+ All Categories
Home > Documents > Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Date post: 06-Jun-2015
Category:
Upload: rodderick
View: 1,194 times
Download: 22 times
Share this document with a friend
672
ROZARIUL PREASFINTEI FECIOARE MARIA
Transcript
Page 1: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ROZARIULPREASFINTEI FECIOARE MARIA

Page 2: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea
Page 3: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Pr. CLAUDIU DUMEA

ROZARIULPREASFINTEI FECIOARE MARIA

SapientiaIIaaººii –– 22000044

Page 4: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ImprimaturPetru GHERGHELEpiscop de Iaºi

12.06.2003

Tehnoredactare ºi copertã: Cãtãlin Simon

© 2004 Editura SAPIENTIAInstitutul Teologic Romano-CatolicStr. Th. Vãscãuþeanu 6RO – 700462 IaºiTel. 0232/225228Fax 0232/211476www.itrc.roe-mail [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiDUMEA, CLAUDIU

Rozariul preasfintei Fecioare Maria / Claudiu Dumea - Iaºi : Sapientia, 2004

Bibliogr.ISBN

Page 5: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

CCUUPPRRIINNSS

Ce este Rozariul? ........................................................... 10

MISTERELE DE BUCURIE

Primul mister: Buna-VVestire ........................................ 17

„Bucurã-te!” .................................................................. 17Fecioarã credincioasã .................................................... 24Archipartenos (Prima dintre fecioare) ......................... 30Chivotul legãmântului .................................................. 36„Fie mie dupã cuvântul tãu” ........................................ 41Maria ºi colþii câinilor ................................................... 47

Al II-lea mister: Vizita la veriºoara Elisabeta ............. 55

Prima misionarã creºtinã ............................................. 55Vizita Preasfintei Fecioare Maria la Elisabeta ........... 60Imnul bucuriei: Magnificat ........................................... 66La izvoarele bucuriei ..................................................... 72Regina servitoare (I) ..................................................... 77Regina servitoare (II) .................................................... 82

Al III-lea mister: Naºterea Domnului .......................... 87

Începutul surprizelor .................................................... 87Cine este pentru, cine este contra lui Mesia ............... 93„Învãþaþi de la mine” .................................................... 99S-a despuiat pe sine ...................................................... 104Sancta Virgo virginum (I) ............................................ 109Sancta Virgo virginum (II) ........................................... 114

Page 6: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Al IV-lea mister: Prezentarea la templu ...................... 120

Ascultarea rãmâne o virtute creºtinã ........................... 120Tradiþie ºi progres ......................................................... 126O sabie îþi va strãpunge sufletul .................................. 132Luminã spre luminarea popoarelor .............................. 138

Al V-lea mister: Pierderea ºi regãsirea lui Isus ........... 144

Noua familie a lui Isus .................................................. 144„Te-am cãutat îngrijoraþi” ............................................ 150„Pãstra toate acestea în inima ei” ................................ 159Inima Mariei .................................................................. 167

MISTERELE DE LUMINÃ

Primul mister: Botezul lui Isus .................................... 173

Al II-lea mister: Nunta din Cana .................................. 180

O nuntã de pominã ........................................................ 180

Al III-lea mister: Împãrãþia lui Dumnezeu .................. 187

Al IV-lea mister: Schimbarea la faþã ............................ 194

Un popas între cruce ºi înviere ..................................... 194„Faþa ta, Doamne, o caut” ............................................ 202

Al V-lea mister: Instituirea Euharistiei ....................... 209

Pâinea coborâtã din cer ................................................. 209O religie teofagã ............................................................. 216Un ospãþ dumnezeiesc ................................................... 224Iubirea este mai tare ca moartea .................................. 232

MISTERELE DE DURERE

Maica îndureratã ........................................................... 242

ROZARIUL PREASFINTEI FECIOARE MARIA6

Page 7: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Primul mister: Agonia lui Isus ...................................... 247

Agonia ............................................................................ 247Singurãtatea .................................................................. 252Voinþa Tatãlui ............................................................... 257Trãdãtorul ..................................................................... 264Ceasul întunericului ...................................................... 270

Al II-lea mister: Biciuirea lui Isus ................................ 276

Ana ºi Caiafa (I) ............................................................. 276Ana ºi Caiafa (II) ........................................................... 282Pilat (I) ........................................................................... 288Pilat (II) ......................................................................... 294Biciuirea ......................................................................... 300Petru .............................................................................. 306Irozii ............................................................................... 312Baraba ............................................................................ 319

Al III-lea mister: Încoronarea lui Isus cu spini ........... 325

Încoronarea cu spini (I) ................................................. 325Încoronarea cu spini (II) ............................................... 331„Iatã omul!” (I) .............................................................. 337„Iatã omul!” (II) ............................................................ 343

Al IV-lea mister: Urcarea Calvarului ........................... 348

Purtarea crucii .............................................................. 348Simon din Cirene ........................................................... 354Fiicele Ierusalimului ..................................................... 360Întâlnirea cu mama ....................................................... 366Cine vrea sã vinã dupã mine ........................................ 372

Al V-lea mister: Rãstignirea ºi moartea lui Isus ......... 378

Rãstignirea .................................................................... 378„Tatã, iartã-i” ................................................................ 384Primul sfânt canonizat .................................................. 390

CUPRINS 7

Page 8: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„Mi-e sete” ..................................................................... 396Abandonarea ................................................................. 402Consummatum est! ....................................................... 408„În mâinile tale...” ......................................................... 414„Iat-o pe mama ta!” ....................................................... 421

MISTERELE DE SLAVÃ

Lanþul Maicii Domnului ................................................ 427

Primul mister: Învierea lui Isus ................................... 433

Maria rãmâne neclintitã în credinþã ............................ 433„Nu este aici!” ................................................................ 439A înviat cu adevãrat ...................................................... 445Martorii învierii (I) ........................................................ 451Martorii învierii (II) ...................................................... 458„Domnul meu ºi Dumnezeul meu!” ............................. 464„Eu sunt învierea ºi viaþa” ........................................... 470Morþi ºi înviaþi împreunã cu Cristos ............................ 476Euharistia, leacul nemuririi ......................................... 482

Al II-lea mister: Înãlþarea la cer ................................... 488

Paradisul ........................................................................ 488Din nou bucuria ............................................................. 495Veþi primi putere de sus ................................................ 501„Eu sunt cu voi” în rugãciune (I) ................................. 507„Eu sunt cu voi” în rugãciune (II) ............................... 513„Eu sunt cu voi” în cuvântul lui Dumnezeu ............... 519„Eu sunt cu voi” în preoþii mei .................................... 525„Eu sunt cu voi” în sacramentele Bisericii .................. 531„Eu sunt cu voi” în Euharistie ..................................... 537Stãruiau în rugãciune ................................................... 544

Al III-lea mister: Coborârea Duhului Sfânt ................. 551

Stãruiau în rugãciune împreunã cu Maria ................... 551Rodul Duhului Sfânt: dragostea ................................... 557

ROZARIUL PREASFINTEI FECIOARE MARIA8

Page 9: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Rodul Duhului: bucuria ................................................ 563Rodul Duhului: pacea..................................................... 569Rodul Duhului: îndelunga rãbdare ............................... 575Rodul Duhului: bunãtatea (benignitas) ....................... 582Rodul Duhului: facerea de bine .................................... 588Rodul Duhului: fidelitatea ............................................ 594Rodul Duhului: blândeþea ............................................. 601Rodul Duhului: înfrânarea poftelor .............................. 607

Al IV-lea mister:Înãlþarea Mariei cu trupul ºi sufletul la cer .............. 613

Unde este, moarte, victoria ta? ..................................... 613„Duºmãnie voi pune între tine ºi femeie” .................... 619Crãiasã peste-a iadului vâltoare ................................... 625Neprihãnita ................................................................... 631„Acum ºi în ceasul morþii noastre” .............................. 637Trupul uman ................................................................. 642Toatã frumoasã .............................................................. 648Virgo castissima ............................................................. 654

Al V-lea mister:Încoronarea preasfintei Fecioare Mariaca reginã a cerului ºi a pãmântului ........................... 660

Maria reginã .................................................................. 660Coroana de douãsprezece stele ..................................... 667

CUPRINS 9

Page 10: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

CCee eessttee RRoozzaarriiuull??

Creºtinismul catolic cunoaºte o rugãciune specialã în-chinatã sfintei Fecioare Maria: rugãciunea sfântului Ro-zariu. Rosarium, cuvânt latin, poate fi tradus cu „co-roanã de trandafiri”. Oamenii Evului Mediu, care vedeauîn Maria iubirea idealizatã, voiau sã aºeze o astfel de co-roanã de trandafiri pe fruntea aceleia pe care o numeauîn limbaj cavaleresc: Notre Dame, Nostra Signora, Ma-donna, Stãpâna noastrã. Sau, se poate traduce Rosariumcu „grãdinã de trandafiri”. ªi, aºa cum într-o grãdinã detrandafiri gãsim tradandafiri de diferite culori: albi, gal-beni, roºi, la fel, în Rozariul Maicii Domnului gãsim treigrupuri de câte cincizeci de trandafiri care exprimã bu-curia, durerea, slava.

Rugãciunea îºi are rãdãcinile în Evul Mediu; a îmbo-bocit în tãcerea ºi contemplaþia mãnãstirilor, pentru atrece apoi la întregul popor al lui Dumnezeu. Totul apornit de la recitarea Breviarului, adicã a celor 150 depsalmi. Dar când poporul ºi chiar o bunã parte din cãlu-gãri nu au mai cunoscut limba latinã în care se recitaBreviarul ºi nici nu au mai ºtiut carte ca sã poatã citi cei150 de psalmi ai Breviarului, psalmii au fost înlocuiþicu 150 de Tatãl nostru, apoi cu 150 de Bucurã-te, Marie.Apoi, încetul cu încetul, rugãciunea a luat forma actualã:cincisprezece mistere, Tatãl nostru; Bucurã-te, Marie;Slavã Tatãlui. Sfânta Fecioarã cere la Fatima, în 1917,ca între decade sã se intercaleze rugãciunea: O, Isuse,iartã-ne pãcatele... Rozariul devine psaltirea, Breviaruloamenilor simpli. Rãspândirea lui a fost mult încurajatãde pãrinþii dominicani ºi de confraternitãþile sfântului

Page 11: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Rozariu, întemeiate de ei. A devenit una dintre cele maipreþioase rugãciuni ale Bisericii. Papii o recomandã înmai bine de douãzeci de documente ºi enciclice. PapaIoan al XXIII-lea spunea: „Locul Rozariului pentru preoþieste dupã sfânta Liturghie ºi dupã Breviar, iar pentru laicie dupã primirea sacramentelor”. ªi îi ruga pe ziariºti sã-ifacã un serviciu: „Faceþi cunoscut în toatã lumea cã papase roagã în fiecare zi trei rozarii”. Conciliul al II-lea dinVatican, în documentul Lumen gentium, „îi sfãtuieºte petoþi credincioºii Bisericii sã preþuiascã mult practicile ºiexerciþiile de pietate cãtre Maica Domnului, recoman-date de-a lungul secolelor de cãtre magisteriul Bisericii”(LG 69). Papa Paul al VI-lea interpreteazã gândul con-ciliului astfel:

Conciliul al II-lea din Vatican, deºi nu în mod expres, a înflã-cãrat în mod evident sufletele fiilor Bisericii de dragoste faþãde sfântul Rozariu, cãci care rugãciune a fost mai recoman-datã de Bisericã în decursul secolelor decât Rozariul?

Rozariul este rugãciunea iubitã ºi recomandatã de în-sãºi sfânta Fecioarã. Poetul francez Paul Claudel scrie:„Regina cerului parcã ºi-a desprins coroana de pe fruntepentru a o pune în mâinile noastre”. La Lourdes, la Fa-tima ºi în alte locuri, Maria apare purtând Rozariul înmânã ºi le cere vizionarilor sã-i îndemne pe credincioºisã recite aceastã rugãciune.

Pentru ce este atât de preþioasã aceastã rugãciune?Pentru mai multe motive. Mai întâi, pentru cã este orugãciune care ne duce la Cristos. „Ceea ce Dumnezeua unit, omul sã nu despartã” (Mt 19,6; Mc 10,9), spuneIsus în Evanghelie. Or, Cristos ºi mama sa sunt atât deuniþi încât nu-i putem separa pe unul de celãlalt. Pe Isus,fie copil, fie mort, luat jos de pe cruce, îl gãsim în bra-þele Maicii sale. Sfântul Grignion de Monfort se plângea

CE ESTE ROZARIUL? 11

Page 12: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

în una dintre rugãciunile sale: „Mã îndrept o clipã cãtretine, iubitul meu Isus, pentru a mã plânge cu dragostede faptul cã cei mai mulþi dintre creºtini, chiar dintre ceifoarte savanþi, chiar ºi cei mai savanþi, nu cunosc legã-tura care existã între tine ºi Maica ta sfântã”. Explicãatât de clar papa Paul al VI-lea: „Rozariul este o devoþiunecare, prin Maria, ne poartã la Cristos. Este Isus Cristosla capãtul acestei lungi invocaþii adresate Mariei. Îi vor-bim Mariei ca sã ajungem la Isus. Ea l-a purtat în lume,tot ea, Maica Domnului, ne poartã la el”. În centrul acesteirugãciuni mariane se aflã Cristos ºi misterele vieþii, morþiiºi învierii sale. De aceea, acelaºi papã, într-un discurs din10 mai 1964, ne sfãtuieºte sa aprofundãm aceste mistererepetând dupã fiecare Bucurã-te, Marie misterul pe careîl meditãm: ºi binecuvântat este rodul trupului tãu Isus,care s-a nãscut la Betleem, care a murit pe cruce, care aînviat din morþi º.a.m.d.

În al doilea rând, Rozariul e o rugãciune aºa cum do-reºte Conciliul sã fie rugãciunea creºtinã, ºi anume orugãciune biblicã. ªi aceasta nu numai pentru faptul cãaproape toate elementele din care e alcãtuit sunt luatedin Evanghelie, dar fiindcã Rozariul e o sintezã a Evan-gheliei, este un rezumat al istoriei mântuirii. În cele cin-cisprezece mistere se desfãºoarã, se deruleazã lucrareamântuirii noastre. Începând cu vestea adusã Mariei, cemarcheazã momentul intrãrii în lume a Fiului lui Dum-nezeu fãcut om, sufletul celui care se roagã parcurge eta-pele marelui mister al îndurãrii divine, care, cum scriesfântul Pavel, s-a arãtat în trup, s-a îndreptãþit în Duh,a fost vãzut de îngeri, a fost propovãduit la pãgâni, a fostcrezut în lume, a fost înãlþat în slavã (cf. 1Tim 3,16).

Rugãciunea sfântului Rozariu este rugãciunea popo-rului simplu, umil, fãrã pretenþii, a celor mici asemeneacopiilor, aºa cum ne vrea Cristos pe toþi, dacã vrem sã

ROZARIUL PREASFINTEI FECIOARE MARIA12

Page 13: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

intrãm în împãrãþia cerurilor, oricâtã ºtiinþã am aveanoi ºi oricare ar fi funcþia noastrã în societate sau înBisericã. Oamenii mici ºi simpli iubesc aceastã rugãciunemicã ºi simplã, fiindcã o simt pe Maria ca pe una de-alor, adicã o fiinþã micã ºi simplã. Sfânta Tereza cea Micã,tocmai fiindcã era micã, a avut o intuiþie genialã din par-tea lui Dumnezeu care se descoperã numai celor mici.Spunea: „Maria este mai mult mamã decât reginã”. Iatãcum o descrie unul la care nu ne-am aºtepta – Luther:

Ea, Stãpâna cerului ºi a pãmântului, uitã de toate, are oinimã atât de umilã încât nu se ruºineazã sã spele scute-cele ºi sã-i facã baie lui Ioan Botezãtorul. Ce umilinþã! Arfi fost mai drept sã i se pregãteascã o trãsurã de aur trasãde patru mii de cai, sã se strige ºi sã se cânte înaintea acesteitrãsuri: „Iatã, trece femeia înãlþatã deasupra tuturor fe-meilor, deasupra întregului neam omenesc!” Dar nu, ea facepe jos un drum lung pe când este deja mamã a lui Dum-nezeu. Ar fi fost mai drept ca la trecerea ei toate colinele sãsarã în sus ºi sã danseze.

Cei mici ºi umili o vãd în Maria pe tovarãºa lor de viaþã,pe aceea care a strãbãtut ca ºi ei acelaºi drum presãratcu mici bucurii, cu mari suferinþe ºi cu speranþã de rãs-platã ºi slavã la sfârºitul vieþii.

Renumitul Jacques Loew, astãzi cãlugãr trapist, darcare în viaþã a fãcut de toate, de la munca de docher înport pânã la cea de predicator la Vatican în faþa SfântuluiPãrinte papa, povesteºte cum, cu rugãciunea Rozariului,a muncit cot la cot cu Maica Domnului. Muncea ca hamalîn port la Marsilia ºi trebuia sã care în spate saci de câte60-80 kg, el, care înainte nu þinuse decât un stilou în mânã.Era greu. S-a hotãrât sã spunã zilnic un Rozariu dimi-neaþa ºi unul seara. Dar mâinile îi erau ocupate, nu puteascoate rozariul din buzunar ºi sã numere boabele. Atuncia zis: „Grãmada aceasta de saci înseamnã misterele de

CE ESTE ROZARIUL? 13

Page 14: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

bucurie: 10 saci la mister. Urmeazã apoi grãmada miste-relor de durere ºi apoi a celor de slavã. La fiecare sac, unBucurã-te, Marie. Astfel, munca devenea mai uºoarã”.ªi adaugã: „Rozariul este rugãciunea oamenilor sãrmaniºi ar fi o crimã sã le iei celor sãrmani rugãciunea lor pen-tru a o înlocui cu cine ºtie ce altceva”.

Cei mândri ºi dornici sã se dea în spectacol, cei carevor sã aparã extraordinari nu înþeleg aceastã rugãciune,o dispreþuiesc considerând-o plictisitoare, monotonã; orepetare inutilã a aceleiaºi formule. În schimb, o iubescºi o practicã cei simpli: ei se recunosc în aceastã rugã-ciune, deoarece recunosc în Rozariu propria lor viaþãfãcutã din aceleaºi fapte mici, umile, necunoscute, re-luate zilnic de la început: zilnic aceeaºi muncã, acelaºiprogram, aceeaºi obosealã, aceleaºi ºicane, aceleaºi ob-servaþii, aceleaºi verbe de conjugat, aceiaºi profesori desuportat la ºcoalã, aceiaºi ºefi de suportat la serviciu.Totul se repetã în viaþã ca ºi în Rozariu: fapte mãrunteca boabele mãrunte ºi toate egale ale Rozariului, dar pecare firul misterelor credinþei le þine legate laolaltã, le dãsens ºi rezolvare. Pe drept cuvânt a fost numit Rozariul„sacramentul cotidianului”, destinat adevãraþilor eroipe care lumea nu-i ºtie ºi nu-i aplaudã, dar singurii valo-roºi în ochii lui Dumnezeu. Alessandro Pronzato, un preotfoarte cunoscut în Italia pentru cãrþile sale, povesteºtedespre bunica sa. A trãit nouãzeci de ani. O viaþã asprãfãcutã din munci, sacrificii, lacrimi, lipsuri ºi dãruire.Era veºnic cu rozariul în mânã. Când nepotul era semi-narist, îi spunea: „Tu studiezi, eºti cel dintâi ºi singuruldin familie care ai acest noroc. În schimb, eu sunt igno-rantã, nu am avut posibilitatea sã umblu la ºcoalã. Dar,vezi, ºtiu sã mã rog ºi Dumnezeu mã înþelege”. ªi scuturarozariul mare, cu boabe tocite, spunând: „Pentru tine,întotdeauna pentru tine îl spun”. Într-o zi, paralizeazã.

ROZARIUL PREASFINTEI FECIOARE MARIA14

Page 15: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Din fericire, o mânã îi rãmâne teafãrã. Mâna în careþinea rozariul. Nepotul, deja preot, îi dã sacramentulUngerii bolnavilor. Dar când dã sã-i ungã mâna, nu poatesã spunã formula: Per istam sanctam unctionem et suampiissimam misericordiam indulgeat tibi Dominus quid-quid per tactum deliquisti – „Prin aceastã sfântã ungereºi prin mila sa preaîndurãtoare sã-þi ierte Domnul ce aigreºit prin pipãit”. Ce putea sã greºeascã o fiinþã carenu pipãise toatã viaþa nimic altceva decât rozariul? ªimãrturiseºte preotul: „Preoþia mea este legatã cu câþivamilimetri de rozariul pe care bunica îl depãnase printredegete”. Rozariul este monoton, plictisitor, pentru cã serepetã aceleaºi formule? O fi pentru cine nu o iubeºtepe Maica Domnului. Douã persoane care se iubesc îºispun mereu aceleaºi cuvinte ºi nu se plictisesc. Le spunîntotdeauna ca ºi cum le-ar spune pentru prima datã: teiubesc.

Cunoaºteþi istoria Diavolului trimis în lume ca sã-ipiardã pe creºtini în timpul persecuþiilor?

Diavolul, pornit la drum, a ajuns într-un loc unde locuia unbãtrân ºi n-a putut sã-ºi mai continue drumul. A rãmasimobilizat acolo câteva zile, apoi s-a întors, acoperit de ruºine,la mai-marele infernului care-l trimisese în misiune. Acestal-a certat aspru: „De ce nu þi-ai fãcut datoria?” Subalternuli-a rãspuns: „Am întâlnit în cale un bãtrân care se ruga ºicu forþa ce ieºea din rugãciune mã þinea pe loc. Am aºteptatcâteva zile sperând cã va întrerupe rugãciunea ca sã potînainta. În zadar. Drept pentru care m-am întors sã-þi ra-portez cele întâmplate”.

Sã iubim rugãciunea Rozariului; sã o spunem zilnic,fãrã întrerupere, toatã viaþa, ºi putem fi siguri cã Dia-volul, cu toate atacurile ºi ispitele lui, nu va avea niciun succes.

CE ESTE ROZARIUL? 15

Page 16: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

MMIISSTTEERREELLEE DDEE BBUUCCUURRIIEE

Page 17: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

PRIMUL MISTER

BBUUNNAA-VVEESSTTIIRREE

„„BBuuccuurrãã-ttee!!””

În luna a ºasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeuîntr-o cetate din Galileea, numitã Nazaret, la o fecioarãlogoditã cu un bãrbat numit Iosif, din casa lui David. Iarnumele fecioarei era Maria. ªi intrând la ea, i-a spus: „Bu-curã-te, o, plinã de har, Domnul este cu tine!” (Lc 1,26-28).

Dintre toate textele Noului Testament referitoare laMaria, cel mai important, fãrã îndoialã, este acesta în caresfântul Luca relateazã vestea extraordinarã pe care în-gerul o aduce sfintei Fecioare. E textul cel mai cunoscutºi cel mai iubit de tradiþia creºtinã. În decursul secolelor,nenumãraþi artiºti, pictori sau sculptori au reprezentatscena Bunei- Vestiri. O gãsim pe mormintele antice, pefrontoanele catedralelor gotice, în nenumãrate icoaneorientale, în tablourile pictorilor flamanzi, germani ºiitalieni din toate epocile.

Sfinþii pãrinþi, teologii, autorii de spiritualitate ne-aulãsat omilii, comentarii, meditaþii excepþionale asupraacestei pagini din Evanghelia dupã sfântul Luca. Chiarîn zilele noastre, pentru teologi ºi exegeþi, aceastã paginãrãmâne o minã inepuizabilã. Cum se explicã acest interesuriaº? Privitã chiar ºi pe plan pur uman, aceastã scenãeste deosebit de frumoasã ºi de delicatã. Dar ea are o im-portanþã excepþionalã pentru conþinutul de credinþã pecare îl cuprinde. Doar în câteva versete este exprimat eve-nimentul central al istoriei mântuirii.

Page 18: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Ne oprim în aceastã meditaþie asupra salutului pe careîngerul îl adreseazã Mariei: „Bucurã-te, o, plinã de har,Domnul este cu tine!”

„Bucurã-te!” – chaire în greceºte. Cuvântul grec chaireera folositã cu douã înþelesuri: ca simplu salut: „plecã-ciune!” sau „salutare!”, cum traduc bibliile protestante,ºi cu înþelesul de „bucurã-te!” Cu siguranþã cã îngerulnu a venit din cer sã-i transmitã Fecioarei din Nazaretun banal „bunã ziua!”, ci ca sã-i facã o invitaþie la bucurie.Aceasta este interpretarea sfinþilor pãrinþi greci, aceastaeste interpretarea liturgiei orientale din cele mai vechitimpuri. Reproduc, pentru exemplificare, un fragmentdin celebrul imn Akathistos, cel mai frumos imn închinatMaicii Domnului din liturgia orientalã, atribuit sfântuluiRoman Melodul (secolele VI-VII):

Cel dintâi dintre îngeri a fost trimis din cer ca sã-i spunãMamei lui Dumnezeu: „Bucurã-te!”, ºi, cuprins de uimire,vãzându-te, Doamne, întrupându-te la acest cuvânt ... s-aoprit în faþa ei ºi astfel a strigat:Bucurã-te, vestitoare a bucuriei la cei care plâng ºi gem!Bucurã-te, izgonitoare a strãvechiului blestem!Bucurã-te, tu eºti iertarea lui Adam cel cãzut în pãcat!Bucurã-te, prin tine, Eva cu lacrimi s-a rãscumpãrat!Bucurã-te, al gândirii umane pisc neajuns!Bucurã-te, abis de ochii îngerilor nepãtruns!Bucurã-te, tu eºti tronul marelui împãrat!Bucurã-te, cãci pe cel ce toate le poartã tu însãþi l-ai purtat!Bucurã-te, stea vestitoare a soarelui ce rãsare!Bucurã-te, sân pregãtit pentru divina întrupare!Bucurã-te, prin tine se înfãptuieºte o nouã creaþie!Bucurã-te, prin tine ºi în tine Creatorul primeºte adoraþie!Bucurã-te, mireasã neîntinatã! Fecioarã!

Sosind ceasul sã încheie alianþa definitivã, Dumnezeuîºi descoperã intenþia de a o invita la tratative pe Mariaîn calitate de reprezentantã nu numai a poporului israelit,

MISTERELE DE BUCURIE18

Page 19: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ci ºi a întregii omeniri. Bucuria la care este invitatã Mariaera destinatã întregii omeniri. În cuvântul îngerului, „Bu-curã-te!”, sunt cuprinse toate îndemnurile la bucurie pecare Dumnezeu le fãcuse poporului israelit prin glasulprofeþilor: tot poporul trebuia sã sarã în sus de bucurie,la gândul ºi promisiunea venirii lui Mesia: „Tresaltã deveselie, fiicã a Sionului! Strigã de bucurie, fiicã a Ierusa-limului! Iatã cã Împãratul tãu vine la tine, el este dreptºi biruitor” (Zah 9,9). La acest îndemn al lui Zaharia seadaugã îndemnurile profeþilor Sofonia ºi Ioel: „Strigã debucurie, fiicã a Sionului! Strigã de veselie, Israele! Bu-curã-te ºi tresaltã de veselie, din toatã inima, fiicã a Ieru-salimului!... Domnul, Împãratul lui Israel, este în mijlocultãu” (Sof 3,14-15). „Nu te teme, pãmântule, ci bucurã-teºi veseleºte-te, cãci Domnul face lucruri mari” (Il 2,21).Dacã aceste promisiuni îndepãrtate ale lui Mesia eraumotiv de atâta bucurie, la ce explozie de bucurie trebuiesã ne aºteptãm acum, când promisiunea este la un pas deîmplinire! Deocamdatã, episodul Evangheliei nu ne spunenimic despre bucuria imensã pe care Maria a trãit-o înacel moment. Dar ea se va dezvãlui puþin mai târziu, înepisodul vizitei la Elisabeta, când zãgazurile inimii i serup ºi bucuria se revarsã torenþial în cântarea de bucurieMagnificat: „Sufletul meu se bucurã în Dumnezeu, Mân-tuitorul meu!”

„Bucurã-te, o, plinã de har...” (Lc 1,28). Cuvântul greckecharitomene, folosit de sfântul Luca pentru apelativul„cea plinã de har”, mai este folosit numai o singurã datãîn Noul Testament de sfântul Pavel în Scrisoarea cãtreEfeseni (1,6). Pentru aceeaºi expresie, de exemplu, cândsfântul ªtefan este numit „plin de har”, sunt folosite altecuvinte greceºti. Fãrã a face lecþie de filologie, verbul fo-losit de sfântul Luca e un verb cauzativ, ce indicã o trans-formare, o schimbare. Astfel încât traducerea exactã de

„BUCURÃ-TE!” 19

Page 20: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

tot ar fi: „Bucurã-te, tu, cea schimbatã, cea transformatãde harul lui Dumnezeu”. În textul amintit mai sus alsfântului Pavel, aceastã transformare înfãptuitã de harullui Dumnezeu o gãsim atribuitã tuturor creºtinilor. Cum?Prin iertarea pãcatelor: „În el avem rãscumpãrarea prinsângele sãu, iertarea pãcatelor dupã bogãþia harului sãu,pe care l-a revãrsat cu prisosinþã asupra noastrã” (Ef1,7-8). Iatã ce vrea sã spunã îngerul când o salutã peMaria: „Bucurã-te, tu, cea transformatã, cea sfinþitã deharul lui Dumnezeu, tu cea scutitã de pãcat din primaclipã a existenþei tale, tu, cea neprihãnitã, preacuratã,preafrumoasã, tu cea împodobitã, cea pregãtitã sã deviimamã a lui Dumnezeu”. Papa Pius al IX-lea, în docu-mentul Ineffabilis Deus, prin care proclamã dogma Nepri-hãnitei Zãmisliri, spune cã salutul îngerului: Bucurã-te,cea plinã de har, stã la temelia acestui adevãr de credinþã.Harul fãcuse din Maria capodopera mâinilor lui Dum-nezeu. Iatã pentru ce arhanghelul nu coboarã nici laRoma, care cunoºtea cele mai înalte triumfuri, nici laAtena, capitala filozofiei, nici la orgoliosul Babilon, niciîn cetatea sfântã a Ierusalimului. Nu, el merge într-uncolþ al Galileii, într-un sat necunoscut, la Nazaret, deunde, dupã pãrerea lui Natanael, nu putea ieºi nimic bun.Dar la Nazaret este cãsuþa care adãposteºte cea mai pre-þioasã comoarã a cerului ºi a pãmântului. În acest sãtucse aflã o Fecioarã care valoreazã mai mult decât cerul ºipãmântul luate împreunã; este Fecioara aleasã de Dum-nezeu sã cuprindã Necuprinsul. În aceastã Fecioarã estemai multã mãreþie, mai multã luminã decât este în Romaîntreagã sau Atena. Numele acestei Fecioare este Mariaºi, dupã cum indicã numele, ea este un abis de har, unocean de mãreþie, o lume a minunãþiilor. La ea îl trimiteDumnezeu pe îngerul sãu.

MISTERELE DE BUCURIE20

Page 21: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„Domnul este cu tine!” (Lc 1,28). Aceastã formulã ogãsim de multe ori în Vechiul Testament ºi este adresatãconducãtorilor sau reprezentanþilor poporului ales atuncicând li se comunicã din partea lui Dumnezeu o misiunedificilã, care depãºeºte puterile omeneºti, cu neputinþãde dus la îndeplinire dacã Dumnezeu nu intervine cu aju-torul sãu. Gãsim aceastã formulã, de pildã, atunci cândMoise primeºte poruncã sã scoatã poporul evreu din þaraEgiptului: „Dumnezeu a zis: «Eu voi fi negreºit cu tine»”(Ex 3,12); când Iosua primeºte poruncã sã treacã Ior-danul: „Nu te înspãimânta ºi nu te îngrozi, cãci Domnul,Dumnezeul tãu, este cu tine în tot ce vei face” (Ios 1,9);când Ghedeon primeºte poruncã sã salveze poporul dinmâinile madianiþilor: „Îngerul Domnului i s-a arãtat ºii-a zis: «Domnul este cu tine, viteazule»” (Jud 6,12). Cuvin-tele adresate altãdatã reprezentanþilor poporului lui Dum-nezeu sunt adresate acum Mariei, reprezentanta între-gului neam omenesc. Semn cã ºi ea primeºte în acestemomente o misiune deosebit de dificilã, cu neputinþã dedus la îndeplinire dacã Dumnezeu nu este cu ea. Careputea fi aceastã misiune dificilã? Faptul cã trebuia sãdevinã mamã? Dar maternitatea nu este peste puterileunei femei. Atâtea femei aduc copii pe lume. Aceasta estevocaþia normalã a femeii. Sau faptul cã trebuia sã aducãun copil pe lume fãrã sã cunoascã bãrbat? Dificultatea n-oprivea pe ea, ci pe Dumnezeu, pentru care nu era, de fapt,nici o dificultate. Atunci? Dificultatea era trãirea în starede feciorie ºi, deci, de sterilitate, consideratã la vremeaaceea drept o tragedie, un blestem, o condiþie de viaþã insu-portabilã, cãreia moartea îi era de preferat. Sã ne gândimnumai la cazul fiicei lui Iefte, pe care ni-l descrie CarteaJudecãtorilor (11,29-40). Pornind la rãzboi împotrivaamoniþilor, Iefte îi face lui Dumnezeu un jurãmânt:„Dacã îi vei da în mâinile mele pe amoniþi, oricine va

„BUCURÃ-TE!” 21

Page 22: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ieºi pe porþile casei mele înaintea mea, la întoarcereamea fericitã de la amoniþi, va fi sacrificat Domnului ºi îlvoi aduce ca ardere de tot”. Iefte se întoarce victorios dela rãzboi ºi iatã cã cea dintâi îi iese în întâmpinare tocmaifiica lui, unica fiicã, cântând ºi dansând de bucurie.Vãzând-o, tatãl îºi rupe hainele, spunând: „Fiica mea,m-ai nenorocit, dar i-am fãcut Domnului un jurãmântºi nu pot sã-l retrag”. Aflând despre ce este vorba, fataîi cere tatãlui o favoare: „Lasã-mã douã luni sã colindmunþii ºi sã-mi plâng fecioria cu prietenele mele”. S-adus, ºi douã luni munþii au vuit de cântece de jale ºi debocete: boceºte ºi plânge nu pentru moartea care o aº-tepta, ci pentru cã era nevoitã sã moarã înainte de a secãsãtori. Tragedia fiicei lui Iefte vorbeºte despre tragediaoricãrei fecioare din Israel, care nu putea sã devinã soþieºi mamã.

Iatã, Maria, prin glasul îngerului, e chematã de Dum-nezeu la bucurie, dar cuvintele pe care îngerul le adaugãdeîndatã, „Domnul este cu tine”, o avertizeazã cã bucurianu eliminã suferinþa, renunþarea, sacrificiul. Însã dacãDomnul este cu ea, toate greutãþile ºi suferinþele suntdepãºite, bucuria ei rãmâne nealteratã.

Acum, în cer, bucuria Mariei nu mai este umbritã denici o suferinþã. Maria ne este mamã, iar o mamã carepoartã bucuria în inima ei nu are altã dorinþã decât aceeaca ºi copiii ei sã-i împãrtãºeascã bucuria; nu poate sã-ºivadã copiii triºti. Chiar în viaþa ei pãmânteascã a cãutatsã le comunice altora bucuria pe care o purta în inimã.Dupã vestirea îngerului, pleacã deîndatã sã ducã bucuriala veriºoara sa, Elisabeta. La nunta din Cana, când sãrbã-toarea era gata sã se termine cu un faliment, intervinepe lângã Fiul ei, pentru ca bucuria nuntaºilor sã poatãcontinua. Cu atât mai mult doreºte ca bucuria sã fie trãsã-tura vieþii noastre, mai ales a acelora care, asemenea ei,

MISTERELE DE BUCURIE22

Page 23: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

îºi consacrã, prin celibat, viaþa lui Dumnezeu. Maria neaminteºte cã bucuria ne intrã în inimã în mãsura încare ne vom lãsa transformaþi de harul lui Dumnezeu ºivom izgoni din noi pãcatul. Adevãratul nume al pãca-tului e tristeþea. Maria ne mai aminteºte cã bucuria estefiica sacrificiului, cã adevãrata bucurie se naºte din sufe-rinþã, dupã cum bucuria Paºtelui izvorãºte din cruce.Dumnezeu ne cheamã la o misiune grea ca ºi pe Maria.Dar Domnul este cu noi aºa cum a fost ºi cu ea.

„BUCURÃ-TE!” 23

Page 24: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

FFeecciiooaarrãã ccrreeddiinncciiooaassãã

Însã îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, cãci ai aflat harla Dumnezeu. Vei primi în sân ºi vei naºte un fiu ºi-l veinumi Isus. Acesta va fi mare:va fi numit Fiul Celui Preaînaltºi Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatãlui sãu David; ºiva domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu vaavea sfârºit”.Maria a spus cãtre înger: „Cum va fi aceasta, din momentce nu cunosc bãrbat?” (Lc 1,30-34).

Sfântul Ieronim îi scria sfântului Paulin de Nola: „Totce citim în cãrþile divine lumineazã fãrã îndoialã ºi strã-luceºte ºi la suprafaþã, dar mult mai dulce este mãduva.Cine vrea sã mãnânce miezul unei nuci îi sparge mai întâicoaja”. Pagina sfântului Luca despre Buna-Vestire amauzit-o de atâtea ori ºi o ºtim pe de rost, dar o cunoaºtempoate superficial. Prin meditare atentã ºi profundã, sãîncercãm sã spargem coaja cuvintelor, ca sã gustãm mã-duva dulce a învãþãturii spirituale pe care o conþine. Pentrua contempla misterul Bunei-Vestiri, trebuie sã dãm Evan-ghelia cu o paginã în urmã, la o altã povestire în careeroul principal este preotul Zaharia. Acelaºi înger duceaceeaºi veste la douã persoane diferite, dar vestea pro-voacã douã reacþii contrare: necredinþa lui Zaharia ºicredinþa Mariei. În primul caz, mesagerul lui Dumnezeuse îndreaptã, la ceasul solemn al jertfei de tãmâiere, sprelocul cel mai sfânt de pe pãmânt, la Ierusalim, cetatea luiDumnezeu, la templu, acolo unde locuia Cel Preaînalt,acolo unde evreii evlavioºi din toatã lumea mergeau sãvadã faþa lui Dumnezeu(cf. Ps 42,3), adicã sã i se închine.ªi iatã-l pe omul lui Dumnezeu, pe Zaharia, specializat

Page 25: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

în cele sfinte, exact, punctual, îmbrãcat în veºminte litur-gice strãlucitoare, impecabil în arta de a mânui cãdelniþaºi-n executarea ceremoniilor, cã are ocazia de a descopericât este de departe de Dumnezeul cãruia îi slujea. Era înslujba lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu intrase în viaþalui. „Iatã”, îi spune îngerul „soþia ta, Elisabeta, va naºteun fiu”. Zaharia numai cât nu i-a râs în faþã: „Cum esteposibil? Eu sunt bãtrân, soþia mea la fel”. Este neîncre-zãtor, sceptic, raþionalist: cum putea Dumnezeu sã facãun lucru ce depãºea legile naturii? ªi întrucât era preot,fãcuse studii de teologie ºi Biblie, ar fi trebuit sã ºtie cãDumnezeu mai fãcuse minuni de felul acesta cu alte ocazii.Sara, soþia lui Abraham, apoi mama lui Samson, mamalui Samuel, fuseserã femei bãtrâne sau sterile, care, cuputerea lui Dumnezeu, aduseserã copii pe lume. Pentrunecredinþa sa, preotul Zaharia este pedepsit cu mutismul:îi este legatã limba ca sã nu mai vorbeascã altora despreun Dumnezeu atotputernic în a cãrui putere nu credea.

Dupã ºase luni, îngerul coboarã din nou, de data aceastaîntr-un sãtuc din nordul Palestinei, un sãtuc care nu estemenþionat nici mãcar o singurã datã în Vechiul Testa-ment. Coboarã într-o zi fãrã importanþã, la un ceas fãrãimportanþã, la o tânãrã fatã fãrã ºtiinþã de carte ºi fãrãimportanþã în ochii lumii. La cuvântul îngerului, Mariacrede fãrã rezerve, deºi ea nu are exemple în trecut, caZaharia, pe care sã se sprijine: nu se mai pomenise nicio-datã ca o fecioarã sã nascã ºi sã rãmânã totuºi fecioarã.Nu are nevoie de vreun semn cum voia Zaharia. Nu în-treabã ca el: „Cum este posibil?”, ci se întreabã: „Cum seva întâmpla aceasta? Cãci am hotãrât sã rãmân fecioarã”.Dar nu se îndoieºte cã la Dumnezeu existã soluþie. Între-barea ei nu exprimã îndoialã, ci mirare ºi uimire în faþasurprizelor lui Dumnezeu.

FECIOARÃ CREDINCIOASÃ 25

Page 26: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Sfântul Luca subliniazã puþin mai departe actul decredinþã al Mariei, punând pe buzele Elisabetei excla-maþia: „Fericitã aceea care a crezut cã se vor împlini celespuse ei de Domnul!” Întreaga viaþã a Mariei a fost unact neîntrerupt de credinþã. Nu am gãsit cuvinte care sãscoatã mai bine în evidenþã credinþa Mariei ca acestea pecare le scrie sfântul Alfons de Liguori:

Credinþa Mariei depãºeºte credinþa tuturor oamenilor ºi atuturor îngerilor. L-a vãzut pe Fiul sãu în grajdul din Bet-leem, ºi a crezut cã totuºi el este creatorul lumii. L-a vãzutfugind din faþa lui Irod, ºi nu s-a clãtinat în credinþa cã eleste regele regilor. L-a vãzut nãscându-se, ºi a crezut cã elexistã din veºnicie. L-a vãzut sãrac ºi lipsit chiar de lucrurilecele mai necesare. Cu toate acestea a crezut cã el este stã-pânul universului. L-a vãzut zãcând pe paie, ºi totuºi, acrezut cã el este atotputernic. L-a auzit plângând, ºi totuºi,a crezut cã el este bucuria paradisului. Iar la sfârºit, l-avãzut murind, expus la tot felul de insulte, atârnat pe ocruce ºi, când credinþa tuturor s-a zdruncinat, Maria nu aºovãit în convingerea cã el este Dumnezeu (Gloriile Mariei).

Cea mai profundã dorinþã a inimii omeneºti, setea ceamai arzãtoare, e dorinþa, e setea de Dumnezeu. Aceastãsete vitalã de Dumnezeu a exprimat-o admirabil MahatmaGandhi (1869-1948), când scria: „Mãrturisesc cã aº puteatrãi chiar fãrã apã ºi fãrã aer, dar nu fãrã el. Aþi puteasã-mi scoateþi ochii; asta nu m-ar ucide. Dar scoateþi-micredinþa în Dumnezeu ºi sunt mort”.

Acesta e un instinct al sufletului, care poate fi înãbuºitpentru un timp, dar nu poate fi distrus. Iatã, în vremurilenoastre, când se credea cã cuvântul „Dumnezeu” ar puteafi scos din dicþionare, acest instinct a rãbufnit din nou.Aºa se explicã în zilele noastre explozia sectelor la careasistãm. Mulþi îl cautã pe Dumnezeu în filozofiile orientaleindiene, în sectele ezoterice, în magie, în spiritism. Sfântul

MISTERELE DE BUCURIE26

Page 27: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Luca, în cele douã povestiri ale sale ne dã o lecþie extra-ordinarã: Pe Dumnezeu îl gãseºte nu cel care îl cautã peel, ci cel care este cãutat de el: nu Zaharia ºi evreii careurcau la Ierusalim, la templu, ca sã-l caute pe Dumnezeu,ci Maria, cei simpli, cei umili, la care Dumnezeu coboarãîn tãcere, în anonimat, la cei pe care el îi viziteazã. Iar noil-am gãsit pe Dumnezeu nu fiindcã l-am cãutat, ci fiindcãel ne-a cãutat ºi ne-a gãsit deja de multã vreme. B. Pascalse ruga astfel: „Doamne, eu nu te-aº fi cãutat dacã tu numai fi gãsit”. Iar preferinþele lui Dumnezeu se îndreaptãîntotdeauna spre cei umili. Poporul umil nu este niciodatãîn crizã de credinþã. În crizã de credinþã sunt întotdeaunasavanþii ºi teologii, excepþie fãcând cei umili.

Maria, pusã faþã în faþã cu preotul Zaharia, ne amin-teºte de cuvintele sfântului Pavel:

Însã Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca sã-i facã deruºine pe cei înþelepþi. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii,ca sã le facã de ruºine pe cele puternice. Dumnezeu a alescele de jos ale lumii ºi dispreþuite, ba chiar cele ce nu sunt,ca sã le distrugã pe cele ce sunt, aºa încât nimeni sã nu sepoatã mândri înaintea lui Dumnezeu” (1Cor 1,27-29).

Admirãm credinþa Mariei, dar sã nu ne mulþumim são admirãm. Sã o luãm ca model. Cardinalul Newman,înainte de a se converti, pe când era pastor anglican, scria:

Sfânta Fecioarã ne este model de credinþã, în felul cum tre-buie sã primim ºi sã studiem adevãrul divin ... ea nu con-siderã cã este deajuns sã-l primeascã, ci îl mediteazã, nuconsiderã cã este deajuns sã-l posede, ci îl pune în practicã...nu îl trece mai întâi prin sita raþiunii, cum face Zaharia, caapoi sã creadã; ci întâi crede, renunþând la judecatã, ºi apoi,din iubire ºi respect, judecã (mediteazã) ceea ce a crezut.Astfel, ea devine model nu numai pentru lumea incultã, ciºi pentru doctorii Bisericii...

FECIOARÃ CREDINCIOASÃ 27

Page 28: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Într-o zi, un coleg care se pregãtea în strãinãtate pentrugradele academice în teologie îmi spunea: „Am de gândsã mã ocup cu studiile, nu mã mai rog Rozariul”. Vã asigurcã bunicele ºi mamele noastre, care n-au trecut prin aca-demiile de teologie, dar ºtiu sã se roage Rozariul, sunt maisolide în credinþã decât respectivul candidat la gradeleacademice. Maria a fost vizitatã de Dumnezeu pe cândse ruga. Cine se roagã e vizitat de Dumnezeu.

Închei cu o paginã admirabilã a lui Carlo Carretto, scrii-torul italian dispãrut de curând:

– Isuse, îndrãznesc sã-þi cer un lucru: vorbeºte-mi despremama ta... Când eram mic, mama mã punea sã spun Ro-zariul; mai era încã pe atunci obiceiul sã se spunã în bise-ricã Rozariul ºi, chiar dacã era o rugãciune care mã adormea,ea îmi umplea inima de atâta pace ºi mã simþeam mulþumit,cu adevãrat mulþumit. Apoi a venit un timp în care am în-ceput sã „gândim”. Nu am mai adormit rugându-ne, dar audispãrut mulþumirea, pacea, bucuria. ªi, mai ales, a dispãrutea, mama ta.(Isus) – Bine, sã vorbim despre ea. Voi faceþi din evanghelie,din vestea mântuirii, o idee. Voi trãiþi cu idei, vã hrãniþi cuidei, vã interesaþi de idei, vã umpleþi ziua cu idei. ªi nu ºtiþicã eu am venit nu sã aduc o idee, ci o viaþã, viaþa însãºi. Celegãturã puteþi avea voi cu mama mea, care n-avea nevoiede idei? Ea trãia. Eu eram viaþa ei. Ce purta ea în sânul einu era o idee, eram eu, care sunt viaþa. Nu mai poþi intraîntr-unul dintre grupurile voastre de creºtini militanþi fãrãsã auzi cuvinte, cuvinte ºi iarãºi cuvinte. Cum puteþi voi são înþelegeþi pe mama mea, care nu vorbea niciodatã? ... Voidiscutaþi, în loc sã vã rugaþi ... Mama mea fãcea contrariul:se ruga, tãcea, iubea, ºi astfel, viaþa divinã se dezvolta în ea.Ea nu vorbea despre mine, nu mã trata ca pe un studiu teo-logic, dar îmi asculta noaptea pânã ºi respiraþia... Iar voi?Continuaþi sã vorbiþi despre mine fãrã sã mã cunoaºteþi.Studiaþi ore ºi ore în cãrþile de teologie, dar fãrã sã simþiþi

MISTERELE DE BUCURIE28

Page 29: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

vreodatã dorinþa de a sta cu mine o clipã în tãcerea uneibiserici. Vreþi sã salvaþi „lumea a treia” ºi nu vã salvaþi câtde cât inima voastrã dezordonatã, lipsitã de pace ºi debucurie. Dacã aþi cãuta viaþa divinã, adicã pe mine din voi(In 14,20), v-aþi întâlni cu mama mea, care nu a fãcut alt-ceva decât sã poarte în ea viaþa divinã spre a o da lumii.Cerul ei eram eu, intimitatea ei eram eu, inspiraþia ei erameu, în tot ceea ce fãcea ea eram eu.

FECIOARÃ CREDINCIOASÃ 29

Page 30: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

AArrcchhiippaarrtteennooss((PPrriimmaa ddiinnttrree ffeecciiooaarree))

Maria a spus cãtre înger: „Cum va fi aceasta, din mo-ment ce nu cunosc bãrbat?” (Lc 1,34).

Sau, mai exact: Cum se va întâmpla aceasta, cãci eusunt fecioarã? Din aceastã întrebare pusã îngerului, toatãtradiþia creºtinã, toþi sfinþii pãrinþi ai Bisericii, toatã exe-geza sãnãtoasã, veche ºi nouã, au înþeles un singur lucru,ºi anume: cã Maria a decis sã rãmânã fecioarã. Sã pre-cizãm un lucru: fecioria, celibatul, este un ideal specificºi exclusiv creºtin. Acest ideal, înainte de a fi cunoscut,înainte de a fi proclamat de Cristos, a fost practicat, a fosttrãit de Maria. Pentru lumea iudaicã în care trãia Maria,fecioria, celibatul, era pedeapsa ºi blestemul lui Dumnezeuºi renunþarea la cãsãtorie era un lucru de neconceput.Este adevãrat cã în Vechiul Testament gãsim un caz încare Dumnezeu cheamã un om la celibat: este vorba deIeremia. Dar celibatul lui are un aspect dramatic, dureros,umilitor. Viaþa lui este un blestem ºi acest blestem esteun semn profetic, o prevestire a blestemului, a tragediei,a nimicirii care se va abate asupra Israelului. Nu numaifecioria era o catastrofã insuportabilã, dar ºi sterilitatea,neputinþa de a avea copii. Acesta era motivul pentru careSara, soþia lui Abraham, nu mai valora doi bani în faþabãrbatului ei ºi a lui Agar, sclava patriarhului. Ana, soþialui Elcana, plângea cu atâta foc în sanctuarul din Silo încâtpreotul Eli, vãzând-o, i-a spus: „Pânã când vei fi beatã?Du-te de te trezeºte!” (1Sam 1,14). Nu era beatã. Plângeafiindcã nu avea copii. Pentru rugãciunile ºi lacrimile ei,Dumnezeu avea sã i-l dea pe Samuel.

Page 31: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Pe multe morminte din aceastã perioadã se pot citiinscripþii ca aceasta: „Era încã fecioarã, vai, încã nu eramãritatã când a murit!”.

Este drept cã la vremea aceea exista în Palestina, laQumran, pe þãrmul Mãrii Moarte, secta esenienilor, desprecare Filon scrie:

Dispreþuiesc cãsãtoria practicând înfrânarea completã. Niciun esenian nu-ºi ia femeie... pentru cã... oricine e prins înlanþurile unei femei... nu numai cã nu mai este acelaºi omîn ochii altora, dar, fãrã sã-ºi dea seama, a devenit un alt om:din om liber, a devenit un sclav.

În cimitirul de la Qumran s-au gãsit ºi oase de femei:ceea ce înseamnã cã pe lângã mãnãstire trãia ºi un grupde femei, un fel de terþiare. Despre ele scrie acelaºi Filoncã dispreþuiesc plãcerile trupului întrucât iubesc ºi cautãînþelepciunea. Fecioara Maria nu are nimic de a face cuidealul acestor fecioare. La acestea celibatul înseamnãdispreþ faþã de cãsãtorie ºi faþã de sexul opus sau, cel mult,e vorba de un celibat ascetic, ritual, adicã de un efort umande a-l cãuta ºi gãsi pe Dumnezeu, de a te apropia de el.La Maria, dimpotrivã, fecioria nu este lucrare de ascezãumanã, ci este iniþiativa ºi chemarea lui Dumnezeu. Marianu a gãsit har la Dumnezeu pentru cã era fecioarã, darera fecioarã pentru cã a gãsit har la Dumnezeu ºi pentrucã el a ales-o ºi a chemat-o la viaþa de feciorie. Lucrusigur e cã Maria a corespuns perfect, cu o credinþã neclin-titã, la harul chemãrii la viaþa de feciorie. A acceptat fãrãobiecþie ºi cu bucurie toate consecinþele unui asemeneamod de viaþã, care a însemnat eroism, dispreþ faþã dementalitatea lumii în care trãia, zicând: „Iatã-mã, suntgata”, la o vârstã când toate fetele de seama ei nu visaualtceva decât sã se mãrite ºi sã aibã copii. Ea cunoaºteaBiblia, ºtia cã Dumnezeu îºi pleacã privirile, de preferinþã,

ARCHIPARTENOS 31

Page 32: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

asupra femeilor celor mai dispreþuite de lume, adicã asu-pra femeilor sterile, binecuvântându-le în cele din urmãîn urmaºi mai mult decât pe celelalte femei. Astfel, ste-rilei Sara i l-a dat pe Isaac, devenind, asemenea bãrba-tului sãu, Abraham, mama unui popor mai numeros decâtstelele cerului ºi nisipul mãrii. Soþiei lui Manoah i l-a datpe Samson, eliberatorul poporului din mâna filistenilor.Anei i l-a dat pe Samuel, unul dintre cei mai mari profeþiai lui Israel. Veriºoarei sale, Elisabeta, i l-a dat pe Ioan,cel mai mare dintre toþi cei care s-au nãscut din femeie.Maria cunoºtea promisiunea fãcutã de Dumnezeu prinprofetul Isaia: „Eunucilor care vor alege ce-mi este plãcut ºivor rãmâne statornici în legãmântul meu le voi da în casamea ºi înlãuntrul zidurilor mele un loc ºi un nume maibun decât fii ºi fiice; le voi da un nume veºnic, care nu seva stinge” (Is 56,4-5). La fel, Maria, acceptând fecioriaºi sterilitatea din iubire totalã ºi exclusivã faþã de Dum-nezeu, a devenit mama cea mai fecundã pe care a avut-opãmântul; Mamã a lui Dumnezeu, Mamã a Mântuitorului,Mamã a Bisericii, Mamã a tuturor fiilor lui Dumnezeu.Maternitatea sa îºi are rãdãcinile înfipte în ceea ce eraconsiderat, la evrei, tragedia dureroasã a fecioriei.

Ca ºi Maria, persoanele consacrate lui Dumnezeu, auo chemare specialã ºi un har extraordinar; chemarea laviaþa de curãþie desãvârºitã. O stare de viaþã, în ochiimultora, absurdã, sterilã, inutilã, fãrã sens, vrednicã, dacãnu de dispreþ, cel puþin de compãtimire. În realitate, caºi pentru Maria, acest fel de viaþã este izvor de fecunditatespiritualã. Aºa se justificã titlul cu care pânã ºi ateii i seadreseazã preotului: „pãrinte”, adicã „tatã”. Sau titlul cucare ne adresãm cãlugãriþelor: „maicã”, „mamã”. În scri-sorile sfântului Pavel apare la tot pasul legãtura strânsãdintre celibat ºi fecunditatea apostolicã. El, apostolulcelibatar, li se adreseazã galatenilor: „Copiii mei, pentru

MISTERELE DE BUCURIE32

Page 33: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

care îndur din nou chinurile naºterii pânã când Cristosse va forma în voi” (Gal 4,19). Creºtinilor din Tesalonic:„Ne-am fãcut blânzi în mijlocul vostru ca o doicã ce îºidezmiardã copiii. Atât de ataºaþi eram de voi încât eramgata sã vã dãm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci ºisufletele noastre pentru cã ne deveniserãþi dragi” (1Tes2,7-8). Corintenilor: „Vã scriu acestea, nu ca sã vã fac deruºine, ci ca sã vã mustru ca pe niºte copii iubiþi ai mei.Cãci chiar dacã aþi avea zece mii de învãþãtori în Cristos,nu aveþi mai mulþi pãrinþi: eu v-am nãscut în Cristos Isusprin evanghelie” (1Cor 4,14-15).

Sã ne gândim cum ar arãta Biserica noastrã, cât de ste-rilã ar fi viaþa ei fãrã mulþimea de suflete generoase care,asemenea Mariei, au îmbrãþiºat viaþa de feciorie, de celi-bat, pentru împãrãþia cerurilor. Ce ar fi Biserica noastrãfãrã Augustin, fãrã Ieronim, fãrã Ioan Gurã de Aur, fãrãBenedict, fãrã Bonifaciu, fãrã Ciril ºi Metodiu, fãrã Fran-cisc de Assisi, fãrã Ecaterina, fãrã Toma de Aquino, fãrãVincenþiu de Paul, fãrã Ignaþiu de Loyola, fãrã FranciscXaveriu, fãrã Ioan Bosco, fãrã Ioan Vianney ºi atâþia alþii.Despre toþi aceºtia s-ar putea spune ceea ce Toma deCelano scria despre sfânta Clara: „Într-adevãr, se pãreacã în ea se adevereau cuvintele profetului: «Mult mainumeroºi sunt fiii celei sterile ºi fãrã bãrbat decât ai celeimãritate»”.

Având în vedere importanþa pe care curãþia desãvâr-ºitã o are pentru rãspândirea împãrãþiei lui Dumnezeuºi pentru mântuirea sufletelor, este normal ca ea sã fie,în primul rând, þinta Ispititorului. Devoþiunea cãtre sfântaFecioarã, Rozariul, este arma de apãrare cea mai puternicãce ne stã la îndemânã. Avem un exemplu extraordinar înzilele noastre în fericitul Bartolo Longo care, eliberat deSatana prin mijlocirea Mariei, devine apostolul sfântuluiRozariu. Sanctuarul de la Pompei, cu tot ceea ce se vede

ARCHIPARTENOS 33

Page 34: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

acolo, este poate tot ce m-a impresionat mai mult în Italia.Este opera acestui om. Nãscut în sudul Italiei în 1848,într-o familie creºtinã, primeºte o bunã educaþie religi-oasã. Mama sa l-a învãþat sã se roage Rozariul. Mic fiind,când i se povestea despre patima Domnului, îi pãrea rãucã nu a fost el acolo pe Calvar. I-ar fi ucis cu puºca tatãluisãu pe toþi cãlãii lui Isus. Studiazã, face doctoratul îndrept, ajunge avocat. Dar în tinereþe rãtãceºte de la cre-dinþa adevãratã. Sunt timpuri grele, timpurile lui Gari-baldi, în care dominã francmasoneria ºi anticlericalismul.La Universitatea din Napoli, unde studiazã, predau totfelul de atei ºi de preoþi apostaþi. Bartolo intrã în franc-masonerie, þine conferinþe anticlericale, organizeazã mani-festaþii contra religiei, la birt dã de bãut pe gratis celorcare insultã un preot. Intrã într-o sectã spiritistã, satanicã,se iniþiazã ºi este hirotonit preot spiritist. La o ºedinþãspiritistã întreabã spiritele: „Care dintre cele douã re-ligii este adevãratã, cea catolicã sau cea protestantã?”.Rãspunsul: „Nici una”. Altãdatã întreabã: „Cele zece po-runci sunt adevãrate?”. Rãspunsul; „Da, în afarã de una,porunca a ºasea”. Din acest moment, tânãrul se afundãîn noroiul desfrâului. Este condus acum de duhul necuratce îl inspirã, dându-se drept arhanghelul Mihail. Satana,interesant, îl obligã sã spunã psalmi ºi sã facã posturigrele, cerându-i adoraþie ºi supunere oarbã. κi consacrãtoate puterile ca sã converteascã toþi preoþii ºi toate cãlu-gãriþele la spiritism. Dar Maria îl salveazã din gheareleSatanei. Se converteºte, intrã în Ordinul Terþiarilor Do-minicani, cu numele de frate Rosario (fratele Rozariu).Moare în 1926. În 1980, papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat„fericit”. Ca ºi Maria, noi acceptãm cu bucurie chemareaºi harul lui Dumnezeu, de a trãi în curãþie desãvârºitã,conºtienþi de sacrificiile ºi greutãþile pe care celibatul leaduce cu sine.

MISTERELE DE BUCURIE34

Page 35: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Chiara Lubich, întemeietoarea Miºcãrii Focolarine, faceo constatare dureroasã: societatea de azi, zisã creºtinã,mai ales tineretul, o izgoneºte, o þine departe pe SfântaFecioarã, o ignorã. Dacã cineva vorbeºte despre ea, estetaxat înapoiat, bigot medieval, riscã sã devinã nepopular.De ce? Explicaþia este simplã. Tocmai pentru cã Mariaeste fecioarã, este Fecioara prin excelenþã, este modelulºi simbolul curãþiei fãrã umbrã. De aceea, este un semnpermanent de contradicþie, o dojanã ºi o condamnarecontinuã pentru o lume care se lasã pradã dezmãþului ºiimortalitãþii. De aceea, lumea nu poate sã o suporte peMaria, pentru cã aceasta nu poate sã suporte necurãþia.Îmi amintesc ce furtunã de proteste, de ameninþãri s-adezlãnþuit în presa italianã, acum câþiva ani în urmã,la sãrbãtoarea Neprihãnitei Zãmisliri, când, la predicã,arhiepiscopul de Bologna a afirmat cã femeile de azi, spredeosebire de Maria, nu mai sunt nici fecioare, nici mame.Maria, deschizând noua cale a vieþii de feciorie, a trebuitsã meargã împotriva curentului, sã înfrunte cu curaj men-talitatea unei lumi întregi. Este ceea ce ne aºteptã, într-omãsurã mai mare sau mai micã, pe toþi cei chemaþi la viaþade celibat: luptã continuã, angajare, sacrificiu. Dar o facemcu bucurie, conºtienþi cã este singura cale care duce lavictorie ºi la mulþumire sufleteascã.

ARCHIPARTENOS 35

Page 36: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

CChhiivvoottuull lleeggããmmâânnttuulluuii

Îngerul i-a spuns: „Duhul Sfânt va veni asupra ta ºi putereaCelui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se vanaºte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iatã, Elisabeta, rudata, a zãmislit ºi ea un fiu la bãtrâneþe, ºi aceasta este lunaa ºasea pentru ea care era numitã sterilã, pentru cã la Dum-nezeu nimic nu este imposibil” (Lc 1,35-37).

Bineînþeles cã la Dumnezeu nimic nu este cu neputinþã.Am vizitat cu un an în urmã, la Napoli, mormântul sfân-tului Giuseppe Moscati, medicul, profesorul universitar,mort în 1927 ºi canonizat recent, în 1987, de cãtre papaIoan Paul al II-lea. Se aflã în biserica Gesù Nuovo a iezui-þilor. Rectorul bisericii, foarte amabil, mi-a dat explicaþii,mi-a arãtat muzeul alãturat cu toate lucrurile care auaparþinut sfântului. Mi-a zis: „Am primit acum o orã oscrisoare de la o doamnã care era în imposibilitate abso-lutã de a avea copii. A consultat toþi medicii, a fãcut toatetratamentele, dar nici o speranþã. A fãcut o novenã lasfântul Giuseppe Moscati ºi minunea s-a întâmplat. Înculmea bucuriei, scrie cã aºteaptã un copil”. La Dumnezeutotul este cu putinþã, mai ales când Fiul sãu decide sã seîntrupeze ºi sã se nascã dintr-o femeie.

„Duhul Sfânt va veni asupra ta ºi puterea Celui Prea-înalt te va umbri” (Lc 1,35). E de preferat sã nu separãmaceste douã propoziþii, ci sã le considerãm identice, sino-nime. În Vechiul Testament, Duhul Sfânt e o forþã divinãcare pune stãpânire pe Ghedeon, pe Samson, pe Saul, peDavid, transformându-i, fãcându-i capabili sã înfãptuiascãlucruri extraordinare. Iar norul care umbreºte simboli-zeazã prezenþa misterioasã a lui Dumnezeu care, pe de o

Page 37: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

parte, îl ascunde pe Dumnezeu protejând ochii oame-nilor care ar muri dacã l-ar vedea faþã în faþã, pe de altãparte, descoperã prezenþa lui Dumnezeu în mijlocul oa-menilor.

Cartea Exodului povesteºte cã, la porunca lui Dum-nezeu, Moise i-a ridicat o locuinþã lui Dumnezeu, un cort,numit cortul întâlnirii, în care a aºezat chivotul legãmân-tului. „Atunci – scrie Sfânta Carte – norul a acoperit cor-tul întâlnirii ºi slava Domnului a umplut cortul. Moisenu putea sã intre în cortul întâlnirii pentru cã norulstãtea deasupra lui ºi slava Domnului umplea cortul”(Ex 40,34-35). Norul rãmâne deasupra cortului, îl aco-perã, iar slava Domnului umple cortul. Dumnezeu esteprezent deasupra cortului ºi, în acelaºi timp, e prezentîn cort. O imagine simplã ce ne aratã cã Dumnezeu, rã-mânând la distanþã infinitã deasupra oamenilor, poate,în acelaºi timp, sã coboare ºi sã locuiascã în mijlocul oa-menilor.

Acelaºi lucru s-a întâmplat când chivotul a fost trans-portat la Ierusalim ºi aºezat în templul construit de Solo-mon: „În clipa când au ieºit preoþii din locul sfinþit, norula umplut casa Domnului. Preoþii n-au putut sã rãmânãacolo sã facã slujba, din pricina norului. Cãci slava Dom-nului umpluse casa Domnului” (1Rg 8,10-11).

Dar iatã, îngerul Gabriel îi face cunoscut Mariei cãaceastã prezenþã a lui Dumnezeu, care în trecut locuiseîn cort, apoi în templul din Ierusalim, era pe punctul dea locui în sânul ei, transformând acest sân feciorelnicîntr-un sanctuar. Aceastã prezenþã, pe care Maria, dincopilãrie, învãþase sã o adore într-un singur loc de pepãmânt, la Ierusalim, îngerul Gabriel îi face cunoscut cãde acum înainte poate sã o adore în ea însãºi. Este ceeace scrie evanghelistul Ioan: „ªi Cuvântul s-a fãcut trupºi a locuit între noi, iar noi am vãzut gloria lui” (In 1,14).

CHIVOTUL LEGÃMÂNTULUI 37

Page 38: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Cine intrã pentru prima datã în casa sfântã care se aflãîn interiorul sanctuarului de la Loretto, în Italia, sau cineintrã pentru prima datã în „Capela Întrupãrii”, adicã încasa Mariei ce se aflã în interiorul bazilicii din Nazaret,este cuprins de o emoþie de nedescris la gândul cã se aflãîn locul unde s-a petrecut cel mai mare eveniment dinistoria omenirii: întruparea lui Isus. Dar sanctuarul celmai mãreþ este Maria însãºi, ea este templul ºi chivotulnoului legãmânt. Ca în orice sanctuar, este normal sã segãseascã ºi în mijlocul acestui sanctuar un altar: altaruleste inima preacuratã a Fecioarei. Pe altarul acestei inimieste aºezatã victima, Cuvântul întrupat. De pe acest altar,Isus îi spune Tatãlui: „Tu n-ai voit nici jertfã, nici ofrandã,ci mi-ai alcãtuit un trup. Nu þi-au plãcut nici arderile detot, nici jertfele pentru pãcat. Atunci am zis: «Iatã, vin...ca sã fac voinþa ta, Dumnezeule»” (Evr 10,5-7).

Nimeni nu este obligat sã creadã în revelaþii particulare.Cu toate acestea, meritã sã fie ascultatã descrierea întru-pãrii aºa cum a vãzut-o Ana Ecaterina Emmerich în reve-laþia pe care ea a avut-o:

Când Fecioara preasfântã a spus: „Fie mie dupã cuvântultãu!”, Duhul Sfânt a apãrut sub chipul unei fiinþe înaripate,care nu era totuºi chipul unui porumbel obiºnuit. Capulavea faþã de om. De o parte ºi de alta se lãsau parcã în josdouã aripi fãcute din luminã. Din mâini ºi din inimã þâº-neau trei izvoare de luminã, care se uneau în partea dreaptãa Mariei.Abia învãluitã de acea luminã, Maria apãrea ea însãºi, înîntregime, strãlucitoare ºi parcã transparentã; era ca întu-nericul care fuge din faþa luminii, ca noaptea care disparela sosirea zilei. Nu a rãmas nimic întunecos în ea; era inun-datã de splendoare, era toatã ca o luminã orbitoare. Apoiîngerul dispãru; luminozitatea care îl însoþise se retrase.Parcã cerul aspirase ºi absorbise acel torent de luminã. ªicând acesta dispãru, din ultimele sale licãriri cãzu asupra

MISTERELE DE BUCURIE38

Page 39: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Mariei o ploaie de trandafiri albi ºi de frunze verzi. În timpulacestei vedenii simþeam cã îngheþ de spaimã. Cãci am observatun ºarpe îngrozitor care pãtrunsese prin peretele casei. S-aoprit pe treapta a treia. Aripile lui erau ca de ºoarece cuaripi... pe piele avea puncte de culori îngrozitoare. Era maimonstruos ºi mai înspãimântãtor decât ºarpele din para-disul pãmântesc. Mai înainte ca îngerul sã disparã, a apãsatcu piciorul pe capul monstrului care a scos un urlet atât deînspãimântãtor încât tremuram de spaimã. Au venit apoitrei spirite care l-au izgonit afarã din casã.Dupã dispariþia îngerului, Fecioara preasfântã a rãmas înextaz, în reculegere. Am vãzut cã ea îl privea ºi-l adora peMântuitorul care se întrupase în ea, sub forma unui trupuºoruman luminos care era deja perfect format.La Ierusalim, femeile trebuia sã se opreascã în vestibulultemplului, nu puteau sã pãtrundã în locul numit „sfânt”,unde intrau numai preoþii. Dar la Nazaret trãieºte o fecioarãcare a devenit templu. Sfânta Sfintelor este în ea, MarelePreot este în ea. Ea singurã este alãturi de el. Ah, totul esteatât de miºcãtor ºi de minunat ºi, în acelaºi timp, atât desimplu ºi de natural! Iatã, s-au adeverit cuvintele psalmului45: „Un râu cu braþele sale înveseleºte cetatea lui Dum-nezeu, locuinþa sfântã a Celui Preaînalt. Dumnezeu este înmijlocul ei...” (Ps 45,5).

Citim în Sfânta Scripturã cã Iosua, înainte de a treceIordanul pentru a intra în þara fãgãduitã, i-a dat poporuluiisraelit aceastã poruncã: „Când veþi vedea chivotul legã-mântului Domnului Dumnezeului nostru dus de preoþi...sã plecaþi din locul în care sunteþi ºi sã porniþi dupã el.El vã va arãta drumul pe care trebuie sã-l urmaþi, cãcin-aþi mai trecut pe drumul acesta” (Ios 3,3-4). Cât de bineni se potrivesc aceste cuvinte ºi nouã, celor care formãmnoul popor al lui Dumnezeu în drum spre þara fãgãduitã,spre paradis! Maria este chivotul viu al noului legãmânt,chivotul viu al lui Dumnezeu. Acest chivot ne aratã dru-mul pe care trebuie sã-l urmãm dacã nu vrem sã rãtãcim

CHIVOTUL LEGÃMÂNTULUI 39

Page 40: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

în viaþã. Maria este modelul nostru desãvârºit. Practic,dacã ne gândim la tema tratatã, Maria ne poate servi demodel? Desigur, aºa cum Maria l-a zãmislit ºi l-a nãscutfizic pe Cristos, la fel, noi îl putem zãmisli ºi naºte peCristos pe plan spiritual, devenind ca ºi ea temple, lo-cuinþe ale lui Dumnezeu. Iatã în acest sens un text admi-rabil scris de o misticã olandezã din secolul al XVI-lea:„Fericit eºti tu, suflet feciorelnic, pentru cã din tine se vanaºte izvorul sfinþeniei”. Sfântul Bernard spune:

Cel care ne-a creat se naºte în noi. Este ca ºi cum nu ar fifost de ajuns ca Dumnezeu sã fie Tatãl nostru; el vrea ca noisã-i fim mamã... Suflet bun ºi credincios, lãrgeºte-þi sânulinimii tale, deschide-þi dorinþa spre nemãrginit, nu rãmâneîn îngustimea ta lãuntricã, ca sã-l poþi zãmisli pe Cristos,pe cel pe care lumea întreagã nu-l poate cuprinde. Din mo-mentul în care Fericita Fecioarã Maria l-a zãmislit, el con-tinuã sã fie zãmislit în fiecare zi în noi, prin credinþã... Eucred cã noi îl naºtem cu adevãrat pe Cristos în mãsura încare noi toþi am primit din plinãtatea sa... Este zãmislit laînceput când primim Cuvântul: apoi sufletul aduce rod; prinfaptele bune, este nãscut Cristos. Este ceea ce spune sfântulPavel: «Copiii mei... îndur din nou chinurile naºterii pânãcând Cristos se va forma în voi» (Gal 4,19).

Spunea scriitorul Metastasiu: „Oriunde îmi întorc pri-virile, te vãd pe tine, Dumnezeule nemãrginit, te admirîn lucrãrile tale, te recunosc în mine însumi”.

La Botez am devenit locuinþa Sfintei Treimi ºi rã-mânem locuinþa Sfintei Treimi atâta vreme cât, prin pã-catul de moarte, nu pierdem harul sfinþitor: „Dacã cinevamã iubeºte, va þine cuvântul meu; Tatãl meu îl va iubi ºivom veni la el ºi ne vom face locuinþã la el” (In 14,23). Îm-plinind în toate voinþa lui Dumnezeu, devenim, asemeneaMariei, mamã a lui Isus: „Oricine face voinþa Tatãlui meudin ceruri acela îmi este ºi frate ºi sorã ºi mamã” (Mt12,50).

MISTERELE DE BUCURIE40

Page 41: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„„FFiiee mmiiee dduuppãã ccuuvvâânnttuull ttããuu””

Dupã ce îngerul Gabriel i-a fãcut Mariei, din partea luiDumnezeu, extraordinara propunere, dupã ce a asigurat-ocã va putea sã fie mamã fãrã a-ºi pierde fecioria, întrucâtla Dumnezeu nimic nu este cu neputinþã (ºi aici este cazulsã amintim cã îngerul trimis la Maria nu a fost ales laîntâmplare; Gabriel înseamnã tocmai puterea lui Dum-nezeu, sau Dumnezeu ºi-a arãtat puterea), a urmat unmoment de tãcere. Nu era necesar ca acest moment sã fielung. Oricum, lung sau scurt, acest moment era necesar.A fost un moment cum nu a mai existat altul în istoriaomenirii, un moment de deliberare, de decizie pentru rãs-punsul „da” sau „nu” cãci, deºi la Dumnezeu nimic nueste cu neputinþã, existã totuºi ceva cu neputinþã ºi laDumnezeu, ºi anume: Dumnezeu nu poate sã constrângãvoinþa liberã a omului.

ªi pentru a ne da seama de importanþa acestui con-simþãmânt, sã ne amintim numai cã vestirile naºterilorextraordinare în Vechiul Testament se limitau doar sãcomunice faptul, fãrã a mai cere vreun consimþãmânt.Vestea rãspundea dorinþei celei mai arzãtoare a unei fe-mei lovite de nenorocirea de a nu avea copii, astfel încâtsolicitarea unui consimþãmânt era absolut inutilã. Chiarºi vestea naºterii lui Ioan Botezãtorul a fost de acest tip:i se aduce, pur ºi simplu, la cunoºtinþã lui Zaharia feri-citul eveniment.

Cu totul altfel stau lucrurile când e vorba de vesteaadusã Mariei. De la ea Dumnezeu aºteaptã consimþã-mântul ei liber, întrucât e vorba de ceva unic ºi cu totulieºit din comun. Dumnezeu vrea sã încheie o alianþã nouã

Page 42: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ºi definitivã cu neamul omenesc. În sânul Mariei trebuiasã se celebreze o adevãratã cununie între firea dumne-zeiascã ºi cea omeneascã. ªi aºa cum o cununie nu arevaloare dacã mireasa nu-ºi dã consimþãmântul, dacã nuspune „da”, la fel, planul lui Dumnezeu ar fi fost dat pestecap dacã Maria, mireasa, reprezentanta neamului ome-nesc, nu ºi-ar fi dat consimþãmântul, nu ar fi spus „da”.

Aºadar, totul depinde de acest moment. Cele trei Per-soane divine stau în aºteptare. Toate promisiunile suntsuspendate. De acest moment depinde dacã se vor rea-liza sau nu planurile lor concepute din veºnicie. De acestmoment depinde soarta a miliarde ºi miliarde de oameni.

Nimeni nu a descris mai frumos ºi cu mai mult lirismca sfântul Bernard acest moment de încordare, de aºtep-tare ºi de mare încãrcãturã emoþionalã.

Ai auzit, Fecioarã, despre ce este vorba ºi ai auzit în ce modacest lucru se va realiza? ªi faptul, ºi modul sunt lucruriminunate ºi îmbucurãtoare. Bucurã-te, Fiica Sionului, ºitresaltã de bucurie, Fiica Ierusalimului (cf. Zah 9,9). ªifiindcã urechea ta a auzit cuvinte de bucurie ºi veselie, fãca ºi noi sã auzim de la tine vestea îmbucurãtoare, ca sã tre-salte de bucurie oasele noastre zdrobite (cf. Ps 51,10). Îngerulaºteaptã rãspunsul tãu ... Aºteptãm ºi noi, o, Stãpânã, rãs-punsul tãu plin de compãtimire ... Rãspunde degrabã, o,Fecioarã ... Deschide-þi inima, o, fericitã Fecioarã, la cre-dinþã, deschide-þi gura ca sã iasã cuvântul, deschide-þi sânulca sã intre Creatorul. Iatã, cel care este aºteptatul tuturorpopoarelor stã afarã ºi bate la uºa ta (cf. Ap 3,20). Nu îngãduica, din cauza zãbavei tale, el sã treacã mai departe ºi tu sãfii nevoitã sã porneºti din nou, plângând, în cãutarea celuipe care îl iubeºte sufletul tãu (cf. Ct 5,6). Ridicã-te, aleargã,deschide. Ridicã-te cu credinþa ta, aleargã cu iubirea ta, des-chide cu consimþãmântul tãu”.ªi rãspunsul vine: „Iatã, slujitoarea Domnului: fie mie

dupã cuvântul tãu” (Lc 1,38). Un „nu” din partea Mariei

MISTERELE DE BUCURIE42

Page 43: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

era puþin probabil, dar nu imposibil. Acel „da” decisiv pecare ea l-a pronunþat nu a fost o improvizaþie de moment,deoarece toatã viaþa Maria fusese perfect docilã faþã devoinþa lui Dumnezeu. Ea putea sã spunã ceea ce mai târ-ziu avea sã spunã Fiul ei: „Hrana mea este sã fac voinþacelui care m-a trimis ºi sã împlinesc lucrarea lui” (In 4,34). Existã în Italia o picturã neobiºnuitã a Maicii Dom-nului, numitã Madonna dell’ascolto. Maria este prezen-tatã, ca de obicei, cu capul acoperit; numai o ureche estelãsatã afarã în poziþie de ascultare la cuvântul ºi la voinþalui Dumnezeu. Scrie sfântul Irineu:

Spunând „da”, Maria a schimbat faþa universului. Eva spu-sese „nu” ºi, dupã acest rãspuns, ea s-a simþit strivitã degreutatea pãcatului, cu tot cortegiul lui de urmãri. Boalã,obosealã, revoltã, senzualitate, egoism. Nodul fãcut de neas-cultarea Evei – observã sfântul Irineu – a fost desfãcut deascultarea Mariei ... iar neamul omenesc, pus în lanþuri deo fecioarã, a fost eliberat tot de o fecioarã.

Dar aþi reþinut cum se auto-intituleazã Maria: roabã,servitoare. Maria îºi dã seama de mãreþia demnitãþii lacare este chematã: aceea de mamã a lui Dumnezeu. Darnu cautã sã tragã vreun profit de pe urma demnitãþii che-mãrii ei. O primeºte ca pe un serviciu. E o simplã servi-toare. Ca sã apreciem mai bine atitudinea Mariei, este deajuns sã ne gândim la atitudinea apostolilor care cãutausã profite de chemarea lor. Certuri, discuþii pentru pri-mele locuri. Sã ne gândim la ambiþiile mamei fiilor luiZebedeu. Maria, dimpotrivã, acceptând misiunea de mamãa lui Dumnezeu, acceptã în acelaºi timp toate serviciileºi sacrificiile pe care Dumnezeu i le va cere. Numindu-seservitoare, se aratã a fi o mamã vrednicã de cel care a venitnu ca sã fie servit, ci ca sã serveascã.

„Fie mie dupã cuvântul tãu” (Lc 1,38). Dacã analizãmtextul grec al Evangheliei dupã sfântul Luca, facem o

„FIE MIE DUPÃ CUVÂNTUL TÃU” 43

Page 44: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

descoperire interesantã. Cuvântul grec tradus cu „fiemie”, sau fiat în latineºte, în scena Bunei-Vestiri, nu esteidentic cu acel fiat voluntas tua din Grãdina Mãslinilorsau din Tatãl nostru. Pentru fiat-ul rostit de Maria estefolosit optativul ghénoito. În celelalte douã cazuri estefolosit imperativul pasiv ghenetéto. În rãspunsul Mariei,aºadar, nu avem un simplu act de supunere sau de accep-tare pasivã sau, cu atât mai puþin, un act de resemnare,ci este exprimatã dorinþa bucuroasã de a colabora cu Dum-nezeu. Nu este numai un act al minþii ºi al voinþei, ci ºiun sentiment înflãcãrat al inimii. Traducerea exactã atextului ar fi: „O, de s-ar împlini în mine ceea ce ai spus!”.Este bucuria abandonãrii totale la voinþa lui Dumnezeu.Scena Bunei-Vestiri începuse cu o invitaþie la bucurie dinpartea îngerului, „Bucurã-te, o, plinã de har!” (Lc 1,28), ºise încheie cu o exclamaþie de bucurie din partea Mariei.

Sã rezumãm: supunere la voinþa lui Dumnezeu, dispo-nibilitate în a sluji, adicã în a se jertfi, ºi bucurie. Iatã treilucruri inseparabile pe care le gãsim la sfânta Fecioarã.Trei lucruri care, ºi în viaþa noastrã, ori sunt toate trei,ori nu este nici unul. Cine îi spune „nu” lui Dumnezeu,indiscutabil este un om trist, chiar dacã vrea sã aparãvesel. Bucuria lui este de suprafaþã, iar râsul lui este adeseaun act de ipocrizie sau o manifestare de isterie. Gândiþi-vãnumai la tânãrul bogat din Evanghelie, care a refuzat che-marea lui Isus. Acest tânãr a întrezãrit frumuseþea uneivieþi însufleþite de idealul evangheliei, dar, în faþa exigen-þelor puse de Isus, se retrage. Dacã ar fi spus „da”, viaþalui s-ar fi transformat într-un mod minunat. Dar a spus„nu”, pierzând harul cel mai frumos al vieþii sale ºi s-aretras. Cum s-a retras? Ne spune Evanghelistul: trist. Iartristeþea vieþii sale îi întristeazã ºi astãzi pe cei care citescEvanghelia. Maria, în schimb, spunând „da”, continuãsã fie ºi astãzi bucurie pentru Bisericã ºi pentru omenire.

MISTERELE DE BUCURIE44

Page 45: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Psihologii creºtini vorbesc nu numai de tristeþe, dar ºide perturbaþii psihice, de crize de depresie la cei careînãbuºã sistematic glasul lui Dumnezeu ºi al proprieiconºtiinþe. Este ceea ce numesc ei complexul Iona, de lapersonajul biblic cu acelaºi nume, care acþioneazã mereuîmpotriva chemãrii ºi misiunii sale. Este trimis la Niniveºi pleacã la Tars. De aceea, trãieºte în întuneric, în calacorãbiei, se sufocã în pântecele balenei, adicã al proprieivoinþe, ºi, cuprins de stãri depresive, nu ºtie sã spunãaltã rugãciune decât aceasta: „Doamne, mai bine sã mordecât sã trãiesc”.

Nu mai puþin tristã este viaþa acelora care îi spun „da”lui Dumnezeu, dar numai când le convine, când este îninteresul lor, însã nu când este vorba de un sacrificiu. Cualte cuvinte, rãmân inchiºi în egoismul lor. Cât timp omulpune în el însuºi centrul de gravitaþie al existenþei sale,ºi nu în afara lui, cât timp spune: „ce pot avea eu de laviaþã?” ºi nu spune: „ce poate avea Dumnezeu sau ce potavea semenii mei de la mine?”, viaþa omului este lipsitãde sens ºi, ca atare, tristã.

Victor Frankl, întemeietorul logoterapiei (tratamentaplicat celor care suferã de deprimare psihicã, deoarecenu gãsesc un sens al vieþii), povesteºte cum a reuºit, pecând se afla în lagãrul de concentrare de la Auschwitz,sã salveze doi soþi care erau în pragul sinuciderii. Le-azis: „Cum trebuie pusã problema: ce aºteptãm noi de laviaþã sau ce aºteaptã viaþa de la noi? Rãspundeþi! Femeiaºi-a dat seama cã avea o fiicã acasã care o aºtepta. Bãr-batul cã avea niºte cãrþi scrise pe care nu le publicase. Augãsit, dar în afara lor, cel puþin pentru un timp, motivpentru a continua sã trãiascã”.

Sfântul Toma de Aquino, tratând despre virtuþi, gãseºtenu mai puþin de 134 de virtuþi. Iar printre ele gãseºte unape care abia cã o aminteºte: iucunditas – veselia, bucuria!

„FIE MIE DUPÃ CUVÂNTUL TÃU” 45

Page 46: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

De fapt, aceasta nu este o virtute care se amestecã printrecelelalte virtuþi, ci o virtute prezentã, ca un condiment,în toate celelalte virtuþi, dându-le gust. Iar cele 134 devirtuþi nu este necesar sã le învãþãm pe de rost; le vompractica pe toate dacã, asemenea Mariei, vom renunþatotal la voinþa noastrã ºi vom îmbraþiºa fãrã rezervevoinþa lui Dumnezeu, spunând „da” la tot ce ne cere el.

MISTERELE DE BUCURIE46

Page 47: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

MMaarriiaa ººii ccoollþþiiii ccââiinniilloorr

ªi îngerul a plecat de la ea (Lc 1,38).

Aceste cuvinte, cu care evanghelistul Luca încheie re-latarea Bunei-Vestiri, au în ele ceva apãsãtor. Este aceastrângere de inimã, acea tristeþe pe care cu toþii o simþimla plecarea unui prieten, a cuiva din familie care ne-avizitat, ºtiind bine cã nu o sã-l mai vedem niciodatã. În-gerul ºi-a împlinit misiunea. A terminat de vorbit. Mariarãmâne singurã cu ocupaþiile, cu grijile, cu monotoniavieþii de fiecare zi. Ca toþi muritorii. Ba nu, este ceva maimult.

Starea în care rãmâne, omeneºte vorbind, este dezas-truoasã. E însãrcinatã. Fetele ajunse în starea ei suntîmpinse adesea la disperare, la sinucidere. Viaþa unei fetecare a greºit este compromisã definitiv. Maria era logoditãcu Iosif. Or, la evrei, logodna nu era o simplã promisiunede cãsãtorie, ci era un contract legal perfect de cãsãtorie.Pentru desfacerea logodnei era nevoie de un act de divorþ.Dacã logodnicul murea, logodnica se numea vãduvã. Încaz de infidelitate, logodnica era ucisã cu pietre, potrivitlegii lui Moise, ca o adevãratã adulterã. Cu o singurã deo-sebire faþã de cei cãsãtoriþi: logodnicii trãiau fiecare înfamilia proprie pe timpul logodnei care dura, în general,un an, deci fãrã a avea raporturi conjugale. În realitate,însã, ne informeazã tradiþia rabinicã, logodnicii pãcãtuiau.Aceastã dezordine se petrecea în Iudeea, nu însã în Gali-leea. ªi Nazaretul era tocmai în Galileea.

Noteazã evanghelistul Matei: „Mama lui, Maria, eralogoditã cu Iosif. Mai înainte ca ei sã fi fost împreunã, ea

Page 48: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

s-a aflat însãrcinatã” (Mt 1,18). S-a aflat. Cine a aflat?Satul, lumea. Scandal mare. Maria intrã în gura lumii. Discuþii, bârfe, glume grosolane, presupuneri. Tradiþiaiudaicã din primul secol, tradiþie preluatã apoi de pãgâni,a þesut pe seama acestui fapt niºte poveºti triviale carenu pot fi reproduse. Isus, în aceste poveºti, este numitbastard. Fãrã îndoialã, cele mai indignate, cele mai înver-ºunate de ce s-a întâmplat erau rudele. Maria le-a fãcutfamilia de ruºine. Aºa se explicã cuvintele lui Isus de maitârziu: „duºmanii omului sunt cei din casa lui” ºi „nimeninu este profet în patria sa” (cf. Lc 4,24), adicã în satul debaºtinã. Aºa se explicã de ce odatã rudele au voit sã-l legepe Isus, crezându-l nebun, ºi altã datã consãtenii au voitsã-l arunce cu capul în jos în prãpastie. Drept cine sedãdea? Tocmai el sã se pretindã Mesia? Uitase cine fusesemamã-sa? Scandalul trecuse hotarele satului, ajunsesela Cana Galileii, unde Natanael se întreba: „Poate sã iasãceva bun din Nazaret?” (In 1,46). Gândindu-se la acuzelenedrepte ºi la umilinþele mamei sale, Isus avea sã searate mai târziu atât de compãtimitor ºi de îngãduitorcu femeile pãcãtoase.

Se vorbeºte de durerile Mariei, de cele ºapte sãbii carei-au strãpuns inima. Prima durere este consideratã ceade la prezentarea lui Isus la templu, când Simeon ros-teºte dureroasa profeþie. Nu este adevãrat. Durerile Marieiîncep mult mai devreme, sãgeþile îi strãpung inima dinmomentul în care îngerul o pãrãseºte. ªi ce durere! Ea,cea neatinsã de umbra pãcatului, fecioara mai curatãdecât îngerii cerului, vorbitã, arãtatã cu degetul ca o de-pravatã! Lovitã necruþãtor tocmai în ceea ce este maiscump ºi mai delicat pentru o fatã, pentru o femeie: fecioria.

Este adevãrat, Dumnezeu i-a trimis Mariei un bãrbatcare sã o ocroteascã împotriva vorbelor, a rãutãþii ºi a ve-ninului care se aruncau asupra ei: a fost Iosif. Din pãcate,

MISTERELE DE BUCURIE48

Page 49: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

o interpretare inexactã a textului sfântului Matei: „Iosif,soþul ei, fiind drept ºi nevoind s-o denunþe, s-a hotãrât são lase în ascuns” (Mt 1,19), îl pune pe Iosif în rândul celorcare, cel puþin, o bãnuiau pe Maria de infidelitate, de adul-ter, de aceea, voia sã o lase. În realitate, Iosif, informatimediat de Maria cu privire la ceea ce se petrecuse în ea,nu o considerã vinovatã nici o clipã, dar, conºtient denevrednicia sa, vrea sã se retragã din faþa intervenþieimisterioase a lui Dumnezeu. Iosif, fiind drept, reacþio-neazã ca toþi drepþii din Biblie în faþa lui Dumnezeu careintervine în viaþa lor. Ca Moise care-ºi scoate sandalele,ca Isaia înspãimântat de vedenia lui Dumnezeu cel detrei ori sfânt, ca Elisabeta care se întreabã cu uimire cumde vine la ea mama Mântuitorului, ca sutaºul din Evan-ghelie, ca Petru care exclamã: „Îndepãrteazã-te de mine,Doamne, cãci sunt un om pãcãtos” (Lc 5,8).

Dar dupã ce Iosif o ia pe Maria la el, consimþind sã-ilegitimeze copilul, viaþa Mariei nu devine mai suportabilã;aceleaºi vorbe veninoase, acelaºi dispreþ. Faptul cã Iosifo ia pe soþia sa la un drum lung de 150 km pânã la Bet-leem, pe când e pe punctul de a naºte, deºi femeile nu erauobligate sã se prezinte la recensãmânt, pare un act nechib-zuit. Totuºi, n-avea încotro, n-avea cum sã o lase acasã,unde nimeni n-ar fi acceptat sã o asiste la naºtere pe aceeacare le fãcuse familia ºi satul de ruºine.

Evanghelistul noteazã cã Iosif, dupã moartea lui Irod,care voia sã ia viaþa copilului, întorcându-se cu sfântaFamilie din Egipt, stã ºi se întreabã încotro sã o ia. LaNazaret? Sau sã se stabileascã în altã parte? În cele dinurmã, se stabileºte tot la Nazaret. De ce aceastã ezitare?Nu-l trãgea inima sã se mai întoarcã la Nazaret, sã intredin nou în gura lumii. Ar fi voit sã o cruþe pe Maria devorbele care îi otrãviserã viaþa înainte.

MARIA ªI COLÞII CÂINILOR 49

Page 50: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Pe cruce, Isus se va ruga psalmul 22. Evanghelistul redãnumai primul verset, dar cu siguranþã cã Isus l-a rostitîn întregime:

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,pentru ce m-ai pãrãsit?...

Dar eu sunt un vierme ºi nu om,ocara oamenilor ºi batjocura poporului.

Toþi care mã vãd îºi bat joc de mine...Iatã, mã înconjoarã câinii,

o bandã de rãufãcãtori mã împresoarã...Ei mã iscodesc ºi mã cerceteazã...Dar tu, Doamne, nu sta deoparte,

tãria mea, grãbeºte-te sã mã ajuþi.Scapã de sabie viaþa mea,

din gheara câinelui, singurul meu bine!

(Ps 22,2.7- 8.17.18.20-21)

Haita de câini care, cu vorbele lor batjocoritoare, îºi înfi-geau colþii în el la poalele crucii îl întâmpinase deja lavenirea sa pe lume, înfigându-ºi colþii în inima mameisale. Isus, copilul arãtat cu degetul, ca ilegitim, a suferitenorm pentru el ºi pentru mama sa.

La câþiva kilometri în afara Romei, pe una dintre coli-nele verzi ale câmpiei romane, se aflã cel mai celebru ºimai popular sanctuar marian din Roma, în care Mariaeste cinstitã cu titlul de Madonna del Divino Amore. Darmai potrivit ar fi titlul de Maria, apãrãtoarea de câini.Aici era odinioarã un castel medieval pe poarta cãruiaera pictat chipul sfintei Fecioare. Cu timpul, castelul s-anãruit, iar printre ruine mai rãmãseserã în picioare doarturnul cu poarta ºi cu chipul Mariei. În primãvara anului1740, un pelerin care strãbãtea câmpia, îndreptându-sespre Roma, ajuns lângã turn, a fost înconjurat de o haitãde câini furioºi. Ridicând ochii, a vãzut icoana Maicii

MISTERELE DE BUCURIE50

Page 51: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Domnului ºi i-a implorat ajutorul. Câinii s-au oprit pe locºi s-au risipit care încotro, vãzându-ºi de treabã. Aºa aînceput istoria gloriosului sanctuar al Madonnei del DivinoAmore. În 1944, când a început bombardarea Romei,icoana a fost adusã în biserica Sfântului Ignaþiu din Roma.La aceastã icoanã a alergat populaþia Romei. La sfârºitulunei octave de rugãciuni, nemþii pãrãseau Roma ºi intraualiaþii. Pius al XII-lea a proclamat-o pe Madonna del Di-vino Amore Salvatoarea Romei. Este singura minune deacest fel sãvârºitã de Maria, din câte se ºtie. Minunea cucâinii. De fapt, este vorba de o minune? Omul s-a aºezatîn genunchi în faþa icoanei ºi toatã lumea ºtie cã, atuncicând eºti înconjurat de câini, dacã te aºezi la pãmânt,ei te lasã în pace. Poporul creºtin a vãzut în acest fapt cutotul altceva. Maria, care a cunoscut suferinþele pe carele-am descris mai sus, poate sã-l înþeleagã ºi sã-l sprijinepe cel care, asemenea ei, este înconjurat de oameni câi-noºi, care muºcã cu cuvintele lor pline de rãutate, carenu te cruþã nici dacã te culci la pãmânt.

Meditând la tot ce a avut de suferit Maria pe nedreptdin partea celor din jurul ei, ne întrebãm dacã nu cumvaºi noi suntem motiv de suferinþã pentru cei din jurulnostru prin cuvintele noastre, prin vorbire de rãu, princuvinte ce rãnesc, prin critici cu care încercãm sã ne as-cundem bârna din ochi, prin glume deplasate, prin jude-cãþi temerare. „Nu judecaþi, ca sã nu fiþi judecaþi” (Mt 7,1).

Sfântul Alfons de Liguori ne spune cã ne putem osândifoarte uºor primind chiar zilnic sfânta Împãrtãºanie,primind-o pe limba înnegritã de veninul vorbirii de rãu.Reflectaþi cu atenþie la cuvintele lui. Este un simptom rãula un bolnav când se constatã cã i s-a înnegrit limba. Sepoate întâmpla ca pulsul sã nu indice o febrã ridicatã,în schimb, limba, când s-a înnegrit, dupã pãrerea luiHipocrate, vesteºte moartea. Poþi vedea persoane care

MARIA ªI COLÞII CÂINILOR 51

Page 52: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

merg la bisericã, ascultã Liturghia, recitã Rozariul: cutoate acestea, limba lor înnegritã de vorbirea de rãu poartãîn ea semnul morþii, al osândirii.

Unul dintre cele mai impresionante texte din SfântaScripturã este capitolul 3 din Scrisoarea sfântului apostolIacob, în care se vorbeºte despre neînfrânarea limbii.Gãsim în el expresii deosebit de ºocante: „Limba este unorgan mic... Iatã cã un foc mic poate sã aprindã o pãduremare! ªi limba este foc, o lume a nelegiuirii... ea este unrãu nepotolit, plinã de otravã ucigãtoare” (Iac 3,5.6.8).

Din literatura monasticã pe care am citit-o, am pututsã-mi dau seama cã vorbirea de rãu, clevetirea, bârfa,calomnia provoacã cele mai mari ravagii în viaþa uneicomunitãþi religioase. O vorbã, o aluzie, o bãnuialã neîn-temeiatã este de ajuns ca sã distrugã toatã pacea ºi mul-þumirea într-o comunitate, aºa cum o fãrâmã de drojdieeste de ajuns ca sã dospeascã o balie de fãinã, sau o picã-turã de oþet sã strice un butoi cu vin de cea mai bunã cali-tate. Vedeþi, cine trãieºte în lume, dacã nu are pace ºimulþumire în casã, uitã totul când pleacã afarã, la muncã.Cine are necazuri la muncã îºi gãseºte mângâierea însânul familiei. Pe când cine trãieºte într-o comunitateînchisã, într-o mãnãstire, într-un seminar, este condamnatsã trãiascã permanent într-o atmosferã otrãvitã de vor-birea de rãu, dacã acest pãcat este practicat. Sfântul Ie-ronim, întemeietorul mai multor mãnãstiri de femei, scrieaceste cuvinte: Sine caritate monasteria sunt tartara –„Mãnãstirile în care lipseºte dragostea se transformãîn infern”. ªi ce distruge mai mult dragostea decât vor-birea de rãu? Pentru sfântul Augustin, acesta este pãcatulcare poate duce o mãnãstire la ruinã. De aceea, în sala demese a scris pe perete aceste cuvinte: „Dacã cineva vreasã-i vorbeascã de rãu pe cei care nu sunt de faþã, sã ºtiecã nu are loc la aceastã masã”.

MISTERELE DE BUCURIE52

Page 53: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Deosebit de grele sunt cuvintele sfântului Bernard: ceamai severã viaþã de mãnãstire este inutilã fãrã înfrâ-narea limbii. Ascultaþi:

Ah, fraþii mei, dacã noi suntem supuºi ca ºi oamenii din lumeacestui pãcat al vorbirii de rãu, la ce sunt bune atâtea sacri-ficii ºi mortificaþii pe care le practicãm în fiecare zi? La cefolosesc aceste reculegeri, aceste vegheri, aceste posturi,aceste rugãciuni continue, dacã noi ne îndreptãm spre osândãdin cauza limbii noastre? Meritã sã ne chinuim atâta ca sãne pierdem împreunã cu ceilalþi? N-am putea gãsi o cale maicomodã ºi mai suportabilã ca sã coborâm în iad? De ce nuam merge pe drumul cel larg al plãcerilor ºi al lumii, ca sãavem, cel puþin, acest soi de mângâiere cã trecem de la bu-curie la suferinþã, ºi nu de la o suferinþã la altã suferinþã?Cãci ce conteazã cã ne prãbuºim în prãpastie din cauza vi-ciilor cãrnii sau celor ale spiritului, din cauza desfrâului saudin cauza vorbirii de rãu? Deoarece vorbirea de rãu este capa-bilã ea singurã sã ne arunce în prãpastie.

M-a impresionat deosebit de mult povestea tragicã ºiadevãratã a unei cãlugãriþe din primele timpuri ale mo-nahismului. Într-o zi, a fost chemat la mãnãstire un tâm-plar ca sã repare ceva. Din întâmplare, trecând prin curte,a întâlnit o sorã; i-a cerut, pur ºi simplu, o informaþie.O altã sorã a vãzut-o. A fost de ajuns. A început sã ºu-ºoteascã peste tot, sã insinueze: „Am vãzut-o pe soracutare stând de vorbã cu tâmplarul. Este ceva între ei.Am vãzut cum se uita la el”. ªi de aici s-a þesut un în-treg roman pe seama nefericitei cãlugãriþe care, din ziuaaceea, a dus o viaþã de iad. Discreditatã, discutatã, dis-preþuitã, bârfitã, s-a consumat atât de mult încât a ajunsla disperare ºi la pierderea echilibrului mintal. Într-o zi,au gãsit-o moartã în celula ei. Se spânzurase. Nu maiputea suporta viaþa. ªi mai este un aspect asupra cãruiavreau sã vã atrag într-un mod deosebit atenþia.

MARIA ªI COLÞII CÂINILOR 53

Page 54: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

În trecut, când disciplina era mai severã, porþile mã-nãstirii mai bine pãzite ºi contactul cu lumea mai puþinfrecvent, acest pãcat, cu toate urmãrile lui, rãmânea întrezidurile mãnãstirii. Dupã conciliu, când porþile mãnãs-tirilor s-au deschis larg, ravagiile se pot extinde ºi în afarã.ªi dacã a fost un lucru care m-a dezgustat în strãinãtate,a fost tocmai acesta: surori care se destãinuiau celor dinafarã, laicilor, bârfindu-se ºi criticându-se unele pe altele,mai ales pe superioare, divulgând situaþii ºi frecuºuriinterne, creând uneori partide printre laici, iar efectuleste unul singur: dispreþul faþã de viaþa religioasã ca atare.ªi dacã mãnãstirile din Occident au rãmas goale, unuldintre motive poate fi ºi acesta. Tinerii care ºtiu cã mãnãs-tirea este o oazã de sfinþenie îºi zic decepþionaþi: ce sãcãutãm acolo, dacã în mãnãstire este aceeaºi mizerie caºi în lume?

Reþineþi îndemnul sfântului Pavel:Aºadar, vã îndemn, eu, prizonierul în Domnul, sã vã com-portaþi în mod vrednic de chemarea pe care aþi primit-o: cutoatã umilinþa ºi blândeþea, cu îndelungã rãbdare, îngã-duiþi-vã unii pe alþii în iubire... Sã fie stârpite dintre voiorice amãrãciune, aprindere, mânie, rãcnet, injurie ºi oricerãutate. Dimpotrivã, fiþi buni unii faþã de alþii, înþelegãtori,iertându-vã unii pe alþii, aºa cum ºi Dumnezeu v-a iertatîn Cristos (Ef 4,1-2.31-32).

MISTERELE DE BUCURIE54

Page 55: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

AL II-LEA MISTER

VVIIZZIITTAA LLAA VVEERRIIªªOOAARRAA EELLIISSAABBEETTAA

PPrriimmaa mmiissiioonnaarrãã ccrreeººttiinnãã

În zilele acelea, Maria a pornit ºi s-a dus în grabã cãtreþinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa luiZaharia ºi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabetasalutul Mariei, a tresãrit copilul în sânul ei, iar Elisabetaa fost umplutã de Duhul Sfânt ºi a exclamat cu glas pu-ternic: „Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântateste rodul sânului tãu. ªi de unde îmi este datã mie aceastaca sã vinã mama Domnului meu la mine? Iatã, când a ajunsglasul salutului tãu la urechile mele, a tresãltat de bucuriecopilul în sânul meu. Fericitã aceea care a crezut cã se vorîmplini cele spuse ei de Domnul!”... Maria a rãmas cam treiluni cu ea, apoi s-a întors acasã (Lc 1,39-45.56).

În descrierea sfântului Luca citim ca în filigran poves-tirea din Cartea a doua a lui Samuel:

David, cu tot poporul care era acolo, a pornit de la Baala luiIuda, ca sã suie de acolo chivotul lui Dumnezeu... Au luatchivotul lui Dumnezeu într-un car nou ºi l-au ridicat dincasa lui Aminadab, de pe deal. David ºi toatã casa lui Israelcântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente dinlemn, de chiparos, cu harfe, cu alãute, cu timpane, cu fluiere,cu cimbale. Când au ajuns la aria lui Nacon, Uza a întinsmâna sã apuce chivotul, pentru cã boii erau sã-l rãstoarne.Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Uza ºi l-a lovit.Uza a murit acolo lângã chivotul lui Dumnezeu... Davids-a temut de Domnul în ziua aceea ºi a zis: „Cum sã intrechivotul Domnului la mine?” N-a vrut sã ducã chivotulDomnului la el, în cetatea lui David, ºi l-a dus în casa lui

Page 56: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Obed-Edom din Gat. Chivotul Domnului a rãmas trei luniîn casa lui Obed-Edom din Gat ºi Domnul l-a binecuvântatpe Obed-Edom ºi toatã casa lui (2Sam 6,2-7.9-11).

Nu putea Evanghelistul sã sugereze mai bine faptulcã Maria este chivotul noului legãmânt, locuinþa vie a luiDumnezeu. Asemãnãrile dintre cele douã povestiri suntizbitoare. Gatul ºi Ain-Karemul unde locuia Elisabeta seaflã în acelaºi þinut muntos al Iudeii, la vest de Ierusalim.Chivotul e însoþit de cântece, dansuri, strigãte de bucurie;cu strigãte de bucurie este primitã Maria de Elisabeta ºide pruncul ce tresaltã în sânul mamei sale. Nevrednic seconsiderã David sã primeascã chivotul la sine, nevrednicãse considerã Elisabeta de vizita Maicii Domnului ei. Treiluni rãmâne chivotul în casa lui Obed-Edom, trei luni rã-mâne Maria în casa Elisabetei. Izvor de binecuvântaree chivotul în casa lui Obed-Edom, izvor de binecuvântareeste prezenþa Mariei pentru toþi cei din casa lui Zaharia.

Aºadar, de îndatã ce Cuvântul s-a întrupat în sânul ei,de îndatã ce Maria a devenit ostensorul viu al lui Cristos,ea este deja în picioare, gata de plecare. Ce o împinge atâtde urgent cãtre veriºoara sa? De ce este atât de zoritã?În general, se crede cã e gândul la bãtrâna sa veriºoarãcare trebuia sã nascã. Neajutoratã fiind, avea neapãratãtrebuinþã de serviciile ei. Exegeþii moderni considerã cãElisabeta avea ºi alte rude sau vecine mai aproape în satcare sã o ajute, nu era neapãrat nevoie sã-i vinã o rudãde la 150 km depãrtare, care era nevoitã sã facã zece zilede drum. Erau motive mai temeinice. O datã vizitatãde Dumnezeu, Maria simte nevoia sã-i viziteze pe alþii.Avându-l pe Cristos în sânul ei, nu putea sã se bucure deel de una singurã, simþea nevoia sã împartã bucuria cualþii, sã-l ducã ºi altora pe Cristos, sã împãrtãºeascã ºialtora vestea cea mare.

MISTERELE DE BUCURIE56

Page 57: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Drumul de la Nazaret la Ain-Karem e greu. Este o zonãuscatã, arsã de soare, cu drumuri pietroase, întorto-cheate, cu urcuºuri ºi coborâºuri abrupte. ªi, totuºi, Maria,noteazã evanghelistul, a mers în grabã, paºii ei nu eraupaºii celor care urmeazã un dric mortuar, avea parcã aripila picioare, paºi sprinteni, paºii descriºi de profetul Isaia:„Cât de frumoase sunt pe munþi picioarele celui ce aduceveºti bune, care vesteºte pacea, picioarele celui ce aduceveºti bune, care vesteºte mântuirea! Picioarele celui ceîi spune Sionului: «Dumnezeul tãu domneºte»” (Is 52,7).Sfântul Pavel aplicã aceste cuvinte misionarilor, vesti-torilor evangheliei (cf. Rom 10,15). De fapt, Maria esteprima misionarã, prima purtãtoare în lume a evangheliei.Evanghelie înseamnã vestea cea bunã. Vizita la Elisa-beta este prima cãlãtorie apostolicã din istoria Bisericii.Maria este un ostensor viu, dar un ostensor în miºcare,în drum spre alþii. Ea îl primeºte pe Isus spre a-l oferialtora. Existã undeva o statuie care o reprezintã pe Mariaaplecatã înainte cu braþele întinse, þinându-l pe copil cape o patenã spre a-l oferi. Iar copilul, zâmbind, parcãîncearcã sã scape din braþele mamei sale. κi întinde mâ-nuþele spre alte nenumãrate braþe ce încearcã sã-l pri-meascã.

Dar sã ne-o imaginãm din nou pe Maria în drum spreruda sa. Cine o observã? Cine o ia în seamã? Lumea îºivede de treburile ei. La Ierusalim, puternicii pãmântuluisunt prinºi cu complicatele lor jocuri politice, scribii, învã-þaþii stau aplecaþi peste cãrþile lor, preoþii îºi vãd maideparte de slujbele lor, totul, aparent, funcþioneazã ca maiînainte. ªi totuºi, ceva se petrecea. În jurul acestei umilefecioare care cãlãtorea neobservatã se învârtea istorialumii ºi a universului. Prezenþa ei provoacã bucurie ºischimbãri extraordinare în cei pe care îi întâlneºte, înElisabeta, Ioan, Zaharia.

PRIMA MISIONARÃ CREªTINÃ 57

Page 58: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Urmãrind paºii Mariei în drum spre veriºoara sa, în-cercãm sã desprindem aceastã învãþãturã fundamen-talã: orice chemare este însoþitã de o trimitere. Orice creº-tin este chemat sã se întâlneascã cu Cristos. Nu e vorbade o întâlnire exterioarã, ci de o adevãratã întrupare. EsteCuvântul, e voinþa lui Cristos ce se întrupeazã în inimacreºtinului, este, mai ales, harul sãu. Aceasta este ceea cese numeºte viaþa interioarã. ªi apoi, creºtinul este trimissã ducã ºi altora, asemenea Mariei, ce a primit: pe Cristos.Maria porneºte la drum numai în momentul în care-ºidã seama cã are ceva înãuntru, cã are ce purta altora.

Iatã datoria primordialã a ucenicilor lui Cristos: datoriade a dezvolta viaþa interioarã, de a deveni plini de Cristos,ca sã poatã spune cu sfântul Pavel: „Nu mai trãiesc eu,ci trãieºte Cristos în mine”(Gal 2,20), ca sã aibã ce ducealtora. Din nefericire, se poate întâmpla ºi contrariul:o împuþinare, o rãcire treptatã a vieþii interioare,camasemãnãtor cu ce a fãcut un copil italian care, de Crãciun,pregãtise ieslea lui Isus cum fac toþi copii din Italia.

Totul era gata, totul era în ordine, totul era frumos. Copilulþinea în mânã o bananã pe care se pregãtea sã o mãnânce.Deodatã îi vine o idee: „Vreau sã-i ofer lui Isus aceastã ba-nanã”, ºi aºazã banana lângã iesle. A doua zi, priveºte dinnou ieslea. Banana este alãturi, frumoasã, atrãgãtoare. Copi-lului i se face poftã, ar vrea sã o mãnânce. Dar i-o oferiselui Isus, nu mai era a lui. ªi totuºi, o ia, o desface puþin laun capãt, suge o parte din miez, suflã ca sã se umfle, lipeºtecapãtul. Nu se cunoaºte nimic. A doua zi repetã operaþia,a treia zi terminã tot ce este înãuntru. Dar o umflã bine cuaer. Pãrea întreagã. Dar era numai coaja. Plecând, maiaruncã o privire în urmã, gândind oarecum ruºinat: „Dacãar ºti Isus cum este banana pe dinãuntru, cã este goalã!”

Cât de dureros ar fi sã-þi creezi în ochii altora o ima-gine exterioarã ireproºabilã, dar înãuntru sã fii gol ca o

MISTERELE DE BUCURIE58

Page 59: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

coajã de bananã umplutã cu aer, deºi iniþial ai rãspunsla chemarea Domnului cu toatã generozitatea, cu totentuziasmul! Cristos nu este o teorie, nu este un subiectde oratorie, ci o realitate pe care, dacã încercãm sã oarãtãm altora, fãrã sã o posedãm, suntem asemenea unoriluzioniºti de circ care fac sã aparã în faþa spectatorilortot felul de minunãþii, dar care, în realitate, sunt niºtesimple iluzii optice. Este un lucru ºtiut dintotdeauna,pe care ultimul conciliu îl reafirmã cu toatã tãria cândspune:

Trebuie þinut cont neapãrat de faptul cã cele mai perfecteforme de adaptare la nevoile timpului nostru nu vor puteasã aibã nici un efect dacã nu vor fi însufleþite de o reînvierespiritualã cãreia va trebui sã i se acorde primul loc chiar ºiîn activitãþile exterioare ale apostolatului (PC 2).

Cine viziteazã bazilica Naºterii Domnului, din Betleem,poate vedea pe dreapta, la intrare, un vas baptismal, ofântânã anticã în formã octogonalã. Este fântâna în carea cãzut steaua magilor ºi din care magii au scos apã pentruanimalele lor. ªi mai spune legenda cã oricine se apleacãºi priveºte cu suflet ºi cu gând curat, vede chipul lui Cristospe suprafaþa apei. Sã ne ajute sfânta Fecioarã Maria sã-lpurtãm ºi noi în inimã pe Fiul ei, astfel încât oricine nepriveºte sã descopere în noi chipul lui Cristos.

PRIMA MISIONARÃ CREªTINÃ 59

Page 60: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

VViizziittaa pprreeaassffiinntteeii FFeecciiooaarree MMaarriiaallaa EElliissaabbeettaa

Începuturile sãrbãtorii Vizitei preasfintei Fecioare laveriºoara sa, Elisabeta, trebuie cãutate în cultul pe careiudeo-creºtinii din primele veacuri ale Bisericii îl prac-ticau în aºa-numitele grote prealuminoase sau grote mis-tice. Dacã pentru antichitatea pãgânã, potrivit mituluicavernei al lui Platon, omul, ca sã se bucure de luminã,trebuie sã iasã din întunericul peºterii, adicã al materiei,al trupului, prin contemplaþie, pentru creºtini, dimpo-trivã, lumina vine din afarã ºi intrã în trup, în materie,în peºterã. Astfel, grotele de la Betleem, de la poaleleCalvarului, de pe Muntele Mãslinilor, de la Ain-Karems-au transformat în lãcaºuri de cult.

La Ain-Karem, pe locul unde se aflã actuala bisericã„Sfântul Ioan Botezãtorul”, cu grota respectivã, tradiþiaconsiderã cã era casa lui Zaharia. Pe locul unde se aflãastãzi biserica „Vizita Maicii Domnului”, construitã ºiea deasupra unei grote, Elisabeta avea o casã unde s-aretras ºi a rãmas timp de trei luni dupã zãmislirea luiIoan, mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru cã i-a ridicatocara sterilitãþii sale. În grota de aici, ne informeazã Proto-evanghelia lui Iacob, Elisabeta ºi-a ascuns copilul, sal-vându-l de la mãcelul pricinuit de Irod, cãci Ain-Karemulnu este departe de Betleem. În aceste locuri sacre, iudeo-creºtinii comemorau cele trei personaje, triada: Elisabeta,Ioan, Maria. În anul 135, împãratul Adrian a profanat ºiaici, ca peste tot în Palestina, lãcaºurile de cult creºtine.Triada amintitã: Elisabeta, Ioan, Maria, a fost înlocuitãcu altã triadã a mitologiei pãgâne: Smirna, Adonis ºi Venus

Page 61: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

pudica. Smirna a zãmislit ºi ea un fiu în mod miraculos.Se refugiazã în grãdina lui Venus, unde rãmâne cinci luniºi îl naºte pe Adonis pe care Proserpina, zeiþa morþii, ºimistreþul încearcã sã-l ucidã. Adrian a plantat boschetesacre ºi a ridicat pe cele douã locuri de cult creºtine edi-ficii de cult dedicate celor trei divinitãþi pãgâne. Cu împã-ratul Constantin toate acestea au dispãrut ºi vechiul cultcreºtin a fost repus în drepturile sale.

Ca sãrbãtoare liturgicã însã, Vizita sfintei Fecioare laElisabeta este de datã relativ recentã. Cel care a intro-dus-o pentru prima datã în dieceza sa, în 1378, a fost IoanIenstein, arhiepiscop de Praga ºi cancelar imperial. Eraîn timpul marii dezbinãri din Occident când la Roma erapapã Urban al VI-lea, iar la Avignon era anti-papã Clemental VII-lea. Episcopul de Praga, ca om cult ºi sfânt ce era,îºi dãdea seama cã marea dezbinare ce se crease nu puteafi remediatã de simple puteri omeneºti. Era nevoie deintervenþia sfintei Fecioare. S-a strãduit neobosit ca sãr-bãtoarea sã fie introdusã ºi în alte dieceze. A fãcut nenu-mãrate demersuri la Roma pânã când, în sfârºit, în 1390,papa Bonifaciu al IX-lea a extins sãrbãtoarea Viziteisfintei Fecioare la întreaga Bisericã.

Tema sãrbãtorii se desprinde uºor din povestirea pecare ne-o prezintã sfântul Luca în primul capitol al Evan-gheliei sale. Papa Paul al VI-lea, în scrisoarea apostolicãMarialis cultus, o comenteazã astfel:

Vizita Fecioarei Maria indicã o celebrare care comemoreazãun eveniment al mântuirii la care sfânta Fecioarã a fostintim asociatã cu Fiul ei, mai exact, indicã sãrbãtoarea încare liturgia o aminteºte pe fericita Fecioarã Maria care îlpoartã în sân pe Fiul ei la Elisabeta, pentru a-i oferi ajutoruliubirii sale ºi pentru a proclama îndurarea lui Dumnezeusalvatorul (MC, 7).

VIZITA SFINTEI FECIOARE LA ELISABETA 61

Page 62: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Aºadar, din cuvintele papei, rezultã cã inima sãrbã-torii o constituie un eveniment, o intervenþie de mântuirepe care Dumnezeu a înfãptuit-o în favoarea poporului sãu,la care Maria este chematã sã colaboreze.

„Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat esterodul sânului tãu” (Lc 1,42). Aceste cuvinte de preamãrirea Mariei, puse pe buzele Elisabetei, evanghelistul Lucale-a preluat aproape textual din cartea Iuditei. Când Iu-dita a scos din sac capul însângerat al lui Holofern ºi l-aarãtat poporului, Ozia, mai-marele poporului israelit, aexclamat:

Binecuvântatã eºti tu, fiica mea, mai presus decât toate fe-meile în faþa lui Dumnezeu cel preaînalt ºi binecuvântateste Domnul Dumnezeu care a fãcut cerul ºi pãmântul. Cu-rajul care te-a susþinut nu va dispãrea din inima oame-nilor; cãci îºi vor aduce aminte veºnic de puterea DomnuluiDumnezeu. Dumnezeu sã ducã la bun sfârºit lucrarea ta,spre veºnica ta preamãrire. Cãci tu þi-ai expus viaþa fãrã asta pe gânduri pentru a scoate poporul tãu din umilire ºicãdere” (Idt 13,18-20).

Nu putea gãsi sfântul Luca un exemplu mai grãitor întot Vechiul Testament pentru a ilustra rolul, cooperareaMariei la lucrarea de salvare a neamului omenesc. Încazul Iuditei este preamãritã puterea lui Dumnezeu. Eleste cel care salveazã poporul israelit din mâinile luiHolofern, întruchiparea Celui Rãu, a duºmanului luiDumnezeu ºi al poporului sãu. Dumnezeu îºi duce laîndeplinire planul de salvare gãsind un instrument docil.Este Iudita care, prin credinþa ºi prin rugãciunea sa, princurajul sãu, fiind gata sã-ºi sacrifice viaþa, este colabo-ratoarea intimã a lui Dumnezeu la opera de salvare apoporului. La fel, Cristos a salvat omenirea întreagã,iar Maria a fost colaboratoarea sa intimã prin credinþa,ascultarea, rugãciunea, dãruirea sa, prin jertfirea totalã

MISTERELE DE BUCURIE62

Page 63: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

de sine. Maria este un instrument docil în mâinile luiDumnezeu. Ea se numeºte pe sine, în Magnificat, servi-toare umilã, sau, mai exact tradus: roabã, sclavã umilã.Colecta liturghiei sãrbãtorii scoate bine în evidenþã dispo-nibilitatea Mariei la ºoaptele intime ale Duhului Sfânt:„Dumnezeule... care în planul iubirii tale ai inspirat-ope sfânta Fecioarã Maria... sã o viziteze pe veriºoara saElisabeta, fã ca ºi noi, asemenea ei, sã ascultãm întot-deauna de inspiraþiile Duhului Sfânt...”. Maria nu s-amulþumit cu acel „da” definitiv de la început, spus odatã pentru totdeauna. Ea repetã acel „da” ori de câteori aude ºoapta interioarã a Duhului Sfânt.

Al doilea element, pe care papa Paul al VI-lea îl scoateîn evidenþã referitor la sãrbãtoarea Vizitei Mariei: FecioaraMaria, care-l poartã în sân pe Fiul ei, merge la Elisabetapentru a-i oferi ajutorul iubirii sale. A purta celor din jurajutorul iubirii: iatã semnul vizibil cã cineva îl poartã peCristos în el. Dacã acest semn nu apare, înseamnã cã îninteriorul nostru este un vid, este un gol uriaº, nu-l purtãmîn noi pe Cristos, ci propriul egoism. Sfântul Pavel, înprima lecturã a liturghiei sãrbãtorii, ne prezintã un ta-blou admirabil al iubirii sub aspectele ei cele mai delicate:

Iubirea sã fie fãrã ipocrizie... iubiþi-vã unii pe alþii cu iubirefrãþeascã, întreceþi-vã în a vã stima unii pe alþii... Luaþiparte la trebuinþele sfinþilor! Practicaþi ospitalitatea! Bine-cuvântaþi pe cei care vã persecutã: binecuvântaþi ºi nublestemaþi. Bucuraþi-vã cu cei care se bucurã ºi plângeþi cucei care plâng. Sã aveþi aceleaºi sentimente unii pentru alþii(Rom 12,9-16).Alegând acest text, Liturghia vrea sã ne introducã în

misterul vieþii de profundã iubire pe care a trãit-o Maria.Faptul cã aleargã imediat la veriºoara sa, oferindu-ºi ser-vicile cele mai umile în semn de dragoste ºi de delicat res-pect, este doar un exemplu.

VIZITA SFINTEI FECIOARE LA ELISABETA 63

Page 64: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Rugãciunea asupra darurilor la Liturghia sãrbãtoriisubliniazã ºi ea acest aspect: „Dumnezeule, tu ai primitºi ai binecuvântat grija sfintei Fecioare Maria faþã deveriºoara sa Elisabeta”. Din pãcate, traducerea româ-neascã nu a respectat textul latin, care, tradus exact, sunãaºa: „ai primit iubirea preafericitei Mame a Fiului tãuunul-nãscut”. Textul original scoate în evidenþã con-trastul dintre demnitatea de Mamã a lui Dumnezeu ºiserviciile umile pe care Maria le presteazã în casa Elisa-betei, spre a ne face sã înþelegem clar cã Maria a consi-derat vocaþia sa excepþionalã, privilegiul sãu unic ºi extra-ordinar, de Mamã a lui Dumnezeu, nu o ocazie de a-ºi pro-cura avantaje ºi privilegii pe seama altora, ci o invitaþiede a se pune în serviciul altora.

În aceastã sãrbãtoarea, închinatã sfintei Fecioare, nereamintim ce ne spune ultimul conciliu:

Adevãrata devoþiune nu constã nici într-un sentiment sterilºi trecãtor, nici într-o credulitate deºartã, ci ea purcede dincredinþa adevãratã, care ne face sã recunoaºtem preemi-nenþa Maicii lui Dumnezeu ºi ne îndeamnã la iubire filialãfaþã de Mama noastrã ºi la imitarea virtuþilor ei (LG 67).

A practica forme exterioare de devoþiune marianã,inclusiv celebrãri liturgice, fãrã a imita virtuþile ei, esteo falsã evlavie. Este formalism, ipocrizie sau poate chiarsuperstiþie. A fi, ca ºi Maria, instrumente docile în mânalui Dumnezeu pentru binele aproapelui: acesta este me-sajul sãrbãtorii. Un mare devot al Maicii Domnului carea realizat lucruri extraordinare în zilele noastre, DonOrione, scria aceste cuvinte:

Trebuie sã fim cârpe ale voinþei lui Dumnezeu. O cârpã sefoloseºte la orice, apoi se aruncã într-un colþ. Trebuie sã fiminstrumente în mâna lui Dumnezeu, gata la orice semn alsãu, gata pentru orice muncã pe care ne-o încredinþeazã,

MISTERELE DE BUCURIE64

Page 65: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

chiar când avem de a face cu superiori nedrepþi ºi cu poruncigreºite. Un proverb portughez ne consoleazã: Dumnezeuscrie drept cu linii strâmbe, iar Evanghelia ne aminteºte cãtrebuie sã fim dispuºi sã rãmânem deoparte, recunoscândcu sinceritate cã suntem „slugi inutile” (Lc 17,10). Numaiaºa, din inima noastrã va izvorî spontan ºi permanent imnulde bucurie ºi de recunoºtinþã, Magnificat: „Sufletul meu îlpreamãreºte pe Domnul ºi duhul meu se bucurã în Dum-nezeu, Mântuitorul meu” (Lc 1,46).

VIZITA SFINTEI FECIOARE LA ELISABETA 65

Page 66: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

IImmnnuull bbuuccuurriieeii::MMaaggnniiffiiccaatt

În satul Ain-Karem se întâlnesc douã femei fericite ºibinecuvântate de Dumnezeu, douã viitoare mame. Amân-douã poartã în sânul lor o tainã ºi un dar al lui Dum-nezeu. Trãiesc amândouã momente de nestãvilitã bucurie.Elisabeta o binecuvânteazã pe Maria: „Binecuvântatãeºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul sânului tãu”(Lc 1,42). Maria, la rândul ei, îl binecuvânteazã pe Dum-nezeu: „Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul ºi duhulmeu se bucurã în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Lc 1,46).Cântarea Magnificat este cel mai frumos imn de bucurierostit vreodatã de buze omeneºti. Cu cântarea ei, spunesfântul Bernard, Maria vesteºte primãvara, anotimp debucurie descris în Cântarea Cântãrilor: „Iatã, iarna atrecut, ploaia a încetat ºi s-a dus. Se aratã florile pe câmp,a venit vremea cântãrii, se aude glas de turturicã în câm-piile noastre” (Ct 2,11-12). Iarna, lumea veche, a trecut.Domnia orgolioºilor, a celor puternici, a celor înavuþiþi,s-a terminat. A început o erã nouã, în care Dumnezeupriveºte la cei smeriþi ºi îi înalþã, îi copleºeºte cu bu-nuri pe cei sãraci, fãcând sã treacã din neam în neamîndurarea sa peste cei ce se tem de dânsul.

Inima Mariei vibreazã de bucurie. Bucurie ce nu maipoate fi stãpânitã ºi care îi contamineazã pe toþi cei lacare ajunge. Secretul bucuriei? Unul singur: contactulcu unicul izvor al bucuriei, care este Dumnezeu: „Duhulmeu se bucurã în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Lc 1,46).

„Ne-ai creat pentru tine, Doamne, ºi inima noastrãnu-ºi gãseºte pacea pânã când nu se odihneºte în tine”.

Page 67: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Aceste cuvinte ale sfântului Augustin exprimã nu numaiun adevãr teologic, dar exprimã totodatã drama ce seascunde în sufletul ºi viaþa fiecãrui om chiar de la naº-tere. Omul cautã mereu fericirea, dar, în acelaºi timp,este autorul propriei nefericiri prin faptul cã confundãlucrurile lui Dumnezeu cu Dumnezeul tuturor lucru-rilor. κi creeazã idoli de la care cerºeºte fericirea, care nueste decât în Dumnezeu, ºi nu gãseºte decât deziluzie.

Mai mult sau mai puþin, cu toþii ne putem regãsi înpovestea cu vulpea.

Avea un interes urgent ºi vulpea a pornit îndatã la drum.κi lãsa singuri în vizuinã doi puiºori, mândria ºi bucuriavieþii ei. Aleargã zoritã spre a se întoarce cât mai degrabãla puii lãsaþi singuri. E îngrijoratã. Dacã lupul veºnic flã-mând va face o vizitã la vizuinã în lipsa ei? Dar numai câts-a gândit la lup, cã se ºi întâlneºte cu lupul:– Încotro, cumãtrã? întreabã carnivorul.Ea rãspunde:– Uite, cu niºte treburi dincolo de pârâu. Dar dumneata,cumetre lup?– ªi eu tot cu niºte treburi pânã colo în luncã.În luncã! Tocmai acolo unde era vizuina cu puii lipsiþi deapãrare!– Cumetre lup, zice vulpea cu glas tremurând, acolo în luncãeste vizuina cu puiºorii, lumina ochilor mei. Te implor sãnu-i mãnânci, sã nu te atingi de ei!Vorbea cu atâta foc încât lupul simþi un fior de compãti-mire care fãcu sã i se zburleascã pãrul pe spate.– Îþi dau cuvântul meu de onoare, cumãtrã, cã nu le fac niciun rãu. Sã-mi spui numai cum aratã ei ca, în caz cã îi întâl-nesc, sã-i pot recunoaºte.– Puiºorii mei, cumetre, sunt de-a dreptul dumnezeieºti.Pielea lor este ca de catifea, ochii lor profunzi ºi nevinovaþi.Scâncetul lor, melodie cereascã.– Bine, cumãtrã, fii fãrã grijã. Umblã sãnãtoasã.

IMNUL BUCURIEI: MAGNIFICAT 67

Page 68: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Dupã câteva ore, vulpea se întoarce la vizuinã. Intrã, îºicheamã puii, dar nici un rãspuns. Cautã peste tot, zadarnic.A înþeles. Disperatã, pleacã sã-l caute pe lup. Dupã un timpîl gãseºte.– Lup ticãlos, nu te-ar mai rãbda pãmântul, mi-ai mâncatpuii! Mi-ai promis. De ce nu te-ai þinut de cuvânt?– Pardon, cumãtrã, nu înþeleg, cred cã mã iei drept altul.Eu puii dumitale nu i-am mâncat.– Cum nu i-ai mâncat?– Uite, nu þi i-am mâncat. Ce-i drept, am mâncat doi pui devulpe, dar nu erau ai dumitale. Puii dumitale au piele decatifea, cei pe care i-am mâncat eu erau jegoºi ºi murdari.Ai dumitale au ochi îngereºti, cei pe care i-am gãsit eu aveauochi urâþi. Plânsul puilor dumitale este melodie cereascã,cei pe care i-am gãsit eu schelãlãiau îngrozitor. Mi-am zis:„Aceºtia nu sunt ai cumetrei”, ºi i-am mâncat.– Lup criminal, dar nu ºtii tu cã pentru o mamã copiii eisunt dumnezeieºti, cã sunt perfecþiunea, bunãtatea, frumu-seþea însãºi?Dar atâta filozofie ºi atari subtilitãþi nu intrau în capul

lupului. Divinizându-ºi puii, vulpea ºi-a distrus singurãfericirea vieþii.

Orice om, la orice vârstã, simte o neliniºte, un zbu-cium, o dorinþã, o sete nepotolitã dupã adevãrul total,dupã bunãtatea, dupã frumuseþea supremã. Numai cineîl posedã pe Dumnezeu îºi potoleºte aceastã sete, gãsin-du-ºi în el odihna, pacea, bucuria. Sfântul Pavel le fãcearomanilor aceastã urare: „Dumnezeul speranþei sã vãumple de toatã bucuria ºi pacea” (Rom 15,13). Toatãdrama nefericirilor ºi deziluziilor stã în faptul cã omul,printr-un proces mai mult sau mai puþin conºtient deidolatrizare, atribuie însuºirile divine precum: adevãrul,frumuseþea, bunãtatea, dreptatea supremã nu aceluiacãruia i se cuvin, adicã lui Dumnezeu, ci unor realitãþi,unor persoane mai apropiate, mai concrete, punându-ºi

MISTERELE DE BUCURIE68

Page 69: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

în ele speranþa, acordându-le toatã afecþiunea, toatã în-crederea ce se cuvin numai lui Dumnezeu, pentru ca sãse sfârºeascã totul cu deziluzie ºi nefericire.

În psihologie, acest proces se numeºte transfert. Astfel,în prima etapã a vieþii, pentru copil, pãrinþii posedã atri-bute divine: frumuseþe, ºtiinþã, bunãtate absolutã. Dar,prima deziluzie. Când merge la ºcoalã, copilul constatãcã învãþãtorii ºtiu mai multe ca pãrinþii, sunt mai dotaþi,mai simpatici. Copilul începe sã se ruºineze de pãrinþiilui. Este idealizat învãþãtorul, învãþãtoarea. Dar constatãcã ºi aceºtia mint ºi sunt plini de defecte. Altã dezi-luzie, alt transfert. Tânãrul vede în seminar lãcaºul valo-rilor absolute dupã care aspirã sufletul sãu. Este loculunde sãlãºuieºte numai desãvârºire, sfinþenie absolutã,unde nu se furã, nu se minte, nu se aud expresii depla-sate, nu se fumeazã, unde pãrinþii profesori nu pot fiasemuiþi decât cu îngerii lui Dumnezeu. Tânãra îºi gã-seºte refugiul în mãnãstire, iar mãnãstirea nu poate fialtceva decât un colþ de paradis pe pãmânt. Pentru untânãr sau o tânãrã care se cãsãtoreºte, desigur, parte-nerul(a) posedã atributele divine; frumuseþea, bunãtatea,iubirea infinitã. Acest transfert se soldeazã cu eºecu-rile, cu deziluziile cele mai dureroase, cãci, cu cât mai mareeste iluzia, pe atât de mare este deziluzia. Desigur, se potidealiza ºi idolatriza nu numai persoane. Se pot gãsi ºialþi idoli: Biserica, privitã sub aspectul ei uman, parti-dele politice, echipele sportive, asociaþiile, fie ele ºi bise-riceºti. Sfântul Pavel le scrie romanilor:

Ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu, este vãdit înei, întrucât Dumnezeu li s-a fãcut cunoscut. De fapt, reali-tatea sa invizibilã sau puterea sa veºnicã ºi dumnezeirea luipot fi cunoscute cu mintea de la creaþia lumii, în fãpturilelui, aºa încât ei nu se pot scuza. Cãci, deºi l-au cunoscut peDumnezeu, ei nu l-au preamãrit ca Dumnezeu ºi nu i-au

IMNUL BUCURIEI: MAGNIFICAT 69

Page 70: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

adus mulþumire, ci au rãtãcit în cugetãri inutile, iar inimalor nechibzuitã s-a întunecat. Pretinzându-se înþelepþi, auînnebunit ºi au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cuimitaþia chipului omului pieritor, al pãsãrilor, al patrupe-delor ºi al reptilelor....au schimbat adevãrul lui Dumnezeu în minciunã: au cin-stit ºi au adus cult creaturii în locul Creatorului, care estebinecuvântat în veci” (Rom 1,19-25).

Apostolul se referã la pãgânii idolatri, dar cuvintelesale îi pot interesa ºi pe creºtinii care, în teorie, credîntr-un singur Dumnezeu, dar, în realitate, îºi cautã bu-curia oriunde în afarã de Dumnezeu, acordând creaturilorperfecþiuni dumnezeieºti.

Dupã fiecare deziluzie sau crizã ce urmeazã imediatdupã orice transfert, care, în fond, este o divinizare a crea-turilor, sunt trei ieºiri. Prima: ne putem bloca definitivîntr-o stare de mizantropie, de deprimare, de înãcrealãiremediabilã a inimii, de victimism, de frustrare, plân-gându-ne veºnic de toþi ºi de toate, întristând ºi fãcândimposibilã viaþa celor din jur, privind totul prin ochelariiîntunecaþi ai pesimismului, ai criticii sterile, ai insatis-facþiei ºi veºnicei nemulþumiri. Ceea ce poate duce, lapersoanele dotate cu o sensibilitate deosebitã, la stãripatologice grave: schizofrenie sau nebunie, cum a fostcazul nefericitului nostru Eminescu. A doua ieºire esteo ieºire fãrã ieºire: adicã se poate merge din idolatrizareîn idolatrizare, din deziluzie în deziluzie, pânã la moarte.De pildã, un preot din parohie în parohie, din diecezã îndiecezã, un cãlugãr sau cãlugãriþã din congregaþie încongregaþie, din mãnãstire în mãnãstire, cei cãsãtoriþi dindivorþ în divorþ ºi aºa mai departe. A treia ieºire, singurabunã: criza, deziluzia este glasul lui Dumnezeu care vreasã ne trezeascã la realitate. Este timpul favorabil, estemomentul potrivit – kairós, cum îl numeºte liturgia – de

ROZARIUL PREASFINTEI FECIOARE MARIA70

Page 71: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

a pãrãsi idolii ºi iluziile ºi de a ne îndrepta spre cel cãruiane adresãm în imnul Mãrire cu cuvintele: „Tu singur eºtiSfânt, tu singur eºti Domn, tu singur Preaînalt – ºi putemadãuga: „Tu singur cel în care inima noastrã îºi gãseºte,asemenea Mariei, odihna, pacea ºi bucuria”.

IMNUL BUCURIEI: MAGNIFICAT 71

Page 72: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

LLaa iizzvvooaarreellee bbuuccuurriieeii

Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul ºi duhul meuse bucurã în Dumnezeu, Mântuitorul meu (Lc 1,46).

Academicianul francez J. Guitton, descriind în carteasa, intitulatã Fecioara Maria, scena sosirii Mariei în casaveriºoarei sale, Elisabeta, noteazã cã

personajele sunt înãlþate deasupra pãmântului. Într-un fel,ies din ele însele. Se rãspândeºte un fel de beþie, ca ºi cumstropi de nebunie le-ar fi cuprins sufletele [exact ca Davidcare dansa în faþa chivotului, fãcându-se de râsul lumii, exactca apostolii în ziua de Rusalii, acuzaþi de prea matinalã cin-stire cu vin]... Este Duhul Sfânt care dã aceastã veselie, acestetresãltãri, aceastã bucurie ce este mai presus de bucurie.

La bucuria adusã de Maria în casa lui Zaharia, întregulcosmos este invitat sã ia parte prin glasul lui Isaia: „Bucu-raþi-vã, ceruri! Veseleºte-te, pãmântule! Izbucniþi înstrigãte de bucurie, munþilor! Cãci Domnul mângâie pepoporul sãu ºi are milã de cei sãrmani ai sãi!” (Is 49,13).

Aici mã simt dator cu o explicaþie. Într-o meditaþie ante-rioarã, pe care am intitulat-o „Maria ºi colþii câinilor”,spuneam cã Maria era într-o situaþie extrem de penibilã,de dureroasã, de umilitoare, din care nu ºtia cum va ieºi.Normal, o aºtepta pedeapsa uciderii cu pietre, prevãzutãde legea lui Moise pentru femeile ºi logodnicele infidele.ªi atunci se pune întrebarea: cum putea Maria, în acelaºitimp, sã trãiascã într-o stare de imensã ºi nestãvilitãbucurie? Rãspunsul este simplu: în inima ei îl purta peDumnezeu, izvorul bucuriei. De aceea, suferinþele ºi umi-lirile din afarã îi lãsau neatinsã pacea ºi bucuria inte-rioarã. „Intrã în camera ta ºi, închizând uºa, roagã-te

Page 73: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Tatãlui tãu care este acolo, în ascuns” (Mt 6,6) – avea sãspunã Isus. Se referea la camera tainicã, interioarã, ainimii omului, care este locul întâlnirii cu Dumnezeu.Maria trãia permanent unitã cu Dumnezeu, în odaia tai-nicã a inimii ei. Sfântul Francisc de Sales scrie într-ocarte a sa despre izvoare de apã dulce care se gãsesc înlacuri cu apã sãratã, despre un soi de pãsãri care zboarãprin flãcãri fãrã sã-ºi ardã aripile, despre scoicile de sidefcare trãiesc în mijlocul mãrii, fãrã ca vreo picãturã deapã sã intre înãuntru. Toate aceste imagini i se potrivescMariei în viaþa cãreia suferinþa s-a împletit armonioscu bucuria, cãreia vorbele ºi acuzele nedrepte nu i-au arsaripile bucuriei, în inima cãreia n-a pãtruns nici un stropde amãrãciune, deºi sabia durerii i-a strãpuns necru-þãtoare sufletul. Fiindcã meditãm misterele de bucurie,ar fi pãcat sã nu învãþãm de la sfânta Fecioarã secretulbucuriei, al bucuriei autentice.

Ca ºi în viaþa Mariei, în viaþa fiecãrui om existã douãstraturi, douã nivele sau, mai bine zis, în fiecare dintrenoi existã douã „eu”-ri: „eu”-l superficial, adicã de supra-faþã, sau „eu”-l pragmatic ºi „eu”-l profund. La nivelul„eu”-lui superficial se realizeazã viaþa practicã a omuluiîn raporturile ei cu lumea ºi cu realitãþile pãmântului. Laacest nivel, omul se strãduieºte sã acapareze, sã domine,sã-ºi facã o poziþie ºi o reputaþie în ochii altora, sã fieeficient, sã aibã succes. Trãitã numai la acest nivel, cutoate succesele, viaþa este un faliment. Se poate merge dinsucces în succes, din triumf în triumf, cu un gol interiorexistenþial spre disperare. Este casa clãditã pe nisip, carese prãbuºeºte la prima furtunã. „Eu”-l profund este spa-þiul întâlnirii cu Dumnezeu, spaþiu în care Duhul Sfântîºi plaseazã darurile sale, printre care este darul pãcii ºial bucuriei. Este sediul marilor aspiraþii, al valorilor, valoriºi aspiraþii care dau sens vieþii. Trãitã la acest nivel, viaþa

LA IZVOARELE BUCURIEI 73

Page 74: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

e clãditã pe stâncã puternicã, e un succes chiar când lanivelul „eu”-lui superficial totul e faliment. La nivelul„eu”-lui profund e seninãtate ºi pace. Valurile, vuietul,spuma, gunoaiele sunt la suprafaþa mãrii, în adânc dom-neºte întotdeauna calmul ºi liniºtea.

Într-o zi, aflându-se în mãnãstirea de la Porþiuncula, sfântulFrancisc de Assisi îl cheamã pe fratele Leon ºi îi spune: – Frate Leon, ia pana ºi scrie.Fratele Leon, întrucât ºtia carte, era un fel de secretar.– Ce sã scriu?– Scrie ce înseamnã bucuria desãvârºitã! Imagineazã-þi cãvine un mesager ºi aduce vestea cã toþi doctorii de la Parisau intrat în ordin. Scrie: nu-i motiv de bucurie desãvâr-ºitã. ªi cã toþi episcopii, arhiepiscopii, prelaþii de dincolode munþi, plus regele Franþei ºi cel al Angliei au intrat înordinul nostru. Scrie: nu-i încã motiv de bucurie desãvâr-ºitã. ªi dacã s-ar afla cã fraþii au plecat în þãrile pãgânilorºi i-au convertit pe toþi; ºi dacã eu însumi aº fi primit dela Dumnezeu puterea de a vindeca bolile, aº fi sãvârºit mariminuni, repet, nu-i nimic în toate acestea care sã aducã bu-curia desãvârºitã. Dar acum închipuieºte-þi cã, întorcân-du-mã de la Perugia, eu sosesc aici la mãnãstire în toiulnopþii. Este iarnã. Este ger. De hainã îmi atârnã ciucuride gheaþã. Picioarele îmi sunt degerate ºi sângereazã. Suntla poarta mãnãstirii ºi sunt mort de foame ºi de obosealã.Bat la poartã ºi iarãºi bat ºi, în cele din urmã, se prezintãun frate:– Cine este acolo?– Sunt eu, fratele Francisc.– Nu este adevãrat! Eºti un borfaº, vezi-þi de drum. Insist.Nimic.– Pleacã de acolo, cã-þi rup oasele!Îl implor din nou:– Pentru Dumnezeu, lasã-mã sã intru, nu mã lãsa în frigºi-n întuneric.Iar cel dinãuntru:

MISTERELE DE BUCURIE74

Page 75: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

– Þi-am spus: pleacã! Du-te la azil, dacã n-ai unde dormi.Dacã eu suport toate acestea cu blândeþe, cu bucurie, cu dra-goste, ei bine, scrie, frate Leon: Iatã unde se aflã bucuriadesãvârºitã! Pentru cã dintre toate darurile Duhului Sfânt,pe care Cristos le dãruieºte prietenilor sãi, nu este altul maimare decât acela de a te învinge pe tine însuþi.

Francisc, omul trãirii interioare, profunde, domina eve-nimentele ºi situaþiile vieþii. Într-o situaþie ca aceea des-crisã mai sus, o persoanã ce trãieºte la nivelul „eu”-luisuperficial s-ar comporta cu totul altfel. Ar reacþiona cumânie, cu violenþã, cu expresii dure, pe care le-ar consi-dera cu totul justificate, ar încerca sã spargã poarta.

Un creºtin, ºi chiar un viitor apostol, sau un apostol,sau o pesoanã consacratã îºi poate trãi viaþa religioasã lanivelul „eu”-lui superficial. Lipsa de concentrare inte-rioarã, agitaþia permanentã, lipsa de coerenþã între ceeace credem ºi ceea ce facem în practicã, superficialitateaîn raporturile cu Dumnezeu ºi cu confraþii, nesinceritateaºi cãutarea pe toate cãile a intereselor noastre personalesunt semne evidente ale vieþii religioase trãite la nivelpragmatic, superficial. Cine nu realizeazã procesul de inte-riorizare, adicã de trecere de la eu-l superficial la „eu”-lprofund, nu poate face experienþa întâlnirii ºi unirii cuDumnezeu ºi nu poate face experienþa bucuriei autentice.Iar cine nu l-a gãsit pe Dumnezeu ºi nu ºi-a gãsit bucuriaîn el însuºi, cum va putea sã-l ofere lumii pe Dumnezeuºi bucuria ce izvorãºte din Dumnezeu? Sfântul apostolIuda îi descrie perfect pe cei care rãmân toatã viaþa lasuprafaþa fiinþei lor:

Aceºtia sunt nori fãrã apã, purtaþi de vânturi de ici-colo,pomi fãrã rod la sfârºitul toamnei, morþi de douã ori, dez-rãdãcinaþi, valuri furioase ale mãrii ce îºi spumegã neru-ºinarea, stele rãtãcitoare cãrora le este pãstratã bezna în-tunericului pentru veºnicie” (Iuda 12-13).

LA IZVOARELE BUCURIEI 75

Page 76: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Inutilitatea unei asemenea vieþi hrãnite cu iluzii, odescrie sfântul Anton de Padova în una dintre predicilesale. Într-o noapte seninã de varã, lupul a vãzut lunareflectându-se într-un ochi adânc de apã. A crezut cã esteun caºcaval. „Sari ºi ia caºcavalul”, îl sfãtuieºte vulpea.A sãrit, dar nu a mai putut ieºi. A doua zi au venit oa-menii ºi l-au ucis.

Drumul de la „eu”-l superficial la „eu”-l profund estemai lung ºi mai anevoios decât drumul de la Pãmânt laplanetele Venus sau Marte. „Dacã cineva vrea sã vinãdupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mãurmeze” (Mt 16,24). Unde sã-l urmãm? Ce drum avemde fãcut? Este drumul lung de o viaþã întreagã, de la eu-lsuperficial la eu-l profund. Pe acest drum înaintãm înmãsura în care ne lepãdãm de noi înºine: de viaþa noastrã,de egoismul nostru, de pornirile noastre dezordonate,de capriciile noastre.

Împãrãþia lui Dumnezeu este în voi înºivã, ne spuneIsus. Paradisul, ca ºi iadul, nu începe în momentul încare închidem ochii pentru totdeauna. Paradisul îl purtãmîn noi înºine. Scrie Raissa Maritain, soþia celebrului filosofJ. Maritain: „Posed în mine împãrãþia pe care nu o vãd...În împãrãþia mea se gãseºte totul: soarele, luna, stelele,animalele, plantele ºi chiar sfinþii, pentru cã toate acesteasunt în Dumnezeu, iar Dumnezeu se aflã în sufletul meu”.

MISTERELE DE BUCURIE76

Page 77: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

RReeggiinnaa sseerrvviittooaarree((II))

Maria a rãmas cam trei luni cu ea, apoi s-a întors acasã(Lc 1,56).

În aceste trei luni cât Maria a rãmas la veriºoara sa,Ain-Karem-ul, sãtucul din þinutul muntos al Iudeii, adevenit centrul de gravitaþie al universului.

Cunoscutul teolog K. Barth scrie:Toþi îngerii din toate sferele cereºti nu mai privesc acumdecât spre acest loc unde se aflã Maria, tânãra în viaþacãreia nu se întâmplase nimic, în afarã de un singur lucru,anume, o singurã privire a lui Dumnezeu îndreptatã spreea, cea smeritã. Aceastã clipã scurtã este plinã de veºnicie,de o veºnicie mereu nouã. Nu existã ceva mai mare în cerºi pe pãmânt. Dacã s-a întâmplat vreodatã în istoria uni-versului un lucru important, este tocmai aceastã privire.

Dacã mai înainte Maria fusese o fãpturã ca toate cele-lalte, în afarã de pãcat, din acest moment, ea devine mamãa lui Dumnezeu, Regina îngerilor, Regina cerului ºi apãmântului, cea pe care toate generaþiile o vor numi feri-citã. Ne întrebãm ce face Maica lui Dumnezeu, stãpânacerului ºi a pãmântului, la Ain-Karem? Stã pe vreun tronde aur, pe perne de mãtase, înconjuratã de servitoare carenu ºtiu cum sã-i mai intre în voie? Nicidecum. Face mun-cile cele mai umile pe care le face orice servitoare. Facetoate treburile în casã: mãturã, face mâncare, aduce cuulciorul apã de la singura fântânã care se vede ºi astãziîn mijlocul satului, îmbãiazã copilul (pe Ioan), îi spalãscutecele, face toate treburile în gospodãrie, cãci veri-ºoara sa stãtea la pat, iar Zaharia trebuia sã meargã la

Page 78: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

serviciu la Ierusalim. ªi totul cu o dragoste, cu o atenþie,cu o generozitate, cu o dãruire, cu o bunãtate care fac sãse rãspândeascã în jur ceva din farmecul paradisului, dinbucuria pe care o purta în inima ei. Iubirea de Dumnezeunu se poate separa de iubirea de oameni. Maria a în-þeles ºi a trãit acest adevãr, mai înainte ca Fiul ei sã-l fipredicat. ªi fiindcã nu a existat pe pãmânt o fiinþa maiunitã cu Dumnezeu decât ea, nu a existat ºi nu va existavreodatã vreo fiinþã mai iubitoare ºi mai simþitoare lasuferinþele oamenilor decât Maria. Cine ar putea sã numerevreodatã intervenþiile ºi minunile ei? Sã ne amintim ca-zurile a doi sfinþi pe care îi sãrbãtorim în luna ianuarie.Primul: cazul sfântul Francisc de Sales. La vârsta deºaptesprezece ani este în pragul disperãrii. Este chinuitpânã la obsesie de un gând, de o întrebare: „Oare nu mãvoi osândi?” Se aruncã în faþa unei icoane a sfintei Fecioare,recitând rugãciunea Adu-þi aminte, ºi deodatã îºi recapãtãliniºtea sufleteascã. Al doilea: cazul sfântului Ioan Bosco.κi vede ameninþatã cu prãbuºirea toatã opera sa, îºi vedeameninþatã la tot pasul chiar viaþa. Se roagã permanentsfintei Fecioare ºi din calea lui dispar toate obstacoleleºi toþi duºmanii.

La Cina cea de tainã, Isus se încinge cu un ºtergar,toarnã apã într-un lighean, le spalã picioarele ucenicilor,le ºterge cu ºtergarul. Era o lecþie ce nu trebuia uitatãniciodatã:

„Înþelegeþi ce am fãcut pentru voi? Voi mã numiþi «Învã-þãtorul» ºi «Domnul» ºi bine spuneþi, pentru cã sunt.Aºadar, dacã eu, Domnul ºi Învãþãtorul, v-am spãlat picioa-rele, ºi voi trebuie sã vã spãlaþi picioarele unii altora. Cãciv-am dat exemplu ca ºi voi sã faceþi aºa cum v-am fãcut eu”(In 13,12-14).Aceeaºi lecþie ne-o dã ºi Maria, în vizita ei la Elisabeta:

„V-am dat un exemplu pentru ca ºi voi sã faceþi ce am

MISTERELE DE BUCURIE78

Page 79: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

fãcut eu. Dacã eu, Regina cerului ºi a pãmântului, amfãcut muncã de servitoare în casa lui Zaharia, ºi voisunteþi datori sã fiþi servitori unii altora”.

A te pune în serviciul altora, iubindu-i din toatã inima:iatã secretul bucuriei în inima noastrã ºi în inimile celordin jurul nostru. Scria poetul Rabindranath Tagore: „Dor-meam ºi visam cã viaþa este bucurie. M-am trezit ºi amvãzut cã viaþa este slujire... Am început sã slujesc ºiam constatat cã slujirea este bucurie”. Adevãrata noastrãfericire stã în a-i face fericiþi pe alþii. Existã o iluzie cãreia,mai mult sau mai puþin, în zilele noastre, toatã lumeaîi cade pradã, ºi anume, iluzia cã, dacã se schimbã struc-turile politice, dacã se schimbã conducerea instituþiilor,legile, regulamantele, atunci se schimbã faþa pãmântului,faþa Bisericii, faþa unui popor. Papa Ioan Paul al II-leaspunea recent, într-un mesaj de Crãciun:

Numai iubirea care se dãruieºte, care se sacrificã, poateschimba faþa pãmântului. „Dacã fiecare dintre noi, în fiecarezi – spunea scriitorul rus F. Dostoievski – ar aºeza o floarede bunãtate pe stradã, în toate oraºele noastre ar fi o primã-varã permanentã”.

Un misionar ce se afla într-un sat african la margineadeºertului le dãdea pocãinþã celor care se spovedeau sãrãsãdescã o plantã. În câþiva ani, acea regiune a deºertuluis-a transformat într-un paradis adevãrat, într-o oazã deverdeaþã. Este de ajuns ca eu, care locuiesc într-o casã caîntr-un pustiu insuportabil, sã fac o singurã faptã bunãpe zi pentru a transforma casa într-un paradis.

Din lecþia pe care ne-o dã sfânta Fecioarã rezultã cãnumai cine-l iubeºte pe Dumnezeu, cine rãmâne unit cuel printr-o viaþã interioarã profundã de rugãciune, înspecial de rugãciune liturgicã, îi poate iubi pe semeni ºile poate face bine. Altminteri, putem face mult zgomot,

REGINA SERVITOARE (I) 79

Page 80: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

multã agitaþie, multã publicitate, dar, în realitate, nufacem nici un serviciu nimãnui; ne servim propriile am-biþii ºi interese. Din acest punct de vedere, sfântul Fran-cisc de Sales îi împarte pe creºtini în douã categorii.Primii, fãcând binele în tãcere, uniþi cu Dumnezeu ºineºtiuþi de nimeni, adunã comori de fapte bune pentruveºnicie, ca niºte albine harnice care ies din stup, zboarãdin floare în floare, culeg miere ºi cearã, pe care apoi ledepun în stup, fãcându-ºi rezerve pentru iarnã. Cei dina doua categorie, dimpotrivã, sunt ca viespile ºi ca muºtelecare se reped spre grãmezile de gunoaie, par sã nu trã-iascã decât pentru a chinui celelalte animale, agitându-seveºnic: înþeapã, fac zgomot, bâzâie, sug sânge, se agitãde primãvara pânã toamna, iar când vine iarna, îºi dauseama cã nu au adunat nimic.

„Voi sunteþi sarea pãmântului” (Mt 5,13). Cine suferãde anumite boli ºi trebuie sã þinã regim, ºtie ce înseamnãmâncarea fãrã sare. Mâncarea este searbãdã, fãrã gust,o mãnânci fãrã nici o plãcere. Cristos ne cheamã sã fimsarea pãmântului. Cu alte cuvinte, menirea noastrã estede a da gust altora, celor din lumea în mijlocul cãreia trãim,de a face viaþa oamenilor agreabilã, plãcutã, suportabilã,fericitã. Cum? Topindu-ne, dacã se poate spune aºa, înDumnezeu. Pentru a înþelege acest lucru, un teolog mo-dern, Leonardo Boff, ne aduce aceastã asemãnare:

Era o datã o pãpuºã de sare. Aceasta, dupã ce strãbãtuseþinuturi întinse, pustii, arse de soare, a ajuns, în cele dinurmã, la þãrmul mãrii. Nu mai vãzuse niciodatã aºa ceva.Nu ºtia ce este. Întreabã:– Cine eºti tu?– Eu sunt marea.– Dar ce este marea?– Sunt eu.– Nu înþeleg. Cum sã fac sã pricep?

MISTERELE DE BUCURIE80

Page 81: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

– Atinge-mã, rãspunde marea.Timidã, pãpuºa îºi bagã puþin degetele picioarelor în apã.A priceput puþin, dar i-au dispãrut degetele de la picioare.– Mare, ce mi-ai fãcut?Marea îi rãspunde:– Ca sã mã poþi înþelege, a trebuit sã dai ceva din tine însãþi.Pãpuºa de sare înainteazã în mare, dispare încetul cu încetul,dar pe mãsurã ce se topeºte înþelege tot mai bine ce estemarea ºi în momentul în care dispare complet strigã:– Marea sunt eu!

Noi suntem sarea pãmântului. Dar venim pe lume caniºte bolovani de sare. Nu putem da gust, nu putem aducevreo bucurie acestei lumi dacã nu renunþãm la noi înºine,nu ne sacrificãm, nu ne topim, nu ne dizolvãm, ca sã spunaºa, în Dumnezeu, pentru a ne regãsi îndumnezeiþi în el.

Pentru Maria, dragostea de aproapele nu a însemnata sãvârºi fapte extraordinare, ieºite din comun. A facecurãþenie, a face mâncare, a spãla rufele în casa bãtrâ-nelor sale rude de la Ain-Karem, nu sunt fapte eroice. Caºi ea, noi suntem chemaþi la eroismul faptelor mãruntede dragoste, la micile renunþãri, la micile sacrificii cu careputem însenina ºi bucura viaþa celor din jurul nostru.ªi asemenea ocazii de a face bine altora gãsim la tot pasul.A nu te înghesui sã ocupi locul cel mai bun, dându-i pealþii la o parte, a nu te repezi sã alegi înaintea altora ceeste mai bun, mai mare, a nu alege munca cea mai uºoarã,lãsându-i altuia ce este mai greu, a nu supãra pe nimeni,a nu deranja prin vorbe, prin gesturi, a-þi stãpâni nervo-zitatea ºi a zâmbi, a-l ajuta pe altul, mãcar cu o vorbãbunã, iatã numai câteva exemple. A te scula dimineaþacu hotãrârea de a nu pierde nici o ocazie de a-þi arãtabunãtatea ºi a te culca seara amintindu-þi chipul fericital unuia cãruia i-ai fãcut bine peste zi, înseamnã a gustadeja un strop din fericirea paradisului.

REGINA SERVITOARE (I) 81

Page 82: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

RReeggiinnaa sseerrvviittooaarree((IIII))

Aþi auzit cã s-a spus: Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ºi sã-lurãºti pe duºmanul tãu. Eu însã vã spun: iubiþi-i pe duº-manii voºtri ºi rugaþi-vã pentru cei care vã persecutã, casã fiþi fiii Tatãlui vostru cel din ceruri... Cãci dacã îi iubiþipe cei care vã iubesc, ce rãsplatã aveþi? Oare nu fac acelaºilucru ºi vameºii? ªi dacã îi salutaþi numai pe fraþii voºtri,ce lucru neobiºnuit faceþi? Oare nu fac acelaºi lucru ºi pã-gânii? (Mt 5,43-47).

Aceste cuvinte, pe care ascultãtorii, în special ucenicii,le-au auzit de pe buzele lui Isus în cei trei ani de viaþãpublicã, Maria, fãrã îndoialã, le-a auzit mult mai des încei treizeci de ani pe care Isus i-a trãit alãturi de mamasa la Nazaret. ªi nu numai cã le-a auzit, dar le-a pus înpracticã, întrucât Maria, dupã cum se exprimã papa Paulal VI-lea, a fost prima creºtinã, prima ucenicã a lui Isus.Dacã dragostea sfintei Fecioare s-ar fi limitat la cerculprietenilor ºi al celor de care era legatã prin afecþiunisentimentale, ca în cazul Elisabetei ºi al lui Zaharia, dra-gostea ei ar fi fost o dragoste umanã, comunã, cu nimicdeosebitã de cea a vameºilor ºi a pãgânilor.

Am vãzut într-o meditaþie precedentã câte a avut Mariade suferit din partea locuitorilor Nazaretului, mai alesdin partea rudelor: bârfe, dispreþ. Pe Fiul ei au voit sã-larunce cu capul în jos în prãpastie. Dar i-a iertat, i-a iubitpe toþi, i-a ajutat dupã puterile ei. Sã ne gândim numaila întâmplarea de la Cana Galileii. Maria avea rude acolo.Fãrã îndoialã cã acestea îi fãcuserã reclamã proastã laCana, o bârfiserã, o vorbiserã de rãu, de vreme ce Nata-nael, originar din Cana, exclamã cu dispreþ: „Poate ieºi

Page 83: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ceva bun din Nazaret?” (In 1,46). O cheamã rudele dinCana la nuntã. Nu þine cont de nimic. Merge. Mai mult,cu câtã delicateþe sufleteascã intervine când rudele se aflãîntr-o încurcãturã teribilã, când nunta riscã sã se terminecu un fiasco! Aceasta a fost „rãzbunarea” Mariei. Nu s-acomportat altfel nici cu cei din Nazaret, în special cu rãu-tãcioasele sale rude. Ne-o dovedesc istoria ºi arheologia.

Se cunoaºte foarte bine cazul convertirii sfântului Paveldatoritã iertãrii ºi rugãciunii pe care sfântul ªtefan afãcut-o pentru cãlãii sãi. Dar este prea puþin cunoscutfaptul cã locuitorii Nazaretului, atât de duºmãnoºi, deîmpietriþi ºi necredincioºi în timpul vieþii lui Isus, s-auconvertit la creºtinism imediat dupã învierea lui, datoritãiertãrii, rugãciunilor ºi iubirii sfintei Fecioare faþã de ei.Mãrturii istorice ne spun cã s-a întemeiat la Nazareto comunitate iudeo-creºtinã foarte activã ºi zeloasã. Deaici au pornit în lume misionari ai evangheliei. Aºa estecazul diaconului Conon, martir, arestat ºi condamnat lamoarte în anul 249, la Pamfilia. În cursul procesului eldeclarã cã este originar din Nazaret ºi cã este dintre ru-dele lui Cristos. Cercetãri arheologice recente, fãcute subactuala bazilicã „Buna Vestire”, aratã cã locuitorii Naza-retului, aceiaºi care o bârfiserã ºi o dispreþuiserã pe sfântaFecioarã, au transformat imediat casa Mariei în lãcaº decult creºtin. Aici s-a gãsit cea mai veche inscripþie carevorbeºte despre cultul Maicii Domnului: Chaire, Maria –Bucurã-te, Marie.

Dupã înãlþarea ei la cer, Maria continuã sã-i ierte, sã-iiubeascã pe cei care o urãsc, continuã sã se roage pentruei ºi sã-i converteascã. Gãsim nenumãrate exemple înistoria Bisericii. Am sã amintesc unul mai recent. Existãla marginea Romei, mai exact, la „Tre Fontane”, în apro-pierea locului unde a fost decapitat apostolul Pavel, unsanctuar marian foarte frecventat ºi foarte renumit pentru

REGINA SERVITOARE (II) 83

Page 84: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

numeroasele minuni care se petrec acolo. Pânã în 1947,aceasta fiind o zonã împãduritã, cu grotele care sunt aici,era loc de dezmãþ ºi adãpost pentru tot felul de delinc-venþi. În 1947, sfânta Fecioarã a apãrut aici unuia dintrecei mai mari duºmani ai ei. Era un angajat la întreprin-derea de tramvaie din Roma. Se numea Bruno Cornac-chiolo. Nãscut în 1913, fãrã nici o educaþie în familie,ajunge un vagabond ºi un stricat. Se însoarã. Se anga-jeazã în brigãzile comuniste ºi ia parte la Rãzboiul Ci-vil din Spania, profanând biserici, ucigând preoþi, cãlu-gãri, cãlugãriþe. Se întoarce la Roma, se face baptist, apoiadventist. κi face renume prin propagandã împotrivaBisericii Catolice, a papei, dar, mai ales, împotriva dog-melor referitoare la Maica Domnului. Cu familia este untiran. Vrea sã rãmânã în istorie. De aceea, intenþioneazãsã-l asasineze pe papa Pius al XII-lea. Deschide la Romaun local de propagandã anticatolicã. La 12 aprilie 1947,era cu cei trei copii la plimbare în pãdurea de la „TreFontane”. Copii se jucau cu mingea, în timp ce el pre-gãtea un discurs împotriva Neprihãnitei Zãmisliri. Laun moment dat, unul dintre copii dispare. Ceilalþi doi îlcautã. Îl gãsesc într-o grotã, în genunchi, în extaz. Peloc, ºi ceilalþi doi cad în genunchi. Toþi o vãd pe sfântaFecioarã. Soseºte ºi tatãl în cãutarea copiilor. Rãmâneînmãrmurit în faþa sfintei Fecioare care apãruse în în-tunericul grotei. Cade în genunchi. Convertirea este to-talã. În luna urmãtoare, apariþia avea sã se mai repetede douã ori. Aºa s-a nãscut sanctuarul marian de la „TreFontane”. Aºa „se rãzbunã” sfânta Fecioarã pe cei careo urãsc ºi o batjocoresc.

Iertare, dragoste, bunãtate faþã de cei care ne fac rãu,care prin felul lor de a fi sunt greu de suportat. Suntlucruri esenþiale în viaþa oricãrui creºtin, dar, mai ales,la cei ce trãiesc într-o comunitate.

MISTERELE DE BUCURIE84

Page 85: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Exemplul sfintei Fecioare trezeºte în sufletul nostruaceastã întrebare fundamentalã: nu cumva trãim noiîncã în regimul Vechiului Testament, cu legea talionului,ochi pentru ochi, dinte pentru dinte? Nu cumva dragosteanoastrã este o simplã simpatie naturalã? Noteazã sfântaTereza a Pruncului Isus în Istoria unui suflet:

Reflectând cum Isus ºi-a iubit ucenicii, mi-am dat seamacã nu i-a iubit pentru calitãþile lor naturale, fiindcã erauignoranþi ºi plini de gânduri pãmânteºti. Cu toate acestea,îi numeºte prietenii sãi, fraþii sãi. Meditând asupra acestorcuvinte dumnezeieºti, mi-am dat seama cât de imperfectãeste iubirea pe care o am faþã de surorile mele. Am în-þeles cã nu le iubesc cum le-ar iubi Isus. Cât de bine înþelegacum cã adevãrata iubire constã în a suporta toate defecteleaproapelui, în a nu te mira de slãbiciunile lui, în a te edificade faptele lui de virtute cele mai neînsemnate. Dar, maipresus de toate, am înþeles cã iubirea nu trebuie sã steaînchisã în adâncul inimii noastre... cã nu trebuie sã lumi-neze ºi sã îmbucure doar pe cei care îmi sunt mai dragi, cipe toþi „cei care intrã sã vadã lumina” (Lc 11,33).

Iatã trei motive ale iertãrii ºi iubirii celor care ne facrãu.

Primul: aceasta este condiþia absolut necesarã, pentruca, la rândul nostru, sã primim iertare de la Dumnezeupentru propriile noastre pãcate. Scrie sfânta Tereza deAvila:

Ah, cât de mult preþuieºte Dumnezeu dragostea reciprocã!Bunul Isus putea sã ne propunã alte motive, astfel încât sãputem spune: Iartã-ne, Doamne, pentru cã facem multãpocãinþã, pentru cã ne rugãm mult, pentru cã postim, pentrucã am lãsat totul pentru tine ºi te iubim atât de mult. Nicimãcar nu ne-a pus sã spunem: Iartã-ne pentru cã suntemgata sã ne sacrificãm ºi viaþa pentru tine, sau alte lucruride felul acesta. Ci doar atât: Iartã-ne, pentru cã ºi noi iertãm.

REGINA SERVITOARE (II) 85

Page 86: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Al doilea: a iubi, a ierta, a face bine celui ce-þi face rãueste singura cale de a-i aduce pe cei rãi la calea cea bunã,la convertire. Aici este secretul succesului apostolatuluinostru prezent ºi viitor. Este o minune mai puternicã decâtorice minune. Scrie în aceastã privinþã P. Mazzolari:

Sã faci pe un surd sã audã, sã curãþi un lepros, sã faci un para-litic sã umble, un mort sã învie, sã-i pui la loc unuia urecheatãiatã, poate sã fie o minune inutilã. Dar bunãtatea rãstig-nitã pe crucea abandonãrilor, a împotrivirilor, a trãdãrilor,a urii acestei lumi, iatã o minune care într-o zi îi pune petoþi în genunchi.

Al treilea: a ierta, a zâmbi, a-i întinde mâna celui carete-a insultat, a-i face un bine celui care îþi vrea rãul – cãl-cându-þi pe inimã – este cea mai mare bucurie pe careo poate simþi cineva. În schimb, a purta urã, supãrare,este ca o bubã care coace, ca un puroi pe care-l purtãmîn inimã. Papa Paul al VI-lea felicita cu aceste cuvinteun grup de persoane care avuseserã cumplit de suferit întimpul rãzboiului: „Ferice de voi, ferice de voi, care aþiiertat, care aþi schimbat ura în iubire, rãzboiul în pace,rãzbunarea în prietenie” (4.04.1964). Tuturor apostolulPavel ne face îndemnul din Scrisoarea cãtre Efeseni: „Fiþibuni unii faþã de alþii, înþelegãtori, iertându-vã unii pealþii, aºa cum ºi Dumnezeu v-a iertat în Cristos” (Ef 4,32).

MISTERELE DE BUCURIE86

Page 87: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

AL III-LEA MISTER

NNAAªªTTEERREEAA DDOOMMNNUULLUUII

ÎÎnncceeppuuttuull ssuurrpprriizzeelloorr

Pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria sã nascãºi l-a nãscut pe Fiul ei, primul nãscut, l-a înfãºat ºi l-a culcatîn iesle, pentru cã nu era loc de gãzduire pentru ei (Lc 2,6-7).Pe mãsurã ce se apropia timpul sã nascã, Maria, fãrã

îndoialã, era stãpânitã de aceastã întrebare: „Copilul pecare-l port în sânul meu este Mesia. Cum va fi venirealui pe lume?” Întrucât, ca orice evreu pios, cunoºtea pedinafarã psaltirea, ea îºi imagina venirea lui Mesia înlume ca venirea lui Iahve din psalmul 18:

A încãlecat pe un heruvim ºi a zburat,era purtat pe aripile vântului...

În faþa strãlucirii chipului sãus-au împrãºtiat norii, grindina ºi cãrbunii de foc.

ªi a tunat din cer Domnul,Cel Preaînalt ºi-a fãcut auzit glasul sãu:grindinã ºi cãrbuni de foc.

ªi-a trimis sãgeþile ºi i-a risipit,a aruncat fulgere ºi i-a umplut de groazã.

(Ps 18,11.13-15)Dar, surprizã totalã. Acest Dumnezeu puternic, înspãi-

mântãtor, irezistibil, Stãpânul absolut ºi Creatorul uni-versului, cel care a separat apele de pãmânt ºi a creat cerulîmpodobindu-l cu stele, cel care a populat mãrile cu peºtiºi a suflat în nãrile omului suflare de viaþã se naºte ca oricealt copil, cu desãvârºire neajutorat. El plânge de foameºi de frig.

Page 88: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Psalmistul vestise:[Mesia] va domni de la o mare la alta

ºi de la râu pânã la marginile pãmântului...Regii insulelor ºi cei din Tarºiº vor oferi daruri...Toþi regii se vor închina înaintea lui

toate popoarele îl vor sluji (Ps 72,8.10.11).

Cu nouã luni înainte, îngerul Gabriel promisese cã„acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt ºiDomnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu;ºi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia luinu va avea sfârºit” (Lc 1,32-33). ªi totuºi?! Maria, cucredinþa ei nestrãmutatã, adorã în acest copil întins peun braþ de paie pe Mesia, pe Fiul lui Dumnezeu. ScrieJ. Guitton de la Academia Francezã: „Credinþa în pre-zenþa realã în bisericile catolice ºi sentimentele pe careaceasta le inspirã, ne permit sã imitãm sentimenteleFecioarei în faþa acestui copil”. În faþa unei asemeneaapariþii a Fiului lui Dumnezeu, Maria îºi va fi amintit demisterioasa vedenie a profetului Ilie pe muntele Horeb:

Domnul i-a zis: „Ieºi ºi stai pe munte înaintea Domnului”...ªi a trecut un vânt tare ºi puternic, care despica munþii ºisfãrâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. ªi dupãvânt a venit un cutremur de pãmânt, dar Domnul nu eraîn cutremurul de pãmânt. ªi dupã cutremurul de pãmânta venit un foc. Domnul nu era în focul acela. ªi dupã foc avenit o adiere dulce ºi uºoarã” (1Rg 19,11-13).

În aceastã adiere uºoarã era Domnul. În faþa copiluluidin iesle, Maria a înþeles ceea ce sfântul Pavel avea sã scriecu vreo ºaizeci de ani mai târziu: „Cãci voi cunoaºteþi harulDomnului nostru Isus Cristos, care din iubire faþã de voi,deºi era bogat, s-a fãcut sãrac pentru ca, prin sãrãcia lui,voi sã vã îmbogãþiþi” (2 Cor 8,9).

MISTERELE DE BUCURIE88

Page 89: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Dar pentru Maria surprizele continuã cu vizitele ab-solut neaºteptate care încep. Cine sunt vizitatorii? Maiîntâi, pãstorii. Apariþia lor, într-un prim moment, a în-grozit-o pe sfânta Fecioarã. Pentru noi, aceºti pãstori,buni ºi cuminþi, sunt niºte personaje extrem de simpatice;ce erau însã la vremea aceea, ne-o spune într-o predicãun rabin al timpului: „Nici o condiþie de viaþã nu este atâtde dispreþuitã ca aceea a pãstorilor”. Erau oameni peri-culoºi, de care toatã lumea se temea, dupã cum se temeºi astãzi de beduinii care trãiesc prin munþii ºi pustiurilePalestinei. Meseria de pãstor era identicã cu cea de bandit.Neputând fi controlaþi, ei erau într-adevãr hoþi. Ca ºicriminalii, erau lipsiþi de toate drepturile civile. Era in-terzis orice raport cu ei, dupã cum era interzis sã se cum-pere de la ei lânã, lapte, carne, întrucât aceste produseputeau proveni din furt. Unii rabini învãþau cã, dacã unpãstor cade într-o groapã, nu trebuie scos afarã. Eraudispreþuiþi ºi trataþi ca animalele sãlbatice. Un rabin erascandalizat de expresia psalmistului: „Domnul este pãs-torul meu” (Ps 22,1). Era o insultã la adresa lui Dum-nezeu. Pentru pãstori nu era speranþã de salvare. Nu lise permitea sã facã pocãinþã, întrucât pãcatele lor nuputeau fi iertate. Ei ºtiau cã, atunci când va veni, Mesiaîi va nimici cu suflarea gurii sale. De aceea, mesagerulceresc trebuie sã-i încurajeze: „Nu vã temeþi... vã ves-tesc bucurie, Mesia care s-a nãscut nu este cel pe carevoi îl aºteptaþi ºi de care vã temeþi. Mergeþi ºi-l vedeþi,nu este un judecãtor care stã pe tron, ci un copil, nãscutpe paie, între animale, ca ºi voi”.

Sosesc magii. Altã surprizã. Cu magii era cu desãvâr-ºire interzis sã se discute, sub pedeapsa cu moartea. A-veau legãturi cu diavolii, cãci ce înseamnã magie? Invo-carea puterii satanice. Pe deasupra, erau pãgâni, deci, caºi pãstorii, excluºi de la împãrãþia lui Dumnezeu. Nu le

ÎNCEPUTUL SURPRIZELOR 89

Page 90: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

era îngãduit sã studieze Biblia. Un pãgân care se ocupãde studierea Torei e vrednic de moarte, declarau rabiniitimpului, pentru cã Moise a dat Tora ca moºtenire numaiobºtei Israelului. A-l ucide pe cel mai bun dintre pãgâniînseamnã a ucide pe cel mai bun dintre ºerpi. Cel maibun dintre pãgâni meritã moartea – hotãrau rabinii. Pã-gânii erau consideraþi drept necuraþi, ca ºi cadavrele, caatare, necurate erau casele lor ºi tot ce atingeau ei, in-clusiv preþioasele lor daruri: aurul, smirna ºi tãmâia pecare le-au adus Regelui nou-nãscut. Maria era în mareîncurcãturã. Ce era de fãcut? Sã le primeascã? Sã nu leprimeascã?

Noteazã evanghelistul Luca: „Maria însã pãstra toateaceste cuvinte, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19). ªiavea, într-adevãr, la ce sã reflecteze: de ce Fiul lui Dum-nezeu le vesteºte sosirea sa pe lume tocmai pãstorilor ºimagilor pãgâni, adicã oamenilor celor mai dispreþuiþi,mai ignoranþi, mai pãcãtoºi, excluºi, potrivit teologieitimpului, chiar de la învierea de apoi? De ce tocmai ei,pãstorii, paria Israelului, ºi magii pãgâni, cei care au legã-turi cu principele întunericului, s-au pus în miºcare lavestea primitã ºi au venit sã-l întâlneascã pe Mesia?De ce nu veneau cei care îl aºteptau cu înfrigurare? Ierusa-limul este la o aruncãturã de piatrã. Unde erau preoþiide la templu, unde erau teologii, unde erau rabinii, undeerau exegeþii, unde erau persoanele pioase, unde eraustudenþii în teologie? Cãci ºcolile rabinilor, la Ierusalim,gemeau de studenþi. Maria reflecta la toate acestea îninima ei: Copilul ei – Fiul lui Dumnezeu – venise sã cauteºi sã salveze ce era pierdut, venise pentru cei pãcãtoºi, nupentru cei drepþi, sau, mai exact, pentru cei care trãiesccu iluzia cã sunt drepþi. Ba chiar ºi prezenþa celor douãanimale lângã care se nãscuse Fiul ei era motiv de reflecþie:de ce boul ºi mãgarul, ºi nu altele?

MISTERELE DE BUCURIE90

Page 91: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Spune legenda cã, pe când Iosif ºi Maria erau în drum spreBetleem, un înger a adunat toate animalele ca sã le aleagãpe cele mai potrivite sã-i fie de folos sfintei Familii la grotã.Natural, cel dintâi s-a prezentat leul:– Eu sunt rege, a mugit, sunt vrednic sã-l servesc pe Regelelumii. Mã voi plasa la intrare ºi îi voi sfâºia pe toþi cei carevor încerca sã se apropie de copil.– Eºti prea violent, rãspunde îngerul.Se apropie vulpea. Cu aer viclean ºi nevinovat insinueazã:– Eu sunt animalul cel mai potrivit. Voi fura în fiecare dimi-neaþã pentru Fiul lui Dumnezeu mierea cea mai bunã ºilaptele cel mai parfumat. Voi aduce zilnic Mariei ºi lui Iosifun pui frumos.– Eºti prea necinstitã! rãspunde îngerul.Vine la rând pãunul. κi roteºte coada sa superbã cu penede culoarea curcubeului ºi spune:– Eu voi transforma acel sãrman grajd într-un palat maifrumos decât palatul lui Solomon.– Eºti prea vanitos! rãspunde îngerul.Aºa au trecut rând pe rând toate animalele, lãudându-secu serviciile pe care le-ar putea aduce. Îngerului nu i-a plãcutnici unul. Atunci, vede în apropierea grotei, muncind peogorul unui þãran, cu capul plecat, un mãgar ºi un bou.Îngerul îi întreabã:– Dar voi nu aveþi nimic de oferit?– Nimic! rãspunde mãgarul lãsându-ºi trist urechile în jos.Noi nu cunoaºtem decât munca: apã, paie ºi bãtaie.ªi adaugã boul timid, fãrã a-ºi ridica ochii:– Am putea doar alunga muºtele cu cozile noastre.– Pe voi vã aleg! rãspunde îngerul mulþumit.Maria reflecta la toate aceste lucruri. Este necesar sã

reflectãm ºi noi. Ne putem ajuta de reflecþia sfântuluiAugustin care spune:

Preoþii, scribii, învãþaþii, teologii pe care i-a consultat Irodºtiau precis locul ºi timpul când se va naºte Mesia. Cu indi-caþiile lor, i-au condus pe magi la Cristos. Dar ei nu s-au

ÎNCEPUTUL SURPRIZELOR 91

Page 92: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

miºcat, au fost ca pietrele kilometrice de la marginea dru-mului, ca indicatoarele de la rãscrucile drumurilor, care learatã altora direcþia ºi distanþa, dar ele rãmân neclintite.

Putem fi în serviciul lui Dumnezeu, putem fi plini decunoºtinþe despre Cristos, putem sã le arãtãm altoradrumul spre Cristos, iar noi sã rãmânem totuºi departede Cristos, sã fim excluºi de la împãrãþia lui Dumnezeu.E posibil sã ne-o ia înainte vameºii ºi desfrânatele. În-groziþi de o asemenea perspectivã, sã pãstrãm pe toatãdurata zilei de astãzi în inima noastrã gândurile cares-au expus în aceastã meditaþie ºi sã reflectãm profundasupra lor.

MISTERELE DE BUCURIE92

Page 93: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

CCiinnee eessttee ppeennttrruu,,cciinnee eessttee ccoonnttrraa lluuii MMeessiiaa

Când Fiul lui Dumnezeu coboarã pe pãmânt, în cãu-tarea omului, omul este obligat sã ia atitudine. Gãsimtrei categorii de oameni, care reprezintã trei atitudinidiferite faþã de copilul din ieslea Betleemului.

Cei din prima categorie sunt deþinãtorii puterii careintrã în panicã, se agitã. Ei vãd în Mesia un rival, unconcurent, o ameninþare, un pericol pentru putere ºi, caatare, încearcã prin cele mai criminale metode sã-l eli-mine. Reprezentantul acestei categorii este regele Irod.Meritã sã ne oprim puþin asupra acestui monstru în caresfinþii pãrinþi au vãzut întruchiparea Satanei, în luptãcontra lui Cristos, ºi imaginea, simbolul tuturor prigoni-torilor Bisericii, care au fost ºi vor fi pânã la sfârºitulveacurilor. Irod, „un bãtrân neruºinat care îºi vopseºtepãrul... complet ramolit de bãtrâneþe” – aºa îl descrieistoricul Iosif Flavius. Dar cu bãtrâneþea n-a pierdutnimic din bestialitatea ºi din ambiþia care l-au devorattoatã viaþa. Pervers ºi sadic în viaþa sexualã ºi privatã,Irod îºi organizeazã o curte pãgânã, în care se vedeaude toate: adulter, incest, homosexualitate. Acaparasetronul în mod ilegitim ºi, pentru a-ºi pãstra tronul, cu-noºtea un singur mijloc: teroarea. Cine îi atingea coroanaera destinat morþii. Cobora dintr-o familie de sclavi eli-beraþi. Nu era evreu. Tatãl sãu, Antipater, era un idumeubogat, convertit de nevoie sau din interes la iudaism, iarmama sa, Kipros, se trãgea din familia unui ºeic arab.Un verset din Cartea Deuteronomului spune cã un strãinnu poate fi rege al iudeilor (Dt 15,1). Câþiva rabini mai

Page 94: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

curajoºi explicau poporului acest verset. Irod i-a tãiatpe toþi. A pus în circulaþie un arbore genealogic din carerezulta clar cã se trage din primii evrei întorºi dupã exilîn þarã ºi cã are origini sacerdotale. 45 dintre membriimai cu demnitate ai Sinedriului s-au ridicat împotrivaimposturii. Irod i-a ajutat pe toþi sã se sinucidã în modliber ºi nesilit. Ceilalþi membrii ai Sinedriului, laºii, ser-vilii, au scãpat numai cu confiscarea averilor. Cum ceimai periculoºi puteau fi cei din propria familie, ei au cu-noscut cei dintâi teroarea. Primul care va cãdea victimãeste cumnatul sãu, Aristobul al III-lea, un tânãr nevinovatde 17 ani, pe care Irod îl numise mare preot în frunteaSinedriului. Singura lui vinã a fost cã a trezit entuziasmulºi simpatia poporului în ziua în care a îmbrãcat veºmin-tele sacre. Era periculos. Dã ordin sã fie înecat în baie.Urmeazã bunicul soþiei sale, Prean al II-lea, un bãtrânvenerabil ºi inofensiv, ultimul urmaº al dinastiei Asmo-neilor, moºtenitor de drept al tronului. Este asasinat. Tâ-nãra sa soþie, Mariam, pe care o iubea la nebunie, ºi pentrucare divorþase de prima femeie, este acuzatã pe nedreptde adulter. O ucide din gelozie. Pentru a se consola, Irodîºi va lua succesiv alte nouã soþii, printre care o veriºoarãºi o nepoatã. Ucisã soþia, soacra Alexandra nu mai aveanici o justificare sã mai trãiascã. O asasineazã. κi maiucide un cumnat: pe Costobar. Dar acum este obsedat deideea cã proprii sãi copii ar putea sã-i ia tronul. Îl punepe fratele sãu, Ferora, sã-i stranguleze doi dintre copii:pe Alexandru ºi pe Aristobul. Fratele sãu, martor inco-mod, moare ºi el otrãvit. Îi vine ºi acestui sângeros tiransfârºitul. Istoricul Iosif Flavius îi descrie astfel suferinþelepe patul de moarte: „Febrã, mâncãrime insuportabilãpe tot trupul, dureri intestinale continue, picioarele ºiabdomenul umflate, pãrþile ruºinoase ale trupului cangre-nate cu apariþia viermilor, respiraþie grea, tuse”. Durerile

MISTERELE DE BUCURIE94

Page 95: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

cumplite nu-l elibereazã de obsesia cã-ºi pierde puterea.Numai cu cinci zile înainte de a muri, îl condamnã lamoarte pe fiul sãu, Antipater. „Cel mai feroce tiran dincâþi au existat” – îl numeºte istoricul Flavius, adãugândcã numãrul victimelor a fost infinit ºi cã cei rãmaºi înviaþã au fost aduºi la asemenea suferinþe încât îi invidiaupe cei uciºi. Cine sã-l plângã la moarte? Cu ultimeleputeri, Irod rezolvã ºi problema plânsului. Dã ordin sãfie închise în hipodromul din Ierihon persoanele mai devazã din toate oraºele. Apoi îi dã dispoziþie surorii sale,Salomeea, cu aceste cuvinte:

ªtiu cã evreii vor face sãrbãtoare la moartea mea, dar eusunt în stare sã-i fac sã plângã pentru alte motive ºi,astfel, sã obþin un doliu imens. Când voi muri, pune-i ime-diat pe soldaþi sã-i înconjoare ºi sã-i ucidã pe cei închiºi,astfel încât toatã Iudeea ºi orice familie sã fie nevoitã sãplângã la moartea mea.

Maºina de propagandã a lui Irod lansase ideea în poporcã el, Irod, e Mesia, salvatorul prezis de profeþi, aºteptatulpopoarelor. Ne imaginãm criza de isterie pe care a fãcut-oIrod când magii i-au adus vestea cã a venit pe lume un altrege, un alt Mesia. „Atunci Irod, vãzând cã a fost înºelatde magi, s-a înfuriat ºi a trimis sã fie uciºi, în Betleem ºiîn toate împrejurimile sale, toþi copiii de la doi ani în jos...”(Mt 2,16). Este posibil ca printre prunci sã fi fost ºi uncopil al lui Irod, cãci noteazã istoricul Iosif Flavius: „Cânds-a aflat cã Irod, regele iudeilor, a poruncit mãcelãrireacopiilor pânã la doi ani ºi uciderea propriului copil, (împã-ratul August) a exclamat: «Prefer sã fiu un porc al luiIrod decât un copil al sãu»”. Irod respecta legea evreilor,nu tãia porci, în schimb, îºi tãia proprii copii.

Trecem la a doua categorie. În aceastã categorie gãsimo seamã de indivizi pe care venirea lui Mesia îi lasãcomplet reci, indiferenþi. Nu-i intereseazã, deºi pe ei ar

CINE ESTE PENTRU... 95

Page 96: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

fi trebuit sã-i intereseze în primul rând. Oameni comozi,instalaþi solid în funcþiile ºi confortul lor, oameni în slujbalui Dumnezeu, care trãdeazã interesele lui Dumnezeu.Sunt preoþii, cãrturarii, teologii vremii. Scrie evanghe-listul: „Atunci (Irod) i-a adunat pe toþi arhiereii ºi cãr-turarii poporului ºi a cãutat sã afle de la ei unde avea sãse nascã Cristos” (Mt 2,4). Informaþia, documentatã cucitate biblice, este precisã. ªtiau prea bine mãsurile pecare le va lua tiranul dupã asemenea informaþie. Darnici unul dintre ei nu s-a deplasat la Betleem sã averti-zeze sfânta Familie, ca sã fugã, sã-l salveze pe copil. Aceºtiaau fost primii informatori, primii turnãtori la duºmaniilui Cristos. Oameni laºi, servili, meschini, oportuniºti,profitori, compromiºi, aliaþi cu clica de la putere, pentrua-ºi putea realiza ambiþiile lor, egoismul, dorinþa de par-venire ºi cãpãtuire. Membrii mai de seamã ai Sinedriuluisunt creaturile lui Irod. Pe preoþii, pe cãrturarii careaveau curajul sã deschidã gura ºi sã spunã adevãrul,tiranul îi taie sau, cel puþin, îi marginalizeazã. Aceºtiprofitori aserviþi puterii politice nu numai cã nu au fãcutnimic ca sã-l salveze pe Mesia, dar, foarte probabil, fãceaupropagandã, erau angajaþi în serviciul cultului personali-tãþii tiranului, proclamându-l pe acesta Mesia, salvatorul,aºteptatul popoarelor, bãteau din palme. Indivizii dinaceastã categorie sunt mai vinovaþi ca Irod. Irod n-areuºit sã-l omoare pe Cristos. Ei vor reuºi 33 de ani maitârziu. Reprezentanþii lui Dumnezeu pe pãmânt aveausã-l ucidã pe Fiul lui Dumnezeu. Irod, tiranul, nu fãcusenimic altceva decât sã ofere cerului ºi Bisericii un buchetde martiri. Au fost pruncii nevinovaþi.

A treia categorie: cei care se pun în miºcare, fãrã întâr-ziere, ca sã-l gãseascã ºi sã-l adore pe Mesia. Sunt pãs-torii ºi magii pãgâni. Singurii care beneficiazã de venirealui Cristos în lume. Despre ei v-am vorbit în meditaþia

MISTERELE DE BUCURIE96

Page 97: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

precedentã: bandiþi, necuraþi, pãgâni, excluºi în ochiilumii de la mântuire, dar, în realitate, singurii bene-ficiari ai mântuirii, pentru cã se recunosc cu sinceritateceea ce sunt: pãcãtoºi, fãrã a-ºi pune masca fãþarnicã ºiinteresatã a sfinþeniei ºi nevinovãþiei pe care nu o au.Cu aceºti pãstori ºi cu aceºti magi începe o serie de sur-prize pe care le gãsim în Evanghelii, ºi care ne pun pegânduri.

Noutatea creºtinã este vestitã ºi devine proprietateacelor din afarã, adicã a celor excluºi în ochii lumii de lamântuire, iar cei dinãuntru sunt daþi de ruºine. Astfel,Cristos se descoperã ca Mesia unei femei din Samaria,o excomunicatã care, pe deasupra, în viaþa ei moralã, nuera de dat ca exemplu. Porunca cea nouã a iubirii nu esteilustratã de exemplul oferit de un preot sau de un levit,ci de un samaritean, de un excomunicat. Isus avea 12prieteni. Nici unul dintre aceºtia nu l-a ajutat sã poartecrucea pe Calvar. A fost un strãin care venea din afarã:Simon din Cirene. Primul om care urcã cu Cristos în cer,primul sfânt creºtin, singurul canonizat direct de Cristos,este un criminal: tâlharul de la dreapta. Pe Calvar, uimi-toarea mãrturisire de credinþã iese din gura unui ofiþer,ºi acesta pãgân.

Cele trei categorii de oameni, pe care le descoperim lavenirea lui Cristos în lume, continuã ºi vor continua sãexiste pânã la a doua sa venire. Noi în care ne situãm?Pentru a gãsi rãspunsul este necesar sã urmãm cuvântulsfântului Augustin : „In te ipsum redi – Intrã în tineînsuþi. Cunoaºte-te pe tine însuþi, fii conºtient de ce eºtiºi de ce nu eºti. Nimeni nu-þi spune sã fii ceva mai puþindecât eºti, dar recunoaºte ceea ce eºti”. Avem aceeaºitransparenþã, sinceritate în a ne recunoaºte pãcãtoºeniaºi faptele noastre, ca pãstorii? Sau trãim o viaþã de nesince-ritate, de duplicitate, de ipocrizie, de triºare, de minciunã

CINE ESTE PENTRU... 97

Page 98: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

în ochii noºtri ºi-n ochii altora, de luptã continuã în ane justifica, mai ales prin minciunã, faptele ºi de a necrea în ochii altora imaginea unei corectitudini pe carenu o avem? În acest caz, „adevãrul vã va face liberi”.Numai adevãrul din noi înºine, pe care-l recunoaºtem cusinceritate, ne poate conduce ºi pune în contact cu cel careeste calea, adevãrul ºi viaþa.

MISTERELE DE BUCURIE98

Page 99: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„„ÎÎnnvvããþþaaþþii ddee llaa mmiinnee””

Într-o zi caldã de varã, un þânþar zbura de ici-colo prin vãz-duh, fãrã nici o þintã precisã. Nu departe, sub un copac,dormea liniºtit un om. Þânþarul îl vede, dar deocamdatãomul nu-l intereseazã. Dintr-o datã, observã ceva straniu.Spre om, la numai câþiva metri, se târa un ºarpe veninos.Doar câteva clipe încã ºi îºi înfingea colþii în piciorul lui.Þânþarul ºi-a zis: „Trebuie sã-l salvez!” Pe loc a aterizatîn picaj pe nasul lui ºi i-a aplicat o înþepãturã puternicã pevârful nasului. Omul s-a trezit pe loc. Simþind înþepãtura,s-a lovit peste nas ºi a stâlcit cu palma þânþarul. În aceeaºiclipã a vãzut ºarpele la numai câþiva centrimetri de piciorulstâng. S-a salvat, dar l-a ucis pe cel care l-a salvat.

Isus pe cruce, recitând psalmul 22, se numeºte pe sineo insectã, un vierme cãlcat în picioare, strivit de cei pecare îi salveazã de la pieirea veºnicã. Dar aceastã ima-gine de vierme este mult mai evidentã atunci când, casã spun aºa, aterizeazã, coboarã pe pãmânt în ieslea graj-dului din Betleem.

Sfântul Pavel le scrie filipenilor:Sã aveþi în voi acelaºi gând care era în Cristos Isus. El, fiinddin fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriuegalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând fireasclavului, devenind asemenea oamenilor... S-a umilit pe sine,fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pecruce... Sã nu faceþi nimic din duh de ceartã sau din laudãdeºartã” (Fil 2,5-8; 2,3).

Iatã lecþia pe care ne-o dã Fiul lui Dumnezeu care iachip de sclav: umilinþa. Cuvântul provine din douã cuvintelatineºti: humi alitus – cel care se hrãneºte cu pãmânt,

Page 100: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

cel culcat la pãmânt, cu gura în þãrânã, ca Abraham careîi spunea lui Dumnezeu: „Îi voi vorbi stãpânului meu,deºi sunt praf ºi cenuºã” (Gen 18,27).

Dintre toþi sfinþii pãrinþi, dintre toþi scriitorii Bisericii,nimeni nu a scris atât de frumos ºi de profund despreumilinþã ca sfântul Augustin. Spicuiesc, în continuare,câteva dintre reflecþiile sale. La temelia sfinþeniei stãumilinþa. Spune într-o predicã: „Vrei sã fii sus? Începede jos. Te pregãteºti sã ridici foarte sus construcþia sfin-þeniei? Pregãteºte mai întâi temelia care este umilinþa”.

Unui tânãr cu numele de Dioscor, însetat de adevãr,care îi ceruse lãmuriri cu privire la multe probleme defilozofie ºi de literaturã, dând dovadã de multã mândrieºi vanitate tinereascã, sfântul Augustin îi rãspunde:

Dragul meu Dioscor, aº vrea ca tu sã te supui sincer pietãþii,fãrã a cãuta o altã cale pentru a ajunge la adevãrul temeinicdecât aceea pe care a trasat-o cel care, Dumnezeu fiind, avãzut slãbiciunea paºilor noºtri. Or, care este aceastã cale?Prima este umilinþa, a doua umilinþa, a treia umilinþa. ªiori de câte ori m-ai întreba, mereu þi-aº da acelaºi rãspuns.

Umilinþa mai are douã nume: adevãrul ºi sinceritatea.În esenþa sa, umilinþa înseamnã sã recunoºti adevãrul,adicã sã recunoºti ce eºti. Apostolul, condamnând mândria,nu a zis: „Nu ai nimic!” Ci a zis: „Ce ai ce nu ai primit?”

Pentru ce trebuie sã trãim permanent în umilinþã? Epis-copul de Hippona dezvoltã un gând extraordinar: Pentrucã suntem pãcãtoºi, chiar dacã nu am pãcãtuit. Dumnezeune iartã chiar ºi pãcatele pe care nu le-am fãcut, ne iartãîn sensul cã ne-a împiedicat cu harul sãu sã le facem.Sfântul Augustin aminteºte cã la vârsta de 16 ani furasepere. Cuprins de remuºcãri, în cartea sa intitulatã Con-fesiuni, îºi exprimã speranþa cã Dumnezeu l-a iertat, darnu numai de hoþia aceasta. Scrie: „Atribui harului tãu

MISTERELE DE BUCURIE100

Page 101: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

faptul cã pãcatele mele s-au topit ca gheaþa. Atribui ha-rului tãu ºi tot rãul pe care nu l-am fãcut... Mãrturisesc,mi-au fost iertate pãcatele pe care le-am comis cu liberãvoinþã ºi pe cele pe care m-ai ajutat sã nu le comit”.

Iar fecioarelor, într-un tratat destinat lor, le scrie:Pe bunã dreptate ºi cu înþelepciune, fecioara lui Dumnezeutrebuie sã considere ca fiindu-i iertate toate pãcatele pe careDumnezeu a ajutat-o sã nu le comitã... nu-l iubiþi, aºadar,pe Dumnezeu puþin, ca ºi când el v-ar fi iertat puþin, ci iu-biþi-l mult, fiindcã v-a iertat mult... Într-adevãr, dacã cinevase pãstreazã curat de la început pânã la sfârºit, este Dum-nezeu cel care îl þine în picioare. ªi dacã cineva, din desfrânatce era, se întoarce ºi devine curat, este Dumnezeu cel careîl pune din nou pe picioare.

Dar motivul determinant care ne obligã la umilinþã esteexemplul lui Cristos, pe care marele episcop, sfântul Au-gustin, îl numeºte doctor humilitatis Christus. Vorbeºtecu deosebitã predilecþie despre „incredibila umilinþã”a întrupãrii, despre umilinþa lui Dumnezeu, lucru nemai-auzit în istoria religiilor. Umilinþa este o virtute esenþial-mente creºtinã. Comentând cuvintele lui Isus: „Învãþaþide la mine, cã sunt blând ºi smerit cu inima”, sfântulAugustin scrie o paginã de o extraordinarã frumuseþe:

Cristos nu a spus: învãþaþi de la mine sã creaþi lumea sausã înviaþi morþii, ci învãþaþi de la mine, cã sunt blând ºismerit cu inima. O, mântuitoare învãþãturã! O, Învãþãtorºi Domn al muritorilor, cãrora moartea le-a fost oferitã ºipusã în cupa mândriei. Nu a voit Învãþãtorul sã propunãaltceva decât ceea ce el însuºi fãcea. Te vãd, Isuse bune, cuochii credinþei, pe care tu însuþi mi i-ai deschis, strigândcãtre neamul omenesc reunit parcã în adunare generalã:„Veniþi ºi învãþaþi de la mine!” O, Fiu al lui Dumnezeu, princare toate s-au fãcut... te întreb: sã venim, sã învãþãm de latine ce? Iar el rãspunde: cã sunt blând ºi smerit cu inima.

„ÎNVÃÞAÞI DE LA MINE” 101

Page 102: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Aici sunt, aºadar, adunate toate comorile înþelepciunii ºi aleºtiinþei, pe care le-ai ascuns în tine, de vreme ce trebuiesã învãþãm de la tine ca pe un lucru sublim cã tu eºtiblând ºi smerit cu inima? Este aºa mare lucru sã fii mic,încât nu poate fi absolut învãþat, dacã nu l-ai fi realizattu însuþi, care eºti atât de mare? Fãrã îndoialã! Într-adevãr,omul nu-ºi poate gãsi liniºtea în alt mod decât distrugândacea chinuitoare tumoare din cauza cãreia se crede mare,când în ochii tãi nu este decât o boalã.

Imaginea nu putea ieºi decât din mintea unui geniuca sfântul Augustin: mândria e un cancer, o tumoare, oexcrescenþã a cãrnii, pe care omul, vãzând-o, se bucurã,îºi face iluzia cã a crescut, a devenit mai mare, s-a adãugatceva la fiinþa lui, când, de fapt, nu-i nimic altceva decâtsemnul unei boli incurabile. Asta este mândria! Cancerulsufletului. ªi adaugã: „Isus Cristos a ucis mândria cu umi-linþa sa ºi cu umilinþa sa ne-a trasat nouã drumul; deoa-rece prin mândrie ne-am îndepãrtat de Dumnezeu, nuputem sã ne întoarcem la el pe altã cale decât pe caleaumilinþei”.

Marele episcop recunoaºte deschis cã, personal, celmai mult are de luptat cu ispitele de mândrie. ªi îºi des-crie lupta pe care o are de purtat împotriva unei formede mândrie care poate compromite foarte uºor tot aposto-latul unui slujitor al lui Dumnezeu, ºi anume, e vorba dedorinþa de popularitate cu orice preþ, exact ca politicieniicare smulg voturile ºi popularitatea pe toate cãile, exactca artiºtii care nu au alt ideal în viaþã decât aplauzelespectatorilor. Astfel, ca sã nu primeascã critici în loc delaude, slujitorul lui Dumnezeu închide ochii la toate, numai face nici o observaþie, nu mai ia nici o mãsurã, ca sãnu-ºi piardã popularitatea. Când se face politicã pentrupopularitate este grav. Când se face artã pentru aplauzeeste ridicol. Când se sacrificã interesele lui Dumnezeu

MISTERELE DE BUCURIE102

Page 103: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

pentru a fi lãudat ºi pentru a nu avea duºmani este trã-dare, este lucru extrem de grav.

La o predicã, cu ocazia aniversãrii consacrãrii episco-pale, sfântul Augustin le spunea credincioºilor în bisericã:

Care va fi astãzi primul meu gând, dacã nu acela de a vãreaminti pericolul în care mã aflu?... Pericolul pentru mineconstã în aceasta: sã þin cont de laudele voastre ºi sã închidochii la conduita voastrã. O ºtie cel sub ochii cãruia vorbesc,mai mult, sub ochii cãruia gândesc, cã laudele poporului nuîmi fac plãcere, ci sunt pentru mine, mai degrabã, cauzã deneliniºte ºi chin, gândindu-mã cum trãiesc cei care mãlaudã. Nu vreau sã fiu lãudat de cãtre cei care duc o viaþãrea. Detest lucrul acesta, îl urãsc, îmi cauzeazã durere, nuplãcere.

În sfârºit, sfântul Augustin ne atrage atenþia asupraunei umilinþe ipocrite: forme exterioare prin care se în-cearcã a se da impresia de umilinþã. Aceasta este formacea mai rafinatã ºi respingãtoare de mândrie.

Mândria nu este un pãcat, este mama tuturor pãca-telor. Pentru o cercetare a conºtiinþei, dau o parte din listape care o face sfântul Ioan Gurã de Aur a pãcatelor ce izvo-rãsc din mândrie: violenþa, invidia, certurile, calomniile,acuzele, minciunile, ipocrizia, intrigile, satisfacþia pentruinsuccesele colegilor, întristarea pentru succesele lor, do-rinþa de a fi lãudat, dorinþa de onoruri, lãudãroºenia,servilismul, dispreþul faþã de alþii, critici ºi atacuri pe laspate, lipsa curajului de a spune adevãrul în faþã, vanitateaîn îmbrãcãminte, în comportament, în felul de a vorbi,lipsa de curaj în a-þi recunoaºte greºelile ºi a-þi cere scuze.

„ÎNVÃÞAÞI DE LA MINE” 103

Page 104: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

SS-aa ddeessppuuiiaatt ppee ssiinnee

Existã o constatare istoricã ce nu poate fi pusã în dis-cuþie, ºi anume, pentru cei care se consacrã lui Dumnezeubunãstarea înseamnã mediocritate. Viaþa de lux, de huzur,de satisfacere a tuturor capriciilor, cuvântul „sacrificiu”,renunþare, fiind un cuvânt fãrã sens, fãrã valoare, nunumai cã îi izoleazã de popor, dar duce automat la decã-derea religioasã ºi moralã a poporului creºtin. ªi iarãºieste un lucru uºor de constatat în istorie cã o reformãadevãratã în Bisericã ºi în societate a avut loc numaiatunci când s-au gãsit oameni generoºi, care au pãrãsitviaþa lor de comoditate ºi au îmbrãþiºat viaþa celor sãraci.

Sã ne gândim la sfântul Francisc de Assisi. Într-o zi,ascultã impresionat normele date de Isus cu privire ladezlipirea de bani ºi de lucrurile pãmântului. Exclamãplin de bucurie: „Iatã ce voiesc, iatã ce caut, iatã ce doresccu toate fibrele inimii mele”. Renunþã pânã ºi la hainelede pe el. Este taxat drept idealist, drept poet, drept omcare nu este cu picioarele pe pãmânt. Dar iatã cã atragemii ºi mii de tineri ºi de tinere care îi urmeazã exemplul.

Iatã-l pe sfântul Dominic. Îi trimite pe fraþii sãi sã pre-dice fãrã bani, fãrã provizii, încrezãtori numai în Tatãldin ceruri, care hrãneºte pãsãrile cerului ºi îmbracã criniicâmpului. Aceºti oameni, cu mâinile goale, reuºesc sã con-verteascã regiuni întregi de eretici, pe care armatele decruciaþi, înarmaþi pânã în dinþi, nu reuºiserã sã-i aducãla ordine.

Cu câtva timp în urmã, a murit la Roma pãrinteleArrupe, fostul general al iezuiþilor. El scrie undeva acestecuvinte: „Cel mai bun serviciu pe care cãlugãrii îl pot face

Page 105: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

astãzi omenirii este acela de a da o mãrturie anticonfor-mistã trãind o viaþã austerã ºi frugalã, oferind lumii înpropria lor persoanã o interpretare autenticã ºi elibera-toare a Evangheliei”.

Existã pericolul real ca noi sã vedem ºi sã cãutãm înpreoþie cu totul altceva decât idealul sublim la care necheamã Cristos. Nu interesele lui Dumnezeu, ci propriileinterese, dorinþa de cãpãtuire, de înavuþire, de viaþã bunã,nu mântuirea sufletelor, ci „lâna ºi laptele oilor”, cum seexprimã sfântul Augustin. Este posibil ca, prin predicanoastrã, cu vorba, mai târziu sã dãm mãrturie pentruCristos ºi pentru evanghelie, iar cu viaþa noastrã sã dãmaltã mãrturie. Este posibil ca viaþa noastrã sã fie o in-sultã la adresa sãrãciei ºi suferinþele celorlalþi. Prinincoerenþa noastrã, nici nu ne dãm seama cât de absurdã,de inutilã ºi de ridicolã poate deveni viaþa noastrã, pecare pretindem cã o sacrificãm lui Dumnezeu din iubirefaþã de el ºi de oameni. Ne putem face impresia cã suntemeroi ºi, în realitate, sã nu fim în stare sã sacrificãm nimic.Ca în povestea cu tânãrul acela care plecase departe lamuncã. Era logodit. Într-o scrisoare, o anunþã pe logod-nica sa cã duminica viitoare se întoarce acasã ºi ce fericiteste cã are sã o întâlneascã! ªi descrie ce este în staresã facã de dragul ei: „Pentru tine aº ocoli pãmântul pe jos,aº trece înot Atlanticul, aº escalada munþii Himalaya, aºmerge pe cãrbuni aprinºi cu picioarele goale, m-aº luptacu fiarele sãlbatice, m-aº lãsa jupuit de viu ca sfântulBartolomeu” º.a.m.d. În încheiere: „La revedere, peduminicã, la întâlnirea fixatã. Dacã nu plouã!”

Nu spunem noi: Doamne, te iubesc din toatã inima,din tot sufletul, din toate puterile? De dragul tãu ºi lachemarea ta, am pãrãsit totul ca sã te urmez. Sunt gatasã-mi dau ºi viaþa pentru tine. ªi când, la o adicã, nepoticnim de o nimica toatã. Iatã pentru ce trebuie sã avem

S-A DESPUIAT PE SINE 105

Page 106: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

mereu îndreptate privirile spre ieslea Betleemului ºi sãreflectãm permanent la cuvintele sfântului Pavel, carene spune cã Isus, Dumnezeu fiind, s-a despuiat pe sine,bogat fiind, s-a fãcut sãrac pentru noi pentru ca noi sã neputem îmbogãþi (sufleteºte) cu sãrãcia lui (cf. Fil 2,6-7;2Cor 8,9). Fiul lui Dumnezeu îmbrãþiºeazã sãrãcia radi-calã. Când vine pe lume, nu este loc pentru el în casa depoposire, îi este rezervat un grajd. Se naºte într-o familiesãracã. Pãrinþii lui oferã la templu douã turturele, darulcelor sãraci. Lucreazã ºi trãieºte între sãraci. Nu are opiatrã pe care sã-ºi plece capul. Toatã viaþa este alãturide sãraci, de bolnavi, de suferinzi. Moare sãrac, fãrã hainepe el, gol. Pe mama sa o lasã la picioarele crucii. Sãrãciaurcã cu el pe cruce. Nu are nici loc de îngropare. Un strãinîºi face milã ºi-l primeºte în mormântul sãu.

De fapt, ceea ce iubeºte Isus nu este sãrãcia în sine, ciomul sãrac ºi suferind. Sãrãcia în sine a fost întotdeaunaun rãu, rodul pãcatului personal sau social. Sãrãcia nueste un ideal, ci iubirea este un ideal. Isus este solidarcu sãracii, se identificã cu ei ºi sãrãcia are valoare numaiîntrucât este expresia iubirii care se sacrificã. Sãrãcianu este în buzunarul omului, ci în inima lui, întrucât izvo-rãºte din iubire. Fericiþi cei sãraci cu duhul, cu inima, ceia cãror sãrãcie izvorãºte din iubire. De aici lupta neoste-nitã împotriva egoismului din noi înºine. Sãrãcia nu esteatât un exerciþiu de ascezã, de austeritate, cât, mai de-grabã, un exerciþiu de iubire, care te face sã fii sensibilºi solidar cu cel lipsit, sã renunþi, sã împarþi cu cel carenu are sau are mai puþin decât tine.

Dragostea de sãraci – dragostea efectivã, tradusã înfapte, care nu trebuie confundatã cu sentimentul ste-ril – este o noutate creºtinã absolutã. Chiar în VechiulTestament, cu tot protestul profeþilor împotriva celorcare se îmbogãþesc din nedreptãþi, sãracul rãmâne omul

MISTERELE DE BUCURIE106

Page 107: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

dispreþuit, pedepsit, blestemat de Dumnezeu pentru pãca-tele sale. Cât priveºte pãgânismul, sentimentul de iubiresau de compãtimire faþã de sãrac nu exista. Luxul puþinilorbogaþi, în comparaþie cu sãrãcia gloatelor, era izbitor. Rarun stãpân de sclavi roman avea mai puþin de o mie decostume. Poetul Horaþiu ne informeazã cã un oarecareLucullus a împrumutat odatã unui impresar de teatrucinci mii de hlamide (mantii) de care acesta avea nevoiepentru punerea în scenã a unei piese. Este drept cã erauo serie de filozofi care dispreþuiau bogãþiile ºi le aban-donau, dar o fãceau din extravaganþã, ca Diogene, careºi-a pãrãsit casa pentru a locui într-un butoi, sau din mo-tive egoiste de comoditate, precum Crates, care a aban-donat bogãþiile, banii, ca sã poatã dormi cu casa descu-iatã, fãrã frica de hoþi. Poporul îi dispreþuia pe aceºtifilozofi, numindu-i cinici în greceºte – în traducere, „câini”.Aceastã noutate adusã de Cristos, noi suntem chemaþisã o continuãm în lume, sã o predicãm, nu cu vorbe – dedemagogie este sãtulã lumea –, ci cu viaþa noastrã.

Logica lumii este aceasta: cine are bani, acela valoreazãceva, este puternic, stãpâneºte lumea, este tare, este cineva.Cristos rãstoarnã aceastã logicã ºi spune: cine este sãrac,cine se sacrificã, cine renunþã, acela are valoare, acelaeste puternic. Conciliul ne învaþã: „Dupã cum Cristos arealizat opera rãscumpãrãrii în sãrãcie ºi prigoanã, totastfel ºi Biserica este chematã sã urmeze aceeaºi cale,pentru a împãrtãºi oamenilor roadele mântuirii” (LG 8).

Aceastã obligaþie revine, în primul rând, slujitoriloraltarului. Conciliul al II-lea din Vatican spune:

Preoþii, nelipindu-ºi în nici un fel inima de bogãþii, sã evitepururi orice fel de lãcomie ºi sã se fereascã atent de oriceactivitate ce ar putea avea aspect de comerþ.Mai mult, ei sunt îndemnaþi sã îmbrãþiºeze sãrãcia de bunã-voie, prin care se fac asemenea lui Cristos în chip mai vizibil,

S-A DESPUIAT PE SINE 107

Page 108: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

mai disponibil pentru slujirea lor sacrã. Într-adevãr, Cristos,bogat fiind, s-a fãcut pentru noi sãrac, pentru ca prin sãrãcialui sã ne îmbogãþeascã. La rândul lor, apostolii au dat mãr-turie prin pilda lor cã darul gratuit al lui Dumnezeu tre-buie transmis tot în mod gratuit ºi au ºtiut la fel de binesã fie în belºug ºi sã îndure lipsã (PO 17).

Pentru a fi ceea ce Biserica vrea sã fim, sã începem depe acum lupta grea cu noi înºine. E necesar un exerciþiupermanent de transformare a inimii, de înlocuire a egois-mului cu sentimente de dragoste, de dãruire prin micilejertfe ºi renunþãri pe care le putem face din iubire faþãde Dumnezeu în favoarea celor din jurul nostru. Nu estevorba de renunþat la marile averi pe care nu le avem, cide renunþat la micile patimi care ne þin legaþi de pãmânt.Sã fim întotdeauna mulþumiþi cu ceea ce providenþa nedã, spunând aceste douã cuvinte pe care un renumit car-dinal al Bisericii le-a scris deasupra patului sãu: Mori-turo sat – ca unul care într-o zi va trebui sã mor, amîntotdeauna destul.

Poate veþi spune: noi nu ne pregãtim sã devenim cãlu-gãri, noi nu vom face vot de sãrãcie. Atenþie! Tânãrulbogat din evanghelie, pe care Isus l-a invitat sã vândã totul,sã dea sãracilor ºi sã-l urmeze, nu era chemat la cãlu-gãrie. Apostolii care au lãsat totul ºi l-au urmat pe Cristosnu erau chemaþi la cãlugãrie. Nu i-a dus Cristos la mãnãs-tire. Tuturor, dar, mai ales, nouã care am acceptat invitaþiade a deveni ucenicii sãi, Isus ne spune:

Nu vã adunaþi comori pe pãmânt, unde moliile ºi rugina ledistrug ºi unde hoþii le sapã ºi le furã. Adunaþi-vã comoriîn cer, unde nici moliile, nici rugina nu le distrug ºi undehoþii nu le sapã ºi nu le furã. Cãci unde este comoara voastrãacolo va fi ºi inima voastrã (Mt 6,19-20).

MISTERELE DE BUCURIE108

Page 109: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

SSaannccttaa VViirrggoo vviirrggiinnuumm((II))

Quia per mirabile mysterium et inenarrabile sacramentumUnigenitum tuum virgo sacra concepit et caeli dominumclausis portavit visceribus: quae virum non cognovit, materest, et post partum virgo est.

Într-adevãr, este un mister admirabil ºi o tainã negrãitãceea ce ne spune liturghia romanã în prefaþa sãrbãtoriide la 1 ianuarie: Maria naºte, devine mamã, ºi totuºi,rãmâne fecioarã. O datã cu întruparea Fiului lui Dum-nezeu se realizeazã o nouã creaþie. Se cuvenea ca Isus,noul Adam, sã se nascã dintr-o fecioarã, aºa cum primulAdam fusese scos din pãmânt virgin – terra virgo – intact,nelucrat încã, necultivat de om, nerãnit de fierul plugului.Scrie unul dintre sfinþi pãrinþi (Maxim din Torino):

Adam s-a nãscut din pãmânt virgin; Cristos a fost formatdin Fecioara Maria. Solul matern din care a fost extras celdintâi nu fusese încã deschis de fierul plugului; taina ma-ternã din care a ieºit cel de-al doilea nu a fost violatã depatimã trupeascã. Adam a fost plãmãdit din þãrânã de mâi-nile lui Dumnezeu; Cristos a fost plãmãdit în sânul maternde Duhul lui Dumnezeu. ªi unul, ºi altul, îl au, deci, pe Dum-nezeu de tatã ºi o fecioarã de mamã. ªi unul, ºi altul, cumspune evanghelistul, erau „fii ai lui Dumnezeu”.

Aluzie la genealogia datã de sfântul Luca, ce se încheiecu aceste cuvinte: „... Isus... fiul lui Adam, iar acesta,fiul lui Dumnezeu”.

Isus este noul Adam, Maria, noua Evã. Dar în aceastãnouã creaþie, spre deosebire de prima, nu Eva este scoasãdin Adam, ci Adam este scos din Eva. ªi ce fel de mamãa Fiului lui Dumnezeu ar fi fost Maria dacã nu ar fi fost

Page 110: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

o nouã creaþie, o nouã Evã, ci ar fi fost o simplã fiicã aprimei Eve? Ne-o spune rabi Iehoºua, rãspunzând la treiîntrebãri: „Pentru ce femeia are nevoie sã se dea cu par-fum, iar bãrbatul nu are nevoie sã se dea cu parfum?”Rãspuns: „Bãrbatul a fost creat din pãmânt, iar pãmântulnu miroase niciodatã. Femeia a fost creatã din coasta luiAdam, dintr-un os învelit cu carne. Dacã þii carnea treizile fãrã sã o sãrezi, intrã în putrefacþie ºi miroase”.„Pentru ce glasul femeii este mai zgomotos decât al bãr-batului?” Rãspuns: „Dacã umpli o oalã cu carne, nu facezgomot, dar dacã pui înãuntru un os, imediat face zgo-mot”. „Pentru ce bãrbatul se lasã mai uºor convins, iarfemeia se lasã atât de greu convinsã?” Rãspuns: „Adama fost creat din pãmânt, ºi când arunci un strop de apãpe pãmânt, pãmântul îl soarbe deîndatã. Eva este creatãdin os, ºi chiar dacã þii mai multe zile un os în apã, apanu intrã în el”.

În Evanghelii ºi în toatã tradiþia Bisericii e afirmatãclar fecioria Mariei înainte de naºtere, la naºtere, dupãnaºterea lui Isus. Fecioria Mariei nu trebuie consideratãdoar în înþelesul fizic, biologic al cuvântului, ci în înþe-lesul profund teologic, simbolic, intenþionat de Dumnezeuprin aceastã minune. O minune a Creatorului, care estesemn ºi argument al minunii, al creaþiei sãvârºite în sânulei, cãci acþiunea Duhului Sfânt în momentul întrupãriie un act creator, ºi nu un act conjugal. Întruparea este ocreaþie, nu o procreaþie. Ca atare, expresia: „Maria, mi-reasa Duhului Sfânt”, folositã de mistici ºi poeþi, trebuiaconsideratã cu multã precauþie, pentru a se evita oriceaparenþã de teogamie, adicã de împreunare a divinitãþiicu pãmântencele. Luca face din Maria argumentul, do-vada cã cel ce se naºte din ea va fi Fiul lui Dumnezeu.

Maria a spus cãtre înger: „Cum va fi aceasta, din momentce nu cunosc bãrbat?” Rãspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul

MISTERELE DE BUCURIE110

Page 111: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Sfânt va veni asupra ta ºi puterea Celui Preaînalt te vaumbri; de aceea, sfântul care se va naºte va fi numit Fiullui Dumnezeu” (Lc 1,34-35).

Datã fiind legãtura indisolubilã dintre fecioria Marieiºi calitatea de Fiu al lui Dumnezeu a lui Cristos – ob-servã un autor modern –, cine neagã fecioria Mariei,automat ºi în mod necesar, face ºi pasul urmãtor: neagãdivinitatea lui Cristos.

Sfântul Augustin, în tratatul De sancta virginitate,rezumã în câteva cuvinte un alt argument îndrãgit desfinþii pãrinþi ai Bisericii în favoarea fecioriei Mariei:Maria este icoana Bisericii: „Era necesar ca, printr-o mi-nune uimitoare, Capul nostru (Cristos) sã se nascã dupãtrup dintr-o fecioarã. El vrea sã dea de înþeles cã membrelesale trebuie sã se renascã dupã spirit, din Fecioara Bise-ricã”. Maria, mamã ºi fecioarã: scandal pentru exegezaraþionalistã, nebunie pentru mentalitatea pãgânã ºi mate-rialistã a omului de astãzi; dar pentru cei care se mântuiesc,ea este puterea ºi înþelepciunea lui Dumnezeu, dacã neeste îngãduit sã parafrazãm cuvintele apostolului Pavel.

Exegeza raþionalistã, pentru a masca necredinþa însupranatural, sau, cel puþin, imposibilitatea lui Dumnezeude a face minuni, a creat mitul demitizãrii. Fecioria Mariei,ca ºi alte relatãri ale Evangheliei, nu ar fi decât niºte po-vestiri pe care autorii evangheliilor le-ar fi preluat dinmitologie pentru a exprima anumite idei. Am crede cãteoria este nouã, cã a fost inventatã de exegeþii moderni.Nu este adevãrat. Ea a fost lansatã deja în primele veacuriale creºtinismului, de vreme ce unul dintre scriitorii bise-riceºti, Isidor de Pelusio, preot la Alexandria, în Egipt,scria pe la anul 400:

Tu mã întrebi: ce cred în plus ºi diferit de religia noastrã ceicare trãiesc în rãtãcire ºi grecii, politeiºtii, care numãrã

SANCTA VIRGO VIRGINUM (I) 111

Page 112: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

printre divinitãþile lor ºi o mamã a zeilor, de vreme ce ºi noicredem într-o mamã a lui Dumnezeu? Ascultã, deci, în douãcuvinte ceea ce doresc ca tu sã înþelegi cu inimã sincerã.Pãgânii au cunoscut o mamã a zeilor, chiar ºi a celor maimari, care a zãmislit ºi a nãscut în dezmãþ ºi în amorurilecele mai respingãtoare, astfel încât aceastã mamã a zeilornu a ignorat ºi nu a ocolit nici o formã de desfrânare. Daraceea pe care noi o mãrturisim a fi mamã a Dumnezeuluinostru întrupat, ºi care a zãmislit un fiu, unul nãscut, într-omanierã absolut unicã, aceastã mamã este ignoratã de toatenaþiunile omeneºti, care nu cunosc nimic despre o naºterefãrã bãrbat ºi fãrã patã.Oricine se apropie de acest mare mister al naºterii fecio-

relnice a lui Cristos din Maria trebuie sã o facã în spiritde credinþã ºi cu profundã umilinþã, spunând mai întâirugãciunea sfântului Anselm: „Nu încerc, Doamne, sã pã-trund adâncimea ta, pe care nicicum nu o pot mãsura cumintea mea, dar doresc sã înþeleg puþin adevãrul tãu, pecare inima mea îl cere ºi îl iubeºte”.

Maria este invocatã cu titlul de sfântã Fecioarã a fecioa-relor, întrucât ea a introdus în lume o formã de viaþãnecunoscutã mai înainte: viaþa de feciorie, de celibat,pentru împãrãþia cerurilor. Sfântul Grigore Nisenul vedeo figurã, o profeþie a Mariei, mama lui Isus, în Maria dinVechiul Testament, despre care Cartea Exodului noteazã:Dupã trecerea Mãrii Roºii, „Maria, prorociþa, sora luiAron, a luat în mânã o tamburinã ºi toate femeile auvenit dupã ea bãtând în tamburine ºi dansând”. Mariadin Vechiul Testament, spune sfântul Grigore Nisenul,nu era cãsãtoritã, cãci dacã ar fi fost cãsãtoritã, Scrip-tura i-ar fi spus dupã numele bãrbatului, nu ar fi numit-osora lui Aron. Maria, mama lui Isus, spune acelaºi SfântPãrinte, a luat ºi ea o tamburinã. Ea a vestit lumii fecioriaºi la cântecul ei s-a format un uriaº cortegiu care a ur-mat-o pe cale fecioriei deschisã de ea. Fecioria, castitatea

MISTERELE DE BUCURIE112

Page 113: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

consacratã, o carismã deosebitã a lui Dumnezeu, un darpreþios pe care Dumnezeu îl înconjoarã cu un gard despini, de sârmã ghimpatã, ca pentru a-l proteja, întrucâteste þinta atacurilor Satanei ºi a rãutãþii oamenilor.

Citind literatura anticã iudaicã ºi pãgânã, ne putem daseama cât a avut de suferit Maria pentru acest privilegiuunic: calomnii, sarcasme, invenþii abjecte. Iatã, de pildã,ce scrie filozoful Celsus în secolul al II-lea:

A fost Isus însuºi cel care a inventat cã s-a nãscut dintr-ofecioarã, când, de fapt, se trãgea dintr-un sat evreiesc, dintr-ofemeie vai de capul ei, care îºi câºtiga viaþa torcând ... ªi care,acuzatã de adulter, a fost izgonitã de acasã de bãrbatul sãu,un lemnar. A plecat cu ruºine, rãtãcind în voia soartei, ºila umbra unui bordei l-a adus pe lume pe Isus.

Nimeni nu poate înþelege mai bine decât Fecioara Mariadificultãþile prin care în mod inevitabil le au de întâm-pinat toþi cei care, cu generozitate, îmbrãþiºeazã viaþa decelibat pentru împãrãþia cerurilor. Ea îi susþine ºi îi spri-jinã, deoarece, cum spune Conciliul, ea,

care a cooperat într-un mod cu totul deosebit la opera Mân-tuitorului de restaurare a vieþii supranaturale în suflete...continuã acum, cu iubirea sa de mamã, sã se îngrijeascã defraþii Fiului sãu încã în cãlãtorie, aflaþi în mijlocul perico-lelor ºi frãmântãrilor.

Sfântul Bernard ne încurajeazã cu aceste cuvinte: „Dacão invoci pe Maria, nu te clatini; dacã de gândeºti la ea, nurãtãceºti; dacã ea te susþine, nu cazi; dacã ea te ocroteºte,nu ai de ce sã te temi”.

SANCTA VIRGO VIRGINUM (I) 113

Page 114: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

SSaannccttaa VViirrggoo vviirrggiinnuumm((IIII))

Reluãm în aceastã meditaþie tema meditaþiei prece-dente: Sancta Virgo virginum. Maria este fondatoareîmpreunã cu Fiul ei a ceea ce din primele veacuri ale Bise-ricii numeºte ordo virginum sau portio electa: o categoriealeasã de creºtini care se consacrã total ºi exclusiv luiDumnezeu prin îmbrãþiºarea vieþii de feciorie sau de ce-libat. Fecioria, celibatul consacrat trãit în cei douã mii deani de creºtinism, îºi are înfipte rãdãcinile în viaþa de ce-libat trãitã de Isus ºi de mama sa. Origene scria deja însecolul al III-lea: „Este drept sã recunoaºtem începutulfecioriei în Isus pentru bãrbaþi ºi în Maria pentru femei”.Iar Conciliul al II-lea din Vatican:

Sfaturile evanghelice îmbrãþiºate de bunã voie potrivit che-mãrii personale a fiecãruia... au darul de a-l face pe creºtinmai asemenea cu felul de viaþã feciorelnicã ºi sãracã pe careCristos Domnul a ales-o pentru sine ºi pe care Fecioara, mamasa, a îmbrãþiºat-o.

În lumea de astãzi, observã teologul Hans Urs von Bal-thasar, Creatorul lumii nu mai are drept de cetãþenie, iarmesajul lui Cristos e ignorat, combãtut, marginalizat înmod subtil. Ca atare, aceastã lume are nevoie de mãrturiitari, ºocante. Viaþa de feciorie, de celibat, e mãrturia ceamai tare ºi cea mai ºocantã. Iatã cum se explicã înverºu-narea Duhului Rãu împotriva celor ce îmbrãþiºeazã o ase-menea stare de viaþã, dintotdeauna, începând cu FecioaraMaria, aºa cum am vãzut în meditaþia precedentã.

Faptul nu putea sã le scape pãrinþilor deºertului, cãciiatã ce ni se spune într-una dintre povestirile lor:

Page 115: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Într-o zi, un solitar, cãzând în extaz, l-a vãzut pe Satana stândpe tron cu coroana pe cap, cu sceptrul în mânã, primind ra-portul subalternilor. Se apropie un diavol ºi îngenuncheazã.– De unde vii? îl întreabã.– Vin dintr-o þarã îndepãrtatã. Am înarmat oamenii, pe uniiîmpotriva altora, am provocat un rãzboi, au fost distrusecetãþi, au curs râuri de sânge pe câmpul de bãtaie.– În cât timp þi-ai fãcut munca încredinþatã?– Într-o lunã.ªi Satana dã ordin sã fie bãtut cu vergi, fiindcã pierduseatâta timp pentru o nimica toatã. Vine altul.– Tu de unde vii?– Vin de pe mare. Am dezlãnþuit furtuni violente ºi un numãrmare de navigatori au pierit în valuri.– În cât timp þi-ai îndeplinit misiunea?– În ºase zile.– Bãtaie cu vergi. ªase zile pierdute pentru o nimica toatã!Urmeazã un al treilea.– Tu de unde vii?– Vin din pustiu. Am ispitit un pustnic ºi i-am pus înainteaochilor tot felul de imagini ºi l-am fãcut sã se prãbuºeascãîn pãcat.– Cât timp ai folosit ca sã-þi îndeplineºti misiunea?– Patruzeci de ani.Atunci, Lucifer coboarã de pe tron, îi pune acestuia o coroanãpe cap ºi sceptru în mânã ºi de la un capãt la altul al infer-nului rãsunã un strigãt prelung de victorie.Este bine, ca cei chemaþi la viaþa de celibat din când

în când sã-ºi verifice motivele pentru care îmbrãþiºeazãaceastã stare de viaþã, excepþionalã, eroicã. Pentru cealegem celibatul? Din teamã de cãsãtorie? Pentru a scãpade necazurile pe care le au cei care întemeiazã o familie?Pentru lipsa de afecþiuni ºi sentimente pe care le are unom normal? Cine alege celibatul pentru asemenea mo-tive îºi rateazã viaþa. Atunci? Pentru a ne dedica mai efi-cient apostolatului, operelor sociale, operelor de caritate?

SANCTA VIRGO VIRGINUM (II) 115

Page 116: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Motivele sunt vrednice de lãudã, dar insuficiente pentruo asemenea alegere eroicã. Motivul adevãrat ºi profundeste unul singur: iubirea. Iubirea excepþionalã cu careDumnezeu ne-a strãfulgerat ºi la care rãspundem cu oiubire totalã ºi exclusivã, sacrificând orice altã iubireumanã ce s-ar înterpune între Dumnezeu ºi noi.

Nimeni nu a descris mai poetic aceastã iubire decâtsfântul Augustin, dupã ce l-a descoperit pe Dumnezeu:

Doamne, ce iubesc iubindu-te pe tine? Nu este frumuseþeatrupurilor, nici strãlucirea luminii atât de dragã ochilor mei,nici melodii dulci... nici parfumul plãcut al florilor... Nu, nuiubesc nimic din toate acestea când îl iubesc pe Dumnezeulmeu. ªi totuºi, iubesc o luminã, un glas, un parfum, o hranã,o îmbrãþiºare atunci când îl iubesc pe Dumnezeul meu. Estelumina, este glasul, este parfumul omului interior care esteîn mine, acolo unde strãluceºte pentru sufletul meu o luminãce nu cunoaºte limitã, unde se înalþã melodii ce nu cunoscsfârºit, se rãspândesc parfumuri pe care nici o suflare devânt nu le poate risipi... iatã ce iubesc când îl iubesc peDumnezeul meu.

Celibatul fiind o chestiune de iubire, este o chestiunede inimã nouã, o inimã structuratã sau restructuratã înaºa fel încât sã fie în stare a-l iubi numai pe Dumnezeu.ªi trebuie sã pornim de la o constatare: omul îºi structu-reazã propria psihologie în funcþie de comoara pe care oaºazã în centrul inimii sale, dupã cum spune ºi Cristos:„Unde este comoara ta, acolo este ºi inima ta”. Omul,încetul cu încetul, se identificã cu comoara, cu idealul dininima sa. Astfel, avarul, care se gândeºte la bani, doreºtebani, face totul pentru bani, trãieºte pentru bani, devineîncetul cu încetul omul banului. Desfrânatul, care se gân-deºte la plãcere, o doreºte, o iubeºte, pentru ea trãieºte,devine omul plãcerii. Stalin, care se gândea la putere, pu-terea o adora, pentru putere trãia, a devenit omul puterii.

MISTERELE DE BUCURIE116

Page 117: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Cine îl are pe Cristos în centrul inimii sale devine încetulcu încetul ceea ce iubeºte: un alt Cristos. Cum spune bio-graful despre sfântul Francisc de Assisi: „Francisc laCristos se gândea, pe Cristos îl iubea, despre Cristos vorbea,pentru Cristos trãia astfel încât, treptat-treptat, Francisca ajuns imaginea vie a lui Cristos”.

S-ar putea ridica o întrebare: iubirea inimii noastreconsacratã total ºi exclusiv lui Cristos nu eliminã în modnecesar iubirea de oameni? Rãspunsul trebuie dat totprintr-o întrebare: Dar cum ai putea sã-l iubeºti pe Cristos,fãrã sã iubeºti trupul lui Cristos? Cum poþi prin iubire sãdevii una cu Cristos, fãrã a iubi tot ce a iubit ºi iubeºteCristos? Or, în inima lui Cristos intrã lumea întreagã:unul dintre scriitorii Bisericii din antichitate, Isaac Si-rianul, scria:

Omul frumuseþii armonioase (adicã omul iubirii univer-sale) devine incandescent de iubire faþã de întreaga creaþie:iubeºte oamenii, pãsãrile, fiarele (surprinzãtor!). El se roagãcu o compasiune fãrã margini pentru târâtoare. ªi con-damnat de zece ori la moarte pe rug, trãieºte iubindu-i pealþii ºi nu spune niciodatã: ajunge!

Un filozof la care nu ne-am aºtepta, Nietzsche, a re-marcat ºi descris foarte bine capacitatea de a-i iubi ºi a-isluji pe oameni la cei care au ales sã-l iubeascã cu inimaneîmpãrþitã pe Dumnezeu. El, fiu ºi nepot de pastori pro-testanþi, îl dezaprobã pe Luther pentru „soluþiile sale peri-culoase, simpliste, imprudente”. Luther, scrie mai departefilozoful,

a revendicat pentru preoþi dreptul de a avea o femeie ºiraporturi sexuale; dar trei sferturi din respectul de carepoporul, în special femeile, este capabil se sprijinã pe con-vingerea cã un om excepþional în aceastã privinþã va fi excep-þional ºi în alte privinþe. Aici îºi gãseºte poporul sprijinulcel mai bun ºi mai eficace pentru credinþa lui... Poporul are

SANCTA VIRGO VIRGINUM (II) 117

Page 118: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

veneraþie faþã de aceste firi preoþeºti blânde, serioase, simpleºi caste ºi cu alte virtuþi asemãnãtoare. Lor, mai mult decâtînþelepciunii filozofilor, li se adreseazã lauda ºi respectulpoporului. De altfel, cui ar putea sã-i arate mai multã recu-noºtinþã decât acestor oameni care îi aparþin, care au ieºitdin mijlocul lui ºi care apar ca fiind consacraþi, aleºi, sacri-ficaþi spre binele lor? Lor pot sã-ºi deschidã sufletul fãrãteamã. Lor îºi pot destãinui secretele, preocupãrile lor ºi altelucruri mai penibile. Ne trebuie inimi curajoase, umile ºicurate pentru a se pregãti la acest serviciu de igienã spiri-tualã... ªi pentru a se sacrifica, pentru cã este vorba de unsacrificiu. Da, preotul este ºi va rãmâne omul sacrificiului.

La început, când am auzit chemarea lui Dumnezeu,am simþit cu toþii o atracþie sensibilã, o stare de euforie.Dar Dumnezeu nu se mulþumeºte cu o iubire sentimen-talã, emoþionalã. El vrea o iubire maturã, purificatã. Deaceea, simþim la un moment dat cã Dumnezeu parcãne pãrãseºte, se îndepãrteazã. ªi marii mistici au trecutprin ceea ce ei numesc noaptea obscurã sau tãcerea luiDumnezeu. A trãi în curãþie nu înseamnã a ucide carnea,a fi scutit de atracþii, de ispite, de momente de crizã. ªitotuºi, poþi trãi în curãþie desãvârºitã având pacea, bu-curia, libertatea inimii într-o carne torturatã.

Câteva îndemnuri practice pentru aceste momente decrizã, de dificultate:

– intensificã viaþa de rugãciune, de contemplaþie, deunire cu Dumnezeu, mai ales la celebrãrile liturgice.Rãmâi permanent în contact cu carnea lui Cristos înEuharistie. Cum poþi sã pãstrezi iubirea faþã de o per-soanã, fãrã sã o vizitezi, sã o vezi, sã-i vorbeºti? La feleste cu iubirea faþã de Cristos;

– fii sincer cu tine însuþi ºi cu Dumnezeu. Fii sincer ºideschis la scaunul de spovadã ºi cu directorul spiritual.Deschide-þi sufletul fãrã jenã;

MISTERELE DE BUCURIE118

Page 119: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

– evitã cu grijã tot ceea ce îþi excitã pornirile sexuale:imagini, lecturi, emisiuni la televizor, filme etc.;

– nu-þi pierde niciodatã echilibrul sufletesc, intrândîn panicã. Nu uita, ispita este un lucru, pãcatul este cutotul alt lucru;

– trãieºte mereu cu speranþa fericirii de dincolo, potrivitpromisiunii Apostolului: „Lucruri pe care ochiul nu le-avãzut ºi urechea nu le-a auzit ºi la inima omului nu s-ausuit, pe acestea le-a pregãtit Dumnezeu celor care îl iubescpe el” (1Cor 2,9). Astfel, vei putea spune la sfârºit cuvin-tele pe care le-a spus Lacordaire înainte de a-ºi da ultimasuflare: „Doamne, deschide-mi!”.

SANCTA VIRGO VIRGINUM (II) 119

Page 120: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

AL IV-LEA MISTER

PPRREEZZEENNTTAARREEAA LLAA TTEEMMPPLLUU

AAssccuullttaarreeaa rrããmmâânnee oo vviirrttuuttee ccrreeººttiinnãã

Dupã ce s-au împlinit zilele purificãrii lor, dupã Legea luiMoise, [Iosif ºi Maria] l-au dus [pe prunc] la Ierusalim casã-l ofere Domnului, dupã cum este scris în Legea Dom-nului: Orice prim nãscut de parte bãrbãteascã va fi declaratsfânt pentru Domnul ºi sã aducã jertfã, dupã cum este scrisîn Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui deporumbel (Lc 2,22-24).

Scena descrisã de sfântul Luca pare atât de simplã: oceremonie care se desfãºoarã la templu dupã legi precise,la care iau parte personaje umile care nu atrag atenþianimãnui. Un fapt, aparent, neînsemnat, dar care, în rea-litate, este excepþional ºi grandios.

Scena cuprinde douã elemente. Primul este ritul depurificare a mamei care, potrivit Cãrþii Leviticului (12,6-8),era consideratã necuratã ºi nu putea sã atingã lucrurisfinte sau sã intre în templu patruzeci de zile dupã naº-terea unui bãiat ºi optzeci de zile dupã naºterea uneifetiþe. Ca jertfã pentru curãþirea ei, Maria, mama Mieluluicare a luat asupra sa pãcatele lumii, nu poate sã aducãun miel (oferta celor înstãriþi), ci aduce darul celor sãraci(douã turturele sau doi pui de porumbel).

Al doilea element este rãscumpãrarea copilului. Oriceîntâi-nãscut îi aparþinea Domnului. Pentru a deveni pro-prietatea tatãlui, trebuia rãscumpãrat. Preþul de rãscum-pãrare era de cinci ºecheli de argint. Sumã mare pentru

Page 121: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

o familie sãracã, având în vedere cã un soldat sau unmuncitor era plãtit cu o jumãtate de ºechel pe zi. Baniide rãscumpãrare puteau fi plãtiþi oricãrui preot din Israelºi nu era nici o obligaþie sã se vinã cu copilul la aceastãceremonie. Iosif preferã sã verse banii direct la templuldin Ierusalim ºi sã poarte ºi copilul. De ce? Interesantãexpresia evanghelistului. Nu spune: ca sã-l rãscumpere,ci ca sã-l ofere Domnului.

Ceea ce ne atrage atenþia, în primul rând, în povestireaacestui episod e expresia pe care evanghelistul o repetãnu mai puþin de cinci ori: „dupã Legea lui Moise”, „dupãcum este scris în Legea Domnului”, „ca sã se împlineascãLegea”. Gãsim aici întreaga sfântã Familie într-o atitu-dine fundamentalã de ascultare, de supunere. Purificareaprescrisã pentru mamele care nãºteau nu o privea peMaria, întrucât ea ºi la naºtere rãmãsese fecioarã. ªi to-tuºi, se supune legii ca oricare altã femeie. Rãscumpã-rarea impusã primilor nãscuþi nu-l privea pe Isus, întru-cât el era Fiul lui Dumnezeu, ºi totuºi, Isus se supunelegii. El, care avea sã ducã la desãvârºire Legea ºi sã rân-duiascã noua lege, începe prin a se supune Legii. Prinacest rit exterior, Isus îºi ratificã ascultarea radicalã faþãde Tatãl, oferirea totalã a propriei voinþe, pe care o fãcuseîn momentul întrupãrii:

Pentru aceasta, intrând în lume, el spune: Tu n-ai voit nicijertfã, nici ofrandã, ci mi-ai alcãtuit un trup. Nu þi-au plãcutnici arderile de tot, nici jertfele pentru pãcat. Atunci am zis:Iatã, vin – în sulul cãrþii este scris despre mine – ca sã facvoinþa ta, Dumnezeule! (Evr 10,5-7).„Iatã, vin... ca sã fac voinþa ta” (Evr 10,7) sunt primele

cuvinte pe care le rosteºte Cristos când vine în lume. „S-aîmplinit!” (In 19,30) sunt ultimele cuvinte pe care Cristosle rosteºte pe cruce, înainte de a pãrãsi lumea. Întreaceste douã expresii este o viaþã de ascultare desãvârºitã.

ASCULTAREA RÃMÂNE O VIRTUTE CREªTINÃ 121

Page 122: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„Hrana mea este sã fac voinþa celui care m-a trimis” (In4,34). El, Fiul lui Dumnezeu, ascultã nu numai de Tatãl,dar ascultã chiar ºi de oameni. Regãsit în templu, „a co-borât cu ei, a venit la Nazaret ºi era supus lor” (Lc 2,51).Nu vrea sã lase nici aparenþã de neascultare.

Dupã ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contri-buþia au venit la Petru ºi i-au zis: „Învãþãtorul vostru nuachitã cele douã drahme?” El a spus: „Da!” Venind în casã,Isus i-a luat-o înainte spunând: „Simon, ce crezi, de la cineiau regii de pe pãmânt taxa sau tributul: de la fiii lor sau dela strãini?” Când el a spus: „De la strãini”, Isus i-a zis:„Aºadar, fiii sunt scutiþi. Totuºi, ca sã nu-i scandalizãm,mergi pe þãrmul mãrii, aruncã undiþa ºi ia primul peºtecare va veni. Deschizându-i gura, vei gãsi o monedã. Ia-oºi dã-le-o pentru mine ºi pentru tine” (Mt 17,24-27).

Pentru un ucenic al lui Isus, ascultarea rãmâne ºi azio virtute, ºi nu una oarecare, ci o virtute fundamentalã.Scrie sfântul Augustin în De civitate Dei: „Oboedientiain creatura rationali mater quodammodo est custosquevirtutum” (la creatura raþionalã, ascultarea, într-un fel,este mama ºi pãstrãtoarea virtuþilor). Iar sfântul Franciscde Sales ne relateazã rãspunsul unuia dintre pãrinþiideºertului dat unui tânãr dornic sã moarã martir: „Estedestul de martir cine ºtie sã asculte; este mai mare mar-tiriul sã trãieºti toatã viaþa în ascultare, decât sã mori cucapul retezat dintr-o datã de sabie”.

Este drept cã Isus a condamnat legalismul ºi cazuisticacomplicatã a fariseilor. Dar sã ne înþelegem bine. Ce a con-damnat? A condamnat o observare exterioarã a legilor,izvorând din mândrie ºi din dorinþa de a se da în spectacol,o ascultare cãreia nu-i corespunde o adeziune a inimii,o ascultare care sã-l angajeze pe om în ceea ce are el maiprofund. Dar a face din atitudinea lui Isus un argumentîn favoarea anarhiei este ceva monstruos. Sfântul Pavel

MISTERELE DE BUCURIE122

Page 123: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

îi avertiza pe galateni sã nu interpreteze greºit libertateaadusã de Cristos: „Voi însã, fraþilor, aþi fost chemaþi lalibertate” (Gal 5,13). ªi adaugã imediat: „...numai cãaceastã libertate sã nu fie ocazie pentru [a sluji] trupului”.Papa Paul al VI-lea, referindu-se la cei care dispreþuiesclegislaþia Bisericii, taxând-o drept „juridism” ºi pretin-zând cã unica lege trebuia sã fie dragostea, dragosteaaºa cum o înþelege fiecare, le rãspunde cu o frazã a unuimare teolog actual, L. Bouyer: „O comunitate fãrã lege,departe de a fi sau de a putea fi în aceastã lume o comu-nitate a iubirii, nu a fost niciodatã ºi nu va fi altceva decâto comunitate a debandadei”. Anumite idei ºi anumiteideologii, care nu au nimic de a face cu creºtinismul, nepot contamina, ne pot fascina ºi pe noi.

Cea mai mare tentaþie poate fi aceasta: ascultarea nu-midistruge demnitatea umanã, nu mã reduce la starea desclav? Rãspunsul ni-l dã Conciliul, bazându-se pe Evan-ghelie: „Ascultarea consacratã, departe de a micºora dem-nitatea persoanei umane, o conduce la maturitate, aju-tând-o sã-ºi dobândeascã libertatea fiilor lui Dumnezeu”(PC 14). Cuvintele Conciliului cuprind un adevãr pestecare nu putem trece cu vederea, ºi anume: cine nu ºtie sãasculte, cine vrea autonomia, mai ales în anii de formare,nu poate sã ajungã la maturitate umanã. Psihic, va rã-mâne toatã viaþa un rahitic, un subdezvoltat. Mai târziuva fi tiran cu cei mai slabi decât el ºi servil faþã de cei maiputernici decât el. Este ceea ce constatãm în viaþa politicã:toate totalitarismele ºi dictaturile moderne s-au nãscutdin cãutarea libertãþii totale. Napoleon a subjugat popoa-rele în numele libertãþii, egalitãþii ºi fraternitãþii. Ruºiise dãdeau eliberatorii popoarelor subjugate. Americaniifac la fel.

Un alt gând care ar putea sã ne provoace la neascultareeste acesta: dacã superiorii, cei care ne poruncesc, au

ASCULTAREA RÃMÂNE O VIRTUTE CREªTINÃ 123

Page 124: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

atâtea scãderi, de ce sã ascult de ei? Îi triºez cât pot. Aten-þie! Ascultarea creºtinã nu se bazeazã pe calitãþile ºi per-fecþiunea superiorilor, ci pe motive de credinþã. Dacã ac-ceptãm superiorul fãrã cusur pentru a practica virtuteaascultãrii, ne aflãm în situaþia acelui personaj din litera-tura modernã care toatã viaþa a dorit sã se spânzure, darnu a fãcut-o, pentru cã nu a gãsit un copac potrivit.

În sfârºit, existã o tentaþie mult mai subtilã ºi cu apa-renþã de legitimitate care ne-ar putea împinge la nesu-punere, ºi anume: legile ºi dispoziþiile Bisericii sunt înve-chite, neadaptate la noile cerinþe ale vieþii. Cei care neconduc au idei retrograde. De aceea, Biserica nu poateprogresa, nu se poate reforma. Este ispita în care au cãzuttoþi ereticii ºi schismaticii care au cauzat atâtea neno-rociri Bisericii. Singurii care au înfãptuit reforme înBisericã au fost sfinþii, adicã oamenii ascultãrii desãvâr-ºite. Sã vã amintesc cazul lui De Lamennais din Franþa,din secolul trecut. Om cu calitãþi extraordinare. Cânda scris Eseul asupra indiferenþei în materie de religie, toþil-au salutat ca pe un nou pãrinte al Bisericii. Orgoliul l-aîmpins la nesupunere. A ieºit din preoþie, a refuzat sacra-mentele pe patul de moarte, a refuzat înmormântareareligioasã, a refuzat crucea pe mormânt. ªi acum un altexemplu la celãlalt antipod. Populaþia Romei îºi aduceaminte cu veneraþie de pãrintele Felice Capello, iezuit,de o culturã imensã, autor a numeroase cãrþi, trei doc-torate, profesor la Universitatea Gregorianã, sfetniculcongregaþiilor romane, al episcopilor ºi al miniºtrilor,duhovnicul Romei, – era veºnic coadã la confesionalulsãu –, astãzi acesta fiind loc de pelerinaj; este introdusãcauza de beatificare. Prieten cu Albino Luciani, viitorulPapã Ioan Paul I, ieºeau într-o zi împreunã de la Grego-riana. „Aºteaptã-mã un moment”, spune pãrintele Ca-pello. „Merg la pãrintele rector sã-mi citeascã aceste trei

MISTERELE DE BUCURIE124

Page 125: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

scrisori, vreau sã le pun la poºtã”. Avea 80 de ani. Regulacerea ca superiorul sã verifice ºi sã aprobe expediereaunei scrisori.

Fratele Egidiu, tovarãºul sfântului Francisc de Assisi,cu o comparaþie durã, descrie o mare realitate din viaþaBisericii: „Când boul îºi þine capul sub jug, hambarelesunt pline cu grâu. Dar când îºi scuturã jugul crezândcã a devenit mare senior, hambarele rãmân goale”.

Având în faþa ochilor scena prezentãrii lui Isus la templu,sã ne revizuim modul nostru de a gândi ºi de a trãi vir-tutea ascultãrii.

ASCULTAREA RÃMÂNE O VIRTUTE CREªTINÃ 125

Page 126: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

TTrraaddiiþþiiee ººii pprrooggrreess

Scena prezentãrii la templu, dacã este studiatã atentºi profund, rezolvã o problemã extrem de importantã carese pune, în special, la o anumitã vârstã. Este vorba deaºa-numitul conflict dintre generaþii. Acest conflict presu-pune douã tabere pe picior de rãzboi; bãtrânii ºi tinerii.Bãtrânii tradiþionaliºti, retrograzi, tinerii progresiºti,avangardiºti. Bãtrânii cu idei depãºite, învechite, tineriicu idei noi, reformiste. Bãtrânii sclerozaþi, apãrãtori ailegilor, ai juridicului, ai structurilor, ai instituþiilor, tineriideschiºi spiritului, profeþiei, carismei, apãrãtorii idea-lurilor de libertate, vestitorii unei lumi noi.

Personal, nefiind eu nici foarte bãtrân, nici foarte tânãr,pot sã o fac pe arbitrul ºi sã spun cã nici cei din primatabãrã, nici cei din tabãra opusã nu au nimic de a face cuspiritul Evangheliei. Cine vrea sã aibã spiritul Evangheliei,sã mediteze cu atenþie episodul prezentãrii la templu.Ce vedem acolo? Ceva cu totul contrar mentalitãþii curente,ºi anume trei tineri: unul foarte tânãr, Isus – în vârstãnumai de 40 de zile; Maria – în jur de 15 ani; Iosif – înjur de 24 de ani. Ei sunt aduºi la templu de legea luiMoise, deci, sunt adepþi ai tradiþiei, ai instituþiei, ai struc-turilor, deºi sunt foarte tineri. ªi mai gãsim douã perso-naje deschise progresului, inspiraþiei, profeþiei, spiritului.Sunt doi bãtrâni – profeteasa Ana, în vârstã de 84 de ani,ºi profetul Simeon, pe care nu ni-l putem imagina sub90 de ani. Aceºtia vin în acelaºi ceas la templu, împinºi,inspiraþi de Duhul Sfânt. Cei dintâi, tinerii, tot de DuhulSfânt sunt împinºi sã se supunã prescripþiilor legii. Ceilalþidoi, bãtrânii, progresiºtii, carismaticii, fac sã se declanºeze

Page 127: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

inspiraþia, profeþia, intervenþia Duhului Sfânt, tocmaiprin observarea riguroasã a legii: erau zi ºi noapte latemplu, în posturi ºi rugãciuni. Interesant de observat cãscena se plaseazã la rãscrucea dintre nou ºi vechi, adicãla punctul de întâlnire dintre Noul ºi Vechiul Testament.

Concluzia este simplã: ºi legea, ºi inspiraþia au unsingur izvor, pe Duhul Sfânt. Instituþia ºi profeþia, vechiulºi noul, nu sunt în opoziþie, în conflict, în polemicã, dim-potrivã, sunt douã realitãþi complementare, una arenevoie de cealaltã, una nu poate exista fãrã cealaltã. Amân-douã reclamã o atitudine fundamentalã de ascultare.„Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sã nu despartã” (Mc 10,9).Cine gândeºte ºi procedeazã altfel, nu are duhul Evan-gheliei, ci duhul marxismului, pentru care legea funda-mentalã este lupta de clasã, în care intrã lupta întrevechi ºi nou, între bãtrâni ºi tineri, între superiori ºisubalterni.

În comunitatea din Corint înfloreau carismele sprebinele ºi zidirea Bisericii: erau acolo tãmãduitori, profeþi,vorbitori în limbi strãine. Dar dacã citim cu atenþie capi-tolele 12,13 ºi 14 din Scrisoarea întâi a sfântului apostolPavel cãtre Corinteni, ne dãm imediat seama cã primacarismã dãruitã de Duhul Sfânt, fãrã de care celelaltecarisme nu zidesc, ci distrug Biserica, este carisma auto-ritãþii. ªi vedem, într-adevãr, cã, în momentul în care încomunitatea din Corint carismele creaserã o stare deanarhie, apostolul intervine cu carisma sa, cu carismaautoritãþii, ºi face ordine. ªi încheie cu aceste cuvinte deavertizare: „Dacã cineva crede cã este profet sau inspiratde Duhul Sfânt, sã recunoascã în ceea ce scriu cã este oporuncã a Domnului. Iar dacã cineva nu înþelege, sã nuînþeleagã” (1Cor 14,37-38). Conciliul nu face altcevadecât sã reia învãþãtura sfântului Pavel când scrie înLumen Gentium:

TRADIÞIE ªI PROGRES 127

Page 128: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Dintre aceste daruri, cel mai important este harul aposto-lilor, sub a cãror autoritate Duhul însuºi îi aºazã ºi pe caris-matici (cf. 1Cor 14)... Judecata despre autenticitatea [caris-melor] ºi dreapta lor folosire aparþine acelora care sunt înfruntea Bisericii” (LG 7; 12)[adicã celor care au carismaautoritãþii].

Conciliul vorbeºte mereu despre tradiþia sãnãtoasã ºidespre progresul legitim, ceea ce ne dã de înþeles cã nuorice tradiþie este sãnãtoasã ºi cã nu orice progres estelegitim. Greºeala stã într-o prejudecatã, un mod greºitºi simplist de a gândi, ºi anume: tot ce este vechi este bunpentru cã este vechi ºi tot ce este nou este bun pentru cãeste nou, ºi invers: tot ce este vechi este rãu pentru cã estevechi, tot ce este nou este rãu pentru cã este nou.

Pe de o parte, sunt lucruri neesenþiale, neînsemnate,care au fost foarte bune altãdatã, dar care, cu trecereatimpului, pot deveni inutile sau chiar o piedicã în viaþaBisericii. Acestea sunt supuse schimbãrii.

Undeva pe malul unui râu putea fi vãzut, aºezat pe untrunchi de copac, un bãtrân pescar cu undiþa în mânã,pescuind. Avea peste 80 de ani, umbla cu greu, mâinileîi tremurau, ochii îi lãcrimau. Era cel mai renumit pescardin acea regiune. Cunoºtea nada cea mai bunã, adâncimeacea mai potrivitã ºi locul cel mai potrivit unde sã arunceundiþa pentru fiecare soi de peºti. Obiºnuia sã spunã:„Eu ºtiu sã prind peºti ºi acolo unde nu sunt”. Între timp,râul îºi schimbase albia, se deplasase cu vreo 50 de metrimai spre apus de locul unde obiºnuia el sã pescuiascã. Daromul rãmânea în continuare la locul sãu de altãdatã. Acoloºi numai acolo pescuia. Dar acum îºi arunca undiþa într-ofundãturã plinã cu nisip. Lumea îl compãtimea. Copiii,tineretul râdeau de el ºi nu înþelegeau de ce se spunea cãbãtrânul este cel mai bun pescar din tot þinutul. Aºa cevase poate întâmpla în viaþa noastrã ºi în apostolatul nostru

MISTERELE DE BUCURIE128

Page 129: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

când nu þinem seama de cursul schimbat al lumii ºi decondiþiile concrete ale vieþii.

Dar, pe de altã parte, pericolele la care suntem expuºiîn timpurile în care trãim se aflã, în primul rând, în di-recþia opusã; este pericolul modernismului. Sub pretextulreformei, al înnoirii, al adaptãrii la noile condiþii ale lumii,suntem tentaþi sã abandonãm valorile fundamentale alecreºtinismului, precum: ascultarea, sacrificiul, renunþarea,umilinþa, autoritatea, dogmele Bisericii.

Undeva, într-o fabricã, situaþia devenise dramaticã. Se furaca în codru. Primii hoþi erau portarii. Conducerea a angajatun poliþist. Acesta fãcea percheziþie la ieºire la toatã lumea.Operaþia era simplã: muncitorii îºi deschideau geanta, îºiîntorceau buzunarele pe dos ºi treceau mai departe. Dar eraunul care-l scotea din sãrite pe poliþist. În fiecare zi treceape poartã cu un cãrucior cu tot felul de deºeuri ºi mizerii:cartoane, rumeguº, gunoaie. În fiecare zi îi trebuia poli-þistului o jumãtate de orã sã-l controleze scotocind cu mânaprin aceste deºeuri, dar nu gãsea nimic. Într-o zi îºi iese dinfire ºi îi spune:– Ascultã, domnule, dumneata eºti suspect. Cu siguranþã,furi ceva, dar nu te pot prinde. Spune-mi ce furi ºi îþi promitcã nu-þi fac nimic.– Simplu de tot, rãspunde omul. Fur cãrucioare. În acel mo-ment, mintea poliþistului s-a luminat.

Diavolul, inteligent cum este, are aceeaºi tacticã ºi nepoate folosi ca instrumente ale sale. Adicã, sub pretextuladaptãrii la noile exigenþe ale lumii, al scoaterii din Bise-ricã a vechiturilor, a rebuturilor, sã scoatã, de fapt, valorifundamentale, ca cele amintite mai sus.

ªi s-ar pãrea cã tactica lui are cel mai mare succestocmai în domeniul teologiei. Referindu-se la o seamãde teologi de azi, cardinalul J. Daniélou scria aceste cu-vinte:

TRADIÞIE ªI PROGRES 129

Page 130: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Aceºtia, în loc sã slujeascã cu umilinþã Biserica, au devenitvedete, personaje la modã: criticã, contestã, demoleazã, încu-rajaþi de o publicitate catolicã ce relateazã orice cuvânt allor, ca ºi cum numai acolo s-ar gãsi adevãrul. κi închipuiecã, procedând în felul acesta, realizeazã deschiderile ºi reîn-noirea Bisericii, când, de fapt, nu fac altceva decât sã ºteargãpraful de pe vechi teorii” (Il Mattino, 26.02.1969).

Tradiþie sãnãtoasã, progres legitim. Câteva criterii nevor ajuta sã realizãm în gândirea ºi viaþa noastrã acestechilibru absolut necesar. Auzim adesea sloganul: „Pentruoameni moderni, carisme moderne. Azi nu mai merge culucruri medievale”. Sã nu uitãm cã în ce are fundamentalfiinþa sa, omul de azi este omul de ieri ºi omul dintot-deauna, omul veºnic, homo universalis cum ar spune filo-zoful Anton Dumitriu; omul cu neliniºtile ºi incertitudi-nile sale, omul care suferã ºi moare ºi care aºteaptã, fãrãsã o spunã întotdeauna, un cuvânt de încurajare, de certi-tudine, de speranþã de la apostol, de la sfânt, nu de la con-testatar, nu de la revoluþionar.

„Trebuie sã mergi în pas cu timpul”. Ce înseamnã aþine pasul cu timpul? Cuvântul „progres”, în limbajulBisericii, nu poate sã aibã acelaºi înþeles pe care îl are înlimbajul ºi propaganda lumii. Propaganda comunistã neeste încã proaspãtã în memorie. Nu ne îndreptam pânãmai ieri spre culmile progresului, când, de fapt, ne în-dreptam spre dezastru?

Într-o zi, o maicã emancipatã, ajunsã profesoarã de filo-zofie, îi spune episcopului Albino Luciani, viitorul papãIoan Paul I:– Filozoful Zenon vorbea despre Ahile ºi despre broascaþestoasã. Mã tem cã broasca þestoasã este Biserica ce nu sepune la zi cu studiile ºi cu instituþiile, în timp ce Ahile celuriaº este lumea care face progrese. Cum sã o ajungi dinurmã?

MISTERELE DE BUCURIE130

Page 131: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Rãspunsul:– Fii fãrã grijã, sorã. Mersul Bisericii este diferit de mersullumii. „Aºa este împãrãþia lui Dumnezeu – a spus Dom-nul – ca un om care aruncã sãmânþa în pãmânt ºi, fie cãdoarme, fie cã se scoalã, noaptea ºi ziua, sãmânþa rãsareºi creºte, nici el nu ºtie cum” (Mc 4,26-27). Nu de noi studiiºi de noi instituþii are nevoie Biserica, în primul rând, ci desfinþi, de oameni care sã-i lumineze pe alþii cu exemplul lor.

Adevãratul progres, adevãratul aggiornamento nu estealtceva decât reîntoarcerea permanentã la origini, laEvanghelie, în condiþiile mereu schimbãtoare ale istoriei.

Zeul Ianus era numit bifrons – cu douã feþe: cu unaprivea spre trecut, cu alta spre viitor. Aceasta este atitu-dinea pe care trebuie sã o aibã oricine vrea sã evite celedouã extreme, adicã imobilismul, alipirea oarbã, de for-mele relative, supuse schimbãrii, ale trecutului, pe deo parte, mania noutãþilor, de dragul noutãþii, inutile saupericuloase, pe de altã parte. Aceasta este condiþia pentruca, tineri fiind, sã avem înþelepciunea bãtrâneþii, bãtrânifiind, sã avem prospeþimea tinereþii. Altminteri, în modnecesar, tânãrul progresist, revoluþionar de azi va ajungebãtrânul sclerozat, integrist de mâine.

Regula supremã de urmat în toate este formulatã astfelde papa Paul al VI-lea: „Împins numai de dragoste, sãcauþi tot ce poate contribui la prelungirea cât mai fidelãîn lume a prezenþei, a exemplului, a vieþii de sacrificiu alui Cristos, viaþã consumatã spre mãrirea Tatãlui ºi spremântuirea oamenilor”.

TRADIÞIE ªI PROGRES 131

Page 132: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

OO ssaabbiiee îîþþii vvaa ssttrrããppuunnggee ssuufflleettuull

De când crainicul lui Dumnezeu intrase în cãsuþa dinNazaret ºi fãcuse invitaþia la bucurie: „Bucurã-te, o, plinãde har” (Lc 1,28), viaþa Mariei se desfãºura într-o atmos-ferã de bucurie mesianicã netulburatã. Fiul ei, Isus, esteFiul lui Dumnezeu, este Mesia care va domni pe tronullui David, este salvatorul care va aduce mântuirea tuturorpopoarelor pãmântului. Aºadar, perspective luminoasepentru Fiul ei.

Dar în momentul în care Isus este prezentat la templu,nori negri, prevestitori de furtunã, apar la orizont. Rela-teazã evanghelistul Luca:

Simeon i-a binecuvântat ºi i-a spus Mariei, mama lui: „Iatã,acesta este pus spre cãderea ºi spre ridicare multora înIsrael ºi ca semn care va stârni împotrivire – ca sã se dez-vãluie gândurile din multe inimi – iar þie, o sabie îþi va strã-punge sufletul” (Lc 2,34-35).

Cuvintele sunt necruþãtoare: o sabie. Cuvântul grecfolosit de evanghelist indicã nu o sabie obiºnuitã, ci o sabiede proporþii mari, grea, cu lama foarte latã, folositã înantichitate de popoarele barbare, de pildã, de cãtre traci.O sabie care nu va atinge, nu va rãni doar, ci va strãpungeceea ce este mai intim, mai profund în fiinþa umanã: su-fletul, inima. Cu câteva sãptãmâni mai înainte, la ritultãierii împrejur, Maria vãzuse cãzând primele picãturide sânge din trupul Fiului ei; simbol ºi prevestire a sân-gelui pe care îl va vãrsa pe cruce pentru cei mulþi. Acumi se vesteºte cã ºi drumul ei va fi un drum dureros. La pre-zentarea în templu, Mariei nu i se prezintã o coroanã, ci

Page 133: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

o sabie. Coroana vine dupã sabie. Destinul copilului vafi ºi destinul mamei. În acest moment, Isus i se oferã Ta-tãlui prin mâinile mamei, ca victimã de ispãºire. Împreunãcu copilul, ºi mama se oferã pe sine ca victimã: „Aceastãoferire – scrie sfântul Bonaventura – se va consuma pelemnul crucii, dar ea îºi are începutul de la Fecioara Mariaîn templu”.

De fapt, în ce constã aceastã sabie a durerii care va strã-punge deopotrivã inima mamei ºi inima Fiului, prevestitãde bãtrânul Simeon? O spune tot el: „Acesta este pus sprecãderea ºi spre ridicare multora în Israel ºi ca semn careva stârni împotrivire” (Lc 2,34). Spunând aceste cuvinte,bãtrânul se inspirã din cuvintele pe care le rostise ºaptesecole mai înainte profetul Isaia, când îndemna poporulsã se salveze de la pieire recurgând nu la calculele ºi com-binaþiile politice ale regelui Ahaz, ci la iubirea ºi la pla-nurile lui Dumnezeu: „Domnul... va fi o piatrã de potic-nire, o stâncã de cãdere pentru cele douã case ale luiIsrael, un lanþ ºi o cursã pentru locuitorii Ierusalimului!Mulþi se vor poticni, vor cãdea ºi se vor sfãrâma” (Is 8,14- 15). În jurul acestui copil se va crea o dezbinare enormã,aducãtoare de uriaºe suferinþe pentru copil ºi pentrumamã, se vor crea douã tabere opuse, ºi astfel, vor ieºila ivealã gândurile lor cu privire la Mesia, la mântuirealumii. În prima tãbãrã se aflã oameni simpli ºi credin-cioºi, ca Simeon ºi Ana care îl aºteaptã pe Mesia în pos-turi, rugãciuni, în împlinirea datoriilor religioase, lãsândpe seama lui Dumnezeu mântuirea în felul cum a orân-duit-o el în iubirea ºi înþelepciunea sa. În cealaltã tabãrãsunt cei care viseazã un mesianism croit dupã gânduriºi resurse omeneºti, cu caracter naþionalist, aºteaptã unMesia politic ºi militar, care sã scuture jugul strãinului,sã ducã poporul la prosperitate materialã ºi la triumfulasupra altor naþiuni. Cu alte cuvinte, viseazã o mântuire

O SABIE ÎÞI VA STRÃPUNGE SUFLETUL 133

Page 134: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

raþionalist-materialistã, din care erau izgonite suprana-turalul, nebunia ºi scandalul crucii, sacrificiul, o mântuirerealizabilã prin posibilitãþi ºi puteri omeneºti, ºi anume:erudiþia pentru farisei – erudiþia lor inutilã ºi sufocantã;calcule ºi jocuri politice, compromisuri, diplomaþie ome-neascã pentru alþii. Unii autori numesc acest scurt episodde la templu microevanghelie sau evanghelie în miniaturã,întrucât el rezumã întreaga evanghelie ºi întreaga lucrarede mântuire a lui Cristos, care, într-un cuvânt, înseamnãcruce, sacrificiu.

Sã lãsãm câteva momente sã se descopere în faþa con-ºtiinþei noastre gândurile din inimile noastre, întrebân-du-ne: cum ne imaginãm cã Biserica, adicã noi înºine,poate transmite mântuirea adusã de Cristos? Mai alesîn vremurile ºi condiþiile noi în care ne aflãm, pericolulde a ne situa în a doua tabãrã este mai mult decât real.Ce fel de apostolat visãm? Unul fãrã cruce, fãrã sacrificiu?Ne închipuim poate cã vom mântui lumea prin erudiþianoastrã, prin cine ºtie ce teologii la modã? Sfântul IoanBosco ne povesteºte un vis al sãu referitor la pericoleleprin care avea sã treacã congregaþia sa:

Un al patrulea diavol apare ºi spune: „Eu am gãsit un mijlocpotrivit ca sã-i distrug toate temeliile... ªi anume, sã-i con-ving pe salezieni cã a fi savanþi trebuie sã fie gloria lor prin-cipalã. Prin urmare, sã-i conving sã studieze mult pentruei înºiºi, pentru a-ºi câºtiga faimã... de unde va rezultadispreþ faþã de cei ignoranþi, lenevie în slujba sfântã. Adiocatehism la copii, adio ºcoli elementare pentru a-i instruipe sãrmanii copii abandonaþi, adio ore îndelungate în con-fesional”. Propunerea diavolului a fost primitã cu aplauzeunanime.

Nu spun cã ºtiinþa religioasã nu are importanþa ei, cãnu este necesarã pentru apostolat. Dar a crede cã ºtiinþaeste de ajuns înseamnã a dezgropa o veche erezie: erezia

MISTERELE DE BUCURIE134

Page 135: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

gnosticismului, care susþinea cã omul se mântuieºte pringnozã, prin cunoaºtere.

Sau am putea crede cã putem duce lumea la mântuireprin activitãþile noastre organizate în special cu tine-retul, cu copiii: excursii, cãlãtorii, activitãþi distractive,sportive, asociaþii. Nu cã acestea nu ar fi bune ºi recoman-date, dar dacã ele, din mijloace, devin scop în sine, atunciavem iarãºi un mesianism uman, lipsit de supranatural,care poate distra, dar nu poate mântui pe nimeni. CândDon Bosco a înfiinþat oratoriul sãu, a înfiinþat un ora-toriu ºi un oarecare Don Cocchis, un preot abil, plin deiniþiative, care cucerea tineretul. Era extrem de priceputîn organizarea de jocuri sportive, în special în tragereala þintã, tirul. Dar la asta se reducea totul: rugãciunea,practicile religioase erau aproape inexistente. Cineva i-apropus lui Don Bosco o fuzionare a celor douã oratorii;sã formeze o singurã societate cu Don Cocchis. Don Boscoa refuzat categoric, zicând:

Don Cocchis este împãtimit de sport, îi învaþã pe tineri sãfoloseascã tot felul de instrumente sportive. Eu considercã instrumentele noastre trebuie sã fie cuvântul lui Dum-nezeu, spovada, împãrtãºania. Distracþiile le preþuiesc numaiîntrucât sunt mijloace care îi conduc pe tineri la catehism.

Dar mai presus de toate, mesianism uman ar fi dacãam vedea în misiunea Bisericii doar aspectul social, cari-tativ, cultural. Biserica, societate de filantropie: asociaþii,spitale, aziluri, creºe, ºcoli, biserici, tipografii. Nu cã toateacestea nu ar avea importanþa lor, dar dacã totul se re-duce la acestea, lumea rãmâne nemântuitã. Existã înlume þãri în care structurile bisericeºti exterioare funcþio-neazã perfect, organizarea administrativã este irepro-ºabilã, birocraþia funcþioneazã ireproºabil, iar poporuleste aproape complet descreºtinat.

O SABIE ÎÞI VA STRÃPUNGE SUFLETUL 135

Page 136: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Undeva pe þãrmul mãrii se întâmplau multe naufragii,mulþi oameni se înecau. De aceea, s-a înjghebat o micãstaþie de salvare, sã spunem un salvamar. Staþia era pri-mitivã. Consta dintr-o simplã cabanã. Dispunea de osingurã ºalupã. Dar puþinii membri erau extraordinarde zeloºi. Þineau permanent sub observaþie marea. Zi ºinoapte patrulau, îºi riscau viaþa pe vreme de furtunã,astfel încât multe vieþi au fost salvate. Mica staþie a de-venit celebrã. Unii dintre cei salvaþi s-au asociat, sacrifi-cându-ºi timpul ºi banii. Mica staþie s-a mãrit. S-au cum-pãrat noi ºalupe. Echipajul s-a mãrit. Dar unii membrinu erau mulþumiþi cu sãrãcia ºi primitivismul de maiînainte. De aceea s-a construit un nou local curat, mobilat,înfrumuseþat. Staþia a devenit un fel de club, loc de întâl-niri ºi petreceri. Membrii ei nu mai aveau poftã sã iasãpe mare ºi sã-ºi riºte viaþa. Staþia de salvare a devenitcentru de închiriat materiale de salvare. În zilele aceleas-a întâmplat un mare naufragiu. Naufragiaþii, uzi, înghe-þaþi, plini de noroi, au umplut staþia de murdãrie. S-ahotãrât sã se facã duºuri afarã, unde viitorii naufragiaþisã se spele înainte de a intra înãuntru. Apoi s-a hotãrâtsã se facã o micã staþie de salvare ceva mai la deal, fiindcãnaufragiaþii împiedicau activitãþile clubului. S-au gãsitcâþiva oameni de sacrificiu sã deserveascã noua staþie.Peste un timp noua staþie s-a transformat ºi ea într-unclub luxos. S-a fãcut o staþie mai la deal ºi tot aºa istorias-a repetat. Cine viziteazã astãzi acel litoral constatã cãde-a lungul coastei sunt numai cluburi luxoase cu firma:„Staþie de salvare”. Naufragile sunt dese, dar naufragiaþiise îneacã, nu are cine sã-i mai salveze. Aºa poate ajungeBiserica atunci când se bazeazã exclusiv pe activitãþiumane, caritative, filantropice, materiale: o staþie de sal-vare care nu mai salveazã pe nimeni. Mântuirea, în esenþasa, este cruce, este jertfã. ªi nimeni nu se poate asocia la

MISTERELE DE BUCURIE136

Page 137: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

opera de mântuire a lui Cristos fãrã a se asocia la jertfasa. Maria este cea dintâi care ne dã exemplu. Sã ascultãmcuvintele Papei Ioan Paul al II-lea rostite la Angelus, înziua de 15 ianuarie 1984:

Sã o privim, mai presus de toate, pe Fecioara Maria, asociatalui Cristos Mântuitorul ºi a jertfei sale, pe ea, cãreia Simeon,luminat de Duhul Sfânt, îi adreseazã cuvintele misterioase,profetice: „o sabie îþi va strãpunge sufletul” (Lc 2,35). Esteo profeþie ce se va împlini pentru Maria în patima ºi moarteaFiul sãu. Alãturi de el, cel strãpuns de suliþã, este Maria alcãrei suflet este strãpuns de o sabie. Cuvântul lui Dumnezeueste comparat cu o sabie (cf. Evr 4,12). Din cauza cuvântuluicare creeazã ºi distruge, care dã viaþã ºi moarte, din cauzacuvântului pe care Maria nu-l înþelege întotdeauna imediat,dar pe care ea îl primeºte, îl mediteazã ºi îl cântãreºte îninima sa, din cauza lui Cristos, Cuvântul Tatãlui, cãruia oa-menii i se împotrivesc, sufletul Mariei este strãpuns dedurere ca de o sabie. Cuvântul, primit ºi trãit, în totalã ascul-tare faþã de Tatãl, face din sfânta Fecioarã colaboratoareageneroasã a lui Cristos Mântuitorul. Jertfa ei, unitã cu ceaa lui Cristos, aduce popoarelor luminã ºi mântuire. Oricecredincios este chemat sã-ºi ofere propria viaþa împreunãcu Cristos pentru mântuirea lumii. Noi toþi, asemenea Mariei,trebuie sã completãm în trupul nostru ceea ce lipseºte pãti-mirilor lui Cristos, în favoarea trupului sãu, care este Biserica(cf. Col 1,24).

O SABIE ÎÞI VA STRÃPUNGE SUFLETUL 137

Page 138: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

LLuummiinnãã sspprree lluummiinnaarreeaa ppooppooaarreelloorr

[Simeon] l-a luat [pe prunc] în braþele sale ºi l-a binecu-vântat pe Dumnezeu spunând: „Acum elibereazã-l, Stãpâne,pe slujitorul tãu în pace, dupã cuvântul tãu, pentru cã ochiimei au vãzut mântuirea ta pe care ai pregãtit-o în faþa tu-turor popoarelor: luminã spre luminarea neamurilor ºi spregloria poporului tãu, Israel” (Lc 2,28-32).

Emoþionante cuvintele cu care bãtrânul Simeon îºi iarãmas bun de la viaþã. Ele amintesc de cuvintele altuibãtrân; de cuvintele patriarhului Iacob care, vãzându-ºidin nou fiul în Egipt, fiul pe care-l credea mort de mult,spune printre lacrimi: „Acum pot sã mor fiindcã þi-amvãzut faþa ºi tu tot mai trãieºti” (Gen 46,30).

„Luminã spre luminarea neamurilor” (Lc 2,32). Cândbãtrânul a rostit aceste cuvinte, gândul Mariei, fãrã îndo-ialã, a zburat la cuvintele profetului Isaia: „Eu, Domnul,te-am chemat ca sã porþi mântuirea. Te voi lua de mânã,te voi pãzi ºi te voi pune ca legãmânt al poporului ca sãfii luminã pentru oameni” (Is 42,16).

Isus, acest foc venit pe pãmânt, n-a fost furat de Pro-meteu din locuinþa zeilor. Lumina veºnicã s-a coborâtîn sânul Mariei, iar Maria a dãruit-o lumii: luminã dinluminã, aºa cum flacãra se transmite de la lumânare lalumânare. Pe drept cuvânt, un poet o numeºte pe Mariavestala Celui Preaînalt, care alimenteazã, întreþine foculsfânt coborât din cer; candelabrul de aur care susþine lu-mina venitã din cer ºi o protejeazã spre a nu fi stinsã.

„Luminã spre luminarea neamurilor” (Lc 2,32). Cuvin-tele bãtrânului ne duc din nou la tema meditaþiei prece-dente: lumina nu poate exista decât atunci când ceva arde,

Page 139: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

se consumã, se sacrificã. Maria merge cu copilul la templunu din dorinþa de a îndeplini o obligaþie legalã, care, defapt, nici nu o privea, nici pentru a îndeplini un gestritual formal, ci vrea ca, printr-un rit liturgic, sã-l închinepe Fiul ei Tatãlui, ºi o datã cu Fiul, sã-i jertfeascã lui Dum-nezeu propria viaþã. E o concordanþã desãvârºitã întreliturgia de la templu ºi liturgia vieþii, între cei doi po-rumbei oferiþi ca jertfã lui Dumnezeu ºi propria viaþãjertfitã lui Dumnezeu. Jertfa liturgicã nu poate fi sepa-ratã de jertfa vieþii. Liturgie ºi viaþã: ceea ce Dumnezeua unit, omul sã nu despartã. Cãci dacã omul desparte, li-turgia devine formalism, iar viaþa, fariseism. Toatã viaþalui Isus, de la intrarea sa în lume ºi pânã la consumareasa pe altarul crucii, a fost o imensã ºi unicã jertfã, o unicãLiturghie. Dar aceastã unicã Liturghie a avut douã mo-mente deosebite: ofertoriul, la 40 de zile dupã naºtere,când este oferit Tatãlui pe braþele Mariei, ºi consacrareape Calvar. La aceste douã momente ale marii Liturghii,Maria nu putea sã lipseascã, cãci au fost totodatã ofer-toriul ºi consacrarea propriei vieþi.

Prin sfântul Botez, viaþa noastrã este consacratã, ofe-ritã Tatãlui, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Este consacratã,este oferitã ca victimã. Unele persoane, voind sã trãiascão viaþã interioarã mai profundã, fac vot prin care se oferãca victimã lui Dumnezeu. Un asemenea vot nu are sens.Acest vot l-am fãcut cu toþii la botez, când am devenit unsingur trup cu Cristos, mai exact, un singur trup sacri-ficat. Prin aceastã unire intimã cu Cristos, înfãptuitã labotez, noi am devenit, ca ºi Cristos, preoþi, profeþi ºi îm-pãraþi sau, mai complet, preoþi, profeþi, împãraþi ºi vic-time. Cãci aºa cum Cristos a fost preot ºi victimã de jertfãîn acelaºi timp, la fel, preotul din noi nu se poate separa devictima din noi. ªi acest lucru este valabil nu numai pentrucei care au primit preoþia sacramentalã, ci ºi pentru toþi

LUMINÃ SPRE LUMINAREA POPOARELOR 139

Page 140: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

botezaþii care au primit preoþia comunã. Laicilor le scriasfântul Pavel în Scrisoarea cãtre Romani: „Vã îndemndeci, fraþilor,... sã vã oferiþi trupurile voastre ca jertfã vie,sfântã ºi plãcutã lui Dumnezeu” (Rom 12,1). Iar efese-nilor le spunea cã ceea ce a fãcut Cristos, jertfindu-se pesine însuºi, trebuie sã facã ºi ei. Ca ºi în cazul lui Cristos,viaþa noastrã este o jertfã unicã ºi neîntreruptã. Dacãaþi asistat vreodatã la un botez, aþi putut observa cã, dupãce preotul spune formula: „N., eu te botez în numeleTatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh”, nu se rãspunde„Amin”. Ceea ce înseamnã cã toatã viaþa creºtinã trebuiesã fie un continuu „Amin”. ªi, de fapt, zilnic reînnoim lasfânta Liturghie oferirea de noi înºine ca victime luiDumnezeu. O facem la ofertoriu. Pentru noi, zilnic estesãrbãtoarea prezentãrii noastre la templu. Sã precizãmun lucru: ofertoriu la Liturghie nu înseamnã rugãciunilede binecuvântare asupra pâinii ºi vinului pe care le ros-teºte preotul, ci gestul prezentãrii la altar a pâinii ºi vi-nului, simbol material ºi exterior al oferirii de noi înºineca victime asociate cu Cristos. Dar la jertfa sfintei Litur-ghii, aºa cum preotul din mine, preotul din voi, nu sepoate separa de unicul preot Cristos, la fel, victima dinmine, victima din voi, nu se poate separa de victima careeste Cristos. În realitate, ce oferim noi oare la ofertoriu?Sau ne gândim mãcar cã avem ceva de oferit? Nu cumvaasistãm, pur ºi simplu, la un rit exterior lipsit de semni-ficaþie?

Poate aveþi impresia cã vã fac niºte teorii încâlcite. Defapt, ce vã spun este un adevãr elementar ºi fundamentalal creºtinismului, care, neluat în seamã, duce la rupturadintre liturgie ºi viaþã: sfinþi în bisericã, cu totul alþioameni când ieºim din bisericã. Ceea ce poate duce maitârziu la o consecinþã ºi mai tristã: preot la altar, om catoþi oamenii în rest.

MISTERELE DE BUCURIE140

Page 141: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Între pãgânism ºi creºtinism existã o deosebire funda-mentalã: în pãgânism este jertfit ceva din exterior, unanimal, în creºtinism, victima intus est, victima este celcare jertfeºte, este propria viaþã sacrificatã lui Dumnezeuîn unire cu Cristos. Or, dacã între viaþã ºi liturgie nu estenici o legãturã, nu se sacrificã propria viaþã, cu ce nedeosebim de pãgâni? Dacã eliminãm din viaþa noastrãsacrificiul, putem fi siguri cã nu aducem nici un suflet lamântuire, nici pe al nostru, nici pe al altora. Putem fibuni organizatori, buni funcþionari, ne putem aranja oviaþã comodã pe spatele altora, dar nu suntem de nici unfolos nimãnui, ca ºi cei din povestea cu organizarea.

Un oarecare, voind sã-ºi cumpere o pereche de pantofi, intrãîntr-un mare complex comercial de încãlþãminte. Imediat,o angajatã îi iese în întâmpinare ºi îl întreabã cu amabilitate:– Cu ce vã pot servi?– Aº dori o pereche de pantofi.– Vã rog, la secþia A, lângã scarã.– Aici este raionul de pantofi?– Ce fel de pantofi? Din piele sau imitaþie?– Din piele, vã rog.– Fiþi bun ºi treceþi la secþia B, pe dreapta.– Vã rog, o pereche de pantofi din piele.– Ce fel de pantofi? Negri, maro...?– Prefer negri.– Luaþi legãtura cu domniºoara X.– Vã rog, o pereche de pantofi din piele, de culoare neagrã.– Cu ºnururi sau fãrã?– Cu ºnururi!– La domnul cu mustãþi, el se ocupã imediat de dumnea-voastrã.– Vã rog o pereche de pantofi din piele neagrã, cu ºnururi.– Ce numãr?– 41!– Mergeþi la secþia A5, în capãt, pe coridor.

LUMINÃ SPRE LUMINAREA POPOARELOR 141

Page 142: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

– Vã rog o pereche de pantofi din piele, negri, cu ºnururi,numãrul 41!– Scuzaþi, domnule, noi nu avem pantofi, noi suntem cuorganizarea.

O armatã de funcþionari bine plãtiþi, care nu aveaunimic de dat nimãnui. Sã nu ne facem iluzii cã vom con-verti lumea, cã o vom aduce la Dumnezeu prin organi-zare, prin oratorie sau prin cine ºtie ce strategii omeneºti.Dumnezeu a legat mântuirea lumii de cruce, de sacrificiu.Cristos a devenit puternic nu când predica ºi fãcea minuni,ci când se afla imobilizat pe cruce.

Poate vã întrebaþi: ce cautã episodul prezentãrii latemplu în misterele de bucurie? Nu s-ar plasa mai binela misterele de durere? Ce legãturã are sacrificiul cubucuria? O legãturã foarte strânsã. Bucuria autenticã,durabilã, profundã se naºte numai din sacrificiu. „Adevãr,adevãr vã spun: voi veþi plânge ºi veþi jeli, iar lumea seva bucura; voi vã veþi întrista, dar întristarea voastrã seva schimba în bucurie” (In 16,20). Când se va transforma?Dupã moarte abia? Nu, acum, imediat, dupã fiecare actde învingere a egoismului, a comoditãþii, a instinctelor,dupã fiecare act de sacrificare a propriei voinþe, dupã cumbucuria lumii, a plãcerilor pãcãtoase, acum, imediat, setransformã în tristeþe.

O hotãrâre practicã se impune: la sfânta Liturghie vomacorda atenþia cuvenitã nu numai momentului consa-crãrii, dar ºi celuilalt moment important, care este ofer-toriul. Momentul consacrãrii este scos în evidenþã prinsunarea clopoþeilor ºi a celor douã lumânãri aprinse carese aduc în faþa altarului. Exact aºa, cel puþin în trecut,la ofertoriu se sunau clopoþeii, iar cel care strângea colectaera însoþit de doi purtãtori de lumânãri aprinse. În acestmoment, trebuie sã ne întrebãm: eu ce am de oferit odatã cu pâinea ºi vinul? Ce aºez pe patena celebrantului?

MISTERELE DE BUCURIE142

Page 143: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Dacã nu am nimic de oferit, orice Liturghie celebratã poatedeveni cap de acuzare la judecata lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, legea cerea ca la jertfa arderiide tot victima sã ardã o noapte întreagã pe altar. Victimadin noi trebuie sã ardã ºi sã lumineze o viaþã întreagã.

Scrisoarea cãtre Evrei ne spune cã Duhul Sfânt, Duhuliubirii, a consumat jertfa lui Isus. Pe acelaºi Duh Sfântsã-l invocãm permanent: sã vinã, sã ardã, sã consume totceea ce în noi nu este încã sacrificat lui Dumnezeu.

LUMINÃ SPRE LUMINAREA POPOARELOR 143

Page 144: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

AL V-LEA MISTER

PPIIEERRDDEERREEAA ªªII RREEGGÃÃSSIIRREEAA LLUUII IISSUUSS

NNoouuaa ffaammiilliiee aa lluuii IIssuuss

M-am bucurat când mi s-a spus: „Sã mergem la casa Domnului!”

Iatã, picioarele noastre au ajunsla porþile tale, Ierusalime!

Ierusalimul este ziditca o cetate bine întãritã.

Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, dupã legea lui Israel,ca sã laude numele Domnului (Ps 122,1-4).

Pãrinþii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim desãrbãtoarea Paºtelui. De data acesta, îl iau ºi pe copil.Potrivit Talmudului, abia la vârsta de 13 ani copilul econsiderat adult ºi, ca atare, supus tuturor prescripþiilorLegii, moment marcat ºi astãzi prin ceremonia numitãBar-Miþva. Totuºi, în general, pãrinþii îºi duceau copiiiîn pelerinaj la templu când aveau 12 ani, pentru a-i obiºnuicu ceea ce, peste un an, avea sã fie o obligaþie strictã. Odatã terminate zilele de sãrbãtoare, caravana se pune dinnou în miºcare spre Nazaret. Cu disciplina ºi ordinea dela sinagogã: bãrbaþii un grup aparte, femeile un alt grup,copiii unde se întâmplã. Dupã o zi de mers, seara la popas,pãrinþii constatã cu spaimã lipsa copilului. Se întorc laIerusalim. Îl cautã cu înfrigurare prin furnicarul de lume.De Paºti veneau la Ierusalim cel puþin 120.000 de pelerinidin toatã lumea. În sfârºit, a treia zi îl gãsesc în una dintrecurþile interioare ale templului, unde, aºezat sub por-ticuri, rabinii þineau lecþii. Învãþãceii ºi chiar pelerinii

Page 145: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

puteau sã le punã întrebãri. Erau un fel de dezbateri teo-logice. Când Iosif l-a vãzut pe copil, ne informeazã o carteapocrifã, s-a repezit la el furios, i-a apucat urechea ºi i-arãsucit-o, aºa cum fãcea ori de câte ori îl vedea cã lucreazãsâmbãta. E greu de crezut cã Iosif a cutezat sã-l tragã deurechi pe Fiul lui Dumnezeu! Mai de crezut este ceea cene spune o altã carte apocrifã, Evanghelia lui Toma:

Scribii ºi fariseii au întrebat-o pe Maria: – Tu eºti mama acestui copil?– Eu sunt, a rãspuns ea.Ei i-au zis:– Fericitã eºti tu între femei, cãci Dumnezeu a binecuvântatrodul sânului tãu. Noi n-am vãzut ºi n-am auzit în viaþanoastrã o asemenea slavã, o asemenea tãrie ºi înþelepciune.

Dar sã ne mulþumim cu ceea ce ne relateazã evanghe-listul Luca: „Mama lui i-a spus: « Fiule, de ce ne-ai fãcutaceasta? Iatã, tatãl tãu ºi cu mine te-am cãutat îngrijo-raþi»” (Lc 2,48). Nu sunt cuvinte de dojanã, ci cuvintecare exprimã ceea ce simte o inimã de mamã care-ºi pierdeºi apoi îºi regãseºte copilul. „El însã le-a spus: «De ce m-aþicãutat? Nu ºtiaþi cã eu trebuie sã fiu în casa Tatãluimeu?»” (Lc 2,49). Sunt primele cuvinte rostite de Isus,pe care le noteazã evangheliºtii. Isus ne introduce ime-diat în lumea sa, care e lumea Tatãlui. El a venit în lumeca sã facã voinþa Tatãlui, ca sã se ocupe de lucrurile Ta-tãlui, ca sã ne vorbeascã despre Tatãl, ca sã ni-l descoperepe Tatãl, ca sã ne facã fii ai Tatãlui.

Prin rãspunsul dat Mamei, aratã în ce constã chemareasa, ºi anume, în a fi în serviciul lui Dumnezeu care esteTatãl sãu, ºi nu la dispoziþia familiei sale pãmânteºti.Episodul de la templu marcheazã ruptura cu familia sapãmânteascã. Isus se întoarce cu pãrinþii sãi la Nazaretºi este supus lor. Dar, de fapt, ruptura este consumatã.Al V-lea mister de bucurie este intitulat: „Pierderea ºi

NOUA FAMILIE A LUI ISUS 145

Page 146: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

regãsirea lui Isus”. În realitate, Iosif ºi Maria nu l-au mairegãsit pe Isus. L-au pierdut definitiv. Isus nu le maiaparþine. El îi aparþine Tatãlui.

Episodul de la templu se cere completat cu un altul,povestit de sfântul Marcu:

Au venit mama ºi fraþii lui ºi, stând afarã, au trimis la elca sã-l cheme. Mulþimea era aºezatã în jurul ºi i-au spus:„Iatã, mama ta ºi fraþii tãi te cautã afarã. Iar el le-a rãspuns:„Cine este mama mea ºi cine sunt fraþii mei?” ªi, rotindu-ºiprivirea peste cei aºezaþi în jurul lui, a spus: „Iatã mamamea ºi fraþii mei! Oricine face voinþa lui Dumnezeu, acelaîmi este frate ºi sorã ºi mamã” (Mc 3,31-35).

Iatã noua familie a lui Isus, unde legãturile de sângenu mai conteazã. Oricine poate intra în aceastã familie,cu o singurã condiþie: adeziunea totalã la voinþa lui Dum-nezeu. De la noua familie, rudele lui Isus dupã trup nusunt excluse. Cu o singurã condiþie: sã facã ºi ele voinþalui Dumnezeu. În acest sens, Maria este prima care intrãîn noua familie, cãci dintru-nceput a îmbrãþiºat voinþalui Dumnezeu.

A realiza voinþa Tatãlui. Aceasta este misiunea lui Isus.Nu este poezie sentimentalã, ci dramã dureroasã. Nucrucea lui Cristos ne-a mântuit, ci ascultarea lui Cristos.Fãrã ascultare, crucea n-ar fi avut nici o valoare. Ne spunesfântul Pavel în Scrisoarea cãtre Romani: „Dupã cumprin neascultarea unui singur om [a lui Adam], cei mulþiau fost fãcuþi pãcãtoºi, tot la fel, prin ascultarea unuiasingur [a lui Cristos], cei mulþi vor fi fãcuþi drepþi” (Rom5,19). Este ceea ce afirmã Conciliul al II-lea din Vaticancând spune cã Fiul lui Dumnezeu a realizat mântuireaprin ascultarea sa exemplarã, în care ºi-a petrecut viaþa,în totalã supunere faþã da Tatãl (cf. LG 2).

Ascultarea lui Isus nu se naºte din imperativul cate-goric al lui Kant, din simþul datoriei, nici dintr-o fricã

MISTERELE DE BUCURIE146

Page 147: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

servilã, nici dintr-o supunere pasivã, nici dintr-un fatalisminevitabil, ci se naºte exclusiv din iubire faþã de Tatãl. Esteo exigenþã a inimii: „Eu fac întotdeauna ceea ce este plã-cut Tatãlui”. „Însã lumea trebuie sã ºtie cã îl iubesc peTatãl ºi cã fac aºa cum mi-a poruncit Tatãl. Sculaþi-vã!Sã plecãm de aici!” (In 14,31). El nu are nici interese,nici ambiþii personale. Voinþa Tatãlui este singura nor-mã de viaþã. Iar urmarea acestei supuneri totale? Estepacea, liniºtea, armonia interioarã care ne uimeºte laIsus. Este libertatea totalã a spiritului care ajunge numaicine este total supus voinþei lui Dumnezeu. Nu are teamãde nimeni ºi de nimic, vorbeºte cu curaj, fãrã a se uitala faþa omului.

Episodul de la templu e încã un prilej de a ne examinaºi de a vedea dacã ne aflãm în familia lui Isus, prin accep-tarea ºi împlinirea totalã a voinþei lui Dumnezeu, sausuntem în afara ei cu iluzia, eventual, cã suntem înãuntrulei. Pentru un examen temeinic ne putem ajuta de urmã-toarea reflecþie a sfântului Augustin: „Douã iubiri punîn miºcare lumea: iubirea de sine, care merge pânã la dis-preþul faþã de Dumnezeu, ºi iubirea de Dumnezeu, caremerge pânã la dispreþul faþã de sine”. Cu alte cuvinte,noi, în mod necesar, ne situãm în una dintre aceste douãpoziþii: ori ne construim viaþa dupã mentalitatea laicist-ra-þionalistã, þinând seama numai de raþiunea, de gusturileºi înclinaþiile noastre, ori ne-o construim pe credinþã,acceptând un proiect, un plan al lui Dumnezeu cu privirela viaþa noastrã, ºi atunci nu avem în vedere decât ra-þiunea, gusturile, înclinaþiile lui Dumnezeu.

A împlini voinþa lui Dumnezeu, din pãcate, se poatereduce pentru noi la un slogan, la o simplã lozincã, lao afirmaþie sterilã. La tot pasul îi spunem lui Dumnezeu:„Facã-se voia ta”, ºi la tot pasul facem voia noastrã. Aface voinþa lui Dumnezeu înseamnã a pune în practicã

NOUA FAMILIE A LUI ISUS 147

Page 148: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

efectiv poruncile ºi legile lui Dumnezeu, poruncile ºi dispo-ziþiile celor înzestraþi cu autoritate ca sã ne conducã,disciplina casei în care trãim, acceptând cu resemnaresituaþiile fericite ºi nefericite ale vieþii din mâinile lui Dum-nezeu, urmând ºoaptele Duhului Sfânt care ne vorbeºteîn adâncul conºtiinþei noastre. Surorilor carmelitane, careo implorau sã le traseze o cale spre perfecþiune, sfântaTereza cea Mare le-a rãspuns: „Nu vã cer nimic extra-ordinar, ci doar atât: observaþi regulamentul cu fideli-tate ºi bucurie”. ªi le mai dãdea un sfat: „Nu faceþi calculemeschine între ceea ce este greu ºi ceea ce este uºor înascultare, cãci în acest caz daþi dovadã cã ascultareavoastrã izvorãºte dintr-o fricã de sclavi, ºi nu din iubirefaþã de Dumnezeu”. Un copil nu poate spune cã îºi iubeºtetatãl prin faptul cã nu-i dã o loviturã mortalã, ci se mulþu-meºte sã-i dea doar o palmã.

A crede cã putem realiza ceva bun în viaþã, ieºind dincadrul ascultãrii, este o tristã iluzie. Ascultaþi ce cuvinteau putut sã iasã din gura dulcelui ºi preablândului sfântFrancisc de Sales:

Când Dumnezeu trimite o inspiraþie în inima cuiva, trimitemai întâi inspiraþia ascultãrii. A existat vreodatã o inspi-raþie mai mare ºi mai evidentã decât cea fãcutã gloriosuluisfânt Pavel? Or, lucrul cel mai important în acea inspiraþiea fost ca el sã meargã în cetate, unde avea sã afle din guralui Anania ce trebuia sã facã. Oricine pretinde cã este inspirat,dar refuzã sã asculte de superiori ºi sã le urmeze indicaþiile,este un impostor. Toþi profeþii ºi predicatorii care au fostinspiraþi de Dumnezeu au iubit întotdeauna Biserica, auacceptat întotdeauna învãþãtura ei, au avut întotdeaunaaprobarea ei... de aceea, vocaþiile extraordinare, dacã nusunt recunoscute ºi aprobate de pãstorii care au autori-tatea obiºnuitã, sunt iluzii diabolice, ºi nu inspiraþii cereºti”(Teotim, 8, 13).

MISTERELE DE BUCURIE148

Page 149: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Împlinirea voinþei lui Dumnezeu, ascultarea, introdu-cându-ne în familia spiritualã a lui Isus, ne asigurã harullui Dumnezeu: Qui se subtrahit ab oboedientia, ipse sesubtrahit a gratia, scrie Imitaþiunea lui Cristos („Cinese sustrage ascultãrii, se sustrage harului”).

Putem sã ne luãm ca devizã pentru viaþã deviza pecare a scris-o pe emblema sa episcopalã unul dintre ceimai senini oameni pe care i-a cunoscut veacul nostruatât de frãmântat, Ioan al XXIII-lea: Oboedientia et pax(„Ascultare ºi pace”).

NOUA FAMILIE A LUI ISUS 149

Page 150: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„„TTee-aamm ccããuuttaatt îînnggrriijjoorraaþþii””

„De ce m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã eu trebuie sã fiu în casaTatãlui meu?” Însã ei n-au înþeles cuvântul pe care li-lspusese (Lc 2,49- 50).

Cu ocazia pelerinajului la templu, Maria a fãcut expe-rienþa dureroasã a pierderii, a absenþei sensibile a luiIsus. A trebuit sã-l caute pe Fiul lui Dumnezeu. Cu inimasfâºiatã de neliniºte, alãturi de Iosif, a parcurs stradãcu stradã, întrebând lumea, implorându-l pe Dumnezeu.Ea putea sã spunã cu mireasa din Cântarea Cântãrilor:

L-am cãutat noaptea... l-am cãutat pe iubitul inimi mele,l-am cãutat, dar nu l-am gãsit. M-am sculat atunci ºi amcutreierat cetatea, uliþele ºi pieþele, l-am cãutat, dar nu l-amgãsit. M-au întâlnit paznicii care dau ocol cetãþii ºi i-amîntrebat: „N-aþi vãzut pe iubitul inimii mele?” (Ct 3,1-3).

Dar în timp ce, fizic, Maria este despãrþitã de Fiul ei,sufleteºte, în timp ce-l cautã, este unitã cu el mai multca oricând. Cu cât Isus i se pare mai absent, cu atât îiaparþine mai mult. Nicicând copilul ºi mama nu au fostmai uniþi, mai legaþi unul de altul. Maria îl cautã pe Isuspentru cã îl posedã deja. Acesta este paradoxul vieþii creº-tine: cu cât Cristos fizic, sensibil, este mai departe, cuatât este mai aproape sufleteºte, paradox pe care un maremistic al Bisericii, Raymundus Lullus, l-a exprimat astfel:„Prietene, unde este iubitul tãu? Iubitul meu este în me-moria mea, în mintea mea, în iubirea mea. El este înmiºcãrile mele, în tot ce vorbesc, în tot ce aud, în tot cevãd, în tot ce mãnânc, în tot ce ating, în amintirile mele,în lacrimile mele”.

Page 151: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Viaþa creºtinã, ºi, mai ales, viaþa consacratã, este o neîn-treruptã cãutare a lui Isus. Dar Isus este un Dumnezeuascuns. Cu cât îl dorim mai aproape, cu atât el se facemai nevãzut. El pare cã doarme atunci când barca esteizbitã de furtunã. El nu este de faþã atunci când prie-tenul sãu, Lazãr, este în agonie. De aceea, cãutarea luieste plinã de neliniºte, dar, totodatã, de bucurie, de spe-ranþã, de certitudine, deoarece noi nu l-am cãuta dacã nul-am fi gãsit deja. Aforismul îi aparþine lui B. Pascal, dar,cu 500 de ani înainte de Pascal, sfântul Bernard îl expri-mase cu aceleaºi cuvinte: „Noi nu l-am fi cãuta pe Isus,dacã el mai înainte nu ne-ar fi gãsit pe noi”.

De-a lungul întregii istorii a creºtinismului, autori despiritualitate au tratat despre acele stãri care se numescmângâiere sufleteascã (sau prezenþa sensibilã a lui Dum-nezeu) ºi uscãciune sufleteascã (absenþa aparentã a luiDumnezeu). Atunci când Dumnezeu cheamã un suflet lao misiune deosebitã, sau îl cheamã la un grad superior deviaþã intimã cu el, îi acordã mai întâi o stare de euforie,de exaltare, de bucurie ºi de prezenþã sensibilã, emoþio-nalã. Dar este un har trecãtor. Este bucuria de momenta Taborului înainte de Sãptãmâna Patimilor. Cãci, în modinevitabil, vine noaptea, întunericul, pustiul, dezolarea,tãcerea lui Dumnezeu, dezgustul, când Dumnezeu parecã se ascunde sau cã ne-a abandonat, ºi atunci sufletuleste împins la o cãutare înfriguratã, dureroasã, dramaticã,a lui Dumnezeu, care, de fapt, este mai prezent ca ori-când. Aceasta este calea obiºnuitã prin care credinþa, iu-birea, viaþa consacratã se purificã ºi se maturizeazã. Cinedoreºte prea mult mângâierile sentimentale, cine doreºtesã se bucure toatã viaþa de ele sau intrã în panicã atuncicând le pierde, dã dovadã cã vrea sã rãmânã la starea deinfantilism spiritual.

„TE-AM CÃUTAT ÎNGRIJORAÞI” 151

Page 152: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Aceasta nu este o experienþã rezervatã doar marilormistici, ci, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, o trã-ieºte oricine ia viaþa spiritualã în serios. Creºtinismul,viaþa spiritualã, nu este o saltea moale pe care se doarmecomod. Îndestularea este în þara Egiptului. Acolo se trã-ieºte fãrã grija zilei de mâine, lângã oalele cu carne.Dar se trãieºte în sclavie. În schimb, cine doreºte liber-tatea, þara fãgãduitã, trebuie sã treacã prin proba greaºi îndelungatã a pustiului. Marii mistici, ca sfântul Ioanal Crucii, au descris aceastã dureroasã traversare apustiului interior, un pustiu plin de Dumnezeu în cãu-tarea lui Dumnezeu. Iatã cum o descrie o tânãrã din zilelenoastre, Dominica Luisa, care ºi-a consacrat viaþa luiCristos. Ea ºi-a descris aventura vieþii într-un admirabilvolum de poezii, din care am spicuit câteva versuri maisemnificative. Viaþa ei este ca o piesã în trei acte.

Actul întâi s-ar putea intitula: O istorie de iubire.„I-am dat mâna tremurând, i-am zâmbit cum nimãnui

nu aº fi putut sã-i zâmbesc. El m-a privit cum nimenialtul nu ar fi putut sã mã priveascã” (Amintiri de copilã).

„Îþi mulþumesc, Doamne, pentru cã te-ai aºezat pe bu-zele mele, pentru cã te-ai strecurat în inima mea, încet,ca o picãturã de foc care arde” (Tu singur îmi eºti de ajuns).

„Mirele meu, dulcele meu Mire, viaþa mea, sufletulmeu, bucuria mea fãrã margini, lumina mea... totul meu”(De acum nu mai pot spune...).

Te iubesc împreunã cu toþi oamenii care au fost, care suntºi care vor fi; te iubesc pentru toate creaturile care nu ausuflet, pentru gazela speriatã, pentru leul puternic, pentrupasãrea care cântã, pentru fluturele de pe floare; te iubescpentru floare, pentru toate florile din lume, pentru fluviilesolemne, pentru munþii verzi, pentru pãmântul cenuºiu.Te iubesc ºi îþi mulþumesc (Cântecul iubirii).

MISTERELE DE BUCURIE152

Page 153: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Al doilea act îl putem numi: Cântecul pustiului.Doamne, nu mai sunt în stare nici mãcar sã mai plâng pentrutine, mi-ai secat izvoarele lacrimilor ca vântul uscat caresuflã în pustiu. Sunt aici, sfârºitã, incapabilã sã mai zborcãtre tine în vreun fel. Sunt trandafirul uscat de sete, carese ofileºte pe tulpina acoperitã de praf. Sunt meteorul carese stinge dupã ce a luminat o clipã pe cer. Nu sunt bunã lanimic, nu sunt în stare de nimic, nu simt nimic, nu suntnimic (O inimã stinsã).

„Sufletul meu este un geamãt prelung, uscat ca nisipulpustiului; vino, o, Doamne, pentru ce nu te gãsesc? Undete-ai dus dupã ce m-ai lãsat sã gust din picãturile ce-rului?” (Aceastã lentã agonie care mã consumã).

Doamne, unde eºti? Sunt obositã, obositã chiar sã te maicaut. Totul este întuneric, totul este moarte. Cine eram euca sã merit cerul ºi îmbrãþiºarea ta? Doamne, exiºti? Vorbescîn vânt. Rãdãcinile mã dor în timp ce mi le distrugi; ce veilãsa din mine? (Rãdãcinile mele).Am o peºterã în inimã, în inima mea de piatrã, care nu poatesta goalã, pentru cã nu este nimic mai amar decât o inimãgoalã, ºi am golit-o ca sã-þi fac loc þie, dar tu, Doamne, dormi.Aº vrea sã te trezesc, dar nu îndrãznesc; nu pot sã te de-ranjez, te þin fãrã sã te þin, te iubesc fãrã sã te iubesc (Aceastãinimã a mea de piatrã).M-ai legat cu noduri atât de strânse, ca sã nu mã pot elibera,m-ai îngropat de vie, ca sã respir pãmânul, ºi nu cerul, eu,care atingeam universul cu mâinile ºi îþi zâmbeam ºi erammireasa ta. M-ai orbit ca sã nu te vãd, mi-ai luat tot sângeledin vene, pentru ca inima mea sã nu mai poatã vibra (Undeeºti, Infinitul meu?).

Actul final îl putem intitula: Victorie prin capitulare.„Eu îþi zic: da, Doamne, da, pentru tot ceea ce vrei, da,

pentru durere, da, pentru iubire, da, pentru moarte, da,pentru cer, da, pentru cã tu eºti tu” (Eu îþi zic da).

„TE-AM CÃUTAT ÎNGRIJORAÞI” 153

Page 154: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„Doamne, simt înlãuntrul meu un urlet de bucurie,cald, dulce, nesfârºit. Simt un urlet de bucurie care îmisfâºie carnea ºi sângele pentru a pãtrunde pânã în strãfun-durile cerului” (Un urlet de bucurie).

În mod inevitabil, la întunericul din interior se adaugãcel din exterior: evenimente absurde, oameni absurzi, si-tuaþii la care logica umanã nu poate da nici o explicaþie.Totul pare absurd. E o lume din care, aparent, Dumnezeueste absent. Este o încercare de care sfânta Fecioarãnu a fost scutitã. „«De ce m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã eutrebuie sã fiu în casa Tatãlui meu?» Însã ei n-au înþelescuvântul pe care li-l spusese” (Lc 2,49-50). Nici Maria nua înþeles totul. ªi pentru ea viaþa era învãluitã în mister.Ceasuri de întuneric pentru ea ca ºi pentru noi. Nu-irãmânea decât logica credinþei, care constã în a spune„da” lui Dumnezeu în orice situaþie.

În jurul anului 200, marele scriitor Origene, comen-tând diferitele peripeþii ale poporului israelit strãbãtândpustiul în drum spre þara fãgãduitã, vede în el o imaginea vieþii spirituale: e un drum prin pustiu, presãrat cu peri-oade de încercare, de întuneric, de tulburãri, de sfâºieriinterioare, de ariditate sufleteasã. E un drum de purificareprogresivã, prin care se ajunge la o unire mai intimã cuDumnezeu. Nu putem gãsi o ilustrare mai bunã a acestuidrum prin pustiu pânã la unirea totalã cu Dumnezeudecât în viaþa sfintei Tererza a Pruncului Isus. E un drumcu trei etape sau trei nopþi, pentru a folosi terminologiasfântului Ioan al Crucii: noaptea simþurilor, noaptea spi-ritului ºi noaptea finalã.

Noaptea simþurilor începe pentru Tereza la vârsta prea-dolescenþei cu o crizã teribilã, chinuitoare, de scrupu-lozitate: „Trebuie sã fi trecut prin acest martiriu – scrieea – ca sã-l înþelegeþi bine; îmi este cu neputinþã sã spunce am suferit timp de un an ºi jumãtate”. Prin aceastã

MISTERELE DE BUCURIE154

Page 155: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

torturã interioarã, Dumnezeu o curãþã ºi o vindecã desentimentalismul, de hipersensibilitatea care o stãpâ-nise mai înainte. Scrie Tereza: „Isus m-a transformat înaºa mãsurã, încât nu mã mai recunoºteam eu singurã.Mergeam din victorie în victorie”.

Dar acesta a fost doar un preludiu. De abia acum intrãîn noaptea spiritului, care o va conduce la unirea deplinãcu Cristos. κi descrie singurã starea:

Mã aflam într-un pustiu îngrozitor... Era noaptea, noapteaprofundã, pãrãsirea completã, o adevãratã moarte... Mã sim-þeam singurã, nu gãseam nici o mângâiere care sã vinã nicide pe pãmânt, nici din cer... Mântuitorul m-a luat de mânãºi m-a condus într-un subteran unde nu este nici frig, nicicald, unde soarele nu strãluceºte, unde ploaia ºi vântul nupãtrund... Îþi mulþumesc, Isuse, cã m-ai fãcut sã merg prinîntuneric. Consimt sã merg toatã viaþa prin acest subteranîntunecos, doresc doar ca întunericul meu sã le obþinã luminãcelor pãcãtoºi. Sunt fericitã, da, sunt foarte fericitã cã nusimt nici o mângâiere.Unei surori îi scrie: „Nu te neliniºti pentru faptul cã

nu simþi nici o mângâiere în împãrtãºaniile tale. Este oîncercare pe care trebuie sã o suporþi cu dragoste”.

Este mâna chirurgului care taie fãrã milã, este purga-torul pe pãmânt care arde ºi curãþã, este flacãra iubiriicare o transformã ºi o uneºte tot mai mult cu Cristos:

Din ziua aceea – scrie ea – iubirea mã pãtrunde ºi mã învã-luie. În fiecare moment, aceastã iubire îndurãtoare mã reîn-noieºte, mã purificã, nu mai lasã în inima mea nici o urmãde pãcat. Nu, eu nu mã mai tem de purgatoru, ºtiu cã nicinu merit sã intru cu sufletele sfinte în acest loc de ispãºire,dar mai ºtiu, de asemenea, cã focul iubirii curãþã mai binedecât focul purgatorului.

ªi în altã parte: „Am fost cuprinsã de o iubire atât deputernicã faþã de bunul Dumnezeu, încât nu pot sã explic

„TE-AM CÃUTAT ÎNGRIJORAÞI” 155

Page 156: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

lucrul acesta; era ca ºi cum aº fi fost cufundatã în foc. Oh!Ce foc ºi ce fericire în acelaºi timp!”.

Pentru ea se termina purgatoriul ºi, totuºi, de abiaacum încep suferinþele cele mai crâncene: noaptea cea maiapãsãtoare ºi mai neagrã, noaptea finalã care se va încheiacu extazul din momentul morþii. Intrã în agonie cu Cristospentru salvarea ateilor, a necredincioºilor. Simte ispitesfâºietoare de necredinþã, care o împing pânã la limitadisperãrii. Ni se taie respiraþia citind cum le descrie:

Isus a permis ca sufletul meu sã fie învãluit în întunericulcel mai gros ºi a permis ca gândul la cer, atât de dulce pentrumine din cea mai fragedã copilãrie, sã devinã un motiv deluptã ºi de chin... Trebuie sã fi cãlãtorit prin acest tunelnegru, pentru a-i înþelege întunericul... Când vreau sã-miodihnesc inima obositã de întunericul care o înconjoarã cugândul unei vieþi viitoare ºi veºnice, chinul meu se dubleazã.Mi se pare cã întunericul, împrumutând glasul nelegiuiþilor,bãtându-ºi joc de mine, îmi spune: „Tu visezi lumina, tucrezi cã vei ieºi într-o zi din pâcla în care zaci; haide, haide,bucurã-te de moartea care îþi va da nu ce speri tu, ci o noapteîncã ºi mai profundã, noaptea prãbuºirii în nefiinþã...”. Dum-nezeu mi-e martor cã, deºi nu am satisfacþia credinþei, mãstrãduiesc sã sãvârºesc faptele credinþei. Am rostit într-unan mai multe acte de credinþã decât în tot cursul vieþii mele...Eu alerg cãtre Isus al meu, îi spun cã sunt gata sã-mi vãrstot sângele pentru a-i mãrturisi cã existã un cer, îi spun cãsunt fericitã cã nu pot sã contemplu pe pãmânt cu ochii sufle-tului acest cer frumos care mã aºteaptã, numai sã bine-voiascã a-l deschide pentru veºnicie sãrmanilor necredin-cioºi... Sunt fericitã sã sufãr în speranþa cã prin lacrimilemele aº putea sã împiedic sau sã repar poate o singurã gre-ºealã comisã împotriva credinþei... Nu este un vãl, ci este unzid care se ridicã pânã la cer ºi acoperã firmamentul înstelat.Când cânt fericirea cerului, veºnica posedare a lui Dum-nezeu, nu simt nici o bucurie, deoarece cânt, pur ºi simplu,ceea ce vreau sã cred... Aceastã cruce grea nu produce decât

MISTERELE DE BUCURIE156

Page 157: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

un singur efect: îmi înlãturã orice sentiment de satisfacþienaturalã în aspiraþia mea spre patria cereascã... Dorinþelemele nu sunt un vis, o nebunie? Mi se pare cã dupã aceastãviaþã muritoare nu mai este nimic... Gândurile celor mai rãimaterialiºti mã cuprind... Nu pot sã exprim întunericul încare sunt cufundatã...Soseºte ziua morþii. Dimineaþa spune: „Este agonia

purã, fãrã nici un amestec de mângâiere”. Iar dupã-amiazã:„Paharul este plin pânã la refuz... Nu, n-aº fi crezut vreo-datã cã este posibil sã suferi atât de mult... Maicã, nu esteaceasta agonia?” „Da, copila mea, îi rãspunde superioara,este agonia, dar poate cã Isus vrea sã o prelungeascã cucâteva ceasuri”. „Bine, bine, nu vreau sã sufãr mai puþin”.Priveºte rãstignitul ºi spune: „Nu regret cã m-am dãruitiubirii, dimpotrivã. Dumnezeul meu, te iubesc”. Cu acestecuvinte, iese din noaptea sa interioarã ºi, în aceeaºi clipã,ochii i se deschid pentru a contempla veºnic chipul glo-rios al lui Cristos.

Iatã, în încheiere, un model de rugãciune pentru mo-mentele de crizã, de neliniºte. Îi aparþine iezuitului LuisEspial, asasinat acum câþiva ani în Bolivia.

Viaþa este o înlãnþuire de crize: crize de creºtere, de adap-tare, de rupturã. De aceea, ne sfâºie uneori neliniºtea în faþadurerii, a morþii, a singurãtãþii. Suferim nedreptatea, iardorinþele noastre bune rãmân sterile ca un pârâiaº înghiþitde nisipul pustiului. ªi atunci cerul pare de plumb, iar rugã-ciunea noastrã se înalþã în gol. O, Doamne al nopþii ºi algolului, am dori sã ne cuibãrim încrezãtori în poalele talenevãzute, cu inimã sigurã ºi încrezãtoare de copil. Neliniºteane însoþeºte ca un zgomot de fond surd, ca un puls nedes-luºit al existenþei noastre. Cu preþul unor mari eforturi,izbutim sã ne prefacem ºi sã zâmbim. Cu toate acestea, viaþaa devenit insuportabilã. De ce te îndepãrtezi, Doamne, ºine pãrãseºti în ceasul tulburãrii? De ce faci sã apese mâniata asupra noastrã? Vrei sã ne încovoi în faþa ta? Iatã-ne gata,

„TE-AM CÃUTAT ÎNGRIJORAÞI” 157

Page 158: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

cu sufletul obosit ºi cu mâna întinsã ca niºte bieþi cerºetori.Unde ne duci pe aceste drumuri absurde? Ne miºcãm picioa-rele într-un pustiu nesfârºit, fãrã orizonturi. Dã viaþã cuvân-tului pe care ni l-ai învãþat: „Chiar dacã aº umbla pe o valeîntunecoasã, nu mã voi teme, Doamne, pentru cã tu eºti cumine”. Întãreºte-ne credinþa, chiar dacã ea continuã sãrãmânã întunecoasã. Fã-ne sã înþelegem cã tu lucrezi înfiinþa noastrã, chiar dacã ne lipseºti de bucuria sentimen-telor. ªtim cã tu nu ne încerci peste puterile noastre, pentrucã ne iubeºti; dar iubirea ta ni se pare în mod inexplicabilnedreaptã. Cu toate acestea, chiar dacã ne ucizi, noi vomcontinua sã ne încredem în tine.

MISTERELE DE BUCURIE158

Page 159: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„„PPããssttrraa ttooaattee aacceesstteeaa îînn iinniimmaa eeii””

„Fiule, de ce ne-ai fãcut aceasta? Iatã, tatãl tãu ºi cu minete-am cãutat îngrijoraþi”. El însã le-a spus: „De ce m-aþicãutat? Nu ºtiaþi cã trebuie sã fiu în casa Tatãlui meu?”...Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret ºi era supus lor. Iarmama lui pãstra toate acestea în inima ei (Lc 2,48-49.51).

Evanghelistul Luca mai fãcuse aceastã remarcã puþinmai înainte, dupã vizita pãstorilor la grota din Betleem:„Maria însã pãstra toate aceste cuvinte, meditându-le îninima ei” (Lc 2,19).

Remarca pe care o face evanghelistul cã, dupã cãutareaînfriguratã ºi dramaticã a lui Isus, Maria „pãstra toateacestea în inima ei”, nu este întâmplãtoare. Între cãu-tarea lui Dumnezeu ºi cuvântul lui Dumnezeu este olegãturã esenþialã ºi indisolubilã.

Dintotdeauna omul a fost însetat de Dumnezeu, a cãu-tat sã intre în contact cu Dumnezeu, cu lumea de dincolo.Dar poate niciodatã aceastã sete, atâta timp înãbuºitã,nu a rãbufnit mai puternic decât în zilele noastre. Dacãnu este posibil de a intra în contact direct cu Dumnezeu,e încercarea de a intra în contact mãcar cu cei care l-auvãzut pe Dumnezeu. Îmi amintesc cum venea lumea sãasculte, la Roma, conferinþele lui André Frossard. Evorba de omul care s-a convertit în urma unei revelaþii.A scris ºi o carte: Dumnezeu existã, eu l-am întâlnit. ÎnIugoslavia, la Medjugorje, am vãzut lume care se cãlca înpicioare, ca sã fie în preajma vizionarilor când aceºtiaintrau în dialog cu Maica Domnului. Setea omului deîntâlnire ºi de unire cu divinitatea, în general exploa-tatã ºi manipulatã cu mult profit bãnesc de mijloacele de

Page 160: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

comunicare în masã, se manifestã în multe feluri: pseudo-vizionarism, secte orientale, practici indiene de medi-taþie, yoga, spiritism, muzicã delirantã, droguri, orgii princare se urmãreºte contopirea cu Dumnezeu, intrarea întransã.

Setea, dorinþa de Dumnezeu este sãditã de însuºi Dum-nezeu în inima omului. Dar cãile pe care le urmeazã omulpot fi greºite ºi periculoase pentru om. Cãci Dumnezeueste un foc mistuitor, este nucleul incandescent al reali-tãþii absolute, este izvorul creator al tuturor energiiloruniversului, inclusiv al energiei atomice. Dacã el ºi-ar des-coperi numai pentru o fracþiune de secundã chipul sãu,fãrã a ne susþine printr-o minune a atotputerniciei sale,creierul nostru ar exploda pe loc. De aceea, Dumnezeuînsuºi ne spune în Exod: „Tu nu poþi vedea faþa mea,pentru cã nici un om nu poate sã mã vadã ºi sã rãmânãîn viaþã” (Ex 33,20).

Când ºi-a manifestat prezenþa în mijlocul flãcãrilor ºia fulgerelor, la Sinai, poporul înspãimântat a strigat cãtreMoise: „Vorbeºte-ne tu însuþi ºi te vom asculta; dar sã nune mai vorbeascã Dumnezeu, ca sã nu murim” (Ex 20,19).Chiar ºi numai apropierea la o anumitã distanþã de divi-nitate, cu mâinile goale, poate duce, dacã nu la exploziacreierului, la alunecarea în nebunie. Este cazul neferici-tului Nietzsche. De aceea, când cuvântul lui Dumnezeuiese de pe buzele lui Isus, diavolii implorã milã, ascultã-torii se simt rãscoliþi pânã în adâncul inimii, ceea ce nuse întâmpla când predicau scribii ºi fariseii lor.

Dupã trei zile de cãutare înfriguratã, Maria se întoarceacasã nu numai cu Isus pe care îl va pierde definitiv pestecâþiva ani, dar ºi cu altã prezenþã a lui Dumnezeu, cea dininima ei: cuvântul lui Dumnezeu pe care-l pãstra ºi lacare medita în inima ei.

MISTERELE DE BUCURIE160

Page 161: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Viaþa noastrã spiritualã existã numai în mãsura încare realizãm un raport personal cu Dumnezeu. Or, dacãprezenþa lui Dumnezeu se manifestã în cuvântul sãu,se înþelege cã la temelia vieþii spirituale stã cuvântul luiDumnezeu la care rãspundem prin credinþã; cuvântullui Dumnezeu celebrat ºi actualizat în liturgie. Toatãviaþa creºtinã ºi mai cu seamã viaþa consacratã trebuiesã fie centratã în jurul cuvântului lui Dumnezeu.

Izvorul cel mai bogat la care se adapã spiritualitateacreºtinã, ºi cea monasticã, în special, din care se alimen-teazã viaþa de meditaþie ºi rugãciune, este Sfînta Scrip-turã – care este cuvântul lui Dumnezeu. Asupra acestuilucru atrage atenþia Conciliul în documentul dedicat vieþiiconsacrate:

Membrii institutelor sã cultive cu grijã statornicã spiritulde rugãciune ºi rugãciunea însãºi, adãpându-se la izvoareleautentice ale spiritualitãþii creºtine. În primul rând, sãaibã zilnic în mânã Sfânta Scripturã, pentru ca, din citireaºi meditarea ei, sã înveþe „înalta ºtiinþã a lui Isus Cristos”(Fil 3,8) [PC 6].

Despre viaþa omului s-au dat definiþii de tot felul: maipesimiste sau mai optimiste. Cea mai pesimistã este pro-babil aceasta pe care am gãsit-o într-o carte: „Viaþa esteun colet poºtal pe care moaºa îl expediazã groparului”.Iar cea mai optimistã definiþie a vieþii este cea pe carene-o dã sfântul Augustin: „Viaþa este un cuvânt întredouã tãceri”. Este Dumnezeu, Cuvântul, cel care a sfâºiattãcerea. Iar spaþiul dintre cele douã tãceri s-a umplut decuvântul lui Dumnezeu, care ni s-a descoperit prin IsusCristos, Cuvântul întrupat. E un Cuvânt care, de fapt, eo bibliotecã întreagã formatã din 73 de cãrþi, câte cu-prinde Scriptura. Însã, spune atât de frumos sfântulAugustin, toate cuvintele Sfintei Scripturi sunt litere ce

„PÃSTRA TOATE ACESTEA ÎN INIMA EI” 161

Page 162: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

formeazã un singur cuvânt: Cristos. De aceea, pe bunãdreptate spunea sfântul Ieronim: „Cine nu cunoaºte Scrip-tura nu-l cunoaºte pe Cristos”.

Una dintre marile personalitãþi ale Italiei din timpu-rile noastre spunea: „În Biblie gãsim totul. Biblia e hartade cãlãtorie pentru popoare ºi pentru indivizi. În ea vezide unde vii, unde te afli, încotro te îndrepþi”.

Dar mai presus de toate, Sfânta Sripturã este carteade cãpãtâi a celui ce se consacrã lui Dumnezeu. Viaþamonasticã se bazeazã pe Biblie. Monahii din antichitateobiºnuiau sã spunã: „Sfânta Scripturã este cartea mona-hului, este regula monahului, oglinda monahului, armamonahului, paradisul monahului”.

Fãrã îndoialã cã paradisul monahului devine SfântaScripturã, mai ales la celebrãrile liturgice, când Cristosînsuºi ne vorbeºte, ne citeºte din Sfintele Scripturi ºiînfãptuieºte pentru noi ceea ce înfãptuia odinioarã cândtrãia pe pãmânt. Citim în vieþile monahilor de la început:

Într-o zi, pãrintele nostru Teodor... ajuns la intrarea în loculunde se sãvârºea Liturghia, privi înãuntru ºi avu o vedenie;locul strãfulgera de luminã... Unul dintre îngerii care slu-jeau Domnului îi zise atunci: „De ce nu îi îndemni pe fraþisã nu neglijeze Liturghia la ora rugãciunii? Oare nu ºtii tucã Domnul vine des în mijlocul lor pentru a-i vindeca pe schi-lozi ºi a le ierta pãcatele?” (Viaþa lui Pahomie ºi Teodor).

Dar nu e de ajuns cuvântul lui Dumnezeu la Litughie.Scriptura trebuie sã umple total viaþa celui care i s-a dã-ruit în întregime lui Cristos.

Isus ne dã indicaþii precise cu privire la felul cum tre-buie sã preþuim cuvântul lui Dumnezeu: „Mai degrabã,fericiþi sunt aceia care ascultã cuvântul lui Dumnezeuºi-l pãstreazã” (Lc 11,28) – îi spune femeii entuziasmatedin mulþime. ªi când îl aºteptau rudele afarã: „Mama

MISTERELE DE BUCURIE162

Page 163: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

mea ºi fraþii mei sunt aceia ce ascultã cuvântul lui Dum-nezeu ºi îl îndeplinesc” (Lc 8,21). Aºadar, a asculta, apãstra, a pune în practicã cuvântul lui Dumnezeu. Dacãunul dintre aceste trei elemente lipseºte, cuvântul luiDumnezeu este ca ºi inexistent în viaþa noastrã, nu sepoate vorbi de viaþã spiritualã.

Mai întâi, a asculta sau a citi cuvântul lui Dumnezeu.Este necesar sã-þi deschizi nu numai urechile, dar ºi inimapentru a-l primi. Este ºi aceasta un fel de împãrtãºanie.Cine viziteazã o bisericã iacobitã (siro-occidentalã) poatesã vadã nu un tabernacol, ci douã, puse faþã în faþã, fiecarecu câte o lampã veºnicã. Într-unul se pãstreazã Euha-ristia, în celãlalt Sfânta Scripturã. De aceea, de cuvântullui Dumnezeu trebuie sã ne apropiem cu aceleaºi dispoziþiisufleteºti, cu acelaºi respect cu care ne apropiem de Euha-ristie. Citim la un vechi autor bisericesc:

Cere-i cu insistenþã lui Dumnezeu sã-þi lumineze ochiiminþii ºi ai sufletului tãu, ca sã poþi descoperi puterea as-cunsã în cuvintele Domnului ºi ale sfinþilor apostoli. Apoi,ridicã-te în picioare, ia sfânta Evanghelie în mâini, sãrut-o,du-o cu dragoste la ochi ºi la inimã, spune implorând ºi plinde teamã: „O, Cristoase, Mântuitorul nostru, iatã cã aºanevrednic cum sunt, te þin pe tine în braþele mele întinate,þinând sfânta Evanghelie. Te rog, spune-mi cuvinte de viaþãºi de mângâiere din gura ºi cu limba sfântului tãu evan-ghelist. Fã-mã sã le ascult cu urechi noi, interioare, ºi sãcânt mãrirea ta cu limba Duhului. Amin”. Citeºte apoi dinEvanghelie, stând în picioare, trei capitole, din Faptele Apos-tolilor citeºte încã douã capitole, ºi din scrisorile sfântuluiPavel trei capitole. La mijlocul fiecãrei lecturi sã faci zeceînclinaþii pânã la pãmânt.

A pãstra cuvântul lui Dumnezeu în inimã. A-l pãstranu ca pe un obiect sub vitrina unui muzeu de arheologie,ci a-l medita asemenea Mariei. Ce înseamnã a medita?

„PÃSTRA TOATE ACESTEA ÎN INIMA EI” 163

Page 164: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

A medita nu înseamnã a ne lua capul între mâini, a în-chide ochii, a ne încreþi fruntea pentru a extrage cu toateforþele ceva din creierul nostru. Tehnica autenticã a me-ditaþiei o gãsim în Biblie ºi-n experienþa creºtinã dinprimele treisprezece veacuri ale Bisericii. În ebraicã, cu-vântul „a medita” este identic cu „a murmura”, „a ºopti”,a-þi spune þie însuþi mereu cu glas tare cuvintele SfinteiScripturi. Aºa fãcea meditaþie regele David: „Eu meditezlegea ta; zi ºi noapte, ea este pe buzele mele”. Aºa medi-teazã ºi astãzi evreii pioºi la Zidul Plângerii de la Ieru-salim: aceleaºi cuvinte ale Scripturii repetate de zece ori,de o sutã de ori, de o mie de ori, ore ºi ore în ºir, fãrã între-rupere. În primele treisprezece veacuri, pentru cuvântul„meditaþie” nu era folosit meditatio, ci manducatio (mas-ticare) ºi ruminatio (rumegare). „Tot ce se gãseºte înScripturã – spune sfântul Grigore cel Mare – este de mân-care”. ªi aºa cum anumite animale îºi încarcã stomaculcu o anumitã cantitate de iarbã ºi apoi se aºazã sã orumege, o aduc din nou în gurã, o rod pe îndelete, deabia acum simþindu-i gustul ºi fãcând-o digerabilã, tot aºa,nu-i suficient sã-þi depozitezi cuvântul lui Dumnezeu îninimã. Trebuie sã-l meditezi, adicã sã-l rozi, sã-l rumegi.Cea mai bunã meditaþie, deci, nu înseamnã a citi sau aasculta o meditaþie mai mult sau mai puþin atent, mai multsau mai puþin plictisit. Meditaþia începe cu adevãrat dupãmeditaþie. Înseamnã a lua un verset, de pildã, din Evan-ghelie: „Fericiþi cei curaþi cu inima”, sau din sfântul Pavel:„Bucuraþi-vã, ºi iarãºi vã spun, bucuraþi-vã!”, sau: „Hoþiinu au loc în împãrãþia lui Dumnezeu”, ºi a þi-l repeta deo sutã de ori, de o mie de ori, ziua întreagã, noaptea pânãadormi. Aceasta este meditaþia idealã.

În acest sens, iatã un exemplu despre felul cum se facemeditaþie biblicã, exemplu pe care ni-l dã unul dintrepãrinþii monahismului, fericitul Ioan Casian. Ca text de

MISTERELE DE BUCURIE164

Page 165: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

meditaþie, el propune aceastã invocaþie din psalmi: „Dum-nezeule, vino în ajutorul meu; Doamne, grãbeºte-te sãmã ajuþi!” (Ps 70,2). Scrie Casian:

Rugãciunea exprimatã în acest verset al psalmului trebuiesã rãsune mereu pe buzele noastre; în împrejurãrile potriv-nice, ca sã fim eliberaþi de ele; în împrejurãrile fericite,ca sã nu le pierdem ºi ca sã fim, în acelaºi timp, feriþi deorgoliu. Meditarea acestui verset trebuie sã se petreacã fãrãîntrerupere în inima noastrã. În orice muncã, în orice obli-gaþie pe care o îndeplinim, chiar când cãlãtoreºte, monahultrebuie sã cânte mereu acest verset. Când stã la masã, cânddoarme, ºi-n orice altã ocupaþie, trebuie sã meditaze acestecuvinte. Acest gând continuu va deveni o formulã de mân-tuire care nu numai cã vã va apãra de atacurile diavolilor,dar vã va curãþa de orice viciu ºi de orice patã pãmânteasã;vã va înãlþa la contemplarea lucrurilor cereºti ºi nevãzute;vã va conduce la o rugãciune nespus de fierbinte, pe carenumai puþini o cunosc din experienþã. Somnul sã vã prindãmeditând acest verset. Tot repetându-l întruna, ar trebuisã vã obiºnuiþi sã-l cântaþi ºi în somn. Aceste cuvinte sã fieprimul gând care sã vã aparã în minte atunci când vã treziþi.Recitaþi-le, în genunchi, de îndatã ce v-aþi dat jos din pat.Ele sã vã însoþeascã apoi în toate faptele, fãrã a le întrerupeo clipã. Le veþi medita – cum porunceºte Moise – stând încasã ºi mergând pe drum, mergând la culcare ºi sculându-vãdin pat. Aceste cuvinte le veþi scrie pe buzele voastre, le veþisãpa în pereþii casei voastre, în adâncul inimii voastre, astfelîncât sã fie pentru voi un gând permanent când vã rugaþi,sã fie o rugãciune continuã, atunci când de la rugãciune vãveþi întoarce la ocupaþiile vieþii zilnice (Collationes).

A pune în practicã cuvântul lui Dumnezeu. Scrie sfântulIoan Gurã de Aur:

Când citeºti cuvintele dumnezeieºtilor Scripturi, roagã-lmai întâi pe Dumnezeu sã-þi deschidã inima, ca sã nu temulþumeºti sã repeþi ceea ce este scris, ci sã pui în practicã.

„PÃSTRA TOATE ACESTEA ÎN INIMA EI” 165

Page 166: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Sã nu þi se întâmple sã citeºti spre osânda sufletului tãucuvintele dãtãtoare de viaþã ale Scripturilor.

La un monah bãtrân vine un învãþãcel ºi îi spune:– Iatã, de 200 de sãptãmâni postesc ºase zile pe sãptãmânã.Am învãþat Vechiul ºi Noul Testament pe de rost. Ce mi-amai rãmas de fãcut?Bãtrânul îl întreabã:– Ai acceptat dispreþul ca pe o onoare? Ai fost în stare sãalegi lipsa în locul câºtigului?Tânãrul rãspunde cu sinceritate:– Nu, pãrinte!Bãtrânul continuã:

– Ai ºtiut sã-i preferi pe strãini pãrinþilor tãi, sã alegi sã-rãcia în locul posedãrii de bunuri?– Nu sunt încã în stare de aºa ceva, pãrinte.– Ei bine, încheie bãtrânul, tu nu ai postit ºase zile pe sãptã-mânã, nici nu ai învãþat Vechiul ºi Noul Testament pe derost, ci doar þi-ai înºelat sufletul! (Din spusele pãrinþilor).

Este ceea ce spune mai concis sfântul Augustin: „Cinecrede cã a priceput dumnezeieºtile Scripturi, chiar ºinumai o pãrticicã din ele, ºi cu priceperea dobânditã nurealizeazã nedespãrþita iubire de Dumnezeu ºi de aproa-pele, nu a priceput încã nimic din Scripturi”.

În încheiere, reþinem acest frumos îndemn pe care ni-ldã sfântul Atanasie:

Cuvântul lui Dumnezeu sã nu se îndepãrteze de pe buzeletale nici ziua, nici noaptea. Meditarea Sfintelor Scripturisã fie preocuparea ta permanentã. Procurã-þi o Psaltire ºiînvaþã psalmii pe de rost. Soarele, când rãsare, sã privescãdeja de sus Cartea Sfântã în mâinile tale (De virginitate).

MISTERELE DE BUCURIE166

Page 167: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

IInniimmaa MMaarriieeii

„Maria însã pãstra toate aceste cuvinte, meditându-leîn inima ei” (Lc 2,19).

Încheiem astãzi seria de meditaþii asupra misterelorde bucurie cu câteve reflecþii asupra inimii Mariei, inimãîn care sfânta Fecioarã pãstra cuvântul lui Dumnezeuºi-l medita. Ne amintim din meditaþia precedentã cã Dum-nezeu se face prezent în cuvântul sãu. Omul se poatesepara de cuvântul sãu. κi poate înregistra cuvintelepe bandã ºi acestea pot fi reproduse oriunde, fãrã caacela care le-a rostit sã fie de faþã. Dumnezeu, însã, nuse poate separa de cuvântul sãu. Iar inima omului, în înþe-lesul biblic pe care îl are acest cuvânt, este locul întâlniriicu Dumnezeu. Noul Dicþionar de Mariologie explicã foartebine semnificaþia pe care o are cuvîntul „inimã” în SfântaScripturã:

Inima – cor în latinã, leb, lebab în ebraicã, kardia în greacã –stã la baza întregului raport religios, moral, al omului cuDumnezeu. Inima este totodatã ºi centrul întregii vieþi psiho-logice, morale ºi religioase; e locul unde se formeazã dispozi-þiile omului, bune sau rele; e centrul vieþii morale, ca principiuºi izvor al responsabilitãþii, drept conºtiinþã; e consideratã,de asemenea, drept centrul vieþii de cunoaºtere ºi, ca atare,reprezintã interioritatea omului ºi intimitatea sa profundã.Antropologia Vechiului Testament pune, deci, inima în cen-trul întregii vieþi spirituale a omului; inima înseamnã viaþã,memorie, gândire, voinþã, interioritate.

„Maria însã pãstra toate aceste cuvinte, meditându-leîn inima ei” – propoziþie scurtã, dar cu un conþinut extra-ordinar de bogat. Ea descrie prima Bunã-Vestire, fãrã de

Page 168: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

care nu ar fi existat a doua. Din ea se va dezvolta tematipic augustinianã a lui prius et felicius; adicã zãmis-lirea preafericitã care s-a petrecut în inima Mariei maiînainte de a se petrece cea din sânul ei. Scrie sfântulAugustin: Materna propinquitas nihil Mariae profuisset,nisi felicius Christum corde quam carne gestasset („Ru-denia, maternitatea, nu i-ar fi fost de nici un folos Mariei,dacã nu l-ar fi purtat pe Cristos mai fericitã în inima eidecât în sânul ei”). Este exact ceea ce îi spunea Isus femeiidin mulþime, care strigase: „Fericit sânul care te-a purtatºi pieptul la care ai supt!” (Lc 11,27). Rãspunsul: „Maidegrabã, fericiþi sunt aceia care ascultã cuvântul lui Dum-nezeu ºi-l pãstreazã” (Lc 11,28).

Marii mistici ai Bisericii au dezvoltat în continuareacestã temã. Scrie sfântul Bonaventura: Quia ergo cordeconcepit verbum fidei, ventre concepit filium Dei. („Aºa-dar, fiindcã prin credinþã a zãmislit Cuvântul în inima ei,l-a zãmislit în sânul ei pe Fiul lui Dumnezeu”). SfântulIoan Eudes, apostolul care a propagat în timpurile mo-derne cultul inimii Mariei, mergea pe linia întregii tradiþiibiblice ºi patristice când scria:

...Inima ei este izvorul ºi principiul mãreþiilor ºi preroga-tivelor de care este împodobitã, al tuturor calitãþilor emi-nente care o înalþã deasupra tuturor creaturilor, cum ar fiaceea de a fi fiica cea dintâi nãscutã a Tatãlui, mamã a Fiului,mireasã a Duhului Sfânt, templu al Preasfintei Treimi...

Textele Liturghiei din sãrbãtoarea Inimii Mariei vor-besc tocmai despre felul cum îl putem gãzdui, asemeneasfintei Fecioare, pe Dumnezeu prin primirea cuvântuluisãu. Iatã ce se cere în colecta Liturghiei: „Dumnezeule,care ai pregãtit în inima fericitei Fecioare Maria o locuinþãvrednicã de Duhul Sfânt, prin mijlocirea ei, fã ca ºi noi,credincioºii tãi, sã fim templul viu al mãririi tale”.

MISTERELE DE BUCURIE168

Page 169: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Maria este modelul desãvârºit al tuturor celor careprimesc în inima lor cuvântul lui Dumnezeu ºi-l pãstreazã.Am spus în inima lor, cãci cuvântul lui Dumnezeu îlputem primi ºi-n altã parte decât în inimã, de pildã, încreier sau în ceea ce numeam în alte meditaþii „eu”-lsuperficial al fiinþei noastre, dar în acest caz, sãmânþacuvântului lui Dumnezeu nu se dezvoltã în mediul sãunatural, este ca un fetus extrauterin care nu are viabi-litate sau, dacã se naºte, este un monstru. Acesta estepericolul ce ne ameninþã pe noi, cei care ne ocupãm custudiul Sfintei Scripturi: de a face din cuvântul lui Dum-nezeu un simplu obiect de studiu ca oricare alt obiectprofan, ºi aºa se poate întâmpla sã devenim savanþi defaimã mondialã în ale Scripturii, dar, de fapt, sã nu înþe-legem nimic din cuvântul lui Dumnezeu.

Odatã, un om oarecare, electronist de meserie, stãteaºi privea la televizor. Se transmitea o piesã de teatru ce-lebrã în toatã lumea. Piesa era cam complicatã ºi omulnu-i înþelegea sensul, deºi asculta ºi privea foarte atent.ªi pe mãsurã ce acþiunea se desfãºura, înþelegea tot maipuþin. Atunci ºi-a zis: „Trebuie sã o înþeleg cu orice preþ”.S-a ridicat, a luat trusa cu scule, a pus mâna pe ºurubel-niþã ºi a început sã demonteze televizorul. A studiat piesãcu piesã, fir cu fir, legãturã cu legãturã, cu gândul de apricepe sensul piesei care se transmitea. Este ridicolul încare cãdem atunci când primim cuvântul lui Dumnezeudoar la nivel de creier: putem demonta ºi studia SfântaScripturã cuvânt cu cuvânt ºi sã nu înþelegem nimic din ea.

ªi iarãºi, cuvântul lui Dumnezeu nu e de mare folosdacã îl primim în inima noastrã, dar nu-l meditãm ase-menea Mariei. Termenul grec folosit de evanghelist pen-tru „a medita” este synbalein, care înseamnã a pune capla cap, a confrunta, a pune alãturi diferite realitãþi pentrua înþelege mai bine sensul. Fãrã o asemenea meditare,

INIMA MARIEI 169

Page 170: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

adicã fãrã o confruntare a cuvântului lui Dumnezeu întotalitatea sa, devenim parþiali, exclusiviºti, selectivi, re-þinând numai ceea ce ne dicteazã temperamentul, mediulîn care am fost crescuþi, înclinaþiile ºi capriciile noastre. Astfel, unul comod, care are alergie la cuvintele „disci-plinã” sau „lege”, sau „sacrificiu”, va alege din Scripturãnumai expresiile cu care considerã cã îºi poate justificalaxismul, precum: „Nu te teme turmã micã, fiindcã i-aplãcut Tatãlui sã-þi dea þie împãrãþia”, uitând cã împã-rãþia pe care o dã Tatãl se cucereºte cu forþa. Sau: „Milãvreau, ºi nu jertfã”. Sau: „Nici eu nu te osândesc, mergiîn pace”. Sau: „Sâmbãta este fãcutã pentru om, nu omulpentru sâmbãtã”. Dimpotrivã, unul nãscut pentru disci-plinã cazonã reþine numai ce se potriveºte cu rigorismulsãu ºi cu terorismul psihologic pe care îl exercitã asupraaltora, precum: „Sã nu vã închipuiþi cã am venit ca sãdesfiinþez Legea ºi profeþii; n-am venit ca sã desfiinþez,ci ca sã desãvârºesc”. Sau: „Adevãr vã spun: cerul ºipãmântul vor trece, dar nici o iotã ºi nici o virgulã dinLege nu va trece fãrã sã se împlineascã”. Sau: „Plecaþide la mine, blestemaþilor, în focul cel veºnic al iadului”.Numai meditarea cuvântului lui Dumnezeu, adicã pu-nerea cap la cap a tuturor cuvintelor Sfintei Scripturi,realizeazã în noi un echilibru: echilibrul dihotomiilor prinarmonizarea adevãrurilor contrare pe care le cuprindeSfânta Scripturã; adevãruri care nu se anuleazã, ci secompleteazã reciproc.

Închei aceste meditaþii asupra misterelor de bucuriecu un ultim îndemn la bucurie. Fãrã bucurie – bucuriaposedatã, promisã, cãutatã – viaþa omului este insupor-tabilã, nu meritã sã fie trãitã. Munca devine o povarãcare ne zdrobeºte: „Ah, þesãtorule, prietenul meu, tu nuai cântat în ziua în care ai þesut pânza aceasta. Uitã-tecât e de asprã când o atingi!”, îi spunea scriitorul indian

MISTERELE DE BUCURIE170

Page 171: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Mukerji þesãtorului care îi oferea o pânzã de proastã cali-tate.

A-þi pãstra netulburatã bucuria inimii nu este lucruuºor. Atâþia dezgustaþi de viaþã, atâþia plângãreþi neinvitã sã le împãrtãºim dezgustul ºi pesimismul. Dacãam avut nenorocul sã întâlnim unul dintre aceºtia dimi-neaþa, ziua aceea, oricât de însoritã ar fi, rãmâne moho-râtã, ne-am pierdut entuziasmul. La care se adaugã pro-pria noastrã obosealã, propriile slãbiciuni ºi eºecuri.Credinþa noastrã în Cristos ne asigurã bucuria adevãratãºi durabilã, în ciuda tuturor suferinþelor ºi greutãþilor.Apostolii tresãltau de bucurie când erau vrednici sã sufereocãri pentru numele lui Cristos. Carmelitanele din Com-piègne cântau Magnificat în timp ce urcau pe eºafod.Creºtinismul nostru este trist, apostolatul nostru esterespingãtor când ne lipseºte bucuria. Vederea unui ase-menea creºtinism funebru l-a fãcut pe Nietzsche sã punãpe buzele lui Zarathustra aceste cuvinte de reproº laadresa creºtinilor: „Ar trebui sã cântaþi cântece mai bune,ca sã învãþ sã cred în Mântuitorul vostru; ar trebui caucenicii lui sã aibã o înfãþiºare mai seninã”.

Maria ne descoperã misterul bucuriei, care constã îna-l avea pe Dumnezeu într-o inimã curatã, golitã deegoism. Ea este causa nostræ laetitiæ, cãci dacã prin eaa venit Mântuitorul ºi mântuirea, înseamnã cã prin eaa înflorit bucuria pe pãmânt. Dacã din paradisul pãmân-tesc o femeie a izgonit bucuria, fãcând sã încolþeascã îninimi spinii ºi pãlãmida neliniºtii, durerii, disperãrii, Mariane-a restituit bucuria paradisului pierdut. Prin ea, noulIsrael, noul popor al lui Dumnezeu, este în sãrbãtoare:Tu laetitia Israel – „Tu eºti bucuria lui Israel”.

INIMA MARIEI 171

Page 172: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

MMIISSTTEERREELLEE DDEE LLUUMMIINNÃÃ

Page 173: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

PRIMUL MISTER

BBOOTTEEZZUULL LLUUII IISSUUSS

Evangheliºtii ne povestesc cã, într-o bunã zi, s-a pre-zentat ºi Isus la locul unde boteza Ioan pe malul Iorda-nului. Venea de la Nazaret împreunã cu alþi galileeni,fiindcã, nu ne putem îndoi, faima lui Ioan ajunsese ºi înGalileea, iar entuziasmul pentru el era mare ºi acolo.Isus, amestecat printre penitenþi, ca fiind unul dintreei, îºi aºtepta cu rãbdare rândul. Nimeni nu-l cunoºtea,nici mãcar Ioan, ruda lui. Ioan, amintindu-ºi de primaîntâlnire cu Isus pe malul Iordanului, avea sã spunã:„Eu nu-l cunoºteam, dar cel care m-a trimis sã botez cuapã mi-a zis: «Acela deasupra cãruia vei vedea Duhulcoborând ºi rãmânând peste el, el este cel care boteazãîn Duhul Sfânt»” (In 1,33). Faptul cã Ioan nu-l cunoºteape Isus, deºi îi era rudã, nu ne surprinde. De mic copil elpãrãsise casa pãrinteascã ºi se afundase în pustiu. Nimicnu ne dã de înþeles cã s-ar mai fi întors vreodatã acasãdin pustiu. Probabil cã nici nu ar fi avut la cine sã semai întoarcã. Pãrinþii sãi, deja bãtrâni când l-au adus pelume, au murit destul de repede dupã naºterea lui, astfelîncât Ioan probabil cã nu i-a cunoscut prea bine nici pepãrinþii sãi. Istoria mântuirii vechiului popor al lui Dum-nezeu începuse printr-un botez: botezul în apele MãriiRoºii, pe care evreii le-au traversat ºi prin care s-au salvat.Istoria mântuirii poporului Noului Testament începe totprintr-un botez: botezul lui Isus în apele Iordanului.

În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat ºi Isus ºi,pe când se ruga, cerul s-a deschis ºi Duhul Sfânt a coborât

Page 174: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

asupra lui sub chip trupesc, ca un porumbel, ºi o voce a venitdin cer: „Tu eºti Fiul meu cel iubit, în tine îmi gãsesc toatãbucuria” (Lc 3,21-22).

Botezul lui Ioan, inspirat din învãþãturile mistice orien-tale ºi, mai ales, din numeroasele botezuri sau abluþiunirituale pe care le practicau vecinii sãi de la Qumran, cãlu-gãrii esenieni, exprima dorinþa de purificare interioarã,sufleteascã, dar era totodatã un semn profetic, de tipulcelor pe care le gãsim ºi la alþi profeþi ai Vechiului Tes-tament. De pildã, la Ezechiel, care, din porunca lui Dum-nezeu, face o gaurã în zidul casei, scoate prin ea lucrurileafarã ºi porneºte noaptea la drum cu ele în spate, în vãzultuturor, prevestind astfel soarta poporului evreu, care vafi dus în robie în Babilon (cf. Ez 12,1-7). La fel, Dum-nezeu îi porunceºte lui Ioan sã boteze pentru ca botezullui sã fie un semn profetic al altui botez: în curând vaapãrea un altul, mai puternic decât el, care va boteza cuDuh Sfânt.

Miºcarea lui Ioan Botezãtorul a cunoscut o largã rãs-pândire ca a depãºit graniþele Palestinei. Dar nu toþiadepþii lui au înþeles mesajul glasului sãu profetic. Dovadãeste episodul povestit de Faptele Apostolilor:

În timp ce Apolo era la Corint, Pavel, dupã ce a strãbãtutregiunile nordice, a coborât la Efes. Acolo a gãsit câþiva uce-nici ºi le-a spus: „L-aþi primit pe Duhul Sfânt când aþi venitla credinþã?” Dar ei au rãspuns: „Nici n-am auzit cã este DuhSfânt”. El le-a zis: „Atunci ce fel de botez aþi primit?” Ei aurãspuns: „Botezul lui Ioan”. Pavel le-a zis: „Ioan a botezatcu botezul pocãinþei, spunând poporului sã creadã în celcare vine, adicã în Isus”. Când au auzit ei, au primit botezulîn numele Domnului Isus. Iar când Pavel ºi-a pus mâinilepeste ei, Duhul Sfânt a coborât asupra lor, iar ei vorbeau înlimbi diferite ºi proroceau. Erau cu toþii cam doisprezecebãrbaþi (Fap 19,1-7).

MISTERELE DE LUMINÃ174

Page 175: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„Pe când se ruga, cerul s-a deschis” (Lc 3,21). În limbajbiblic, expresia „a se deschide cerul” indicã o teofanie, orevelaþie, o descoperire pe care Dumnezeu din cer o facepãmântului. Istoria Israelului e plinã de asemenea teo-fanii prin care Dumnezeu proclamã în mod solemn oînvestiturã, o chemare, o promisiune: teofania e prezentãla promulgarea Legii, la consacrarea templului lui So-lomon. Dintre toate, cele mai celebre sunt cele douã teo-fanii petrecute la muntele Sinai, când Dumnezeu în per-soanã le-a apãrut întâi lui Moise, a doua oarã lui Ilie. Darsunt deosebiri mari între teofaniile de la Sinai ºi cea dela Iordan. Teofaniile de la Sinai au avut loc dupã ce atâtMoise, cât ºi Ilie au postit patruzeci de zile ºi patruzecide nopþi. Isus posteºte patruzeci de zile ºi patruzeci denopþi în pustiu nu înainte, ci dupã ce are loc teofania.La Sinai, teofaniile sunt însoþite de fenomene terifiante;elementele naturii se dezlãnþuie: tunete, trãsnete, flãcãricare înconjoarã muntele; uragan, cutremur de pãmântîn cazul lui Ilie. Pe malul Iordanului, în schimb, atmosferae paºnicã ºi liniºtitã. Glasul care fãcea declaraþia de iu-bire: „Acesta este Fiul meu prea iubit” (Mt 3,17), nu puteasã fie glas de tunet; declaraþiile de iubire se fac în ºoaptã.Iar porumbelul, sub chipul cãruia a coborât Duhul Sfânt,este simbolul pãcii.

Aºadar, cerul nu mai este închis, aºa cum se lamentaodinioarã poetul pãgân Vergiliu, fãcându-se purtãtorulde cuvânt al omenirii din vremea sa, care aºtepta dispe-ratã ca Dumnezeu sã sfâºie cerul, sã se dezvãluie, sãspunã un cuvânt.

Cerul s-a deschis ºi Dumnezeu a vorbit. ªi totuºi, suntastãzi atâþia oameni care nu au auzit glasul lui Dumnezeusau, astupându-ºi urechile ca sã nu-l audã, continuã sãse lamenteze ºi sã se caine, complãcându-se în plãcereaperversã, masochistã, de a privi disperaþi un cer pe care

BOTEZUL LUI ISUS 175

Page 176: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

îl vãd închis, exact ca acel nebun, care se izbea sã forþeze,sã deschidã o uºã care era deja deschisã. Sã ne gândim laun Emil Cioran care a trãit având ca unicã fericire tocmaiaceastã nefericire perversã pe care a cultivat-o cu grijãºi care i-a inspirat scrierile; a murit disperat ºi nebunimplorând-o pe concubina sa sã-l suprime, sã-i curmeviaþa. Sau sã ne gândim la Friedrich Nietzsche care,înainte de a cãdea definitiv în nebunie, spunea: „Vreausã te cunosc, Dumnezeule necunoscut, vreau sã te cu-nosc ºi sã te slujesc”. Nu-ºi dãdea seama cã supraomulnu poate sã-l cunoascã pe Dumnezeu, cã cerul rãmâneînchis supraomului. Dumnezeu se descoperã celor mici.E impresionantã pagina în care J. Maritain descrie cumi s-a deschis cerul, lui ºi Raisei, viitoarei sale soþii, amân-doi fiind pe pragul disperãrii ºi al sinuciderii, întrucâtviaþa ºi istoria pentru ei nu aveau nici un sens. Cerul lis-a deschis în momentul în care au avut fericirea de a-lîntâlni pe Léon Bloy:

În ziua de 25 iunie 1905, doi tineri, în vârstã de 20 de ani,urcau treptele de la „Sacré Coeur”. Purtau în ei neliniºteacare este produsul grav al culturii moderne ºi un soi de dis-perare activã ºi luminatã, stãpâniþi, fãrã ca ei sã ºtie de ce,de convingerea interioarã cã adevãrul de care ei erau înfo-metaþi ºi fãrã de care era imposibil sã accepþi viaþa va fi dez-vãluit într-o zi. Ei se îndreptau cãtre un cerºetor straniu,care, dispreþuind orice filosofie ºi, catolic cu desãvârºireascultãtor, condamna timpul sãu ºi pe cei care îºi gãsescmângâierea aici, pe pãmânt, cu mai multã libertate decâttoþi revoluþionarii acestui pãmânt. Bloy ne apãrea ca fiindcontrarul celorlalþi oameni: în loc sã fie un mormânt în-nãlbit precum fariseii din toate timpurile, era o catedralãînnegritã. Albul era înãuntru, în interiorul tabernacolului.O datã trecutã poarta casei, toate valorile ºi-au schimbatlocul ca acþionate de o mânã nevãzutã.

MISTERELE DE LUMINÃ176

Page 177: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Isus se prezintã în faþa lui Ioan Botezãtorul ca un pe-nitent, se boteazã ca toþi ceilalþi, dar, spre deosebire deceilalþi penitenþi, el nu îºi mãrturiseºte pãcatele cãci nuare ce mãrturisi, nu cere iertare. El coboarã în apeleIordanului încãrcat cu toate pãcatele omenirii ºi se su-pune acestui rit penitenþial în momentul când începelucrarea sa publicã de ispãºire ºi mântuire.

În teofania care are loc cu acest prilej, Sfânta Treimese manifestã pentru prima datã oamenilor. Momentuleste, într-adevãr, solemn ºi impresionant. Cerul se sfâºieºi misterul ascuns în Dumnezeu de milenii ºi mileniise dezvãluie: un singur Dumnezeu în trei persoane: „Tueºti Fiul meu cel iubit, în tine îmi gãsesc toatã bucuria”(Lc 3,22). Legat de evenimentul botezului lui Isus, existão erezie veche de când lumea, profesatã deja în secolulal III-lea de ucenicii lui Basilide la Alexandria ºi de nes-torieni, un veac mai târziu, pe care, în timpurile moderne,au scos-o de la naftalinã ºi au vânturat-o, ca pe o marenoutate, exegeþii raþionaliºti ºi cei ai demitizãrii, precumRenan, Bultman, Dibelius, Goguel. În ce constãaceastã erezie? Spune cã Isus, un simplu om, abia atunci,la botez a fost îndumnezeit, a devenit fiu al lui Dum-nezeu, devenind, în sfârºit, conºtient de misiunea samesianicã. În realitate, botezul a fost doar învestiturapublicã ºi oficialã a misiunii mesianice a lui Isus, o pre-zentare solemnã a lui Mesia, fãcutã poporului lui Israel.

„Tu eºti Fiul meu prea iubit” (Lc 3,22). Nu fiu adoptatla botez, ci Fiu al Dumnezeului celui viu din veºnicie,Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat. Din primaclipã a zãmislirii sale în sânul Mariei, el era conºtient cãeste Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Nu o figurã eminentã defilantrop, de umanist, nu un profet social sau un revolu-þionar politic. Scria cardinalul J. Daniélou în OsservatoreRomano, la 7 mai 1972:

BOTEZUL LUI ISUS 177

Page 178: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Dacã (Isus Cristos) nu este, într-adevãr, Dumnezeul cel viucare a venit sã ne caute pentru a ne face pãrtaºi la viaþasa, dacã creºtinismul nu este altceva decât un anumit modde a fi om, dacã el se reduce în fond la o moralã a iubiriiaproapelui ºi a slujirii altora, în acest punct, vã spun, creº-tinismul nu mã mai intereseazã, deoarece el nu este altcevadecât o variantã a înþelepciunii omeneºti, deoarece el nueste altceva decât o moralã, deoarece Cristos nu mai estealtceva decât un profesor, un profesor în plus. Acela de careavem nevoie e un salvator, ºi asta e cu totul altceva. DacãIsus nu este Fiul lui Dumnezeu, eu mã voi îndrepta cãtreideologiile umane. Cãci dacã e vorba de a lucra în mod eficientla realizarea unui anumit tip de societate umanã, la urmaurmei, acest tip sau un altul, acest lucru nu are pentru mineo importanþã fundamentalã. Dar pentru mine, creºtinismulare o importanþã fundamentalã, deoarece el dã sens valo-rilor. Ceea ce mã intereseazã precis la Isus Cristos e absolutcu totul altceva, este pãtrunderea în universul nostru a luiDumnezeu care mi se reveleazã ºi îmi dã o nouã viziuneasupra omului.

Marele teolog Daniélou se referã, aici, la marea iluzie,la marea utopie ºi la marea minciunã, la marea ipocrizieîn care trãieºte omenirea de câteva secole încoace, anumecã altruismul, filantropia, iubirea de tip umanist dã sens,finalitate, valoare absolutã vieþii omului. O concepþiecare îºi gãseºte ultima formulare la Victor Frankl, înte-meietorul logoterapiei, care susþine cã metoda cea maibunã de a uita de preocupãrile, de neliniºtile noastre inte-rioare, de depresiile care pot duce la sinucidere, de an-goasele care se nasc din întrebarea fãrã rãspuns: „De cetrãiesc?” este aceea de a te dãrui altora. Metoda cea maisigurã de a dobândi bucuria ºi pacea este aceea de a faceceva pentru alþii. ªi acest lucru omul îl poate decide numaiel singur. Omul este liber de a-ºi construi propriul viitor.Depinde de el sã-l îmbogãþeascã sau sã-l desfigureze.

MISTERELE DE LUMINÃ178

Page 179: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Cuvinte frumoase, nobile, sfinte. Dar valabile numai atâtatimp cât rãmâne în picioare mitul caritãþii, al filantropiei,al altruismului, al solidaritãþii. Însã când brutalitateavieþii ºi a istoriei face sã se prãbuºeascã acest mit, numai rãmâne decât abisul, vidul existenþial. Orice misticãde tip umanist, spune Ch. Pégui, e destinatã în modfatal sã degenereze în politicã, în demagogia raþionalistã,în interese abjecte. Toate atrocitãþile, toate revoluþiile,toate invaziile, toate genocidele din ultimile trei veacuriau la origine mitul filantropiei, al altruismului. N-audus recent americanii în Irak ºi în alte pãrþi ale lumiilibertatea ºi democraþia cu tancurile ºi rachetele în numelealtruismului ºi filantropiei? Botezul lui Isus este o invi-taþie de a face din trãirea deplinã a botezului nostrusingurul ideal al vieþii. Botezul e cel care dã sens ºi va-loare vieþii. El ne face fii preaiubiþi ai lui Dumnezeu încare Tatãl îºi gãseºte toatã plãcerea; el face din noi mlã-diþe unite cu viþa care e Cristos, ne face pãrtaºi ai naturiisale dumnezeieºti.

BOTEZUL LUI ISUS 179

Page 180: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

AL II-LEA MISTER

NNUUNNTTAA DDIINN CCAANNAA

OO nnuunnttãã ddee ppoommiinnãã

„În ziua a treia, s-a fãcut o nuntã în Cana Galileii”(In 2,1). A treia zi începând de când? A treia zi dupã ceIsus a avut la Cana o discuþie cu Natanael, când acestadeclarase entuziasmat: „Rabbi, tu eºti Fiul lui Dumnezeu,tu eºti regele lui Israel!” (In 1,49). Evanghelistul Ioandescrie nunta din Cana imediat dupã întrevederea luiIsus cu Natanael. E posibil ca unul dintre miri sã fi fostrudã de-a lui Natanael ºi sã fi fost chiar Natanael cel carei-a invitat la nuntã pe Isus ºi pe apostolii sãi: apostoliiîncã nu erau doisprezece, ci patru: Andrei, Petru, Ioanºi Filip. Prin urmare, faptul cã vinul s-a terminat maiînainte de timpul prevãzut nu poate fi pus pe seamaapostolilor. Nu ei sunt de vinã. Cine erau mirii? Nu ºtim.Cã mirele era chiar Natanael, sau Ioan evanghelistul,iar mireasa era Maria Magdalena, sunt invenþii fantezistecare apar mai târziu în apocrife. „Mama lui Isus era acolo.A fost invitat la nuntã ºi Isus, cu ucenicii lui” (In 2,1-2).Dacã Maria era deja acolo când, în ziua nunþii, a sositIsus cu ucenicii sãi, e posibil ca mirii sã fi fost rude sauprieteni ai Maicii Domnului. Având în vedere cã, la evrei,nunta era evenimentul cel mai important ºi mai solemndin viaþa unui cuplu ºi faptul cã petrecerea dura opt zile,erau necesare mai multe zile de pregãtire; în special pre-gãtirea miresei era deosebit de îndelungatã ºi complicatã.Rudele ºi prietenele erau cele care gãteau ºi înfrumuseþaumireasa, o încropeau, cum se spune în limbajul nostru

Page 181: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

popular. Suntem obiºnuiþi sã ne-o imaginãm pe sfântaFecioarã în contemplaþie, în rugãciune, în unire cu Dum-nezeu, în dialog cu îngerii cerului, dar ne este îngãduitsã ne-o imaginãm pe Maica Domnului ºi la nunta dinCana, prinsã cu treburi foarte pãmânteºti ºi umane, an-gajatã ºi interesatã sã fie nunta cât mai reuºitã, sã bu-cure inimile mirilor ºi ale nuntaºilor; ne-o putem imaginala bucãtãrie, robotind printre cratiþe ºi oale la pregãtireabucatelor, ºi, mai ales, împodobind mireasa dupã toatedatinile ºi dichisurile respectate cu sfinþenie la evrei înacele timpuri: înfrumuseþându-i obrajii cu fel de fel dedresuri, împletindu-i pãrul, punându-i colir în ochi casã-i strãluceascã, vopsindu-i unghiile, îmbrãcând-o cu veº-mintele de mireasã, stropind-o cu parfumuri, punându-icingãtoarea pe care numai mirele avea voie sã i-o desfacãîn ziua cãsãtoriei, punându-i coroniþa pe cap, acoperind-oîn întregime cu voalul, punându-i colierele ºi celelaltegiuvaeruri, bineînþeles, false la miresele de condiþie maimodestã sau luate cu împrumut pentru ocazie, pregãtindhupa, acel baldachin sub care stau mirii în timp ce seoficiazã cununia.

Începe sãrbãtoarea. Pentru invitaþi, nunta era pe atuncio ocazie rarã de a mânca pe sãturate. Nu se fãcea eco-nomie la mâncare ºi, mai ales, la bãuturã. Nu scria înScripturile evreieºti cã vinul înveseleºte inima omului?Invitaþii erau conºtienþi cã trebuie sã punã în practicãScripturile mãcar atunci când petrec la o nuntã. Cumfemeile nu stãteau cu bãrbaþii la masã, ele mâncând aparteºi servind, desigur cã Maria era cu alergãtorii, cãrândbucatele la masã ºi umplând pocalele cu vin. Când petre-cerea e în toi, se terminã vinul. Un dezastru! Ziua cea maifrumoasã din viaþa mirilor riscã sã devinã ziua cea mainefericitã. Mirii ºi toatã familia sunt în pericol de a rãmânede râsul lumii. Ce s-a întâmplat? Ori cã s-au fãcut calcule

O NUNTÃ DE POMINÃ 181

Page 182: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

greºite când s-a fãcut aprovizionarea, ori cã au venit maimulþi nuntaºi decât se prevãzuse. Practic, la nuntã luaparte tot satul. Documentele vremii ne informeazã cãchiar rabinii, care erau mai dezlipiþi de cele lumeºti, între-rupeau lecþiile în ºcolile unde se preda Tora ºi luau parteîmpreunã cu elevii lor cel puþin la cortegiul mirelui sprecasa miresei. Mama lui Isus a fost aceea care a observatcã s-a terminat vinul în burdufuri. I-a zis lui Isus: „Numai au vin” (In 2,3). Aceste cuvinte dezvãluie spiritul deobservaþie, intuiþia femininã, capacitatea Mariei de avedea ce se întâmplã în jur – Maria era numai ochi – ºi,totodatã, ne dezvãluie inima ei mare, care vibra la toatesuferinþele celor din jur, disponibilitatea ei, fineþea, deli-cateþea ei sufleteascã. Câþi dintre invitaþii care erau lanuntã ºi-au dat seama de situaþia jenantã, penibilã încare se aflau mirii? Cu siguranþã cã nici mirii nu ºi-audat seama. Toþi erau preocupaþi sã petreacã. Cât tact,câtã delicateþe la Maria! Observã cã vinul e pe sfârºite,dar nu vorbeºte în gura mare, ca sã nu strice bucuriamirilor, sã nu-i facã de râs, ca nuntaºii sã nu intre înpanicã. Doar câteva cuvinte ºoptite discret Fiului ei laureche: „Nu mai au vin” (In 2,3), ºi minunea se petrece,bucuria ospãþului continuã. „Dar Isus i-a spus: «Ce nepriveºte pe mine ºi pe tine, femeie? Încã nu a venit ceasulmeu»” (In 2,4). La prima vedere, cu acest rãspuns, Isuspare lipsit de respect faþã de mama sa. Rãspunsul lui arputea sã ne ºocheze sau chiar sã ne scandalizeze. S-aufãcut, în limbile moderne, tot felul de traduceri ale acesteireplici, care mai de care mai inexacte, din cauzã cã tra-ducãtorii nu cunosc limbile semite, în special aramaica,limba în care Isus a dat acest rãspuns. Mai întâi, cu-vântul „femeie” nu era un apelativ lipsit de respect, dimpo-trivã, era folosit de un copil atunci când voia sã-i aratemamei sale un respect deosebit. Ca oricare fiu, Isus i se

MISTERELE DE LUMINÃ182

Page 183: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

adresa Mariei cu cuvântul „mamã”. În împrejurãri spe-ciale, cum a fost cazul la nunta din Cana ºi cum se vaîntâmpla încã o datã pe cruce, când i-o încredinþeazã peMaria ca mamã lui Ioan, el foloseºte, în semn de preþuire,cuvântul „femeie”. Cronicile timpului ne informeazã cãmarele ºi învãþatul rabin Hillel s-a bucurat mult când,într-o zi, un cerºetor evreu i s-a adresat soþiei sale cu cu-vântul „femeie” ºi cã împãratul Augustus i se adresaCleopatrei cu termenul nobil de „femeie”. Cavalerii EvuluiMediu au înþeles foarte bine semnificaþia nobilã, aleasã,a acestui cuvânt pe care ei l-au atribuit sfintei Fecioare:Donna sau Madonna, cum o numesc ºi astãzi italienii. Iarîntrebarea lui Isus, în aramaicã, mahli wal (ák), care seîntâlneºte frecvent în Biblie, ºi o foloseºte ºi Isus la Cana,e tradusã în fel ºi chip, de pildã: „Ce este între mine ºitine?”; „Ce am de a face eu cu tine?”; „Ce ne intereseazãpe noi?”; „Ce ne priveºte povestea aceasta?”; „Cu ce dreptîmi ceri lucrul acesta?” E, de fapt, o propoziþie intraduc-tibilã din ebraicã. Prin parafrazare, traducerea cea maiapropiatã de original ar fi aceasta: „Care este motivul cãîmi ceri acest lucru? Nu a sosit ceasul meu, ceasul de aface minuni”. E adevãrat cã, din aceste cuvinte, se poatededuce cã Isus nu se lasã cãlãuzit decât de voinþa Tatãlui.Nu admite interferenþe din partea nimãnui, nici mãcardin partea mamei sale. Aºa se întâmplase ºi la regãsireaîn templu: „De ce m-aþi cãutat? Nu ºtiaþi cã trebuie sã fiuîn casa Tatãlui meu?” (Lc 2,49). Cu toate acestea, Isus aascultat de Mama sa; s-a întors la Nazaret ºi era supuspãrinþilor sãi. La fel s-a întâmplat la Cana: a afirmat de-pendenþa totalã faþã de Tatãl, dar s-a supus Mamei sale,rezolvând problema vinului. A fost un dialog fãcut maimult din priviri. Din priviri, Maria a înþeles cã Fiul ei i-aascultat rugãmintea. De unde imediat porunca datã celorce serveau la masã: „Faceþi tot ce vã va spune” (In 2,5).

O NUNTÃ DE POMINÃ 183

Page 184: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Erau acolo ºase vase de piatrã puse pentru purificarea iu-deilor, fiecare de optzeci sau o sutã douãzeci de litri. Isusle-a zis: „Umpleþi vasele cu apã!” Iar ei le-au umplut pânãsus. Atunci le-a zis: „Scoateþi acum ºi duceþi nunului!” Eii-au dus. Când a gustat nunul apa devenitã vin – ºi el nu ºtiade unde este, dar slujitorii care o aduseserã ºtiau –, nunull-a chemat pe mire ºi i-a spus: „Orice om pune mai întâivinul cel mai bun, iar când s-au îmbãtat, pe cel mai slab.Tu ai þinut vinul cel mai bun pânã acum!” (In 2,6-10).

Dar mirele, care habar n-avea ce se întâmplase, l-a privitlung pe nun, întrebându-se dacã nu cumva nunul trãsesemai mult decât ceilalþi cu paharul ºi nu mai ºtie ce vor-beºte; nu i-a mai rãspuns nimic, l-a lãsat în pace; cu omulbeat nu e bine sã-þi pui mintea niciodatã.

Episodul evanghelic care descrie nunta din Cana estefolosit la celebrarea cãsãtoriei creºtine ºi i se dã urmã-toarea interpretare: în orice cãsãtorie creºtinã se întâmplãce s-a întâmplat la Cana. Ea începe cu entuziasm, cubucurie, iar vinul este simbolul bucuriei ºi iubirii reciproce.Dar aceastã iubire ºi aceastã bucurie, cu trecerea anilor,se consumã, se împuþineazã, se epuizeazã, se stinge. In-tervine obiºnuinþa, rutina, „acest monstru care prefaceîn praf toate sentimentele noastre”, cum se exprimãShakespeare. Mai vin ºi copiii care adesea sunt o dezi-luzie pentru pãrinþi. Peste soþi coboarã tristeþea, rãceala,oboseala, singurãtatea în doi. Ce remediu poate exista lao perspectivã atât de tristã? Unul singur: sã fie invitatIsus la nuntã, sã rãmânã mereu în familie. El este înstare sã repete minunea, sã transforme apa iubirii umaneîntr-un vin de bunã calitate, adicã într-un tip nou de iubireconjugalã mai profundã, mai durabilã, sã-l transformepe eros în agape, adicã sã transforme iubirea umanã,sentimentalã, efemerã în iubire creºtinã, evanghelicã.

MISTERELE DE LUMINÃ184

Page 185: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

De fapt, evenimentul de la Cana are o semnificaþieteologicã mult mai profundã. În limbajul simbolic al sfân-tului Ioan, ºase (atâtea erau vasele) este cifra imperfec-þiunii, a neplenitudinii. Vasele, care erau de piatrã, amin-tesc de vechea alianþã sãpatã pe table de piatrã. Apa fadãa abluþiunilor rituale este transfomatã în vin de cea maibunã calitate. Iar vinul e simbolul iubirii ºi al bucuriei;vinul cel vechi, al vechii alianþe, s-a terminat, s-a epuizat,s-a consumat, în locul lui, Isus pune un vin nou. Iar canti-tatea vinului care apare în cele ºase vase e uriaºã: circa500 de litri. Timpurile mesianice au sosit. Iar timpurilemesianice au fost descrise de profeþi prin imaginea unuiospãþ uriaº de nuntã, la care sunt invitate toate popoareleºi unde se servesc vinuri vechi ºi limpezite. La nunta dinCana, mirele e Cristos, nu Natanael sau Ioan evanghe-listul, cum fabuleazã apocrifele. În Cristos, Dumnezeuîncheie noua ºi definitiva sa alianþã nupþialã cu mireasasa, Biserica, cu noul popor al lui Dumnezeu.

La nunta din Cana s-a realizat cununia dintre umanºi divin. „Aceasta a fãcut-o Isus ca început al semnelorîn Cana Galileii. ªi-a arãtat gloria, iar ucenicii lui au crezutîn el” (In 2,11). Aproape cã nu ne vine a crede cã Isus aînfãptuit aceste lucruri grandioase: începutul minunilor,manifestarea gloriei sale divine, începutul credinþei laucenici, într-un cadru atât de uman: la o nuntã, într-oatmosferã de bucurie umanã legitimã, în toiul unei petre-ceri. Într-adevãr, la Cana, divinul s-a cununat cu umanul.Lorenzo da Fara are un comentariu frumos pe aceastãtemã.

Creºtinii adesea se lasã stãpâniþi de douã tentaþii. Ten-taþia de a se imuniza de ceva ce este uman, de a dispreþuiceea ce este uman ºi tentaþia contrarã de a vedea umanulca unicul spaþiu al lui Dumnezeu. Fãcându-ºi iluzia cã po-sedã o puritate care nu este decât sterilitate, ei ironizeazã

O NUNTÃ DE POMINÃ 185

Page 186: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

orice afecþiune, sunt neîncrezãtori în orice iubire, refuzãorice bucurie, polemizeazã împotriva oricãrei seninãtãþi,dispreþuiesc orice frumuseþe. Sterili ºi agresivi, nu acceptãnimic din toate acestea nici la ei, nici la alþii. Scârbiþi detoate, fac din acreala ºi insatisfacþia lor o bucurie sadicã. Subpretextul cã au un suflet de mântuit, luptã împotriva tru-purilor cu o ferocitate maniheistã. Considerã cã ceea ce nu edestul de spiritual nu e vrednic de nici o preþuire. Plini decuvinte lacrimogene, sunt în stare sã distrugã orice zâmbet.Pe de altã parte, sunt creºtini care, în numele unei libertãþice o duce într-o sãrbãtoare, îl cautã pe Dumnezeu numaiîn ceea ce este uman, în iubire, în instinctualitate, în sen-sibil, în eliberarea de foame ºi de oprimare politicã ºi eco-nomicã, în autonomia faþã de orice credinþã ºi de orice eticã.Dumnezeu ar fi unul care ne face fericiþi, dar fericiþi numaipe pãmânt. Umanul are splendoarea sa. Dar pentru creºtininu e o splendoare care divinizeazã umanul. Umanul, iu-birea, bucuria, delicateþea sunt într-adevãr intangibile ºidevin semne ale lui Dumnezeu, deoarece creºtinul ºtie cãcu aceste semne Dumnezeu îºi manifestã în lume începutulîmpãrãþiei sale. Apropie-te cu delicateþe, cu responsabilitateºi pudoare de toate lucrurile frumoase din lume, iar credinþata sã te ajutã sã nu risipeºti nimic din ceea ce este bun ºifrumos în tine ºi în alþii (La parola di Cristo).

MISTERELE DE LUMINÃ186

Page 187: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

AL III-LEA MISTER

ÎÎMMPPÃÃRRÃÃÞÞIIAA LLUUII DDUUMMNNEEZZEEUU

Dupã ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predi-când evanghelia lui Dumnezeu ºi spunând: „S-a împlinittimpul ºi împãrãþia lui Dumnezeu este aproape! Conver-tiþi-vã ºi credeþi în evanghelie” (Mc 1,14-15).

Cuvintele sfântului Marcu sunã ca un comunicat derãzboi. Sunt impresionante paginile cãrþilor care ne des-criu marile rãzboaie ale lumii, cum este romanul Rãzboiºi pace al lui L. Tolstoi; ce entuziasm frenetic cuprindeatot poporul când se declara rãzboiul, când se fãcea mobili-zarea generalã, chemarea la arme! Rãsunau clopotele bise-ricilor, þãranii pãrãseau plugurile, uneltele de muncã ºiporneau spre graniþele patriei ameninþate de inamic însunet de fanfare ºi cu cântãri patriotice. Este exact ceeace s-a întâmplat când Isus, ieºind învingãtor în lupta cuSatana în pustiu, a apãrut pe þãrmurile Mãrii Galileii.Glasul lui era ca o trâmbiþã care suna mobilizarea, che-marea la arme, cãci începea rãzboiul pentru împãrãþialui Dumnezeu care era aproape.

Trecând pe lângã Marea Galileii, i-a vãzut pe Simon ºi peAndrei, fratele lui Simon, aruncând nãvodul în mare, cãcierau pescari. Isus le-a spus: „Veniþi dupã mine ºi vã voi facepescari de oameni”. Lãsând îndatã nãvoadele, l-au urmat.ªi, mergând puþin mai departe, l-a vãzut pe Iacob, fiul luiZebedeu, ºi pe Ioan, fratele lui, reparându-ºi nãvoadele înbarcã. El i-a chemat îndatã, iar ei, lãsându-l pe tatãl lor,Zebedeu, în barcã, împreunã cu zilierii lui, s-au dus dupãel (Mc 1,16-20).

Page 188: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Dar despre ce rãzboi este vorba? E vorba de rãzboiulcare a început în zorii omenirii, rãzboi proclamat de însuºiDumnezeu în protoevanghelie, dupã cãderea primilornoºtri pãrinþi în pãcat, când îi spune Satanei: „Duºmãnievoi pune între tine ºi femeie, între sãmânþa ta ºi sãmânþaei. Aceasta îþi va zdrobi capul...” (Gen 3,15). Sãmânþa fe-meii este întreaga omenire, toþi descendenþii Evei, dar,în acelaºi timp, sãmânþa Evei se identificã cu Mesia, sal-vatorul omenirii. E vorba de un rãzboi ºi de o victoriespiritualã, moralã împotriva Satanei, a pãcatului. Vic-toria, eliberarea va fi universalã. Victoria omenirii asupraSatanei s-a realizat prin Isus, fãrã de care omul, individsau colectivitate, nu poate face nimic pentru reabilitareasa supranaturalã. Rãmânând uniþi cu Cristos, scrie apos-tolul Pavel, „Dumnezeul pãcii îl va zdrobi în curând peSatana sub picioarele voastre” (Rom 16,20).

Isus pãrãseºte pustiul dupã ce s-a antrenat pentruluptã, a fãcut exerciþii militare. Acum, lucrurile sunt clare,duºmanul este perfect identificat. Împãrãþia furatã deSatana trebuie recuperatã prin luptã bucãþicã cu bucãþicãºi restituitã lui Dumnezeu. Împãrãþia lui Dumnezeu esteaproape, a început, ea este deja în mijlocul nostru. Darrãzboiul va continua pânã la sfârºitul veacurilor, cândvictoria va fi totalã ºi înfrângerea Satanei definitivã.Scrie apostolul Pavel:

...apoi [va fi] sfârºitul, când el va încredinþa împãrãþia luiDumnezeu Tatãl, dupã ce va fi nimicit orice domnie, oricestãpânire ºi putere. Cãci el trebuie sã domneascã pânã cândva pune toþi duºmanii sub picioarele lui... Iar când toateîi vor fi supuse, atunci ºi el, Fiul, se va supune celui carei-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu sã fie totul în toþi(1Cor 15,24-25.28).

Împãrãþia lui Dumnezeu este în voi înºivã sau, maiexact, voi sunteþi în împãrãþia lui Dumnezeu. Împãrãþia

MISTERELE DE LUMINÃ188

Page 189: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

lui Dumnezeu este ca un nãvod care are în ea peºti buniºi peºti rãi. Nãvodul este încã în adâncul apei, în întu-neric. El continuã sã fie tras afarã la þãrm ºi scos la lu-minã. Operaþia aceasta se va termina abia la sfârºitulveacurilor, când peºtii buni vor fi separaþi de cei rãi. Noisuntem în nãvodul împãrãþiei lui Dumnezeu, suntemîn siguranþã, dar încã scufundaþi în întunericul acesteilumi dominate de principele întunericului, cãci lumeatoatã se aflã întru cel rãu, scrie sfântul Ioan. Dar nãvodule în miºcare, e tras spre þãrm, la luminã. Ne îndreptãmspre lumina, spre eliberarea totalã de la sfârºitul veacu-rilor.

Toatã istoria Israelului e o încercare neîntreruptã dea instaura împãrãþia lui Dumnezeu pe pãmânt. Iar cândrostim, la rugãciunea Tatãl nostru, cuvintele „vie împã-rãþia ta”, noi ne simþim adânc ancoraþi nu numai în în-tregul popor creºtin, din trecut, din prezent ºi din viitor,dar ne simþim ancoraþi, totodatã, în întregul popor al luiIsrael, începând cu Abraham, cãruia i s-au promis urmaºinumeroºi ca stelele cerului ºi ca nisipul mãrii, ºi care afost asigurat cã în el se vor binecuvânta toate neamurilepãmântului.

Evreii, contemporanii lui Isus, s-au înºelat cu privirela natura împãrãþiei lui Dumnezeu, care este o împãrãþiespiritualã, o împãrãþie a inimilor. Împãrãþia lui Dum-nezeu a degenerat la contemporanii lui Isus în împãrãþialui Israel. Aºteptau o împãrãþie temporalã, pãmânteascãºi un Mesia-rege, eliberator politic, triumfalist, care sã-izdrobeascã pe ocupanþii romani ºi sã extindã graniþeleIsraelului pânã la marginile pãmântului. Nu-ºi dãdeauseama cã rãzboiul rãzboaielor este cel dus împotriva Sa-tanei ºi a pãcatului ºi cã orice dominaþie strãinã, fie aEgiptului, fie a Asiriei, fie acum a Romei, nu era altcevadecât imaginea ºi manifestarea dominaþiei universale a

ÎMPÃRÃÞIA LUI DUMNEZEU 189

Page 190: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Satanei asupra lumii al cãrei principe este. Contempo-ranii lui Isus, nu numai capii religioºi ºi politici, dar chiarevreii cei mai evlavioºi, cu unele excepþii, cum erau ese-nienii de la Qumran, au cãzut într-o dublã eroare. Înprimul rând, nu au fost capabili sã înþeleagã limbajulpoetic, metaforic al textelor mesianice, interpretându-lead litteram ºi, în al doilea rând, nu au fost capabili sãfacã distincþie între persoana istoricã a lui Mesia ºi feri-cirea deplinã, bunurile prevestite de profeþi pentru tim-purile escatologice, de aceea, visau un Mesia-rege care sãintaureze o împãrãþie a evreilor, o împãrãþie care sã seîntindã pânã la marginile pãmântului. Porþile Ierusali-mului trebuiau sã rãmânã deschise zi ºi noapte, ca sã vinãîmpãraþii pãmântului, sã-i sãrute picioarele marelui regeºi sã intre aurul ºi comorile tuturor popoarelor. Ne infor-meazã Talmudul:

La timpul hotãrât de Dumnezeu, se va ridica în Israel regelemesianic, fiul lui David, unsul Domnului. Înarmat cu puterealui Dumnezeu, el îi va zdrobi pe stãpânitorii nedrepþi, aºacum este sfãrâmat un vas de lut cu o vargã de fier. Cuvântulgurii sale îi va nimici pe pãgânii criminali, care, ameninþaþi,o vor lua la fugã. El va þine popoarele sub jugul sãu, pentruca ele sã-i slujeascã. El va curãþa Ierusalimul de pãgânii carel-au spurcat. Nici un strãin ºi nici un venetic nu trebuie sãrãmânã în Þara Sfântã.Aurul ºi comorile popoarelor, care vor intra în Ierusalim,vor fi depozitate în palate atât de mari, încât vor fi necesari300 de mãgari ca sã poarte cheile ºi broaºtele de la acestepalate. Fiecare evreu, mai spune Talmudul, în zilele regeluiMesia, va avea 1800 de sclavi.

O asemenea împãrãþie nu avea nimic de a face cu împã-rãþia lui Dumnezeu inauguratã de Isus. El se declarã regeîn faþa lui Pilat, dar împãrãþia lui nu e din lumea aceasta.Refuzã sã fie un rege politic, ºi, când simte pericolul de

MISTERELE DE LUMINÃ190

Page 191: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

a fi rãpit ºi fãcut rege cu forþa, se ascunde. El nu-i nimi-ceºte cu suflarea gurii sale pe pãgâni ºi pe pãcãtoºi, dim-potrivã, îi primeºte ºi îi trateazã cu dragoste. Duºmaniiîmpãrãþiei sale sunt alþii: pãcatul, Satana. Isus nu vineca sã subjuge popoarele, sã facã sclavi, sã fie slujit, ci casã slujeascã.

Isus începe rãzboiul împotriva Satanei pentru instau-rarea împãrãþiei lui Dumnezeu prin a-ºi alege coman-danþii, adicã apostolii. Se ºtie cã soarta unui rãzboi de-pinde, în primul rând, de calitatea, de pregãtirea, de cu-rajul, de spiritul de sacrificiu al comandanþilor. Urmaºiiapostolilor, cei chemaþi la sfânta Preoþie, au, prin urmare,o misiune, o rãspundere deosebitã în acest rãzboi de cuce-rire ºi de rãspândire a împãrãþiei lui Dumnezeu. Cumîºi vor îndeplini misiunea? Mai presus de toate, iubindcu pasiune împãrãþia lui Dumnezeu ºi sacrificându-ºitoate energiile, toate forþele, în slujba ei. Asistãm în zilelenoastre la un fenomen incredibil, paradoxal, un soi denebunie inexplicabilã. Se ºtie cã cei mai mari duºmani aiîmpãrãþiei lui Dumnezeu sunt comunismul ºi islamul.Comuniºtii au masacrat milioane de creºtini, în specialepiscopi, preoþi, cãlugãri, cãlugãriþe, ºi continuã sã-i prigo-neascã pe creºtini în þãrile unde sunt încã la putere. Iarmusulmanii au masacrat ºi islamizat popoare întregi;în unele þãri arabe, creºtinii sunt exterminaþi; cine seconverteºte la creºtinism e decapitat. Zece milioane demusulmani au invadat în prezent occidentul, iar intenþialor o exprimã deschis ºeicul Omar Bakri într-un interviudat la Londra, pe 14 septembrie 1998: Constantinopolul,capitala creºtinismului oriental, a fost islamizat, devenindIstanbul. Acum a venit rândul Romei. „Nici un musul-man nu se îndoieºte cã Italia va fi islamizatã ºi cã steagulIslamului va flutura deasupra Romei”. Anual, în lume,160.000 de persoane îºi pierd viaþa pentru credinþa în

ÎMPÃRÃÞIA LUI DUMNEZEU 191

Page 192: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Isus Cristos. Atâþia martiri s-au înregistrat în anul 2000.E o cifrã exorbitantã. Dar de aceºti martiri creºtini ni-mãnui nu-i pasã. Occidentul îi ignorã, nu se fac manifes-taþii de protest, mass-media îi trece sub tãcere; mai mult,se preocupã de salvarea maidanezilor, a câinilor vaga-bonzi, decât de aceºti martiri. Mai mult, creºtinii dinOccident – inclusiv episcopi, preoþi, cãlugãri, teologi – auo mare simpatie pentru duºmanii de moarte ai împãrãþieilui Dumnezeu. Un mare misionar italian, pãrintele PieroGheddo, a vorbit la un congres la Torino, în 1973, despreatrocitãþile vãzute cu ochii lui, pe care le comit comuniºtiiîmpotriva creºtinilor în Vietnam, Laos ºi Cambogia. Afost fluierat ºi contestat. Fusese de faþã ºi cunoscutul omal Bisericii, preot, poet, scriitor de spiritualitate, DavidTuroldo. La sfârºit, acesta l-a luat deoparte pe misionarºi l-a certat puternic, zicându-i: „Chiar dacã ceea ce poves-teºti este adevãrat, în tot cazul, eºti fuori strada. Nuînþelegi cã dãunezi ideii socialiste? Fiindcã nu uita cãsocialismul va triumfa”. Când s-a prãbuºit zidul din Ber-lin, în 1989, o revistã italianã misionarã a publicat uneditorial în care spunea cu adâncã amãrãciune: „Comu-nismul a fost învins. De acum, cine va mai lua apãrareasãracilor?”Aceeaºi slãbiciune ºi simpatie pentru Islam.În Occident, convertirea la Islam e o modã. De la atacurileteroriºtilor arabi din 11 septembrie 2001 pânã în pre-zent, peste 50.000 de americani au trecut la islamism.Musulmanii nu numai cã îºi construiesc peste tot moscheiîn Occidentul catolic, inclusiv la Roma, dar li se oferã bise-rici spre a le transforma în moschei; de dragul dialoguluiºi al toleranþei. În semn de fraternitate, cardinalul Pappa-lardo le-a oferit musulmanilor la Palermo o bisericã dinsecolul al XVIII-lea, iar la Marsilia, arhiepiscopul a voitsã le ofere musulmanilor mãreaþa bisericã „Notre Damede la Garde”. Din fericire, a fost împiedicat sã o facã. Unii

MISTERELE DE LUMINÃ192

Page 193: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

islamologi catolici propun, pentru intensificarea dialo-gului, ca, la Liturghia de duminicã, lecturile sã fie înlo-cuite cu texte din Coran.

Arma lui Isus împotriva Satanei ºi a pãcatului a fostsuferinþa înduratã cu supunere la voinþa Tatãlui, diniubire. „Prin rãnile lui aþi fost vindecaþi” (1Pt 2,24). Noinu avem o altã armã mai puternicã în lupta pentru împã-rãþia lui Dumnezeu. Celebrul scriitor francez Mons. Gas-tone de Ségur, chiar în primii ani ai preoþiei, a orbit. Cevamai târziu a surzit aproape complet. I-au spus cei din an-turaj: „Monseniore, nu mai puteþi nici sã spovediþi, nicisã predicaþi, nici sã daþi sfaturi”. El le-a rãspuns: „OareDomnul are nevoie ca eu sã predic sau sã fac direcþiunespiritualã? E de ajuns sã iubesc!”

ÎMPÃRÃÞIA LUI DUMNEZEU 193

Page 194: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

AL IV-LEA MISTER

SSCCHHIIMMBBAARREEAA LLAA FFAAÞÞÃÃ

UUnn ppooppaass îînnttrree ccrruuccee ººii îînnvviieerree

Dupã ºase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, fra-tele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt ºi i s-a schimbatînfãþiºarea înaintea lor: faþa lui strãlucea ca soarele ºi hai-nele lui au devenit albe ca lumina. ªi iatã cã le-au apãrutMoise ºi Ilie, care vorbeau cu Isus. Petru, luând cuvântul,i-a spus lui Isus: „Doamne, e bine cã suntem aici! Dacã vrei,voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moiseºi una pentru Ilie”. Pe când mai vorbea încã, iatã cã i-a învã-luit un nor luminos ºi iatã cã un glas din nor spunea: „Acestaeste Fiul meu prea iubit, în care este mulþumirea mea; ascul-taþi de el!” Auzind, ucenicii au cãzut cu faþa la pãmânt ºiau fost cuprinºi de o mare spaimã. Isus a venit, i-a atins ºile-a zis: „Ridicaþi-vã, nu vã temeþi!” Ridicându-ºi ochii, n-aumai vãzut pe nimeni, decât pe Isus singur (Mt 17,1-8).

Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii ºi toþi exegeþii dinaintea ra-þionalismului biblic nu au avut nici o dificultate în a ad-mite Schimbarea la faþã ca fapt istoric ºi a recunoaºteautenticitatea povestirii evanghelice. Exegeþii moderni,contaminaþi de ideologiile raþionalismului ºi demitizãrii,depun eforturi supraomeneºti pentru a elimina suprana-turalul, inventând explicaþii care mai de care mai fante-ziste: pentru unii, ar fi o legendã sau un mit de origineelenistã, aplicat la apocaliptica iudaicã; pentru alþii, arfi o halucinaþie a ucenicilor, în cel mai bun caz, o vedeniesubiectivã de tipul celei pe care a avut-o apostolul Pavelpe drumul Damascului sau pe care le-a avut sfânta Ioana

Page 195: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

d’Arc, nicicum nu a fost un fapt real; cã ar fi o apariþiede dupã înviere, pe care evangheliºtii, din motive teolo-gice, au anticipat-o; cã iluzia ar fi fost cauzatã de feno-mene atmosferice. Scena s-ar fi petrecut în timpul uneifurtuni. Isus ar fi fost luminat de un fulger, apostolii caredormeau au fost treziþi de tunete ºi, în buimãceala lor, lis-a nãzãrit cã, în loc de tunete, aud glasul Tatãlui ceresc.Sau cã lumina care l-a învãluit pe Isus ar fi fost fascinantaluminã ce se vede pe cer de pe Tabor seara, la apusul soa-relui. Când e senin, seara, când soarele apune în depãr-tare, dincolo de munþii Carmelului, razele proiectate deapele Mediteranei pe cer creeazã o luminã feericã, nepã-mânteascã; e o priveliºte fascinantã, cum nu poate fi vã-zutã nicãieri pe faþa pãmântului.

Savanþii, erudiþii bibliºti, care încearcã sã luminezemisterul luminos al schimbãrii la faþã cu lumina scoasãdin creierul lor, nu fac decât sã-l întunece cu fabulaþiilelor guralive. Nu ne rãmâne decât sã ne îndreptãm spremisticii ºi contemplativii care fac cale inversã: se apropiede misterul transfigurãrii ca sã-ºi lumineze propriul creiercu lumina misterului. Aceºtia, cãzând în extaz, ca ºi ceitrei apostoli martori ai schimbãrii la faþã, din cauza exce-sului de luminã, nu se pierd în vorbe; tac, conºtienþi cãnu pot exprima în vorbe inefabilul.

Evangheliºtii au încadrat schimbarea la faþã între cruceºi înviere. Episodul e situat imediat dupã prima vestirea pãtimirii ºi morþii, fãcutã de Isus la Cezareea lui Filip:„De atunci a început Isus sã le destãinuie ucenicilor sãicã trebuie sã meargã la Ierusalim ºi sã sufere multe dinpartea bãtrânilor, a arhiereilor ºi a cãrturarilor, sã fie ucis,iar a treia zi sã învie” (Mt 16,21). Marcu îºi începe poves-tirea cu o indicaþie cronologicã: „Dupã ºase zile, Isus i-aluat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, i-a dus deoparte pe unmunte înalt...” (Mc 9,2). ªase zile de când începând? De

UN POPAS ÎNTRE CRUCE ªI ÎNVIERE 195

Page 196: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

la vestea trãsnet cã Isus va merge la Ierusalim ca sã su-fere ºi sã moarã.

Într-adevãr, drumul pe jos de la Cezareea lui Filip, dinnordul Galileii, pânã la muntele Tabor dureazã ºase zile.Sfântul Luca, în schimb, în mod surprinzãtor, ne dã oaltã cifrã: „Cam la opt zile dupã aceste cuvinte, i-a luatcu sine pe Petru, pe Ioan ºi pe Iacob ºi s-a urcat pe munteca sã se roage” (Lc 9,28). Acum ce sã credem? Au fost ºasesau opt zile? Care dintre evangheliºti are dreptate? Amân-doi au dreptate. Evangheliºtii au recurs la limbajul sim-bolic al cifrelor, folosit de Biblie, pentru a fixa mai bineSchimbarea la faþã între cruce ºi înviere. Numãrul ºaseeste simbolul unei lumi incomplete, dureroase. Isus amurit în ziua a ºasea a sãptãmânii, adicã vineri. Numãrulºapte este simbolul plinãtãþii lumii pãmânteºti, create.Dumnezeu s-a odihnit în ziua a ºaptea (sâmbãta), dupãce ºi-a încheiat lucrarea de creaþie. Numãrul opt estesimbolul plinãtãþii lumii escatologice, viitoare, când, cumscrie sfântul Ioan în Apocalipsã, cel care ºade pe scaunulde domnie îºi va întinde cortul peste cei care vin din strâm-torarea cea mare, care ºi-au spãlat hainele ºi le-au albitîn sângele Mielului (cf. Ap 7,14-15).

Cifra opt e simbolul luminii divine, necreate, celebrateanticipat în ziua a opta a sãrbãtorii iudaice a Corturilor(Sukkot), numitã ºi sãrbãtoarea luminii. Legãtura cusãrbãtoarea Corturilor apare clar în cererea formulatãde Petru de a face trei corturi.

La Cezareea lui Filip, Isus îºi anunþã decizia luatã:„Gata, plecãm la Ierusalim!” „Foarte bine, ºi-au zis uce-nicii. Era ºi cazul”. În mintea lor, drumul spre Ierusalimtrebuia sã fie un marº victorios, triumfal, asemãnãtor cumarºul triumfal al lui Garibaldi asupra Romei, însoþit decei o mie de viteji ai sãi, sau al lui Tudor Vladimirescu,însoþit de pandurii sãi, asupra Craiovei. A sosit ceasul ca

MISTERELE DE LUMINÃ196

Page 197: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Isus, Mesia, sã meargã la Ierusalim, sã preia puterea po-liticã, sã se încoroneze rege ºi sã instaureze împãrãþiaevreiascã asupra tuturor popoarelor. Dar ce spune Isusînainte sã porneascã la drum spre Ierusalim, le taie rãsu-flarea: el nu merge la Ierusalim ca sã se încoroneze rege,ci ca sã fie batjocorit, umilit, sã sufere ºi sã moarã.

În acest context de spaimã, de tulburare, de nesigu-ranþã, de îndoialã, de întuneric, Isus introduce un popas,o pauzã luminoasã. Pentru a-i ajuta sã depãºeascã scan-dalul crucii, îi face pe cei trei apostoli sã guste pentrucâteva clipe, anticipat, învierea. Îi încurajeazã ca sã poatãsuporta întunericul pe care aveau sã-l traverseze, fãcândsã strãluceascã pentru o clipã înaintea ochilor lor luminaorbitoare ce avea sã urmeze dupã întuneric.

Locul popasului nu a fost nici el ales la întâmplare.Evangheliºtii nu ne spun despre ce munte este vorba.Matei ºi Marcu vorbesc despre un munte înalt ºi izolat.Luca noteazã cã Isus a urcat cu cei trei ucenici pe munte.Petru, evocând evenimentul în a doua sa scrisoare, spunecã a auzit glasul pe muntele sfânt (cf. 2Pt 1,18). Dar în-treaga tradiþie a Bisericii a localizat muntele înalt cafiind muntele Tabor. E adevãrat cã Taborul, cu doar 562de metri înãlþime, nu e un munte înalt. Înalt este munteleHermon, cu cei peste 2000 de metri înãlþime ai sãi. Her-monul ar fi convenit mai bine exegeþilor raþionaliºti, cãciar mai fi gãsit o explicaþie naturalã pentru minuneaSchimbãrii la Faþã: n-ar fi fost altceva decât efectul razelorsoarelui, care, reflectându-se pe zãpada ce acoperã veºnicculmile Hermonului, produce o luminã orbitoare. Cu toateacestea, muntele Tabor, având formã de calotã, completizolat, în mijlocul câmpiei Esdrelonului pe care o dominã,apare ca un mic Everest. În povestirea cu copilul lunatic,pe care Isus îl vindecã imediat dupã schimbarea la faþã,ni se spune cã Isus, coborând de pe muntele înalt, a gãsit o

UN POPAS ÎNTRE CRUCE ªI ÎNVIERE 197

Page 198: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

mulþime de evrei ºi de cãrturari. Or, la vremea aceea, lapoalele muntelui Hermon, practic, nu trãiau decât pãgâni.

Mãrturiile cele mai vechi care atestã cã muntele schim-bãrii la faþã este Taborul le gãsim în cãrþile apocrife. Unpasaj din Evanghelia dupã evrei, o carte de origine iu-deo-creºtinã, din secolul al II-lea, relateazã cuvintele luiIsus: „Cu puþin timp în urmã, mama mea, Duhul Sfânt(în ebraicã, ruah [duh] e de gen feminin) m-a apucat deun fir de pãr ºi m-a purtat pe muntele cel mare Tabor”.Pe la anul 200, în comentariul sãu la Ps 89,13, Origenenoteazã: „Tabor este muntele din Galileea pe care Isuss-a schimbat la faþã”. Faptul cã în secolul al IV-lea existape culmea muntelui Tabor o bisericã închinatã Schim-bãrii la Faþã, amintitã de sfântul Ciril de Ierusalim încatehezele sale, construitã probabil de împãrãteasa Elena,care se ºtie sigur cã a urcat pe acest munte, este o mãr-turie deloc neglijabilã. Însuºi numele pe care îl poartãmuntele vorbeºte despre lumina transfigurãrii. Tabor,scrie sfântul Ieronim, înseamnã, tradus în latinã, venienslumen sau veniat lumen (lumina care vine, sã vinã lu-mina). Cele douã nume arabe ale Taborului – Gebel et-Tur,muntele prin excelenþã, ºi Gebel en-Nur, muntele lu-minii – trimit ºi ele la lumina glorioasã a transfigurãriiºi confirmã interpretarea sfântului Ieronim. Nu esteexclus ca numele Tabor sã fie de origine fenicianã ºi, înacest caz, tradus, înseamnã „curat”, „transparent”, dupãcum e posibil sã provinã ºi din douã cuvinte ebraice: tov(„bun”) ºi or („luminã”).

Pe bunã dreptate, spiritualitatea bizantinã vorbeºtedespre „lumina taboricã”. O omilie greacã anterioarãsecolului al IX-lea, care trateazã despre Schimbarea laFaþã, al cãrei autor, cu siguranþã, a cunoscut sau poatechiar a trãit pe muntele Tabor, îl descrie astfel:

MISTERELE DE LUMINÃ198

Page 199: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Un munte care se înalþã deasupra norilor, cu totul inac-cesibil... loc de tihnã învãluit de o luminã binecuvântatã;loc de cuvenitã recreere favorabilã filozofiei, departe de for-fotã, de gloatã, de confuzie. Acest pisc izolat, plin de o paceluminoasã, apare ca un loc ideal în care poþi sã te dedici con-templaþiei.

Descrierea este exactã. În ultimii ani s-a amenajat undrum asfaltat, având multe serpentine, pe care se poateurca pânã în vârf cu taxiurile ce stau la dispoziþie la poa-lele muntelui. Dar cu siguranþã cã, pe vremea lui Isus,nu exista nici un drum ºi nici taxiuri. Când am vizitatprima datã Taborul, m-am lansat într-o aventurã pe caren-o faci de douã ori în viaþã. Aveam cu vreo 25 de ani maipuþin. Am urcat muntele pieptiº pe jos; muntele e numaistânci abrupte, colþuroase, e acoperit în întregime cu ar-buºti sãlbatici, cu spini ascuþiþi. Mi-a ieºit sufletul. Amajuns sus mort de obosealã, cu încãlþãmintea distrusã,zgâriat tot, cu mâinile pline de rãni, trebuind sã mãprind de pietre ºi de arbuºtii spinoºi. Dar a meritat obo-seala. Sus e o platformã uriaºã, acoperitã cu flori, cu ver-deaþã; un mic paradis, cu o priveliºte extraordinarã asupracâmpiei înverzite a Esdrelonului. Flori de toate soiurile;culorile lor par pictate cu luminã. Un poet italian, Ange-lini, le descrie ca fiind „raze ale Schimbãrii la Faþã, în-gropate, care þâºnesc din pãmânt, luând chip de flori”.Conform tradiþiei armene, sfântul Grigore Luminãtorul,evanghelizatorul armenilor, ar fi introdus sãrbãtoareaSchimbãrii la Faþã spre a înlocui sãrbãtoarea Dianei ºia florilor sale. De aceea, sãrbãtoarea era cunoscutã însecolul al IV-lea cu numele de „sãrbãtoarea trandafiruluistrãlucitor”, ºi multã vreme a purtat acest nume ºi înOccident, de pildã, în Franþa: Rose flamme.

Mântuitorul a ales acest loc spre a se schimba la faþã,voind sã dea ucenicilor o lecþie practicã: anume cã numai

UN POPAS ÎNTRE CRUCE ªI ÎNVIERE 199

Page 200: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

prin efort, sacrificiu, transpiraþie se poate ajunge la bu-curie, la flori, la luminã.

Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan. Dece pe ei, ºi nu pe ceilalþi? Fiindcã acestor trei apostoli lis-a dat sã cunoascã mai bine ca ceilalþi cele douã feþe alemisterului lui Cristos, una întunecoasã, alta luminoasã:crucea ºi mãrirea, înjosirea ºi înãlþarea, slãbiciunea ºiputerea, falimentul ºi triumful, moartea ºi învierea. Eitrei au fost martorii agoniei lui Cristos în Grãdina Mãs-linilor ºi tot ei au fost martori la învierea fiicei lui Iair.

Nici cei doi invitaþi sã asiste la Schimbarea la Faþã,Moise ºi Ilie, nu au fost aleºi la întâmplare. De ce au fostaleºi ei, ºi nu alte personaje mai importante ale VechiuluiTestament, sã spunem Abraham sau David? Ei doi auexperimentat suferinþa ºi mãrirea, moartea ºi viaþa, anti-cipând în mod profetic în Vechiul Testament misterulSchimbãrii la Faþã, mister al pãtimirii, al morþii ºi al în-vierii; doi oameni care au dorit cu înfocare în viaþã sãvadã faþa lui Dumnezeu. Liturgia orientalã, urmatã decea occidentalã, a subliniat rolul profetic al acestor douãpersonaje, aºezând sãrbãtoarea Schimbãrii la faþã (6 au-gust) la distanþã egalã – circa 40 de zile – între sãrbã-toarea Sfintei Cruci (14 septembrie) ºi sãrbãtoarea trans-figurãrii lui Moise pe muntele Sinai (27-28 iunie).

Strãfulgerat de lumina escatologicã ce s-a fãcut vã-zutã pentru o clipã la Schimbarea la Faþã, Petru vreasã întindã corturile, sã se instaleze în parusie, în împã-rãþie, în escatologie, înainte de vreme. Vrea mãrirea în-vierii, ocolind patima ºi crucea, încearcã din nou sã-labatã pe Fiul Omului de la suferinþã, adicã de la caleaobligatorie spre înviere. Dar momentul era prea frumospentru ca Isus sã-i aplice din nou epitetul de la Cezareealui Filip.

MISTERELE DE LUMINÃ200

Page 201: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Sfântul Petru Venerabilul adreseazã apostolului Petruaceste cuvinte într-o predicã de sãrbãtoarea Schimbãriila Faþã:

De ce vrei sã-l reþii pe cel care a venit doar în trecere? Dece vrei sã-i oferi celui care locuieºte în ceruri o locuinþãtemporarã? El nu a venit ca sã posede o casã pe pãmânt, cica sã-þi pregãteascã þie una în cer. El nu a venit ca sã locu-iascã în casa pe care tu vrei sã i-o construieºti aici, jos, cica sã te înalþe la casa pe care el þi-a pregãtit-o acolo sus.

Ca ºi Petru, cu toþii am voi sã ne instalãm definitiv peTabor. Muntele e frumos. Dar trebuie sã coborâm la asfalt,la banalitatea ºi monotonia cotidianã, la oboseala ºi lainerentele suferinþe ale vieþii. Cãci nu putem numãrapânã la opt sãrind peste ºase, nu putem ajunge la ziua deduminicã sãrind peste vineri, nu putem ajunge la înviereocolind Calvarul. Per crucem ad lucem (prin cruce la lu-minã); ne place, nu ne place, aceasta este legea funda-mentalã a creºtinismului.

UN POPAS ÎNTRE CRUCE ªI ÎNVIERE 201

Page 202: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„„EEuu ccaauutt,, DDooaammnnee,, ffaaþþaa ttaa””

Pe când mai vorbea încã, iatã cã i-a învãluit un nor luminosºi iatã cã un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meuprea iubit, în care este mulþumirea mea; ascultaþi de el!”Auzind, ucenicii au cãzut cu faþa la pãmânt ºi au fost cu-prinºi de o mare spaimã (Mt 17,5-6).

Evenimentul descris sobru ºi concis de evangheliºti aaprins imaginaþia predicatorilor. Iatã cum ni-l prezintão foarte veche omilie bizantinã:

Auzind aceastã mãrturie, cei care erau împreunã cu Petruau cãzut cu faþa la pãmânt de spaimã, bãtându-ºi pieptul,rãvãºiþi de o mare tulburare. Cerul întreg, ca dintr-o cas-cadã, a slobozit un cuvânt orbitor de luminos. Locul de jurîmprejur pe culme tresãlta din cauza cutremurului, zguduitcum era de ecourile divine, iar temeliile munþilor se cutre-murau, târând dupã ele pietrele, iar apostolii, la rândul lor,stãteau aruncaþi la pãmânt, îngroziþi de vocea stranie, nepu-tând sã suporte strãfulgerarea luminii nemãsurate.

Muntele a fost acoperit de luminã... [cântã liturgia bizan-tinã], cerurile fremãtau ºi pãmântul tremura, contemplân-du-l pe Domnul mãririi. Totul jubileazã astãzi, pentru cãîn lumina divinã strãluceºte întreaga naturã; de aceea, strigãcu bucurie: Cristos s-a transfigurat, el, Mântuitorul lumii.

„Acesta este Fiul meu prea iubit, în care este mulþu-mirea mea; ascultaþi de el!” (Mt 17,5). Cu puþin înainte,la Cezareea lui Filip, Petru proclamase în numele tu-turor apostolilor: „Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeuluicelui viu!” (Mt 16,16). Pe Tabor, Dumnezeu Tatãl con-firmã, valideazã ºi completeazã mãrturisirea de credinþã

Page 203: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

a lui Petru. Iar apostolul Petru, voind sã spulbere anti-cipat fabulaþiile exegeþilor raþionaliºti, subliniazã pu-ternic cã n-a fost vorba de o iluzie opticã sau acusticã,ci de un fapt real, autentic:

De fapt, noi nu v-am fãcut cunoscutã puterea Domnuluinostru Isus Cristos ºi venirea lui pe baza unor basme bineticluite, ci pentru cã am fost martori oculari ai mãreþiei lui.El a primit de la Dumnezeu Tatãl cinste ºi mãrire, atuncicând din partea gloriei mãreþe a venit acest cuvânt: „Acestaeste Fiul meu cel iubit, în care este mulþumirea mea”. Noiînºine am auzit acest glas venit din cer, când eram cu el pemuntele cel sfânt (2Pt 1,16-18).

„Acesta este Fiul meu prea iubit în care este mulþu-mirea mea; ascultaþi de el!” (Mt 17,5). Punctul culmi-nant al povestirii Schimbãrii la Faþã nu îl reprezintãstrãlucirea orbitoare a chipului lui Isus transfigurat saua hainelor sale mai albe ca zãpada, ci aceste cuvinte ros-tite de glasul venit de sus. Ucenicul lui Isus nu este omulvedeniilor ºi al extazelor, ci omul care ascultã. Esenþialeste sã asculte glasul lui, sã ia în serios mesajul, învãþã-tura lui, chiar ºi atunci când el vorbeºte despre cruce.

„Auzind, ucenicii au cãzut cu faþa la pãmânt ºi au fostcuprinºi de o mare spaimã” (Mt 17,6). Aºa se întîmplãla orice teofanie. Aºa s-a întâmplat cu Abraham cândi-a adus Domnului jertfã: „La apusul soarelui, un somnadânc a cãzut peste Abraham [somnul a fost un extazca ºi în cazul celor trei apostoli de pe Tabor]; ºi iatã cãl-a cuprins o groazã ºi un mare întuneric” (Gen 15,12).Aºa s-a întâmplat cu profetul Ezechiel: „Am vãzut... unfel de foc care de jur împrejur era înconjurat de o luminãstrãlucitoare... Astfel era arãtarea slavei Domnului. Cândam vãzut-o, am cãzut cu faþa la pãmânt” (Ez 1,27-28).Aºa s-a întâmplat cu femeile sfinte, când, mergând lamormânt, le-a apãrut Cristos înviat: înspãimântate, s-au

„EU CAUT, DOAMNE, FAÞA TA” 203

Page 204: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

plecat cu faþa la pãmânt (cf. Lc 24,5). Aºa s-a întâmplatcu Saul: „ªi în timpul cãlãtoriei, pe când se apropia deDamasc, dintr-o datã, l-a învãluit o luminã din cer. Cãzutla pãmânt, a auzit un glas...” (Fap 9,3). Aºa i s-a întâmplatvizionarului din Patmos, când, în mijlocul celor ºaptesfeºnice, l-a vãzut pe unul care semãna cu Fiul Omului,având faþa ca soarele când strãluceºte în toatã puterealui ºi ochii ca para focului: „Când l-am vãzut, am cãzutla picioarele lui ca mort...” (Ap 1,17).

„I s-a schimbat înfãþiºarea înaintea lor” (Mt 17,2).Metamorphosis este cuvântul folosit de evangheliºti îngreacã. „Divina metamorfozã a Domnului pe munte”este expresia folositã de pãrinþii orientali tratând despreaceastã temã. Mitologia greacã ºi cea romanã cunoºteautot soiul de metamorfoze: oameni care luau o altã figurãumanã, zei care luau chipuri de oameni, oameni care luauchipuri de zei, devenind asemenea zeilor (în special, încultele misterice eleniste). În cazul Schimbãrii la Faþã alui Isus, este vorba de o metamorfozã cu totul diferitãºi unicã în felul ei. În virtutea unirii ipostatice, Isus aluat chip de sclav, pãstrându-ºi totuºi, sub vãlul ome-nesc, chipul dumnezeiesc. În timpul Schimbãrii la Faþã,trupul sãu a fost transformat: dintr-odatã, a devenit trupglorios, aºa cum avea sã fie dupã înviere, aºa cum esteacum în cer la dreapta Tatãlui. Lumina cereascã a strã-lucit pe faþa lui Isus nu ca niºte raze ale slavei lui Iahvepe faþa lui Moise, ci din interior spre exterior, ca o strã-lucire a fiinþei intime, dumnezeieºti a lui Isus. SfântulCiril de Alexandria subliniazã faptul cã Schimbarea laFaþã nu presupune o modificare sau o întrerupere încontinuitatea naturii umane a lui Isus: „Noi spunem cãe Schimbare la Faþã nu când trupul uman se transformãîn alt trup, ci atunci când îl învãluie slava luminoasã.

MISTERELE DE LUMINÃ204

Page 205: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Forma trupului rãmâne, dar el este pãtruns de strãlu-cirea luminii divine”.

„Faþa lui strãlucea ca soarele” (Mt 17,2). Pe Tabor, ceitrei apostoli au contemplat acea faþã pe care psalmistul,cu atâta înfocare, dorea sã o vadã. „Pânã când îþi vei în-toarce faþa de la mine? ” (Ps 12,2). „Eu caut, Doamne,faþa ta” (Ps 26,8). „Fã sã strãluceascã faþa ta peste sluji-torul tãu” (Ps 30,17; 118,135). „Fã sã strãluceascã faþata ºi vom fi mântuiþi!” (Ps 79,4.8.20). „Cãci la tine esteizvorul vieþii ºi în lumina ta vom vedea lumina” (Ps 35,10). Moise îºi manifestase dorinþa arzãtoare de a vedeaslava lui Dumnezeu pentru a se simþi în siguranþã înexodul, în drumul ce îl avea de parcurs spre þara fãgã-duitã. Dar Domnul i-a rãspuns: „Tu nu poþi vedea faþamea, cãci nu poate omul sã mã vadã ºi sã rãmânã înviaþã” (Ex 33,20). Pe Tabor, dorinþa lui Moise s-a îm-plinit; a vãzut faþa lui Dumnezeu ºi, împreunã cu el,au vãzut-o cei trei apostoli demoralizaþi; aveau nevoiesã o vadã, spre a prinde curaj în drumul, în exodul lorspre Ierusalim, unde pe Învãþãtorul lor îl aºteptau pa-tima, moartea ºi învierea.

Lumina teofaniei de pe Tabor era o luminã divinã,necreatã, purã, eternã, transparentã, care iradia din omulIsus spre exterior, ºi nu din exterior spre omul Isus. Eraacea luminã mai puternicã decât soarele care strãluceºtepe faþa lui Isus, despre care vorbeºte sfântul Ioan în Apo-calipsã, luminã care îi va încânta ºi îi va fascina pe ceialeºi la parusie. Este o realitate pe care o gãsim ºi în spiri-tualitatea iudaicã. Rabi Iuda obiºnuia sã spunã:

Lumina pe care cel sfânt, binecuvântat fie el, a creat-o înprima zi trebuia sã slujescã omului ca sã contemple lumeade la un capãt la celãlalt. Dar cel sfânt, binecuvântat fie el,a vãzut generaþia potopului ºi generaþia Turnului Babel,

„EU CAUT, DOAMNE, FAÞA TA” 205

Page 206: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

a cãror purtare era coruptã; atunci a hotãrât sã o ascundãºi sã o pãstreze pentru cei drepþi, ca aceºtia sã se bucure deea în lumea ce va sã vinã.

Spectacolul luminii care a strãlucit pe faþa lui Cristose completat de hainele ce „au devenit albe ca lumina”(Mt 17,2). În Sfânta Scripturã, hainele albe sunt propriiîngerilor care vestesc teofaniile la înviere ºi la înãlþare(cf. Mt 28,2-3; Fap 1,10). De asemenea, sunt hainele Re-gelui veºnic, ale Marelui Preot ceresc, ale Mirelui ºi Mi-resei, ale Celui Biruitor, conform descrierilor Apocalipseisfântului apostol Ioan (cf. Ap 1,10; 19,6-9).

„ªi iatã cã le-au apãrut Moise ºi Ilie, care vorbeau cuIsus” (Mt 17,3). Ce-or fi discutat? Ne lãmureºte evanghe-listul Luca: „...vorbeau despre plecarea lui, care trebuiasã se împlineascã în Ierusalim” (Lc 9,31). Traducereaexactã din greacã este „vorbeau despre exodul lui”, despreieºirea, despre cãlãtoria lui la Tatãl, care avea sã se în-tâmple curând în Ierusalim.

„Iatã cã i-a învãluit un nor luminos” (Mt 17,5). ÎnSfânta Scripturã, norul luminos e simbolul, semnul pre-zenþei lui Dumnezeu, ªekina, ºi îl gãsim raportat la douãrealitãþi: exodul spre þara fãgãduitã ºi sanctuarul, templulca loc al prezenþei lui Dumnezeu. În timpul exodului, alcãlãtoriei poporului ales spre pãmântul fãgãduit, Dum-nezeu mergea în fruntea poporului într-un nor luminos;în ziua consacrãrii, slava lui Dumnezeu a umplut templuldin Ierusalim sub forma unui nor luminos.

E foarte probabil cã nu sfântul Grigore Luminãtorul,apostolul armenilor, ci cãlugãrii, anahoreþii, care populauTaborul în primele veacuri ale creºtinismului, au orânduitsãrbãtoarea Schimbãrii la Faþã, fixând-o pe 6 august. Dece au ales aceastã datã? Acestei zile îi corespunde în calen-darul iudaic ziua de 9 av, zi de sãrbãtoare, mai exact, zi

MISTERELE DE LUMINÃ206

Page 207: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

de doliu, când este comemoratã distrugerea templului dinIerusalim. Cãlugãrii vedeau în Isus schimbat la faþã peTabor locul eternei prezenþe a lui Dumnezeu, noul templunefãcut de mâini omeneºti: templu distrus, dar reziditdupã trei zile.

Ce înseamnã pentru viaþa spiritualã a creºtinului mis-terul Schimbãrii la Faþã a lui Cristos? Trei lucruri simple,dar esenþiale.

În primul rând, e un avertisment; în viaþa creºtinuluitrebuie înfãptuitã o permanentã schimbare la faþã, otrecere, un exod de la întuneric la luminã. Creºtinul efiul luminii, omul luminii, omul pe faþa cãruia trebuiesã se reflecte lumina feþei lui Cristos. Aceastã luminãse preia contemplând chipul luminos al lui Cristos însfânta Euharistie ºi în rugãciune. Isus s-a schimbat lafaþã în timp ce se ruga, retras, izolat, în singurãtate, peun munte înalt, departe de zgomotul ºi forfota lumii.Cine nu iubeºte rugãciunea, singurãtatea, momentele deretragere ºi reculegerea totalã n-are cum sã înfãptuiascãvreo schimbare la faþã în viaþã, n-are cum sã-i ofere lumiivreo razã de luminã reflectatã pe faþa sa de lumina feþeilui Cristos. E uºor de observat pe anumite feþe, la bãrbaþiºi la femei cu o viaþã profundã de rugãciune, de intimi-tate cu Cristos, cum, mai ales dupã ce au fost loviþi desuferinþe grele, de încercãri sau, uneori, imediat dupãmoarte, strãlucesc de o luminã ce radiazã din interiorullor. Strãlucea o asemenea luminã pe chipul BernadeteiSoubirous. Cei care îl vedeau pe Charles de Foucauld înultimii ani ai vieþii erau fascinaþi de ochii lui de jãratic ºide faþa lui luminoasã, dovadã a focului iubirii care ardeaîn inima lui. Aureola din jurul capului sfinþilor, care, înmod normal, în icoane ar trebui sã fie din aur strãlucitor,aceastã luminozitate a feþei lor vrea sã o exprime.

„EU CAUT, DOAMNE, FAÞA TA” 207

Page 208: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

În al doilea rând, Schimbarea la Faþã a lui Isus de peTabor este un mister ºi un izvor de speranþã ºi încurajare.Pe Tabor s-a dezvãluit misterul ºi destinul final al omului:Cristos va transforma trupul nostru umil, fãcându-l ase-menea trupului sãu glorios ºi luminos, aºa cum li s-aarãtat celor trei ucenici pe munte.

„În aceastã zi, pe Tabor [cântã liturgia bizantinã],Cristos a transformat natura întunecoasã a lui Adam;acoperind-o cu strãlucirea sa, a îndumnezeit-o”.

În sfârºit, schimbarea la faþã este o lecþie despre felulcum creºtinul trebuie sã priveascã moartea. Isus vor-beºte pe Tabor despre exodul sãu, despre plecarea sa dinaceastã lume, care avea sã se petreacã în scurt timp laIerusalim; o face într-un context, într-un scenariu gran-dios de luminã ºi de bucurie. Interlocutorii sãi, cu carediscutã acest subiect, sunt Moise, care a condus poporulales în exodul sãu spre þara promisã, spre patria liber-tãþii, ºi Ilie, cel care a cunoscut un exod ºi mai glorios: aintrat în þara promisã a paradisului, fiind rãpit nu numaicu sufletul, ci ºi cu trupul în cer. Ca ºi Cristos, creºtinulîºi priveºte propria moarte nu ca pe un faliment, nu cape o fatalitate, ci ca pe un exod, ca pe un triumf, ca pe oplecare în patria libertãþii ºi a bucuriei.

MISTERELE DE LUMINÃ208

Page 209: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

AL V-LEA MISTER

IINNSSTTIITTUUIIRREEAA EEUUHHAARRIISSTTIIEEII

PPââiinneeaa ccoobboorrââttãã ddiinn cceerr

Cu miracolul înmulþirii pâinilor, aventura umanã a luiIsus atinge cotele cele mai înalte; din acest moment în-cepe declinul.

Dupã acestea, Isus a trecut pe malul celãlalt al Mãrii Gali-leii, numitã Marea Tiberiadei. Îl urma o mulþime mare,pentru cã vãzuse semnele pe care le fãcuse cu bolnavii. Isuss-a urcat pe munte ºi s-a aºezat acolo împreunã cu uceniciilui. Iar Paºtele, sãrbãtoarea iudeilor, era aproape.Ridicându-ºi ochii ºi vãzând cã o mulþime mare venea dupãel, Isus i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpãra pâini, caaceºtia sã mãnânce?” Însã spunea aceasta ca sã-l punã laîncercare; de fapt, el ºtia ce avea de gând sã facã. Filip i-arãspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de douã sute de dinari, casã ia fiecare câte o bucãþicã”. Unul dintre ucenici lui, Andrei,fratele lui Simon Petru, i-a zis: „Este aici un bãiat care arecinci pâini de orz ºi doi peºti. Însã ce sunt acestea pentruatâþia?” Isus a zis: „Faceþi-i pe oameni sã se aºeze!” În loculacela era multã iarbã. Aºadar, s-au aºezat bãrbaþii, în numãrcam de cinci mii. Isus a luat pâinile ºi, mulþumind, le-a datcelor aºezaþi; la fel ºi din peºti, cât a voit fiecare.Când s-au sãturat, le-a spus ucenicilor sãi: „Strângeþi firi-miturile care au rãmas, ca sã nu se piardã nimic”. Aºadar,au strâns ºi au umplut douãsprezece coºuri cu firimituri careau rãmas de la cei ce mâncaserã din cele cinci pâini de orz.Vãzând semnul pe care îl fãcuse, oamenii spuneau: „Cu ade-vãrat, acesta este profetul care vine în lume!”. Aºadar, cunos-când cã au de gând sã vinã ºi sã-l ia cu forþa ca sã-l facã rege,Isus s-a retras din nou pe munte, el singur (In 6,1-15).

Page 210: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Evident, Isus întenþiona cu acest miracol sã-i pregã-teascã pe evrei pentru Euharistia pe care avea sã o orân-duiascã dupã puþinã vreme. În mod expres, el a fãcut dinacel uriaº ospãþ, în care s-a servit pâine ºi peºte, o liturgieunde a rostit rugãciunea de binecuvântare ºi de mulþu-mire, evanghelistul Ioan folosind pentru prima datã cu-vântul „Euharistie”.

Cu acest miracol uluitor – sã întinzi un ospãþ pentrucinci mii de persoane cu cinci pâini ºi doi peºti! –, Isus aobþinut maximum de popularitate. Entuziasmul mulþi-milor nu mai cunoºtea limite. Voiau sã-l rãpeascã cu forþaºi sã-l facã rege. Isus se arãtase a fi, pe lângã un om înzes-trat cu puterea de a face minuni, un genial ºi captivantorator, cu mare prizã la mase. Cu miile îl urmau din loca-litate în localitate, ca sã-l vadã, sã-l atingã, sã-l ascultecu sufletul la gurã, uitând sã se mai întoarcã la casele lor.Un puhoi de lume care îl urma, aºa cum un roi de albineîºi urmeazã regina. ªi dacã voiau sã-l rãpeascã ºi sã-l facãrege, nu o fãceau numai cu gândul interesat de a profitade el: gata, de acum nu trebuiau sã mai munceascã, pâineaºi peºtele puteau sã le aparã în faþã oricând, printr-unsingur cuvânt al lui Isus! Nu, entuziasmul lor era sincer,îl iubeau cu adevãrat ºi erau convinºi cã el este profetulce trebuie sã vinã ºi cã, pe bunã dreptate, el meritã tronulde rege. Dar, incredibil, Isus, dupã ce provocase un ade-vãrat delir în mase, dupã ce cucerise maximum de popu-laritate cu discursurile ºi minunile sale, fuge, se ascundeca sã nu fie gãsit, refuzã sã punã mâna pe putere. Undeeste politicianul acestei lumi, care, în cursa pentru putere,încearcã pe toate cãile sã aparã, sã-ºi facã imagine, sã-ºielimine adversarii prin toate metodele posibile, care chel-tuie sume imense pentru propagandã electoralã, care dãºi el ospeþe mulþimilor cu fasole, cârnaþi, þuicã ºi vin fiertde ziua naþionalã a þãrii, ca sã câºtige popularitate, ca sã

MISTERELE DE LUMINÃ210

Page 211: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

obþinã succes, prestigiu, voturi, când a ajuns la cea maimare popularitate, sã renunþe la putere, sã se ascundã,ca sã nu fie gãsit, ca nu cumva sã fie aºezat cu forþa înscaunul pezidenþial? Ce a fãcut Isus: sã dea cu piciorulîntr-un asemenea chilipir e caz unic în istoria politicãuniversalã. Avea Isus judecata normalã? Nu aveau drep-tate rudele sale sã-l lege ca pe unul ce ºi-a ieºit din minþi?

A doua zi, dupã minunea înmulþirii pâinilor, în sina-goga din Cafarnaum, nu departe de locul unde sãvârºiseminunea, Isus spulberã tot entuziasmul popular obþinutpânã în acel moment. Tot delirul, tot entuziasmul mulþi-milor se dezumflã ca un balon spart. Mai mult, entu-ziasmul, iubirea acestor oameni, care îi fãcuse sã se þinãde el, uitând de mâncare, se transformã, dintr-odatã, înaversiune, în urã. Era pentru a doua oarã când se întâmplaacest lucru. Prima datã se întâmplase la Nazaret, când,cu cuvintele sale, Isus a reuºit sã provoace iniþial admi-raþia ºi entuziasmul concetãþenilor sãi. Dar apoi le-aspus niºte lucruri ce i-au iritat ºi înfuriat atât de rãu, încâtau încercat sã-l omoare, aruncându-l cu capul jos în prã-pastie. Desigur, ºi politicienii pot face, fãrã voia lor, gafecu care sã-ºi compromitã popularitatea agonisitã cu atâtatrudã, mai ales când sunt atinºi în orgoliul lor ºi îºi scapãnervii de sub control. Un preºedinte de þarã poate izbucniîn expresii precum: „Mãi, animalule!” Sau un prim-mi-nistru se poate preta la expresii obscene. Dar îºi revinimediat ºi cautã sã-ºi dreagã pe toate cãile imagineaºifonatã. Isus, dimpotrivã, ºi-a stricat el singur, inten-þionat, imaginea; în mod deliberat, conºtient, ºi-a ruinatpopularitatea, prestigiul, a provocat antipatia simpa-tizanþilor sãi, discreditându-se complet.

Discursul lui Isus din sinagogã a fost ca o bombã incen-diarã. Isus începe prin a le face un reproº ascultãtorilorsãi, cu scopul de a le capta atenþia; atunci când li se face

PÂINEA COBORÂTÃ DIN CER 211

Page 212: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

un reproº, ascultãtorii sunt numai ochi ºi urechi, nu maie nevoie de vreun artificiu oratoric. „Mã cãutaþi nu pentrucã aþi vãzut semne, ci pentru cã aþi mâncat din pâini ºiv-aþi sãturat” (In 6,26). „V-aþi umplut stomacul, v-aþi sã-turat ºi nu vã mai trebuie nimic. ªi aþi uitat de foameasufletului ºi de pâinea care poate sã potoleascã foameasufletului”. „Lucraþi nu pentru hrana pieritoare, ci pentruhrana care rãmâne spre viaþa veºnicã, pe care v-o va daFiul Omului” (In 6,27). „Eu sunt pâinea cea vie, care s-acoborât din cer” (In 6,51). Deja se creeazã disensiuniprintre ascultãtori, tensiunea creºte, se ridicã obiecþii:„Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cãrui tatã ºimamã îi cunoaºtem? Cum de spune acum: «M-am coborâtdin cer»?” (In 6,41). „Pâinea din cer a fost aceea pe carea coborât-o Moise ºi pe care au mâncat-o pãrinþii noºtriîn pustiu, dupã cum este scris: Le-a dat sã mãnânce pâinedin cer” (cf. In 6,31). Isus trecea la contraatac:

Adevãr, adevãr vã spun, cã nu Moise v-a dat pâine din cer,ci Tatãl meu vã dã adevãrata pâine din cer... Eu sunt pâineavieþii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame ºi celuicare crede în mine nu-i va mai fi sete niciodatã... Pentru cãaceasta este voinþa Tatãlui meu: oricine îl vede pe Fiul ºicrede în el sã aibã viaþa veºnicã. Iar eu îl voi învia în ziuade pe urmã... Pãrinþii voºtri au mâncat manã în pustiu ºiau murit. Aceasta este pâinea care se coboarã din cer: dacãmãnâncã cineva din ea, sã nu moarã (In 6,32.35.40.49-50).

„Deja a mers prea departe”, spuneau evreii indignaþi.„Se considerã superior lui Moise. κi revendicã puteri pece numai Iahve poate sã le deþinã: sã dea viaþã veºnicã,sã învie morþii, se face egal cu Dumnezeu”. Aºa era scrisîn Scripturile lor:

Tu eºti stãpânul vieþii ºi al morþii ºi faci sã coboare pânã laporþile morþilor ºi iar ridici. Omul, în rãutatea sa, poate sãucidã, dar nu poate sã aducã înapoi duhul care a ieºit, nici

MISTERELE DE LUMINÃ212

Page 213: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

sã scoatã sufletul care a intrat în locuinþa morþilor. Pe po-porul tãu l-ai hrãnit cu hranã îngereascã ºi i-ai trimis dincer pâine gata, fãcutã fãrã ostenealã, ºi care avea orice plã-cere ºi orice gust... Astfel ca fiii pe care i-ai iubit, Doamne,sã înveþe cã nu feluritele soiuri de roade îi hrãnesc pe oa-meni, ci cuvântul tãu îi þine în viaþã pe cei care cred în tine(Înþ 16,13-14.20.26).

Dar discursul a devenit insuportabil ºi tensiunea aajuns la paroxism când Isus a fãcut o teribilã afirmaþie:„Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer. Dacãmãnâncã cineva din aceastã pâine, va trãi în veci, iarpâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaþalumii” (In 6,51). Iudeii au început sã vocifereze: „Cumpoate acesta sã ne dea sã mâncãm trupul sãu?” (In 6,52).Isus le-a zis:

Adevãr, adevãr vã spun: dacã nu mâncaþi trupul FiuluiOmului ºi nu beþi sângele lui, nu aveþi viaþã în voi. Cinemãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu are viaþa veºnicãºi eu îl voi învia în ziua de pe urmã. Pentru cã trupul meueste adevãratã hranã, iar sângele meu este adevãratã bãu-turã. Cine mãnâncã trupul meu ºi bea sângele meu rãmâneîn mine ºi eu în el. Aºa cum m-a trimis Tatãl care este viu,iar eu trãiesc prin Tatãl, la fel, ºi cel care mã mãnâncã pemine va trãi prin mine (In 6,53-57).

Ascultãtorilor li s-a înfiorat carnea pe ei; era prea detot! Era o invitaþie clarã la canibalism, la antropofagiereligioasã. Evreii n-ar fi consumat pentru nimic în lumesânge de animal, darãmite carne ºi sânge de om! Dinacest moment, toatã popularitatea lui Isus, tot prestigiuls-a topit ca o bucatã de cearã în faþa focului. Derutãtotalã chiar printre prietenii sãi intimi, care rãspunse-serã la chemarea de a-l urma ºi care împãrtãºiserã cu elbucuriile ºi suferinþele. „Mulþi dintre ucenicii sãi, dupãce au auzit aceste cuvinte, au zis: «Greu este cuvântul

PÂINEA COBORÂTÃ DIN CER 213

Page 214: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

acesta! Cine poate sã-l asculte?»” (In 6,60). Isus, care ºtiaîn sine cã ucenicii sãi cârtesc împotriva spuselor sale, le-azis: „Vã scandalizeazã acest lucru?... Dupã aceasta, mulþidintre uceniciilui s-au retras ºi nu mai mergeau cu el” (In6,61.66). Isus nu se lasã impresionat. Nu retracteazãnimic din cele spuse, chiar dacã riscã sã rãmânã singur.Nu se grãbeºte sã rectifice, sã cearã scuze, sã dea expli-caþii: „Staþi un pic, nu plecaþi! Poate n-am vorbit eu destulde clar. Poate n-aþi înþeles bine ce am voit sã vã spun!”Nimic. În jurul lui se fãcuse gol. Mai rãmãseserã o mânãde oameni: cei doisprezece apostoli. Isus se întoarce spreei ºi îi întreabã: „Vreþi cumva sã plecaþi ºi voi? Poftiþi,sunteþi liberi” (cf. In 6,67). „Simon Petru i-a rãspuns:«Doamne, la cine sã mergem? Tu ai cuvintele vieþii veº-nice»” (In 6,68). Ascultãtorii lui Isus, inclusiv ucenicii sãi,nu au dat cuvintelor auzite o interpretare simbolicã, meta-foricã, alegoricã, ci le-au înþeles ad litteram, aºa cum in-tenþiona Isus sã fie înþelese, altminteri, nu ar fi avutmotiv sã se înfurie ºi sã-l abandoneze. Isus spulberã, înfelul cum se exprimã, orice interpretare metaforicã: trupulmeu este cu adevãrat mâncare ºi sângele meu, cu ade-vãrat bãuturã. În acest sens strict literal, a înþeles ºi apos-tolul Pavel cuvintele lui Isus din sinagoga din Cafar-naum, cãci le scrie limpede corintenilor:

Cãci ori de câte ori mâncaþi din pâinea aceasta ºi beþi dinpotirul acesta, vestiþi moartea Domnului pânã când va veni.Astfel, cine mãnâncã pâinea ºi bea potirul Domnului înmod nevrednic va fi vinovat faþã de trupul ºi sângele Dom-nului. De aceea, omul sã se cerceteze ºi astfel sã mãnâncedin pâine ºi sã bea din potir. Cãci cine mãnâncã ºi bea nedeo-sebind trupul Domnului îºi mãnâncã ºi îºi bea propriaosândã” (1Cor 11,26-29),

nu deosebeºte trupul Domnului, nici nu e conºtient cãpâinea euharisticã e trupul Domnului ºi o trateazã ca pe

MISTERELE DE LUMINÃ214

Page 215: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

o pâine obiºnuitã. Nu poate exista o mai mare ºi o maicutremurãtoare responsabilitate pusã pe umerii oame-nilor decât aceasta.

Simon Petru i-a rãspuns: „Doamne, la cine sã mergem? Tuai cuvintele vieþii veºnice, iar noi am crezut ºi am cunoscutcã tu eºti sfântul lui Dumnezeu”. Isus le-a rãspuns: „Oarenu v-am ales eu pe voi doisprezece? Dar unul dintre voi esteun diavol!” De fapt, vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Isca-rioteanul, pentru cã acesta, unul dintre cei doisprezece, aveasã-l trãdeze (In 6,68- 71).

Ne întristeazã necredinþa iudeilor din sinagoga dinCafarnaum, ne cutremurã necredinþa unui apostol, a luiIuda, care, deºi nu credea, a primit la Cina cea de tainãEuharistia din mâinile lui Isus. „Dupã acea îmbucã-turã – noteazã evanghelistul – a intrat Satana în el” (In13,27). De fapt, noi avem mai multã credinþã decât el?Rãspunsul îl dãm dupã ce ne examinãm comportarea înfaþa sfântului Sacrament, modul în care participãm lacelebrarea Euharistiei ºi modul în care primim trupulDomnului. Personal, regret cã în liturgia romanã nuavem ºi noi o rugãciune înainte de împãrtãºanie, ca emo-þionanta rugãciune pe care o gãsim în liturgia bizantinã,din care redau doar începutul:

Cred, Doamne, ºi mãrturisesc cã tu eºti Cristos, Fiul luiDumnezeu cel viu, care ai venit în lume ca sã-i mântuieºtipe cei pãcãtoºi, întru care cel dintâi sunt eu. Cred cã ceiau este cu adevãrat însuºi preacurat trupul tãu ºi însuºipreacinstit sângele tãu...

PÂINEA COBORÂTÃ DIN CER 215

Page 216: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

OO rreelliiggiiee tteeooffaaggãã

Toatã lumea e de acord cã evreii, care au ascultat însinagoga din Cafarnaum discursul euharistic, erau preacarnali ca sã înþeleagã mesajul lui Isus. De fapt, lucrurilestau tocmai invers. E adevãrat cã erau prea carnali ca sãînþeleagã ceea ce discursul lui Isus avea spiritual în el. Înrealitate, ei nu erau suficient de carnali, erau prea inte-lectuali, prea cultivaþi, prea spirituali, prea civilizaþi casã înþeleagã ceea ce era primitiv, carnal, sângeros în cu-vintele lui Isus. „Dacã nu mâncaþi [una dintre traducerilefranceze ale evangheliilor, care exprimã cel mai binegândul lui Isus, sunã aºa: „de nu veþi devora”] trupulFiului Omului ºi nu beþi sângele lui, nu aveþi viaþã în voi”(In 6,53). E vorba, într-adevãr, de carne, de sânge uman,care se mãnâncã ºi se bea. E un limbaj antropofag ceaminteºte de canibalismul societãþilor primitive, al tribu-rilor la care încã nu a pãtruns civilizaþia umanã. „Cumpoate acesta sã ne dea trupul sãu sã-l mâncãm ºi sângelesãu sã-l bem? Sunt prea dure, prea brutale, prea barbare,prea respingãtoare aceste cuvinte. Cine poate sã le su-porte ºi sã le asculte fãrã sã-l treacã fiorii?” (cf. In 6,52).

Cu cât societatea creºtinã a evoluat, s-a civilizat, s-aspiritualizat, cu atât a adoptat mai mult atitudinea ºigândirea iudeilor din sinagoga din Cafarnaum. În cãrþilede teologie, în manualele de spiritualitate, în cãrþile derugãciuni se simte o repulsie, o jenã sã se afirme clar cãe vorba, în Euharistie, de carne de om care se mãnâncãºi de sânge de om care se bea. Se foloseºte un limbaj maiatenuat, mai delicat, mai puþin barbar, mai civilizat, mai

Page 217: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

delicat: este sfântul Sacrament, e Sfânta Tainã, e Tainasfântului altar, este prezenþa realã. „Blestematã sã fieaceastã civilizaþie ºi aceastã delicateþe care mã separã deacest trup sfânt care este mântuirea mea”, scrie R.-L.Bruckberger în cartea sa, Istoria lui Isus Cristos.

Aceastã mentalitate intelectualistã a apãrut în EvulMediu la acele curente teologice de gândire care au pre-gãtit protestantismul. Dar providenþa îl dãruieºte Bise-ricii tocmai în aceastã perioadã a istoriei pe sfântul Tomade Aquino, cel mai mare teolog al Euharistiei, care elabo-reazã conceptul de „transsubstanþiere”, care în esenþãvrea sã spunã acest lucru: în Euharistie, substanþa pâiniise transformã în substanþa trupului lui Cristos, iar sub-stanþa vinului se transformã în substanþa sângelui luiCristos. Rãmân numai aparenþele pâinii ºi vinului, adicãaccidenþii, cum se exprimã gândirea scolasticã: ceea cese vede, se atinge, se gustã, se mãsoarã, se cântãreºte, sedivide. Însã, aceºti accidenþi ai pâinii ºi vinului sunt doarun suport strãin pentru substanþa trupului ºi sângeluilui Cristos. Îndãrãtul acestor aparenþe este carnea luiCristos jertfitã, pe care o devorãm, e sângele lui Cristosvãrsat pe cruce, pe care îl bem. Ce sunt, în fond, aceºtiaccidenþi, aceste aparenþe ale pâinii ºi vinului? O mascãce acoperã trupul de carne a lui Cristos? Exact. Acest lucruîl deranja pe celebrul profesor de teologie din secolul alXI-lea, Berengarius, care profesa ideile eretice ale precur-sorilor protestantismului:

Este nedemn de Cristos sã se prezinte adoraþiei oamenilordeghizat, mascat sub aparenþele strãine ale pâinii ºi vinului,cãci ar însemna sã se prefacã, sã ne înºele, sã ne mintã. Pâi-nea ºi vinul în Euharistie nu sunt altceva decât un simbolsubiectiv, ceva care ne duce cu mintea la cele petrecuteodinioarã în Cenacol ºi pe Calvar.

O RELIGIE TEOFAGÃ 217

Page 218: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Pentru societãþile moderne profane, masca a pierdutsensul sacru pe care îl avea la antici: masca o poartã azimascaþii la carnaval, la balurile mascate, criminalii ºirãufãcãtorii, poliþiºtii care îºi trag cagula pe faþã, adicãcei care vor sã-ºi ascundã identitatea, sã nu fie recu-noscuþi, sã nu fie urmãriþi. În societãþile primitive seîntâmpla tocmai contrariul: masca avea o funcþie esen-þialmente religioasã, ritualã ºi indica identitatea. Ea afost inventatã pentru a capta spiritele. În totemism,spiritul strãmoºului locuieºte în propria sa mascã. Timpde 3000 de ani, egiptenii le-au pus pe faþã eroilor morþimãºti stilizate, „pentru ca sufletul sã-ºi poatã gãsi loculde odihnã, masca servind drept cãlãuzã spiritului, aju-tându-l sã-ºi regãseascã trupul”. În muzeul din Atena potfi vãzute mãºtile funerare din aur ale conducãtorilornicenieni; aurul, metal incoruptibil, semnificând nemu-rirea. Berengarius, spirit modern avant lettre, nu ºtia cãmasca are funcþia de a indica ºi a confirma identitateapersoanei, de a dezvãlui ceea ce ascunde. Spre cinstea lui,Berengarius ºi-a renegat învãþãturile greºite ºi a fãcutaceastã mãrturisire de credinþã la Conciliul din Roma(1079):

Eu, Berengarius, cred din toatã inima ºi mãrturisesc cu bu-zele mele:– cã pâinea ºi vinul care se aºazã pe altar sunt, prin misterulrostirii sacre ºi al cuvintelor Rãscumpãrãtorului nostru,transformate în mod substanþial în carnea adevãratã, pro-prie ºi dãtãtoare de viaþã ºi în sângele lui Isus Cristos,Domnul nostru;– cã dupã consacrare e prezent adevãratul trup, care s-anãscut din Fecioarã ºi care a atârnat pe cruce, oferit pentrumântuirea lumii, care ºade la dreapta Tatãlui, ca ºi adevã-ratul sânge ce a þâºnit din coasta sa;– cã totul se petrece nu numai în simbol..., ci în realitateaproprie a naturii lucrurilor ºi în realitatea substanþei lor...

MISTERELE DE LUMINÃ218

Page 219: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

În aceasta cred, ºi nu voi mai învãþa nimic împotriva acesteicredinþe. Aºa sã mã ajute Dumnezeu ºi sfintele Evangheliiale lui Dumnezeu.

Pe plan liturgic, ca reacþie împotriva acestor erezii,vine, în 1264, sãrbãtoarea Trupului Preasfânt al luiCristos, cu admirabilele imnuri euharistice, în care sfântulToma de Aquino cântã misterul trupului glorios ºi al sân-gelui preþios.

Aºadar, creºtinii sunt un popor de antropofagi? Da, unpopor de antropofagi ºi, în acelaºi timp, de teofagi, cãcitrupul cu care ei se hrãnesc în Euharistie este trupulunui Dumnezeu încarnat. Ei iau parte la un ospãþ în carese devoreazã carne ºi se bea sânge, cãci cred în cuvintelelui Isus, care continuã sã fie auzite la orice Liturghie:„Acesta este trupul meu... acesta este sângele meu”. Gã-sim în Evanghelia dupã sfântul Luca o frazã ieºitã de pebuzele lui Isus, o frazã care nu-ºi gãseºte înþelesul decâtaplicatã la Euharistie: „Unde este cadavrul, acolo se voraduna ºi vulturii” (Lc 17,37). Euharistia nu e un ospãþal furnicilor, al insectelor, este un ospãþ al vulturilor, alpãsãrilor de pradã capabile sã devoreze un trup.

Creºtinismul este singura religie din lume care are încentrul ei un trup omenesc. Nu existã în toatã istoriareligiilor un caz asemãnãtor. Nu existã vreo religie, niciprintre cele mai senzuale ºi carnale, care sã aibã în centrulcultului ºi al adoraþiei un trup omenesc: un trup iubit,venerat, adorat, mâncat. Cãci ultima expresie a iubiriieste sã-l mãnânci pe cel pe care îl iubeºti, spre a deveniuna cu el. Care este ultima expresie a iubirii mameipentru copilul ei? „Mânca-te-ar mama!”

Aceasta este limita extremã pânã unde poate mergeiubirea: dincolo de ea nu se mai poate merge. Pânã aicia mers iubirea lui Isus: „Iubindu-i pe ai sãi, care erau în

O RELIGIE TEOFAGÃ 219

Page 220: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

lume, i-a iubit pânã la sfârºit” (In 13,1), adicã pânã lalimita peste care nu se mai poate trece. Mâncãm trupullui Cristos; dar, de fapt, el ne mãnâncã pe noi din iubire;cãci, când ne împãrtãºim, nu carnea lui se asimileazã ºise transformã în carnea noastrã, ci carnea noastrã setransformã în carnea lui, devenind nemuritoare ca a lui,înviatã cu anticipare: „Cine mãnâncã trupul meu ºi beasângele meu are viaþa veºnicã ºi eu îl voi învia în ziua depe urmã” (In 6,54).

Sfântul Toma de Aquino, într-un comentariu asupraScrisorii cãtre Efeseni, afirmã cã structura socialã ceamai profundã a Bisericii, aceea care rezultã din relaþia saunicã cu Dumnezeu, este clanul (domus). Dumnezeu,care este mai presus de orice înþelepciune ºi civilizaþieomeneascã, a ales aceastã structurã primitivã ºi barbarã,care, în mâinile sale, bineînþeles, s-a purificat, nu maiare nimic barbar în ea. În tot cazul, Biserica rãmâne unclan. Mai întâi, Israel a fost clanul lui Dumnezeu, apoiBiserica. De aceea, societãþile primitive, chiar fetiºiste,animiste, ne ajutã sã înþelegem realitatea profundã acreºtinismului mai bine decât societãþile evoluate, civili-zate; evoluate din punct de vedere material, tehnic, dardegenerate sub aspect religios, desacralizate. Clanurile,triburile primitive simþeau cã, pentru a intra în comu-niune cu sufletul unui erou, trebuiau sã-i mãnânce cupietate carnea ºi sã-i bea sângele. Canibalismul pe careîl practicau era un rit esenþialmente religios ºi mistic.Cei ce mâncau carnea eroului ºi îi beau sângele intrau încomuniune cu sufletul ºi spiritul eroului mort, îºi însuºeauvirtuþile lui. O ceremonie barbarã, un rit religios care nepare dezgustãtor, respingãtor. ªi totuºi, aceastã realitatesocialã primitivã a clanului a preferat-o Dumnezeu pentrua întemeia Biserica ºi pentru a mântui lumea. Euharistiaeste inima Bisericii, fãrã de care Biserica nu mai este

MISTERELE DE LUMINÃ220

Page 221: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

bisericã, se destramã. Ca ºi în animism, toate generaþiileclanului lui Cristos, ale Bisericii, mãnâncã trupul ºi beausângele întemeietorului clanului, pentru a intra în comu-niune cu sufletul ºi dumnezeirea lui, pentru a-ºi însuºivirtuþile lui, pentru a fi pãrtaºe la nemurirea lui. Pe dreptcuvânt, Euharistia se numeºte împãrtãºanie, comuniune.

Religia creºtinã graviteazã în întregime în jurul unuiom sacrificat, a cãrui carne o mãnâncã ºi al cãrui sângeîl beau creºtinii.

Cea mai oribilã crimã pe care pãgânii o atribuiau creº-tinilor în primele veacuri era aceasta: în adunãrile lor,creºtinii acoperã un copil cu fãinã, apoi bagã cuþitele înel, spunând cã bagã cuþitul în grãmada de fãinã, nu încopil; mãnâncã apoi carnea copilului sacrificat ºi îi beausângele. O calomnie abjectã, care într-un fel exprimaadevãrul de credinþã fundamental al creºtinilor. Jert-findu-se pe cruce, ar spune sfântul Augustin, ºi lãsându-necarnea ca sã o mâncãm ºi sângele ca sã-l bem, Cristos ainclus în jertfa sa toate jertfele din toate timpurile ºi aîmplinit cele mai profunde aspiraþii religioase ale ome-nirii, chiar dacã acestea au cunoscut uneori forme bar-bare, aberante, superstiþioase de manifestare.

Consider cã a fost o nenorocire foarte mare, o nenorocirela scarã planetarã ºi, fãrã îndoialã, irepetabilã, fenomenulcolonizãrii de Occident a populaþiilor cu mentalitate încãprimitivã, atunci când aceste popoare, numite sãlbatice,trãiau majoritatea în aglomerarea clanului, în interiorulunor structuri sociale neevoluate, dar la care toate tendin-þele profunde exprimau o foame nepotolitã de misticã ºisacru. La drept vorbind, Occidentul se laicizase ºi nu maiputea sã ofere decât o civilizaþie aproape în întregime pro-fanã. Acestor popoare, care aveau foame ºi sete de Dum-nezeu, li s-au dus cutii de conserve ºi Coca-Cola. Nu am ab-solut nimic împotriva cutiilor de conserve, nici împotriva

O RELIGIE TEOFAGÃ 221

Page 222: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

respectivei bãuturi, nici, în general, împotriva civilizaþieimateriale ºi mecanice, cu atât mai puþin împotriva efor-tului necesar, care, în prezent, pare sã se profileze pentrua salva omenirea de la mizerie ºi foame. Vreau doar sã spuncã aceasta nu e suficient ºi nu va fi niciodatã suficient. Az-tecii gândeau cã fac bine sacrificând divinitãþii pe munþivictime omeneºti. I-au masacrat un pic, considerându-i bar-bari din cauza jertfelor omeneºti [La drept vorbind, acestepopoare sãlbatice n-au ucis în toatã istoria lor atâþia oa-meni câþi au ucis popoarele civilizate numai în al DoileaRãzboi Mondial – aproximativ 60 de milioane – ºi nu aumãcelãrit în toatã istoria lor atâþia copii nevinovaþi câþimãcelãresc popoarele civilizate prin avort într-un singuran – tot aproximativ 60 de milioane (n.a.)]. Ar fi fost maibine sã li se explice cã o singurã victimã umanã poate sãaducã rãscumpãrarea, deoarece este fãrã pãcat, ºi aceastãvictimã este Cristos. ªi cã jertfa sa, adusã o datã pentrutotdeauna pe un munte, dar care se reînnoieºte sacramentalmereu ºi pretutindeni în liturgia euharisticã, face inutiletoate celelalte jertfe. Triburile primitive canibale simþeaucã, pentru a intra în comuniune cu sufletul unui erou, tre-buie sã-i mãnânci cu pietate carnea ºi sã-i bei sângele. Ade-vãrul este cã trebuie sã mãnânci carnea lui Cristos ºi sã-ibei sângele pentru a intra în perfectã comuniune cu sufletulºi cu dumnezeirea lui (R.-L. Bruckberger, Istoria lui IsusCristos).

Elogiind credinþa unui ofiþer pãgân care trãia în mij-locul locuitorilor din Cafarnaum, adicã în mijlocul celorce au refuzat sã creadã, Isus a zis:

Adevãr vã spun, cã nu am gãsit la nimeni în Israel o astfelde credinþã. De aceea, vã spun cã vor veni mulþi de la rã-sãrit ºi de la apus ºi vor sta la masã în împãrãþia cerurilorîmpreunã cu Abraham, Isaac ºi Iacob, iar fiii împãrãþiei vorfi aruncaþi în întunericul de afarã. Acolo va fi plânset ºiscrâºnirea dinþilor (Mt 8,10-12).

MISTERELE DE LUMINÃ222

Page 223: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Sunt extrem de actuale cuvintele lui Isus pentru ma-sele de creºtini care au abandonat bisericile, Liturghia,fiindcã nu cred în Euharistie; vor fi aruncaþi în întune-ricul de afarã, ei, fiii împãrãþiei, în timp ce negrii dintriburile africane, din Patagonia, pigmeii, papuaºii vorsta la masã cu Abraham, cu Isaac ºi cu Iacob în împã-rãþia cerurilor.

Cuvintele ºi gândurile acestei meditaþii sunã brutal,barbar, canibal; pot provoca oroare. Este exact senti-mentul pe care l-au provocat, ieºite de pe buzele lui Isus,la ascultãtorii sãi din sinagoga din Cafarnaum. Ne vinesã spunem cu ucenicii care l-au abandonat: „Greu de su-portat sunt cuvintele acestea! Cine poate sã le asculte?”(In 6,60). Dar le suportãm ºi spunem cu Petru: „Doamne,la cine sã mergem? Tu ai cuvintele vieþii veºnice” (In 6,68).

O RELIGIE TEOFAGÃ 223

Page 224: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

UUnn oossppããþþ dduummnneezzeeiieesscc

Ceea ce a promis în sinagoga din Cafarnaum, Cristosa dus la îndeplinire în ajunul morþii sale. Ospãþul cupâine ºi peºte, la care Isus a sãturat circa 5.000 de per-soane, a fost un semn ºi o prevestire a ospãþului din Ce-nacol. Creºtinismul, s-a spus, este o religie a tristeþei ºia renunþãrii. Fals! Creºtinismul e sãrbãtoare ºi bucuriecontinuã. Ospeþele se þin lanþ. Dintotdeauna timpurilemesianice au fost descrise ca o petrecere imensã, un ospãþîmbelºugat întins pentru toatã lumea la rãscrucile dru-murilor sau pe înãlþimile munþilor.

Înþelepciunea ºi-a zidit casa ºi a înãlþat cele ºapte coloane.ªi-a înjunghiat vitele ºi a pregãtit vinul, ºi-a întins masa.ªi-a trimis servitoarele ºi a strigat de pe înãlþimile cetãþii:„Cine este prost sã vinã încoace!” Celor lipsiþi de priceperele spune: „Veniþi ºi mâncaþi din pâinea mea ºi beþi din vinulpe care l-am pregãtit!” (Înþ 9,1-5).

Iar Isaia spune:Domnul oºtirilor va pregãti pentru toate popoarele pe mun-tele acesta un ospãþ de bucate gustoase, un ospãþ de vinurivechi, de cãrnuri grase, pline de mãduvã, de vinuri vechiºi limpezite. Pe muntele acesta va înlãtura zãbranicul careacoperã toate popoarele ºi învelitoarea care înfãºoarã toateneamurile; el va nimici moartea pe vecie. Domnul Dum-nezeu va ºterge lacrimile de pe toate feþele ºi va înde-pãrta de pe tot pãmântul ocara poporului sãu; da, Domnula vorbit. În ziua aceea vor spune: „Iatã, acesta este Dum-nezeul nostru în care avem încredere cã ne va mântui.Acesta este Domnul, în care aveam încredere cã ne vamântui. Acesta este Domnul în care ne încredeam; acumsã ne veselim ºi sã ne bucurãm de mântuirea lui” (Is 25,6-9).

Page 225: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Biblia este presãratã de la un capãt la altul cu ospeþela care Dumnezeu se întreþine prieteneºte cu fiii oame-nilor. În prima carte a Bibliei, cele trei persoane divine,prefigurate prin cei trei oaspeþi misterioºi, se invitã lamasã la Abraham, la umbra stejarului de la Mambre. Seservesc bucate consistente: turte pregãtite de Sara, frip-turã de viþel, unt ºi lapte. Iar Biblia se încheie tot cu unmare ospãþ la care invitatul este însuºi Cristos: „Iatã, eustau la uºã ºi bat. Dacã cineva ascultã glasul meu ºi-mideschide uºa, voi intra la el ºi voi sta la masã cu el ºi elcu mine” (Ap 3,20). „Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºisã-l preamãrim, pentru cã a început nunta Mielului, iarMireasa lui s-a pregãtit... «Fericiþi cei chemaþi la ospãþulde nuntã al Mielului»” (Ap 19,7.9). Euharistia este mareasãrbãtoare a omenirii cu ospãþul întins permanent tu-turor popoarelor.

În ajunul morþii sale, Isus s-a întrunit cu ucenicii sãiîn Cenacol pentru a lua împreunã o cinã de rãmas bun,de adio, înainte de dureroasa despãrþire. De la Reformaprotestantã încoace, creºtinii discutã aprins între ei careeste semnificaþia ºi natura acestei Cine de pe urmã. Cri-tica biblicã liberalã, în secolul al XIX-lea, descoperea înaceastã Cinã influenþa ºi prezenþa riturilor eleniste deiniþiere. Bãtea câmpii. Pentru a înþelege cu adevãrat na-tura Cinei Domnului, trebuie sã urcãm la izvoarele litur-giei creºtine, adicã la liturgia iudaicã. Pe vremea lui Isus,în sânul poporului evreu erau o mulþime de grupuri micide persoane întrunite în jurul unui rabi, a unui lider spi-ritual. Un asemenea grup, sã-i spunem asociaþie, frater-nitate, club, se numea chaburah. Scopul unui chaburahera prietenia, dragostea fraternã. Era exclusã la liderulgrupului vreo ambiþie personalã, pofta de a domina. Preo-cupãrile erau de ordin religios ºi caritativ: pietatea, stu-dierea Legii, petrecerea timpului împreunã, punerea la

UN OSPÃÞ DUMNEZEIESC 225

Page 226: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

un loc, comuniunea bunurilor spirituale ºi, într-o anu-mitã mãsurã, chiar materiale. Principala manifestarea chaburah-ului era o masã comunã pe care membriigrupului o luau sãptãmânal, vinerea, în ajunul sabatului,ºi în ajunul sãrbãtorilor.

În cele din urmã, ºi cina sãptãmânalã luatã împreunãs-a numit chaburah. Grupul de ucenici adunaþi în ju-rul lui Isus era un chaburah. ªi cum fraternitatea, dra-gostea, prietenia erau liantul care îi þinea uniþi pe mem-brii grupului, foarte probabil cã cuvântul grec agápecare exprimã iubirea specific creºtinã, este traducereacuvântului ebraic chaburah. Cina cea de tainã a fostîntrunirea chaburah-ului lui Isus pentru a lua masa îm-preunã în ajunul Paºtelui. Euharistia s-a nãscut într-unchaburah, într-un climat de comuniune, de prietenie, defraternitate. În Cenacol, la Cina cea de tainã, s-a nãscutspiritualitatea de comuniune; nu este invenþia vreuneiºcoli moderne de spiritualitate. Biserica s-a nãscut într-unchaburah. Faptele Apostolilor ne prezintã Biserica înziua ei de naºtere, la Rusalii, ca pe un chaburah: grupulmic de ucenici, strânºi în jurul Mariei, liderul spiritual,fiind statornici, printre altele, în comuniunea fraternã –koinonia –, care caracteriza viaþa ºi justifica existenþaoricãrui chaburah. Ca ºi Euharistia, Biserica s-a nãscutîntr-un climat de iubire fraternã ºi prietenie: aceasta estespiritualitatea de comuniune, singura spiritualitate pecare o poate trãi Biserica lui Cristos.

Cina pe care a luat-o Isus împreunã cu grupul sãu deprieteni în Cenacol a fost o cinã ritualã pascalã, þinutãdupã toate prescripþiile tipicului iudaic. „Înainte de sãr-bãtoarea Paºtelui, ºtiind Isus cã îi venise ceasul sã treacãdin lumea aceasta la Tatãl, iubindu-i pe ai sãi care erauîn lume, i-a iubit pânã la sfârºit” [pânã unde poate mergeiubirea] (In 13,1).

MISTERELE DE LUMINÃ226

Page 227: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Când a venit ceasul, s-a aºezat la masã împreunã cu apos-tolii. ªi le-a spus: „Atât de mult am dorit sã mãnânc Paºteleacesta cu voi înainte de pãtimirea mea. Cãci vã spun cã nu-lvoi mai mânca pânã când nu se va împlini în împãrãþia luiDumnezeu” (Lc 22,14- 16).

Cina pascalã se desfãºura dupã un ceremonial precis,aºa cum era cerut de Legea lui Moise ºi prescris de Miºna,a doua carte sfântã a evreilor. Era un complex de rituri,gesturi, rugãciuni, binecuvântãri, purificãri, abluþiuni.Nimic nu era lãsat pe seama întâmplãrii sau a improvi-zaþiei sentimentale. Isus a respectat cu sfinþenie seder-ul,adicã prescripþiile rituale, chiar dacã evangheliºtii nu nedescriu toate detaliile Cinei Domnului. Nici nu era nevoie,întrucât cei pentru care ei scriau le cunoºteau foarte bine.Isus este model desãvârºit de corectitudine, de supunerefaþã de normele liturgice. Cad într-o deplorabilã eroaretoþi acei celebranþi ºi liturgiºti moderni, care îºi ima-gineazã cã regãsesc spiritul original ºi genuind al Cineicelei de tainã lãsând celebrarea Liturghiei pe seamaimprovizaþiilor ºi fanteziilor personale (cf. IOAN PAULAL II-LEA, Ecclesia de Euharistia, 52).

E de-a dreptul surprinzãtoare atitudinea lui Isus laCina cea de tainã: ºtia cã a doua zi va muri, ºi totuºi,în ajunul morþii sale, se comportã cu un calm extraor-dinar, cu o desãvârºitã stãpânire de sine. E preocupatsã fie observatã eticheta, ceremonialul cinei în toate de-taliile, ca ºi cum nimic nu avea sã se întâmple a doua zi.Gãsim în istorie exemple de oameni conºtienþi cã esen-þialul nu este sã mori, ci cum mori, dând dovadã de o stã-pânire de sine eroicã, fiind coerenþi pânã în ultima clipãcu ei înºiºi ºi cu modul lor de a trãi, în cuvinte, în gesturi;aceeaºi demnitate, aceleaºi reguli de viaþã pânã în ultimaclipã. Când delegaþii Convenþiei, la Revoluþia Francezã,

UN OSPÃÞ DUMNEZEIESC 227

Page 228: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

i-au dus regelui Ludovic al XVI-lea, care se afla la închi-soare, înºtiinþarea cã a decãzut din tron ºi cã este con-damnat la moarte, regele a fãcut trei paºi înainte: acestaera semnul protocolar la curtea Franþei, care indica sfâr-ºitul audienþei regale. Delegaþii au înþeles, au salutat,s-au înclinat profund ºi s-au retras cu spatele înainte;totul în conformitate cu ceremonialul de la curtea Franþei.Ludovic al XVI-lea în închisoare ºi condamnat la moartea fost mai rege decât atunci când ºedea pe tron.

Biograful lui Mazarin povesteºte cã celebrul cardinal,„înainte de a muri, a cerut sã fie bãrbierit, iar mustãþilesã-i fie întoarse cu drotul; i se dãdu cu roºu pe obraji ºipe buze. A fost fardat atât de bine cu roºu ºi cu alb deSpania, încât probabil niciodatã n-a fost în viaþa lui maialb ºi mai rumen”. În zorii zilei de 9 martie 1661, proaspãtras, pomãdat, frizat, îmbrãcat în sutana purpurie, cu ti-chia roºie pe cap, cardinalul ºi-a dat sufletul, murmu-rând: „Mai am puþin, mintea mi se tulburã. Îmi punnãdejdea în Isus Cristos”. Dacã niºte bieþi oameni su-puºi vanitãþii au reuºit sã rãmânã fideli tabieturilor ºiregulilor lor de viaþã în faþa morþii, nu ne mirãm cã Isus,în ajunul morþii sale, la Cina cea de tainã, respectã în-tocmai ceremonialul prescris.

Deºi umbra crucii se proiecta deja în Cenacol, cina s-apetrecut într-o atmosferã de bucurie ºi voie bunã, din carecântãrile ºi cupele cu vin nu au lipsit. Fiecare comeseana bãut, pe parcursul ospãþului, conform ritualului, patrucupe cu vin. A cincea a rãmas nebãutã; era rezervatã pro-fetului Ilie, în caz cã vine pe neaºteptate în toiul ospãþului.Avea ºi un scaun pregãtit, pe care nu se aºeza nimeni.

S-au cântat psalmi. Spre miezul nopþii s-a þinut ritulcentral, numit hagadah: copilul cel mai mic din familie(în cazul nostru, apostolul Ioan) îi punea oficiantului –oficiantul fiind tatãl sau liderul chaburah-ului – cele

MISTERELE DE LUMINÃ228

Page 229: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

patru întrebãri rituale cu privire la lucrurile neobiºnuitecare se petrec în respectiva noapte la aceastã cinã pas-calã, fãcând din acea noapte o noapte diferitã de toatecelelalte nopþi. În esenþã, rãspunsul ce trebuie dat estecel pe care îl gãsim în Miºna:

Aceastã noapte este diferitã de celelalte datoritã celor fã-cute de Domnul la ieºirea din Egipt. De aceea, se cuvinesã-i mulþumim, sã-i aducem laudã, mãrire, cinste ºi sã-lbinecuvântãm pentru toate faptele minunate pe care le-afãcut pentru pãrinþii noºtri ºi pentru noi. El ne-a strã-mutat dintru captivitate la libertate, de la tristeþe la bu-curie, de la jale la sãrbãtoare, de la întuneric la luminazilei, de la sclavie la rãscumpãrare. De aceea, se cuvine sãcântãm în faþa lui „Aleluia”. Fiecare generaþie, fiecareevreu trebuie sã se considere personal eliberat din Egipt;pentru fiecare dintre cei prezenþi, Dumnezeu face în mo-mentul de faþã ce a fãcut pentru strãmoºii lor.

Dar în acest moment, la Cina cea de tainã, vine mareanoutate. În interiorul acestui ospãþ, în care prescripþiilerituale sunt respectate cu minuþiozitate, Isus introduceelemente noi: schimbã conþinutul, substanþa, semni-ficaþia vechiului hagadah, introducând un conþinut cutotul nou, cina pascalã iudaicã devenind Cina DomnuluiIsus. Cina pascalã iudaicã, cu mielul sacrificat, era orien-tatã spre trecut, spre evenimentul eliberãrii poporuluiales din sclavia Egiptului; cina Domnului e orientatã spreviitor, spre sacrificiul personal de a doua zi, spre moarteasa iminentã. El, Cristos, este adevãratul Miel pascal, prinsacrificarea cãruia avea sã fie eliberatã întreaga omenirede sclavia pãcatului, a morþii ºi a Satanei.

Isus introduce un element nou în ritualul cinei pascaleîndatã dupã distribuirea primei cupe cu vin, deci înaintede momentul întemeierii Euharistiei. Evangheliºtii pre-cizeazã cã, pânã în momentul acela, fuseserã dezbateri

UN OSPÃÞ DUMNEZEIESC 229

Page 230: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

aprinse între apostoli, voind sã se clarifice problema: caredintre ei este cel dintâi? În orice salã de mese, la evrei, eraun lighean ºi un ibric pentru spãlarea ritualã a mâinilor.Uneori, chiar gazda spãla mâinile invitaþilor. Isus, la unmoment dat, se ridicã de la masã, îºi dezbracã mantia, seîncinge cu un ºtergar ºi spalã nu mâinile, cum era obi-ceiul, ci picioarele comesenilor.

Dupã ce le-a spãlat picioarele, ºi-a luat hainele, s-a aºezatiarãºi la masã ºi le-a spus: „Înþelegeþi ce am fãcut pentruvoi? Voi mã numiþi «Învãþãtorul» ºi «Domnul» ºi bine spu-neþi, pentru cã sunt. Aºadar, dacã eu, Domnul ºi Învãþã-torul, v-am spãlat picioarele, ºi voi trebuie sã vã spãlaþipicioarele unii altora. Cãci v-am dat exemplu, ca ºi voi sãfaceþi aºa cum v-am fãcut eu. Adevãr, adevãr vã spun: nueste servitorul mai mare decât stãpânul sãu ºi nici trimisulmai mare decât cel care l-a trimis. ªtiind acestea, fericiþisunteþi dacã le faceþi” (In 13,12-17).

Între spiritul stãpânilor acestei lumi, roºi de ambiþieºi de pofta de a domina, ºi spiritul celor care fac parte dinchaburah-ul lui Isus nu e numai deosebire, ci contradicþietotalã:

Voi ºtiþi cã cei care sunt consideraþi conducãtori ai popoa-relor le dominã ºi cei mari dintre ei îºi fac simþitã pu-terea asupra lor. Dar între voi sã nu fie aºa. Dimpotrivã,cine vrea sã devinã mare între voi sã fie slujitorul vostruºi cine vrea sã fie primul între voi sã fie servitorul tuturor.Pentru cã nici Fiul Omului n-a venit ca sã fie slujit, ci ca sãslujeascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru cei mulþi(Mc 10,42-45).

Este impresionant gestul lui Isus: un gest nu numaide umilinþã profundã – Creatorul care spalã picioarelecreaturilor sale, Dumnezeu care spalã picioarele omu-lui! –, ci, mai ales, un gest de iubire maternã, delicatã.

MISTERELE DE LUMINÃ230

Page 231: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

A spãla picioarele era serviciul cel mai umilitor pe caresclavii îl fãceau stãpânilor lor, dar, în acelaºi timp, e unserviciu matern: este mama care îºi spalã, îºi îmbãiazãcopiii: spãlarea picioarelor prevesteºte serviciul de a douazi a servitorului lui Iahve, care avea sã-ºi dea viaþa pentrurãscumpãrarea celor mulþi pe care îi va spãla de pãcatecu sângele sãu.

UN OSPÃÞ DUMNEZEIESC 231

Page 232: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

IIuubbiirreeaa eessttee mmaaii ttaarree ccaa mmooaarrtteeaa

Prin gestul impresionant al spãlãrii picioarelor, Isusaratã cã între ucenicii sãi trebuie sã fie un climat deiubire, de slujire reciprocã, de umilinþã. Dar, nici într-uncaz, nu a anulat principiul autoritãþii, instituind o demo-craþie, o libertate de opinie ºi de gândire în înþelesulmodern al cuvântului, ºi cu atât mai puþin, nu a auto-rizat anarhia. Dupã ce, la Cina cea de tainã, Isus prezicelepãdarea lui Simon Petru, adaugã: „Simon, Simon, iatã,Satana v-a cerut ca sã vã cearnã ca pe grâu; eu, însã,m-am rugat pentru tine, ca sã nu piarã credinþa ta; iartu, când te vei fi întors, întãreºte-i pe fraþii tãi” (Lc 22,31-32). Este imposibil ca în aceste cuvinte rostite de Isusîn ajunul morþii sale, într-un moment atât de grav ºi desolemn, cuvinte fãcând parte din testamentul sãu spiri-tual, lãsat în cadrul primei ºi unicei Euharistii pe care oîntemeiazã ºi o celebreazã, sã nu vedem o învestiturãclarã acordatã lui Petru, un primat pe care el trebuiesã-l împlineascã din iubire faþã de Cristos ºi faþã de fraþiisãi în spirit de slujire. Pentru noi, catolicii, ºi pentrucine respectã cuvântul ºi voinþa lui Cristos, exprimatã culimbã de moarte, primatul acordat lui Petru nu înseamnão obiºnuinþã, un mod de a gândi moºtenit din familie,primit în copilãrie, un confort intelectual, o lene a minþii,ci o bârnã de salvare pe o corabie naufragiatã, în totalãderivã pe o mare dezlãnþuitã. Petru e stânca, garantulcredinþei, al adevãrului, nu fiindcã ar fi atât de puternic,cum se credea el când proclama sus ºi tare: „Doamne...îmi voi da viaþa pentru tine!” (In 13,37). Isus îi prezicecã, înainte de a cânta cocoºul de trei ori, se va lepãda de

Page 233: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

el. Dar Petru este stânca ºi temelia credinþei, datoritãrugãciunii lui Isus: „M-am rugat pentru tine, ca sã nuscadã credinþa ta. Tu eºti autorizat sã-i întãreºti pe fraþiitãi atunci când le slãbeºte credinþa, când se abat de laadevãr” (cf. Lc 22,32). Prerogativa acordatã lui Petru vizao lungã duratã de timp în viitor, de aceea, era normal sãtreacã la urmaºii sãi. Ce sens ar fi avut ca Isus sã orân-duiascã Euharistia ºi primatul lui Petru, dacã sfârºitullumii, cu reîntoarcerea lui Isus, avea sã se petreacã doardupã câteva zile sau sãptãmâni?

Scrie sfântul Ioan: „...Isus trebuia sã moarã pentrupopor. ªi nu numai pentru popor, ci ºi pentru a-i adunalaolaltã pe fiii risipiþi ai lui Dumnezeu” (In 11,51-52).Euharistia, care este memorialul morþii Domnului, estetemelia unitãþii celor care cred în Cristos, ºi speranþarefacerii unitãþii, a ecumenismului. Scrie papa Ioan Paulal II-lea: „Dorinþa de a ajunge la unitate ne îndeamnãsã întoarcem privirile spre Euharistie, care este sacra-mentul prin excelenþã al unitãþii poporului lui Dumnezeu,dat fiind cã este expresia sa cea mai desãvârºitã ºi iz-vorul sãu incomparabil” (Ecclesia de Eucharistia, 43).

Ucenicilor sãi, la Cina cea de tainã, Isus le dã poruncaiubirii:

Copii, încã puþin mai sunt cu voi. Mã veþi cãuta ºi, aºa cumle-am spus iudeilor, vã spun acum ºi vouã: „Unde merg eu,voi nu puteþi veni”. Vã dau o poruncã nouã: sã vã iubiþiunii pe alþii. Aºa cum eu v-am iubit, aºa sã vã iubiþi unul pealtul. Prin aceasta vor recunoaºte toþi cã sunteþi uceniciimei: dacã aveþi dragoste unii faþã de alþii (In 13,33-35).Dar, totodatã, la Cina cea de tainã, Isus le vorbeºte

ucenicilor despre credinþã ºi adevãr ºi îl orânduieºtepe Petru drept garant al adevãrului în credinþã.

În emoþionanta rugãciune pe care Isus o rosteºte laCina cea de tainã – rugãciunea numitã sacerdotalã –, în

IUBIREA ESTE MAI TARE CA MOARTEA 233

Page 234: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

repetate rânduri, de pe buzele sale iese cuvântul „ade-vãr”: „Tatã... consacrã-i în adevãr; cuvântul tãu este ade-vãr... ºi pentru ei mã consacru pe mine însumi, ca ºi ei sãfie consacraþi în adevãr” (In 17,17.19). Iubirea ºi adevãrul:iatã cei doi piloni ai ecumenismului autentic. Adevãrulfãrã iubire, spunea papa Paul al VI-lea, ucide; iubireafãrã adevãr este oarbã. Iar un ecumenism în care esteiubire, dar nu este adevãr, degenereazã într-un fals ire-nism, într-un fals pacifism, spunea acelaºi papã. Asist devreo douã decenii bune la celebrãrile ecumenice anualeºi constat cu uimire cã, la celebrarea cuvântului luiDumnezeu din cadrul acestora, s-au citit toate textelebiblice referitoare la iubire ºi nu s-a citit nici o lecturãevanghelicã referitoare la adevãr ºi la primatul lui Petru,garantul adevãrului. Oare cuvântul lui Cristos, cuvântulevangheliei, nu mai este valabil? Nu mai este adevãrat?S-a demodat? S-a perimat? Ori se încearcã un ecume-nism diplomatic, bazat pe abilitãþi, strategii ºi negocieriomeneºti, unde totul e prietenia ºi buna înþelegere, dia-logul ca scop în sine, mutilându-se evanghelia? Sau s-aadoptat concepþia masonicã, new age-istã, potrivit cãreiaadevãrurile revelate, dogmele sunt cauza tuturor discor-diilor dintre oameni?

În enciclica amintitã, papa Ioan Paul al II-lea deplângeºi un alt abuz deosebit de grav, care se naºte dintr-unecumenism din care este exclus adevãrul: concelebrareaEuharistiei cu preoþi care nu sunt în comuniune de cre-dinþã cu urmaºul lui Petru ºi conferirea fãrã discernã-mânt a Euharistiei creºtinilor de alte confesiuni:

Tocmai pentru cã unitatea Bisericii, pe care Euharistia orealizeazã prin jertfa lui Cristos ºi prin împãrtãºirea cu tru-pul ºi sângele Domnului, comportã exigenþa inderogabilãa comuniunii totale în legãturile mãrturisirii de credinþã,a sacramentelor ºi a guvernãrii ecleziastice, nu se poate

MISTERELE DE LUMINÃ234

Page 235: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

concelebra aceeaºi liturgie euharisticã pânã când nu serestabileºte integritatea acestor legãturi. O asemenea con-celebrare nu ar putea sã fie un mijloc valabil ºi chiar arputea sã constituie un obstacol în calea comuniunii depline,minimalizând valoarea distanþei ce ne separã de þinta fi-nalã ºi introducând sau sprijinând ambiguitãþi asupra unuiasau altuia dintre adevãrurile credinþei. În aceastã materie,interdicþia legii Bisericii nu lasã spaþiu incertitudinilor, dinrespect faþã de norma moralã declaratã public de Conciliulal II-lea din Vatican (Ecclesia de Eucharistia, 44).

Era un lucru obiºnuit ca cina unui chaburah sã fie în-soþitã de o conversaþie care sã se prelungeascã pânã târziunoaptea. Aºa s-a întâmplat ºi la Cina cea de tainã. Evan-ghelistul Ioan, unul dintre cei prezenþi, ne redã o partedin cuvintele rostite de Isus în acea noapte memora-bilã. Existã o anumitã analogie între banchetul de adioþinut de Socrate înainte de a muri, descris de Platon înPhaedon, ºi banchetul de adio þinut de Isus în ajunulmorþii sale. În lunga conversaþie din cursul banchetului,Socrate le spunea învãþãceilor care îi sorbeau ultimelecuvinte spuse cu limbã de moarte: „Pentru nimic în lumesã nu credem cã este îngãduit ca ceea ce nu este curat sãvinã în contact cu ceea ce este curat”. Pentru Platon,necurat este trupul abominabil, respingãtor, cãruia îiaplicã epitetele cele mai dispreþuitoare: trupul este oinfecþie, o nebunie, o mizerie care împiedicã cunoaºterea,filozofia ºi chiar mântuirea sufletului. De altfel, numaisufletul este capabil de cunoaºtere, de filozofie, de mân-tuire. Moartea înseamnã purificarea supremã ce elibe-reazã sufletul de singurul rãu care este trupul. Moarteasalveazã definitiv sufletul filozofului desãvârºit, în timpce sufletul vulgar, care nu s-a detaºat complet de trup,care, din nefericire, rãmâne alipit de el, este condamnatla reîncarnãri ulterioare, cea mai oribilã pentru un bãrbat

IUBIREA ESTE MAI TARE CA MOARTEA 235

Page 236: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

fiind reîncarnarea într-un trup de femeie, rezervatã bãr-baþilor deosebit de nelegiuiþi în viaþã. Ca ºi Socrate, îna-inte de a muri, Isus, în Joia Sfântã, vorbeºte ºi el desprenoþiunea de „curat” ºi „necurat”. Înainte de a spãla pi-cioarele apostolilor, spunea: „Cine a fãcut baie nu trebuiesã-ºi spele decât picioarele, cãci este curat în întregime[dupã ce ai ieºit din baie, picioarele se murdãresc, atin-gând pãmântul]. ªi voi sunteþi curaþi, dar nu toþi” (In13,10). Adaugã evanghelistul Ioan: „Cãci îl ºtia pe celcare avea sã-l trãdeze; de aceea, a spus: «Nu toþi sunteþicuraþi»” (In 13,11). În limbajul simbolic al lui Isus, baiaeste simbolul curãþiei totale a sufletului. Dintre toatesufletele, unul singur este necurat. Care? Sufletul desfrâ-natului, al adulterului, al leprosului? Nu, sufletul trãdã-torului. Trãdarea: iatã care este pentru Isus necurãþianecurãþiilor; mai ales când sufletul trãdãtorului e unsuflet de apostol. Chiar când e vorba de pãcatele cãrnii,acoperit de necurãþie este sufletul.

În gestul spãlãrii picioarelor, momentul cel mai impre-sionant, în care Isus împinge umilinþa ºi iubirea din-colo de limita imaginabilului, este acela când Isus îi spalãpicioarele lui Iuda. Nietzsche s-a înºelat complet cândîºi bãtea joc de virtuþile creºtine precum: blândeþea,bunãtatea, umilinþa, iubirea, iertarea duºmanilor, ca fiindun semn de laºitate ºi slãbiciune sufleteascã. Pentru ela fost uºor sã le ia în derâdere, dar n-a fost în stare sã lepractice, fiindcã nu avea un suflet de erou.

În Joia Sfântã, blândeþea, umilinþa, iubirea lui Isus înmomentul când îngenuncheazã ºi spalã picioarele trãdã-torului, acele picioare care numai peste câteva ore aveausã atârne, sã se bãlãbãneascã în aer la o anumitã dis-tanþã de pãmânt sub creanga unui copac, au fost roadeleunui control de sine ºi ale unei iubiri cu adevãrat eroice.

MISTERELE DE LUMINÃ236

Page 237: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Însã una dintre trãsãturile cele mai uimitoare ale per-sonalitãþii lui era aceea cã la el iubirea nu era niciodatãoarbã. Isus nu închidea niciodatã în mod intenþionatochii la greºelile altora, aºa cum facem noi adesea: nuvãd, nu aud, nu mã intereseazã, e treaba lui, e opþiunealui. De ce sã-i fac rãu? De ce sã-l pârãsc? A închide ochii înaceste situaþii, a acoperi, a tãinui nu înseamnã a iubi; dim-potrivã, e lipsã de iubire. Înseamnã a fi complice, a te facevinovat de pãcatul altuia. În clipele în care Isus îi aratãlui Iuda semnele unei iubiri, ale unei prietenii, ale uneiumilinþe absolut miºcãtoare – a întinge, în acelaºi mo-ment, bucãþica de pâine împreunã cu altul, însemna lasemiþi a-i face dovada unei prietenii speciale –, tocmai înacele momente, el îl denunþã, îl demascã public pe trã-dãtor; era ultima încercare de a-i deschide ochii, de a-laduce la realitate, de a-l salva. Isus ºtia ce plãnuieºte Iudaîn mintea lui: Sã ascultãm povestirea evangheliºtilor:

În timp ce mâncau, a zis: „Adevãr vã spun, unul dintre voimã va trãda”. Întristaþi peste mãsurã, ei au început sã-ispunã unul dupã altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” Ela rãspuns: „Cel care ºi-a întins mâna cu mine în blid, acelamã va trãda. Cãci Fiul Omului merge dupã cum a fost scrisdespre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului estevândut! Mai bine ar fi fost pentru omul acela dacã nu s-arfi nãscut!” Atunci, Iuda, cel care avea sã-l trãdeze, l-a în-trebat: „Nu cumva sunt eu, învãþãtorule?” El i-a rãspuns:„Tu ai zis!” (Mt 26,21-25).[Isus], întingând îmbucãtura, a luat-o ºi i-a dat-o lui IudaIscarioteanul, fiul lui Simon. Dupã acea îmbucãturã, a in-trat Satana în el. Atunci, Isus i-a zis: „Ceea ce vrei sã faci,fã repede!”... Aºadar, dupã ce a luat îmbucãtura, el a ieºitrepede. ªi era noapte” (In 13,26-27.30).

Noapte, întuneric era afarã; noapte, întuneric era însufletul lui Iuda. Ce noapte, ce întuneric trebuie sã fie

IUBIREA ESTE MAI TARE CA MOARTEA 237

Page 238: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

în sufletele tuturor turnãtorilor, care au trãdat Bisericaºi ºi-au vândut confraþii la Securitate, din laºitate saudin interes, în anii întunecoºi ai comunismului! Dupã ce,eventual, înainte de împãrtãºanie, au rostit rugãciuneaprescrisã la fiecare Liturghie: „Cinei tale celei de tainã,astãzi, Fiule al lui Dumnezeu, pãrtaº primeºte-mã, cã nuvoi spune duºmanilor taina ta, nici sãrutare îþi voi da, caºi Iuda, ci ca tâlharul mãrturisesc þie: Pomeneºte-mã,Doamne, întru împãrãþia ta” (din liturgia bizantinã).

Sfârºitul lui Socrate, povestit de Platon, continuã sãfascineze generaþiile de cititori. Condamnat sã bea cucutãpentru impietate ºi corupere a tineretului, filozoful îºipregãteºte ºi îºi trãieºte sfârºitul într-o manierã elegantãºi demnã. ªtie cã va muri de o moarte violentã, bândotravã, dar dominã perfect evenimentul. κi adunã uce-nicii pentru un banchet de rãmas bun. Discutã îndelungdespre nemurirea sufletului, despre stãpânirea pe caresufletul trebuie sã o aibã asupra trupului, despre spe-ranþa în bunurile superioare meritate deja pe pãmânt prinexerciþiul necontenit al filozofiei. Se bucurã de moarte,privind-o ca pe o eliberare. Socrate moare înconjurat deucenicii sãi, care îi rãmân toþi fideli: o moarte frumoasã,liniºtitã, seninã, fãrã luptã, fãrã agonie, fãrã spaimã,fãrã angoasã, fãrã spasme. Socrate îºi pãrãseºte trupul,aºa cum ºi-a lepãdat tunica murdarã înainte de a facebaie, la sfârºitul banchetului. Dupã ce s-a îmbãiat, l-achemat pe executor, care i-a dat cucuta. Noteazã Platon:„Bãu otrava cu un calm ºi o seninãtate de admirat... apoise plimbã încoace ºi încolo”. Când a simþit cã îi amor-þesc picioarele, s-a întins, ca otrava sã-ºi facã efectul. Ul-timele cuvinte au fost adresate prietenului sãu, Criton:„Criton, îi datorãm lui Asclepios un cocoº, sã nu uiþi sãîi dai datoria”. Socrate îi promisese un cocoº lui Asclepios,zeul medicinei, dacã îl va vindeca de o boalã: acum îl

MISTERELE DE LUMINÃ238

Page 239: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

vindeca ºi îl elibera de toate bolile. Filozoful trebuia sã-ºirespecte cuvântul. Este o mare deosebire între ban-chetul de rãmas bun al lui Socrate ºi banchetul de rãmasbun al lui Isus. ªi Isus este înconjurat de învãþãceiisãi, vorbeºte ºi el despre nemurirea sufletului, despretrup, despre plecarea sa din lume. Dar la banchetul sãu,moartea ce avea sã vinã peste puþine ore nu avea chipulvesel al morþii lui Socrate. Pentru Isus, moartea e îngro-zitoare, e un blestem, e pedeapsã pentru pãcat; la apro-pierea ei, Isus tremurã, transpirã sânge. Moartea îºi facedeja prezentã umbrele, spaimele, la Cina cea de tainã.Ceasurile ce au mai rãmas pânã la venirea morþii suntpresãrate cu evenimente pe care Isus le trãieºte anti-cipat: un ucenic îl va trãda, Petru se va lepãda de trei ori,ceilalþi ucenici vor alege fuga, cãci, cum scrie profetulZaharia, „Voi bate pãstorul ºi oile se vor risipi” (Zah 13,7).Înainte de a muri, Isus se simte singur: „Iatã, vine ceasul– ba a ºi venit – când vã veþi împrãºtia fiecare la ale saleºi mã veþi lãsa singur; dar eu nu sunt singur, pentru cãTatãl este cu mine” (In 16,32). În singurãtatea lui, îl arealãturi cel puþin pe Tatãl sãu. Mâine va fi cu desãvârºiresingur: pe cruce va striga: „Dumnezeul meu, Dumne-zeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” (Mt 27,46).

O datã terminatã cina, însoþit de ucenicii sãi, Isuspãrãseºte Cenacolul, coboarã spre Valea Cedronului, otraverseazã ºi intrã în Grãdina Mãslinilor. Isus este cu-prins de angoasã ºi spaimã. Le spune apostolilor: „Su-fletul meu este cuprins de o tristeþe de moarte; rãmâneþiaici ºi vegheaþi cu mine!” ªi, mergând puþin mai încolo,a cãzut cu faþa la pãmânt, spunând: „Tatã! Dacã esteposibil, sã treacã de la mine paharul acesta. Dar sã sefacã nu cum vreau eu, ci cum vrei tu” (Mt 26,38-39).

Apostolii nu rezistã somnului. Se culcã înveliþi în man-tiile lor sub bãtrânii mãslini, spre a petrece o noapte

IUBIREA ESTE MAI TARE CA MOARTEA 239

Page 240: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

liniºtitã dupã o cinã copioasã. Dorm adânc primii epis-copi, doarme primul papã, Petru, dorm toþi apostolii înprima noapte a hirotonirii lor preoþeºti ºi a primei lorîmpãrtãºanii, în timp ce Isus îºi începe agonia. În aceastãnoapte, e cufundatã într-un somn adânc toatã Bisericaluptãtoare. Numai pe Iuda nu-l prinde somnul în aceastãnoapte. Nici pe duºmanii lui Isus. Negocierile în vedereaprinderii ºi executãrii lui sunt în toi.

MISTERELE DE LUMINÃ240

Page 241: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

MMIISSTTEERREELLEE DDEE DDUURREERREE

Page 242: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

MMaaiiccaa îînndduurreerraattãã

Am meditat misterele de bucurie ºi de luminã ale Ro-zariului. Continuãm cu misterele de durere. Vom par-curge împreunã drumul stropit ºi sfinþit de sângele luiCristos ºi de lacrimile mamei sale – cum se exprima atâtde frumos papa Leon al XIII-lea. E bine de amintit dincând în când un lucru care pare cã încetul cu încetul seºterge din memoria noastrã, ºi anume cã, în tradiþia noas-trã creºtinã, ziua de sâmbãtã este dedicatã cinstirii deo-sebite a sfintei Fecioare. E o tradiþie veche, atestatã dejaîn secolul al VIII-lea de marele savant benedictin Alcuin.În sacramentarul cerut de Carol cel Mare de la papa gã-sim ºapte liturghii votive compuse de Alcuin, câte unapentru fiecare zi din sãptãmânã, pentru a nu se repetaLiturghia de duminicã; cea de vineri e dedicatã sfinteiCruci, cea de sâmbãtã, sfintei Fecioare.

Pentru justificarea unei atare alegeri, autorii biseri-ceºti, chiar din cele mai vechi timpuri, aduc mai multemotive. Astfel, spun ei: „Dupã cum Dumnezeu a bine-cuvântat ziua a ºaptea ºi a sfinþit-o (cf. Gen 2,3), tot aºaa binecuvântat-o ºi a sfinþit-o pe Maria, copleºind-o cuharul sãu cum nu a fãcut-o cu vreo altã fãpturã”. Apoi,în ziua a ºaptea, Dumnezeu a încetat orice muncã ºi s-aodihnit. Sâmbãtã înseamnã odihnã. Dar adevãrata odihnãDumnezeu a gãsit-o în Maria, cãreia liturgia îi aplicã cu-vintele din Cartea Înþelepciunii: „Cel care m-a creat ºi-agãsit odihna în cortul meu” (Sir 24,8). Mai departe, dupãcum sâmbãta anticipeazã ºi pregãteºte venirea duminicii,la fel, Maria este aurora care pregãteºte venirea Soarelui,îl introduce în lume pe Cristos.

Page 243: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Dar motivul cel mai puternic este altul, ºi aici aparelegãtura dintre ziua de sâmbãtã ºi tema meditaþiilornoastre: în sâmbãta în care Isus se afla în mormânt, întimp ce ucenicii cei mai apropiaþi ai lui Isus s-au clãtinatîn credinþã ºi l-au abandonat, doar Maria a rezistat, a rã-mas neclintitã în credinþã. Ce ar fi fost dacã ºi Maria ºi-arfi pierdut credinþa? Sfântul Robert Bellarmin era ºocatºi nu putea sã accepte o asemenea idee, cãci îºi spunea:e posibil sã existe o eclipsã totalã de credinþã în Bisericã?Nu a existat nici o eclipsã; numai cã în acea zi tristã desâmbãtã toatã Biserica era Maria. Un cunoscut liturgistdin zilele noastre, M. Magrassi, scrie pe bunã dreptate:

Sâmbãta dintre vinerea pãtimirii ºi a morþii ºi duminicaînvierii e plinã de credinþa Mariei, ca ºi cum toatã credinþaBisericii s-ar fi concentrat în ea; în timp ce credinþa sestingea în toþi, ea, cea dintâi credincioasã, a rãmas singurãîn a þine flacãra aprinsã, a rãmas neclintitã în obscuri-tatea credinþei, nemiºcatã la vreme de îndoialã; încã o datãBiserica se identificã cu aceea care sub cruce fusese chematãsã devinã mamã a tuturor.

Misterul participãrii preasfintei Fecioare la patima ºimoartea Fiului sãu a cunoscut ºi cunoaºte cea mai pro-fundã rezonanþã în inimile ºi sensibilitatea religioasãa poporului creºtin. Dovadã numeroasele exerciþii de pie-tate care s-au nãscut în jurul sfintei Fecioare îndurerate:Rozariul de durere, cele 7 dureri ale Mariei, precum ºialtele necunoscute la noi, ca, de pildã: Via Matris (o alter-nativã la Calea Crucii), Coroana Îndureratei, Dezolataº.a.m.d. Pietatea creºtinã s-a oprit asupra fiecãrui aspectal durerii Mariei venerând fiecare episod în parte. DupãConciliu, Biserica, dincolo de aceastã fragmentare, vreasã ne dea o viziune mai profundã ºi mai completã, arã-tându-ne în Maria misterul unui drum al credinþei carea cunoscut suferinþa, în totalã unire cu „omul durerilor”,

MAICA ÎNDURERATÃ 243

Page 244: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

total deschisã la voinþa lui Dumnezeu. Asupra acestuiaspect insistã Conciliul care ne spune în Lumen gentium:

Sfânta Fecioarã a înaintat în peregrinarea credinþei ºi apãstrat cu fidelitate unirea cu Fiul sãu pânã la picioarelecrucii, unde, nu fãrã un plan divin, a stat neclintitã (cf. In19,25), a suferit adânc împreunã cu Fiul ei unul nãscut ºis-a unit cu suflet de mamã la jertfa lui, consimþind cu iubirela sacrificarea Victimei nãscute din ea (LG 58).

În aceastã perspectivã, ultima durere a Mariei nu esteaºezarea trupului neînsufleþit al Fiului ei în mormântulpus la dispoziþie de Iosif din Arimateea. Ea a suferit încontinuare cu Biserica în primii ani de existenþã a aces-teia. Toate prigoanele ºi necazurile despre care vorbescFaptele Apostolilor, au fãcut-o sã sufere adânc. ªi, în con-tinuare, soarta Bisericii, nu-i este indiferentã. „Bisericaeste Cristos în agonie pânã la sfârºitul lumii” – a spusunul dintre oamenii mari ai Bisericii din Franþa. For-mula este genialã, dar nu este completã. Biserica esteCristos în agonie, având-o alãturi pe mama sa în lacrimi,pânã la sfârºitul lumii. Acest lucru a devenit o realitatevizibilã în lume în ultima vreme. Se înregistreazã în ulti-mele decenii un fenomen neobiºnuit: o mulþime de statuiºi icoane ale Maicii Domnului care plâng. Fenomenul aînceput prin anii ’50, când la Siracusa, în Sicilia, o sta-tuetã de ghips din casa unui muncitor a vãrsat lacrimitimp de 3 zile ºi jumãtate. Voi aminti un caz mai recentpetrecut în Japonia. Într-o mãnãstire de surori, dintr-omicã localitate muntoasã de lângã oraºul Akita, o vechestatuie de lemn a Maicii Domnului a plâns de peste osutã de ori între 4 ianuarie 1975 ºi 15 septembrie (sãr-bãtoarea Sfintei Fecioare Îndurerate) a anului 1981. Aasistat de mai multe ori episcopul locului, au fost pre-zente mii de persoane. Sute de milioane de japonezi au

MISTERELE DE DURERE244

Page 245: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

putut sã vadã acest fenomen transmis de televiziune.ªiroaie de lacrimi curgeau din ochii statuii, în timp ce ceide faþã recitau Rozariul de durere. Lacrimile au fostanalizate în laboratoarele Universitãþii din Akita ºi s-aconstatat cã sunt lacrimi autentice omeneºti. Motiveleacestor lacrimi sfânta Fecioarã le-a descoperit unei cãlu-gãriþe din aceastã mãnãstire, sora Agneza, o cãlugãriþãajunsã complet surdã, declaratã de medici incurabilã,pentru care motiv a fost nevoitã sã abandoneze muncasa de catehetã ºi sã solicite ajutorul pe care guvernuljaponez îl acordã handicapaþilor. Sfânta Fecioarã a vin-decat-o complet. Ca ºi în alte apariþii, sfânta Fecioarãface omenirii un apel la convertire: altminteri, spune ea,asupra omenirii se va abate o pedeapsã cum nu a maiexistat în istoria omenirii. O parte a omenirii va fi dis-trusã, iar cei care vor supravieþui îi vor invidia pe ceimorþi. Citez din cuvintele adresate maicii Agneza:

Rugaþi-vã în fiecare zi Rozariul pentru papa, pentru epis-copi, pentru preoþi. Diavolul lucreazã pânã ºi în Bisericã,aceasta fiind victimã a dezbinãrilor interne. Cardinalii ºiepiscopii luptã unii contra altora. Preoþii care mã cinstescvor fi dispreþuiþi, combãtuþi, umiliþi de confraþii lor. Altareleºi bisericile vor fi pustiite, iar Biserica, otrãvitã de oamenicompromiºi. Diavolul, prin ispitele sale, îi va împinge pe mulþipreoþi ºi cãlugãri sã-ºi abandoneze angajamentele lor. Dia-volul se va înverºuna în special împotriva celor consacraþiTatãlui. Pierderea multor suflete este cauza durerii mele.

Mai impresionant încã este ceea ce s-a întâmplatrecent la Civittavecchia. În cursul anului 1995, o statuetãa Maicii Domnului din acest oraº din Italia a plâns de13 ori vãrsând lacrimi de sânge.

Rugaþi-vã în fiecare zi Rozariul. Iatã un nou îndemncare se adaugã la atâtea altele începând cu Lourdes-ul,unde sfânta Fecioarã apare cu rozariul atârnat de braþ,

MAICA ÎNDURERATÃ 245

Page 246: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ºi continuând cu Fatima, unde aceastã rugãciune esterecomandatã cu atâta insistenþã. Vrem sã urmãm acestîndemn propunându-ne de a-l recita cu o reînnoitã fer-voare ºi atenþie. Este o rugãciune formatã din cuvintece se repetã. De aici pericolul de a face din ea o simplãrepetiþie mecanicã, ºi atunci suntem vrednici de dojanaMântuitorului: „Când vã rugaþi, nu spuneþi multe, capãgânii, care cred cã vor fi ascultaþi pentru vorbãria lor”(Mt 6,7). Dar putem face din ea cea mai frumoasã ex-presie a iubirii faþã de mama noastrã cereascã. „Cel careeste luminat de adevãrata luminã – scrie Lacordaire – înþe-lege cã iubirea nu cunoaºte decât un singur cuvânt pecare, spunându-l mereu, nu-l repeþi niciodatã”.

MISTERELE DE DURERE246

Page 247: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

PRIMUL MISTER

AAGGOONNIIAA LLUUII IISSUUSS

AAggoonniiaa

Spunând acestea, Isus a ieºit împreunã cu ucenicii sãi din-colo de torentul Cedron, unde era o grãdinã în care a intratel ºi ucenicii lui. Dar ºtia ºi Iuda, trãdãtorul, locul acela,pentru cã de multe ori Isus se aduna acolo împreunã cuucenicii sãi (In18,1-2).

Agonia lui Isus a avut un preludiu: a fost Cina cea detainã, masa de adio luatã împreunã cu prietenii sãi, maiînainte de a se despãrþi de ei, masã otrãvitã de prezenþaunui trãdãtor în mijlocul lor. Nu existã în toatã literaturaprofanã ºi religioasã ceva mai impresionant decât poves-tirea acestei cine de adio din Joia Sfântã.

Iatã-l, deci, pe Isus pãrãsind, în toiul nopþii, sala Cena-colului. Coboarã pe drumul de piatrã în trepte ce ducede pe colina Sionului spre Siloe. Iese pe poarta numitã aFântânii, lasã la stânga zidurile care înconjoarã templul,traverseazã Valea Cedronului ºi se îndreaptã spre Mun-tele Mãslinilor. Evanghelistul Luca noteazã: „ºi l-auurmat ºi ucenicii lui”. Cu alte cuvinte, Isus merge singurîn faþã, sigur pe sine, decis, stãpân pe situaþie. Uceniciivin în urma lui, strãini cumva de ceea ce se întâmplã înaceste momente dramatice. Intrã în grãdina în care obiº-nuia sã se retragã noaptea pentru rugãciune, numitãGhetsemani – Gath- shmanmn în evreieºte – adicã teasculde untdelemn. Este o noapte rãcoroasã de primãvarã.Luna plinã îºi revarsã lumina peste mormintele albe care

Page 248: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

acoperã pretutindeni Muntele Mãslinilor ºi Valea Cedro-nului. Isus este atât de stãpân pe sine încât nu are nevoiede nimeni în jurul sãu. Îi lasã pe ucenici ºi se îndepãr-teazã ca la o aruncãturã de piatrã. El rãmâne singur,ca sã se roage. Dar iatã cã se petrece o schimbare psiho-logicã neaºteptatã. „Atunci – scrie evanghelistul – a în-ceput a se înfiora ºi a se neliniºti ºi le-a spus: „Sufletulmeu este cuprins de o tristeþe de moarte” (Mc 14,33-34).S-a întâmplat în seara aceea cu Isus ceea ce întâmplãcu acei soldaþi care, plecând la rãzboi, îºi iau rãmas bunde la cei dragi din familie, cu zâmbetul pe buze, stãpânipe ei înºiºi, fãrã o lacrimã, în timp ce toþi plâng. Rãmaºiapoi singuri, se aruncã la pãmânt ºi îºi frâng mâinileînspãimântaþi de ce îi aºteaptã.

„ªi, intrând în agonie – scrie Sfântul Luca – se ruga ºimai stãruitor, iar sudoarea lui, care cãdea pe pãmânt,s-a fãcut ca picãturile de sânge... Atunci i s-a arãtat unînger din cer care l-a întãrit” (Lc 22,44.43).

Iatã-l, aºadar, dintr-odatã cãzut la pãmânt, cu faþa înþãrânã, ca un om cãruia îi tremurã genunchii, care nuse mai poate þine pe picioare. Intrã în agonie. Agonia luiIsus din Grãdina Mãslinilor nu este ceea ce înþelegem noiastãzi prin agonie. Aceasta avea sã se întâmple a doua zipe Calvar. Ci e agonia grecilor, adicã ceea ce se petreceala greci în „agone”, pe stadion, ºi anume, luptele crân-cene ale atleþilor care cereau eforturi uriaºe ºi la carenimeni nu se angaja fãrã spaimã ºi fãrã trepidaþie inte-rioarã.

„...iar sudoarea lui, care cãdea pe pãmânt, s-a fãcut capicãturile de sânge” – observã evanghelistul Luca, medicde meserie. E vorba de un fenomen fiziologic cunoscutmedicilor cu numele de ematidrozã. Îl descrie ºi Aristotel:aimatóde idróta. În cazuri rare, când spaima, tulburareaajunge la paroxism, vasele sanguine din piele plesnesc

MISTERELE DE DURERE248

Page 249: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ºi sângele se eliminã o datã cu sudoarea. Aºadar, Isus,cel întotdeauna atât de tare, de stãpân pe sine, intrã înagonie, adicã în panicã, în angoasã. Cel mai bun dicþionarfrancez dã pentru „angoasã” urmãtoarea definiþie: „sen-zaþie de contracþie în regiunea epigastricã (epigastruleste partea superioarã a abdomenului), cu dificultate dea respira ºi o mare tristeþe; o mare deprimare însoþitã deneliniºte”. Dar dicþionarele nu sunt de mare folos. Numaicopilul care aflã cã i-a murit mama pe neaºteptate, numaitatãl sau mama care aflã cã i s-a spânzurat un copil, ºiinvers, copilul care aflã cã s-a spânzurat tatãl sau mama,numai cel care aude rostindu-i-se sentinþa de condam-nare la moarte ºtie ce este angoasa. Psihiatria modernã,mai ales de la Freud încoace, a fãcut mari progrese înstudiul angoasei: angoasa dusã la paroxism, chiar pentrufirile cele mai tari, este anticamera nebuniei ºi a sinuci-derii. Iar Isus, în aceastã noapte, a cunoscut angoasadusã pânã la paroxism. Medicii pot afirma cã aceste mo-mente ale agoniei au fost cele mai dureroase ºi mai sfâ-ºietoare din toatã viaþa lui Isus; mai dureroase decâtrãstignirea ºi moartea de a doua zi. Aceastã ultimã noaptea lui Isus este noaptea unui condamnat la moarte. Iarultima noapte a unui condamnat la moarte este aceeaºipretutindeni.

Cine a citit romanul lui Liviu Rebreanu, Pãdurea spân-zuraþilor, sau romanele lui Dostoievski, cunoaºte cumse scurge ultima noapte a unui condamnat la moarte:disperarea cea mai neagrã, speranþa cea mai iluzorie(speranþa cã va veni graþierea în ultimul moment sau cãse va rupe frânghia spânzurãtorii în momentul execuþiei)ºi delir: „Ce se petrece nu este adevãrat”, îºi spune con-damnatul, „este un vis”. Iar întrebarea pe care o repetã,obsesiv, toatã noaptea condamnatul la moarte este: „Câteste ora?” Pentru Isus, în aceastã noapte nu mai este nici

AGONIA 249

Page 250: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

o iluzie ºi nici o speranþã: ºtie precis cum se va terminatotul. ªi, citind Evangheliile, nu ne mai surprinde sã-lauzim de atâtea ori în cursul acestei nopþi pe Isus rostindcuvântul „orã”.

Ce a provocat în Isus aceastã prãbuºire psihicã? Maiîntâi, Dumnezeu fiind, în faþa ochilor sãi se deruleazãca într-un film tot ce se va petrece în orele urmãtoare:sosirea lui Iuda, arestarea, biciuirea, spinii, condam-narea, cuiele, mama sa plângând lângã cruce, expunereagol în faþa acelei mulþimi care cu câteva zile înainte îlprimise în triumf ºi acum îi cere rãstignirea.

ªi apoi abandonarea totalã. Nu va muri ca Socrate,înconjurat de dragostea ºi afecþiunea ucenicilor, ci trãdatde unul dintre ei, pãrãsit de ceilalþi. Nu va fi întrebat careîi este ultima dorinþã înainte de a muri, aºa cum suntîntrebaþi condamnaþii la moarte înainte de execuþie.

Apoi trebuie avutã în vedere firea lui extrem de sensi-bilã ºi delicatã. Corzile inimii sale vibrau la cea mai micãatingere, ca un Stradivarius. A plâns în faþa mormân-tului prietenului, sãu Lazãr. Ce va fi simþit la gândulgrosolãniilor ºi atrocitãþilor care-l aºteptau peste câtevaore? Omul din el se revolta, se cutremura, se împotriveacu violenþã.

Dar a fost o altã cauzã mult mai importantã a acesteisfâºieri interioare. Ne-o spune sfântul Pavel: „Pe cel carenu a cunoscut pãcatul, el [Dumnezeu] l-a fãcut pãcatde dragul nostru” (2Cor 5,21). „El, cel nevinovat, a luatatunci asupra sa pãcatele noastre, a purtat povara nele-giuirilor noastre” (cf. Is 53). Atunci, se simþea strivit detoate pãcatele lumii; de la neascultarea lui Adam ºi pânãla ultima blasfemie pe care o va profera Anticrist, la sfâr-ºitul lumii.

ªi mai era ceva care îi sfâºia inima: vederea atâtor oa-meni care se vor osândi, inutilitatea jertfei sale pentru

MISTERELE DE DURERE250

Page 251: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

atâþia oameni: Quae utilitas in sanguine meo? Ceva ase-mãnãtor cu ceea ce simþea ºi simte inevitabil acea mamãcatolicã dintr-un sat din Moldova care avea ºase copii.La recentele inundaþii a mai rãmas cu unul. Cinci s-auînecat sub ochii ei. Unul, abia venit pe lume, nici nu erabotezat. Ce folos de atâtea jertfe, de atâtea nopþi nedor-mite, de atâtea speranþe inutile la aceastã mamã?

Printre cei care au torturat inima Mântuitorului înacea noapte neagrã vom fi fost ºi noi. Cristos îi va fi in-spirat lui Blaise Pascal aceste cuvinte: „Eu mã gândeamla tine în agonia mea; cutare picãturã de sânge pentrutine am vãrsat-o”.

AGONIA 251

Page 252: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

SSiinngguurrããttaatteeaa

Apoi au venit într-un loc numitã Ghetsemani... [Isus] i-aluat cu sine pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan ºi a început a seînfiora ºi a se neliniºti ºi le-a spus: „Sufletul meu este cu-prins de o tristeþe de moarte; rãmâneþi aici ºi vegheaþi!” ªi,mergând puþin mai departe, a cãzut la pãmânt ºi se rugaca sã treacã de la el, dacã este posibil, ceasul acela... Apoia venit ºi i-a gãsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Simon,dormi? Nu ai putut sã veghezi nici mãcar un ceas? Vegheaþiºi rugaþi-vã ca sã nu intraþi în ispitã!... ªi, plecând din nou,s-a rugat spunând aceleaºi cuvinte. Când a venit, iarãºi i-agãsit dormind, cãci ochii lor erau îngreuiaþi ºi nu ºtiau cesã-i rãspundã. A venit a treia oarã ºi le-a spus: „Dormiþi maideparte ºi odihniþi-vã!” (Mc 14,32-41).

Isus se aflã într-o grãdinã; nu într-o grãdinã a desfã-tãrilor, ca aceea în care se afla Adam, ci într-o grãdinã aagoniei ºi a tristeþilor de moarte. ªi în Grãdina Edenuluise strecurase Satana. A fost atunci o luptã, ºi Adam afost învins trãgând tot neamul omenesc dupã el în prã-pastie, în neascultare. Duhul întunericului este prezentºi în Grãdina Mãslinilor. κi încearcã ultima ºansã. Oluptã crâncenã se dã sub bãtrânii mãslini din grãdina dela poalele muntelui. Din aceastã luptã însã, victorios ieseal doilea Adam, Cristos, ºi prin victoria lui întreaga ome-nire este salvatã.

La aceastã luptã au fost aleºi sã asiste trei dintre apos-toli: Petru, Iacob ºi Ioan. Aceiaºi privilegiaþi care asista-serã la Schimbarea la Faþã. Ei, care îl vãzuserã glorios,erau chemaþi sã asiste acum la agonia sa, la zvârcolirilecare preced moartea.

Page 253: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

În momentele grele de deprimare psihicã, de angoasã,Isus cautã un strop de alinare la prietenii sãi cei maiapropiaþi: un cuvânt bun, un gest prietenesc, ceva caresã-l facã sã simtã cã nu-i singur pe pãmânt. Dar în zadar,prietenii sãi dorm. În prima noapte a hirotonirii lor ºi aPrimei Împãrtãºanii, aceºti primi episcopi ai Bisericii,primul papã, dorm liniºtiþi asemenea morþilor din mor-mintele dimprejurul grãdinii. ªi numai cu câteva clipemai înainte juraserã cã nu îl vor pãrãsi, cã vor merge cuel chiar la moarte.

„Simon, dormi?” Ne-am putea gândi la un fel de rãz-bunare inconºtientã. Odatã, pe lac se dezlãnþuise o marefurtunã. Isus, la pupã, cu capul pe pernã, dormea. Estesingura datã când evanghelia îl prezintã pe Isus dormind.Situaþia era dramaticã. Apostolii îl trezesc ºi îi spun:„Învãþãtorule, nu-þi pasã cã pierim?” Episodul potoliriifurtunii ne poartã cu gândul la lupta pe care Isus trebuiasã o ducã cu puterile întunericului ºi cu spaimele morþiiîn noaptea agoniei. Rolurile se inverseazã. Atunci dormeaIsus. Acum dorm apostolii, în timp ce Isus vegheazã ºiluptã. A suferi de unul singur, abandonat, e ºi aceasta omare suferinþã. Drumul patimii lui Isus e drumul singu-rãtãþii, acea singurãtate ce-ºi va gãsi punctul culminantpe cruce, când Isus se va simþi pãrãsit ºi de Tatãl sãu.

Nu-i spune nimeni un cuvânt în aceastã noapte a ago-niei. Nu vegheazã nimeni alãturi de el. Toþi dorm. Ba nu,e cineva care vegheazã, care nu doarme: este Iuda. ªimai este cineva: mama sa, Maria. Agonia Fiului a fostagonia mamei, singurãtatea Fiului a fost singurãtateaMamei. Scrie un poet modern: „O, Fecioarã Marie, tunu erai de faþã... Cu toate acestea, sufletul tãu vibra îm-preunã cu sufletul lui... Ai rãmas în casã fãrã grai, cufruntea brobonitã de sudoarea lui, cu ochii înroºiþi delacrimile lui, cu faþa desfiguratã de spaima lui”.

SINGURÃTATEA 253

Page 254: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Dacã este adevãrat cã Cristos este în agonie pânã lasfârºitul lumii, atunci el este în agonie, în singurãtateºi pãrãsire în noi, cei care am luat crucea pe umeri ºi amacceptat sã o purtãm pânã la capãt pe umerii noºtri.

Poate nimeni nu a descris în cuvinte mai miºcãtoareîn zilele noastre aceastã agonie, acest martiriu al inimii,decât Marie Noël (1883-1967, Auxerre – Franþa), o per-soanã consacratã care a trãit ºi a murit în mijlocul lumii.În jurnalul secret, publicat dupã moartea ei, în care-ºidescrie cãlãtoria în Noaptea cea mare, noteazã:

[Necredincioºii] cred cã Dumnezeu este refugiul în care sepot retrage fetele deziluzionate, dupã eºecurile inimii, azilulîn care, în lipsã de ceva mai bun, sufletele nesatisfãcute potsã-ºi gãseascã bucuria pioasã, pacea. Dar Dumnezeu nu esteun loc unde sã stai liniºtit. Dumnezeu este un loc de zbu-cium. Eu am îndurat pentru el chinuri cum nu au îndurattoate fetele ºi soþiile pentru iubiþii ºi soþii lor... Dumnezeu,când vrea un suflet, îl soarbe ºi îl mistuie pânã la ultimapicãturã pentru a nu mai lãsa nimic decât pe el însuºi.

Fiecare trebuie sã ne amenajãm o Grãdinã a Mãslinilor,un Ghetsemani, un spaþiu de singurãtate, dacã nu vremsã fim luaþi de valurile lumii ºi purtaþi la voia întâmplãrii.Unul dintre marii maeºtri ai vieþii spirituale din zilelenoastre, Thomas Merton, face o observaþie extrem de im-portantã, care ne priveºte în mod deosebit pe noi, cei care,în noile condiþii de viaþã în care trãim, putem cãdeafoarte uºor în ceea ce se numeºte „erezia acþiunii”:

Existã oameni consacraþi lui Dumnezeu, a cãror viaþã esteplinã de agitaþie, ºi care, în realitate, n-au poftã sã stea sin-guri. Admit în teorie cã singurãtatea exterioarã este unlucru bun, dar repetã cu insistenþã cã este mult mai binesã pãstrezi singurãtatea interioarã trãind în mijlocul lumii.În practicã, viaþa lor este devoratã de activitate ºi sufocatã

MISTERELE DE DURERE254

Page 255: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

de nenumãratele lor pasiuni. Singurãtatea interioarã leeste imposibilã. Le este fricã de ea, fac toate eforturilepentru a i se sustrage ºi, ceea ce este mai rãu, încearcãsã-i atragã ºi pe alþii într-o activitate neîntreruptã ºi devo-rantã ca a lor. Sunt mari promotori de iniþiative inutile.Le place sã organizeze întâlniri, banchete, discuþii ºi confe-rinþe. Tipãresc circulare, compun scrisori, vorbesc ceasuriîntregi la telefon pentru a aduna vreo sutã de persoaneîntr-o salã pe care apoi o umplu cu fum de þigarã, cu gã-lãgie, cu bãtãi zgomotoase din palme ºi cu aplauze reci-proce; pentru ca, în cele din urmã, sã se întoarcã acasã, clãti-nându-se pe picioare, bãtându-se unii pe alþii pe spate cuconvingerea fermã cã au fãcut lucruri nemaipomenite pentrurãspândirea împãrãþiei lui Dumnezeu.

Aceastã singurãtate nu înseamnã izolare, dimpotrivã,este unica posibilitate de a descoperi în noi înºine reali-tãþile lumii ºi de a deveni cu adevãrat folositori semenilor.Singurãtatea este patria celor puternici. Lucrurile maricare s-au realizat în lume ºi în Bisericã, inclusiv mân-tuirea lumii, s-au realizat în singurãtate: Moise era singur,Ilie era singur, David era singur, Pavel era singur, Ata-nasie era singur, Paul al VI-lea era singur. Sunt extraor-dinare cuvintele pe care Bernard Shaw le aºazã pe buzelesfintei Ioana d’Arc în timpul procesului ei:

Eu sunt singurã pe pãmânt. Întotdeauna am fost singurã.Tata a dat poruncã fraþilor mei ºi surorilor mele sã mã înece,dacã nu vreau sã stau sã pãzesc animalele în timp ce Franþatrãgea de moarte. Sã piarã Franþa, sã biruiascã, în schimb,mieii noºtri. Nu vã închipuiþi cã mã speriaþi spunându-micã sunt singurã. Franþa este singurã, Dumnezeu este singur;ºi ce este singurãtatea mea în comparaþie cu singurãtateaþãrii mele ºi a Dumnezeului meu? Acum vãd cã singurãtatealui Dumnezeu este forþa sa... Ei bine, singurãtatea mea vafi ºi forþa mea. Prefer sã fiu singurã cu Dumnezeu.

SINGURÃTATEA 255

Page 256: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Vegheaþi ºi rugaþi-vã, acesta este programul trasatde Isus în Grãdina Mãslinilor celor care vor sã-i þinã com-panie în agonia ºi singurãtatea sa. Nu au lipsit niciodatãsuflete generoase care sã-i urmeze îndemnul. Nici înzilele noastre. În 1974, lua fiinþã, în Franþa, Confrater-nitatea Monasticã din Ierusalim, rãspânditã astãzi petoate continentele. Bãrbaþi ºi femei – în general, cu studiisuperioare – care trãiesc ca eremiþi în inima oraºelor, pro-punându-ºi ca, în singurãtatea camerelor lor, sã lupteîmpotriva Satanei, precum odinioarã anahoreþii în pus-tiul Tebaidei. Programul vieþii lor este cel trasat de Isus:se roagã ºi vegheazã. Consacrã rugãciunii ºi reculegeriiîn fiecare zi 4 ore, în fiecare sãptãmânã o zi întreagã –lunea; noaptea agoniei – noaptea de joi spre vineri – epetrecutã în întregime în adoraþie; în fiecare trimestruþin câteva zile de reculegere; în fiecare an, toatã lunaaugust e consacratã rugãciunii în singurãtate. ªi apoiveghere continuã. În cartea lor de spiritualitate, numitãCartea vieþii, gãsim aceste sfaturi de aur cu privire laveghere:

Vegheazã asupra ochilor tãi; lampa trupului tãu este ochiul.Dacã ochiul tãu este sãnãtos, tot trupul tãu va fi luminat.Dar dacã ochiul tãu este bolnav, tot trupul tãu va fi în întu-neric. Vegheazã asupra buzelor tale; Domnul sã punã pazãgurii tale ºi sã vegheze la porþile buzelor tale. Vegheazãasupra mâinilor tale; dacã mâna ta este ocazie de pãcat,taie-o. Vegheazã asupra paºilor tãi; dacã piciorul tãu esteocazie de pãcat, taie-l. Vegheazã asupra întâlnirilor tale; nute aºeza la sfat cu cei mincinoºi ºi nu te du la întâlnire cucei clevetitori. Vegheazã asupra inimii tale; cãci unde va ficomoara ta, acolo va fi ºi inima ta.

MISTERELE DE DURERE256

Page 257: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

VVooiinnþþaa TTaattããlluuii

ªi, mergând puþin mai departe, a cãzut la pãmânt ºi se rugaca sã treacã de la el, dacã este posibil, ceasul acela, zicând:„Abba, Tatã! Pentru tine totul este posibil. Îndepãrteazãde la mine paharul acesta, însã sã se facã nu ceea ce vreaueu, dar ceea ce vrei tu”. Apoi a venit ºi i-a gãsit dormind...ªi, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleaºi cuvinte”(Mc 14,35-37a.39).

Dacã a existat un moment în care salvarea neamuluiomenesc a fost în pericol de a eºua din cauza slãbiciuniinaturii omeneºti, este acesta în care Isus, ajuns la capãtulputerilor, îl implorã pe Tatãl sãu sã îndepãrteze de la elpaharul morþii. Este nevoie ca un înger sã vinã din cerºi sã-l întãreascã pentru a accepta voinþa Tatãlui.

Acceptarea voinþei lui Dumnezeu era cunoscutã ºi înlumea pãgânã. Socrate, înainte de a bea paharul cu otravã,ar fi exclamat: „Facã-se ceea ce le place zeilor!” O maximãa lui Seneca spune: „O, de i-ar plãcea omului ceea ce îiplace lui Dumnezeu!” Iar Epictet, stoicul: „Eu preþuiesccel mai mult ceea ce corespunde voinþei lui Dumnezeu,nu ceea ce vreau eu”. Toatã morala Vechiului Testamentpoate fi cuprinsã în aceste cuvinte: sã faci ceea ce esteplãcut în ochii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, voinþalui Dumnezeu se lovise întotdeauna de rezistenþa voinþeiomului. Astfel încât istoria omenirii, ºi chiar istoria Israe-lului, este filmul neîntrerupt al împotrivirilor omului lavoinþa lui Dumnezeu. De aceea, sfântul Pavel poate sãspunã cã timpul dinainte de Cristos este „timpul rãbdãriilui Dumnezeu”, timp în care Satana îºi poate îndeplinipe deplin rolul de „stãpânitor ºi de Dumnezeu al acesteilumi”. Isus Cristos, în noaptea agoniei, ne oferã exemplul

Page 258: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

sublim ºi eroic al acceptãrii voinþei lui Dumnezeu. ªi nua fost uºor.

Dante Alighieri, în Divina comedie, dã aceastã povaþã:„Dupã cum îngerii îºi jertfesc voinþa lor cântând «osana»ºi spun «da» în bucuria lui osana, fãrã umbrã de conflict,fãrã durere, cãci totul este luminos, aºa sã o facã ºi oa-menii pe pãmânt, în bucurie ºi veselie”. Numai cã a-ispune „da” lui Dumnezeu întotdeauna în bucurie ºiveselie nu este posibil decât în imaginaþia poeþilor. Înnoaptea agoniei, în sufletul lui Isus a fost un conflict du-reros, o sfâºiere, o tragedie. El voia sã trãiascã, nu voiasã moarã. ªi era normal. Dar voinþa Tatãlui era alta. Con-flictul interior era, deci, între sensibilitatea umanã, caredorea una, ºi voinþa sa liberã, care înþelegea cã Tatãldorea contrariul. Sfântul Toma de Aquino aduce trei mo-tive ale acestei sfâºieri interioare. Primul: ca sã ne facãpe noi sã înþelegem cã Isus avea o fire omeneascã adevã-ratã. Al doilea: ca sã ne facã sã înþelegem cã noi putemavea dorinþe naturale legitime, pe care Dumnezeu, însã,ni le refuzã. O mamã care cere vindecarea copilului,deºi Dumnezeu a hotãrât sã i-l ia, oare pãcãtuieºte? Saudacã spun: mi-e fricã de moarte, oare pãcãtuiesc? ªi Isusa cerut în agonie sã i se îndepãrteze paharul torturii ºial morþii. ªi al treilea motiv: ca sã ne înveþe cã în ase-menea situaþii trebuie sã acceptãm voinþa lui Dumnezeu,sacrificându-ne propriile dorinþe, chiar legitime.

Toatã viaþa lui Isus a fost un act neîntrerupt de ascul-tare ºi supunere la voinþa Tatãlui: de la intrarea în lume,când a spus: „Iatã, vin ca sã fac voinþa ta, Dumnezeule!”,pânã când ºi-a dat sufletul pe cruce, cu ultimele cuvinte:„Totul s-a împlinit”. ªi nu a fost uºor întotdeauna. To-tuºi, a acceptat voinþa Tatãlui chiar în momentele grele:ºi când mulþimile îl pãrãseau, ºi când ucenicii îl exas-perau sau îi întorceau spatele, ºi când era ameninþat sã

MISTERELE DE DURERE258

Page 259: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

fie ucis cu pietre, ºi când duºmanii sãi îi fãceau viaþainsuportabilã. Dar, mai ales, în ceasurile grele ale agoniei.Acceptare a voinþei Tatãlui nu din fatalism, ci din iubire.Reþineþi apelativul cu care se adreseazã: „Abba, adicãtãticule, ...nu voia mea, ci a ta sã se facã”. Nu este voinþaunui tiran, a unui despot autoritar ºi insensibil, ci estevoinþa unui Tatã care suferã de suferinþa Fiului sãu.

Ca ºi Scrisoarea cãtre Evrei, sfântul Pavel ne învaþãclar cã, prin ascultarea sa, Cristos a înlãturat neascul-tarea ºi revolta lui Adam ºi a salvat neamul omenesc deve-nind cauzã de mântuire. Cauzã de mântuire pentru cine?Notaþi bine: pentru cei care ascultã (cf. Rom 5,19; Fil 2,8;5,8-9). Cu alte cuvinte, de mântuirea adusã de Cristosbeneficiazã numai cei care, la rândul lor, acceptã voinþalui Dumnezeu, cei care ascultã.

Câteva consideraþii, în continuare, care ne pot ajutasã îndeplinim nu perfect voinþa lui Dumnezeu, – perfectau îndeplinit-o numai Isus ºi sfânta Fecioarã – dar câtmai aproape de ceea ce ne cere el.

Mai întâi, voinþa lui Dumnezeu se exprimã prin po-runci ºi prin sfaturi sau invitaþii speciale. Cunoaºtemepisodul cu tânãrul bogat:

„Învãþãtorule, ce lucru bun trebuie sã fac ca sã am viaþaveºnicã?”... „dacã vrei sã intri în viaþã, pãzeºte porun-cile!”... „Toate acestea le-am pãzit. Ce-mi mai lipseºte?”Isus i-a zis: „Dacã vrei sã fii desãvârºit, mergi, vinde tot ceai ºi dã sãracilor ºi vei avea comoarã în cer, apoi vino ºiurmeazã-mã!” (Mt 19,16b-17b.20b-21).

Tânãrul s-a întristat ºi a plecat. S-a osândit pentru cãa refuzat invitaþia? Nu, cãci þinea poruncile. ªi aceastaera suficient ca sã dobândeascã viaþa veºnicã. În schimb,a plecat trist, ºi trist avea sã rãmânã toatã viaþa.

Mântuitorul i-a spus sfintei Margareta Maria Alaco-que: „Dacã refuzi invitaþia, te pãrãsesc”. Pãrãsitã pentru

VOINÞA TATÃLUI 259

Page 260: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

veºnicie, osânditã? Nu. Dar dacã ar fi refuzat invitaþia,Margareta Maria ar fi fost poate o bunã creºtinã, dar nuo mare sfântã.

Pe la începutul secolului al XX-lea, marele poet fran-cez Paul Claudel fãcea o cãlãtorie în Indochina. Pe vapor,o carmelitanã îi spune tânãrului abia convertit cã trebuiesã devinã cãlugãr. Claudel intrã la benedictini. Benedic-tinii îi spun cã nu este pentru cãlugãrie. Rãmâne descum-pãnit. Cum, Dumnezeu îi refuzã ofranda vieþii sale? Da.Merge într-o capelã pe un deal din apropierea mãnãstiriiºi, în rugãciune, Dumnezeu îl face sã înþeleagã clar cã nuîl cheamã la o asemenea formã de viaþã. Preoþia, cãlu-gãria, în sine, sunt forme de viaþã mai perfecte decât viaþade laic. A intra însã într-o asemenea stare de viaþã fãrãinvitaþie nu mai este perfecþiune, ci încãlcarea voinþei luiDumnezeu.

În al doilea rând, voinþa lui Dumnezeu trebuie accep-tatã în totalitatea sa, nu numai când ne convine. Esteceea ce sfinþii numesc sfânta indiferenþã în faþa voinþeilui Dumnezeu. Sã fiu sãrac sau sã nu duc lipsã, sã fiusãnãtos sau sã fiu bolnav, sã mã bucur de succese sau sãam eºecuri, sã mor la tinereþe sau la bãtrâneþe; voia tasã se facã. Cum hotãrãºti tu, aºa este bine.

Dar aici, atenþie! Sã nu fim unilaterali. Sã nu reducemacceptarea voinþei lui Dumnezeu doar la situaþii de neno-rociri inevitabile, de doliu, de durere. N-ar fi în acest cazo resemnare la voinþa lui Dumnezeu, ci o resemnare fata-listã în faþa unor situaþii inevitabile, fãrã ieºire. Se în-tâmplã un accident, o moarte neaºteptatã, o boalã incu-rabilã, îþi cade o þiglã în cap: „Doamne, facã-se voia ta,fiindcã ºi aºa voia mea nu poate sã se mai facã”. În egalãmãsurã trebuie sã spunem: „Doamne, voia ta sã se facãºi atunci când primim o veste bunã, când avem o bucurie,când am scãpat dintr-un accident, când avem în faþã o

MISTERELE DE DURERE260

Page 261: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

mâncare care ne place, când luãm o notã bunã, când tre-cem cu bine un examen, când ni se realizeazã o dorinþãlegitimã”. ªi aceasta este resemnare la voinþa lui Dum-nezeu. Desigur, nu este greu sã spui: „Doamne, voia tasã se facã, ºi nu a mea”, atunci când te afli în faþa uneimâncãri care îþi place. Este greu, în schimb, în momen-tele dificile, uneori tragice, de conflict interior, ºi acesteanu pot lipsi din viaþa noastrã. ªi, în esenþã, aceasta estecrucea noastrã, formatã din douã bare care se intersec-teazã: bara verticalã, care este voinþa lui Dumnezeu, ºibara orizontalã, formatã din exigenþele ºi dorinþele noas-tre umane.

Aceste conflicte, aceste drame ºi sfâºieri interioare potproveni din exigenþele legitime ale naturii umane, ca încazul lui Isus, sau din pãcatele, mizeriile ºi infirmitãþilenoastre din trecut, sau din natura umanã coruptã – con-cupiscenþa, cum o numesc teologii – sau din ispitele pro-vocate de Diavol. Putem cere ca ºi Isus sã îndepãrtezede la noi ceasul acesta; totuºi, voia lui Dumnezeu sã sefacã!

Sunt uneori momente de întuneric total; totul pareabsurd. Poate fi voinþa lui Dumnezeu ca sfântul Alfonsde Liguori, sfântul Ioan al Crucii sã fie izgoniþi din mãnãs-tirile pe care ei le fondaserã? Poate fi voinþa lui Dum-nezeu ca unul sã mã calomnieze ºi sã-mi facã rãu, sã-miotrãveascã viaþa din invidie, din prostie, din rãutate? Nu,desigur, nu asta este voinþa lui Dumnezeu. Dumnezeunu poate aproba pãcatul. Dar poate fi voinþa lui Dum-nezeu ca el sã îngãduie, sã nu înlãture asemenea fapterele. Nu a fost voinþa lui Dumnezeu ca Isus sã fie vândutde Iuda, torturat, ucis pe nedrept. Voinþa lui a fost, înschimb, ca lumea sã fie mântuitã, ºi pentru acest motiva îngãduit, dar nu a aprobat, tot ce s-a petrecut cu Fiulsãu. De altfel, Dumnezeu este iubire, iar logica iubirii e

VOINÞA TATÃLUI 261

Page 262: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

total diferitã de logica judecãþii umane. Prin urmare, sãacceptãm voinþa lui Dumnezeu, chiar dacã nu o înþelegem.

Dumnezeu este Tatã, dar este un tatã exigent. Nu esteun bunic prizonier al sentimentalismelor senile, care în-chide ochii la toate ºtrengãriile nepoþilor. Este ca un tatãcare conduce maºina. Copilul plânge lângã el. Îl lasã sãplângã. ªtie cã dacã ar lua mâna numai o clipã de pe volan,pentru a-ºi mângâia copilul, i-ar costa viaþa pe amândoi.

Iezuitul bolivian Luis Espial înãlþa lui Dumnezeu rugã-ciunea aceasta:

Doamne, noi orbecãim prin întuneric în viaþã; nu noi amales viaþa înainte de a ne naºte, nici nu cunoaºtem ziua încare o vom pãrãsi. Cât mai avem timp, ne agitãm, ne miºcãmfrenetic, ca sã construim ceva care sã dea un sens existenþeiºi suferinþei noastre. Din spate, tineretul ne împinge ca sãne ia locul. ªi aceastã lume devine din ce în ce mai puþina noastrã. Am lãsat-o moºtenire altora deja înainte de amuri. ªi într-o zi neaºteptatã pe care nu o cunoaºtem,alþii ne vor judeca asemenea unor piese de teatru, dupãce se lasã cortina. ªi tu, Doamne, chiar ºi tu ne vei judeca.ªi cine va aprecia tot ce am adunat cu trudã ºi sudoare?Doamne, fã sã cadã asupra noastrã o ploicicã de umilinþã;nu suntem câtuºi de puþin axa de rotaþie a vieþii, cum neminte subtil egoismul nostru. Când vom fi plecat, totul vacontinua sã rãmânã cum a fost. Ne gãsim fãrã apãrare înfaþa ta, ca un cadavru gol pe masa de autopsie. Viaþa ne de-pãºeºte, iar cãile tale se aflã mult deasupra privirilor noas-tre. Noi suntem la bunul tãu plac, Doamne; suntem în mâi-nile tale, tu fiind acela care dai sens urzelii incoerente avieþii noastre.

Dupã câtva timp, autorul acestor rânduri murea asa-sinat.

În încheiere, o rugãm pe Maria, mama ascultãrii de-sãvârºite, sã ne înveþe ºi pe noi sã spunem oricând „da”

MISTERELE DE DURERE262

Page 263: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

la voinþa lui Dumnezeu; pe ea, care, fãcând educaþiaumanã a lui Isus, l-a învãþat sã spunã întotdeauna„da” voinþei Tatãlui; pe ea, care, în noaptea agoniei, s-arugat în inima ei împreunã cu Isus: „Tatã, dacã este cuputinþã, îndepãrteazã de la Fiul meu ceasul acesta; darnu voinþa lui, ci voinþa ta sã se facã”.

VOINÞA TATÃLUI 263

Page 264: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

TTrrããddããttoorruull

„Sculaþi-vã, mergem! Iatã, cã trãdãtorul este aproape”.ªi îndatã, pe când încã mai vorbea, a venit Iuda, unul dincei doisprezece, ºi împreunã cu el o mulþime, cu sãbii ºiciomege, din partea arhiereilor, a cãrturarilor ºi a bãtrâ-nilor... (Mc 14, 42-43).

Dacã ne gândim la sosirea minerilor la Bucureºti, neputem face o idee despre hoarda înarmatã cu ciomegecare a dat nãvalã în Grãdina Mãslinilor ca sã-l prindã peIsus. În fruntea ei, cãlãuzã, se afla unul dintre cei doispre-zece: Iuda, apostolul trãdãtor. Iuda! Nu putem rosti sauauzi rostindu-se acest nume fãrã a ne cutremura. A atri-bui cuiva numele de Iuda înseamnã insulta supremã.Nume odios, discreditat pentru veºnicie, pe care nimeninu-l mai pune nici mãcar la câini sau la pisici. Se cu-nosc cazuri de anticlericali care, din urã faþã de Dum-nezeu, le-au pus copiilor lor numele de Satan sau Sata-nela, dar Iuda nu. ªi tot ce aminteºte de Iuda este exe-crabil: sãrutul lui Iuda, arginþii lui Iuda, frânghia lui Iuda,sfârºitul lui Iuda, soarta lui Iuda. Iuda era un numefoarte îndrãgit înainte de a-l purta trãdãtorul. Dintrecele douãsprezece triburi ale lui Israel, tribul lui Iuda eracel mai însemnat. Patriarhul Iacob proorocise cu limbãde moarte: „Iuda, tu vei primi laudele fraþilor tãi” (Gen49,8). Eroul naþional al poporului evreu purta numele deIuda: Iuda Macabeul. Se ºtia cã Mesia, care trebuia sã senascã, avea sã iasã din tribul lui Iuda: Leul din tribullui Iuda.

Iuda era singurul iudeu, ceilalþi apostoli erau galileeni.În lista apostolilor, evangheliºtii îl aºazã întotdeauna peultimul loc ºi cu calificativul infamant: trãdãtorul. Sfântul

Page 265: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Ioan ne informeazã cã era fiul unui oarecare Simon ºiatribuie atât tatãlui, cât ºi fiului epitetul de Iscarioteanul,ceea ce poate sã indice locul de origine, satul Qeryôt, ac-tualul Hirbet el Qaryatejn, în sudul Iudeii. Dupã uniiînvãþaþi, însã, Iscariot ar fi grecizarea unui cuvânt ara-maic care, tradus, înseamnã: fals, ipocrit, trãdãtor. Sau,ºi mai probabil, dupã alþi învãþaþi, cuvântul provine dinlatinescul sicarius (mânuitor de pumnal), ceea ce în-seamnã cã se trãgea dintr-o familie de „sicari”, partidnaþional-ºovin fanatic, care lupta pentru eliberarea desub romani cu cuþitul, prin incendieri ºi terorism.

Iuda rãmâne pentru istorie un mister încã nedezlegat.Istoria lui Iuda a fost pentru creºtinismul de la începutºi rãmâne pentru noi toþi scandalul scandalurilor. E dreptcã, în decursul istoriei, au fost unii care au încercat sã-lscuze, sã facã din el un om onest, un apãrãtor al legii strã-moºeºti, un erou naþional. De la Cainiþii din secolul alII-lea (cainiþii erau adepþii lui Cain, primul criminal carea disperat de iertarea lui Dumnezeu din istoria omenirii),care au compus pentru apostolul trãdãtor evanghelia apo-crifã a lui Iuda ºi pânã la Renan, preotul apostat din se-colul al XIX-lea, tãgãduitorul divinitãþii lui Cristos ºi pã-rintele exegezei raþionaliste, avem o serie întreagã deapãrãtori ºi admiratori ai lui Iuda. Dar orice încercarede reabilitare se loveºte de cuvântul fãrã echivoc al luiIsus: „Cãci Fiul Omului merge dupã cum a fost scrisdespre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul omuluieste trãdat! Mai bine ar fi fost pentru omul acela dacã nus-ar fi nãscut” (Mt 26,24). „Cât timp am fost cu ei, eui-am pãstrat în numele tãu pe care mi i-ai dat ºi i-am pãzitºi nimeni dintre ei nu s-a pierdut, în afarã de fiul pierzãrii,ca sã se împlineascã Scriptura” (In 17,12).

Utilizând informaþiile evangheliºtilor, sã încercãm sãrefacem portretul nefericitului apostol.

TRÃDÃTORUL 265

Page 266: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Primul lucru care ne loveºte: Iuda era un hoþ. O patimãapucatã probabil de mic. Dacã s-a nãscut într-o familiede cuþitari, care, cu siguranþã, nu-ºi câºtiga cinstit pâinea,era cumva obligat sã fure. Avea aptitudini practice, deaceea, ajunge administrator-econom în grupul celor dois-prezece; el avea în primire punga cu pomenile din careevanghelistul Ioan ne informeazã cã fura. Intrã în grupulapostolilor nu cu gânduri cinstite, ci din interese mate-riale, cu dorinþa de a face carierã, de a se înavuþi. Vedeîn Cristos un simplu Mesia politic-naþional, pãmântesc.Iuda nu este un patriot care sã doreascã, într-adevãr, bi-nele neamului sãu, ci un profitor, ca aºa-ziºii noºtri revo-luþionari. Unele scrieri ale primilor creºtini susþin cãIuda era tânãrul care într-o zi i-a spus lui Isus: „Doamne,te voi urma oriunde vei merge”. Dar Isus, citindu-i pefaþã dorinþa de cãpãtuialã, îl avertizeazã: „Vulpile au vi-zuini ºi pãsãrile cerului au cuiburi, însã Fiul Omuluinu are unde-ºi rezema capul” (Mt 8,20). A pornit de lalucruri mici, de la mici gãinãrii. Din punga comunã nuavea cine ºtie ce de furat. Dar o patimã nestãpânitã dela început l-a împins în cele din urmã sã încheie cel maimurdar târg din istoria lumii: sã-l vândã pe Fiul lui Dum-nezeu pe 30 de arginþi.

În al doilea rând, Iuda nu avea credinþã. Nu credea înEuharistie. Dupã ce vorbeºte despre Euharistie, la Cafar-naum, Isus spune: „Oare nu v-am ales eu pe voi doispre-zece? Dar unul dintre voi este un diavol!” (In6,70). ªi ex-plicã evanghelistul: „De fapt, vorbea despre Iuda, fiul luiSimon Iscarioteanul, pentru cã acesta, unul din cei dois-prezece, avea sã-l trãdeze” (In 6,71). La Cina cea de tainãs-a împãrtãºit ºi el. Dar fãrã credinþã. ªi de îndatã ce afãcut sacrilegiul, – a luat îmbucãtura, noteazã acelaºievanghelist – a intrat Satana într-însul. Iuda nu credeaîn divinitatea lui Isus. Unul dupã altul, la Cina cea de

MISTERELE DE DURERE266

Page 267: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

tainã, apostolii întreabã: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”(Mt 26,22b). Numai Iuda întreabã altfel, foloseºte altapelativ: „Nu cumva sunt eu, învãþãtorule?” (Mt 26,25b).Pentru el, Isus nu era Domnul, era un simplu „rabbi”,un învãþãtor ca atâþia alþii.

În al treilea rând, Iuda era un om fals, ascuns, pre-fãcut, ipocrit. Numai faptul cã a rãmas în grupul apos-tolilor, fãrã nici o convingere, ci numai din interese mes-chine, materialiste, o dovedeºte pe deplin. La Cina cea detainã vrea sã parã în faþa tuturor nevinovat. Întreabãºi el, mai mirat ca ceilalþi: „Nu cumva sunt eu, învãþã-torule?” (Mt 26,25b). Mai mult, este foarte abil în a-ºimasca necinstea, hoþia, în haina caritãþii ºi a iubirii faþãde sãraci: Când Maria unge picioarele lui Isus cu mirpreþios, Iuda intervine indignat: „De ce nu s-a vândutmireasma aceasta cu trei sute de dinari ºi sã se dea sãra-cilor” (In 12,5). Evanghelistul se grãbeºte sã precizeze:„Dar a spus acesta nu pentru cã îi pãsa de sãraci, ci pen-tru cã era hoþ: întrucât el þinea punga cu bani, fura dince se punea în ea” (In 12,6).

La Cina cea de tainã era decis deja sã se rãzbune.Fusese lovit crunt în speranþele ºi interesele sale. Isusspusese clar cã va merge la moarte. Nu era Mesia pe careîl visase Iuda. Sã scoatã un ban mãcar din vânzarea lui.Ce nu face Isus spre a-l salva, chiar ºi în ultimul moment!Îi spalã ºi lui picioarele, îi acordã atenþii deosebite, îl aºazãlângã el la masã, îi întinde o îmbucãturã de pâine, gestprin care la orientali i se acordã cinste deosebitã unui mu-safir sau unui comesean.

„«Nu cumva sunt eu, învãþãtorule?»... «Tu ai zis!»”(Mt 26,25b). Cu toatã dragostea pe care i-o aratã, Isus îldemascã, îl dã pe faþã. Dragostea nu înseamnã a-i aco-peri pe trãdãtori. ªi cunoscând cã nu mai era nimic defãcut pentru a-l salva, adaugã: „Ceea ce vrei sã faci, fã

TRÃDÃTORUL 267

Page 268: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

repede”. Aºteptarea este o suferinþã insuportabilã. Eli-bereazã-mã de ea. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.Nu mã mai chinui. Iuda iese în grabã. „ªi era noapte” –noteazã evanghelistul. Noapte adâncã afarã, noapte ºimai adâncã în sufletul lui. Vãzându-l plecat, Mântui-torul scoate un oftat de uºurare. Biserica a fost curãþatãde un trãdãtor. De aceea, primul cuvânt pe care-l ros-teºte Isus dupã plecarea lui Iuda este: „Acum [adicã dupãplecarea vânzãtorului] a fost glorificat Fiul Omului”.

Vânzãtorul, împins de Satana care intrase într-însul,merge direct la duºmanii lui Cristos ºi perfecteazã târ-gul: „Ce vreþi sã-mi daþi ca sã-l dau pe mâna voastrã?”(Mt 26, 15b). ªi s-au învoit pe 30 de arginþi. Preþ deri-zoriu. Cu suma aceasta se rãscumpãra, conform legii, ovitã. ªi iatã-l pe Iuda, un apostol, devenit patronul tu-turor trãdãtorilor Bisericii; al tuturor turnãtorilor, altuturor colaboraþioniºtilor, ce vând duºmanilor lui CristosBiserica, conºtiinþa, confraþii pentru ambiþii ºi interesepersonale, pentru carierã, pentru treizeci de arginþi.

„Iar trãdãtorul le dãduse un semn, spunând: «Cel pecare îl voi sãruta, acela este; prindeþi-l ºi duceþi-l subpazã sigurã». Venind, s-a apropiat îndatã de el ºi i-a spus:«Învãþãtorule!» ªi l-a sãrutat” (Mc 14,44-45).

„Iuda, cu un sãrut îl trãdezi pe Fiul Omului?” (Lc 22,48b) – sãrut fatal. Singurul menþionat în Evanghelie.Maria Magdalena îi sãrutase numai picioarele. În totcazul, sãrutul lui Iuda a fost ultimul pe care Isus aveasã-l primeascã înainte de a muri. Peste câteva ore, amân-doi, ºi Isus, ºi Iuda, aveau sã fie morþi, atârnând unul deo cruce, altul de un copac.

Remuºcarea, disperarea, impenitenþa, sinuciderea. Esfârºitul tragic al trãdãtorului. Dintre toate, impenitenþaeste efectul cel mai teribil al trãdãrii. Dintre toþi sluji-torii altarului care s-au compromis cu vechiul regim ateu,

MISTERELE DE DURERE268

Page 269: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

cunoaºteþi pe vreunul care sã-ºi fi recunoscut greºeala,sã-ºi fi fãcut mea culpa, sã fi renunþat la poziþiile ºi pri-vilegiile dobândite cu preþul vânzãrii, sã se fi retras lamãnãstire ºi sã facã pocãinþã? Cel mult s-au recunoscuttrãdãtori dupã ce au fost demascaþi. A avut vreunul cãinþãsincerã, doveditã prin fapte?

Iuda se spânzurã. Dar iatã cã pânã ºi frânghia îi refuzãserviciile, cãci, ne informeazã Faptele Apostolilor, se rupe.Iuda cade cu capul în jos, crapã ºi i se împrãºtie mãrun-taiele. Aºa sfârºeºte cel care era destinat sã ºadã pe untron. Isus îi promisese ºi lui un tron, ca ºi celorlalþi apos-toli: „...la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omuluiva sta pe tronul mãririi sale, veþi sta ºi voi pe douãspre-zece tronuri ca sã judecaþi cele douãsprezece triburi alelui Israel” (Mt 19,28). Destinul tragic al acestui apostoldecãzut este o invitaþie la reflecþie profundã. Iuda se poateascunde în fiecare dintre noi.

TRÃDÃTORUL 269

Page 270: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

CCeeaassuull îînnttuunneerriiccuulluuii

Isus a spus apoi arhiereilor, gãrzilor templului ºi bãtrâ-nilor care au venit împotriva lui: „Aþi ieºit cu sãbii ºi cu cio-mege ca împotriva unui tâlhar? Când eram zi de zi cu voiîn templu, nu aþi pus mâna pe mine. Dar acesta este ceasulvostru ºi puterea întunericului” (Lc 22,52-53).

Cea mai mare bãtãlie din istoria omenirii s-a dat nu laMaraton, nici la Austerlitz, nici la Mãrãºeºti, nici la Sta-lingrad, ci în Grãdina Mãslinilor, în noaptea agoniei. Bã-tãlia s-a desfãºurat exact cum este descrisã de un docu-ment gãsit la Qumran, intitulat: Rãzboiul fiilor luminiiîmpotriva fiilor întunericului. Ca ºi fiii luminii, tabãraopusã are în frunte un comandant: este Principele Întu-nericului. În lupta începutã în Grãdina Mãslinilor care-ºiatinge apogeul pe Calvar, aparent victoria este de parteaacestuia din urmã: este ceasul lui. Principele Întuneri-cului, puterea întunericului. Acestea nu sunt simple ima-gini literare; Satana este într-adevãr puternic pe întu-neric. În Grãdina Mãslinilor era întuneric; pe Calvar,soarele s-a întunecat, era întuneric; liturghiile negre, cele-brate de sataniºti, se fac numai noaptea, pe întuneric.Acum câþiva ani în urmã, într-un sat din apropierea Ba-cãului trãia o fatã de 13 ani, în jurul cãreia se înregistraunumeroase fenomene diabolice. Odatã am asistat per-sonal. Se petreceau numai noaptea, când se stingea lu-mina ºi era complet întuneric.

Deja în Vechiul Testament avem indicii care vestescacest cumplit rãzboi între Cristos, lumina lumii, ºi Duhulîntunericului. În Cartea profetului Isaia (3,1-5), Satanase aflã în faþa tribunalului lui Dumnezeu, în calitate de

Page 271: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

acuzator public. Se aratã indignat când Dumnezeu îldezbracã de haina murdarã a pãcatelor pe Iosua care esteîn cauzã. Cere înfãptuirea dreptãþii. Devine astfel potriv-nicul lui Dumnezeu, în sensul cã se împotriveºte trium-fului îndurãrii lui Dumnezeu care, pentru el, pentru Sa-tana, nu avusese îndurare. În Isus, Dumnezeu duce laîndeplinire planul sãu de iertare, de îndurare, cu privirela întreaga omenire. Satana este marele duºman care seîmpotriveºte acestui plan, încearcã sã-l abatã pe Cristosde la realizarea lui. Aºa trebuie înþelese cele trei ispiteîn pustiu, aºa trebuie înþeles cuvântul „Satanã” adresatlui Petru care vorbea ºi gândea inspirat de duºmanulmântuirii. Iar în noaptea agoniei, disperat, potrivniculdã ultimele lovituri de coadã. Pe Calvar, Satana a fostînvins. Cristos a înfãptuit planul de îndurare al Tatãlui.Dar rãzboiul continuã împotriva celor ce formeazã trupullui Cristos, adicã împotriva Bisericii.

Conciliul al II-lea din Vatican descrie acest rãzboi neîn-trerupt în termeni clari:

Întreaga istorie a oamenilor este strãbãtutã de o bãtãlieaprigã împotriva puterilor întunericului; aceasta a începutde la origini ºi va dura, dupã cum spune Domnul, pânã înziua de apoi. Prins în aceastã înfruntare, omul trebuie sãse lupte necontenit pentru a adera la bine... (GS 37).

Puterea Satanei este neînchipuit de mare. Sfântul Au-gustin spune cã, dacã Dumnezeu nu l-ar þine legat în lanþ,l-ar lãsa slobod de capul lui, n-ar mai rãmâne om pe faþapãmântului nedevorat.

Ca ºi în viaþa lui Isus, în viaþa Bisericii existã ceasuriale întunericului, ceasuri când, aparent, Satana este învin-gãtor. Este o realitate ce þine de misterul lui Dumnezeuºi de pãcatul omului. Se pare cã noi trãim acum ultimeleminute ale unui asemenea ceas. Papa Leon al XIII-lea,

CEASUL ÎNTUNERICULUI 271

Page 272: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

acum un secol în urmã, într-o vedenie înspãimântãtoare,a vãzut toate ravagiile pe care Satana, dezlegat din lanþ,avea sã le facã în lume, în aceastã sutã de ani. A vãzutprigoanele împotriva Bisericii, a vãzut nazismul cu zvas-ticã – simbol ºi instrument de distrugere a vechii lumicreºtine ºi creator al noii ordini în care „Satana este Dum-nezeu”, a vãzut comunismul cu toate atrocitãþile sale. Pãrintele Domenico Pechenino, care fãcea parte din antu-rajul lui Leon al XIII-lea, povesteºte cum s-au petrecutlucrurile. Într-o dimineaþã, dupã ce celebrase sfânta Li-turghie, papa asista la o altã Liturghie, fãcând, ca deobicei, mulþumirea. Dintr-odatã, îºi ridicã energic capulºi priveºte încordat ceva deasupra capului celebrantului.Privea fix, fãrã sã clipeascã, îngrozit ºi uimit, schimbân-du-ºi culoarea ºi trãsãturile feþei. Ceva straniu, ceva ne-maipomenit se petrecea în el. În sfârºit, revenindu-ºi,se ridicã ºi se îndreaptã spre biroul sãu. Cei din jur îlurmeazã îngrijoraþi. Îl întreabã: „Sfinte Pãrinte, nu vãsimþiþi bine? Aveþi nevoie de ceva?” Rãspunde: „Nu enimic, nu e nimic”. Se închide singur în birou. Dupãjumãtate de orã îl cheamã pe secretarul Congregaþiei Ri-turilor. Îi întinde o foaie scrisã, cu dispoziþia de a o tipãriºi a o trimite la toþi episcopii din lume. Era scrisã o emo-þionantã rugãciune prin care Dumnezeu, prin mijlocireaMariei ºi a sfântului Mihail, era implorat sã-l arunce dinnou în iad pe Satana. Rugãciune spusã pânã la conciliude toþi preoþii, în genunchi, la picioarele altarului, lasfârºitul fiecãrei Liturghii. Rugãciune pe care Leon alXIII-lea o spunea des în cursul zilei, iar când o recita înpublic, glasul îi tremura. Spre regretul multora, rugã-ciunea a dispãrut la ultima reformã liturgicã, tocmai cândera mai mare nevoie de ea. Scrisori venite din mai multepãrþi ale lumii cer Sfântului Scaun reintroducerea ei lasfânta Liturghie.

MISTERELE DE DURERE272

Page 273: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Sã ne întoarcem în Grãdina Mãslinilor. Aliat cu pute-rile întunericului, îl gãsim pe Iuda, apostolul decãzut.„Intrase Satana în el” – spune evanghelistul. Practic,acum el este un simplu instrument. Executã orbeºte niºteordine. Cum a ajuns sã fie dominat de Satana tocmai unapostol? Simplu. Pãcatul e o spãrturã în sufletul omului,prin care iese Dumnezeu ºi intrã Duhul Întunericului.Pãcatul repetat, refuzul continuu la chemãrile harului,duce la sufocarea glasului lui Dumnezeu, la indiferenþãreligioasã, la pierderea credinþei, la duºmãnie împotrivalui Dumnezeu ºi a adevãrurilor de credinþã, ºi astfel, pro-cesul de satanizare este încheiat. Dacã aþi urmãrit emi-siunile TV despre închisorile comuniste, aþi remarcat cesubliniazã toþi supravieþuitorii: închisorile erau infernul,iar bestiile care i-au torturat erau fiinþe dezumanizateºi satanizate.

Într-o frumoasã predicã, episcopul Bossuet, spune cu-vintele urmãtoare:

Dupã cum un abur otrãvitor pluteºte în vãzduh, impercep-tibil simþurilor noastre, ºi îºi strecoarã otrava în inimilenoastre, la fel, Duhul cel Rãu, printr-o subtilã ºi neobser-vatã contaminare, corupe puritatea inimilor noastre. Nune dãm seama cã acþioneazã în noi, pentru cã el urmeazãcurentul înclinaþiilor noastre. Ne împinge ºi ne prãbuºeºteîn direcþia spre care suntem înclinaþi noi înºine.

Ca ºi în cazul lui Iuda, Satana se strecoarã ºi lucreazãmai presus de toate în sufletul în care gãseºte nesinceri-tatea, ipocrizia, falsitatea, echivocul; unde gândurile, vor-bele, sentimentele, comportãrile sunt încâlcite, astfel încâtnu le mai dã nimeni de capãt, la cei care cultivã o ase-menea stare de confuzie, de încâlcealã, considerând cã esemn de isteþime, de diplomaþie necesarã ca sã te des-curci în viaþã ºi sã-þi realizezi planurile ºi ambiþiile.

CEASUL ÎNTUNERICULUI 273

Page 274: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Interesant de observat cã prezenþa Diavolului se poateremarca ºi în forme vizibile încâlcite, înnodate, întorto-cheate. În Eden, Satana s-a prezentat în chip de ºarpe,cel mai ºiret dintre toate animalele – noteazã Geneza, –animal întortocheat, capabil sã-ºi încolãceascã tot trupul,astfel încât nu-þi mai dai seama unde este capul ºi undeeste coada. Diplomaþii ºi politicienii ar putea sã ºi-l ia casimbol.

Celor doi copii posedaþi de la Illfurt, – cazul a avut marerãsunet în toatã lumea – Satana le-a împletit picioareleca douã nuiele, astfel încât nimeni nu putea sã le maidesfacã. În locurile infestate de Diavol, plantele, arboriise rãsucesc, se înnoadã de la sine. La animalele infestatede Diavol, coama, coada se înnoadã, se împletesc de lasine ca niºte ghirlande. La persoanele infestate de Diavolse gãsesc adesea în pernã, în saltea, ghemotoace, nodurifãcute de la sine. Am vizitat odatã un cunoscut exorcistdin Italia, un capucin bãtrân. Mi-a arãtat o colecþie în-treagã de lucruri folosite pentru vrãjitorii, prin invocareaSatanei; în general, bucãþi de stofã încolãcite, frânghiiînnodate. Asemenea situaþii încolãcite, înnodate, întorto-cheate pot fi ºi în sufletul ºi viaþa omului. Nu vom puteamedita niciodatã îndeajuns asupra cuvintelor lui Isus:„Deci cuvântul vostru sã fie: da, da; nu, nu. Ceea ce esteîn plus este de la Cel Rãu” (Mt 5,37).

Când Diavolul este stãpân într-un suflet, primul efecteste orbirea minþii. Ca în cazul lui Iuda. Acesta îl vãzusepe Isus fãcând atâtea minuni, înviind morþi. Acum oareIsus nu s-ar fi putut elibera din mâinile celor cãrora îlvindea? Satana îi luase lui Iuda minþile. Nu-i foloseaula nimic lui Iuda cei trei ani de teologie fãcuþi la ºcoalalui Isus. Acelaºi lucru i se poate întâmpla oricui, cu toatãºtiinþa ºi toatã teologia ºi toate doctoratele de pe lume.Unul dintre cei mai renumiþi demonologi actuali, Corrado

MISTERELE DE DURERE274

Page 275: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Balducci, într-o carte intitulatã Diavolul existã ºi poatefi recunoscut, aratã ridicolul ºi absurditatea unor teologicatolici, de mare renume, în general, profesori pe la uni-versitãþile din Germania, care scriu împotriva existenþeiDiavolului, deºi din Sfânta Scripturã este mult mai uºorsã demonstrezi existenþa Duhului Necurat decât exis-tenþa Duhului Sfânt; ºi tocmai în timpurile noastre,când prezenþa Diavolului în lume este atât de evidentã,prin rãspândirea sectelor satanice. Numai la Torino sunt40 000 de închinãtori la Satana. În 1971, cultele sataniceaveau în lume 2345 de publicaþii. Câte vor fi având as-tãzi, dupã câteva decenii? Chiar ºi existenþa unor ase-menea teologi, primii în istoria de 2000 de ani ai Bisericii,care neagã existenþa Diavolului, este un argument înplus pentru existenþa lui. Paul al VI-lea, gândindu-se laei, spunea îndurerat: „S-a produs o spãrturã ºi fumulSatanei a pãtruns în templul lui Dumnezeu”, în Bisericã.

În sfârºit, ca ºi în cazul lui Iuda, unde domneºte Satana,acolo intrã dezgustul ºi dispreþul faþã de viaþã, disperareaºi sinuciderea. Legalizarea în lume a avortului, milioa-nele ºi milioanele de copii nevinovaþi uciºi în fiecare anînainte de a se naºte, sinuciderile (statisticile ONU neinformeazã cã în fiecare zi se petrec în lume 1000 de sinu-cideri ºi 10000 de tentative de sinucidere), eutanasia, carea început sã fie legalizatã, ne aratã gradul de satanizarea unei lumi care s-a îndepãrtat de Dumnezeu.

În Scrisoarea cãtre Romani (13,12) sfântul Pavel ne faceacest îndemn: „Sã ne dezbrãcãm de faptele întunericuluiºi sã ne îmbrãcãm cu armele luminii”. Practicarea virtu-þilor, rugãciunea intensã, postul, spovada fãcutã cu since-ritate ºi umilinþã, Împãrtãºania, semnul sfintei cruci, ev-lavia cãtre sfânta Fecioarã, iatã armele luminii, pe caretrebuie sã le folosim în lupta cu puterea întunericului.

CEASUL ÎNTUNERICULUI 275

Page 276: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

AL II-LEA MISTER

BBIICCIIUUIIRREEAA LLUUII IISSUUSS

AAnnaa ººii CCaaiiaaffaa((II))

Scena biciuirii se situeazã la sfârºitul procesului þinutîn faþa lui Pilat. Dar în timpul nopþii, înaintea acestuiproces, s-a mai þinut unul; a fost aºa-numitul proces reli-gios, þinut în faþa Sinedriului. Scrie evanghelistul Ioan:

Atunci, cohorta, comandantul ºi servitorii iudeilor, l-au luatpe Isus ºi l-au legat. L-au dus mai întâi la Anna, cãci era socrullui Caiafa, care era marele preot al acelui an... Atunci Annal-a trimis legat la Caiafa, marele preot (In 18,12-13.24).

În noaptea aceea, marele sfat al þãrii, Sinedriul, nudormea. Ne informeazã evanghelistul Marcu: „L-au duspe Isus în faþa marelui preot ºi s-au adunat toþi arhiereii,bãtrânii ºi cãrturarii” (Mc 14,53).

Dar sã vedem ce era acest Sinedriu care ºi-a dobândittrista faimã de a-l fi judecat ºi condamnat la moarte penedrept pe Fiul lui Dumnezeu. Era parlamentul ºi tribu-nalul suprem al poporului lui Dumnezeu, format dinpreoþi, cãrturari, bãtrâni ºi rabini. Dupã informaþiile Tal-mudului, confirmate de Evanghelii, cu mici excepþii, erao adunãturã de nemernici, de parveniþi, de ambiþioºi, deimpostori dornici sã câºtige pe seama lucrurilor sfinte,de simbriaºi ai puterii politice, care-ºi cumpãraserã func-þiile de la funcþionarii corupþi ai puterii romane. De aceea,nu era un Sinedriu legitim. Ultimii membri ai Sinedriuluilegitim fuseserã tãiaþi de Irod cu 35 de ani înainte de

Page 277: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

naºterea lui Isus. Fãcea parte, deci, din aceastã nomencla-turã religioasã, mai întâi, preoþimea. O preoþime atât dedecãzutã încât Talmudul spune cã i se potriveau perfectcuvintele din Cartea Proverbelor (10,27): „Anii celor nele-giuiþi se scurteazã”. ªi tot Talmudul spune cã, într-o zi,la templu s-a auzit un glas venit din Sfânta Sfintelor: „Ieºiþi de aici, voi, fii ai lui Eli, care spurcaþi casa Dom-nului”. Despre Anna ºi Caiafa, Talmudul noteazã: „Eisunt mari preoþi, fiii lor sunt vistiernici, ginerii lor suntsupraveghetorii templului, iar slugile lor bat poporul cubastoanele”. Cum preoþia se cumpãra pe bani, nici unuldintre marii preoþi nu rãmânea în funcþie mai mult de unan. Fãcea parte din Sinedriu ºi Anna, fost mare preot pevremea copilãriei lui Isus. Isus trebuie sã-l fi vãzut cu aniîn urmã, când vizitase templul la vârsta de 12 ani. Acumera bãtrân. Anna, tradus, înseamnã „cel îndurãtor”.Nu-ºi merita numele. Cei cinci fii ai lui vor deveni ºi eimai târziu mari preoþi, ierarhi corupþi din tatã în fiu. ScrieTalmudul: „Va fi vai de casa lui Anna, va fi vai de bleste-mele lor, va fi vai de muºcãturile lor ca de ºarpe”.

Preºedintele Sinedriului era Caiafa, marele preot înfuncþiune. Caiafa, tradus, înseamnã „asupritorul”. Acestaîºi merita numele. κi cumpãrase ºi el funcþia. La puþintimp dupã moartea Mântuitorului, avea sã fie îndepãrtatºi ucis.

Talmudul ne dã ºi numele celorlalþi. Mai era acolo, depildã, Ismael Ben Phabi, omul cel mai elegant al vremii.O singurã hainã a lui costa o micã avere. Mai era acoloIsahar din Refar Barkai, ajuns ºi el mai târziu mare preot,dar care nu voia sã aducã jertfe decât purtând mãnuºi demãtase, ca sã nu-ºi întineze mâinile. Aceste mâini deli-cate îi vor fi tãiate în mod barbar mai târziu de regeleAgripa. Acesta era înaltul tribunal religios, care, în numelelui Dumnezeu, l-a judecat ºi l-a condamnat la moarte pe

ANA ªI CAIAFA (I) 277

Page 278: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Fiul lui Dumnezeu. Dar iatã infinita fineþe a inimii luiIsus: trece cu vederea murdãria care acoperea aceastãpreoþime ºi îi vede în ea pe reprezentanþii lui Dumnezeupe pãmânt. Pe leprosul vindecat îl obligã sã meargã latemplu ºi sã ducã preotului darul sãu, dupã care acestarâvnea atât de mult.

Membrii acestei supreme instituþii – elita religioasã ºiintelectualã – au dat dovadã de o perfidie ºi o cruzime deneimaginat în procesul înscenat lui Isus; un simulacrude proces, cum numai comuniºtii au mai fost în stare sãfacã. Totul a fost pregãtit cu sânge rece ºi în mod diabolicpânã în cele mai mici detalii: martori falºi, dezinformare,calomnii, schimbarea capului de acuzare: acuzat cã s-afãcut Fiul lui Dumnezeu la procesul lor, acuzat cã s-a fãcutpe sine rege în faþa lui Pilat. Dau mâna cu duºmanul lorde moarte, ocupantul lor roman, numai sã-ºi vadã îm-plinit planul criminal. KGB-ul n-ar fi procedat mai bine.

Desigur cã duºmanii puteau sã-l lichideze pe Isus multmai simplu: sã plãteascã un sicar care sã-i împlânte pum-nalul în spate, sã punã la cale un accident mortal, sã-lajute sã se sinucidã. Dar asasinarea lui nu-i mulþumea.Voiau sã-l punã la stâlpul infamiei, sã-l compromitã defi-nitiv în faþa poporului. Sfântul Pavel le scrie galatenilor:„Cristos ne-a rãscumpãrat din blestemul Legii, fãcându-sepentru noi blestem, cãci este scris: Blestemat oricine esteatârnat pe lemn...” (Gal 3,13). Textul la care se referãapostolul Pavel e cel din Dt 21,21-23: „Dacã va fi omorâtun om care a sãvârºit o nelegiuire vrednicã de pedeapsacu moartea ºi l-ai spânzurat de un lemn, trupul lui mortsã nu stea noaptea pe lemn, ci sã-l îngropi în aceeaºi zi,cãci cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu,ºi sã nu spurci þara pe care þi-o dã de moºtenire Domnul,Dumnezeul tãu”. Iatã unde þinteau înalþii dregãtori ai

MISTERELE DE DURERE278

Page 279: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

intereselor lui Dumnezeu din Sinedriu. Moartea lui Isusnu le era de ajuns. Trebuia spânzurat de un lemn. Voiausã proclame în faþa cerului ºi a pãmântului cã acest omeste infam, cã este exclus pentru totdeauna din sânulpoporului lui Dumnezeu, condamnat ºi blestemat pentrutotdeauna de însuºi Dumnezeu. Dacã Dumnezeu îngã-duie sã fie spânzurat de lemn, înseamnã cã Isus este duº-manul lui Dumnezeu ºi este lovit de blestem. Ceea ce facemoartea infamantã nu este moartea în sine, ci felul cumcineva este executat; una este sã fii condamnat la moarteprin împuºcare, cu totul altceva prin spânzurare. Moarteanobililor englezi nu era infamantã, pentru cã nobilii erauspânzuraþi cu o frânghie de mãtase, nu cu una obiºnuitã,ca ceilalþi muritori.

Ne întrebãm: ce i-a împins pe aceºti oameni la o atareorbire ºi la o atare crimã? Rãspunsul este simplu: invidia.Pilat, care încearcã sã-l salveze pe Isus, laº era, dar prostnu. Noteazã evanghelistul Marcu: Pilat „ºtia cã din invidieîl dãduserã arhiereii pe mâna lui” (Mc 15,10). Da, ºarpeleinvidiei le-a muºcat inima tuturor. Isus, cu minunile sale,cu învãþãtura sa înaltã ºi frumoasã, cu felul lui de a fi ºide a vorbi, câºtiga popularitate, fascina mulþimile, iar ei,înalþii demnitari, reprezentaþii lui Dumnezeu pe pãmânt,erau puºi în umbrã, neluaþi în seamã! Fariseii, la rândullor, se simþeau ameninþaþi în prestigiul lor. κi pierdeauclientela, ascultãtorii.

ªi cine era cel care le-o lua înainte? Un laic, un dulghercare nu urmase nici una dintre ºcolile rabinilor. Situaþiadevenise intolerabilã. Noteazã evanghelistul Ioan:

Aºadar, arhiereii ºi fariseii au convocat Sinedriul ºi au spus:„Ce sã facem, pentru cã acest om face multe semne? Dacã-llãsãm aºa, toþi vor crede în el; vor veni romanii ºi vor dis-truge ºi sanctuarul nostru ºi naþiunea”. Unul dintre ei,

ANA ªI CAIAFA (I) 279

Page 280: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Caiafa, care era marele preot în anul acela, le-a zis: „Voinu ºtiþi nimic, nici nu înþelegeþi cã este mai bine pentruvoi sã moarã un singur om pentru popor ºi sã nu piarã în-treaga naþiune” (In 11,47-50).

Invidia ºi ipocrizia merg mânã în mânã. Crima esteacoperitã cu masca patriotismului ºi a dragostei de neam.„Atunci, – scrie sfântul Matei – s-au adunat arhiereii ºibãtrânii poporului la curtea marelui preot care se numeaCaiafa ºi s-au sfãtuit ca sã-l prindã pe Isus prin viclenieºi sã-l ucidã” (Mt 26,3- 4).

Lumea e plinã în continuare de invidie ºi de invidioºi.E un viciu care a fãcut ºi face cele mai mari ravagii. Darcele mai mari ravagii le face când acest viciu stãpâneºteinimile celor care reprezintã interesele lui Dumnezeupe pãmânt. Un scriitor îºi punea aceastã întrebare pri-vind lumea de pe stradã: „Ce s-ar întâmpla, cum ar arãtalumea dacã la toþi cei loviþi de boala invidiei le-ar creºtedintr-o datã coarne?” A închis ochii ºi a gãsit rãspunsul:a vãzut lumea ca o grãmadã de melci cu coarnele ridicate.

A te întrista de binele ºi de succesele altora, a te bucurade rãul ºi de insuccesele altora: aceasta este invidia. Invi-diosul este cel mai nefericit om de pe lume, cãci suferã ºide nefericirea sa, ºi de fericirea altuia. Este propriul sãucãlãu. Bion, cunoscutul personaj din antichitate, întâl-nind într-o zi un invidios trist, îi spune: „Nu ºtiu ce ai,dar una din douã sigur þi s-a întâmplat: ori þi s-a întâm-plat þie un rãu, ori i s-a întâmplat altuia un bine”.

Anticii reprezentau invidia sub chipul unei femei slabe,hrãnindu-se cu ºerpi ºi locuind într-o peºterã întune-coasã. Invidia este mama tuturor crimelor. Iatã cum îidescrie sfântul Augustin efectele: „Ea este aceea care l-aazvârlit din cer pe înger, l-a izgonit pe om din paradis,l-a asasinat pe Abel, i-a înarmat pe fraþi împotriva lui

MISTERELE DE DURERE280

Page 281: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Iosif, l-a trimis pe Daniel în groapa cu lei, l-a pus pe crucepe Capul nostru (pe Cristos), l-a spânzurat pe Iuda. Fraþiimei, predicaþi de pe acoperiºuri cã invidia este acea fiarãextrem de crudã – fera pessima – care ucide credinþa, dis-truge armonia, nimiceºte dreptatea ºi genereazã toaterelele”.

ANA ªI CAIAFA (I) 281

Page 282: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

AAnnaa ººii CCaaiiaaffaa((IIII))

Ne oprim ºi în aceastã meditaþie asupra celui maiodios ºi mai nedrept proces din istoria omenirii: pro-cesul intentat împotriva Fiului lui Dumnezeu, în careverdictul, sentinþa cu moartea, era dat înainte de a începeprocesul.

Anna l-a trimis pe Isus legat la Caiafa. De ce l-a trimisla Caiafa? Nu îl interesa cazul? Ba da. Era altceva la mij-loc. Învãþaþii ne spun cã existau pe vremea aceea douãSinedrii, sau, mai exact, un Sinedriu, sã-i spunem un par-lament, cu douã camere sau cu douã curþi de judecatã.Prima, dominatã de farisei ºi avându-l ca preºedinte peAnna, se ocupa cu procesele religioase. Cealaltã, avându-lca preºedinte pe Caiafa, judeca procesele de drept comun,civile ºi politice. Cum autoritatea romanã nu þinea contdecât de decizia marelui preot în funcþie, aici, la Caiafa,trebuia datã sentinþa.

Sã ne imaginãm sala de judecatã. Judecãtorii stau toþiaºezaþi jos, pe pernã, în semicerc, descãlþaþi, cu picioa-rele încruciºate, dupã obiceiul oriental. Acuzatul legat,în picioare, în faþa lor. Marele preot îl întreabã pe Isusdespre ucenicii ºi despre învãþãtura lui. Despre ucenicirefuzã sã rãspundã. Cum sã-i denunþe, sã le dea cãlãilornumele ucenicilor sãi? Cât despre învãþãtura sa, nu aveanici un secret. Libertatea de expresie era garantatã înIsrael: „Eu am vorbit lumii pe faþã... De ce mã întrebi pemine? Întreabã-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit: iatã,ei ºtiu ce am spus” (In 18,20-21). În acel moment, unuldintre oamenii din din gardã îi dã o palmã, zicându-i: „Aºa

Page 283: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

rãspunzi tu marelui preot?” Nu primise ordin sã dea aceapalmã. Era o slugã josnicã, ce fãcea exces de zel spre acreºte în ochii stãpânului sãu. Aceastã rasã de slugarnicizeloºi, care-l lovesc pe cel legat, pe cel lipsit de apãrare,spre a se pune bine pe lângã stãpânii lor, au existat întot-deauna sub toate regimurile, în toate ierarhiile, în toateorganizaþiile omeneºti, în toate þãrile. Isus îl priveºte ho-tãrât, în faþã, pe mizerabil ºi îl întreabã: „Dacã am vorbitrãu, aratã-mi ce este rãu, dar dacã am vorbit bine, de cemã loveºti?” (In 18,23).

Isus nu e un anarhist. Nu contestã competenþa tribu-nalului ce-l judecã, deºi era format din oameni nemernici.Dar are dreptul de a cere explicaþii când este lovit. Dreptulla cuvânt, la replicã, dreptul de a cere justificãri, când þise face o nedreptate, este înscris în natura omului ºi esteconsfinþit de Cristos.

Marele preot nu intervine când Isus e pãlmuit. Aprobã.Urmeazã audierea martorilor. Aceºtia se încurcã în pro-priile lor minciuni. Marele preot se ridicã în picioare.Este un moment solemn: „«Te conjur pe Dumnezeul celviu sã ne spui dacã tu eºti Cristos, Fiul lui Dumnezeu».Isus i-a rãspuns: «Tu ai zis. Ba, vã spun: de acum îl veþivedea pe Fiul Omului ºezând la dreapta puterii lui Dum-nezeu ºi venind pe norii cerului»” (Mt 26,63b-64). Tu-turor le-a venit în minte textul profetului Daniel: „Amprivit în timpul vedeniilor mele de noapte ºi iatã cã penorii cerului a venit unul ca un fiu al omului...” (Dan 7,13).Rãspunsul vine ca o bombã. Marele preot îºi sfâºie hai-nele. Gestul fãcea parte din procedurã. Trebuia sã-ºisfâºie hainele ori de câte ori auzea cã cineva huleºte nu-mele lui Dumnezeu: „«A rostit o blasfemie»... «Este vred-nic de moarte!»” (Mt 26,65b.66b). Articolul de lege pe bazacãruia s-a dat sentinþa de condamnare la moarte era celdin Lev 24,14-16:

ANA ªI CAIAFA (II) 283

Page 284: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Scoate-l din tabãrã pe cel care a hulit. Toþi cei care l-au auzitsã-ºi punã mâinile pe capul lui ºi toatã adunarea sã-l ucidãcu pietre. Sã le vorbeºti copiilor lui Israel ºi sã le spui: ori-cine îl va huli pe Dumnezeul lui îºi va lua pedeapsa pentrupãcatul lui. Cine va huli numele Domnului va fi pedepsit cumoartea. Toatã adunarea sã-l ucidã cu pietre. Fie strãin, fiebãºtinaº, sã moarã pentru cã a hulit numele lui Dumnezeu.

Isus, o datã condamnat la moarte, este luat în primirede slugile marelui preot: „Unii – scrie sfântul Marcu –au început sã-l scuipe ºi, acoperindu-i faþa, îl loveau spu-nându-i: «Profeþeºte!» Iar servitorii îi dãdeau palme” (Mc14,63). Nu puteau slugile sã-i facã stãpânului lor o bu-curie mai mare decât aceasta! Aºa s-a terminat primulproces al lui Isus, procesul religios. Regulamentul defuncþionare al acestui tribunal era admirabil. Conformacestui regulament, Sinedriul exista pentru a salva vieþiomeneºti, nu pentru a ucide. Acuzatul trebuia privit canevinovat pânã în clipa în care se dãdea sentinþa. Cândera adus înaintea Sinedriului, era de datoria preºedin-telui sã le atragã martorilor atenþia, de la bun început,cã viaþa omeneascã este un lucru nespus de valoros, astfelîncât aceºtia sã nu uite nimic din cele ce ar fi putut fi înfavoarea acuzatului. În acest scop, era numit un Baal-Rib,adicã un avocat, care trebuia sã se strãduiascã sã facã totce era cu putinþã pentru achitarea învinuitului. Trebuiasã se acorde toatã libertatea pentru aducerea dovezilorce ar fi putut veni în sprijinul învinuitului. Sentinþa deachitare putea fi datã imediat, cea de condamnare, dupão zi de deliberãri. Cercetarea unui acuzat nu era permisãîn cursul nopþii. Judecãtorii ce urmau sã rosteascã sen-tinþa de condamnare la moarte erau obligaþi sã posteascão zi înainte. La procesul lui Isus, de nimic din toate acesteanu s-a þinut cont. O datã terminatã judecata, Isus mergesã-ºi petreacã restul nopþii în celula condamnaþilor la

MISTERELE DE DURERE284

Page 285: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

moarte, în timp ce Caiafa se întoarce bucuros ºi mul-þumit la casa lui, ca sã se culce. Cugetul îi este liniºtit. Fãcuse un lucru plãcut lui Dumnezeu. Doarme acum som-nul celor nevinovaþi, dupã o muncã atât de obositoare,care durase pânã dupã miezul nopþii. Nu va avea nici oumbrã de remuºcare pânã la sfârºitul vieþii pentru faptulcã l-a condamnat la moarte pe Fiul lui Dumnezeu. Cu sigu-ranþã cã, dacã vreun reporter ar putea pãtrunde la loculunde se aflã acum sufletul lui ºi i-ar lua un interviu, Ca-iafa ne-ar spune cât a suferit ºi cât s-a sacrificat el pentrucauza lui Dumnezeu ºi pentru cinstea numelui sãu! Cumºi-a sacrificat el nopþile ca sã-i punã la punct pe cei ce hu-leau numele Domnului! Nu s-a cãit. El e cel ce a rãspânditmai târziu în popor minciuna cu furtul cadavrului lui Isusdin mormânt, dupã înviere, cumpãrându-i pe soldaþi;el i-a prigonit ºi pe ucenicii lui Isus, el l-a condamnat lamoarte ºi pe ªtefan, pânã ce, în sfârºit, moare ºi el ucis.

Sã ne oprim în continuare din nou câteva minute lapãcatul care a dus la asasinarea Fiului lui Dumnezeu:invidia. Sfinþii pãrinþi trateazã pe larg despre acest viciu.Sfântul Augustin, de pildã, în cunoscuta sa carte, Decivitate Dei, împarte întreaga omenire în douã tabereopuse sau douã cetãþi, cum le numeºte el, douã societãþi:una formatã din cei care trãiesc dupã trup, cealaltã dincei care trãiesc dupã Dumnezeu; aceasta din urmã estecetatea lui Dumnezeu. Aceasta este destinatã sã dom-neascã în veci cu Dumnezeu, cealaltã, sã sufere chinulcel veºnic împreunã cu Diavolul. Întemeietorul cetãþii luiDumnezeu este Abel, numit „cel strãin pe pãmânt”. Înte-meietorul cetãþii oamenilor este Cain, invidiosul. Spunesfântul Augustin:

Cain – stã scris în Biblie – a întemeiat o cetate. Abel, înschimb, nu a întemeiat nici una, cãci cetatea celor sfinþi

ANA ªI CAIAFA (II) 285

Page 286: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

este în ceruri. Întemeietorul cetãþii pãmânteºti a fost unfratricid care, împins de invidie, l-a ucis pe propriul frate,cetãþean al cetãþii veºnice ºi strãin pe acest pãmânt.

La originea tuturor pãcatelor ce bântuie în cetatea oa-menilor – sfântul Augustin aminteºte pentru exemplifi-care 43 dintre ele – e invidia lui Cain, pãrintele invidioºilor.

Dar poate cã, dintre sfinþii pãrinþi, nici unul nu a des-cris mai realist acest viciu dezgustãtor ca sfântul IoanGurã de Aur:

Invidioºii – spune el – sunt mai rãi decât leii, ei sunt asemã-nãtori diavolilor ºi aproape mai rãi decât aceºtia. Leii neatacã fiindcã sunt împinºi de foame sau pentru cã sunt pro-vocaþi ºi iritaþi. Dar invidioºilor faceþi-le bine ºi ei vã vorface rãu, atrãgeþi-i prin fapte bune ºi vã vor prigoni. Chiardiavolii, deºi ne fac un rãzboi înverºunat, nu se rãzboiescîntre dânºii. Astfel, Isus Cristos a închis gura evreilor invi-dioºi când aceºtia l-au acuzat cã scoate diavolii în numelelui Beelzebul, cãpetenia diavolilor. „Dacã Satana – le spu-nea – îl alungã pe Satana, se dezbinã în el însuºi; aºadar,cum va dãinui împãrãþia lui?” Dar invidioºii nu-i respectãpe semenii lor invidioºi; invidioºii se urãsc ºi se sfâºie întreei. Acest viciu – adaugã sfântul Ioan Gurã de Aur – nu areiertare, nici scuzã. Desfrânatul ar putea sã aducã dreptscuzã puterea patimii, hoþul sãrãcia, criminalul mânia. Darinvidiosul, mã rog, ce scuzã ar putea aduce? E un viciu mairãu decât desfrâul, cãci desfrâul loveºte numai în cel careîl sãvârºeºte, pe când invidia face ravagii în toatã Bisericaºi în toatã lumea. Prin invidie, Diavolul a ucis neamul ome-nesc în Adam.Dupã cum dragostea îi þine legaþi între ei pe fiii ce-

tãþii lui Dumnezeu, invidia îi þine legaþi între ei pe fiiicetãþii lui Cain. Pictorul Hieronymus Bosch prezintãacest viciu ca pe un lanþ al nefericirii. El picteazã o por-þiune de stradã unde vede un þãran în timp ce priveºtecu invidie la soþia unui negustor, negustorul se uitã urât

MISTERELE DE DURERE286

Page 287: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

la un nobil care are un ºoim frumos pe umãr, acesta, larândul sãu, se uitã urât la negustor, gândindu-se cât estede bogat. Mai departe, negustorul þine în mânã un os lacare un câine priveºte cu poftã, iar la acest câine priveºtecu duºmãnie un alt câine invidios cã celãlalt are mai multeºanse de a cãpãta osul. Invidia este în stare sã þinã unpopor în înapoiere ºi sãrãcie. ªtiþi povestea cu þãranulcãruia i-a murit capra. Nu se ruga lui Dumnezeu sã-i înviecapra, ci sã moarã ºi capra vecinului. De pe steagul Româ-niei, de când a dispãrut stema, altã emblemã nu s-a maigãsit. Recent, cineva propunea sã se punã ca emblemã pesteagul românesc douã capre moarte.

Dar, mai ales, invidia a fãcut ºi face ravagii incalcula-bile în Bisericã. La originea tuturor rupturilor, a schis-melor în Bisericã, a dezbinãrilor, a rivalitãþilor, a sfâºie-rilor între cei pentru unitatea cãrora Cristos s-a rugatla Cina cea de tainã, este întotdeauna pãcatul lui Cain,primul ucigaº de frate: invidia. Invidia este prima patimãcare apare la un copil. Copilul se uitã plin de urã la frã-þiorul sau surioara care a venit pe lume, deoarece nu maieste singurul care sã se bucure de dragostea ºi atenþiapãrinþilor. O patimã care începe cu lucruri mici, de pildã,sã te întristezi de o notã bunã sau sã te bucuri de o notãproastã pe care a primit-o unul sau altul, dar care, neînã-buºitã la timp, te poate duce pânã la crimã ºi la vânzareade frate. Este viciul sufletelor sterile, care, neputând rea-liza ceva în viaþã, cautã sã distrugã ce fac alþii. Semnulomului meschin este invidia; semnul omului nobil, dis-tins, este lipsa invidiei. Dupã acest criteriu sã vã analizaþiºi sã vã clasificaþi. Iar împotriva acestui viciu singurulremediu este cel recomandat de sfântul Pavel: „Bucu-raþi-vã cu cei care se bucurã ºi, plângeþi cu cei ce plâng”(Rom 12,15).

ANA ªI CAIAFA (II) 287

Page 288: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

PPiillaatt((II))

„Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu.Era dimineaþã. Dar ei nu au intrat în pretoriu ca sã nuse spurce ºi sã poatã mânca paºtele” (In 18,28).

Aºadar, noaptea aceea a fost scurtã pentru duºmaniilui Isus. Nu-i prindea somnul. Voiau sã-l vadã cât mairepede mort. Nu se luminase încã de ziuã când l-au aduslegat la pretoriul lui Pilat. Ei n-au intrat în pretoriu, cãcis-ar fi spurcat intrând în casa unui pãgân. Sângele unuiom nevinovat pe care îl vãrsau nu-i spurca. Pe drum auschimbat capul de acuzare pentru care-l condamnaserãla moarte la procesul din Sinedriu. Cu ce sã-l acuze? Cufaptul cã Isus se numise Fiul Omului care va veni pe noriicerului? Acest lucru nu-i spunea nimic lui Pilat. El nucitise Cartea lui Daniel ºi nu-l interesa. Sau pentru cãs-a fãcut pe sine, om fiind, Fiu al lui Dumnezeu? Acestan-ar fi fost un motiv de condamnare la moarte. Mitologiapãgânã era plinã cu fii ai lui Dumnezeu, ca rezultat alaventurilor pe care zeii le aveau cu pãmântencele. Împã-raþii de la Roma erau ºi ei dumnezei, ºi acest lucru nuderanja pe nimeni. Drept pentru care au inventat o acuzãde ordin politic, ce nu putea da greº.

Pilat, indispus cã este trezit din somn cu noaptea încap, iese afarã la ei ºi îi întreabã: „Ce acuzaþie aduceþiîmpotriva acestui om?” Rãspunsul: „Dacã nu ar fi fostacesta un rãufãcãtor, nu l-am fi dat pe mâna ta. L-amgãsit aþâþând poporul la rãscoalã, oprind lumea sã plã-teascã bir împãratului, se dã pe sine drept Cristos (adicãsalvator) ºi rege”.

Page 289: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Satanicã perfidie! Îl învinuiau tocmai de contrariu.Ei îl urau pe Isus tocmai pentru faptul cã, cu autoritateape care o avea asupra poporului ºi cu puterea de a faceminuni, nu preia comanda ºi nu organizeazã insurecþiaîmpotriva romanilor. Adevãratul aþâþãtor la revoltã eraBaraba. Dar pe acesta ei îl considerã drept un erou; îliubesc, îi cer eliberarea.

Teribilã lecþie! Limitele extreme ale pervertirii umanele atinge tocmai cel care primeºte un har sau o misiunedeosebitã de la Dumnezeu. Un creºtin sau un popor creº-tin decãzut se perverteºte mai rãu decât un pãgân sauun popor pãgân. Un slujitor al lui Dumnezeu decãzut seperverteºte mai rãu decât un simplu creºtin. Corruptiooptimi, pessima – spuneau anticii. Exact ce spune Mântui-torul în Evanghelia dupã sfântului Matei:

...Când duhul necurat iese dintr-un om, umblã prin locurifãrã apã cãutând odihnã, dar nu o gãseºte. Atunci îºi spune:„Mã voi întoarce la casa mea din care am ieºit”. Venind, ogãseºte nelocuitã, mãturatã ºi pusã în ordine. Atunci mergeºi aduce cu el alte ºapte duhuri mai rele decât el ºi, intrând,locuiesc acolo; iar starea de pe urmã a omului aceluia de-vine mai rea decât cea dintâi... (Mt 12,43-45).

Sau ce spune sfântul Petru în a doua sa scrisoare:Într-adevãr, dacã, dupã ce au fugit de întinãrile lumii princunoaºterea Domnului ºi a Mântuitorului Isus Cristos, suntdin nou înlãnþuiþi ºi învinºi de acestea, starea de pe urmãdevine pentru ei mai rea decât cea dintâi. Cãci ar fi fost maibine pentru ei sã nu fi cunoscut calea dreptãþii, decât, dupãce au cunoscut-o, sã se întoarcã de la porunca sfântã carele fusese încredinþatã. Cu ei s-a întâmplat ca în proverbuladevãrat: Câinele s-a întors la ceea ce a vomat, iar scroafaspãlatã s-a întors sã se tãvãleascã în mocirlã” (2Pt 2,20- 22).

Pilat îl întreabã pe Isus: „Aºadar, tu eºti rege?” Isus îirãspunde: „Da, sunt rege”. În acel moment, Pilat îºi dã

PILAT (I) 289

Page 290: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

seama cã Isus nu este vinovat. Este un caz de care nu seocupã judecãtorul, ci psihiatrul – îºi spune el: un nebun,un exaltat, un paranoic, unul dintre acei bolnavi inofen-sivi pe care-i întâlneºti prin curtea Spitalului nr.7, carevin ºi-þi spun cu toatã convingerea, unul cã este mare-ºalul Tito, altul cã este ministrul Titulescu, altul cã esteîmpãratul Etiopiei º.a.m.d. De aceea, Pilat îi ºi pune peumeri lui Isus mantia roºie pe care o purtau nebunii curþiisau bufonii, când voiau sã o facã pe regele.

Pilat e hotãrât sã-l salveze pe Isus. De aici încercãrile,tergiversãrile, nenumãratele ieºiri la cei de afarã ºi discu-þiile cu ei. Le explicã: „Eu nu gãsesc nici o vinã în omulacesta; dar ce rãu a fãcut?” Însã gloata, adunatã întretimp, strigã tot mai tare, asmuþitã de arhierei ºi bãtrâni:„Rãstigneºte-l, rãstigneºte-l! Nu avem alt rege decât pecel de la Roma!” Ce grozãvie! În sinagogile ºi în rugãciu-nile lor spuneau: Avinu Malkenu (Tatãl nostru ºi Regelenostru). „Noi nu avem alt rege decât pe tine”. ªi în faþalui Pilat: „Nu avem alt rege decât pe Cezar”.

Pilat cautã un subterfugiu: „Voi pune sã fie bãtut cubice ºi apoi îi voi da drumul”.

Ne putem imagina dialogul mut dintre Isus ºi Pilat înacest moment:

– „Pilat, ai repetat de atâtea ori cã nu sunt vinovat:de ce sã fiu biciuit? Sau, dacã sunt vinovat, de ce nu mãcondamni la moarte?”

– „Ba eºti vinovat”.– „Cu ce sunt vinovat?”– „Eºti vinovat cã nu eºti vinovat. Nu ºtii sã fii în rând

cu lumea, sã te integrezi, sã te adaptezi. Din cauza ta s-acreat tulburare. Creezi probleme. Mi-ai stricat liniºtea,somnul, tocmai când era mai dulce”.

Ar fi fost mai bine sã-l condamne la moarte de la bunînceput: l-ar fi scutit de o biciuire, de încoronarea cu spini,

MISTERELE DE DURERE290

Page 291: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

de confruntarea umilitoare cu Baraba. Biciuirea nu aavut nici un efect. Mai tare a provocat setea de sângeîn gloata dezlãnþuitã. La un moment dat, se aud niºteglasuri: „Dacã dai drumul acestui om, nu eºti prietenulCezarului. Oricine se face pe sine rege, este împotrivaCezarului”. Pilat tresaltã: e grav, cariera lui este în pe-ricol. Pilat fãcea parte din ceata mijlocie a nobilimii. Sem-nul distinctiv al acestei categorii sociale era un fel deþuchet, de calotã, numit pileus, de unde ºi numele dePilatus sau Pileatus – purtãtor de pileus. Mai cãpãtaseºi un titlu onorific la curte, acela de „amic al Cezarului”,un fel de monsenior, sau prelat, sau camerier al casei pa-pale în limbajul nostru bisericesc.

Evreii erau reclamagii cunoscuþi. Dacã îl turnau la îm-pãrat pe Pilat, acesta îºi pierdea ºi þuchetul, ºi titlul, ºifuncþia. „Atunci – noteazã evanghelistul – l-a predat lorca sã fie rãstignit” (In 19,16). Ca sã-ºi acopere crima,celebreazã ritul liturgic al spãlãrii mâinilor. Nu-i folo-seºte la nimic gestul ipocrit. Rãmâne pentru veºnicie cumâinile pãtate de sângele nevinovat al Fiului lui Dum-nezeu. Biserica etiopianã îl are în calendar pe SfântulPilat. E influenþa unei cãrþi apocrife – Acta Pilati – ce-lprezintã pe Pilat ca martir pentru credinþa în Cristos, îm-preunã cu soþia sa, Procula.

Realitatea istoricã este alta. Acest guvernator, pe careistoricii contemporani Filon ºi Iosif Flavius îl prezintã cafiind un om nesuferit, cu toane, încãpãþânat, stupid, co-rupt, tiran ºi crud cu supuºii, servil faþã de superiori,dupã un mãcel fãcut în rândurile samaritenilor pe munteleGarizim, fiind denunþat la Roma, este chemat în anul 36de Tiberiu spre a fi judecat. Dupã unii istorici, îºi sfâr-ºeºte viaþa în exil, în Galia. Dupã Eusebiu, se sinucide,ca ºi Iuda. Cine viziteazã Elveþia poate sã vadã la Lu-cerna, la marginea unui lac, un munte stâncos, abrupt,

PILAT (I) 291

Page 292: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

cu o formã stranie de sarcofag, de mormânt. Este mun-tele Pilat. Spune legenda cã, dupã moartea Mântuito-rului, Pilat este vizitat ºi torturat de apariþii îngrozi-toare. Îi apare mereu faþa însângeratã a lui Isus. În zadarse ascunde prin sãlile palatului. În zadar îºi ascunde faþaîn mâini. Chipul plin de sânge îl urmãreºte peste tot ºiîl întreabã: „De ce m-ai condamnat la moarte, nevinovatfiind?” Pilat nu mai poate rezista. κi ia lumea în cap.Pe jumãtate ieºit din minþi, rãtãceºte din þarã în þarã.Chipul însângerat, dupã el. Ajunge pe þãrmul acestui lac.Disperat, se aruncã în el ºi se îneacã. Apa nu-i suportãcadavrul, îl aruncã la mal. Atunci, o mânã nevãzutã îm-pinge un munte ºi îl acoperã. Este muntele Pilat.

Fiecare dintre personajele care au contribuit într-unfel sau altul la uciderea Fiului lui Dumnezeu ne pro-voacã un anumit sentiment: Iuda, cu sfârºitul lui tragic,o tristeþe deprimantã; Caiafa, cu clica sa perfidã din sfân-tul sinod de la Ierusalim, indignare; Pilat, scârbã: esteomul de nimic, lipsit de caracter, fãrã coloanã vertebralã,slab, oportunist, laº ºi servil în faþa celui mai tare, tirancu cel slab; carieristul care nu se dã în lãturi sã versesânge nevinovat când cariera lui o cere; omul fãrã con-ºtiinþã, fãrã principii morale; cinic ºi sceptic, întreabã:„Ce este adevãrul”? Singurul principiu ºi singurul adevãreste interesul propriu. Un om amoral, ceea ce este multmai rãu decât imoral. Imoralul recunoaºte niºte principiimorale, deºi le încalcã, amoralul, nu. Dintr-un imoral semai poate face un om moral. Dintr-un amoral nu se maipoate face nimic.

Cât de respingãtor e acest lucru în viaþa creºtinului ºi,mai ales, în viaþa slujitorilor altarului! Lipsa de caracter,servilismul, oportunismul, camelionismul – îþi schimbiatitudinea în funcþie de direcþia vântului –, carierismul,lipsa de principii, lipsa de curaj în a lua o atitudine pentru

MISTERELE DE DURERE292

Page 293: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

adevãr ºi dreptate, pentru legea lui Dumnezeu, a nu þinecont de nimic altceva decât de pielea ºi de tihna proprie!

Sã nu uitãm cã virtutea tãriei este o virtute cardinalã,adicã fundamentalã în creºtinism. A practica virtuteaprudenþei fãrã virtutea tãriei înseamnã a practica, cumspune Apostolul, o înþelepciune lumeascã ºi drãceascã.Uitãm prea uºor cuvântul lui Isus: „Împãrãþia cerurilorse cucereºte prin forþã”, prin violenþã. Acest lucru l-auînþeles sfinþii, al cãror curaj îl admirãm, dar nu-l imitãm:sfântul Atanasie, care merge de cinci ori în exil pentruatitudinea lui dârzã, sfântul Ambroziu, care-l dã afarã dinbisericã pe împãrat ºi-l pune la pocãinþã publicã, sfântulIoan Gurã de Aur, care nu se temea de nimeni ºi de nimic.Admirabile cuvintele lui!

Împãrãteasa Eudoxia vrea sã mã trimitã în exil? Merg înexil! Al Domnului este pãmântul cu tot ce este pe dânsul.Vrea sã-mi taie trupul în douã cu beschia? Sã o facã! Isaiaa avut aceeaºi soartã. Vrea sã mã arunce în valuri? Îmi voiaminti de Iona. Dã poruncã sã fiu ucis cu pietre? Sunt gata!Voi avea soarta lui ªtefan, primul martir. Pune sã-mi taiecapul? Mã aºazã alãturi de Ioan Botezãtorul. Îmi confiscãpuþinul pe care-l am? Voi spune cu Iob: gol am ieºit din sânulmamei, gol voi intra în sânul celeilalte mame, pãmântul.

Tãria, curajul: o virtute obligatorie pentru toþi uce-nicii lui Isus. Model sã ne fie Ioan Botezãtorul, al cãruiglas îl auzim mai ales în Advent. Pe Ioan, despre careIsus a spus cã nu este o trestie bãtutã de vânt. Este omulcare merge la moarte, apãrând cu curaj legea lui Dum-nezeu.

PILAT (I) 293

Page 294: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

PPiillaatt((IIII))

„Eu pentru aceasta m-am nãscut ºi pentru aceasta amvenit în lume, ca sã dau mãrturie despre adevãr. Oricineeste din adevãr ascultã glasul meu”. Pilat i-a zis: „Ce esteadevãrul?” (In 18,37-38).

Adevãrul! Cuvântul acesta trebuie sã fi rãscolit pro-fund sufletul ºi amintirile lui Pilat. În timp ce ascultacuvintele lui Isus, mintea lui trebuie sã fi zburat înapoispre anii tinereþii, când mai credea în adevãr, când maifãcea deosebire între bine ºi rãu, când mai avea un scop,un ideal în viaþã. Dar toate acestea dispãruserã de multdin mintea ºi din viaþa lui, ºi acum se întreabã cu cinism:„Ce-i adevãrul?” Adevãrul este forþa legiunilor romane.Adevãrul sunt bogãþiile Romei. Adevãrul este cariera,este sã mãnânci bine ºi sã bei, sã-þi trãieºti viaþa.

O carte apocrifã din primele veacuri – Acta Pilati – des-pre care am mai amintit, ne informeazã cã întrebareaguvernatorului nu a rãmas fãrã rãspuns. Potrivit aces-tei cãrþi, la întrebarea: „Ce-i adevãrul?” Isus ar fi rãs-puns: „Adevãrul este din cer”. Pilat ar fi întrebat atunci:„Nu este oare adevãr ºi pe pãmânt?” La care Isus i-ar fiarãtat mâinile legate ºi i-ar fi rãspuns: „Priveºte în ce felsunt judecaþi cei care au adevãrul, cum sunt trataþi decãtre cei care au puterea pe pãmânt”.

În realitate, Isus nu-i mai dã lui Pilat nici un rãspuns.Nu se apucã sã-i facã o lecþie de filozofie din tratatul degnozeologie. Nu pierde vremea cu scepticii. De altfel,Pilat nici nu aºtepta vreun rãspuns la întrebarea sa, cãci– scrie evanghelistul Ioan – „dupã ce a spus aceasta, aieºit din nou la iudei”.

Page 295: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Scepticismul – neîncrederea în posibilitatea minþii dea cunoaºte adevãrul – era filozofia dominantã pe vremealui Pilat, ºi de fapt, Pilat era unul dintre reprezentanþiiacestei filozofii. Este un lucru constatat în istorie cãscepticismul devine filozofie dominantã ori de câte orisocietatea atinge cote înalte de corupþie ºi imoralitate.

Timpurile noastre sunt timpurile lui Pilat. Timpuridominate de scepticism. Tot ce ne spun cãrþile de filozofiese reduce la urmãtoarele: adevãrul este relativ, adicã seschimbã în funcþie de timpuri ºi de oameni; ceea ce estefals pentru unul este adevãrat pentru altul: fiecare areadevãrul lui; minciuna ºi adevãrul au drept egal la exis-tenþã. E acelaºi scepticism care a pãtruns în câmpul reli-gios. Se afirmã: Cine deþine adevãrul? Odinioarã, eraautoritatea Bisericii care învãþa adevãrul, astãzi suntemcu toþii în cãutare. Suntem în epoca pluralismului în cre-dinþã.

Nu numai cã se propagã scepticismul, dar se cultivãde-a dreptul ºi se justificã minciuna. De la Talleyrand,pentru care cuvântul este darul lui Dumnezeu pentrua-þi ascunde gândurile, de la Ibsen, care în piesa Raþasãlbaticã apãrã ceea ce numeºte el „minciuna vitalã”,afirmând cã oamenii nu pot trãi fãrã minciunã, s-a ajunsla situaþia pe care scriitorul francez Gilbert Cesbron odescrie într-un roman publicat nu demult ºi intitulatTimpul impostorilor: minciuna a atins proporþii cosmicedin cauza mijloacelor moderne de comunicare în masã.Minciuna a ajuns un semn de inteligenþã, de isteþime,indispensabilã pentru a reuºi în viaþã.

Scepticismul, afirmaþia cã adevãrul nu poate fi cu-noscut, este o înjosire a demnitãþii omului ºi o insultãadusã iubirii ºi bunãtãþii lui Dumnezeu. Ne gândim aicila adevãr nu ca la niºte concluzii abstracte, obþinute prinargumentaþii filozofice, ci ca la modalitatea concretã prin

PILAT (II) 295

Page 296: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

care Dumnezeul cel viu se reveleazã omului spre a-i lu-mina mintea ºi viaþa cu lumina adevãrului sãu. Aceastãluminã Dumnezeu a sãdit-o în conºtiinþa fiecãruia, cãci,scrie sfântul Ioan, „[Cuvântul] era lumina adevãratãcare, venind în lume, lumineazã pe orice om” (In 1,9); adescoperit-o în legile ºi poruncile sale ºi, mai ales, a apãrutîn Fiul sãu. În Isus, adevãrul nu este o teorie abstractã,ci o persoanã: „Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa”. ªidacã ne întrebãm: cum reuºeºte omul sã se orbeascã, sãstingã lumina adevãrului? Rãspunsul este unul singur:pãcatul. Cât de bine apare în Evanghelie acest lucru!Cristos, lumina adevãratã, a venit în lume, dar oameniiau preferat întunericul, pentru cã faptele lor erau rele.Acesta era motivul pentru care apostolul Pavel prevesteacã se vor strecura printre creºtini învãþãturi greºite:„Cãci va veni timpul când nu vor mai primi învãþãturasãnãtoasã, ci, dupã propriile pofte, se vor înconjura deo mulþime de învãþãtori care sã le gâdile urechile. κivor întoarce auzul de la adevãr ca sã se îndrepte sprebasme” (2Tim 4,3-4).

Sfântul Augustin, care nu a cunoscut adevãrul pânãcând nu a pãrãsit viciul, îºi formula astfel experienþavieþii sale: „Cât timp pãcatul este frumos ºi dulce, ade-vãrul este amar”.

Adevãrului i se împotriveºte minciuna; minciuna cubuzele, pe care Dumnezeu o condamnã în Cartea Prover-belor: „Lucru scârbos sunt în ochii Domnului buzelemincinoase” (Prov 12,22). ªi nu mai puþin sever e Isus:„Deci cuvântul vostru sã fie: da, da; nu, nu. Ceea ce esteîn plus este de la Cel Rãu” (Mt 5,37). Iar iudeilor, careurau adevãrul ºi iubeau minciuna, Isus le descoperã pa-ternitatea diabolicã:

Voi sunteþi de la Diavol, tatãl vostru, ºi vreþi sã îndepliniþidorinþele tatãlui vostru. El era un ucigaº de la început ºi

MISTERELE DE DURERE296

Page 297: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

nu s-a menþinut în adevãr pentru cã în el nu este adevãr.Cine spune minciuna, vorbeºte dupã firea lui, cãci este min-cinos ºi tatãl minciunii” (In 8,44).

Desigur, o gravitate deosebitã o are minciuna pe bu-zele celui chemat sã-l predice pe Cristos, care este calea,adevãrul ºi viaþa, sã predice evanghelia. Vestirea evan-gheliei este compromisã, deoarece pe buzele mincino-sului chiar adevãrul se transformã în minciunã. Darmai gravã decât minciuna limbii este minciuna vieþii.Cu limba minte cine vorbeºte altfel decât gândeºte; cuviaþa minte cine trãieºte altfel decât gândeºte. SfântulIoan spune clar: „Cine spune: «Eu îl cunosc» [pe Cristos],dar nu þine poruncile lui, este mincinos ºi adevãrul nueste în el” (1In 2,4). În învãþãtura lui Isus apare lim-pede cã nu poate fi convieþuire între Dumnezeu ºi Satana,între luminã ºi întuneric, între adevãr ºi minciunã. Sãcrezi adevãrul cu mintea ºi sã practici minciuna cu viaþa.Aceastã falsitate, aceastã duplicitate ne aminteºte de Ci-cikov, grotescul personaj al lui Gogol din Suflete moarte,care ºi-a fãcut o avere enormã ºi un rang mare pornindde la o minciunã, de la o escrocherie; cumpãrând robicare muriserã deja. Dar înainte de a-ºi începe uriaºa im-posturã, a avut grijã sã-ºi facã cu toatã evlavia o crucemare, cum numai pravoslavnicii ruºi ºtiu sã facã. Înaintede a-ºi lansa minciuna, l-a invocat pe cel care a venit înlume sã dea mãrturie pentru adevãr. Dar la minciunavieþii mai apare un aspect ºi mai trist: ipocrizia, încer-carea de a salva aparenþele. E ipocrizia lui Pilat care-ºispalã mâinile pentru a-ºi declara nevinovãþia. SfântulAmbroziu descrie psihologia ipocritului printr-o imagine:O femeie urâtã se priveºte în oglindã ºi, nemulþumitãde ce vede, o aruncã la pãmânt. Cautã alta, acelaºi chip;mai cautã una ºi încã una, ºi tot urâtã apare. Atunci eagãseºte soluþia: începe sã se fardeze, sã se vopseascã,

PILAT (II) 297

Page 298: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

creându-ºi o frumuseþe iluzorie. La fel, ipocritul, nepu-tându-ºi suporta urâþenia sufleteascã în oglinda ade-vãrului, a propriei conºtiinþe, se fardeazã, îºi creeazã omascã a cinstei ºi corectitudinii în ochii altora.

Existã patru indicii dupã care poate fi recunoscut uºoromul cu viaþã dublã, ipocritã; mai întâi este refractar laorice observaþie. El nu greºeºte niciodatã. Nu recunoaºteniciodatã nimic. Se justificã întotdeauna. Vrea sã cadã înpicioare întotdeauna. Vai de cel ce-i atinge onoarea (pecare n-o are)! Vrea sã-ºi menþinã masca bunei reputaþiicu argumente care uneori vizeazã absurdul ºi ridicolul.

Ca în cazul povestit de papa Luciani:Într-un rãzboi, un soldat rãnit la picior i-a cerut camara-dului de lângã el sã-l ducã la punctul de prim ajutor. Acestal-a luat în spate ºi a pornit cu el la drum. Pe traseu, un obuza retezat capul rãnitului, fãrã ca cel care-l purta sã observe.Ajuns la punctul sanitar, doctorul strigã supãrat:– Ascultã, soldat! Îþi baþi joc de mine? Ce sã mai fac cu unom fãrã cap?– Vã rog sã mã iertaþi, domn’ doctor. Nu mi-a spus cã nu arecap. M-a minþit. A spus cã este rãnit la un picior.

Omul dublu, ipocrit, este necruþãtor cu greºelile ºi scã-derile altuia. Criticã fãrã milã, este veºnic revoltat, pecând sfinþii sunt atât de îngãduitori ºi compãtimitori cucei ce greºesc. Pentru ei, pentru sfinþi, chiar ºi Diavoluleste vrednic de compãtimire. Magdalena de Lamvignon,o persoanã nobilã, cultã, sorã în Congregaþia Fiicele Ca-ritãþii, citind o satirã a lui Boileau, îi scrie autorului cão gãseºte prea veninoasã. „Atunci sorã – o întreabã Boi-leau – îmi daþi voie sã scriu o satirã împotriva Diavolului?”Rãspunsul: „Lasã-l în pace, cã l-a pedepsit Dumnezeudestul”.

Ipocritul este linguºitor, dã uneori dovadã de un zelcare îl face suspect, îl trãdeazã. Ca în faptul povestit tot

MISTERELE DE DURERE298

Page 299: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

de papa Luciani: „Un poliþist se apropie de doi muncitoricare încãrcau niºte þevi într-un camion ºi le pune pe loccãtuºele la mâini. «Cum i-ai depistat cã sunt hoþi?», a fostîntrebat. «Simplu, erau prea harnici ca sã fie muncitori,ºi nu hoþi»”.

Ipocritul nu are încredere în nimeni. Considerã cã toþisunt mincinoºi, falºi, fãþarnici ca el. În jurul sãu nu vededecât spioni ºi turnãtori care vor sã-i fure masca. Culmeaneîncrederii în oameni am auzit-o formulatã în acest fel:„Nu împrumut bani nimãnui, fiindcã nu am încredereîn nimeni. De-ar veni din cer sfântul Petru sã-mi cearãîmprumut cu cerere scrisã ºi semnatã de Sfânta Treime,nu i-aº da un leu”. Dacã aþi citit cartea Viaþa de dupãviaþã, aþi reþinut cã toþi cei care au fãcut experienþa morþiiaparente povestesc un lucru: ajunºi în faþa Fiinþei de lu-minã, li se deruleazã în faþa acestei lumini (Dumnezeueste luminã, adevãr) extrem de rapid tot filmul vieþii lor.ªi în timpul derulãrii, din când în când se aude aceastãîntrebare: „Ce ai fãcut din viaþa ta?” Teribilã întrebare!Cu toþii, mai curând sau mai târziu, vom trãi acest mo-ment. Sã încercãm zilnic sã derulam în mintea noastrãfilmul vieþii noastre ºi sã ne întrebãm singuri: „Ce amfãcut pânã acum din viaþa mea?” Poate o simplã mascã?

PILAT (II) 299

Page 300: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

BBiicciiuuiirreeaa

Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei, pe comandanþi ºi po-porul ºi le-a spus: „L-aþi adus la mine pe omul acesta cape un instigator al poporului ºi, iatã, judecându-l în faþavoastrã, nu gãsesc în omul acesta nici o vinã de care îl acu-zaþi. De altfel, nici Irod, cãci mi l-a trimis înapoi; iatã, nua fãcut nimic vrednic de moarte. Aºadar, dupã ce-l voi pe-depsi, îl voi elibera” (Lc 23,13-16).

Atunci Pilat l-a luat pe Isus ºi l-a dat sã fie biciuit (In 19,1).

„Pilat, dacã nu am nici o vinã, de ce sã fiu biciuit?” DarIsus nu pune întrebarea. El ºtie cã deþinãtorii de puterenu dau explicaþii, nici justificãri. Numai a pune o astfelde întrebare deja este un afront, o subminare, o contes-tare a autoritãþii. În fond, de ce-l pedepseºte Pilat peIsus? Pentru a-i demonstra cã el, Pilat, este mai puternic,cã este guvernator roman, ºi un guvernator roman nupoate fi trezit cu noaptea în cap pentru orice fleac. Pentrua-i da o lecþie ca altãdatã sã stea cuminte, sã nu mai creezeprobleme ºi sã nu mai dea bãtaie de cap autoritãþilor,pentru cã tihna autoritãþilor este lucrul cel mai sfânt depe lume ºi trebuie respectatã.

ªi ce a urmat nu poate fi descris în cuvinte. Camerelemoderne de torturã nu sunt nimic pe lângã biciuirearomanã – flagellatio. Instrumentul folosit era biciul dinpiele cu ºfichiuri mari cu bile de metal sau oscioare lacapete, care rupeau carnea – horribile flagellum, cum îlnumeºte Horaþiu. Scena biciuirii, descrisã de EcaterinaEmmerich potrivit revelaþiei sale, citind-o, ne provoacãfiori. Ea se potriveºte foarte bine cu descrierile pe care

Page 301: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ni le-au lãsat scriitorii romani ºi cu mãrturiile giulgiuluidin Torino. Cãlãii vin cu bicele. Sunt ºase oameni negri-cioºi, mai mici la staturã decât Isus, cu pãrul ciufulit ºibarba scurtã ºi rarã. Poartã drept îmbrãcãminte numaiun brâu în jurul coapselor, sandale proaste ºi o bucatã destofã murdarã, deschisã în pãrþi, care le acoperã pieptulºi spatele. Braþele le sunt goale. Sunt rãufãcãtori de lahotarele Egiptului, condamnaþi pentru crimele lor sã lu-creze la canale ºi la edificii publice ºi dintre care, cei maidecãzuþi, împlinesc funcþia de cãlãi în pretoriu. Condam-natul trebuia sã fie complet gol. Isus se dezbracã singur.În acest moment, Maria, care se aflã într-un ungher alpretoriului, leºinã ºi cade în braþele femeilor care o încon-joarã. Cãlãii îi leagã mâinile de un inel de metal fixatîntr-un stâlp de piatrã destul de jos, pentru ca Isus sãstea încovoiat ºi spatele sã-i fie bine expus la lovituri. Doicãlãi încep sã loveascã. Bicele lovesc pe spate, pe umeri,la coaste, peste mâini, peste picioare, rupând la fiecareloviturã bucãþi de carne ºi fãcând sã þâºneascã sângele.Isus tremurã ºi trupul i se agitã în miºcãri convulsive.Gemetele lui se amestecã cu pocnetele bicelor, cu înju-rãturile cãlãilor, cu strigãtele sadice de satisfacþie alemulþimii, cu behãitul mieilor spãlaþi alãturi, la scãldã-toarea oilor, pentru jertfa de Paºte de la templu. Numãrulloviturilor nu era prevãzut: depindea de sãlbãticia zbi-rilor ºi de rezistenþa condamnatului. De cele mai multeori, condamnatul leºina dupã primele lovituri ºi nu ra-reori murea în timpul torturii. Dar Isus are un organismrobust. Rezistã. Dupã un sfert de orã intrã schimbuldoi ºi dupã încã un sfert de orã intrã ultimii doi cãlãi.Trecuserã trei sferturi de orã de când începuse biciuirea,când o rudã a orbului vindecat se repede spre stâlp cuun cuþit în formã de secerã, strigând: „Opriþi-vã! Nu-lbateþi pânã la moarte pe acest nevinovat”. Îi taie repede

BICIUIREA 301

Page 302: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

frânghiile ºi fuge, pierzându-se în mulþime. Isus se prã-buºeºte aproape în nesimþire în balta de sânge de sub el.E o grãmadã de carne însângeratã care se zvârcoleºte înpraf. Filmul lui Mel Gibson ne dã o imagine corectã a bi-ciuirii lui Isus.

Tertulian scrie, pe la anul 200, cã la urmã cãlãii au în-ceput sã se distreze trimiþând trupul lui Isus, completdesfigurat, ca pe o jucãrie de la unul la altul cu lovituride picioare, cum fac copiii cu o minge sau cu o cutie goalãde conserve. Fiul lui Dumnezeu redus la o grãmadã decarne, la starea de vierme care se zvârcoleºte la pãmânt!

Acest spectacol înspãimântãtor ne vorbeºte despre gro-zãvia grozãviilor, care este pãcatul. Lecþie despre pãcatnu ne face nimeni, nici antropologia, nici sociologia, nicipsihanaliza, nici filozofia, ci numai Fiul lui Dumnezeuredus la o grãmadã de carne, acoperitã de vânãtãi ºi derãni. Acest trup sfârtecat spune cât de mult urãºte Dum-nezeu pãcatul. „Isus a pãtimit ºi a murit pentru pãca-tele noastre”. Afirmaþia este extrem de dureroasã ºi alar-mantã. Dar urechile noastre prea s-au obiºnuit cu ea ºi,practic, nu-i mai acordãm importanþã. „El a fost strã-puns pentru pãcatele noastre, zdrobit pentru fãrãdelegilenoastre. Pedeapsa, care ne dã pacea, a cãzut peste el ºiprin rãnile lui am fost vindecaþi... Domnul a fãcut sã cadãasupra lui nelegiuirea noastrã, a tuturor” (Is 53,5-6). Po-vara zdrobitoare a pãcatului omului apãsa asupra luiCristos, de aceea, spune sfântul Pavel cã Dumnezeu l-afãcut una cu pãcatul ºi l-a tratat ca pe un pãcãtos, cape un blestemat (cf. 2Cor 5,21). Trupul sfârtecat al luiIsus ne vorbeºte de mânia lui Dumnezeu împotriva pãca-tului. Cristos cel nevinovat ºi Sfânt, zãcând în sânge lapãmânt, este expresia vizibilã a acestei sfinte mânii a luiDumnezeu.

MISTERELE DE DURERE302

Page 303: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Dumnezeu nu poate sã nu urascã pãcatul, dupã cumo mamã nu poate sã nu urascã boala care consumã viaþacopilului. Cine sãvârºeºte pãcatul se autocondamnã lamoarte. ªtim cum se procedeazã cu pãcãtoºii în þãrileislamice integraliste. Se instituie tribunale speciale – cuma fost cazul în ultimii ani în Iran – care, în numele luiAllah, fac procese sumare ºi condamnã mii de oameni lamoarte. ªi nu este nimic scandalos ºi nedrept, deoareceo interpretare a Coranului spune: „Pãcãtosul este cel maimare corupãtor al omenirii; singura modalitate de a-l eli-bera de pãcat este aceea de a-l ucide”. Este adevãrat cãpãcãtosul, cu pãcatul sãu, îi corupe pe ceilalþi. Pãcatulfiecãruia dãuneazã tuturor. Dar musulmanii nu îl au peCristos. Caiafa, judecându-l pe Isus, fãrã sã vrea, a spusun mare adevãr: „Este mai bine pentru voi ca sã moarãun singur om pentru popor...” (In 11,50). Jertfa Fiuluilui Dumnezeu ne permite sã nu mai fim uciºi pentrua fi eliberaþi de pãcatele noastre, pentru cã a murit el,Cristos, pentru pãcatele noastre. ªi din acel moment,cum spune profetul Ezechiel, „Dumnezeu nu mai vreamoartea celui pãcãtos, ci vrea ca el sã se întoarcã ºi sãtrãiascã” (Ez 18,23).

Pentru a învãþa ce este pãcatul, este inutil sã întrebãmºtiinþele umane sau teologiile la modã. Singurii experþiîn materie sunt sfinþii, care s-au format la picioarelecrucii. Iatã, de pildã, ce scrie sfântul Ignaþiu de Loyolala sfârºitul Exerciþiilor spirituale despre pãcatele perso-nale, scoþând în evidenþã faptul cã omul este singuracreaturã din univers care poate da peste cap planurileCreatorului:

La vederea pãcatului sãu, sufletul, profund îngrozit, vascoate un strigãt de spaimã. Mã voi înfãþiºa înaintea tu-turor creaturilor ºi le voi întreba cum de m-au lãsat în viaþã...

BICIUIREA 303

Page 304: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Îi voi întreba pe îngeri, care sunt sabia dreptãþii divine,cum de m-au suportat ºi m-au pãzit încã, cum au continuatsã se mai roage pentru mine? Pe sfinþi, cum de au mijlocitºi s-au rugat pentru mine? Va trebui sã rãmân uimit defaptul cã cerurile, soarele ºi luna, stelele ºi elementele na-turii, roadele pãmântului, pãsãrile, peºtii ºi animalele, crea-turile toate mi-au mai adus servicii ºi nu s-au revoltat împo-triva mea? Cã nu s-a despicat pãmântul ca sã mã înghitã?

Nu-i romantism patetic, nu-i retoricã, nu-i poezie înaceste cuvinte. Romantismul avea sã aparã peste 200 deani. Sfântul Ignaþiu era militar de meserie, iar militariinu fac poezie.

Sau, iatã strigãtul sfâºietor al sfântului Ioan Vianney:Sunt consumat de dezgust pe acest sãrman pãmânt. Su-fletul meu este cuprins de o tristeþe de moarte. Urechilemele nu ascultã decât lucruri dureroase, care îmi sfâºieinima. Nu este om mai nefericit decât preotul. Sã-l vezi pebunul Dumnezeu ofensat; veºnic numele lui înjurat, veº-nic poruncile lui cãlcate în picioare. Preotul nu vede decâtaceasta, nu aude decât aceasta mereu. Ca ºi sfântul Petru,în pretoriul lui Pilat, el îl are sub privire pe Domnul insultat,dispreþuit, batjocorit, acoperit de ocãri.

Cuprins de o nesfârºitã compãtimire faþã de pãcãtoºi,sfântul Ioan Vianney a înþeles care este adevãrata che-mare ºi misiune a preotului: aceea de a-i elibera pe oa-meni de pãcat. De aceea, parohul de Ars nu a urcat confe-sionalul în podul bisericii spre a se lãsa prins ºi devoratde febra activitãþilor sociale, caritative, culturale, politice.Nu a lãsat confesionalul pentru a organiza congrese ºia deschide ºantiere. Stãtea 17 ore pe zi în scaunul despovadã, convins cã singura caritate, singurul bine ce ise poate face omului este acesta: sã-l elibereze de pãcat,de pãcatul care este rãdãcina tuturor relelor.

MISTERELE DE DURERE304

Page 305: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Cam în aceeaºi perioadã, poetul Charles Baudelaire,care nu era cheie de bisericã, vãzând cã societatea nu maicrede decât în progresul tehnic ºi în spiritism, îºi dãdeaseama cã lumea se îndreaptã spre barbarie. Scria: „Ade-vãrata civilizaþie nu înseamnã nici petrol, nici vapori, nicimese care danseazã, ci înseamnã diminuarea urmelorpãcatului strãmoºesc”.

Pãcate au existat în lume în toate timpurile. Dar existãîn timpurile noastre ceva ce nu a existat nicicând: pier-derea simþului pãcatului, fapt de care se plângea papaPius al XII-lea. Tocirea, narcotizarea conºtiinþei, bagate-lizarea pãcatului sau chiar justificarea lui.

Sören Kierkegaard fãcea o profeþie deprimantã: pier-derea simþului pãcatului, a sentimentului cãinþei la creº-tini, va duce la transformarea bisericilor în sãli de bal.Când din bisericã iese confesionalul, intrã discoteca.

Dar ce sã mai spunem de narcotizarea conºtiinþei, depierderea simþului pãcatului la cei care au misiunea dea predica convertirea, de a combate pãcatul? Pentruslujitorii altarului nu este valabilã scuza lui Isus de pecruce: „Tatã, iartã-i cãci nu ºtiu ce fac” (Lc 23,34). Noi,preoþii ºtim ce facem. Noi pãcãtuim împotriva luminii.Noi suntem lumina lumii. Lumina care ni se oferã în înde-lungaþii ani de studii, lumina interioarã cu care Dum-nezeu ne însoþeºte în aceºti ani. Nu ºtiu în ce mãsurãvom gãsi pace ºi consolare în ceasul morþii, gândindu-neîn urmã la ceea ce am realizat în viaþã. Singura consolareva fi sã putem spune ceea ce a spus cardinalul Newmanîn faþa morþii: „N-am pãcãtuit niciodatã împotriva lu-minii”.

BICIUIREA 305

Page 306: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

PPeettrruu

Iar Petru ºedea afarã, în curte. S-a apropiat de el o servi-toare ºi i-a zis: „ªi tu erai cu Isus Galileeanul!” Dar el a negatînaintea tuturor, spunând: „Nu ºtiu ce vorbeºti”. Când aieºit în pridvor, l-a vãzut o altã servitoare ºi a zis celor dinjur: „Acesta era cu Isus Nazarineanul”. Dar el a negat dinnou cu jurãmânt: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” Puþin dupãaceea, s-au apropiat cei care stãteau acolo ºi i-au zis lui Petru:„Într-adevãr, ºi tu eºti dintre ei, pentru cã ºi accentul tãute trãdeazã”. Atunci a început sã se blesteme ºi sã se jure:„Nu-l cunosc pe omul acesta!” ªi, îndatã, a cântat cocoºul.Atunci ºi-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese:„Înainte de a cânta cocoºul, de trei ori mã vei renega”. ªi,ieºind afarã, a plâns amar” (Mt 26, 69-75).

Doi apostoli s-au lepãdat de Cristos: Iuda ºi Petru. Darcât de diferitã este soarta acestor doi apostoli! Iuda seleapãdã de Cristos, îl trãdeazã ºi, înspãimântat de faptasa, ajunge la disperare ºi se spânzurã. Petru se leapãdãºi el de Cristos, dar, întâlnindu-i privirea, izbucneºte înlacrimi. Când am ajuns preot, un alt preot mai în vârstãmi-a fãcut cunoscut un lucru pe care nu-l ºtiam: „Cândvei vedea un bãrbat plângând, mai ales la înmormân-tãri, – mi-a zis el – sã ºtii cã este bãut. Îi iese þuica pe ochi”.ªi totuºi, nu este aºa. Petru nu bãuse nimic. ªi plângea.Frânghia lui Iuda ne înspãimântã. Lacrimile lui Petru neînduioºeazã. Numele lui înseamnã piatrã, stâncã, darinima lui nu este inimã de piatrã, de stoic.

„Nu-l cunosc pe omul acesta!” Aþi auzit cine era acumCristos. Era „omul acesta”. Petru, la Cezareea lui Filip,fãcuse declaraþia solemnã de credinþã: „Tu eºti Cristos(Mesia), Fiul lui Dumnezeu cel viu!” Acum, Isus este „omul

Page 307: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

acesta”, nu mai este „Fiul lui Dumnezeu cel viu”. Cã-derea este grea. Este apostazie fãcutã în public. De fapt,Cristos îi prezisese aceastã lepãdare de credinþã: „Simon,Simon, iatã, Satana v-a cerut ca sã vã cearnã ca pe grâu;eu însã m-am rugat pentru tine, ca sã nu se piardã cre-dinþa ta [traducerea exactã din limba greacã este: ca sãnu se eclipseze credinþa ta]; iar tu, când te vei fi întors,întãreºte-i pe fraþii tãi” (Lc 22,31-32). Dar cu toatã rugã-ciunea lui Isus, credinþa lui Petru s-a eclipsat, s-a pierdutpentru un moment. Petru a cãzut. Cine a cãzut? Cel careera mai marele apostolilor, temelia, stânca Bisericii, pri-mul papã. Cauzele cãderii lui Petru sunt evidente.

În primul rând, a fost prezumþia, încrederea în forþeleproprii. Numai cu câteva ore înainte fãcuse nemaipome-nitele sale declaraþii: „Doamne, eu îmi voi da viaþa pentrutine! Chiar dacã toþi te vor pãrãsi, eu nici într-un caz!Chiar dacã va trebui sã mor cu tine, tot nu mã voi lepãdade tine!” Se credea erou; ºi i s-au tãiat picioarele în faþaunei servitoare.

În al doilea rând, a fost lipsa de veghere ºi de rugã-ciune. Cine ºtie de câte ori auzise de pe buzele lui Isusîndemnul din Grãdina Mãslinilor: „Vegheaþi ºi vã rugaþica sã nu intraþi în ispitã! Cãci sufletul este plin de avânt,dar trupul este slab” (Mc 14,38). Nicicând trupul nu eramai neputincios ca acum. Mai mult ca oricând, era ne-cesar sã cearã putere de la Dumnezeu prin rugãciune. DarPetru e prea sigur de sine; doarme în loc sã se roage.Isus „a venit ºi i-a gãsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru:«Simon, dormi? Nu ai putut sã veghezi nici mãcar unceas?»” (Mc 14,37).

ªi a mai fost ceva care l-a dus la cãdere: imprudenþa.A cãutat pericolul, a riscat. În Israel, peste zi este foartecald. Când apune soarele, se face dintr-odatã foarte frig.Era normal ca, în curtea marelui preot, slugile, care nu

PETRU 307

Page 308: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

aveau voie sã doarmã în noaptea aceea, sã facã un foc ºisã se încãlzeascã. Se încãlzea ºi Petru cu slugile. Dar elce cãuta acolo? ªi nici nu-ºi þinea gura. Aºa l-au recu-noscut, dupã dialectul pe care-l vorbea, cã este din Gali-leea.

Fãrã îndoialã cã Petru se gândea la trista lui expe-rienþã când dãdea, în prima sa scrisoare, aceste îndem-nuri primilor creºtini:

Dumnezeu se împotriveºte celor mândri, însã celor smeriþile dã har. Aºadar, umiliþi-vã sub mâna puternicã a lui Dum-nezeu... Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, Dia-volul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sãînghitã (1Pt 5,5- 6.8).

Încrederea în noi înºine, superficialitatea la rugãciune,lipsa de veghere, neevitarea pericolelor. Dacã ne analizãmcu atenþie, aici gãsim toate explicaþiile cãderilor noastreîn pãcat. Cristos, în Evanghelie, ne atrage atenþia asuprafragilitãþii firii omeneºti: „Vã spun tuturor, vegheaþi”.Este extrem de important cuvântul „tuturor”. Avertis-mentul este pentru toþi, fãrã excepþie, inclusiv pentru celaºezat la temelia Bisericii. Pentru cã uºor ne putem faceiluzii cu idei ca acestea: eu nu sunt copil, sunt matur, caatare, pot sã privesc orice, pot sã vãd orice film, sã citescorice carte, sã mã întâlnesc cu oricine! Un moment!Dacã nu mã înºel, Solomon nu a cãzut la tinereþe, ci labãtrâneþe, când era matur. La tinereþe a fost înþelept.A cãzut când s-a expus pericolului. Bãtrâneþea nu l-ascutit de prãbuºire. Nu existã vreun vaccin care sã neimunizeze în faþa pericolului: cine se expune, cade.

Se înregistrezã cazuri în istoria Bisericii, în care per-soane ce erau considerate sfinte sau primiserã daruriexcepþionale: extaze, stigmate, puterea de a face minuni,n-au vegheat ºi s-au prãbuºit. Sunt cedrii Libanului pe

MISTERELE DE DURERE308

Page 309: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

care sfântul Augustin i-a vãzut prãbuºindu-se. Cât derealiste sunt cuvintele sfântului Bernard:

Nulla nimis nimia securitas ubi periclitatur aeternitas. Nus-quam est securitas, fratres, nec in coelo, nec in paradiso,multo minus in mundo. In coelo enim cecidit angelus subpraesentia divinitatis, in paradiso Adam de loco voluptatis,in mundo Iudas de schola Salvatoris. [Nu pot fi prea marimãsurile de prevedere, atunci când veºnicia este în pericol.Nicãieri nu suntem în siguranþã, fraþilor, nici în cer, niciîn paradisul pãmântesc ºi, cu atât mai puþin, în lume. Cãciîn cer a cãzut îngerul sub ochii lui Dumnezeu, în paradisulpãmântesc a cãzut Adam din locul desfãtãrilor, în lume acãzut Iuda, cel crescut la ºcoala Mântuitorului].

Petru, ieºind afarã, a plâns amar. În momentul în carea întâlnit privirea blândã a Mântuitorului, a simþit re-muºcarea sfâºiindu-i inima. Dar n-a cãutat sã-ºi înãbuºeaceastã remuºcare prin scuze ºi justificãri. Cãci dacã voiasã le gãseascã, le-ar fi gãsit. Ar fi putut sã-ºi înºele con-ºtiinþa cu scuze ca acestea: am spus o minciunã, am spuscã nu-l cunosc, în fond, nu am fãcut nici un rãu nimãnui.A fost o minciunã micã. Cum sã te mai descurci în viaþãfãrã sã minþi? O minciunã convenþionalã. Dacã nu min-þeam, portãreasa nu mã lãsa sã intru. Mai mult, dacã nuspuneam minciuna, mã puteau aresta ºi ucide pentrucã i-am tãiat urechea lui Malchus, sau puteau sã mã con-damne ºi pe mine la moarte, fiind ucenic al lui Isus. Or,nu sunt eu piatra de temelie a Bisericii? Trebuia sã mint,ca sã salvez Biserica. O minciunã diplomaticã. Aveam peumeri toatã rãspunderea Bisericii. Dar nu, Petru nu seînºealã nici pe sine, nici pe alþii. Sinceritatea lui l-a salvat.Preferã sã verse lacrimi de cãinþã decât sã-ºi înãbuºe con-ºtiinþa.

Remuºcarea este adesea numitã cãlãul conºtiinþei. Eo scânteie din focul iadului, care a ºi început sã ardã în

PETRU 309

Page 310: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

inima celui care a sãvârºit pãcatul. În realitate, este unsemn al iubirii lui Dumnezeu; dacã nu este stinsã, ea îlpoate salva pe om. Este glasul lui Dumnezeu care cheamãla convertire.

Sully Prudhomme, într-un sonet tratând despre spo-vadã, ajunge sã-l invidieze pe criminalul dezlegat de mânapreotului la spovadã, pentru cã acesta gãseºte, în sfârºit,pacea ºi nu mai vede în întunericul nopþii pata de sângeapãrându-i exact la ora când a sãvârºit crima. Dar el,Prudhomme, nu credea în Dumnezeu ºi nici în spovadã,de aceea, era condamnat sã-ºi poarte pãcatul în inimã ºisã simtã mereu remuºcarea rozându-i conºtiinþa ca unvierme neadormit. Odatã, mãrturiseºte el, nemaiputândsuporta greutatea ascunsã apãsându-i conºtiinþa, a fãcuto gaurã în pãmânt ºi cu gura la gaurã a mãrturisit înºoaptã pãmântului pãcatul sãu. „Am fost iertat?”, se în-treabã neliniºtit. ªi tot el rãspunde: „Nu ºtiu. Atâta ºtiu:cã din pãmânt a rãsãrit un spin”. Remuºcarea, cãinþa,nu este suficientã pentru a-l salva pe cel cãzut în pãcat:este necesarã credinþa, speranþa în iertarea ºi iubirea luiDumnezeu. Altminteri, cãinþa duce la disperare: estecazul lui Iuda. Un scriitor scrie ce ar fi trebuit sã facãIuda în noaptea aceea, în loc sã se spânzure. ªi-l ima-gineazã pe Iuda alergând cu frânghia în mânã, disperat,spre pãduricea din Valea Gheenei. Dar în cale întâlneºteun om plângând, cu faþa ascunsã în mâini. Îl recunoaºte:este Petru.

– Petru, strigã el, nu mai pot. L-am trãdat pe Învãþãtorul.Merg sã-mi pun capãt zilelor.– De câte ori l-ai trãdat?– Cum, de câte ori? Nu ajunge cã l-am trãdat o datã?– Iuda, asta este puþin. Tu l-ai trãdat o datã ºi eºti disperat.Eu în noaptea aceasta de trei ori m-am lepãdat de el ºi îideclarasem cu jurãmânt cã voi merge la moarte pentru el

MISTERELE DE DURERE310

Page 311: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

dacã este cazul. Dar nu uita, frate, ce mi-a rãspuns cândl-am întrebat de câte ori trebuie sã iert: de ºapte ori? Mi-azis: Nu de ºapte ori, ci de 70 de ori câte 7. Noi suntem încãdeparte de numãrul acesta. Vino, frate, sã cãdem în ge-nunchi ºi sã cerem iertare.

Cele douã coloane ale Bisericii sunt doi pãcãtoºi con-vertiþi: unul este Petru, celãlalt este Pavel. Este un gândcare ne dã curaj ºi speranþã. Curajul nu de a pãcãtui saude a ne opune pericolelor, ci curajul de a ne recunoaºtecu sinceritate pãcatul, de a nu înãbuºi remuºcãrile, glasulconºtiinþei, de a plânge, de a cere cu încredere iertare, dea face pocãinþã. Ne îndeamnã atât de frumos sfântulIoan Gurã de Aur într-una dintre predicile sale:

O, nespusã îndurare a dumnezeiescului Mântuitor în faþacãruia nimeni nu trebuie sã dispereze de propria mân-tuire! Dacã ai cãzut în nelegiuire, dacã eºti desfrânat, amin-teºte-þi de istoria femeii prinse în adulter; dacã eºti criminal,priveºte la tâlharul rãstignit pe cruce; dacã eºti pãtat devinovãþii, aminteºte-þi de Pavel, mai întâi pãcãtos ºi aprigduºman al lui Cristos, apoi vestitor al evangheliei sale ºiîmpãrþitor al harului sãu... Ce este pãcatul în faþa îndu-rãrii lui Dumnezeu? Este ca o pânzã de pãianjen pe care osuflare de vânt o spulberã.

PETRU 311

Page 312: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

IIrroozziiii

Când a auzit Pilat, a întrebat dacã omul este galileean, iarcând a aflat cã este de sub stãpânirea lui Irod, l-a trimisla Irod, care se afla ºi el în zilele acelea în Ierusalim. Vã-zându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult, cãci de mult timpdorea sã-l vadã, pentru cã auzise despre el ºi spera sã vadãvreun semn fãcut de el. Aºadar, i-a pus multe întrebãri, darel nu i-a dat nici un rãspuns (Lc 23,6- 9).

În istoria patimii Domnului se succed scene care neprovoacã cele mai diferite sentimente: unele milã ºi com-pãtimire, altele indignare ºi amãrãciune, altele neliniºteºi deprimare. Printre acestea din urmã este ºi scena dinEvanghelia dupã sfântul Luca, în care apare personajulcu numele de Irod.

Noul Testament ne vorbeºte despre patru Irozi. Toþipatru au câteva trãsãturi comune: toþi patru sunt rãi,cruzi, imorali ºi, în acelaºi timp, religioºi. Religiozitatealor este ipocrizie, este o mascã sub care se ascund interesepolitice, diplomaþie, populism. Pe toþi patru Dumnezeuîi viziteazã cu harul sãu, încearcã sã-i salveze. Toþi patrurefuzã invitaþia lui Dumnezeu ºi mor împietriþi la inimãºi impenitenþi.

Întemeietorul dinastiei este Irod cel Mare, unul dintremonºtrii cei mai sângeroºi pe care-i cunoaºte speciaumanã. Instalat ilegitim la putere, ca sã câºtige bunã-voinþa poporului, restaureazã templul din Ierusalim. Îidã atâta strãlucire încât se spunea în popor: cine nu avãzut templul construit de Irod n-a vãzut niciodatã cevafrumos cu adevãrat. Dar, în acelaºi timp, construieºtetemple pãgâne în cinstea împãraþilor de la Roma. Dupã

Page 313: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ce îºi ucide soþia ºi, o datã cu ea, pe un oarecare Soemus,cu care a prins-o cã îl înºealã, Dumnezeu cautã sã-l sal-veze, trezindu-i niºte remuºcãri care-l împing pânã înpragul nebuniei. Le înãbuºã, dedându-se la o viaþã dedistracþii sãlbatice: desfrâu, beþii, vânãtori. Dumnezeumai încearcã o datã. Irod este cel dintâi care aflã de naº-terea lui Mesia. ªtim cum a reacþionat. ªi ºtim cum amurit: numai cu cinci zile înainte de a muri, ºi-a ucis altreilea copil.

Al doilea Irod este Irod Antipa, cel cãruia Pilat i l-atrimis pe Isus. A moºtenit pãcatele tatãlui sãu; crud, vic-lean (Isus îl numeºte vulpe), destrãbãlat, necredincios,superstiþios. I-a furat fratelui sãu, Filip, soþia ºi fata. Darjoacã teatrul religiozitãþii, ca ºi tatãl sãu. Vine ºi el, dePaºti, la Ierusalim în pelerinaj, ca sã se închine la templu.În Galileea a construit ºi el temple pãgâne. Dumnezeuîncearcã sã-l salveze prin glasul predicilor lui Ioan Bote-zãtorul. Îi taie capul spre a nu mai auzi acest glas. Moareuitat ºi dispreþuit în exil, în Galia, la Lyon.

Urmãtorul este Irod Agripa I, nepotul lui Irod cel Mare:petrecãreþ ºi ambiþios. Talmudul ne spune cã ceremo-niile religioase de la templu îl miºcau pânã la lacrimi.Teatru. Calcule politice. Aceasta se întâmpla numai odatã pe an, când venea în pelerinaj la Ierusalim. La Ce-zareea ridica statui propriei sale fiice, ceea ce pentruun evreu credincios însemna idolatrie. Cunoaºte creºti-nismul. Se poate salva. Respinge harul. Neputând sã lo-veascã în Cristos înãlþat deja la cer, loveºte în ucenicii lui:îl aruncã în temniþã pe Petru, îl taie cu sabia pe Iacob.

Într-o zi s-a aºezat pe tron îmbrãcat în haine strãluci-toare ºi le vorbea locuitorilor din Tyr ºi Sidon.

Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu a vorbit, nu deom”. Acceptã elogiul. Un înger al Domnului îl loveºte

IROZII 313

Page 314: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

pe loc ºi moare mâncat de viermi ca ºi bunicul sãu. Amuri mâncat de viermi înseamnã a muri impenitent, curemuºcarea, cu viermele care nu doarme în inimã.

Ultimul din dinastia Irozilor a fost Irod Agripa II.Acesta a mers atât de departe cu dezmãþul, încât trãiaîn incest cu sora sa, Berenice. O fãcea ºi el pe sfântul. Îiobliga pe cumnaþii sãi sã se taie împrejur. Sora sa, la fel:fãcuse jurãmânt de nazireat, adicã, din dragoste faþã deDumnezeu, sã nu-ºi taie pãrul ºi sã nu bea vin. Vine ºipentru acest Irod ceasul cercetãrii. Venind odatã la Ce-zareea împreunã cu Berenice spre a-l vizita pe guverna-torul roman Festus, acesta îi povesteºte despre un întem-niþat cu numele de Pavel, învinuit „cu privire la un oare-care Isus, care a murit ºi despre care Pavel susþine cãeste viu”. Cunoaºtem din Faptele Apostolilor predica înflã-cãratã pe care apostolul Pavel a þinut-o în faþa celor doiincestuoºi. Ca sã-i încurajeze la pocãinþã, se dã pe sineca exemplu. Povesteºte istoria vieþii sale; ºi el a fost unpãcãtos. A trimis la moarte oameni nevinovaþi. Dar s-aconvertit pe drumul Damascului ºi a primit de la Dum-nezeu iertare. Dar ºi pentru acest Irod ceasul cercetãriia fost zadarnic.

Un lucru este limpede: instrumentalizarea religiei înscopuri politice nu este de azi, de ieri. Au practicat-o Irozii.Vãzând azi preºedinþi de þarã ºi de guvern, atei declaraþi,comuniºti, cu lumânãrele aprinse în mâini pe la pome-niri, fãcând cruce fãrã sã o nimereascã, sãltând colivacot la cot cu ierarhii, auzindu-i pe foºtii activiºti de partidcitând din Biblie cu aceeaºi râvnã cu care citau pânã maiieri din Marx, ne vin în minte cuvintele lui Eminescu carese potrivesc atât de bine ºi pentru timpul nostru: „Veaculnostru ni-l umplurã saltimbancii ºi irozii”.

Dar sã ne oprim puþin asupra lui Irod Antipa în faþacãruia este adus Isus legat. „I-a pus multe întrebãri, dar

MISTERELE DE DURERE314

Page 315: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

el nu i-a dat nici un rãspuns”. E cutremurãtoare aceastãtãcere, acest mutism al lui Isus. El avusese un cuvântpentru Pilat, avusese un cuvânt pentru Anna ºi pentruCaiafa. Pentru Irod nu are nici un cuvânt. Cuvântulîntrupat rãmâne mut. Isus a vorbit mult în viaþa sa. Elvorbea cu toatã lumea. A vorbit cu sãracii, a vorbit cubogaþii. A vorbit cu evreii, a vorbit cu pãgânii ºi cu sama-ritenii. A vorbit cu bãrbaþii, a vorbit cu femeile. A vorbitcu mama sa, care era fãrã pãcat, a vorbit cu aceeaºi bunã-tate cu pãcãtoasele publice. A vorbit cu ignoranþii ºi cusavanþii, cu pescarii ºi cu soldaþii, chiar ºi cu duºmaniisãi de moarte, fariseii. Cu Iuda a vorbit pânã în ultimulmoment. Chiar ºi pentru tâlharul rãstignit alãturi de ela avut un cuvânt de spus. Irod a fost singurul om de pelume pentru care Isus nu a avut nici un cuvânt de spus.Ar fi fost inutil. Irod este omul cu mintea orbitã, cu inimaîmpietritã, cu conºtiinþa anihilatã. El nu este capabil sãmai reacþioneze la cuvântul cuiva; de aici, tãcerea luiDumnezeu.

Predicile lui Ioan Botezãtorul îl zguduiserã puternicpe Irod. Dar el a înãbuºit remuºcãrile. Aceastã refulareîl duce la stãri de dezechilibru psihic: are halucinaþii,vedenii. Ne spune Evanghelia cã în Isus vedea fantomalui Ioan Botezãtorul pe care el îl decapitase ºi care ar fiînviat. Ca sã alunge gândurile negre, remuºcãrile, urâtul,stãrile depresive, s-a pus pe distracþii, chefuri ºi orgii.Sfântul Luca ne spune cã Irod voia sã-l vadã pe Isus ºispera sã-l vadã fãcând vreo minune. Voia sã vadã o mi-nune, adicã un numãr de circ, de iluzionism, ca sã se dis-treze, sã mai treacã urâtul, sã mai ucidã vremea. Poatecã dacã ar fi fãcut minunea, i-ar fi creat bunã dispoziþie,l-ar fi graþiat, ºi astfel, Isus ar fi scãpat cu viaþã. Dar Isusrefuzã sã o facã pe bufonul spre a-l distra pe Irod. ªi Irodse rãzbunã. κi bate joc de el împreunã cu curtenii ºi cu

IROZII 315

Page 316: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

soldaþii, punându-i pe umeri o hainã strãlucitoare, adicão mantie regalã, veche, ce o þinea în garderobã, nu o maipurta, ºi îl trimite îndãrãt la Pilat, în posturã de nebun.

Remuºcarea care se naºte în conºtiinþa omului în mo-mentul în care sãvârºeºte pãcatul este descrisã de sfinþiipãrinþi ai Bisericii prin diferite imagini. „E sentinþa decondamnare pe care o dã tribunalul pus de Dumnezeuîn noi înºine” – spune sfântul Ioan Gurã de Aur. „Estecãlãul din adâncul inimii noastre care ne tortureazã” –spune sfântul Augustin. „Cine pãcãtuieºte – spune ace-laºi învãþat al Bisericii – devine sclavul pãcatului. Remuº-cãrile sunt lanþurile pe care sclavul este condamnat sãle poarte cu el oriunde s-ar duce”.

Dupã ce l-a ucis pe fratele sãu Abel, Cain spunea: „Pri-mul om care mã va întâlni, mã va ucide”. Dar Dumnezeul-a condamnat la o pedeapsã mai grea decât moartea. L-acondamnat sã trãiascã, de aceea a poruncit ca nimeni sãnu se atingã de el. Cain ºi-a petrecut restul vieþii fuginddintr-un loc în altul, cãutând sã scape de un cãlãu pecare-l purta în el însuºi.

Remuºcarea e durerea care ne avertizeazã cã o mãseaeste bolnavã, cã avem o infecþie. ªi atunci, din douã, una:ori tratãm mãseaua bolnavã, îndepãrtãm puroiul, oriluãm calmante, somnifere, spre a face sã cedeze pentrumoment durerea, dar n-am rezolvat nimic. Aceastã adoua soluþie o aleg cei care, asemenea lui Irod, în loc sãscoatã rãul, pãcatul, puroiul care coace în inima lor, în-cearcã sã-ºi amorþeascã conºtiinþa cãutând calmante,plãceri ºi distracþii. Dar, se întreabã sfântul Alfons deLiguori, cum ai putea sã te bucuri la o petrecere, la unbal, la un concert, când eºti atârnat cu picioarele în susºi cu capul în jos? Cum ai putea sã te mai bucuri de cevaîn viaþã, când te afli în poziþie anormalã, cu picioarelespre Dumnezeu?

MISTERELE DE DURERE316

Page 317: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Cuvântul „remuºcare” înseamnã a muºca în mod re-petat. Ca un câine care latrã, ne muºcã spre a ne aver-tiza cã suntem într-un mare pericol.

Un negustor bogat mergea cãlare printr-o pãdure, fiind în-soþit de câinele sãu credincios. La un moment dat, câinelealeargã înaintea calului, lãtrând la el, îl muºcã, încearcãsã-l opreascã. Dupã un timp, stãpânul, vãzând cã nu se poto-leºte, scoate pistolul ºi îl împuºcã. Pleacã mai departe, dar,oprindu-se la un han, constatã cu groazã cã nu mai aregeanta cu bani. Face imediat cale întoarsã. Nu departe detrupul câinelui mort gãseºte geanta cãzutã la pãmânt. Câi-nele observase acest lucru ºi încercase sã-ºi avertizeze stã-pânul.

Remuºcarea este câinele care latrã în noi ºi ne muºcã,avertizându-ne cã l-am pierdut pe Dumnezeu, am pierdutharul sfinþitor. Îi putem urma avertismentul sau o putemucide, înãbuºi.

Nu remuºcarea este cea mai mare nenorocire în viaþaomului. Adevãrata nenorocire vine abia în momentulîn care glasul conºtiinþei, prin care Dumnezeu ne cheamã,amuþeºte, când conºtiinþa nu mai simte nici o remuºcare.Ca în povestea orientalã cu inelul fermecat pe care l-aprimit un prinþ. Un inel frumos, cu diamante, rubine,perle, care avea o proprietate: el venea perfect pe de-getul prinþului, dar ori de câte ori prinþul gândea saufãcea ceva rãu, inelul se strângea puþin, provocându-io micã durere. Dupã câþiva ani, prinþul nu a mai simþitnici o durere: degetul era complet strangulat. Pãcatulrepetat, înãbuºirea remuºcãrilor duce la distrugerea, lastrangularea conºtiinþei. E glasul lui Dumnezeu careamuþeºte, este Cristos care tace în faþa lui Irod. Se ajungela insensibilitate, la amoralitate, ceea ce, cum am amin-tit, este mai grav decât imoralitatea, la incapacitatea dea mai face deosebirea între bine ºi rãu, la pervertirea

IROZII 317

Page 318: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

conºtiinþei. ªi care-l face pe pãcãtos sã-l dispreþuiascã pecel ce nu comite pãcatele pe care le comite el. Exact caIrod desfrânatul, care-l trateazã de nebun pe Cristos nevi-novatul.

Lucrul cel mai trist care ni s-ar putea întâmpla în viaþãar fi tocmai acesta: tãcerea lui Dumnezeu – semnul aban-donãrii. Cu psalmistul, sã ne rugãm:

Doamne, sã nu taci.Sã nu rãmâi surd la glasul meu,

ca nu cumva, îndepãrtându-te fãrã sã-mi rãspunzi,sã ajung ca aceia care coboarã în mormânt (cf. Ps 28,1).

MISTERELE DE DURERE318

Page 319: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

BBaarraabbaa

La fiecare sãrbãtoare, guvernatorul obiºnuia sã eliberezeun deþinut pentru popor, pe care îl voiau ei. Pe atunci avea undeþinut vestit, numit Baraba. Deci, când s-au adunat, Pilatle-a zis: „Pe cine vreþi sã vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus,care se numeºte Cristos?”...Dar arhiereii ºi bãtrânii au con-vins mulþimile sã-l cearã pe Baraba, iar pe Isus sã-l trimitãla moarte. Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: „Pe caredintre cei doi vreþi sã vi-l eliberez?” I-au rãspuns: „Pe Ba-raba!” Pilat le-a zis: „Aºadar, ce sã fac cu Isus, care se nu-meºte Cristos?” Au zis toþi: „Sã fie rãstignit!” El le-a spus:„Dar ce rãu a fãcut?” Ei însã strigau ºi mai tare: „Sã fie rãs-tignit!”... Atunci l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, dupã cel-a biciuit, l-a dat ca sã fie rãstignit (Mt 27,15-17.20-23.26).

Aceasta este relatarea sfântului Matei. Ceilalþi evan-gheliºti completeazã biografia lui Baraba. „Iar Baraba –noteazã sfântul Ioan – era un tâlhar” (In 18,40). ªi sfân-tul Luca: „Acesta fusese aruncat în închisoare pentru orevoltã care avusese loc în cetate ºi pentru o crimã” (Lc23, 19).

Asistãm aici la o scenã de isterie colectivã. O scenã ab-surdã, neverosimilã. Atât de absurdã, încât am crede cãeste o invenþie a evangheliºtilor, dacã n-am vedea-o repe-tându-se permanent, sub ochii noºtri. Baraba, un banditde meserie, ajunge dintr-odatã, la o revoltã, în ochii gloa-tei, erou naþional, simbolul libertãþii. Este ceea ce seîntâmplã la orice revoluþie: bandiþi, criminali, borfaºi careprofitã de ocazie, de confuzie, spre a deveni dintr-odatãeroi ºi salvatori ai naþiunii.

Tehnica manipulãrii maselor era cunoscutã ºi pe vre-mea lui Isus. Maºina de propagandã ºi dezinformare

Page 320: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

funcþiona perfect. Ne imaginãm arhiereii, bãtrânii, cuagenþii lor, infiltrându-se în mulþime, ca la mitingurilenoastre politice, lansând câteva calomnii ºi reuºind încâteva clipe sã convingã gloata cã un criminal este unsfânt ºi cã un sfânt este un criminal.

Mulþimea este maleabilã, uºor de dus de nas. Nimicnu s-a schimbat în psihologia ºi comportamentul ma-selor. Pentru inima sensibilã a Mântuitorului, acesta afost momentul cel mai deprimant din tot cursul patimiisale. El nu are prieteni în mulþime. Maria Magdalena,Iosif din Arimateea, Nicodim, apostolii stau departe, ur-mãresc mersul lucrurilor din culise. Este singur în faþagloatei dezlãnþuite. Mulþimea aceasta, care numai cucâteva zile mai înainte îl primise în cetate cu entuziasm,cu osanale, orbii, muþii, bolnavii vindecaþi de el, toþi ceicare îi sorbiserã cu sufletul la gurã cuvintele dumne-zeieºti sunt acum cu toþii de partea lui Baraba, împotrivalui, urlã cerându-i moartea. Sunt puºi pe aceeaºi balanþã:de o parte, Baraba, un criminal, un bandit, de cealaltã,Isus, Fiul lui Dumnezeu, nevinovãþia însãºi, cel care afãcut numai bine în viaþã. Gloata este pusã sã aleagã.Balanþa se înclinã de partea lui Baraba. Dintr-odatã, cri-minalul câºtigã simpatia tuturor, este iubit cu patimã,devine idolul mulþimii. Isus, dintr-odatã, este urât demoarte. Francezii au o vorbã: „Nebunia nu se inventeazã,ea existã”. Este istoria care se verificã, nu numai cândeste vorba de mulþime, dar adesea ºi în viaþa noastrã per-sonalã; puºi sã alegem între bine ºi rãu, alegem rãul.

Cum se explicã un asemenea fenomen absurd? Maiîntâi, existã în fiinþa omului ceea ce am putea numi fasci-naþia rãului, atracþia de a face ceea ce este oprit ºi de a-iaproba, de a-i simpatiza pe cei care fac ceea ce este in-terzis. Aceastã fascinaþie a rãului, Sfânta Scripturã ne-odescrie deja în primele sale capitole: pusã sã aleagã între

MISTERELE DE DURERE320

Page 321: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

bine ºi rãu, femeia a vãzut cã fructul oprit era bun demâncat ºi plãcut la privire. Apostolul Pavel se plânge cãsimte în el o lege care se împotriveºte legii minþii, cãciaprobã binele, dar face rãul pe care îl dezaprobã.

Nu numai rãul din viaþa proprie, dar ºi rãul din viaþaaltora exercitã aceeaºi fascinaþie, aceeaºi forþã de atrac-þie. De aceea, rãul îºi face publicitate în lume, atrageatenþia, iar binele este neluat în seamã. Papa Luciani(Ioan Paul I) descrie aceastã realitate printr-o asemã-nare:

Într-o zi, într-un magazin de ceramicã intrã un nebun cuo bâtã ºi face þãndãri tot ce gãseºte: oale, cãni. Lumeaaleargã de pretutindeni sã admire nemaipomenitul spec-tacol. Imediat vine un om cu un vas cu clei ºi începe sã re-facã cu multã rãbdare vasele stricate. Lumea pleacã ime-diat. Un asemenea spectacol nu o intereseazã.

Cu câtva timp în urmã, televiziunea italianã a pre-zentat cazul unui tânãr care, într-o bunã zi, a pus mânape cuþit ºi i-a înjunghiat pe amândoi pãrinþii: ºi pe tata,ºi pe mama. Reporterul a luat un interviu tinerilor dinlocalitate, întrebându-i ce gândesc despre o asemeneafaptã. Rãspunsurile au fost mai ºocante decât crima însine: cuvinte de aprobare, de laudã, de solidaritate, desimpatie cu criminalul. Scrisori ºi flori trimise crimina-lului în puºcãrie, mesaje de dragoste ºi admiraþie. Tâ-nãrul a devenit idolul, eroul îndrãgit de toþi; luptãtorulpentru emanciparea tinerilor de sub tirania bãtrânilordemodaþi.

Istoria e plinã de asemenea cazuri. Cine era Napoleonpe care gloatele îl primeau cu manifestaþii de entuziasmîmpinse pânã la isterie? Un criminal care a sacrificat mili-oane de vieþi omeneºti ca sã-ºi realizeze ambiþiile para-noice. Sã nu uitãm cã Hitler a ajuns la putere prin alegeri

BARABA 321

Page 322: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

democratice, prin voinþa poporului. Când a murit Stalin,monstrul pãtat cu sângele a milioane de oameni nevino-vaþi, îmi amintesc, eram copil, am vãzut persoane plân-gând, la moartea „tãtucului” scump, pãrintele ºi cel maimare binefãcãtor al omenirii.

ªi al doilea motiv care explicã o asemenea alegere arãului este respectul omenesc: spiritul de turmã, lipsade personalitate ºi curaj, lipsa de principii ºi demnitateumanã, teama de a fi vorbit, arãtat cu degetul, criticat,considerat inadaptabil, ieºit din rândul lumii, teama dea nu-þi pierde popularitatea, altfel spus, laºitatea ºi lipsade caracter, conformismul.

Mântuitorul ºi-a dat seama cã acesta este pericolul celmai mare pentru urmaºii sãi; un pericol mai mare ca pri-goanele din afarã. De aceea, atrage atenþia la tot pasulcã ucenicul sãu trebuie sã se împotriveascã mereu spiri-tului lumii, sã aibã curajul de a merge împotriva curen-tului, de a rãmâne singur, dacã este cazul, cum a rãmasel singur în pretoriul lui Pilat: „Dacã lumea vã urãºte,sã ºtiþi cã pe mine m-a urât înainte de voi. Dacã aþi fi dinlume, lumea ar iubi ceea ce îi aparþine, dar pentru cãnu sunteþi din lume, ci eu v-am ales din lume, pentruaceasta vã urãºte lumea” (In 15, 18-19). Atenþie! Sã pre-cizãm un lucru. Sã nu ne închipuim cã lumea pe care ocondamnã Cristos ºi cãreia trebuie sã ne împotrivim tre-buie sã fie neapãrat lumea din afarã, din afara semina-rului, a mãnãstirii, din afara Bisericii. Nu. Lumea poatefi foarte bine clasa, seminarul, mãnãstirea, colegii, clerul,Biserica, atunci când în seminar, în mãnãstire sau înBisericã nu domneºte Duhul lui Cristos ºi al evangheliei,ci duhul lumii, duhul pãcatului, condamnat de Cristos.Se poate întâmpla ca, refuzând sã ne solidarizãm cu ceicare nu au duhul lui Cristos, sã fim izolaþi, marginali-zaþi, evitaþi, dispreþuiþi, suspectaþi, priviþi ca trãdãtori

MISTERELE DE DURERE322

Page 323: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ai intereselor comune. Ei, bine, în acest caz, trebuie sãavem curajul de a rãmâne singuri, de a merge împotrivacurentului, de a urma propria conºtiinþã.

Evit sã dau exemple mai recente. Vã reamintesc cazulsfântului Atanasie din antichitate. Era în jurul anului360. Din cauza împãraþilor de la Bizanþ care dictau întoate, raþionalismul arian se rãspândise în toatã lumea.„Lumea, zguduitã, s-a trezit arianã”, noteazã sfântulIeronim. Singurul apãrãtor al credinþei adevãrate carea rãmas în picioare a fost sfântul Atanasie. A fost con-damnat de toate sinoadele din Orient ºi Occident. Cineîi lua apãrarea era depus de împãrat. Din cei 46 de ani deepiscopat la Alexandria, 20 i-a trãit în exil sau ascunsprin grotele anahoreþilor, spre a nu fi gãsit de poliþia im-perialã. A fost exilat de împãraþi de cinci ori. Pentruîmpãratul Constantin, Atanasie era „omul fãrã Dum-nezeu, de o negrãitã neruºinare”. Conciliul din Tir îl nu-meºte: „arogant, îngâmfat, omul dezbinãrii”. Este urâtºi calomniat de toþi episcopii, acuzat cã rãscoalã poporul,cã a ucis un episcop, cã a necinstit o fatã, cã este duº-man al unitãþii Bisericii º.a.m.d. Dar nu cedeazã. Luptãde unul singur. ªi istoria cui îi dã dreptate? Celor mulþi?Nu. O minciunã, o eroare nu se transformã în adevãr,chiar dacã o susþine toatã lumea. Un pãcat nu se trans-formã în virtute, oricât de mulþi ar fi cei care îl sãvârºesc.Câtã dreptate are sfântul Ieronim când scrie: Multitudosociorum impunitatem non facit criminum („Pãcatulnu rãmâne nepedepsit pentru faptul cã mulþi se întovã-rãºesc în a-l sãvârºi”)!

Iatã regula de aur a vieþii noastre: a nu te cãlãuzi înviaþã dupã ceea ce spun ºi fac alþii, ci dupã propria con-ºtiinþã, luminatã de evanghelia lui Cristos. Scrie sfântulAugustin:

BARABA 323

Page 324: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Priveºte, lumea se prãbuºeºte, dar Cristos rãmâne în pi-cioare... Laudele oamenilor nu te pot duce în cer, iar repro-ºurile oamenilor nu te pot scoate din cer... Gândeºte despreAugustin ce vrei, conºtiinþa sã nu-mi reproºeze nimic înochii lui Dumnezeu.

Sau cunoaºtem cuvântul sfântului Ioan Gurã de Aur:„Mã tem de un singur lucru: de pãcat; restul nu mã inte-reseazã”. De altfel, solidaritatea în pãcat ºi sentimentulde siguranþã pe care îl dã numãrul celor mulþi cu carenu voieºti sã vii în conflict dureazã numai pânã la moarte.Dar dupã moarte? Dar în faþa lui Dumnezeu?

Scriitorul Ignaz I. Klug descrie în cartea sa Drumulveºnic, istoria unui om care n-a avut nici un duºman înviaþã. Fãrã principii, fãrã caracter, acest om a trecut prinviaþã spunând „da” ºi „nu” la toþi, la toate, dupã caz; afost fals cu cei falºi, mincinos cu cei mincinoºi, cu altecuvinte, un om schilod la suflet ºi la inimã. Moare. Ni-meni nu-l însoþeºte la mormânt. Sufletul merge în iad.Marea lui suferinþã acolo este cã stã într-un loc întunecosunde nimeni nu vine sã-l viziteze, sã se intereseze de sufe-rinþa sa. Concluzia: nu a avut nici un duºman pe lumeaaceasta, nu are nici un prieten pe lumea cealaltã.

Nu este uºor sã-þi urmezi întotdeauna conºtiinþa, sãnu te laºi târât de curent, de ceea ce spun ºi fac cei mulþisau poate toþi. Dar sã nu uitãm cã Isus Cristos ne-a lãsatun sacrament special în acest scop: este Mirul. Ce roljoacã acest sacrament în viaþa noastrã? Sã ne reîmpros-pãtãm învãþãtura pe care Biserica ne-o dã în CatehismulTridentin: „În sacramentul Mirului, Duhul Sfânt se dã-ruieºte sufletelor credincioºilor, sporeºte în ei puterea ºicurajul, ca sã poatã purta fãrã teamã lupta spiritualã”.

MISTERELE DE DURERE324

Page 325: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

AL III-LEA MISTER

ÎÎNNCCOORROONNAARREEAA LLUUII IISSUUSS CCUU SSPPIINNII

ÎÎnnccoorroonnaarreeaa ccuu ssppiinnii((II))

Soldaþii l-au adus în curte, adicã în pretoriu, ºi au adunattoatã cohorta. L-au îmbrãcat cu o hainã de purpurã ºi,împletind o coroanã de spini, i-au pus-o pe cap. Apoi auînceput sã-l salute: „Bucurã-te, rege al iudeilor!” ªi-l loveaupeste cap cu o trestie, îl scuipau ºi, cãzând în genunchi,i se închinau (Mc 15,16-19).

Odatã condamnat cineva la moarte, era consideratdeja ºters din numãrul celor vii. Era ca ºi mort. Putea sãfacã cine ce voia cu el. O bunã ocazie pentru soldaþi de ase distra, improvizând pe seama lui Isus parodia uneiconsacrãri regale. Cohorta de soldaþi a lui Pilat nu eraformatã din legionari, soldaþi de elitã, ci din aºa-numiþiiauxiliari, adunãturã recrutatã dintre sirieni ºi samari-teni, duºmanii de moarte ai evreilor. Armata era aceeacare proclama împãratul cu urale: „Ave, Caesar, Impe-rator!” Iar Isus nu se declarase rege? Ceremonia estecompletã: îi pun pe umeri mantia de culoare roºie a unuisoldat, în chip de mantie regalã; împletesc o coroanã despini pe care i-o pun pe cap. În Palestina se gãsesc spinilungi cât degetul, atât de tari ºi ascuþiþi încât strãpungnu numai carnea, dar ºi osul. Un rege poartã un sceptru.Au la îndemânã o trestie. Cum Isus refuzã sã o ia în mânã,îl lovesc cu ea peste cap. ªi mascarada începe: Isus, trans-format în rege de carnaval. Citind batjocura pe care acele

Page 326: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

brute au fãcut-o de Isus, aºa cum o descrie evanghelistul,este normal sã ni se trezeascã în inimã aceleaºi senti-mente pe care le-a încercat regele Clovis când a auzitpentru prima datã povestindu-i-se patima Domnului:„Sã fi fost eu acolo cu francii mei!”

Sfântul Atanasiu desprinde înþelesul adânc al acestuiepisod ºi îl exprimã în aceste cuvinte admirabile:

Este condamnat la moarte ca un om, ºi acum, când estegata sã moarã, este adorat ca Dumnezeu. Este redus la maipuþin decât nimic ºi apoi este proclamat rege. I se scoatehaina sãracã ºi este înveºmântat în purpurã. Nu ºtiu cineeste acela pe care îl acoperã cu insulte ºi batjocuri ºi, cutoate acestea, îl numesc proroc. ªi în timp ce îºi bat joc deel ºi îl lovesc, îi acordã trofeele învingãtorului: mantia depurpurã, coroana împletitã din spini, sceptrul de trestie.Este adevãrat, fãceau toate acestea în bãtaie de joc. Cutoate acestea, fãrã sã-ºi dea seama ºi fãrã sã vrea, îi acordauceea ce i se datora.

Isus pãrea ca o jucãrie în mâinile soldaþilor. În reali-tate, ei, soldaþii, erau niºte jucãrii acþionate de o voinþãsuperioarã care îi fãcea sã sãvârºeascã gesturi a cãrorsemnificaþie îi depãºea.

Coroana de spini de pe capul lui Isus ne indicã titlurilesupreme ale lui Cristos.

Mai întâi ni-l aratã ca mare preot al noului legãmânt.Tiara pe care o poartã papa ºi mitra pe care o poartãorice episcop au fost iniþial un cerc de metal, un fel decoroanã pe care preoþii o purtau pe cap în antichitate.Tonsura clericalã, adicã o coroanã de pãr de jur împre-jurul capului, restul capului fiind ras complet, nu estealtceva decât coroana preoþeascã.

În al doilea rând, coroana de spini ni-l aratã pe Isus cavictimã de ispãºire pentru pãcatele lumii. În antichitate,victimele erau încoronate înainte de a fi sacrificate. Este

MISTERELE DE DURERE326

Page 327: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ceea ce se aminteºte ºi în Faptele Apostolilor, când rela-teazã întâmplarea de la Listra:

Vãzând mulþimile ceea ce fãcuse Pavel, au strigat în graiullor licaonian: „Zeii cu chip de om au coborât la noi!”. PeBarnaba îl numeau Zeus, iar pe Pavel, Hermes, pentru cãel era purtãtorul de cuvânt. Preotul templului lui Zeus dela intrarea cetãþii, aducând tauri ºi ghirlande la porþi, voia,împreunã cu mulþimile, sã aducã jertfã” (Fap14,11-13).

Coroana de spini îl aratã pe Isus ca fiind marele învin-gãtor asupra pãcatului, a morþii ºi a infernului. ªtim cã,în vechime, învingãtorii în lupte sau în întreceri erauîncununaþi cu lauri.

Dar mai presus de toate, ni-l aratã pe Isus ca rege alregilor, rege al cerului ºi al pãmântului. Coroana a fostîntotdeauna pe capetele regilor semnul demnitãþii su-preme.

Dar când devine Isus rege? Când este în culmea glorieiºi a popularitãþii, când mulþimile vor sã-l rãpeascã ºisã-l facã rege, Isus fuge, se ascunde. Dupã ce apare peTabor înveºmântat în strãlucire dumnezeiascã, le porun-ceºte ucenicilor sã nu spunã nimãnui un cuvânt. Iar cândeste batjocorit, insultat, lovit, scuipat, brutalizat, esterege. Isus nu intrã în categoriile noastre de gândire. Elrãstoarnã orice logicã umanã.

Încoronarea cu spini nu e aducere de slavã, ci batjo-curã din partea soldaþilor. Batjocura continuã în istoriaBisericii atunci când oamenii Bisericii, persoanele reli-gioase, se lasã stãpânite de mândrie, de orgoliu, de am-biþii, râvnesc onoruri, funcþii, poziþii privilegiate, justi-ficând totul cu slava lui Dumnezeu ºi binele Bisericii.Evanghelia ne aratã cum se aduce slavã lui Dumnezeu.Mãrirea Tatãlui se aflã la punctul extrem al înjosirii Fiu-lui. Tatãl este preamãrit atunci când Fiul este dispreþuit,scuipat, lovit, încoronat cu spini, transformat într-un

ÎNCORONAREA CU SPINI (I) 327

Page 328: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

rege de carnaval. Dure, dar justificate cuvintele sfântuluiBernard: Pudeat sub spinoso capite membrum fiat deli-catum. Ar trebui sã ne plesneascã obrazul de ruºine cândnoi, mãdularele, cãutãm onoruri, în vreme ce Cristos,capul nostru, poartã coroana de spini. Explicã sfântulAugustin: „Isus Cristos a ucis mândria nu altfel decâtprin umilinþa sa ºi ne-a trasat drumul cu umilinþa sa;fiindcã prin orgoliu ne îndepãrtaserãm de Dumnezeu,nu ne puteam întoarce la el pe altã cale decât pe caleaumilinþei”. ªi mai spune: „Valoreazã mai mult un pã-cãtos smerit decât un sfânt îngâmfat”.

Toate virtuþile trebuie luate în consideraþie. Dar dacãumilinþei nu i se acordã o atenþie cu totul deosebitã saueste neglijatã, atunci întreg edificiul vieþii spirituale seprãbuºeºte ca o casã construitã pe nisip. Cãci iatã ce gân-deºte sfântul Bernard:

Vrednicã de laudã este fecioria, dar mai necesarã este umi-linþa. Fecioria este recomandatã, umilinþa este poruncitã.La feciorie te cheamã o invitaþie, la umilinþã te cheamã oobligaþie. Este posibil sã te mântuieºti fãrã prima, nu esteposibil sã te mântuieºti fãrã a doua. Poate sã-i placã luiDumnezeu umilinþa care regretã ºi plânge castitatea pier-dutã, dar îndrãznesc sã afirm cã, fãrã umilinþã, nici chiarfecioria Mariei nu i-ar fi plãcut Fiului lui Dumnezeu.

Umilinþa poate îmbrãca o mie ºi unul de aspecte: anu cãuta lauda ºi popularitatea cu orice preþ, a fi na-tural ºi simplu în toate: în vorbe, în îmbrãcãminte, încomportament, a nu te supraestima ºi a nu te complaceîn merite mai mult iluzorii decât reale, a recunoaºte ºia aprecia meritele ºi calitãþile altora, a recunoaºte sincercând greºeºti, a nu te scuza cu tot felul de minciuni ºitertipuri, a accepta observaþiile ºi a fi recunoscãtor celorcare te corijeazã, sunt numai câteva forme de practicarea umilinþei.

MISTERELE DE DURERE328

Page 329: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Existã o formã de mândrie, care trebuie consideratãca fiind cea mai respingãtoare de pe lume: aceea de avedea, de a visa, de a cãuta în preoþie onoruri, demnitãþi,sau de a vedea o posibilitate de realizare a unor ambiþiiºi planuri umane. Ne amintim aici cât a avut Isus de lup-tat pentru a stârpi acest viciu din inimile ucenicilor sãi.Ne amintim de comportarea sfinþilor. De sfântul IoanGurã de Aur, de sfântul Ambroziu, care au fugit noapteaîn pustiu, s-au ascuns în grote când au aflat cã este peri-colul de a fi aleºi episcopi. De sfântul Grigore cel Marecare, ales papã, s-a ascuns într-o peºterã; descoperit, îlimplorã pe împãratul Mauriþiu sã nu-i recunoascã ale-gerea. De sfântul Filip Beniþiu, care a stat fugar prinmunþi pânã s-a terminat conclavul ºi a fost ales papã unalt cardinal. De sfântul Amoniu, eremit, care, fiind înpericol de a fi ales ºi sfinþit preot, ºi-a tãiat o ureche.Ultimul exemplu nu vã sfãtuiesc sã-l urmaþi.

Piatra de încercare a umilinþei, semnul adevãrat ºisigur dupã care putem recunoaºte dacã avem sau nu vir-tutea umilinþei, este suportarea ofenselor. Isus acestlucru îl gãseºte normal la ucenicul lui: „Fericiþi sunteþicând vã vor insulta, vã vor persecuta ºi, minþind, vorspune împotriva voastrã tot rãul din cauza mea” (Mt5,11); „Vai vouã, când toþi oamenii vã vor lãuda; pentrucã aºa au fãcut pãrinþii lor profeþilor falºi... Celui care teloveºte peste un obraz întoarce-i-l ºi pe celãlalt...” (Lc 6,26.29)

Cunoaºtem istoria împãratului Heraclit. O datã re-cuperatã crucea Mântuitorului din mâinile perºilor, îm-pãratul se deplaseazã de la Bizanþ la Ierusalim, ca sã orepunã la locul de cinste pe Calvar. Îmbrãcat în haineimperiale, cu coroanã de aur pe cap, cu mantie de pur-purã strãlucind de pietre preþioase, ia crucea pe umeriºi porneºte cu alai spre Calvar. Dar la ieºirea pe poarta

ÎNCORONAREA CU SPINI (I) 329

Page 330: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

cetãþii, o mânã nevãzutã îl blocheazã: nu mai poateînainta un pas. Episcopul Ierusalimului, Zaharia, îi dã osugestie: sã-ºi arunce coroana de aur de pe cap ºi pur-pura ºi toatã pompa imperialã ºi sã se îmbrace cum eraîmbrãcat Cristos în Vinerea Mare când a dus crucea înspate. Împãratul ascultã; desculþ, cu o coroanã de spinipe cap, poate sã-ºi continue drumul. Ucenicul lui Isus esteinvitat sã-ºi ia crucea în spate ºi sã meargã pe urmeleÎnvãþãtorului. El nu va putea sã facã nici un pas dacãnu se dezbracã mai întâi de toatã mândria, vanitatea,amorul propriu, de orice ambiþie umanã. Aceasta esteºtiinþa ºtiinþelor pe care trebuie sã ºi-o însuºeascã oriceucenic al lui Isus: umilinþa.

Scrie sfântul Leon cel Mare:Întreaga învãþãturã a înþelepciunii creºtine constã nu înabundenþa cuvintelor, nu în arta de a filozofa, nu în a vânalauda ºi mãrirea, ci în cunoaºterea ºi practicarea aceleiumilinþe adevãrate ºi acceptate de bunãvoie, pe care Dom-nul a ales-o pentru sine ºi a practicat-o cu atâta sârguinþã,din sânul mamei sale pânã pe lemnul crucii.

MISTERELE DE DURERE330

Page 331: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ÎÎnnccoorroonnaarreeaa ccuu ssppiinnii((IIII))

„Unii au început sã-l scuipe ºi, acoperindu-i faþa, îl lo-veau spunându-i: «Profeþeºte!»”(Mc 14,65).

Ce sã profeþeascã? Evanghelistul Marcu a uitat sã pre-cizeze. Fãrã îndoialã: profeþeºte cine te-a lovit. La scenaîncoronãrii cu spini se adaugã aceastã scenã dezgustã-toare. La grosolãniile soldaþilor care s-au jucat cu Isusde-a regele, se adaugã grosolãniile slugilor care se joacãcu el de-a baba oarba. Ne putem imagina cât de profundau rãnit inima delicatã a Mântuitorului sarcasmele, iro-niile, glumele murdare, cuvintele triviale, hohotele de râsce ieºeau din gâtlejurile acelor brute dezlãnþuite în cursulabjectei lor distracþii.

Un cunoscut autor italian fãcea în faþa lui Isus legatla ochi aceastã rugãciune:

Doamne, noi simþim nevoia ca tu sã þii strânsã legãtura peochi. Þi-am pus-o într-adins. Cãci voim sã continuãm joculnostru rãutãcios, fãrã a-þi întâlni privirea. Avem nevoie deanestezie ca sã putem face rãu, ca sã-i facem pe alþii sã su-fere. Legãtura aceea ne dã curaj, ne dã siguranþa cã nu nevezi ce facem.

„Tot ce aþi fãcut unuia dintre fraþii mei cei mai mici,mie mi-aþi fãcut” (Mt 25,40). Cristos continuã sã fie bat-jocorit în fraþii sãi ºi cine ºtie câþi dintre noi se vor trezila judecata lui Dumnezeu printre soldaþii ºi slugile dinpretoriul lui Pilat, care au fãcut râs de Fiul lui Dumnezeu!

Nu li se poate reproºa acelor fiinþe abjecte din pre-toriul lui Pilat cã n-au crezut în Cristos, în divinitatea lui,

Page 332: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

dar li se poate reproºa lipsa de omenie din ei, rãutatea,grosolãnia, sadismul.

Avem în aceastã scenã din evanghelii un motiv de me-ditaþie extrem de important: am pornit, poate, la con-strucþia edificiului nostru spiritual începând cu acope-riºul, ºi nu cu temelia; temelia e omul din noi. ªi dacãomul din noi nu existã, viaþa spiritualã e o tragicã iluzie.Citeam zilele trecute pe un perete la policlinicã aceastãlozincã: „Cine nu este om bun nu poate fi medic bun”. Cuatât mai mult s-ar putea spune: Cine nu este om bun nupoate fi creºtin bun ºi, cu atât mai puþin, preot bun. E orealitate pe care sfântul Toma de Aquino o exprimã atâtde clar: Gratia non destruit sed supponit et perficit na-turam („Harul, supranaturalul, nu distruge natura uma-nã, dimpotrivã, o presupune ºi o duce la desãvârºire”).

Sfânta Tereza cea Mare spunea: „Dumnezeu e totul,omul, nimic”. Cu toate acestea, nu se considera scutitãde a cultiva calitãþile sale umane, folosind toate mij-loacele care îi stãteau la dispoziþie. „Tereza – spuneaea – este nimic. Tereza ºi doi bãnuþi este ceva (ºtia acestlucru probabil de la bunicul ei care era evreu). Dum-nezeu, Tereza ºi doi bãnuþi este totul”. Dumnezeu estetotul, dar clãdeºte totul pe Tereza ºi pe cei doi bãnuþi,adicã pe fondul uman din ea.

Sfinþenia noastrã, dacã nu suntem mai întâi oameni,nu conteazã nimic, nici în ochii lui Dumnezeu, nici înochii oamenilor. Într-o carte recentã, intitulatã Preotulîn lume, autorul (Sellmair) scrie: „Omul timpurilor noas-tre va crede din nou într-un sfânt atunci când acest sfântva fi în stare sã convingã, prezentându-se, mai înaintede toate, ca om în înþelesul deplin al cuvântului”.

Conciliul al II-lea din Vatican, în decretul Optatamtotius dedicat seminariºtilor, pune la baza educaþiei vii-torilor preoþi cultivarea calitãþilor umane:

MISTERELE DE DURERE332

Page 333: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Seminariºtii sã se strãduiascã sã-ºi perfecþioneze carac-terul; sã-ºi formeze tãria sufleteascã, sã înveþe sã preþu-iascã virtuþile care sunt mult apreciate de oameni ºi care-lfac iubit pe un slujitor al lui Cristos, cum ar fi sinceritatea,grija statornicã pentru dreptate, fidelitatea faþã de cuvântuldat, buna cuviinþã în purtãri, modestia ºi caritatea în dis-cuþii (OT 11).

Învãþãtura Bisericii este clarã: trebuie sã formãm înnoi omul ºi sã ne însuºim acele calitãþi umane care suntmult apreciate de oameni ºi care-l fac iubit, simpatizat,pe un slujitor al lui Cristos. Nu cã am cãuta cumva sim-patia ºi aprecierea oamenilor. Însã noi suntem purtã-torii în lume ai unei învãþãturi ºi ai unei misiuni divine.Or, dacã noi suntem antipatici ºi respingãtori prin lipsaînsuºirilor umane, facem antipaticã ºi respingãtoare în-sãºi învãþãtura divinã ºi compromitem misiunea divinãcare ne este încredinþatã. Lumea nu crede cã îi poate daceva supraomenesc acela care nu-i mãcar om, nu are ce-iomenesc.

Un profesor de la universitate a fost întrebat de ci-neva: „Ce credeþi despre P. Chevrier, e sau nu e un sfânt?”Rãspunsul: „Nu ºtiu dacã e sau nu e un sfânt; atâta ºtiu,cã închide întotdeauna uºile cu delicateþe, fãrã a facezgomot”. Astfel putem înþelege rugãciunea pe care o fãceades ºi cu mare fervoare papa Ioan al XXIII-lea: „Doamne,fã ca cei rãi sã devinã buni, iar cei buni sã fie simpatici”.

Printre calitãþile umane pe care Conciliul le considerãabsolut indispensabile se numãrã, am auzit: buna cu-viinþã în purtãri – adicã un comportament civilizat, edu-caþia, buna creºtere, cei ºapte ani de acasã, al ºaseleasimþ, care este bunul simþ, ºi apoi modestia ºi caritateaîn discuþii. Sunt cele douã lucruri pe care papa Luciani(Ioan Paul I) le-a cerut în rugãciune mergând odatã lasanctuarul din Sanzeno în Val di Non, închinat sfântului

ÎNCORONAREA CU SPINI (II) 333

Page 334: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Romediu. Interesantã istoria acestui sanctuar. Spunelegenda cã, întorcându-se din pelerinaj de la Roma, Ro-mediu s-a oprit în acest loc împreunã cu cei doi înso-þitori credincioºi ai sãi, Abraham ºi David, ca sã se odih-neascã. La un moment dat, îi spune lui David: „Estetimpul sã plecãm la drum. Mergi ºi adu caii care pasc pecâmp în apropiere”. Însoþitorul se întoarce îngrozit: unurs tocmai termina de mâncat calul lui Romediu. Acestaaleargã, vede ºi, fãrã sã se tulbure, îi spune rãufãcãto-rului: „Ursule, ruºine! Înþeleg, þi-a fost foame. Mi-aimâncat calul ºi acum te simþi bine. Dar eu ce fac? Sãmerg acasã pe jos? O s-o faci tu pe calul”. Zis ºi fãcut. Îipune ºaua pe spate, încalecã, ºi la drum! Iar ursul, cu-minte, îl duce pânã acasã la Trento. Ursul, cu fãptura luigrosolanã ºi inesteticã, cu blana lui miþoasã, cu ghea-rele lui lãbãrþate, a fost dintotdeauna simbolul omuluinecrescut, vulgar, lipsit de maniere. Rugãciunea papeiLuciani: „Doamne, fã-mã mai puþin urs”. Dar apoi, gân-dindu-se la câte pãcate fac oamenii cu limba: înjurã-turi, blesteme, glume necuviincioase, murdãrii, insulte,a adãugat: „Doamne, fã-ne pe toþi urºi. Ia-ne graiul, cãcinu-l meritãm”.

Modestie ºi caritate în cuvinte. Având în faþa ochilorimaginea lui Isus brutalizat de vorbele cu care l-au îm-proºcat soldaþii ºi slugile în pretoriu, ne facem un examende conºtiinþã, întrebându-ne dacã nu cumva noi înºine,într-o mãsurã mai mare sau mai micã, îi brutalizãm ºile facem celor din jurul nostru viaþa insuportabilã prinfelul nostru de a vorbi.

Modestia ºi caritatea în cuvinte se încalcã în multefeluri. Se încalcã prin modul de a vorbi atunci când nu-þicontrolezi glasul, strigi (mai ales la masã de la un capãtla altul, de la o masã la alta, indispunând pe cei de faþã),cauþi sã te impui profitând de faptul cã ai voce puternicã,

MISTERELE DE DURERE334

Page 335: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

nu mai dai voie ºi altuia sã intre în discuþie, nu laºi pealtul sã termine, îi iei vorba din gurã etc.

Modestia ºi caritatea în cuvinte se încalcã prin cuvintetriviale, glume murdare, expresii ºi cuvinte cu douã în-þelesuri. Asemenea cuvinte ºi gesturi întotdeauna iesdintr-o inimã bolnavã, dupã cum mirosul urât al gurii nupoate ieºi decât dintr-un stomac bolnav. „...nici sã nu sepomeneascã între voi... vorbe obscene sau necugetate,nici glume indecente, care nu se cuvin...” (Ef 5,3b-4a),spunea sfântul Pavel simplilor creºtini. Nu-mi pot ima-gina cã asemenea cuvinte pot ieºi din gura celor care-ipromit lui Dumnezeu o viaþã de castitate desãvârºitã.

Dar mai presus de toate, modestia ºi caritatea în cu-vinte se încalcã prin cuvinte care îi rãnesc pe alþii: po-recle, cuvinte jignitoare, înþepãtoare, ironii, sarcasme,glume deplasate, care trãdeazã plãcerea sadicã de a-i facepe alþii sã sufere, sã le facã viaþa insuportabilã.

Scrie psalmistul: „Gâtlejul lor este un mormânt des-chis, cu limbile lor au urzit înºelãciuni, venin de viperã[iese] de pe buzele lor” (Ps 5,9). Ajunge o singurã limbãde felul acesta ca sã distrugã toatã armonia ºi bucuriaîntr-o casã, într-o comunitate, dupã cum ajunge o sin-gurã picãturã de oþet ca sã strice un butoi întreg de vinde cea mai bunã calitate, dupã cum într-un cor ajungeo singurã voce falsã ca sã strice toatã armonia.

Grele sunt cuvintele sfântului Grigore cel Mare: Si Deivocantur filii qui pacem faciunt, procul dubio Satanaesunt filii qui pacem confundunt („Dacã fiii lui Dum-nezeu se vor chema fãcãtorii de pace, fãrã îndoialã, fiiiSatanei se vor chema stricãtorii de pace”).

Are dreptate autorul german, Wolpert, atunci cândscrie: „Ceea ce-l face pe om criminal nu este, în primulrând, mãciuca, sau pumnalul, sau revolverul, sau sticlacu otravã, ci este inima lipsitã de dragoste, ura, mânia,

ÎNCORONAREA CU SPINI (II) 335

Page 336: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

duºmãnia”. Cel care te loveºte cu mãciuca în cap te ter-minã dintr-o loviturã, dar cu vorba te poate lovi ºi mal-trata cineva o viaþã întreagã.

Ne concentrãm acum toatã atenþia ºi reflecþia noastrãasupra unei singure întrebãri: „Oare prin felul meu dea vorbi nu sunt permanent un motiv de întristare, desuferinþã, de indispoziþie pentru cei din jurul meu? Nufac din limbã o mãciucã, sau pumnal cu care lovesc întoþi?”

MISTERELE DE DURERE336

Page 337: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„„IIaattãã oommuull!!””((II))

„Aºadar, Isus a ieºit afarã, purtând coroana de spiniºi haina de purpurã. Iar Pilat le-a zis: «Iatã omul!»” (In19,5).

Sã-l privim din nou pe Cristos care apare în faþa mul-þimii dezlãnþuite, purtând coroana de spini pe cap, îm-brãcat cu haina de purpurã (de fapt, trebuie sã fi fostmantia vreunui soldat, care semãna cu o hainã de pur-purã, întrucât mantiile soldaþilor romani erau de culoareroºie), cu trestia în mânã în chip de sceptru regal, cu faþaacoperitã de scuipat ºi de sânge, adus la ultima limitãa degradãrii ºi a înjosirii.

„Iatã omul!” – spune Pilat. Misterioasã expresie! Fãrãsã-ºi dea seama, Pilat proclama un mare adevãr. În acelmoment Isus devine omul: omul din toate timpurile, dintoate locurile, care este maltratat, brutalizat de rãut-atea ºi cruzimea semenilor sãi. Din acel moment, Isus seidentificã cu omul în suferinþã. Saul, care-i maltrateazãpe creºtini, îl maltrateazã pe Cristos, cãci aude pe drumulDamascului reproºul lui Isus: „Saule, Saule, pentru ce mãprigoneºti?”

Spuneam în meditaþia precedentã cã, dacã nu avemacel fond uman pe care Conciliul îl pune la baza vieþiicreºtine, seminariale ºi preoþeºti – în special, un com-portament civilizat –, atunci, în mod inevitabil, de-venim cãlãi, îl maltratãm pe Cristos în semenii noºtri.Continuãm reflecþia asupra aceleaºi teme. Un compor-tament civilizat, politeþea, buna-cuviinþã nu reprezintão virtute, ci floarea minunatã, atrãgãtoare a tuturor

Page 338: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

virtuþilor. Bunele maniere sunt tot atâtea flori, tot atâteabijuterii care înfrumuseþeazã viaþa omului; dar nu niºteflori artificiale, nu niºte bijuterii puse din afarã, cumsunt acele icoane ºi statui ale Maicii Domnului, pe care,în special, italienii le acoperã cu ºiraguri de mãrgele, curozarii ºi cu tot felul de podoabe, ci flori naturale careîmbobocesc ºi se hrãnesc din seva interioarã, a credinþeiºi a iubirii. Când lipseºte aceastã sevã interioarã seajunge la un comportament artificial, dublu, ipocrit: înfaþa superiorilor, a ºefilor, cuvintele ºi gesturile cele mairespectuoase, în absenþa lor, în cercul prietenilor ºi cole-gilor, cuvinte, expresii, ironii, glume lipsite de cel maielementar bun-simþ ºi respect, exact cum procedeazã aceibãrbaþi manieraþi, bine-crescuþi, atenþi în societate, casã facã impresie, iar acasã, în familie, sunt niºte brute.

Existã oameni din firea lor fini, atenþi, simþiþi. Suntpuþini, ºi aceºtia sunt norocoºi. Dar, de regulã, un com-portament civilizat se cucereºte prin muncã susþinutã,prin luptã cu noi înºine. Din nefericire, existã o mentali-tate de-a dreptul stranie, care îi poate contamina uºorºi pe oamenii Bisericii, ºi anume ideea cã bunele ma-niere, fineþea în cuvinte ºi gesturi sunt mofturi de dom-niºoare delicate, dar nu sunt pentru bãrbaþi în toatã firea,pentru caractere tari. Mojicia, vulgaritatea justificatã,cultivatã, transformatã în titlu de glorie! Cine adoptão asemenea mentalitate poartã numele de grobian.

Pentru ce avem datoria gravã de a ne însuºi un com-portament civilizat? Pentru mai multe motive. Maiintâi, pentru cã, fãrã a respecta regulile bunei-cuviinþe,nu e posibilã viaþa într-o societate, într-o familie, într-ocomunitate; viaþa devine un chin, o torturã permanentã.Cei lipsiþi de bun-simþ distrug atmosfera de dragoste, dearmonie în care se poate trãi normal. Provoacã uneoristãri de exasperare, boli psihice ºi chiar fizice pe fond

MISTERELE DE DURERE338

Page 339: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

nervos. Sã vã amintesc de cazul sfintei Tereza a Prun-cului Isus. Era în mãnãstire o maicã bãtrânã care aveaobiceiul de a clãmpãni mereu din dinþi ºi de a plescãi dingurã la masã într-un mod exasperant. Ce supliciu, ce tor-turã era pentru Tereza sã asculte mereu muzica aceastaenervantã! Suferea cu eroism, îi oferea lui Isus jertfaaceasta continuã. Dar asta nu a împiedicat-o sã facã unulcer pe fond nervos, de care a suferit pânã la moarte.Este un lucru dovedit ºtiinþific: indispoziþia creatã de ceilipsiþi de bun-simþ ºi de creºtere, mai ales la masã, influen-þeazã asupra glandelor endocrine, în special asupra hipo-fizei, iar acestea, la rândul lor, provoacã un dezechilibrufiziologic în funcþiile respiraþiei, digestiei º.a.m.d.

În al doilea rând, un comportament civilizat este ne-cesar pentru a salva onoarea stãrii noastre, a Bisericii,ºi pentru a nu ne compromite apostolatul nostru. Scriesfântul Pavel:

...Cristos a iubit Biserica ºi s-a dat pe sine pentru ea, pentrua o sfinþi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca sã ºi-oprezinte sieºi ca o Bisericã glorioasã, fãrã sã aibã vreo patãsau rid sau ceva asemãnãtor, ci sã fie sfântã ºi neprihãnitã(Ef 5,25-27).

Iar noi, dacã iubim ca ºi Cristos Biserica, nu avem drep-tul sã o desfigurãm prin lipsa bunelor maniere. Este orealitate palpabilã: într-o parohie lucreazã ani de zile unpreot care în seminar a fost as la carte, ireproºabil înviaþa moralã, zelos, dar este necioplit, ºi biserica se go-leºte, lumea se îndepãrteazã de credinþã. Vine un preotmai puþin dotat, dar atent, manierat, fin, ºi biserica seumple din nou. Nu ajunge ºtiinþa pentru apostolat. Cãcice folos de ºtiinþa multã din capul preotului dacã nimeninu se poate apropia de el, deoarece miroase de la o poºtã,nu-ºi face igiena, nu se spalã pe dinþi, duhneºte a tabac,

„IATÃ OMUL!” (I) 339

Page 340: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

umblã murdar ºi fãrã nasturi la hainã, nu ºtie sã rãs-pundã la salut, sã zâmbeascã, sã vorbeascã ºi sã se com-porte frumos, repede, bruscheazã? Nici asceza, nici peni-tenþa nu este suficientã. Cãci ce folos cã mãnâncã puþin,nu bea alcool – se mortificã –, dacã atunci când mãnâncã,prin felul cum se comportã la masã, le provoacã greaþãcelor din jur? Pe vremea sfântului Francisc de Sales,marele savant ºi teolog care era capabil sã-i reducã la tã-cere pe protestanþi era cardinalul Perron. Dar cel care-iconvertea pe protestanþi era sfântul Francisc de Sales.Cardinalul recunoºtea: „De convins eu vã conving, darde convertit mergeþi la Francisc sã vã converteascã”.Secretul? Sfântul Francisc era omul de o amabilitate, de opoliteþe, de o fineþe desãvârºitã cu care cucerea pe toatãlumea. Iar fineþea lui nu a fost un cadou de la naturã. Cãcide la naturã avea o fire violentã, irascibilã, ieºitã din co-mun; a fost rezultatul unei lupte eroice cu el însuºi, oluptã de ani de zile. Câteva recomandãri practice pentrua ne însuºi un mod de viaþã civilizat, buna-cuviinþã:

Mai întâi, sã începem munca nu din afarã, prin învã-þarea Codului bunelor maniere, ci dinãuntru, fãcând or-dine în sufletul ºi în viaþa noastrã. Fiindcã, în cele maimulte cazuri, lipsa de bunã-creºtere în cuvinte, gesturi,comportament, grosolãnia, reflectã dezordinea ºi pati-mile care dominã inima omului. Cãci cum ar putea cinevasã aibã respect faþã de semenii sãi, dacã nu are respectfaþã de Dumnezeu? Cum ar putea respecta cineva legilebunei-cuviinþe dacã nu respectã legile lui Dumnezeu?Dacã omenirea ar fi rãmas în paradisul pãmântesc, n-arfi fost nevoie de vreun Cod al bunelor maniere, cãci omular fi rãmas supus lui Dumnezeu, patimile ar fi rãmas su-puse omului, iar omul nu ar fi fost motiv de suferinþãpentru semenii sãi.

MISTERELE DE DURERE340

Page 341: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

În al doilea rând, sã avem mereu în minte acest adevãrde credinþã: Cristos este prezent în semenul meu. Cusemenul meu trebuie sã mã comport atent ºi delicat, curespect, exact ca ºi cu Cristos. Orice cuvânt, orice gestnelalocul lui, prin care-l fac sã sufere pe cel din jurul meu,este îndreptat împotriva lui Cristos. În viaþa lui Don Gius-tino Russolillo, întemeietorul unei congregaþii religioase,citim cã, ori de câte ori întâlnea o persoanã, fie cã o cu-noºtea sau nu, fãcea o înclinaþie respectuoasã a capului.Îl saluta pe Cristos pe care-l recunoºtea în fiecare om.Gândul acesta trebuie sã ne facã în fiecare clipã atenþi cucei din jur, sã ne controlãm fiecare gest, fiecare cuvânt,felul cum vorbim, cum râdem, cum tuºim, cum suflãmnasul, cum mergem, cum deschidem ºi închidem uºa etc.,ca sã nu deranjãm, sã nu indispunem, sã nu îi facem pealþii sã sufere. Sfânta Tereza cea Mare, în timpul uneiboli grele care o þinea nemiºcatã la pat, avea buzele arsede febrã, limba înnegritã, uscatã, lipitã de cerul gurii.Dimineaþa i-a spus surorii care o îngrijea cã toatã noap-tea fusese chinuitã de o sete cumplitã. „Vai – spunesora – de ce nu m-ai chemat sã-þi aduc apã?” Tereza amulþumit, zicând: „Îþi fac destul necaz în timpul zilei.N-am voit sã-þi mai tulbur somnul ºi noaptea”. Câtã deli-cateþe sufleteascã! Cu toatã strãdania noastrã, se în-tâmplã uneori, din neatenþie, sã încãlcãm normele bu-nei-cuviinþe. Sã regretãm imediat, sã ne cerem scuze, sãne impunem singuri o pocãinþã. Sfânta Clara de Rimini,într-o discuþie, scãpase din nebãgare de seamã un cu-vânt mai puþin politicos la adresa unei persoane. Îndu-reratã, s-a retras în celulã ºi cu cleºtele ºi-a strâns limbapânã a ieºit sângele. Nu e cazul sã mergem pânã acolo.Putem gãsi alte posibilitãþi de a ispãºi.

Apoi, esenþial ºi determinant în însuºirea bunei-cu-viinþe pentru cei care se pregãtesc la sfânta preoþie este

„IATÃ OMUL!” (I) 341

Page 342: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

respectarea regulamentului. Cine respectã cu sfinþenieregulamentul seminarului – tactus-ul, tãcerea ºi cele-lalte – respectã deja în foarte mare mãsurã normelebunei-cuviinþe. În schimb, cine dispreþuieºte regula-mentul, considerându-l învechit, medieval, sau nu îl puneîn practicã, acela, în mod inevitabil, necrescut ºi lipsitde bun-simþ va fi ca seminarist, grobian ºi necioplit va fitoatã viaþa ca preot. Ce vã spun acum nu vã spun dincãrþi, ci din experienþã: mãsura bunei-creºteri ca preoteste datã de respectarea regulamentului în anii de se-minar. Dacã nu te-ai lãsat educat în seminar, dupã ceai ieºit din seminar, nu are cine sã te mai educe.

În sfârºit, modelul nostru ºi în aceastã privinþã sã nefie Cristos. Model desãvârºit de comportament uman.Cât de atent, cât de fin, cât de delicat a fost el cu toatãlumea! Atent cu Zaheu, atent cu Nicodim, atent cu bãtrâ-nica de la templu, atent chiar cu desfrânatele. Cât eforta depus ca sã-i facã pe apostoli sã deprindã bunele ma-niere. Îi învaþã cum sã salute când intrã într-o casã, cumsã se respecte între ei alegând locul de pe urmã º.a.m.d.

Model de respect, de bunã cuviinþã, de atenþie sã ne fie,de asemenea, sfânta Fecioarã. Aceastã calitate umanã oexaltã sfântul Ambroziu într-o predicã despre vizita laElisabeta:

A venit cea mai tânãrã la cea mai în vârstã. Nu numai cãa venit, dar a ºi salutat prima. Maria cunoºtea respectul faþãde bãtrâni. ªi nu treceþi cu vederea: Superior venit ad infe-riorem: Maria ad Elisabeth, Christus ad Ioannem (Unulsuperior a venit la unul inferior: Maria la Elisabeta, Cristosla Ioan).

MISTERELE DE DURERE342

Page 343: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„„IIaattãã oommuull!!””((IIII))

„El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoarepentru revoltã ºi crimã, iar pe Isus l-a lãsat în voia lor”(Lc 23,25).

Pilat l-a dat pe Isus în mâinile evreilor, l-a lãsat la dis-creþia lor, sã facã cu el ce le doreºte inima, ce le dicteazãinstinctele. ªi de atunci Isus rãmâne în continuare înmâinile oamenilor ºi oamenii pot face ce voiesc cu el: potsã-l încoroneze cu spini, sã-l batjocoreascã, sã-l insulte,sã-l înjure, sã-l maltrateze. Toate acestea le putem faceºi noi cu Isus, acolo unde îl gãsim: în fraþii noºtri, aºa cumam vãzut în meditaþiile precedente. Dar îl mai gãsim un-deva: în Euharistie. Este în mâinile noastre ºi putemface cu el ce voim. Îi putem aplica acelaºi tratament pecare i l-au aplicat evreii prin primirea nevrednicã – sacri-legiul – ºi printr-o atitudine lipsitã de respect, ceea ceînseamnã insultã.

În literatura monasticã veche, gãsim aceste cuvinteieºite de pe buzele sfântului Macarie:

Iatã lucrul cel mai teribil cu putinþã: sã te faci vinovat detrupul ºi sângele Domnului, apropiindu-te în mod nevred-nic de sfintele taine. Tu îl judeci pe cineva vinovat pentrufaptul cã a ucis un om, în timp ce tu eºti de-a dreptul asa-sinul lui Cristos ºi rãspunzãtor de sacrificarea lui, dat fiindfaptul cã te-ai împãrtãºit în mod nevrednic cu „trupul ºisângele nepãtat”. Cei care se împãrtãºesc în mod nevredniccu trupul ºi sângele lui, se comportã ca ºi iudeii care l-aurãstignit. Cei care odinioarã i-au strãpuns trupul ºi cei careastãzi îl mânjesc, împãrtãºindu-se cu un suflet murdar, voravea parte de soarta celor care l-au rãstignit.

Page 344: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

La fel de drastice sunt cuvintele sfântului loan Gurãde Aur: „Nu este o crimã mai puþin îngrozitoare aceeade a-l primi pe Fiul lui Dumnezeu cu o gurã murdarãdecât aceea de a-l arunca în noroi...”.

Sau cuvintele sfântului Simeon cel Mare Teologul,adresate clericilor:

Cei care cred cã þin în mâini pâinea, în timp ce este un foc,cei care nesocotesc înfricoºãtoarele ºi dumnezeieºtile meletaine, care mã dispreþuiesc ca pe o pâine de rând, care soco-tesc cã vãd ºi mãnâncã o simplã îmbucãturã, fãrã sã vadãslava mea nevãzutã... Ei ating în mod nevrednic trupul meu...Intrã fãrã haina de nuntã la ospãþul tainelor mele. Într-ozi, Iuda m-a trãdat primind în mod nevrednic pâinea, a mân-cat-o ca pe o bucatã de pâine obiºnuitã, astfel încât Satanaa intrat imediat într-însul ºi l-a fãcut sã ducã la îndepliniretrãdarea faþã de mine, Domnul sãu... Este ceea ce se întâmplã,fãrã sã-ºi dea seama, tuturor celor care, cu neruºinare ºi te-meritate, trateazã nevredniceºte sfintele mele taine.

De fapt, la fel de drastic este limbajul pe care-l foloseºteIsus în Evanghelie: „Nu daþi cele sfinte câinilor ºi nuaruncaþi perlele în faþa porcilor...” (Mt 7,6a). Sau sfântulPavel scriindu-le corintenilor: „De aceea, omul sã se cer-ceteze ºi astfel sã mãnânce din pâine ºi sã bea din potir.Cãci cine mãnâncã ºi bea nesocotind trupul Domnului,îºi mãnâncã ºi îºi bea propria osândã” (1Cor 11,28-29).

Chiar dacã nu se ajunge la sacrilegiu, este un alt modde a-l trata rãu pe Cristos, anume, primindu-l în Euha-ristie ºi comportându-ne în faþa lui la celebrarea Euha-ristiei într-un chip nedemn; într-o atitudine distratã, fãrãa ne recunoaºte nevrednicia, fãrã sentimentele de cãinþã,de fricã, de cutremur, de respect, care se cer în faþa uneiasemenea Taine dumnezeieºti.

În Vechiul Testament, în apropierea altarului se aflaun vas cu apã, iar preoþii trebuiau sã-ºi spele mâinile ºi

MISTERELE DE DURERE344

Page 345: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

picioarele, sub ameninþarea cu moartea, înainte de a seapropia de altar ºi de a aduce jertfa. De asemenea, laorice cinã pascalã, celebrantul îºi spãla mâinile, fãceaabluþiunea ritualã înainte de a ridica tava cu pâinea azimãºi de a rosti binecuvântarea asupra ei. Acelaºi gest ritualal spãlãrii mâinilor, ca expresie a dorinþei de purificareinterioarã, îl fãceau apoi toþi cei care luau parte la cinã.Fãrã îndoialã cã acest rit l-a observat ºi Isus împreunãcu ucenicii sãi la Cina cea de tainã, celebratã în cadrulultimei cine pascale. Dar Isus a voit sã accentueze tre-buinþa purificãrii sufleteºti la celebrarea Euharistiei. Deaceea, le spalã ucenicilor ºi picioarele înainte de a celebraEuharistia, ºi aceasta nu numai pentru a le da un exem-plu de umilinþã ºi de slujire fraternã, ci pentru a le arãtatotodatã cã cine se apropie de jertfa Noului Testamenttrebuie sã se purifice de pãcate spãlându-se, ca ºi preoþiiVechiului Testament, ºi pe mâini, ºi pe picioare. Aici tre-buie cãutatã originea spãlãrii mâinilor pe care o facepreotul la ofertoriu, rit pe care în primele veacuri ale Bise-ricii îl fãceau toþi credincioºii la începutul celebrãrii Litur-ghiei. Fãceau abluþiunea ritualã în bazinul cu apã de laintrarea în bisericã. „Aceastã spãlare a mâinilor – le spu-nea sfântul Ciril din Ierusalim creºtinilor – este un sim-bol al obligaþiei care vã revine de a vã curãþa de toate înti-nãrile voastre”. Sfântul Atanasie, sfântul Ioan Gurã deAur, de asemenea, le cereau credincioºilor sã-ºi spele mâi-nile înainte de a primi trupul Domnului.

Nu numai sufletul omului se cere purificat, dar ºi va-sele în care se aºazã trupul ºi sângele Domnului: potirul,ciboriul sunt fãcute din metale care devin preþioase princurãþarea lor prin foc. E vorba de aur ºi argint.

Desigur, la aceastã atitudine interioarã trebuie sã seadauge atitudinea exterioarã de cel mai profund respectfaþã de Cristos din sfânta Euharistie. Credinþa ºi pietatea

„IATÃ OMUL!” (II) 345

Page 346: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

au gãsit întotdeauna cele mai variate forme pentru aexprima acest respect. În zilele noastre, când din noue tendinþa sã se primeascã sfânta Euharistie în mânã,ca în primele veacuri ale Bisericii, existã pericolele unorgrave profanãri ale Euharistiei dacã nu sunt reactuali-zate gesturile de respect din primele veacuri. Acelaºi sfântCiril din Ierusalim îi avertiza pe credincioºi:

Când mergi la împãrtãºanie, nu întinde palmele cu dege-tele desfãcute, ci fã un tron cu stânga, pentru ca regele sãse poatã aºeza pe mâna dreaptã... Dupã ce þi-ai sfinþit cumse cuvine ochii la contactul cu sfântul trup, ia-l ºi fii cu bã-gare de seamã sã nu laºi sã cadã ceva din el, cãci dacã laºisã cadã vreo firimiturã este ca ºi cum s-ar amputa un mã-dular din trupul tãu.

Sfântul Cezar din Arles recomanda sã se ia Împãrtã-ºania având palmele acoperite cu o pânzã albã. Cãlugãriide la Cluny se descãlþau înainte de a merge la împãrtã-ºanie, ca Moise care s-a apropiat desculþ de rugul aprins.În alte mãnãstiri se sãruta pãmântul înainte de a seprimi sfânta Euharistie. Sfântul Columban le cerea cãlu-gãrilor sãi sã facã mai întâi trei înclinaþii profunde. Îngeneral, creºtinii primeau sfânta Împãrtãºanie, o þineaucâteva clipe în palmã, o adorau, îºi recunoºteau proprianevrednicie ºi apoi o consumau. În multe biserici, sfântaÎmpãrtãºanie era sãrutatã înainte de a fi luatã. În toateliturgiile orientale, înainte de împãrtãºanie, diaconul facepoporului avertismentul de a nu se apropia dacã nu suntvrednici. Acest avertisment a existat ºi în liturgia noas-trã latinã, dar, cu timpul, a fost abandonat ºi este pãcatcã nu s-a reintrodus la noua reformã liturgicã: ar fi fostnecesar acest lucru mai mult ca oricând. Pe vremea sfân-tului Grigore cel Mare (în jurul anului 600), avertismentulfãcut de diacon era formulat astfel: Qui non sunt parati

MISTERELE DE DURERE346

Page 347: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

dent locum („Cei care nu sunt pregãtiþi sã facã loc celor-lalþi”). Apoi adãuga: Accedite cum fide, tremore et dilec-tione („Apropiaþi-vã cu credinþã, cu fricã ºi cu iubire”).

Chiar dacã nu o mai rosteºte diaconul, aceastã invi-taþie sã o avem prezentã atunci când ne aflãm în faþaEuharistiei.

Cu credinþã. Sfânta Scripturã ne povesteºte cã poporulisraelit, traversând pustiul în drum spre þara fãgãduitã,avea în faþã o coloanã de fum care îl cãlãuzea: coloana eraîntunecoasã în timpul zilei, luminoasã în timpul nopþii.În viaþa noastrã creºtinã, Euharistia este un asemeneanor. Euharistia este întunecoasã: Cristos se sustrageochilor trupului nostru. Este mysterium fidei – mister alcredinþei –, cum spunem dupã prefacere. ªi, totodatã,este luminoasã, cãci ne lumineazã drumul, ne cãlãuzeºteîn cãlãtoria noastrã spre veºnicie.

Cu fricã. Este sentimentul pe care îl exprimã o rugã-ciune din liturgia orientalã la momentul împãrtãºaniei:

Vãzând acest sânge care îndumnezeieºte, tremurã, o, omule,pentru cã este vorba de un cãrbune aprins. O, Creatorulmeu, nu mã consuma cu aceastã Împãrtãºanie, pentru cãtu eºti un foc care îi arzi pe cei nevrednici, ci curãþã-mã deorice întinare.

Cu iubire. Cu acea iubire ce ardea în inima lui Charlesde Foucauld, pierdut în pustiul Saharei, care, venind înfaþa tabernacolului în fiecare zi la ora trei dimineaþa,spunea: „Dumnezeul meu, ce plãcere! Cinci ore în carenu am nimic de fãcut decât sã te privesc ºi sã-þi spun cãte iubesc”.

„IATÃ OMUL!” (II) 347

Page 348: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

AL IV-LEA MISTER

UURRCCAARREEAA CCAALLVVAARRUULLUUII

PPuurrttaarreeaa ccrruucciiii

„ªi, dupã ce ºi-au bãtut joc de el, l-au dezbrãcat dehaina de purpurã ºi l-au îmbrãcat cu hainele lui. Apoil-au dus afarã ca sã-l rãstigneascã” (Mc 15,20).

Vom înþelege mai bine drumul fãcut de Isus cu cruceaîn spate spre Muntele Calvarului amintindu-ne de celcare l-a prevestit în Vechiul Testament: de Isaac urcândpe Muntele Moria, condus de tatãl sãu, Abraham. Sãascultãm o emoþionantã paginã din literatura iudaicã.Ne spune exegeza rabinicã. Dimineaþa, înainte de a pleca,au tãiat lemne ºi au pus ºaua pe mãgar. În a treia zi demers, dimineaþa, Isaac a zis: „Vãd un munte splendidsub un nor de foc”. Era semnul cã trebuiau sã rãmânãsinguri. Abraham le-a zis slugilor: „Rãmâneþi aici pânãcând eu ºi fiul meu mergem mai departe ca sã ne rugãm”.(Expresia pusã de evanghelistul Matei pe buzele lui Isusîn Grãdina Mãslinilor este preluatã din Gen 22,5, cu in-tenþia clarã de a-l identifica pe Cristos cu Isaac). Acumurcã amândoi colina cu pas grãbit, þinându-se de mânã.Lui Isaac îi este teamã. Între ei are loc un dialog pe careîngerii îl ascultã cu sufletul la gurã:

Abraham: „Mielul de jertfã este fiul meu”.Isaac: „Tatã, voi face cu bucurie ºi supunere ceea ce

Dumnezeu þi-a spus”.Abraham: „Fiul meu, în aceastã privinþã nu este vreun

gând rãu în inima ta?”

Page 349: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Isaac: „Cum e posibil ca inima mea sã batã la dreaptasau la stânga pentru lucrurile pe care Dumnezeu þi le-aspus? Într-adevãr, nici un os din oasele mele, nici o fibrãdin carnea mea nu s-a miºcat în faþa acestui cuvânt. Înmine este o inimã bucuroasã ºi un duh fericit. Binecu-vântat sã fie Dumnezeu care a voit ca eu sã fiu astãziîn întregime o torþã aprinsã înaintea feþei sale”.

În inima lui Abraham, ca ºi a lui Isaac, este bucurie, darîn ochii lor lacrimi amare. Abraham tace. Nu înþelege ceface, dar el ºtie cã Dumnezeu poate sã le dea viaþã ºi mor-þilor. Ajunºi la locul stabilit, Isaac îi cere tatãlui sãu sã-llege solid, ca nu cumva, în ultimul moment, o ultimã miº-care nestãpânitã, sã-l împiedice sã ducã la îndeplinireceea ce Dumnezeu i-a poruncit. În timp ce stã legat, seadreseazã tatãlui: „Scumpul meu tatã, ce-i vei spune ma-mei când te va întreba ce s-a întâmplat cu mine? Ce veþiface amândoi la bãtrâneþe?” „Cel care m-a sprijinit înaintede a te naºte tu ne va sprijini pânã în ziua când vommuri”. Abraham plânge stând aplecat peste fiul sãu cul-cat cu faþa în sus pe altar. Lacrimile lui cad în ochii luiIsaac. Isaac îºi ridicã privirea ºi vede sus îngerii. Lacri-mile îngerilor cad ºi ele în ochii lui Isaac. Lacrimile lorcad ºi pe cuþitul lui Abraham ºi îl topesc. Pe drum, co-pilul întrebase: „Tatã, iatã focul ºi lemnele, dar undeeste mielul pentru jertfã?” „Fiul meu, Dumnezeu se vaîngriji de mielul de jertfã”. Dumnezeu îl vede; Adonaiîl vede – în textul ebraic original. Da, în acel moment,Dumnezeu vedea deja mielul de jertfã. În Vinerea Mare,adevãratul Isaac, Fiul unic al Tatãlui, mielul de jertfã,se îndreaptã spre locul de sacrificiu nu pe spatele unuimãgar, ci pe jos, purtând, ca ºi Isaac, lemnul ºi focul:lemnul, crucea, în spate, focul care va arde jertfa, foculiubirii în inimã.

PURTAREA CRUCII 349

Page 350: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

În al IV-lea mister de durere meditãm faptul cã luiIsus Cristos, fiind osândit la moarte, spre marea lui ru-ºine, i s-a pus crucea grea pe umeri. Ce era aceastã crucecare i s-a pus pe umeri? Ne-o spune scurt, dar foarteexact, marele biblist P. Benoit, dominican, profesor la„École Biblique” din Ierusalim, mort acum câþiva ani înurmã ºi înmormântat la Ierusalim:

Crucea era consideratã supliciul cel mai cumplit, dupãsupliciul de a fi ars de viu; era un supliciu infamant re-zervat sclavilor sau celui care nu era cetãþean roman. Puteasã fie un simplu par vertical în care era tras în þeapã sau decare era atârnat condamnatul, cu capul în sus sau în jos,dupã caz. Sau putea fi vorba de aºa-zisa furcã, un par bi-furcat sus, în care era bãgat capul condamnatului; uneori,atârnat în felul acesta, era bãtut cu biciul pânã murea. Ade-sea era un patibulum, o bârnã orizontalã pusã la capãtulunui stâlp vertical, formând cu el un „”. Sau mai putea ficrucea noastrã tradiþionalã, în care patibulum, în loc sã steadeasupra, se încruciºa cu stâlpul fixat în pãmânt. Evan-ghelia ne informeazã cã crucea lui Cristos a fost tocmai deacest tip, deoarece deasupra crucii lui Isus a fost pusã oinscripþie, ceea ce presupune o prelungire verticalã în sus.Forma tradiþionalã a crucifixelor noastre este, aºadar, vero-similã.

Dar nu are importanþã cum era crucea lui Isus. Impor-tant este din ce era fãcutã crucea care apãsa umerii brãz-daþi de biciuire ai lui Isus. Crucea lui Isus era fãcutãdin suferinþele ºi neliniºtile tuturor oamenilor. El a luatasupra sa durerea noastrã, a tuturor. Crucea lui Isuscântãrea cât cântãresc crucile tuturor oamenilor din toatetimpurile. Cristos nu a venit în lume sã elimine suferinþaumanã. Nici nu a venit sã ne facã un tratat de filozofieasupra suferinþei ºi a rãului. Nu a dat explicaþii, nu a în-cercat sã ne dezlege aceastã enigmã a enigmelor. A fãcut

MISTERELE DE DURERE350

Page 351: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ceva mai mult. A venit sã împãrtãºeascã durerile oame-nilor ºi sã le ia asupra lui. Totul era pe umerii lui Isus îndrum spre Golgota: suferinþa tatãlui cu 12 copii, rãmasfãrã serviciu, ºomer, foamea milioanelor de copii, dispe-rarea mamelor, sfâºierea inimii celor loviþi de cancer, su-flarea grea a muribunzilor, ceasurile de nesomn, de tris-teþe, de singurãtate, de neliniºte interioarã, nedreptãþile,torturile, lacrimile. Nimic nu este pierdut. Totul este pespatele lui Isus. Fiul omului a venit sã caute ºi sã salvezece era pierdut. Nici o suferinþã nu mai este pierdutã, numai este inutilã. Toate suferinþele noastre sunt salvate,deoarece toate au atârnat de crucea lui Cristos.

Talmudul pune pe buzele lui Mesia acest rãspuns datlui Dumnezeu, care îi propusese sã-l scuteascã de ceiºapte ani de suferinþã ce îi erau destinaþi:

Stãpâne al universului, voi accepta aceste suferinþe cu toatãbunãvoinþa sufletului meu ºi cu toatã bucuria inimii mele,cu condiþia sã nu piarã nimeni în Israel. În zilele mele vorfi salvaþi nu numai cei vii, dar ºi cei îngropaþi în pãmânt. ªinu numai morþii vor fi salvaþi în zilele mele, dar ºi cei careau murit din zilele lui Adam, primul om ºi pânã acum... ªinu numai ei, dar ºi pruncii din sânul mamelor vor fi salvaþiîn zilele acelea. Ba ºi cei care sunt prezenþi în mintea ta,care trebuie sã vinã la existenþã ºi n-au venit încã. Acestlucru îl vreau. Pentru aceasta primesc în schimb cei ºapteani de suferinþã.

Prin acest numãr de ºapte, numãr biblic care simboli-zeazã plinãtatea, trebuie înþeleasã suferinþa totalã, îm-pinsã pânã la limitele extreme, aºa cum a experimentat-oCristos în patima sa.

Orice fiinþã umanã care suferã este semnul, sim-bolul, sacramentul lui Cristos cu crucea în spate. Cinestudiazã liturgia înþelege ce este un semn, un simbol, unsacrament. Nu este numai ceva care ne trimite cu mintea

PURTAREA CRUCII 351

Page 352: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

la altceva, ci ceva care conþine cu adevãrat realitatea pecare o semnificã ºi la care ne trimite mintea. Fiul luiDumnezeu este prezent în omul care suferã.

Cu câtva timp în urmã, o persoanã mi-a trimis un rãs-puns cã vrea sã vinã ºi sã discute cu mine. Este într-osituaþie disperatã. I s-a sinucis soþul, deºi a încercat sãfacã tot ce a putut ca sã-l împiedice. A lãsat-o cu un copilde doi ani. Din acel moment ºi-a pierdut credinþa în Dum-nezeu. Dacã Dumnezeu existã, cum a permis sã se în-tâmple aºa ceva? Este obsedatã ºi ea de gândul sinuci-derii. A discutat cu mai multe persoane ºi nimeni nu amai putut sã-i redea credinþa în Dumnezeu. Recurgela ajutorul meu. Am pregãtit deja toatã argumentaþia.Sã nu vã închipuiþi cã am revãzut argumentele existenþeilui Dumnezeu din teodicee. Am pregãtit un crucifix casã i-l ofer. Acesta este argumentul. Nu eu i-l voi da peDumnezeu, ci ea îl va aduce la mine.

Am citit o scenã miºcãtoare intitulatã Îngerul cu ochitriºti, petrecutã în lagãrul de la Auschwitz. Într-o searã,trei condamnaþi la moarte au fost spânzuraþi în faþamiilor de deþinuþi întorºi de la muncã. Un martor ocular,care a asistat la execuþie, noteazã:

Printre ei era micuþul Pipel, îngerul cu ochi triºti. Era palid,aproape calm, îºi muºca buzele. Umbra spânzurãtorii îl aco-perea. Tãcea. „Unde este Dumnezeu?” – gemea cineva în-lãuntrul meu... Auzeam în mine un glas ce-mi rãspundea:„Unde este? Iatã-l atârnat de spânzurãtoarea aceea”.

Dumnezeu era în lagãrul de la Auschwitz. Cristos,marele nevinovat, este prezent ºi suferã mai ales în co-piii nevinovaþi care suferã. Cele mai emoþionante pre-dici pentru sãrbãtoarea Pruncilor Nevinovaþi le gãsimla sfântul Cezar de Arles. Gãsim, de pildã, scena copi-laºului din braþele mamei, care, când se apropie zbirul

MISTERELE DE DURERE352

Page 353: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

cu sabia întinsã, îi zâmbeºte crezând cã este tãticul lui,îºi întinde braþele, se joacã cu lama strãlucitoare a sabieicu care va fi strãpuns. Pe aceºti copii nevinovaþi Bisericai-a celebrat ºi îi celebreazã ca martiri adevãraþi: esteCristos, martirul din ei, care este celebrat. Deosebit defrumoase sunt cuvintele papei Paul al VI-lea:

Copii care suferã sunt mieii lui Dumnezeu, care continuãsã ispãºeascã ºi sã ridice pãcatele lumii, fãrã sã-ºi dea seama.Ei sunt semnele prezenþei unui Dumnezeu rãnit. Dacãlumea noastrã mai existã încã, aceasta se datoreazã faptuluicã aceste creaturi trãiesc printre noi. Ei sunt inima lumii,în timp ce noi îi respingem ca pe niºte excrescenþe inutile.

Crucea pe care Cristos o ia pe umeri ne dã alþi ochi cucare sã privim suferinþa în viaþa noastrã ºi în viaþa altora.„Cine venereazã cu adevãrat patima Domnului – spunesfântul Leon cel Mare – trebuie sã-l priveascã cu ochiiinimii pe Isus rãstignit, astfel încât sã recunoascã pro-pria carne în carnea lui”.

PURTAREA CRUCII 353

Page 354: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

SSiimmoonn ddiinn CCiirreennee

„Au constrâns un trecãtor, un oarecare Simon dinCirene, care venea de la câmp, tatãl lui Alexandru ºi allui Rufus, sã ducã crucea lui Isus” (Mc 15,21).

Pornind de la fortãreaþa Antonia, unde se þinuse pro-cesul, cortegiul cu condamnaþii la moarte înainta cugreu pe drumurile înþesate de lumea venitã la Ierusalimde Paºti, spre locul de execuþie, în afara zidurilor ora-ºului. Isus era complet epuizat fizic ºi psihic. Dureroasadespãrþire de ucenicii sãi în Cenacol, agonia în GrãdinaMãslinilor, arestarea, noaptea nedormitã, procesul în faþaSinedriului, batjocurile din casa lui Caiafa, procesul înfaþa lui Pilat, biciuirea sângeroasã, toate acestea îl slei-serã de puteri. Crucea, sau, mai exact, patibulum (bârnatransversalã a crucii) pe care o purta în spate era grea.De aceea, se clãtina pe picioare, se poticnea la tot pasul,se prãbuºea ºi, cum condamnaþii mergeau în ºir, legaþicu frânghii unul de altul – frânghia legatã la gâtul celuidin faþã venea legatã la picioarele celui din spate –, oricepoticnire sau cãdere a lui Isus îi prãbuºea la pãmânt ºipe ceilalþi. Era posibil ca Isus sã cadã ºi sã nu se mairidice. Era riscul ca execuþia sã nu mai aibã loc sau sã sefacã cu întârziere. De aceea, comandantul plutonului deexecuþie a pus mâna pe un þãran voinic, care se întorceade la câmp, ºi l-a silit sã ducã crucea lui Isus. Evanghe-listul îi dã ºi numele: Simon din Cirene. Cirene este ac-tualul Tripoli în Libia. Pe vremea lui Isus, la Cirene erao înfloritoare colonie evreiascã ce þinea legãturile cu Ieru-salimul ºi cu pãmântul strãmoºesc. Bietul Simon la aºaceva nu se aºtepta. Dacã ar fi ºtiut cã dã peste plutonul

Page 355: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

de execuþie, s-ar fi întors acasã pe alt drum, mai pe oco-lite. „Simon duce crucea fãrã de voie ºi silit”, spunemla Calea Crucii. ªi este adevãrat. Au pus mâna pe unanume Simon din Cirene, scrie sfântul Luca. De fapt,traducerea exactã a expresiei greceºti folositã de evan-ghelist „au pus mâna” este „l-au rechiziþionat”, l-au se-chestrat. Nu a fost rugat frumos. L-au rechiziþionat exactcum rechiziþioneazã armata în timp de rãzboi caii dela populaþie, fãrã ca cineva sã poatã face vreo obiecþie.„Dar ducând crucea, Simon cunoaºte cine este Isus ºi în-vaþã a-l iubi”. ªi acest lucru este adevãrat, nu este un pro-dus al pietãþii populare. A crezut ºi l-a iubit nu numaiel, ci toatã familia lui. Serviciul fãcut lui Isus nu arãmas nerãsplãtit. Dacã sfântul Marcu precizeazã cã eratatãl lui Alexandru ºi Rufus, înseamnã cã aceºtia doi eraupersoane de vazã ºi binecunoscute în comunitatea creº-tinã din Roma, pentru care sfântul Marcu scrie Evan-ghelia sa. În familia lui Simon, care între timp s-a mutatîn colonia de la Roma, apostolul Pavel se simþea ca la elacasã, cãci scrie în finalul Scrisorii cãtre Romani: „Salu-taþi-l pe Rufus, cel ales în Domnul, ca ºi pe mama lui ºia mea” (Rom 16,13).

Acest Simon din Cirene, care l-a ajutat pe Isus sã ducãcrucea, a ajuns, dintr-o datã ºi fãrã voia lui, primul mis-tic creºtin. Cãci misticã ºi sfinþenie creºtinã înseamnã,în primul rând, compãtimire faþã de Isus care suferã ºimoare. Compãtimirea nu este un sentiment, ci, în înþe-lesul adevãrat, e împreunã-pãtimire. Simon din Cirenea pãtimit împreunã cu Cristos.

În secolul al II-lea, ereticul gnostic Basilide, împotrivacãruia a luptat sfântul Irineu, afirma cã pe Calvar sol-daþii romani au fãcut o nemaipomenitã confuzie. Deoa-rece Simon l-a ajutat pe Isus sã ducã crucea, la urmã,soldaþii l-au confundat pe Simon cu Isus ºi l-au rãstignit

SIMON DIN CIRENE 355

Page 356: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

pe el în locul lui Isus. Pentru gnostici, Isus nu putea sãia un trup omenesc, cãci trupul provine de la Diavol;luase numai aparenþã de trup, deci nu avea cum sã fierãstignit.

Ereticul Bazilide înfãptuia o monstruoasã inversarede roluri. Dupã el, omul a pãtimit în locul Fiului lui Dum-nezeu, pe când, în realitate, lucrurile stau tocmai invers:Fiul lui Dumnezeu a pãtimit ºi a murit în locul omului.Noi spunem adesea: îmi port crucea pe care mi-o puneCristos pe umeri. Întrebarea este: Noi purtãm crucea luiCristos, sau Cristos poartã crucea noastrã? Noi suferimîn locul lui Cristos, sau Cristos suferã în locul nostru?Orice am rãspunde, rãspunsul este incomplet. Rãspunsulexact este acesta: existã o singurã cruce pe care o purtãmîmpreunã cu Cristos; un capãt pe umãrul lui Cristos,celãlalt pe umãrul nostru. Este adevãrat cã evanghe-listul Luca scrie cã lui Simon din Cirene „i-au pus luicrucea ca s-o poarte dupã Isus” (Lc 23,26b). Mai probabileste însã ceea ce ne spun ceilalþi doi sinoptici: Simondin Cirene l-a ajutat pe Isus sã-ºi ducã crucea, adicã Isusa purtat un capãt, Simon celãlalt capãt al aceleaºi cruci.În felul acesta, Cristos ºi-a aplecat spinarea spre a luaasupra sa crucea, suferinþa umanã.

Crucea îl leagã pe Isus de om; prin suferinþã, el intrãîn comuniune cu omul. Vechile mitologii ne spun ºi ele cãdivinitãþile cãutau familiaritatea cu oamenii. Dar eleîncercau sã realizeze familiaritatea, comuniunea cu oa-menii, împãrtãºind patimile ºi viciile acestora: senzuali-tatea, desfrâul, beþia, ambiþia, mânia, minciuna. Dar aintra în comuniune cu oamenii, împãrtãºind suferinþeleºi moartea lor, nu putea sã o facã decât un Dumnezeuadevãrat. Singur Cristos a fãcut-o, ºi aceasta este dovadasupremã ºi sigiliul divin al religiei adevãrate. Aici se po-trivesc perfect cuvintele Scripturii: „Care popor îºi are

MISTERELE DE DURERE356

Page 357: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

dumnezeii atât de aproape cum este Dumnezeul nostru?”(Dt 4,7).

Iar celãlalt capãt al crucii este pe umãrul omului, peumãrul nostru. Ucenicul merge pe urma Învãþãtorului,ducând împreunã cu el aceeaºi cruce. Nu crucea pe careo dorim noi sau pe care o cãutãm noi. Au fost sfinþi ce audorit ºi cãutat cu pasiune crucea. Când apostolul Andreia vãzut de departe crucea pe care urma sã fie rãstignit,ºi-a întins braþele ºi a exclamat: „Ah, dulce cruce, careai primit strãlucirea prin mâinile lui Cristos, dupã tinesuspin de atâta vreme, pe tine te-am iubit în tot ce inimaa dorit, pe tine te-am cãutat fãrã încetare, pentru tines-a pregãtit sufletul meu, care te-a dorit!” Sau sfântaTereza cea Mare care exclama: „Ori sã sufãr, ori sã mor!”

Mistici cu o asemenea vocaþie excepþionalã sunt rari-tãþi în Bisericã. Normal, e vorba de suferinþã, de cruceace dã peste noi pe neaºteptate, când ne gândim mai puþin.De crucea pe care ne-o pun alþii cu brutalitate pe spate,ca în cazul lui Simon din Cirene. Crucea, purtatã împre-unã cu Isus, devine uºoarã. Suferinþa înduratã împreunãcu Isus capãtã valoare infinitã ºi se transformã în bucurie.

Existã la Viena un tablou fãcut de Breughl, intitulatPurtarea crucii. Este foarte interesant. Vãzut de departe,pare un buchet de flori. Dar când îl priveºti de aproape,îþi dai seama cã, de fapt, fiecare floare este un medalioncare reprezintã, în miniaturã, scene diferite: un om atacatde bandiþi, o femeie pãrãsitã, un bãrbat asasinat pe laspate, o mamã care þine pe genunchi cadavrul unui co-pilaº mort, un lepros, un om care trage de moarte, un in-culpat în faþa judecãtorilor, un condamnat care aºteaptãsã fie spânzurat etc. ªi într-un medalion pierdut printrecelelalte este reprezentat Cristos cu crucea în spate. Înjurul lui Cristos, suferinþele ºi mizeriile omeneºti se trans-formã în tot atâtea flori.

SIMON DIN CIRENE 357

Page 358: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Gãsim adesea printre simplii credincioºi exemple ui-mitoare de acceptare ºi purtare a crucii, care ne fac deruºine pe noi, cei care, asemenea apostolului Pavel, nune lãudãm decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos,prin care lumea este rãstignitã pentru noi, ºi noi pentrulume. Iatã, de pildã, cuvintele unei tinere mame, al cãreicopilaº a fost lovit de o boalã necruþãtoare:

În ziua de 15 august, Isus ºi dulcea sa mamã mi-au cerutjertfa de a-mi pierde copilul pentru a salva un preot... Atunci, ce era de fãcut? Am fãcut gestul ridicãrii fiului meupe palme ºi l-am aºezat ca pe o ostie vie pe patena Litur-ghiei, care se celebra în acel moment cine ºtie în ce partea lumii... (de cãtre preotul în pericol de a se pierde)... Mariaavea un singur fiu ºi l-a sacrificat pentru mine, pentru noi.

Chemarea ºi misiunea noastrã este aceea de a predicalumii ºtiinþa crucii. Nimic altceva. Oricât am fi de învã-þaþi, noi trebuie sã recunoaºtem în faþa oamenilor, ca ºisfântul Pavel, cã nu cunoaºtem nimic altceva în mijlocullor decât pe Isus Cristos, ºi pe acesta rãstignit. Dar câtde absurd este sã predici altora ºtiinþa crucii, a crucii pecare tu nu o porþi! Sau sã-i înveþi pe alþii secretul de atransforma suferinþa în flori, în bucurie, ºi tu sã o porþicu nemulþumire ºi tristeþe! Poetul Carducci scria la adresaoamenilor Bisericii aceste versuri pãgâne, din care însãnu lipseºte un sâmbure de adevãr: Cruciato martire, tucruci gli uomini, tu di mestizia l’aere contamini („Martirrãstignit, tu îi rãstigneºti pe alþii, tu contaminezi atmos-fera cu tristeþea ta”).

În încheiere, câteva gânduri ale unui cunoscut autorfrancez, R.-L. Bruckberger, pe care le gãsim în cartea sa,L’histoire de Jésus-Christ:

Pe drumul Calvarului ºi pe Calvar, cu mici excepþii – printrecare Simon din Cirene –, nu sunt prezenþi decât cãlãi ºi

MISTERELE DE DURERE358

Page 359: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

curioºi. Cât îi priveºte pe marii preoþi ºi pe scribi, ei suntde faþã spre a se bucura de victoria asupra lui Isus, spre aculege, triumfãtori, ultima suflare a duºmanului învins.Simon din Cirene nu era papã, nici episcop, dar era peCalvar, alãturi de Isus, de altfel, din întâmplare ºi fãrã voialui. Cu toate acestea, el devine capul ºi reprezentantul uneimulþimi nenumãrate, care, de-a lungul veacurilor, îl ajutãºi îl asistã pe Isus în patima sa. Este uºor de fãcut listatuturor episcopilor din lume ºi chiar a tuturor preoþilor;Simon din Cirene nu este înscris în nici un registru. El semulþumeºte sã-l ajute pe Isus sã-ºi ducã crucea. Demni-tatea supremã ºi cea mai intimã a omului este aceea dea fi unit cu Cristos, purtând împreunã aceeaºi cruce.

SIMON DIN CIRENE 359

Page 360: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

FFiiiicceellee IIeerruussaalliimmuulluuii

Îl urma ºi o mare mulþime de popor ºi femei, care-þi bã-teau pieptul ºi-l plângeau. Întorcându-se cãtre ele, Isusle-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu mã plângeþi pe mine,ci mai degrabã plângeþi-vã pe voi ºi pe copiii voºtri. Cãci,iatã, vor veni zile în care veþi spune: «Fericite cele sterile,cele care niciodatã n-au nãscut ºi pieptul care n-a alãptat!».Atunci veþi începe sã spuneþi munþilor: Cãdeþi peste noi!ªi colinelor: Acoperiþi-ne! Cãci dacã aºa fac ei cu lemnul celverde, ce se va întâmpla cu cel uscat?” (Lc 23, 27-31).

Cine erau aceste femei care boceau ºi cãrora Isus, pro-fitând de momentul când convoiul s-a oprit pentru caSimon din Cirene sã poatã prinde un capãt al crucii ºisã-l punã pe umeri, li s-a adresat? Niºte simple femeicuprinse de milã pentru un condamnat la moarte? Esteposibil. Este ºi mai posibil ca ele sã fi fãcut parte din aceaasociaþie de bocitoare despre care ne informeazã un docu-ment al Sinedriului: un grup de femei cu inimã mare ºisensibilã, care se organizaserã cu scopul de a-i însoþi ºiasista cum puteau pe condamnaþii la moarte. Ele pregã-teau o bãuturã, un amestec de vin ºi smirnã, pe care îldãdeau condamnatului înainte de execuþie, pentru a-lcalma ºi a-i amorþi puþin durerile. Erau „fiice ale Ierusa-limului”, deci femei din capitalã, din Ierusalim. Dar cusiguranþã cã printre ele se amestecaserã ºi acele femeidespre care vorbeºte evanghelistul Luca:

[Isus] trecea prin cetãþi ºi sate, predicând ºi ducând vesteacea bunã a împãrãþiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece eraucu el; de asemenea, unele dintre femei care fuseserã vinde-cate de duhuri rele ºi de boli: Maria, numitã Magdalena, din

Page 361: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

care scosese ºapte diavoli, ºi Ioana, soþia lui Cuza, adminis-trator al lui Irod, Suzana ºi multe altele care îi slujeau cuce aveau (Lc 8,1-3).

Un grup de femei care plâng în mijlocul unei mulþimicare urlã de bucurie. În acea împrejurare, afirmã unscriitor cunoscut, toatã onoarea omenirii se afla în mâi-nile acelor femei. ªi este bine sã ne gândim care era men-talitatea dominantã a vremii cu privire la femeie: impu-dens animal („animal lipsit de ruºine”) o definea Senecala romani; „monstrul cel mai mare care poate exista pefaþa pãmântului” – o califica Menandru la greci. Nici laevrei femeia nu se bucura de o reputaþie mai grozavã.„Dumnezeu l-a binecuvântat pe Abraham în toate lucru-rile”. „Ce înseamnã în toate lucrurile?” – se întrebaurabinii. ªi tot ei dãdeau rãspunsul: „Înseamnã cã nu aavut nici o fiicã”. ªi iarãºi se întrebau: „De ce a fãcut-oDumnezeu pe femeie din coasta lui Adam?” ªi rãspun-deau:

Pentru cã Dumnezeu a zis aºa: nu o voi face din capul bãr-batului, ca sã nu se mândreascã; nici din ochi, ca sã nu fiecurioasã sã vadã totul; nici din ureche, ca sã nu fie curioasãsã audã totul; nici din gurã, ca sã nu fie vorbãreaþã; nicidin inimã, ca sã nu fie geloasã; nici din mânã, ca sã nuapuce tot ce gãseºte; nici din picior, ca sã stea locului; ci dincoastã, cãci aceasta este o parte a trupului ascunsã, mo-destã, neºtiutã.

Dar femeia a dat peste cap toate planurile Creato-rului, cãci femeia este exact aºa cum nu a voit-o Dum-nezeu. De aceea, orice evreu pios trebuie sã-i mulþu-meascã ºi sã-l binecuvânteze zilnic pe Dumnezeu pentrutrei lucruri: „Îþi mulþumesc, Doamne, pentru cã m-ai fãcutevreu, pentru cã nu m-ai fãcut femeie ºi pentru cã num-ai fãcut lipsit de bunã-creºtere”.

FIICELE IERUSALIMULUI 361

Page 362: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Istoria patimii lui Isus ne aratã cã lucrurile nu stauchiar aºa. Iuda trãdãtorul, Petru fricosul, Pilat cel lipsitde principii ºi de caracter, Irod desfrânatul, Ana ºi Ca-iafa – marii preoþi – cu toatã clica lor din sfântul sinodde la Ierusalim, erau toþi bãrbaþi. Cei care l-au biciuit ºil-au rãstignit pe Isus erau toþi bãrbaþi. Dacã a încercatcineva sã facã ceva pentru Isus în timpul procesului ºial patimii sale, sã-l salveze sau, cel puþin, sã-i plângã demilã, nu au fost bãrbaþii, ci femeile. Sã ne amintim ºisã ne însuºim învãþãturile pe care ni le dau. Cea dintâicare joacã un rol în favoarea lui Isus este soþia lui Pilat,Claudia Procula, o pãgânã. Isus se aflã în faþa lui Pilat.Poporul dezlãnþuit, acuzatorii lui Isus umplu vãzduhulde urlete împotriva lui. Toþi îl declarã vinovat ºi vrednicde moarte. Soþia lui Pilat încearcã sã-l salveze: „ªi, întimp ce ºedea la judecatã, soþia lui i-a trimis vorbã: «Nimicsã nu faci dreptului aceluia, cãci multe am suferit azi învis din cauza lui»” (Mt 27,19). Admirabil curajul acesteifemei! Are tãria de a merge împotriva curentului, de aînfrunta toatã lumea, de a-l apãra pe Cristos când toþi îlcondamnã, de a-l declara nevinovat când toþi îl declarãvinovat. Ce lecþie pentru toþi laºii, pentru toþi oportu-niºtii, care nu au alte principii în viaþã decât avantajeleºi interesele lor proprii! „Multe am suferit azi în vis dincauza lui”. Om de caracter, creºtin de caracter, preot decaracter, care sã nu se abatã de la principiile dreptãþii, nupoate fi decât cel care este dispus sã sufere mult pentruCristos. ªi nu numai în vis.

A doua femeie care a fãcut ceva pentru Isus în dru-mul dureros al Calvarului a fost Veronica. O femeie carese smulge din mulþime, se expune unor mari riscuri, cãcinimeni nu avea voie sã se apropie de condamnaþii duºila execuþie. ªi cu soldaþii romani nu se glumea. Nu semulþumeºte sã priveascã de pe marginea drumului. Se

MISTERELE DE DURERE362

Page 363: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

apropie ºi face un gest spontan de dragoste ºi duioºie.κi smulge broboada albã de pe cap ºi îi ºterge lui Isussudoarea, scuipatul, sângele ºi praful de pe faþã. Îi redãlui Isus chipul de om, iar ea rãmâne cu chipul lui Isusimprimat pe broboada ei. Înfruntã ºi aceastã femeie cuacelaºi curaj valul de violenþã, de urã, de brutalitate,de vulgaritate, de indiferenþã, de care Isus este încon-jurat din toate pãrþile. Evangheliile nu o amintesc, dartradiþia nu putea sã uite gestul ei delicat ºi curajos.

„Din partea ta îmi spune inima: «Cãutaþi faþa mea».Eu caut, Doamne, faþa ta. Nu-þi ascunde faþa de la mine”(Ps 26,8-9). Cu aceste cuvinte, psalmistul exprima do-rinþa fundamentalã a inimii omeneºti: aceea de a desco-peri faþa lui Dumnezeu. Veronica a fost fiinþa fericitãcare a descoperit faþa lui Dumnezeu. Cum? Studiind laºcolile înalte de teologie ale rabinilor din Ierusalim? Nu,ci pe neaºteptate, fãrã sã-ºi dea seama, când face o faptãbunã. Împinsã de un sentiment de milã, de compãtimire,ºterge sudoarea, praful, murdãria de pe chipul unui omobosit, desfigurat, care este dus la moarte, pe care poatenici nu-l cunoºtea, de care nu auzise poate ºi, sub sudoareaºi murdãria de pe chipul acelui om, descoperã faþa dum-nezeiascã a lui Isus. O extraordinarã învãþãturã ne dãVeronica nouã, celor care suntem în pericol de a ne cul-tiva mintea, fãrã a ne cultiva inima. Pe Cristos îl cãutãmcu mintea, dar îl gãsim cu inima. Cristos nu lasã sã-i cadãmasca ce-i acoperã faþa de cercetãrile ºi argumentelefilozofilor ºi teologilor, ci de mâinile care fac binele, deinimile generoase ºi iubitoare. Putem sã studiem ani ºizeci de ani toatã filozofia ºi teologia, sã avem doctorateºi titluri academice; atâta vreme cât rãmânem închiºiîn egoismul ºi lãcomia noastrã, cãutãm sã profitãm ºisã ne însuºim, în loc sã ajutãm ºi sã renunþãm, noi nudescoperim chipul lui Cristos, cu toatã ºtiinþa noastrã.

FIICELE IERUSALIMULUI 363

Page 364: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Chipul omului, chipul semenului nostru în suferinþã eimaginea, oglindirea frumuseþii lui Dumnezeu, icoanadivinitãþii. Când ºtergem o lacrimã, când facem o bucuriece însenineazã chipul semenului nostru, atunci ne aparechipul lui Dumnezeu.

Sfântul Macarie, anahoretul din primele veacuri aleBisericii, spunea cã iadul înseamnã a nu vedea o veºnicieîntreagã nici o faþã. ªi îºi imagina osândiþii în iad ca peniºte sclavi legaþi spate la spate, astfel încât nici unul sãnu poatã vedea faþa celuilalt. Cine nu a descoperit chipullui Dumnezeu în chipul semenului sãu pe pãmânt nuîl va descoperi toatã veºnicia, nici în lumea cealaltã.

În sfârºit, alãturi de Isus, în suferinþele patimii salesunt femeile care plâng, bocesc ºi îºi bat pieptul, mer-gând pe urmele lui. Este adevãrat cã femeile plâng uºor,sunt mai slabe de fire. Dar la aceste femei plânsul nueste un semn de slãbiciune, dimpotrivã, un act de curaj.A boci, a plânge pe unul pe care o gloatã isterizatã îl lin-ºeazã este un act de mare curaj. Isus, dupã puþinele cu-vinte spuse lui Pilat, nu mai deschisese gura. Acum des-chide din nou gura ºi vorbeºte. Mare era compãtimireafemeilor, dar ºi mai mare mila ºi compãtimirea lui Isusfaþã de aceste femei ºi faþã de copiii lor, pentru ceea ceîi aºtepta pe aceºtia. Se gândea la catastrofa care avea sãse abatã asupra Ierusalimului: „...plângeþi-vã pe voi ºipe copiii voºtri” (Lc 23,28c). Sãpãturile arheologicefãcute în Ierusalimul vechi au dat la ivealã un strat decenuºã gros pânã la genunchi. Este ceea ce s-a ales dinIerusalim ºi din templu în anul 70. „Cãci dacã aºa fac eicu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?” Voiasã spunã Isus: dupã cum copacul viu, sãnãtos, plin desevã, nu este destinat focului, la fel, pedeapsa nu estepentru cel nevinovat. Numai lemnul uscat este destinatfocului, dupã cum omul vinovat este destinat pedepsirii.

MISTERELE DE DURERE364

Page 365: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Dar dacã lemnul verde este ars ºi cel nevinovat este pe-depsit, la ce soartã se poate aºtepta lemnul uscat ºi omulpãcãtos? Adicã, dacã romanii mã trateazã astfel pe mine,cel care, –ei au recunoscut-o –, nu am nici o vinã, cumîi vor trata pe cei rãzvrãtiþi ºi vinovaþi?

Aceste cuvinte de avertisment ni le însuºim ºi noi cutoatã seriozitatea. Recunoaºterea sincerã a pãcatelor,sentimentul vinovãþiei sã nu ne pãrãseascã nicicând. Dariertarea nu vine din recunoaºterea culpabilitãþii, ci dincredinþa cã Isus, cel nevinovat, a ispãºit pentru noi, ceivinovaþi, potrivit cuvintelor profetului Ezechiel: „Eu,Domnul, am uscat copacul cel verde ºi am înverzit co-pacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit ºi voi ºi face” (Ez17,24).

FIICELE IERUSALIMULUI 365

Page 366: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ÎÎnnttââllnniirreeaa ccuu mmaammaa

Unul dintre cele mai sfâºietoare momente din drumulpe care Isus l-a strãbãtut cu crucea în spate a fost mo-mentul întâlnirii cu mama sa. Moment sfâºietor pentrumamã, sfâºietor pentru fiu. Întâlnirea nu este înregis-tratã de evangheliºti. A înregistrat-o ºi a transmis-o, înschimb, tradiþia. Nu trebuie sã ne imaginãm cã pentruaceastã întâlnire convoiul condamnaþilor s-ar fi opritcumva din drum. A fost o simplã întâlnire rapidã de pri-viri între Isus ºi mama sa, apãrutã dintr-o datã în mul-þime la un colþ de stradã. Este inutil sã încercãm a des-crie ce a simþit în acele momente Maria în inima ei, fiindperfect de acord cu ce spune sfântul Bernard în una dintrepredicile sale: „Nici o minte nu poate sã priceapã, nicio limbã nu poate sã exprime negrãitele dureri care ausfâºiat inima Mariei”.

Inima mamei este cutia de rezonanþã a tuturor dure-rilor copilului. Dar la suferinþele pe care le simte oricemamã la vederea copilului ei suferind, torturat, con-damnat la moarte, pentru Maria mai erau douã suferinþecare îi sfâºiau inima în acele momente. Prima proveneadin aceastã dramaticã dilemã din care nu avea nici o ie-ºire. Pe de o parte, Caiafa, Kôhen gadôl – marele preot –singurul muritor de pe pãmânt care putea sã intre înSfânta Sfintelor o singurã datã pe an, era reprezentantullui Dumnezeu pe pãmânt. „Sfinþenia eternã” îl numeaucronicarii timpului. Misiunea sa îl fãcea cel mai maredintre toþi oamenii, omul cel mai aproape de Iahve, celcare, atunci când apãrea în public, provoca o atare im-presie încât te fãcea sã crezi cã te afli într-o altã lume,

Page 367: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

cum se exprimã Scrisoarea lui Aristea. Maiestatea saregalã era o razã a mãririi lui Iahve. Or, reprezentantullui Dumnezeu pe pãmânt îl condamnase la moarte peFiul ei. Pe de altã parte, fiul ei se declarase Fiul lui Dum-nezeu. ªi nu putea crede cã era un rãufãcãtor, un im-postor, un eretic, un hulitor, aºa cum îl acuzau reprezen-tanþii lui Dumnezeu. Drama interioarã era cumplitã.Oare trebuia sã spunã ºi ea acea rugãciune pe care auto-ritãþile religioase aveau sã-i oblige pe toþi evreii sã o ros-teascã de trei ori pe zi: „Sã nu fie speranþã pentru ere-tici... toþi sã piarã într-o clipã, sã fie ºterºi din carteacelor vii?”

A doua mare suferinþã era provocatã de vederea Fiulei în totalã abandonare, deºi strãbãtuse satele ºi oraºelevindecând ºi fãcând bine tuturor. În procesul verbal alSinedriului, s-au scris aceste cuvinte: „În ajunul Paºtelui,a fost judecat Isus... pentru cã a practicat vrãjitoria, aînºelat ºi a dus pe cãi greºite Israelul. Nimeni nu s-aprezentat ca sã-l apere”. ªi acest lucru este adevãrat. Ni-meni nu s-a prezentat ca sã-l apere. Era absolut normalca Maria sã-ºi punã aceste dramatice întrebãri: De cel-au pãrãsit toþi? Unde era Petru, primul papã? Unde erauprimii episcopi, apostolii? Unde erau mulþimile care voi-serã sã-l rãpeascã ºi sã-l facã rege? Unde erau leproºii,orbii, paraliticii, toþi nenorociþii pe care Fiul ei îi vinde-case?

De-ar fi venit cel puþin sã depunã mãrturie în fa-voarea lui la proces fiul vãduvei din Naim! Sau orbuldin naºtere vindecat de Isus, sã vinã ºi sã repete ce maispusese odatã în faþa înaltelor autoritãþi: un om stã-pânit de Diavol sau un pãcãtos nu putea face minunilepe care acesta le-a fãcut! Sau Iair, sã dea mãrturtie cãi-a înviat fiica; era de-al lor, ºef de sinagogã, persoanãimportantã, cuvântul lui ar fi avut greutate.

ÎNTÂLNIREA CU MAMA 367

Page 368: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Este deja o durere imensã pentru o mamã atunci cândcopilul moare sub privirile ei de o moarte normalã, natu-ralã. De-ar fi murit Isus, cel puþin, de o moarte liniºtitãprecum Moise, despre care un midrash iudaic spuneaceste cuvinte: „În acea clipã, Cel Sfânt, binecuvântat fieel, l-a sãrutat pe Moise ºi i-a cules sufletul într-un sãrut”.

Dar ce durere pentru inima unei mame sã-ºi vadã co-pilul condamnat la moarte, executat printr-o moarteviolentã! ªi de-ar fi fost o condamnare la moarte nor-malã! Justiþia iudaicã prevedea patru tipuri de condam-nare la moarte pentru rãufãcãtorii obiºnuiþi: ucidereacu pietre, arderea pe rug, decapitarea ºi spânzurãtoarea.Rãstignirea se fãcea în cazuri cu totul excepþionale, erarezervatã numai celor care nu mai aveau nici o speranþãde mântuire, celor blestemaþi de Dumnezeu: „Oricineatârnã de lemn este blestemat de Dumnezeu”(Dt 21,23),legifera Cartea Deuteronomului. ªi tocmai o asemenacondamnare infamantã era rezervatã Fiului Mariei.

Isus vorbise mereu despre Dumnezeu ca despre unTatã plin de dragoste ºi de duioºie, care nu îngãduie sãse întâmple vreun rãu copiilor sãi: „Nu vã preocupaþi,nu vã îngrijoraþi, Tatãl vostru ºtie ce aveþi nevoie, pânãºi firele de pãr de pe capul vostru le cunoaºte câte suntla numãr. Nu vã temeþi!”. ªi acum unde era acest Tatã?De ce nu intervenea sã-l salveze pe cel drept, condamnatpe nedrept, aºa cum îl salvase pe Isaac, pe Daniel îngroapa cu lei, pe cei trei tineri din cuptorul cu foc?

De fapt, Maria era pregãtitã pentru acest momentdramatic, pentru aceastã întâlnire dureroasã. S-a pre-gãtit timp de 33 de ani. Pregãtirea a început în ziua încare bãtrânul Simeon i-a spus la templu: „O sabie îþi vastrãpunge sufletul” (Lc 2,35). Din acest moment, gân-durile Mariei nu s-au mai separat de perspectiva unuimisterios sacrificiu. Ea nu a fost nici un moment sedusã

MISTERELE DE DURERE368

Page 369: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

de speranþa unui Mesia triumfãtor ºi glorios. Credeaºi spera în triumful Fiului ei, dar într-un triumf caretrebuia sã treacã printr-o suferinþã inevitabilã.

Este adevãrat, Maria nu l-a însoþit pe Fiul ei în pere-grinãrile sale în viaþa publicã, dar þinea anumite con-tacte cu el, cum ne dã de înþeles episodul de la Cana saucel care descrie vizita lui Isus la Nazaret. Cu siguranþãcã se interesa de la ucenicii ºi de la femeile care-l înso-þeau despre tot ce predica Fiul ei. Cunoºtea foarte bineprevestirile lui Isus cu privire la patima, moartea ºi în-vierea sa, ºi le-a pãtruns, le-a asimilat mai bine decâtucenicii care, când Isus le-a prevestit patima ºi moartea,s-au revoltat, iar când prevestirea s-a adeverit, l-au aban-donat. Cu toatã pregãtirea prealabilã, Maria a fost pu-ternic zguduitã de vederea Fiului ei cu crucea în spate;cãci una este sã prevezi o suferinþã, alta este sã o trãieºti.Dar Maria, spune evanghelistul Ioan, stabat – a rãmasîn picioare, nu s-a prãbuºit. A avut tãria sã repete acel„da” pe care-l rostise cu 33 de ani în urmã, când îi ofe-rise lui Dumnezeu copilul la templu. Comenteazã sfântulAmbroziu: „Mama era în picioare în faþa crucii ºi, întimp ce bãrbaþii fugeau, ea stãtea acolo neînfricatã... Eragata sã moarã cu Fiul ei; ea dorea sã învie împreunã cuel, cunoscând bine misterul de a-l fi zãmislit pe cel careavea sã învie”.

Sfântul Anselm merge mai departe decât sfântul Am-broziu, scriind aceste cuvinte:

Departe de a se împotrivi nelegiuitei rãstigniri, ea (Maria)îºi uneºte voinþa ºi sentimentul cu iubirea Tatãlui, carehotãrâse aceastã rãstignire, ºi cu ascultarea Fiului, carese supune. Se uneºte printr-o adeziune totalã ºi fãrã reþi-nere ºi, dacã ar fi necesar, ar pune mâna la treabã, ar pro-cura ea însãºi cuiele, ar pregãti ciocanele, ar da funiile caFiul ei sã fie legat de cruce, precum a fãcut Abraham când

ÎNTÂLNIREA CU MAMA 369

Page 370: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

l-a sacrificat pe fiul sãu, Isaac; pentru cã nu ne putemimagina ca sfinþenia Mariei, care începe exact acolo undese terminã a celorlaþi sfinþi, ºi care conþine tot ce estemai sublim ºi mai desãvârºit în toþi sfinþii, sã fi rãmasmai prejos de forþa eroismului lui Abraham.

Puþinã oratorie, poate. În tot cazul, în timpul patimiiºi morþii lui Isus, pânã la înviere, toatã credinþa ºi spe-ranþa Bisericii erau concentrate în Maria, precum erauconcentrate în atomul primar, înainte de a exploda, acumcincisprezece miliarde de ani în urmã, toate energiileuniversului.

Pentru a medita suferinþele Mariei, nu avem un textmai sublim decât imnul Stabat Mater – scris în lati-neºte, dar tradus ºi cântat în toate limbile pãmântuluila Calea Crucii. Este un imn izvorât dintr-o inimã rãnitãprofund, dar care ºi-a gãsit alinare ºi speranþã în sufe-rinþele Mariei, pe Calvar. Poate este util sã cunoaºtemceva despre autor – Iacopone da Todi. Nãscut pe la anul1250, tânãrul ºi ambiþiosul avocat Iacopone visa feri-cirea în bogãþii, în glorie ºi carierã. Era logodit. Dar,dintr-o datã, fericirea lui s-a prãbuºit. A primit o lovi-turã din care omul normal iese ori sfânt, ori nebun. Îimoare logodnica. Lua parte la o mare serbare popularã.El se afla la tribuna bãrbaþilor. În faþa lui era tribunadoamnelor, printre care se afla ºi logodnica. La un mo-ment dat, tribuna femeilor se prãbuºeºte cu un zgomotasurzitor. Tânãrul aleargã sã-ºi caute logodnica. O gã-seºte când era aproape sã-ºi dea ultima suflare. Îi des-face cãmaºa la gât ca sã-i uºureze respiraþia ºi atunciobservã cã logodnica purta dedesubt o cãmaºã asprã;purta ciliciu de penitenþã. Distrus, ia parte la înmor-mântare, dar de acum este complet schimbat. Renunþãla bogãþiile ºi ambiþiile lui ºi intrã în ordinul terþiarilorfranciscani. Este tratat de nebun, este închis. κi gãseºte

MISTERELE DE DURERE370

Page 371: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

mângâierea în meditarea suferinþelor lui Isus ºi aleMamei sale. Dupã 10 ani de suferinþe, îmbracã haina fran-ciscanã. Rodul suferinþelor sale este Stabat Mater, cân-tecul cel mai miºcãtor închinat Îndureratei. DurerileMariei sunt descrise printr-o succesiune de cuvinte carenu pot fi savurate decât în limba latinã: dolorosa, lacri-mosa, gementem, contristatam, dolentem, tristis, aflicta,moerebat, dolebat.

Dacã nu avem posibilitatea sã facem în fiecare zi CaleaCrucii, sã încercãm sã recitãm zilnic mãcar imnul StabatMater. Meditând suferinþele Mariei, împãrtãºind senti-mentele ei, putem spera sã dobândim ceea ce se cere înultimile douã strofe ale imnului:

Christe, cum sit hinc exireDa per Matrem me venireAd palmam victoriae.(Mã salveze, o, Fecioarã,Crucea care-odinioarãParadisul l-a deschis).

Quando Corpus morierturFac ut animae doneturParadisi gloriea Amen.(Iar în clipele supremeAle morþii, sã mã chemeGlasul tãu în paradis. Amin).

ÎNTÂLNIREA CU MAMA 371

Page 372: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

CCiinnee vvrreeaa ssãã vviinnãã dduuppãã mmiinnee......

„Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe lasine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze” (Mc 8,34).

Contemplându-l pe Cristos urcând cu crucea în spatedrumul dureros al Calvarului, în mod inevitabil, ne vinîn minte cuvintele de mai sus. Alegerea fundamentalãa vieþii noastre este aceea de a-l urma pe Cristos; or, fãrãcruce în spate, nu-l poate urma nimeni pe Cristos.

Isus Cristos e rãscumpãrãtorul lumii, dar un Rãscum-pãrãtor rãstignit. El înfãptuieºte rãscumpãrarea prinsuferinþã, iar apostolatul sãu este, în esenþã, un apos-tolat al suferinþei. „Intrând în lume – noteazã autorulScrisorii cãtre Evrei –, Isus spune: Tu nu ai voit nicijertfã, nici ofrandã, ci mi-ai alcãtuit un trup... Datoritãacestei voinþe, suntem sfinþiþi prin jertfa trupului luiIsus Cristos, o datã pentru todeauna” (Evr 10,5.10). ªinimic nu-l mai poate abate de la aceastã voinþã de a suferipentru mântuirea lumii. Când îºi anunþã patima pentruprima datã, Petru riposteazã. Urmând logica ºi mentali-tatea la modã, Petru propune soluþii umane de salvarea lumii: strategii de ordin politic, social, caritativ. Ripostaeste durã: „Înapoia mea, Satanã. Tu eºti o piatrã de potic-nire pentru mine, pentru cã nu te gândeºti la cele ale luiDumnezeu, ci la cele ale oamenilor” (Mt 16,23).

Orice om, la botez, primeºte în suflet sigiliul, amprentaRãstignitului. De aceea, un rit foarte important, prezentdintotdeauna în ceremonia botezului, este ritul numitde latini signatio, de greci sfraghis: trasarea semnuluicrucii pe trupul celui ce se boteazã. Sfântul Pavel le vor-beºte filipenilor despre vocaþia creºtinului la suferinþã:

Page 373: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

este un har special, ca ºi harul credinþei, „Cãci datoritãlui Cristos vouã vi s-a dat harul nu numai sã credeþi înel, ci ºi sã suferiþi pentru el” (Fil 1,29).

Explicaþia acestei vocaþii o gãsim la sfântul Augustin.Isus Cristos este un singur om format din cap ºi din trup;el – capul, cei botezaþi – trupul. Doi într-o singurã carne,cu o singurã voce, cu o singurã suferinþã ºi, când sufe-rinþa se va sfârºi, doi într-o singurã odihnã.

Dacã prin botez am devenit celule vii ale unicului trupal lui Cristos, atunci este clar cã suferinþele noastre nicinu mai sunt suferinþele noastre, ci sunt suferinþele luiCristos, care suferã în noi. Este ceea ce le scrie sfântulPavel corintenilor: „Pretutindeni purtãm în trupul nostrumoartea lui Isus ca sã se arate ºi viaþa lui Isus în trupulnostru” (2Cor 4,10).

De aici o realitate creºtinã extraordinarã: valoareainfinitã a suferinþei umane. O valoare pe care lumeamaterialistã nu o mai înþelege. Pentru lumea materia-listã, omul valoreazã numai în mãsura în care este ca-pabil sã producã ceva. Ca atare, bolnavii, bãtrânii suntrebuturi, balast, povarã pentru societate. Trebuie elimi-naþi. De aici, campania sãlbaticã dezlãnþuitã în lume înzilele noastre pentru legalizarea eutanasiei. Foarte binespunea cardinalul F. Angelini, la Congresul Medicilor dinEuropa, þinut în 1992 la Veneþia:

Adevãratul capital, adevãrata bogãþie a Bisericii nu suntcatedralele mãreþe care s-au construit sau care se con-struiesc în lume; bogãþia ºi forþa Bisericii sunt suferinþelebolnavilor ºi muribunzilor care suferã ºi mor în unire cuCristos suferind ºi muribund.

Monseniorul Vladimir Ghika i-a vorbit odatã unui con-vertit al sãu despre cel mai puternic om din lume pe carel-a cunoscut în viaþã. Iatã ce i-a povestit:

CINE VREA SÃ VINÃ DUPÃ MINE... 373

Page 374: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Cel mai puternic om pe care l-am cunoscut a fost un tânãr,la Roma, care nu putea sã miºte nici un deget fãrã a aveadureri atroce. Era fiul unui ateu, revoltat împotriva Bisericiiºi, mai ales, a preoþilor ei. Printr-un apel providenþial, amfost chemat la cãpãtâiul acestui muribund. Când tatãl sãua aflat de vizita mea, a devenit furios. M-a pândit când amvenit a doua oarã ºi, strigând la mine, mi-a spus sã plec câtmai repede, cã altfel mã aruncã pe fereastrã în stradã. Avrut sã închidã uºa, dar, slab ºi subþire cum sunt, pânã sãînchidã el uºa, cu un gest brusc, m-am strecurat în casã. Amai bodogãnit el, dar m-a lãsat sã intru la fiul sãu. Maitârziu, când mã gãsea în camera bolnavului, se retrãgea dis-cret. Drumul se eliberase cu totul. Devenisem un obiºnuital casei. Eram acceptat ºi chiar aºteptat. Cu tânãrul amînceput sã ne rugãm împreunã ºi, într-o zi, dupã ce s-a mãr-turisit ºi împãrtãºit la Liturghia pe care am spus-o la el încamerã, a acceptat sã mã ajute în apostolat prin oferireapentru intenþiile mele a suferinþelor lui, împreunã cu jertfalui Isus. Ori de câte ori i-am cerut o orã sau douã din sufe-rinþele lui pentru o anumitã vindecare, reuºeam. Atât deputernicã a fost intervenþia acestui mare infirm, încât amobþinut ºi o vindecare de cancer a unui profesor universitar.ªi nu numai cã a murit în stare de sfinþenie, dar, pânã laurmã, tatãl lui s-a convertit. Ei da, acest mare infirm a fostomul cel mai puternic pe care l-am cunoscut vreodatã.

Desigur, o valoare socialã ºi eclezialã cu totul deose-bitã are suferinþa celui chemat la sfânta Preoþie. Dacã,potrivit planului nepãtruns al lui Dumnezeu, împãrãþialui Dumnezeu s-a nãscut din sângele lui Cristos, potrivitaceluiaºi plan, împãrãþia sa nu se poate rãspândi decâtprin suferinþa apostolului. La doi dintre viitorii sãi preoþi,care visau o împãrãþie a lui Dumnezeu întemeiatã pecriterii ºi forþe pur omeneºti, Isus le pune problema întermeni foarte clari: „«Puteþi sã beþi paharul pe care îlvoi bea eu?» I-au spus: «Putem»” (Mt 20,22).

MISTERELE DE DURERE374

Page 375: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Acelaºi Apostol al neamurilor ne învaþã cã oricine estechemat sã colaboreze la rãspândirea împãrãþiei lui Dum-nezeu este un asociat la suferinþele lui Cristos. Le scriacolosenilor:„Acum mã bucur în suferinþele mele pentruvoi ºi împlinesc ceea ce lipseºte suferinþelor lui Cristosîn trupul meu pentru trupul sãu, care este Biserica, cãreiai-am devenit slujitor...” (Col 1,24-25). Iar pe Timotei îlîndemna: „Ia parte la suferinþele mele ca un soldat bunal lui Cristos Isus” (2Tim 2,3).

Cine viseazã o preoþie, un apostolat întemeiat pe alt-ceva decât pe jertfã, pe suferinþã, pe cruce, îºi clãdeºteviaþa pe iluzii ºi, în mod inevitabil, ajunge, în cele dinurmã, la sentimentul dezolant cã ºi-a ratat viaþa, ºi-airosit-o în mod inutil.

Pentru exemplificare, vã citez câteva fraze din scri-soarea unui preot ieºit la pensie, complet demoralizat:

Sunt un preot bãtrân, care am trecut deja de 70 de ani. Mãnumesc Frank... Am trãit o viaþã lungã de preot... ªi iatãcare este mâhnirea mea cea mare: acum mã simt cu desã-vârºire inutil, nu valorez nimic, nu pot sã fac nimic din ceeace fãceam mai înainte, astfel încât, practic, nu sunt decâto povarã pentru mine însumi ºi pentru alþii. Sigur, lumeaeste caritabilã ºi înþelegãtoare, mã salutã chiar cu respectcând trece pe lângã mine, dar în rest nu-mi dã nici o atenþie,mã lasã singur... am faþa brãzdatã de riduri, tuºesc mereu...îmi dau perfect seama cã nu este plãcut pentru nimeni sãstea lângã mine. Ceea ce m-a fãcut sã-mi pierd demnitatea,respectul datorat mie însumi... sã mã urãsc pe mine însumi,sã mã dispreþuiesc, ºi aceasta m-a aruncat într-o stare cro-nicã de deprimare, care cred cã mã va însoþi pânã la moarte.

Gãsim în aceste rânduri o atitudine, o mentalitate pe-lagianã, naturalistã, complet antievanghelicã a unui omcare gândeºte apostolatul ºi mântuirea sufletelor în funcþiede resursele umane, de capacitatea de muncã, de res-pectul altora ºi de succesele proprii. Exact cum gândeau

CINE VREA SÃ VINÃ DUPÃ MINE... 375

Page 376: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

Petru ºi apostolii înainte ca Duhul Sfânt sã le transformeminþile. E vorba de un om care nu ºi-a dat seama pânãla moarte cã un preot este cu adevãrat preot numai cânddevine victimã, asemenea lui Isus care a mântuit lumea,nu când predica þinând mulþimile cu sufletul la gurã,nici când fãcea minuni, nici când intra triumfãtor înIerusalim, ci în momentul în care îºi lua crucea în spate,când devenea complet inutil, neputincios, abandonat,cãlcat în picioare. „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine,sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze” (Mc8,34). Dacã ucenicul încearcã sã-l urmeze pe Isus fãrãsã-ºi poarte crucea în spate, ucenicul îºi trãdeazã mi-siunea ºi chemarea sa. Cel mult poate predica ºi pro-paga un mesianism pãmântesc, adicã mesianismul res-pins de Cristos.

Unul dintre cei mai luminaþi oameni ai Bisericii dinGermania, Joseph Höffner, cardinal de Köln, observânddupã rãzboi la o parte din clerul german tendinþa dea face mesianism pãmântesc, uitând de misiunea reli-gioasã de a mântui lumea prin cruce, scria aceste cuvinte:

Credincioºii de astãzi nu doresc un preot „modern”, care sãse ocupe de interesele lor, care sã se amestece mereu în con-duita ºi orientarea vieþii lor ºi care sã se conformeze necon-tenit lumii, ci doresc un slujitor al lui Dumnezeu, un martor,unul care sã aibã o viaþã diferitã de cea pãmânteascã.Slujirea preoþeascã nu poate fi consideratã ca o activitatepur umanitarã sau socialã, ca ºi cum Biserica ar fi un fel de„Cruce Roºie Creºtinã”. Chiar dacã sãrãcia va fi învinsãîn toatã lumea ºi toatã omenirea se va bucura de abundenþãde bogãþii, mesajul crucii, al dezlipirii de bunurile pãmân-teºti, adus de Cristos, va fi mereu nou, necesar, ºi va sti-mula lumea într-o manierã minunatã ca ºi astãzi.O schimbare a sistemului social nu-i uneºte de la sine peoameni cu Cristos, dupã cum nu-i face mai buni sau maisfinþi. Una dintre manifestãrile cele mai periculoase ar fi

MISTERELE DE DURERE376

Page 377: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

aceea de a propaga în Bisericã spiritul societãþii de consumîn cursa utopicã spre un paradis pãmântesc, obþinut prineliberarea totalã a omului de orice formã de constrângerefizicã ºi moralã. Potrivit înþelepciunii celor din vechime,cine aleargã dupã utopii riscã sã cadã în prãpastie ºi sã-ipoarte cu el ºi pe alþii în prãpastie.

Meditând patima lui Cristos, privind crucea de peumerii lui, sã privim ºi spre umerii noºtri ºi sã vedem:avem sau nu crucea pe umerii noºtri? O þinem bine cumâinile noastre? Sau poate mergem dupã Cristos cu mâi-nile în buzunar? Moment de reflecþie. Ne întrebãm: cumne purtãm crucea suferinþelor, umilinþelor, obligaþiilorde fiecare zi, crucea celibatului, nu impus, ci acceptat cugenerozitate, crucea ascultãrii?

CINE VREA SÃ VINÃ DUPÃ MINE... 377

Page 378: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

AL V-LEA MISTER

RRÃÃSSTTIIGGNNIIRREEAA ªªII MMOOAARRTTEEAA LLUUII IISSUUSS

RRããssttiiggnniirreeaa

S-ar putea ridica o întrebare. Ce facem în timpul pas-cal? Mai putem medita despre rãstignire, despre moarte,când de-abia am sãrbãtorit învierea Domnului? Bineîn-þeles, deoarece în timpul pascal, în care includem ºiperioada de pregãtire pentru Paºti, Postul Mare, cele-brãm unicul mister al patimii, morþii ºi învierii Dom-nului. Crucea nu poate fi despãrþitã de înviere, nici în-vierea de cruce. Crucea pe care am adorat-o în VinereaMare era deja glorioasã, luminoasã, victorioasã. La rãs-tignire, pe lângã suportul de sub tãlpi, mai era o bucatãde lemn fixat de cruce, pe care condamnatul stãtea cã-lare. Pe acest suport se sprijinea greutatea trupului. Înacest suport, pe care s-a aºezat Cristos rãstignit, sfinþiipãrinþi au vãzut tronul pe care s-a aºezat Cristos: Reg-navit a ligno Deus – cum spune un vechi imn al Bise-ricii – „Dumnezeu a domnit pe lemn”.

Cristos a instaurat Împãrãþia sa universalã nu în dumi-nica Floriilor, când a intrat triumfãtor în Ierusalim, niciîn momentul în care a afirmat în faþa lui Pilat cã esterege, ci în momentul în care s-a înãlþat pe cruce, aºa cumprezisese: „Când voi fi înãlþat de pe pãmânt, îi voi atragepe toþi la mine” (In 12,32). Când i-a pus inscripþia cu mo-tivul condamnãrii: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”,Pilat nu intenþiona sã facã altceva decât o ironie ºi oglumã proastã. ªi totuºi, nu era o glumã, spunea adevãrul.Fãrã sã vrea, prorocea ca ºi Caiafa, cel care prorocise cã

Page 379: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„Isus trebuia sã moarã pentru popor. ªi nu numai pentruacel popor, ci ºi pentru a-i aduna laolaltã pe fiii risipiþiai lui Dumnezeu” (In 11,51b-52). De aceea, în picturileantice, mai ales bizantine – ºi acest lucru se mai poatevedea în vechile noastre icoane –, Cristos este repre-zentat rãstignit între soare ºi lunã, dominând cerurileºi constelaþiile sale ca stãpân absolut al universului.

Aºadar, „l-au dus la locul numit Golgota, care, tradus,înseamnã locul Craniului” (Mc 15,22). L-au dus pe Isus;expresia dã de înþeles cã Isus era de-acum complet epui-zat, nu era în stare sã se miºte de unul singur. L-au dus,l-au târât, nu mai era în stare sã meargã pe picioare.

La locul numit Golgota, care, tradus, înseamnã „loculCãpãþânii”, sau „Craniului”. Locul, ca ºi numele, e stra-niu ºi macabru. De unde provine acest nume de cãpãþânãsau craniu? Poate de la aspectul colinei care, într-adevãr,aratã ca un craniu de mort. Sau poate de la faptul cã înapropierea acestui loc de execuþie din afara cetãþii seafla groapa comunã în care se vedeau craniile celor careerau aruncaþi în ea. Se ºtie cã legea ebraicã nu permiteaînmormântarea normalã a celor condamnaþi la moarteºi executaþi. Aceºtia erau aruncaþi în groapa comunã îm-preunã cu instrumentul de execuþie, în afarã de cazulcã se primea de la autoritatea care dãduse sentinþa decondamnare la moarte aprobarea de a se face înmor-mântare normalã. O asemenea aprobare a obþinut Iosifdin Arimateea pentru Isus.

Prima generaþie de creºtini a dat o altã interpretare,profund teologicã, cuvântului craniu. O tradiþie exis-tentã deja în iudaism spunea cã într-o micã peºterã desub Calvar, care poate fi vãzutã ºi azi, se afla craniul luiAdam. Noe ar fi luat cu el în corabie osemintele acestuia,împãrþindu-le apoi între fiii sãi, ca moaºte. Craniul i l-adat lui Sem, iar urmaºii lui l-au îngropat în grota de la

RÃSTIGNIREA 379

Page 380: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

poalele Calvarului. Sângele lui Isus, prelins de pe cruce,s-a infiltrat în grotã prin crãpãtura stâncii care s-a des-picat, a spãlat craniul lui Adam, aducându-i mântuirea.„Þãrâna lui Adam – scrie Tertulian – s-a amestecat astfelcu sângele lui Isus”.

Cortegiul a ajuns la destinaþie. Mulþimea acoperã co-lina. Începe execuþia. Ritualul execuþiei începea cu dezbrã-carea totalã a condamnatului. Isus e dezbrãcat de haine.Ultima luptã cu Satana o dã dezbrãcat, asemenea luptã-torilor din antichitate, care luptau goi pe stadioane.

L-au rãstignit. Evanghelistul foloseºte un singur cu-vânt pentru a descrie execuþia. Nici nu era nevoie demai mult. Cei pentru care scria evanghelistul aveau per-manent sub ochi spectacolul îngrozitor al morþii prin rãs-tignire. Scrie P. Lagrange, marele exeget:

Primii creºtini aveau oroare de a-l prezenta pe Cristos pecruce, cãci ei vãzuserã cu ochii lor aceste sãrmane trupuricomplet goale, atârnate de un par cioturos cu o barã trans-versalã în formã de „T”, vãzuserã mâinile fixate în cuie deaceastã spânzurãtoare, picioarele, de asemenea, fixate încuie, trupul atârnând sub propria lui greutate, capul bãlã-bãnindu-se într-o parte ºi alta, câinii, atraºi de mirosul sân-gelui, sfâºiindu-le picioarele, vulturii rotindu-se deasupraacestui câmp acoperit de carne, condamnatul epuizat de tor-turi, ars de sete, invocând moartea cu strigãte nearticulate.Era execuþia sclavilor ºi a tâlharilor... L-au rãstignit, deci,fixându-i mai întâi mâinile pe bârna pe care au ridicat-oapoi pe stâlpul înfipt în pãmânt, fãrã sã le pese de trupulsfâºiat de durere. Sfinþii pãrinþi nu s-au scandalizat de goli-ciunea totalã. Totuºi, fiindcã evreii îi cruþau pe cei pe careîi executau de aºa ceva, trebuie presupus cã romanii au res-pectat obiceiul lor.

În timpurile moderne, execuþia condamnaþilor la moar-te prin ghilotinã, spânzurãtoare, scaun electric, înpuº-carea în ceafã sau prin împuºcarea la zid dureazã foarte

MISTERELE DE DURERE380

Page 381: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

puþin. Agonia ultimului condamnat la moarte, executatîn camera de gazare în Statele Unite acum câteva sâptã-mâni în urmã, a durat numai 15 minute. Dar execuþiaprin rãstignire trebuia sã fie un spectacol care sã bagegroaza în toþi, ºi spectacolul trebuia sã dureze. De obi-cei, condamnatul se zvârcolea zile la rând pe cruce, expuscãldurii soarelui, înþepãturii muºtelor ce i se puneau perãni, fãrã a se putea apãra, pânã când murea asfixiat saui se rupea inima. Uneori, nici cãlãii nu mai rezistau laun asemenea spectacol oribil ºi îi puneau capãt vieþii cuo împunsãturã de lance în inimã sau prin zdrobirea oa-selor picioarelor. Agonia lui Isus pe cruce, de numai treiore, a fost o excepþie rarã, ceea ce a provocat mirarea luiPilat.

Pe Calvar, în timpul agoniei lui Isus, s-a putut vedeaunul dintre lucrurile cele mai respingãtoare de care ecapabilã numai specia umanã, ºi anume, sã-þi baþi joc, sãrâzi, sã te bucuri, sã rosteºti ironii, sarcasme la adresaunui om care moare, care se zbate în chinurile agoniei.Scrie sfântul Marcu:

Cei care treceau rosteau blasfemii, clãtinând din cap ºi spu-nând: „Hei, tu care dãrâmi templul ºi-l construieºþi în treizile, salveazã-te pe tine însuþi coborând de pe cruce!” Lafel ºi arhiereii între ei îl luau în râs împreunã cu cãrturariiºi spuneau: „Pe alþii i-a salvat, pe sine nu se poate salva.Cristos, regele Israelului, sã coboare acum de pe cruce casã vedem ºi sã credem!” Îl insultau ºi cei rãstigniþi cu el”(Mc 15,29-32).Oare dacã ar fi coborât de pe cruce, ar fi crezut? Nu

vãzuserã mai înainte minuni ºi mai mari? N-au asistatla învierea lui Lazãr? Au crezut? Vor vedea o minune ºimai mare decât sã coboare de pe cruce: învierea din morþi.Vor crede? Nu. Vor mitui soldaþii ca sã mintã cã au venitnoaptea ucenicii ºi i-au furat trupul.

RÃSTIGNIREA 381

Page 382: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

În clipele sale supreme, Isus este cu desãvârºire izolat,singur, neînþeles. Nimeni, cu excepþia mamei sale, nu i-aînþeles mesajul ºi misiunea. Gândurile lui Dumnezeunu sunt gândurile oamenilor. Nimeni nu a înþeles cã ela ales calea suferinþei, ºi nu a demonstraþiei de forþãpentru a mântui lumea. Putea sã coboare de pe cruce, darn-a fãcut-o, deoarece el a venit ca sã-ºi dea viaþa, nu casã ºi-o salveze.

Desigur, logica Rãstignitului n-a fost uºor de înþeles.Mesianismul iudaic nu se gândise niciodatã serios la unMesia suferind ºi rãstignit. Cu atât mai puþin s-a gânditlumea elenistã, fascinatã de culturã ºi filozofie, la unDumnezeu dispus sã sufere ºi, mai ales, sã moarã pe ocruce. Sã ne gândim la comunitatea din Corint, dezbi-natã, împãrþitã în partide de falºii apostoli, care s-au in-filtrat dupã plecarea sfântului Pavel, care fãceau maimult filozofie greceascã decât sã predice teologia crucii.Sfântul Pavel le scrie clar:

Într-adevãr, cuvântul cruce este nebunie pentru cei care sepierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterealui Dumnezeu... În timp ce iudeii cer semne, iar greciicautã înþelepciunea [filozofia], noi îl predicãm pe Crisoscel rãstignit, scandal pentru iudei ºi nebunie pentru pãgâni,dar pentru cei chemaþi, fie iudei, fie greci, Cristos este pu-terea lui Dumnezeu ºi înþelepciunea lui Dumnezeu” (1Cor1,18.22-24).

Mai mult, ne spune sfântul Pavel, Cristos continuã sãsalveze lumea prin suferinþele pe care le îndurã în mem-brele trupului sãu mistic, care e Biserica. De aici, îndemnulpe care îl dã creºtinilor din Efes de a realiza ºi ei ceea cea fãcut Cristos, jertfindu-se pe sine (cf. Ef 5,1-2). El în-suºi, Apostolul, era convins cã rodnicia, eficienþa aposto-latului sãu, nu provenea nici din ºtiinþa sa – care, de

MISTERELE DE DURERE382

Page 383: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

altfel, era imensã –, nici din arta oratoriei, nici din stra-tegiile sale apostolice, ci, mai presus de toate, din sufe-rinþele sale îndurate în unire cu suferinþele lui Cristosºi, mai ales, din moartea sa unitã cu moartea lui Cristos.Cristos a învins când a murit pe Calvar, când totul pãreacã s-a terminat cu falimentul. Acelaºi lucru s-a întâmplatla sfântul Pavel, acelaºi lucru se întâmplã în viaþa multorpreoþi. Cea mai puternicã formã de apostolat e sufe-rinþa ºi propria moarte, chiar dacã nu e moarte de martir.Se întâmplã des cã un preot e zelos, corect, predicã, mun-ceºte o viaþã întreagã. Totul e zadarnic. Parohia e surdã,insensibilã. Moare preotul ºi parohia se schimbã complet,pentru cã preotul ºi-a oferit propria moarte pentru con-vertirea turmei sale.

Fãrã îndoialã, cã cei care se pregãtesc pentru preoþiese gândesc la apostolatul de mai târziu. Programul precisde apostolat pentru viitor îl gãsim în aceste cuvinte adre-sate de cardinalul cehoslovac Tomasek grupului de tinericare i-a dus crucea înaltã de patru metri, dãruitã de papatinerilor din lumea întreagã, la încheierea Anului Sfânt:„Cine munceºte pentru împãrãþia lui Dumnezeu facemult; cine se roagã pentru împãrãþia lui Dumnezeu faceºi mai mult; cine suferã pentru împãrãþia lui Dumnezeuface totul”.

RÃSTIGNIREA 383

Page 384: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„TTaattãã,, iiaarrttãã-ii”

„Atunci Isus a spus: «Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac»”(Lc 23,34).

Isus, prins în cuie pe cruce, se adreseazã cerului. Îivorbise lui Iuda, îi vorbise lui Caiafa, îi vorbise lui Pilat,le vorbise fiicelor Ierusalimului, acum, o datã ridicat dela pãmânt, primele cuvinte pe care le rosteºte sunt adre-sate Tatãlui sãu: „Tatã, iartã-i”.

Citind Evangheliile, un lucru ne sare în ochi, anume,preocuparea, insistenþa cu care Isus îºi prevesteºte patimaºi moartea pe mãsurã ce ceasul se apropie. La Cezareealui Filip, în apropiere de Cafarnaum, strãbãtând Gali-leea, apropiindu-se pentru ultima datã de Ierusalim, încasa lui Simon din Betania, când pãcãtoasa convertitãface risipã de mir, mereu, mereu repetã: „Fiul Omului vafi dat pe mâinile arhiereilor ºi ale cãrturarilor, care îl vorcondamna la moarte, îl vor da pe mâinile pãgânilor ca sãfie batjocorit, biciuit ºi rãstignit...” (Mt 20,18-19). Vreasã-i facã pe toþi sã înþeleagã cã, chiar dacã, în aparenþã,e victima evenimentelor, în realitate, el dominã eveni-mentele, cã pãºeºte la moarte în libertate ºi luciditatedeplinã. Imobilizat pe cruce, cu toatã suferinþa îngrozi-toare, continuã sã stãpâneascã mersul lucrurilor.

„Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac”. Nu vom fi niciodatãîn stare sã admirãm îndeajuns mãreþia ºi generozitateaacestei rugãciuni. Cât timp era vorba doar de el, rugã-ciunea lui Isus rãmânea condiþionatã: „Tatã, dacã vrei,îndepãrteazã potirul acesta de la mine...” (Lc 22,42).Acum, când este vorba de cãlãii sãi, rugãciunea lui Isusdevine imperativã: „Tatã, iartã-i”. Ecleziastul spusese:

Page 385: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

„Ce-a mai fost va mai fi, ºi ce s-a fãcut se va mai face; nueste nimic nou sub soare! Dacã este vreun lucru desprecare s-ar putea spune: Iatã ceva nou! – de mult lucrulacela era ºi-n veacurile dinaintea noastrã” (Qoh 1,9-10).ªi totuºi, rugãciunea de iertare fãcutã de Isus pe cruceera ceva nou sub soare, un lucru pe care veacurile de maiînainte nu-l mai vãzuserã.

Nenumãrate fuseserã atacurile ºi acuzele aduse deduºmani împotriva lui Isus în timpul vieþii sale: cã estãpânit de diavol, cã e gurmand ºi bãutor de vin, cã ehulitor, cã e rãzvrãtitor ºi cã înºealã poporul. Isus s-aapãrat întotdeauna împotriva tuturor acuzelor. Acum,când rãutatea triumfã, când nu mai e nimic de aºteptatde la oameni ºi de la dreptatea pe care o fac ei, nu mairãmâne decât un singur lucru, iertarea: „Tatã, iartã-i”.

Aparent, Isus e învins, în realitate, nicicând nu a fostmai puternic ca în acest moment. Dupã exemplul lui Isus,avem dreptul ºi datoria sã luptãm cu toate puterile ome-neºti împotriva rãului care ni se face nouã ºi celor dinjurul nostru. Trebuie sã o facem în numele dreptãþii, alcorectitudinii, al demnitãþii umane inalienabile. Dar cândrãutatea altora ne striveºte ºi, omeneºte vorbind, nu maieste nimic de fãcut, ne rãmâne ultima armã: iertarea;aparent, arma celor învinºi, semnul neputinþei ºi al fali-mentului, în realitate, arma celor puternici, care duceîntotdeauna la victorie.

Discuþiile aprinse ºi argumentele lui ªtefan nu îl în-ving pe aprigul prigonitor al creºtinismului, pe Saul. ªte-fan îl învinge când, aparent, e învins, când sub ploaia depietre iartã ºi se roagã: „Doamne, nu le socoti pãcatulacesta” (Fap 7,60).

Iertarea este forþa cea mai mare a creºtinismului. Dacãcomunismul s-a prãbuºit, deºi pãrea veºnic ºi atotpu-ternic, nu strategiile omeneºti l-au fãcut sã se prãbuºeascã,

„TATÃ, IARTÃ-I” 385

Page 386: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

ci martirii noºtri, care au suferit ºi au murit în temniþã,iertând ºi rugându-se pentru cãlãii lor.

Iertarea creºtinã poate sã producã lucrul cel mai incre-dibil de pe lume, care e convertirea unui securist. Acumvreo 6-7 ani în urmã a apãrut o carte, care a impresionatputernic Occidentul, intitulatã: Iartã-mã, Nataºa, scrisãde un fost ofiþer KGB-ist convertit, Serghei Kurdakov,o carte pe care autorul a reuºit sã o scoatã din UniuneaSovieticã de atunci ºi sã o publice în Occident. Descrieviaþa lui de ofiþer care conducea o echipã de „bãieþi” ceavea misiunea de a-i depista, de a-i bate, de a-i maltrataºi chiar de a-i ucide pe creºtinii care se adunau pentru orugãciune. Descriind bãtaia sãlbaticã pe care a adminis-trat-o unui grup de creºtini, pe care i-a surprins într-onoapte la rugãciune, în ultima sa expediþie, autorul scrie:

Lângã un perete am vãzut o femeie bãtrânã, cu faþa îngro-zitã, care murmura cu buzele o rugãciune. N-am reuºit sãînþeleg ce spunea, din cauza hãrmãlaiei. Faptul cã se rugam-a înfuriat ºi am ridicat bastonul sã o lovesc. A observatimediat cã îmi luam vânt ºi eram gata sã o lovesc ºi a în-ceput sã se roage mai tare. Cu braþul ridicat, gata sã lasbastonul sã cadã peste capu-i lipsit de apãrare, i-am auzitcuvintele: „Doamne, iartã-l pe acest tânãr. Aratã-i calea ceadreaptã, deschide-i ochii ºi ajutã-l. Dumnezeul meu, iartã-l!”Am rãmas încremenit. De ce nu cere ajutor pentru ea, cipentru mine? Era pe punctul de a primi lovitura de graþie.Eram turbat pentru faptul cã ea, ce nu mai însemna nimic,se ruga pentru mine, Serghei Kurdakov, ºeful unei formaþiide tineri comuniºti. Într-o pornire de furie, am strâns ºimai tare bastonul, pregãtindu-mã sã o lovesc în cap. Eramgata sã-i dau cu toatã forþa o loviturã în stare sã o ucidã.Am început sã rotesc braþul. Dar în acel moment mi s-aîntâmplat lucrul cel mai extraordinar. Nu ºtiu cum sã-l des-criu: cineva m-a apucat de încheietura mâinii ºi m-a trasînapoi. M-am îngrozit. M-am uitat înapoi. Am crezut cã e

MISTERELE DE DURERE386

Page 387: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

un credincios ºi m-am întors pe loc sã-l lovesc. Nu era ni-meni... Apoi am uitat totul. Am lãsat bastonul sã-mi cadãdin mânã ºi am alergat afarã cu sângele urcat la cap, cu faþaroºie ºi congestionatã. Au început sã-mi curgã lacrimile peobraji.

Ofiþerul se duce direct la postul de poliþie, declarã cãe creºtin ºi cã-ºi dã demisia.

„Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac”. Pe lângã aspectuliertãrii, în aceste cuvinte mai este un aspect, mai profund,aproape tragic. S-ar pãrea cã în aceste cuvinte e o con-tradicþie, dar, în realitate, nu e nici o contradicþie. „Tatã,iartã-i”; dacã au nevoie de iertare, înseamnã cã sunt vino-vaþi. „Cãci nu ºtiu ce fac”; dar dacã nu ºtiu ce fac, cumpot fi vinovaþi? Pentru a face un pãcat se cere ºtiinþã ºivoinþã. Sunt sau nu sunt vinovaþi? Sunt. Sfântul Tomade Aquino, explicând acest text, spune clar: „Ignoranþalor nu-i împiedica sã fie criminali”. De altfel, urmãrindprocesul fãcut lui Isus, un lucru e limpede ca lumina zilei:rãutatea, perversitatea, nedreptatea, crima înfãptuitã cubunã ºtiinþã. Sunt criminali. De altfel, Isus îi condamnãdeja fãrã drept de apel:

Dacã n-aº fi venit ºi nu le-aº fi vorbit, n-ar avea pãcat; daracum nu au scuzã pentru pãcatul lor... Dacã n-aº fi fãcutîntre ei lucrãrile pe care nici un altul nu le-a fãcut, nu aravea pãcat. Însã acum au ºi vãzut ºi m-au urât ºi pe mine,ºi pe Tatãl meu” (In 15,22.24).

ªi totuºi, pe cruce spune: „Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu cefac” (Lc 23,34). Sfântul Petru s-ar pãrea cã îi dezvino-vãþeºte ºi el în ziua de Rusalii: „Voi l-aþi renegat pe celsfânt ºi drept ºi aþi cerut sã vã fie graþiat un om cri-minal... ªi acum, fraþilor, ºtiu cã din neºtiinþã aþi fãcutaceasta, la fel ca ºi conducãtorii voºtri” (Fap 3,14.17).Sfântul Pavel, deºi se considerã cel mai mare pãcãtos,

„TATÃ, IARTÃ-I” 387

Page 388: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

nevrednic sã poarte numele de apostol, dupã ce descrieîn faþa regelui Agripa ravagiile fãcute în Bisericã, paresã se scuze ºi el: „Mai întâi am fost un defãimãtor, un per-secutor ºi un insultãtor, dar am gãsit îndurare, cãci, înnecredinþa mea, o fãceam din neºtiinþã” (1Tim 1,13).

ªi totuºi, nu e vorba de vreo dezvinovãþire. Isus nu-iscuzã pe ucigaºii sãi, ci le aduce doar o circumstanþã ate-nuantã. Ce? Nu ºtiau ei ce fac când sãvârºeau crima cuochii deschiºi? Nu ºtiau rãutatea infinitã a pãcatuluiºi monstruozitatea oribilã de care se fãceau vinovaþi?Nu-ºi dãdeau seama de ofensa infinitã pe care o aduceauiubirii infinite a lui Dumnezeu ºi de rãul infinit pe careºi-l fãceau lor înºiºi? Iatã pentru ce Isus uitã pe cruce depropriile sale suferinþe, care erau îngrozitoare, ºi-ºi simteinima sfâºiatã de milã ºi compãtimire pentru nenoro-cirea pe care aceºti ucigaºi ºi-o fãceau singuri prin pã-catul ºi orbirea lor. Spunea B. Pascal: „Aleºii nu vor cu-noaºte niciodatã mãreþia virtuþilor lor, iar osândiþii nuvor cunoaºte niciodatã gravitatea pãcatelor lor”. Niciun om, de fapt, nu ºtie ce face când sãvârºeºte pãcatul decare se face vinovat ºi pentru care nu are scuzã. SfântulIoan Vianney a definit poate cel mai bine pãcatul: „Cã-lãul lui Dumnezeu ºi asasinul sufletului”. Ca în poves-tirea pe care a imortalizat-o Victor Hugo în Burg-Iargal.Piticul Habibrah, suspendat de o rãdãcinã deasupra prã-pastiei, îl implorã pe Leopold, stãpânul locului, sã-l ierteºi sã-l salveze: „Nu pleca, te implor. Nu lãsa sã moarãnepocãitã ºi vinovatã o fãpturã umanã pe care o poþi salva;puterile-mi slãbesc, alunec, mã prãbuºesc, aud vuietulapei sub mine, în adâncul prãpastiei. Îndurare, cad, în-tinde-mi mâna!” Leopold, cuprins de milã, îi întinde mâna,dar, lucru incredibil: piticul, amintindu-ºi de o veche supã-rare, pradã unei dorinþe de rãzbunare mai puternice decât

MISTERELE DE DURERE388

Page 389: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

instinctul de salvare, îi muºcã mâna stãpânului ºi se prã-buºeºte în prãpastie.

„Tatã, iartã-i, cãci nu ºtiu ce fac” (Lc 23,34). Isus a fãcutaceastã rugãciune pentru duºmanii sãi, dar nu a fãcut-opentru prietenii sãi. Prietenii sãi nu au nici o circum-stanþã atenuantã când pãcãtuiesc pentru cã „acel slujitorcare cunoaºte voinþa stãpânului sãu, dar nu a fãcut dupãvoinþa lui, va primi multe lovituri; cel care nu a cunoscut,dar a fãcut lucruri care meritã lovituri, va primi puþine”(Lc 12,47-48).

ªi iarãºi: „Vouã, prietenilor mei, vã spun: nu vã te-meþi de cei care ucid trupul ºi dupã aceea nu mai pot facenimic. Vã voi arãta însã de cine sã vã temeþi: temeþi-vãde acela care, dupã ce a ucis, are puterea sã arunce înGheenã; da, vã spun, de acesta sã vã temeþi” (Lc 12,4-5).

„TATÃ, IARTÃ-I” 389

Page 390: Resurse Catolice - Maria in misterele Rozariului- pr.Claudiu Dumea

PPrriimmuull ssffâânntt ccaannoonniizzaatt

Împreunã cu el mai erau duºi doi rãufãcãtori ca sã fie uciºi...Unul dintre rãufãcãtorii rãstigniþi îl insulta, spunând:„Oare nu eºti tu Cristos? Salveazã-te pe tine ºi pe noi!”Dar celãlalt, mustrându-l, i