REALITATE

I L U S T R A T A

ÎNAINTE Şl ASTAZI

Studenţii c e r c e t â n d r a f tu r i le a n t i c a r i lo r şi C a r t ie ru l Latin Turnul Eiffel, — simbolul Oraşului Lumină

O <

“ g c

s a

oaFaimoasele cheiuri a le Senei

DELA COLEGiU Şi ACADEMIE LA TREABA

Toate ziarele au hesăltat d e bu ­curie !a vestea legii celei noi a d-'ui Prim-minishu AA. Anioiioscu pentru noua întocmire a ziarelor. Cu toată dreptatea, fiindcă aceasia însemna o preţuire a aşezământu­lui presei. Se croiau ti mijloacele dc a-1 înălţa şi a-1 face astfel iot mai rodnic si sănătos în mijlocul viefil obţteţti.

Da, fiindcă ziarul poate muit în d regerea euqsfe 'er. Un ziar bine lucrat ajută la îndreptarea g ân d u ­rilor. Prin aceasta face lumea să lucreze mai cu ternei.

Cine a cetit rnariie ziare străine, precum le Journal d e Genève, Neue Züricher Zeitung, M ünche­ner Neueste Nachrichten si altele ca ele, ţi-a putut da seama că a ja e.

Dar ţi ziarele noastre, dacă nă­zuiesc să ajungă la o asemenea stare, trebuie chiar d e p e acum să se apuce d e treabă si să dea mai mu!(a grijă scrisului lor. Să nu dai In ele peste articole despre care la urmă să spui că nu stil ce au avut d e spus.

In adevăr, aţa este chiar sl cu articolele ieţite din condeie mai eunoscuîe. Cefeşti-ceieţti ţi parcă ai mesteca iască. Nu alegi nimic.

Altele citează scrieri d e pe alte meleaguri, iar tu, când păşeşti să vezi cum stă lucrul, găseţti că nu e aţa, cum spune autorul. Astfel, unul eu un nume mare în lumea ziarelor, pom eneşte pe proorocul O zeea din Biblia. Pune locul cu arătarea capitolului ţi stihului din carte. Dar când te duci să caufi tu în Biblie cum este, găseţti că a- colo e altfel. Nu e vorba a ţa cum spune condeiul ziaristului.

De aceia, domnilor, ne putem ferici cu numele d e coleqiu pe care legea nouă îl dă întocmirii ziarelor, ba o putem numai ţi aca­demie, cum îi plăcea s'o încunu­neze odată cel ce nu foloseţte Bi­blia cum trebuie, dar mai trebuie ceva: trebuie să lucrăm cu grijă ceeace dăm cetitorilor spre cetire, că fără asta, vorbele mari ţi umflate cu care ne împăunăm rămân lucru de râs.

II.

VORBIM LATINEŞTE PE NEŞTIUTE

E un frumos titlu, acesta, p e care1 întâlnim într'un ziar din Capitală. Nici nu te lasă să treci rece pe lân­gă cele date sub el.

Ni se spune că noi folosim o mulfime d e rostiri latineţti, precum omnibus, a priori, sic, bis, extra, vefo, ultimatum, referendum. Ba am putea adaoga ţi multe altele pe care le folosim zilnic în vorbirea omului mai scuturat.

Dar adevărul este că nu le folo­sim totdeauna bine, fiindcă nu le ţfim în obârşia lor. Le-am luat unul dela altul ţi atât, dar nu le ţfim din gramatica ţi dicţionarul latin.

Astfel, chiar în art. pomenit, între pildele de latinească din gura noastră, găsim rostirea în extremis. Apoi a ţa se zice I eu acel în ro ­mânesc ! Drept latineţte este in extremis.

De câte ori nu găsim noi în ziareo astfel d e latinească, cârpită pe rom âneţte ! Am ţi scris d e mai multe ori despre „latineasca zia­relor".

Deci vorbim noi latineţte, dar vorbim cam stâlcit. Scriem moftu proprio, pe când cuvântai este mofu proprio, cu un t, dela lati­nescul motus-miţcare.

Arhlm. SCRIBAN

VisurileMulte s ’au spus d e s p re visuri, lucruri

m ai m ult sau mai puţin adevărate, şi încă până târziu în Evul Mediu, visu­rile jucau un rol principal multe decizii luându-se după prezicerea favorabilă sau nefavorabilă dată de visuri. Se spune despre vis că este realizarea im a­ginativă a dorinţelor omului; incontesta­bil insă visul este oarecum o continuare a stării de trezie. Multe lucruri care s ’au spus despre visuri aparţin dome­niului fantasticului, şi numai puţine Se pot stabili principial. Visurile se com­pun totdeauna din impresii anterioare, care pot d a ta de m ult timp, ele sunt egocentrice, eroul principal fiind to t­deauna persoana care visează. Senti­mentele bucuriei, plăcerii sau fricei SUnt mai pronunţate în Vis; Visul nU ţine seam a de logică, dispare şi con­ştiin ţa care împiedică m ulte fapte in stare de trezie, voinţa şi spiritul nu sun t active, ieşind în evidenţă acţiunile sufleteşti inferioare. Nici pornirile omu­lui nu mai sun t controlate în vis. O m are parte a visurilor o ocupă conver­saţiile, aci neîntâlnindu-se obstacole, căci în vis poţi vorbi perfect limbi străine. Din punct de vedere fizic, se află la baza visurilor f e n o m e n e bio- electrice care pornesc dela celulele gan­glionilor creerului. Cu toate constată­rile acestea, sensul ascuns al visurilor va răm âne poate t o td e a u n a o e n ig m ă .

Longevitatea Sa oameniSe poate presupune că d u ra ta mai

scu rtă a vieţii în tim purile de odinioară era condiţionată de îm preju rări exte­rioare, în tim p ce predispoziţia ered itară nu s’a schim bat esenţialul. M ortalitatea vârstelor tinere a dim inuat cel mal m ult. Şi oamenii de vârs tă mijlocie pro ­fit de îm puţinarea pericolelor pen tru Viaţă, pe care le prezintă mediul. O a­menii de vâ rs tă îna in ta tă au cele mai puţine şanse, şi perspective de a împlini 70 de ani este astăzi to t a tâ t de mică Ca şi acum un secol. Aci intervine de­sigur predispoziţia ered itară , căci lon­gevitatea se m anifestă la aproape toate generaţiile unei familii. Ca la toate vieţuitorele, d u ra ta vieţii este lim itată şi la om.

Primul toc rezervorNu este p rea cunoscut faptul că tocul

rezervor există de 160 ani. El a fost in­ven tat de un mecanic din Lipsea, iar în 1780 a fost lansat pe p ia ţă Acest toc era desigur încă un instrum ent foarte primitiv, care se asem ăna numai pe departe cu tocul de astăzi. E ra o ţeava de alam ă, închisă la un capăt şi la celălalt p revăzută cu un capac găurit, Unde era fixat şi susţinătorul peniţei.

„Culorile cerului’5Culoarea atmosferei se schimbă dela

albastru deschis până la negru, în pro­porţie cu înălţimea. La 8500 m etri dea­supra suprafeţii păm ântului atm osfera este de un Colorit a lbastru palid, la 11 mii m etri de o culoare a lbastră închisă, pen tru ca la 13.000 m etri să b a tă în vio­let Şi să devină neagră la 22.000 metri.

Mărimea flotelor din antichitate

Popoarele antice dispuneau de flote foarte puternice. De pildă C artagina poseda numai în M area M editerană2.000 de vase de războiu şi 3.000 de va­se comerciale.

Cu avionul în soas*éEste vorba de o com paraţie, desigur.

Un avion a r trebui să sboare 85 de ani CU o viteză de 200 kilometri pe oră pen tru .a parcurge d is tan ţa dela p ă ­m ân t la soare. Lumina face aceiaşi d i­s tan ţă în numai 8 minute.

Cât de sus sboară pasă­rile călătoare

Conform observaţiunilor făcute, pă­sările călătoare sboară in genere la •

în ă l ţ im e până Ia 300 m etri, excepţie fâ - cpnd stolurile care la vreme bună Se r id ic ă la 500 metri. Un profesor ger­man a în tâ ln it însă păsări călătoare, probabil gâşte sălbatice, la 2.600 m etri înălţime in cursul unui sbor cu aVionUV In acea zi era fu rtun ă din est-sud-est deasupra M ării Nordului, m area fiind deasemenea acoperită de Un s t ra t de nouri dela 500 m etri până la 1.200 m etri înălţime. Se paXe că păsările cau­tă în tim p de fu r tu n ă s tra tu ri de ae r mai liniştite.

înainte ca să existe geamuri pentru ferestre

A tacurile aeriene au dus la ap rec ie ­rea ju s tă a m u lto r lu c ru ri care în de­cursul seco le lo r au devenit p en tru noi de!a sine înţeles, a s tfe l de n iidă şi la ap rec ie rea cuvenită geam urilo r pentru ferestre . R e la tiv m ult iim p omul a tr ă it fă ră geam uri, şi la început ch iar fă ră ferestre , locu in ţe le de atunci fiind lum inate num ai p rin desch iză tu ­ra in tră r ii . T o tu şi s’au găsit bordeie p re is to rice , d a tând cu 1000 de ani îna in te de C hristos, la W a sse rb u rg de pildă, cu obloane din lem n ca ferestre , care se puteau închide. N ecesita tea de a face fe restre le d in tr’o m a te rie s t ră ­vezie a adus pe rom an la idei de a pune în fe restre ghips străveziu aşa num ita „stic lă M aria” D-\r acest fel de geam uri, ca şi geam urile din agat sub ţire şlefu it sau din os fin de m ai tâ rz iu erau atât de scum pe încât p u ­teau fi fo losite num ai în m od excep­ţional. A bia în E v u l M ediu a fost fo losită p en tru geam uri s tic la , iar p rin tre p rim ele se num ără geam urile co lo ra te ale m ăn ăstirii T ag ernsee care datează dela s fâ rş itu l secolului al 10-lea. N um ai în secolul al 14 lea Ş> al 15-lea geam urile au devenit ceva m ai obişnuite, fe re s tre le m ici, ro tunde având geam uri con tu ra te cu p lum b; to tuşi casele m ai aveau fe res tre cu hârtie îm bibată cu u le îu sau pânză. F e re s tre le cu geam uri dc stic lă au în ­cetat destul de tâ rz iu de a fi un lux

O nouă epocă de ghiaţă peste 50ÖÖ de ani?

D upă cele m ai noui ce rce tă ri geo ­logice. d in tre cele două m iliarde de ani de v ârs tă m inim ă p lanete i noastre sunt cunoscute b io logic p recis ..num ai” u ltim ele 500 m ilioane de ani. A c tu a l­m ente ne aflăm în tr ’un fel de epocă g lac ia lă in te rm ed iară . G h e ţa rii G roen landei, care p rob ab il n ’avs existat în epoca d inain tea cărbunelu i m ai ating pe a lo cu rea 3000 m e tri g osim e A sjă- zî ex istă încă pe păm ânt volum ul u ria ş de 18 m ilioane k ilom etri cubi dc g h ia ­ţă veşnică, în timp ce în cele tre i p e ­rioade g lac ia te m a rî ale păm ântului, volum ul n atins 60 m ilioane kilom etri

cubi. D acă g h îa ţa p o la ră existentă încă ş! astăz i s’a r to p i d a to rită unei c reş te ri m a ri a tem peratu rii, apele mă­rii a r inunda continen tele pe o mare adâncim e spre in terio r, ia r n ive lu l mă­rii s’a r u rca cu 50 m etri. T o a te regiu­nile d :n s populate a le tu tu ro r conti­nen te lor a f fi inundate. O nouă epocă glacială, c a re după rezu lta te le cerce­tă rilo r sav an ţilo r , este de a ş ’eptat peste ap rox im ativ 5000 de an*, a r în* sem na o im ensă c a ta s ’ro fă pentru o- rrsenire.

Benzină din plante?

În că de acum câţiva ani profesorul F ra n z F isc h e r a a tra s a ten ţia asupra p o s ib ilită ţii de a se ob ţine substanţe anorgan ice d in m a te rii p rim e organi­ce. S trăd u in ţe le au dus la descoperirea şi exp loatarea unor izvo are de mate­r ii p rim e noui. A stfe l cărbunele se în locu ieşte prin energ ia apei. căci flu­v iile vo r continua să curgă şi când om ul va fi scos u ltim ul cărbune din păm ânt D eaceea şi e fo rtu rile de a am elio ra izvoare le v ii de m a te rii prî; me, de p ildă cu ltiva rea p lo p ilo r cari cresc deosebit de repede ca m aterie b ru tă pent u p ro d u c ţia de celuloză etc. D easem enea s’a r pu tea obţine ca rb u ra n ţi pe caiea ferm en tării acidice a untului, cunoscu tă fiecăru i agricul­to r la d epozitarea n u tre ţu lu i verde în silozuri H . P o h t şi F . H i’h e ra th nu început p re lu c ra rea acidului b u tir ic în carburan ţi. Au reuşit să o b ţină pe ca­lea e lec tro lize i hexan din acidu l bu­tiric , şî ca p roduse secundare ri'opy* len p ro p y lb u ty ra t şi propanol. Cu o a ltă m etodă s’a produs o altă hidro-

'c a rb u ră k e t0nul. care s’a dovedit un carb u ran t excelent. Ca m a terie de bază p en tru acidul bu tiric s ’au fo losii res­tu ri de lemn, frun z iş şi res'.uri d* bum bac

SO milioane de cărţi pentru front

Cu tot războiu l v ia ta cu ltu ra la r.'a fost stân jen ită m ult în Germania, P ro d u c ţia de cărţi p en 'ru nevoile ci­vile a fost redusă d a r liv ră r ile pentru so ld a ţi n ’au reg re sa t câtuşi de puţin, In această p rim ăvară au fost trim ese pe fro n tu ri peste 60 m ilioane de vo lum e. E ste v o rb a de aşa num ita „carte p en ’ru fro n t” , care conţine o selecţie a opere lo r celor m aî buni sc-iitorî germ ani.

Canari roşiiNu există num ai canari galbeni, ci şl

canari cu dungi (alizard), canari de cu­loarea scorţişoarei (cimanon) şi canari roşii. Aceşti canari roşii se obţin dacă anim alele sun t alim entate cu piper Ca­yenne. Pe lângă culorile m enţionate, sê cunosc sute de nuan ţe la diferitele re- zultate ale încrucişerilor.

A P Ă R U T

Cea m ai p lăcu tă rev istă pen tru copii şi tinere t, care publică b i lu n a r povestiri d istractive, fabule, hum or, desene şi versuri

.......... . ale c itito rilo r .----------

ZIARUL COPIILORO publica ţie ne în trecu tă in. acesl gen care s tâ rneşte a d m i r a ţ i a tu tu ro r acelora care o c i t e s c

1 0 PACfNi 2 5 .

2

O C Ă S Ă T ORIE

Aceasta era farmacistă şi se căsători cu el, cu o singură con­diţie: să încerce el însuşi toate medicamentele pe care ea le pre­gătea. Armonia acestei căsnicii nu a fost prea lungă. In curând, bărbatul, în urma efectului atâtor feluri de medicamente, prezentă g rave turburări fizice.

Judecătorul pronunţă divorţul în favoarea soţului, dar acesta nuse declară mulţumit numai cu a- tât: pretindea si o despăgubire bănească. Tribunalul nu i-o acor­dă însă, fiind da părere că: „ad-mitând condiţiile căsătoriei, soţul C A S? i A U D ñ 7 D A I I I 1

REVOLUŢIONAT M U S U , ( | ( .

Contractarea căsătoriilor se face adesea în împrejurări foarte curioase. Ne mirăm chiar cum de au putut cei doi soti să primească conditiuni a tâ t de ciudate.

Dar dragostea e m are m ăia s ­tră! Unii oameni acceptă orice, chiar lucruri neplăcute ptntru a-şi atinge scopul. Pentru a se m ărita unele fete ar suporta si cele mai mari neajunsuri.

...Acum câtva timp, în faţa unei prăvălii de coniectiuni din Buenos Ayres, putea fi văzut un bărbat înalt, foarte elegant. Se plimba mereu prin fata magazi­nului. Toti trecătorii si mai ales trecătoarele îl admirau. Desigur că ei au fost tare miraţi aflând povestea acestui erou al publici­tăţii. Era bărbatul proprietarei prăvăliei. Aceasta nu se căsători­se cu el, decât după ce el primise condiţia ca să se plimbe toată ziua prin fata magazinului, în care ea îşi pusese toată av erea.

...O franţuzoaică, o văduvă foarte bogată se m ărită pentru a doua oară, numai pentru că noul ei bărbat semăna leit cu cel mort. Astfel c^l de al doilea sot era pentru ea imagine vie a primu­lui, pe care îl iubise foarte mult.

Deaceea noul sot trebuia să copieze întocmai obiceiurile înaintaşului său. să poarte ace­leaşi costume ca el, să aibă gus­turile si chiar înclinaţiile lui. Toa­tă viata va trebui dar să jcace rolul unui mort. Soartă nerecu­noscătoare! El primi totuşi acea­s tă soartă căci era îndrăgostit... până peste urechi de logodnica lui.

...Soarta acestui italian fu şi mai tragică însă, căci el trebui până în cele din urm ă să ceară divorţul împotriva soţiei sale.

clown, pentru că îl văzuse ju­când.

Ca bărbat îi era indiferent, dar îl iubea nebuneşte ca artist. In fiecare zi clownu! trebuia să joa­ce în faţa ei cel puţin două ore.

Clownul, oare nu avea prea mult talent, acceptă uşor această condiţie: ea îi asigura nu numai bogăţia, dar şi aplauze si laude zilnice.

...Un avocat olandez se căsă­tori cu o actriţă cu condiţia ca să joace numai pentru el piesele, pe care le-a jucat sau le va juca. Dealtfel avocatul iubea mai mult a rta dramatică decât pe soţia sa. Dar fiindcă artista nu cunoştea decât foarte puţine roluri, intere­sul avocatului dispăru destul de repede. Cei doi soti divorţară.

Pentru aceasta însă. avocatul nu-şi schimbă gândul. Se însură pentru a doua oară tot cu o ac­triţă care avea şi mai mult talent şi un repertoriu mai bogat.

...Dar căsătoria cea mai ciuda­tă este desigur aceea a unui P o ­lonez.

Mic funcţionar el se căsători cu această condiţie: în timp ce va fi la birou, soţia va fi legată de un lanţ. întocmai ca un câine. Căci funcţionarul era tare gelos. Probabil că logodnica lui îl iubea mult, de îndată ce a primit aceas­tă condiţie umilitoare.

Când bărbatul pleca la slujbăo lega de un lant lung care nu-i îngăduia să iasă din casă.

Dar soţia se plictisi repede de această viaţă. Isi dădu bărbatul în judecată. Tribunalul însă îl achită.

DIN NEAJUNSURILE M Ă R I T I Ş U L U I

Primele arme de atac şi apă- rare. au fost desigur pjatra şi mă­ciuca. Astăzi. aceste tipuri de ar­mă au dispărut din arsenale chiar dacă în momentul de mari lip­suri. soldaţii le mai întrebuinţea­ză şi acum. In orice caz. în vre­murile foarte îndepărtate, cum şi multe sute de ani încă după a- ceea. nu s’au întrebuinţat decât arme pentru lupta de aproape, care în primele începuturi pu­teau fi considerate ca prelungiri şi întăriri ale propriilor organe. Astfel au luat fiinţă ghioaga. pumnalul şi suliţa, chiar dacă, prin aruncarea suliţei se puteau obţine efecte la o anume depăr­tare. încă târziu în Evul Mediu, căpeteniile oştiilor aveau obiceiul să descalece şisăselupte între ele cu spada ce o ţineau cu amân­două mâinile.

Arcul şi săgeata, constitue dea- semenea o armă pentru luptă dela distanţă. De fapt. nu era însă decât o ameliorare a suliţiei. prin aceea că săgeata putea fi arun­cată mai uşor şi mai puternic cu arcul decât cu mâna liberă.

Arbaleta realiză în domeniul armelor manuale , prima mică revoluţie. Ea este prima armă me­canică, adevărată pusă în mâna luptătorului izolat. în timp ca încă romana cu catapultele şi praştiile lot realizează arme mecanice pu­tând fi considerate ca o artilerie a antichităţii. Perşii au ameliorat aceste arme, făcându-le mai mo­

bile. în sensul artileriei noastre de câmp. Tot Perşii au fost oare­cum un fel de precursori ai tan ­cului de azi. realizând un vehicul cu doi ocupanţi: arcaşul în faţă şi conducătorul în spate.

O revoluţie decisivă în istoria răsboiului. a constituit către m ij­locul veacului al XII-lea, descope­rirea în China a prafului de puş­că. O ţeavă tare de bambus cu o încărcătură din praf de puşcă şl un dop a fost străbuna puştii de azi. Dela această teavă de bam­bus şi până la puşca propriu zisă şi de acolo până la tun. n’a jost decât un pas. Puşca şl tunul s’au desvoltat în atare măsură în ceeace priveşte bătaia st efectul în căt trebuese considerate ca ar­me pentru lupta dela distanţă.

Este explicabil că odată cu lun­girea traectoriei acestor arme utilizarea lor tactică s’a modifi­cat. până în primele timpuri ale domniei lui Frederic cel Mare artileria intervenía în răsbol. cti piese izolate, ca o nemijlocită în­soţitoare a infanteriei. tunurile fiind împinse cu mâna. Marele rege trebue considerat ca fonda­torul artileriei de câmp moder­ne. El a găsit în Napoleon. un demn urmaş care a detei minat adevăratul rol al artileriei. Caii au înlocuit mâna. iar tunurile de diferite tipuri, uşoare şi grele au fost adoptate de toate armatele.

încă în timpul răsboiului dela 1870—18711 fumul gros ce ieşea din ţetUe tunurilor, descopereau poziţiile artileriei. Apariţia pra­fului de puşcă fără fum şi îmbu­nătăţirea mijloacelor de ochire au făcut artileria invizibilă. Pro- ecUlele deascmenea s’au modifi­cat şi ele. In locul glontelui ro­tund. a intervenit glonţul alun­git prevăzut cu un vârf oval. La tun . cartuşul şi ghiuleaua au fost unite într’un singur corp formând obuzul, afară de cazurile când. necesitatea unor încărcături dife­rite. nu impunea mai departe se- paraţiunea lor. Datorit traectorl- ilor curbe ale obuzierelor şi mor­tier elor. artileria a putut lovi un inamic invizibil ascuns în spatele unei riăicâluri de teren. Dar ser­vanţii tunurilor continuau să stea mai departe expuşi lângă armele lor atât de eficace, până la intro­ducerea scutului şi a frânei de re­cul care în fine le-a oferit o oa­recare apărare. Feldmareşalul von Schlieff en a introdus artileria grea de câmp. Astfel, la începutul răsboiului din 1914, artileria ger­mană era superioară celei aliate. Obuzierul greu. mortierul de 210 tunurile cu ţeavă lungă de 100 şi de 150 au intervenit cu efect pe câmpul de bătălie.

Desvoltar".a armelor de foc ara- tă mai sus in liniile ei generale nu şi-au sţus cu aceasta ultimul cu­vânt. Nici noua armă V. 1 între­buinţată de o lună. împotriva An­gliei şt care este menită a revo­luţiona fundamental arta războ­iului într’o măsură încă nebănu- ită . este departe de a fi ea însăşi un Mltlm cuvânt. (UTA).

a

D ES PREC Ă S Ă T O R I E

Lunea este atât de «nace, incăt îtî vine tare greu sä tr'ăcştî singur. Numele de soţie e. chemarea cea mai duioasă cu care se poate a lfnta o femeiei

Bărbatul şî femeia sunt singurii Care P0* statornici această ferici­re: căsătoria: Dar să nu uităm că si fericirea este supusă unor anu­mite legi şî că deseori dragostea moare, pentru că nu am făcut spre a o păstra, ceea ce am făcut pentru a provoca.

F, J. Stahî

In căsătorie, dragostea nu este decât un pretext. Ea uşurează în­ţelegerea spiritelor. Ea duce două existente în aceeaşi viată mate­rială.^ Casa fericirii este mai spa­ţioasă şi se deschide prieteneşte. Astfel înţeleasă căsătoria va asi­gura fericirea, dacă dragostea o- cupă locul gestului duîos sî po- tojlf.

P. Adam- *

iTncrii care vor să se însoare : îmănă cu peşti care se joacă cu î asa pescarului: totî se grămă- • '.sc peiitru a se prinde în ea în '.mp ce nefericiţii care sunt acolo, luptă din toate puterile pentru a ieşi.

So<. ra te

*Căsătoria este ca $î o iortăreată

asediată: ceî care sunt afară, vor să^intre înăuntru, iar cei care sunt înăuntru, vor să iasă.

Proverb arab sî Proverb chiez

*Motivul pentru care atât de pu­

ţin căsătorii sunt fericite este ur­mătorul: fetele tinere îsi pierd timpul Plănuînd tot felul de curse, în Ioc să-1 întrebuinţeze, construind colivii.

J. Swilt#

Sä recunoaştem c3 femeile mă­ritate #u sunt deobiceîu rele decât pentru bărfjatfî lor. • *V- ■' - J,

I n decursul unei perioade a vieţii, caire începe. îri chip firesc, la vânsta de şaispre­

zece, şaptesprezece ani şi poate ţine uneori până la şaizeci. în­spăimântător de mărturisit!) cu­vântul logodnic este pentru fe­meea nobilă vocabula cea mai im­portantă din întreg dicţionarul

Sa deschidem aşa dar această carte folositoare şi sä vedem cum este definit.

..Logodnic”: făgăduit pentru căsătorie. Acela care a Tăcut le­gământ de căsătorie”,

După ce aim citit această defi­niţie, veţi fi de acord cu noi că sunteţi şi mai puţin lămurite ca mai înainte. Dicţionarul, care ar trebui să fie pentru toată lumea tovarăşul întotdeauna gata să limpezească, ideile, pare că se dis­trează uneori să le încâlcească.

Intr’advăr, pentru a începe: ..Făgăduit pentru căsătorie”. Cui şi de către cine? Nu se ştie. Este „făgăduit” şi trebuie să ajungă!

Să închidem aşa dar cartea ob­scură şi să încercăm să ne lămu­rim aşa intre noi închiouindu-ne cam ce am putea spune unui săl­batec care ne-ar întreba care sunt funcţiunile şi atributele aceluia astfel calificat.

Şi iată-ne pe dată In faţa unei alte mari piedici, pentru că daeă am fi invitaţi să definim un lo­godnic stil 1900 am fi obligaţi să răspundem astfel : ..logodnicul este un tânăr sfios şi dacă se poa­te bacalaureat, care. după ce şi-a manifestat dorinţa respectuoasă de a se uni prin legământ căsă­toriei cu o fată cuminte, capătă autorizaţia dela părinţii acesteia din urmă să se plimbe în fiecare Duminică prin faţa lor, precedân- du-i cu aproximativ cinci paşi şi vorbind cu viitoarea soţie despre ploaie şi timp frumos. In cazul unei mai mari intimităţi, o poate Întreţine şi asupra locului unde se vor duce să petreacă vilegiatu­ra în vaja viitoare şi s’o întrebe dacă î-a plăcut .Iubirea lor” de

Rachel Field insistând asupra iubirei morbide a soţiei eroului.

Iată însă că acele fete care îmi onorează cu atenţia lor proza, ştiu prea bine că astăzi, cel puţin de nouă ori din zece. drepturile şi funcţiunile aceluia pe care 11 nu­mesc logodnicul lor” sunt (ah! Dumnezeule!”) ceva mai extinse. Şi ştiu deasemeni că părinţii, in­fluenţaţi de timpurile noi mai e- voluate. şi. conştienţi de îndatori­rile lor. stau din fericire de cele maj multe ori acasă, în timp ce „.viitorii” ies la plimbare. Şi ace­leiaşi fete mai ştiu că subiectele de conversaţie între viitorii soţi sunt mult măi variate şi mai a- nimate decât acelea care se des­făşurau cam acum treizeci de ani.

Nu ştiu dacă noua interpretare a .jogodnicului veac X X ” este pentru societate un bine sau un rău; vreau să spun că a-ş putea ştie dar nu vreau să fiu străful­gerată de privirea nimănui, cu toate că nu vă voi ascunde — de­vreme ce suntem aci între patru ochi — că pentru o mie ţi unul de motive mă simt ciudat de a- trasă interpretaren reamîui

XX. in orice caz. veţi fi de acord cu mine că dicţionarul, in cazai de faţă. ar fi trebuit să fie d( mult revizuit.

De pildă, faimosul ..legământ'— admiţând că este vorba de ve righetă — nu-1 prea văd in dege toi nici un ei logodnice; adică dimpotrivă, dicţionarul face am zie la legământul moral vreau si presupun, , a priori” că se aplici pentru toţi şl pentru toate; cai nu cred să constitue astăzi obicc tu! unei declaraţii solemne, cunjf se întâmpla în trecut. Şi atunci având în vedere că trebuie si conchidem totuşi, aş propune ii mod provizoriu ca definiţie pen tru lexicoane în curs de tipărire pe următoarea: „Logodnic est acela care a făgăduit să se căsâ torească şi care să sperăm nu-ş va -schimba ideea”.

Se prea poate însă ca. cerce, j tând bine. să mai existe şî o altă definiţie, sau chiar mai multe. Vă | las pe dumneavoastră, cetitoarele j mele sA le găsiţi ţi dacă le soco-f tiţi bune să mi le comunicaţi şlj rot*. . . . . . . • -

m m

jbkks»RÉ

y ^ liSaä W 1m i mp è Æ % â

- '“ a i l '’4M éîP *>*

C ta team la umbra unui copac, ^ pe o bancă în Cişmigiu, şi

observam trecătorii, când lângă mine, se aşeză un domn, un tip, interesant, de aproximativ şaizeci de ani, înalt, cu o faţă distinsă împodobită de o pereche de mustăţi imperiale. Era corect îmbrăcat, cu toate că se puteau ghici ţesăturile ciorapilor şi ale vestonului, puţin ros. Întreaga lui fizionomie trăda aristocraţia şi ochii lui aveau o licărire neli­niştită care mă atrăgea. Sunt o fire romantică, îmi place să dau liber frâu fanteziei asupra celora ce văd şi ştiu să reconstituesc o existenţă interesantă. Acei bărbat trebuia să fie un boer decadent.

Părea că aşteaptă pe cineva: bătea nervos cu vârful piciorului Pe prundişul aleei şi privea dese­ori ceasul. Când se făcură orele unsprezece şi jumătate, faţa lui se lumină. Apoi se sculă, îşi îm­brăcă mânuşile si pomi dealun- £ui aleei.

In întâmpinarea lui îi eşi atunci un auteuntic munte de grăsime, urmat de o figură palidă care trebuia să fie o damă de compa­nie. 11 văzui pe boerul meu apro- piindu-se politicos de acea cari­catură de femee, scoţându-şi pă­lăria cu o plecăciune de menuet şi şoptindu-i câteva cuvinte, după care, o urmări dela distanţă, dar cu insistenţă. Apoi muntele viu făcu un gest de nerăbdare şi spuse cu voce tare: „Nu, am mai spus odată că nu“. Boerul meu se înclină din nou şi se întoarse din drum. Avea faţa devastată de ciudă şi de deziluzie.

Mă aşezai câteva zile de-arân- dul, pe aceiaşi bancă, lângă ace- laş bărbat şi în fiecare dimineaţă, asistai la o scenă asemănătoare. Bineînţeles că fantezia mea în­cepuse s’o ia razna, în galop. Acea femee luxos îmbrăcată şi împo­dobită cu giuvaeruri era fără îndoială bogată şi faţa ei puhavă mai păstra încă urmele unei in­discutabile dar apuse frumuseţi. Trebuia să fi fost o artistă cele­bră pe timpurile safe. încetul a i încetul, povestea acestor două fi­inţe mi se depănă în faţa oehilor, «a pe an ecran cinematografic.

UN ROMAN]Ide d ra g o ste \( in CIŞMIGIU I

11 zăream pe boerul meu, fiul mai mic al unei bogate şi înstă­rite familii din provincie. Mi se părea că-1 văd călărind între doamne elegante şi nobili cava­leri de rangul său iar seara, Ia Operă, fulgerat de privirile fe- minime.Töcmai aci urma să isibuc- nească acea pasiune care avea sări distrugă viaţa. Intr’o seară, văzu pe prima balerină şi se îndrăgosti nebuneşte de ea. li dă­rui atunci bijuterii, bani, îi puse la picioare întreaga avere, pentru un surâs, pentru o binevoitoare condescendenţă. In scurt timp a- junse la ruină. Risipindu-şi întreg patrimoniul, începuse să facă da­torii şi îşi sacrificase de dragul acelei femei numele şi onoarea.

FIECARE DINTRE M l AM FOST

Zadarnic; ea îl alunga cu un râs batjocoritor. Singur, sărac, în­cepu să alunece vertiginos în pră­pastie. Apoi într’o zi, ajutat de o mână milostivă, îşi reclădi o nouă viaţă de ispăşire, dar ve­chea dragoste nu murise în sufle­tul lui nostalgic.

După ce isbuti s ’o regăsească pe balerină, acum grasă şi urâtă să-i iasă zilnic în cale, căuta nă­dăjduind că va fi răsplătit pentru această credinţă şi devotament cu un surâs, cu un cuvânt frumos. Zadarnic! Nici bătrâneţea nu isbu- tise să îmblânzească inima femeii perverse. Povestea mi se părea înduioşătoare. Atât de înduioşă­toare, încât mă gândeam că aş face bine să brodez pe canavaua ei un roman. Dar într’o zi nu mai zării pe bătrânul boer, la aceiaşi oră, pe aceiaşi bancă. Văzui dim­potrivă un prieten al meu, care se aşeză lângă mine. Când femeea corpolentă trecu, mi-o arătă şi-mi spuse: „O vezi pe aia de colo. A fost una din cele mai celebre artiste ale timpurilor sale. Frumuseţea ei a stârnit vâlvă.

Surâsei cu superioritate; cu toat că nu ştiam nimic precis, ghicisem totul. In acea clipă a- junse şi boerul, gâfâind. „Mi-a scăpat! Astăzi n’o voi mai ve­dea!“ spuse el cu disperare.

— Vreţi să luaţi loc, stimate Domn? — îi spusei eu.

— Stimate Domn? — îmi spu­neţi mie Stimate Domn? —■ între­bă el uluit. Apoi se aşeză şi cum, în clipe de descurajare, natura umană cedează uşor nevoii de a se spovedi, spuse:

— Tocmai astăzi a trebuit să-mi scape. Păcat. Mi-am pus in cap s ’o fac să cumpere un frigi­der. Sunt agent de piaţă de trei­zeci de ani. îmi cunosc meseria'. Ceace se cere este insistenţa, nu­mai insistenţa. Pentru că nu vrea să mă primească în casă, o aştept aci.

11 privii indignată. El privi ce­rul albastru, pajiştele verzi, copiii care se jucau, apoi, confidenţial, îmi şopti îa ureche: — Spune- ti-mi sincer, nu v ’ar trebui un frigider, doamnă? In condiţii foar­te avantajoase de plată...

• ■ a

D E S P R E C Â S Ă T O R 1 1

Pentru ca o căsnicie să iie itrî- cită ar trebui ca bărbatul să fie surd, îar femeia oarbă.

Alphonse d’Ar»goii &

Adesea căsătoria nu este decât un schimb de mârâituri reciproce, în timpul zilei şi de sforăituri, noaptea. înseamnă plictiseala so­ţilor.

Commerso«*¥

Lanţul căsătoriei este atât de greu, încât trebue purtat de dof— uneori de trei.

Alexandru -Duinas H»I *

In prima lună simbolul căsătoriei sunt florile, în primul trimestru, mătasea, iar înainte de sfârşitul a- nului. oţelul.

Proverb itaiieœesc &

A pretinde fericire în căsătorie, ar însemna să pretinzi armonie de la două instrumente la care s’ar cânta aceleaşi melodii, dar pe to­nuri diferitei

Albëric Second *

Căsătoria este o experienţă chimică, în care două corpuri ino­fensive pot, împreunându-se să

dea naştere unei otrave.Ne studiem trei săptămâni, ne

iubim trei lunt ne certăm treî ani, ne suportăm treîzeicî de ani... ia* copii reîncep. Taine

Nu poţi îubî pe cineva lângă care trăeşti în permanenţă.

Guy dc Maupassant #

Căsătoria se bazează pe foloase­le pe care ]e are unul şi pe pierde­rile celuilalt.

Jean Fayafd*

Sunt convins că fericirea corita! într’o căsătorie potrivită şi sunt sigur că reuşita ei depinde de fe­lul în care o începi.

J. J. Rousseau*

Căsătoria e o legătură pe care nădejdea o inii museţează. ferici­rea o păstreaaâ sl nenorocirea o

R e c e i 'ie d in Z u i d e r s c e » U r e c h e a !u ¡ D io n y s o s “L u c ră rile de u sc a re a L acu lu i Z u i-

tioi'see, c o n t in u a te ou zel în O la n d a

Aparatele şi instalaţiile speciale de ascultare joacă astăzi lin rol însem nat

Envenfii ©asiate de atacu^Üe teroriste

A tacunle teroriste asupra Germaniei şi urm ările distrugerilor a con stru c ţiile

venţie a tim purilor noastre, oi erau c u . în Senerej.Wl făcu t ca spiritul inventattv noscute ch iar în an tich ita te Leonardo germ an să caute şi in acest tío meniu da Vinci recom andă in navigaţie in tro . rea]iz®,ri şi invenţii practice. Astfel un

c h ia r in c u rsu l răzb o iu lu i, d a u a c u m avioanelor saup rim e le roade. A stfel se ¿p e ră c a în VaSeÎOT lDamice‘ D ar ela * » « w o in-

işicest a n s ă se recolteze m im a i de p e a ş a n u m i tu l ..N ord i.s tpo lder" ce­rea le p e n t i l l 600.000 de oam eni. A nu l ducerea, unei ţevi în ap ă p en tru a pu tea celăt/ean din Lipsea a constru it o ma- ftro o u t a n fo s t c u l t iv a te în to ta l S.000 asculta ia capătu l deasupra apei dacă w” * fie h e c ta re d in s u p r a f a ţa p ă r ţ i i re s - vasele m ai îndepărta te se apropie; ace., pec tiv e a Z uidersee, c a re m ă s o a ră !aŞ procedeu se poate folosi si pe u sca t ¡418.000 de h e c ta re . I n p r im ă v a r a a - P r^ c ip i, bărba ţi da s ta t şi a lte perso . c e a s ta v o r f i c u l t iv a te în c ă 16 000 de naIită-U au plls dc to tdeauna m are p re ţ h e c ta re . A p ro x im a tiv 5.000 de lu c ră - îto n m u n c esc aci., p e la n g a S e m -

îtiicilor etc. crelnd instalaţii speciale în . . . . . . , . , acest scop. De cefe m ai m ulte ori m ari

0 l^ a L r a ’ Muncii o andez, pâm ii sau ţevi duceau p ân ă în c a s a Un izvo r de h r a n a s u p l im e n ta r , dm sau încăperea vizată O astfel de insta pentru a d esch id e popoţriujul o la n d ez la ţie din an tich ita te m ai există şi a s ­

tăzi la Siracusa in Sicilia, fiind num ită „Urechea lui Dionysos”. Stâncile del

an în an mal mare.

P i s i c i l e ş î c â i n i i a u

SresimţH cutremurul in Argentina

I n le g ă tu ră cu o u tm n u lu i c a t a s , t r o f a l d in S a n J u a n , A rg e n tin a , a -

şină pen tru cu ră ţa tu l cărămizilor, oaie în tim p de 10 ore poate cu ră ţa 5000 că . rămizî. ja r la M uenchen o m aşină aso. m ănătoare a fost inventată de u n cons­tructor, care în acelaş interval de ttanp poate cu ră ţa 18.000 cărămizi, cu numai 3 oameni ca m ână de lucru’

Asftel do m aşini lucrează în aproapo toate oraşele în cari au fost a tacuri ae ­riene rewşind p rin sp iritu l lor practic invent ativ facilitarea lucrărilor de re ­clădire — în cea m al m are parte fiind vorba de restaurarea lo r provizorie —

O m o ş t e n i r erentabilă».

In anul 1929, James Hartin dinProvidence primi vestea morţii un­chiului sâu. Sofia îi cerea îngădu­inţă să vină la el pentru câtva timp, vroind să mai uit© durerea care o năpădise.

Soţii Hartin erau oameni foarte curtenitori, de aceea primiră cu voie bună propunerea mătuşii: Mai mult chiar, aceasta vorbea a- tât de misterios de averea ei şi promitea, cu glas atât de duios, să=l lase pe James moştenitor, în­cât acestea nu avu nimic împotri­va că vizita văduvei Ros“ să se prelungească;

Şi ea se prelungi timp de 14

de Christos, pe vrem ea tiranului Dio­nysos, transform ate în tem niţe; în t r ’un loc acestea sun t din ce în ce m ai ascu­ţite spre înălţim e şi însfârşit se term ină în tr ’o încăpere in care se a fla supra . Veghetorul. P rin această form ă sunet- >’e

î i ă m u n f a p t in te r e a n t p r iv i to r la úela un cap ă t sun t a tâ t de in ţărite , p s ih o lo g ia a n im a le lo r . î n a in t e c a lo - aprinsul unui chibrit produce sgo.’ „ . - - . - . „ . , . _ m oţul unei pocnituri destul de puternice

eu ito T u s a p o a tă bam ui c a ta s tro fa , în partea cealaltă.

c â in i i ş î p is ic ile a u d ev e n it n e l in ş t i ţ î

şi a u p ă ră s i t , Îm p in ş i de in s t in c tu l

lor. zo n a p e r ic l i ta tă . C â n d a în c e p u t

Faradiso erau în secolul ăl 4-lea îna in te a donlic,iliiloI, Şi construcţiilor de uzine an j- P â n ă mai s i l J a tr-ecute, cândsinistrate de bombe. U n a lt tehnician germ an a depus zilele trecute spre b re . Vetare o m aşină pen tru cu ră ţarea pie­trelor, care, după cum a ra tă raportu l dela C entrala brevetelor, c u ră ţă asuito- ruat zilnic S6.000 pietre. G reu ta tea aces­tei ultim e maşini inventată este de 6P0 kgr .

Giiotina..» ia pensieIn F ra n ţa p ân ă în prezent, dacă ci­

neva e ra condam nat la m oarte, călăul pleca în voiaj cu ghilotina s a ’ D ate

CV

C a m p a n ia în c o n tra sa lu tu lu i cu p ă lă r ia

r -ani in ii -- ... _ La Copenhaga s ’a lansat a le le acestea g reu t^ ile de tran sp o rt de astăzi,■« . iam u ru l, c a re a f ă c u t m i i de v io- m Val de propagandă care se îndreaptă ca aU1 ln cele m ai muIte caZuri nu poateJ---------■•' x • a . în contra unei politeţe p ân ă in prezent f Si cu instrum entul său. a tâ t de greu

foarte com ună, scoaterea pălăriei la do transpG-'ta t , la ora h o tă r ltă Ia pune- salut. Sa afirm ă că da torită războiului destinaţie, locul condam nării,pălăria a devenit asa de preţioasă încât P ° acl au rezu ,ta t în târzieri nedorite, a r trebui c ru ţa tă . B 'a ceru t form area aceea, s a h o tă n t scoaterea la pensie unu i club la care să adereze to ţi b ă r a ghilotinei şi înlocuirea acestui fel de baţii cari in viitor n u se mai vor sa la ta execuţie p u r l a n c e z Prin îm puşcare

t in i e p r in t r e oam en i, n u se mai i l a în o ra ş n lc j ta i c â in e ş i n ic ipTsîcă.

C a i e im p o z i t» p l ă t e ş t e B ernard S-Siaw

reciproc prin scoaterea pălăriei ci nu - e n - maI Prin a tingerea bordului cu un de-1 ,:a rd S h aw , m a re le sc r ii to r

glez. s !a p lâ n s de c u r â n d într’o se r i- " e l‘ ^ t ă de femei bărbatu l va scoaie soare a d re s a tă n rese i asu iora iiruv>sí- ^ m ain te pălăria. Oa u rm are dela

1 Aprilie bărbaţii din Copenhaga se sasoare a d re s a tă presei a s u p r a im p o z i­te lo r p re a r id ic a te pe c a re tre b u ie s ă le p lă te a sc ă . V en itu l a n u a l a l lu i S h a w se c ifreaz ă 3a a p ro x im a t iv 24 m ii de lire s te rlin e , d in c a re tre b u ie să p lă te a sc ă ci-rc-a 20.000 Hre s te r i i , n e im pozite . M o ş te n in d d e la so ţ ia sa 150.000 lire ste rline , a t r e b u it s ă

iu tă . .după moda războiului”

Sticlă Încasabilă mult superioară sekurif-ului

R ec en t a fo s t inven ta tă o stic lă în casab ilă , a c ă re i re z is ten ţă este de 10 o r î m a t m are decât acea a sekurit-a , l i _ i T • - , m e u l i x r t i c u c t a i «tCCTl cl S C A U i i t -

p la te a sc a 40 000 lire s te r l in e im p o z it uluI n o rm aî, în lrel>uîrxtat la autom obilesuccesoral, ş î în a f a r ă de a c e a s ta a- p io a p e to ä te d o b ân z ile c a p i ta lu lu i , ca im puZ it pe ven it. B e rn a rd S h a w ¡este a c tu a lm e n te bogiat sc r ii to r en ­glez. El av lă sa p ro b a b il o m o ş te n i­te c a re v a în tre c e co n sid e rab il c a ­p i t a lu l lă s a t de a l ţ i s c r i i to r i con ­t im p o r a n i englezi, de p ild ă de K i­p l in g t t 50.000 lire s te r l in e ) , de J o h n H a r ly (91.000 lire s te rlm e ) ş î de J o h n H arly 91.000 lire s te rlin e ) ş î de «Tohn G a lsw o rth y (88.000 lire s te rli­n e ).

R ă m ă ş a g . . . î n u l t i m u l m o m e n t

! Englezii şi Americanii sunt pa­sionaţi după orice fel de rămăşa­guri: Astfel se povesteşte următo= iu l caz:

Un soldat englez, mutilat de ex­plozia unei grenade, fu transpor­tat în grabă la un spital de cam* panic

Cerând morfină, medicul, fără s5-şi dea seama că pacientul era Conştient, rosti „caz disperat".• pAtunci soldatul deschise ochii fel spuse: „Mă prind pe cinci şi­lingi că nsi-i chiar _a'ât de grav”, r — Foarte bine!, răspunse medi- 6l>{ uimit de atâtea hotărîre şi vi- ţyJilaîe.

Făcu operaţia, cusu rano, paso ÄwisaaienteJe şi In cele din urm&*

.ÄSifÜu pariul,

etc . A ceastă s tic lă incesab îlă va f* în treb u in ţa tă în p rim u l rân d în ca ­d ru l co n stru c ţie i d av io an e pen tru m a ri înă lţim i, ale c ă ro r cabine nece ­s ită o s t ic lă încasab ilă ex trem de stab ilă , fiind supuse u nor p res iun i m ari. A ceastă s tic lă încasab ilă nou inven ta tă , ch iar dacă se va rupe, nu va lă sa să p ă tru n d ă p res iu n ea în in ­te r io ru l cabinei, în tru c â t ea este fa ­b r ic a tă d în m ai m ulte s tra tu r i de ră ­şină sin te tică .

1

sistem Introdus încă m al de m ult la tribunalele speciale.

Nebunii din ospiciu şi..« cei depe stradă

Ministerul Francez al Sănătăţii a publicat o statistică, prin care se dovedeşte că numărul nebunilor a scăzut simţitor în ultimii ani.

In 1939, azilele publice numărau 32.300 de internaţi; în 1940: 30.356; în 1941: 22.482, iar in anul 1942: numai 18.277.

Se crede că această curbă se datoreşte restrictiunilor impuse băuturilor alcoolice.

Dar psihiatrii nu sunt de aceeaşi părere. După ei numărul nebuni* lor este mai mare ca oricând. Dar ei trebue lăsaţi în libertate, tocmai pentru că sunt prea mulţi şi pen­tru că dacă i-ai închide pe toţ,i..: atunci ar rămâne pustii.

DIN NICI O CASĂ nu trebue să lip ­sească excelenta revistă de popularizare a problemelor medica’e în România:

MEDICUL NOSTRUc a re cu p rin d e in f ie c a re num ăr a r t ic o le sc r ise sp e c ia l de cei m ai r e p u ta ţ i m ed ic i ro m â n i şi s t ră in i , s f a tu r i m e d ica le sp re fo lo su l o r ic u i şi în d ru m ă r i în v ia ţa sex u a lă . P r a c t ic a ed u ca ţie i f iz ic e . S fa tu r i ig ien ice g o sp o d ă re ş ti si d f fru m u se ţe .

09ÜÄ "AGIHi D£ C03S. AEDISALE GRATUilE

3 0 L E J 3 0 L E i

mătuşa închise pentru totdeauna ochii. Nimeni nu-i părea rău, căci ln ultimul timp, Rose devenise foarte cicălitoare şi tiranică. Nu o răbdaseră decât în vederea moşte­nirii.

James Hartin îşi chemă toţi prietenii să asiste la deschiderea testamentului. Aceştia erau foarte veseli văzând pe notar şi fură şi mai veseli la plecarea acestuia. Numai un singur om era trist: James Hartin. Căci toată moşteni­rea mătuşii se ridică la fabuîoa* sa sumă de 92 de centime.

Şi pe deasupra mai trebuiau plă' tite 4 centime pentru taxele de moştenire!

F e b r ă p r o d u s ă e l e c t r i c

E ste cunoscut fap tu l că m edicina m odernă în treb u in ţează deseori aşa n um ita „ feb ră de v in decare” ca te p rîn in f i l tra re a d ife r i ţi lo r v iru şi de p ildă ai m a larie i, etc.. p o a t t fi de fo ­los în tra tam en tu l unei boli. P ro c e ­deul însuşi de a c re ia o a doua boală p en tru co m baterea unei b o li existente nu constitue to tuşi o so lu ţie ideală- L a aceiaşi ţin tă se p oate ajunge astăz i p rin c rea rea unei feb re a r t i f i ­ciale, pe cale e lec trică , p rocedeu care are av an ta ju l de a pu tea fi uşo i re ­g la t şi în tre ru p t. L a această nouă te ­rapie de unde scu rte se fo loscsc in m edie unde de 20— 2 m etri. In f i l t r a ­re a cu ren tu lu i e lec tric în corpu l o- m enesc p -o du ce o r id ica re a tem pe­ra tu re ! ca re este asem ănătoare unei febre natu ra le .

In m om entul de fa tă ce rce tă rile în a cest dom eniu nu sunt încă a tâ t de îna in tn te încât p en tru fiecare b oală să fie s tab ilită p o tr iv ită , în să vastele ce rce tă ri au a ju n s atât de d ep a rre încât p rin feb ra e lec trică se poate ob ţine o rid icare a tem pera tu re î care înlesneşte co rpu lu i o v indecare m a i u ş o a ră Im p o rta n t la aceste feb re e- lec trice este fap tu l că tem p era tu ra poae fi c rea tă sau în tre ru p tă p rin sim pla p o rn ire sau în tre ru p e re a curen tu lu i e lec tric . I n leg ă tu ră cu a- ceasta s’au făcu t c o n s ta tă r i că un. tra tam en t m ai Iun^ cu o ’em perafu ră elec trică m ai p o tr iv ită în lesneş te ex ­trem de m ult p rocedeul de v inde­care

Ştiaţi oare c ă . . .

... înainte .cfo prim ul războlu mondial, tuberculoza era num ită şi boala, vie- neză” şi aceasta d a to rită faptului că aceft flagel făcea num eroase victim^ în rândurile populaţiei VieUei.... regiunea K aiserstuhl d in RnOen (G er­m ania) se bucură de o clim ă extrem d» favorabilă plantelor medlteraite ţt aut»« tropice., d in care w ottv a ţ în fiin ţat aci lui laborator serâ ernstere»acestor pioni».

D i n pricina neîntreruptelor ciocniri războinice avute cu veci­nul său din Răsărit, cum şi din necesitatea de a fi astfel mereu gate de luptă poporal finlandez s ‘a obicinuit să ţină cu o mână plugul, iar cu alta. paloşul.

S’a socotit că dacă se ad.ună toate răsboaiele care au fost între Finlanda şi Rusia se ajunge la un total de 100 ani. Finlanda s'a răs- boit cu Rusia în timpul anilor : 1240. 1323. 1495. 1570— 1595. 1611 — 1617, 1650 1700— 1721. 1788— 1790. 1808— 1809. 1919. 1920 şi 1939—1940.

Primele raporturi intre finlan­dezi şi ruşi. au avut loc se crede, acum vre-o mie cinci sute de ani Jn apropierea Novgorodului. Că a- ceste raporturi au fost departe de a se numi amicale, rezultă din chiar faptul că limba fineză din acea vreme, a împrumutat dela ruşi numele unei arme pe atunci nouă : tappara — un fel de hale­bardă cu tăişul lung.

Abia către sfârşitul secolului al X ll-lea încep isvoarele istoriei să menţioneze relaţiile dintre finlan­dezi şi ruşi relatând prădările şî devastările făcute de cei din ur­mă. Astfel se citează incendierea oraşului Turku în 1198. Pe vre­mea aceea, ruşii erau aliaţi cu lo­cuitorii Careliei. popor înrudit cu finezii. Insă foarte curând, şi a- ceştia încetară de a privi pe ruşi ca prieteni, căci ori 'de câte ori soldaţii ruşi treceau prin ţinutu­rile Careliei, prădau. devastau, in- cendiau şi făceau prizonieri pe care apoi îi vindeau mai departe ca robi. Aceste purtări sălbatece îndepărtară tot mai mult ne lo­cuitorii Careliei de ruşi. impu­nând o contopire a celer două ra­muri finice. pentru a putea să re­ziste cu forţe unite, incursiunilor ruseşti.

Cum insă excesele ruşilor con­tinuau să se renete atât în timp de răsboi cât şi în timp de pace s’a alcătuit cu timpul o linie de frontieră care dela pacea din Stolbova dela 1617, a reprezentat în linii generale, graniţa dintre cultura occidentală şi Răsărit.

Dar şi Ia Răsărit de această frontieră mai locuia uh popor fi­nie : aşa numiţii careljeni de Ră­sărit cari. din punct de vedere geopolitic geografic si cultural sunt în cele mai strânse legături

Finlanda..

Stăpânirea rusă nu a urmărit dela început rusificarea poporului fjnez. Făcu însă ceva şi mai rău: ea transformă o pane din popu­laţie într’un fel de robi. cari ade­sea fără nici-un fel de motiv, erau bătuţi de moarte, iar femeile lă­sate pradă bunului plac al pro­prietarilor de moşii veniţi din Ru­sia. An de an se săpă astfel mai adâncă prăpastia ce despărţea pe finlandezi de ruşi.

Deşi Finlanda continua să fie formal ' autonomă pe nesimţite a- ceastă autonomie devenea tot mal iluzorie. Astfel, cu puţin înainte de izbucnirea primului răsboi mondial. începu o pronunţată po­litică de rusificare. Deşi dezarmat, poporal finlandez îşi apără cu în­verşunare drepturile sale naţio­nale. In timpul răsboiului mon­dial batalionul de vânători fin­landezi luptă alături de Germania împotriva ruşilor. Aceşti vânători au alcătuit apoi conducerea insu­recţiei armate, graţie căreia s’a realizat în fine. independenţa Finlandei.

Relaţiile dintre Finlanda şi U- niunea Sovietelor, au fost dela în­ceput. reci. Finlandezii ştiau, din lungul istoriei lor de veacuri că. nu pot ajunge la paşnică vecină­

tate cu ruşii. Când Ia 30 Noem- brie 1939. ruşii au atacat Finlan­da, s'au găsit in faţa unui popor unit şi înarmat, deci să-şi apere

libertatea şi onoarea. Finlandezii au luptat eroic, depăşiţi însă de uriaşul lor inamic, au trebuit să primească o pace nedreantă. Dar repetatele incursiuni aeriene şi te­restre din vara 1941 arătară din nou Finlandezilor adevărata faţă a Sovietelor. Deaceea şi azi. Fin­landa luptă împotriva Rusiei.

Şi lupta aceasta se desfăşoară în condiţiuni dintre cele mai gre­le. In primul rând. trebue ţinut seama de faptul că frontul finlan­dez măsoară dela golful finie şi până la vărsarea Litsei în Marea Albă. nu mai puţin decât 1550 km. Fără a micşora întru nimic meritele admirabilei rezistenţe a armatei finlandeze in cursul răs­boiului de 105 zile din iarna 1939 —1940 şi nici a rezistenţei actua­le. trebue să menţionăm totuşi că dată fiind neînchipuita dispropor­ţie de forţe între un popor de 3 milioane şi unul de 170 milioane, această rezistenţă nu ar fi fost posibilă fără unele condiţiuni spe­ciale ale acestui imens front. A- ceste condiţiuni speciale constau

PAHTERA GEL MAI RAPID TANC O i LUMEDe câtva tim p diviziile ger­

m ane blindate d ispun de un nou car de luptă, num it „P an ­te ra ”. Un tanc care este fra ­tele mai mic si mai uşor al „T igru lu i”, destinat acţiunilor operative şi constitu ind deci a rm a principală a un ită ţilo r blindate care operează au to ­nome.

Valoarea de lup tă a unui tanc este m ăsu ra tă după u r ­m ătoarele calităţi: putere de foc, blindaj, mobilate şi ma- niabilitate. Dacă la „T igru” accentul este pus pe rezisten­ţa cuirasei, la „P an te ra” s’a obţinut p rin u tilizarea unor blindaje speciale un m axim um de viteză, m obilitate şi rezis­ten ţă la lovituri, aşa încât, după păre rea specialiştilor, „P an te ra” este astăzi cel mai bun tanc din lume. Acest cer­tificat se bazează pe com pa­ra ţ ia cu construcţiile sovie­tice, am ericane şi britanice. Din punct de vedere tehnic „P an te ra” are m ulte ele­m ente com une cu „T igrul”.

Are acelaş m otor şi aceleaşi şenile late. La înfăţişare se deosebeşte de „T igru” mai fi­les p rin aşezarea oblică a p lă ­cilor de blindaj, ceea ce dă po­s ib ilita tea să se folosească o cu irasă m ai uşoară. In felul acesta viteza a p u tu t fi sporită m ult faţă de aceea a „Tigru­lu i”.

G reutatea „pan te re i” este de 45 tone (faţă de 60 ale „Ti­g ru lu i”. M otorul pu tern ic şi şenilele late perm it tanculu i să ia pan te înclinate chiar cu 30 de grade şi să m eargă pe teren foarte moale. A rm am en­tu l se com pune din un tu n de 7,5 cm. cu t i r rap id şi ţeavă lungă, şi două m itraliere. T u ­nu l se poate ro ti îm preună cu cupola 360 de grade, echipajul se com pune din com andant, conducător, radiotelegrafist, trăg ă to r şi încărcător. Iu ţea la „P an tere i” este mai m are de­cât a oricărui tanc de clasa lui, chiar decât a cavelor am e­ricane „Sherm an” si. a celor so­vietice „T 34”.

în primul rând. din lipsa to ta lă ^ mijloacelor de comunicaţii a unea regiuni şi accesul extrem de grea al altora.

In timp ce. in istmul Careliei ţ lat de numai 60 km., se află doua % ] căi ferate şi cinci şosele în to€ J i restul graniţei, cuprins între lactíí jLadoga si Marea Aibă nu era îa k i, %: ».* !1939 nicio cale ferată ci doar no». ‘ • mai câteva, foarte puţine şosele. J2 drept că în timpul celor 15 luni care s ’au scurs între cele două răZ-< boaie ruso-finlandeze Sovietele construiseră în partea răsăriteană a frontierei, două căi ferate prin* cipale. patru secundare şi 6 marii şosele strategice. Pentru care a* nume scopuri nu este greu cfê ghicit. t

Intre aceste puţine căi de co­municaţie. se întind regiuni pustii câteodată de mai multe zeci ş3 sute de kilometri, alcătuite din păduri seculare, străbătute de apa şi mlaştini printre cari doar omul singur se poate strecura dar pei­ste cari o armată nu poate treea şi nici nu poate manevra. EsSl j drept că în timpul iernii tot a* ¡ cest pământ mocirlos se intăreştfl şi că vara lanţul natural al ape­lor îngădue o anume navigaţie n» şoară. însă oricum terenul nu este practicabil pentru uzul mari­lor mişcări militare. Deaceea în ( această regiune, răsboiul are două aspecte : răsboiul mare în lungul şi jurul căilor de comunicaţii şt răsboiul mic ..sissisota” cum îl nu­mesc finlandezii — in celelalte re» giuni şi care se practică după îl tactică specială pe care. sad amia ruşi* au încercat s’o conieze.

Pentrucă nu trebue uitat că &- cest răsboi mie este purtat netö* ce tat atât vara cât şi în lungul nopţilor di; iarnă cu întuneric <¥01 24 ore. pe geruri ce scoboară până la 40 grade. Ei e dus de oameaiS luptând izolat sau în grunuri foaî» te mici şi cari zile şi săptămâni nu întâlnesc fiinţă vie. Pentru a duce acest răsboi de . sissisota.10 trebue să ai nu numai o extrar* ordinară voinţă şi rezistenţă fizi­că. dar şl o neasemuită putere dfll rezistenţă morală.

Luptele de „sissisota” vor alcă­tui — atunci când istoria actua­lului răsboi se va scrie — unul din cele mai impresionante şi eroici, capitole înscrise vreodată In Ista*, ii» unui popor. (UTA).

IIN LOC DE AUTOMOBILE, BICICLETE. — CELE M i SGCMOTOASE 8¡RENE Ş1 CEI

•MAI RECALCITRANŢI PIETNNI. — PARIZIENII INMñfA GEOGRAFIC. — PARISUL,

RĂMÂNE TOT PARIS

O fo rtif ica ţie de pe c o a s ta franceza spre

Cele mai sfjostaeiLoase sâr*e»ţe din lume

Sirenele d in Paris sun t cele m ai sgomotoase din lume. Dacă stei în a- propierea lor, ţi se pare că auai trâm ­biţele judecăţii de apoi.

D ar în acest oraş, sirenele au m ai de g rabă o influenţă pozitivă. P a r să în ­dem ne la pMmbare. Lumea iese din ca­se, jum ăta tea subterană a oraşului îşi eliberează prizonierii, ia r pe străzile

îargi dlintre Operă şi Concordia, d in tre Étoile şi Masboeuf, lumea pare să se încoloneze în t r ’o procesiune festivă, in tim p ce, pe cerul a lbastru desch is’ în­floresc nourii albi afi an tiaerianei, ia r escadrilele argintii strălucitoare, tr a - yersează centrul oraşului, p en tru a-şi

prunca peste câteva minute, încărcă­tu ra de bombe, deasupra cartierelor |)eriieriee.

I Acest spectacol aerian a n u n ţa t p rin ¡Sirene, întrerupe un timp, m ersul gră- |?it al oamenilor, care vor să recâştige pe jos, o p arte dttn tim pul pierdut, prin Oprirea metro-ului. D âra luminoasă lă­sa tă de avioanele ce se prăbuşesc, deş­te a p tă pe feţele îng rijit fa rd a te ale femeilor, o expresie ciudată, compusă d in uimire, groază şi satisfacţie.: I n primele zile care au u rm a t inva- felel, circulaţia a p rezentat mici aglo­m era tu l ni. care absorb şi fixează şuvo- Iţd de pietoni, în fa ţa unei hărţi, pe

vânzătorul de ziare a prlns-o de

chioşcul său. Se vede un fragm ent din coasta de Nord a Franţei, dela vărsa­

rea Senei şi până în golful Sain t Malo. Unele localităţi sun t subliniate cu ro ­

şu, ia r m ulţi francezi, care obicinuit nu acordau nici-o atenţie hărţilor, fac

p en tru prim a oară cunoştliinţă cu n u ­me de localităţi ca: Sain t Lo, Bayeux, C arentan, despre a căror existenţă h a ­

bar n ’au avut. Francezii studiază h a r ­ta şi citesc maii a te n t ca de obicei zia­rele, care nici acum nu sunt m ai m ari decât o coală.

Astfel a început „vara tu tu ro r veri­lor", care însă a răm as răcoroasă ca şi prim ăvara. Splendoarea florilor de

castan dlin grădina Tuilleriilor, era de m ult risipită, ia r fantezia izbitoare a nouilor modele de pălării, începuse sâ se p iardă în blazarea obicinuinţei. G ri­jile vieţii cotidiene, au acoperit repeăe m arile întrebări. Problemele alcătuirii menu-ului, pretindeau gospodinelor şi mai m are bătaie de căp.

G r i j i l e alâ(rs:C3îia»“e

In fa ţa brutăriilor, a apăru t subit coada. Nu fürs*'că pâinea a r fi devenit

m al rară , ci pentrucă familii compuse din trei persoane, cum părau deodată 10 kgr., de team ă că a doua zi a r putea să

dispară. M âncarea însă nu a lipsit, chiar

dacă posibilităţile de variaţie, în afară

de fasole albă şi tăiţei, au continuat să răm ână reiSutse.

Cea mai m are par te din carnea, untul şi zarzavaturile in tra te în Paris, era«

înghiţite de p iaţa neagră, pentrucă ţă ­ranii din Normandia nu m ai puteau fu r ­niza nimic, ia r bom bardarea că >r f«ro*®

şi şoselelor, au îngreunat transporturile alimentare. La restaurante nu.şi pot per­mite a lua masa, ătecât oamenii cu dare

de m ână şi care au tim p de pierdut, căci se aşteaptă mult. Nu din cauza lip­sei de personal, ci pen trucă orele de în ­chidere a electricităţii şi a gazului, pre ­tind ca gătitul m âncării să se facă la

ore neobicinut m atinale sau târzii. La amiază se dă curent o jum ăta te de oră, ia r Seara, după ora 22. încă cetăţenii

Parisului s ’au învă ţat să aştepte. Metro­

ul nu încape să circule decât abia după încetarea alarmei, cinematografele încep

abia la zece seara, iar după ora 23, nu mai circulă niciun metro. Teatrele p arti­

culare, joacă numai Sâm băta Şi Dumi­nica. Unele au încercat să joacă şi în tim pul săptăm ânii, la lumina zilei, ori cu sisteme improvizate de iluminat.

Toate acestea nu se deosebesc prea

Atlanticm ult de situaţia dinainte iSe 6 Iunie.

Călătoriile sun t aproape imposibile,

altfel decât în automobile. Se pot vedea

astfel, pe toate şoselele Franţei,- cam i­

oane civile greu încărcate, pu rtând ca

semn distinctiv, cearceafuri albe, care

însă nu le apără p rea mult. Chiar şl o călătorie p ână la Versailles, echivalează cu o deplasare 5n regiunea frontului.

F rum oasa pădure din îm prejurim ile ora_ şului, in care parizienii iubitori de na­tu ră şi-au construit mioi cabane unde

îşi pu teau petrece W eekend-ul, este

răvăşită de bombardamente.Recent s ’a interzis trecerea d in tr’u n

departam en t în t r ’altul, fă ră autorizaţie specială.

V iaţa Parisului e lim itată la în tin ­

sul oraşului, d a r în acest spaţiu, m ai păstrează încă, în linii generale, as­

pectul ei obicinuit, Peisagiul parizian,

este încă nevătăm at, ia r deasupra lui se află lum ina aceea incom parabilă,

lum ină care a d a t a tâ t de lucru picto­rilor, p a r ’că pornind din nesecate iz­voare, ea se revarsă deasupra oraşului,

p ână în cele m ai târzii ore ale după

amiezii. Este lum ina care, în to tdeau­

na, va păstra Parisului, aspectul său etern.— CUTAI

Priivltă de pe acoperişul unei case d in Champs-Elisée an im aţia străzii îm pru­m u tă aspectul activtităţii de fu rn ică st tu tu ro r oraşelor mari. In prim ul mo­m en t forfoteala pare dezordonată. C observaţie m ai a tentă, desprinde din acest dute-vino, anum ite fire condu­cătoare. Şuvoaele de lume su n t în u. ñele dlirecţii m ai groase în altele mai subţiri. In fa ţa in trărilo r la metro, şu ­voiul se lă ţeşte pen tru a lăsa o parte să se scurgă sub păm ânt. Dincolo la Ieşire, iese ia r la supprafaţă, p ierzân- du-se în a lte şuvoaie de trecători.

In a fa ră de automobilele militare, C ham ps Elysée-Ul e s trăb ă tu t acum num ai de nesfârşite şiru ri de biciclişti şi bicicliste, p rin tre cari se pot vedea şi cele m ai elegante femei. B icicleta a a- ju n s mijlocul de locomoţiie al indepen­denţilor. C hiar interzicerea de a cir­cula în tim pul alarmei, îi im presionea­ză prea puţin. Im ediat ce au depăşit o încrucişare şi au ajuns în spatcie sergentului, se urcă liar pe bicicletă şi pedalează m ai departe.

8