cele
privind investițiile, însă acestea rămân greu de realizat, deoarece Rusia este puternic implicată în
propriul proces de integrare economică regională.
Mercosur: tendințele protecționiste din regiune și evoluțiile interne recente din cadrul Mercosur
creează probleme importante pentru negocierile privind încheierea unui acord de liber schimb cu
Mercosur, care nu au avansat după cum ne-am dorit. Miza politică și economică este mare pentru
ambele părți, deoarece obiectivul este acela de a crea cea mai mare zonă de liber schimb din lume
între două regiuni.
11
c) Intensificarea punerii în aplicare a acordurilor comerciale și asigurarea respectării
drepturilor UE
Deși negocierile comerciale sunt esențiale pentru viitor, cea mai eficientă modalitate de a
spori contribuția comerțului la creșterea economică pe termen scurt este aceea de a asigura
respectarea strictă a drepturilor UE în temeiul normelor în vigoare. Aceasta este, de
asemenea, o chestiune de echilibru, iar normele trebuie respectate de către toți. Cu ocazia
Consiliului European de primăvară, Comisia va publica cel de-al treilea raport anual către
Consiliul European privind barierele în calea comerțului și a investițiilor. Acest raport va prezenta
în detaliu progresele înregistrate în numeroase cazuri, dar și noile bariere apărute și tendințele
negative față de adoptarea unor măsuri protecționiste de către anumiți parteneri strategici ai UE.
Atitudinea noastră este vădită împotriva comerțului neechitabil. Angajamentul nostru de a
deschide piețele este susținut de capacitatea noastră de a acționa împotriva practicilor comerciale
anticoncurențiale, folosind în acest sens măsuri antidumping și antisubvenții. Nu dorim să anulăm
avantajele comparative ale partenerilor noștri, însă nu ezităm să acționăm atunci când aceste
avantaje sunt consolidate prin practici neloiale, cum ar fi politici anticoncurențiale în materie de
prețuri, subvenții sau alte denaturări generate de stat. La nivel mondial, UE este unul dintre
principalii utilizatori ai instrumentelor de protecție comercială, împreună cu SUA și China.
Atunci când toate celelalte metode eșuează, nu ezităm să intentăm acțiuni împotriva țărilor
în cauză folosind mecanismul OMC de soluționare a litigiilor. UE a recurs în mod activ și cu o
mare eficacitate la acest mecanism, în special în comparație cu alte părți interesate. De exemplu,
UE a inițiat 32 de cazuri ofensive începând cu 2001, anul în care China a aderat la OMC și a
câștigat cea mai mare parte a acestor cazuri. Doar SUA are un nivel comparabil de litigii inițiate
(36 de cazuri ofensive în aceeași perioadă). În prezent, suntem într-un proces de intensificare a
eforturilor noastre: în ultimii doi ani, UE a inițiat cinci noi cazuri la OMC, față de șase în cei patru
ani precedenți.
Cazurile pe care UE le-a inițiat la OMC vizează evoluțiile protecționiste cu consecințe
sistemice, precum preferința pe care Canada o acordă energiei electrice produse cu echipamente
fabricate pe teritoriul său ori legătura stabilită de Argentina între licențele de import și cerințele de
performanță la export. De asemenea, luptăm împotriva restricțiilor impuse de China la exporturile
de pământuri rare și alte materii prime care sunt esențiale pentru industria europeană și am
câștigat deja un prim caz de referință referitor la restricțiile impuse de China la exporturile de
materii prime. Dar atitudinea noastră ofensivă împotriva protecționismului în străinătate nu va fi
credibilă decât dacă ne opunem protecționismului și pe plan intern, în egală măsură.
Manifestăm, de asemenea, o nouă dinamică în ceea ce privește punerea în aplicare a
acordurilor de liber schimb, aspect care este esențial pentru viitor dacă avem în vedere volumul
actual de negocieri bilaterale. Acordul de liber schimb între UE și Coreea acordă o nouă
importanță punerii în aplicare și asigurării respectării legii: în plus față de comisiile tematice, au
fost înființate șapte grupuri de lucru specifice care să asigure o punere în aplicare adecvată, în
timp ce în cazul acordurilor anterioare această sarcină revenea unui singur comitet care se
întrunea o dată pe an. Acordurile viitoare privind investițiile vor oferi investitorilor posibilitatea
de a solicita asigurarea respectării legii pe baza unor mecanisme de soluționare a litigiilor între
investitor și stat.
Și statele membre au un rol mai important de jucat în punerea în aplicare a acordurilor
comerciale, în beneficiul propriilor operatori. De exemplu, acordarea statutului de exportator
autorizat, o cerință esențială pentru ca exportatorii din UE să beneficieze de preferințele tarifare
prevăzute de acordurile de liber schimb ale UE durează mai mult de șase luni în unele state
membre, față de mai puțin de o zi în altele. De asemenea, statele membre au o responsabilitate în
ceea ce privește combaterea practicilor neloiale de pe piața UE: normele tehnice aplicate în UE
bunurilor produse pe piața internă se aplică, în egală măsură, bunurilor importate în UE; în
anumite cazuri, producătorii străini nu îndeplinesc totuși cerințele stabilite în UE, concurând în
condiții neloiale cu producătorii din UE și punând în pericol siguranța și securitatea
12
consumatorilor din Uniunea Europeană. Controalele trebuie intensificate și aceasta este în
principal o responsabilitate națională.
3.3. O agendă realistă pentru sistemul comercial multilateral
Prioritatea Uniunii Europene trebuie să fie protejarea și consolidarea sistemului comercial
multilateral. Acest lucru este cu atât mai stringent în perioadele de criză, când tentația de a
recurge la protecționism este puternică. Este dificil de găsit un echilibru între impasul în care se
află în prezent Agenda de dezvoltare de la Doha (ADD) și rolul de necontestat al OMC pe termen
lung. Ar trebui să încercăm și să avansăm, pe cât posibil, în cadrul negocierilor derulate sub egida
OMC, dar, de asemenea, să ne asigurăm că acordurile noastre de liber schimb pregătesc terenul
pentru următoarea etapă de liberalizare multilaterală și de reglementare.
a) Asigurarea sprijinirii sistemului comercial multilateral prin intermediul agendei noastre
bilaterale și plurilaterale
Acordurile de liber schimb, dacă sunt abordate cu precauție, se pot baza pe normele OMC,
promovând deschiderea într-un mod mai aprofundat și mai rapid, abordând aspecte care nu
pot fi deocamdată discutate la nivel multilateral și pregătind terenul pentru nivelul următor de
liberalizare multilaterală. Multe aspecte importante, precum investițiile, achizițiile publice,
concurența, precum și aspecte legate de reglementare și de asigurarea respectării drepturilor de
proprietate intelectuală, care, la ora actuală, nu fac obiectul negocierilor din cadrul OMC, pot fi
abordate prin intermediul ALS.
Acordurile ambițioase, în special cu țările dezvoltate mari, pot avea consecințe sistemice. Acestea constituie un laborator pentru acoperirea lacunelor din cadrul multilateral de reglementare
și oferă soluții în materie de reglementare care pot sta la baza lucrărilor ulterioare la nivel
multilateral. Acesta ar putea fi cazul, de exemplu, cu Statele Unite ale Americii, în domenii cum
ar fi regulile de origine preferențiale sau indicațiile geografice. Cu cât putem obține un grad mai
mare de convergență la nivel de reglementare - și nu doar de echivalență -, cu atât mai mult va
avea de câștigat sistemul multilateral. Prin apropierea a două modele de reglementare, care sunt
dominante, dar parțial contradictorii, s-ar reuși crearea unui bun public mondial. S-ar transmite un
semnal puternic care ar arata că este posibilă o convergență, chiar dacă punctele de plecare sunt
foarte diferite, și s-ar oferi soluții concrete de reglementare în acest sens, ceea ce ar facilita astfel
continuarea negocierilor în cadrul OMC18.
UE pledează în favoarea abordărilor internaționale în cadrul acordurilor bilaterale. Facem
referire pe cât posibil la standardele convenite la nivel internațional (sau cel puțin la procesele
plurilaterale) și, prin urmare, folosim acordurile bilaterale ca pe o pârghie pentru a ne direcționa
partenerii către aceste sisteme internaționale (a se vedea exemplul reglementărilor ONU privind
autoturismele și eforturile noastre ca acestea să fie adoptate de către Coreea, Japonia și alte țări
asiatice). Exercițiul de definire a sferei eventualului acord cu Japonia se referă în mod explicit la
obiectivul de obținere a unei convergențe sporite între cerințele naționale din Japonia și
standardele internaționale relevante.
Pe plan plurilateral, UE favorizează abordările nediscriminatorii bazate pe regula națiunii
celei mai favorizate, urmând, după caz, modelul Acordului privind tehnologia informației. În
urma deschiderii arătate recent de către membrii APEC în ceea ce privește produsele ecologice,
am fi dispuși să sprijinim, în cadrul OMC, un astfel de acord plurilateral în acest domeniu. În
cazul în care o astfel de abordare nediscriminatorie nu este posibilă deoarece nu se poate atinge o
masă critică de participanți, trebuie să ancorăm noile inițiative, cât mai mult posibil în interiorul
sistemului OMC și să le păstrăm deschise tuturor țărilor care au aceeași ambiție, așa cum am
procedat în contextul negocierilor plurilaterale incipiente privind serviciile.
În cele din urmă, nu contează dacă urmăm o opțiune bilaterală, plurilaterală sau
multilaterală, ci dacă abordarea noastră față de acordurile bilaterale și plurilaterale este deschisă
18 Studiile economice arată, de asemenea, că eventualele ALS cu SUA și cu Japonia ar fi în beneficiul țărilor terțe,
din cauza efectelor de contagiune pozitive ale îmbunătățirilor în materie de reglementare și ale măsurilor de
asigurare a transparenței, dintre care multe sunt în beneficiul tuturor țărilor, erga omnes.
13
(în special față de o pluri- sau multilateralizare ulterioară) sau închisă (în principal,
discriminatorie).
b) Înregistrarea de progrese în cadrul OMC
Negocierile privind domeniile de acces la piețe în cadrul ADD rămân într-un impas care nu
pare să poată fi depășit în viitorul apropiat. Dar Agenda de dezvoltare de la Doha prezintă un
potențial prea mare pentru a fi abandonată. UE își menține angajamentul de a contribui la
finalizarea acesteia.
Ca un prim pas, este important să se obțină progrese în domeniile în care procesul
multilateral ar putea avansa. În cadrul următoarei conferințe ministeriale a OMC din
decembrie 2013, există o perspectivă tangibilă de a încheia un acord multilateral privind
facilitarea schimburilor comerciale și alte aspecte. Pentru economia mondială, avantajele unui
acord privind facilitarea schimburilor comerciale ar fi comparabile cu câștigurile totale
preconizate a fi obținute din liberalizarea bunurilor și serviciilor în cadrul mandatului ADD. O
astfel de acțiune pozitivă, care este în beneficiul tuturor membrilor OMC, ar fi fundamentală
pentru evoluția, pe plan mai amplu, a Agendei de dezvoltare de la Doha.
UE este pregătită să se implice în mod constructiv, după următoarea conferință ministerială
a OMC privind restul agendei de la Doha. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să
revenim la cauzele profunde ale impasului în care ne aflăm în prezent. Adevăratul blocaj din
cadrul acestei runde de negocieri nu este instituțional sau tehnic, nici măcar nu este legat de
conținutul actual al agendei, ci se referă mai degrabă la voința participanților de a ajunge la un
compromis. Această situație rezultă din faptul că OMC nu a evoluat la fel de repede ca realitățile
economice. Schimbările importante în ceea ce privește deținerea puterii economice relative
apărute între marii parteneri comerciali nu au fost încă pe deplin reflectate în sistemul OMC.
Există un dezechilibru tot mai mare între contribuția țărilor emergente mari la sistemul comercial
multilateral și avantajele de care aceste țări beneficiază în urma acestuia. Deja vizibilă la
momentul lansării ADD, această tendință s-a accentuat semnificativ între timp și se preconizează
că ea va continua să se amplifice și în viitor.
Reechilibrarea, în interiorul sistemului, a contribuției relative a țărilor dezvoltate și celei
aparținând economiilor emergente este o cerință fundamentală pentru ca sistemul să
avanseze în viitor. Aceasta reprezintă o problemă majoră, cu încărcătură politică și, în prezent,
nu se întrevede niciun efort în sensul rezolvării cu adevărat a acestei situații. Însă, până când
sistemul nu va depăși acest obstacol, nu se va putea înregistra niciun progres legat de vreo
schimbare profundă a modului în care funcționează OMC. Țările emergente trebuie să dea dovadă
de mai mult spirit de inițiativă și să își asume o responsabilitate mai mare în legătură cu
deschiderea piețelor lor față de restul membrilor OMC. În opinia noastră, acest lucru nu implică
reciprocitatea totală a angajamentelor față de țările dezvoltate ca o consecință a ADD, ci o
contribuție mai proporțională cu avantajele pe care aceste țări le obțin prin intermediul acestui
sistem.
0
5
10
15
20
25
0
5
10
15
20
25
0
5
10
15
20
25
0
5
10
15
20
25
Populația, PIB-ul și performanțele comerciale* ale UE, SUA și Chinei ca proporție din totalul la nivel
mondial
1. UE – jucător la categoria grea
ANEXĂ
Populație (2011)
PIB (paritatea puterii de cumpărare, 2011)
Schimburi de mărfuri (2011)
Sursa: ONU, FMI, OMC, Comisia Europeană * informații privind schimburile comerciale, cu
excepția celor din interiorul UE
Schimburi de servicii comerciale
(2011)
7.2% 4.5%
19.3%
14.9%
10.3%
13.3%
24.8%
14.0%
18.5% 20.3%
5.7%
18.2%
UE SUA China UE SUA China
UE SUA China UE SUA China
(% din totalul la nivel mondial)
Acorduri bilaterale – situația actuală
2. Agenda comercială a UE
Mexic
Columbia Peru
Cariforum
Chile
Africa de Sud
Coreea de Sud
Acorduri în vigoare Negocieri încheiate
Ucraina
Euro-Med
America Centrală
Fiji
Papua- Noua
Guinee
Acorduri bilaterale – perspective
Japonia
Parteneri estici
Pacific
Malaysia
India
Thailanda Mercosur
Euro-Med
Canada
Țările din Golf
5 regiuni africane
Vietnam
SUA
Alte țări
ASEAN
Singapore
Negocieri în curs Negocieri avute în vedere
AELS Turcia Balcani
0%
5%
10%
15%
20%
25%
30%
0%
5%
10%
15%
20%
Mărfuri Servicii
Sursa: OMC UE China SUA Japonia
3. Rezultatele înregistrate de UE în materie de schimburi comerciale și ISD
UE își menține o cotă foarte importantă din exporturile mondiale și se poate compara cu
succes cu alte economii industrializate
Un excedent în creștere în cazul industriei prelucrătoare și al serviciilor
-500
-400
-300
-200
-100
0
100
200
300
400
500
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
Servicii
Industrie prelucrătoare
Combustibili și minerale
Agricultură
Sursa: Comisia Europeană
20%
15%
10%
5%
0%
30%
25%
20%
15%
0%
10%
5%
(miliarde EUR)
Exporturile și importurile UE de bunuri și servicii comerciale cu principalii parteneri (2011)
Sursa: Comisia Europeană
Statele Unite 413,8 miliarde EUR 327,4 miliarde EUR
Brazilia 47,5 miliarde EUR 43.4 miliarde EUR
Rusia 132,8 miliarde EUR 207,3 miliarde EUR
China (+ Hong-Kong) 204,3 miliarde EUR 324,3 miliarde EUR India
52,4 miliarde EUR 49,4 miliarde EUR
Japonia 71,3 miliarde EUR 84,1 miliarde EUR
Stocurile de investiții între UE și principalii parteneri (2011)
Statele Unite 1 421,0 miliarde EUR 1 344,2 miliarde EUR
Brazilia 238,9 miliarde EUR 77,8 miliarde EUR
Rusia 166,8 miliarde EUR 53,1 miliarde EUR
China (+ Hong-Kong) 225,5 miliarde EUR 78,9 miliarde EUR
India 46,4 miliarde EUR 10,1 miliarde EUR
Japonia 85,8 miliarde EUR
144,2 miliarde EUR
Sursa: Comisia Europeană
050100150200250300350400450500550600
0500
1000150020002500300035004000450050005500
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Diverse tendințe la nivel sectorial (balanța comercială în miliarde EUR în sectoarele selectate)
Agricultură și produse alimentare
Produse miniere
Industria siderurgică
Substanțe chimice
Echipamente de birou și telecomunicații
ISD – element fundamental al dezvoltării economice – pe plan intern și extern (în miliarde EUR)
Stocuri de intrare din afara UE
Fluxuri de intrare în UE din afara UE
Stocuri de ieșire în afara UE
Fluxuri de ieșire din UE în afara UE
Sursa: Comisia Europeană
fluxuri stocuri
miliarde EUR
Automobile
Căi ferate, aeronave
Echipamente de producere a energiei electrice
Aparate neelectrice
Aparate electrice
Textile
Îmbrăcăminte
Instrumente științifice
Bunuri de uz personal și casnic
Sursa: Comisia Europeană
-150
-100
-50
0
50
100
150
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Substanțe chimice Automobile
Aparate neelectrice
Căi ferate, aeronave
Minerit
Îmbrăcăminte
Birou și telecomunicații
miliarde
EUR
-10
-5
0
5
10
15
20
25
30
IE EL ES IT PT IE EL ES IT PT IE EL ES IT PT
Sursa: Comisia Europeană
Rezultatele înregistrate de statele membre ale UE la export în perioada
2000-2010
EU inward and outward investment stocks by main partner (2011)
Evoluția cotei exporturilor totale ale țărilor UE (în %, 2000-2010)
Evoluția cotelor de piață ale statelor membre din exporturile mondiale (în %, 2000-2010)
-30
-10
10
30
50
70
90
110
130
150
170
PL LT
DK AT NL MT
SI HU BG
CY
EE RO
PT FI ES
IT
SK
IE
CZ LU DE
BE EL
LV
UK FR US SE JP
China
EU
Câștiguri
Pierderi
%
Dezechilibrele sunt în curs de corectare (anumite state membre ale UE)
Sursa: Comisia Europeană
Reducerea deficitului de cont curent
(2007-2014)
Evoluția elementelor componente ale ajustării de cont curent
Exporturi Importuri Venituri și transferuri
puncte procentuale din PIB
2007-2011 2011-2014
-20
-15
-10
-5
0
5
2008
2010
2012
2014
2008
2010
2012
2014
2008
2010
2012
2014
2008
2010
2012
2014
2008
2010
2012
2014
IE EL ES IT PT
% din PIB
IE EL ES IT PT
-3
-2
-1
0
1
2
3
4
5
6
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Alte țări
China
Japonia
Statele Unite
Uniunea Europeană
Sursa: FMI, Perspective economice mondiale
4. Importanța comerțului pentru UE
Contribuții la creștere PIB-ului mondial (%): 90% din creșterea mondială este generată în afara UE
Locuri de muncă orientate către export din totalul locurilor de muncă: aproximativ 30 de milioane de locuri de muncă din UE depind de comerțul exterior
(în %, cele mai recente cifre disponibile)
Peste 10%
8% - 10%
6% - 8%
4% - 6%
Până la 4%
Sursa: Comisia Europeană
