MAREA REBELIUNE

Samael Aun WeorVopus

Marea Rebeliune 2

CERTIFICAT DE GARANŢIE

VOPUS

ca fidel continuator al TradiţieiGnostice Ermetice creată deV.M. SAMAEL AUN WEOR

CERTIFICĂ

Că tot textul conţinut în prezenta operă:“MAREA REBELIUNE”,

este extras în totalitate din originalul scris deV.M. SAMAEL AUN WEOR. În consecinţă,cititorul trebuie să ştie că compoziţia,stilul şi puritatea mesajului pe careautorul a vrut să-l transmită a fost

respectat în întregime.

2

3

Marea Rebeliune 4

PROLOG

Legenda secolelor spune că de la moartea Meduzei în măinile lui Perseu, Eroul Solar al Mitologiei Greceşti, bărbaţii care-şi doreau cu nesaţ Olimpul nu şi-au mai pierdut viaţa împietriţi de privirea sinistră şi ascuţită a unui asemenea monstru pe jumătate om, pe jumătate şarpe şi ale cărui fălci fatidice se înfigeau ca nişte pumnale în carnea căutătorilor Lănii de Aur.

Aceasta este povestea pe care Tradiţia Ermetică a adus-o la cunoştinţa noastră chiar în aceste zile de obscurantism, propriu epocii Kali-Yuga (Vărsta Neagră) pe care o trăim aici şi acum. Cu această naraţiune, se face aluzie la timpurile vechi, la marile pericole care întotdeauna i-au păcălit pe cuceritorii întreprizi ai Regatului Celest, despre care se spune, dănd citire unor fraze apocaliptice: “Întotdeauna este luat cu asalt şi numai curajoşii l-au cucerit”.

În legătură cu această tematică, trebuie să spunem distinsului nostru cititor, ca toate miturile orientale sau occidentale nu sunt simple elucubraţii literare şi, cu atăt mai puţin, examene sau experienţe retorice ale popoarelor antice ci, din contră, constituie

4

moştenirea sacră a celebrilor Maeştri care au îndrăznit să dispreţiuască moartea şi legile mecanice ale existenţei şi să scoată din aceasta din urmă, cele mai valoroase enigme şi cele mai ascunse secrete. Solomon zicea: “Gloria lui Dumnezeu constă în a-şi ascunde secretele şi acea a omului în a le descoperi,” dar aici e ceva de care trebuie să ţinem seama cănd vorbim despre această problemă şi anume că toţi Profeţii, Iluminaţii, Maeştrii sau Ghizii umanităţii se refereau la “Oameni” şi nu la “Animale Intelectuale” cănd semnalau protagonistului aceste îndrăzneli. Prin acestea dorim să indicăm că sarcina majoră a creaturii umane este de a se separa de Roata Timpului pentru a intra în sănul Eternităţii, care atrage din partea sus-numitei creaturi o dezvoltare primordială pentru a ajunge o adevărată “Fiinţă Solară” şi a putea ulterior să facă o revalorizare a Forţelor lui Spirituale şi să ajungă la calitatea de Titan, Cosmocreator sau, altfel spus, Rege şi Sacerdot al Naturii după Ordinul lui Melchisedek, Rege al Salemului.

În acest mod, fiinţa umană numită astfel din punct de vedere filosofic şi mai precis ontologic, are în faţa sa două mari scopuri de realizat pentru a împlini adevăratul obiectiv al şederii în Universitatea Vieţii; prima: S~ TE CUNOŞTI PE TINE ÎNSU[I, S~-[I CREEZI

5

Marea Rebeliune 6

SUFLETUL şiS~ COAGULEZI LUMINA SOLAR~ de care a vorbit atăta Alchimia Medievală. A doua: S~ FACI ÎN AŞA FEL ÎNC#T LUMINA COAGULAT~ S~ LUMINEZE, S~ STR~LUCEASC~ în toată splendoarea sa, trecănd orice barieră materială şi spirituală pănă cănd intră în contact permanent cu Inteligenţele Divine care se află dincolo de Bine sau Rău.

Primul scop, mulţi l-au cristalizat, al doilea este mai dificil deoarece acei aspiranţi la un scop asemănător intră în ceea ce este cunoscut în Ocultismul Transcendental ca “Deşertul Iniţiatic”. Pentru a rămăne în picioare în aceste teritorii aspre, devotul are nevoie de un ajutor superior, de o credinţă de nezdruncinat şi de o metodică adecvată.

Este aici, în această parte a Călătoriei Ermetice unde iese, la trecerea vărstelor şi a secolelor Venerabilul Maestru Samael Aun Weor pentru a ne explica cu o logică surprinzătoare şi o didactică insolită, direcţia pe care trebuie să o ia barca Argonautului, care trebuie să abandoneze Haosul Inferior pentru a intra în Haosul Superior. Terminăm prin a cita căteva din cuvintele sale despre acest proiect dificil: “Crud Drum este acela al AUTO-REALIZ~RII INTIME A FIIN[EI. Căte prăpăstii! Căte labirinturi oribile! Pe acest Drum Interior, cănd cineva crede că merge foarte rău îşi dă seama

6

că-i merge bine. Pe acest Drum Interior, cănd cineva crede că-i merge foarte bine, în realitate, îi merge foarte rău. Acesta este Drumul Interior. În acest Drum Secret există clipe în care cineva nici nu mai ştie nici ceea ce e bun, nici ceea ce e rău. Cărare plină de Pericole afară şi înăuntru; Drum cu mistere de nespus unde suflă doar un vănt de moarte”...

Aceasta este Viaţa, Drumul, Cărarea pe care azi vine să ni le semnalizeze acest Mare Tribun al Dinastiei AŞILOR care, înfăşurat în Mantia Înţelepciunii şi aşezat pe Piatra Splendorilor (Piatra Filosofală), căntă lumii din trompetă pentru a rupe letargia oamenilor şi îi incită la “Marea Emancipare”, la “Marele Salt”, la “Marea Eliberare”, adică la “MAREA REBELIUNE” pentru a se odihni dincolo de coloanele Răului şi Binelui, între Spusele Supreme ale stelelor şi ducănd în măinile lui două trofee legendare: o LANCE INVINCIBIL~ şi un POTIR DE ARGINT...

OM-TAT-SAT-TAM-PAN-PAZ.Editorii.

7

Marea Rebeliune 8

CAPITOLUL I

VIA[A

Căt de incredibil ar putea părea, dar este foarte sigur şi adevărat că această civilizaţie modernă, atăt de lăudată, este îngrozitor de urătă, nu reuneşte caracteristicile transcendentale ale simţului estetic, este lipsită de frumuseţe interioară.

Ne măndrim prea mult cu aceste oribile edificii dintotdeauna care seamănă cu adevărate curse de şoareci.

Lumea a devenit teribil de plictisitoare, mereu aceleaşi străzi şi peste tot aceleaşi oribile locuinţe.

Toate acestea au devenit obositoare în Nordul, în Sudul, în Estul şi în Vestul lumii.

Aceeaşi uniformitate dintotdeauna, oribilă, greţoasă, sterilă. Modernism! Exclamă mulţimea.

Părem adevăraţi păuni vanitoşi cu veşmintele pe care le purtăm, cu pantofii noştri strălucitori, chiar dacă milioane de nefericiţi înfometaţi, subnutriţi, mizerabili, circulă ici-colo, peste tot.

Simplitatea şi frumuseţea naturală, spontană, ingenuă, lipsită de artificii şi de

8

Samael Aun Weor 9

fard vanitos a dispărut la sexul feminin. Acum suntem moderni, aşa este viaţa.

Oamenii au devenit înspăimăntător de cruzi: caritatea s-a diminuat şi nimănui nu-i pasă de nimeni.

Vitrinele magazinelor luxoase uimesc cu mărfuri elegante care sunt cu totul în afara posibilităţilor nefericiţilor.

Singurul lucru pe care aceşti paria ai vieţii îl pot face, este să contemple mătăsurile şi bijuteriile, parfumurile în sticluţe luxoase şi umbrelele pentru ploi: este un supliciu asemenea celui Tantalic să priveşti fără să poţi atinge.

Oamenii acestor timpuri moderne au devenit extrem de grosolani: parfumul prieteniei şi mireasma sincerităţii au dispărut cu totul.

Mulţimile supraîncărcate de impozite gem; toată lumea are probleme, ni se datorează şi datorăm; suntem daţi în judecată şi nu avem cu ce plăti; preocupările distrug creierele, nimeni nu trăieşte liniştit.

Birocraţii cu plinătatea fericirii în burta lor şi cu o ţigară bună în gură, pe care se sprijină psihologic, speculează şi jonglează intelectual cu politica fără ca durerea poporului să-i intereseze cătuşi de puţin.

Nimeni nu este fericit în aceste timpuri şi cu atăt mai puţin clasa mijlocie, căci aceasta se află între ciocan şi nicovală.

9

Marea Rebeliune 10

Bogaţi şi săraci, credincioşi şi necredincioşi, comercianţi şi cerşetori, cizmari şi tinichigii trăiesc numai pentru că trebuie să trăiască, îşi îneacă necazurile în vin şi termină prin a deveni consumatori de droguri ca să scape de ei înşişi.

Oamenii au devenit maliţioşi, bănuitori, neîncrezători, vicleni, perverşi; nimeni nu mai crede în nimeni; se inventează zilnic condiţii noi, certificate, limitări de tot feluri, documente, titluri etc. şi în orice caz toate acestea nu servesc la nimic, perfizii îşi bat joc de aceste prostii, nu plătesc, înşeală legea, chiar dacă trebuie să facă închisoare.

Nici o meserie nu aduce fericire, simţul adevăratei iubiri s-a pierdut şi oamenii se căsătoresc astăzi pentru a divorţa măine. Unitatea căminelor s-a pierdut lamentabil, ruşinea organică deja nu mai există, lesbianismul şi homosexualitatea au devenit mai obişnuite decăt spălatul pe măini.

Ştiind ceva despre toate acestea, să încercăm să cunoaştem cauza atător putreziciuni, să căutăm, să scrutăm; aceasta este ceea ce ne propunem în această carte.

Vă vorbesc în limbajul vieţii practice, dornic să ştiu ce se ascunde în spatele acestei oribile mascarade a existenţei.

Găndesc cu voce tare şi haimanalele intelectului să spună ce vor, ce au chef.

10

Samael Aun Weor 11

Teoriile au devenit obositoare, şi chiar se vănd şi se revănd pe piaţă; şi atunci ce?

Teoriile servesc numai pentru a genera preocupări făcăndu-ne viaţa încă şi mai amară.

Goethe spunea pe bună dreptate: “Toată teoria este gri şi verde este numai arborele cu fructe de aur, iar acesta este viaţa.”

Bieţii oameni sunt acum obosiţi de atătea teorii, acum se vorbeşte mult de pragmatism, trebuie să fim practici şi să cunoaştem adevăratele cauze ale suferinţelor noastre.

11

Marea Rebeliune 12

CAPITOLUL II

REALITATEA CRUDA A FAPTELOR

În curănd, milioane de locuitori ai Africii, Asiei şi Americii Latine pot muri de foame.

Gazul pe care îl aruncă “Spray-urile” poate distruge radical Ozonul atmosferei terestre...

Unii savanţi prevăd că pănă în anul 2000, subsolul planetei se va epuiza.

Speciile marine sunt pe cale să moară din cauza poluării mărilor, acest lucru este demonstrat.

Fără îndoială, în ritmul în care mergem, la sfărşitul acestui secol, toţi locuitorii marilor oraşe vor trebui să poarte Măşti cu Oxigen pentru a se proteja de fum.

Dacă se continuă contaminarea în acest ritm alarmant actual, peste puţin timp nu se va mai putea mănca peşte, acesta, trăind în ape total contaminate, va fi periculos pentru sănătate.

Înaintea anului 2000 va fi aproape imposibil să mai găsim vreo plajă unde să ne putem scălda în apă curată.

Din cauza unui consum şi a unei exploatări fără măsură a solului şi a subsolului, în scurt timp pămănturile nu vor mai putea produce

12

Samael Aun Weor 13

elementele agricole necesare pentru alimentaţia oamenilor.

“Animalul Intelectual” în mod greşit numit om, poluănd mările cu atătea gunoaie, otrăvind aerul cu fumul maşinilor şi al fabricilor, distrugănd Pămăntul cu exploziile sale atomice subterane şi din cauza abuzului de produse dăunătoare scoarţei terestre, a supus planeta Pămănt la o lungă şi înspăimăntătoare agonie care, fără îndoială, se va termina cu o Mare Catastrofă.

Lumea va putea trece cu greu pragul anului 2000, deoarece “Animalul Intelectual” este pe cale să distrugă cu mare viteză mediul său natural.

“Mamiferul Raţional”, în mod greşit numit om, se încăpăţănează să distrugă Pămăntul, vrea să-l facă de nelocuit şi, fără îndoială, este pe punctul de a reuşi.

În ceea ce priveşte mările, este clar că au fost transformate, de toate naţiunile Pămăntului, într-un fel de Mare Depozit de Gunoi.

Şaptezeci la sută din deşeurile întregii lumi zac pe fundul mărilor.

Enorme cantităţi de petrol, insecticide de toate felurile, numeroase substanţe chimice, gaze otrăvitoare, gaze neurotoxice, detergenţi etc. sunt pe punctul de a distruge toate speciile vii ale Oceanului.

13

Marea Rebeliune 14

Păsările maritime şi planctonul, atăt de indispensabile vieţii, sunt distruse sistematic.

În mod incontestabil, anihilarea Planctonului Marin este de o gravitate incalculabilă, pentru că acest microorganism produce şaptezeci la sută din Oxigenul Terestru.

Datorită cercetărilor ştinţifice, s-a putut constata că anumite părţi din Oceanul Atlantic şi Pacific sunt deja contaminate de reziduurile radioactive, provenind din exploziile atomice.

În diferite Metropole ale lumii şi în special în Europa, apa dulce se bea, se elimină, se epurează şi apoi se bea din nou.

În marile oraşe “Super-civilizate”, apa servită la masă a trecut de mai multe ori prin organismele umane.

În oraşul Cúcuta, în Columbia, la frontiera cu Venezuela, America de Sud, lucuitorii sunt obligaţi să bea apa neagră şi impură a răului care aduce toate deşeurile ce vin din Pamplona.

Vreau să mă refer la răul Pamplonita, care a fost atăt de nefast pentru “Perla Nordului” (Cúcuta).

Din fericire, acum există alt apeduct dar care ocoleşte oraşul, fără ca pentru aceea să se înceteze să se bea apele negre ale răului Pamplonita.

14

Samael Aun Weor 15

Filtre enorme, maşini gigantice, substanţe chimice încearcă să purifice apele negre ale marilor oraşe europene, dar epidemiile continuă să se întindă cu aceste ape negre, impure ce au trecut de atătea ori prin organismele umane.

Faimoşi Bacteriologi au găsit în apa potabilă a marilor Capitale tot felul de: viruşi, colibacili patogeni, bacterii de Tuberculoză, Tifos, Variolă, Larve etc...

şipe căt de incredibil ar părea, s-au găsit chiar în instituţiile însărcinate cu purificarea apei viruşi ai Polimielitei.

Pe de altă parte, risipa de apă este înspăimăntătoare: oamenii de ştiinţă moderni afirmă că prin anul 1990 umanoidul raţional va muri de sete.

Cel mai rău din toate acestea este că rezervele subterane de apă dulce se află în pericol datorită abuzurilor Animalului Intelectual.

Exploatarea fără milă a puţurilor de petrol continuă să fie fatală. Petrolul extras din interiorul pămăntului traversează apele subterane şi le contaminează.

Petrolul a făcut deci de nebăut, pentru mai bine de un secol apele subterane ale pămăntului.

Este de la sine înţeles că rezultatul acestor lucruri a fost moartea unui mare număr de vegetale şi chiar de persoane.

15

Marea Rebeliune 16

Acum să vorbim puţin despre aer, atăt de indispensabil pentru viaţa creaturilor...

La fiecare inspiraţie sau expiraţie, plămănii se încarcă cu o jumătate de litru de aer, adică vreo doisprezece metri cubi pe zi; multiplicănd această cantitate cu cele Patru Mii Cinci Sute Milioane de locuitori pe care îi are Pămăntul, obţinem cantitatea exactă de oxigen pe care umanitatea întreagă o consumă zilnic, fără a mai vorbi de cea pe care o consumă celelalte creaturi animale care populează suprafaţa Pămăntului.

Totalitatea Oxigenului pe care îl inspirăm se găseşte în atmosferă şi provine din planctonul pe care suntem pe punctul de a-l distruge prin contaminare şi, de asemenea, din fotosinteza plantelor. Din păcate, rezervele de oxigen sunt pe sfărşite.

Mamiferul Raţional, în mod greşit numit om, prin intermediul nenumăratelor sale industrii diminuează continuu cantitatea de radiaţie solară atăt de necesară şi indispensabilă fotosintezei şi iată de ce, cantitatea de Oxigen pe care o produc actualmente plantele este cu mult mai mică decăt în secolul trecut.

Ceea ce este mai grav în această tragedie mondială, este că “Animalul Intelectual” continuă să infecteze mările, să distrugă Planctonul şi să pustiască vegetaţia.

16

Samael Aun Weor 17

“Animalul Raţional” continuă să distrugă în mod lamentabil sursele sale de Oxigen.

“Smogul” pe care “Umanoidul Raţional” îl aruncă mereu în aer, pe lăngă că ucide, pune în pericol viaţa planetei Pămănt.

“Smogul” nu numai că anihilează rezervele de Oxigen, ci este pe cale să omoare şi oamenii.

“Smogul” este la originea ciudatelor şi periculoaselor boli, imposibil de vindecat, lucrul acesta este acum demonstrat.

“Smogul” împiedică intrarea luminii solare şi a razelor ultraviolete, provocănd prin aceasta grave dezordini în atmosferă.

Ne apropriem de o eră de alterări climaterice, de glaciaţii, de avansări a gheţurilor polare spre Ecuator, de cicloane înspăimăntătoare, de cutremure de pămănt etc.

Nu atăt din cauza utilizării căt a abuzului de energie electrică, în anul 2000 va fi mai cald în anumite regiuni ale Planetei Pămănt, ceea ce va contribui la procesul Revoluţiei axei Polilor Pămăntului.

În curănd polii vor constitui Ecuatorul şi acesta din urmă, va deveni Poli.

Dezgheţarea Polilor a început şi un nou Potop Universal soseşte, precedat de foc.

În următoarele decenii “Dioxidul de Carbon” se va multiplica, iar atunci acest

17

Marea Rebeliune 18

element chimic va forma un strat gros în atmosfera Pămăntului.

Un asemenea filtru va absorbi foarte greu radiaţia termică şi va acţiona ca o seră de fatalităţi.

Clima Pămăntului va deveni mai caldă în multe locuri şi căldura va face să se topească gheaţa Polilor, făcănd să urce nivelul oceanelor într-un mod înfricoşător.

Situaţia este extrem de gravă, solul fertil este pe cale de dispariţie şi în fiecare zi se nasc două sute de mii de oameni care au nevoie de hrană.

Catastrofa mondială de Foame care se aproprie va fi, cu siguranţă, înspăimăntătoare; iar ea bate deja la uşă.

În prezent, există patruzeci de milioane de persoane care mor anual de foame, din lipsă de alimente.

Criminala industrializare a lemnului şi exploatarea nemiloasă a Minelor şi a Petrolului sunt în măsură să transforme Pămăntul într-un deşert.

Dacă este sigur că energia nucleară este mortală pentru omenire, nu-i mai puţin adevărat că actualmente există şi “Raze ale Morţii”, “Bombe Microbiene” şi multe alte produse extrem de distructive şi răufăcătoare, inventate de oamenii de ştiinţă.

Incontestabil, pentru a obţine energia nucleară, se produc mari cantităţi de căldură,

18

Samael Aun Weor 19

greu de controlat şi putănd în orice moment să producă o catastrofă.

Pentru a obţine energia nucleară este nevoie de enorme cantităţi de minerale radioactive, din care nu se foloseşte numai treizeci la sută, ceea ce face ca subsolul Pămăntului să se termine repede.

Deşeurile atomice care sunt lăsate în subsol, se dovedesc a fi extrem de periculoase. Nu există loc sigur pentru deşeurile atomice.

Dacă gazul unui depozit atomic ajunge să scape chiar într-o proporţie mică, milioane de persoane pot muri.

Contaminarea alimentelor şi a apelor poate duce la alteraţii genetice şi monştri umani: creaturi care se nasc deformate şi monstruoase.

Înaintea anului 1999 va avea loc un grav accident nuclear care va cauza o adevărată spaimă.

Cu siguranţă, omenirea nu ştie să trăiască, a degenerat înspăimăntător şi, pur şi simplu, s-a aruncat în prăpastie.

Cel mai grav în toată această problemă este că factorii acestei stări de dezolare: foamea, războaiele, distrugerea Planetei pe care trăim etc., se află în noi înşine, îi cărăm în interior, în Psihicul nostru.

19

Samael Aun Weor 20

CAPITOLUL III

FERICIREA

Oamenii lucrează în fiecare zi, luptă pentru supravieţuire, vor să existe într-un fel sau altul, dar nu sunt fericiţi.

Această poveste a fericirii este “în chineză”, cum se spune. Cel mai grav lucru este că oamenii o ştiu şi totuşi, în mijlocul atător amărăciuni, se pare că nu-şi pierd speranţa de a atinge într-o zi fericirea, fără să ştie cum sau în ce fel.

Bieţii oameni! Căt suferă! Si totuşi vor să trăiască, se tem că îşi pot pierde viaţa...

Dacă oamenii ar înţelege ceva din Psihologia Revoluţionară, ar gandi probabil altfel; dar, în realitate, nu ştiu nimic, vor să supravieţuiască în mijlocul mizeriei lor şi asta-i tot.

Există momente plăcute şi foarte plăcute, dar acestea nu sunt fericirea; iar oamenii confundă plăcerea cu fericirea. “Chefurile”, petrecerile mari, beţiile, orgiile sunt plăceri bestiale, dar nu asta este fericirea... Există totuşi mici petreceri sănătoase, fără beţii, fără bestialităţi, fără alcool etc., dar nici aceasta nu este fericirea...

Samael Aun Weor 21

Eşti o persoană amabilă? Cum te simţi cănd dansezi? Eşti îndrăgostit? Iubeşti cu adevărat? Cum te simţi cănd dansezi cu fiinţa adorată? Dă-mi voie să par puţin crud în aceste momente şi să-ţi spun că nici aceasta nu este fericirea.

Dacă eşti bătrăn, dacă aceste plăceri nu te mai atrag, dacă îţi par la fel de neplăcute ca un găndac, scuză-mă dacă îţi spun că dacă erai tănăr şi plin de iluzii ai fi fost altfel.

În orice caz, spune ce vrei, că dansezi sau nu, că eşti sau nu îndrăgostit, că ai sau nu ceea ce se cheamă bani, tu nu eşti fericit, chiar dacă găndeşti contrariul.

Cineva trăieşte viaţa căutănd fericirea peste tot şi moare fără să o fi găsit.

În America Latină, există mulţi indivizi care speră să căştige într-o zi marele premiu al loteriei; crezănd că astfel vor obţine fericirea; unii chiar căştigă, dar nu astfel ajung la mult dorita lor fericire.

Cănd eşti tănăr, visezi la o femeie ideală, vreo prinţesă din “O Mie şi Una de Nopţi”, ceva extraordinar, dar apoi vine cruda realitate a faptelor: o Femeie şi copilaşi care trebuie întreţinuţi, probleme economice dificile etc.

Fără îndoială că pe măsură ce copiii cresc, problemele cresc şi ele, devenind chiar imposibile...

Marea Rebeliune 22

Pe măsură ce băiatul sau fata vor creşte, pantofii vor deveni mereu mai mari, ca şi preţul lor, asta e clar.

Pe măsură ce copiii cresc, hainele vor costa din ce în ce mai mult; dacă sunt bani, nu-i nici o problemă, dar dacă nu sunt, este grav şi suferinţa este oribilă...

Toate acestea ar fi mai mult sau mai puţin suportabile dacă ar fi o soţie bună, dar dacă bietul bărbat este înşelat, dacă ”i se pun coarne” la ce bun să mai lupte să căştige bani?

Din păcate, există cazuri extraordinare, femei minunate, adevărate tovarăşe de viaţă, atăt la bine căt şi la rău, dar culmea culmilor, soţii lor nu ştiu să le aprecieze şi aceşti bărbaţi ajung chiar să le abandoneze pentru alte femei care le fac viaţa amară.

Numeroase sunt tinerele care visează un “prinţ fermecat”; din păcate, lucrurile se petrec foarte diferit şi, de fapt, biata femeie se căsătoreşte cu un călău...

Cea mai mare iluzie a unei femei este dorinţa de a avea un cămin frumos şi de a fi mamă, sfăntă predestinaţie; totuşi, chiar dacă soţul se dovedeşte a fi foarte bun, lucru desigur foarte greu, pănă la urmă totul se termină: băieţii şi fetele se căsătoresc, pleacă sau sunt nerecunoscători faţă de părinţi, iar căminul este definitiv sfărşit.

Samael Aun Weor 23

Pe scurt: în această lume crudă în care trăim, nu există oameni fericiţi... Toate bietele fiinţe umane sunt nefericite.

În viaţă am cunoscut un mare număr de indivizi plini de bani şi care sunt copleşiţi de probleme şi de certuri de tot felul, supraîncărcaţi de impozite etc. Ei nu sunt fericiţi.

La ce serveşte să fii bogat dacă nu eşti sănătos? Bieţii bogaţi! Uneori sunt mai nefericiţi decăt ultimul dintre cerşetori.

Totul trece în viaţa asta: trec lucrurile, persoanele, ideile etc. Trec cei care au bani, la fel ca şi cei care n-au şi nimeni nu cunoaşte fericirea autentică.

Mulţi vor să scape de ei înşişi prin intermediul drogurilor sau a alcoolului, dar în realitate, nu numai că nu reuşesc această evadare, dar ceea ce este mai rău, rămăn prinşi în infernul viciului.

Prietenii alcoolului, ai marijuanei, sau ai “L.S.D.”-ului etc., dispar ca prin minune cănd viciosul se hotărăşte să-şi schimbe viaţa.

Fugind de “Mine Însumi”, de “Eu Însumi” nu se atinge fericirea. Interesant ar fi mai degrabă “să iei taurul de coarne”, să observi “EUL”, să-l studiezi cu scopul de a descoperi cauzele durerii.

Cănd cineva descoperă adevăratele cauze ale atător mizerii şi amărăciuni, fără nici o îndoială că poate face ceva...

Marea Rebeliune 24

Dacă reuşim să terminăm cu “Eul Meu”, cu “Beţiile Mele”, cu “Viciile Mele”, cu “Afectele mele”, care îmi cauzează atăta durere în inimă, cu preocupările mele care îmi distrug creierul şi mă îmbolnăvesc etc., este clar că atunci apare ceea ce nu ţine de timp, ceea ce este dincolo de corp, de afecte şi de minte, ceea ce este cu adevărat necunoscut înţelegerii şi care se numeşte FERICIRE!

Incontestabil, atăta timp căt conştiinţa va continua să fie îmbuteliată, închisă în “EU” în nici un caz, nu vom putea cunoaşte legitima Fericire.

Fericirea are o savoare pe care “EUL”, “SINELE”, n-a cunoscut-o niciodată.

Samael Aun Weor 25

CAPITOLUL IV

LIBERTATEA

Simţul Libertăţii este ceva ce n-a fost încă înţeles de Umanitate.

În ceea ce priveşte conceptul de Libertate, pus întotdeauna într-un mod mai mult sau mai puţin greşit, s-au comis erori foarte grave.

Desigur, ne batem pentru un cuvănt, tragem concluzii absurde, comitem nedreptăţi de tot felul şi săngele curge pe cămpul de luptă.

Cuvăntul Libertate este fascinant, place tuturor şi totuşi nu avem o înţelegere adevărată a sa, sunt multe confuzii în jurul acestui cuvănt.

Nu este posibil să găsim o duzină de oameni care să definească Libertatea în acelaşi fel.

Termenul de Libertate nu poate fi în nici un fel înţeles de raţionalismul subiectiv.

Fiecare are în privinţa acestui termen idei diferite: opinii subiective lipsite de orice realitate obiectivă.

Cănd se pune problema Libertăţii în fiecare minte apare o incoerenţă, o ambiguitate, o neconcordanţă.

Marea Rebeliune 26

Sunt sigur că însuşi Emmanuel Kant, autorul “Criticii Raţiunii Pure” şi al “Criticii Raţiunii Practice”, n-a analizat niciodată acest cuvănt pentru a-i da sensul exact.

Libertate, cuvănt frumos, termen frumos căte crime au fost comise în numele său!

Fără îndoială, termenul Libertate a hipnotizat mulţimile; munţii şi văile, răurile şi mările, s-au colorat cu sănge în faţa vrăjii acestui cuvănt magic...

Căt sănge s-a risipit, căte drapele şi căţi eroi s-au succedat de-a lungul Istoriei, de fiecare dată cănd pe tapetul vieţii s-a pus problema Libertăţii.

Din păcate, după orice independenţă, obţinută cu un preţ atăt de ridicat, sclavia continuă mereu în interiorul fiecărei persoane.

Cine e liber? Cine a atins faimoasa libertate? Căţi s-au emancipat?

Adolescentul răvneşte libertatea; pare de necrezut că avănd păine pe săturate, adăpost şi veşminte, doreşte să fugă din casa părintească în căutarea libertăţii.

Rezultă o neconcordanţă în faptul că tănărul care are totul acasă, vrea să evadeze, să fugă, să se îndepărteze de locuinţă, fascinat de termenul libertate. Este ciudat că bucurăndu-se de tot felul de comodităţi într-un cămin fericit, vrea să piardă ce are,

Samael Aun Weor 27

călătorind prin aceste ţinuturi ale lumii, cufundăndu-se în durere.

Dacă nenorocitul, paria vieţii, cerşetorul aspiră într-adevăr să se îndepărteze de baraca sa, de cocioabă, cu scopul de a obţine o schimbare în viaţa lui, este absolut corect, dar ca tănărul răsfăţat, odorul mamei, să încerce să fugă, să caute salvarea, asta se dovedeşte a fi o neconcordanţă, chiar o absurditate şi totuşi, aşa se întămplă; cuvăntul libertate fascinează, încăntă cu toate că nimeni nu ştie să-l definească precis.

Că o fată tănără vrea libertatea, că ea aspiră să-şi schimbe casa, că ea doreşte să se căsătorească pentru a scăpa de căminul părintesc şi să ducă o viaţă mai bună, se dovedeşte, într-o oarecare măsură, un lucru logic, fiindcă ea are dreptul să fie mamă; totuşi, odată ajunsă soţie, îşi dă seama că nu este liberă şi că va trebui să continue, cu resemnare să poarte lanţurile sclaviei.

Funcţionarul, obosit de atătea norme, se vrea liber şi dacă reuşeşte să devină independent se află în faţa aceleiaşi probleme de a continua să se simtă sclavul propriilor sale interese şi preocupări.

Cu siguranţă, de fiecare dată cănd ne luptăm pentru Libertate, suntem dezamăgiţi în ciuda victoriilor.

Atăta sănge a curs inutil în numele Libertăţii şi totuşi, continuăm să fim proprii

Marea Rebeliune 28

noştri sclavi şi ai celorlalţi.Oamenii se bat pentru cuvinte pe care nu

le înţeleg niciodată, chiar dacă dicţionarele le explică gramatical.

Libertatea este ceva pe care trebuie să o găsim în noi înşine. Nimeni n-o poate obţine în afara lui însuşi.

“A încăleca aerul” este o expresie orientală care simbolizează sensul veritabilei Libertăţi.

Nimeni nu poate în mod real să experimenteze Libertatea dacă conştiinţa sa continuă să fie îmbuteliată în Eu, în Sine.

A înţelege propriul eu, propria persoană, ceea ce sunt eu, este urgent cănd se doreşte in mod sincer obţinerea libertăţii.

În nici un fel n-am putea scăpa de lanţurile sclaviei, dacă nu înţelegem înainte toată această problemă a Eului, tot ceea ce este legat de Eu, de Sine.

În ce constă sclavia? Ce ne face sclavi? Care sunt piedicile? Iată ceea ce trebuie să descoperim.

Bogaţi şi săraci, credincioşi şi sceptici, toţi sunt în mod hotărit prizonieri, cu toate că se consideră liberi.

Atăta timp căt conştiinţa, esenţa, adică ceea ce este mai demn şi decent în noi, va continua să fie îmbuteliată în Sine, în Eu, în poftele şi temerile mele, în dorinţele şi pasiunile mele, în grijile şi violenţele mele, în

Samael Aun Weor 29

defectele mele psihologice, vom fi, cu siguranţă, în închisoare.

Sensul Libertăţii nu poate fi integral decăt cănd lanţurile propriei noastre închisori psihologice au fost distruse.

Atăta timp căt “Eul” va exista, conştiinţa va fi în închisoare. Singurul mijloc pentru a evada din închisoare, este anihilarea budistă, dizolvănd Eul, reducăndu-l la cenuşă, la praf cosmic.

Conştiinţa liberă, lipsită de Eu, în absenţa absolută a Eului, fără dorinţă, fără pasiune, fără poftă sau teamă, experimentează în mod direct adevărata Libertate.

Orice concept despre Libertate nu este Libertatea. Opiniile pe care le formulăm asupra Libertăţii sunt foarte departe de a se conforma cu Realitatea. Ideile pe care le făurim pe tema Libertăţii, n-au nimic de-a face cu Libertatea autentică.

Libertatea este ceva ce trebuie să experimentăm în mod direct, iar acest lucru este posibil numai murind psihologic, dizolvănd Eul terminănd pentru totdeauna cu Sinele.

Nu serveşte la nimic să visăm la Libertate, dacă oricum continuăm să trăim ca sclavii.

Este mai bine să ne vedem aşa cum suntem, să observăm cu grijă toate aceste lanţuri ale sclaviei care ne menţin în mod hotărăt în închisoare.

Marea Rebeliune 30

Cunoscăndu-ne pe noi înşine, văzăndu-ne ce suntem în interior, vom descoperi poarta autenticei Libertăţi.

Samael Aun Weor 31

CAPITOLUL V

LEGEA PENDULULUI

Este interesant să avem un orologiu cu pendul acasă, nu numai pentru a şti căt este ceasul, ci şi pentru a reflecta puţin.

Fără pendul, orologiul nu funcţionează; mişcarea pendulului este profund semnificativă.

În timpurile străvechi nu exista dogma evoluţiei; atunci, înţelepţii înţelegeau că procesele istorice se dezvoltă întotdeauna conform Legii Pendulului.

Totul are flux şi reflux, urcă şi coboară, creşte şi descreşte, merge şi vine, în acord cu această Lege minunată.

Nu există nimic extraordinar în faptul că totul oscilează şi este supus unui du-te-vino al timpului, că totul evoluţionează şi involuţionează.

La o extremitate a mişcării pendulare se află bucuria, la cealaltă durerea; toate emoţiile noastre, gănduri, aspiraţii, dorinţe etc., oscilează în acord cu Legea Pendulului.

Speranţă şi disperare, pesimism şi optimism, pasiune şi durere, triumf şi eşec, profituri şi pierderi, corespund cu siguranţă celor două extreme ale mişcării pendulare.

Marea Rebeliune 32

Egiptul s-a născut în toată puterea şi maiestatea sa pe malurile fluviului sacru, dar cănd pendulul a trecut de cealaltă parte, în estrema opusă, ţinutul faraonilor a căzut ridicăndu-se atunci Ierusalimul, oraşul iubit al Profeţilor.

Israel a căzut cănd pendulul şi-a schimbat poziţia şi la extremitatea opusă a apărut Imperiul Roman.

Mişcarea pendulară înalţă şi doboară Imperiile, face să se nască Civilizaţii puternice, pentru ca apoi să le distrugă etc.

Putem aşeza la extremitatea dreaptă a pendulului diversele şcoli pseudo-ezoterice şi pseudo-ocultiste, religiile şi sectele.

Putem aşeza la extremitatea stăngă a mişcării pendulare toate şcolile de tip materialist, marxist, ateist sceptic etc. Iată cele două antiteze ale mişcării pendulare, schimbătoare, subiecte ale permutaţiilor neîncetate.

Religiosul fanatic, din cauza unei decepţii sau al oricărui alt eveniment insolit, poate trece la cealaltă extremă a pendulului, devenind ateu, materialist, sceptic.

Materialistul fanatic, ateu, ca efect al unei împrejurări deosebite, probabil un eveniment metafizic transcendental sau un moment de teroare indescriptibilă, poate trece la extrema opusă a mişcării pendulare, transformăndu-se într-un reacţionar religos insuportabil.

Samael Aun Weor 33

Exemple: un preot învins într-o polemică de către un ezoterist, devine în disperare, necredincios şi materialist.

Cunoaştem cazul unei doamne atee şi necredincioase care, datorită unei experienţe metafizice, concludente şi decisive, s-a convertit într-o exponentă magnifică de ezoterism practic.

În numele adevărului, trebuie să declarăm că ateul, materialistul adevărat şi absolut nu este decăt o farsă, nu există aşa ceva.

În aproprierea unei morţi inevitabile, în faţa unui moment de teroare de nedescris, duşmanii Eternului, materialiştii şi incredulii, trec imediat de cealaltă extremitate a pendulului începănd să plăngă, să se roage şi să implore cu o credinţă infinită şi o enormă devoţiune.

Însuşi Karl Marx, autorul Materialismului Dialectic a fost un evreu fanatic al religiei sale şi, după moarte, i s-au rezervat funeraliile unui mare rabin.

Karl Marx a elaborat Dialectica sa Materialistă cu un singur scop: “S~ CREEZE O ARM~ PENTRU A DISTRUGE TOATE RELIGIILE LUMII PRIN INTERMEDIUL SCEPTICISMULUI.”

Acesta este un caz tipic de gelozie religioasă ajunsă la extremă; în nici un mod Marx nu putea accepta existenţa altor religii şi a preferat să le distrugă prin intermediul Dialecticii sale.

Marea Rebeliune 34

Karl Marx a executat unul din Protocoalele Sionului care spune textual: “Nu contează dacă umplem lumea de materialism şi de ateism respingător; în ziua în care vom triumfa, vom învăţa religia lui Moise codificată cum trebuie şi în mod dialectic, nepermiţănd nici o altă religie în lume”.

Este foarte interesant să ştim că în Uniunea Sovietică, religiile au fost persecutate şi că se predă poporului dialectica materialistă, în timp ce în sinagogi se studia Talmudul, Biblia şi religia, lucrăndu-se aici în libertate, fără nici o problemă.

Conducătorii guvernului rus sunt religioşi fanatici ai Legii lui Moise şi totuşi, otrăvesc poporul cu farsa Materialismului Dialectic.

Nu ne vom pronunţa împotriva poporului lui Israel; ne declarăm doar împotriva unei anumite elite care face un joc dublu tinzănd spre scopuri nemărturisite şi otrăvind poporul cu Dialectica Materialistă în timp ce, în secret, practică religia lui Moise.

Materialismul şi spiritualismul, cu toate sechelele teoriilor lor, a prejudecăţilor şi a ideilor preconcepute de tot felul, se dezvoltă în minte conform Legii Pendulului urmănd schimbările modei, a timpurilor şi a obiceiurilor.

Spirit şi materie sunt două concepte foarte discutabile şi spinoase pe care nimeni nu le înţelege.

Samael Aun Weor 35

Mintea nu ştie nimic despre spirit şi nici despre materie.

Un concept nu-i nimic altceva decăt un concept. Realitatea nu este un concept, cu toate că se pot făuri multe concepte asupra realităţii.

Spiritul este spiritul (Fiinţa) şi numai el însuşi se poate cunoaşte pe sine.

Este scris: “FIIN[A ESTE FIIN[A şiRA[IUNEA DE A FI A FIIN[EI ESTE ÎNS~şiFIIN[A”.

Fanaticii Zeului materie, oamenii de ştiinţă ai Materialismului Dialectic sunt empirici şi absurzi sută la sută. Ei vorbesc de materie cu o auto-suficienţă uimitoare şi stupidă cănd, în realitate, nu cunosc nimic.

Ce este materia? Care dintre aceşti proşti oameni de ştiinţă o ştiu? Această materie atăt de lăudată este încă un concept foarte discutabil şi destul de spinos.

Care este materia? Bumbacul, fierul, carnea, amidonul, o piatră, arama, un nor sau ce altceva? A spune că totul este materie ar fi tot aşa de empiric şi absurd ca şi afirmaţia că tot organismul uman este un ficat, sau o inimă ori un rinichi. Evident, un lucru este un lucru şi alt lucru este alt lucru, fiecare organ este diferit şi fiecare substanţă este distinctă; atunci, care din toate aceste substanţe este această materie atăt de lăudată?

Multă lume se joacă cu conceptele pendulului, dar de fapt conceptele nu sunt

Marea Rebeliune 36

realitate.Mintea cunoaşte numai forme iluzorii ale

naturii, dar nu ştie nimic de adevărul cuprins în aceste forme.

Teoriile trec şi se se demodează de-a lungul timpului şi al anilor şi ceea ce am învăţat la şcoală, curănd nu mai serveşte la nimic. Concluzie: nimeni nu ştie nimic.

Conceptele extremităţii drepte sau ale extremităţii stăngi, ale pendulului, trec ca moda femeilor; toate acestea sunt procese ale minţii, lucruri care se petrec la suprafaţa înţelegerii, prostiei, vanităţi ale intelectului.

Oricărei discipline psihologice i se opune o altă disciplină, fiecărui proces psihologic în mod logic structurat, i se opune un altul asemănător. Ce este oare cu toate acestea?

Realul, adevărul, iată ce ne interesează, dar asta n-are nimic cu pendulul, asta nu se află în acel dute-vino al teoriilor şi credinţelor.

Adevărul este necunoscutul secundă după secundă, clipă de clipă.

Adevărul este în centrul pendulului, nici în extremitatea dreaptă şi nici în cea stăngă.

Cănd Isus a fost întrebat: “Ce este Adevărul?”, el a păstrat o profundă tăcere; şi cănd i s-a pus aceeaşi întrebare lui Buddha, el a întors spatele şi s-a îndepărtat.

Adevărul nu este o problemă de opinii, nici de teorii, nici de prejudecăţi de extremă stăngă sau de extremă dreaptă.

Samael Aun Weor 37

Conceptul pe care mintea îl poate elabora în ceea ce priveşte adevărul, nu este niciodată adevărul.

Ideea pe care înţelegerea o are despre adevăr, nu este absolut deloc adevărul.

Opinia pe care o avem asupra adevărului, aşa respectabilă precum e, în nici un caz nu este adevărul.

Nici curentele spiritualiste, nici adversarele lor materialiste nu vor putea niciodată să conducă la adevăr.

Adevărul este ceva care trebuie să fie experimentat într-un mod direct, ca atunci cănd cineva îşi pune degetul pe foc şi se arde sau cănd înghite apă şi se îneacă.

Centrul pendulului este înăuntrul nostru, şi acolo trebuie să descoperim şi să experimentăm în mod direct realul, adevărul.

Trebuie să ne auto-explorăm direct pentru a ne auto-descoperi şi a ne cunoaşte profund pe noi înşine.

Experienţa adevărului survine numai cănd am eliminat elementele nedorite al căror ansmablu constituie Eul, Sinele.

Numai eliminănd eroarea, vine adevărul. Numai dezintegrănd Eul: greşelile mele, prejudecăţile, temerile mele, pasiunile şi dorinţele mele, credinţele şi fornicările mele, încăpăţănările intelectuale şi auto suficienţele de tot felul, ni se prezintă experienţa realului.

Marea Rebeliune 38

Adevărul n-are nimic cu ceea ce s-a spus sau s-a lăsat să se spună, cu ceea ce s-a scris ori s-a lăsat să se scrie; el se naşte în interiorul nostru numai cănd Eul este mort.

Mintea nu poate căuta adevărul pentru că nu-l cunoaşte. Mintea nu poate recunoaşte adevărul pentru că nu l-a cunoscut niciodată. Adevărul ne vine în mod spontan cănd am eliminat toate elementele nedorite care constituie Eul, Sinele.

Atăta timp căt conştiinţa va continua să fie îmbuteliată în Eu, ea nu va putea experimenta ce este realul, ceea ce este dincolo de corp, de sentimente şi de minte, ceea ce este adevărul.

Cănd Sinele este redus la praf cosmic, conştiinţa se eliberează pentru a se trezi definitiv, experimentănd în mod direct adevărul.

Pe bună dreptate, Marele Kabir Isus a spus: “CUNOAŞTE[I ADEV~RUL şiEL V~ VA FACE LIBERI.”

La ce-i serveşte omului să cunoască cincizeci de mii de teorii dacă n-a experimentat niciodată Adevărul?

Sistemul intelectual al oricărui om este foarte respectabil, dar unui sistem oarecare i se opune altul şi nici unul nici cealalt nu sunt adevărul.

Samael Aun Weor 39

Mai bine să ne auto-explorăm pentru a ne auto-cunoaşte şi a ajunge să experimentăm într-o zi, într-un mod direct realul, ADEV~RUL.

Marea Rebeliune 40

CAPITOLUL VI

CONCEPT şiREALITATE

Cine sau ce poate garanta că realitatea şi conceptul sunt absolut egale?

Conceptul este un lucru iar realitatea este altul şi există o tendinţă să ne supraestimăm propriile concepte.

Realitate egal concept este un lucru imposibil: totuşi, lumea, hipnotizată de propriul său concept, presupune totdeauna că acesta şi realitatea sunt echivalente.

Unui proces psihologic oarecare, corect structurat prin intermediul unei logici exacte, i se opune un altul diferit, riguros formulat cu ajutorul unei logici asemănătoare ori superioare. şiatunci?

Două minţi sever disciplinate şi încadrate în structuri intelectuale ferme, discutănd şi polemizănd despre o realitate sau alta, cred fiecare în exactitatea propriului lor concept şi în falsitatea conceptului celuilalt; dar care are dreptate? Cine ar putea în mod cinstit să garanteze pentru un caz sau altul? La care dintre ei conceptul şi realitatea sunt identice?

Incontestabil, fiecare cap este o lume şi în interiorul tuturor şi a fiecăruia dintre noi există un fel de dogmatism pontifical şi

Samael Aun Weor 41

dictatorial care vrea să ne facă să credem în egalitatea absolută a conceptului şi a realităţii.

Aşa puternice cum sunt structurile unui raţionament, nimeni nu poate garanta echivalenţa absolută a conceptului şi a realităţii.

Cei care sunt închişi în vreun procedeu oarecare de logistică intelectuală vor întotdeauna să facă, să coincidă realitatea fenomenelor cu conceptele elaborate, iar asta nu-i altceva decăt rezultatul halucinaţiei raţionamentului.

Deschiderea în faţa noului este dificila facilitate a clasicului; din păcate, oamenii vor să descopere, să vadă în orice fenomen natural propriile lor prejudecăţi, concepte, preconcepţii, opinii şi teorii; nimeni nu ştie să fie receptiv, să vadă noul cu mintea liberă şi spontană.

Cel mai bine ar fi ca fenomenele să-i vorbească savantului; din păcate, savanţii zilelor noastre nu ştiu să vadă fenomenele, ei vor să vadă în ele numai confirmarea tuturor ideilor lor preconcepute.

Deşi acest lucru pare de necrezut, oamenii de ştiinţă moderni nu ştiu nimic despre fenomenele naturale.

Cănd în fenomenele naturale vedem numai propriile noastre concepte, cu

Marea Rebeliune 42

siguranţă nu vedem fenomenele, ci conceptele.

Totuşi prostănacii oameni de ştiinţă, hipnotizaţi de fascinantul lor intelect, cred în mod stupid, că fiecare din conceptele lor este absolut asemenea unuia sau altuia din fenomenele observate, cănd realitatea este diferită.

Nu negăm că afirmaţiile noastre sunt respinse de oricine este închis în vreun procedeu logistic; fără îndoială, condiţia pontificală şi dogmatică a intelectului, n-ar putea în nici un fel să accepte că un anume concept corect elaborat nu coincide exact cu realitatea.

De îndată ce mintea observă prin intermediul simţurilor vreun fenomen, se grăbeşte imediat să-l eticheteze cu un termen ştiinţific care, la fel ca o cataplasmă, nu serveşte incontestabil decăt să ascundă propria ignoranţă.

Într-adevăr, mintea nu ştie să fie receptivă la nou, dar ştie să inventeze termeni foarte complicaţi cu care pretinde că poate să califice într-un mod înşelător ceea ce nu cunoaşte deloc.

Vorbind de data aceasta ca Socrate, vom spune că mintea nu numai că nu ştie, dar nici măcar nu ştie că nu ştie.

Mintea modernă este teribil de superficială, s-a specializat în a inventa

Samael Aun Weor 43

termeni foarte savanţi pentru a-şi ascunde propria ignoranţă.

Există două feluri de ştiinţă: prima nu-i decăt această putreziciune de teorii subiective care abundă peste tot. A doua este ştiinţa pură a marilor iluminaţi, ştiinţa obiectivă a Fiinţei.

Fără îndoială, nu ar fi posibil să pătrundem în amfiteatrul ştiinţei cosmice dacă înainte de asta n-am fi morţi în noi înşine.

Trebuie să dezintegrăm toate acele elemente indezirabile pe care le cărăm în interiorul nostru şi al căror ansamblu constituie Sinele, Eul psihologic.

Atăt timp căt conştiinţa superlativă a Fiinţei va continua să fie îmbuteliată în Eu, în propriile noastre concepte şi teorii subiective, va fi absolut imposibil să cunoaştem direct realitatea crudă a fenomenelor naturale în sine.

Cheia laboratorului naturii o ţine în măna sa dreaptă Îngerul Morţii.

Putem învăţa foarte puţin din fenomenul naşterii, dar din cel al morţii putem învăţa totul.

Templul neatins al ştiinţei pure se află în fundul mormăntului negru. Dacă grăuntele nu moare, planta nu se naşte. Numai odată cu moartea se naşte noul.

Atunci cănd Egoul moare, conştiinţa se trezeşte pentru a vedea realitatea tuturor

Marea Rebeliune 44

fenomenelor naturale aşa cum sunt în ele însele şi prin ele însele.

Conştiinţa ştie ceea ce a experimentat direct prin ea însăşi, realitatea crudă a vieţii dincolo de corp, de afecte şi de minte.

Samael Aun Weor 45

CAPITOLUL VII

DIALECTICA CONŞTIIN[EI

În munca ezoterică ce se raportează la eliminarea elementelor nedorite pe care le cărăm în interiorul nostru, apare adesea plictiseala, oboseala, saturaţia.

De aceea, trebuie să ne întoarcem la punctul originar de plecare şi să reevaluăm fundamentele muncii psihologice, dacă într-adevăr aspirăm la o schimbare radicală.

Este indispensabil să iubim munca ezoterică, dacă într-adevăr vrem o transformare interioară completă.

Atăta timp căt nu iubim munca psihologică, ce conduce la schimbare, reevaluarea principiilor se dovedeşte un lucru absolut imposibil.

Ar fi absurd să credem că ne putem interesa de muncă dacă în realitate, n-am ajuns s-o iubim.

Acest lucru înseamnă că iubirea este indispensabilă, de căte ori încercăm să reevaluăm fundamentele muncii psihologice.

Este urgent să ştim înainte de toate, ce este conştiinţa, căci există mulţi oameni care nu s-au interesat niciodată pentru a şti ceva despre acest subiect.

Marea Rebeliune 46

Orice persoană comună şi obişnuită nu ignoră faptul că un boxer care cade făcut knock-out în ring îşi pierde conştiinţa.

E clar că revenindu-şi în simţire nefericitul pugilist îşi dobăndeşte din nou conştiinţa.

Oricine înţelege, în consecinţă, că există o diferenţă clară între personalitate şi conştiinţă.

Cănd venim pe lume, noi toţi avem în timpul existenţei trei procente de conştiinţă şi un procentaj de nouăzeci şi şapte la sută împărţit între subconştiinţă, infraconştiinţă şi inconştiinţă.

Aceste trei procente de conştiinţă trează pot fi crescute pe măsură ce lucrăm cu noi înşine.

Nu este cu putinţă să facem conştiinţa să crească prin intermediul procedeelor exclusiv fizice sau mecanice.

Fără îndoială, conştiinţa poate fi trezită numai cu ajutorul unei munci conştiente şi a unor suferinţe voluntare.

Există mai multe tipuri de energie în interiorul nostru pe care trebuie să le înţelegem; primul: energia mecanică; al doilea: energia vitală; al treilea: energia psihică; al patrulea: energia mentală; al cincelea: energia voinţei; al şaselea: energia conştiinţei; al şaptelea: energia spiritului pur.

Putem multiplica mult şi bine energia strict mecanică, pentru că niciodată nu vom reuşi

Samael Aun Weor 47

să ne trezim conştiinţa. Chiar dacă facem să ne crească forţele

vitale în mod considerabil, în interiorul organismului nostru, niciodată nu vom ajunge să ne trezim conştiinţa.

Există multe procese psihologice care au loc în interiorul nostru fără cea mai mică intervenţie a conştiinţei.

Aşa mare cum este disciplina minţii, energia mentală nu va reuşi niciodată să trezească diversele funcţionalisme ale conştiinţei.

Forţa voinţei, chiar dacă este multiplicată la inifinit, nu poate ajunge să trezească conştiinţa.

Toate aceste tipuri de energie se eşalonează în diferitele nivele şi dimensiuni care nu au nimic de-a face cu conştiinţa.

Conştiinţa se poate trezi numai prin intermediul muncii conştiente şi a unor eforturi supreme.

Micul procentaj de conştiinţă pe care îl posedă umanitatea, în loc să crească, este cheltuit în mod inutil în viaţă.

Evident că identificăndu-ne cu toate evenimentele existenţei noastre, ne risipim inutil energia conştiinţei.

Ar trebui să vedem viaţa ca pe un film, fără să ne identificăm niciodată cu nici o comedie, dramă sau tragedie, economisindu-ne astfel energia conştientivă.

Marea Rebeliune 48

Conştiinţa în sine este un tip de energie cu o foarte înaltă frecvenţă vibratorie.

Nu trebuie să confundăm conştiinţa cu memoria, căci ele sunt tot atăt de diferite una de alta precum este lumina farurilor unui automobil în raport cu drumul pe care mergem.

Multe acte se efectuează în interiorul nostru fără nici o participare din partea a ceea ce se numeşte conştiinţă.

În organismul nostru se petrec o mulţime de ajustări şi reajustări fără cea mai mică participare din partea conştiinţei.

Centrul motor al corpului nostru poate conduce un automobil sau ne poate dirija degetele pe clapele unui pian fără cea mai mică participare a conştiinţei.

Conştiinţa este lumina pe care inconştientul nu o percepe.

Orbul nu percepe lumina fizică solară, dar totuşi, ea există prin ea însăşi.

Trebuie să ne deschidem pentru ca lumina conştiinţei să pătrundă în tenebrele înfricoşătoare ale Eului, ale Sinelui.

Acum vom înţelege mai bine semnificaţia cuvintelor lui Ioan cănd spune în Evanghelie: “Lumina a venit la întuneric, dar întunericul nu a înţeles-o”.

Ori, lumina conştiinţei va fi imposibil să pătrundă în tenebrele Eului, dacă înainte nu

Samael Aun Weor 49

utilizăm simţul minunat al auto-observării psihologice.

Trebuie să ne croim o trecere spre lumină ca ea să ilumineze profunzimile întunecate ale Eului Psihologic.

Nu ne-am observa niciodată dacă n-am avea interes să ne schimbăm; un asemenea interes este posibil numai dacă iubim într-adevăr învăţăturile ezoterice.

Acum cititorii noştri înţeleg motivul pentru care îi sfătuim să-şi reevalueze permanent instrucţiunile privind lucrul cu sinele.

Conştiinţa trezită ne permite să experimentăm în mod direct realitatea.

Din păcate, animalul intelectual, în mod greşit numit om, fascinat de puterea de formulare a logicii dialectice, a uitat dialectica conştiinţei.

Incontestabil, puterea de a formula concepte logice se dovedeşte a fi, în fond, extrem de săracă.

De la teză putem trece la antiteză şi prin intermediul discuţiei ajungem la sinteză; ori, acesta continuă să fie un concept intelectual care în nici un caz nu poate să coincidă cu realitatea.

Dialectica Conştiinţei este mai directă, ne permite să experimentăm realitatea oricărui fenomen, în sine şi prin el însuşi.

Fenomenele naturale în nici un caz nu coincid exact cu conceptele elaborate de

Marea Rebeliune 50

minte.Viaţa se dezvoltă clipă de clipă, iar cănd o

capturăm pentru a o analiza, o ucidem.Cănd încercăm să elaborăm concepte,

observănd un fenomen natural oarecare, de fapt, încetăm să mai percepem realitatea fenomenului şi vedem în acest fenomen numai reflectarea unor teorii şi concepte răncede care n-au absolut nimic cu faptul observat.

Halucinaţia intelectuală este fascinantă şi vrem cu orice preţ ca toate fenomenele naturii să coincidă cu logica noastră dialectică.

Dialectica conştiinţei îşi are baza în experienţele trăite şi nu în simplul raţionalism subiectiv.

Toate legile naturii există înăuntrul nostru şi dacă nu le descoperim în interiorul nostru, nu le vom descoperi niciodată în afara noastră.

Omul este cuprins în Univers şi Universul este cuprins în om.

Real este ceea ce experimentăm numai în propriul nostru interior, numai conştiinţa poate experimenta realitatea.

Limbajul conştiinţei este simbolic, intim şi profund semnificativ şi doar cei treji pot să-l înţeleagă.

Cel care vrea să-şi trezească conştiinţa trebuie să elimine din interiorul său toate

Samael Aun Weor 51

elementele nedorite care constituie Egoul, Eul, Sinele, în interiorul cărora se află îmbuteliată esenţa.

Marea Rebeliune 52

CAPITOLUL VIII

JARGONUL ŞTIIN[IFIC

Didactica logică este condiţionată şi în afară de asta calificată prin prepoziiţile “în” şi “cu privire la”, care nu ne conduc niciodată la experienţa directă a realului.

Fenomenele naturii sunt foarte departe de modul în care le văd oamenii de ştiinţă.

Desigur, de îndată ce un fenomen oarecare este descoperit, este calificat şi etichetat imediat cu vreun termen complicat al jargonului ştiinţific.

Evident, aceşti termeni atăt de complicaţi ai ştiinţei moderne servesc numai drept paravan pentru a masca ignoranţa.

Fenomenele naturale nu sunt, nicidecum aşa cum le văd oamenii de ştiinţă.

Viaţa, cu toate procesele şi fenomenele sale, se dezvoltă clipă de clipă, moment de moment şi cănd mintea ştiinţifică o opreşte pentru a o analiza, de fapt, o ucide.

Orice deducţie trasă dintr-un fenomen natural oarecare, nu este niciodată la fel cu realitatea concretă a fenomenului; din păcate, mintea omului de ştiinţă, halucinată de propriile sale teorii, crede ferm în realitatea deducţiilor sale.

Samael Aun Weor 53

Intelectul halucinat, nu numai că vede în fenomene reflectarea propriilor sale concepte, dar şi, ceea ce e mai rău, vrea într-un mod dictatorial ca fenomenele să fie absolut egale tuturor acestor concepte cu care este plin intelectul.

Fenomenul de halucinaţie intelectuală este uimitor; nici unul din aceşti prostănaci oameni de ştiinţă ultramoderni n-ar admite realitatea propriei sale halucinaţii.

Cu siguranţă, oamenii de ştiinţă ai acestor timpuri, n-ar accepta nicidecum să fie calificaţi ca fiind halucinaţi.

Forţa auto-sugestiei i-a făcut să creadă în realitatea tuturor acestor concepte ale jargonului ştiinţific.

Evident, mintea halucinată se crede conştientă şi vrea într-un mod dictatorial ca toate procesele naturii să meargă pe linia ideilor sale savante.

Nu a apărut bine un nou fenomen şi acesta este calificat, etichetat şi plasat într-un loc sau altul, ca şi cum ar fi într-adevăr înţeles.

Există mii de termeni care s-au inventat pentru etichetarea fenomenelor, totuşi, pseudo-savanţii nu ştiu nimic despre realitatea acestor fenomene.

Un exemplu viu din tot ce am afirmat în acest capitol va fi privitor la corpul uman.

În numele adevărului, putem afirma în mod hotărăt că acest corp fizic este absolut

Marea Rebeliune 54

necunoscut de către oamenii de ştiinţă moderni.

O afirmaţie de acest fel ar putea să pară foarte obraznică pentru pontifii ştiinţei moderne; fără îndoială, am merita din partea lor excomunicarea.

Totuşi, avem baze foarte solide pentru a face o afirmaţie atăt de teribilă; din păcate, minţile halucinate sunt atăt de convinse de pseudo-ştiinţa lor, încăt n-ar putea nicidecum să accepte cruda realitate a ignoranţei lor.

Dacă am spune capilor oamenilor de ştiinţă moderni că Contele Cagliostro, personaj foarte interesant al secolului XVI, XVII şi XVIII, trăieşte în plin secol XX, dacă le-am spune că faimosul Paracelsius, însemnat medic al Evului Mediu, există încă şi astăzi, puteţi fi siguri că pontifii ştiinţei actuale şi-ar bate joc de noi şi n-ar accepta niciodată afirmaţiile noastre.

Totuşi, aşa este; pe suprafaţa pămăntului trăiesc în prezent autenticii mutanţi, oameni nemuritori cu corpuri care dăinuie din timpurile cele mai îndepărtate, de mii sau chiar de milioane de ani.

Autorul acestei opere cunoaşte mutanţii, dar nu ignoră scepticismul modern, halucinaţia oamenilor de ştiinţă şi starea de ignoranţă a maimuţelor savante.

De aceea, nu vom cădea nicidecum în iluzia de a crede că fanaticii jargonului

Samael Aun Weor 55

ştiinţific vor accepta realitatea insolitelor noastre declaraţii.

Corpul oricărui mutant este o sinceră sfidare faţă de jargonul ştiinţific al acestor timpuri.

Corpul oricărui mutant îşi poate schimba aspectul întorcăndu-se apoi la starea sa normală fără să sufere nici o daună.

Corpul oricărui mutant poate pătrunde instantaneu în a patra verticală şi poate chiar să ia orice formă vegetală sau animală, reluăndu-şi apoi starea sa normală fără să sufere nici un prejudiciu.

Corpul oricărui mutant sfidează violent vechile tratate de Anatomie ale ştiinţei oficiale.

Din păcate, nici una din aceste declaraţii n-ar putea să-i convingă pe halucinaţii jargonului ştiinţific.

Aceşti domni aşezaţi pe tronurile lor pontificale, ne-ar privi fără nici o îndoială cu dispreţ, poate cu mănie, şi chiar este posibil, cu un pic de milă.

Totuşi, adevărul este aşa cum este şi realitatea mutanţilor este o sinceră sfidare faţă de toate teoriile ultramoderne.

Autorul acestei opere cunoaşte mutanţii, dar nu speră să fie crezut de cineva.

Fiecare organ al corpului uman este controlat de către legi şi forţe pe care

Marea Rebeliune 56

halucinaţii jargonului ştiinţific nici vorbă să le cunoască.

Nici chiar elementele naturii în sine nu sunt cunoscute de ştiinţa oficială; cele mai bune formule chimice sunt incomplete: H2O, doi atomi de Hidrogen şi unul de Oxigen pentru a obţine apa, acest lucru se dovedeşte a fi pur empiric.

Dacă s-ar încerca într-un laborator să se unească atomul de Oxigen cu cei doi atomi de Hidrogen nu s-ar obţine nici apă, nici nimic, pentru că această formulă este incompletă, îl lipseşte elementul foc şi numai cu acest element se poate crea apa.

Intelectualizarea, aşa strălucită cum pare, nu ne poate conduce niciodată la experienţa realului.

Clasificarea substanţelor şi termenii dificili cu care sunt etichetate, servesc numai drept paravan pentru a ascunde ignoranţa.

Faptul că intelectul vrea cu orice preţ ca o substanţă sau alta să posede un nume şi nişte caracteristici determinate, rezultă absurd şi insuportabil.

De ce intelectul se crede atotştiutor? De ce se fascinează crezănd că substanţele şi fenomenele sunt aşa cum crede el că sunt? De ce intelectul vrea ca natura, să fie o replică perfectă a tuturor teoriilor sale, a conceptelor, dogmelor, opiniilor, preconcepţiilor şi prejudecăţilor?

Samael Aun Weor 57

În realitate, fenomenele naturale nu sunt cum s-ar crede că sunt, iar substanţele şi forţele naturii nu sunt deloc aşa cum găndeşte intelectul că sunt.

Conştiinţa trează nu este mintea, nici memoria, nici nimic asemănător. Numai conştiinţa eliberată poate să experimenteze prin ea însăşi şi în mod direct realitatea vieţii libere în mişcarea sa.

Totuşi, trebuie să afirmăm în mod hotărăt că atăta timp căt va exista în interiorul nostru vreun element subiectiv, conştiinţa va continua să fie îmbuteliată în acest element şi în consecinţă nu va putea să se bucure de iluminarea permanentă şi perfectă.

Marea Rebeliune 58

CAPITOLUL IX

ANTICRISTUL

Scănteietorul intelectualism, ca funcţionalism manifestat al Eului psihologic, este fără îndoială ANTICRISTUL.

Cei care presupun că ANTICRISTUL este un personaj ciudat născut într-un anumit loc al Pămăntului sau venit dintr-o anumită ţară, greşesc total.

Am spus şi am repetat că ANTICRISTUL nu este deloc o persoană anume, ci toate persoanele la un loc.

ANTICRISTUL este fără nici o îndoială, înrădăcinat în străfundul fiecărei persoane şi se exprimă în multiple moduri.

Intelectul pus în serviciul Spiritului este util; intelectul divorţat de spirit devine inutil.

Din intelectualism fără spiritualitate se nasc canaliile, manifestarea vie a ANTICRISTULUI.

Evident, canalia, prin ea însăşi, este ANTICRISTUL. Din păcate, lumea actuală cu toate tragediile şi nefericirile ei e guvernată de ANTICRIST.

Starea haotică în care se află umanitatea actuală este, de necontestat, cauzată de ANTICRIST.

Samael Aun Weor 59

Nelegiuitul de care vorbeşte Pavel din Tars în epistolele sale este, în zilele noastre, o realitate crudă.

Nelegiuitul a venit deja şi se manifestă peste tot; are cu siguranţă darul ubicuităţii.

El discută în cafenele, face negocieri la ONU, se aşează comod la Geneva, face experienţe în laborator, inventează bombe, rachete teleghidate, gaze asfixiante, bombe bacteriologice etc. etc. etc.

ANTICRISTUL, fascinat de propriul său intelectualism, exclusivitate absolută a maimuţelor savante, crede că cunoaşte toate fenomenele naturii.

ANTICRISTUL se crede atotştiutor, îmbuteliat în toată putreziciunea teoriilor sale şi refuză hotărăt tot ce seamănă cu Dumnezeu sau cu vreo fiinţă care îl adoră pe acesta.

Auto-suficienţa ANTICRISTULUI, orgoliul şi aroganţa pe care o are, este ceva insuportabil.

ANTICRISTUL urăşte de moarte virtuţile creştine ale credinţei, răbdări şi umilinţei.

Toată lumea cade îngenuncheată în faţa ANTICRISTULUI. Adică, evident, în faţa celui care a inventat avioanele supersonice, vapoarele minunate, automobilele sclipitoare, medicamentele surprinzătoate etc.

În aceste condiţii, cine s-ar putea îndoi de ANTICRIST? Cel care îndrăzneşte astăzi să se

Marea Rebeliune 60

pronunţe împotriva tuturor acestor miracole şi minuni ale fiului pierzaniei, se condamnă pe sine însuşi la batjocura semenilor lui, la sarcasm, la ironie, la calificativul de stupid şi ignorant.

Trebuie multe eforturi pentru a-i face pe oamenii serioşi şi studioşi să înţeleagă acest lucru pentru că aceştia reacţionează şi opun rezistenţă.

Este clar că animalul intelectual în mod greşit numit om, este un robot programat de-a lungul grădiniţei, şcolii primare, secundare, colegiului, universităţii etc.

Nimeni nu poate nega faptul că un robot programat funcţionează în virtutea programului său, şi în nici un caz nu ar putea funcţiona dacă ar fi despărţit de program.

ANTICRISTUL a elaborat programul cu care se programează roboţii umanoizi ai acestor timpuri decadente.

A face aceste declaraţii, a explica lucrurile pe care tocmai le spun este extrem de dificil pentru că ele se situează în afara programului.

Această situaţie este atăt de gravă, iar înfundarea minţii atăt de formidabilă, încăt în nici un caz robotul umanoid n-ar putea bănui că programul nu are rost, căci el însuşi a fost construit după un program; a se îndoi de program i s-ar părea o erezie, ceva eronat şi absurd.

Samael Aun Weor 61

Ca un robot să se îndoiască de programul său ar fi o nerozie, ceva absolut imposibil căci chiar existenţa sa este fondată pe program.

Din păcate, lucrurile nu stau aşa cum găndeşte robotul umanoid; există o altă ştiinţă, o altă cunoaştere, inacceptabilă pentru roboţii umanoizi.

Umanoidul robot reacţionează şi are dreptate s-o facă, pentru că n-a fost programat pentru o altă ştiinţă, nici pentru o altă cultură, nici pentru nimic care diferă de programul său cunoscut.

ANTICRISTUL a elaborat programele robotului umanoid; robotul se prosternează umil în faţa stăpănului său. Cum ar putea robotul să se îndoiască de înţelepciunea stăpănului său?

Copilul se naşte inocent şi pur; esenţa care se manifestă în fiecare creatură este extrem de preţioasă.

Incontestabil, natura depune în creierul noului-născut toate informaţiile privind viaţa sălbatică, naturală, silvestră, cosmică, spontană; indispensabile pentru a capta şi pentru a înţelege adevărurile conţinute în orice fenomen natural perceptibil de către simţuri.

Aceasta înseamnă că un copil nou-născut ar putea descoperi prin el însuşi realitatea fiecărui fenomen natural; din păcate, programul ANTICRISTULUI intervine şi

Marea Rebeliune 62

minunatele calităţi pe care natura le-a depus în creierul noului-născut, sunt în curănd distruse.

ANTICRISTUL interzice găndirea diferită; orice creatură care se naşte trebuie să fie programtă prin ordinul ANTICRISTULUI.

Fără îndoială, ANTICRISTUL urăşte de moarte acest preţios simţ al Fiinţei, cunoscut ca “facultate instinctivă de percepţie a adevărurilor cosmice”.

Ştiinţa pură, diferită de orice putreziciune a teroiilor universitare care există peste tot, este ceva inadmisibil pentru roboţii ANTICRISTULUI.

ANTICRISTUL a propagat în toate colţurile Pămăntului multe războaie, foamete şi boli şi, fără îndoială, va continua să o facă şi înainte să survină catastrofa finală.

Din păcate, a sosit ora marii apostazii anunţate de toţi profeţii şi, din păcate, nici o fiinţă umană n-ar îndrăzni să se pronunţe împotriva ANTICRISTULUI.

Samael Aun Weor 63

CAPITOLUL X

EUL PSIHOLOGIC

Această problemă a eului, a ceea ce sunt, a ceea ce găndesc, simt şi fac, este un lucru pe care trebuie să-l explorăm în noi înşine pentru a-l cunoaşte în profunzime.

Există peste tot teorii frumoase care atrag şi fascinează; dar, toate acestea nu servesc la nimic dacă nu ne cunoaştem pe noi înşine.

Este fascinant să studiem astronomia sau să ne distrăm puţin citind opere serioase, totuşi, este o ironie să devenim erudiţi şi să nu ştim nimic despre noi înşine, despre ceea ce suntem, despre personalitatea umană pe care o posedăm.

Fiecare este foarte liber să găndească ce vrea, iar raţiunea subiectivă a animalului intelectual, în mod greşit numit om, se poate deda la tot felul de jocuri şi poate tot aşa de bine să facă dintr-un ţănţar armăsar, ca şi dintr-un armăsar ţănţar; într-adevăr, există mulţi intelectuali care trăiesc jucăndu-se cu raţionalismul. Şi, în cele din urmă, ce sunt toate acestea?

A fi erudit nu înseamnă a fi înţelept. Ignoranţii cultivaţi abundă ca buruienile; şi nu

Marea Rebeliune 64

numai că nu ştiu, dar în afară de asta, nici măcar nu ştiu că nu ştiu.

Trebuie să se înţeleagă prin ignoranţi cultivaţi, maimuţele savante care cred că ştiu, dar nu se cunosc nici măcar pe ei înşişi.

Putem foarte frumos să teoretizăm aupra eului Psihologiei, dar nu asta este ceea ce ne interesează în acest capitol.

Trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine pe cale directă fără deprimantul proces al opţiunii.

În nici un caz acest lucru nu este realizabil şi posibil decăt dacă ne auto-observăm în acţiune, moment de moment, clipă de clipă.

Nu-i vorba aici să ne privim prin prisma vreunei teorii sau a vreunei speculaţii intelective.

Ceea ce contează este să ne vedem direct, aşa cum suntem; numai aşa putem ajunge la adevărata cunoaştere despre noi înşine.

Deşi acest lucru pare de necrezut, ne înşelăm singuri în ceea ce ne priveşte.

Avem multe lucruri pe care credem că nu le avem şi nu avem multe lucruri pe care credem că le avem.

Ne-am format concepte false despre noi înşine şi trebuie să facem un inventar pentru a şti ce avem în plus şi ce ne lipseşte.

Presupunem că avem o calitate sau alta, pe care în realitate nu o avem şi posedăm

Samael Aun Weor 65

multe virtuţi despre care cu siguranţă nu ştim nimic.

Suntem oameni adormiţi, inconştienţi şi aceasta este grav. Din păcate, avem cea mai bună părere despre noi înşine, fără măcar să bănuim că suntem adormiţi.

Sfintele Scripturi insistă asupra necesităţii de a ne trezi, dar nu explică sistemul prin care putem ajunge la această trezire.

Cel mai rău lucru este că sunt mulţi care au citit Sfintele Scripturi şi nici măcar nu înţeleg că sunt adormiţi.

Toată lumea crede să se cunoaşte pe sine însuşi şi nimeni nu bănuieşte cătuşi de puţin că există doctrina eurilor.

În realitate, eul psihologic al fiecăruia este multiplu, este întotdeauna compus dintr-un număr mare de entităţi.

Cu aceasta vrem să spunem că avem multe euri nu numai unul singur, cum presupun întotdeauna ignoranţii erudiţi.

A nega doctrina pluralităţii înseamnă să ne cretinizăm pe noi înşine, căci ar fi de fapt culmea culmilor să ignorăm contradicţiile intime pe care le posedăm fiecare.

“Vreau să citesc un ziar” spune eul intelectului; “la naiba cu această lectură!” strigă eul mişcării, “prefer să fac o plimbare cu bicicleta”; “nici o plimbare!” strigă de-odată un al treilea în discordie, “prefer să mănănc, mi-e foame”.

Marea Rebeliune 66

Dacă ne-am putea vedea în întregime, ca într-o oglindă, aşa cum suntem, am descoperi prin noi înşine într-un mod direct doctrina pluralităţii.

Personalitatea umană este numai o marionetă controlată de fire invizibile.

Eul care astăzi jură iubire eternă pentru Gnoză, este mai tărziu înlocuit de alt eu care n-are nimic cu acest jurămănt; atunci subiectul se retrage.

Eul care astăzi jură o iubire eternă unei femei este mai tărziu înlocuit de un alt eu care n-are nimic cu acest jurămănt; atunci subiectul se îndrăgosteşte de altă femeie şi castelul de cărţi de joc se năruie.

Animalul intelectual în mod greşit numit om este ca o casă plină de oameni.

Nu există nici o ordine, nici o concordanţă între multiplele Euri; toate se bat între ele şi îşi dispută supremaţia. Cănd unul dintre ele obţine controlul centrilor principali ai maşinii organice, se simte unicul, stăpănul, dar termină prin a fi înlocuit de altul.

Considerănd lucrurile din acest punct de vedere, ajungem la concluzia logică că mamiferul intelectual nu are un simţ adevărat al responsabilităţii morale.

Incontestabil, ceea ce maşina spune sau face la un moment dat, depinde exclusiv de tipul de eu care o controlează în acel moment.

Samael Aun Weor 67

Se spune că Isus din Nazareth a scos şapte demoni din corpul Mariei Magdalena, şapte euri, vie personificare a celor şapte păcate capitale.

Fără nici o îndoială, fiecare din aceşti şapte demoni este în fruntea unei legiuni; în consecinţă, trebuie să admitem ca un corolar că Cristosul intim a putut expulza din corpul Mariei Magdalena mii de Euri.

Reflectănd asupra tuturor acestor lucruri, putem sublinia clar că singurul lucru demn pe care îl avem în interiorul nostru este ESEN[A; din păcate ea se află închisă în toate aceste multiple euri ale Psihologiei revoluţionare.

Este lamentabil să constatăm că esenţa se manifestă întotdeauna în virtutea propriei sale îmbutelieri.

Indiscutabil, esenţa sau conştiinţa, care este acelaşi lucru, doarme profund.

Marea Rebeliune 68

CAPITOLUL XI

TENEBRELE

Una din probleme cel mai dezastruase ale epocii noastre este, cu siguranţă, labirintul întortocheat al teoriilor.

Fără îndoială, în zilele noastre şcolile pseudo-ezoterice şi pseudo-ocultiste s-au înmulţit peste tot într-un mod exorbitant.

Piaţa de suflete, de cărţi şi de teorii este înspăimăntătoare; rar este cel care, prin pănza de păianjen a atător idei contradictorii, ajunge într-adevăr să descopere drumul secret.

Cel mai grav lucru dintre toate acestea este fascinaţia intelectivă; există o tendinţă de a ne hrăni în mod strict intelectual, cu tot ce ajunge la mintea noastră.

Vagabonzii intelectului nu se mai mulţumesc cu această literatură subiectivă şi de tip general care abundă în pieţele de cărţi, dar în prezent, şi ca o culme a culmilor, ei se îndoapă pănă la inidgestie cu pseudo-ezoterism şi pseudo-ocultism ieftin care abundă peste tot ca buruienile.

Rezultatul tuturor acestor jargoane este confuzia şi dezorientarea vădită a puşlamalelor intelectului.

Samael Aun Weor 69

Primesc constant scrisori şi cărţi de toate felurile; ca întotdeauna, expeditorii îmi pun întrebări asupra căte unei şcoli, asupra căte unei cărţi, iar eu mă mărginesc să răspund în felul acesta: Lăsaţi trăndăvia mentală, nu vă preocupaţi de viaţa altuia; dezintegraţi eul animal al curiozităţii; n-aveţi de ce să purtaţi grija şcolilor altora, deveniţi serioşi, cunoaşteţi-vă pe voi înşivă, studiaţi-vă, observaţi-vă etc. etc. etc.

Să ne cunoaştem pe noi înşine, profund, în toate nivelurile minţii, iată ce este cu adevărat important.

Tenebrelele sunt inconştienţa; lumina este conştienţa. Trebuie să permitem luminii să pătrundă în propriile noastre tenebre; fără nici o îndoială, lumina are puterea de a învinge tenebrele.

Din păcate, oamenii sunt auto-închişi în atmosfera infectă şi nesănătoasă a propriei minţi, adorăndu-şi iubitul lor Ego.

Oamenii nu vor să-şi dea seama că nu sunt stăpănii propriei lor vieţi; cu siguranţă, fiecare persoană este controlată din interior de multe alte persoane, mă refer cu insistenţă la toată această multitudine de euri pe care le purtăm în interiorul nostru.

Este clar că fiecare din aceste euri pune în mintea noastră ceea ce trebuie să găndim, în gura noastră ceea ce trebuie să spunem, în inimă ceea ce trebuie să simţim etc.

Marea Rebeliune 70

În aceste condiţii, personalitatea umană nu mai este decăt un robot condus de diferite persoane care îşi dispută supremaţia şi aspiră la supremul control al centrilor principali ai maşinii organice.

În numele adevărului, trebuie să afirmăm solemn că bietul animal intelectual, în mod greşit numit om, chiar dacă se crede foarte echilibrat, trăieşte într-un dezechilibru psihologic complet.

Mamiferul intelectual nu este deloc “uni-lateral”; dacă ar fi, ar fi echilibrat.

Animalul intelectual este, din păcate, multi-lateral şi acest lucru s-a demonstrat pănă la saturaţie.

Cum ar putea oare umanoidul raţional să fie echilibrat? Pentru ca să existe echilibru perfect, este nevoie de conştiinţa trezită.

Numai lumina conştiinţei, îndreptată nu din unghiuri ci central, poate sfărşi cu antitezele, cu contradicţiile psihologice, stabilind în noi adevăratul echilibru interior.

Dacă dizolvăm tot acest ansamblu de Euri pe care îl purtăm în interiorul nostru, se produce trezirea conştiinţei şi, ca o consecinţă sau corolar, se produce adevăratul echilibru al propriului nostru psihic.

Din păcate, oamenii nu vor să-şi dea seama de inconştienţa în care trăiesc; ei dorm profund.

Samael Aun Weor 71

Dacă oamenii ar fi treji, fiecare şi-ar simţi aproapele în interiorul său.

Atunci, evident, războaiele n-ar mai exista şi pămăntul întreg ar fi într-adevăr un paradis.

Lumina conştiinţei, redăndu-ne un adevărat echilibru psihologic, restabileşte fiecare lucru la locul său şi ceea ce înainte intrase în conflict intim cu noi este din acel moment repus la locul său potrivit.

Inconştienţa mulţimilor este atăt de mare încăt nu sunt nici măcar capabile să descopere relaţia care există între lumină şi conştiinţă.

Incontestabil, lumina şi conştiinţa sunt două aspecte ale aceluiaşi lucru; unde există lumină, există conştiinţă.

Inconştienţa este întuneric şi acesta din urmă există în interiorul nostru.

Numai datorită auto-observării psihologice permitem luminii să pătrundă în propriile noastre tenebre.

“Lumina a venit la întuneric dar întunericul nu a înţeles-o”.

Marea Rebeliune 72

CAPITOLUL XII

CELE TREI MIN[I

Există peste tot o mulţine de puşlamale ale intelectului, fără orientare pozitivă şi otrăvite de dezgustătorul scepticism.

Cu siguranţă, respingătoarea otravă a scepticismului a contaminat mintea umană în mod alarmant încă din secolul al XVIII-lea.

Înainte de acest secol, faimoasa insulă Nontrobada sau Encubierta, situată în apropierea coastelor Spaniei era permanent vizibilă şi tangibilă.

Fără îndoială că această insulă s-a introdus în a patra verticală. Numeroase sunt povestirile privitoare la această insulă misterioasă.

După secolul al XVIII-lea, această insulă s-a pierdut în eternitate, nimeni nu mai ştie nimic despre ea.

În epoca Regelui Arthur şi a cavalerilor mesei rotunde, elementalii naturii s-au manifestat peste tot, pătrunzănd profund în atmosfera noastră fizică.

Numeroase sunt povestirile despre spiriduşi, genii şi zăne, care abundă încă în verdele Erim al Irlandei; din păcate, toate aceste lucruri inocente, toate aceste

Samael Aun Weor 73

frumuseţi ale sufletului lumii, nu mai sunt percepute de umanitate din cauza savanteriilor puşlamalelor intelectului şi a dezvoltării nemăsurate a Egoului animal.

Astăzi, maimuţele savante răd de toate aceste lucruri, nu le acceptă, deşi în fond n-au ajuns deloc să obţină fericirea.

Dacă oamenii ar înţelege că avem trei minţi, poate s-ar interesa mai mult de aceste studii.

Din păcate, ignoranţii cultivaţi prinşi în meandrele dificilei lor erudiţii, n-au nici măcar timpul de a se ocupa serios de studiile noastre.

Aceşti bieţi oameni sunt autosuficienţi, plini de îngămfare, pentru zadarnicul lor intelectualism, cred că merg pe drumul drept şi nu bănuiesc cătuşi puţin că se află pe un drum fără ieşire.

Pe scurt, în numele adevărului, trebuie să spunem că avem trei minţi.

Prima, putem şi trebuie să o numim Mintea Senzuală, pe a doua o vom boteza cu numele de Minte Intermediară şi pe a treia o vom numi Mintea Interioară.

Vom studia acum separat şi în mod judicios fiecare din aceste trei Minţi.

Indiscutabil, Mintea Senzuală îşi elaborează conceptele prin intermediul percepţiilor senzoriale externe. În aceste condiţii, Mintea Senzuală este teribil de

Marea Rebeliune 74

grosolană şi materialistă, nu poate deci să accepte nimic ce n-a fost mai întăi demonstrat fizic.

Din moment ce conceptele pe care le conţine Mintea Senzuală au ca bază datele senzoriale externe, este evident că nu poate şti nimic despre real, despre adevăr, despre misterele vieţii şi ale morţii, despre suflet şi spirit etc.

Pentru puşlamalele intelectului, prinse cu totul de simţurile externe şi îmbuteliate în conceptele minţii senzuale, studiile noastre ezoterice, nu sunt decăt o grămadă de nerozii.

În interiorul raţiunii lipsei de raţiune, în lumea absurdului au dreptate, deoarece sunt condiţionaţi de lumea senzorială, externă. Cum ar putea Mintea Senzuală să accepte ceva care nu provine de la simţuri?

Dacă datele simţurilor servesc drept resort secret pentru toate funcţionalismele Minţii Senzuale, este evident că aceste funcţionalisme nu pot da naştere decăt unor concepte senzoriale.

Mintea intermediară este diferită; totuşi, nici ea nu ştie nimic în mod direct despre real, se mărgineşte să creadă şi asta e tot.

În Mintea Intermediară se află credinţele religioase, dogmele de nezdruncinat etc.

Mintea Interioară este fundamentală pentru experienţa directă a adevărului.

Samael Aun Weor 75

Fără îndoială, Mintea Interioară elaborează conceptele sale cu ajutorul datelor aduse de conştiinţa superlativă a Fiinţei.

Incontestabil, conştiinţa poate trăi şi experimenta realul. Fără îndoială, conştiinţa ştie cu adevărat.

Totuşi, pentru a se manifesta, conştiinţa are nevoie de un mediator, de un instrument de acţiune, care nu este alta decăt Mintea Interioară.

Conştiinţa cunoaşte direct realitatea fiecărui fenomen natural şi datorită Minţii Interioare se poate manifesta.

Deschiderea Minţii Interioare este esenţială pentru a scăpa de lumea îndoielilor şi a ignoranţei.

Acest lucru înseamnă că numai deschiderea Minţii Interioare face să se nască o credinţă autentică în fiinţa umană.

Dacă privim această problemă dintr-un alt unghi, vom spune că scepticismul materialist este caracteristica proprie ignoranţei. Într-adevăr şi fără nici o îndoială, ignoranţii cultivaţi sunt sceptici sută la sută.

Credinţă este percepţia directă a realului, înţelepciunea fundamentală, experienţa trăită a ceea ce este dincolo de corp, de afecte, de minte.

Trebuie să facem deosebire între credinţa conştientă şi credinţa dogmatică. Credinţele se află în Mintea Intermediară; credinţa

Marea Rebeliune 76

conştientă este caracteristică Minţii Interioare.

Din păcate, există întotdeauna o tendinţă generală de a confunda credinţa dogmatică cu credinţa conştientă. Oricăt de paradoxal ar putea părea acest lucru, noi afirmăm cele ce urmează: “CEL CARE ARE CREDIN[~ AUTENTIC~ NU ARE NEVOIE S~ CREAD~.”

Credinţa autentică este înţelepciune trăită, cunoaştere exactă, experienţă directă.

Iată că timp de nenumărate secole s-a confundat credinţă conştientă cu credinţa dogmatică şi acum este foarte greu să-i facem pe oameni să înţeleagă că credinţa conştientă este înţelepciune adevărată şi niciodată credinţe zadarnice.

Funcţionalismele înţelepte ale minţii interioare au ca resort intim toate aceste date formidabile de înţelepciune cuprinse în conştiinţă.

Cei care şi-au deschis Mintea Interioară îşi amintesc vieţile lor anterioare, cunosc misterele vieţii şi ale morţii, nu pentru că le-au citit sau au neglijat să citească, nu pentru că le-a spus cineva sau a neglijat să le spună şi nici pentru că au crezut sau nu au crezut, ci prin experienţă directă, trăită, extrem de reală.

Ceea ce spunem nu place minţii senzuale, ea nu poate accepta acest lucru pentru că este în afara domeniului său, nu are nimic cu

Samael Aun Weor 77

percepţiile senzoriale externe, este un lucru străin conceptelor la care se mărgineşte, lucrurilor învăţate la şcoală; celor pe care le-a învăţat din diverse cărţi etc. etc. etc.

Ceea ce spunem nu este acceptat nici de Mintea Intermediară, pentru că acestea, de fapt, contrazic credinţele sale şi devalorizează ceea ce l-au învăţat preceptorii religioşi pe din afară.

Isus, Marele Kabir, îi sfătuia pe discipolii săi spunănd: “Feriţi-vă de aluatul saducheilor şi de aluatul fariseilor”.

Este evident că Isus Cristos, prin acest avertisment, se referea la doctrinele materialiste ale saducheilor şi ale fariseilor ipocriţi.

Doctrina saducheilor se află în Mintea Senzuală, este doctrina celor cinci simţuri.

Doctrina fariseilor se află în Mintea Intermediară; iar aceasta este de necombătut, de necontestat.

Evident că fariseii aleargă la riturile lor ca să se spună despre ei că sunt oameni buni, pentru a putea face impresie altora, dar nu lucrează niciodată asupra lor înşişi.

Nu este posibil să deschidem Mintea Interioară dacă nu învăţăm să găndim psihologic.

Indiscutabil, cănd cineva începe să se observe, este semnul că a început să găndească psihologic.

Marea Rebeliune 78

Atăta timp căt nu se admite realitatea propriei psihologii şi posibilitatea de a o schimba fundamental, fără îndoială, nu se va simţi necesitatea auto-observării psihologice.

Cănd cineva acceptă doctrina pluralităţii şi înţelege necesitatea eliminării diferitelor euri pe care le poartă în psihicul său cu scopul de a-şi elibera conştiinţa, esenţa iniţiază indubitabil prin sine însăşi auto-observarea psihologică.

Este de la sine înţeles că la originea deschiderii Minţii Interioare stă eliminarea elementelor nedorite pe care le cărăm în psihicul nostru.

Aceasta înseamnă că această deschidere este ceva care se realizează treptat, pe măsură ce anihilăm elementele nedorite pe care le purtăm în psihicul nostru.

Cel care a eliminat sută la sută elementele nedorite, în forul său interior desigur, a deschis sută la sută din mintea sa interioară.

O asemenea persoană va poseda credinţa absolută. Veţi înţelege acum cuvintele lui Cristos cănd spunea: “Dacă aveţi credinţă căt un grăunte de muştar, veţi muta munţii din loc”.

Samael Aun Weor 79

CAPITOLUL XIII

MEMORIA-MUNC~

Incontestabil, fiecare persoană îşi are propria sa psihologie particulară, acest lucru este de necontestat, de necombătut.

Din păcate, oamenii nu se găndesc la asta niciodată şi mulţi nu acceptă aşa ceva pentru că sunt înşelaţi de mintea senzuală.

Oricine admite realitatea corpului fizic pentru că îl poate vedea şi atinge; totuşi, cu Psihologia este o altă problemă, ea nu este perceptibilă prin cele cinci simţuri şi de-aici, tendinţa generală de a o refuza sau pur şi simplu de a o subestima ori de a o dispreţui calificănd-o ca pe ceva lipsit de importanţă.

Fără îndoială, dacă cineva începe să se auto-observe, este un semn fără echivoc că a acceptat teribila realitate a propriei sale psihologii.

Cu siguranţă, persoana nu încearcă să se auto-observe dacă nu găseşte înainte un motiv fundamental pentru a o face.

Evident, cel care întreprinde auto-observarea se transformă într-un subiect foarte diferit de ceilalţi, iar asta dovedeşte de fapt posibilitatea unei schimbări.

Marea Rebeliune 80

Din păcate, oamenii nu vor să se schimbe, se mulţumesc cu starea în care trăiesc.

E dureros să vedem oameni născăndu-se, crescănd, reproducăndu-se ca nişte animale, suferind într-un mod de nedescris şi murind fără să ştie de ce.

Schimbarea este ceva fundamental, dar aceasta este imposibilă dacă nu se începe auto-observarea psihologică.

Este necesar să începem să ne privim pe noi înşine cu scopul de a ne cunoaşte căci, într-adevăr, umanoidul raţional nu se cunoaşte pe sine.

Cănd se descoperă un defect psihologic, se face un mare pas pentru că acest lucru va permite studierea şi chiar eliminarea sa radicală.

Într-adevăr, defectele noastre psihologice sunt nenumărate şi chiar dacă am avea o mie de limbi şi un cer al gurii din oţel pentru a vorbi, nu vom ajunge să le enumerăm pe toate.

Cel mai grav este că nu ştim să măsurăm înspăimăntătoarea realitate a oricărui defect; noi îl privim întotdeauna într-un mod superficial fără să-i dăm atenţia cuvenită; îl vedem ca pe un lucru fără importanţă.

Cănd acceptăm doctrina pluralităţii şi înţelegem cruda realitate a celor şapte demoni pe care Isus Cristos i-a alungat din corpul Mariei Magdalena, cu siguranţă modul

Samael Aun Weor 81

nostru de a gandiîn raport cu defectele psihologice suferă o schimbare fundamentală.

Nu e de prisos să afirmăm cu precădere că doctrina pluralităţii este de origine Tibetană şi Gnostică sută la sută.

Este adevărat că nu este prea plăcut să ştim că înăuntrul persoanei noastre trăiesc sute, mii de persoane psihologice.

Fiecare defect psihologic este o persoană diferită care există înăuntrul nostru, aici şi acum.

Cei şapte demoni pe care Marele Maestru Isus Cristos i-a extirpat din corpul Mariei Magdalena sunt cele şapte păcate capitale: Mănia, Lăcomia, Desfrăul, Invidia, Orgoliu, Lenea, Gurmandismul.

Desigur, fiecare din aceşti demoni, luat separat, este un cap de legiune.

În vechiul Egipt al Faraonilor, iniţiatul trebuia să elimine din natura sa interioară demonii roşii ai lui SETH, dacă voia să obţină trezirea conştiinţei.

Văzănd realitatea defectelor psihologice, aspirantul dorea să se schimbe, nu dorea să mai continue în starea în care trăia, cu atăţia alţi oameni adunaţi în psihicul său şi atunci începea să se auto-observe.

Pe măsură ce progresăm în munca interioară putem constata prin noi înşine o ordine foarte interesantă în sistemul de eliminare.

Marea Rebeliune 82

Ne miră descoperirea unei ordini în munca privitoare la eliminarea multiplelor agregate psihice care personifică erorile noastre.

Cel mai interesant este că o anumită ordine în eliminarea defectelor se realizează într-un mod gradat şi lucrează în acord cu Dialectica Conştiinţei.

Dialectica raţiunii n-ar putea absolut niciodată să depăşească munca formidabilă a dialecticii conştiinţei.

Faptele ne demonstrează că ordinea psihologică în munca de eliminare a defectelor este stabilită de propria noastră fiinţă interioară profundă.

Trebuie să precizăm că există o diferenţă radicală între Ego şi Fiinţă. Eul n-ar putea niciodată să stabilească o ordine în problemele psihologice căci el însuşi este rezultatul dezordinii.

Numai Fiinţa are puterea să stabilească ordinea în psihicul nostru. Fiinţa este Fiinţa. Raţiunea de a fi a Fiinţei este însăşi Fiinţa.

Ordinea în munca auto-observării, judecării şi eliminării agregatelor noastre psihice devine din ce în ce mai evidentă, prin simţul judicios al auto-observării psihologice.

Simţul auto-observării psihologice se găseşte într-o stare latentă la toate fiinţele umane şi se dezvoltă într-un mod gradat pe măsură ce îl folosim.

Samael Aun Weor 83

Un astfel de simţ ne permite să percepem direct şi nu prin intermediul simplelor asocieri intelectuale, diversele Euri care trăiesc în psihicul nostru.

Această problemă a percepţiilor extrasenzoriale a început deja să fie studiată în domeniul Parapsihologiei şi a fost demonstrată, de fapt, prin multiple experimente realizate judicios de-a lungul timpului şi asupra cărora există o documentaţie bogată.

Cei care neagă realitatea percepţiilor extrasenzoriale sunt nişte ignoranţi sută la sută, puşlamale ale intelectului închişi în mintea senzuală.

Fără îndoială, simţul auto-observării psihologice este ceva mai profund; mergănd cu mult mai departe de simplele enunţuri parapsihologice, el ne permite auto-observarea intimă şi verificarea deplină a teribilei realităţi subiective a diverselor noastre agregate.

Ordinea succesivă a diverselor părţi ale muncii privind acest subiect atăt de grav al eliminării agregatelor psihice, ne permite să ne formăm o “memorie-muncă” foarte interesantă şi chiar foarte utilă în această problemă a dezvoltării interioare.

Această memorie-muncă poate, absolut sigur, să ne aducă diferite fotografii psihologice ale diverselor etape ale vieţii

Marea Rebeliune 84

noastre trecute, care reunite împreună, prezintă imaginaţiei noastre un tablou viu şi chiar respingător a tot ceea ce am fost înainte de a începe munca de psiho-transformare radicală.

Fără îndoială că niciodată nu vom dori să ne întoarcem la această imagine oribilă, vie reprezentare a ceea ce am fost.

Din acest punct de vedere, o asemenea fotografie psihologică este foarte utilă ca mijloc de confruntare între un prezent transformat şi un trecut regresiv, rănced, greoi şi nefericit.

Memoria-muncă se construieşte pe baza evenimentelor psihologice succesive înregistrate de centrul auto-observării psihologice.

Există în psihicul nostru elemente nedorite pe care suntem foarte departe de a le bănui.

Ca un om cinstit, incapabil să se atingă de bunul altuia, onorabil şi demn de toată onoarea, să descopere într-un mod neaşteptat o serie de Euri hoaţe locuind în zonele cele mai profunde ale propriului său psihic, este ceva îngrozitor, dar nu imposibil.

Ca o soţie minunată, plină de mari virtuţi sau ca o tănără fată de o distinsă spiritualitate şi o splendidă educaţie, să descopere pe neaşteptate, prin intermediul simţului auto-observării psihologice că în psihicul ei intim trăieşte un grup de euri

Samael Aun Weor 85

prostituate, este ceva odios, chiar inacceptabil pentru centrul intelectual sau pentru simţul moral al oricărui cetăţean cu judecată, totuşi acest lucru este posibil tocmai în domeniul auto-observării psihologice.

Marea Rebeliune 86

CAPITOLUL XIV

ÎN[ELEGERE CREATOARE

Fiinţa şi Cunoaşterea trebuie să se echilibreze reciproc pentru a stabili în psihicul nostru scănteia înţelegerii.

Cănd cunoaşterea este mai mare decăt fiinţa, dă naştere unor confuzii intelectuale de tot felul.

Dacă fiinţa este mai mare decăt cunoaşterea, acest lucru poate fi la fel de grav, ca în cazul sfăntului stupid.

Pe terenul vieţii practice, este bine să ne auto-observăm cu scopul de a ne auto-descoperi.

Viaţa practică este tocmai gimnaziul psihologic prin intermediul căruia ne putem descoperi defectele.

În starea de alertă percepţie, de alertă noutate, vom putea verifica direct că defectele ascunse apar spontan.

Este clar că un defect descoperit trebuie să fie lucrat conştient cu scopul de a-l separa de psihicul nostru.

Înainte de toate, nu trebuie să ne identificăm cu nici un eu-defect dacă vrem într-adevăr să-l eliminăm.

Samael Aun Weor 87

Dacă stăm în picioare pe o scăndură pe care vrem să o ridicăm ca s-o sprijinim de un perete, n-o vom putea face rămănănd în picioare pe ea.

Evident, trebuie să începem prin a ne desprinde de scăndură, coborănd de pe ea şi apoi cu măinile noastre să ridicăm scăndura şi s-o sprijinim de perete.

Tot aşa, nu trebuie să ne identificăm cu nici un agregat psihic dacă într-adevăr dorim să-l separăm de psihicul nostru.

Cănd ne identificăm cu un eu sau altul, de fapt, îl întărim în loc să-l dezintegrăm.

Să presupunem că un eu oarecare de desfrău îşi însuşeşte rotiţele pe care le avem în centrul intelectual pentru a proiecta pe ecranul minţii scene de lascivitate şi morbiditate sexuală, iar dacă ne identificăm cu asemenea tablouri pasionale, fără îndoială că acest Eu de desfrău se va întări teribil.

Dar dacă, în loc să ne identificăm cu această entitate, o separăm de psihicul nostru considerănd-o ca pe un demon intrus, evident va apărea atunci în intimitatea nostră, înţelegerea creatoare.

Ulterior, ne putem oferi luxul de a judeca analitic un anumit agregat cu scopul de a deveni absolut conştienţi de el.

Ceea ce este grav la oameni, este tocmai identificarea cu defectele şi acest lucru este regretabil.

Marea Rebeliune 88

Dacă oamenii ar cunoaşte doctrina pluralităţii, dacă ar înţelege într-adevăr că propria lor viaţă nici măcar nu le aparţine, atunci nu ar mai comite eroarea identificării.

Scenele de mănie, demonstraţiile de gelozie etc., se dovedesc utile pe terenul vieţii practice, atunci cănd ne aflăm într-o stare permanentă de auto-observare psihologică.

Abia atunci constatăm că nici găndurile, nici dorinţele şi nici acţiunile noastre nu ne aparţin.

Incontestabil, multiple euri intervin ca intruşi rău voitori pentru a pune în mintea noastră gănduri, în inima noastră emoţii, iar în centrul nostru motor acţiuni de tot felul.

Este lamentabil că nu suntem stăpăni pe noi, că diverse entităţi psihologice fac din noi ce vor ele.

Din păcate, suntem foarte departe de a bănui ce ni se întămplă şi acţionăm ca simple marionete controlate de fire invizibile.

Cel mai rău lucru este că în loc să luptăm pentru a ne elibera de toţi aceşti tirani secreţi, comitem eroarea de a-i întări şi asta se produce cănd ne identificăm.

Orice scenă stradală, orice dramă familială, orice ceartă idioată între soţi se datorează fără îndoială unui eu sau altuia şi acesta este un lucru pe care nu trebuie să-l ignorăm niciodată.

Samael Aun Weor 89

Viaţa practică este oglinda psihologică în care ne putem vedea pe noi înşine aşa cum suntem.

Dar înainte de toate, trebuie să înţelegem necesitatea de a ne vedea pe noi înşine, necesitatea de a ne schimba radical, numai astfel vom avea dorinţa să ne observăm cu adevărat.

Cel care se mulţumeşte cu starea în care trăieşte, mărginitul, neglijentul, întărziatul, nu va simţi niciodată dorinţa de a se vedea pe sine, el se va iubi prea mult şi în nici un fel nu se va simţi dispus să-şi revizuiască conduita şi felul de a fi.

În modul cel mai clar vom spune că în anumite comedii, drame şi tragedii ale vieţii practice intervin diverse euri pe care este necesar să le înţelegem.

În orice scenă de gelozie pasională intră în joc euri de desfrău, mănie, amor propriu, gelozie etc., care ulterior vor trebui să fie judecate fiecare separat şi în mod analitic cu scopul de a le înţelege integral pentru a le putea dezintegra total.

Înţelegerea devine foarte suplă, pentru aceasta trebuie să pătrundem de fiecare dată mai profund; ceea ce astăzi înţelegem într-un fel, măine vom înţelege mai bine.

Privind lucrurile sub acest aspect, putem verifica prin noi înşine căt de utile sunt diversele circumstanţe ale vieţii, atunci cănd

Marea Rebeliune 90

le folosim într-adevăr ca pe o oglindă pentru a ne auto-descoperi.

Nu afirmăm deloc că dramele, comediile şi tragediile vieţii zilnice sunt întotdeauna frumoase şi perfecte; o asemenea afirmaţie ar fi ridicolă.

Totuşi, aşa absurde precum sunt diversele situaţii ale existenţei, ele se dovedesc minunate ca gimnaziu psihologic.

Munca privind dizolvarea diverselor elemente care constituie sinele este extrem de dificilă.

Printre ritmurile poeziei se ascunde şi delictul. În parfumul delicios al templelor, delictul se ascunde de asemenea.

Uneori, delictul devine atăt de rafinat încăt se confundă cu sfinţenia şi atăt de crud că se ajunge să pară blăndeţe.

Delictul îmbracă toga judecătorului, tunica Maestrului, haina cerşetorului, costumul domnului şi chiar tunica lui Cristos.

Înţelegerea este fundamentală, dar în munca de dizolvare a agregatelor psihice, ea nu este totul, aşa cum vom vedea în capitolul următor.

Este indispensabil să devenim fără întărziere conştienţi de fiecare Eu pentru a-l separa de Psihicul nostru, dar aceasta nu este totul, lipseşte ceva mai mult, ceea ce vom vedea imediat în capitolul cinsprezece.

Samael Aun Weor 91

Marea Rebeliune 92

CAPITOLUL XV

KUNDALINI

Am ajuns la un punct foarte spinos, vreau să mă refer la această problemă a lui Kundalini, şarpele de foc al puterilor noastre magice, citat în multe texte ale înţelepciunii orientale.

Fără îndoială, Kundalini este obiectul unei bogate documentaţii şi este ceva ce merită să fie investigat.

În textele de Alchimie Medievală, Kundalini este semnătura astrală a spermei sacre, STELLA MARIS, FECIOARA M~RII, cea care ghidează cu înţelepeciune muncile Marii Opere.

La azteci ea este TONANTZIN, la greci este CASTA DIANA şi la egipteni este ISIS, MAMA DIVIN~ căreia nici un muritor nu i-a ridicat vălul.

Fără îndoială, Creştinismul Ezoteric n-a încetat niciodată să o adore pe Divina Mamă Kundalini; evident, aceasta este MARAH sau, mai bine zis, RAM-IO, MARIA.

Ceea ce religiile ortodoxe n-au specificat, cel puţin în ceea ce priveşte cercul exoteric sau public, este aspectul lui ISIS în forma sa umană individuală.

Samael Aun Weor 93

Cu siguranţă, numai în cel mai mare secret s-a predat iniţiaţilor faptul că această Divină Mamă există în mod individual înăuntrul fiecărei fiinţe umane.

E bine să afirmăm hotărăt că Dumnezeul-Mamă, REA, CIBELE, ADONIA, ISIS, MARIA sau oricum ar fi numită, este un aspect al propriei noastre Fiinţe individuale, aici şi acum.

Concret, putem spune că fiecare dintre noi îşi are propria sa Mamă Divină particulară, individuală.

Există tot atătea Mame în cer, căte creaturi sunt pe suprafaţa pămăntului.

Kundalini este energia misterioasă care face să existe lumea, este un aspect al lui BRAHMA.

În aspectul său psihologic, evident în anatomia ocultă a fiinţei umane, KUNDALINI se află încolăcită de trei ori şi jumătate înăuntrul unui anumit centru magnetic situat în osul coccigian.

Acolo se odihneşte, amorţită, ca orice şarpe Divina Prinţesă.

În centrul acestei Chakre sau loc de repaus există un triunghi feminin sau YONI unde se află un LINGAM masculin.

În acest LINGAM atomic sau magic care reprezintă puterea sexuală creatoare a lui BRAHMA, este încolăcit sublimul şarpe KUNDALINI.

Marea Rebeliune 94

Regina de foc în aspectul ei de şarpe se trezeşte cu secretul secretelor, printr-un anumit artificiu alchimic pe care l-am predat clar în opera mea intitulată “Misterul Înfloririi de Aur”.

Incontestabil, cănd această forţă divină se trezeşte, ea urcă victorioasă prin canalul măduvei spinării pentru a dezvolta în noi puterile care ne fac divini.

În aspectul său transcendental, divin, sublim şarpele sacru, transcendănd ceea ce este pur fiziologic, anatomic este, aşa cum am spus deja, propria noastră Fiinţă, însă derivată.

Intenţia mea nu este să explic în acest tratat tehnica pentru a trezi şarpele sacru.

Vreau doar să pun bine în relief cruda realitate a Egoului şi urgenţa interioară privind dizolvarea diverselor sale elemente inumane.

Mintea, prin ea însăşi, nu poate să distrugă radical nici un defect psihologic.

Mintea poate să eticheteze orice defect, să-l treacă de la un nivel la altul, să-l ascundă de ea însăşi sau de ceilalţi, să-l dezvinovăţească etc., dar niciodată să-l elimine definitiv.

Înţelegerea este o parte fundamentală, dar aceasta nu e totul, defectul trebuie eliminat.

Un defect observat trebuie să fie analizat şi înţeles integral înainte de a trece la

Samael Aun Weor 95

eliminarea sa.Avem nevoie de-o putere superioară

minţii, de o putere capabilă să dezintegreze atomic orice Eu-defect pe care l-am descoperit în prealabil şi l-am judecat profund.

Din fericire, o asemenea putere zace în profunzimile noastre, dincolo de corp, de afecte şi de minte, deşi îşi are exponentele concrete în centrul coccigian, aşa cum am explicat deja mai sus în acest capitol.

După ce am înţeles integral un oarecare eu-defect, trebuie să ne cufundăm într-o meditaţie profundă, implorănd, rugăndu-ne şi cerănd Divinei noastre Mame particulare, individuale să dezintegreze eul-defect înţeles în prealabil.

Iată tehnica precisă la care trebuie să recurgem pentru eliminarea elementelor nedorite pe care le purtăm în interiorul nostru.

Divina Mamă Kundalini are puterea de a preface în cenuşă orice agregat psihic, subiectiv, inuman.

Fără această tehnică, fără acest procedeu, orice efort de dizolvare a Egoului se dovedeşte fără rezultat, inutil, absurd.

CAPITOLUL XVI

Marea Rebeliune 96

NORME INTELECTUALE

Pe terenul vieţii practice, fiecare îşi are criteriul său, modul său mai mult sau mai puţin rănced de a gandişi niciodată nu se deschide la nou; acest lucru este de necontestat, indiscutabil.

Mintea umanoidului intelectual este degenerată, deteriorată, într-o adevărată stare de involuţie.

Realmente, înţelegerea umanităţii actuale seamănă cu o structură mecanică îmbătrănită, inertă şi absurdă, incapabilă să realizeze singură vreo flexibilitate autentică.

Îi lipseşte ductibilitatea, se află închisă într-o multitudine de norme rigide şi neadecvate.

Fiecare îşi are criteriul său şi anumite norme rigide înăuntrul cărora acţionează şi reacţionează fără încetare.

Cel mai grav lucru este că milioane de criterii corespund milioanelor de norme putrezite şi absurde.

În orice caz, niciodată oamenii nu simt că se înşeală, fiecare cap este o lume şi fără nici o îndoială că printre atătea ascunzişuri mentale există multe sofisme, distracţii şi stupidităţi insuportabile.

Dar judecata obtuză a mulţimilor nici măcar nu bănuieşte cătuşi de puţin înfundarea intelectuală în care se află.

Samael Aun Weor 97

Aceşti oameni moderni, cu creier de găndac, au o foarte bună părere despre ei, îşi închipuie că sunt foarte liberali, super-genii, cred că au spiritul foarte deschis.

Ignoranţii instruiţi se dovedesc a fi cei mai dificili, căci în realitate, pentru a vorbi în manieră socratică, s-ar spune că: “Nu numai că nu ştiu, dar în plus ei ignoră faptul că nu ştiu”.

Puşlamalele intelectului agăţate de normele învechite ale trecutului, acţionează violent în virtutea propriei lor înfundări şi refuză în mod absolut să accepte ceea ce nu corespunde la normele lor de oţel.

Savanţii instruiţi cred că tot ce iese, dintr-un motiv sau altul, de pe drumul rigid al procedurii ruginite, este absurd sută la sută. Astfel, aceşti bieţi oameni cu judecata atăt de strămtă se înşeală pe ei înşişi în mod mizerabil.

Pseudo-savanţii acestei epoci se cred geniali şi îi privesc cu dispreţ pe cei care au curaj să se rupă de normele lor măcinate de timp; cel mai rău este că nici nu bănuiesc măcar cătuşi de puţin realitatea crudă a propriei lor prostii.

Meschinăria intelectuală a minţilor răncede este de aşa natură încăt îşi oferă luxul de a pretinde demonstraţii asupra aceea ce este realul, asupra aceea ce nu ţine de minte.

Marea Rebeliune 98

Oamenii cu înţelegere rahitică şi lipsită de tolerenţă nu vor să înţeleagă că experienţa realului apare doar în absenţa egoului.

Incontestabil, va fi absolut imposibil să recunoaştem misterele vieţii şi ale morţii atăta timp căt mintea interioară nu s-a deschis înăuntrul nostru.

Nu este zadarnic să repetăm în acest capitol că numai conştiinţa superlativă a Fiinţei poate cunoaşte adevărul.

Mintea interioară poate funcţiona numai cu datele pe care i le aduce conştiinţa Cosmică a FIIN[EI.

Intelectul subiectiv, cu dialectica sa raţională, nu poate să ştie nimic din ceea ce scapă jurisdicţiei sale.

Ştim deja că toate conceptele dialectice ale raţiunii sunt elaborate cu datele aduse de simţurile percepţiei exterioare.

Cei care se află îmbuteliaţi în procedeele lor intelectuale şi în normele lor fixe, opun întotdeauna o rezistenţă acestor idei revoluţionare.

Numai dizolvănd EGOUL într-un mod radical şi definitiv este posibil să ne trezim conştiinţa şi să ne deschidem într-adevăr mintea interioară.

Totuşi, deoarece aceste declaraţii revoluţionare nu intră în logica formală şi nici în logica dialectică, reacţia subiectivă a

Samael Aun Weor 99

minţilor involutive opune o rezistenţă violentă.

Aceşti bieţi oameni ai intelectului vor să pună oceanul într-un pahar de sticlă; ei presupun că universitatea poate controla toată înţelepciunea universului şi că toate legile cosmosului sunt obligate să se supună normelor lor academice învechite.

Ei, aceşti ignoranţi, sunt foarte departe de a bănui starea degenerată în care se află.

Aceşti oameni strălucesc uneori un moment cănd vin în lumea ezoterică, dar se sting curănd ca focurile de artificii, dispar din panorama neliniştitor spirituale, intelectul îi înghite şi dispar din scenă pentru totdeauna.

Superficialitatea intelectului nu poate pătrunde niciodată în fondul legitim al FIIN[EI; totuşi, procesele subiective ale raţionalismului pot conduce proştii la tot felul de concluzii foarte strălucitoare, dar absurde.

Puterea de a formula concepte logice în nici un caz nu implică experienţa realului.

Jocul convingător al dialecticii raţiunii îl fascinează chiar şi pe cel ce raţionează făcăndu-l să confunde mereu pisica cu o carte.

Strălucitoarea procesiune de idei orbeşte puşlamaua intelectului şi-i dă o oarecare auto-suficienţă atăt de absurdă încăt respinge tot ce nu miroase a praf de biblioteci şi a cerneală universitară.

Marea Rebeliune 100

“Delirium-ul tremens” al beţivilor alcoolici are simptome inconfundabile dar al celor îmbătaţi cu teorii este uşor confundat cu genialitatea.

Ajungănd la această parte a capitolului vom spune că este desigur foarte greu să ştim unde se termină intelectualismul puşlamalelor şi unde începe nebunia.

Atăta timp căt vom continua să fim închişi în normele putrede şi răncede ale intelectului, va fi mai mult decăt imposibil să avem experienţa a ceea ce nu este minte, a ceea ce nu este timp, a ceea ce este realul.

Samael Aun Weor 101

CAPITOLUL XVII

CU[ITUL CONŞTIIN[EI

Unii psihologi îşi simbolizează conştiinţa ca pe un cuţit capabil să ne separe de ceea ce este lipit de noi şi care ne aspiră forţa.

Aceşti psihologi cred că singurul mod de a scăpa de sub puterea unui EU sau altul este de a-l observa de fiecare dată cu mai multă claritate, cu scopul de a-l înţelege şi a deveni pe deplin conştienţi de existenţa lui.

Aceşti oameni cred că astfel ne putem separa eventual de un Eu sau altul, acest lucru ţinănd de grosimea unui tăiş de cuţit.

În acest fel ei spun că Eul, separat de conştiinţă este asemănător unei plante tăiate.

Simplul fapt de a lua cunoştinţă de existenţa vreunui Eu, înseamnă după ei, separarea lui de Psihicul nostru şi condamnarea lui la moarte.

Incontestabil, orice concept, în aparenţă foarte convingător, eşuează în practică.

Eul care datorită cuţitului conştiinţei a fost tăiat de personalitatea noastră şi dat afară din casă ca o oaie neagră, continuă să existe în spaţiul psihologic, devine un demon care tentează, insistă să revină în casă, nu se

Marea Rebeliune 102

resemnează aşa uşor, nu vrea deloc să mănănce păinea amară a exilului, caută o ocazie şi la cea mai mică slăbire a vigilenţei, se instalează din nou în psihicul nostru.

Cel mai grav este că în interiorul Eului alungat, se află întotdeauna închis un oarecare procentaj de esenţă, de conştiinţă.

Toţi psihologii care găndesc astfel, n-au reuşit niciodată să dizolve nici unul din Eurile lor; în realitate, au eşuat.

Problema este foarte gravă pentru mulţi care încearcă să evadeze de acest subiect care se cheamă KUNDALINI.

În realitate, “Fiul Ingrat” nu progresează niciodată în munca ezoterică dusă cu sine.

Evident, “Fiul Ingrat” este orice om care o dispreţuieşte pe “ISIS”, Divina noastră Mamă Cosmică particulară, individuală.

ISIS este una din părţile autonome ale propriei noastre Fiinţe, dar derivată, Şarpele de foc al puterilor noastre magice, KUNDALINI.

Fără îndoială, numai “ISIS” are puterea absolută să dezintegreze orice Eu; acest lucru este de netăgăduit şi incontestabil.

KUNDALINI este un cuvănt compus: “KUNDA ne aminteşte de Abominabilul organ KUNDARTIGUATOR”; “LINI este un termen Atlant care înseamnă Sfărşit”.

“KUNDALINI” înseamnă “Sfărşit al abominabulului organ KUNDARTIGUATOR”.

Samael Aun Weor 103

Este deci important să nu confundăm “KUNDALINI” cu organul “KUNDARTIGUATOR”.

Am spus deja într-un capitol anterior că Şarpele de Foc al puterilor noastre magice se află încolăcit de trei ori şi jumătate în interiorul unui anumit Centru Magnetic situat în osul Coccigian, la baza şirei spinării.

Cănd şarpele urcă, este KUNDALINI; cănd coboară, este abominabilul organ KUNDARTIGUATOR.

Datorită “TANTRISMULUI ALB”, şarpele se ridică victorios prin canalul medular al şirei spinării trezind puterile care ne fac divini.

Cu ajutorul “TANTRISMULUI NEGRU”, şarpele se precipită din coccis spre infernurile atomice ale omului. Astfel mulţi se convertesc în Demoni teribil de perverşi.

Cei care cad în greşeala de a atribui şarpelui ascendent toate caracteristicile sinistre şi întunecate ale şarpelui descendent, eşuează definitiv în munca asupra lor înşişi.

Relele consecinţe ale “ABOMINABILULUI ORGAN KUNDARTIGATOR”, pot fi anihilate numai prin “KUNDALINI”.

Trebuie să precizăm că aceste consecinţe rele sunt cristalizate în EUL PLURALIZAT al psihologiei revoluţionare.

Puterea Hipnotică a Şarpelui descendent ţine umanitatea cufundată în inconştienţă.

Marea Rebeliune 104

Numai Şarpele ascendent opunăndu-se, ne poate trezi; acest adevăr este o axiomă a Înţelepciunii Ermetice. Acum vom înţelege mai bine profunda semnificaţie a cuvăntului sacru “KUNDALINI”.

Voinţa conştientă este întotdeauna reprezentată de femeia sacră: Maria, Isis, care zdrobeşte capul Şarpelui descendent.

Declar aici sincer şi fără ocolişuri că dublul curent de lumină, focul viu şi astral al pămăntului a fost simbolizat, în Vechile Mistere, prin şarpele cu cap de taur, de ţap sau de căine.

Acesta este Şarpele dublu al Caduceului lui Mercur. Acesta este Şarpele ispititor al Edenului; dar, de asemenea, fără nici o îndoială, este Şarpele de Aramă al lui Moise, încolăcit pe crucea "TAU", adică pe “LINGAM-ul Generator”.

Acesta este “[apul” Sabatului, Baphomet al Templelor Gnostice, HYLE al Gnosticismului Universal; este dubla coadă de şarpe care formează picioarele Cocoşului Solar al ABRAXAS-ilor.

“LINGAMUL NEGRU” introdus în “YONIUL” metalic, este simbolul Zeului SHIVA, al Divinităţii Hinduse, reprezentănd cheia secretă pentru trezirea şi dezvoltarea Şarpelui ascendent sau al lui KUNDALINI, cu condiţia să nu se verse niciodată în viaţă

Samael Aun Weor 105

“Cupa lui Hermes Trismegistul”, de Trei ori marele Zeu “IBIS-THOT”.

Am vorbit printre rănduri pentru cei care pot înţelege. Cine are înţelegere să înţeleagă, pentru că aici este înţelepciune.

TANTRICII Negri sunt diferiţi, ei trezesc şi dezvoltă Abominabilul organ KUNDARTIGUATOR, Şarpele ispititor al Edenului, atunci cănd comit în riturile lor, crima de neiertat a vărsării “Vinului Sacru”.

Marea Rebeliune 106

CAPITOLUL XVIII

TARA PSIHOLOGICA

Incontestabil, aşa cum există [ara Exterioară în care trăim, tot aşa, în intimitatea noastră există ţara psihologică.

Oamenii nu ignoră niciodată oraşul sau zona în care trăiesc, dar, din păcate, se întămplă să nu cunoască locul psihologic în care se află situaţi.

Într-un anumit moment, oricine ştie în ce cartier se află, dar pe terenul psihologic nu se întămplă acelaşi lucru; în mod normal oamenii nu bănuiesc cătuşi de puţin locul din ţara lor psihologică în care se găsesc într-un anumit moment.

Aşa cum în lumea fizică există cartiere de oameni decenţi şi cultivaţi, la fel se întămplă şi în ţinutul psihologic al fiecăruia dintre noi; nu încape îndoială că există cartiere foarte elegante şi frumoase.

Aşa cum în lumea fizică există cartiere cu străduţe foarte periculoase, pline de asaltatori, acelaşi lucru se întămplă şi în ţinutul psihologic din interiorul nostru.

Totul depinde de felul persoanelor care ne însoţesc. Dacă avem prieteni beţivi, vom termina într-o tavernă. Dacă prietenii noştri

Samael Aun Weor 107

sunt petrecăreţi, destinul nostru ne va conduce fără îndoială în bordeluri.

În ţara noastră psihologică fiecare dintre noi îşi are tovarăşii săi, EURILE sale, şi acestea ne conduc în funcţie de caracteristicile lor psihologice.

O doamnă virtuoasă şi onorabilă, soţie minunată, de o conduită exemplară, locuind într-o casă frumoasă în lumea fizică, din cauza EURILOR sale desfrănate s-ar putea afla în văgăuni de prostituţie, în ţara sa psihologică.

Un domn onorabil de o cinste impecabilă, cetăţean magnific, s-ar putea afla în ţara sa psihologică, cufundat într-o cavernă de hoţi, din cauza tovarăşilor săi foarte răi: EURILE hoţiei, cufundate în profunzimile inconştientului.

Un anahoret care face penitenţe, poate fi un călugăr angelic care duce o viaţă austeră în fundul chiliei sale din vreo mănăstire, dar din punct de vedere psihologic, s-ar putea afla situat într-o vizuină de asasini, de ucigaşi plătiţi, de bandiţi, de drogaţi, tocmai din cauza EURILOR infraconştiente sau inconştiente, cufundate profund în cutele cele mai obscure ale psihicului său.

S-a spus că există multe virtuţi la cei ticăloşi şi multe ticăloşii la cei virtuoşi.

Mulţi sfinţi canonizaţi trăiesc încă în vizuinele psihologice ale hoţiei sau în case de

Marea Rebeliune 108

prostituţie.Ceea ce afirmăm ar putea scandaliza

ipocriţii, pioşii, ignoranţii instruiţi sau modelele de savanterie, dar niciodată pe adevăraţii psihologi.

Deşi lucrul acesta ar părea incredibil, dar pănă şi în tămăia rugăciunii se ascunde delictul, se ascunde, de asemenea, printre ritmurile poeziei, sub cupola sacră a sanctuarelor cele mai divine; delictul îmbracă tunica sfinţeniei şi a cuvăntului sublim.

În profunzimile cele mai adănci ale celor mai venerabili sfinţi, trăiesc EURILE prostituţiei, ale hoţiei, ale crimei etc.

Tovarăşii infraumani stau ascunşi în profunzimile insondabile ale inconştientului.

Sfinţii istoriei au suferit mult din această cauză: să ne amintim ispitirele Sfăntului Anton şi toate acele abominaţii împotriva cărora a trebuit să lupte fratele nostru Francisc de Assisi.

Totuşi, aceşti sfinţi n-au spus totul, iar majoritatea anahoreţilor au tăcut.

Ne mirăm că anumiţi penitenţi pocăiţi şi foarte sfinţi trăiesc în cartierele psihologice ale prostituţiei şi hoţiei.

Totuşi, ei sunt sfinţi şi dacă n-au descoperit încă aceste lucruri înspăimăntătoare ale psihicului lor, cănd le vor descoperi îşi vor impune cazne, vor ţine posturi, poate chiar se vor biciui şi se vor ruga

Samael Aun Weor 109

divinei lor mame KUNDALINI să elimine din psihicul lor aceşti răi tovarăşi care s-au instalat în aceste văgăuni tenebroase ale propriei ţări psihologice.

Diferitele religii au vorbit mult despre viaţa de după moarte şi despre viaţa de dincolo, pentru ca bieţii oameni să nu-şi bată capul pentru a şti ce este acolo, de cealaltă parte, dincolo de mormănt.

Este incontestabil că după moarte fiecare continuă să trăiască în peisajul psihologic pe care l-a cunoscut întotdeauna.

Hoţul va continua în văgăunile hoţilor; desfrănatul în casele de întălnire ca nişte fantome rău prevestitoare. Irascibilul, furiosul îşi va urma cursul pe străduţele periculoase ale viciului şi măniei, acolo unde străluceşte pumnalul şi răsună focurile de pistol.

Esenţa în sine este foarte frumoasă, este venită de sus, de la stele; din păcate, ea este închisă în toate aceste Euri pe care le purtăm în interiorul nostru.

Dimpotrivă, esenţa se poate întoarce revenind la punctul originar de plecare, întorcăndu-se la stele, dar ea trebuie mai întăi să se elibereze de tovarăşii săi răi care au vărăt-o în mahalalele pierzaniei.

Cănd Francisc de Assisi şi Anton de Padova, însemnaţi maeştri cristificaţi, au descoperit în interiorul lor Eurile pierzaniei, au suferit cumplit, dar fără îndoială că

Marea Rebeliune 110

plecănd de la muncile conştiente şi de la suferinţele voluntare, au reuşit să reducă la praf cosmic tot acest ansamblul de elemente inumane care trăiau în interiorul lor. Incontestabil, aceşti Sfinţi s-au Cristificat şi au revenit la punctul originar de plecare după ce au suferit mult.

Înainte de toate, este necesar, este urgent ca centrul magnetic pe care l-am stabilit în mod anormal în falsa noastră personalitate, să fie transferat în Esenţă; astfel, omul va putea întreprinde călătoria sa de la personalitate pănă la stele, ridicăndu-se în mod didactic, progresiv, treaptă cu treaptă, pe muntele FIIN[EI.

Atăta timp căt centrul magnetic va continua să fie stabilit în personalitatea noastră iluzorie, vom trăi în văgăunile psihologice cele mai abominabile, chiar dacă în viaţa zilnică suntem nişte cetăţeni minunaţi.

Fiecare are un centru magnetic care îl caracterizează; comerciantul are centrul magnetic al comerţului şi de aceea activităţile sale se desfăşoară în piaţă, iar el îi atrage pe cei ce au afinităţi cu el, cumpărători şi vănzători.

Omul de ştiinţă are în personalitatea sa centrul magnetic al ştiinţei şi pentru acest motiv atrage spre el toate lucrurile ştiinţifice, cărţi, laboratoare etc.

Samael Aun Weor 111

Ezoteristul are în el centrul magnetic al ezoterismului şi pentru că acest gen de centru este diferit de această problemă a personalităţii, transferul se produce neîndoios.

Cănd centrul magnetic se stabileşte în conştiinţă, adică în esenţă, atunci se produce întoarcerea totală a omului spre stele.

Marea Rebeliune 112

CAPITOLUL XIX

DROGURILE

Dedublarea psihologică a omului ne permite să punem în evidenţă cruda realitate a unui nivel superior în fiecare din noi.

Cănd am putut verifica prin noi înşine în mod direct faptul concret al celor doi oameni într-unul singur: cel inferior la nivel normal, comun şi obişnuit şi cel superior cu o octavă mai înaltă, atunci totul se schimbă şi ajungem să acţionăm în viaţă în acord cu principiile fundamentale pe care le purtăm în profunzimile propriei noastre FIIN[E.

Aşa cum există o viaţă exterioară, există şi o viaţă interioară.

Omul exterior nu este totul, dedublarea psihologică ne arată realitatea omului interior.

Omul exterior îşi are modul său de a fi; este ceva cu atitudini multiple şi reacţii tipice faţă de viaţă, o marionetă mănuită de fire invizibile.

Omul interior este FIIN[A autentică, depinde de alte legi foarte diferite; niciodată n-ar putea deveni un robot.

Omul exterior nu face nimic pentru nimic, el găndeşte că a fost prost plătit pentru

Samael Aun Weor 113

eforturile sale, îi este milă de el însuşi, se auto-apreciază prea mult; dacă este soldat, aspiră să fie general, dacă lucrează într-o fabrică protestează cănd nu obţine vreo avansare, vrea ca meritele sale să fie recunoscute etc.

Nimeni nu poate ajunge la A DOUA naştere, nu poate să renască aşa cum spune Evanghelia Domnului, atăta timp căt continuă să trăiască cu psihologia omului inferior, comun şi obişnuit.

Cănd cineva îşi recunoaşte propriul neant şi mizeria interioară, cănd are curajul să-şi revizuiască propria viaţă, fără îndoială, îşi dă seama prin el însuşi că în nici un caz nu are nici un fel de merite.

“Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor”.

Cei săraci cu duhul sau nevoiaşi ai duhului, sunt de fapt cei care-şi recunosc propriul neant, insolenţa şi mizeria interioară. Fără îndoială, fiinţele de acest fel primesc iluminarea.

“Este mai uşor unei cămile să treacă prin urechea acului decăt unui bogat să intre în împărăţia cerurilor”.

Desigur că mintea îmbogăţită de atătea merite, de decoraţii şi de medalii, de distinse virtuţi sociale şi de complicate teorii academice nu este săracă cu duhul şi în

Marea Rebeliune 114

consecinţă nu poate intra niciodată în împărăţia cerurilor.

Pentru a intra în Împărăţie, trebuie să avem fără întărziere comoara credinţei. Atăta timp căt dedublarea psihologică nu se va fi produs în fiecare din noi, CREDIN[A va fi asbolut imposibilă.

CREDIN[A este cunoaşterea pură, înţelepciunea experimentală directă.

CREDIN[A a fost întotdeauna confundată cu credinţele vane. Noi, Gnosticii, nu trebuie să cădem niciodată într-o eroare atăt de gravă.

CREDIN[A este experienţa directă a realului, trăirea minunată a omului interior, cunoaşterea divină autentică.

Este de la sine înţeles că omul interior, cunoscăndu-şi prin experienţă mistică directă propriile lumi interne, cunoaşte, de asemenea, lumile interne ale tuturor persoanelor care populează suprafaţa pămăntului.

Nimeni n-ar putea cunoaşte lumile interne ale planetei Pămănt, ale sistemului solar şi ale galaxiei în care trăim, dacă nu-şi cunoaşte în prealabil propriile sale lumi interne. Astfel, ar fi ca şi cum am scăpa de viaţă prin falsa poartă a sinuciderii.

Percepţiile extrasenzoriale ale drogatului îşi au rădăcinile lor particulare în

Samael Aun Weor 115

abominabilul organ KUNDARTIGUATOR (şarpele ispititor al Edenului).

Conştiinţa îmbuteliată în diversele elemente care constituie Egoul, funcţionează în virtutea propriei sale îmbutelieri.

Conştiinţa egoică se află deci într-o stare de comă, cu halucinaţii hipnotice foarte asemănătoare celor ale oricărui subiect care s-ar afla sub influenţa vreunui drog.

Putem pune problema astfel: halucinaţiile conştiinţei egonice sunt similare cu cele provocate de droguri.

Evident, abominabilul organ Kundartiguator este la originea acestor două tipuri de halucinaţii. (A se vedea cap. XVI).

Fără îndoială, drogurile anihilează razele alfa şi atunci bineînţeles că se pierde conexiunea intrinsecă dintre minte şi creier: acesta este un eşec total.

Drogatul transformă viciul în religie şi, derutat, crede că experimentează realitatea sub influenţa drogurilor, neştiind că percepţiile extrasenzoriale produse de marijuana, cocaină, heroină, L.S.D., morfină, haşiş, ciuperci halucinogene, exces de pilule tranchilizante, amfetamine, barbiturice etc. etc. etc., nu sunt decăt simple halucinaţii elaborate de abominabilul organ KUNDARTIGUATOR.

Marea Rebeliune 116

Drogaţii involuează şi degenerează cu timpul, intrănd în cele din urmă definitiv în lumile infernale.

Samael Aun Weor 117

CAPITOLUL XX

NELINIŞTI

Fără îndoială că între a gandi şi a simţi există o mare diferenţă, acest fapt este incontestabil.

Există o răceală teribilă între oameni, este răceala a ceea ce nu are importanţă, a superficialului.

Mulţimile cred că este important ceea ce, de fapt, n-are importanţă, ele îşi închipuie că ultima modă sau ultimul model de maşină, ori această problemă a salariului de bază, sunt singurele lucruri serioase.

Numesc un lucru serios cronica zilei, aventura amoroasă, viaţa sedentară, paharul de alcool, cursa de cai, cursa de automobile, coridele de tauri, bărfele, calomnia etc.

Evident, cănd bărbatul obişnuit sau femeia salonului de frumuseţe aud ceva despre ezoterism, fiindcă acest lucru nu este în planurile lor, nici în ocupaţiile lor, nici în plăcerile lor sexuale, răspund cu un “nu ştiu ce” de o răceală înspăimăntătoare sau pur şi simplu strămbă din nas, ridică din umeri şi se retrag cu indiferenţă.

Această apatie psihologică, această răceală înfiorătoare, are o bază dublă: mai

Marea Rebeliune 118

întăi ignoranţa cea mai teribilă, apoi absenţa absolută a neliniştilor spirituale.

Lipseşte un contact, un şoc electric; nimeni nu l-a dat în magazin, nici în ceea ce se crede a fi serios şi nici măcar în plăcerile patului.

Dacă cineva ar fi în stare să dea imbecilului bărbat rece sau micuţei femei superficiale, contactul electric potrivit, scănteia inimii, vreo reminiscenţă ciudată, un nu ştiu ce extrem de intim, poate că atunci totul ar fi altfel.

Dar orice lucru înăbuşă mica voce secretă, primul impuls al inimii, aspiraţia intimă: probabil o prostie, o pălărie frumoasă dintr-o vitrină, bunătăţile delicioase dintr-un restaurant, întălnirea cu un prieten care, mai tărziu, nu mai are nici o importanţă pentru noi etc.

Prostii, copilării care nu sunt transcendentale, dar care au totuşi la un moment dat forţa să stingă prima nelinişte spirituală, aspiraţia intimă, scănteia nesemnificativă de lumină, care fără să ştim de ce, ne-a neliniştit pentru o clipă.

Dacă aceia care astăzi sunt nişte cadavre vii, noctambuli reci de club sau simpli vănzători de umbrele în vreun magazin, nu şi-ar fi înăbuşit prima nelinişte intimă, ar fi în acest moment lumini ale spiritului, adepţi ai luminii, oameni autentici în sensul cel mai complet al cuvăntului.

Samael Aun Weor 119

Scănteia, impulsul, un suspin misterios, un nu ştiu ce, a fost resimţit uneori de către măcelărul din colţ, de către lustrangiul de pantofi sau de către medicul de prim rang, dar totul a fost zadarnic: prostiile personalităţii sting mereu prima scănteie de lumină, nu mai dăinuie după aceea decăt răceala celei mai înspăimăntătoare indiferenţe.

Incontestabil, oamenii sunt înghiţiţi mai devreme sau mai tărziu de lună; acest adevăr se dovedeşte a fi incontestabil.

Nu există nimeni care să nu fi resimţit vreodată în viaţă un impuls al inimii, vreo nelinişte ciudată, dar, din păcate, un lucru oarecare al personalităţii, aşa proastă cum este ea, ajunge să reducă la praf cosmic ceea ce în liniştea nopţii ne-a mişcat pentru un moment.

Luna căştigă întotdeauna aceste bătălii, ea se alimentează, se hrăneşte tocmai din propriile noastre slăbiciuni.

Luna este teribil de mecanică; umanoidul lunar, lipsit complet de orice fel de nelinişte solară, este incoerent şi se mişcă în lumea viselor sale.

Dacă cineva ar face ceea ce nu face nimeni, adică să dea viaţă intimei nelinişti apărute poate în misterul vreunei nopţi, fără îndoială că apoi ar asimila inteligenţa solară şi s-ar converti astfel într-un om solar.

Marea Rebeliune 120

Iată tocmai ce vrea Soarele, dar aceste umbre lunare, atăt de reci, apatice şi indiferente sunt întotdeauna înghiţite de Lună. Moartea vine apoi să egalizeze totul.

Moartea nivelează totul. Orice cadavru viu lipsit de nelinişti solare, degenerează teribil, în mod progresiv, pănă ce este devorat de Lună.

Soarele vrea să creeze oameni, face această încercare în laboratorul naturii, dar, din păcate, această experienţă nu i-a dat rezultate bune; Luna înghite oamenii.

Totuşi, ceea ce spunem nu interesează pe nimeni, cu atăt mai puţin pe ignoranţii cultivaţi; ei se cred ”buricul pămăntului”.

Soarele a depus în glandele sexuale ale animalului intelectual, în mod greşit numit om, anumiţi germeni solari care dezvoltaţi în mod convenabil, ar putea să ne transforme în oameni autentici.

Totuşi, experienţa solară se dovedeşte înfiorător de grea, tocmai din cauza răcelii lunare.

Oamenii nu vor să coopereze cu Soarele şi în consecinţă, cu timpul, germenii solari involuează, degenerează şi se pierd în mod lamentabil.

Cheia principală a operei Soarelui rezidă în dizolvarea elementelor nedorite pe care le purtăm în interiorul nostru.

Samael Aun Weor 121

Cănd o rasă umană îşi pierde tot interesul pentru ideile solare, Soarele o distruge pentru că nu-i mai serveşte pentru experienţă.

Deoarece rasa actuală a devenit insuportabil de lunară, teribil de mecanică şi superficială, nu mai serveşte la experienţa solară, motiv mai mult decăt suficient pentru a fi distrusă.

Pentru a exista o nelinişte spirituală continuă, trebuie să transferăm centrul magnetic de gravitaţie în esenţă, în conştiinţă.

Din păcate oamenii au centrul magnetic de gravitaţie în persoanlitate; în cafenea, în braserie, în probleme financiare, în casa de toleranţă, în piaţă etc.

Evident, toate acestea sunt lucruri care aparţin personalităţii şi centrul magnetic al acestei personalităţi atrage toate aceste lucruri; aceasta este incontestabil şi orice persoană care are bun simţ poate s-o constate singură în mod direct.

Din păcate, citind toate acestea, canaliile intelectului, obişnuite să discute la nesfărşit sau să tacă dintr-un orgoliu insuportabil, preferă să arunce această carte cu dispreţ şi să citească ziarul.

Căteva înghiţituri de cafea bună şi cronica zilei se dovedesc a fi un aliment minunat pentru mamiferele raţionale.

Marea Rebeliune 122

Totuşi, ele se cred foarte serioase; sunt fără îndoială halucinaţi de propriile lor divagaţii savante, iar aceste lucruri de tip solar scrise în această carte obraznică, le deranjează enorm. Fără îndoială că ochii boemi ai acestor homunculi ai raţiunii n-ar îndrăzni continuarea studierii acestei lucrări.

Samael Aun Weor 123

CAPITOLUL XXI

MEDITA[IE

În viaţă, singurul lucru important este schimbarea radicală, totală şi definitivă, restul nu are nici cea mai mică importanţă, sincer vorbind.

Meditaţia se dovedeşte a fi fundamentală dacă dorim sincer o asemenea schimbare.

În nici un caz nu dorim meditaţia superficială, inutilă şi non-transcendentă.

Trebuie să devenim serioşi şi să lăsăm deoparte toate aceste prostii care abundă în pseudo-ezoterismul şi în pseudo-ocultismul ieftin.

Trebuie să învăţăm să fim serioşi, trebuie să învăţăm să ne schimbăm dacă într-adevăr nu dorim să eşuăm în munca ezoterică.

Cel care nu ştie să mediteze, superficialul, ignorantul nu-şi va putea dizolva niciodată Egoul, va fi totdeauna un ciot de lemn fără putere în marea furioasă a vieţii.

Un defect descoperit pe terenul vieţii practice trebuie să fie înţeles în profunzime prin intermediul tehnicii meditaţiei.

Materialul didactic pentru meditaţie se află în diversele evenimente sau împrejurări ale

Marea Rebeliune 124

vieţii zilnice, iar lucrul acesta este incontestabil.

Oamenii protestează întotdeauna împotriva evenimentelor neplăcute, ei nu ştiu să vadă niciodată utilitatea acestor evenimente.

Noi, în loc să protestăm împotriva circumstanţelor neplăcute, trebuie să extragem din ele, prin intermediul meditaţiei, elementele utile pentru creşterea noastră sufletească.

Meditaţia profundă asupra unei împrejurări oarecare, plăcute sau neplăcute, ne permite să-i simţim în noi înşine savoarea, rezultatul.

Este necesar să facem o netă diferenţiere psihologică între savoarea-muncă şi savoarea-viaţă.

În orice caz, pentru a simţi în noi înşine savoarea-muncă, trebuie să facem o inversare totală a atitudinii cu care privim în mod normal circumstanţele vieţii.

Nimeni nu poate să guste savoarea-muncă dacă face greşeala să se identifice cu diversele evenimente.

Cu siguranţă, identificarea împiedică aprecierea psihologică corectă a evenimentelor.

Cănd ne identificăm cu o situaţie sau alta, nu ajungem nicidecum să extragem elementele utile pentru auto-descoperirea şi creşterea interioară a conştiinţei.

Samael Aun Weor 125

Muncitorul ezoterist care se întoarce la identificare după ce şi-a abandonat apărarea, resimte din nou savoarea-vieţii în loc de savoarea-muncii.

Acest lucru indică faptul că atitudinea psihologică inversată înainte, revine la starea sa de identificare.

Orice circumstanţă neplăcută trebuie să fie reconstituită prin intermediul imaginaţiei conştiente, prin tehnica meditaţiei.

Reconstrucţia oricărei scene, ne permite să verificăm prin noi înşine şi într-un mod direct intervenţia diverselor Euri participante la această scenă.

De exemplu, într-o scenă de gelozie amoroasă intervin euri de mănie, de gelozie şi chiar de ură.

Înţelegerea fiecăruia din aceste euri, a fiecăruia din aceşti factori implică, de fapt, o profundă reflectare, concentrare şi meditaţie.

Tendinţa marcată de a inculpa pe ceilalţi este o piedică, un obstacol în calea înţelegerii propriilor noastre greşeli.

Din păcate, acest lucru se dovedeşte o sarcină foarte dificilă, adică să distrugem în noi tendinţa de a-i invinovăţi pe ceilalţi.

În numele adevărului trebuie să spunem că noi suntem singurii vinovaţi pentru diversele circumstanţe neplăcute ale vieţii.

Diferitele evenimente plăcute sau neplăcute există cu noi sau fără noi şi se

Marea Rebeliune 126

repetă mereu într-un mod mecanic.Plecănd de la acest principiu, nici o

problemă nu poate avea o soluţie finală.Problemele fac parte din viaţă şi dacă ar

exista o soluţie finală, viaţa n-ar mai fi viaţă ci moarte.

Deci, poate avea loc o modificare de împrejurări şi de probleme, dar niciodată ele nu vor înceta să se repete, niciodată nu vor avea o soluţie finală.

Viaţa este o roată care se învărteşte mecanic cu toate circumstanţele plăcute şi neplăcute, mereu recurente.

Nu putem opri roata, circumstanţele bune sau rele se produc mereu mecanic, singurul lucru pe care îl putem schimba este atitudinea noastră în faţa evenimentelor vieţii.

Pe măsură ce învăţăm să extragem materialul pentru meditaţie din împrejurările vieţii, ne vom auto-descoperi.

În orice împrejurare plăcută sau neplăcută există diverse Euri care trebuie să fie înţelese integral cu tehnica meditaţiei.

Acest lucru înseamnă că orice grup de Euri care intervin într-o dramă, comedie sau tragedie a vieţii zilnice, după ce l-am înţeles integral, va trebui să fie eliminat prin intermediul puterii Divinei Mame Kundalini.

Pe măsură ce uzăm de simţul observării psihologice, acesta se dezvoltă minunat.

Samael Aun Weor 127

Putem atunci să percepem Eurile în timpul muncii de meditaţie.

Este interesant să observăm interior Eurile, nu numai înainte de a fi fost lucrate, ci şi în timpul lucrului.

Cănd aceste euri sunt decapitate şi dezintegrate, resimţim o mare uşurare, o mare fericire.

Marea Rebeliune 128

CAPITOLUL XXII

REÎNTOARCERE şi RECURENTA

Un om este ceeea ce este viaţa lui, dacă un om nu-şi lucrează propria viaţă, îşi pierde timpul în mod mizerabil.

Numai eliminănd elementele nedorite pe care le purtăm în interiorul nostru, putem face din viaţa noastră o capodoperă.

Moartea este reîntoarecerea la începutul vieţii, cu posibilitatea de a o repeta din nou pe scena unei noi existenţe.

Diferitele şcoli de tip pseudo-ezoteric şi pseudo-ocultist susţin eterna teorie a vieţilor succesive; un astfel de concept este greşit.

Viaţa este un film; odată terminată proiecţia, înfăşurăm pelicula pe bobină şi o ducem în eternitate.

Revenirea, reîntoarcerea există; revenind în această lume proiectăm pe ecranul existenţei acelaşi film, aceeaşi viaţă.

Putem susţine teza existenţelor succesive; dar nu pe cea a vieţilor succesive pentru că filmul este mereu acelaşi.

Fiinţa umană are trei la sută esenţă liberă şi nouăzeci şi şapte la sută esenţă îmbuteliată în euri.

Samael Aun Weor 129

Cănd ne reîntoarcem, cele trei procente de esenţă liberă impregnează total oul fecundat; fără îndoială, noi continuăm în sămănţa descendenţilor noştri.

Personalitatea este diferită; nu există nici un măine pentru personalitatea mortului; aceasta se dizolvă încet în cimitir.

Numai la noul-născut se află reîncorporat micul procentaj de esenţă liberă; acest lucru dă creaturii o auto-conştienţă şi o frumuseţe interioară.

Diversele euri care revin înconjoară noul-născut, merg şi vin liber peste tot, vrănd să intre în maşina organică, dar aceasta nu este posibil atăta timp căt nu s-a creat o nouă personalitate.

Trebuie să ştim că personalitatea este energetică şi se formează prin experienţă de-a lungul timpului.

Este scris că personalitatea se crează în primii şapte ani ai copilăriei şi mai tărziu ea se întăreşte şi capătă putere odată cu toate experienţele vieţii zilnice.

Eurile încep să intervină puţin căte puţin în maşina organică pe măsură ce se va crea noua personalitate.

Moartea este o dare de seamă; odată operaţia matematică terminată, singurul lucru care continuă sunt valorile (adică eurile bune şi rele, utile şi inutile, pozitive şi negative).

Marea Rebeliune 130

În lumina astrală, valorile se atrag şi se resping reciproc potrivit legilor atracţiei universale.

Noi suntem puncte matematice în spaţiu care servim drept vehicul unor anumite sume de valori.

În personalitatea umană a fiecăruia dintre noi există mereu aceste valori care servesc drept bază Legii Recurenţei.

Totul se întămplă la fel, la care se adună rezultatul sau consecinţa acţiunilor noastre precedente.

Dat fiind faptul că înăuntrul fiecăruia dintre noi există multe Euri din vieţile precedente, putem afirma cu certitudine că fiecare din ele este o persoană diferită.

Acest lucru ne invită să înţelegem că în interiorul fiecăruia dintre noi trăiesc foarte multe persoane cu diferite angajamente.

În personalitatea unui hoţ există o adevărată cavernă de hoţi; în personalitatea unui ucigaş există un întreg club de asasini; în personalitatea unui desfrănat există o casă de tolerenţă; în personalitatea oricărei prostituate există un întreg bordel etc.

Fiecare din aceste persoane pe care le cărăm în propria noastră personalitate are problemele sale şi angajamentele sale.

Oameni trăind în interiorul oamenilor, persoane locuind în persoane, acest lucru este cert şi de necontestat.

Samael Aun Weor 131

Ceea ce este mai grav este faptul că fiecare din aceste persoane sau euri care trăiesc în interiorul nostru, vin din existenţe trecute avănd angajamente determinate.

Eul care în existenţa anterioară a avut o aventură amoroasă la vărsta de treizeci de ani, în noua existenţă va aştepta aceeaşi vărstă pentru a se manifesta şi în momentul acela va căuta persoana visurilor sale, se va pune în contact telepatic cu ea şi la sfărşit se va produce reîntălnirea şi repetarea scenei.

Eul care la vărsta de patruzeci de ani a avut un proces pentru probleme de ordin material, în noua existenţă va aştepta aceeaşi vărstă pentru a repeta aceeaşi dispută.

Eul care la vărsta de douăzeci şi cinci de ani s-a bătut cu un om într-un bar sau într-o tavernă, va aştepta în noua existenţă să aibă iar douăzeci şi cinci de ani pentru a-şi căuta adversarul şi a repeta tragedia.

Eurile unei persoane sau alteia, se caută reciproc prin intermediul undelor telepatice şi apoi se regăsesc pentru a repeta mecanic aceleaşi evenimente.

Aceasta este într-adevăr mecanicitatea Legii Recurenţei, aceasta este tragedia vieţii.

De-a lungul miilor de ani, diversele personaje se reîntălnesc din nou pentru a retrăi aceleaşi drame, comedii şi tragedii.

Marea Rebeliune 132

Persoana umană nu este decăt o maşină în serviciul acestor euri cu atătea angajamente.

Cel mai rău lucru în această problemă este că toate aceste angajamente ale oamenilor, pe care îi purtăm în interiorul nostru, se îndeplinesc fără ca înţelegerea noastră să aibă vreo informaţie prealabilă.

Personalitatea noastră umană pare, în acest sens, un car tras de numeroşi cai.

Există vieţi care se repetă într-un mod absolut exact, existenţe recurente care nu se modifică niciodată.

Comediile, dramele şi tragediile nu s-ar putea repeta deloc pe ecranul existenţei dacă n-ar exista actori.

Actorii tuturor acestor scene sunt eurile pe care le cărăm în interiorul nostru şi care provin din existenţele trecute.

Dacă dezintegrăm eurile măniei, scenele tragice de violenţă se termină în mod inevitabil.

Dacă reducem la praf cosmic agenţii secreţi ai lăcomiei, problemele pe care aceasta le produce, se termină complet.

Dacă anihilăm eurile desfrăului, scenele de bordel şi de morbiditate iau sfărşit.

Dacă reducem la cenuşă personajele secrete ale invidiei, evenimentele acesteia vor înceta radical.

Dacă ucidem eurile orgoliului, vanităţii, îngămfării, auto-importanţei, scenele

Samael Aun Weor 133

ridicole ale acestor defecte vor înceta, din lipsă de actori.

Dacă eliminăm din psihicul nostru factorii lenei, inerţiei, moleşelii, scenele înfiorătoare ale acestei clase de defecte, nu s-ar mai putea repeta, din lipsă de actori.

Dacă pulverizăm eurile dezgustătoare ale gurmandismului, ale poftei exagerate, din cauza lipsei de actori, banchetele, beţiile etc. vor lua sfărşit.

Deoarece aceste multiple euri acţionează deplorabil în diferitele niveluri ale Fiinţei, devine o necesitate faptul de a le cunoaşte cauzele, originea precum şi procedeele cristice care trebuie să ne conducă în cele din urmă la moartea sinelui şi la eliberarea finală.

Studierea Cristosului intim, studierea ezoterismului cristic este fundamentală atunci cănd este vorba să provoace în noi o schimbare radicală şi definitivă: iată ceea ce vom studia în următoarele capitole.

Marea Rebeliune 134

CAPITOLUL XXIII

CRISTOSUL INTIM

Cristosul este Focul Focurilor, Flacăra Flăcărilor, Semnătura Astrală a Focului.

Pe Crucea Martirului Calvarului este definit Misterul lui Cristos, cu ajutorul unui singur cuvănt din patru litere: INRI care înseamnă Ignis Natura Renovatur Integram: Focul Reînnoieşte Neîncetat Natura.

Venirea lui Cristos în inima noastră, ne transformă radical.

Cristosul este LOGOSUL SOLAR, Unitatea Multiplă perfectă. Cristosul este viaţa care palpită în universul întreg, este ceea ce este, ceea ce a fost întotdeauna şi ceea ce va fi întotdeauna.

S-a vorbit mult despre Drama Cosmică, incontestabil, această Dramă este constituită din cele patru evanghelii.

Ni s-a spus că Drama Cosmică a fost adusă pe Pămănt de Elohim; Marele Domn al Atlantidei a reprezentat această Dramă în carne şi oase.

Marele KABIR Isus a reprezentat de asemenea aceeaşi Dramă în mod public pe Pămăntul Sfănt.

Samael Aun Weor 135

Cristos s-ar fi putut naşte de o mie de ori la Bethleem, lucrul acesta nu serveşte la nimic dacă el nu se naşte şi în inima noastră.

Deşi a murit şi a înviat din morţi a treia zi, acest lucru nu serveşte la nimic dacă nu moare şi nu învie şi în noi.

A încerca să descoperim natura şi esenţa focului înseamnă să încercăm să-l descoperim pe Dumnezeu a cărui prezenţă reală ni s-a arătat întotdeauna sub aparenţa focului.

Rugul aprins (Exod, III, 2) şi incendiul de la Sinai, cănd a fost proclamat Decalogul (Exod, XIX, 18) sunt două manifestări prin care Dumnezeu i-a apărut lui Moise.

Sfăntul Ioan îl descrie pe Domnul Universului cu figura unei Fiinţe de Jasp şi de Sardoniu, de culoarea focului, aşezat pe un Tron incandescent şi fulgerător (Apocalipsa, IV, 3-5).

Dumnezeu nostru este un Foc Devorator, scrie Sfăntul Pavel în Epistola sa către Evrei.

Cristosul intim, Focul Ceresc, trebuie să se nască în noi şi se naşte într-adevăr cănd suntem destul de avansaţi în munca psihologică.

Cristosul Intim trebuie să elimine din Natura noastră Psihologică însăşi cauzele erorii: EURILE-CAUZA.

Dizolvarea cauzelor EGOULUI nu este posibilă atăta timp căt Cristosul Intim nu se naşte în noi.

Marea Rebeliune 136

Cristosul Intim este focul viu şi filosofal, Focul Focurilor, cel mai pur dintre cel pure.

Focul ne înfăşoară şi ne pătrunde de peste tot, vine spre noi prin aer, prin apă şi chiar prin pămănt, care constituie păstrătorii săi şi diversele sale vehicule.

Focul Ceresc care trebuie să se cristalizeze în noi este Cristosul Intim, Măntuitorul nostru interior şi profund.

Domnul Intim trebuie să pună stăpănire pe tot Psihicul nostru, pe cei Cinci Cilindri ai maşinii organice, pe toate procesele noastre Mentale, Emoţionale, Motorii, Instinctive, Sexuale.

Samael Aun Weor 137

CAPITOLUL XXIV

MUNCA CRISTICA

Cristosul Intim apare în interior în munca privind dizolvarea Eului Psihologic.

Fără îndoială, Cristosul interior apare numai în momentul în care culminează eforturile noastre intenţionate şi suferinţele noastre voluntare.

Apariţia Focului Cristic este evenimentul cel mai important din propria noastră viaţă.

Cristosul intim ia atunci în stăpănire toate procesele noastre mentale, emoţionale, motorii, instinctive şi sexuale.

Incontestabil, Cristosul intim este măntuitorul nostru interior profund.

El, fiind absolut perfect, intrănd în noi pare imperfect; fiind cast, pare ca şi cum ar fi altfel; fiind drept, pare ca şi cum nu ar fi aşa.

Acest lucru este asemănător cu diferitele reflecţii ale luminii. Dacă purtăm ochelari albaştri, totul ni se pare albastru şi dacă purtăm ochelari roşii, vom vedea toate lucrurile în această culoare.

El, cu toate că este alb, privindu-l din afară, fiecare îl va vedea prin lentila sa psihologică cu care priveşte; iată de ce văzăndu-l, oamenii de fapt nu îl văd.

Marea Rebeliune 138

Luănd în stăpănire toate procesele noastre psihologice, Domnul perfecţiunii suferă indescriptibil.

Devenit om printre oameni, va trebui să treacă prin nenumărate încercări şi să suporte teribile tentaţii.

Tentaţia este foc, triumful asupra tentaţiei este lumină.

Este scris, iar Alchimiştii o ştiu, că Iniţiatul trebuie să înveţe să trăiască în pericol.

Iniţiatul trebuie să parcurgă cu fermitate Calea Tăişului de Briceag; de o parte şi de cealaltă a drumului greu sunt prăpăstii înspăimăntătoare.

Pe calea dificilă a dizolvării Egoului există drumuri complexe care îşi au rădăcina chiar în drumul adevărat.

Fără îndoială, din drumul Tăişului de Briceag se desprind numeroase cărări care nu conduc nicăieri; unele care ne conduc spre abis şi disperare.

Există drumuri care ne-ar putea converti în stăpăni ai anumitor zone din Univers dar care în nici un mod, nu ne-ar putea face să ne întoarcem la sănul Eternului Tată Cosmic Comun.

Există cărări fascinante, inefabile, cu un aspect foarte sfănt, dar care, din păcate, ne pot conduce numai spre involuţia lumilor infernale scufundate.

Samael Aun Weor 139

În munca de dizolvare a Eului, trebuie să ne abandonăm în întregime Cristosului Interior.

Apar uneori probleme cu soluţii grele; deodată drumul se pierde în labirinturi inexplicabile şi nu mai ştim pe unde continuă. Numai ascultarea absolută a Cristosului Interior şi a Tatălui care este în Secret poate în asemenea caz să ne orienteze în mod înţelept.

Cărarea Tăişului de Briceag este plină de pericole în interior şi în afară.

Morala convenţională nu serveşte la nimic; morala este sclava obiceiurilor, a epocii, a locului.

Ceea ce a fost moral în epoci trecute, acum se dovedeşte a fi imoral. Ceea ce a fost moral în Evul Mediu, pentru aceste timpuri moderne aceasta poate fi imoral. Ceea ce este moral într-o ţară, în alta este imoral etc.

În munca de dizolvare a Egoului se întămplă uneori ca atunci cănd credem că mergem foarte bine, de fapt, mergem foarte rău.

Schimbările sunt indispensabile în timpul înaintării ezoterice, dar oamenii reacţionari rămăn închişi în trecut, se pietrifică în timp, lansează fulgere şi tunete împotriva noastră pe măsură ce realizăm progrese psihologice profunde şi schimbări radicale.

Marea Rebeliune 140

Oamenii nu suportă schimbările Iniţiatului; ei vor ca acesta să continue pietrificat în trecut.

Orice schimbare pe care o realizează Iniţiatul e clasificată imediat ca imorală.

Privind lucrurile din acest punct de vedere şi la lumina muncii Cristice putem pune clar în evidenţă ineficacitatea diverselor coduri morale care au fost scrise în lume.

Incontestabil, Cristosul manifestat şi totuşi ascuns în inima omului real, punănd stăpănire pe diversele noastre stări psihologice, fiind necunoscut oamenilor este, de fapt, calificat drept imoral, crud şi pervers.

Se dovedeşte paradoxal ca oamenii să adore pe Cristos şi totuşi să-i atribuie calificative atăt de oribile.

Evident, oamenii inconştienţi şi adormiţi vor numai un Cristos istoric şi antropomorf, cu statui şi dogme de nezdruncinat, la care să-şi poată potrivi cu uşurinţă toate codurile lor morale neroade şi răncede, toate prejudecăţile şi condiţionările.

Oamenii nu pot concepe niciodată Cristosul Intim în inima omului; mulţimile îl adoră numai pe Cristosul statuie şi atăt.

Cănd se vorbeşte mulţimilor, cănd li se proclamă cruda realitate a Cristosului revoluţionar, a Cristosului roşu, a Cristosului rebel, se primesc imediat următoarele

Samael Aun Weor 141

calificative: blasfemiator, eretic, rău, profanator, nelegiuit etc.

Aşa sunt mulţimile, totdeauna inconştiente, totdeauna adormite. Acum vom înţelege de ce Cristos, crucificat pe Golgota, a strigat cu toate forţele sufletului său: “Tată iartă-i că nu ştiu ce fac!”

Cristos însuşi fiind unic, apare ca fiind mai mulţi; de aceea s-a spus că este unitatea multiplă perfectă. Celui care îl cunoaşte, Cuvăntul îi dă putere, nimeni nu l-a pronunţat, nimeni nu-l va pronunţa decăt cel care L-A ÎNCARNAT.

Încarnarea sa este fundamentală în munca îndreptată asupra Eului pluralizat.

Domnul perfecţiunii lucrează în noi pe măsură ce facem eforturi conştiente în munca asupra noastră înşine.

Munca pe care Cristosul Intim trebuie să o realizeze în propriul nostru psihic se dovedeşte a fi înspăimăntător de dureroasă.

Într-adevăr, Maestrul nostru interior trebuie să trăiască întregul drum al crucii în profunzimea propriului nostru suflet.

Este scris: “Nu-i de ajuns să te rogi lui Dumnezeu ci trebuie să şi munceşti”... De asemenea este scris: “Ajută-te şi eu te voi ajuta”.

Este important să ne rugăm Divinei Mame Kundalini cănd este vorba să dizolvăm agregatele psihice nedorite; totuşi, Cristosul

Marea Rebeliune 142

Intim, în profunzimile noastre, lucrează înţelept în acord cu propriile responsabilităţi pe care şi le-a luat singur pe umerii săi.

Samael Aun Weor 143

CAPITOLUL XXV

DRUMUL GREU

Incontestabil, există în noi înşine o latură obscură pe care nu o cunoaştem sau nu o acceptăm; trebuie să ne dirijăm lumina conştiinţei spre această faţă întunecată a noastră.

Scopul studiilor noastre Gnostice este de a face cunoaşterea de sine din ce în ce mai conştientă.

Cănd în noi înşine avem multe lucruri pe care nu le cunoaştem şi nu le acceptăm, atunci aceste lucruri ne complică teribil viaţa şi provoacă într-adevăr tot felul de situaţii care ar putea fi evitate datorită cunoaşterii de sine.

Cel mai rău este că proiectăm asupra altor persoane această latură necunoscută şi inconştientă a noastră şi atunci o vedem în ele.

De exemplu, le vedem mincinoase, infidele, meschine etc., în funcţie de ceea ce cărăm în interiorul nostru.

Gnoza spune despre această problemă particulară că trăim într-o foarte mică parte din noi înşine. Acest lucru înseamnă că, de

Marea Rebeliune 144

fapt, conştiinţa se întinde numai pe o latură foarte redusă a noastră.

Scopul muncii ezoterice Gnostice este să ne mărim clar propria conştiinţă.

Fără îndoială, atăta timp căt nu suntem într-o relaţie bună cu noi înşine, nu vom fi nici cu ceilalţi, iar rezultatele vor fi conflicte de toate felurile.

Este indispensabil să devenim mult mai conştienţi de noi înşine prin intermediul observării directe a sinelui.

O regulă Gnostică generală privind munca ezoterică gnostică este ca atunci cănd nu ne înţelegem cu vreo persoană, putem fi siguri că suntem chiar în faţa faptului asupra căruia este necesar să lucrăm asupra noastră înşine.

Ceea ce criticăm atăt de mult la alţii este ceea ce se află într-o latură obscură a noastră, pe care nu vrem să o cunoaştem şi nici să o recunoaştem.

În aceste condiţii, latura obscură a noastră este foarte mare dar cănd lumina auto-observării iluminează această latură obscură, conştiinţa creşte datorită cunoaşterii de sine.

Iată Cărarea Muchiei de Cuţit, mai amară ca fierea; mulţi pornesc pe ea, foarte puţini sunt cei care ajung la capăt.

Aşa cum Luna are o faţa ascunsă care nu se vede, o faţă necunoscută, tot aşa este şi cu Luna Psihologică pe care o cărăm în interiorul nostru.

Samael Aun Weor 145

Evident, această Lună Psihologică este formată de Ego, de Eu, de Sine.

În această Lună Psihologică noi cărăm elemente inumane care înspăimăntă, care ne fac oroare şi pe care în nici un fel nu acceptăm că le avem.

Crud drum cel al AUTO-REALIZ~RII INTIME A FIIN[EI! Căte prăpăstii! Căte trecători atăt de dificile! Căte Labirinturi atăt de oribile!

Uneori, după multe întoarceri şi reîntoarceri, după urcări înspăimăntătoare şi coborări periculoase, drumul interior se pierde în deşerturi de nisip, nu se ştie unde continuă şi nu-l luminează nici o rază de lumină.

Cărare plină de pericole în interior şi în afară; drum de mistere de nedescris, unde nu răzbate decăt o răsuflare de moarte.

Pe acest drum interior, cănd cineva crede că merge foarte bine, în realitate, merge foarte rău.

Pe acest drum interior, cănd credem că mergem foarte rău, se întămplă să mergem foarte bine.

Pe acest drum secret există momente cănd nu mai ştim de fapt ce este bine sau rău.

Ceea ce în mod normal nu este permis, devine uneori just; aşa este drumul interior...

Toate Codurile moralei sunt, în mod manifest, inutile pe drumul interior; o

Marea Rebeliune 146

frumoasă maximă sau un frumos percept moral, în anumite momente pot constitui un foarte serios obstacol pentru Auto-Realizarea Intimă a Fiinţei.

Din fericire, Cristosul Intim lucrează intens chiar în profunzimile Fiinţei noastre; el suferă, plănge şi dezintegrează elementele atăt de periculoase pe cale le purtăm în interiorul nostru.

Cristosul se naşte ca un copil în inima omului, dar pe măsură ce elimină elementele nedorite pe care le purtăm în interiorul nostru, creşte puţin căte puţin pănă ce se transformă într-un om complet.

Samael Aun Weor 147

CAPITOLUL XXVI

CEI TREI TR~D~TORI

În munca interioară profundă, pe terenul strictei auto-observări psihologice, trebuie să trăim în mod direct toată drama cosmică.

Cristosul Intim trebuie să elimine toate elementele nedorite pe care le cărăm în interiorul nostru.

În profunzimile noastre psihologice, multiplele agregate psihice cer strigănd crucificarea domnului interior.

Incontestabil, fiecare din noi îi poartă în psihicul său pe cei trei trădători.

Pe Iuda, demonul dorinţei, pe Pilat, demonul minţii şi pe Caiafa, demonul relei voinţe.

Aceşti trei trădători îl răstignesc pe Domnul Perfecţiunii chiar în profunzimile sufletului nostru.

Este vorba de trei tipuri specifice de elemente inumane, fundamentale în drama cosmică.

Fără îndoială, această dramă a fost mereu trăită în secret în profunzimile conştiinţei superlative a Fiinţei.

Drama cosmică nu este deci proprietatea Marelui Kabir Isus cum cred mereu ignoranţii

Marea Rebeliune 148

erudiţi.Iniţiaţii tuturor timpurilor, Maeştrii tuturor

secolelor, au trebuit să trăiască drama cosmică în interiorul lor, aici şi acum.

Totuşi, Isus, Marele Kabir, a avut curajul să reprezinte această dramă intimă în mod public, în stradă şi la lumina zilei, pentru a dezvălui sensul iniţierii tuturor fiinţelor umane fără distincţie de rasă, sex, castă sau culoare.

Este minunat că a existat cineva care să predea Drama Intimă tuturor popoarelor Pămăntului, în mod public.

Cristosul Intim, nefiind deloc un desfrănat trebuie să elimine din el însuşi elementele psihologice ale desfrăului.

Cristosul Intim, fiind cu totul pace şi iubire, trebuie să elimine din el însuşi elementele nedorite ale măniei.

Cristosul Intim nefiind deloc un lacom, trebuie să elimine din el însuşi elementele nedorite ale lăcomiei.

Cristosul Intim, nefiind deloc invidios, trebuie să elimine din el însuşi agregatele psihice ale invidiei.

Cristosul Intim fiind umilinţă perfectă, modestie infinită, simplitate absolută, trebuie să elimine din el însuşi respingătoarele elemente ale orgoliului, ale vanităţii, ale îngămfării.

Samael Aun Weor 149

Cristosul Intim, cuvăntul, Logosul Creator care trăieşte întotdeauna într-o permanentă activitate, trebuie să elimine din interiorul nostru, din el însuşi şi prin el însuşi, elementele nedorite ale inerţiei, ale lenei, ale stagnării.

Domnul Perfecţiunii, deprins cu toate posturile, temperat, niciodată prieten al beţiilor şi al marilor banchete, trebuie să elimine din el însuşi elementele abominabile ale gurmandismului.

Ciudată simbioză aceasta a Cristosului-Isus cu Cristosul-Om; remarcabil amestec de divin şi de uman, de perfecţiune şi de imperfecţiune, de încercare constantă pentru Logos.

Lucrul cel mai interesant dintre toate este că Cristosul secret este întotdeauna un triumfător, cineva care învinge întotdeauna întunecimile, cineva care elimină întunecimile din interiorul său, aici şi acum.

Cristosul Secret este Domnul Marii Rebeliuni, respins de preoţi, de bătrăni şi scribii templului.

Preoţii îl urăsc, adică nu-l înţeleg, vor ca Domnul Perfecţiunii să trăiască exclusiv în timpul său, în acord cu dogmele lor de nezdruncinat.

Bătrănii, adică locuitorilor pămăntului, bunii stăpăni ai casei, oameni judicioşi, oameni experimentaţi, detestă Logosul,

Marea Rebeliune 150

Cristosul Roşu, Cristosul Marii Rebeliuni, pentru că acesta iese din lumea obiceiurilor şi tradiţiilor lor învechite reacţionare şi pietrificate în trecutul greu.

Scribii templului, puşlamalele intelectului, detestă Cristosul Intim pentru că acesta este antiteza Anticristului, adică duşmanul declarat al întregii putreziciuni de teorii universitare care abundă atăt de mult pe piaţa de trupuri şi suflete.

Cei trei trădători urăsc de moarte Cristosul Secret şi îl condamnă la moarte în interiorul nostru şi în propriul nostru spaţiu psihologic.

Iuda, demonul dorinţei, îl vinde mereu pe domnul pentru treizeci de arginţi, adică pentru băutură, pentru bani, pentru renume, pentru vanităţi, pentru fornicări, pentru adulter etc.

Pilat, demonul minţii, se spală mereu pe măini, se declară mereu nevinovat, nu este niciodată culpabil, se justifică tot timpul în faţa lui însuşi şi în faţa celorlalţi, caută refugii, scăpări, pentru a evita propriile responsabilităţi etc.

Caiafa, demonul relei voinţe, trădează fără încetare Domnul în interiorul nostru; Adorabilul Intim îi dă bastonul ca să-i păzească oile, totuşi, trădătorul cinic face din altar un pat de plăceri, fornică neîncetat, e adulter, vinde sacramentele etc.

Samael Aun Weor 151

Aceşti trei trădători îl fac să sufere în secret pe adorabilul domn Intim fără nici o milă.

Pilat îi pune o coroană de spini pe tămple, eurile răutăcioase îl biciuiesc, îl insultă, îl blestemă, în spaţiul psihologic intim, fără nici un fel de milă.

Marea Rebeliune 152

CAPITOLUL XXVII

EURILE-CAUZ~

Multiplele elemente subiective care constituie egoul au rădăcini cauzale.

Eurile-cauză sunt legate de legile Cauzei şi Efectului. Evident, nu poate exista cauză fără efect, nici efect fără cauză; acest lucru este de necontestat, fără îndoială.

Eliminarea diferitelor elemente inumane pe care le cărăm în interiorul nostru ar fi imposibilă, dacă nu eliminăm radical cauzele intrinseci ale defectelor noastre psihologice.

Evident, eurile-cauză se află intim asociate cu anumite datorii karmice.

Numai căinţa cea mai profundă şi negocierile cu Domnii Legii ne pot acorda fericirea de a obţine dezintegrarea tuturor acestor elemente cauzale, ceea ce, într-un fel sau altul, ne poate conduce la eliminarea definitivă a elementelor nedorite.

Cauzele intrinseci ale greşelilor noastre pot cu siguranţă să fie dezrădăcinate din noi înşine datorită muncilor eficace ale Cristosului Intim.

Fără nici o îndoială că eurile-cauză sunt de obicei de o complexitate înspăimăntătoare.

Samael Aun Weor 153

Exemplu: Un student în ezoterism ar putea fi înşelat de instructorul său şi, în consecinţă, acest neofit poate deveni sceptic. În acest caz, eul-cauză care produce asemenea eroare nu ar putea fi dezintegrat decăt prin intermediul unei supreme căinţe intime şi prin negocieri ezoterice foarte speciale.

Cristosul Intim lucrează intens în interiorul nostru eliminănd, prin munci conştiente şi suferinţe voluntare, toate cauzele secrete ale greşelilor noastre.

Domnul perfecţiunilor trebuie să trăiască întreaga dramă cosmică în profunzimile noastre intime.

Suntem miraţi cănd contemplăm în lumea cauzală toate torturile prin care trece Domnul Perfecţiunii.

În lumea cauzală, Cristosul secret trece prin toate amărăciunile de nedescris ale drumului crucii sale.

Indubitabil, Pilat se spală pe măini şi se justifică, dar în final îl condamnă pe cel adorat la moarte pe cruce.

Pentru iniţiat este extraordinară ascensiunea spre calvar.

Fără îndoială, Conştiinţa Solară integrată cu Cristosul Intim, crucificată pe crucea maiestuoasă a calvarului, pronunţă fraze teribile imposibil de înţeles pentru fiinţele umane.

Marea Rebeliune 154

Fraza finală: "Tată, în măinile tale îmi încredinţez spiritul", este urmată de fulgere şi tunete şi de mari cataclisme.

Ulterior, Cristosul Intim, după ce a fost desprins de pe cruce este depus în Sfăntul Mormănt.

Prin intermediul morţii, Cristosul Intim ucide moartea. Mult timp după aceea, Cristosul Intim trebuie să învie în noi.

Incontestabil, învierea Cristică vine să ne transforme radical.

Orice Maestru înviat are puteri extraordinare asupra focului, aerului, apelor şi pămăntului.

Fără îndoială, Maeştrii Înviaţi dobăndesc nemurire, nu numai psihologică dar şi corporală.

Isus, Marele Kabir, trăieşte încă cu acelaşi corp fizic pe care l-a avut pe Pămăntul Sfănt; Contele Saint-Germain care a transmutat plumbul în aur şi a făcut diamante de cea mai bună calitate în secolele XV, XVI, XVII şi XVIII trăieşte încă şi astăzi.

Enigmaticul şi puternicul Conte Cagliostro care a uimit aşa de mult Europa cu puterile sale în secolele XVI, XVII şi XVIII, este un Maestru Înviat şi încă şi astăzi îşi păstrează acelaşi corp fizic.

Samael Aun Weor 155

CAPITOLUL XXVIII

SUPRAOMUL

Un codice din Anahuac spunea: “Zeii au creat oamenii din lemn şi după aceea i-au unit cu divinitatea”; dar apoi adaugă imediat: “Nu toţi oamenii reuşesc să se integreze cu divinitatea”.

De necontestat, mai întăi trebuie creat omul înainte de a putea fi integrat realului.

Animalul intelectual în mod greşit numit om, în nici un caz nu este om.

Dacă comparăm omul cu animalul intelectual, putem constata singuri faptul concret că deşi animalul intelectual seamănă fizic cu omul, din punct de vedere psihologic este absolut diferit.

Din păcate, toţi găndesc în mod eronat, crezăndu-se a fi oameni şi calificăndu-se ca atare.

Am crezut întotdeauna că omul este regele creaţiei; pănă în prezent animalul intelectual n-a demonstrat că ar fi nici măcar propriul său rege; dacă nu este regele propriilor sale procese psihologice, dacă nu le poate dirija după voinţă, cu atăt mai puţin va putea să conducă natura.

Marea Rebeliune 156

În nici un fel n-am putea accepta să vedem omul transformat în sclav, incapabil să se conducă pe el însuşi şi devenit o jucărie a forţelor bestiale ale naturii.

Sau suntem regi ai universului sau nu suntem; în acest ultim caz, faptul concret că încă nu s-a ajuns la stadiul de om a fost demonstrat incontestabil.

Soarele a depus în glandele sexuale ale animalului intelectual germeni pentru om.

Evident, asemenea germeni se pot dezvolta sau pierde definitiv.

Dacă vrem ca aceşti germeni să se dezvolte este indispensabil să cooperăm cu efortul pe care îl face Soarele pentru a crea oamenii.

Omul adevărat trebuie să lucreze intens cu scopul evident de a elimina din el însuşi elementele nedorite pe care le poartă în interiorul său.

Dacă omul real nu elimină din el aceste elemente, eşuează lamentabil, devenind un avorton al Mamei Cosmice, un eşec.

Omul care lucrează serios cu el însuşi în vederea trezirii conştiinţei, se va putea integra cu divinul.

În mod cert, omul solar integrat cu divinitatea se converteşte de fapt şi de drept în SUPRAOM.

Nu este uşor să ajungem la SUPRAOM. Fără îndoială, drumul care conduce la

Samael Aun Weor 157

SUPRAOM este dincolo de bine şi de rău.Un lucru este bun atunci cănd ne convine

şi este rău cănd nu ne convine. În ritmurile poeziei, de asemenea, se ascunde delictul. Există multă virtute la cel rău şi multă răutate la cel virtuos.

Drumul care conduce la SUPRAOM este Drumul ca Lama de Briceag; acest drum este plin de pericole înăuntru şi înafară.

Răul este periculos, binele este, de asemenea, periculos. Înspăimăntătorul drum este dincolo de bine şi de rău, este teribil de crud.

Orice cod moral ne poate opri din mersul nostru spre SUPRAOM. Ataşamentul de o amintire sau de alta, de o scenă sau alta, ne poate opri pe calea care conduce la SUPRAOM.

Normele, procedeele, aşa înţelepte cum sunt, dacă se află împietrite în vreun fanatism, în vreo prejudecată sau în vreun concept, pot deveni obstacole în progresul spre SUPRAOM.

SUPRAOMUL cunoaşte partea bună din ceea ce este rău şi partea rea din ceea ce este bun; el apucă sabia dreptăţii cosmice care este dincolo de bine şi rău.

SUPRAOMUL, lichidăndu-şi în el însuşi toate valorile bune şi rele, devine ceva ce nimeni nu poate înţelege, este fulgerul, este

Marea Rebeliune 158

flacăra, spiritului universal al vieţii strălucind pe faţa unui Moise.

La fiecare popas al drumului, căte un anahoret prezintă ofrande SUPRAOMULUI, dar acesta îşi continuă drumul dincolo de bunele intenţii ale anahoreţilor.

Ceea ce spun oamenii sub cupola sacră a templelor este foarte frumos, dar SUPRAOMUL este dincolo de frazele pioase ale acestor oameni.

SUPRAOMUL este fulger şi cuvăntul său este tunet care dezintegrează puterile binelui şi ale răului.

SUPRAOMUL străluceşte în întuneric, dar întunericul urăşte SUPRAOMUL.

Mulţimile califică SUPRAOMUL drept pervers pentru simplul fapt că nu intră în dogmele lor indiscutabile, nici în frazele lor pioase, nici în morala sănătoasă a oamenilor serioşi.

Oamenii detestă SUPRAOMUL şi îl răstignesc între criminali pentru că nu-l înţeleg, pentru că îl judecă după prejudecăţile lor, îl privesc prin lentila psihologică a ceea ce cred că este sfănt, deşi este rău.

SUPRAOMUL este ca fulgerul care cade asupra perverşilor sau ca strălucirea a ceva ce nu poate fi înţeles şi care se pierde apoi în mister.

SUPRAOMUL nu este nici sfănt, nici pervers, este dincolo de sfinţenie şi

Samael Aun Weor 159

perversitate; dar oamenii îl califică drept sfănt sau pervers.

SUPRAOMUL străluceşte pentru un moment în întunericul acestei lumi, apoi dispare pentru totdeauna.

În SUPRAOM străluceşte arzător Cristosul Roşu, Cristosul Revoluţionar, Domnul Marii Rebeliuni.

Marea Rebeliune 160

CAPITOLUL XXIX

SF#NTUL GRAAL

Sfăntul Graal străluceşte în noaptea profundă a tuturor timpurilor. Cavalerii Evului Mediu, în epoca cruciadelor, au căutat inutil Sfăntul Graal pe Pămăntul Sfănt dar nu l-au găsit.

Cănd Abraham, Profetul s-a întors din războiul împotriva regilor Sodomei şi Gomorei, se spune că l-a întălnit pe Melchisedec, Geniul Pămăntului. Desigur, această Mare Fiinţă locuia într-o fortăreaţă situată exact în locul în care mai tărziu a fost construit Ierusalimul, oraşul iubit al Profeţilor.

Legenda secolelor spune, iar divinii şi oamenii o ştiu, că Abraham a sărbătorit Împărtăşania Gnostică împărţind păinea şi vinul în prezenţa lui Melchisedec.

Trebuie să afirmăm că Abraham a oferit atunci lui Melchisedec zeciuiala şi primele roade cum este scris în Cartea Legii.

Abraham a primit din măinile lui Melchisede Sfăntul Graal; mult mai tărziu, această cupă a fost dăruită templului din Ierusalim.

Fără îndoială că Regina din Saba a servit ca mijlocitoare în această împrejurare. Ea s-a

Samael Aun Weor 161

prezentat înaintea Regelui Solomon cu Sfăntul Graal şi după ce l-a supus unor riguroase încercări, i-a dat comoara atăt de preţioasă.

Marele Kabir Isus a băut din această cupă în timpul ceremoniei sacre a ultimei cine, aşa cum este scris în cele Patru Evanghelii.

Iosif din Arimatea a umplut Potirul cu săngele care s-a scurs din rănile Adorabilului pe Muntele Capetelor de mort.

Cănd poliţia Romană a răscolit locuinţa Senatorului, n-a găsit această preţioasă comoară.

Senatorul roman nu numai că a ascuns comoară atăt de preţioasă, dar afară de asta, a păstrat în pămănt lăngă acesta lancea lui Longin cu care centurionul roman a străpuns coasta Domnului.

Iosif din Arimatea a fost închis într-o oribilă închisoare pentru că nu a vrut să predea Sfăntul Graal.

Cănd Senatorul a ieşit din închisoare a plecat spre Roma luănd cu el Sfăntul Graal.

Ajungănd la Roma, Iosif din Arimatea a găsit persecuţia lui Nero împotriva Creştinilor şi s-a dus pe malurile Mediteranei.

Într-o noapte, un înger i-a apărut în vis spunăndu-i: “Acest Potir are o mare putere, pentru că în el se află săngele Măntuitorului Lumii”. Iosif din Arimatea, ascultănd ordinele

Marea Rebeliune 162

îngerului îngroapă potirul într-un templu situat la Monserrat în Catalonia, Spania.

Cu timpul, acest potir a devenit invizibil ca şi tempul şi ca şi o parte a muntelui.

Sfăntul Graal este vasul lui Hermes, cupa lui Solomon, urna preţioasă a tuturor templelor misterelor.

În Arca alianţei, nu lipsea niciodată Sfăntul Graal sub aspectul unei cupe sau potir, în care se află mana deşertului.

Sfăntul Graal alegorizează în mod evident YONI-ul feminin; în această cupă sfăntă se află nectarul nemuririi, Soma misticilor, suprema băutură a Zeilor Sfinţi.

Cristosul Roşu bea din Sfăntul Graal la ora supremă a cristificării, aşa cum este scris în Evanghelia Domnului.

Sfăntul Graal nu lipseşte niciodată de pe altarul templului. Evident Sacerdotul trebuie să bea vinul luminii în Cupa Sfăntă.

Ar fi absurd să presupunem un templu al misterelor din care să lipsească cupa binecuvăntată a tuturor timpurilor.

Acest lucru ne-o aminteşte pe Ginebra, Regina Jinaşilor, cea care îi toarnă lui Lancelot vinul în cupele delicioase ale lui SUFRA şi MANTI.

Zeii nemuritori se hrănesc cu băutura conţinută în Cupa Sfăntă; cei care urăsc Cupa Binecuvăntată, blasfemiază împotriva Spiritul Sfănt.

Samael Aun Weor 163

Supraomul trebuie să se alimenteze din nectarul nemuririi conţinut în potirul divin al templului.

Transmutarea energiei creatoare este fundamentală dacă vrem să bem din Vasul Sfănt.

Cristosul Roşu, mereu revoluţionar, mereu rebel, mereu eroic, mereu triumfător, bea în onoarea Zeilor din potirul de aur.

Ridicaţi-vă cupa şi aveţi grijă să nu vărsaţi nici o picătură din preţiosul vin.

Amintiţi-vă că deviza noastră este thelema (voinţă).

Din fundul potirului, imaginea simbolică a organului sexual feminin, ţăşnesc flăcări care strălucesc pe faţa incandescentă a Supraomului.

Zeii inefabili ai tuturor galaxiilor beau întotdeauna băutura imortalităţii din potirul etern.

Frigul lunar produce involuţii în timp; este necesar să bem vinul sacru al luminii din vasul sfănt al Alchimiei.

Purpura regilor sacri, coroana regală şi aurul aprins sunt numai pentru Cristosul Roşu.

Domnul Fulgerului şi al Tunetului apucă cu dreapta sa Sfăntul Graal şi bea vinul de aur pentru a se hrăni.

Cei care răstoarnă Vasul lui Hermes în timpul copulaţiei chimice devin, de fapt,

Marea Rebeliune 164

creaturi infraumane ale lumilor de jos.Tot ce am scris aici este amplu dezvoltat în

cartea mea intitulată “Căsătoria Perfectă”.

Samael Aun Weor 165

CUPRINS

Prolog ......................................................................................... 3Capitolul I. VIA[A ...................................................................... 5Capitolul II. REALITATEA CRUD~ A FAPTELOR ...................... 7Capitolul III. FERICIREA ............................................................ 11Capitolul IV. LIBERTATEA ......................................................... 14Capitolul V. LEGEA PENDULULUI ............................................ 17Capitolul VI. CONCEPT şiREALITATE ..................................... 22Capitolul VII. DIALECTICA CONŞTIIN[EI ..................................25Capitolul VIII. JARGONUL ŞTIIN[IFIC ....................................... 29Capitolul IX. ANTICRISTUL ........................................................ 32

Marea Rebeliune 166

Capitolul X. EUL PSIHOLOGIC ..................................................

35Capitolul XI. TENEBRELE .......................................................... 38Capitolul XII. CELE TREI MIN[I ................................................ 40Capitolul XIII. MEMORIA-MUNC~ ..............................................44Capitolul XIV. ÎN[ELEGERE CREATOARE ................................. 48Capitolul XV. KUNDALINI ........................................................... 51Capitolul XVI. NORME INTELECTUALE ..................................... 53Capitolul XVII. CU[ITUL CONŞTIIN[EI ...................................... 56Capitolul XVIII. [ARA PSIHOLOGIC~ ......................................... 59Capitolul XIX. DROGURILE ........................................................ 62Capitolul XX. NELINIŞTI ............................................................. 64Capitolul XXI. MEDITA[IE .......................................................... 67

Samael Aun Weor 167

Capitolul XXII. REÎNTOARCERE şiRECUREN[~ ...................... 70Capitolul XXIII. CRISTOSUL INTIM ............................................ 73Capitolul XXIV. MUNC~ CRISTIC~ ............................................ 75Capitolul XXV. DRUMUL GREU ................................................. 78Capitolul XXVI. CEI TREI TR~D~TORI ...................................... 80Capitolul XXVII. EURILE-CAUZ~ ...............................................83Capitolul XXVIII. SUPRAOMUL ..................................................

85Capitolul XXIX. SF#NTUL GRAAL ............................................. 88

Marea Rebeliune 168

STIMATE CITITOR:DACA VĂ INTERESEAZĂ UNA

DIN TEMELE CITATEÎN ACEASTĂ CARTE

PUTEŢI CEREINFORMAŢII LA:

VOPUS

www.vopus.infoE-mail   : vopus@vopus.info

Pentru alte carti, intra pe www.vopus.infoVopus.info- Portal Gnostic in limba romana.

Vizitati http://www.vopus.info/

Samael Aun Weor 169

Cu Opera “MAREA REBELIUNE”, V.M. Samael Aun Weor realizează un imn suprem eliberării Omului, prizonier de-a lungul secolelor al condiţionărilor sale psihologice, sociale, filosofice sau al unei greşite interpretări a principiilor religioase sau teologice ale mai multor secole. A se revolta cu înţelepciune şi în acelaşi timp cu spirit cavaleresc nu este un lucru uşor în această epocă de confuzie totală şi de labirinturi ideologice de toate felurile. A demasca falsa personalitate şi tiranul interior care dă naştere înăuntrul omului acesteia din urmă, a fost timp de milenii obiectivul tuturor şcolilor legitime de mistere şi a celor mai auguşti învăţători ai umanităţii. Din acest motiv, Budismul Japonez şi Budismul Chinez afirmă strict că a ajunge la posedarea bucuriei iluminării este imposibil dacă înainte nu s-a realizat în devot DECAPITAREA psihismului său inferior (constituit din variata gamă de contradicţii intime, complexe, temeri, angoase etc. etc.) care determină în subiectul uman îmbutelierea şi orbirea conştiinţei sale. A cunoaşte în profunzime didactica şi dialectica care conduc la ruperea de toate lanţurile care ne leagă de mecanicitatea existenţei este scopul acestui tratat care izvorăşte în formă singulară din magica pană a unui om solar, un autentic mutant, un posesor al vederii de diamant, cu alte

Marea Rebeliune 170

cuvinte, cineva care a ajuns la eliberarea sa totală prin intermediul a ceea ce chiar el numeşte: MAREA REBELIUNE...