II.AUDIT STATUTAR AL SITUATIILOR FINANCIARE. 1. Proceduri de realizare a unei misiuni de examen limitat (revizuire).

Intr-un examen limitat auditorul recurge la propriul său raţionament profesional pentru a determina natura, calendarul şi întinderea procedurilor de examen limitat.

Pentru aceasta el se sprijină pe elementele următoare: - cunostintele obtinute cu ocazia unor misiuni de audit sau misiuni de examen limitat

efectuate anterior - cunoaşterea activităţilor întreprinderii, a principiilor şi convenţiilor contabile aplicate în

sectorul din care face parte întreprinderea precum şi a sistemului contabil al acesteia; - caracterul semnificativ al tranzacţiilor şi soldurilor conturilor.

Pentru stabilirea pragului de semnificaţie vor fi aplicate aceleaşi principii ca şi în cazul misiunilor de audit de bază.

Procedurile examenului limitat presupun etapele următoare:

- cunoaşterea activităţilor întreprinderii şi ale sectorului din care face parte;

- analiza principiilor şi practicilor contabile urmate de întreprinderi;

- analiza procedurilor practicate de întreprindere pentru contabilizarea, clasificarea şi întocmirea documentelor de sinteză, strângerea informaţiilor ce vor fi înscrise în notele anexe şi pregătirea situaţiilor financiare.

- primirea în lucru a procedurilor analitice destinate identificării variaţiilor, tendinţelor şi elementelor neobişnuite căutând în mod deosebit în:

• compararea situaţiilor financiare cu cele ale exerciţiilor precedente;

• compararea situaţiilor financiare cu situaţiile bugetare ale perioadei şi cele previzionale;

• studiul diferenţelor dintre cifrele înscrise în situaţiile financiare pentru anumite rubrici şi cele planificate sau cu cele realizate de alte întreprinderi din acelaşi sector.

In cazul examenului limitat, auditorul nu este ţinut să aplice proceduri vizând identificarea unor evenimente care se produc după data raportului sau privind examenul limitat (evenimente posterioare).

In cazul în care se consideră că informaţiile supuse examenului limitat pot conţine anomalii semnificative, auditorul trebuie să pună în lucru proceduri complementare sau mai extinse, care să-i permită să exprime o asigurare negativă sau să confirme necesitatea de a modifica raportul său.

2. Normele de raportare in cazul unei misiuni de e xamen limitat (revizuire).

Raportul de examen limitat trebuie să conţină o concluzie scrisă, clar exprimată, sub forma unei asigurări negative.

Pe baza lucrărilor realizate sunt evaluate informaţiile strânse în timpul examenului limitat; raportul trebuie să indice dacă situaţiile financiare nu dau o imagine fidelă (sau „nu prezintă în

mod sincer în toate aspectele lor semnificative"), conform unui referenţial contabil identificat. Raportul de examen limitat al situaţiilor financiare descrie întinderea misiunii permiţându-i

lectorului să înţeleagă natura lucrărilor realizate. El trebuie să precizeze de asemenea că nici o opinie de audit nu este exprimată.

Principalele elemente care se regăsesc într-un raport de examen limitat sunt:

- titlul;

- destinatarul;

- paragraf de prezentare sau introducere care cuprinde:

- identificarea situaţiilor financiare supuse examenului limitat;

- responsabilităţile auditorului şi ale conducerii întreprinderii;

- paragraful întinderii examenului limitat cuprinzând:

• trimiterea la Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 910 referitor la examenele limitate (sau norme naţionale);

• mentiunea ca examenul este limitat la intretineri cu clientul si la proceduri analitice

• menţiunea că nici un audit nu a fost realizat, că procedurile puse în lucru furnizează un nivel de asigurare mai puţin ridicat decât în cazul auditului şi că nici o opinie de audit nu este exprimată;

- exprimarea unei asigurări negative;

- data raportului;

- adresa auditorului şi semnătura.

Raportul de examen limitat trebuie de asemenea:

- să exprime o asigurare negativă precizând că auditorul nu a descoperit fapte care să-l facă să gândească, că situaţiile financiare nu sau o imagine fidelă conform unui referenţial contabil identificat;

- dacă auditorul a descoperit fapte care afectează imaginea fidelă conform referenţialului contabil identificat, descrie aceste fapte şi, în măsura posibilului, cuantifică incidenţele asupra situaţiilor financiare şi în acest caz:

• fie însoţeşte asigurarea negativă de o rezervă;

• fie - atunci când incidenţa faptelor descoperite asupra situaţiilor financiare este atât de semnificativă încât auditorul concluzionează că o rezervă nu este suficientă pentru a califica natura incompletă sau înşelătoare a si tuaţiilor financiare - pune o concluzie nefavorabilă indicând că situaţiile financiare nu dau o imagine fidelă conform referenţialului contabil identificat;

- dacă există o limitare importantă a întinderii examenului limitat, descrie această situaţie şi:

• fie însoţeşte asigurarea negativă de o rezervă privind eventualele ajustări care ar fi trebuit făcute dacă nu ar fi existat limitarea respectivă;

• fie nu furnizeaza vreo asigurare, daca incidentele limitarii întinderii examenului limitat sunt semnificative şi privesc mai multe rubrici ale situaţiilor financiare.

3.Raportarea unei misiuni de compilare.

Într-o misiune de compilare nu se exprima nici o asigurare în raport, cu toate ca utilizatorii beneficiaza de servicii contabile. Profesionistul contabil utilizeaza cunostintele sale contabile si nu pe cele de auditor, în scopul strângerii, clasarii si sintetizarii situatiilor financiare. Procedurile aplicate în astfel de misiuni nu au drept scop sa permita furnizarea unei asigurari asupra situatiilor financiare respective; utilizatorii acestor informatii sunt încrezatori totusi ca beneficiaza de interventia unui profesionist care aduce cunostintele si competentele sale la elaborarea acestor situatii financiare.

Raportul asupra misiunii de compilare trebuie sa contina elementele urmatoare:

- titlul;

- destinatarul;

- o mentiune confirmând ca misiunea s-a derulat conform cu Standardele Internationale de Audit aplicabil misiunilor de compilare sau normelor si practicilor nationale;

- indicarea faptului, daca este cazul, ca auditorul nu este independent de întreprindere;

- identificarea informatiilor financiare cu precizarea ca ele rezulta din detalii furnizate de conducerea întreprinderii;

- o mentiune indicând responsabilitatea conducerii întreprinderii pentru informatiile financiare compilate de catre auditor;

- o mentiune ca misiunea de compilare nu reprezinta nici un audit, nici un examen limitat si, în consecinta, nici o asigurare nu este furnizata;

- un paragraf, daca este cazul, pentru atragerea atentiei asupra diferentelor semnificative mentionate în anexe fata de referentialul contabil utilizat;

- data raportului;

- adresa si semnatura auditorului (contabilului) pe fiecare pagina a informatiilor financiare compilate sau pe prima pagina a situatiilor financiare compilate, se face una din mentiunile: "neauditate" sau "compilate fara audit, nici examen l

4. Cum explica ţi necesitatea unui Cod etic în audit? Necesitatea Codului constă în : 1. necesitatea garantării unei calităţi optime a serviciilor; 2. conservarea încrederii publicului în profesie; 3. asigurarea protecţiei, atăt a profesionistului contabil căt şi a terţilor beneficiari sau utilizatori ai serviciilor acestuia; 4. confirmarea de autoritate a lucrărilor effectuate de profesioniştii contabili; 5. necesitatea asigurării apărării onoarei şi independenţei profesionistului contabil şi a

organismului din care face parte. 5. Care sunt principiile fundamentale ale eticii în audit înscrise în Codul etic? 1. Integritatea şi obiectivitatea; 2. Competenţa profesională, grijă şi sărguinţă; 3. Confidenţialitate; 4. Profesionalism; 5. Respectul faţă de normele tehnice şi profesionale. 6. Explica ţi principiul integrit ăţii şi obiectivit ăţii în audit. Integritatea – presupune că profesionistul contabil trebuie să fie drept şi cinstit atunci efectuează servicii profesionale. Obiectivitatea – presupune că profesionistul contabil trebuie să fie imparţial, fără prejudicii, să nu se afle în situaţii de incompatibilitate, de conflict de interese, care să pună la îndoială obiectivitatea acestuia. 7. Explica ţi principiul competen ţei în audit. Competenţa profesională presupune că profesionistul contabil trebuie să furnizeze servicii profesionale cu competenţă, grijă şi sărguinţă şi să fie la curent cu ultimele evoluţii şi noutăţi din practica profesională, din legislaţie şi tehnici de lucru. Competenţa profesională se divide în două componente: achiziţionarea competenţei profesionale şi menţinerea competenţei.

IV.EVALUAREA INTREPRINDERII. 1.Se dau urmãtoarele elemente de bilant: – total activ = 425.000 mii lei; – cheltuieli constituire = 2.500 mii lei; – cheltuieli de cercetare = 15.500 mii lei; – brevete proprietate = 125.000 mii lei. Existã un cumpãrãtor pentru o parte din brevete car e oferã 75.000 mii lei. Stabilind bilantul economic al întreprinderii, bila ntul contabil va fi ajustat (corijat) înminus cu: a) 93.000 mii lei; b) 143.000 mii lei; c) 118.000 mii lei. Valoarea întreprinderii = Activ net contabil = Total Activ – (Datorii + Active fără valoare) Sunt considerate active fără valoare: – cheltuieli de constituire – cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciţii – diferenţe de conversie active. 2. Explica ţi diferen ţele dintre pre ţ si valoare Preţul este suma de bani ce se poate obţine din vânzarea unui bun de bunăvoie, intre parţi aflate in cunoştinţa de cauza, in cadrul unei tranzacţii in care preţul este determinat obiectiv. Stabilirea preţului presupune negocierea, evaluatorul nu-si propune sa determine preţului ci gama de valori, respective zona in care ar putea începe negocierea si care ar putea probabil sa se situeze preţul. Valoarea unui bun se fondează pe noţiune de schimb, se poate considera astfel ca valoarea comerciala constituie punctul de echilibru in care vânzătorul accepta sa vanda si comparatorul sa cumpere. Valoarea depinde de unele criterii sau factori care influenţează dorinţa de a cumpăra sau vinde; aceste criterii pot fi subiective, de natura psihologica sau economica si obiective, prin aplicarea unor metode de evaluare care abordează atât separate cat si împreuna , latura patrimoniala si profitabilitatea bunului, activului sau întreprinderii in ansamblul sau. 3. Prezenta ţi trei momente din via ţa întreprinderii în care este obligatorie evaluarea . - modificări in mărimea si structura capitalului social - modificări in numărul si componenta acţionarilor sau asociaţilor - acţiuni juridice cu scop patrimonial (succesiuni, falimente, partaje).

VI.ADMINISTAREA SI LICHIDAREA INTREPRINDERII. 1. Care sunt categoriile de persoane care vor putea propune un plan de reorganizare? (1) Următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în condiţiile de mai jos: a) debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia formulării, potrivit art. 28, a intenţiei de reorganizare, dacă procedura a fost declanşată de acesta, şi potrivit art. 33 alin. (6), în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori; b) administratorul judiciar, de la data desemnării sale şi până la împlinirea unui termen de 30 de zile d ela data afişării tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia să îşi fi manifestat această intenţie până la votarea raportului prevăzut la art. 59 alin. (2); c) unul sau mai mulţi creditori care şi-au anunţat această intenţie până la votarea raportului prevăzut la art. 59 alin. (2), deţinând împreună cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor cuprinse în tabelul definitiv de creanţe, în termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv de creanţe. 2.Care sunt conditiile cand va fi confirmat de jude catorul sindic un plan de reorganizare? A. cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul; B. în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul; C. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan. 3.Ce va cuprinde notificarea intrarii in faliment? Notificarea va cuprinde: a) termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor mentionate la alin. (3), in vederea intocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45 de zile de la data intrarii in faliment, precum si cerintele pentru ca o creanta inregistrata sa fie considerata valabila; b) termenul de verificare a creantelor mentionate la alin. (3), de intocmire, afisare si comunicare a tabelului suplimentar al acestora, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. a); c) termenul de depunere la tribunal a contestatiilor, care va fi de cel putin 10 zile inainte de data stabilita prin incheierea de intrare in faliment, pentru definitivarea tabelului definitiv consolidat; d) termenul de intocmire a tabelului definitiv consolidat, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. b). 4.. Obligatiile administratorilor in cadrul societatil or pe actiuni.

Art. 1442. - (1) Administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligaţiilor, potrivit prevederilor art. 72 şi 73. (2) Administratorii răspund faţă de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcţiei lor. (3) Directorii vor înştiinţa consiliul de administraţie de toate neregulile constatate cu ocazia

îndeplinirii atribuţiilor lor. (4) Administratorii sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediaţi dacă, având cunoştinţă de neregulile săvârşite de aceştia, nu le comunică cenzorilor sau, după caz, auditorilor interni şi auditorului financiar. (5) În societăţile care au mai mulţi administratori răspunderea pentru actele săvârşite sau pentru omisiuni nu se întinde şi la administratorii care au făcut să se consemneze, în registrul deciziilor consiliului de administraţie, împotrivirea lor şi au încunoştinţat despre aceasta, în scris, pe cenzori sau auditorii interni şi auditorul financiar. Art. 72. - Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege. Art. 73. - (1) Administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru: a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi; b) existenţa reală a dividendelor plătite; c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere; d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun. ART. 142 (1) Consiliul de administratie este insarcinat cu indeplinirea tuturor actelor necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia celor rezervate de lege pentru adunarea generala a actionarilor. (2) Consiliul de administratie are urmatoarele competente de baza, care nu pot fi delegate directorilor: a) stabilirea directiilor principale de activitate si de dezvoltare ale societatii; b) stabilirea politicilor contabile şi a sistemului de control financiar, precum şi aprobarea planificării financiare; c) numirea si revocarea directorilor si stabilirea remuneratiei lor; d) supravegherea activitatii directorilor; e) pregatirea raportului anual, organizarea adunarii generale a actionarilor si implementarea hotararilor acesteia; f) introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolventei societatii, potrivit Legii nr. 85/2006privind procedura insolventei.(3) De asemenea, nu pot fi delegate directorilor atributiile primite de catre consiliul de administratie din partea adunarii generale a actionarilor, in conformitate cu art. 114 5.Cati cenzori va avea o societate pe actiuni? Art. 159. - (1) Societatea pe acţiuni va avea 3 cenzori şi un supleant, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare. În toate cazurile, numărul cenzorilor trebuie să fie impar.

Cenzorii se aleg la inceput de adunarea consitutiva. Durata mandatului lor este de 3 ani si pot fi realesi.Cenzorii trebuie sa-si exercite personal mandatul lor.Cel putin unul dintre ei trebuie sa fie contabil autorizat in conditiile legii sau expert contabil.

VII.STUDII DE FEZABILITATE. 1.Ce este un plan de afaceri;cele trei elemente ale acestuia. Planul de afaceri este un document care descrie afacerea, resursele de care dispun proprietarii acesteia, piaţa, rezultatele vizate. Reprezintă o planificare de ansamblu a tuturor elementelor ce contribuie la reusita unei afaceri .Etapele elaborării: -documentarea, culegerea informaţiilor - planificarea efectivă a activităţii firmei -redactarea propriu-zisă a planului 5. Dacă ați întocmii un plan de afaceri la ce întrebări ați răspunde la capitolul viziune, strategie;

Cuvinte pretenţioase, dar în esenţă atât de simple. Totul pleacă de la viziune. Fiecare

întreprinzător are o viziune. Această viziune e de fapt obiectivul final către care vrei să te îndrepţi prin afacerea ta. Calea pe care ai hotărât să porneşti pentru a atinge şi împlini viziunea este strategia firmei tale.

Pentru a clarifica noţiunea de strategie trebuie să răspunzi la următoarele întrebări: Care este esenţa afacerii tale ? Ce anume va genera bani şi profit ? Cum vrei să arate produsele/serviciile tale ? Ai deja un model sau un prototip ? Cine vor fi clienţii tăi ? Există o ofertă comparabilă pe piaţă ? Unde vrei să ajungi într-un interval de 5 ani. Fixează-ţi obiective cuantificabile! Care este punctul tău tare care te determină să crezi că vei avea succes ? Există un consens între asociaţi/acţionari referitor la problemele mai sus menţionate? 15. Care sunt metodele prin care se pot evalua, prin prisma fezabilității economico‐financiare, proiectele investiționale? Dezvoltați pe scurt. Raspuns:

Evaluarea financiara a proiectelor investitionale de investitii urmareste in general doua obiective. In primul rand se urmareste asigurarea unei comparatii intre proiectele concurente, intre care trebuie sa se stabileasca ordinea de prioritate. In al doile a rand se urmareste formularea unei aprecieri asupra valorii intrinseci a proiectului.

Evaluarea financiara a proiectelor de investitii se realizeaza, fie prin metode care pun accentul pe rentabilitatea medie a proiectelor, fie prin metode fondate pe actualizare. 1. Metode traditionale - fondate pe rentabilitatea medie 1.1. Rata medie de rentabilitate in exploatare 1.2. Termenul de recuperare a cheluielilor 2. Metode bazate pe actualizarea cash-flow-urilor 2.1. Utilizarea notiunii de actualizare 2.2. Valoarea actuala neta (VAN) 2.3. Rata interna de rentabilitate(RIR)

4. Un proiect investițional, cu o valoare totală a investiției de 11.445 lei, prezintă următoarea structur ă a fluxurilor de numerar:

An Cost investiție Costuri de exploatare

Total cost Total încasări Cash‐flow anual net

0 11.445 lei 6.420 lei 17.865 lei 8.520 lei ‐9.345 lei 1 6.420 lei 6.420 lei 9.440 lei 3.020 lei 2 6.420 lei 6.420 lei 9.440 lei 3.020 lei 3 6.500 lei 6.500 lei 9.700 lei 3.200 lei 4 6.500 lei 6.500 lei 9.700 lei 3.200 lei 5 6.500 lei 6.500 lei 9.700 lei 3.200 lei Total 11.445 lei 38.760 lei 50.205 lei 56.500 lei 6.295 i

Calculați rentabilitatea medie aferentă investiției. Raspuns: Metoda rentabilitatii medii se bazeaza pe rata medie a rentabilitatii: r m = Beneficiul net mediu anual Cheltuieli medii anuale de exploatare Beneficiul anual poate fi stabilit pe baza relatiei urmatoare: MBA(marja bruta din autofinantare sau cash flow net) = Rezultatul net (RN)+Amortizari si provizioane (AP) > RN = MBA - AP Amortizarea in 6 ani = 11445/6 = 1908 lei

Cheltuieli medii anuale de exploatare = 38760/ 6 = 6460 lei r m = Rezultatul mediu net/ Chelt.medii anuale de exploatare = 1049/6460 = 0,162 Rentabilitatea medie aferenta investitiei = 16,2 % 5. Rata de actualizare este un element esențial în metodele de fezabilitate bazate pe actualizare. Care este conținutul acestei rate? Raspuns

Este o metoda prin care se asigura comparabilitatea parametrilor economici si indicatorilor financiari ce se realizeaza in perioade diferite de timp.

Se realizeaza si se exprima prin 2 tehnici speciale dupa cum este luat in calcul factorul timp: 1. daca factorul timp este luat in calcul: trecut -- mai mare prezent -- mai mare viitor : se aplica

tehnica de capitalizare, fructificare [ se amplifica cu (1+i)n ] 2. daca factorul timp este luat in calcul: viitor -- mai mare prezent -- mai mare trecut: se aplica

tehnica de actualizare [ se amplifica cu 1 / (1+i)n ] Determinarea ratei (se calculeaza de experti pentru fiecare intreprindere in parte): Rata de baza fara riscuri (Rf) =Dobanda la imprumutul de stat ( variaza intre 4% - 8% ) Rata la nivelul BNR = Rf +Prima de risc Rata = Medie a dobanzilor practicate de bancile comerciale Rata =Media tuturor dobanzilor practicate pe piata financiara Rata la nivelul costului capitalului intrePrinderii expertizate ( CMP )

6.. Unul din indicatorii utiliza ți în evaluarea bazată pe actualizare a proiectelor investiționale este rata internă de rentabilitate. Care este modul de calcul şi conținutul indicatorului, ținând cont de faptul că cash‐flow‐rile actualizate includ şi valoarea reziduală? Raspuns

Rata interna de rentabilitate este acea rata la care valoarea actuala a intrarilor este egala cu valoarea actuala a iesirilor, adica este rata la care valoarea actuala a veniturilor generate de proiect este egala cu valoarea actuala a investitiei. Astfel RIR reprezinta de fapt, profitabilitatea proiectului de investiti

Relaţia de calcul a ratei interne de rentabilitate derivă din relaţia:

unde, I0 - este valoarea totală a investiţiei actualizate în momentul 0, CF - este cash-flow-ul net aferent anului i cu o durată de viaţă a proiectului de n ani ra - este rata de actualizare.

În acest caz, RIR se determină prin încercări succesive, adică prin identificarea unei rate RIR pentru care se verifică egalitatea.

Practic, se selectează o rată de actualizare suficient de mare pentru care VAN este negativă şi o rată de actualizare suficient de mică pentru care VAN este pozitivă.

RIR rezultă astfel:

7.. Un proiect investițional, cu o valoare totală a investiției de 15.000 lei şi o rată de actualizare de 19% prezintă următoarea structură a fluxurilor de numerar:

An Cost investiție

Costuri de exploatare

Total cost

Total încasări

0 15,000 15,000 1 6,420 6,420 9,440 2 6,620 6,620 9,640 3 7,500 7,500 10,700 4 6,500 6,500 11,700 5 8,500 8,500 22,700 Total 11,445 35,540 50,54064,180 Calculați cash flow ul net actualizat anual aferent proiectului. Raspuns CFnet= Total incasari- Total plati CF1=9440-6420=3020 CF2=9640-6620=3020 CF3=10700-7500=3200 CF4=11700-6500=5200 CF5=22700-8500=14200

VIII.ANALIZA-DIAGNOSTIC A INTREPRINDDERII. 1.Analizati pozitia financiara a unei intreprinderi din domeniul consultantei financiar-contabile care prezinta urmatoarea situatie financiara: Indicator 31.12.n Imobilizari 2.000 Stocuri 1.000 Creante 20.000 Disponibilitati 300 Capitaluri proprii 20.000 Datorii mai mari de un an 2.000 Datorii de exploatare 1.300 Datorii bancare pe termen foarte scurt 0 Rezolvare :

BILANT Active imobilizate =2.000 Active curente = stocuri + creante + disponibilitati = =1.000 + 20.000 + 300 = 21.300 TOTAL ACTIVE = 23.300 Capital si rezerve = 20.000 Datorii pe ternem lung = 2.000 Datorii pe ternem scurt = datorii de exploatare + datorii bancare pe termen f. scurt= 1.300 + 0 = 1.300 TOTAL CAPITAL PROPRIU SI DATORII = 23.300 a) Situatia neta = Activ – Datorii totale = 23.300 – (2.000 + 1.300)= 20.000 Situatia neta SN este pozitiva, ceea ce evidentiaza o situatie financiara, la nivelul intreprinderii, reflectand o gestiune economica sanatoasa, fiind consecinta reinvestirii unei parti din profitul net si a altor elemente de acumulare baneasca; aceasta inseamna ca valoarea firmei creste. b) Fondul de rulment = Pasive pe termen lung – Active pe termen lung (imobilizari) = (20.000 + 2.000) – 2.000 = 20.000 Sau: Fondul de rulment = Active circulante – Datorii pe termen scurt = (1.000 + 20.000 + 300) – 1.300 = 20.000 Fondul de rulment FR este pozitiv ceea ce inseamna ca activele sunt suficiente pentru a acoperi rambursarea datoriilor pe termen scurt, reprezentand o stare de echilibru la nivelul firmei si o situatie favorabila din punct de vedere al solvabilitatii intreprinderii. c) Fondul de rulment propriu = Capitaluri proprii – Active pe termen lung (imobilizari) = 20.000 – 2.000= 18.000 Fondul de rulment imprumutat = Fondul de rulment – Fondul de rulment propriu = 20.000 – 18.000 = 2.000 d) Nevoia de fond de rulment = Active circulante (mai putin activele de trezorerie) – Pasive circulante (mai putin pasivele de trezorerie) = (1.000 + 20.000) – 1.000 = 20.000 e) Trezoreria neta = Fondul de rulment – Nevoia de fond de rulment = 20.000 – 20.000 = 0 NFRG = Resurse pe termen lung – Active pe termen lung NFRG = (20.000 + 2.000) – 2.000 = 20.000

NFRexpl = Active din exploatare – Pasive din exploatare NFRexpl = (1.000 +20.000 + 300) – 1.300 = 20.000 TN = Disponibilitati – Credite de trezorerie TN = 300 – 0 = 300 Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari : 1. Indicatori de lichiditate: a) Indicatorul lichiditatii curente = Active curente / Datorii curente = 21.300 / 1.300 = 16,38

Active curente = Stocuri + Creante + Disponibilitati = = 1.000 + 20.000 + 300 = 21.300 Datorii curente = Dat. din expl.+ Dat. bancare t.s. = 1.300 + 0 = 1.300

b) Indicatorul lichiditatii imediate = Active curente - Stocuri / Datorii curente (indicatorul test acid ) = (21.300 - 1.000) / 1.300 = 15,62

2. Indicatori de risc:

a) Indicatorul gradului de indatorare = Capital imprumutat/ Capital propriu x 100 = 2.000 / 20.000 x 100 = 10 %

Capital imprumutat/Capital Propriu x 100 Capital imprumutat = credite peste un an = 2.000 Capital propriu = 20.000

si: Capital imrumutat/Capital angajat x 100 Capital imprumutat = 2.000 Capital angajat = capital imprumutat + capital propriu = 2.000 + 20.000 = 22.000 2.000/22.000 x 100 = 9,09 % b) Indicatorul privind acoperirea dobanzilor - determina de cate ori entitatea poate achita cheltuielile cu dobanda. "Cu cat valoarea indicatorului este mai mica, cu atat pozitia entitatii este considerata mai riscanta." formula de calcul = Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit / Cheltuieli cu dobanda Rata solvabilitatii = Imprumuturi pe termen lung / Capital propriu

= 2.000/ 20.000 = 0,1 3.Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) - furnizeaza informatii cu privire la :

- viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de trezorerie; - capacitatea societatii de a controla capitalul circulant si activitatile comerciale de baza;

- viteza de rotatie a stocurilor (rulajul stocurilor ) – aproximeaza de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul exercitiului financiar .

Costul vanzarilor = Nr. de ori Stoc mediu sau

Numar de zile de stocare - indica numarul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate = Stoc mediu x 365 Costul vânzărilor

- viteza de rotatie a debitelor - clienti calculeaza eficacitatea entitatii in colectarea creantelor sale; acest indicator exprima numarul de zile pana la data la care debitorii isi achita datoriile catre entitate .

Sold mediu clienti x 365 Cifra de afaceri O valoare in crestere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clientilor si, in consecinta, creante mai greu de incasat (clienti rau platnici). - viteza de rotatie a creditelor - furnizor aproximeaza numarul de zile de creditare pe care entitatea il obtine de la furnizorii sai. In mod ideal ar trebui sa includa doar creditorii comerciali. Sold mediu clienti x 365, Achizitii de bunuri (fara servicii) unde pentru aproximarea achizitiilor se poate utiliza costul vanzarilor sau cifra de afaceri.

- viteza de rotatie a imobilzarilor corporale evalueaza eficacitatea managementului activelor imobilizare prin exprimarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de imobilizari corporale . Cifra de afaceri Imobilizari corporal -viteza de rotatie a activelor totale : = Cifra de afaceri Total active

4. Indicatori de profitabilitate - exprima eficienta entitatii in realizarea de profit din resursele disponibile . a) Rentabilitatea capitalului angajat - reprezinta profitul pe care il obtine entitatea din banii investiti in afacere: = Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit x 100 Capital angajat unde capitalul angajat se refera la banii investiti in entitate atat de catre actionari, cat si de creditorii pe termen lung,si include capitalul propriu si datoriile pe termen lung sau active totale minus datorii curente. b) Marja bruta din vanzari = Profitul brut din vanzari X 100 Cifra de afaceri O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca entitatea nu este capabila sa isi controleze costurile de productie sau sa obtina pretul de vanzare optim. ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE A INTREPRINDERII A . ANALIZA STRUCTURII ACTIVULUI a) Rata activelor imobilizate = active imobilizate x 100 / total activ Rata activelor imobilizate = 2.000 x 100 / 23.300 = 8,58 Active imobilizate = imob. Necorporale + imob. Corporale + imob. Fin. Total active = active imobilizate + active circulante (stocuri + creante + investitii pe termen scurt + disponibilitati) Rata imobilizarilor necorporale = imob. Necorporale x 100 / total activ

Rata imobilizarilor corporale = imob. Corporale x 100 / total activ Rata imobilizarilor financiare = imob. Financiare x 100 / total activ b) Rata activelor circulante = active circulante x 100 / total activ = (1.000 + 20.000 + 300) x 100 / 23.300 = 91,42 Active circulante = Stocuri + creante + investitii pe termen scurt + disponibilitati Rata stocurilor = stocuri x 100 / total activ = 1.000 x 100 / 23.300 = 0,43 Rata creantelor comerciale = clienti si conturi asimilate / total activ x 100 = 20.000 x 100 / 23.300 = 8,58 Rata disponibilitatilor = disponibilitati si active asimilate x 100 / total activ =300 x100 / 23.300 =1,29 B ) ANALIZA STRUCTURII SURSELOR DE FINANTARE a) Rata stabilitatii financiare = capitalul permanent x 100 / total pasiv = (20.000 + 2.000) x 100 / 23.300 = 94,43 capital propriu = capital + prime de capital + rezerve de reevaluare + rezerve + / - rezultatul reportat + / - rezultatul exerciţiului capital permanent = capital propriu + provizioane pentru riscuri şi cheltuieli + datorii pe termen lung b) Rata autonomiei globale = capital propriu x 100 / total pasiv = 20.000 x 100 / 23.300 = 85,84 c) Rata datoriilor pe termen scurt = datorii pe termen scurt x 100 / total pasiv =1.300 x100 / 23.300 = 0,56 d) Rata datoriilor totale = datorii totale x100 / total pasiv =(2.000 + 1.300) x 100 / 23.300 = 14,16 ANALIZA ACTIVULUI NET : Activul net reprezinta interesul rezidual al proprietarilor in activele intreprinderii dupa deducerea tuturor datoriilor sale, fiind similar avutiei acestora ca urmare a alocarii si implicarii capitalurilor in activitatea sa. Valoarea patrimoniala a intreprinderii coincide cu activul net contabil.

a) Metoda Sintetica Ant = At-D = 23.300-3.300 = 20.000 Ant = activ net At = active totale D = datorii totale b) Metoda Aditiva Ant = Ks+Rz+Rr+Re-Rrep = 20.000 + 0 + 0 + 0 – 0 = 20.000

Ks = capital social Rz= rezerve Rr= rezltatul reportat Re=rezultatul exercitiului Rrep=repartizarile efectuate de reultatul ex in cursul exercitiului respective 2. Să se calculeze şi să se interpreteze soldurile intermediare de gestiune pentru întreprinderea ale cărei informa ții financiare sunt prezentate mai jos

Indicator u.m. Venituri din vânzarea mărfurilor 4000 Producția vândută 24000 Producția stocată 500 Subvenții de exploatare 2300 Cheltuieli cu materii prime 10000 Costul mărfurilor vândute 4200 Cheltuieli salariale 5000 Cheltuieli cu amortizarea 1000

Cheltuieli cu chirii 200 Impozite şi taxe 300 Venituri din dobânzi 100 Cheltuieli cu dobânzi 500 Impozit pe profit 1400

Soldurile intermediare de gestiune(maniera continentala) reprezinta o serie de indicatori care ne ajuta sa analizam modul de obtinere a rezultatului firmei (profit sau pierdere) tinand cont de natura elementelor de cheltuieli inregistrate. Conform modelului continental de analiza, acesti indicatori sunt: 1. Marja comerciala (MC)-reprezinta diferenta dintre valoarea vanzarilor si costul direct aferent produselor vandute; marja comerciala este primul nivel de la care incepe sa se contureze profilul firmei MC = Cifra de afaceri - Costul mărfurilor vândute, produselor sau serviciilor vandute – Consumurile materiale MC = Venituri din vânzarea mărfurilor (4.000) - Costul mărfurilor vândute (4.200) - Cheltuieli cu materii prime(10.000) MC= -10.200 2. Valoarea adaugata (VA ) reprezinta valoarea ramasa la dispozitia firmei dupa valorificarea bunurilor si serviciilor si deducerea cheltuielilor cu resursele externe consumate pentru derularea activitatii de baza a firmei; VA = MC + productia stocata sau imobilizata-alte cheltuieliu externe ale firmei Cheltuieli externe =chelt cu mat. consumabile, cu energia si apa , cu ambalajele, in intretinerea si reparatiile, cu chiriile, asigurarile de bunuri si persoane, transport , protocol, reclama si publicitate, deplasari, posta si telecomunicatii, servicii bancare si alte servicii prestate de terti VA= MC (-10.200) + Producția vândută (24.000) + Producția stocată + (500) - Cheltuieli cu chirii (200) VA = 14.100 3. Excedentul brut de exploatare (EBE) reprezinta valoarea ramasa la dispozitia ramasa dupa ce s-a diminuat valoarea adaugata cu cheltuielile de personal si cheltuieli cu impozitele si taxele percepute de stat EBE = VA + Subvenții de exploatare – (chelt de personal+chelt cu impozite si taxe) EBE =VA (14.100) + Subvenții de exploatare (2.300) – [Cheltuieli salariale (5.000) + Impozite şi taxe (300)] = 14.100 + 2.300 – 5.300 EBE = 11.100 4. Rezultatul exploatarii (RE) reprezinta diferenta dintre veniturile si cheltuielile de exploatare 15RE = EBE + (alte venituri din exploatare – alte chelt din exploatare ) – chelt cu amortizarea RE = EBE (11.100) - Cheltuieli cu amortizarea (1.000) = 11.100 – 1.000 RE = 10.100 5. Rezultatul curent inaintea impozitarii (RCII) reprezinta rezultatul obtinut din activitatea de exploatare si cea financiara RCII = RE + (Venituri financiare – Cheltuieli financiare) RCII = RE (10.100) + Venituri din dobânzi (100) – Cheltuieli cu dobânzi (500) = 10.100+100-500 RCII = 9.700 6. Rezultatul net al exercitiului (R net) reprezinta marimea contabila a rezultatului distribuit actionarilor

Rnet = RCII – Impozit pe profit Rnet = RCII (9.700) – Impozit pe profit (1.400) = 9.700-1.400 Rnet = 8.300. 3. O întreprindere produce anual un număr de 100000 de produse la un preț unitar de 5 u.m. întreprinderea înregistrează cheltuieli cu materii prime şi materiale în valoare de 200000 u.m., cheltuieli de personal de 100000 u.m. din care 85% reprezintă salariile personalului direct productiv, cheltuieli cu utilit ăți şi chirii în cuantum de 20000 u.m., cheltuieli cu amortizarea de 50000 u.m. şi cheltuieli cu dobânzi de 40000 u.m. să se calculeze şi să se interpreteze pragul de rentabilitate financiar şi operațional exprimat în unități fizice şi valorice. Q = 100.000 buc; Pvu = 5 lei; - cheltuieli cu mat prime si materiale 200.000 lei; - cheltuieli cu personal 100.000 lei; 85%-direct prod; - cheltuieli cu utilitati si chirii 20.000 lei; - cheltuieli cu amortizarea 50.000 lei; - Cheltuieli cu dobanzi 40.000 lei; Pragul de rentabilitate este punctul in care cifra de afaceri acoperacheltuielile de exploatare delimitate in cheltuieli fixe si cheltuielivariabile , calculandu-se in unitati fizice sau unitati valorice pentru unprodus sau pentru intreaga activitate.Pragul de rentabilitate se poate determina la nivelul activitatii de exploatare sau la nivelul rezultatului curent tinand cont si deactivitatea financiara. a) Pragul de rentabilitate in unitati fizice(la niv elul activitatii curente) :Q* = CF / Pvu – Cvu;Q* - reprezinta cantitatea de produse exprimata in unitati fiziceaferenta punctului critic; CF – cheltuielile fixe totale; Pvu – preturile de vanzare pe unitatea de produs; Cvu – cheltuielile variabile pe unitatea de produs; CF = 50.000 lei + 40.000 lei + 20.000+ 15.000 ; CF = 125.000 lei; Cheltuielile fixe sunt cele care sunt independente de volumulproductiei ; acestea pot fi cheltuieli fixe(amortizarea) si cheltuielirelative fixe (cheltuieli generale de administratie , dobanzi) Cheltuieli varialbile sunt cele care depind direct de cresterea sauscaderea volumului productiei(ch. Cu mat prime , salariile personaluluiproductiv); CV = 200.000 lei + 85.000 lei = 285.000 lei; Cvu = CV / Q = 285.000 / 100.000 = 2.85 lei / buc; Q* = 125.000 lei / 5 – 2.85 = 58.140 buc; La un volum al productiei de 58.140 buc profitul este nul la nivelul activitatii curente. b) Pragul de rentabilitate in unitati valorice (la nivelulactivitatii curente) :CAN* = CF / 1- Rv;CAN* - cifra de afaceri neta aferenta punctului critic; Rv mediu – rata medie a cheltuielilor variabile; CAN* = 125.000 / 1 – (2.85/5) = 125.000 / 0.57 = 219.298 lei ;

Prin urmare la un volum al vanzarilor de 275.000 lei profitul este nul lanivelul activitatii curente. 4. Să se calculeze soldurile internediare in manieră continentală şi în manieră anglo‐saxonă pornind de la informațiile de mai jos:

Indicator u.m. Venituri din vânzarea mărfurilor 3000 Producția vândută 50000 Producția stocată 1500 Producția imobilizată 500 Subvenții de exploatare 10000 Cheltuieli cu materii prime 30000 Costul mărfurilor vândute 2900 Cheltuieli salariale 15000 Cheltuieli cu amortizarea 1000 Cheltuieli cu provizioane 200 Cheltuieli cu chirii 200 Cheltuieli cu asigurări sociale 2000 Impozite şi taxe 300 Venituri din dobânzi 200 Venituri din diferențe favorabile de curs valutar 200 Cheltuieli cu dobânzi 800 Cheltuieli cu provizioane financiare 100 Impozit pe profit 1300

Soldurile intermediare de gestiune (maniera continentala) reprezinta o serie de indicatori care ne ajuta sa analizam modul de obtinere a rezultatului firmei (profit sau pierdere) tinand cont de natura elementelor de cheltuieli inregistrate. RĂSPUNS: Conform modelului continental de analiza, acesti indicatori sunt: 1. Marja comerciala(MC)- reprezinta diferenta dintre valoarea vanzarilor si costul direct aferent produselor vandute; marja comerciala este primul nivel de la care incepe sa se contureze profilul firmei MC = cifra de afaceri-costul marfii, produselor sau serviciilor vandute MC = Venituri din vânzarea mărfurilor (3000) - Costul mărfurilor vândute (2900)-Cheltuieli cu materii prime(30000) MC= -29.900 2.Valoarea adaugata(VA) reprezinta valoarea ramasa la dispozitia firmei dupa valorificarea bunurilor si serviciilor si deducerea cheltuielilor cu resursele externe consumate pentru derularea

activitatii de baza a firmei; VA = MC + productia stocata sau imobilizata-alte cheltuieli externe ale firmei Cheltuieli externe =chelt cu mat. consumabile, cu energia si apa, cu ambalajele, inintretinerea si reparatiile, cu chiriile, asigurarile de bunuri si persoane, transport , protocol, reclama si publicitate, deplasari, posta si telecomunicatii, servicii bancare si alteservicii prestate de terti VA= MC (-29.900)+ Productia vândută(50.000)+ Producia stocată(1500)+Productia imobilizata(500) - Cheltuieli cu chirii(200) VA = 21.900 3. Excedentul brut de exploatare (EBE) reprezinta valoarea ramasa la dispozitia ramasa dupa ce s-a diminuat valoarea adaugata cu cheltuielile de personal si cheltuieli cuimpozitele si taxele percepute de stat; EBE = VA – (chelt de personal+chelt cu impozite si taxe); EBE =21.900 – (Cheltuieli salariale 15000+ Cheltuieli cu asigurări sociale 2000+Impozite şi taxe 300) =21.900 – 17.300 EBE = 4.600 4. Rezultatul exploatarii (RE) reprezinta diferenta dintre veniturile si cheltuielile deexploatare RE = EBE + (alte venituri din exploatare – alte chelt din exploatare) – chelt cuamortizarea; RE= 4.600 -( Cheltuieli cu provizioane 200) - Cheltuieli cu amortizarea 1000 RE = 3.400 5. Rezultatul curent (RC) reperzinta rezultatul obtinut din activitatea de exploatare si ceafinanciara RC=RE +(venituri financiare – cheltuieli financiare) RC = 3.400 + (Venituri din dobânzi200+ Venituri din diferene favorabile de curs valutar 200) – (Cheltuieli cu dobânzi 800 + Cheltuieli cu provizioane financiare 100) RC = 2.900 Conform modelului de analiza anglo-saxon, soldurile intermediare de gestiune sunt: 1. Rezultatul inainte de plata dobanzilor, impozitului pe profit si amortizarii = marja asupra cheltuielilor variabile EBITDA = cifra de afaceri – chelt variabile de exploatare Cifra de afaceri = Venituri din vânzarea mărfurilor 3.000 + Subventii de exploatare 10.000 = 13.000 Chelt variabile = Cheltuieli cu materii prime 30.000 + Costul mărfurilor vândute 2.900 +Cheltuieli salariale 15.000 + Cheltuieli cu provizioane 200 + cheltuieli cu chirii 200 +Cheltuieli cu asigurări sociale 2000 + Impozite şi taxe 300 = 50.600 EBITDA =13.000 – 50.600 EBITDA = -37.600 2. Rezultatul inainte de plata dobanzilor si a impozitului pe profit EBIT = EBITDA – chelt cu amortizarea EBIT = - 37.600 - Cheltuieli cu amortizarea 1000 EBIT = - 38.600 3. Rezultatul brut, inainte de plata impozitului pe profit EBT = EBIT – chelt cu dobanzile EBT = -38.600 - Cheltuieli cu dobânzi 800 EBT = -39.400

X. Organizarea auditului si controlului intern al i ntreprinderii (4 intrebari) 1. Aprovizionarea presupune: a) Comenzile sa contina produse care indeplinesc specificatiile corespunzatoare; b) Sa se plateasca preturi corespunzatoare; c) Comanda sa contina cantitatile de produse si termene de aprovizionare corespunzatoare; d) Actualizarea informatiilor legate de furnizor astfel incit comanda sa contina date reale; e) Produsele comandate sa se obtina in timp util; f) Inregistrarea comenzilor aprobate complet si corect; g) Prevenirea lansarii comenzilor neaprobate. Identificati si enumerati riscurile posibile ce pot sa apara si definiti proceduri de control intern care pot diminua aparitia riscurilor respective.

RISCURI POSIBILE PROCEDURI DE CONTROL INTERN

a) specificațiile să fie necorespunzătoare Revizuirea specificațiilor existente de către personalul tehnic. Monitorizarea problemelor de producție legate de specificațiile materialelor folosite. Specificațiile trebuie să cuprindă date ale perioadei curente ,comenzi rapide, stoc corespunzător, prețul materialului. Comunicarea specificațiilor de producție departamentului de aprovizionare. Revizuirea corespunzătoare și aprobarea contractelor și comenzilor.

b) informații incomplete legate de preț Obținerea de oferte competitive pentru fiecare aprovizionare periodică. Volumul producției aprovizionată să fie determinată prin analiza indicatorului de utilizare a unor materiale similare Revizuirea corespunzătoare a comenzilor de aprovizionare. Monitorizarea variantelor de preț, amănunțit.

c) informa ție indisponibilă sau incorectă legată de nivelul stocului sau nivelul producției

Menținerea unor date corecte în evidența stocurilor. Corelarea programării producției cu informațiile legate de stoc și cerințele legate de termenele de livrare din comenzi Revizuirea corespunzatoare a comenzilor de aprovizionare Folosirea previziunii

d) informa țiile dintro comandă sunt neclare Comenzile nu sunt introduse în sistem în timp util

Emiterea de copii ale comenzilor emise personalului corespunzător. Prenumerotarea comenzilor Verificarea periodică a intrarilor în sistem. Investigarea intrărilor de date

e) Informa ție indisponibilă sau incorectă a Specificarea modului de transport și a datei de livrare

produselor comandate și neprimite în comanda de aprovizionare Prenumerotarea comenzilor de aprovizionare Corelarea informației producției recepționate și informațiile legate de comenzi date Urmărirea comenzilor neonorate de furnizor

f) Comenzile date pot fi pierdute

Prenumerotarea și înregistrarea corectă a comenzilor

c) Proceduri inadecvate de prevenire a utilizării neautorizate

Proceduri de aprobare a comenzilor Desemnarea de personal autorizat care să aprobe comenzile Menținerea unei securități a comenzilor de aprovizionare

2. Activitatea de dezvoltare a tehnologiei in cadrul unei entitati presupune: a) Identificarea tehnologiilor existente sau dezvoltarea unei noi tehnologii in vederea satisfacerii cererii reclamate de studiile de marketing; b) Mentinerea unui nivel inalt al cunoasterii legate de dezvoltarea actuala a tehnologiilor care ar putea afecta entitatea; c) Asigurarea ca dezvoltarea tehnologiilor este in spiritual sustinerii licentelor sau patentelor existente; d) Repartizarea resurselor pentru cele mai eficiente proiecte. Identificati si enumerati riscurile posibile ce pot sa apara si definiti proceduri de control intern care pot diminua aparitia riscurilor respective.

RISCURI POSIBILE PROCEDURI DE CONTROL INTERN Lipsa de planificare pentru fiecare activitate și urm ărirea respect ării ei

Norme de comunicare între departamentele de dezvoltare și marketing prin care se stabilesc foarte clar oportunitatea și necesitatea utilizării de resurse ale firmei pentru dezvoltarea de noi tehnologii

Inexisten ța unor proceduri/note interne de stabilire a necesit ăților reale ale departamentului de marketing pentru a solicita dezvoltarea de tehnologii compatibile cu rezultatele dorite

Proceduri de analiză pentru a măsura capacitatea de finanțare a acestor dezvoltări, inclusiv calcule comparative

Ineficien ța/incapacitatea/lipsa de experien ță/lipsa de preg ătire profesional ă continu ă pentru asimilirea noilor tehnologii a personalului care desf ășoară aceste activit ăți de dezvoltare a tehnologiei sau subdimensionarea acestor departamente

Măsuri de urmărire a respectării planificărilor propuse și totodată planuri de rezervă în cazul în care aceste planificări nu se respectă, inclusiv măsuri de sancționare pentru cei responsabili

Inexisten ța/ineficien ța procedurilor de urm ărire a rezultatelor activit ăților de dezvoltare a tehnologiiilor în corela ție cu costurile generate

Proceduri de instruire a personalului implicat prin perfecționare profesională continuă în funcție de proiectele în care sunt implicați

de acestea

Utilizarea unor resurse prea mari pentru capacitatea firmei de a materializa aceste tehnologii în activitatea sa economic ă

Dezvoltarea de metode pentru măsurarea rezultatelor acestor tehnologii în urma implementării lor în producție.

3. Orice planificare incepe cu intrebarea “pentru ce suntem aici?” Aceasta presupune termene (orizonturi de timp) si etape sau strategii adecvate termenelor. Termenele pot fi: termen scurt: pina la un an; termen mediu: intre doi si cinci ani; termen lung: peste cinci ani. In functie de termenele stabilite etapele pot fi: planificarea strategica ; planificarea tactica; planificarea operativa. Identificati intrebarile la care trebuie sa raspunda fiecare etapa de planificare in domeniul organizarii contabilitatii la nivelul unei intreprinderi,informatiile importante necesare si exemple pentru continutul fiecarei etape de planificare. Planificarea activităţii de audit intern se realizează pe trei nivele: • planificarea strategica pe termen lung are în vedere activitatea de evaluare a funcţiei auditului intern, a structurilor din subordine care şi-au organizat compartimente de audit, o dată la 5 ani, conform cadrului normativ al auditului intern; • planificarea strategică pe termen mediu are în vedere faptul că, conform legii, toate activităţile auditabile trebuie să fie auditate cel puţin o dată la 3 ani. În funcţie de importanţa unei activităţi în cadrul entităţii, de pericolul producerii unor evenimente sau chiar pagube, cât şi de gradul de apariţie şi importanţă al riscului aceasta poate fi cuprinsă în auditare; • planificarea anuală cuprinde misiunile ce se vor realiza pe parcursul anului viitor ţinând cont de bugetul de timp disponibil în cadrul planului şi de resursele alocate anual. Fiecare misiune de audit va cuprinde obiectivele, identificarea activităţilor adiacente, orele lucrate, personalul şi planificarea orară pentru activităţile şi departamentele entităţii publice supuse examinării. Realizarea activităţii de planificare presupune determinarea domeniilor majore ale auditului. O planificare incorectă sau incompletă conduce la pierderea unor activităţi purtătoare de riscuri. Practica impune selectarea cu atenţie a activităţilor din domeniile auditabile cu risc crescut pe baza analizei riscurilorasociate acestor activităţi. În practică se impune şi o politică de management al riscurilor, care printre priorităţi trebuie să cuprindă a): - existenţa unei politici formalizate, care include identificarea riscurilor, determinarea celor majore, stabilirea proprietarilor de riscuri, o analiză la o anumită perioadă, evaluarea celorlalte

riscuri; - sisteme de identificare şi măsurare a riscurilor; - strategii adaptate de gestiune şi control asupra riscurilor; - sistem de auditare a riscurilor; - sistem de raportare a riscurilor; - tablou de bord realizat în coordonare cu obiectivele organizaţiei. Tipologia riscurilor şi respectiv criteriile de evaluare a riscurilor trebuie să fie eficientă şi să ne asigure păstrarea unei viziuni generale asupra ansamblului. Localizarea riscurilor majore, şi de aceea este recomandat să începem activitatea de planificare de sus în jos. Pornind de jos în sus vom constata că unele activităţi le vom repeta de mai multe ori. Totuşi nu există o soluţie garantată. Filing-ul şi experienţa auditorilor interni rămâne un element cu pondere în activitatea de planificare. Important este să ne planificăm auditurile pentru riscurile majore, iar pe cele minore în mai mică măsură sau deloc. Considerăm că, orice planificare am face nu trebuie să uităm departamentele IT şi achiziţii publice care sunt, în general, purtătoare de riscuri. Din practică rezultă că este necesar să ne hotărâm dacă integrăm activităţi IT şi achiziţii la toate domeniile auditate sau le audităm separat. La planificarea activităţilor auditabile în anul viitor trebuie să acordăm prioritate activităţilor cu valoare adăugată mare, ale căror rezultate vor fi relevante pentru cei auditaţi, deoarece aceasta creează un impact favorabil auditorilor interni.Planurile anuale de audit intern trebuie să fie adaptate în cursul exerciţiului ori de câte ori se modifică geografia riscurilor din cadrul entităţii şi de asemenea trebuie să aibă o rezervă pentru evenimente deosebitesau neprevăzute (concedii medicale ale auditorului intern, spre ex., în medie, 5 zile/an) şi timp pentru acordarea de consultanţa managementului. Un plan de audit intern bun b) este acel plan care a fost testat în situaţii critice, când intervine o criză, deoarece în situaţii normale totul decurge OK. Spre exemplu, ne aflăm în ultima zi de elaborare şi aprobare al planului şi proiectul planului de audit intern nu este gata, iar şeful structurii de audit intern sau cel care îl întocmeşte sunt lipsă din entitate şi întrebarea firească este: Există o procedură pentru asemenea situaţii, sau trebuie să discutăm cu oamenii şi să vedem ce se întâmplă? Evident se va elabora o procedură şi pentru această situaţie specială. În activitatea de planificare tot ce uităm nu se mai poate prinde şi rămâne pentru o perioadă ulterioară,în cadrul celor trei ani stabiliţi prin lege. Planificarea activităţii de audit intern trebuie să aibă în vedere şi zilele de pregătire profesională ale auditului stabilite, conform legii, şi zilele de concediu de odihnă. Apoi, în afara obiectivelor obligatorii se stabileşte bugetul de timp al auditorilor şi bugetul financiar aferent activităţilor planificate. Un plan de audit este bine apreciat când 70 % din bugetul de timp este afectat pentru activităţi de audit intern. Metoda de elaborare a bugetului este ca pentru fiecare obiectiv să calculăm de ce avem nevoie şi apoi prin însumare şi cu serviciile aferente să stabilim valoarea noastră. Raportarea să se facă având în vedere scopurile stabilite, modalităţile utilizate şi rezultatele aşteptate. Conform standardelor I.I.A. (2000, 2010) şeful auditului intern trebuie să realizeze o planificare

bazată pe riscuri pentru a stabili priorităţile în acord cu obiectivele organizaţiei. Programul misiunilor de audit intern trebuie la rândul lor să se bazeze pe o evaluare a riscurilor realizate cel puţin o dată pe an şi să se ţină cont de punctul de vedere al managementului general. În situaţiile în care avem propuneri de realizare şi a unei misiuni de consiliere, şeful structurii de audit intern înainte de a o accepta, trebuie să ia în calcul în ce măsură aceasta poate aduce un plus de valoare şi contribuie la îmbunătăţirea managementului riscurilor în funcţionarea organizaţiei. Misiunile de consiliere care au fost acceptate trebuie să fie integrate în planul audit intern anual, care va fi transmis apoi managerului general pentru aprobare. Reglementări noi în evaluarea riscurilor în vederea planificării auditului anual Obiectivul modelului de risc este să optimizeze alocarea resurselor de audit printr-o înţelegere cuprinzătoare a universului domeniului de audit şi riscurile asociate cu fiecare element al acestuia. Bunele practici internaţionale, adoptate de I.I.A., începând cu elaborarea Planului de audit pentru anul 2003, recomandă un model de audit al riscului pentru a cuantifica nivelul de risc al fiecărei unităţi de audit, în vederea programării auditurilor conform priorităţilor stabilite. Aceasta reprezintă o despărţire de practicile trecute care se bazau mai puţin pe judecată formală a riscului şi mai mult pe perioada de timp scursă de la ultimul audit. Ultimul model de analiză a riscului, recomandat de I.I.A., în 2003, se bazează pe 6 factori de risc c), şi anume: F1 - Constatările anterioare ale auditului; F2 - Sensibilitatea sistemului, aşa cum este percepută; F3 - Mediul de control; F4 - Încrederea în managementul operaţional; F5 - Schimbările de oameni sau de sisteme; F6 - Complexitatea. Fiecare element din universul de audit va fi cuantificat după aceşti 6 factori folosind o scară numerică de la 1 la 3, unde: 1. înseamnă “probabil că nu prezintă probleme”, 2. înseamnă “posibil o problemă”, 3. înseamnă “probabil o problemă” Rezultatele acestor analize sunt totalizate şi apoi multiplicate cu un factor de vârstă a auditului, cum ar fi: - 100 % dacă un audit similar a fost făcut în ultimele 24 de luni; - 125 % dacă auditul a fost făcut în urmă cu 25-36 luni; - 150 % dacă auditul a fost făcut în urmă cu 37/60 de luni; - 200 % dacă auditul e mai vechi de 60 de luni. Nivelele rezultatelor se vor întinde pe o plajă de valori cuprinse între 6-36, care după încheierea acestui proces de notare vor fi grupate pe 4 categorii d), în funcţie de factorul de risc prezentat, astfel: - stratul de 10%, de sus, reprezintă nivelul de risc maxim; - stratul de 30% reprezintă nivelul de risc sensibil; - stratul de 40% reprezintă nivelul de risc moderat;

- ultimul strat de 20% reprezintă nivelul de risc scăzut. Cadrul pentru planul anual de audit intern este apoi construit din mostre din cele 4 straturi folosind următoarele ţinte de acoperire. - entităţile de audit considerate de risc mare vor fi auditate în proporţie de 100 %; - stratul de risc sensibil va fi auditat în proporţie de 50%; - mostră de 25% va fi auditată din stratul de risc moderat; - stratul de risc scăzut va fi auditat selectând elemente în proporţie de 10 %. Grupurile de risc mai scăzut sunt eşantionate pentru a vedea dacă procesul de notare funcţionează şi confirmă că nivelurile de risc sunt în mod corespunzător clasificate. În timp ce modelul de risc încă necesită judecăţi, nivelurile individuale sunt documentate şi pot fi analizate critic şi polemizate. Modelul, de asemenea, promovează definirea uniformă a universului de audit al fiecărui segment. Astfel, riscurile de audit la fiecare locaţie ale entităţii publice pot fi comparate cu cele de la celelalte locaţii pe o bază obiectivă. Aceasta va ghida folosirea şi repartizarea geografică a personalului. Definirea universului de audit este prima cerinţă prealabilă a ierarhizării riscurilor. Această determinare a domeniului auditului va fi bazată pe cunoaşterea planului strategic al organizaţiei şi activităţile acesteia şi discuţiile cu responsabilul compartimentului de resurse umane. Modelul de evaluare a riscurilor recomandă liniile directoare de stabilire a criteriilor de ierarhizare a riscurilor e), care sunt: a) Constatările anterioare ale auditului - sunt un indicator al disciplinei de control intern. Problemele sunt adeseori caracterizate de deficienţe semnificative ale controlului, modificări (ajustări) importante, un număr de constatări mai mare decât normal, iar constatările repetitive nu sunt fixe. Dimpotrivă, lipsa de constatări şi corectarea periodică a constatărilor anterioare indică o disciplină a controlului. b) Sensibilitatea - reprezintă evaluarea riscurilor inerente asociate cu entităţile evaluate. Aceasta este o evaluare a ceea ce potenţial ar putea produce nereguli în viitor şi care va fi reacţia asociată, care poate fi conectată, din punct de vedere al riscului, cu pierderea sau descompletarea activelor, cu erorile nedetectate, cu datoriile nerecunoscute sau necuantificate exact sau riscul de publicitate adversă, obligaţii legale etc. Cuantificarea sensibilităţii va trebui să ţină seama şi de mărimea entităţii analizate, expunerea potenţială şi probabilitatea. c) Mediul de control - reprezintă politicile colective, procedurile, regulile obişnuite, măsurile de protecţie fizică a patrimoniului şi personalul folosit în acest scop. Esenţial pentru un mediu favorabil de control este tonul de la vârf, aderenţa la politicile şi procedurile cuprinse în documente, sisteme sigure, prompta detectare şi corectare a erorilor, dotarea adecvată cu personal şi asigurarea unui număr (de personal) ţinut sub control. Dimpotrivă, lipsa de supraveghere, ratele mari de eroare, lipsa de documentare, cantităţi mari de muncă nenormată, insuficient gestionată, un mare număr de personal şi operaţiuni nereglementate, sunt simptome ale unui mediu slab de control. d) Relaţii bune, atmosferă destinsă cu managementul executiv - reflectă încrederea conducătorilor auditului în managementul direct responsabil cu unitatea auditată şi implicarea managementului în controlul intern. Confortul este caracterizat de factori cum ar fi colaborarea

în auditurile anterioare, experienţa managementului în mediul de muncă şi percepţiile privind calitatea şi nivelul de dotare cu personal. e) Schimbări ale oamenilor/sistemelor. Practica indică faptul că schimbările au impact asupra controalelor interne şi raportărilor financiare. Schimbări apar de obicei pentru a avea efect pe termen lung, dar adeseori schimbările pe termen scurt necesită o mai mare atenţie din partea auditului. Schimbările cuprind reorganizări, modificări ale ciclurilor de afaceri, creşteri rapide, noi linii de produse, noi sisteme, achiziţii şi vânzări ale unor părţi din firmă (capital), noi reglementări sau legi şi fluctuaţia personalului. Unităţile de audit mai puţin afectate de schimbări vor fi mai puţin auditate. f) Complexitatea. Acest factor de risc reprezintă potenţialul pentru a comite erori sau inadecvări care ar putea trece neobservate (nedetectate) din cauza complexităţii mediului. Cuantificarea şi nivelul complexităţii va depinde de mai mulţi factori. Extinderea automatizării, calculaţii complexe, activităţi interdependente, număr mare de produse sau servicii, orizontul de timp al estimărilor, dependenţa de un terţ, cererile clienţilor, timpii de procesare, legile şi reglementările aplicabile şi mulţi alţi factori, unii dintre ei necunoscuţi, influenţează judecăţile despre complexitatea unui anumit audit Perfecţionarea modelului de cuantificare a riscurilor rămân o prioritate permanentă a funcţiei auditului intern. Obiectivele auditorilor interni reprezintă alocarea de resurse de audit într-o manieră optimă, către auditurile cu cel mai mare risc, pentru însănătoşirea activităţilor/subactivităţilor entităţii, iar economisirea de resurse pe baza analizei riscurilor să rămână o prioritate.. 4. Elaborare politici si proceduri contabile. Studiu de caz:societatea de prestari servicii. Politica de contabilitate reprezintă o totalitate de principii, convenţii, reguli, metode şi procedee adoptate de conducerea intreprinderii pentru ţinerea contabilităţii şi intocmirea rapoartelor financiare. Politica de contabilitate constituie o parte integrantă a rapoartelor financiare şi trebuie să fie elaborată de fiecare intreprindere care desfaşoară activitate de intreprinzător şi este inregistrată in Romania, indiferent de tipul de proprietate, apartenenţa ramurală şi forma organizatorico-juridică a acesteia (cu excepţia instituţiilor publice). Elaborarea proiectului politicii de contabilitate poate fi efectuată de către contabilitate, de o comisie specială, compusă din reprezentanţii serviciilor contabil, financiar, juridic şi altor servicii ale intreprinderii sau de firma de consulting (audit). Politica de contabilitate aleasă poate fi examinată şi adoptată prin decizia de protocol a fondatorilor (proprietarilor) sau de Consiliul de directori, iar după aceasta trebuie să fie aprobată de conducătorul intreprinderii. Politica de contabilitate se elaborează in baza ansamblului de convenţii fundamentale ale contabilităţii. Noţiunea "convenţie" inseamnă presupunere (ipoteză), condiţie de la care intreprinderea trebuie să pornească la organizarea contabilităţii şi intocmirea rapoartelor financiare. In IAS 1 "PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE" sunt stabilite trei convenţii fundamentale ale contabilităţii: continuitatea activităţii, permanenţa metodelor şi specializarea exerciţiilor.

Procedura formării politicii de contabilitate privind o problemă (sector) concretă a contabilităţii constă in alegerea unei variante din cateva, admise de actele legislative şi normative, in justificarea metodei alese, pornind de la particularităţile activităţii intreprinderii şi acceptarea acesteia in calitate de bază pentru ţinerea contabilităţii şi intocmirea Situaţiilor financiare. De exemplu, IAS 16 "Imobilizări corporale" recomandă cateva metode de calcul a amortizării mijloacelor fixe: - metoda amortizării liniare; - metoda amortizării accelerate - metoda degresivă. La elaborarea politicii de contabilitate intreprinderea alege acea metodă de calcul a amortizării, care corespunde modelului prevăzut de exploatare a unui obiect concret de mijloace fixe. IAS 18 "Venitul" prevede două variante de constatare a veniturilor din prestarea serviciilor: pe fiecare tranzacţie sau pe stadii de finalizare a acesteia. Intreprinderea alege acea variantă, care permite determinarea mai exactă a mărimii venitului obţinut in cursul perioadei de gestiune. Politica de contabilitate, constituind instrumentul de realizare a prevederilor S.N.C., poate să difere esenţial la diverse intreprinderi. Variantele şi regulile de evaluareşi contabilizare a activelor, veniturilor şi cheltuielilor acceptabile pentru o intreprindere pot să influenţeze negativ asupra rezultatelor activităţii altei intreprinderi sau să fie absolut inutile pentru aceasta. Astfel, in conformitate cu IAS 2 "Stocuri", evaluarea materialelor poate fi efectuată prin trei metode: de identificare, FIFO, LIFO şi costului mediu ponderat.Metoda de identificare prevede determinarea costului fiecărei unităţi a stocurilor de mărfuri şi materiale şi este adecvată pentru intreprinderile cu producţie individuală şi 28 in serii mici. Metodele FIFO şi costului mediu ponderat pot fi utilizate la intreprinderile care dispun de un asortiment bogat şi variat de stocuri de mărfuri şi materiale. Politica de contabilitate in anul curent este aprobată de conducătorul intreprinderii la finele anului precedent şi intră in vigoare incepand cu 1 ianuarie a anului de gestiune. Ea trebuie să fie aplicată de toate subdiviziunile structurale ale intreprinderii, inclusiv de cele evidenţiate intr-un bilanţ distinct, indiferent de sediul lor. Intreprinderea nou-creată işi elaborează politica sa de contabilitate pană la prima prezentare a rapoartelor financiare, dar nu mai tarziu de 90 de zile de la dobandirea drepturilor persoanei juridice. Procedurile şi metodele contabile alese se aplică de intreprindere din ziua inregistrării la Registru Comerţului. Politica de contabilitate aleasă de intreprindere trebuie să fie aplicată consecutiv - de la o perioadă de gestiune la alta. In unele cazuri prevăzute de IAS 1, intreprinderea poate să introducă modificări in politica de contabilitate, adică să nu respecte in decursul anului de gestiune principiul permanenţei. Toate modificările introduse in politica de contabilitate trebuie să fie argumentate şi perfectate prin documente de dispoziţie (ordine, dispoziţii), indicandu-se data intrării in vigoare a acestora. Politica de contabilitate adoptată de intreprindere trebuie să fie dată publicităţii, adică să fie adusă la cunoştinţa tuturor categoriilor de utilizatori ai situaţiilor financiare. Forma de prezentare a politicii de contabilitate este determinată de insăşi intreprinderea.

Insă in toate cazurile politica de contabilitate trebuie să fie inclusă intr-un capitol special al notei explicative la situaţiile financiare anuale. Modificările introduse in politica de contabilitate care influenţează substanţial evaluarea şi luarea deciziilor de către utilizatorii situaţiilor financiare in cursul perioadei de gestiune sau in perioadele ulterioare, cauzele acestor modificări, precum şi evaluarea consecinţelor acestora in expresie valorică urmează să fie specificate distinct in nota explicativă la situaţiile financiare. Dezvăluirea politicii de contabilitate nu justifică reflectarea greşită sau inexactă a informaţiilor şi nu exonerează conducerea intreprinderii de răspundere pentru incălcarea regulilor stabilite de ţinere a contabilităţii şi de intocmire a situaţiilor financiare. Situaţiile financiare au fost intocmite in conformitate cu Reglementările Contabile Romaneşti armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene aprobate prin OMFP 3055/2009. OMFP 3055/2009 solicita ca situaţiile financiare să fie intocmite in conformitate cu Legea Contabilitatii 82/1991 (republicata, modificata si completata ulterior) şi Cerinţele de intocmire şi prezentare prevazute de OMFP 3055/2009. Societatea organizeaza si conduce contabilitatea proprie potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr.82/1991 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si intocmeşte situaţii financiare anuale potrivit prevederilor Ordinului Ministerului de Finante nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a Comunitatilor Economice Europene. Prezentele situaţii financiare sunt intocmite in baza continuităţii activitatii. Fiecare element semnificativ este prezentat separat in situaţiile financiare. Valorile nesemnificative sunt agregate cu valorile de natura sau funcţie similară şi nu sunt prezentate separat. 29 Prin prezentarea politicilor şi procedurilor contabile la societate prestari servicii am ales să prezentăm modul in care sunt inregistrate şi evaluate elementele cuprinse in situaţiile financiare atfel: La inventariere evaluarea activelor imobilizate şi a stocurilor, se face la valoarea actuală, numită valoare de inventar, care se stabileşte in funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei, inclusiv prin considerarea tuturor ajustărilor de valoare datorate deprecierilor. Creanţele se evaluează la valoarea probabilă de incasat, iar datoriile la valoarea probabilă de plătit. In cadrul societăţii se efectuează următoarele operaţiuni: - preluarea documentelor justificative şi inregistrarea lor in ordine cronologică şi sistematică; - inventarierea patrimoniului; - intocmirea registrului jurnal; - intocmirea registrului de casă in lei; - intocmirea fişei contului; - intocmirea statului de plată şi a cheltuielilor cu salariile; - intocmirea declaraţiilor 100 si 102 pană in 25 a lunii, depunerea la Administraţia Financiară; - intocmirea decontului de TVA pană la data de 25 a lunii următoare; - intocmirea declaraţiilor lunare; - intocmirea fişelor de magazie; - intocmirea fişelor de evidenţă a formularelor tipizate;

- intocmirea fişelor mijloacelor fixe; - inregistrarea cheltuielilor cu energia, apa, gazul, telefonul şi alte servicii; - inregistrarea amortizării lunare a mijloacelor fixe; - raportarea cifrei de afaceri la INSE pană la data de 30 a lunii următoare; - intocmirea balanţei de verificare pană la data de 25 a lunii următoare; - intocmirea bilanţului contabil, a contului de profit şi pierdere şi a raportului Consiliului de administraţie.