ANUL I No. 9—10 MAIU—IUNIE 1932

SATUL Şl ŞCOALA REVISTĂ LUNARĂ PENTRU EDUCAŢIE Şl ÎNVĂŢĂMÂNT

S U M A R U L :

Onisifor Ghibu. Despre G. Lombarde- Radice şi despre legăturile pedago­giei româneşti cu pedagogia italiană 185

Giuseppe Lombar do-Badice. Pagini autobiografice 190 Constanţa Bogdan-Duică. Friedrich Froebel 193 Gabriel V. Brumă. Dr. Petru Şpan 195 / Gheorghe Popa. Gânduri pentru ziua de 10 Maiu 196 Gh. Tulbure. Şcoli şi jalbe minoritare 199 Ana C. Iencica. Lecţie de citire cl. III . 2 0 3 Ion Haizea. Societăţile tinerimii 204 I. Constantinescu-Delabaia. Goethe 2 0 6 Const. Iencica. Desvoltarea gustului de citit la copii 2 0 8 Jean Bart. La conferenţia 2 1 2 Zoica Boerescu. Organizarea Grădinilor de copii din Franţa 216 Dimitrie Coga. Vremuri grele 2 2 2

PAGINA JURIDICĂ :

Modificarea legii învăţământului primar şi normal-primar. — Lege pentru modificarea Art 61 din Legea învăţământului Primar din 26 Iulie 1 9 2 4 . — Importantă jurisprudents în materie de pensii. — O casă a sănătăţii c o ­pilului la Ministerul Instrucţiunii.

CRONICA :

Darurile Romei. — Un mare prieten al învăţătorilor. — Cursuri de vară pentru organele de control şcolar şi învăţători. — Examen de lichidare pentru învăţătorii nenormalişti. — întreţinerea materială a bibliotecilor p o ­pulare. — Situaţia bibliotecilor din Praga. — Către cititorii revistei „Satul şi Şcoala". — O dorinţă. — Delà administraţia revistei. — Problemele învăţământului particular. — Expoziţiile şcolare. — Buletinul oficial a) Ministerului Instrucţiunii, Cultelor şi Artelor. — Limba italiană în şcoala normală. — Situaţia învăţământului primar. — Poşta redacţiei.

Institutul de Arte Grafice „ARDEALUL" Cluj, strada Memorandului No. 2 2 . 1 9 3 2

Satul şi Şcoala

Redactată d e : Constantin Iencica şi Dimitrie Goga.

Revista apare lunar, afară de lunile Iulie şi August. Corespondenta privitoare la redacţie se va trimite pe adresa: Dlui C. Iencica, Str. Mârzescu No. 21 Cluj. Corespondenţa privitoare la Administraţia se va trimite pe adresa : Dlui D . Goga, Str. Romei Nr. 2 8 Cluj.

*

Abonamentul 120 lei pe an pentru învăţători; 150 lei pentru şcoale ş i c o m i -telele şcolare. Uu număr 15 lei.

*

Răspândiţi această revistă printre prieteni şi cunoştinţe; în ea se oglindesc ideile şi acţiunea celor cari doresc ridicarea satelor şi a şcoalei primare.

* Cine nu înapoiază, în timp de 10 zile delà expediere, primul număr din r e ­

vista ce i s'a trimis, îl considerăm abonat şi aşteptăm costul abonamentului. *

Amintiţi-Vă că hârtia, tiparul şi lucrul sunt scumpe ; revista se susţine numai din abonamente. Trimiteţi-ne deci neîntârziat costul abonamentului numai pe adresa Administraţiei.

*

In loc de chitanţă, numele abonaţilor se trece pe pagina a 3 -a , a copertei.

Manuscrisele primite ia redacţie nu se înapoează.

*

Lucrările şi revistele primite la Redacţie vor fi amintite la Bibliografia acestei reviste. Rugăm revistele să accepte schimbul.

D E S P R E G. LOMBARDO RADICE ŞI D E S P R E LEGĂTURILE PEDAGOGIEI ROMÂNEŞTI CU PEDAGOGIA ITALIANĂ.

Urmăr ind influenţele pe cari pedagogia r o m â n e a s c ă le-a îndurat î n cursu l t im­purilor din partea diferitelor popoare streine, într'un cure pe care l -am ţ inut la Univers i tatea din Cluj în.anul 1931—32, făceam constatarea , că în t imp ce popoa­rele s lavice .şi germanice a u exercitat dea-lungu l veacuri lor o bogată ş i puternică înrâurire asupra desvoltării pedagogie i noastre , dintre toate popoarele neolatine, n u m a i Francezi i ne-.au inf luenţat ta acest sens , într'o m ă s u r ă m a i m a r e ; depe urma Spaniol i lor şl a Italienilor n'am a v u t de înregistrat p â n ă bine de curând aproape nici o u r m ă directă d e acest fel. Dacă pedagogia spaniolă şi-a putut m a n i ­festa inf luenţa ei indirectă pr in ordinele călugări lor iezuiţi şi piarişti , înfi inţate de Ignatie de Loyola şal Iosif de Cala­sanza , în schimb d i n pedagog ia i ta l iană n u .putem înregistra decât pe neîntrecuţi i scriitori pentru .copii: Edmondo de Amî-cis, autorul cărţii Inimă de copil (Cuore) ş i F. CoModi, sp ir i tualul autor al Păţanii­lor 'lui Ţăndărică şi pe D-na Dr. Maria Montessori, ale cărei idei a u pă truns în­tr'o a n u m i t ă m ă s u r ă în l u m e a noastră pedagogică , fără însă c a p â n ă a c u m , ele s ă fi real izat ceva efectiv to domeniu l edu­caţiei „copiilor mici".

Nici legături le pe care l e -am avut cu Italia în u r m a Uniri i c u Biserica apu­s e a n ă a unuâ m a r e n u m ă r de Români din Transi lvania şi î n u r m a episcopilor de naţ ional i tate i ta l iană, cari au păstorit di­ferite eparhii catol ice d i n vechile Princi­pate r o m â n e şi din România contempo­rană, n'au a d u s cu s ine o inf luenţă a pe­dagogie i i tal iene — file chiar catolică — asupra pedagogie i române.

* Şi totuş, Italia a exercitat a supra noa­

s tră o puternică liinfluenţă educativă.

Dacă n u ne-au impres ionat şi n u ne -au cucerit pedagogii ei propriu zişi, dacă preceptele, s i s temele ş i exemple le lor. ne-au r ă m a s necunoscute, î n schimb, ce farmec negrăit a avut a supra noas tră Roma, spre care n e - a m tr imis în treaga noastră iubire fdiască, .chiar şi în vremuri când ea nu ne recunoştea ca pe fiii ade­văraţi a i ei ! Maica. R o m a şi taica Tradan a u fost, veacuri dearândul , educatori i po ­porului român. Amint irea tor n e u m p l e a sufletul de o nemărginiită mângâiere , spe ­ranţă şi încredere ; s ingure n u m e l e ş i a-mintilrea tor ne în tăr iau miai mult , decâ t orice a l tă pedagogie , a oricui .

Petru Maior şd Gheorghe Şimcai n u s'au întors dim Cetatea eternă nic i c u d o g m e rel igioase, nici c u teorii şt i inţif ice s a u pedagogice , dar a u a d u s ou e i cu l tu l n e ­m ă r g i n i t al Romei. „Eu î ns um i :— spunea' Ardeleanul Şincai î n Cronica sa — m a i adesea a m privit l a .această columnă" ai împărătescului nos tru părinte Traian, c u a l căru i n u m e a u început s ă fie botezaţi p â n ă ş i prunc i i ce lui m a i Umil d in tre urmaş i i vechilor colonişt i a i lui . B ă n ă ­ţeanul Pawl lorgonici, care a petrecut câţ iva a n i i a Roma, l a învăţături le înalte , scria în renumite le Observaţii de limba românească, t ipărite la 1799: „Scânte ia care s'a apr ins în mine l a Roma, n'o pot s t ingo , şi ardoarea către iubita m e a n a ţ i e n'o pot s tampară, decât pr in scrieri le mele". Moldoveanul G. As<achi se duce la, Roma „să sărute ţărâna depe m o r m â n t u -riile s trămoşi lor şi să înveţe a dor virtute", iar, după 1848, S. Bărnuţiu se îndrepta spre Italia, „ca spre m u m a « o m u n ă a tuturor Români lor ş i generatr icea geni i ­lor".

* pedagogă nepreţuită, şi Ital ia m o d e r n ă

Dar n u n u m a i Roma clasică jne-a fost

ne-a încălzit cu ideile ei, în care ne re-g ă s i a m pe noi înşine. In epoca renaşterii noastre naţionale, mar i i patrioţi italienii a u fost dascăli i noştri. D a c ă modeşt i i pe­dagogi români de pe l a mij locul secolu­lui a l XIX nu auziseră n i m i c despre pe­dagogul i ta l ian Mazzini, despre care isto­ria pedagógiai ţării sale spune că „dacă n u ne învaţă, ne fascinează» d a c ă nu dă îndrumări precise, aprinde flacăra entu­z iasmului , prin care transformă pe das­căl în apostol" şi „aduce în şcoală poezia idealităţi i nepieritoare, făcând să res im­ţ i m palpitarea acelor emoţiuni generoase, care au an imat pe martir i i şi pe eroii na ţ iun i i italiene", în schimb Mazziini a fost dascălul mari lor . noştr i bărbaţi de « t a t oari a u creiat România modernă. C. A. Rosetti mărturiseşte că „exilaţii ro­m â n i — între cari era el .însuşi, apoi V. Alexandri, N. Bălcescu, I. C. Brăt ianu ş. a., — lucrară, delà 1848—1857, împreună c u mari i patrioţi Mazziini şi Cavour". Printre îndrumători i sufletului nos tru din aceas tă epocă de m i n u n a t ă călire a ener­g ie i noastre naţ ionale , erau deopotrivă înaripatul moral is t şi cetăţean A. Man-zoni, Tirteul idealurilor Italiei renăscute , A. Berchet, istoricul şi patriotul cu vederi vaste C. Cavour ş i carbonarul intrepid G. Garibaldi, a l cărui n u m e era aproape tot aşa de iubit în masse l e populare, ca .şi a l lui Vodă A. I. Cuza, marele prieten al poporului şi a l l ibertăţii .

.. *

Ce a fost Italia delà 1848—1870 pentru sufletul românesc de pretutindeni, ne-o spune poate m a i b ine decât orice al t document istoric, puţ in cunoscutul vo­l u m de poezii a l e tânăru lu i s tudent ar­de l ean delà Universi tatea d i n Torino, Í. C. Drăgescu, t ipărit chiar în oraşul univer­s i tar pomenit , sub titlul Amor şi Patrie, i a 1870. Drăgescu pornia spre P a r n a s că­lăuzit de Dante, ale cărui cuvinte: Liber­ia va cercando che ö si cava, le i a ca motto . î ş i ia apoi ca tovarăş pe Man-z o n i a l cărui jurământ îl împărtăşeşte pentru neamul său:

S iam fratelli, s iam stretti ad u n patto, Maledetto colui che l ' in frange 1 ) . Şi-1 a taşează pe A. Aleardi, inspirându-

ee d i n versurile:

. . . El la è sepolta m a non è morta. U n popolo non m u o r e 2 ) .

Apoi pe Berchet, cu crâncenele sale cu­vinte :

Fra schiavi e titranni, S ia Tira il sol p a t t o 3 ) ;

apoi pe Mercantini : Senza figli rest iam, piuttosto, o madr i Ma non resti la patria i n m a n dei

ladri 4 ) şi pe C. Oantù, — c u :

Sarà danza a noi l a guerra, Sarà fu lmin ogni m a n , Dara í i a m m a questa terra

Come bocea di v u l c a n 6 ) .

Vo lumul de versuri a l e lu i Drăgescu, inspirat de romantismul, d e spiritualis­m u l şi de patr iot i smul Risorgimentului i ta l ian, este m a i mul t decât u n document -literar ş i istoric: el este u n m o n u m e n t pedagogic .

* N'avem u n s t u d i u a s u p r a tinerilor ro­

m â n i cari a u studiat în secolul al XIX la universi tăţ i le i tal iene. O cercetare se­r ioasă asupra acestei probleme a r dovedi că ace i t ineri s 'au întors d in Ital ia cu u n suf let . mare, pă truns de sent imentul pa­triotic cel m a i cald şi m a i sănătos , dus p â n ă la sacrificiu.

l ) Suntem fraţi, suntem uniţ i printr'uin ( l egământ .

Blestemat să fie cel care îl va f r â n g e s ) Ba (naţiunea) e înmormântată , dar

n u e moartă . U n popor n u moare. s ) Intre sc lavi şi între t irani s ă fie ura

e ingura legătură. 4 ) S ă r ă m â n e m fără prunci, o, m a m e

dar s ă n u r ă m â e patria în mâini le tâl­harilor.

5 ) U n joc v a fi pentru noi războiul, fulger va fi orice braţ, flăcări vor ieşi d in acest pământ , ca dintr'o g u r ă de vu lcan .

Cred că universităţ i le italiene,, î n gene­r a l , au los t m a i favorabile geniului no­s tru national , decât alte universităţ i strei­n e pe care le-au cercetat fiii neamulu i no­stru. A fost o gresală că n u s'a urmări t î n mod s is tematic îndreptarea u n u i cât m a i mare n u m ă r de itineri spre şcolile superioare a le Italiei, după c u m a fost o greşală şi ignorarea l imbi i i tal iene, de­s p r e oare S. Bărnuţ iu scria următoarele: „Precum zic Germanii , c ă pentru dânşi i l i m b a engleză e şi m a i aproape şi m a i neapăra tă decât l imba gal ică (franceză) şi că cea engleză a contribuit m a i mul t la cultura lor cea estetică, decât cea ga­lică, cu toate că aceasta o iub iau p â n ă l a nebunie,, m a i a les î n periodul c â n d n'a fost deşteptat gus tu l Ia dânş i i , a ş a trebuie s ă zicem şi noi că pentru noi l imba i ta­l i a n ă e ş i m a i aproape, şi m a i neapă­rată, decât l imba ga l i că ş i că a r fi con­tribuit m a i mul t la cultura gus tu lu i şi a l imbi i noastre, pe când, din contra, cea g a l i c ă a contribuit n u puţ in la oonrupe-rea l imbii noastre. L imba i ta l iană a fost c e a dintâi oare s'a perfecţionat în poezie -şi proză; operele ei întrec toate operele cont imporane a le Galilor ş i Britanilor" *).

*

î n c ă n'a cercetat n i m e n i p â n ă a c u m pe b a z a publicaţi i lor din presa românească dintre 1848—1870, contribuţia de fiecare m o m e n t a d u s ă de Italia, prin oameni i e i şi pr in faptele acestora, l a consolidarea

^spiritului public românesc de pretutin-denea. Când se va faoe aces t lucru, s e v a •vedea, c ă dacă Franţa ne-a fost î n epoca redeşteptări i noastre naţ ionale de u n n e --preţuit folos prin inf luenţa el pol it ică şi d iplomatică , Italia ne-a fotrtifiicat sufle­tul .prin m a g i c a forţă a ideal i tăţ i i ş i pr in credinţa puternică ş i s en ină în c a u z a unităţ i i noastre naţ ionale întregi . Patri­oţii i tal ieni , cari luptau c u incarnarei, în contra t iraniei Austriei, pentru Italia irredenta, ne -au fost şi n o u ă adevăraţi i -dascăli de irredentism.

*) S. Bărnuţ iu: Pedagogia, Iaşi, 1870s

• p a g . 244.

Sub inf luenţa maicii Rome, în p r i m a jumătate a sec. XlX-lea, şi sub in f luenţa luptători lor italieni dim ani i 1848—1870, poporul român a câşt igat o putere pe •oare n'o avusese nic iodată îna inte : e l s'a renăscut din letargia în care căzuse se­cole dearândui , a câşt igat încredere î n s ine şi în dest inul s ă u viitor, şi s'a în­a r m a t pentru lupta de eliberare ş i unire integrală a tuturor părţi lor în care i s tor ia îl frânsesie.

La 1878, după Războiul pentru indepen­denţă şi după Congresul delà Berlin,, care a .adus Românie i o gravă serie de pre-judiţii , C. A. Rosetti, ca preşedinte a l Ca­merei deputaţi lor, a fost t r imis cu u n mesaj către Regele I ta l i e i In acest me­saj , prin care sa luta pe „regele Patrdei-mame , af irmând că „pentru Români , Maiestatea Sa este şi Rege ai Italieni­lor şi î m p ă r a t a l Latinilor", Rosetti s e adresa aces tu ia în n u m e l e Románia i c u cuvintele: „Imperator, ecce colonia tua! lam libera est hodie quod semper fuit! Accipe, earn sicut Romae filiam!'11).

Ce exemplu m a i grăitor decât acesta , despre influenţa educat ivă permanentă ş i botărîtoare a Italiei asupra r o m â n i s m u ­lui, — chiar ş i fără o înrâurire pedago­gică specială !

* La 1920, întâmplarea m'a făcut să văd

pentru întâia oră Roma, care, mărtur i ­sesc că după educaţ ia m e a d i n Seminarul teologic d i n Sibiu (1902—1905) to tuş n u m ă a trăgea a tâ t de mult , pe c â t a r fi fost firesc. Din primele zile ale petrecerii mele acolo, Cetatea eternă m'a cucerit . Ruinele ei şi monumente le edj, muzeele ş i instituţi i le ei m ă umplură d e u imire s fântă . Univers i tatea ei m ă impres iona profund. Unul dintre cei m a i e m i n e n ţ i dascăl i a i ei, G. Gentile, ou care a v u i fericirea s ă m ă întreţ in în m a i m u l t e rânduri, îmi dădu u n adevărat fior d e ­spre profunda şi puternica cdvilizaţite i ta-

*) împărate , iată colonia t a ! E l ibera, ş i astăzi este ce a fost totdeauna. P r i ­meşte-o, ca pe fiica Romei.

l i a n ă şi, in special, despre idea l i smul fi-losofiei i tal iene moderne. Masivi tatea cu­getări i şi operii aces tu i splendid exem­plar a l geniului i ta l ian m'a determinat să -mi pre lungesc petrecerea to Ital ia şi s ă caut u n contact m a i in t im c u aceasta, s u b toate aspectele . Astfel, aproape pe nesimţite , a m a j u n s s ă cunosc într'o oarecare m ă s u r ă şi pedagog ia i ta l iană, despre care a v e a m n u m a i foarte palide cunoştinţe» şi să -mi dau m a i bine s e a m a despre necesitatea de a strânge cât m a i uruit legături le .şcolare şi cul turale èu Italia. î n d e m n a t p r i n repeţitele s tăruinţe a le D-lui G e n t l e , a m a lcătui t chiar u n Memoriu în această chest iune, pe oare D-Sa 1-a înaintat D-lui Benedetto Croce, pe a tunc i Ministru al Instrucţiunii . După citirea Memoriului , a m avut onoarea s ă fitu invitat la o l u n g ă convorbire de către E. S. Dl. Ministru Croce, în care a m des-bătut, pe rând, s ingurat icele puncte ex­puse de mine , căzând de acord a s u p r a celor mai multe .

La întoarcerea mea d in Ital ia, u n d e a m petrecut m a l b ine d e 4 lunii de zile, a d u c e a m cu mine , prlintre altele, şi o •largă s impat ie pentru pedagog ia italiană, pe a i cărei reprezentanţi m a i de s e a m ă a m avut prilejul să- i cunosc , fie din lec­tura operelor lor, fie personal . Păstrez o neşfearsă amint ire despre cei doi adevă­raţi t i tani ai filosofiilei .şi a i pedagogie i i tal iene .contemporan©, B, Croce şi G. Gentile, a le căror irefoirme m a i târz iu ie -am urmărit cu atenţ iune , şi n u pot ui ta placarea pe care mi -au f ă c u t a , d i n pr imul moment , scrierile al tor câţ iva pe­dagogi , «ani m'au câşt igat pentru tot­deauna şi printre cari cel d intâ iu este G. Lombardo-Radice, a le cărui Lecţiuni de Didactică mi-au atras deosebita luare a-minte . In cursuri le me le de pedagogiei, ţ inute l a Univers i tatea din Cluj, pome­nesc , <ie câte ori n u m a i este icu putinţă, •pedagogia i ta l iană, a .cărei istorie a m şil făcut-o p â n ă a c u m a în .trei rânduri , d u p ă c u m şi la Seminar , a m avut î n c u r s u l anilor, lucrări despre câţ iva pedagogi i ta­l ieni .

î ş i poate închipui oricine, câtă bucurie-a m simţit!, v ă z â n d c ă revista „Satul yi Şcoala" se opreşte într'o serie de n u m e r e ale ei, asupra .celui m a i caracteristic ş i m a i actual pedagog i ta l ian de astăzi, a-supra protesorului Gh. Lombardo-Radice, a cărui «apt ivantă autobiografie a ofe­rit-o cititorilor români .

A m citit cu m u l t ă plăcere .aceste pa­gini , pl ine de vervă, de s inceritate şi d e convingere şi n 'am putut refuza cererea de a le însoţi de o prefaţă pentru broşura, în oare ele urmează să vadă din n o u l u m i n a tiparului.

* B a g de s e a m ă că aceas tă Prefaţă a

luat d imens iuni c a m mari . Cer scuze şi editorului şi cititorilor, şil co legului Lom­bardo-Radice, în speranţa că le voiu ob­ţ inea fără prea m a r i greutăţi .

N u n u m a i larga s impat ie care m ă l ea ­g ă de Italia, m'a făcut s ă m ă înt ind atât de mul t la vorbă, îna inte ch iar de a ajunge la subiectul propriu zis, — cil ş i convingerea in t imă pe care o a m ş i căreia i -am dat adeseori expresie vie, că avem toate motivele de a s t rânge cât m a i mult legături le culturale c u sora noas t ră m a i mare , Italia, şi m a i a l e s de a p ă t r u n ­de cât m a i adânc în fi losofia şi î n peda­gog ia ei, care s u n t .mai apropiate de-sufletul şi de necesi tăţ i le noastre, decât altele. Pag in i l e autobiografice ale D-lui Lombardo-Radice s u n t o dovadă grăi toa­re despre calităţile pedagogiei i ta l i ene moderne , .cari, d u p ă părerea m e a c o ­respund în cea m a i depl ină m ă s u r ă s i concepţiei genuine româneşt i despre pe­dagogie ş i nevoi lor noastre naţ ionale ş i sociale de astăzi .

In ce constă pedagogia lui Lombardo-Radice ?

Mai întâ iu de toate, ea este o pedagog ie lat ină, de creaţiune, de spontaneitate , de credinţă şi de iubire, ceeace o deosebeş te radical de p e d a g o g i a g e r m a n ă s i s t ema­t ică, teoretică, şi adeseori formal is tă , greoaie. A m putea lafdrmà, fără a c ă d e a în paradoxal , că pedagogia lu i L. R. n i c i nu e ceeace se ch iamă de obicei „ P e d a -

gogie". Căci, sub pedagogie se înţelege <le cele mai mul te ori u n complex organic d e régule, după care urmează eă fie exe­cutată pas de p a s educaţ ia .copilului şi predat învăţământul . Ciiine posedă a-cest s i s t em de régule ş i s'a deprins s ă le execute c u cea m a i fidelă exactitate, este u n pedagog, — c ine n u , n u este pedagog.

Graţie acestei cancepţiiuni care stăpâ-, neşte l a noi, şcoala noastră a fost în­zestrată cu sute şi cu mi i de exemplare de special işt i în apl icarea vestitelor „trep­te formale", care reuşesc a t â t de bine s ă omoare orice interes v iu în sufletul co­piilor, să le închidă ochi i în faţa vieţ i i ş i a naturi i , s ă le ologească voinţa şi s im­ţirea şi să-i facă robii s lovelor moarte -din cartea pe care nic iodată n u reuşesc s'o îndrăgească definitiv. Mi-aduc c u oroare a m i n t e d e sutele de şcoli pr imare d i n Ardealul antifoelie, în oare, cu pri lejul inspecţ i i lor mele, mu găsiiam decât rare­ori altceva, pe catedră şi în bănci, decât sc lavi şi v ict ime a le literei celai m a i s t u ­p ide „pedagogii", — atribuită de uni i lu i Herhart. Bietul Herbart, c u m şi^ar fii a-r u n c a t în foc toate cărţile lu i de pedago­gie , dacă ar fii văzut ce cr ime se săvâr­şesc în numele lor, în contra umani tăţ i i !

După L. R., pedagog ia n u se învaţă pe b a z ă de régule, şi înainte de a începe e ă înve ţ i pe alţ i i . Bl în suş i declară că n'a î n v ă ţ a t pedagogia delà pedagogi , întoc­m a i ca şii mare le Pestalozzi , — c i deJia copii. Contactul cu aceş t ia 1-̂ a făcut să în ţe leagă legile, căile şi nevoi le sufletu­l u i . N u experienţa altora, ap l icată d u p ă o a n u m i t ă reţetă fixă, n ic i măsurarea inte l igenţ i i şi a diferitelor apt i tudini c u a ju toru l te mini căror aparate recoman­date de experimenitalişti, s a u a unor .„teste" ingenioase , de oare s e face atâta •uz şi abuz astăzi , — c i respectul pentru •copil şi observarea p l ină de dragoste a manifestăr i lor vieţii spontane a acestuia. Î m b i n a t ă cu propria s a spontanei tate — 1-a d u s pe R. Ia s tăpânirea sufletelor şi î a puterea de a le înrâuri spre ţelurile Înal te pe care şi le-a fixat.

Parale l cu acest respect şi interes pen­

tru copia, care merge p â n ă l a confunda­rea cu ei, — o largă şi înţelegătoare i u ^ bire pentru v iaţa şi pentru trebuinţele poporului, în mij locul căruia şi pe s e a m a căruia trăieşte. Autorul nos tru a înţe les m a i bine, cred, decât a l ţ i pedagog^, că progresul şcoalei n u a t â r n ă de progre­s u l în pedagogie , oi d e m ă s u r a în care învăţătorul izbuteşte să se identifice cu v iaţa şi c u cultura naţ iuni i sa le . O c â t mai adâncă cunoaştere a l i teraturii n a ­ţionale, câşt igată pr in tovărăşia f idelă cu sufletele mari , care a u fost ş i sunt g lasu l naţ iuni i , v a da dască lu lu i o litaJie-nitate mult m a i int imă, care n u se poate să n u se reflecteze î n lecţ ia de fiecare zi, —• a ş a propovădueşte L. R. — U n d a s c ă l care s'a înstrăinat de mişcarea art i s t ică , rel igioasă, şti inţifică, socială şi pedago­gică a naţ iuni i sale, este un învăţător î n ­ţepenit, desvlăguit , — este u n me-dascăl.

Consecvent aceste i eonoepţiiunî, autorul , care a fost ani dearândul profesor de pe­dagogie l a o şcoală normală , a înţeles să în locuiască noianul de teorii pedagog ice seci de prin manua le l e savante c u „lu­crări libere personale", pe care le cere delà elevii să i î n legătură c u v i i toarea lor chemare. Ani întregi, aceşt i tineri cari se pregăt iau s ă a jungă învăţători i popo­r u l u i lucrau fiecare pentru sine, ia s tu­d ierea vieţii sociale , a instituţii lor, a şcoa­lei, a condiţii lor de cu l tură populară î n propria l i r regiune, a folklorului, a dia­lectelor şi a obiceiumiior de tot felul. P e n ­tru obţinerea 'datelor necesare une i ast fe l de lucrări , ei trebuiau să răscolească b i . bliotecile, archivele comunale , vo lumele do statist ici , legi,, .anchete şi .istorii a şcoa­lei, şi s ă i a contact cu autorităţ i le 'poli­tice şi adminis trat ive , s ă se sf ă tuească cu dlireetoriT ş i c u inspectori i işcolari, Bă scrie scrisori şd cereri către învăţător i i dim satele lor, s ă studieze folklórul l oca l şi s ă s trângă fotografii privâtoare l a v ia­ţa să tească proprie.

In ce priveşte pregăt irea s a d e 'Câmnui-tor d e suflete î n şcoală şi înafară d e şcoală, vi i torul învăţător, î n loc s ă fio pus să cerceteze c u m s e poate obţ ine

discipl inarea altora, era pus s ă înveţe a se d isc ip l ina m a i întâ iu pe sine, s tăpâ-nindu-ş i întreaga viiaţă, prin legi int ime categorice. învăţătorul n u este al său , c i a l t ineretului oare i se d ă în grije, al satului , pe care trebue să-1 îndrumeze şi să-1 întărească, ş i a l întregii ţări. In con­secinţă, el n u poate să fie um s i m p l u pro­fesionist rece, ci trebuie s ă se amestece adânc atât în v iaţa i n t i m ă a copiilor, c â t şî în viaţa sa tu lu i şi a ţări i sale , l u â n d o at i tudine netă, ca actor şi ca judecător.

In pedagogia lu i L. R. regulate didac­tice, oricât de mul te ş i oricât de bune ar fi ele, :— n u plătesc n imic . Totul este învăţătorul , care — ca şi Pestalozzi!, —• se încadrează în r i tmul t impulu i său , prin fărâmiţarea sa da fiecare c l ipă în m i n u n a t a operă de creaţiune permanentă şi prin identif icarea sa cu spiritele mar i ale naţ iuni i sa le şi cu dest inele n e a m u ­lui său.

Consecvent acestui punct de vedere, L. R., în pagini le care urmează, nici n u în­cearcă un sistem a l pedagogie i iui , c i n e povesteşte pur ş i s implu cum a lucrat ş i c u m lucrează el în şcoală,, c u m încearcă şi cum izbuteşte într'un domeniu care este n u m a i viaţă, spontanei tate ş i crea­ţ iune , — n u legi, şi n u forme. Şi tot de-

•-aceea nici cartea lu i de Didact ică n u este

o carte ca oricare alta; autorul o î n t i t u ­lează: Lecţiuni de Didactică şi Amintiri din experienţa dăscălească. Rar o carte, pedagogică m a i interesantă şi m a i c a p ­t ivantă decât aceas tă carte trăită. Ea este întrecută doar de .paginile autobiografice ale autorului ei, pe care dascălul r o m â n are fericirea de a le putea citi aci .

Mă bucur din toată i n i m a că d in bo ­gata l i teratură pedagogică i ta l iană con­temporană, în tâmplarea a făcut ca în m â n a învăţătorului r o m â n să poată a-junge tocmai aceas tă lucrare, care n u n u m a i va trezi o largă s impat ie faţă de autorul ei, ci va .avea ca efect şi o des-morţire a şcoalei româneşt i d in maras­mul în care au adus-o multe le teorii ş i s is teme - egale şi seci, pe oare o desvoltare prea puţin sănătoasă a pedagogie i noa­stre de p â n ă a c u m i le-a lăsat moşte^ niire 1 ) .

Cluj, 31 Maiu 1932. ONISIFOR GHIBU,

Profesor de pedagogie la Universitatea din Cluj.

*) Despre Dl. G. Lombardo-Radice s'a mai scris î n româneşte t in frumos şi in i ­m o s articol în Revista generală a învăţă­mântului (Bucureşti , 1930, Februarie), d e d-şoara Aniţa Belc iugăţeanu.

PAGINI AUTOBIOGRAFICE. (Scrisoare adresată domnişoarei Rotten)

de Giuseppe Lombardo-Radice

Abià după această perioadă pot s ă vor­besc despre o complectă experienţă prac­t ică a mea, pentrucă aceas ta începe s ă se s istematizeze într'.adevăr prin educaţ ia în şcoli ş i d in şcoli îmi revine întărită, copiilor mei .

Casa mea a fost terenul m e u principal de educaţ ie experimentală, d in 1911 şi p â n ă azi. î m p r e u n ă cu soţia mea, care mi-e colaboratoare, ba chiar maestră, a m putut să săvârşesc primele cercetări m a i serioase asupra desvoltări i spirituale ale

copilului, s tudi ind pe copiii noştri şi pe­nurii lor prieteni.

S ingurul m e u merit e încrederea: m ' a m încrezut în copii , ba chiar le -am acorda i un credit foarte mare, convins, c ă n u voiu putea obţine delà ei n imic , decât totul l a t impul său , în tocmai c u m n u ne p u t e m aştepta delà u n copil ca să-i crească d i n ţ i i Ia comandă. Le-am dat o educaţ ie s i m ­plă, aproape rurală, fără orice urbanitate-lumească . Casa a fost a lor; n e - a m întins.-eercul nostru de cunoşt inţe n u m a i m u l ţ u -

m i t ă lor, întrucât ne -am împrietenit nu­m a i cu părinţi i copiilor cari erau amic i i copiilor noştri, a m nutr i t interesele lor individuale pe m ă s u r ă ce se manifestau. Rezultatele obţinute prin libera lor ex­perienţă ie%am studiat cu soţ ia m e a în­tr'un capitol d in „At.hena famciuSa", li-m i t â n d u - m ă însă la expres iunea prin de­sen şi la u n gen foarte primit iv de a compune, delà şase ia zece ani .

Insă rezultatele noui s e obţin mereu şi eu sunt ferm convins , că e posibil s ă se ob­ţ ină atar i rezultate delà orice copil nor­mal , delà cercetările ştiinţifice până l a posesia ingenuă, la povestea născoc i tă şi i lus trată de copii; p â n ă la improvizări muzica le a le poeziilor s imţite din .adânc; p â n ă la traducerea în scene a l e romane­lor preferate şi ale motivelor d in poveşti; la colecţ iunea istorică pentru Mustrarea episoadelor şi a l e figurilor istoriei ant ice s a u o i «roilor moderni naţional i ; p â n ă l a formaţia spontană de mic i enciclopedii sau lexice .interesante; şi aşa m a i departe.

Materialul preţios, pe oare l-am cules , datează pe deaîntregul d i t t r e 1916—1926, şi s e ' c o m p u n e d i n cadouri libere, pe cari mi le-au făcut copiii mei peratru z iua m e a (serbarea principală a casei, d u p ă obice­iu l i tal ian).

Comparaţi cu al ţ i elevi de ace iaş vârstă, cari frecventau şcolile, copiii me i erau totdeauna foarte înapoiaţi dintr'un a n u ­mi t punct de vedere, iar d i n alte puncte de vedere erau foarte înaiinitaţi; î n s ă în ceiace erau înapoiaţi , a u avansa t apoi repede de s ine . Mama-învăţătoare Ie dă ­dea lecţii acasă . Dar n u se poate zice că erau lecţii î n adevăratu l s e n s al cuvântu­lui : erau mic i construcţi i , sugest i i s a u în­demnur i date la momentu l oportun. Nici-u n studiu regulat , c u împărţiri ş i sub-împărţiri; câteodată zile s a u s ă p t ă m â n i întregi dedicate ia sat i s facerea u n u i s in­g u r interes, de exemplu, de a desena, de a construi, a cult iva s a u a colecţ iona. Insă toate aceste n u serveau la încuraja­rea capacităţi lor şi valorilor personale, dar pentru a fixă gustul şi voinţa, pentru

a da întregei lor vieţi direcţia a legeri i personale, a spiri tului critic, a judecăţ i i personale , a colaborării.

Partea cea m a i interesantă a produe-ţiilor copilăreşti (şi n u a experienţei noa­stre luată î n sine), a îngrijit-o pr ietenul m e u Prof. A. Feri iére , care e u n o m d e o rară .capacitate penetrativă.

Alţi prieteni îi z iceau mereu în contra fericitelor rezultate domestice: „Ei bine, voi obţineţi mul t delà copiii voştri, pen­trucă a u um mediu şi apt i tudini speciale". Acest lucru m ă făcea aproape să turb. „Nu", — răspunserăim — căci toţ i copiii l ă ­saţ i normal i tă ţu lor sunt aşa şi pot f i aşa; noi, .adulţii, suntem cei car i înnăbu-ş im manifestaţ i i le sufletelor lor.- In 30 ori 40 de a n i educaţ ia moastră de s ta t v a fi chemată barbară, cu toată ig iena, edifi­ciul frumos, programe, învăţători herbar-tieni, inspectori, examene şi aşa m a i de­parte. Voi judecaţi aşa pentrucă n u v ă mai aduceţ i a m i n t e de ceeace eraţi vo i înşivă, c â n d eraţi copii. Voi v'aţi pierdut copilăria aproape de tot; .amintiţi-v'o ş i •nu veţi m a i vorbi aşa ! Orice copil e poet, pictor, sculptor, cântăreţ, botanist , teolog, chiar filosof (ca un copil !) ş i tot ce vreţi, ca copil !" Puţ in , câte p u ţ i n minam câştigat a l ţ i aderenţi. Azi pot să lucrez asupra manifestaţ iuni lor aprecia­bile a copiilor d in onaşe, regiuni întregi . In cartea mea „La buona messe" a m putut de exemplu, s ă reculeg şi s ă anal izez m a -nifestaţ iuni de l imbaj grafic copilăresc din regiuni întregi; deosebit de importan­te pentru valoarea lor art ist ico- infanţi lă (vorbesc de o ar tă „iniţială"), sum* a-cele a le copii lor din şcol i le Sienei.

Experienţa m e a personală teoretizată î n „LezionJ di Didattica" este cea care .trece aş zice chiar înrădăcinată prin; ex­perienţa altora. Azi, casa m e a e p l ină n u n u m a i de creaţ iuni le copiilor apropiaţ i de mima, dar chiar a mi i de copii s trăini . Se poiata spune că n u trece zi fără să -mi sosească d in careva .parte a Italiei şi d i n colonii câte-un pachet de desene de şco­lari delà 5 ia 12 ani , sau observări ştiinţi-

fice, făcute de copii; s a u d e mic i registre a l e vieţii de copii . Iată „materia pr ima" a pedagogiei me le din aceşt i an i ; prin ea caut să proectez profilul didactic a l şco­lilor noastre, şi n u rareori m i se î n t â m p l ă să descoper printre copi i s inceri şi naivi, pe cei car i sunt ce i m a i naivi , deci ce i m a i original i : adevăraţ i art işt i fără să-şi dea seama.

învăţători i mei ştiu deci că e u doresc s ă mi se «trimită n u m a i colecţiile a tot ce scrie s a u desenează u n copil cel puţ in t imp de u n an. A m colecţii preţioase a l e act ivităţ i i expresive ale unor copii s a u grupuri de copii d in t i m p de patru, cinci, până la şase a n i consecut iv i

Acesta este marele premiu, pe care m i l -au dat învăţători i i tal ieni: şi eu cred, că n imeni n'a fost răsplăt i t cu m a i m u l t ă generozitate pentru -oboselile lui . Ar fi poate mai uti lă pentru m i n e şi mai de­monstrat ivă pentru alţ i i o şcoală înteme­iată ş i condusă de m i n e personal , u n a dintre atâtea „şcoli noui"? Eu cred că n u . De multe ori a m fost ispit i t să fac o şcoa­l ă a mea de copii; odată e r a m pe punctu l

"6ă cedez ispitei, adus de către Giuseppe Prezzolini în legături cu o nobilă mece-nată , care voia s ă d e a şa s ă găsească m i j ­loace pentru acest scop. Nu^mi pare rău • că .am 'avut puţ ină s tăruinţă î n aceas tă -•voinţă a mea.

La început îmi şoptiâ u n inst inct • obscur, apoi vocea clară a conşt i inţe i mele îmi spunea că trebuie să consider orice şcoală aşa, cum consideră credinciosul orice biserică de credinţa sa, Par'că u n suflet mai rel igios decât ceilalţi îş i con«-strueşte mereu o „biserică nouă"? Nu: el se roagă ori şi unde găseşte u n altar con­sacrat credinţei sale, fie în u m i l a biseri­cu ţă sătească, fie î n superba catedrală. Tot aşa şi cel ce educă, în sensul c ă vrea s ă libereze copilăria, m u n c e ş t e pentru "idealul s ă u or iunde găseş te o şcoală. Lu­crul important pentru cel ce studiază peda­gog ia şi n u are norocul să fie învăţător, este ca s ă menţ ie legături le cu orice fel

'de şcoa lă şi s ă se împrietenească cu în ­

văţători i cari le conduc, fie în apropiere , (fie î n depărtare.

Aceasta e «deci datoria morală şi ş t i in ­ţifică a pedagogului oare vrea să-ş i pue în .practică ide ia şi pot s ă s p u n că a m săvârş i t o asemenea datorie, u r m ă r i n d viaţa a foarte mul te şcoli c o m u n e şi de­venind prietenul învăţători lor cari m u n -c i a u serios. Astfel mi s'a întâmplat s ă descoper muite „şcoli noui" în şcoli co­m u n e , şi a m putut să relevez Ital ienilor capodopere de apostolate «educative, îna­inte necunoscute <dj tot, sau aproape de tot.

Acest gust de a cerceta şcolile s'a n ă s c u t în mine într'un mod «apreciabil «din 1915, epoca primelor mele legături c u La Mon-tesoa. După război a m început «o m u n c ă •pasionată, m a i mul t ca s i s tematică de i n ­specţii de şcoli îndepărtate şi de vizite. A m «publicat deja primele rezultate care î m i păreau demne de atenţie , a n u m e s t u ­diile despre „Capiii Alicei Franchetti", „Şcoala din M«uzzano", „Şcoala din Pila",, „Şcoala condusă de E. Peűloni la Lugano", „La Rinnovata", „Şcolile pentru ţăran i i «din-Agro Romano" (în opera „Athena fan-«ciulla"). A m 'publicat şi diferite s tudi i a-supra unor copii din Pugl ia , «din oraşele Tuni şi Bari („Scugnizzeria pugliese"), a-supra jurnalului une i fetiţe d i e Siema („Sergio"), a supra unu i ţărănaş-poet Ve­net ian, descoperit prin metoda «activă („Grespan il contadlnello"), asupra „Por-tomaggiore"-i etc. şi dacă Dumnezeu î m i dă viaţă, sper s ă i luminez .aspecte noi a l e minţ i i copilăreşti, cari mi -au fost relevate de către învăţători i car i ştiu să respecte copilăria. N'aş fi totuş complect î n r ă ­spunsu l m e u la gent i la Voastră întrebare, s t imată D-iră Rotten, dacă n'aş amint i faptul, că, bine s a u rău, «am munc i t chiar şi d irect . la organizarea şcolilor ş i pentru a le da o oarecare directivă personală. I n 1908, după cutremurul din Masina, î m ­preună cu alţii , a m sfătuit pe o d o a m n ă generoasă d in Catania, Irene Pace F a r -sani, să întemeieze o asociaţ ie femenină. de ajutor educativ, la început pentru re-

i u g i a ţ i i cutremurului (eu însuimi a m fost n n refugiat al dezastrului) , apoi în m o d stabi l pentru copii şi m a m e l e poporului d i n Catania. Se ivi astfe l „Uniunea fe­mei lor oataneze", căreia i -am fost sfătui­tor pedagogic m a i mul ţ i a n i dearândul . Această asociaţie, în -afară de mul te a l te realizări bune, are o şcoală de or ig ine

.particulară, î n s ă recunoscută ca ega lă cu cele publ ice de către comună , în oare şcoa­l ă so urmăreşte metoda act ivă î n m o d îndestulător. S'a început c u u n azi l de direct ivă montesor iană, î n 1910, condus de o elevă a mea: iD^ra A n n a Gandolfo, care a întrebuinţat metoda montesor iană cu o a n u m i t ă libertate; acestui az i l i s'a adăugat puţ in câte puţ in c lase .populare, cu mare teren pentru muncă , cu carac-treul principal împrumutat d e ajutorul dat de elevi mic i lor azi lului , formâmdu-se ast­fel pentru capacitatea m a t e r n ă şi soc ia lă .

Azi, m u n c a neobosită a doamnei Pace F a r s a r i a creat o şcoală complectă, pen­t r u copii delà 3 4a 14 ani , care e u n a dintre cele m a i bune „şcoli comune" în­sufleţite de spiritul „şcoalei noui".

Din 1920 p â n ă la sfârşitul a n u l u i 1922 a m colaborat în Sici l ia c u Gaetano Pia-cenitini, organizatorul „Asociaţiei .pentru Interesele Italiei sudice". In acel t imp .am •căutat s ă deosebesc şcolile Asociaţiei d u p ă felul de m u n c ă a l şcolarilor (pescuit, m i n ă ,

agricultură) , a m potrivit ş coa la cu r e ­giunea, in troducând dialectul pentru s c o ­pur i didactice, .conceput ca punctu l c e n ­tral de referire şi compi lând căr ţ i de gust popular, a supra Sicüiiei; a m făcut s ă se consacre câte-o zi pe s ă p t ă m â n ă o c u ­paţi i lor libere recreat iva Erau, to total , mic i încercări , în sensu l reformei l u i Gen­tile, care n u s'a ivit încă. In 1923 ,şi p â n ă la mij locul a n u l u i 1924 a m colaborat c u minis tru l G. Gentile ia reforma şcoa le i i ta l iene, ş i a m a v u t ocazie s ă cons ta t bunăvo inţa şi r â v n a foarte multor învăţă ­tori, ceeace a m încurajat d i n toată p u t e ­rea mea.

Ceeaoo pot s ă preţuesc azi c a u n prac ­tic, n u e meri tu l m e u : v ine delà î n v ă ţ ă ­torii i tal ieni şi a lor e toată recunoş t in ţa mea .

Acum, genti la m e a Colegă, îmi d e p u n tocul, pentrucă, dacă n'ar trebui să scr iu mult încă, n'aş găs i a l tceva să m ă răsp lă ­tească pentru m u n c a mea. Cărţile pe oare le -am scris asupra „Reformei şcolii" n u sunt decât o întâie arvună a mare i răsp la -te oare va dura toată v iaţa mea .

R. Institute* superiore di Magistero. al dv. cel mai respectuos G. LOMBARDO-RADICE.

(Trad, de d-ra Olga Caba).

*

FRIED RICH FRO EBEL. 1782 Aprüie 21.

Zilele trecute s'au împl in i t 150 de a n i •delà naşterea Iui Froebel.

El n e aparţ ine şi nouă Români lor pr in ' întinderea ce s'a acordat ideilor lu i ş i prin practica şcoalelor româneşt i de copi i mici .

In patr ia lui , şcoala lu i Froebel s'a desvoltat enorm, s e m n c ă acolo iubirea de copii ş i grija de vi itorul lor social e s t e m a i m a r e decât l a noi, de pi ldă. Lia astfel

<le grije tocmai greutăţi le economice ac -"tuale iar trebui s ă ne s i lească a gândi , s ă •consimţim a spori inst i tuţ i i le froebeliene,

care sunt o mângâ iere pentru copii, u n spor de vesel ie şi o bază a educaţ ie i fi­zice şi sufleteşti .reuşite.

Binele aces ta la început, n ic i în p a t r i a Ini n u a fost înţe les de toţi. S'a . întâmplat ca niş te mărg in i ţ i a i patriei sale s ă î n ­chidă şcoala froebelienă ! Cui mi-i e s t e azi ruş ine de aşa ceva, în Germania? Cui nu- i va fi odată ruş ine că , putând, n u a sprij init azi , . a tâ t câ t merită, ş coa la ro ­m â n e a s c ă froebeliană?

Profesorul Dr. WiBibald Kilatt găse ş t e a c u m că încă nici astăzi n u s'au ex tras

şi popularizat, din Froebel, d in opera lu i „Menschenerziehumg", toate ideile rodnice depusa în această operă.

Se vede că toate ideile bune a u de dus luptă grea până să a jungă a cuceri lu­mea . Profesorul Dr. Klatt î i .caută iu i Froebel predecesorii, pentrucă s ă arate c ă ar fi putut s ă fie şi altfel, m a i uşor de admis întrucât l u m e a eră pregăt i tă . Predecesorii găsiţ i de Dr. Klatt s u n t toţi gânditori i mari: Luther, apoi Comenius — acesta „fiind întâ iul care a cugeta t m a i complet despre trebuinţele copiilor mici".

Comenius , tră ind într'o vreme |grea, caşi a noastră, a văzut m u l t ă mizerie în­durată de copii; mizeria lor 1-a îndemnat a se gândi la fericirea lor şi a cere îngri­jiri pentru ei. El lena cerut grăd ina şi locul pentru joc, expr imând astfel de m u l t o idee a lui Rousseau, oare a r f i s t rămutat toată şcoala, toată educaţ ia co­piilor în natură, i n aer liber.

Rousseau a inspirat pe Pestalozzi ş i Froebel.

Despre Froebel, Klatt s p u n e că, d u p ă alte încercări, şi-a găsit , în sfârşit , me­nirea de-a forma oameni , m u n c i n d c u devotament. A forma oameni î n s e m n e a z ă a-i forma de mici , a le găs i de mici pri­lejuri ca binele s e m ă n a t în ei d in naştere s ă se poată desvoltà fiind ajutat conform vârstei şi ta mijlocul unei societăţi şco­lare de aceiaşi etate şi de fire, de copii !

Puterea de m u n c ă a lu i Froebel i-a consolidat-o credinţa c ă are o m i s i u n e Dumnezeiască . Froebel erà u n mare cre­dincios; în toată l u m e a el bănuia o în­trupare a dumnezeiirii; c u atât mai mult î n copilaşi /nevinovaţi. Klatt î l compară, foarte curagios cu mes ian i smul vechiu-creştita.

Aşa se explică călători i le Iui, oarecum apostoleste; deasemenea entuz iasmul cu care vorbià în adunări , în t ipăriturile luL în apeluri , în cursurile- de şcoală mo­d e l ce le făcea şi în credinţa că în curând v a a v e a multe eleve, m a i a l e s eleve, care

să ducă m e s i a n i s m u l educat iv în f a m i ­liile lor, odată.

P a r t e a aceas ta a ideilor lui , tendinţa: de a pune temeiu educaţiei mamelor v i i ­toare,, este într'adevăr o ideie mes ianică; pentrucă a pune l a dispoziţ ia mamelor acest exemplu, care este şcoala froebel ia-nă , în semnează a întemeia în fami l i i : exerciţiul fizic şi sănătatea , cântecul şi veselia, jocul şi bucurii le lui , jocul şi sociabil i tatea copi lărească, povestea ş i interesul pentru desvoltarea fanteziei, etc.. etc. Fireşte această menire a şcoalei de-copii mici pretinde ea tot ce se face în e a să devie public, să a tragă lumea, s pre imitaţ ie ş i spre ajutor.

î n c ă o observare a lu i Klatt merită a> fi reţ inută.

In faţa froebeMianismului s'a ridicat, oa o concurenţă, metoda MontessorL D o a m n a Montessoi i are, însă, a l te sco­puri. Materialul ei n u este meni t jocuIuL „Ea voeşte ca copilul s ă fie e m a n c i p a t cât m a i repede d in l u m e a s a de fantezie-şi vis copilăresc şi d u s spre lucru c u s i s ­tem. Ea este veselă c ă adeseori copiii ei de patru ani pot citi şi scrie ş i calcula !" Montessori are cel puţ in u n defect: m a t u -risează prea repede pe copil; pe când î n Froebel, copilul rămâne el, crescând a b ­solut fireşte, copilăreşte.

Comparând ftroebelianismul românesc-cu puţ inul ce-tajunge până l a no i din l i ­teratura străină, s i m ţ i m mereu durerea că s tatul nostru este încă departe de-o formă şcolară froebeliană bine desvolta-tă. Din mizerie şi nepricepere n u se poate-construi vreo şcoală dotată bogat. S ă sperăm că aceas tă şcoală ideală ne-o re ­zervă un viitor mai apropiat decât îl bă­n u i m acum. Toate greutăţ i le acestea n u trebuia să ne împiedece, însă, oa în for­mele ce le a v e m s ă t u r n ă m d i n tot suf l e ­tul nostru m u l t ă iubire pentru copii, m u l t ' zel pentru realizarea tuturor intenţiMor lui Froebel şi împl inirea treptată a l ip su ­rilor ce le a v e m încă .

CONSTANŢA BOGDAN-DUICÄ Dir. şc. de copii mici Nr. 6. Cluj...

DR. P E T R U SPAN.

In luna Martie, a. c. s'au împlinit 21 ani delà moartea unui mare peda­gog ardelean, pomenit foarte r a r de cei cari n 'a r trebui să-l uite. Da­că nu ar fi un gimnaziu de băieţi — pe valea Arieşului — care îi poartă numele şi în care se aminteşte în fie­care an elevilor cine a fost cel cu a cărui nume a fost botezată instituţia în care îşi luminează mintea, desigur că memoria acestui pedagog a r rămâ­ne în besna uitării. Ne-am obişnuit a sărbători străinii şi a pomeni dife­riţi savanţi universali dispăruţi, însă uităm că avem datoria sfântă de a pomeni şi preamări şi români de ai noştri, cari o viaţă întreagă s'au nizuit să fie folositori neamului din cari au făcut parte. Un pedagog român, cunos­cut poate numai în Ardeal şi despre care azi nu se mai vorbeşte, a fost Dr. Petru Şpan.

E greu a fixa în cadrul unui articol personalitatea lui Petru Şpan. Voiu încerca a scrie pe scurt din viaţa şi opera acestui pedagog.

Dr. P . Şpan s'a născut în com. Lup-şa (jud. Turda) — pe frumoasa şi pitoreasca vale a râului Arieş — diu săteni de frunte. Dupăce a terminat şcoala pr imară din satul natal, a tre­cut la şcoala de stat (maghiară) din Trăscău (azi corn. Rimetea — jud. Alba).

Aci a stat un an, an considerat de Şpan ca timp de tortură şi umilinţă sufletească, faţă de timpul frumos pe­trecut la şcoala umilă şi săracă din Lupşa.

Delà Trăscău a trecut la liceul din Blaj, apoi la seminarul „Andreian" din Sibiu, unde a avut fericirea să asculte lecţiile celui dintâiu pedagog român, I. Popescu. Fiind un elev emi­nent, i s'a acordat o bursă în anul 1884, pentru desăvârşirea studii­lor în străinătate. .Şpan s'a înscris

la universitatea din Viena, unde ar. audiat cursurile lui Vogt. De aici: a plecat la lena unde ajunsese profe­sor D. W. Rein, care deschisese u n seminar pedagogic şi unde Şpan ş i -a . luat doctoratul în ştiinţele filosofice în anul 1887. Delà Jena s'a întors în A r ­deal cu gândul de a se pune în slujba. neamului său, cu toată puterea de-muncă şi cu tot devotamentul. El a. fost mai întâiu profesor la şcoala ci­vilă (gimnaziu) de fete a „Asocia-ţiunii", apoi a trecut profesor la se­minarul „Andreian" din Sibiu. Ca: profesor a funcţionat 19 ani.

Şpan a făcut din catedra sa un a-postolat. Susţinea principiile pedago­gice ale lui Herbart, pentru care a a-vut o atracţie deosebită din tinereţe,,., mai ales că a avut ca profesori,, elevi de ai acestuia. Şpan doria o> şcoală naţională — românească — din ai cărei elevi să iasă „oameni de* cinste, de omenie, oameni cu carac ter moral-religios".

Deaceea el a pornit o luptă apr igă , pentru răspândirea ideilor sale prin*, presă, pr in scrieri şi conferenţe. AL susţinut din toate puterile sale două:„ chestiuni:

1. în lă turarea poveştilor străine dirtí cărţile de şcoală şi

Q. Alegerea povestirii naţionalef-pentru învăţământ.

I n şcoală făcea lecţii uşoare şi a— tractive, respectând mult individuali­tatea elevilor. In. felul acesta se a-propia de principiile şcoalei actuale-

— şcoala activă — fiind şi un duş­man neîmpăcat al plagiaturilor care-^ nu se potriviau nici cu şcoala, nici cu sufletul poporului român. EI cerea creaţiuni proprii, lucru r a r pe atunci* în domeniul pedagogiei. Susţinea că" numai cu ajutorul unui corp de î n ­văţători pregătiţi, harnici şi conştienţi^ poporul român va ajunge stăpân pes

•comorile sale sufleteşti. Şpan avea -convingerea că neamul românesc, a--suprit de veacuri, va termina odată cu suferinţele şi-şi va îndeplini idea­lul. Afară de ideile propagate verbal, el a scos revista „Vatra şcolară". A scris o mulţime de cărţi din domeniul pedagogiei dintre care amintesc: Studii pedagogice. Treptele formale ale în­văţământului, Idei pregătitoare în pedagogie, Rolul poveştilor în educa-ţiune, Lecţii de psihologie, Lecţii de

"didactică, Lecţii de pedagogie. Cărţile acestea sunt de o valoare de

netăgăduit. Păcat că nu se citesc şi nu -se găsesc uşor. Le recomand colegilor întrucât în ele vor găsi multe învăţă­min te folositoare. Pentru a cunoaşte m a i bine pe acest pedagog, cititorii pot •consulta revista „Vatra şcolară" din Martie 1911. închinată lui Şpan cu «•ocazia morţii; conferenţa „Dr. Petru

Şpan" de dl. N. Regman (Tipografia românească — Bucureşti) nrecum şi articolul d-lui Lucian Bologa din re­vista „Ardealul tânăr", Anul I, Nr. 4. .Cluj.

Pentru a-i eterniza memoria, aso­ciaţia învăţătorilor, subsecţia Baia de Arieş — sub conducerea celui ce sem­nează aceste rândur i •— a luat iniţia­tiva încă din anul 1930, de a ridica un bust acestui pedagog, ca un prinos de recunoştinţă din partea noastră.

Iniţiativa aceasta a fost luată în-t r 'un timp când criza se accentua zil­nic şi când orice perspectivă de rea­lizare pare imposibilă. Totuş prin stă­ruinţă, se fac multe şi avem credinţa că ce ne-am propus, vom realiza.

GABRIEL V. BRUMĂ, înv.

Baia de Arieş — Turda.

GÂNDURI P E N T R U Z I U A D E 10 MAIU.

Aţi s imţi t cu toţii măreţ ia u n u i pisc î n a l t de munte . El ce l d in tâ iu apare î n ra­de l e străluoitoare a le răsări tului , e l stă-r u e cel din u r m ă în l u m i n a pal idă a a-m u r g u l u l . Călătorul, a j u n s acolo, î ş i p l i m b ă jprivájTile! spre; orizonturi largi , m ă s o a r ă din ochi c u mândrie prăpăst i i le pes te care a trecut, priveşte cu păreri de r ă u la că i le rătăcite pe care şina cheltuit z a d a r n i c străduinţele ş i urmăreş te c u bucur ie pe cele oare l^au dus l a ţ intă ş i care, oricât de încurcate şi de grele

•ar fi fost, toate se adună către cu lmea ^muntelui, culmea idealului realizat. î n ­c â n t a t de ţ inta la care a a juns , ©1 soarbe .din plin aerui curat a l înălţ imilor , îş i :s imte puteri le dim nou împrospătate ş i 'n •ochii lui c u scl ipiri .aprinse, î i c i t im a-T â n t u l spre noui cu lmi , epre noui idea­lur i . . .

Istoria unui popor înfăţ işează o nesfâr^ s i tă urmare de asemenea culmi, ieşite în l u m i n ă din neguri le trecutului , prin sbu-

e i u m ă o l e grele a le suf letului neamulu i . Ele înfăţ i şează realizări le treptate ale idealurilor de v iaţă , urmărite de poporul nostru în curs de veacuri . Sub raportul acesta, sărbătoarea de 10 Mai este e u deo­seb ir i s imbolică, ea în truchipând cele mai însemnate realizări a le istoriei noa­stre contemporane, începând ou înteme­ierea dinastiei , cont inua™! cu proclama­rea 'independenţei şi încoronarea celui dintâiu rege şi cu lminând în realizarea u-II it aţii noastre naţ ionale .

N u voiu face aci i s toricul faptelor săr­bătorite, îndeobşte cunoscute . Să popos im însă şi noi pe culme, ca şi călătorul d e care vorbiam, s ă a r u n c ă m o privire fu­gară asupra căilor pe c a r i l e -am bătut, să n e g â n d i m o c l ipă la puteri le pr in cari ne-am ridicat, eă ne puri f icăm sufle­tele po această culme a idealuri lor reali­zate şi să ia î n t r a r i p ă m cu noi avânturi , spre idealuri noui .

După o concepţie modernă a istoriei,

faptele omeneşt i se în lănţuesc în curge­rea vremuri lor ca n i ş te u n d e urcătoare ş i coborîtoare, produsa de energia sufleteas­că a oameni lor (V. Pârvan: Idei şi forme istorice). întrebarea ce se i m p u n e deci fa. legătură c u cercetarea trecutului ş i va­lorificarea lui pentru prezent este: Ce su­flet s t ă l a temel ia desvoltări i noas tre i s to­rice, cari sunt însuşir i le aces tu i suflet manifes tate constant în faptele trecutu­lui? Cum inimic n u se creiază d in n imic , c i totul e devenire d i n ceeace a fost, răspunsul acestei întrebări are cea m a i mare însemnătate pentru perspect iva vii­torului nostru.

Şi iată, c ă nesfârş i te l eg iuni de luptători pentru n e a m şi ţară — mantia de purpură voevodală, sfâşiate , alături de c ă m ă ş i ţă­răneşt i în ace laş apr ig vârtej de moarte a l bătăl i i lor — apar neîntrerupt în viziu­nea trecutului nos tru şi n e a m i n t e s c Ia fiecare pas , că eroismul şi spiritul de sacrif ic iu e u n u l d i n caracterele funda­mentale ale sufletului naţionali. Scrie cro­nicarul Grigore Ureche despre lupta de là Valea-Albă: „ — ş i - a u d a t războiu, Iulie 26, şi m u l t ă vreme tră ind războiul neales , de a m b e părţi le osteniţi, ş i Turci i tot adăogându-se e u oaste proaspătă, iar Mol­doveni i obosiţi^ îşi mevitaduMle ajutorau n ic i de o parte, a u picat, n u fieşte c u m , ci p â n ă la moarte se apăra ; n ic i biruiţ i dintru arme , ci stropşiţi de m u l ţ i m e a tur­cească, a u r ă m a s i zbânda l a Turci. Şi atâţ ia de a i noştr i au pierit, câ t a u înăl -bit de trupuri le celor pieriţi' poiana, unde au fost războiul. Şi mulţ i din boierii .cei m a r i a u picat , şi viteji i cei bună a u pierit cu totul atunci , şd fu scârbă m a r e î n toată ţara, şi tuturor domni lor ş i crai lor de primprejur, dacă auz iră c ă a u căzut Mol­dovenii supt m â n a păgânilor".

D a r jertfele războiului pentru uni tatea naţ ională? Fiecare d i n no i are u n pă­rinte, un fiu, u n frate — pe u n u l d in cei m a i apropiaţ i şî dragi . a i noştri , car i s ă mărturisească , pr in jertfa l o r supremă, puterea de ero i sm ş i sacrif ic iu ia aces tu i neam. S iguranţa de azi şi de m â i n e a ţării noastre s tă încă pe vârful badonete-

loi". Ce garanţ ie m a i m a r e a m putea avea. . pentru viitorul nostru a m e n i n ţ a t de f u r ­tuni , decât conşt i inţa c ă f iecare d in n o v potrivit unei tradiţi i a tât d e glorioase, v o m aduce ou dragă in imă pe a l taru l , ţării , jertfa cea inare, jertfa vieţii ! . . .

Strămoşi i noştri — ca şi nod — a u s o e o -tit acest p ă m â n t vrednic de oricâte jertfe»., pentru frumuseţea ş i bogăţ ia lui . In h o ­tarele acestei ţări a s trăluci t Odinioară, prin bogăţie şi frumuseţe o „Dacia felix". Mitropolitul Dosoftei s e exprimă as t fe l : Descălecat-au ţara Domnul Dragaş-Vodă. Fericită, buvacă, cu tot felul de roadă..

Miron Costim îşi compară ţara c u E g i p ­tul: „N'o tatreci n ic i tu, Egbipete, c u toată a ta fală", iar Dimitrie Cantemia?-n u pune întru n imic m a i pe jos Ceah lău l Moldovei de Olimpul Zeilor greceşti .

Mai apropiat d e epoca noastră , Bă leescu descrie ţara Ardealului astfel: „ P e cu l ­m e a Carpaţilor se înt inde o ţară m â n d r ă şi b inecuvântată între toate ţările l ă s a t e de D u m n e z e u pe p ă m â n t . Ea s e a m ă n ă a fi u n măreţ palat.... U n brâu de m u n ţ i oco­leşte toată aceas tă ţară, precum ziduî o cetate".

Dar m u l t m a i delicat, decât l a aceşt i scriitori, g ă s i m sent imentul poetului popular, oare începe balada „Miorita" aşa . de frumos:

„Pe-un picior de plain Pe-o gură de ra%u ...

Trebuia s ă înche iem aceas tă ordine d e idei în depl ină înţelegere cu maestrul Via— huţa , care l a rându-d a descr is şi el a t â t de fermecător frumuseţ i le ţări i :

„într'o ţară a s à de frumoasă , c u u n trecut a tâ t d e glorios, în mij locul unui-popor a t â t da deştept, — c u m s ă n u file o adevărată religie iubirea de patrie ş i c u m să nu-ţ i r idici fruntea, c a fa ln ic i i s t rămoş i de odinioară, m â n d r u că poţ i spune: s u n t R o m â n !" (Rom. pi torească) .

Şi totuş m â n d r i a aceas ta îndreptăţiită, n'a fost nic iodată trufaşă. U n profunct ' sent iment re l ig ios a păstrat d in cele m a i îndepărtate t impuri echil ibrul -vieţii s u ­fleteşti a acestui n e a m . Nic iodată mu t r e ­buia să ui tăm, c ă s u n t e m cel m a i vechittK

„popor creştin din răsăritul Europei, că -ara apărat veacuri dearânduil cu l tura • creş t ină a apusului de invazi i le p ă g â n e jale răsăritului , c ă a m trăit totdeauna a-

• dàne in ideea rel igioasă. N u voiu aminti de ctitoriile lu i Ştefan

cel Mare, atlet a l creşt inătăţ i i , n ic i de a le lui Petru Kares, V asile Lupu, Mir cea cel JBătrân, Neagoe Bas. , Matei Bas. , C.

..-Brâncoveanu şi a tâ ţ ia alţi i , voevozi s a u .boieri, cari a u întrupat gânduri pioase în

. .ziduri de mănăst i r i sau biserici. Nici n u voiu pomeni de l u m i n a culturi i pornite din altarul , din t inda sau tiparniţele vre­unui sfânt locaş. Voiu da n u m a i două exemple, din care să se vadă, câ t de

. m u l t Ia noi credinţa a fost putere .şi v iaţă — nu formă goală. In inscripţia bisericii delà Războieni, cit im aşa: „ . . . Ş i eu Şte­fan Voevod şi cu fiul m e u Alexandru,

. ieş i t -am înaintea lor (a Turcilor şi Mom-.teniior), unde a m făcut mare războiu cu dânşii , în luna lu i Iulie 26, şi cu voia

Aui Dumnezeu au fost biruiţi creştinii de către păgâni ş i au căzut acolo mul ţ ime m a r e dintre ostaşii Moldovei". Petru Ra­res în d r u m spre Constantinopol, unde -spera să recâştige tronul, scria: „Până a c u m c u voia lui Dumnezeu ne-a mers

.bine, ce va da Domnul de aci încolo". Iar a j u n s acolo scrie: cu voia lu i Dumnezeu şi a împăratului , lucrul se va s c h i m b a . Sperăm cu ajutorul lu i D-zeu să f im iarăş ce a m fost şi m a i mul t decâ t atâta". Sunt cuvinte le de credinţă şi de nădejde, pe oare le-a reamint i t nea­m u l u i său bătut de vremi cumpl i te ma­rele istoric N. Iorga în Par lamentu l bă-

. jeniéi delà Iaşi. Răbdarea şi resemnarea faţă cu lovitu­

r i l e de ne înlăturat ale sorţii , credinţa ş i nădejdea în ajutorul lu i Dumnezeu, spe­ranţa de mai bine şi avântu l spre idea-

. lur i înalte, ne-au întărit , ne-au m â n g â i a t şi ne-au înălţat sufletul totdeauna. în săş i ideia unităţ i i naţionale, pe oare a u fră­mântat -o î n cursul vremuri lor Români i -de .pretutindeni, pentru care a u luptat şi -au căzut atâţ ia , n e dovedeşte l impede cât

• d e mul t noi putem trăi pentru u n gând

î n a l t Şi aceas ta nu n u m a i î n ceeace priveşte

aspiraţi i le politice. Literatura universa lă su poate mândr i c u o creaţie populară ca „Mioriţa noastră". Portul nostru mândru , jocurile pline de graţie şi vioiciune, ţe­săturile înflorite c a pajişt i le primăverii, proverbele grele de înţelepciune sunt tot-atâtea dovezi de .străduinţa neîntreruptă a sufletului popular pe ca lea binelui, a-devărului şi frumosului , spre desăvârşi­rea vieţii; ceeace î n s ea m nă vădite apti­tudini şi aspiraţi i pentru cultură ale a-cestui suflet .„Multe şi nepreţuite frumu­seţi ar descoperi ace l care .ar putea stră­bate în sufletul aces tu i popor ales şi a tât de bine înzestrat din fire, în adânc imi le tăinuite ale inimii .iui bune ş i răbdătoare, unde s'au păstrat cu a tâ ta sfinţenie cre­dinţele, datinele, graiul şi virtuţi le nea­m u l u i nostru şi de unde a izvorît cel mai cald şi m a i duios cântec din câte vreodată s'au spus pe lume — dulcea şi fermecă­toarea doină, în a cărei largă mlădiere pare c ă freamătă toţ i codrii şi p lâng toa­ta .izvoarele ţării". (Vlahuţă).

N u .este locul să arăt aici , c u m î n îm­prejurări favorabile a u fost valorificate însuşiri le rasei în .chip .superior, selecţio-nându-se personalităţ i mari î n toate ra­muri le culturii , c a d. ex. spătarul Mi-lescu, Dim. Catemir, Haşdeu, Eminescu , Iorga, Goşbuc, George Enescu şi a tâ ţ ia alţ i i . Esenţ ia l lucru este s ă f im pă­trunş i c u toţii de învăţătura istoriei, care ne .apune că popoarele tră iesc prin vir­tuţile lor, s ă f im conşt ienţ i şi mândr i de valoarea noastră ca n e a m — c u n imic in­ferioară altora — ş i s ă p ă s t r ă m cultul ţărij şi n e a m u l u i nos tru întotdeauna ne­pătat.

înţeleptul Miron Costin ne serveşte u n admirabili exemplu de conşt i inţa m â n ­driei lui de neam, c â n d răspunzând lu i S imian Dască lu l , privitor l a l egenda ori­g in i i tâ lhăreşt i a Românilor, scrie: „Eu, iubite oetitordule, nicăiri n'am aflat n ice la un istoric, nice lat in , n ice leah, n ice ungur, şi v iaţa m e a Dumnezeu ştie cu ce dragoste pururea la istorii , ia tă şi pâ-

na la această vârstă, a c u m şi s lăbită. De a c e s t e basne să dea s a m ă ei şi de ac ias tă ocară . Nici este şagă a scrie ocară veci-ndcă unui n e a m , c ă scrisoarea este u n lucru vecinie. Când ocărăsc într'o zi pe c ineva , este greu a răbda, dară în veci. E u voi da s a m ă de a le me le câte scriu !"

Iată n u m a i câteva din rădăcini le sufle­teşt i , d in cari a u răsărit în l u m i n a isto­r i e i fapteüe mari a l e neamulu i . Iată câte­va din căi le virtuţii , pe cari s trămoşi i le^au umblat şi car i sitau deschise şd ge­neraţ ie i de azi şi tuturor generaţi i lor ce vin. Ou prilejul sărbătoarea de 10 Mai n u putem dori a l tceva decât c a no i toţi, .şi 'îndeosebi vlăstarele tinere, s ă a v e m conşt i inţa deplină a puterilor noastre su ­

fleteşti şi s ă n ă z u i m l a potenţarea şi va lo ­rif icarea cât mai înaltă a acestor puteri .

Generaţia noastră a avut m a r e a feri­cire, că prin ea s'a rostit des t inul î n c l ipa cea mare , în clipa hotăritoare. Crude jertfe a u fost împlinite şl paharu l sufe­rinţelor încă n'a trecut delà nod. Dar ce î n s e a m n ă viaţa unui o m s a u unei gene­raţ i i pe l â n g ă viaţa unei na ţ iun i ? I Pes t e jertfa sutelor de mi i de mucenic i ai răz­boiului , peste suferinţa văduvelor şi or­fanilor, peste grija şi necazurile f iecăruia dintre no i — rămâne moştenire urmaş i ­lor noştri patria tuturor Românilor , urni­tă, tare şi v e ş n i c ă . . .

GHEORGHE POPA. Profesor — Cluj.

ŞCOLI ŞI JALBE MINORITARE.

Din momentu l , in care a luat f i inţă jacal străjer al tratatelor de pace, care se c h i a m ă Liga Naţiunilor, n'a fost popor m a i bârfit la această instanţă .internaţi o-aială, decât noi, R o m â n i i Rec lamanţ i i .noştri a u fost în toate cazurile concetă­ţen i i minoritari , în special Ungur i i d i n .Ardeal, pe oare dest inul istoric i-a a d u s sub acelaş cer cu noi şd pe acelaş p ă m â n t a l strămoşi lor noştri , d in Dacia Iui Tra-ian . Obiectivul acestor jalbe a fost m a i cu s eamă regimml politicii noastre şco­

lare. N'a fost l ege votată de Par lament , m'a fost ordonanţă a d u s ă de guvern î n chest iuni şcolare, oare să n u fi fost pre­zentată î n faţa aeropagulul european ca un atac îndreptat împotriva şcolilor mi­noritare, împotriva l imbi i şi culturii m a ­ghiare . Ca şi c u m .intangibila lor l ibertate şi infail ibi l i tate a r fi grav amen in ţa te d i n partea noastră . De când s'a s e m n a t tra­tatul delà Trianon, asupritori i de ieri î n ­ţeleg să n u scape nic i o ocazie c a s ă pozeze în postura de ,/asuprdţJ". .Din ne­norocire pentru autorii lor, toate aceste rec lamaţ i i s'au dovedit, la urmă, do cea .mai şubredă esenţă. Mai m u l t decât atât:

s 'au dovedit simpla acte de propagandă defăimătoare. Cu toată l ipsa de ecou ş i c u toate eşecurile înregistrate, aces te rplânsete artif iciale n'au amuţ i t nici as ­tăzi. A m avut ooazia să răsfoiesc u n u l dim aceste memorii , care zac uitate prim sertarele biroului internaţional din Ge­neva . Pentru c a învăţători i noştri d in Transi lvania să fie la curent, cel p u ţ i n în l in i i generale, c u jalbele lor d i n d o ­meniu l învăţământu lu i şi să-ş i poată forma o judecată cât de s u m a r ă de com­plecta lor netemeinicie şi rea creditată, v o m reproduce câteva spicuiri dintr'o re­c lamai ia mai .recentă, privind în specia l şcodlele primare şi grădinile de copii delà noi.

Iată „nedreptăţile" de care se p l â n g căpătenii le bisericeşti şi şcolare ale con­cetăţenilor noştri minoritari din Ardeal :

I. ŞCOLI PRIMARE DE STAT „RĂPITE" CONFESIUNILOR MINORITARE.

Statul românesc — apun rec lamanţ i i — a moşteni t delà s tatui ungar u n m a r e n u m ă r de şcoli primare, oare d e fapt n u

e r a u proprietatea s tatului ungar, ci apar­ţ ineau confesiunilor (rom. cat., reformată, s a u uni tar iană) . Confesiunile, la rândul lor, cedaseră localurile. în chest iune l a dispozi ţ ia statului ungar cu condiţ ia , ex­presă în contract, că n u m a i p â n ă atunci poate s ă beneficieze de ele p â n ă c â n d instrucţ ia se va face î n l imha maghiară .

Guvernul românesc , pre luând sau m o ş ­tenind aceste şcoli , avea datoria, — s p u n rec lamanţ i i , — sau s ă ie rediea proprie­tari lor lor de drept (adică confes iuni lor minoritare) sau să respecte contractul , menţ inându- le ca şcol i de s ta t cu limba de predare ungurească ! (Iută o pretenţie absuirdă si lipsită de aràoe bază juridică serioasă !)

Tot astfel , — cont inuă memoriu l , — s tatu l românesc „a confiscat" o m u l ţ i m e de şcoli pr imare comunale , care fuseseră c lădi te c u ehe l tueala şi pentru uzul sate­lor ungureşt i d in Transi lvania . (Obser­vaţi şi aici cum adevărul este tocmai dim­potrivă. Statul românesc — cum se ştie — n'a confiscat nici-o şcoală comunală. Chiar şi şcolile aşa numite „de stat", le­gea învăţământului le lasă în sarcina co­munelor şi administrarea lor o pune la dispoziţia comitatelor şcolare locale. In Românim, de fapt, şcoala primară nu este a statului — cum era în Ungaria, — ci a satului).

II. ZONA CULTURALĂ — ZONĂ DE ROMÂNIZARE FORŢATĂ.

Aşa n u m i t a „zonă culturală" în terito­ri i le al ipite ş i eterogtote s'a creat, — d u p ă părerea reclamanţi lor , — ca o expresie concretă a tendinţelor polit ici i noastre şcolare, tendinţe, care n u fac decât s ă p u n ă piedici funcţionări i şooalelor m i n o ­ritare şi să j icnească drepturile acestora, supunându- le unui t ra tament die inegal i ­tate şi de oprimare. In punctul aces ta e b ine să se ştie, că episcopii hiserici lor minor i tare din Transi lvania au depus o rec lamaţie , d i n a n u l 1925, care a fost cercetată de către Comitetul Celor Trai depe l ângă Societatea Naţiuni lor . Acest Comitet , în procesul verbal redactat la 18

Mai 1926, a formulat avizul , c ă egal i tatea, de tratament , s t ipulată l a art. 9 d in tra­tatul minorităţi lor, se aplică în toată re­gula şcoalelor particulare .ale minori tăţ i ­lor. In cât priveşte scopul, cu care s 'a creat zona culturală, l egea este clară. Evident, că nici n u ne-a trecut pr in m i n t e să facem din aceas tă zonă o fabrică de românizare , pantrucă noi n'avem nevoie să fabricăm r o m â n i artificiali . S u n t e m destui şi n e spor im mereu. E a era î n s ă necesară, cal puţ in pe u n t imp l i m i t a t (10 ani), pentru ca să încura jăm e lemen­tele bune .din vechea ţară, s ă v ină să ocu­pe posturi şiî să complecteze golurile di­dactice .din ţ inuturi le al ipite, c u popula­ţie .amestecată, unde e lementul r o m â n e s c în trecut a fost complect negl ijat sub ra ­portul cultural, s a u a fost b i n e c u v â n t a t cu şcoli de altă limbă, t ocmai d i n p a r t e a acelor, cari astăzi s e jeluiesc de „asupri ­rea" noastră . Se p l â n g apoi, că e levi i şooalelor minoritare sunt obligaţi a vorbi româneşte chiar în t impul recreaţii lor. (Un Jsweru despre care eu rtam auzit în. cursul activităţii mele de i3 ani ca organ de control). Se p lâng, în fine, c ă chiar şi serbările şcolare, organizate de corpul didactic minoritar, sunt supuse unei a -probări prealabile a revizoratului şcolar cu scop de a se împiedeca orice colorit: naţ ional în programa lor.

(Toate aceste naivităţi sunt infăţişater ca acte de românizare forţată, ca încer­cări de asimilare şi desnaţionaiizare prin şcoală. Bar nu aduc nici o dovadă şi nm pot arăta un singur copil desnaţionalizat: de nai.)

III. BILINGVISMUL IN ŞCOLILE MINORITARE.

U n alt mijloc de „asuprire", meni t săi. pună piedeci progresului intelectual a l minorităţ i lor, este, c ă învăţământu l î n şcolile minori tare este obligator a s e face­tet două limbi. In afară de l imba română , u n a n u m i t n u m ă r de materii , (obiectele-naţionale) , trebuie predate în româneşte , pe l â n g ă celelalte mater i i care se p r e d a u în l imba m a t e r n ă a copiilor. Dispoziţ ia ,

aceasta , — spun reclamanţii, — este obli­gatoare chiar în comune curat ungureşt i , în care copiii n'aud vorbind româneşte , decât doar pe jandarm şi pe perceptor. Măsura aceas ta are de scop, — zic ei -r ca să împiedece a se preda î n şcoalele primare minoritare istoria poporului ma­ghiar, l ipsindu-ki astfe l de posáibiütatea de a se consacra culturi i nat ionale şi de a fi focare de l u m i n ă şi îna intare pentru populaţ ia minoritară. (Cum vedeţi, recla­manţii noştri sunt extrem de modeşti. Ei cer nici mai mult nici mai puţin, decât ca în şcolile particulare din România să se excludă limba românească şi să se predea, în dragă voie, istoria Ungariei şi a poporului unguresc. Orice comentare e de prisos !).

IV. A S U P R I R E A LIMBII MATERNE IN ŞCOLILE DE COPII MICI.

La punctul aces ta suntem acuzaţi , că a m suprimat îna inte de înf i inţarea zonei culturale, toate şcoalele primare şi grădi­nile de copii ungureşt i d in oraşele de frontieră : Oradea-Mare, Salonta, Satu-Mare, Sighetul, Aradul şi Timişoara. In acelaş t imp a m obligat comune pur u n ­gureşt i din judeţele săcuieşt i s ă înfiinţeze grădini de copii, în care a u fost numi te conducătoare „din a l te regiuni" (vrea să spuie din vechiul Regat), cari n u ş t iau nici o vorbă ungurească . {O adevărată cri­mă !). Au fost comune din Săcuime, oare a u trebuit s ă .angajeze pe ehel tueală pro­prie interpreţi, pentru ca învăţătoarele statului s ă se poată înţelege c u copiii de şcoală. Printr'o m ă s u r ă .arbitrară şi ten­denţioasă — s p u n m a i departe — Minis­terul a declarat înfi inţarea în m a s s a a grădinilotr de copii de stat î n părţile să­cuieşti, care de altfel a u dreptul l a o au­tonomie şcoiară. Intr'un s ingur judeţ (în duc) s'au deschis într'un a n 43 d e gră­dini de copii , în care copiii n u înţeleg nici u n c u v â n t din ce le spune inst i tu-toarea. Cu alte cuvinte vor să pună , că lupta împotriva l imbii materne a copii­lor, adecă tendinţa de a-i desnaţionaliza,

âncepe deja d in şcoala de copi l mici , chiar în comunele , unde elementul u n g u r e s c formează 90—100 de procente d i n popula­ţie. Câtă vreme regiunile româneşt i s u n t departe de a fi obiectul une i astfe l d e solicitudini dán partea statului , m a i mul ­te m i i de părinţ i săcui , ei-că a u fost c o n ­damnaţ i să p lătească a m e n d ă , pentru c ă a u refuzat să-şi t r imită copiii l a şcol i le statului . (Cum vedeţi şi aici reclamanţii se fac a nu înţelege, că dacă în Săcuime s'au creiat şcoli de stat, ele erau necesare, tocmai pentru a se readuce la matca ori­ginală elementul românesc de acolo, oare fusese eesnaţionalizat sub regimul tre­cut).

V. ŞCOLI DE STAT CLĂDITE ŞI ÎNTRE­Ţ I N U T E D I N P A R T E A POPULAŢIEI

MINORITARE.

Clădirea ş i întreţ inerea şcolilor de s ta t este în sarcina comunelor. Sarcini le im­puse astfel comunelor minoritare n u fac decât să le micşoreze (resursele materiale , po care credincioşi i confesiunilor u n g u ­reşti le-ar pune la dispoziţ ia proprii lor lor. scoale particulare. In chipul aces ta însă 1

sunt obligaţi a suporta două sasrcini şco­lare. In multe locuri comune le ungureş t i , chiar dacă a v e a u şcoală confesională, a u fost obl igate să c lădească şcoală nouă s a u să-şa transforme şcoala existentă potrivit dispoziţi i lor legii . Cu deosebire în jude­ţele săcuieşt i , a căror autonomie şcolară a fost că lcată î n picioare deja d i n a n u l 1925. (Aceste măsuri, fireşte, sunt inter­pretate iarăş ca mijloace puse în servi­ciul asimilării elementului minoritar, că­ruia i se închid porţile învăţământului în limba maternă).

VI. MANUALE DE C U P R I N S JICNITOR IN ŞCOLILE DE STAT.

La capitolul aces ta se debitează l a adre­sa noastră n u o acuză, ci o s implă n ă s c o ­cire. Se spune a n u m e c ă în şcol i le noa­stre de s ta t se întrebuinţează u n m a r e

n u m ă r de manua le didactice, aprobate d e

Minist©!, î n «are se ofensează î n cel m a i revoltător chip rasa ungurească s i trecu­tu l ei. U n u l d i n aceste (manuale, — s p u n rec lamanţ i i — porecleşte pe Unguri , nu -mindu-d „mâncători de mortăciuni".

Manuale le de felul aces ta ş i spir i tul ce se desprinde diln ele, t i n d des igur s ă în josească rasa ş i cul tura minori tară In­s u f l â n d elevilor ură ş i dispreţ l a a d r e s a naţiuniii maghiare .

Repet: a f irmaţ ia aceas ta este o copilă­rie. N u cred s ă existe u n astfel de ma­nual . De aceea n ic i n u încerc s ă combat O astfel de a c u z ă ridicolă. Sub r e g i m u l magh iar , a u z i a m şi e u .cum u n u l s a u al­tu l dintre profesorii maghiar i , într'un ex­c e s de şov in ism, batjocoriau în faţa copii­lor lor pe Avram lancu , numindu-1 „ban­dit" (haramia vezér ) / Dar exhibiţ i i le i n ­dividuale n u const i tuie argumente serioa­s e într'un memor iu d e caracter politic.

*

Iată l a ce se reduc acuzele ce n i s e a r u n c ă în domeniul î n v ă ţ ă m â n t u l u i prd)-mar . N u le -am reprodus ou t i t lu de docu­ment , c i m a i m u l t c u t i t lu de curiozitate, N ic i n'am intenţ ia s ă combat aceste În­vinuiri care n u I a c decât să interver-teased reaMtatea şi să m,ege însăşi eviden­ţa. Răspunsur i le date d i n partea oficiali­tă ţ i i noas tre şi anchetele comisi i lor neu­trale, care s'au deplasat în ţară, le-au spulberat p e toate e u uşur in ţa cu care^şî răs toarnă copilul căsc ioara de niisiip, în care s'a jucat. I n adevăr, s u n t a tâ t d e şubrede aceste acuzaţii , tocat oricare re­vizor şcolar pentru judeţul s ă u e s te în stare s ă l e p u n ă i a punct . Deoarece con­

tra argumente le se găsesc în însăş i s t a r e a de fapt a şcolilor particulare, î n î n s ă ş i larga toleranţă c u care s u n t tratate ace -te şcoli d in partea noas t ră şi datorită că ­reia, de là 1919 p â n ă astăzi , n u m ă r u l lor a crescut. Dar răspunsu l cel m a i e locvent Ü d a u sutele de şcoli primare, sus ţ inute de stat , ou secţ ie m a g h i a r ă si cu l i m b ă de predare m a g h i a r ă (un fenomen necu­noscut şi inimaginabil sub regimul ma­ghiar de ieri şi de astăzi), datorită cărora nevoi le culturale a le populaţ ie i minori tare sunt ş i a s tăz i m a i bine sat i s făcute decâ t cele a l e populaţ ie i româneşt i , î n s â n u l căreia procentul de anal fabeţ i es te m a i urcat. De aceea jalbele lor a u r ă m a s ş i vor rămâne fără răsunet , pentrucă s u n t fără temei ş i l ipsite d e b u n ă credinţă. Minoritari i noştri a u î n s ă o ps ihologie specială . Pentru ei e suf ic ient s ă n u m a i fia asupritori , c a s ă s e s i m t ă asupriţ i . D e aci pornesc lacrimile . Nedreptăţi le lor de ieri noi l e -am biruit cu răbdare, pentru­că noi n 'aveam ins tanţă l a care s ă n e p lângem. Şi d a c ă ne p l â n g e a m î m p ă r a t u ­lui din Viena, n e aştepta t emni ţa cu uş i l e deschise. Acuzaţi i le „asupriţi lor" de a s ­tăzi le v o m birul c u oceeaş răbdare, cu aceeaş l inişte şi omenie românească , şi cu convingerea, că n u va trece mul tă vre­m e p â n ă c â n d şi concetăţenii noştri d e al t n e a m vor trebui să mărtur i sească omeneşte că n u ex i s tă ţară, în care l imba, şcoala, cultura şi presa minor i tară s ă se bucure de m o i m a r e l ibertate şi c inste ca la noi, în Ţara Românească .

GH. TULBURE.

LECŢIE DE CITIRE CL. III. Cum a împărţit ţăranul gâscă.

INTRODUCERE. Copii, dupăce cu-noştem cari din oamenii depe străzile oraşului nostru sunt delà ţară? (du­pă portul lor). Cei cari vin mai r a r în oraş., ce fac ca să găsească strada pe care au treabă? (întreabă sergen­tul). Dar când nu e vreun sergent pe-aproape, pe cine întreabă? (pe oame­nii cari-i întâlnesc). Care dintre voi a auzit cum zic ţăranii orăşenilor, a-tunci când vorbesc cu ei? (domnule). Când văd că orăşeanul e mai bine îm­brăcat, atunci folosesc altă vorbă. Ca­re o ştie? (boierule). Vorba boier de cine vă aduce aminte? (de boierii de demult). Ce ştiţi voi despre boierii a-ceştia? (ajutau Domnitorului la t re­burile ţări i) . Boierii trebuia să stea în Bucureşti sau în Iaşi, pr in urmare departe de ţărani — cum de-a rămas până astăzi vorba aceasta de boier în gura ţăranilor? Vă spun eu: boierii cei de mult aveau moşii mari . Ştiu toţi copiii la ce zicem moşie? Pe mo­şiile boierilor erau aşezate mai multe sate. Ţăranii din satele acestea tre­buiau să lucreze pe moşia boierească şi veniau des la boier; câte unii, să­raci, mai ales când ştiau că boierul e milos, se duceau şi-1 rugau să-i ajute. Când omul are de gând să ceară ceva, ştiţi ce face? (nu se duce cu mâna goală).

Un ţăran sărac având de gând să ceară boierului grâu împrumut, a fript o gâscă şi i-a dus-o. Boierul avea soţie şi patru copii şi 1-a rugat să facă el împărţeala.

ANUNŢARE. Bacă vreţi să ştiţi Şi «oi cum a împărţit ţăranul găsea, vă citesc eu. Dar mai înainte vreau să-mi mai spuneţi ceva 1 Când pleacă fetele din casa părintească? (când se măr i ­t ă ) . Atunci se zice despre ele că sboară din casa părintească. Sboară şi ele în­tocmai ca puii când le cresc aripile. D a r în ce priveşte pe băieţi, ce-ar dori

fiecare părinte? (să ajungă, dacă n u mai bine, cel puţin la fel cu el, să-i calce pe urme — aşa se zice). Voi ştiţi care dintre domnitorii noştri a călcat pe urmele tatălui său? (P. Ra­res).

TRATARE. Acum, copii, ascultaţi cum citesc eu. Copiii ascultă fără să privească în cărţi. După terminarea lecturii, sunt întrebaţi dacă este ceva ce n 'au înţeles.

Citesc copiii (întâiu cei mai buni) . Lectura nu se întrerupe decât la sfâr­şitul prunei unităţi metodice, care se rezumă astfel: Un ţăran sărac a dus unui boier o gâscă friptă. Boierul l-a tugat s'o împartă. Ţăranul almpărţit găsea cu foarte mare pricepere.

Se citeşte restul bucăţii (a doua uni­tate metodică), fără întrerupere şi se face următorul rezumat: Un ţăran bo­gat a dus boierului cinci gâşte. Fiind­că el n'a ştiut să le împartă, a făcut împărţirea tot ţăranul sărac. Boierul l-a răsplătit pe acesta cu bani.

Se citeşte bucata delà început până la sfârşit, stăruindu-se să se citească cât mai natural .

ÎNCHEIERE. Copii, întâmplarea aceasta a fost scrisă de unui din cei mai de seamă oameni ai Ruşilor. E mort acum. Se numiâ Tolstoi. Vă spun numele lui, fiindcă Tolstoi a fost un mare prieten al copiilor. El a făcut şi o şcoală pentru copiii ţăranilor depe moşia lui şi pur ta multă grijă ca în şcoala aceasta copiii să fie fericiţi. El a scris şi povestiri pentru copii. Aveţi şi voi în bibliotecă unele povestiri de Tolstoi. Care le-a citit?

îGe-a dovedit Tolstoi cu faptele lui? (că iubiâ pe copii). Şi pe cine încă? (pe ţărani ) .

Dar cu întâmplarea pe care am ci­tit-o, ce-a vrut să arate Tolstoi? (ca sunt şi printre ţărani oameni foarte deştepţi). Cine oare îi socotiau proşti?

204 5,177/7, SI SCOALĂ

(boierii). Şi la noi, mulţi orăşeni cred că oamenii delà ţară sunt proşti. In Rusia însă şi mai mult, copii, ţăranii sunt socotiţi buni doar pentru munca câmpului.

Care dintre cei doi ţărani erà de­ştept? (cel sărac). De unde se vede cât erà de deştept ţăranul sărac? (a îm­părţi t aşa ca toţi să fie mulţumiţi). Şi partea lui cum a fost? (cea mai bună) . Ce proverb a adeverit el cu felul cum a făcut împărţirea? (Cine împarte, parte 'şi face).

Ţăranul bogat cum erà? De unde ştim că cel bogat erà prost tare? (cre­dea că pentru o gâscă a dat boierul ţăranului sărac şi grâu şi bani). Cum erà încă ţăranul bogat? (lacom). De unde se vede lăcomia lui? (a fript cinci gâşte, socotind că va căpăta de cinci ori mai mult). Şi ce s'a întâm­plat? (n'a căpătat nimic). Dar de ce boierul a chemat pe cel sărac să îm­par tă gâştele? (ca să arate celui bogat de ce a dat celui sărac şi bani şi grâu) . De ce oare tocmai pe ţăranul bogat 1-a înfăţişat ca prost? (Fiindcă mulţi cred că dacă-s bogaţi, sunt şi

deştepţi). Copii, nu banii fac pe oameni de­

ştepţi —• ba dimpotrivă, mulţi cari au bani, rămân proşti, fiindcă nu se oste­nesc să-şi lumineze mintea. Deşteptă-ciunea e mai de preţ decât bogăţia; Bogăţia azi o ai şi mâine nu. Ce te faci atunci sărac şi prost? Omul de­ştept, copii, scoate bani şi din piat ra seacă — aşa zice proverbul. Cum în­ţelegeţi voi aceasta? Deaeeea boierul ä pus la probă pe ţăranul sărac, ca săi vadă dacă are pe cine să împrumute.

Vouă, copii, ce gânduri bune v'a adus în minte lecţia de azi?

Să mai citim odată, dar să încer­căm să citim aşa ca şi cum ar vorbi boierul cu ţăranii (dialog).

V'a plăcut, copii, povestirea acea­sta? Dacă închideţi ochii, spuneţi ce-vedeţi mai bine în mintea voastră din această întâmplare?

Ce vedeţi mai bine, aceea să desem­naţi în caietele voastre !

Acasă să citiţi întâmplarea aceasta şi părinţilor voştri.

ANA C. IENCICA. Profesoară, -şc. normală, Clujl

SOCIETĂŢILE TINERIMII

Articolul Societăţile Tinerimii, din Nr. 7 al acestei reviste, mi-a dat în­demnul ca să fac cunoscut cele ce ur ­mează:

Funcţionez din 1918 ca învăţător în Prostea Mare (jud. Târnava Mică). Tânăr, doritor de muncă, mi-am a-flat locul în terenul întelenit al ace­stei comune. Plata? ca pe atunci, delà confesiune. Munca ce mă aştepta nu m'a descurajat. Comuna, la începutul carierei mele avea 400 familii, din care 350 familii de Saşi, iar restul Ro­mâni. Saşii aveau stare materială

bună, iar Românii afară de 6—7 fa­

milii erau cu toţii zileri. Starea cul­turală a Saşilor era bună; în fiecare-an se aranjau 4—£ producţii teatrale. Românii nu aveau idee de teatru să­tesc. Deci la muncă, băiete!

Puţ ina tinerime română, care con­sta din 6 băieţi şi 7 fete am adunat-o într'o zi la şcoală şi i-am ţinut o con­ferinţă despre folosul învăţăturii şi al teatrului. Toţi doritorii de a şti carte mai multă şi curioşi de teatru, ne b o -tărîm la îndepărtarea întunerecului. După 2 ani de muncă activând prin' şcoala de adulţi, ne-am hotărît şi no i să jucăm o piesă de teatru. La împă r -

ţirea rolurilor m'am lovit însă de o mare dificultate, căci părinţi i au venit pe capul meu, spunându-mi: „Bine domnule învăţător, dta vrei să-mi iaci copilul de râs? (Aceste vorbe ca aluzie Ia rolul de jidan sau ţigan pe care trebuia să-1 joace). Eu nu-1 las sä râdă lumea de el!"

Cu glas domol, mă apuc să îndepăr­tez ideile acestea din minţile lor, adu-cându-le ca exemplu oameni cu carte şi ţărani din Mediaş — oraş în apro­piere — pe cari înşişi îi cunoşteau şi car i nu s'au ruşinat să joace teatru. Cu mare greutate am ajuns să împart rolurile, dând fiecăruia — pe cel mai potrivit.

Incet-încet, după probe de 6 săp­tămâni, eram apţi de a juca; ajunse­răm pe scenă şi, prima producţie a reuşit foarte bine.

Bucuria mea a fost mare, dar cu mult mai mare a tinerilor şi în special a părinţilor, cari şi-au văzut copiii lău­daţi de participanţii saşi din localitate ş i de participanţii străini, cari mai văzuseră teatru.

Atâta le-a trebuit! Dimineaţa, la despărţire, fiecare era cu întrebarea: când jucăm iarăş?

Văzând că terenul a început a se desţeleni, prinzând şi eu curaj mai mare, am crezut să grăbesc cu în­treaga lui desţelenire şi le-am răs­puns : Cât mai curând vom juca ia­răş , înainte însă trebue să formăm o societate.

In anul 1912 am pus bazele socie­tăţii Tinerimea Română, însă în 1914, isbucnind răsboiul, n 'a mai funcţio­nat până în 1922 — când, trăind în •ţara noastră —• am socotit că e bine

să o reînfiinţez, cu statute. Greutăţi am avut la început, căci în

sensul statutelor, fiecare membru tre­buia să plătească 5 lei săptămânal şi sărăcia eră mare. Dar iarăşi cu ton blând şi având la dreapta mea pe tâ­nărul Rusu Ion — care în fiecare Duminecă mergea pe la cei în u rmă cu plata şi încasa cei 5 lei —- am în­vins greutăţile, şi am ajuns a enumă-ra azi, în urma muncii mele de 24 ani, multe binefaceri.

Din veniturile curate ale teatrelor, s'au cumpărat toate cărţile necesare în biserică, care erau cu litere cirile şi sdrenţuite. Delà societate s'a dat 1000 lei la frontarul bisericii, 1000 la cumpărarea unui clopot şi azi dispu­ne de un fond de 20.000 lei, care se foloseşte pentru scopuri culturale. Se cumpără cărţi pentru biblioteca şco­lară, care e citită de puţinii locuitori. Aşa de exemplu, — în 1931, — 45 de inşi au citit 257 cărţi, în anul curent, până în prezent, 24 de inşi au citit 101 cărţi.

I n u rma acestor date, oricine poa­te să se convingă că în locul întunere-cului de odinioară, azi străluceşte lu­mina şi disciplina.

Pe baza statutelor, fiecare băiat sau fetiţă, care a împlinit etatea de 15 ani, e obligat a intra în societate, a-chitând, odată pentru totdeauna, taxa de 260 lei în 4 rate.

De 24 de ani de când funcţionez în această comună, până azi n 'am vor­bit despre munca mea. Citind însă a r ­ticolul amintit la început, am crezut că e bine să scriu, nu pentru lauda cuiva — căci mi-am făcut numai da­toria — dar pentru a îndemna pe t i -

împlinirea datoriei; numai o m â n ­gâiere: Munca fără preget" sunt ade­vărate.

ION HAIZEA, învăţător şi Preşedintele soc. „Tineri­

mea Română" din Proştea-Mare.

GOETHE.

S'a împlinit , zilele trecute, u n veac delà moartea uneia din cele m a i clare minţ i omeneşti , din cele m a i strălucite indivi­dual i tăţ i culturale,- din cele m a i puternice personal i tăţ i ce a u luptat pentru sădirea şi întărirea omulu i în o m , pentru edu­carea şi spir i tual izarea întregi i .rasse umane .

Comemorarea aceasta a fost sărbători-tă cu mare fast în toate centrele culturale ale ambelor continente, peste tot unde a l icărit scânte ia genia lu lu i lucefăr al cul­turii germanie.

La noi, centrele universi tare ş i cultu­rale n'au r ă m a s m a i pe jos.

In capitala ţării , l a Bucureşti , a arătat merite le şi fimprejurările î n . c a r e s'a des-voltat marea personal i tate a lui Goethe, însăş i Pr imul Ministru a l ţării, dl. prof. Iorga, într'o s tră luci tă conferenţă, ţ inută l a Teatrul Naţional , în prezenţa M. S. Regelui, a guvernului şi Corpului diplo­matic.

Domeniul l i terar şi filosofic, fecundat de strălucita minte gânditoare şi crea­toare a lui Goethe, este vari t şi infinit. Clas ic ism şi romant i sm, poezie l ir ică şi dramat ică , real ism şi fantezie, toate a u ţâşni t în m i n t e a genia lă a ace lu ia care delà' d i le tant i sm s'a ridicat l a cea m a i îna l tă treaptă a culturii universale, a gândiri i celei m a i adânc i şi a scr isului de o măestriie subl imă.

U n vo lum a l c ă r u i au tor german se ascunde sub anonimat , şi oare poartă t i t lul „Moştenirea Iui Goethe", îşi propu­n e să evidenţieze nu ce a fost personalita­

tea culturală a lu i Goethe, n u geniul său-literal', oare a fost u n dar .al lui Dumne­zeu, ci ceeaoe a isbutit s ă realizeze „di­letantul" Goethe printr'o m u n c ă fără pre­get, printr'o voinţă s u p r e m ă de a se i n ­strui pe sine, a l u m i n a pe alţi i şi mai a l e s a crea, a se ridica pe .aripi nevăzute p â n ă la cele mai nebănuite înă l ţ imi a le crea-ţiunli .

„Mai bine un făuritor de viaţă, decât o mie de meşteri ai condeiului", scrie e l undeva. î n c ă d i n vremea primelor s a l e opere: .„Goetz" şi „Werter", Goethe spune că n u poezia este men irea sa, ci râvna de a trăi, a luptà, a crea. „Pomul care stă astăzi ca un lemn neînsufleţit, mâine-viaţă tânără va ţâşni din toate ramurile sale. încă puţină răbdare — şi vei scutu­ra dintrinsad rodul copt".

Cu aceste credinţe a trăit şi a rodnici t v iaţa acela care a fost „,un spirit de foc cu aripi de vultur". înzestrat c u o fan­tezie care se urcà p â n ă la cer ş i s e c o ­bora până în adânc imi le subpământu lu i , a întrupat în .„Doctor Faus tus" ch inu i pătrunderi i în cele m a i adânc i ta ine a l e ştiinţii , fi ind în ace laş t imp, după defi­niţ ia unei scriitoare cont imporane, ce l m a i original, cel m a i tumultuos , cel m a i dulce, cel m a i ispit itor şi cel m a i pr imej ­dios pentru in imi le de f e m e i

Axioma „mai multă lumină", oare se-atribuie lui Goethe, trebuie p u s ă a l ă t u ­rea cu celelalte ax iome ale vieţii sa l e r „mai multă răbdare, mai multă muncă''.

„îmi este tot una dacă fac oale s a u străchini, dacă n u m ă r mazăre s a u linte'V

nerii colegi, cari după cum ştiu şi văd, cu excepţia unora, nu-şi prea bat capul după cum ni l-am bătut noi. Eu unul am ajuns la convingerea că vorbele Reginei Carmen Sylva şi a-uume: „Pe lume e numai o fericire.

SATUL SI SCPALA 207

scr ia el. Dar tot el spume undeva: „pot răbda luni dearândatl ca mm, câine, dar nu renunţ la ceeace mi-am propus să /ac", sau: „Fur apa cascadelor şi fântâ­nilor săritoare, pentru a porni morile şi irigaţiile".

Poez ia lu i Goethe a fost t radusă şi l a n o i de diferiţi scriitori , m a i mul t s a u m a i puţ in norocoşi. In a n i i d i n u r m ă marea capodoperă „Fatust" a fost t radusă a-proape s i m u l t a n de doi scri itori ardeleni , Ion Gorun şi I. U. Soricu.

Pentru cit itorii acestei reviste, câteva tă lmăcir i d in care se desprinde s impl i ta­tea, dar şi m ă r e ţ i a şâ c lari tatea c las i că a poeziei l irice d i n în tâ ia epocă a act ivită­ţii l iterare a lu i Goethe.

I. floarea găsită.

(GEFUNDEN) Printr'o pădure

r Treceam visând; Mergeam agale Şi fără gând.

O floricică In umbră sta,

* Luciri de stele In ochi avea.

S'o rup, voit-am. Dar ea grăi : „Vrei trupu-mi tânăr A-l vesteji ?" •

Atunci am scos-o Cu rădăcini .-..J-

Şi-am dus-o 'n paza Unei grădini.

Am răsădit-o In loc tihnit De-atunci îmtfuna A înflorit.

II. Dăruire.

* (GLEICH u. GLEICH). Clopoţel pe câmp,

~'\ Verde răsări

Şi de timpuriu Mândru inflori. ' . , .

O albină "ncet , :'. Din potir sorbi; Ambii-a/u fost sortiţi t A se dărui... .4

III. Florile ce ţi-am trimes Te salut" de mii de orii M'am plecat, când le-am cules Poate de o mie de-ori Şi la pieptul meu le-am strâns De atâtea mii de orii

S a u manea dragoste de natură ş i de .flori a poetului :

IV. Primăvara. (FRAGMENT). ..

Stratul se innalţă s

Dornic către cer | Clopoţeii 'şi cântă "[ Albul lor mister, Safranul aruncă u

• Galbene văpăi Brânduşele mândre Se răsfaţă 'n văi Toparaşi scot capul Dintre brazde verzi In albastre unde \., Ochii ţi4 desmierzi -;' Şi mai sínt atâtea . . „ , Dutei minunăţii, Primăvar1 adună V Mândre 'mpărăţvi.

Sau varietatea de preocupări, u m a n i s m u l şi îmholduri le d e v iaţă ale poetului :

V. Mizantropul.

O clipă stă in tihnă Cu fruntea fără nori DeodaV a lui odihnă . Dispare ;

Te 'nfêori

De faţa-i ca de buhnă. Vă întrebaţi cum sună? Iubire? Plictiseală? Sânt ambele 'mpreună.

VI. Dârze 'mpotriviri Una şi alta. La-orice uneltiri.

Laşe dibuiri Fruntea sus ţinând Triste şovăiri, Voinic luptând, Temeri muereşti Ţi-or veni uşor Bocete prosteştii, Zeii 'n ajutor. Nu sînt leac durerii Nu fac rost puterii. 1. CONST ANT1NESCU-DELA.BA1A.

DESVOLTARÉÂ. GUSTULUI DE CITIT LA COPII.

In pr-imii an i ele şcoală primară, în­văţătorul trebuio să poarte grija e a elevi i să-şi însuşească p lăcut şi cât m a i temei­nic teohnica scr isului şi a cititului.

In Clasa IlI-a,, învăţătorul trebuie s ă înceapă să iacă pe copii s ă s imtă frumu­seţea bucăţilor pe care le citesc. Des igur aceasta nu este un lucru uşor. La înce­put, mul ţ i m a i a u greutatea de a înv inge meoani smul cititului. înce tu l cu încetul însă , elevii vor s imţ i tot m a i m u l t plăce­rea de a citi în afară de bucăţi le d in carte, care pentru trebuinţe didactice, repetindu-ise prea des, n u sunt urmări te ca a tunc i c â n d ei citesc o povestire pentru pr ima oară.

Desvoltat acest gust , el duce la setea de lectură extraşc-alară. învăţătorul va ut i l iza c u pricepere cărţile din biblioteca şcoalei , potrivite pentru vârsta, sexul şi m e d i u l unde se găsesc elevii.

La unele şcoli s'a încercat c u folos în­jghebarea de carouri l i terare cu elevii şcoalei primare, începând cu cei d in c lasa I lI -a . Aaaşti elevi a u î n grija lor păstra­r e a ş i împărţ irea cărţi lor din biblioteca şcoalei, destinate pentru fiecare c lasă , ca s ă corespundă vârstei copilului.

învăţătorul , în fiecare săptămână , î ş i rezervă u n a n u m i t t imp ca s ă stea de vorbă cu elevii a supra celor cit i te şi pen­tru a cunoaşte preferinţa lor pentru a n u ­m i t e cărţi . El intervine discret, s fătuind pe elevi c u m să c i tească şi ce să reţ ină din cele citite. Fiecare elev e bine să a ibă u n caiet de note în car© să treacă cartea citită şi ce i-a plăcut m a i mul t din

ea. In acest fel se va deprinde să-şi fixeze ideile, s ă reţie faptele m a i de seamă, să-şi cultive un st i l propriu. Desigur, la început toarte vor merge c a m s tângac iu , dar n u ­m a i prin astfel de exerciţii s e poate a-junge la oarecare perfecţiune.

Este bine s ă depr indem în felul aces ta pa elevi la formarea lor sufletească, căci n u m a i cei carii citesc cu u n sistem,, pot trage u n folos d i n t impul întrebuinţat pentru citit; altfel e m a i de folos să se joace s a u s ă facă excursiuni , observând frumuseţi le naturi i .

Pentrucă să poată a ju ta învăţătorul pe elevii să i Ia formarea gus tu lu i de -citit, este nevoie ca la fiecare şcoală -să existe câte o bibliotecă cu cărţi potrivite pen­t r u ei.

Umblând în diferite părţ i a le Ardealu­lui, a m constatat că la foarte puţ ine şcol i s e găsesc -cărţi bine selecţ ionate pentru elevi. Intre cele tr imise de Casa Şcoalelor sunt puţ ine potrivite pentru acest scop. Mulţi învăţători , neavând prilejul s ă vie des l a oraş , n u pot să selecţioneze -căr­ţile pe -oare s ă l e p u n ă fără nic i u n risc în m â n a elevilor.

Pentru a le veni în ajutor, a m întocmit u n cata log alfabetic a l cărţi lor adunate de -mine în biblioteca elevilor delà şcoala pr imară Nr. 2 din Cluj. Această l istă poate fi întregită -cu căirţue noui apărute, dar ea dă u n n u m ă r de cărţi folositoare pentru desvoltarea gus tu lu i de -citit l a -elevi.

P lăcerea cititului trebuie urmăr i tă l a ţară şi dupăce elevii părăsesc şcoala.

-Foştii elevi trebuiesc deprinşi , m a i a les -în zile de sărbătoare şi îndeosebi iarna , s ă treacă pe la şcoală pentru a împru­m u t a cărţi d i n . biblioteca şcoalei .

O bibliotecă vie, folosită de toţi ştiutorii de carte din comună , este ega lă c u o a doua şcoală a lor, căci n u m a i contactul •Hiu c u cartea le va ţ ine sufletul proaspăt. ferindu-1 de ceaţa .neştiinţei, care se co­boară atât de uşor peste sufletele acelor t ineri cari după părăs irea .şcoalei n u m a i i a u cartea în m â n ă .

Dacă v o m reuşi s ă desvo l tăm interesul t inerimi i d i n sa t pentru biblioteca şcoa­lei (care v a fi în fiecare a n îmbogăţi tă) , v o m săvârşi o mare operă de ridicare a satu lu i , prin carte.

Tinerii astfel crescuţi , devenind capi de i a m i l i e , cu gospodărie independentă, vor şti să profite de câte ori a u prilejul să înveţe fie din lectură, faits la vreo confe-.rinţă pentru popor, pe cel care ştie m a i m u l t decât ei în a n u m i t e chest iuni eco­nomice s a u sociale. N u m a i ţărani i in­struiţ i pe aceas tă cale, vor schimba s tructura patr iarhală a satelor noastre.

Cui se datoreşte ridicarea culturală ş i e conomică a Danemarei i? (Desigur că şcoalei ş i î n deosebi Universităţ i lor popu­lare, a căror teren a fost pregăti t de dra­gos tea pentru citit , săd i tă în sufletul lo ­cuitorilor acestei ţări m i n u n a t e prin bi­bliotecile lor populare ş i gazetele scrise

pentru speoial izarea lor în diferite r a m u r i a le economiei naţ ionale .

N u m a i dacă şi ţăranul nostru va ut i ­l iza pe l â n g ă ca lendarul popular din caro cunoaşte da ta târguri lor ş i cărţ i scr i se pentru plugari , p u t e m s ă n e a ş t e p t ă m l a o îmbunătăţ ire , l a o schimbare ,a menta l i ­tăţii lui în ce priveşte perfecţionarea p lu -găritului . Este drept că şi prin exemplu şi îndeosebi prin imi taţ ie (cum este cazul c u Români i d i n comunele locuite de Saş i ) îşi pot s c h i m b a felul lor de a lucra pă ­mântul . Este m a i de valoare î n s ă clacă această îmbunătăţ ire v ine dintr'o convin­gere câş t igată p e ca lea auto-educaţ ie i . Aceasta face d i n ţăran u n propagator a l ideilor sale .

D in această expunere s u m a r ă , s e poate constata că gustul de .citit, în pr ima fază. acţ ionează asupra îmbogăţ ir i i cunoşt inţe­lor, la mobi larea sufletului cititorilor, i a r l a matur i ta te îi determină să-şi s ch imbe ocupaţ ia ş i îndeletniciri le după experienţa câş t iga tă de alţii), p u n â n d temeiu pe c u ­noştinţele depuse fin cărţi, s ch imbând ast ­fel menta l i tatea ţăranulu i formată d e veacuri despre conducători ş i îndeosebi despre intelectual i .

Biblioteca şcoalei în m â n a unui î n v ă ţ ă ­tor priceput devine un adevărat mij loc pr in care se pot schimba stări le soc ia le dintr'o comună şi cu t impul dintr'o ţară, întreagă.

CONST. IENCICA.

Listă de cărţi p antra bibliotecile şcoalelor primare.

Adamiu, Cât şi c u m se munceş te în A-merioa, C. S. 25.

Adam 1., Glume;, C. S. 10. Adam 1. F., Teatru şcolar, Soc. 10. Alden, Amundsen , C. S. 5. Aldrich Tomas, în tâmplăr i l e u n u i şcolar

american. Alexandri, Pasteluri , C. N. 20. Amicis, Cuore, C. R. 75. A.ndersen, Princhidel (ist. vol. I) G. S. 26.

„ Ionică Haplea (vol. II) C. S. 25. * Broscuţa (vol. III) C. S. 25.

„ Privighetoarea (vol. IV) C. S. 35. Lebedele ((vol. V) C. S. 30.

„ Tovarăşul călătorului (vol. VII) C. S. 35.

„ O poveste d i n ţara dunelor (voi. VIII) C. S. 30.

», Crăiasa zăpezilor (vol. IX) C. S. 30. „ Zâna gheţurilor (vol. X) C S . 35. „ Evreica, Ad. 20. >, Alte poveşti minunate , Soc. 50. „ Mărgăritare, Soc. 45.

Basarabescu, Moş Stan, C. N. 45.

Bacalbaşa L., Povestea lu i Ştefan cel Ma­re, C. R. 4.

Biblioteca Copiilor, Nr. 1., î n t â m p l ă r i d in v iaţa domnitori lor, Ard. 10. Nr. 2, Ard. 10.

Biciulescu M., Carte ou chipuri , C. R. 7.50. „ Istorioare morale, C. R. 7.50.

Bonsels, Albina Maia, C. N. 80. Bratu-Cristescu, Şirag da mărge luşe , S. 40. Brunen F., Micul Lord, Ale. 50. Butnariu, O vorbă de a bunicului . C. R. 50. Caraivan V., Poveşt i de pretutindeni, S. 65. Carmen Sylm, Poveşt i le Peleşului , Soc. 40. Casvan Sorina, Copilaşii în vacanţă . S. 40.

„ Fluerul fermecat, Soc. 30. „ Pr imăvara , vara, t o a m n a şi iar­

na (4 voi.) Soc. „ Aventuri le u n u i m i c bucureştean

(2 voi.) Soc. 60. Cernantes, Don Quijote, C. R. 50. Ciorănescu 1., Prichindel , A n e 50. Ciura A., Avram Iancu, Ard. 4. Cocişiu Torna, Povestiri d i n natură, S. 5. Callodi, Păţani i le lu i Ţăndărică , C. R. 40. Columb Dna, Istorioare, B. p . t. 7. Constantine s cu, Album istoric, C. R. 160. Costescu V., Albă ca zăpada,, V. R.

„ Cenuşereasa, V. R. „ Palatu l fermecat, V. R. „ Scufiţa roşie, V. R. „ Corbul, C. R.

Coşbuc Gh., Povestea unei coroane de oţel, C. R.

„ Răsboiul pentru neatârnare,, C. R. „ Cântece de vitejie, C. R. „ Povest ind copiilor, Soc. 40. „ Cartea vredniciilor, C. S. 12.

Creangă I., Harap alb, C. R. 75. „ Dăni lă Prepeleac, C. R. 8. „ Amintir i din copilărie, C. N. 45.

Cristescu FI., Povestea n e a m u l u i (2 vol.), C. R. 120.

„ Dor de primăvară, C. R. 20. „ Şooala lui Chiţchiroi, C. R. 28. „ Nepoţi i roade muMulesei, C. R. 30.

„ Păsăre le ş i Păpuşi , C. R. 27. » Firicel voinicul , C. R. 28. „ F a m i l i a roademult , C. R. 32. „ Carte pentru copii, C. R. 30.

Crudu T., De pe l a noi, ce-a fost odată,

C. N. 40. Culea Ap*, Şezătorile copiilor, (2 voi.) S u ­

ru 60. „ Când a fost I sus pe pământ;,

Suru 12. „ Suspinele stejarului , Suru 12. „ Poveşt i c u an imale , Ram. 25. „ _ Daruri pentru copii, C. R. 25. „ Album istoric, R a m . 160.

Olanda (Cun. fol.) C. R. 6. Cacoveanu Şt., F loarea soarelui , Astra, 5, Dăscălescu, Anecdote şi versuri, Ard. 12-Ddmbeanu E., 1st. lu i Stephenson, C. S. 10-Daudet, Ultima lecţie, B. T. 5. Delavrancea, S tăpânea odată,, Soc. 5. Dragoslav L, Povestea copilăriei, Soc. 5-

„ Povestea lui Robinson, C. R. „ Novele şi povestiri, Stè in 25. », Poveşt i le florilor, C. S. 8.

- Dulfn P., Gruia lui Novac, C R . Dumitraşcu, Moşteniri, R a m . 15. Dumitrescu Z., Urechiuşesbâr l i tă , C. S. 42. Eftimiu V., B a s m e de Crăciun, Ane. 40.

», Tinereţe fără bătrâneţe, Ane. 10. Fă t Frumos , F. P. C. 6.

„ Corabia eu pitici, Ale. 40. „ Lacul cel l iniştit , C. S. 20. „ Băiatul pierdut, Ale. 35.

Ewald Karl, Pa tru prieteni buni , C. S. 35. „ Poveşt i alese» Ç. S. 30.

Farago Elena, Din traista lui Moş Cră­c iun, C. R. 35.

„ Să f im buni, V. R. „ Dar d in dar» Sam. 12. „ Ziarul unu i motan, Ane. 40. „ într 'un cuib de rândunică , A. 30-

Foe De, Robinson, C. R. 60. Floru Igena, B a s m e englezeşti , C. N. 40. La Fontaine, Fabule trad, de Anghel ş i

Iosif, C. R. 22. Furtamă D., Cântece bătrâneşti , C. S. 30-Gabrielescu Alice, Povestirii pt. copii , C. R.

Isprăvile lui Orsu, C. R. 50. Gărleanu Emil, D in l u m e a celor cari n u

cuvântă , Ale. 40. Goga Octa/cian, Poezii , C. N. 150. Goron I., Robinson în ţara Românească^ Gorovei A., Spoved. lu i Moş Pinti l ie , C. S -Hârsu Lia, Doftorul ştie tot, C. S. 6.

„ Meşterul Papuc , C. S. 8.

„ Urciorul fermecat, C. S. 10. „ Domni ţa din pa la tu l fermecat

(teaftru) C. S. 6. „ Steluţe de a u r (teatru) C. S. 4. „ S lujnica Maicii Domnulu i (tea­

tru) C. S. 4. „ Prinosul îngeri lor (teatru) C. S. 6.

„ Domni ţa cea trufaşe. Soc. 30. „ Poveşti , C. S. 8. „ Din ţara piei lor roşii, C. N. 45. „ . Volbură Vodă (teatru), C. S . 8.

Hodoş Constanţa, Rodica, Soc . 25. ,„ Teatru pentru copii , C. S. 18. „ Picolo , Soc. 40.

Iosif Şt. O., A fost odată, Soc. 40. Ispirescu, Basmele Românilor, C. N. 45.

„ Povest ind copiilor, Soc. 40. Keller Helen, L u m e a mea, C. S. 10. Kirhleanu S., Povest ir i morale, C. S. 30. Kirileanu Teodorescu, Poveşt i basarabe-

me, C. S. 35. Korolenko, In tovărăş ie rea, C. S. 10. Lagerlöf Selma, Legenda lui I sus Chris­

tos, Min. „ Călătoria lui Ni l s Holgerson,

Chişinău. Lamartine Cristofor, C. S. Lazăr Viator, Legende .istorice, Ard. 15. Lepădatu AL, Mihai Vodă Viteazul B. S. S. Lepădatu 1., Legende istorice, Ard. 4. Mafiei G., Glume şi poveşti, C. R. 10. Mândru A., Orizonturi, C. iS. 35. Mereanu D., Neguţătorul de poveşti , C. S . 90 Miller Verghi, Sanda, Anca, Ane. 40. Lasaarov Moldov., Scufiţa roşie, C. N. 20. Morariu Leaa, Delà noi , S ă m . 5. Mugur Gh., Proverbe, F. P. C. 6. Mugur Luncan, Teatru şcolar, Soc. 5. Münchhausen, Isprăvi le vânătoreşti , Min. 6

„ Păţani i l e baronului , C. N. 45. Nădejde Sofia, Irinel, C. R. 50. Negruţi C , Negru pe alb. C. N. ,10. Niebuhr, Basme ou eroi greci, C. N. 45. Nigrin, Smeul , C. R. 30. P a s S., Jurnalul lui Nicuşor, Soc.

„ Fluerul fermecat, Soc . Popa Victor, Pufuşor şi mustăc ioară (tea­

tru), C. S. 9. „ P ă p u ş a ou piciorul rupt, C. S. 12.

Popescu Băjenaru, Povestea Neamului .

Popescu C. Dr., Fabule, C. R. 25. Popescu Virginia, Basme sârbeşti , C. N. 45.,

„ Păţani i le lui Munchauson , C. N. 35* Pora N., iDe dragul celor mici, B. T.

„ Din l u m e a lor. Ane. Rădulescu, Cojocul lui Sărăci lă , C. S. 15.. Rareş, Comoara Zânelor, Ale. Râureanu M. 1., Emigranţ i i la Brazi l ia , ,

C. S. 38.

„ Cele două surori, C. S. 38. „ Rosa de Tanenburg, C. S. 36.

Cristofor Columb, C. S. 20. „ Istorioare pentru copii, C. S. 36L„-

Răzeşu T., Şezători, F. P. C. 16. Regina Maria, Povestea unei fetiţe, B. T.„

Poveşti , F. P. C. 60. Minola, S. G. A. ~

Renauld, F a m i l i a Bunescu, C. R. 20. Rodica, Tera, C. R. 20. Rovenţa I., Poezii . Sadoveanu, Povestiri , Ale. 60.

», Lacrimile Ieromonahului Venia— min , C. S. 20.

Sandu Pungă Goală, Moş Stoica, Ciur. 20u Scheau Constanta,, La Alma. Contesa de Segur, Nenorocirile Sof ie i -

Ale. 40. „ După ploaie,, Ane.

Shakespeare, Poveşti , C. S. 15. Simionescu I., Leaturi botanice, C. S. 6,50>

„ Din tainele florilor,. C. S. „ Bernard Pal l isy , C. S. „ Lecturi Geografice: A) R o m â ­

nia, C. S. 8; B) Europa, C. S. 10;, „ Sate d i n România , C. S. 20. „ România de ieri, C. S. », Ţara Românească , C. S. „ Bulgaria , C. S. „ Pe plaiuri de Munte, C. S. 7. „ Pr in pajişte şi poeni, C. S. „ P lante de l â n g ă drumuri , C. S. 18L. „ Reptilele şi batracdenele, C. S.' „ Din l u m e a pasări lor noastre . „ Peşt i i apelor noastre, C. S. „ Mamiferele noastre, C. S. „ Sarea, C. f. 3. ,, Cărbunele de pământ , C. S.

Petrolul C. S. „ Lecturi Geologice, C. S. 7

„ Din v iata pământulu i , C. S. Slavici, L, Poveşti , vol. I., C. R. 40.

Poveşti,, vol. II, C. R. 90. Silviu C, Ciufulici, B. Z. U. 20. Speranţia T., Sar ş i Ionel, Soc. 35.

„ Anecdote c u minuni , St. 15. „ Anecdote c u noroc, St. 6. „ Enache Cocoloş, C. R.

-Stevens Fr., î m p ă r ă ţ i a furnicilor, C. N. 50. .JSvift, Guliver în ţara Piticilor,, Ale.

„ Guliver şi ţara Uriaşi lor, Ale. Tabico M. L, Păcălel i , C. R. 20. Thompson, Făpturi 'alese, C. N. 45.

„ Făpturi alese, C. N. 45. Tolstoi L., Povest ir i pentru copii , C. S. 10.

„ Povestiri , vol. II, C. S. 10. „ Povestiri pentru copii, V. R.

JJreche Nestor, Robinsonul Bucegilor, Soc. „ Gâze, Soc. 20. „ Isprăvile lu i Ti l-Buhoglindă, A l e „,. Zâmbetele pământu lu i , C. S. 35. „ Zânele din Valea cerbului, C. R. 90 „ Sa lamandra măiastră , C. S.

Jules Verne, U n căpitan tie 15 ani, Cug. vol. I I ,Cug.

„ Copiii căpitanului Grand,, vol. I şi vol II, Cug.

Wilde Oscar, Povestea unui rege tânăr, B T. 5 (Nr. 2).

Visarion C. L, Ber Căciulă, C. R. Wis Rudolf, Robinson Elveţianul, vol. II

C. S. 40; şi vol. I, C. S. 40. Voiculescu M., Cântec de stea, F. P. C. 5. Zschokke, Comoara, C. S. 35.

NOTĂ

Humele prescurtata! editurilor C. S . = Casa şcoalelor ; S. sau Soc. =

SOcec ; C. R. = Cartea Rumânească ; Ad. = Adevărul : C. N. = Cultura Naţională ; Ard = Ardealul ; Ale, = Alcalay ; B. p. t. = Biblioteca pt toţ i ; V. R = V i a ţ a R o ­mânească ; Ram.=Ramuri ; S t e i n . ^ S t e i n ­berg ; Sam. = Samitca ; Ane. = Ancora ; Săm. = Sămănătorul ; B. T. = Biblioteca Tinerimii.

LA CONFE RENTĂ.

Prie tenul F . . . . are o m a n i e ciudată: î a e e colecţie de die cursuri româneşt i . De -aceea urmăreşte cu pa t imă şi p o a t e - r e ­z i s t a ila toate discursurile ce se rostesc în corpurile legiuitoare, la toate întruniri le pol i t ice , congresele anuale , conferinţele didact ice şi administrat ive , întruniri le -meseriaşilor şi ale muncitorilor, î n sfâr­şit Ia orice adunare românească , l a care, d u p ă proclamarea preşedintelui , vioe-pre-şedintelul şi secretarului, e s igur că se v a faoe oarecare cheltueală de vorbă.

Având adunat un mater ia l foarte bogat ş i observaţii originale, cred c ă ar putea întocmi un interesant s tudiu critic a s u ­pra elocvenţii române din această jumă­ta te de secol.

în tâmplarea mi 1-a scos î n oale acum •câteva zile, într'un orăşel d in Doferogea. Se întorsese dintr'o călătorie d in Scandi­n a v i a şi îmi istorisia impres ia ciudată p e oare i-a făcut-o parlamentul norve­g i a n , U î i d e nu se cunoaşte aceea ce nai

n u m i m oratorie parlamentară . „Te crezi, —• apunea el, —• la o adunare

compusă d i n negustor i car i p u n la ca le oarecare daraveri comerciale! Pe când l a noi, fiecare om care ca lcă pragul une i săli în care se găseşte u n public m a i nu­meros de trei persoane, se s imte cuprins de fiorii emoţiei unui aşteptat succes, î l apucă mâincărimea de l imbă, căci s e .cre­de dator a rosti m ă c a r u n discurs , m a i mult sau mai puţin bine simţit . Dacă ai vreme şi vrei să te convingi , a d a u g ă el, bal cu mine la subprefectură. E o con­ferinţă adminis trat ivă , c u scop cât se poate de practic, pentru combaterea ho­lerei. Insă, te rog, s ă fii a tent şi să iei noto".

Dupăee mi^am ascuţit creionul, a m plecat împreună.

S a l a eră pl ină de lume. Toate autorită­ţile comunelor din p lasă erau prezente. Primarii,, notarii, jandarmii , învăţători i , învăţătoarele, agenţi i sanitari , moaşele ,

SATUL SI SCOALĂ 21fc

preoţii şi o bună parte dintre fruntaşi i satelor.

In aşteptarea subprefectului, o l inişte so lemnă s tăpânia toată acea împestriţată populaţie dobrogeană, care prezintă o mare varietate de tipuri. Toate figurile acele, aşa de deosebite, erau îmbujorate de căldura chinuitoare a miezu lu i zilei de Iulie.

U ş a se deschise cu putere) şi, c â n d apăru subprefectul c u statul s ă u major, începu o hârâia lă nesfârşită de scaune, căci lumea se ridicase în picioare.

Subprefectul, u n tânăr s impatic , cu pă­rul negru, frizat, c u o bărbuţă tă ia tă în formă de coadă de rândunică. In drumul s ă u spre fundul săl i i , u n d e îl aş tepta pa­harul de apă, pe o m ă s u ţ ă aşezată în chip de tr ibună, d ă d u m â n a c u voioşie tutu­ror, l a rând, apăsându-ti prietenos pe umeri pentru a-i a şeza din n o u p e scaune.

Dupăce îşi descheiă nasturi i redin­gotei, l ă s â n d s ă i se vadă o f rumoasă jileteă-famteZiie scrobită proaspăt, subpre­fectul îşi începu cuvântarea c u o voce clară, într'o formă corectă, cu gesturi bine studiate. ,

„Domnilor ! . . . „V'aţi întrebat oare pentruce ne a f l ă m

strânşi? Pentruce aţ i părăs i t căminuri le voastre şi v'aţi îndrumat încoace, voi, toţi oare reprezentaţi autorităţ i le satelor, voi, învăţători şi cuvioş î părinţi , luminător i ai poporului?

Gara este mot ivul oare v'a determinat de a vă a d u n a laolaltă aici, în acest local?

Holera, acest flagel groaznic, bate la frontiera ţări i noastre, pe «care s u n t e m datori a o apăra în orice împrejurare.

Guvernul, în înalta sa înţelepciune, a ordonat ca c u toţii, cu puteri unite, să luptăm împotriva acestei primejdi i care

. ne ameninţă . Holera, pust ieşte întreaga Rusie, ţara în

caro — după c u m v'am s p u s şi a l tădată — n u domneşte decât întunericul şi scla­via. Pentru a ne împotrivi acestei epide­mi i , trebuie să apl icăm cele m a i energice şi drastice măsur i higienice.

Holera are o or ig ină as iat ică , m a i bine* zis indiană , căci pe maluri le îndepărtat» ale Gangelui a apărut pentru p r i m a oarăj. microorganismul specific acestei boli.

Istoria ne ara tă ravajele pe care acea­stă epidemie le-a făcut pe continentul n o ­stru — a r u n c â n d în doliu famili i , sate, oraşe, ţări întregi.

So pot urmări pe hartă drumuri le ur­mate de mari le epidemii, care —- venindv din Asia prin Marea Roşie, cana lu l de-Suez — cuprindeau basenul méditera--nian".

In loc de a urmări harta s a u pe orator,., începui ia urmăr i Impresia ce făcea acea­stă disertaţie academică asupra ch inu i tu­lui auditor.

Vreo doi l ipoveni, pescari, cu pletele-bălane, l inse pe tâmple , cu bărbile încâl­cite, abia se ţ ineau pe scaune, p icurând de somn, cu ochi i tor .albaştrii, închiş i p e jumătate .

U n jandarm rural, s trâns în t u n i c a lu i a lbă cu nasturi lucitori, că ta în jos, a ş a că n u . s e cunoştea dacă doarme sau îşS admiră jambierele noui de piele roşie.

U n preot bătrân, cana aţ ipise puţ in , cur mani le îincirucişate pe ant ir iul înverzit, se-sculase împins de ' co tu l vecinului şi eăfes, speriat ca şi trezit dintr'un vis urît.

U n primar de lângă mine, vo luminos , bino hrănit , îşi l ă sase capul în piept şi răsufla d i n greu. F ă r ă s ă sforărie, s c o t e a . pe n a s un fel de fluierătură uşoară, d is ­cretă, ca bâzâitul unuii bondar.

O învăţătoare, care-şi a scunsese f i gura , sub o enormă pălărie încărcată cu o m a r e varietate de fiori, s t rânsă prea tare în corset, respira adânc, ma,nevrându-şi e-vantaiul cu atâta viteză, încât î i f lutura barba s tufoasă a unui preot de a lături .

N u m a i cei patru turci negustori , gravi , neclintiţi," suportau căldura să l i i ş i confe­rinţa subprefectului c u o resemnare de admirat .

Gu batista de m ă t a s ă roşie, făcută ghem în m â n a dreaptă, oratorul îş i ş t er ­gea — din când î n când — sudoarea de­pe frunte ş j o lua iar înainte, p u r t â n d u - n e -

5îq lungul şi în la tu l Europei, pe căi le •urmate de holeră în călăitoriile eá în c u r s u l veacurilor răscolite.

După mlădierele g lasului , d i n ce în ce m a i însufleţiţi , s imţi i că se aproape sfâr­şitul conferinţiL

„Şi a c u m , duceţi-vă la căminur i l e voa­stre, în satele voastre, şi imediat ce veţi

oprimi instructiunille higienice, trjimise de -Serviciul sanitar, veţi face tot posibilul de •a le da o publicitate cât m a i largă, pen­tru ca toţi cetăţenui să i a cunoşt inţă de

•ele. Luminaţ i pe fraţii voştri, sfătuiţi-i , spu-

neţi-le — la rândul vostru — tot aceia -ce nod vă spunem. La D-voîs tră , cuvoioşi părinţ i , m ă adresez în special, şi vă pre­t ind ca s ă predicaţi d in a m v o n u l bisericii , neîncetat , pericolul teribilului flagel care n a amen in ţă !"

încheierea conferinţei se făcu printr'un .gest larg , după care câteva oftări de uşu­rare se auziră din fundul săl i i .

Doctorul, un tânăr spânat ic şi nervos, veni t n u m a i de vreo trei l u n i în p lasă , idupăce îşi potrivi ochelarii , rânduindu-ş i c â t e v a fiţuici ou însemnări , îşi începu cu­vântarea, c a m de pe unde o lăsase sub­prefectul .

„In curând, Domnilor, Serviciul Sani tar va distribui instrucţ iuni precise pentru combaterea acestei epidemii.

D-voastră vă incumbă datoria de a le -răspândi printre toţi săteni i , căci .numai iiplicândiu-le c u strioteţă se pot ev i ta pe­ricolele care ne ameninţă .

P â n ă atunci , profit d e prezenţa D-voa-•stră .pentru a încerca s ă v ă desvolt caracterele acestei epidemii şi mij loacele de profilaxie, care ne pot îndruma la u n tratament r a ţ i o n a l . . . "

In t imp de o oră şi c incizeci de m i n u t e doctorul n e demonstra motivele pentru care D-sa n u poate admite geneza sponta­nele a holerei; ne dovedi c u m se depune

•germenul în mediu l cosmic ambiant , unde se regenerează şi s e mult ip l ică; ra­porturi le c u solul, a p a şi a ierul ; n e ex­

p l i c ă apoi producerea acidului hiipoazotic

(NO 2) şi sfârşi pr in a combate cu energie a l imentaţ ia c u vegetalele care conţ in ni -traţi, recomandând că lduros consumul d e carne, peşte, lăptărie , supe fă inoase şi macaroane .

Ceeace făcu pe un preot de l â n g ă mine să şoptească vecinului: „tocmaá a c u m când n e g â n d i m s ă intrăm- î n postul Sântei Mării".

După aceste două conferinţa, a tâ t de so­l id documentate , n u credeam s ă m a i în­drăznească cineva a lua cuvântul . Mă în­şelasem. După o pauză c a m lungă , în care t imp a m observat c ă doctorul şi sub­prefectul îşi s trângeau călduros mani le , tocmai din fundul săl i i u n o m se ridică, făcându-şi loc printre scaune . înal t , slab, cu mustăţ i l e castani i lăsate în jos, îm­brăcat s implu , dar curat , cu o înfăţ işare modestă , dar hotărîtă.

— Dacă îmi permiteţ i şi mie, Domnule Subprefect !

— Mai c u seamă, m ă rog, poftim, aveţ i cuvântul , Domnule Mitrică.

Directorul şcoalei d in c o m u n a G., în­cepu rar, c u oarecare s tângăc ie , dar în curând îşi c ă p ă t ă depl ină s tăpânire .

„Mi-am luat permis iunea de a m ă pre­zenta în faţa D-voastră, pentru a arăta aceea ce a m to i n i m a m e a ş i deci, p u t e m zice, i n i m a poporului chiar, căc i datoria noastră este de a lucra fără preget a n ­inai pentru binele obştesc.

După cum îmi d a u ş i eu c u ideiia, "cred că este bine c a — în loc de a se da instrucţ iuni şi c irculari pentru combate­rea holerei — s ă se facă m a i bine niş te cărţ i populare, c u mic i istorioare în for­m ă literară, pe înţelesul tuturor. După cum şi Dvs. cunoşteţi , a c u m , prea bine, s tarea ţăranului român este foarte s labă şi întrun caz de forţă majoră , c u m ar fi aceasta, de o boală molipsitoare, este cu atât mai greu pentru viaţa ţăranului ro­m â n . După c u m a m cit it în gazete şi chiar în felurite reviste, prán ţările civi­l izate sunt a n u m e societăţ i de consuna, care — pentru câţiva bana — d a u omului hrană zi lnică.

Adică la noi dece n u s'ar putea face a ş a

ceva? Dacă ar fi unire, s'ar p u t e a face văx comitet ş i ch iar oarecare mic i serbări şco lare , care împreună c u oarecare micii cotizaţiiiuni s ă se s trângă u n fond, care s ă servească l a ajutorul şi r idicarea po­porulu i , pentru luminarea mint i i ş i îm­bunătă ţ i rea stări i economice, care "

Şi tot a şa î n a i n t e . . . t imp d e o oră trei­zec i de minute directorul şcoalei n e vorbi de bănci, cooperative, brutări i , societăţ i d e cumpărare, întregul program asu­p r a activităţi i extra-şcolare, — lucruri pe •cât de importante , pe a t â t de înde­părtate de holera care n e a m e n i n ţ a de-apraape . Mi-a părut r ă u că mu a m putut urmări m a i deaproape aceas tă conferinţă, d a r eram prea obosit; că ldura să l i i m ă moleş i se de tot ş i prietenul F îş i în ­cepuse teoriile l a urechea mea:

„Veai ! . . . Ce-ţi s p u n e a m e u ? . . . Din toate breslele, aceas ta e cea m a i (pisăloagă... A m observat c ă dască l i i nu s u n t în stare de a vedea şi judeca l impede l u m e a d in j u r u l lor. Poate d in cauza meseriei lor, *3are îi depninde a repeta zilnic cugetări le şi părerile altora, luate d i n cărţi de-a-gata . învăţătorul acesta , care pare u n o m tare de treabă, î ş i închipue c ă s e poate •combate holera cu istorioare l iterare. Ar fi interesantă o l i teratură hoierilcă".

Conferinţa se termniase . începuse uni i s ă se strecoare p e uşa întredeschisă, i a r a l ţ i i gata de plecare, s e s f ieau s ă i a s ă îna intea subprefectului, care, trecând delà t in grup l a altul, s trângea mane le tutu­ror cu mul tă bunăvoinţă .

Tocmai l â n g ă • uşă , u n turc negustor , -vorbia ou 'n pr imar: „Bre, ce faceţi la voi, •dacă a p u c ă .pe unu l boaila a s t a urîtă?

Pr imarul n u stila ce s ă răspundă şi mu îndrăzniia s ă întrebe pe subprefect, — to­tuşi , când acesta se apropia de uşă , se hotărî:

„Domnule subprefect, întreabă Ahmet

Rizat, că dacă ü a p u c ă pe u n o m h o l e r a în comuna noastră , ce binevoiţi s ă ordo­naţ i ca eă facem cu el? Unde să-1 p u n e m ? Ce să-i dăm?"

Subprefectul s tătu puţ in pe gândur i , apoi se adresă doctoru lu i

„Apropo, doctore, e. o chest iune impor­tantă , care se r idică şi l a care ar trebui să cauţ i o so luţ ie . Ce faci, d a c ă ţi s e de­clară u n caz de holeră într'o comună?"

•Doctorul, surprins , s tă tu şi el puţ in p e g â n d u r i ş i răspunse scurt:

„Izolare ş i desinfectare". Subprefectul c ă u t ă să l ămurească aces t

răspuns m u l ţ i m i i care se s trânse în juru l s ă u pentru a asculta m a i bine.

„Omul căzut bolnav se izolează pr in urmare imediat şi s e desinfeotează c o m ­plect, absolut tot ce-a fost în contact di­rect cu el".

Toţi ascul tase cu sf inţenie. U n u l dintre pr imar i îndrăzni să întrebe ceva ş i atunci toţi începură a face întâmpinări :

„Păi n'avem dezinfectante de^aeele. Unde să-i i z o l ă m Comunele n'au fon­duri . . . "

Şeful de jandarmi g ă s i momentul po ­trivit ca să adauge: „Nu se poate iz icuta nici un ordin, dacă n u se hotărăşte odată oare are drept m a i m a r e în c o m u n ă : pri­marele ori jandarmul".

Subprefectul, came se enerva d in ce m ce ia fiecare întâmpinare , ca î n faţa u n o r piedeei care i s e p u n e a u în cale, s fârş i hotărî* :

„In fine, o să vă c o m u n i c ă m — la t i m p —* toate dispoziţi i le necesare, pe oare tre­buie să le apl icaţ i « u cea m a i mare s tr ic -tetă şi energie, a v â n d în vedere că r ă m â ­neţi direct responsabili".

SuMna, 1906. JEAN BART.

(Din Calendarul Asistenţii Sociale, p e 1923. M i

ORGANIZAREA GRĂDINILOR D E COPII DIN BELGIA.

Şi în Franţa, şcolile de copii mici sunt cele dintâi institute de educaţie, unde copii de ambele sexe primesc în comun îngrijirile de care au nevoie pentru desvoltarea lor fizică, morală şi intelectuala.

Toate aceste şcoli au o organizaţie uniformă, nu ca în Belgia. Iniţiativa şi controlul depind de o singură putere centrală.

Pentru formarea institutoarelor, atât pentru cursul primar cât şi pentru grădina de copii, sunt şcoli normale unice cu câte un singur an de specia­lizare.

in timp de cinci ani, studiile elevei normalste tind spre o cultură generală şi numai în anul ai 6-iea, începe partea practică, efectivă, de speciali­zare. Pe lângă pract câ, ele mai ur­mează şi câteva cursuri care servesc mai mult c rierei lor. Ele cuprind stu­diul pe iarg al Metodologiei şi al Pedagogiei experimentale. Puericultura fizică, Lucrul manual. Muzica instru­mentală şi voca'ă, cursuri de gimna­stică, ritmică, desemn

Posesoarei unei diplome de institu­toare pentru grădina de copii nu i se poate încredinţa sub nici un cuvânt direcţia unei şcoli, dacă n'a funcţionat timp de cinci ani într'o şcoală de copii sau într'o clasă enfantină. Această dis­poziţie e luată şi are de scop ca noua institutoare să poată aplica într'o clasă dată în seama ei, tot ce a învăţat şi a practicat în şcoala normală.

In Franţa şcoalele de copii mici poartă două numiri, după cartierul unde se găsesc. Se numesc şcoli maternele, acele şcoli care sunt pe la periferie sau în cartierele unde populaţia lu­crează în fabrici ; şi grădini de copii, acele şcoli care se găsesc situate în cartierele selecţionate şi la centru, deşi n 'ar merita nici o deosebire de nume fiindcă atât programul cât şi scopul urmărit sunt aceleaşi.

Toate grădinile de copii au mai multe clase. Numărul claselor e în legătură cu populaţia cartierului urde se găsesc. Sunt şcoli tu câte 3, 4, 5 şi chiar 6 clase ; prea puţine surit cu un singur post, deci şi cu o singură clasă. Fie­care clasă este condusă de către o in­stitutoare. Şcoalele care au numai câte o ciasă primesc copii mai mari şi se numesc şcoli enfantine, unde copiii sunt pregătiţi pentru cursul primar. La celelalte şcoli, unde se găsesc mai multe clase, totdeauna au şi câte o clasă erfantină, pentru cepiii în vârstă de 6 ani, adică această clasă cuprinde ultimul an, de tranziţie, delà şcoala de copii mici la şcoala primară. Ei pot trece la şcoala primară la 1 Oc­tombrie, odată cu începerea anului şco­lar sau după vacanţa Psştelui adică în luna Aprilie şi numai acei care sunt bine desvoltaţi şi rm;i inteligenţi.

In toate şcoalele vizitate de mine,, copiii erau repartizaţi în divizii, după vârstă.

Numărul copiilor înscrişi pentru o clasă este de 50, ca să poată fi pre­zenţi minirrum 25 şi maximum 30, câţi se poate admite pentru u singură con­ducătoare.

Controlul activităţii didactice se face de către o doamnă inspectoare care cunoaşte acest învăţământ din punct de vedere practic. Din punct de vedere administrativ, controlul se face de către primarul departarm niului.

In Franţa, toate grădinile de copii sunt ale comunei. Ea se îngrijeşte de întreţinerea lor, se îngrijeşte de a clădi acolo unde s * simte nevoie şi în spe­cial de a le înzestra cu tot felul de material specific şcoalelor, ca : mobi­lier, jucării pe care le reînoeşte î n fiecare an. într'adevăr, am văzut la şcoli de copii mici din împrejurimile Parisului, în localitatea Suresnes, un salon cu jucării care făcea fericirea copiilor. O sală amenajată cu un c a -

rusei, un aquariu cu peşti, un jet d'eau, cu flori, colivii cu tot felul de păsărele, diferite leagăne, cu un cuvânt, s'a ini stalat tot ce s'a găsit bun pentru amuza­mentul copiilor, ţinându-se seamă de vârsta lor care cere plăcere, veselie şi multă mişcare.

Cursurile încep la 15 Octombrie şi se termină la 14 Iulie. In cursul unui an şcolar se fac trei serbăr i : una la Crăciun, una în luna Maiu, căreia îi dau o foarte mare importantă şi e nu­mită „ziua mamei", când copiii îşi arată recunoştinţa şi dragostea ce tre­buie să o poarte părinţilor, şi serbarea de sfârşit de an.

Toate aceste serbări se disting prin simplicitatea lor şi decurg într'o atmo­sferă plăcută, intimă şi fără pretenţiuni şi oboseală. .

înainte de închiderea anului şcolar, fiecare inspectoare, a fiecărui departa­ment, întruneşte la o consfătuire pe toate institutoarele. In această în­trunire, care e sub patronajul D-nei inspectoare generală, se fac dări de seamă cu observările personale ale D-nelor institutoare şi ceeace trebuie inlrodus în şcoală; o descriere asupra lipsurilor materialului didactic între­buinţat în cursul anului expirat, urmând ca în timpul vacanţei materialul să fie • renovat, completat şi dacă este posibil să se şi creieze de către conducătoare.

La adnotarea institutoarelor, se ţine totdeauna seama de activitatea extra-şcolară a fiecăreia. Cu modul acesta, materialul e foarte bogat, variat şi mereu reînoit. Stârnind emulaţia printre conducătoare, şcoala trage profitul cel mai mare.

Programul învăţământului grădinilor de copii cuprinde : educaţia fizică, educaţia intelectuală şi educaţia afec­tivă.

Localurile şcoalelor de copii mici sunt proprietatea comunei şi sunt clă­dite anume pentru acest scop, cu tot confortul corespunzător cerinţelor pe ­dagogice şi higienice. Sunt înzestrate

cu .mobilier frumos, simplu şi practic*> Acolo unde clădirile sunt mai vecjii, s'au adăugat camere de clasă şi î n limitele posibilităţilor tind să se apropie de localurile cele noi. O şcoală mi,e-, suficient ca să fie construcţie recentă,' cu ferestre mari şi instalaţie modernă, dar interiorul ei şi al claselor să aibă prin aranjamentul lor o înfăţişate ve­selă, atractivă, încât gustul frumosulujL să se desvolte la copii.

Ca să poată fi curăţenia perfectă, ; pereţii sunt vopsiţi cu ulei, aşa încât Se pot spăla cu uşurinţă cu soluţii antiseptice.

Pe pereţi sunt pictate frize r e ­prezentând flori, animale şi diferite scene din poveştile pe care le cunosc copiii.

La oricare şcoală, în afară de ca­merele de clasă, de cancelarie, segă.- . seşte o sală mare pentru joc, care serveşte şi ca vestiar. In această sală se află pianul, mobilă ce nu lipseşte din nici o şcoală de copii mici, băn­cuţe. Se mai află : o sală de curăţenie cu spălătoare, un cabinet medical, clo­sete, locuinţa directoarei şi o grădină sau o curte cu pomi. 1. Şcoalele unde sunt cantine, au sală de mâncare şi o altă sală de odihnă, unde copiii sunt culcaţi delà ora 12J/2 până la 2. In grădină, lăzi cu nisip şi o verandă acoperită care serveşte pe vreme de ploaie, de adăpost, în timpul recreaţiei. Recreaţiile sunt supraveghîate de in­stitutoare, lăsându-le copiilor libertate absolută, intervenid numai în cazuri excepţionale.

Cursul începe la 8 V2 dimineaţa până la IP /2 Şi după amiază delà 2—4.

In timpul săptămânii, copiii au liber ziua de Joi.

Programul cuprinde exerciţii variate carè ţintesc mai mult spre o educaţie intelectuală, deoarece copiii pe lângă exerciţiile şi ocupaţiile .cunoscute ,în grădinile de copii, mai învaţă scrisul, cititul şi socotitul. Pentru 1 acest scop, se servesc de un material variat creat

de institutoare şi el constă din ; lo-toane, tablouri şi mici jucării. Copilul învaţă cu multă plăcere şi uşurinţă, căci totul este dat sub formă de joc.

2. Numeroase exerc ţii senzoriale, pentru desvoltarea tuturor simţurilor.

3. Lucrul manual care este predat cu multă grijă, obţine rezultate foarte frumoase, deoarece se execută numai lucruri foarie simple, deci şi uşor de realizat. Se execuiă mai mult lucruri ce se pot termina într'una sau cel mult două lecţiuni. 4. Jocuri ritmice. 5. Mu­zica vocală praa puţin, dar totdeauna însoţită de sunetul pianului.

Am observat că în şcolile din Franţa în general, se lasă copiilor mai multă

libertate şi se respecta mult individua­litatea lor, lucru ce se poate vedea din orariile ce se vor publică în numărul viitor.

Copilul e privit ce ceva sfânt, deci cu toţii, părinţi şi institutori, depun o muncă şi grijă deosebita ca să le poată înlesni o desvoltare eât mai bună şi de a dobândi bunele deprin­deri pentru viaţa de mai târziu.

Cred că şi la noi un asemenea pro­cedeu ar avea rezultate destul de fru­moase şi cu modul acesta am putea ajunge să avem pe lângă materialul existent un material al nostru propriu izvorât din necesitatea simţită de fie­care institutoare la şcoala sa.

în trebuinţarea t impulu i într'o grădină de copii care arc o s ingură inst i tutoare ş î cu efectiv: mie.

Orele Dnrata aprox.

D i m i n e a ţ a Orele

Dnrata aprox.

D u p ă a m i a z ă

8 » / a — 9 3 0

Primirea copiilor, inspecţia de curăţenie, jocuri libere prin curte sau sală de joc cântecele învăţate, exerciţii

de mişcări.

13—1415 Aceleaşi exerciţii ca şi

dimineaţa

9 3 0 — 1 0

Pentru Divizia I. jocuri cu jucării, păpuşi, mobile, cai, etc.; pentru Divizia ll-a, no­

ţiuni de scris , citit.

1 4 1 5 — 1 4 4 5

Pentru amândouă divizii le lucru manual potrivit gradu­lui de desvoltare mintală şi ultimul sfert de oră exerciţii

de calcul.

10—1030

Recreaţie. Exerciţii respira­torii, în curte sau sală. Jo­curi libere sau dirijate. Gim­

nastică ritmică.

l 4 4 5 _ i 5 1 5 Aceleaşi exerciţii ca şi dimineaţa.

1Q30—! 115

Pentru amândouă divizii le povestiri, memorizări, c â n ­tece , istorioare mimate, exer­

ciţii de vorbire.

1515—1545

Pentru amândouă diviziile la început desemn liber, c o m ­punerea desemnului decorativ şi ultimul sfert de oră exer­ciţii de observare şi vorbire, exerciţii senzoriale şi cântec.

H l 5 _ n 3 0

Pregătirea de plecare. Aşe­zarea lucrurilor din clasă, recunoaşterea îmbrăcămintei

şi plecarea.

1 5 4 5 _ 16 Aceleaşi exerciţii ca şi dimineaţa.

Clasa anfantină — copii de 6—7 ani.

Orele Luni M a r ţ i Mercuri Vineri Sâmbătă

8 3 0 _ _ 8 4 5

Primirea copii­lor. Insp. de cu­răţenie. Cânt Intr. în ciasă

L a f e l î n f i e c a r e z i

8 4 5 _ 9 1 5 Convorbiri cu subiect moral,

simplu

Convorbiri mo­rale simple,

istor. morale

Convorb. simple şi morale

Convorb. simple morale, biogra­fia oamenilor

iluştri

învăţarea unui cântec

gl5 945 Ex. de citit L a f e l î n f i e c a r e z i

945 _ 2015 Recreaţie joc liber

Recreaţie jocuri libere, cântec

Recreaţie jocuri imitative

Recreaţie jocuri colective

Recreaţie joc liber, g imna­stică ritmică.

1015—11

Ex respiratorii Ex, de citit

ultim. lOminute cop.unei prop.

L a f e l î n f i e c a r e z i

11 — 1130 Ex. simple de

vocabular Ex. scris

Ex. de memo­rizare, poezii

scurte

Noţiuni de orto­grafie în l e g ă ­tură cu tema scrisă, citit,

dicté

Conv. citeşte 0 mică istor. copii ascultă şi rezu-

mează

Ex. de scris literi le mici

13 — 1 3 ' 5

Primirea copii­lor. Insp. curăţ.

cânt L a f e l î n f i e c a r e z i

1 3 1 5 — 1 3 4 5 Ex. de citire L a f e l î n f i e c a r e z i

1345—1415 Ex. de calcul La fel ca Luni Lucru manual

pt. băeH şi fetiţe La fel ca Luni

I4IS—1445 Recreaţie, joc liber

Recreaţie jocuri şi mişc. imitat.

Recreaţie cânt

Recreaţie miş ­cări de marş

Recreaţie gimnastică

ritmică

1445—1530 Ex. respir, cetit, copierea unei

propoziţiuni L a f e l c a L u n i

1530—16 Ex. vorbire şi observare

Desemn liber, grupări de

obiecte

Desemnul lucrurilor

Desemn, obiec­telor uzuale

şi simple

Lucru manual modelaj

O R A î i U I i

220 . ' ; SATUL $1 SCOALĂ

O R 1 R V L Grădină de copii cu două conducătoare pentru secţia copiilor mari»

Orele D arata

•> aprox. Luni Marţi Miercuri Vineri Sâmbătă

8 15_g30

Primirea copii­lor, vizite de curăţ,, indiv., Jocuri libere,

e x - respir. Closetul

L a f e l î n f i e c a r e z i

930—10 Ex. sensoriale

Ex. de obs. a obiect, uzuale şi a lucrurilor cunoscute de

copii

Ex. sensoriale Ex. de obser­vaţie şi vorbire

Ex. care an de, scop deprinderi

morale

1 0 — 1 0 3 0

Cond, copiilor la closet .

Reer. Jocuri prin curte, sala

de curăţenie

L a f e l t n f i e c a r e z i

1 0 3 0 — 1 1 1 5 Noţiuni de scris,

cit it Noţiuni de

calcui Scris, cetit Calcul Scris, citit

I I 1 5 — 1 1 ' M Pregătirea de plec.-ordinea

în clase, plec. L a f e l î n f i e c a r e z i

1 3 — 1 4 ' 5

Ex. de vorb. l a : întrebare

şi răspuns Gim. ritmică Marşuri Dans. uşoare Ex. respir.

1 4 I 5 _ 1445 La fel cu prima

oră de dimi­neaţă, cântul

Povestiri: între­bări şi răspuns

Recitări,cântece inv. cu pianul

Cântec fără acomp.

Citirea istor. de cont. întreb,

şi răspuns

1 4 45_2515 Recreaţie. Joc

liber şi joc dirijat

L a f e l î n f i e c a r e z i

1 5 1 5 — 1 5 « Lucrul manual îndoituri, tăie­

turi, împletituri

Desemn liber si luete decorat-

Lucru manual broderie pe

hârtie, canavas croş.

Desen simetric pe hârtie cu pă­trăţele: obiecte uzuale uşoare

Modelaj Cânt

1 5 4 5 — 1 6 Pregătirea de plecare, aşezarea lucrurilor. îmbrăcămintea copiilor.

P l e c a r e a .

Grădina de copil en o singura eon dnéát oare, én dona secţii, on electiv, mai nnméros.

Orele Durata áprox.

'* Luni Marţi 'Mérétiri Ï Tineri Sâmbătă Orele Durata áprox. Secţia 1.,

1 " mici : Secjia II.

mari Secţia 1.

mici «eej ia li,?

mari Secţia 1.'

mici - r Sedţia 11.;

mari •. Secţia I.

mici Secţia II.

mari Secţia I. ' mici

Secţia II. mari

8'«—9j* Prim. copiilor iiispv cu­ră], jocuri libere

; f n f l e c k t e z i l a f e l

911^-10 • Joc CU ( 1

jucării i Exerc. vorb. şi observ.

1

Povestire Desen liber Cântul, melodii foarte simple însoţite "^e'plano

Jocuri cu jucării

Desemn colorat

Exerciţii de vorbire sau recitări

II Closetele. Exerciţii res-10—103» piratorii, recreaţie" în curte

II sau In sală J L a f e 1 c u L u n i

10»"—H'B J ' Constr. Noţiuni de cetit şi scris s i I o z i l e l e u r tri á t 0 a r e f a ' f è 1

llPregâtirea de plecare, â?e-1 130 z a r e a lucrurilor din clasă,

Il îftibfàcarea, plec. La' f e l ş i t n" z i l e l e u r m ă t o a r e

13—14« Í Ca şi dimiriéatá delà Sis—915 J L a r f è l c a Irr o a r e l e I e d i m fini a t a

14i5-ii4« I Exerciţii lucru manual,

îndoituri înţepături, ţesături etc.

Joc cu Jucării Noţiuni de calcul Desemn liber

m..ŞT

Caicul ; joc', «iotis. * éalcul )oc cu jucării Calcul

I4«—15'« 1 Recreaţie exerc. respfra-! torii în curie sau în sală, 1 joc de cerc, mars

L a t é 1 c"u- L u n i

1515-15« Descrierea ilustr. istori­oare mimate Ex. sensoriale

L... :.,ä.,.— •£•;„ - . . . •.

* Ex. d e vorbire sl observare „

. . . . . . i . -•

Ex. senzoriale GirÄnastlcä ritmică dan-

' suri" uşoare recapit. , " léttiunilor

15« - 1 6 : Plecarea J La f é l c'a" IFu'n i

TREMURI GRELE

Criza e c o n o m i c ă p r i n ca r e t r e c e în ­t r e a g a o m e n i m , pe no i ne -a g ă s i t m a i n e p r e g ă t i ţ i decâ t pe a l ţ i i .

R e s i s t e n ţ a n o a s t r ă , d in t o a t e p u n c t e l e d e vedere , s 'a a r ă t a t n e p u t i n c i o a s ă şi în loca l c a l m u l u i c a r e a c a r a c t e r i z a t î n si­t u a ţ i i ident ice a l t e p o p o a r e ( impres io­n a n t ă a fost m a i a i e s a t i t u d i n e a Engle­zilor) n o i n e - a m s t r i g a t d e s n ă d e j d e a f ă r ă n ic i o r e z e r v ă . Aces ta este s i n g u r u l no­s t r u fel d e a r e a c ţ i o n a ş i t r e b u e s ă re ­c u n o a ş t e m că n u e cel m a i fericit .

Pe s t e ţ a r ă po t ven i ş i î m p r e j u r ă r i maii g re le decâ t a c e a s t ă d e p r e s i u n e economi­că . De p i l d ă , ce n e - a m face s u b p o v a r a u n u i n o u r ă s b o i u ? I n spa te le f r o n t u l u i *oţi iar s u c o m b a , nepu t inc ioş i în l i p s a lor d e o r g a n i z a r e şi î n v ă d i t a i n c a p a c i t a t e d e a se a c o m o d a î m p r e j u r ă r i l o r excep­ţ iona le .

P e l â n g ă a l t e m u l t e p ă c a t e , e d u c a ţ i a n o a s t r ă îl a r e ş i p e a c e s t a c ă n e - a de­p r i n s să t r ă i t a f ă r ă a m b i ţ i a u n e i existen­ţ e i n d e p e n d e n t e .

P e n t r u no i S t a t u l r e p r e z i n t ă p r o v i d e n ţ a ş i d a c ă m e c a n i s m u l S t a t u l u i se defectea­ză, în loc să-l a j u t ă m , no i c o m p l i c ă m si­t u a ţ i a sa p r i n t r ' u n a l a r m i s m , >care m e r g e p â n ă l a p a n i c ă .

Noi, o a m e n i i d e şcoală , s u n t e m da tor i , c a u n i i ©ari î n d r u m ă m p r i n vorbe şi f ap­t e l e n o a s t r e î n t r e a g a soc ie ta te , s ă proce­d ă m l a c r e a r e a u n o r n o u i condi ţ i i d e via­ţ ă , oare s ă g a r a n t e z e r e z i s t e n ţ a n o a s t r ă c h i a r c â n d s a l a r i i l e r ă m â n î n r e s t a n ţ ă l u n i î n t r eg i . Ne g â n d i m d e o c a m d a t ă la n o i , d a r p i l da n o a s t r ă v a se rv i şi a l t o ra .

P r e v e d e r e a ş i e c o n o m i a n u s u n t c a r a c -terilsticele n o a s t r e . . Ne a m i n t i m d i n t i m p u l r ă z b o i u l u i ce

a s p r e m ă s u r i a fost nevo ie s ă se ia , -ca să fie d e p r i n ş i so lda ţ i i s ă r e spec t e a l imen­te le de r eze rvă (pesmeţ i i şi c u t i a d e con­serve) .

Nic i n o i , î n v ă ţ ă t o r i i şi profesor i i , n u p r a c t i c ă m economia . D a c ă a m fi fost eco­n o m i , d a c ă a m fi p u s f iecare d e o p a r t e

c â n d se p u t e a , 100—200 lei pe l u n ă , Casa . n o a s t r ă d e c red i t a r fi a s t ă z i cea m a i bo­g a t ă b a n c ă d in ţ a r ă şi a r avea î n fiecare j ude ţ filiale p u t e r n i c e , capab i le s ă ne avanseze sa l a r i i l e pe 2—3 l u n i .

P o a t e v o m fi m a i în ţe lep ţ i de a c u m . D a r î n a f a r ă de economie , f iecare t r e ­

bue să ne g â n d i m şi la c r e a r e a u n o r ve­n i t u r i oneiste, c â t de modes te , d a r s i g u r e , pes te s a l a r u l a c e s t a m i c şi l e g a t d e p ro ­b l ema t i ce acred i t ive .

P u ţ i n ă ingen ioz i t a t e , p u ţ i n ă i n i ţ i a t i v ă , p u ţ i n cu ra j şi l u c r u r i l e se po t a r a n j a în­t r ' u n m o d m u l ţ u m i t o r .

N ' a m p u t e a d a r e ţ e t ă spec ia lă n i m ă n u i ce s e facă p e n t r u c ă pos ib i l i t ă ţ i le de m u n ­că şi de câş t ig v a r i a z ă d e l à s a t l a s a t şi delà o m Ia o m .

I m a m i n t e s c c u o deoseb i t ă p l ăce re de u n coleg, î n v ă ţ ă t o r î n Moldova, c a r e î n f iecare a n c â ş t i g ă b a n i b u n i , v â n z â n d f ruc te a l e se . A c u m n i c i a u - ş i ba t e c a p u l să c a u t e c l ienţ i : î i v i n a c a s ă .

A m c u m p ă r a t î n t o a m n a a c e a s t a m e r e g u s t o a s e de là u n fost elev, cu o p l ă c e r e pe c a r e n u ş t i a m c u m s'o fac m a i v iz ib i lă şi m a i s i m ţ i t ă .

î m i a m i n t e s c de a l t u l oare v i n d e a m i e r e de s t u p .

A m î n t â l n i t p e s t r ăz i l e P a r i s u l u i u n t â n ă r î n v ă ţ ă t o r r o m â n , c a r e se a f la aco lo g r a ţ i e u n u i f r u m o s câş t ig , r e a l i z a t v â n ­z â n d p l a n t e m e d i c i n a l e .

Exemple l e s ' a r p u t e a î n m u l ţ i c u l u c r u r i v ă z u t e şi cu lucruri închipuite şi t o a t e a r fi c rezute . De ce?

P e n t r u c ă t o t u l este posibi l . V i a ţ a g o s p o d ă r e a s c ă p ă s t r e a z ă r e s u r s e

inepu izab i l e şi a s t ă z i este o da to r i e p a ­t r i o t i c ă s ă Ie u t i l i z ă m , c h i a r ş i î n s a t u l în oare î n v ă ţ ă t o r u l n u e h o t ă r î t s ă r ă m â ­n ă def ini t iv . S ă c reem, or i pe u n d e t r e ­cem, g r ă d i n i de f lori şi de l e g u m e , l ivezi de pomt , t r a d i ţ i e d e m u n c ă şi v o m a j u n ­ge v r e m u r i b u n e , c â n d î n f iecare s a t se­va g ă s i b e l ş u g î n j u r u l şcoalei .

C r e a r e a d e p r o d u s e ag r i co l e şi gospo-r

d ă r e ş t i , de o ca l i t a t e s u p e r i o a r ă s i pu­n e r e a lo r î n va loa re , i sp i teş te a s t ă z i oa­m e n i cu s i t u a ţ i i d i n t r e cele m a i î na l t e . Medici , i n g i n e r i , p rofesor i univers i tar i i , la no i şi î n s t r ă i n ă t a t e , găsesc u n f a r m e c de­osebit în c re ş t e rea p ă s ă r i l o r d e r a s ă , a f lor i lor a lese , a l e g u m e l o r şi a p o m i l o r nob i l i . T o a t e aces te înde le tn i c i r i t r e b u e s ă d e v i n ă p e n t r u î n v ă ţ ă t o r i p l ă c u t e şi r e n ­tab i le .

L a Şcoa la n o r m a l ă d i n Cluj a m accep­t a t c u r e c u n o ş t i n ţ ă I n t r o d u c e r e a u n u i c u r s de coopera ţ i e , p e n t r u elevii c lase i VII*) p e n t r u c ă u n b u n î n v ă ţ ă t o r t r e ­b u e s ă d e v i n ă u n fac to r e s e n ţ i a l î n m i ş ­c a r e a e c o n o m i c ă a s a t u l u i .

*) P r e d a t de d. D. G a r t i a n u , i n s p e c t o r d e coopera ţ i e .

î n v ă ţ ă t o r u l t r e b u e să fie u n n e g u ţ ă t o r ab i l şi b ine o r i en ta t , c a r e poa t e s ă m i j ­locească t r a n s a c ţ i i comerc i a l e , p e n t r u s ine şi p e n t r u s ă t e n i , î n e o n d i ţ i u n i s u p e r i o a r e a c e l o r a pe ca re le oferă a s t ăz i mi j loc i to ­r u l ev reu . I n a s e m e n e a î m p r e j u r ă r i c â ş ­t i g u l s ă u v a fi î n c u v i i n ţ a t de s ă t e n i c u u n s e n t i m e n t de r e c u n o ş t i n ţ ă şi el v a fi p r i v i t c a u n b ine făcă to r .

Că t r e colegii t i n e r i m ă a d r e s e z cu î n ­d e m n u l cel m a i c ă l d u r o s : m u n c a a g r i ­colă ş i va lo r i f i ca rea p r o d u s e l o r favor i ­zează m o r a l a şi î n l e sneş te v i a ţ a .

Astfel s a l a r u l p o a t e deveni , c u m e ş i b ine să dev ină , u n aeeesor , r e s p e c t â n d , b ine în ţe les , t oa t e î n d a t o r i r i l e f a ţ ă d e şcoală .

1). GOGA

PAGINA JURIDICĂ

MODIFICAREA LEGII ÎNVĂŢĂMÂN­TULUI PRIMAR Şl NORMAL-PRIMAR. Art. 1. — Art icolele 202 şi 213 d i n legea î n v ă ţ ă m â n t u l u i p r i m a r ş i n o r m a l - p r i m a r d i n 26 Iu l ie 1924 se modi f ică p r e c u m u r ­m e a z ă :

Art. 202. — P e l â n g ă f iecare şcoa lă n o r m a l ă v a f u n c ţ i o n a c â t e o şcoa lă p r i ­m a r ă de ap l i ca ţ i e , c u c o n d u c e r e p e d a g o ­g i că şi a d m i n i s t r a t i v ă p r o p r i e , c a şi şcoale le p r i m a r e o r d i n a r e , a v â n d , ca ş i aces tea , c i r c u m s c r i p ţ i e ş co l a r ă deosebi tă ş i î n t r e ţ i n e r e a d in p a r t e a comune i , a f a r ă de sa l a r i i l e c o r p u l u i d idac t ic , c a r e s u n t p l ă t i t e de s t a t .

Şcoalele p r i m a r e d e a p l i c a ţ i e po t fi con­t r o l a t e de Min is te r , p r i n t o a t e o rgane le s a l e de cont ro l , a f a r ă de r ev izo r i i şi s u b -revizor i i şco la r i .

P r o f e s o r u l de pedagog ie a l şcoalei n o r ­m a l e este de d r e p t d i r ec to ru l şcoale i de . a p l i c a ţ i e şi în a c e a s t ă c a l i t a t e e l s e bucu ­r ă de toa te d r e p t u r i l e d i r ec to r i l o r d e scoale p r i m a r e .

P ro fe so ru l de pedagog ia poa t e fi î n a c e l a ş t i m p şi d i r ec to ru l şcoalei n o r m a l e .

Art. 213. — î n v ă ţ ă t o r i i şcoale lor de ap l i ­

caţ ie se vor r e c r u t a pnin concu r s , ţ i n u t l a f iecare şcoa lă n o r m a l ă , d i n t r e abso l ­venţ i i şcoalelor n o r m a l e , c a r i vo r fi f u n c ­ţ i o n a t î n î n v ă ţ ă m â n t cal p u ţ i n 3 a n i efectiv şi ca r i vo r fi d e t a ş a ţ i de M i n i s t e r î n caz de r e u ş i t ă .

E i vor func ţ iona Ia şcoa la de aplifeaţie t r e i a n i şi vo r p r i m i î n a c e s t t i m p s a l a r i u l lor d e î n v ă ţ ă t o r , s p o r i t cu 15 l a su t ă , f ă r ă p r e j u d i c i u l d r e p t u r i l o r n o r m a l e de î n a i n ­t a r e şi g r a d a ţ i i . U n u l d in ei s a u f iecare pe r â n d va fi s e c r e t a r u l şcoa le i de a p l i ­ca ţ i e . La s f â r ş i t u l f i ecă ru i a n şcolar , d i ­r ec to ru l şcoalei de ap l i ca ţ i e p o a t e ce r e m i n i s t e r u l u i î n l o c u i r e a î n v ă ţ ă t o r i l o r c a r i n u c o r e s p u n d r o l u l u i lo r în a c e a s t ă şcoa lă .

-După t r e i a n i d e f u n c ţ i o n a r e l a ş coa l a de ap l i ca ţ i e , în b a z a r e c o m a n d ă r i i d i rec­t o r u l u i a ce s t e i scoale şi î n u r m a u n e i inspec ţ i i specia le , f ă c u t ă d e i n s p e c t o r u l gene ra l , e i vor fi a s i m i l a ţ i e u î n v ă ţ ă t o r i i d e g r a d u l ce l m a i î na l t , a v â n d ace leaş i d r e p t u r i .

î n v ă ţ ă t o r i i ca r i c o n s i m t po t r ă m â n e i a şcoa la de a p l i c a ţ i e şi d u p ă î m p l i n i r e a t e r m e n u l u i d e t r e i an i , d a c ă s u n t c e r u ţ i

infoisterului de către directorul şcoalei c a excepţional de c a p a b i l i

i : In aces t caz ei vor avea , pe l â n g ă drep­tur i le ce le conferă gradu l c e i m a i înalt în învăţământu l pr imar, şi sporu l d e sa ­lar de cane s 'au bucurat p â n ă . î n ace l moment .

Art. 11. — Toate dlspoziţ iunile d i n l eg i ~şi. regulamente , contrare legi i ide faţă, s e abrogă.

* 'LEGE PENTRU MODIFICAREA ART. 61 PIN LEGEA INJAJĂMÂNTULUI PRI­

MAR Dili 2Ş. IULIE, 1924. Articolul usniç.—. Articolul 61 d i n l egea

învăţământului' primar d i n 26 Iulie 1924 ^se modif ică precum urmează:

î n v ă ţ ă m â n t u l rel igios-moral este obli­gatoriu .

'Materia de s tudiu şi programa acestui î n v ă ţ ă m â n t vor fi stabilite de Sf. S inod pentru Biserica Ortodoxă Română , iar pentru celelalte confesiuni d e autorităţ i le superioare rel igioase respective, în a m -•beïe cazuri, în înţelegere cu Ministerul î n s t f ucţiuniii.

. _ EL se predă î n localul şcoalei, i n d o u ă ore pe s ă p t ă m â n ă , în fiecare c lasă s a u divizie şi în m o d gratuit de preotul pa-rochiei . Acolo unde n u este preot s a u preotul este inf irm, se v a preda de în-vliţător sau de persoana ind ica tă d e auto ­r i tatea superioară rel igioasă, e u aproba­rea Ministerului Instrucţiunii , a l Cultelor şî Artelor.

, D a c ă elevii une i scoa le aparţ in m a i multor confesiuni , eclesiaertieii cultelor re­spect ive îngrijesc, în m o d gratuit, de in­s trucţ ia şi educaţ ia re l ig ioasă a elevilor, rezervându-ili-se ora speciale în orariul şcoalei , astfel ca învăţământu l obişnuit s ă nu fie turburat în m e r s u l său , n ic i şco­larii să .nu fie împiedecaţ i de a veni exact ţa .orele hotărîte pentru predarea celor-lal io iecţ iuni .

Controlul î n v ă ţ ă m â n t u l u i religios s e face, pa l ângă organele de control a l e Mi­nis terului Instrucţiunii , de autor i ta tea îâ~ sericească respect ivă.

Predarea învăţământu lu i religios şi moral î n m o d gratu i t de că tre ecjesiastiei const i tuie o parte esenţ ia lă a mis iun i i lor pastorale; ne îndepl in iraa s a u negl i jarea acestea-datorii a t r a g e d u p ă s ine sancţ iuni .

Ministerul v a aduce l a cunoşt inţă auto ­rităţilor superioare bisericeşti . abateri le de là aceste îndatoriri , .pentru a lua m ă ­suri disc ipl inare în contra preoţilor vino­vaţi , în. conformitate cu ^regulamentul pentru procedura instanţelor bisericeşti . [Pronmlgiaită în, „Monitorul Oficial'', Nr. Í6, din Í2 ApriMe 1932).......

IMPORTANTA JURISPRUDENŢĂ IN MATERIE DE PENSII. .Criteriul după cwre se fixează pensia.-— Înal ta Curte de Casaţie îtn Secţ iuni Unite, d iscutând re­cursul unor pensionari , .dintre ace i p u ş i în retragere, în .conformitate cu dispozi-ţ iunile .articolului 203 d i n l egea de orga­nizare a Ministerelor, a s tatornic i t c u acest prilej,, o importantă jurisprudenţă.

Art. 203 d i n legea de organizare a Mi­nisterelor d i spunea scoaterea l a pensie a funcţionarilor care împl in iau vârsta d e 60 ani , s a u 30 de a n i de serviciu.

Discuţ iunea care s'a purtat în fa ţa înal te i Curţii rezida m a i cu s e a m ă cu privire la .criteriul p e baza căru ia trebuia s ă se fixeze pensi i le .

Casa Pensi i lor a sus ţ inut c ă trebuie s ă se ia media solairiiilar pe ult imii 3 a n i serviţ i în m o d efectiv instituţiei .

Reprezentanţi i pensionarilor,' a u arătat că nu aces ta trebuie s ă fie criteriul de f ixare a pensii lor. Căci l egea de organi ­zare a ministerelor, prin art. 203 răpeşte funcţionarilor posibi l i tatea s ă mai preste­ze încă 5 .ani de servic iu — în to ta l 35 de ani , n u 30 ani — cari erau prevăzuţ i în legea pensii lor, şî în care t i m p funcţ io­narii aveau obişnuitele posibil i tăţi de a -vansare . — In consecinţă , c u a n t u m u l pen­s i e i — a u sus ţ inut recurenţi i — trebuie s ă se fixeze d u p ă med ia de sa lar i i d i n ul­t imii 3 ani pe cari a r fi trebuit să- i m a i presteze inistituţieiii l a .care lucrau.

î n a l t a Curte a respins recursurile , s t a ­bil ind că pens i i l e s e vor fixa laându-sei

m e d i a salari i lor pe ul t imi i trei a n i pre­s t a ţ i de către funcţ ionari în m o d efectiv.

O CASĂ A SĂNĂTĂŢII COPILULUI LA MINISTERUL INSTRUCŢIUNII... L a Cameră s'a depus următoru l prpeet ,de

/ lege : . .. Art. 1. — Se taîiikiţează pe l â n g ă Mi­

n i s t eru l Instructiumiidi, a l Cultelor• ş i Arte-J o r , . o inst i tuţ ie san i tară şcolară,, s u b jde-numiirea; „Casa s ă n ă t ă ţ i i copalului,. ,şi: de

^asigurare î n caz de boală". E a e p e r s o a n ă Jur id ică . ., ; -,, ::,

Art. 2. — Scopul Casei este d e a înde­pl in i şi lărg i a to iO^iuni ie - d e servic iu

-medical şi pedagogic cuprinse te l egea . ş i regu lamentu l î n v ă ţ ă m â n t u l u i pr imar şi cele adie comitetelor şcolare pr imare şi a da as i s tenţa copii lor in .caz de boală.

Art. 3. — Fonduri le inst i tuţ ie i provin •din : ••

a) 4 l a sută d i n venituri le extraordi­nare a l e comitetelor şcolare;

b) 2 l a s u t ă din subvenţi i le totale, data de pr imări i pentru şcoli;

c) Subvenţ ia a n u a l ă dată de Ministerul Ins truc ţ iun i i , a l Cultelor şi Artelor pen­t r u pol icl inici le şcolare;

C R O DARURILE ROMEI.

Cu prilejul serbări i fondări i Romei, 21 -Aprilie, guvernul i ta l ian a distribuit şcoa-lelor în care se face l imba i ta l iană splen­d i d e medal ioane în bronz, s imbol izând Roma. . L a Şcoala n o r m a l ă de băieţi d in Cluj, fn oare se predă şi l imba italiană,, preda­r e a medal ionului s'a făcut de către dl Francesco Anelli , carie a adresat cuv inte *le o ca ldă s impatie p e n t r u şcolari i cari a u urmat cursurile de l imba i ta l iană c u o sârgu ihţă vrednică de laudă . I-a răs ­p u n s Dl D. Gpga, directorul şcoalei , ast­fel: „ împrejurări le dstoriice ne^au aşezat departe de Italia, d a r depărtarea n'a a-.tins jiicd odată sent imentele noastre pen-

d) O .taxă de i l a s u t ă a s u p r a m a n u a l e ­lor d idact ice , de curs pr imar, ut i l izate î n şcol i le priinare;

e j Subvenţi i a n u a l e de là Minis terul S ă ­nătă ţ i i ; ; t i . ' . . -. . , ! ' / • > • •

f) Sumele p e care icomunele şi judeţele l e prevăd anual în buget penitru co loni i l e şcolare; ;,. ., g) Sumele provenite dintr'un t i m b r u de as igurare de J,—5 lei lunar, a copi i lor «în c a z ; de boală , deja părinţi i s a u tutori i

i legal i ia4,copiilor^ . h) Dăruiri, legate , contribuţi i benevole ,

etc. . Art. 4. — Conducerea Casei se face de

u n cons i l iu format din: reprezentanţi <ai p^i inţj lor copiilor, o i membri lor corpului d idact ic şi comitetelor şcolare, reprezen­tanţ i a i primări i lor şi a i Min i s teru lu i Sănătăţ i i . . - -

Consi l iul a lege d in s â n u l s ă u u n comi­tet de conducere cu u n director, medic , numi t de Ministerul Instrucţ iuni i ,

Art. S. — Chest iunea b ă n e a s c ă a Casei e s u p u s ă legi i contabil i tăţ i i publ ice .

U n regu lament special v a de termina m o d u l de organizare şi funcţ iona i» a .Casei.

N T C A itru frumoasa ţară d i n care a u venit s t ră ­moş i i . -,

La poalele Carpaţilor noi a m păs trat to tdeauna amint irea s c u m p ă a origini i romane , — ş i ideea subl imă a la t in i tă ţ i i a s t imulat energia noastră şi ne-a dus l a mar i biruinţe spirituale şi polit ice. _

D u p ă d o u ă mi i de a n i de lupte no i a m creat a ic i o patrie care ne u m p l e sufletul d e mândrie .

• Ne umple de mândrie , pentrucă n ' a m dcsminţiit g loria străbună; ne umple d e mândrie , pentru că în toate împrejură­ri le mari, noi a m dovedit că ceeace a - s ă ­d i t Cetatea Eternă în suf lete le noastre ;au e trecător, ci e u n fecund isvor d e v irtute .

S u n t e m ferici ţ i că .astăzi I t a l i a r e i a vech i l e g ă t u r i de f r a t e r n i t a t e cu no i şi s u n t e m recunoscător i i Duce lu i şi guve r ­n u l u i i t a l i a n p e n t r u toa t e dovezile de p r i e t e n i e .

Aşa d u p ă c u m Dl prof. Anel l i vorbeş te z i ln ic i n i m i l o r n o a s t r e g r a i u l d u l c e a l I t a l i e i , a ş a n e va vorb i î n t o t d e a u n a a c e s t m e d a l i o n despre gen iu l l a t i n a l I t a l ie i ş i d e s p r e a v â n t u l cu c a r e E x c e l e n ţ a S a Du­cele Muso l in i şi-a a n t r e n a t n e a m u l s p r e cele m a i î n a l t e c u l m i a l e u m a n i t ă ţ i i .

F i ţ i , D o m n u l e P ro feso r Anel l i ş i Dom­n u l e r e p r e z e n t a n t a l C o n s u l a t u l u i , i n t e r ­p r e ţ i i s e n t i m e n t e l o r n o a s t r e de r e c u n o ş ­t in ţă f a ţ ă d e g u v e r n u l şi p o p o r u l i t a l i a n şi spune ţ i - l e c ă î n z i u a c â n d R o m a î ş i s e r b e a z ă fonda rea , î n î n d e p ă r t a t a c â m p i e a T r a n s i l v a n i e i , s t r ă n e p o ţ i i R o m e i a u s t r i g a t d i n t o a t ă i n i m a : R o m a şi I t a l i a , m u l t e m i l e n i i de fer ic i re şi p r o s p e r i t a t e ! "

* UN MARE PRIETEN AL ÎNVĂŢĂ­

TORILOR.

Cu p r i l e ju l u n e i vizi te la Cluj (25 Mar­t i e 1932) d l M i h a i l S a d o v e a n u a v iz i t a t Ş c o a l a n o r m a l ă de î n v ă ţ ă t o r i

A fost î n t â m p i n a t ou o deoseb i tă căl­dură de p rofesor i i şcoalei şi de delegaţ i i de elevi şi eleve d e l à t o a t e şcoalele s ecun ­dare d i n Clu j .

Dl D. Goga, d i r ec to ru l şcoalei , a ros t i t • u r m ă t o r u l c u v â n t :

„ E n t u s i a s m u l c u ca r e s u n t e ţ i î n t â m p i ­n a t î n a c e a s t ă şcoa lă t ă l m ă c e ş t e d e s t u l de s lab s e n t i m e n t u l n o s t r u 'de r e c u n o ş t i n ţ ă fa ţă de iDv. De 30 de anii g e n e r a ţ i e d u p ă g e n e r a ţ i e n e - a m r i d i c a t î ncă l z i ţ i î n su ­fletele n o a s t r e de poves t i r i l e i svor t t e d in­t r ' o p e a n a p e c a r e n u m a i E m i n e s c u , C r e a n g ă , Coşbuc şi O. Goga a u p u r t a t - o c u atâta m a e s t r i e ca Dv.

S u n t e m în a c e a s t ă s a l ă bă t rân i i şi copii,, car i cu aceeaş i r â v n ă c i t i m operele Dv, în c a r e pe i sa ju l r o m â n e s c , cu g r a i u l r o m â ­n e s c şi c u suf le tul n e a m u l u i n o s t r u , se î m b i n ă în f r u m u s e ţ i l i t e r a r e c a r e n e u m ­p l u i n i m a d e cea m a i c u r a t ă m â n d r i e că sunteţ i a l n o s t r u .

I n o r i ca re p a r t e a p ă m â n t u l u i r o m â ­nesc sun te ţ i , D o m n u l e S a d o v e a n u , î n lo­cul Dv d a r ş t i m că n i c ă i r i n u v ă s i m ţ i ţ i maii b ine decâ t î n l u m e a s i m p l ă şi b u n ă a s a t u l u i .

Aici , m u l ţ i m e a a c e a s t a d e copi i d in s a t e r o m â n e ş t i de p r e t u t i n d e n i î n t i n d e spre Dv m â n i p l i ne de r e c u n o ş t i n ţ ă p e n t r u to t b ine le p e ca re l^aţi s p u s de sp re ţ ă r a n u l r o m â n şi î n v ă ţ ă t o r i i s ă i şi v ă î m b r ă ţ i ş e a ­ză p e n t r u c ă Dv, D o m n u l e S a d o v e a n u , i -a ţ i î n v ă ţ a t s ă - ş i i u b e a s c ă s a t u l , c â m p u l ş i p l u g u l şi t o t ce e f r u m o s " .

L a aces te cuv in te a r ă s p u n s dl S a d o ­v e a n u s p u n â n d că a ven i t c u o deoseb i tă p l ă c e r e să viziteze şcoa la şi că se b u c u r ă c 'a a f la t a t â t a însuf le ţ i r e î n t r e n o r m a l i ş t L

I n n u m e l e Soc. d e l e c t u r ă a vo rb i t f ru­m o s elevul M a r c u l o a n şi o n o r m á l i s t ă a ofer i t i l u s t r u l u i o a s p e u n b u c h e t de f lo r i .

Cr.

CURSURI DE VARA PENTRU ORGA­NELE DE CONTROL ŞCOLAR ŞI ÎN­VĂŢĂTORI. — M i n i s t e r u l I n s t r u c ţ i u n i i a h o t ă r î t s ă înf i inţeze, p e n t r u p r i m a o a r ă în ţ a r a n o a s t r ă , c u r s u r i tie v a r ă d e s t i n a ­te une i m a i b u n e p r e g ă t i r i a o r g a n e l o r de c o n t r o l în î n v ă ţ ă m â n t u l p r i m a r : in ­spec tor i , revizorii şi sub rev izo r i şco la r i .

Aceste c u r s u r i se vor ţ i n e î n c u r s u l l u -nei Iul ie la şcoa la n o r m a l ă d i n P r e d e a l , cei .chemaţ i p u t â n d s ă prof i te d e o b i ş n u i ­t a v i l e g i a t u r ă oare se face î n a c e a s t ă s t a ţ i u n e c l ima te r i că . C u r s u r i l e vor con­s ta d in confe r in ţe , propuner i i ş i d i scu ţ i i a s u p r a celor m a i b u n e me tode p e d a g o g i c e şi d e cont ro l şcolar .

M i n i s t e r u l v a d e s e m n a pe c o n f e r e n ţ i a r i şi va î n t o c m i p r o g r a m u l c u r s u r i l o r .

P e n t r u c o m p l e c t a r e a c u n o ş t i n ţ e l o r ş i p r e g ă t i r e a d i d a c t i c ă .a î n v ă ţ ă t o r i l o r s e vor ţ i ne d e a s e m e n e a c u r s u r i d e v a r ă , î n Iu l ie şi Augus t , î n ser i i , l a şcoa la d e m i ­s i o n a r e d i n Vă len i i de M u n t e .

La aces te c u r s u r i vo r fi c h e m a ţ i c â t e t re i s a u p a t r u î n v ă ţ ă t o r i d i n f iecare j u ­deţ .

Concomi t en t cu aces t ea , se vo r m a i ţ i n e c u r s u r i p e n t r u p r e d a r e a de c u n o ş t i n ţ e de-

îndeletniciri i p r a c t i c e . Aceste c u r s u r i se vor ţ ine l a şcoa la n o r m a l ă d in Deva, p e n t r u î n v ă ţ ă t o r i şi l a l iceul de fete d in S igh i şoa ra , p e n t r u î n v ă ţ ă t o a r e .

EXAMEN DE LICHIDARE PENTRU ÎNVĂŢĂTORII NENORMALIŞT1. I n baza u l t i m e l o r mod i f i că r i a d u s e legii î n v ă ţ ă ­m â n t u l u i p r i m a r d i n 1924, se l ua se d r e p ­tu l l i cen ţ ia ţ i lo r şi b a c a l a u r e a ţ i l o r c a r i s u p l i n i s e r ă î n î n v ă ţ ă m f t n t u i p r i m a r , p re ­c u m ,ş-i î n v ă ţ ă t o r i l o r a j u t o r i de a s e m a i p r e z i n t ă l a e x a m e n u l d e capac i t a t e , pen ­t r u ob ţ ine rea d ip lomei de î n v ă ţ ă t o r .

I n u r m a u n u i r a p o r t a l d i r ec ţ i un i i ge­n e r a l e a î n v ă ţ ă m â n t u l u i s e c u n d a r , Mi­n i s t e r u l I n s t r u c ţ i u n i i a a p r o b a t u n exa­m e n de l i c h i d a r e p e n t r u aces te ca tegor i i de î n v ă ţ ă t o r i , d â n d u l i - s e p u t i n ţ a de a s e p r e z e n t a i a e x a m e n u l de d i p l o m ă ce se v a ţ ine , î n Ses iunea Iun ie , o d a t ă c u a b ­so lvenţ i i şcolilor n o r m a l e d in a n u l şco la r în cu r s .

ÎNTREŢINEREA MATERIALĂ A BI­BLIOTECILOR POPULARE. Dl Apostol Cu lea a f ăcu t l a I n s t i t u t u l Socia l ' R o m â n o c o m u n i c a r ă i n t e r e s a n t ă d e s p r e bibl iote­cile p o p u l a r e , dan ca r e r e ţ i n e m u r m ă t o a ­re le :

R e g i m u l b ib l io tecar r o m â n t r e b u i e or­g a n i z a t d u p ă a-celaş p l a n , delà m i c a bi­b l io tecă s ă t e a s c ă , p â n ă l a b ibl io teca pu ­bl ică de C a p i t a l ă .

Bib l io teca p o p u l a r ă vie este cond i ţ iona ­t ă d e b ib l io t eca r şi p r i e t e n i i ei, de o c a s ă , d e mi j loace d e î n t r e ţ i n e r e şi de c ă r ţ i l e cu ca re e î n z e s t r a t ă . Ci tează exemple d in ţ ă ­r i l e oare a u s e p a r a t c u l t u r a a d u l ţ i l o r de şcoa la cop i i lo r î n o r g a n i z a ţ i i a p a r t e , c u bibl ioteci , (Amer ica , I t a l i a , R u s i a , B u l g a ­r i a , U n g a r i a , Cehoslovacia) . I n R o m â n i a se l u c r e a z ă tot d u p ă p r o g r a m u l lu i H a r e t . Z i s a „ p r o p a g a n d ă c u l t u r a l ă " , nu-ş i con­c e n t r e a z ă p r e o c u p ă r i l e î n j u r u l c i t i tu lu i şd a bibl ioteci lor . A r a t ă c u d a t e b u g e t a ­r e câte" zeci d e m i l i o a n e s ' a u c h e l t u i t c u „ p r o p a g a n d a " , f ă r ă biblioteci). Ch i a r şi a t enee le p o p u l a r e zidite, s u n t a d e c v a t e

aces te i p r o p a g a n d e , cu săl i p e n t r u p r o ­duc ţ i i d u m i n i c a l e , d a r f ă r ă s a l ă de b ib l io-tecă.

Vina t r ebu ie p u s ă în l i p s a o r g a n i s m u l u i , coo rdona to r c e n t r a l a l in i ţ i a t ive lor p e n ­t r u c u l t u r a do m a s s a . S a l u t ă a p r o p i a t a , l e j e a să l i lo r de citit, c a r e v a l ă m u r i me tode le de l u c r u şi bugete le cu l t u r a l e . . S a l u t ă o r a d e cotit şi poves t i t cu copi i i , , i n t r o d u s ă -oficial de m i n i s t e r şi b ib l io t e ­cile de copii pe l â n g ă şcolile p r i m a r e , î n o u r s «de o r g a n i z a r e , ca r i vor e d u c a g u s t u l c i t i tu lu i . Subven ţ i i l e bibl ioteci lor d i n fon­dur i l e de p r o p a g a n d ă a l e comune lo r , j u ­deţe lor şi -ale s t a t u l u i , apo i de là b ă n c i , , coopera t ive , etc., p u n t eme l i a m a t e r i a l ă , a bibl ioteci i . S 'ar a d ă u g a o cotă d e 10% din t o t a l u l impozi te lor c o m u n a l e şi j u d e ­ţene , p e n t r u s a t e şi o cotă d i n t a x a p e -spectacole , -delà o ra şe . Apoi -cotizaţiile m e m b r i l o r d in a b o n a m e n t e l a citit , d o ­n a ţ i i de là fiii d i s t inş i -ai s a te lo r şi -cartie­relor , ven i t u l î nch i r i e r i i să-llor p e n t r u : munţ i , botez şi î n m o r m â n t ă r i , -din de s ­facerea z ia re lor şi căr ţ i lo r , v e n i t u l b u g e ­tu lu i , etc.

Cu -concursul elevilor de c u r s s e c u n d a r şi •universi tar , p r i n i n t r o d u c e r e a „fişei d e v a c a n ţ ă " p e n t r u servici i Sociale şi c u l t u ­ra le , bibl ioteci le pot folosi m u l t . To t a s e ­m e n e a şi p r i n m u t a r e a c u r s u r i l o r -de -a-du l ţ i î n s a l a bibl ioteci lor , p r i n mod i f i c a ­r e a p r o g r a m e l o r u n i f o r m e ,şi .copi lăreş t i de azi , c u l t u r a d in j u r u l bibl ioteci lor v a c ă p ă t a -aderenţi n o u i şi -concomitent ş i b a z a m a t e r i a l ă -a o r g a n i z a ţ i e i se c o n s o ­l idează .

SITUAŢIA BIBLIOTECILOR 0IN PRÁ­GA. — D u p ă o u l t i m ă s t a t i s t i c ă , b ib l io ­teci le pub l i ce d in P-raga, d i s p u n d e p e s t e 1 m i l i o n şi j u m ă t a t e v o l u m e . Cele 4 m a r i bibl ioteci pub l i ce d i n P r a g a , c a r e s u n t î n aca laş t i m p cele m a i m a r i bibl ioteci d i n Cehoslovacia , s u n t : b ibl io teca unive-rs i ta-r ă (700.000 vo lume) , b ibl io teca -comunală , ca re -a fost m u t a t ă de c u r â n d î n t r ' u r r m a r e p a l a t p r o p r i u 460.000 vo lume) . A c e a ­s t ă b ib l io tecă -are la B r a g a 50 f i l iale ş î se n u m ă r ă p r i n t r e cele m a i m o d e r n e b i -

Jjlioteci dim Europa. A treia mare biblio-.tecă dăm Pragia es te a c e e a a muzeulu i n a ţ i o n a l care are 200.000 volume. Urmea-•ză biblioteca şeoalei politehnice, care are 80.000 volume.

I n u r m a legi i pentru introducerea ohli-.gator ie die bibiMoteci comunale , a u luat l i i n ţ ă astfel de biblioteci aproape î n fie­care comună din Cehoslovacia. Aceste bi­

b l i o t e c i a u dat p â n ă în prezent rezultate „foarte îmbucurătoare.

CĂTRE CITITORII REVISTEI r,SATUL SI SCOALĂ".

Cu n u m ă r u l acesta , revis ta noastră a Î m p l i n i t u n an de apariţ ie . Criza econo-:mică şi în deosebi neplata salari i lor în-• văţători lor, majori tatea abonaţ i lor revis­t e i ne-au a d u s şi n o u ă grave prejudici i

imater ia le în ce priveşte ach i tarea - t ipa ­r u l u i şi a hârtiei. Cu toate aceste greu­tăţ i , noi a m mers înainte în speranţa că

jcei car i a u primit revista a u s ă p lătească ddacă n u odată, oel puţ in în două rate ^abonamentul de 120 lei . , . Că aceas tă revistă a corespuns une i ne-"voi evidente a suf letului învăţătoresc, ne-•o dovedesc marele n u m ă r de scrisori de . m u l ţ u m i r e primite delà învăţători .

Programul pe care ni l -am fixat în p r i m u l număr , l -am a t ins î n parte, fă-şmânând bine înţeles ca el s ă fie aprofun->dat în numeri le ce vor apare.

Cititorii au avuit satisfacţia, ca pe l â n g ă ^contribuţia iniţ iatorilor revistei , să citea­s c ă articole scr ise de o a m e n i de speciali­tate , cu m a r e greutate tai conducerea ros­turi lor noastre culturale. Cuprinsul nu­merelor apărute dă indicaţie cititorului «de varietatea problemelor pe care le-am ^r.atart.

Pentru iniţ ierea învăţători lor în stu­d i u l sociograf ie l a m púhl icat în m a i m u l t e numere o schi ţă a comunei Lujer-

^diu, datorită Dlui Ion Chelcea, asistent la Muzeul etnografic d i n "Cluj. A m dori ca sscest s t u d i u să fie u n îndemn pentru ti­neri i învăţători ca şi e i să a d u n e mater 'â 1

privitor i a monograf ia satului unde func­ţ i o n e a z ă .

U n alt s tud iu cu întindere m a i mare a fost ce l a l Drei Zoe Boeresou, despre gră­dinile de copii d in Belg ia şi Franţa. Li­teratura noastră de acest fel fiind săracă, credem că a m adus o preţ ioasă contribu­ţie imformând şi d â n d sugest i i conducă­toarelor noastre oare lucrează în aseme­nea şcoli .

Revista noas tră s'a m a i bucurat şi de posibil i tatea d e a publ ica autobiografia mare lu i pedagog i ta l ian Lombardo Răd ice care are u n rol conducător în organiza­rea învăţământu lu i din Italia.

La aceas tă autobiografie , Dl Profesor Univers i tar Qnisiifor Ghitou a scris o in ­teresantă prefaţă, istăruiind a s u p r a legă­turilor noastre cul turale c u Italia.

Conducătorii revistei m u l ţ u m e s c cola­boratorilor pentru spri j inul ce lii-au dat de a p u t e a p u n e în m â n a invăţător imi i o revistă care s ă le uşureze m u n c a d i n şcoală ş i s ă le deschidă cărăr i noui în act ivi tatea lor.

Avem nădejdea c ă cei cari a u primit re­v is ta n e vor da şi sprijiniu! lor mater ia l ca s ă p u t e m sat i s face şi obligaţi i le pe care ni le-ium luat, ,şi Ia începutul a n u l u i şcolar s ă p u n e m din nou p lugul în brazdă.

O DORINŢĂ. R u g ă m pe cititorii revis­tei noastre şi î n deosebi pe foştii e levi şi eleve a i şcoalelor normale din Cluj ca s ă ne comunice pe o carte poştală ce le-a plăcut m a i m ul t ditn ce a m publicat în revistă şi ce articole a r dori să publ i căm în numeri le viitoare.

Le m a i facem şi r u g ă m i n t e a c a să îm­prumute colegilor numeri le apărute şi să^i îndemne s'o aboneze pentru viitor. Celor icari ar dori s ă aaibă numeri le a p ă ­rute (afară de Nr. 1 complet epuizat) le tr imitem pentru s u m a de 100 lei.

(DELA ADMINISTRAŢIA REVISTEI. Cititorii cari au primit revista Nr. 1—5 <ne vor trimite lei 60, iar cei cari a u pri­mit 10 numere ne vor trimit© 120 lei. A m avut şi cititori cari după ce ă u primit 8 numere ne-au restituit n u m ă r u l u l t im.

N'ar i i niiei O supărare,, dar pr imind 8 numere d i n revistă ne-au a n g a j a t pe noi l a cheltuieli cari trebuiesc achitate . In­tre noi şi cit itorii revistei , cari au primit-o fără s'o refuze delà început, s'a înche­iat u n contract obligator, n u benevol. Fa­ţă de «cei «ari n'au plătit , v o m fi nevoiţi, dacă s u n t de rea credinţă, s ă l u ă m m ă ­sur i în consecinţă . Noi c u n o a ş t e m greu­tăţ i le imateriale a l e învăţători lor, dar faţă de cei cari puteau plăt i p â n ă a c u m , de­s igur că n u a v e m decât o părere nefavo­rabilă lor. R u g ă m pe toţ i cititorii car i a u primit revista s ă se hotărască să sat i s ­facă ş i aceas tă obligaţie n u numali de ordin mater ia l dar şi moral , căci acelora cari pr in ifapta şi jertfa lor s'au pus în s lujba înălţări i mvăţătorimilL n u l i s e poate răspunde ou indiferenţă şi rea cre­dinţă.

Aşteptăm şi sperăm.

BROBLEMELE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PARTICULAR. In revista noas tră me-am ocupat lîntr'un s ingur articol , datorit . Diui Gh. Tulbure, inspector general, ou proble­m a învăţământu lu i part icular. A v e m m a ­terial bogat pe care s p e r ă m să-1 putem publica pe rând în pagini le revistei „Sa­tul ş i Şcoala".

In vara aceasta , v o m întreprinde o a n ­chetă ca să putem avea o privire de a n ­samblu asupra învă ţământu lu i part icular din acest colţ de ţară. învăţători lor cari ne vor tr imite date preţioase, ev i tând consideraţii le generale, fără mul t folos, le r ă m â n e m recunoscători .

EXPOZIŢIILE ŞCOLARE. La sfârşi tul anului şcolar,, la şcoale le unde s'a depus o m u n c ă s i s temat ică , n u a l ipsit şi expo­ziţia ou lucrările elevilor. A m văzut în acest a n m a i multe expoziţi i scalare. Une­le erau aranjate pentru a sat is face o o-bUgaţie; în s ch imb însă a m găs i t ş i câte­v a d in care se putea vedea m u n c a price­pută a învăţători lor ş i dragos tea lor pen­tru a ară ta părinţi lor realizările copiilor lor.

In deosebi, a m remarcat la lucrul dot 1

m â n ă a l fetelor tendinţa spre ireaJiitzărL. practice, ev i tându-se luaruriie inuti le , cos*- • tisiitoare şi greu de făcut de eleve fără; concursul celor de acasă . Din aceste ex-"-'* poziţ i i i ips iau obiectele care să-ţ i a t r a g ă , atenţ ia prin m ă r i m e a lor.

într'o astfel de expoziţie, a m r e m a r c a t admirabi le desene care og l ind iau m u l t e t d i n laturi le sufletului celor car i le r e a l i ­zaseră. Tot î n aceas tă expoziţie, a m vă--zut pe l â n g ă hărţ i frumos executate (des­s e n ş i î n pilasidlină) şi foarte f rumoase caiete de compunere a le elevilor.

In general , compunerea î n şcoala p r i ­mară s e face fără m u l t ă pricepere ş i î n ­sufleţire. Abila găseşt i ici şi colo ca ie te scr ise c u îngrijire şi e u teme p o t r i v i t e pentru sufletul copilului. In cele m a i mul ­te locuri , afl i caiete sorise fără controlul priceput a l învăţătorului , s i m p l e copieri. , şi dictări fără interes pentru elevi.

Cât de m a r e valoare a u aceste expoziţia^ pentru c imentarea raporturilor d intre şcoală şi părinţi o poate constata a c e i cari-i urmăresc c u atenţie c â n d viz i tează expoziţiile în care sunt lucrări le copii lor lor.

N u p u t e m decât s ă r e c o m a n d ă m cit i to­rilor revistei noastre, membri a i î n v ă ţ ă - - , mântulu i primar, c a pe viitor să dea cât., m a i m a r e a tenţ iune lucrărilor făcute d e -eletvii, căci pe l â n g ă folosul practic s u n t admirabile mij loace d e a cunoaş te indi­vidual i tatea copii lor ş i a convinge pe p ă ­rinţi de adevăratul rost a l şcoalei.

* BULETINUL OFICIAL AL MINISTE- ;

RULUI INSTRUCŢIUNII, CULTELOR ŞI ARTELOR. începând e u luna April ie a. c. Bule t inul aces ta apare sub o formă î n -grijită, a d u c â n d pe l â n g ă comunicări ofi­c iale şi diferite s tudi i în l egătură cu î n ­văţământul . Ca s ă n u pară că a c e a s t ă publicaţie oficială, a l cărui a b o n a m e n t r este obligator, face concurenţă revistelor;-de special itate a căror existenţă se în te ­meiază pe abonamente benevole, a r fi h t o e oa în partea „neoficială" eă se publ ic» ' numai s tudi i a supra situaţiei Snvăţămân—

-tului ele diferi te g r a d e , anchete asupra difer i te lor p rob l eme şcolare şi 'Studii des-

j ) r e o r g a n i z a r e a învă ţ a m a n t u l u i . L a Mi­n i s t e r sosesc a t â t e a r a p o a r t e oficiale, ca­re m e r i t ă s ă fie c u n o s c u t e cel p u ţ i n în .par te .

Ca la a c e a s t ă l u c r a r e s ă p o a t ă să - ş i dea c o n t r i b u ţ i a câ t m a i mulţii membri ai cor­pului d idac t ic , a r ii necesar să se comu­n i c e d i fer i te ches t i ona re r e fe r i toa re l a p ro -Jbleme la o r d i n e a zilei. I n aces t fel, p e . l â n g ă p e r s o n a l u l oficial a l M i n i s t e r u l u i a r putea să dea c o n c u r s u l l a o p e r a de o r g a n i z a r e a î n v ă ţ ă m â n t u l u i şi o a m e n i d i n a f a r ă de c a d r u l oficial.

LIMBA ITALIANĂ IN ŞCOALA NOR­MALĂ. La şccalele n o r m a l e d i n Cluj s 'a i n t r o d u s în a n u l aces ta , în m o d facu l ta ­t iv , l imba i t a l i a n ă . C u r s u l a c e s t a s'a p re ­d a t de dl Dr. F r a n c e s c o Anell i , c a r e face parte din g r u p u l celor opt profesori i ta ­l ieni trimişi în România .

Majoritatea elevilor d in cursul supe­r i o r s'au î n s c r i s la cursul d e i t a l iană şi l - a u urmat p â n ă la sfârşitul a n u l u i cu o sârguinţă c a r e ţ i onorează şi pe ei ş i pe dl prof. Anelli.

Dată f i ind importanţa l imbi i i tai iene ;

frumuseţea s a şi uşur inţa c u care ee în­h a ţ ă , a r fi bine eă fie introdusă, a lătur i de franceză, cu t it lul obligator. Expe r i en ­ţ a delà şccalele normale d i n Cluj e din­i re cele mai promiţătoare. Măsura ar fi -binevenită şi pentru faptul că l i teratura .pedagogică i ta l iană este foarte bogată şi :mult m a i la curent ou progresele şt i inţei educaţ ie i de cât a al tor p o p o a r e apu­sene.

Merită remarcat în mod special faptul că dl prof. Francesco Anelli a predat în tot a n u l câte 3—4 ore s ă p t ă m â n a l în şcoale le normale, în mod cu totul gra­tuit.

SITUAŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR

Reţ inem din raportul dlui P. Ghiţescu, d i r . general următoarele:

î n v ă ţ ă m â n t u l pr imar în stadiul în care

se găseş te , n u sa t i s face î ncă complet ne ­voile populaţ- iuni i şcolare .

D u p ă recensământul copii lor cu v â r s t ă d e şcoală pr imară a v e m :

632.000 copi i c u v â r s t ă de là 5—7 a n i -grădinii de copi i .

2.000.000 cu v â r s t ă de là 7—IG a n i — şcoală p r i m a r ă . To ta l 2.632.000.

Avem : 2.000 c o n d u c ă t o a r e de g r ă d i n i de copii. 38.000 î n v ă ţ ă t o r i şi î n v ă ţ ă t o a r e . Total

40.000. R a p o r t a t n u m ă r u l învăţătorilor Ia nu­

m ă r u l copi i lor ş i socot i t în mij locie <59 ccpii de î n v ă ţ ă t o r , ne mai trebue:

P e n t r u 500.000 copii r a m a ţ i i e din­a f a r ă 12.000 înv.

P e n t r u 500.000 copii la gr. de copii cir­ca 4.000 înv., f i indcă g r ă d i n i de copii nu se în f i in ţ ează decâ t î n r eg iun i l e cu p o p u l a ţ i e e te rcg lo tă .

Afiiirmaţiunea ca re se face că sunt p r e a mulţ i învăţători fără copii la şcoală,, se face în necunoşt inţă de cauză, -jar ne-f recven ţa copiilor l a şcoală se datoreşte stărilor anormale politice, economice, fi­nanciare şa morale pr in care a m trecut (o propagandă d e m a g o g i c ă a unor oa­meni iresponsabil i faţă de şcoală, sără­cia, depresiunea morală etc.) care nu scu­ză rămânerea în ignoranţă a copiilor ţ ă r i i .

învăţământul primar are nevoie de completări, iar nu de reduceri.

O atenţiune deosebită is'a dat învăţă­mântu lu i primar, delà răsboi până în a-n u l 1928, prin creaţiuni de posturi de în­văţători şi construir i de localuri de şcoa­lă, c u toate sarcini le şi nevoi le mult iple pe care s tatu l le^a avut în per ioada de după răsboiu; în mod deosebit s'a creat şi oompletat nevoile învăţământu lu i româ­nesc în teritoriile alipite.

POŞTA REDACŢIEI. Articolele tr imise de Dnii I . Berinde, S t r â m t u r a - M a r i a m u -reş; Pompe iu H o s u Longin, Vulcan-Hune-doara şi alţ i colaboratorii, din l ipsă de spaţiu, le v o m publ ica în numărul ce v a apare în Septemvrie.

TABLA DE MATERIE

A R T I C O L E Ana C. Iencica, D. Goga, C. Iencica: Cuvant către cititori 1 Dr. Ud. Apostol: Tulburări vizuale la şcolari (Ko. Z) pag . 14 Dr. Od. Apostol: F. W. Sanderson 51 Dr. Od. Apostol: Miopia şi desenul 154 Constanţa Bogdan-Duxă: Arta povest i te i î n şcoalele de copii mic i . . . . 121

<C. Bogdan-Duicâ: Friederich Froebel 193 Gh. Bogdan-Duică: Gh. Bariţ la şcoala din Trăscău 4 9 — •Gh. bogdan-Duică: Curente n o u ă 7 3

.Zoka Boerescu: Organizarea grădini lor de copii din Belg ia . (No. 2) pag . 7, 59, 90, 124, 146, 184 .

Zoica Boerescu: Organizarea grădini lor d e copii d i n Franţa 216 Vasile Bucur: Chemarea dască lu lu i rural î n concepţia unui profan . . . . 165 1. Chelcea: Schiţă monograf ică a s u p r a L u j e r d u l u i — Someş . (No. 2) pag . 12^,

Victor Lazăr: Ceva despre î n v ă ţ ă m â n t u l menajer în s tră inătate şi la no i 152 Br. G. Dragoş: Dască lu l ca îndrumător în v iaţa economică a satului 82, 116 1. Constantinescu-Delabaia: Gandhi 55 Ad. Ferièrre: Şcoala sen ină d i n Agno 111

— Onisifor Ghibu: Despre G. Lombardo Rădice şi despre legături le pedagogiei româneşt i c u pedagog ia i ta l iană

D. Goga: Contra crizei de prest ig iu şi de e lan 5 — D. Goga: Munca în şcoală , , , , 12

D. Goga: îndreptări 64 D. Goga: Cu faţa spre sa t 127

• Dimitrie Goga: Şcoala normală l |jL_ -D. Goga : Vremuri grele 222 Lia Gotea: Lecţie de Geografie. Clasa III 167 1. Hmzea: Societăţi le Tinerimii 204

• Ana Iencica: Concretizarea numerelor mar i (No. 2.) pag. 16 Ama Iencica: Textul d e pregăt ire (No. 2) pag. 20

-Ana C. Iencica: Lecţie de gramat ică , '. . . . 62 Ana C. Iencica: Lecţii de compunere. CI. III 85 Ana C. Iencica: Lecţii de intui ţ ie 113 Ana C. Iencica: Lecţie de cit ire CI. III 203 Constantin Iencica: Societăţi le t iner imi i 105 C. Iencica: Desvoltârea gus tu lu i de cit it la .copii 208

" N. lor ga: Şcoala românească (No. 2) pag. 1 — Oscar Manu: Sociologia sa tu lu i şi învăţătorul fT"

V. Lazăr: Delà u n curs de vară din Germania 54 V. L.: Băta ia în şcoală ) t 84 Lous: Jean Ligthart , , , , 18 Pompeiu Hossu-Longin: Muzeele şcolare . , 87

~N. Mărgimeanu: Inst itutul de psihologie al Universităţ i i 7 "IV. Mărgineanu: Ps ihologia ca şt i inţă după Ribot 106 1. Moga: Noui l ini i de orientare în trecutul nostru 156

"•Gh. D. Mugur: Satul , ', ' 81

1. Mmşlw: Culegeţi folklór ! ? n 9 i

Nicolae Nistor: Literatură şi educaţ ie 174 A. Pamyu: Reformatorii învă ţământu lu i cont imporan . . 57 Gh. Popa: Gânduri pentru z iua d e 10 Maiiu . . . • 196' G. Lornbardo-Radice: P a g i n i autobiografice . 77, 108, 186, 190-Dr. A. Roşea: Prob lema copiilor a n o r m a l i . . . . . . . . ^ N ° v j l g i , ' a g * ^ G. Roiban: Exemplul în educaţia . . . . . . . . . . . . 89 J. Simionescu: Muzee etnografice l a sa te . . . . . . . . . . . •. . • 6 C. Sudeţeanu: Satul şi tradi ţ ia 50-Gh. Tulbure: Sate şa dască l i . . 145 Gh. Tulbure: Şcoli ,şi Jalbe minoritare 199 D. R. Trevorrow: Educaţii a a m e r i c a n ă . . 163.

P A G I N A L I T E R A R A 1. A. Basamabescu: U n o m în toată firea . . . . . Jean Bart: La Conferenţă I . Go-nstantinescu-Delabaia: Ursul , m a i m u ţ a şi porcul 1. Consiantinescu-Beilabaia: Goethe Ion Bongorozi: In a j u n de examen D. Goga: Alexandru Odobescu , Octavian Goga: Dascăl i i 1. Petrovici: O lecţie model Giovanni Pascoii: Copilaşul M. Sadoveanu: „Domnu" Busuioc ,

PAGINA JURIDICA şi ADMINISTRATIVA C. 1.: Stabil i tatea directorilor 19» I. C: Adminis traţ ia şcolară > > • 20 C. L: Criteriul ordinei de preferinţă în mater ia transferării învăţători lor

; (No. 2) pag . 19 C. I.: P a g i n a adminis traţ ie i şcolare 97 * Si tuaţ ia învă ţământu lu i pr imar 98-Modificarea legi i î n v ă ţ ă m â n t u l u i pr imar 138= Jurisprudent ă în materie de transferare 138 Instrucţ iuni pentru învăţători cari trec la pensie 140 * Pagina Juridică: Modificarea legi i î n v ă ţ ă m â n t u l u i pr imar şi normal-

primar ; Legea pentru modif icarea art . 61 d i n l egea învăţământu lu i pr imar din 26 Iulie 1924 ; Importanţă jurisprudenţă înî materie de pensi i ; O c a s ă a sănătă ţ i i copilului la Ministerul Instrucţiuni i . . 223—225?

. . 212 . e . 174

. . 206 . . . 178 . . , 14 > > ) 9& . , , 65-. 100, 131 . . . 12&

CRONICA. CĂRŢI. REVISTE. In fiecare n u m ă r s'a publicat o bogată cronică de informaţie pedagogică ş i

d ă r i de seamă despre cărţile cari pot interesa pe învăţători i . N u d ă m cuprinsul amănunţ i t , l ips indu-ne spaţ iu.