+ All Categories
Home > Documents > „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru...

„Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru...

Date post: 28-Jul-2015
Category:
Upload: daniel-voda
View: 1,102 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
Description:
În cadrul acestui proiect de cercetare, am abordat două probleme esenţialeale comunităţii internaţionale din secolul XXI şi am relevat importanţasoluţionării fiecărui din fenomenele studiate: Fenomenul sărăciei, reflectat încadrul capitolului I, fenomen a cărui concept pare dificil de definit şi greu deînţeles. Cu toate acestea însă, fenomenul sărăciei este vizibil, real şi extrem depalpabil, cât în cadrul țării noastre atât şi de întreaga comunitate internaţională.Specialiștii recunosc în mod unanim existenţa sărăciei chiar şi în ţările cele maidezvoltate. Multe întrebări şi dileme au apărut în privința dimensiunilor acestuifenomen: câte ţări sărace sunt? Care sunt persoanele sărace? Care suntcaracteristicile lor economice şi demografice? Răspunsurile la aceste şi alteîntrebări sunt conţinute în prezenta lucrare de cercetare.Capitolul II descrie Fenomenul schimbării climaterice, cauzat deactivitatea industrială a omului şi reprezintă un studiu al fenomenului încălziriiglobale, efectele acestui fenomen, consecinţele lui dar şi soluţii de depăşire asituaţiei create. Actualitatea temei poate fi argumentată astfel: dat fiind faptul căacest subiect este unul de importanţă majoră, în special în secolul XXI, dinmoment ce întreaga planetă este afectată de procesul de încălzire globală cauzatde imixtiunile directe a factorului antropogen în cadrul natural prin exploatareaneraţională a resurselor naturale a Terrei, în consecinţă nu se poate vorbi doarde efecte locale pentru o regiune, ţară sau continent ci despre „boala” uneiplanete întregi, casa a mii şi mii de organisme vii.Capitolul III, realizează o sinteză a lucrării de cercetare şi abordeazămotivaţia comunităţii mondiale în soluţionarea ambelor fenomene evocate încadrul cercetării şi oferă o analiză de prioritizare a problemelor enunţate,Fenomenul Schimbării climaterice şi Fenomenul sărăciei.
31
Ministe Direcţia Generală E Li la conferinţa ştiin la Ge „Schimbarea climate necesi erul Educaţiei al Republicii Moldova Educaţie, Tineret şi Sport a municipiulu iceul Teoretic „Mihai Viteazul” Lucrare de cercetare nţifico-practică „Muncă, Talent, Cute eografie, secţia Ecologie, pe tema: erică şi fenomenul combaterii sărăciei: ităţi pentru comunitatea mondială” Vodă Daniel, elev î al LT „ Leliuh Maria, profe Chişinău 2010 1 ui Chişinău ezanţă” : priorităţi şi Autor: în clasa XI-a „B” „Mihai Viteazul” Recenzori: esor de geografie grad didactic II
Transcript
Page 1: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

1

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Direcţia Generală Educaţie, Tineret şi Sport a municipiului Chişinău

Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”

Lucrare de cercetare

la conferinţa ştiinţifico-practică „Muncă, Talent, Cutezanţă”

la Geografie, secţia Ecologie, pe tema:

„Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

Autor:

Vodă Daniel, elev în clasa XI-a „B”

al LT „Mihai Viteazul”

Recenzori:

Leliuh Maria, profesor de geografie

grad didactic II

Chişinău 2010

1

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Direcţia Generală Educaţie, Tineret şi Sport a municipiului Chişinău

Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”

Lucrare de cercetare

la conferinţa ştiinţifico-practică „Muncă, Talent, Cutezanţă”

la Geografie, secţia Ecologie, pe tema:

„Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

Autor:

Vodă Daniel, elev în clasa XI-a „B”

al LT „Mihai Viteazul”

Recenzori:

Leliuh Maria, profesor de geografie

grad didactic II

Chişinău 2010

1

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Direcţia Generală Educaţie, Tineret şi Sport a municipiului Chişinău

Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”

Lucrare de cercetare

la conferinţa ştiinţifico-practică „Muncă, Talent, Cutezanţă”

la Geografie, secţia Ecologie, pe tema:

„Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

Autor:

Vodă Daniel, elev în clasa XI-a „B”

al LT „Mihai Viteazul”

Recenzori:

Leliuh Maria, profesor de geografie

grad didactic II

Chişinău 2010

Page 2: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

2

Cuprins

Rezumatul lucrării de cercetare: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii

sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea internaţională” ............................ 3

Introducere: ..................................................................................................................... 4

Capitolul I: „Fenomenul sărăciei şi impactul asupra comunităţii mondiale” ................. 6

§ 1.1 Repere teoretice asupra fenomenului sărăciei ....................................................... 6

§ 1.2 Sărăcia la nivel global ......................................................................................... 17

Capitolul II: „Fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii globale” ...................... 22

§2.1 Fenomenul Încălzirii Globale. .............................................................................. 22

§ 2.2 Gazele cu efect de seră ........................................................................................ 23

§ 2.3 Consecinţele Încălzirii Globale ........................................................................... 25

Capitolul III. Concluzionare: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii

sărăciei, priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială” ..................................... 27

Recenzie ........................................................................................................................ 30

BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................... 31

Page 3: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

3

Rezumatul lucrării de cercetare: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea internaţională” În cadrul acestui proiect de cercetare, am abordat două probleme esenţiale

ale comunităţii internaţionale din secolul XXI şi am relevat importanţa

soluţionării fiecărui din fenomenele studiate: Fenomenul sărăciei, reflectat în

cadrul capitolului I, fenomen a cărui concept pare dificil de definit şi greu de

înţeles. Cu toate acestea însă, fenomenul sărăciei este vizibil, real şi extrem de

palpabil, cât în cadrul țării noastre atât şi de întreaga comunitate internaţională.

Specialiștii recunosc în mod unanim existenţa sărăciei chiar şi în ţările cele mai

dezvoltate. Multe întrebări şi dileme au apărut în privința dimensiunilor acestui

fenomen: câte ţări sărace sunt? Care sunt persoanele sărace? Care sunt

caracteristicile lor economice şi demografice? Răspunsurile la aceste şi alte

întrebări sunt conţinute în prezenta lucrare de cercetare.

Capitolul II descrie Fenomenul schimbării climaterice, cauzat de

activitatea industrială a omului şi reprezintă un studiu al fenomenului încălzirii

globale, efectele acestui fenomen, consecinţele lui dar şi soluţii de depăşire a

situaţiei create. Actualitatea temei poate fi argumentată astfel: dat fiind faptul că

acest subiect este unul de importanţă majoră, în special în secolul XXI, din

moment ce întreaga planetă este afectată de procesul de încălzire globală cauzat

de imixtiunile directe a factorului antropogen în cadrul natural prin exploatarea

neraţională a resurselor naturale a Terrei, în consecinţă nu se poate vorbi doar

de efecte locale pentru o regiune, ţară sau continent ci despre „boala” unei

planete întregi, casa a mii şi mii de organisme vii.

Capitolul III, realizează o sinteză a lucrării de cercetare şi abordează

motivaţia comunităţii mondiale în soluţionarea ambelor fenomene evocate în

cadrul cercetării şi oferă o analiză de prioritizare a problemelor enunţate,

Fenomenul Schimbării climaterice şi Fenomenul sărăciei.

Page 4: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

4

Introducere: Moto: „Cea mai nobilă preocupare a omului este omul… ”

G. E. Lessing

Ne-am născut într-o lume în care Omul este jucătorul cel mai de seamă,

iar Pământul este mica sa jucărie, terenul fanteziei lui şi cobaiul celor mai

groaznice experimente. Ne-am născut într-o lume, în care alături de noi

vieţuiesc miliarde de oameni, ne-am născut într-un timp când graniţele sunt mai

mult fictive decât reale, ele fiind doar un element de constrângere pentru o

naţiune. Ne-am născut într-o lume globalizată, în care goana după profit şi

prosperitate este în capul mesei. Ne-am născut într-o lume în care umanitatea a

creat cele mai multe probleme. Două dintre ele le voi analiza în studiul meu de

mai jos. Este vorba despre Fenomenul Sărăciei şi Fenomenul Schimbării

climaterice, adevărate răni vii a organismului numit civilizaţiunea umană.

Consider că subiectele evocate în cadrul lucrării de cercetare sunt deosebit de

actuale din moment ce ambele probleme, nu sunt doar regionale sau

continentale ci privesc cu „ochi de lup” întreaga comunitate globală.

În urma studiului, mi-am conturat şi realizat următoarele obiective ţintă,

în cadrul capitolului I „Fenomenul sărăciei şi impactul asupra comunităţii

mondiale”:

O1: să identific fenomenul sărăciei în comunitatea mondială;

O2: să studiez impactul fenomenului sărăciei asupra dezvoltării durabile a

ţărilor lumii;

O3: să evidenţiezi reperele structurale ale fenomenului sărăciei,

evidenţiind motivele apariţii, etapele şi instrumentele de combatere a acestuia;

O4: să analizez statele lumii conform criteriilor „sărace/bogate” şi

metodologiile care se aplică la ierarhizarea indicelui prosperităţii statelor lumii;

Page 5: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

5

O5: să identific organizaţiile cu impact decisiv în soluţionarea sau crearea

fenomenului sărăciei;

Iar în cadrul capitolului II „Fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii

globale”:

O1: să identific fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii globale;

O2: să evidenţiezi impactul acestui fenomen asupra comunităţii mondiale

cât şi locale;

O3: să prezint metode de diminuare a fenomenului schimbării climaterice

asupra mediului ambiant;

O4: să prezint aportul factorilor activi (ONU, UE, alte state şi organizaţii)

asupra combaterii fenomenului.

În urma studiului meu, am insistat să prezint importanţa celor două

probleme şi impactul deosebit de negativ pe care îl poartă precum şi necesitatea

combaterii fenomenelor enunţate şi promovarea unor campanii de dezvoltare

durabilă în cadrul relaţiilor internaţionale.

5

O5: să identific organizaţiile cu impact decisiv în soluţionarea sau crearea

fenomenului sărăciei;

Iar în cadrul capitolului II „Fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii

globale”:

O1: să identific fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii globale;

O2: să evidenţiezi impactul acestui fenomen asupra comunităţii mondiale

cât şi locale;

O3: să prezint metode de diminuare a fenomenului schimbării climaterice

asupra mediului ambiant;

O4: să prezint aportul factorilor activi (ONU, UE, alte state şi organizaţii)

asupra combaterii fenomenului.

În urma studiului meu, am insistat să prezint importanţa celor două

probleme şi impactul deosebit de negativ pe care îl poartă precum şi necesitatea

combaterii fenomenelor enunţate şi promovarea unor campanii de dezvoltare

durabilă în cadrul relaţiilor internaţionale.

5

O5: să identific organizaţiile cu impact decisiv în soluţionarea sau crearea

fenomenului sărăciei;

Iar în cadrul capitolului II „Fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii

globale”:

O1: să identific fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii globale;

O2: să evidenţiezi impactul acestui fenomen asupra comunităţii mondiale

cât şi locale;

O3: să prezint metode de diminuare a fenomenului schimbării climaterice

asupra mediului ambiant;

O4: să prezint aportul factorilor activi (ONU, UE, alte state şi organizaţii)

asupra combaterii fenomenului.

În urma studiului meu, am insistat să prezint importanţa celor două

probleme şi impactul deosebit de negativ pe care îl poartă precum şi necesitatea

combaterii fenomenelor enunţate şi promovarea unor campanii de dezvoltare

durabilă în cadrul relaţiilor internaţionale.

Page 6: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

6

Capitolul I: „Fenomenul sărăciei şi impactul asupra comunităţii mondiale”

Motto „Săracul priveşte bogatul zicând posac: Dacă aş fi bogat ai fi tu sărac”

( Bertolt Brecht)

§ 1.1 Repere teoretice asupra fenomenului sărăciei Fenomenul sărăciei reprezintă o problemă complexă şi dificil de conturat

în parametri de şablon, căci aspectele ce vizează sărăcia sunt multiple, începând

cu cele politice şi finisând cu cele sociale, de fapt de-a lungul istoriei statului

bunăstării, fenomenul sărăciei a fost abordat din punctul de vedere a patru mari

perspective socio-economice şi politice:

A. neoliberalismul;

B. conservatorismul;

C. social-democraţia;

D. socialismul revoluţionar.

A. Perspectiva neoliberală a avut o ascensiune maximă în anii ‘80 în special în

Marea Britanie (Guvernul Margaret Thatcher) şi în cadrul Statelor Unite ale

Americii (Administraţia preşedintelui Ronald Reagan). Bazele acestei

perspective au fost puse însă în anii ’40, ca o critică la adresa rapidelor

schimbări spre o accentuată furnizare a bunăstării de către stat şi a fost readus

în atenţia publicului în anii ’601 de către americanul Milton Friedman (1962).

Ultimii ani ai deceniului IX sunt asociaţi cu scrierile celor care au reprezentat

noua dreaptă a bunăstării (Nicholas Barry, 1987, Donald George Green, 1987,

Richard Levitas, 1986). Conform acestei perspective activitatea / intervenţia

1 Gans J. Herbert, 1973, More Equality, New York, Random House, Pantheon Books.

Page 7: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

7

statului în economie trebuie menţinută la un nivel minim, pentru a evita

interferenţa cu operarea liberă a pieţei, iar statul trebuie să nu se amestece în

afacerile sociale ci mai degrabă să-i lase pe indivizi să-şi asigure ei înşişi, prin

propriile forţe, ceea ce-şi doresc. Adepţii neoliberalismului, consideră că

intervenţia statului mai degrabă agravează starea de sărăcie decât să contribuie

la rezolvarea problemei sărăciei, încurajând dependenţa şi subminând auto-

suficienţa şi auto-ajutorarea. Mesajul vehement al acestora pledează pentru

reducerea suportului statului şi încurajarea auto-suficienţei.

B. Perspectiva conservatoristă – descrie o largă paletă de obţiuni politice,

incluzând (după unii autori) o parte din guvernarea Thatcher, şi extinzându-

se/ cuprinzând toate guvernările creștin-democrate europene (Germania, Belgia,

Olanda în anii ’80). Adepţii conservatorismului cred în necesitatea intervenţiei

statului, în particular în politica socială, pentru a ameliora sau chiar acţiona

împotriva problemelor generate într-o economie predominant de piaţă. Ei

recunosc că sărăcia este o problemă şi statul trebuie să intervină, însă nu foarte

mult, cu atât mai puţin pe piaţa muncii, şi nu doresc ca politica socială să devină

un “canal de scurgere” costisitor pentru cheltuielile publice. Este o abordare

denumită “abordarea cazuală/ selectivă” a sărăciei. Săracii sunt rezultatul

economiei de piaţă, iar statul trebuie să amelioreze această situaţie, şi nu

neapărat să o prevină, focalizând suportul spre cei identificaţi a fi săraci.

C. Social-democraţia – cuprinde laburiștii din Marea Britanie şi marea

majoritate a guvernelor din ţările scandinave (Suedia, Danemarca şi Norvegia)

de după cel de-al doilea război mondial. Elementul de diferenţiere cel mai

accentuat în comparaţie cu conservatorismul se referă la amploarea intervenţiei

Statului în (re)distribuirea bunăstării – conservatorismul operează cu un model

minimal al politicilor sociale, pe când social-democraţia caută să intervină sau

să interfereze cu economia de piaţă, pentru a preveni problemele. În acest sens,

social-democraţii consideră că obiectivele politicilor sociale trebuie să fie strâns

Page 8: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

8

corelate cu măsurile de politică economică. În cazul sărăciei sunt necesare

intervenţii ale statului pe piaţa muncii pentru reducerea şomajului.

D. Socialismul revoluţionar s-a manifestat după cel de-al doilea război mondial

în Uniunea Sovietică, RDG şi ţările Europei de Centrale şi de Est. Conform

acestei doctrine, se considera că înlocuirea economiei capitaliste (bazată pe

proprietatea privată a mijloacelor de producţie), cu o economie socialistă

(bazată pe ‘proprietatea comună’ /a statului asupra mijloacelor de producţie) va

elimina sărăcia care în societăţile capitaliste derivă dintr-o

operare defectuoasă şi punitivă a pieţei muncii. Falimentul economiei socialiste

înregistrat în anii 1990 a determinat intrarea într-un con de umbră a acestei

perspective.

Datorită interesului mare stârnit de problema sărăciei, au fost emise mai multe

explicaţii cu privire la cauzalitatea sărăciei, începând cu explicaţiile ce puneau

accent pe individ ca fiind singurul vinovat de starea în care se află şi terminând cu

explicaţiile potrivit cărora sistemul social ar fi de vină în ceea ce-i priveşte pe

săraci şi starea acestora. Deci, ce include sărăcia?

Imagine 1.0.1 Prezintă forma cea mai dură a sărăciei – lipsa hranei

8

corelate cu măsurile de politică economică. În cazul sărăciei sunt necesare

intervenţii ale statului pe piaţa muncii pentru reducerea şomajului.

D. Socialismul revoluţionar s-a manifestat după cel de-al doilea război mondial

în Uniunea Sovietică, RDG şi ţările Europei de Centrale şi de Est. Conform

acestei doctrine, se considera că înlocuirea economiei capitaliste (bazată pe

proprietatea privată a mijloacelor de producţie), cu o economie socialistă

(bazată pe ‘proprietatea comună’ /a statului asupra mijloacelor de producţie) va

elimina sărăcia care în societăţile capitaliste derivă dintr-o

operare defectuoasă şi punitivă a pieţei muncii. Falimentul economiei socialiste

înregistrat în anii 1990 a determinat intrarea într-un con de umbră a acestei

perspective.

Datorită interesului mare stârnit de problema sărăciei, au fost emise mai multe

explicaţii cu privire la cauzalitatea sărăciei, începând cu explicaţiile ce puneau

accent pe individ ca fiind singurul vinovat de starea în care se află şi terminând cu

explicaţiile potrivit cărora sistemul social ar fi de vină în ceea ce-i priveşte pe

săraci şi starea acestora. Deci, ce include sărăcia?

Imagine 1.0.1 Prezintă forma cea mai dură a sărăciei – lipsa hranei

8

corelate cu măsurile de politică economică. În cazul sărăciei sunt necesare

intervenţii ale statului pe piaţa muncii pentru reducerea şomajului.

D. Socialismul revoluţionar s-a manifestat după cel de-al doilea război mondial

în Uniunea Sovietică, RDG şi ţările Europei de Centrale şi de Est. Conform

acestei doctrine, se considera că înlocuirea economiei capitaliste (bazată pe

proprietatea privată a mijloacelor de producţie), cu o economie socialistă

(bazată pe ‘proprietatea comună’ /a statului asupra mijloacelor de producţie) va

elimina sărăcia care în societăţile capitaliste derivă dintr-o

operare defectuoasă şi punitivă a pieţei muncii. Falimentul economiei socialiste

înregistrat în anii 1990 a determinat intrarea într-un con de umbră a acestei

perspective.

Datorită interesului mare stârnit de problema sărăciei, au fost emise mai multe

explicaţii cu privire la cauzalitatea sărăciei, începând cu explicaţiile ce puneau

accent pe individ ca fiind singurul vinovat de starea în care se află şi terminând cu

explicaţiile potrivit cărora sistemul social ar fi de vină în ceea ce-i priveşte pe

săraci şi starea acestora. Deci, ce include sărăcia?

Imagine 1.0.1 Prezintă forma cea mai dură a sărăciei – lipsa hranei

Page 9: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

9

a) Explicaţia individual-psihologică a cauzalităţii sărăciei. Potrivit acestei

perspective, se consideră că vinovaţi de starea de sărăcie sunt înşişi săracii,

datorită greşelilor personale şi comportamentului lor deviant orientat spre

gratificaţii uşoare şi imediate: alcoolism, lipsă de interes faţă de procesele

educaţionale şi lipsa lor efectivă de efort pentru a se îndepărta de starea de sărăcie.

Una din acuzaţiile privind greşelile săracilor se fundamentează pe orientările de

valoare ale acestora, considerându-se că sunt în această stare datorită lipsei de

efort în a depăşi situaţiile dificile, incompetenţă, lipsa lor de abilitate şi talent etc.

Concluzia acestei orientări este că săracii trebuie ajutaţi dar şi pedepsiţi moral

pentru că sunt săraci, întrucât vina este a lor şi deci societatea trebuie să fie dură

cu ei. Numai că această atitudine conduce la stigmatizarea socială a săracilor

care, conform altor puncte de vedere, este o atitudine contraproductivă ce

diminuează şansele săracului de a evada din situaţia de sărăcie şi, de asemenea,

reprezintă şi o atitudine imorală "aruncându-se" vinovăţia asupra victimei

(săracul nu este un ‘vinovat’ ci ‘victimă’).

Pe de altă parte ajutorul, acordat săracilor poate crea dependenţă şi deci un efect

negativ în neconcordanţă cu scopul ajutorului. Tocmai de aceea ajutoarele

trebuiesc acordate astfel încât să nu încurajeze rămânerea în starea de sărăcie, ci

implicarea în găsirea soluţiilor la propriile nevoi.

Din punctul de vedere al acestei teorii, cauzele care conduc la sărăcie sunt de

natură patologică (indolenţă şi nepăsare, resemnare, fatalism; cauze genetice -

status social dependent de inteligenţă; cauze psihologie - neadaptare datorită

personalităţii) şi presupun blamarea victimei.

b) Explicaţia economică şi socială a cauzalităţii sărăciei. O perspectivă opusă

celei prezentate anterior consideră sărăcia ca având cauzalitatea în societate,

indivizii cu venituri reduse fiind consideraţi victime şi nu vinovaţi. Conform

acestei abordări se presupune că sărăcia ar putea fi eliminată prin programe şi

Page 10: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

10

acţiuni la nivelul general al societăţii, iar atitudinea de blamare a săracului (care

este o victimă) conduce la o orientare greşită a programelor sociale. Astfel,

trăsăturile distinctive “de clasă” ale săracilor, despre care se vorbeşte în societate,

ar fi în realitate condiţii externe impuse săracilor chiar de către societate (şomaj,

locuinţă necorespunzătoare, lipsa educaţiei, comportamente deviante etc.).

Această perspectivă care consideră societatea răspunzătoare de starea de sărăcie a

unora dintre membrii ei, apreciază că săracii ar fi caracterizaţi de multe valori

pozitive şi modele de comportament similare clasei medii, dar situaţia lor

concretă, de viaţă, îi obligă să dezvolte anumite trăsături “subculturale” pentru a

putea supravieţui.

O abordarea oarecum complementară este oferită de perspectiva economică a

sărăciei, care consideră că sărăcia provine din sistemul de organizare economică

bazată pe mecanismul pieţei libere. Astfel, în acest sistem, veniturile provin fie din

activitatea economică prezentă (salarii, profituri), fie trecută (proprietăţi, investiţii

etc.). Veniturile primare nu sunt egal distribuite, anumite segmente ale populaţiei

obţinând foarte mult, în timp ce alte segmente nu au acces la asemenea facilităţi

(bătrânii, şomerii, cei cu salarii mici etc.) ceea ce determină necesitatea

intervenţiei statului în favoarea celor defavorizaţi pentru o redistribuţie secundară

a veniturilor. Din acest punct de vedere există două teorii: a) o teorie optimistă,

conform căreia o piaţă liberă produce oportunităţi pentru fiecare. În aceste

condiţii, cei care nu pot să profite de oportunităţi sunt cei săraci, cei incapabili şi

cei ce nu vor (în acest context şomajul este considerat a reprezenta un accident

economic şi are accente individuale). b) o teorie opusă celei optimiste, conform

căreia polarizarea societăţii în săraci şi bogaţi este tocmai rezultatul efectelor

pieţei libere care favorizează pe cei bogaţi şi îi defavorizează pe săraci,

oportunităţile fiind deci inechitabil distribuite; cu alte cuvinte săracii nu se fac

vinovaţi de incapacitate de a profita de pe urma oportunităţilor oferite de piaţa

liberă, ci sunt victime ale societăţii şi sistemului bazat pe piaţa liberă.

Page 11: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

11

c) Perspectiva funcţionalistă de abordare a sărăciei. Explicaţia politică a

sărăciei. Abordarea funcţionalistă pune accent pe disfuncţiile instituţionale ale

societăţii, care s-ar constitui drept cauză a sărăciei. În lumina acestei abordări sunt

demne de reţinut două elemente:

1. se consideră că sfera şi natura sărăciei ar depinde de schimbările sociale rapide

înregistrate în secolul XX. Progresul tehnologic, automatizarea, reducerea

posibilităţii prestării muncilor necalificate în mediul urban şi rural,

schimbarea pattern-urilor rezidenţiale - au condus la alterarea cererilor şi

nevoilor. În consecinţă, se apreciază că un segment important al populaţiei s-a

dovedit din ce în ce mai vulnerabil şi mai nepregătit pentru condiţiile sociale post

industriale.

2. O altă direcţie în abordarea funcţionalistă încearcă să considere sărăcia ca o

parte necesară a sistemului social, şi nu o criză a instituţiilor sociale. În acest sens

se consideră că pragul sărăciei ar servi ca factor de motivaţie pentru muncă, chiar

dacă unele munci nu sunt înalt valorizate. Aceste munci care nu sunt recunoscute

sunt şi mai puţin răsplătite, pentru a-i îndemna pe săraci ca prin eforturi proprii să

se îndepărteze de starea de sărăcie şi deci să tindă spre locuri de

muncă valorizate şi răsplătite pe măsură. În schimb, muncile considerate

importante, complexe, care presupun o formare profesională de durată, sunt

răsplătite printr-un prestigiu mai înalt şi printr-un venit mai consistent. În timp ce

toate muncile contribuie la funcţionarea întregului sistem social, există totuşi o

ierarhie a recompenselor care creează un sistem de stratificări sociale, în care

oamenii plasaţi în partea de jos câştigă mai puţin.

Complementară acestei abordări funcţionaliste este explicaţia politică a sărăciei,

care consideră că aceasta nu se constituie ca rezultat al economiei, nici al

factorilor personali ci al logicii politice desfăşurate în diferitele perioade de timp.

Conform cu unele logici politice (cum este şi teoria funcţionalistă a sărăciei) se

Page 12: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

12

consideră că sărăcia nu creează numai probleme şi disfuncţii ci ar avea şi unele

funcţii pozitive.

d) Teoriile privind inegalităţile şi conflictele sociale (Marxism). Această abordare

are la bază concepţia marxistă a conflictelor de clasă, conform căreia inegalitatea

economică ce domină societatea capitalistă promovează interesele proprietarilor

de mijloace de producţie generând astfel monopolul puterii din partea unui

segment restrâns de oameni ce deţin puterea economică (şi complementar pe cea

politică), situaţie care dă naştere la exploatarea maselor (sărace) de către elita

puterii. Întregul sistem capitalist este astfel condamnat, considerându-se că se află

la originea tuturor problemelor cu care se confruntă societatea. În lumina acestei

teorii, programele de combatere a sărăciei sunt de cele mai multe ori inadecvate,

orientând în mod greşit priorităţile. Aceşti teoreticieni susţin că asemenea

programe determină apatie şi dezorganizare în rândul săracilor (care constituie

grosul maselor), soluţia fiind mobilizarea politică, organizarea şi câştigarea puterii

care să conducă la reducerea inegalităţilor şi în ultimă instanţă la egalitate socio-

economică.

e) Perspectiva interacţionistă de abordare a sărăciei. Această perspectivă se

concentrează asupra modurilor în care oamenii percep şi definesc elementele care

le influenţează vieţile. Percepţia şi (auto)definirea ca sărac le consolidează

existenţa în sărăcie. Pentru cei săraci, principalul punct de referinţă îl constituie

vecinii aflaţi, în aproape toate cazurile, în aceeaşi situaţie. Dacă locuiesc într-o

zonă caracterizată de şomaj, criminalitate, abuz de alcool şi droguri, absenteism

şcolar etc., pentru ei există puţine modele pozitive la care să se raporteze.

Numărul alegerilor posibile este restrâns şi astfel apare o reproducere a modelelor

din jurul lor. Orientarea programelor de combatere a sărăciei pentru eliminarea

acestor pungi de sărăcie ar trebui să se facă prin încurajarea investiţiilor în aceste

zone dar şi prin încercarea de a schimba pattern-urile comportamentale.

Page 13: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

13

f) Teoria etichetării sociale a săracilor. Susţinătorii acestei teorii afirmă că prin

etichetarea săracilor, societatea contribuie la perpetuarea sărăciei. Dacă săracii

sunt definiţi ca fiind leneşi, incompetenţi, imorali, apatici, fără dorinţa de a se

schimba şi de a avea succes, atunci aceşti indivizi vor accepta definiţiile ca atare şi

acest lucru se întâmplă în special când sursele de socializare (familie,

şcoală, mass-media) aplică continuu asemenea etichete. În fapt, aşteptările

celorlalţi, cât şi atitudinile negative şi dezaprobatoare, ocazionează adesea

răspunsuri comportamentale cărora săracii li se conformează de cele mai multe

ori. Fără încurajare şi auto încredere, de exemplu, este mai probabil pentru un

copil provenit dintr-o familie săracă să aibă rezultate şcolare slabe şi să

abandoneze şcoala. Totuşi se poate afirma că nu toţi oamenii cu venituri

mici internalizează sentimente de inferioritate faţă de ei înşişi, ori au aspiraţii de

nivel redus. Unii adulţi încearcă, pentru copii lor, să pună accent pe educaţie, dar

această teorie a etichetării vrea să sugereze un proces îndelungat şi continuu de

identificare a lor în raport cu condiţiile inadecvate de viaţă şi cu imaginea lor

socială reflectată în percepţia celorlalte segmente sociale. În consecinţă săracii

sunt (sau apar) defavorizaţi şi acest aspect al defavorizării este întărit atât în

interiorul subculturii sărăciei cât şi în afara acesteia. Totodată, săracii tind să-şi

definească mediul lor social şi de viaţă din perspectiva lipsurilor, pentru că acestea

constituie pentru ei un punct de reper principal şi predomină în viaţa lor. De aici se

ajunge la o imagine negativă de sine, la blazare şi la o acceptare fatalistă, a

situaţiei de sărac conducând la dezvoltarea acestei subculturi a sărăciei şi la

evadarea din realitate prin comportamente uneori deviante şi subterfugii

compensatoare (alcoolism, droguri etc.).Soluţia ar fi eliminarea (auto)definirii

negative şi o încurajare a redefinirii pozitive a situaţiei şi posiblităţilor. Prin

aceasta s-ar îmbunătăţi imaginea de sine, concomitent cu creşterea şi asigurarea

unor şanse mai mari de obţinere a unor venituri, în special din muncă, şi care să

fie administrate în mod raţional şi nu orientate spre gratificaţii imediate.

Page 14: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

14

g) Explicaţia culturală a sărăciei. Conform acestei abordări, se consideră că

săracii îşi creează o lume a lor, o cultură proprie care a fost denumită generic

"cultura sărăciei". Conceptul de cultură a sărăciei a fost lansat de Oscar Lewis

(1966), care a efectuat unele studii asupra comportamentului populaţiei sărace

din Puerto-Rico, cultură care, în sens antropologic, apare ca fiind determinată de o

serie de modele sedimentate social, care analizează felul în care oamenii gândesc,

simt şi acţionează.

În cadrul acestei culturi a sărăciei, familia nucleară este dominantă şi este centrată

îndeosebi pe mamă, tatăl având un rol foarte scăzut în cadrul vieţii de familie (fie

datorită faptului că este la slujbă sau în permanentă căutare de lucru, fie pentru că

este alcoolic, a părăsit familia, e în detenţie, decedat etc.). În acest mediu

căsătoriile sunt realizate între parteneri foarte tineri, relaţiile sexuale apar foarte

timpuriu, copiii se nasc la vârste scăzute ale cuplului şi de aici rezultă o

instabilitate crescută şi o coeziune slabă a familiei, care asociate cu o situaţie

financiar-materială dificilă conduc la dezvoltarea unor pattern-uri de

comportament specifice săracilor. De asemenea, personalitatea majorităţii celor

aflaţi în sărăcie este slabă şi există un autocontrol foarte scăzut, apărând o

orientare către gratificaţii imediate cu efecte perturbatoare asupra ciclului social

normal.

Oscar Lewis a ajuns la concluzia existenţei unei culturi a sărăciei pe baza

analizării stilurilor de viaţă ale săracilor, care au foarte multe elemente în comun,

indiferent care ar fi societatea de referinţă. Sărăcia ca atare este determinată de

situaţii asemănătoare, iar problemele create de sărăcie tind să producă aceleaşi

consecinţe, ceea ce determină apariţia unei culturi specifice.

Cultura sărăciei presupune o internalizare a unui anumit tip de comportament, cu

norme şi valori diferite, specifice, ce determină opunerea unei rezistenţe crescute

la alte modele culturale.

Page 15: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

15

Oscar Lewis considera că:

1) membrii claselor de jos (în speţă săracii) au o înclinaţie spre subcultură ce tinde

să se permanentizeze şi

2) săracul îşi creează o lume a lui, proprie, din care refuză de cele mai multe ori să

evadeze. Conştientizarea lipsei oricărui viitor îi face pe săraci să adopte un

comportament specific: de exemplu să bea la sfârşit de săptămână tot ce-au adunat

în timpul săptămânii, neasumarea responsabilităţii viitorului (în mod deosebit al

familiei) la care se adaugă sentimente de apatie şi inutilitate etc.

Oscar Lewis a analizat modul de viaţă al săracilor şi a constatat că în comunităţile

sărace există:

a) un puternic sentiment al marginalităţii şi al neajutorării;

b) un puternic sentiment al dependenţei şi inferiorităţii, şi lipsa unei personalităţi

sociale;

c) resemnare şi fatalism.

Astfel, apar seturi de credinţe şi norme de comportament care includ atitudini de

apatie, tendinţe spre gratificaţii imediate, experienţă sexuală precoce şi viaţă de

familie instabilă, discreditarea şcolii etc. Se formează astfel un ciclu al sărăciei

care este continuu reîntărit deoarece copiii îşi însuşesc valorile şi atitudinile

părinţilor, determinând moştenirea şi reproducerea stării de sărăcie. Pe măsură ce

copiii se dezvoltă şi se maturizează, orientarea lor negativă faţă de muncă şi viaţă

îi face slab pregătiţi pentru a pătrunde în viaţa socială normală - la aceasta

contribuind şi societatea care este foarte stratificată, iar oamenii sunt extrem de

individualişti.

Cultura sărăciei nu este numai un mod de viaţă ci şi o reacţie (negativă) la starea

de sărăcie, un comportament care afundă şi mai mult în sărăcie şi care tinde să

Page 16: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

16

formeze adevărate pungi cronice stabile de sărăcie care odată formate sunt greu

tratabile. Cea mai mare barieră în depăşirea acestei probleme nu o constituie, după

cum s-ar crede, lipsa mijloacelor financiare, ci lipsa de motivaţie şi speranţă,

stările apatice şi atitudinile fataliste care generează abandonul luptei săracilor

împotriva propriei stări de sărăcie.

Modelul cultural al sărăciei analizat de Oscar Lewis a fost supus unor numeroase

critici, acestea arătând că această cultură a sărăciei nu pare a fi universală (cum

susţinea O. Lewis), în multe ţări cei săraci neevoluând în sensul arătat de Lewis, ci

chiar în tipuri opuse.

De asemenea, considerarea şi acceptarea existenţei unei culturi a sărăciei conduce

la spargerea colectivităţilor umane moderne în două categorii distinctive: cei

standard şi clasă inferioară, situaţie contraproductivă cu efecte negative asupra

posibilităţii de ameliorare şi reducere a fenomenului sărăciei. Criticii culturii

sărăciei au arătat că există numeroase semne de întrebare cu privire la faptul că

săracii ar avea o structură a personalităţii diferită de a celor non-săraci. Foarte

mulţi consideră că comportamentul săracilor nu este explicabil prin pattern-

urile considerate de cultura sărăciei ci prin situaţia efectivă de viaţă: schimbarea

situaţiei determină schimbarea personalităţii, orientărilor şi comportamentelor. În

acest sens se poate pune întrebarea legitimă dacă se poate vorbi de pattern-uri

culturale stabile şi anume - modul colectiv, generic, de comportare provine din

pattern-uri sau din situaţia actuală de sărac? Concluzia trasă de criticii culturii

sărăciei este că modul de viaţă al săracilor provine mai degrabă din situaţia în care

se află (trăiesc) decât din pattern-uri. Tânăra generaţie nu este neapărat prizoniera

culturii mediului social din care provine, ci a situaţiei în care se află, schimbarea

situaţiei conducând la adoptarea altor comportamente care pot conduce la

îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.

Page 17: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

17

§ 1.2 Sărăcia la nivel global Sărăcia la nivel global se resimte simţitor, din moment ce din ţările

lumii sunt considerate ţări slab dezvoltate şi în curs de dezvoltare, ultimele două

termene foarte gentil şi diplomatic, marchează sintagma „ţări sărace”, adică

nivelul de viaţa în cadrul acestor state, popular vorbind „lasă de dorit”, situaţia

este cu atât mai tristă, cu cât Republica Moldova face parte din clubul ţărilor în

curs de dezvoltare şi dacă tot am pomenit de statistici, suntem cea mai săracă

ţară din Europa, unicul aspect pozitiv din studiul respectiv, este că ţările de pe

continentul european sunt ţările înalt dezvoltate şi posedă economii puternice şi

competitive la nivel global. Sărăcia este eticheta extrem de simplu de utilizat,

dacă nu eşti bogat, eşti sărac şi invers, la nivel de state situaţia este exact

aceeaşi, doar că se impun o multitudine de aspecte cât economice, atât sociale şi

politice.

Aspectele istorice au creat pe mapamond-ul global, naţiuni lideri şi

naţiuni „colonizate”, deşi în secolul XXI, termenul colonie se ia în ghilimele,

relaţiile dintre state au rămas aceleaşi, căci la nivel global deciziile importante şi

vitale pentru întreaga omenire sunt luate de un număr redus de ţări. Cum sărăcia

este o expresie mai mult sau mai puţin economică, în continuare mă voi referi la

aspectul relaţiilor comerciale şi economice între state. Iar pentru a identifica

ţările sărace, voi încerca să le depistez pe cele bogate, cum menţionam anterior,

dacă un stat nu este bogat, el automat trece în stat sărac, poziţia de mijloc este

ca şi inexistentă. La nivel economic există şi termene specifice – ţări în cadrul

G7/G8 şi G20, litera „G” vine de la Giant (din engleză Gigant).

Distanţa dintre sărac şi bogat nu este chiar atât de

mare…

Page 18: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

18

Organizaţia G7/G8 în acest sens este cel mai mare monopolist pe Pământ, organizaţia ce întruneşte următoarele state:

Canada Franţa Germania Italia Japonia Federaţia Rusă Regatul Unit al Marei Britanii Statele Unite ale Americii Uniunea Europeană

reprezintă 14 % din populaţia globului pământesc (întrebare retorică: ghiciţi în

ce categorie se plasează celelalte 86%), de asemenea cele 8 state + UE

însumează 65 % din Produsul Intern Brut mondial, suplimentar ele sunt puteri

militare globale sau componente a blocurilor militare. Ţările prezentate în lista

de mai sus acoperă 72 % din cheltuielile asumate de ţările lumii în sfera militară

mondială. Iar 4 membri a G8, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marei

Britanii, Franţa şi Federaţia Rusă deţin împreună 98-99 % din arsenalul nuclear

global.

O altă organizaţie „G”, este G20, organizaţie ce pe lângă statele din Gigant 7/8

cuprinde şi 12 state recent industrializate, printre care

Brazilia Arabia Saudită

Mexic Indonesia

China Turcia

Korea Argentina

India Republica Africa de Sud

Imagine 1.2 prezintă harta statelor G7/G8

Figură 1.3 reprezintă Harta ţărilor membre ale G20

18

Organizaţia G7/G8 în acest sens este cel mai mare monopolist pe Pământ, organizaţia ce întruneşte următoarele state:

Canada Franţa Germania Italia Japonia Federaţia Rusă Regatul Unit al Marei Britanii Statele Unite ale Americii Uniunea Europeană

reprezintă 14 % din populaţia globului pământesc (întrebare retorică: ghiciţi în

ce categorie se plasează celelalte 86%), de asemenea cele 8 state + UE

însumează 65 % din Produsul Intern Brut mondial, suplimentar ele sunt puteri

militare globale sau componente a blocurilor militare. Ţările prezentate în lista

de mai sus acoperă 72 % din cheltuielile asumate de ţările lumii în sfera militară

mondială. Iar 4 membri a G8, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marei

Britanii, Franţa şi Federaţia Rusă deţin împreună 98-99 % din arsenalul nuclear

global.

O altă organizaţie „G”, este G20, organizaţie ce pe lângă statele din Gigant 7/8

cuprinde şi 12 state recent industrializate, printre care

Brazilia Arabia Saudită

Mexic Indonesia

China Turcia

Korea Argentina

India Republica Africa de Sud

Imagine 1.2 prezintă harta statelor G7/G8

Figură 1.3 reprezintă Harta ţărilor membre ale G20

18

Organizaţia G7/G8 în acest sens este cel mai mare monopolist pe Pământ, organizaţia ce întruneşte următoarele state:

Canada Franţa Germania Italia Japonia Federaţia Rusă Regatul Unit al Marei Britanii Statele Unite ale Americii Uniunea Europeană

reprezintă 14 % din populaţia globului pământesc (întrebare retorică: ghiciţi în

ce categorie se plasează celelalte 86%), de asemenea cele 8 state + UE

însumează 65 % din Produsul Intern Brut mondial, suplimentar ele sunt puteri

militare globale sau componente a blocurilor militare. Ţările prezentate în lista

de mai sus acoperă 72 % din cheltuielile asumate de ţările lumii în sfera militară

mondială. Iar 4 membri a G8, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marei

Britanii, Franţa şi Federaţia Rusă deţin împreună 98-99 % din arsenalul nuclear

global.

O altă organizaţie „G”, este G20, organizaţie ce pe lângă statele din Gigant 7/8

cuprinde şi 12 state recent industrializate, printre care

Brazilia Arabia Saudită

Mexic Indonesia

China Turcia

Korea Argentina

India Republica Africa de Sud

Imagine 1.2 prezintă harta statelor G7/G8

Figură 1.3 reprezintă Harta ţărilor membre ale G20

Page 19: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

19

Ţările G20 reprezintă două treimi din populaţia planetei şi aproape 90%

din Produsul Intern Brut al acesteia şi deşi harta lumii este mai puţin vopsită în

gri (vezi imaginea 1.3), sectoarele care marchează SĂRĂCIA împânzesc globul

pământesc.

Cauzele sărăciei sunt diverse, dar cele mai omniprezente se găsesc în lista de

mai jos:

Războaiele, sau alte conflicte militare;

Structura politică (de exemplu dictatura, monarhie absolută etc.)

Structura economică (o repartiţie inegală a venitului naţional, corupţia,

datoriile mari ale statului, lipsa unor politici corecte în sectorul economic);

Greşeli a regimului de conducere (incompetenţă, instabilitate, lipsa

reformelor necesare avântului economic) care pot provoca ridicarea

ratei şomajului

Catastrofe naturale (cutremure, secetă), cazul recent a Republicii Haiti;

Epidemii;

O creştere intensă a numărului populaţiei.

Sărăcia în sine înseamnă o viaţă lipsită de şansele de a trăi în cadrul unui

anumit standard minim de nivel de trai. Acest standard este relativ, fiind foarte

diferit după ţară sau regiune. Un exemplu a devierii acestui standard poate servi

următoarele exemple: În Germania limita sărăciei este considerat un venit

LUNAR mai mic de 983 euro (aproximativ 16 322 lei, impunătoare sumă

pentru săraci), pe când în Moldova acesta include un venit de 650 lei iar în

Zimbabwe, săraci sunt consideraţi oamenii cu venit mai jos de 20 $ lunar (248

lei), situaţia este cu atât mai urâtă cu cât aflăm a doua parte a problemei, în

Germania, săraci sunt consideraţi 10 % din populaţie, adică aproximativ 5

milioane de nemţi primesc salariu de până la 983 euro lunar, în Moldova 30 %

Page 20: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

20

din moldoveni primesc 650 lei lunar2, sau aproximativ 750 000 de cetăţeni pe

când în Zimbabwe, 70 % de cetăţeni trăiesc sub pragul sărăciei.

Cifrele sunt cu atât mai înspăimântătoare cu cât în lume, aproape un

miliard (850 de milioane)3 de oameni suferă de foame sau subnutriţie din care

170 de milioane de copii. La fiecare 5 secunde moare un copil de o vârstă de

sub 5 ani, în total mor anual cca. 30 de milioane de oameni din cauza

subnutriţiei. Comunitatea mondială prin intermediul ONU, precum şi individual

(programe de dezvoltare durabilă finanţate în majoritatea cazurilor de UE şi

SUA), iau măsuri de înlăturare a sărăciei, printre aceste măsuri se numără

ajutoarele sociale, alocaţiile acordate de stat familiilor nevoiaşe, asigurarea

posibilităţii unei calificării corespunzătoare tineretului conform necesarului

economic. Sărăcia naşte cel mai cumplit fenomen – foametea.

Foamea mare şi pe timp îndelungat, duce la consumarea de produse

alterate, putrezite, sau chiar la pierderea eticii (se mănâncă chiar şi carne de

om). Foamea se face remarcată şi la demografia teritoriilor respective. Populaţia

înfometată are tendinţa de aşi vinde uneltele, animalele, pământurile. Prin aceste

măsuri, pe perioada scurtă o duc mai bine, dar pe timp îndelungat şi-au slăbit

puterea de supravieţuire. În Etiopia, familiile lovite de soarta foametei din anii

1984-1985, nici până în ziua de azi nu au ajuns nivelul de trai pe care l-au avut

înainte. În zilele noastre, foametea loveşte cel mai greu în Africa, dar, în ciuda

eforturilor internaţionale, foametea continuă să fie o problemă globală, milioane

de indivizi suferind sau murind de foame. Principalele cauze care zădărnicesc

eforturile de ajutorare ale populaţiei aflate în nevoie sunt: războaiele zonale,

războaiele interne şi instabilitatea economică.

2 Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2009 3 Conform datelor prezentate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii a ONU în anul 2008

Page 21: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

21

După o creştere de 37%

în 2006/2007, în ani 2007/2008

au crescut conform: “Food and

Agriculture Organisation”,

preţurile plătite la importurile

de alimente în statele cele mai

sărace cu 56%. Conform

organizaţiei, la finele lui martie

2008, preţurile la grîu şi orez

erau la nivel dublu faţă de

nivelurile din martie 2007, în

vreme ce la porumb erau cu o

treime mai mari. Banca

Mondială avertizează, în

schimb, că 33 de state ale lumii

pot avea probleme politice şi

dezordine socială din cauza creşterii preţurilor la alimentele de bază. Motivul

acestor creşteri este; în special creşterea populaţiei, preţurilor de carburanţi şi

cultivării suprafețelor agricole pentru produsele de biocarburanţi şi furaje

animaliere. În lume există în acest moment 850 de milioane de

oameni malnutriţi, din care 200 milioane de copii, în creştere cu 10% faţă de

19984. Foametea poate fi înlăturată prin următoarele mijloace:

► Provizii, din partea statului cât şi oamenii particulari.

► Ridicarea productivităţi în agricultură.

► Înlăturarea, cauzei producerii dăunătorilor agricoli.

► Ajutorul subvenţional acordat ţăranilor;

► Asigurarea dreptului la alimente, mai ales la oamenii săraci.

4 Potrivit “Food and Agriculture Organisation” din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Figura 1.4 reprezintă „Mama cu copii înfometaţi”, Irlanda 1845-1849

21

După o creştere de 37%

în 2006/2007, în ani 2007/2008

au crescut conform: “Food and

Agriculture Organisation”,

preţurile plătite la importurile

de alimente în statele cele mai

sărace cu 56%. Conform

organizaţiei, la finele lui martie

2008, preţurile la grîu şi orez

erau la nivel dublu faţă de

nivelurile din martie 2007, în

vreme ce la porumb erau cu o

treime mai mari. Banca

Mondială avertizează, în

schimb, că 33 de state ale lumii

pot avea probleme politice şi

dezordine socială din cauza creşterii preţurilor la alimentele de bază. Motivul

acestor creşteri este; în special creşterea populaţiei, preţurilor de carburanţi şi

cultivării suprafețelor agricole pentru produsele de biocarburanţi şi furaje

animaliere. În lume există în acest moment 850 de milioane de

oameni malnutriţi, din care 200 milioane de copii, în creştere cu 10% faţă de

19984. Foametea poate fi înlăturată prin următoarele mijloace:

► Provizii, din partea statului cât şi oamenii particulari.

► Ridicarea productivităţi în agricultură.

► Înlăturarea, cauzei producerii dăunătorilor agricoli.

► Ajutorul subvenţional acordat ţăranilor;

► Asigurarea dreptului la alimente, mai ales la oamenii săraci.

4 Potrivit “Food and Agriculture Organisation” din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Figura 1.4 reprezintă „Mama cu copii înfometaţi”, Irlanda 1845-1849

21

După o creştere de 37%

în 2006/2007, în ani 2007/2008

au crescut conform: “Food and

Agriculture Organisation”,

preţurile plătite la importurile

de alimente în statele cele mai

sărace cu 56%. Conform

organizaţiei, la finele lui martie

2008, preţurile la grîu şi orez

erau la nivel dublu faţă de

nivelurile din martie 2007, în

vreme ce la porumb erau cu o

treime mai mari. Banca

Mondială avertizează, în

schimb, că 33 de state ale lumii

pot avea probleme politice şi

dezordine socială din cauza creşterii preţurilor la alimentele de bază. Motivul

acestor creşteri este; în special creşterea populaţiei, preţurilor de carburanţi şi

cultivării suprafețelor agricole pentru produsele de biocarburanţi şi furaje

animaliere. În lume există în acest moment 850 de milioane de

oameni malnutriţi, din care 200 milioane de copii, în creştere cu 10% faţă de

19984. Foametea poate fi înlăturată prin următoarele mijloace:

► Provizii, din partea statului cât şi oamenii particulari.

► Ridicarea productivităţi în agricultură.

► Înlăturarea, cauzei producerii dăunătorilor agricoli.

► Ajutorul subvenţional acordat ţăranilor;

► Asigurarea dreptului la alimente, mai ales la oamenii săraci.

4 Potrivit “Food and Agriculture Organisation” din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Figura 1.4 reprezintă „Mama cu copii înfometaţi”, Irlanda 1845-1849

Page 22: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

22

Capitolul II: „Fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii globale”

§2.1 Fenomenul Încălzirii Globale.

Pământul beneficiază din partea soarelui „radiaţia infraroşie” sau energia solară, pe

care trebuie să o emită în spaţiu cu aceeaşi viteză cu care o absoarbe de la soare. Energia

solară ne parvine în formă de radiaţie cu lungime de undă scurtă. O parte din această radiaţie

este reflectată înapoi de către atmosfera Pământului. Însă, majoritatea acestei radiaţii trece

direct prin atmosferă şi încălzeşte suprafaţa terestră. Pământul se eliberează de această

energie, transmiţând-o înapoi în spaţiu.

Majoritatea radiaţiei infraroşii, emisă în atmosferă de suprafaţa pământului, este

absorbită de către vaporii de apă, de bioxidul de carbon şi alte gaze, numite convenţional

“gaze cu efect de seră” (GES) care se găsesc în atmosferă. Acestea „gaze cu efect de seră” ,

împiedică trecerea directă în spaţiul cosmic a energiei de la suprafaţa pământului.

Figura 2.1 Colaj tematic

Figura 2.2 Acapararea radiaţiilor de undă scurtă de către Pământ

22

Capitolul II: „Fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii globale”

§2.1 Fenomenul Încălzirii Globale.

Pământul beneficiază din partea soarelui „radiaţia infraroşie” sau energia solară, pe

care trebuie să o emită în spaţiu cu aceeaşi viteză cu care o absoarbe de la soare. Energia

solară ne parvine în formă de radiaţie cu lungime de undă scurtă. O parte din această radiaţie

este reflectată înapoi de către atmosfera Pământului. Însă, majoritatea acestei radiaţii trece

direct prin atmosferă şi încălzeşte suprafaţa terestră. Pământul se eliberează de această

energie, transmiţând-o înapoi în spaţiu.

Majoritatea radiaţiei infraroşii, emisă în atmosferă de suprafaţa pământului, este

absorbită de către vaporii de apă, de bioxidul de carbon şi alte gaze, numite convenţional

“gaze cu efect de seră” (GES) care se găsesc în atmosferă. Acestea „gaze cu efect de seră” ,

împiedică trecerea directă în spaţiul cosmic a energiei de la suprafaţa pământului.

Figura 2.1 Colaj tematic

Figura 2.2 Acapararea radiaţiilor de undă scurtă de către Pământ

22

Capitolul II: „Fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii globale”

§2.1 Fenomenul Încălzirii Globale.

Pământul beneficiază din partea soarelui „radiaţia infraroşie” sau energia solară, pe

care trebuie să o emită în spaţiu cu aceeaşi viteză cu care o absoarbe de la soare. Energia

solară ne parvine în formă de radiaţie cu lungime de undă scurtă. O parte din această radiaţie

este reflectată înapoi de către atmosfera Pământului. Însă, majoritatea acestei radiaţii trece

direct prin atmosferă şi încălzeşte suprafaţa terestră. Pământul se eliberează de această

energie, transmiţând-o înapoi în spaţiu.

Majoritatea radiaţiei infraroşii, emisă în atmosferă de suprafaţa pământului, este

absorbită de către vaporii de apă, de bioxidul de carbon şi alte gaze, numite convenţional

“gaze cu efect de seră” (GES) care se găsesc în atmosferă. Acestea „gaze cu efect de seră” ,

împiedică trecerea directă în spaţiul cosmic a energiei de la suprafaţa pământului.

Figura 2.1 Colaj tematic

Figura 2.2 Acapararea radiaţiilor de undă scurtă de către Pământ

Page 23: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

23

§ 2.2 Gazele cu efect de seră

Principalele gaze cu efect de seră, a căror pondere în atmosferă constituie circa 88,3 % sunt:

Bioxidul de carbon, formula chimică CO2, provine de la arderea

combustibililor fosili în energetică, dar nu în ultimul rând şi de la

producerea cimentului, varului, amoniacului. În natură apare

preponderent în urma arderii maselor vegetale.

Metanul, formula chimică CH4, provine cu preponderenţă din sectorul

zootehnic: din fermentarea enterică şi managementul deşeurilor

animaliere; cultivarea orezului; activităţile de minerit, din extracţia,

consumul şi distribuţia gazelor naturale.

Oxidul de azot, formula chimică N2O, provine din aplicarea

îngrăşămintelor organice, arderea reziduurilor agricole, cât şi în procesele

industriale din producerea acidului adipic şi nitric.

Hidrofluorcarburile, formula chimică HFC, provin de la exploatarea

instalaţiilor frigorifice, precum şi agenţii frigorifici.

De menţionat este faptul că, Terra este „învelită” de aceste gaze cu efect de seră, care

îi atribuie planetei noastre condiţii optime de viaţă. În cazul în care ele ar lipsi, temperatura la

suprafaţa Terrei ar varia de la noapte la zi, respectiv între -1250 C şi +2250 C ceea ce ar face

viaţa pe Pământ IMPOSIBILĂ. Dar cu părere de rău, activitatea industrială nemijlocită a

omului pe parcursul secolului XX au favorizat creşterii concentraţiilor gazelor cu efect de

seră, sau altfel spus, omul a „îngroşat cuvertura” naturală a Terrei provocând dereglarea

mecanismului energetic normal al Pământului. Conform datelor studiului Convenţiei-cadru

a ONU privind Schimbarea Climei (CONUSC), începând cu anul 1750 şi până în prezent,

concentraţia bioxidului de carbon în atmosferă a crescut cu 31 %, a metanului cu 151 %, iar

cea a oxizilor de azot, respectiv cu 17 %, saltul cel mai mare fiind înregistrat în perioada

anilor 1940 – 2000.

Putem să constatăm faptul că cea mai mare pondere în emisiile globale de bioxid de

carbon au avut-o SUA, Uniunea Europeană (fără CSI), Comunitatea Statelor Independente

Page 24: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

24

precum şi ţările din Sud-estul Asiei, precum China. India, Vietnam, Thailanda etc. Cu părere

de rău rata emisiilor gazelor cu efect de seră este în continuă creştere în cazul ţărilor în curs

de dezvoltare precum este Brazilia, India, China, Thailanda, Vietnam şi Mexic, se relatează

în raportul CONUSC. Acelaşi raport a ONU, constată bilanţul pozitiv de reducere5 a

emisiilor gazelor cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene (fără Franţa, Marea Britanie,

Germania, Italia, Spania, România, Bulgaria, Letonia, Lituania, Estonia, Portugalia şi

Grecia) – (- 1,5 % ), Federaţiei Ruse (-28,5 %), Ucrainei (- 54,3 %), Germania (- 18,4 %)

Marea Britanie (- 14,8%) România (- 45,6 %) iar în Moldova se atestă o reducere

spectaculoasă de 74,8 % de emisii a gazelor cu efect de seră, în mare parte datorat faptului că

după destrămarea URSS şi stagnarea economică din anii `90, ramura industrială nu a reuşit

să-şi fortifice poziţiile.

În acelaşi document, ţările semnatare a CONUSC s-au obligat să reducă anual

emisiile gazelor cu efect de seră cu 8 % sau să nu depăşească nivelul emisiilor înregistrate în

anul 1990. De evidenţiat este faptul că SUA, în perioada anilor 1994-2008 a tărăgănat

procesul de semnare a CONUSC, afirmând „că semnarea acestui document contravine

intereselor strategice de dezvoltarea a Statelor Unite ale Americii”6, chiar dacă SUA este cel

mai mare „furnizor” al gazelor cu efect de seră. Mecanismul executiv al CONUSC este

Protocolul de la Kyoto, document la nivel global care reglementează emisiile gazelor cu

efect de seră şi care este recunoscut ca instrumentul de drept în domeniul atenuării emisiilor

gazelor cu efect de seră pe globul pământesc.

5 În comparaţie cu rezultatele emisiilor gazelor cu efect e seră din anul 1990. 6 Din declaraţia fostului Preşedinte al SUA George W. Bush la summit-ul G8 din vara anului 2008

Bioxidul de carbon

CO2

Metan

CH4

24

precum şi ţările din Sud-estul Asiei, precum China. India, Vietnam, Thailanda etc. Cu părere

de rău rata emisiilor gazelor cu efect de seră este în continuă creştere în cazul ţărilor în curs

de dezvoltare precum este Brazilia, India, China, Thailanda, Vietnam şi Mexic, se relatează

în raportul CONUSC. Acelaşi raport a ONU, constată bilanţul pozitiv de reducere5 a

emisiilor gazelor cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene (fără Franţa, Marea Britanie,

Germania, Italia, Spania, România, Bulgaria, Letonia, Lituania, Estonia, Portugalia şi

Grecia) – (- 1,5 % ), Federaţiei Ruse (-28,5 %), Ucrainei (- 54,3 %), Germania (- 18,4 %)

Marea Britanie (- 14,8%) România (- 45,6 %) iar în Moldova se atestă o reducere

spectaculoasă de 74,8 % de emisii a gazelor cu efect de seră, în mare parte datorat faptului că

după destrămarea URSS şi stagnarea economică din anii `90, ramura industrială nu a reuşit

să-şi fortifice poziţiile.

În acelaşi document, ţările semnatare a CONUSC s-au obligat să reducă anual

emisiile gazelor cu efect de seră cu 8 % sau să nu depăşească nivelul emisiilor înregistrate în

anul 1990. De evidenţiat este faptul că SUA, în perioada anilor 1994-2008 a tărăgănat

procesul de semnare a CONUSC, afirmând „că semnarea acestui document contravine

intereselor strategice de dezvoltarea a Statelor Unite ale Americii”6, chiar dacă SUA este cel

mai mare „furnizor” al gazelor cu efect de seră. Mecanismul executiv al CONUSC este

Protocolul de la Kyoto, document la nivel global care reglementează emisiile gazelor cu

efect de seră şi care este recunoscut ca instrumentul de drept în domeniul atenuării emisiilor

gazelor cu efect de seră pe globul pământesc.

5 În comparaţie cu rezultatele emisiilor gazelor cu efect e seră din anul 1990. 6 Din declaraţia fostului Preşedinte al SUA George W. Bush la summit-ul G8 din vara anului 2008

Metan

CH4

Oxidul de azot

N2OHFC-urile

24

precum şi ţările din Sud-estul Asiei, precum China. India, Vietnam, Thailanda etc. Cu părere

de rău rata emisiilor gazelor cu efect de seră este în continuă creştere în cazul ţărilor în curs

de dezvoltare precum este Brazilia, India, China, Thailanda, Vietnam şi Mexic, se relatează

în raportul CONUSC. Acelaşi raport a ONU, constată bilanţul pozitiv de reducere5 a

emisiilor gazelor cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene (fără Franţa, Marea Britanie,

Germania, Italia, Spania, România, Bulgaria, Letonia, Lituania, Estonia, Portugalia şi

Grecia) – (- 1,5 % ), Federaţiei Ruse (-28,5 %), Ucrainei (- 54,3 %), Germania (- 18,4 %)

Marea Britanie (- 14,8%) România (- 45,6 %) iar în Moldova se atestă o reducere

spectaculoasă de 74,8 % de emisii a gazelor cu efect de seră, în mare parte datorat faptului că

după destrămarea URSS şi stagnarea economică din anii `90, ramura industrială nu a reuşit

să-şi fortifice poziţiile.

În acelaşi document, ţările semnatare a CONUSC s-au obligat să reducă anual

emisiile gazelor cu efect de seră cu 8 % sau să nu depăşească nivelul emisiilor înregistrate în

anul 1990. De evidenţiat este faptul că SUA, în perioada anilor 1994-2008 a tărăgănat

procesul de semnare a CONUSC, afirmând „că semnarea acestui document contravine

intereselor strategice de dezvoltarea a Statelor Unite ale Americii”6, chiar dacă SUA este cel

mai mare „furnizor” al gazelor cu efect de seră. Mecanismul executiv al CONUSC este

Protocolul de la Kyoto, document la nivel global care reglementează emisiile gazelor cu

efect de seră şi care este recunoscut ca instrumentul de drept în domeniul atenuării emisiilor

gazelor cu efect de seră pe globul pământesc.

5 În comparaţie cu rezultatele emisiilor gazelor cu efect e seră din anul 1990. 6 Din declaraţia fostului Preşedinte al SUA George W. Bush la summit-ul G8 din vara anului 2008

Principalele gaze cu efect de

seră

Page 25: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

25

§ 2.3 Consecinţele Încălzirii Globale Consecinţele Încălzirii globale sunt fenomenele extreme imprevizibile, astfel Terra

încearcă să se „acomodeze” cu situaţia creată. Să evidenţiem principalele trăsături anormale

apărute pe suprafaţa Terrei fiind datorate efectului încălzirii globale:

În ultima sută de ani temperatura medie de la suprafaţa Pământului a crescut brusc

cu 0,60 C;

Suprafaţa acoperită cu zăpadă şi gheaţă s-a diminuat;

Nivelul mării a sporit cu 15-30 cm.

Orice schimbare intervenită în sistemul natural, creează o reacţie în lanţ care afectează

direct sau indirect toate verigile naturale, astfel constatăm: exploatarea resurselor naturale

precum gazul natural, petrolul şi utilizarea lor în industrie în procesul de ardere, în atmosferă

se elimină cantităţi uriaşe de gaze cu efect de seră, care la rândul său provoacă fenomenul

„Încălzirii Globale”, care duce la topirea gheţarilor şi a zăpezii din munţi, drept exemplu

viabil poate servi Gheţarul Cascadei de Sud, care pe parcursul a 80 de ani s-a retras şi subţiat

substanţial, lăsând un lac glaciar în locul său, acest fenomen a fost observat în întreaga lume.

O altă consecinţă a fenomenului Încălzirii Globale o constituie fenomenele extreme, precum

creşterea alunecărilor de teren, eroziunii coastei de litoral dar şi intensificarea valurilor

tsunami, a uraganelor şi vremii instabile (necaracteristice pentru perioadele respective).

Figura 2.4 Consecinţele încălzirii globale

25

§ 2.3 Consecinţele Încălzirii Globale Consecinţele Încălzirii globale sunt fenomenele extreme imprevizibile, astfel Terra

încearcă să se „acomodeze” cu situaţia creată. Să evidenţiem principalele trăsături anormale

apărute pe suprafaţa Terrei fiind datorate efectului încălzirii globale:

În ultima sută de ani temperatura medie de la suprafaţa Pământului a crescut brusc

cu 0,60 C;

Suprafaţa acoperită cu zăpadă şi gheaţă s-a diminuat;

Nivelul mării a sporit cu 15-30 cm.

Orice schimbare intervenită în sistemul natural, creează o reacţie în lanţ care afectează

direct sau indirect toate verigile naturale, astfel constatăm: exploatarea resurselor naturale

precum gazul natural, petrolul şi utilizarea lor în industrie în procesul de ardere, în atmosferă

se elimină cantităţi uriaşe de gaze cu efect de seră, care la rândul său provoacă fenomenul

„Încălzirii Globale”, care duce la topirea gheţarilor şi a zăpezii din munţi, drept exemplu

viabil poate servi Gheţarul Cascadei de Sud, care pe parcursul a 80 de ani s-a retras şi subţiat

substanţial, lăsând un lac glaciar în locul său, acest fenomen a fost observat în întreaga lume.

O altă consecinţă a fenomenului Încălzirii Globale o constituie fenomenele extreme, precum

creşterea alunecărilor de teren, eroziunii coastei de litoral dar şi intensificarea valurilor

tsunami, a uraganelor şi vremii instabile (necaracteristice pentru perioadele respective).

Figura 2.4 Consecinţele încălzirii globale

25

§ 2.3 Consecinţele Încălzirii Globale Consecinţele Încălzirii globale sunt fenomenele extreme imprevizibile, astfel Terra

încearcă să se „acomodeze” cu situaţia creată. Să evidenţiem principalele trăsături anormale

apărute pe suprafaţa Terrei fiind datorate efectului încălzirii globale:

În ultima sută de ani temperatura medie de la suprafaţa Pământului a crescut brusc

cu 0,60 C;

Suprafaţa acoperită cu zăpadă şi gheaţă s-a diminuat;

Nivelul mării a sporit cu 15-30 cm.

Orice schimbare intervenită în sistemul natural, creează o reacţie în lanţ care afectează

direct sau indirect toate verigile naturale, astfel constatăm: exploatarea resurselor naturale

precum gazul natural, petrolul şi utilizarea lor în industrie în procesul de ardere, în atmosferă

se elimină cantităţi uriaşe de gaze cu efect de seră, care la rândul său provoacă fenomenul

„Încălzirii Globale”, care duce la topirea gheţarilor şi a zăpezii din munţi, drept exemplu

viabil poate servi Gheţarul Cascadei de Sud, care pe parcursul a 80 de ani s-a retras şi subţiat

substanţial, lăsând un lac glaciar în locul său, acest fenomen a fost observat în întreaga lume.

O altă consecinţă a fenomenului Încălzirii Globale o constituie fenomenele extreme, precum

creşterea alunecărilor de teren, eroziunii coastei de litoral dar şi intensificarea valurilor

tsunami, a uraganelor şi vremii instabile (necaracteristice pentru perioadele respective).

Figura 2.4 Consecinţele încălzirii globale

Page 26: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

26

Alte consecinţe7 a Încălzirii globale sunt:

Ridicarea nivelului mării – ca rezultat, vor fi inundate zonele de litoral, iar populaţia va migra spre zone sigure provocând disconfort populaţiei băştinaşe şi creând conflicte sociale dar şi armate.

Schimbările în ecosistemele naturale – ca rezultat, va fi negativ afectată biodiversitatea animalelor şi plantelor.

Moartea coralelor – ca rezultat al ridicării nivelului mării şi schimbarea direcţiei curenţilor oceanici şi marini.

Mai puţine precipitaţii în perioadele de vara – ca rezultat al evaporării intense a apei de la suprafaţa terestră.

Diminuarea cantităţii de apă potabilă ca rezultat al topirii gheţarilor şi zăpezii din munţi.

Subiectul schimbărilor climaterice nu este unul uşor, deoarece studiile

ştiinţifice în acest domenii sunt multe şi deseori pot devia de la linia generală a

evenimentelor. În urma efectuării cercetărilor mele, am apelat la cele mai

veridice surse de informare(urmăriţi bibliografia, la pag. 30), ca materialul dat să fie cât

mai elocvent şi corect din acest punct de vedere.

Cert este în ultimele 100 de ani, activitatea industrială a omului a

favorizat declanşarea fenomenului „încălzirii globale” pe Terra, ce a provocat

creşterea temperaturii medii pe Pământ, iar cum toate fenomenele

interacţionează unul cu altul, încălzirea globală a determinat modificarea

climaterică pe glob, precum şi apariţia fenomenelor extreme, precum secetele,

inundaţiile, cutremurele de pământ, tsunami etc. în zonele geografice

necaracteristice acestor fenomene până acum. În opinia mea, la fel ca şi

problema sărăciei, problema schimbării climei trebuie sa fie în capul agendei

comunităţii mondiale, dat fiind faptul că deşi planeta noastră va suporta o

eventuală catastrofă ecologică, specia umană riscă să dispară din Calea Lactee o

dată şi pentru totdeauna, deci este în interesul nostru protejarea planetei. 7 Imaginea din fundal reprezintă modelare tehnică a unui tsunami, fenomen extrem des întâlnit în zonele de litoral al Oceanului Pacific şi Indian.

26

Alte consecinţe7 a Încălzirii globale sunt:

Ridicarea nivelului mării – ca rezultat, vor fi inundate zonele de litoral, iar populaţia va migra spre zone sigure provocând disconfort populaţiei băştinaşe şi creând conflicte sociale dar şi armate.

Schimbările în ecosistemele naturale – ca rezultat, va fi negativ afectată biodiversitatea animalelor şi plantelor.

Moartea coralelor – ca rezultat al ridicării nivelului mării şi schimbarea direcţiei curenţilor oceanici şi marini.

Mai puţine precipitaţii în perioadele de vara – ca rezultat al evaporării intense a apei de la suprafaţa terestră.

Diminuarea cantităţii de apă potabilă ca rezultat al topirii gheţarilor şi zăpezii din munţi.

Subiectul schimbărilor climaterice nu este unul uşor, deoarece studiile

ştiinţifice în acest domenii sunt multe şi deseori pot devia de la linia generală a

evenimentelor. În urma efectuării cercetărilor mele, am apelat la cele mai

veridice surse de informare(urmăriţi bibliografia, la pag. 30), ca materialul dat să fie cât

mai elocvent şi corect din acest punct de vedere.

Cert este în ultimele 100 de ani, activitatea industrială a omului a

favorizat declanşarea fenomenului „încălzirii globale” pe Terra, ce a provocat

creşterea temperaturii medii pe Pământ, iar cum toate fenomenele

interacţionează unul cu altul, încălzirea globală a determinat modificarea

climaterică pe glob, precum şi apariţia fenomenelor extreme, precum secetele,

inundaţiile, cutremurele de pământ, tsunami etc. în zonele geografice

necaracteristice acestor fenomene până acum. În opinia mea, la fel ca şi

problema sărăciei, problema schimbării climei trebuie sa fie în capul agendei

comunităţii mondiale, dat fiind faptul că deşi planeta noastră va suporta o

eventuală catastrofă ecologică, specia umană riscă să dispară din Calea Lactee o

dată şi pentru totdeauna, deci este în interesul nostru protejarea planetei. 7 Imaginea din fundal reprezintă modelare tehnică a unui tsunami, fenomen extrem des întâlnit în zonele de litoral al Oceanului Pacific şi Indian.

26

Alte consecinţe7 a Încălzirii globale sunt:

Ridicarea nivelului mării – ca rezultat, vor fi inundate zonele de litoral, iar populaţia va migra spre zone sigure provocând disconfort populaţiei băştinaşe şi creând conflicte sociale dar şi armate.

Schimbările în ecosistemele naturale – ca rezultat, va fi negativ afectată biodiversitatea animalelor şi plantelor.

Moartea coralelor – ca rezultat al ridicării nivelului mării şi schimbarea direcţiei curenţilor oceanici şi marini.

Mai puţine precipitaţii în perioadele de vara – ca rezultat al evaporării intense a apei de la suprafaţa terestră.

Diminuarea cantităţii de apă potabilă ca rezultat al topirii gheţarilor şi zăpezii din munţi.

Subiectul schimbărilor climaterice nu este unul uşor, deoarece studiile

ştiinţifice în acest domenii sunt multe şi deseori pot devia de la linia generală a

evenimentelor. În urma efectuării cercetărilor mele, am apelat la cele mai

veridice surse de informare(urmăriţi bibliografia, la pag. 30), ca materialul dat să fie cât

mai elocvent şi corect din acest punct de vedere.

Cert este în ultimele 100 de ani, activitatea industrială a omului a

favorizat declanşarea fenomenului „încălzirii globale” pe Terra, ce a provocat

creşterea temperaturii medii pe Pământ, iar cum toate fenomenele

interacţionează unul cu altul, încălzirea globală a determinat modificarea

climaterică pe glob, precum şi apariţia fenomenelor extreme, precum secetele,

inundaţiile, cutremurele de pământ, tsunami etc. în zonele geografice

necaracteristice acestor fenomene până acum. În opinia mea, la fel ca şi

problema sărăciei, problema schimbării climei trebuie sa fie în capul agendei

comunităţii mondiale, dat fiind faptul că deşi planeta noastră va suporta o

eventuală catastrofă ecologică, specia umană riscă să dispară din Calea Lactee o

dată şi pentru totdeauna, deci este în interesul nostru protejarea planetei. 7 Imaginea din fundal reprezintă modelare tehnică a unui tsunami, fenomen extrem des întâlnit în zonele de litoral al Oceanului Pacific şi Indian.

Page 27: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

27

Capitolul III. Concluzionare: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei, priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială” Cele două probleme studiate în cadrul lucrării de cercetare reprezintă

importanţă deosebită pentru comunitatea internaţională. Atât fenomenul sărăciei

cât şi fenomenul schimbării climaterice reprezintă o molimă a societăţii umane

a mileniului III, „boli” ce de altfel au fost create de însuşi omul.

Comunitatea mondială în persoana Organizaţiei Naţiunilor Unite, luptă

acerb contra fenomenelor enumerate. Astfel în anul 2000, ONU a iniţiat un

program amplu contra combaterii sărăciei întitulat „Obiectivele de Dezvoltare

ale Mileniului”. Scopul celor opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului

(ODM) este reducerea sărăciei la nivel mondial. Aceste obiective au fost

adoptate de 189 de ţări la Summit-ul Mileniului de ONU în 2000 şi ar trebui să

fie îndeplinite până în anul 2015.

Uniunea Europeană a adoptat o poziţie fermă, de susţinere a programului,

care împreună cu alţi parteneri (SUA, ţări membre ale ONU, G20) pentru a

îndeplini aceste obiective, însă aceasta este o sarcină extrem de dificilă. Iată

lista celor 8 obiective de dezvoltare ale Mileniului:

1. Eradicarea sărăciei extreme şi a foametei – înjumătăţirea numărului

persoanelor care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi şi a celor care

suferă de foame;

2. Accesul universal la educaţia primară – asigurarea accesului la

învăţământul primar pentru toţi copii – inclusiv fetele;

3. Promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeilor – eliminarea

diferenţelor între sexe în învăţământul primar şi secundar până în 2005

şi la toate nivelurile de învăţământ până în 2015;

4. Reducerea mortalităţii infantile – reducerea cu 2/3 a mortalităţii la

copii cu vârsta sub 5 ani;

Page 28: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

28

5. Îmbunătăţirea sănătăţii materne – reducerea cu ¾ a numărului

femeilor care mor la naştere;

6. Combaterea HIV/Sida, a malariei şi altor boli – stoparea răspândirii

HV/Sida şi asigurarea accesului universal la tratamentul medical;

7. Asigurarea sustenabilităţii mediului – Înjumătăţirea numărului de

persoane care nu au acces la apă potabilă şi la servicii de bază de

canalizare; îmbunătăţirea vieților a cel puţin a 100 000 000 de locuitor

ai mahalalelor;

8. Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare – reducerea taxelor

comerciale şi datoriilor pentru ţările cele mai sărace, creşterea

ajutoarelor acordate ţărilor în curs de dezvoltare, creşterea numărului

de slujbe pentru tineri în ţările în curs de dezvoltare, creşterea

accesului la medicamente la preţuri acceptabile şi asigurarea accesului

la tehnologie pentru un număr mai mare de oameni – UE colaborează

cu partenerii săi în cadrul unui parteneriat global pentru Dezvoltare.

Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari amenințări

economice, sociale şi asupra mediului cu care ne confruntăm în prezent şi, dacă

nu luăm măsuri, consecinţele asupra lumii noastre vor fi foarte grave.

În ultimii 100 de ani, temperatura medie a crescut cu 0,74 grade Celsius,

poate nu pare mult dar în deceniul 1990-1999 sau înregistrat cele mai mari

temperaturi din ultimii 1000 de ani, iar 12 din ultimii 13 ani se numără printre

anii cu cele mai ridicate temperaturi înregistrate vreodată. Din această cauză

O.N.U a creat Grupul Interguvernamental pentru Schimbările climatice care

reuneşte experţi în domeniul climei din toată lumea – a previzionat că este

probabil că temperatura medie globală să crească cu 1,8 grade Celsius până la 4

grade Celsius şi cu 6,4 grade Celsius în cel mai rău caz, până în anul 2100. Ceea

ce a dus deja la creşterea frecvenţei şi gravităţii fenomenelor meteorologice

extreme, cum ar fi inundaţiile, furtunile, seceta şi valurile de căldură, de

Page 29: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

29

asemenea calotele glaciare se topesc şi dacă stratul de gheaţă din Groenlanda se

topeşte în întregime, ceea ce se poate întâmpla în câteva sute de ani, e posibil ca

nivelul mării să se ridice cu până la 7 metri, inundând astfel multe oraşe de-a

lungul continentului european şi nord-american. Schimbările climaterice ce se

produc în lume, pot genera conflicte armate regionale şi pot provoca foametea şi

migraţia unui număr mare de refugiaţi în căutarea de mâncare şi apă potabilă.

Suplimentar rezervele de apă dulce concentrate în gheţarii Antarcticii şi în

Groenlanda, odată cu topirea acestora se vor diminua considerabil, provocând

insuficienţa apei potabile pentru 2,4-3,1 miliarde de oameni, pe lângă cele 1,2

miliarde care se confruntă deja cu această problemă. Animalele şi plantele nu

pot face faţă temperaturilor înalte, astfel cercetătorii europeni au concis, că

schimbările climaterice ar putea duce la dispariţia unei treimi din speciile de pe

Terra până în anul 2050. Astfel Fenomenul schimbării climaterice s-a remarcat

ca o problemă globală ce atentează la siguranţa întregii omeniri dar şi florei şi

faunei pe Pământ.

Consider că ambele probleme enunţate în cadrul studiului „Schimbarea

climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru

comunitatea mondială”, sunt necesare de soluţionat, într-un pachet comun de

acţiuni, din partea tuturor factorilor implicaţi, în special de către ţările înalt

industrializate, căci bogăţiile acestor state au fost asigurate anume prin poluarea

excesivă a mediului. Totuşi efortul comun al tuturor naţiunilor lumii este

necesar în procesul de stoparea a celor două probleme, iar cheia pentru aceste

constă într-un parteneriat între statele lumii şi elaborarea unui plan de acţiuni

comun, un „front de luptă” împotriva celor mai mari provocări a mileniului III.

Fiecare cetăţean în parte ar trebui să contribuie prin atitudinea sa civică la

fortificarea unei ţări-verzi, iar ţara ar trebui să-i acorde cetăţeanului o viaţă

decentă.

Page 30: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

30

Recenzie

Page 31: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”

31

BIBLIOGRAFIE

1. Understanding Poverty (traducere: „Să înţelegem sărăcia” ). Autor:

Alcock Pete, London, 2007 (ediţia II);

2. More Equality (traducere: “Mai multă egalitate”). Autor:

Gans James Herbert, New York, 1987;

3. La Vida, Lewis Oscar, New York, Random House, 1966;

4. Sărăcia: teorii şi factori. Autor: Zamfir Elena, Bucureşti, 1995;

5. Politici sociale. Autor: Carmen Alexandrescu, Bucureşti, 2009;

6. Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului, PNUD Moldova – Prima

Comunicare Naţională a Republicii Moldova elaborată în cadrul CONUSC,

Chişinău, 2000, 74 pagini.

7. Ministerul Ecologiei, Construcțiilor şi Dezvoltării Teritoriului, PNUD

Moldova – Necesităţi tehnologice şi priorităţi de dezvoltare, raport elaborat

în cadrul CONUSC. Chişinău, 2002, 176 pagini.

8. Studiile ştiinţifice, precum şi datele tehnologice au fost studiate din cadrul

portalului web a Convenţiei-cadru a ONU privind Schimbarea Climei

(CONUSC): www.unfccc.int (adresă web disponibilă în limba engleză,

franceză şi spaniolă)

9. Ministerul Ecologiei, Construcțiilor şi

Dezvoltării Teritoriului, Serviciul

Hidrometeorologic de Stat – Hazardurile

naturale, Chişinău 2008, 208 pagini.

10. Imaginele pentru lucrare de cercetare

provin din colecţia personală şi de pe

motor-ul de căutare Google

31

BIBLIOGRAFIE

1. Understanding Poverty (traducere: „Să înţelegem sărăcia” ). Autor:

Alcock Pete, London, 2007 (ediţia II);

2. More Equality (traducere: “Mai multă egalitate”). Autor:

Gans James Herbert, New York, 1987;

3. La Vida, Lewis Oscar, New York, Random House, 1966;

4. Sărăcia: teorii şi factori. Autor: Zamfir Elena, Bucureşti, 1995;

5. Politici sociale. Autor: Carmen Alexandrescu, Bucureşti, 2009;

6. Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului, PNUD Moldova – Prima

Comunicare Naţională a Republicii Moldova elaborată în cadrul CONUSC,

Chişinău, 2000, 74 pagini.

7. Ministerul Ecologiei, Construcțiilor şi Dezvoltării Teritoriului, PNUD

Moldova – Necesităţi tehnologice şi priorităţi de dezvoltare, raport elaborat

în cadrul CONUSC. Chişinău, 2002, 176 pagini.

8. Studiile ştiinţifice, precum şi datele tehnologice au fost studiate din cadrul

portalului web a Convenţiei-cadru a ONU privind Schimbarea Climei

(CONUSC): www.unfccc.int (adresă web disponibilă în limba engleză,

franceză şi spaniolă)

9. Ministerul Ecologiei, Construcțiilor şi

Dezvoltării Teritoriului, Serviciul

Hidrometeorologic de Stat – Hazardurile

naturale, Chişinău 2008, 208 pagini.

10. Imaginele pentru lucrare de cercetare

provin din colecţia personală şi de pe

motor-ul de căutare Google

31

BIBLIOGRAFIE

1. Understanding Poverty (traducere: „Să înţelegem sărăcia” ). Autor:

Alcock Pete, London, 2007 (ediţia II);

2. More Equality (traducere: “Mai multă egalitate”). Autor:

Gans James Herbert, New York, 1987;

3. La Vida, Lewis Oscar, New York, Random House, 1966;

4. Sărăcia: teorii şi factori. Autor: Zamfir Elena, Bucureşti, 1995;

5. Politici sociale. Autor: Carmen Alexandrescu, Bucureşti, 2009;

6. Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului, PNUD Moldova – Prima

Comunicare Naţională a Republicii Moldova elaborată în cadrul CONUSC,

Chişinău, 2000, 74 pagini.

7. Ministerul Ecologiei, Construcțiilor şi Dezvoltării Teritoriului, PNUD

Moldova – Necesităţi tehnologice şi priorităţi de dezvoltare, raport elaborat

în cadrul CONUSC. Chişinău, 2002, 176 pagini.

8. Studiile ştiinţifice, precum şi datele tehnologice au fost studiate din cadrul

portalului web a Convenţiei-cadru a ONU privind Schimbarea Climei

(CONUSC): www.unfccc.int (adresă web disponibilă în limba engleză,

franceză şi spaniolă)

9. Ministerul Ecologiei, Construcțiilor şi

Dezvoltării Teritoriului, Serviciul

Hidrometeorologic de Stat – Hazardurile

naturale, Chişinău 2008, 208 pagini.

10. Imaginele pentru lucrare de cercetare

provin din colecţia personală şi de pe

motor-ul de căutare Google


Recommended