UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOVFACULTATEA DE DREPT ŞI SOCIOLOGIE Specializarea – DREPTAnul IV F.R.

R E F E R A T

DISCIPLINA: DREPT PRIVAT INTERNAŢIONAL

TEMA: „Regimul juridic al străinilor în România”

AUTORI:

I. NOŢIUNEA DE CONDIŢIE JURIDICĂ A STRĂINULUI

Noţiunea de străin persoană fizică. Noţiunea de condiţie juridică a străinului

Potrivit Dicţionarului politic1, străinul este privit în sensul larg al termenului (cel de persoană fizică), el fiind definit ca: orice individ ce nu posedă naţionalitatea statului în care se găseşte. Această definiţie condiţionează caracterul de extraneitate al persoanei în funcţie de teritoriul pe care se află, precum şi de criteriul cetăţeniei pe care o deţine respectiva persoană.

Regimul juridic aplicabil străinului persoană fizică de către legea română reprezintă un conglomerat de drepturi şi obligaţii specifice raporturilor juridice ale străinilor, care aparţin diferitelor ramuri de drept şi care alcătuiesc ceea ce în doctrină poartă denumirea de condiţie juridică a străinului.

Într-o opinie, condiţia juridică este privită lato sensu – cuprinzând toate normele specifice aplicabile străinilor şi stricto sensu – folosită spre a delimita o altă instituţie, cea a conflictului de legi, care reglemetează legea după care să se exercite drepturile şi obligaţiile străinului. Pe de o parte, condiţia juridică a străinului este determinată ca ansamblu de drepturi şi obligaţii specifice, de legea statului în care se află străinul în mod temporar (legea statului de reşedinţă), ceea ce face ca unii autori să-i recunoască un caracter unilateral. Aceiaşi autori consideră însă că în definirea regimului juridic al străinului statul de rezidenţă îl tratează pe străin în concordanţă cu propriile sale interese, iar statul de cetăţenie/de domiciliu îi asigură un regim apropiat de cel al propriilor supuşi.

*Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată, prin străin se înţelege persoana care nu are cetăţenia română. Dovada cetăţeniei străine se face cu paşaportul sau un alt document de identitate emis de statul al cărui cetăţean este străinul. Apatridul este străinul care nu are cetăţenia nici unui stat. Dovada identităţii şi calităţii de apatrid se face cu paşaportul sau cu alt document emis în statul în care acesta îşi are domiciliul. Statutul personal al apatridului este supus legii domiciliului sau, în lipsă, legii reşedinţei (art. 12 alin. ultim din Legea nr. 105/1992).

Străinul care a solicitat statutul de refugiat în România se bucură de o protecţie asemănătoare celei acordate de statele membre ale Uniunii Europene.

România este parte la Convenţia de la Geneva din 1951 şi la Protocolul de la New York din 1967 privind statutul refugiaţilor încă din anul 1991 când, prin Legea nr. 46/1991, au fost ratificate fără rezerve cele două instrumente internaţionale menţionate.

Articolul 18 alin. (2) din Constituţia României din 2003 prevede că dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte. Ordonanţa nr. 43/2004 privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România reformulează definiţia refugiatului, clauzele de încetare, retragerea şi anularea statutului de refugiat şi introduce principiul nereturnării persoanelor aflate în procedură de acordare a statutului de refugiat. Au fost astfel eliminate diferenţele de regim juridic dintre străinii care au primit statutul de refugiat şi cei care au dobândit

protecţia umanitară necondiţionată, asigurându-se accesul ambelor categorii de persoane la aceleaşi drepturi.

II. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE STRĂINILOR

În art. 18 alin. (1) din Constituţia României din 2003 se prevede că cetăţenii străini şi apatrizi care locuiesc pe teritoriul României se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi. Protecţia străinului este asigurată şi din punct de vedere politic şi prin angajamentele internaţionale ale statului român asumate în urma ratificării Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului, Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice ale omului, etc. Străinii aflaţi în România pot circula liber pe întreg teritoriul, pot să-şi aleagă o reşedinţă sau domiciliu oriunde doresc. Pe perioada şederii lor în ţara noastră beneficiază de măsuri de protecţie socială din patea statului român, având acelaşi tratament ca şi cetăţenii români. Ei au acces la învaţământul de toate gradele şi pot desfăţura activităţi lucrative în condiţiile legii. Străinii au obligaţia, ca şi cetăţenii români, de a respecta legislaţia română.

În domeniul politic, străinii sunt lipsiţi de dreptul de a organiza pe teritoriul României partide politice şi alte organizaţii sau grupări similare acestora şi nici nu pot face parte din acestea. Străinii nu pot ocupa funcţii şi demnităţi publice şi nu pot iniţia, organiza sau participa la manifestaţii ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau siguranţei naţionale. Străinii nu pot finanţa partide, organizaţii, grupări sau manifestaţii ori întruniri ale acestora. Constituţia României, în art. 44, prevede aplicarea regimului reciprocităţii în privinţa dreptului de proprietate privată de care se bucură străinii. Astfel, cetăţenii străini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderare României la UE şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, în condiţiile prevazute prin legea organică, precum şi prin moştenire legală. Cetăţenii Uniunii Europene care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale. Străinul are dreptul să investească în România, să transfere sumele rezultate din investiţie, să beneficieze de serviciile publice, poştă, transport în comun, telefon, să achiziţioneze acţiuni sau bunuri ale societăţilor comerciale cu capital de stat, să încheie contacte de prestări servicii.

Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat viza de intrare şi dreptul de şedere şi să nu rămână peste perioada stabilită prin viză sau prin permisiunea de şedere acordată la punctul de frontieră. Guvernul României stabileşte anual, prin hotărâre, politica în domeniul imigraţiei privind numărul permiselor de şedere care pot fi eliberate străinilor pentru încadrare în muncă, numărul locurilor în unităţile sau instituţiile de învăţământ pentru străini, cuantumul alocaţiilor necesare pentru hrănirea, întreţinerea şi cazarea în centre, precum şi a celor pentru asistenţă medicală şi spitalizare. De asemenea, Guvernul poate stabili prin hotărâre, ori de câte ori este cazul, introducerea ori suspendarea unor facilităţi pe termen scurt, la acordarea dreptului de a intra sau, după caz, la prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României, pentru anumite categorii de străini, precum şi perioadele pentru care se acordă, respectiv, se suspendă, aceste facilităţi.

III. INTRAREA, ŞEDEREA ŞI IEŞIREA STRĂINILOR 1. INTRAREA STRĂINILOR PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Străinii pot trece fronitera de stat a României pe baza documentelor valabile, recunoscute şi acceptate de statul român, dacă în acestea este aplicată viza română, în afara cazurilor când este desfiinţată în baza unor înţelegeri bilaterale.

Articolul 10 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 prevede documentele de trecere a frontierie de stat acceptate de statul român. Astfel:

Paşapoartele, titlurile de voiaj, carnetele de marinar sau alte documente similare eliberate, la standardele cerute de practica internaţională, de către statele, teritoriile sau entităţile internaţionale recunoscute de România;

Cartea de indentitate sau alte documente similare, pe bază de reciprocitate sau unilateral, pentru cetăţenii statelor stabilite prin hotărâre a Guvernului României;

Documentele de călătorie ale refugiaţilor, eliberate în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaţilor şi documentele de călătorie eliberate străinilor cărora li s-a acordat protecţie umanitară condiţionată;

Documentele de călătorie ale apatrizilor, eliberate de statele în care aceştia îşi au domiciliul.

Străinii pot intra şi ieşi din România şi pe baza unui paşaport colectiv, numai în grup, cu condiţia ca fiecare membru al grupului să posede un document individual care atestă identitatea şi în care este aplicată fotografia titularului, iar conducătorul grupului să fie în posesia unui document individual de trecere a frontierei de stat.

Străinii care intră pe teritoriul statului român trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

o Să aibă un document valabil de trecere a frontierei de stat, acceptat de statul român;

o Să fie în posesia unei vize române sau permis de şedere valabil;o Să prezinte documente care să justifice scopul şi condiţiile şederii, dovada

existenţei unor mijloace corespunzătoare, atât pentru întreţinere pe perioada şederii, cât şi pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru tranzitul către alt stat în care există siguranţa că li se va permite intrarea;

o Să prezinte garanţii că li se va permite intrarea pe teritoriul statului de destinaţie sau că vor părăsi teritoriul României, în cazul străinilor aflaţi în tranzit;

o Să nu fie incluşi în categoria străinilor împotriva cărora s-a instituit măsura interzicerii intrării în România sau care au fost declaraţi indezirabili;

o Să nu prezinte un pericol pentru apărarea şi siguranţa naţională, ordinea, sănătatea ori morala publică.

Poliţia de frontieră poate refuza intrarea străinilor pe teritoriul statului român dacă aceştia nu îndeplinesc aceste condiţii, care sunt prezentate în art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.

De asemnea, străinilor li se refuză intrarea dacă: Sunt semnalaţi de organizaţiile internaţionale la care România este parte,

precum şi de instituţiile specializate în combaterea terorismului că finanţează, pregătesc, sprijină în orice mod sau comit acte de terorism;

Există indicii că fac parte din grupuri infracţionale organizate cu caracter transnaţional sau că sprijină în orice mod activitatea acestor gupuri;

Există motive serioase să se considere că au săvârşit sau au participat la săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii ori a unor crime de război sau crime contra umanităţii, prevăzute în convenţiile internaţionale la care România este parte;

Au săvârşit infracţiuni în perioada altor şederi în România ori în străinătate împotriva statului sau a unui cetăţean român;

Au introdus ori au încercat să introducă ilegal în România alţi străini; Au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obţinerea vizei sau,

după caz, la intrarea pe teritoriul României; Au încercat anterior să treacă frontiera României cu documente false sau

falsificate; Suferă de maladii care pot pune în pericol grav sănătatea publică, maladii

stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.Măsura nepermiterii intrării în România se motivează de organele poliţiei de

frontieră şi se comunică imediat persoanei în cauză şi Direcţiei Generale Afaceri Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

2. ŞEDEREA STRĂINILOR ÎN ROMÂNIA

Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau prin permisul de şedere. Străinii care nu sunt supuşi regimului vizelor pot rămâne pe teritoriul statului român până la 90 de zile, în decurs de 6 luni, aceasta fiind regula stabilită de statele membre ale Acordului de la Schengen şi preluată şi de legislaţia română.

Pentru străinii care sunt cazaţi în hoteluri sau în alte amenajări turistice, administraţia localului respectiv va comunica datele despre străin în 24 de ore organului de poliţie competent teritorial.

Străinii au obligaţia să declare la formaţiunea teritorială a Autorităţii pentru Străini schimbările intervenite în situaţia lor, cu privire la: orice modificare intervenită în situaţia personală, în special schimbarea cetăţeniei, încheierea, desfacerea sau anularea căsătoriei, naşterea unui copil, decesul unui membru de familie aflat pe teritoriul României; orice modificare intervenită în legătură cu angajarea sa în muncă; pierderea, prelungirea valabilităţii sau schimbarea documentului de trecere a frontierei de stat.

3. IEŞIREA STRĂINILOR DE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Străinii pot ieşi din România prin punctele de trecere, folosind documentul de călătorie în baza căruia i s-a permis intrarea. În cazul în care străinul nu mai este în posesia documentului de călătorie în baza căruia i s-a permis intrarea în ţară trebuie să prezinte la ieşirea din România un nou document, valabil, eliberat de misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului al cărui cetăţean este. În această situaţie, organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din ţară cu avizul Autorităţii pentru Străini, care se eliberează în regim de urgenţă.

În următoarele situaţii străinului nu i se permite ieşirea din ţară: Este învinuit sau inculpat într-o cauză penală şi magistratul dispune instituirea

măsurii de interdicţie a părăsirii localităţii sau ţării; A fost condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi are de

executat o pedeapsă privativă de libertate.Măsura de a nu permite ieşirea de pe teritoriul României va fi luată de organul

competent din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative numai în baza solicitării scrise a procurorului, a instanţelor judecătoreşti şi a organelor prevăzute de lege care au atribuţii de punere în executare a pedepsei închisorii. Măsura va fi motivată şi vor fi prezentate documentele doveditoare. În astfel de situaţii, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră instituie consemnul nominal în sistemul de evidenţă a traficului la frontiera de stat, iar în documentul de trecere a fronierei se aplică o ştampilă cu simbolul „C”. Revocarea măsurii de nepermitere a ieşirii se va face prin anularea consemnului nominal sau prin aplicarea ştampilei cu simbolul „L”, în documentul străinului. Potrivit art.16 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, măsura nepermiterii ieşirii încetează de drept dacă străinul dovedeşte că:

S-a dispus, în cauza sa, neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărirea penală ori s-a dispus încetarea urmăririi penale, a fost achitat sau s-a dispus încetarea procesului penal;

A executat pedeapsa, a fost graţiat, beneficiază de amnistie sau a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească definitivă, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

4. REGIMUL ACORDĂRII VIZELOR

Viza este autorizaţia, materializată prin aplicarea unui colant sau a unei ştampile pe un document de trecere a frontierei de stat valabil, care permite străinului supus acestei obligativităţi să se prezinte la un punct de trecere a frontierei române pentru a solicita tranzitul sau şederea temporară pentru o perioadă determinată. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 stabileşte în art. 177 că forma, conţinutul şi elementele de securitate ale vizei se aprobă prin hotărâre a Guvernului României la propunerea Ministerului Afacerilor Externe, cu consultarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi în conformitate cu standardele Uniunii Europene în domeniu.

TIPURI DE VIZEPotrivit art. 20 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, în funcţie de

scopurile pentru care se acordă, vizele pot fi: Viza de tranzit aeroportuar – identificată prin simbolul A Viza de tranzit – identificată prin simbolul B Viza de scurtă şedere – identificată prin simbolul C Viza de lungă şedere – identificată prin simbolul D.

În funcţie de activitatea pe care urmează să o desfăşoare în România, străinul poate să primească vize pentru: desfăşurarea de activităţi economice – identificată prin simbolul D/AE; desfăşurarea de activităţi profesionale – identificată prin simbolul D/AP; desfăşurarea de activităţi comerciale – identificată prin simbolul D/AC;

angajarea în muncă – identificată prin simbolul D/AM; intrarea în România a străinilor căsătoriţi cu cetăţeni români – identificată prin simbolul D/CR; activităţi religioase sau umanitare – identificată prin simbolul D/RU; viză diplomatică şi viză de serviciu – identificată prin simbolul DS; alte scopuri – identificată prin simbolul D/AS.

a. Viza de tanzit aeroportuarAcest tip de viză este obligatoriu pentru cetăţenii statelor cu risc migrator care

sunt cuprinse în lista ce se întocmeşte de către Ministerul Afacerilor Externe în acord cu reglementările Uniunii Europene cu privire la măsurile pentru tranzitul de aeroporturi. Acelaşi regim se aplică şi străinilor care, fără a fi cetăţeni ai acestor state, sunt în posesia unui document de trecere a frontierei eliberat de autorităţile statelor respective.

b. Viza de tranzit Viza de tanzit este viza care permite unui străin să tranziteze teritoriul României

şi este eliberată de misiunile diplomatice şi oficiile consulare pentru unul sau două tranzituri, fără ca durata fiecărui tranzit să depăşească 5 zile. În mod excepţional, viza de tranzit poate fi acordată străinului şi pentru mai multe tranzituri.

c. Viza de scurtă şedereViza de scurtă şedere este viza care permite străinilor să solicite intarea pe

teritoriul României, pentru alte motive decât imigrarea, în vederea unei şederi neîntrerupte sau a mai multor şederi a căror durată totală să nu depăşească 90 de zile în decurs de 6 luni de la data primei intrări. Acest tip de viză poate fi eliberat cu una sau mai multe intrări. Viza de scurtă şedere cu multiple intrări poate fi acordată cu o valabilitate de un an şi, în mod excepţional, până la 5 ani, iar durata şederii nu poate depăşi 90 de zile în decurs de 6 luni.

Viza de scurtă şedere se acordă pentru următoarele scopuri: Misiune – străinilor care, pentru raţiuni ce ţin de funcţia lor politică,

administrativă sau de utilitate publică, trebuie să se deplaseze în România. Acest tip de viză se eliberează străinilor care îndeplinesc funcţii în cadrul guvernelor, administraţiilor publice sau organizaţiilor internaţionale, precum şi pentru cei care, prin scopul şederii în România, prezintă interes pentru relaţiile dintre statul român şi statul de apartenenţă. Acest tip de viză se poate elibera şi pentru membrii de familie care îi însoţesc pe aceştia;

Turism – pentru străinul care urmează să călătorească în România pentru motive turistice;

Vizită – pentru străinul care intenţionează să se deplaseze în România în vizită la cetăţeni români sau străini posesori ai unui permis de şedere valabil;

Afaceri – pentru străinul care intenţionează să se deplaseze în România în scopuri economice sau comerciale, pentru contracte sau tratative, pentru învăţarea sau verificarea folosirii funcţionării bunurilor achiziţionate ori vândute în cadrul contractelor comerciale şi de cooperare industrială;

Transport – pentru străinul care urmează să călătorească pentru perioade scurte, în scopul desfăşurării unor activităţi profesionale legate de transportul de mărfuri sau de persoane;

Activităţi sportive – pentru străinul care urmează să intre în România pe o durată limitată în vederea participării la competiţii sportive;

Activităţi culturale, ştiinţifice, umanitare, tratament medical de scurtă durată sau alte activităţi care nu contravin legilor române, în condiţiile justificării prezenţei în România.

d. Viza de lungă şedere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri:

Desfăşurarea de activităţi economice; Desfăşurarea de activităţi profesionale; Desfăşurarea de activităţi comerciale; Angajarea în muncă; Studii; Reîntregirea familiei; Intrarea în România a străinilor căsătoriţi cu cetăţeni români; Activităţi religioase sau umanitare; Alte scopuri – străinilor detaşaţi de către companiile străine, lucrătorilor

stagiari sau sezonieri, străinilor care urmează tratament medical de lungă durată, străinilor a căror prezenţă pe teritoriul României este necesară din interese de siguranţă naţională şi celor care desfăşoară alte activităţi care nu contarvin legilor române.

e. Viza diplomatică şi viza de serviciuAceste tipuri de vize permit intrarea în România şi şederea pe durata îndeplinirii

de către titulari a unor funcţii diplomatice, consulare sau tehnico-administrative, de regulă durata unui post fiind de 4 ani.

f. Viza colectivă este o viză de tranzit sau de scurtă şedere acordată în scop turistic şi pentru o perioadă care să nu depăşească 30 de zile, eliberată unui grup de străini, constituit anterior solicitării, cu condiţia ca membrii acestuia să intre, să rămână şi să părăsescă teritoriul României în grup. Grupul trebuie să fie compus dintr-un număr minim de 5 şi maximum 50 de persoane. Conducătorul grupului trebuie să dispună de un paşaport individual şi, după caz, de o viză individuală în care să fie înscrisă pe bază de listă datele de identitate ale persoanelor care îl însoţesc, care să aibă şi documente valabile de trecere a frontierei de stat.

CONDIŢIILE GENERALE DE ACORDARE A VIZELORStrăinii care solicită viză de intrare în România trebuie să prezinte un document

de călătorie în care urmează să fie aplicată viza. Documentul de călătorie trebuie să depăşească valabilitatea vizei solicitate cu cel puţin 6 luni, aceasta fiind o regulă în practica internaţională în materie de vize.

Termenul de acordare a vizei este de cel mult 30 de zile de la primirea solicitării la Direcţia Generală Afaceri Consulare. În practică termenul este, în majoritatea solicitărilor, de 3 până la 5 zile, potrivit standardelor statelor Schengen.

În situaţii de excepţie, viza română poate fi acordată şi de către organele poliţiei de frontieră. În acest sens, art. 31 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 stabileşte următoarele situaţii:

În caz de urgenţă, determinată de dezastre, calamităţi naturale sau accidente; În caz de deces sau îmblonăviri grave ale rudelor apropiate, dovedite cu

documentele corespunzătoare;

În cazul echipajelor şi pasagerilor navelor sau aeronavelor, aflate în situaţii deosebite, care sunt nevoite să acosteze ori să aterizeze ca urmare a unor defecţiuni, intemperii sau pericol de atac terorist;

În cazul funcţionarilor care aparţin unor organizaţii internaţionale şi au fost delegaţi să îndeplinească misiuni oficiale în România într-un interval de timp scurt;

În cazul marinarilor care au solicitat tranzitul pentru a se îmbarca, reîmbarca sau pentru a părăsi o navă în scopul repatrierii la încetarea contractului de muncă, precum şi în cazul schimburilor de echipaje.

Viza poate fi revocată dacă străinul, la data sosirii la frontieră, nu mai îndeplineşte condiţiile legale cerute la acordarea vizei, a declarat un alt scop al vizitei sau a fost declarat indezirabil. Autorităţile care anulează viza aplică pe colantul din paşaport ştamplia cu inscripţia „ANULAT”. Vizele pot fi limitate ca perioada de valabilitate dacă, la controlul pentru trecerea frontierei române, organele poliţiei de frontieră constată că străinul nu posedă mijloacele de întreţinere pentru întreaga perioadă de valabilitate a acesteia. Limitarea vizei sa face prin înscrierea pe colantul de viză a perioadei de şedere corespunzătoare perioadei pentru care străinul posedă mijloace de întreţinere.

IV. STABILIREA DOMICILIULUI ÎN ROMÂNIA

1. CONDIŢIILE PENTRU STABILIREA DOMICILIULUI ÎN ROMÂNIA

Străinul poate solicita o şedere permanentă în România, pe o perioadă nedeterminată, dacă îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru stabilirea domiciliului pe teritoriul statului român. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 prevede în art. 69-74 condiţiile pe care străinii, în mod cumulativ, trebuie să le îndeplinească. Astfel:

O şedere temporară continuuă şi legală în ultimii 5 ani anterior depunerii cererii. Şederea va fi considerată continuuă atunci când perioada de absenţă de pe teritoriul României este mai mică de 6 luni consecutive şi nu depăşeşte în total 10 luni pe întreaga perioadă. Şederea va fi considerată legală atunci când discontinuităţile între perioadele pentru care s-a acorda succesiv dreptul de şedere sunt mai mici de 30 de zile consecutiv şi nu depăşesc în total 90 de zile pe întreaga perioadă, chiar dacă au fost sancţionaţi contravenţional;

Să facă dovada faptului că deţin mijloace de întreţinere în cuantumul prevăzut de lege, corespunzător scopului pentru care s-a prelungit dreptul de şedere până la depunerea cererii;

Să facă dovada asigurării sociale de sănătate; Să facă dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit; Vorbesc limba română la un nivel satisfăcător; Nu prezintă pericol pentru ordinea publică şi siguranţa naţională.Străinilor de origine română sau născuţi în România, precum şi celor a căror

şedere este în interesul statului român, li se poate aproba stabilirea domiciliului fără îndepliniea condiţiilor prevăzute mai sus.

Dreptul de şedere temporară poate fi revocat, prin decizie motivată, de către Autoritatea pentru Străini atunci când: Străinul nu mai îndeplineşte condiţiile de prelungire a dreptului de şedere ori nu mai respectă scopul pentru care i-a fost acordat acest drept; Se constată că străinul a încălcat reglementările vamale sau cele privind frontiera de stat; Se constată că străinul suferă de o boală ce pune în pericol sănătatea publică şi nu se supune măsurilor de tratament medical stabilite de autorităţile competente.

Dreptul de şedere permanentă sau temporară poate fi anulat de către Autoritatea pentru Străini dacă: Se constată ulterior că la data prelungirii dreptului de şedere temporară sau la data aprobării stabilirii domiciliului în România străinul nu îndeplinea condiţiile prevazute de lege; Se constată ulterior că unele acte care au stat la baza acordării dreptului de şedere temporară sau permanentă sunt false sau falsificate.

2. ÎNDEPĂRTAREA STRĂINILOR DE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Străinii a căror şedere a devenit ilegală sau dreptul lor de şedere a fost anulat sau revocat pot fi îndepărtaţi de pe teritoriul României şi li se poate interzice intrarea pentru o perioadă determinată. Decizia dată de Autoritatea pentru Străini obligă străinul să părăsescă în anumite termene (de 5 zile, 30 de zile sau 3 luni) teritoriul României. Dispoziţia de părăsire a teritoriului poate fi atacată în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti sau, după caz, la curtea de apel în a cărui rază de competenţă teritorială se află formaţiunea teritorială care a emis dispoziţia de părăsire a teritoriului. Sentinţa instanţei este definitivă şi irevocabilă. În anumite cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea de pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării dispoziţiei de părăsire a teritoriului până la soluţionarea acţiunii.

3. RETURNAREA STRĂINILOR

Returnarea reprezintă acţiunea desfăşurată de o autoritate competentă a unui stat, denumită parte solicitantă, prin care o persoană care are cetăţenia celuilalt stat, denumit parte solicitată, este îndepărtată de pe teritoriul părţii solicitate, deoarece a intrat sau se află ilegal pe teritoriul părţii solicitante. Decizia de returnare poate fi atacată de străinul împotriva căruia s-a dispus, în termen de 3 zile de la data comunicării, la curtea de apel competentă teritorial. Instanţa de judecată se pronunţă în termen de 3 zile de la data primirii cererii. Până la pronunţarea hotărârii, străinul este luat în custodie publică. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.

Măsura returnării este interzisă în următoarele cazuri: Străinul este minor şi părinţii au dreptul de şedere în România; Străinul este părinte al unui minor care are cetăţenia română, iar durata şederii

legale nu depăşeşte un an, dacă minorul se află în întreţinerea părintelui sau străinul este obligat la plata pensiei alimentare, obligaţie pe care şi-o îndeplineşte cu regularitate;

Străinul care este căsătorit cu un cetăţean român, dacă perioada de şedere ilegală nu este mai mare de 6 luni, iar căsătoria nu este de convenienţă;

Străinul a depăşit vârsta de 80 de ani; Există temeri justificate că viaţa îi este pusă în pericol ori va fi supus la torturi,

tratamente inumane sau degradante în statul în care urmează să fie returnat străinul; Returnarea este interzisă de documentele internaţionale la care România este

parte.Măsura returnării se execută prin escortarea străinului până la frontieră sau în ţara

de origine, de către personalul specializat al Autorităţii pentru Străini.

4. EXPULZAREA STRĂINILOR – este actul prin care un stat constrânge unul sau mai mulţi străini aflaţi pe teritoriul său să-l părăsească în cel mai scurt timp. Măsura expulzării se ia împotriva străinului care a săvârşit o infracţiune pe teritoriul României în condiţiile prevăzute de Codul Penal şi de Codul de procedură penală. Instanţa poate dispune ca, până la efectuarea expulzării, străinul să fie luat în custodie publică. Străinul nu poate fi expulzat într-un stat în care există temeri justificate că viaţa îi este pusă în pericol ori va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante. Măsura expulzării nu se dipune, iar în cazul în care a fost dispusă nu poate fi executată, dacă străinul este învinuit sau inculpat într-o cauză penală şi magistratul dispune instituirea măsurii interdicţiei de părăsire a localităţii sau a ţării sau dacă a fost condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi are de executat o pedeapsă privativă de libertate. Interdicţia de expulzare durează până la dispariţia motivelor pe care a fost întemeiată.

Străinii luaţi în custodie publică sunt cazaţi în centre de cazare şi beneficiază de drepturile prevăzute de legea română, precum şi de cele prevăzute în tratatele şi acordurile internaţionale în materie la care România este parte. Ei au dreptul la asistenţă juridică, medicală şi socială şi la respectarea opiniei şi specificului propriu, în materie religioasă, filosofică şi culturală. Pe întreaga perioadă a şederii în centre a străinilor li se va asigura posibilitatea comunicării cu reprezentanţii diplomatici şi consulari ai statului de provenienţă.

5. INTERZICEREA INTRĂRII PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Măsura interzicerii intrării se aplică de Autoritatea pentru Străini faţă de străinii care au fost îndepărtaţi de pe teritoriul român. Durata interdicţiei de intrare este stabilită astfel:

1 an – în cazul unei şederi ilegale de la 30 de zile la 1 an, pentru străinii care nu au părăsit teritoriul României la expirarea dreptului de şedere conferit prin viză sau în termenul unor convenţii internaţionale ori acte normative prin care se desfiinţează unilateral regimul de vize; sau al unei şederi ilegale de la 3 luni la 1 an, pentru străinii care au fost titulari ai unui permis de şedere temporară; sau al străinilor care nu au respectat dispoziţia de părăsire a teritoriului şi care au fost returnaţi;

2 ani – în cazul unei şederi ilegale de la 1 an la 2 ani; 3 ani – în cazul unei şederi ilegale de la 2 ani la 3 ani; 5 ani - în cazul unei şederi ilegale de peste 3 ani.

Împotriva străinilor care au intrat ilegal pe teritoriul României, durata interdicţiei este de 10 ani. Pentru străinii care au comis infracţiuni pe teritoriul statului român, durata interdicţiei va fi egală cu durata pedepsei la care au fost condamnaţi, dar nu mai mică de 3 ani.

6. REGIMUL JURIDIC APLICABIL UNOR CATEGORII SPECIALE DE STRĂINI

Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ai Spaţiului Economic European pot intra pe teritoriul României pe baza cărţii de identitate. Cetăţenii acestor state, precum şi membrii lor de familie se bucură de:

Protecţia generală a persoanei şi a proprietăţii, garantată prin Costituţie şi de celelalte legi, precum şi de drepturile prevăzute în tratatele internaţionale la care România este parte;

Libertatea de deplasare şi de a-şi stabili reşedinţa oriunde pe teritoriul României;

Toate drepturile şi beneficiile acordate persoanelor angajate, precum şi de protecţia socială din partea statului, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români;

Un document de identitate care să facă dovada dreptului de şedere, emis de Autoritatea pentru Străini, intitulat: „Permis de şedere pentru un cetăţean al unui stat membru al UE sau aparţinând Spaţiului Economic European”, valabil 5 ani, cu posibilitatea de prelungire pentru încă 5 ani.

Străinii cu drept de şedere permanentă în statele membre ale UE pot intra şi rămâne pe teritoriul statului român, pentru o perioadă de 90 de zile în decurs de 6 luni, fără vize. Membrii de familie ai străinilor cu drept de şedere permanentă în statele membre ale UE pot intra în România în baza unei vize de lungă şedere, acordată de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, cu îndeplinirea condiţiilor generale de acordare a vizelor, precum şi cu prezentarea dovezilor privind dreptul de şedere pe teritoriul statului membru al UE.

Străinilor minori care intră neînsoţiţi pe teritoriul României li se asigură reprezentarea printr-o instituţie competentă potrivit legii, care le va asigura protecţia şi îngrijirea necesară, inclusiv cazarea în centre speciale de ocrotire a minorilor, în aceleaşi condiţii ca şi pentru minorii români.

În scopul identificării părinţilor şi returnării în ţara de reşedinţă a părinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri de familie, Autoritatea pentru Străini cooperează cu alte instituţii, precum şi cu organizaţiile interne şi internaţionale specializate în domeniul ocrotirii minorilor.

7. EXTRĂDAREA

Potrivit art. 19 alin. (3) din Constituţia României, cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate. Extrădarea se hotărăşte numai de justiţie. Pot face obiectul extrădării şi cetăţenii români în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate. Codul penal, în art. 9, prevede că extrădarea se acordă sau pote fi solicitată pe bază de convenţie internaţională, pe bază de reciprocitate şi, în lipsa

acestora, în temeiul legii. De asemenea, Convenţia Europeană privind extrădarea, încheiată la Paris la 13 septembrie 1957 şi protocoalele sale adiţionale, încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi 17 martie 1978 constituie drept comun în materie de extrădare între ţările europene. România a ratificat şi Convenţia Europeană privind reprimarea terorismului prin Legea nr. 16/1997.

Tratatele de asistenţă juridică privind cauzele civile, familiale şi penale încheiate de ţara noastră cu un număr mare de ţări conţin prevederi cu privire la extrădarea străinilor. Străinii care au primit dreptul de azil, precum şi cei care se bucură de imunitate de jurisdicţie pe teritoriul român nu sunt extrădaţi. De asemenea, străinii care au comis infracţiuni politice şi cei care ar fi condamnaţi la pedeapsa cu moartea sau ar risca de a fi supuşi torturii sau altor tratamente inumane nu sunt extrădaţi de statul român.

Extrădarea are la bază principiile reciprocităţii, dublei incriminări şi principiul specificităţii, în sensul respectării condiţiilor din actul de extrădare. Procedura extrădării constă în verificarea legitimităţii şi regularităţii cererii de extrădare, procedura în faţa organelor de urmărire şi a instanţei de judecată. Cererile de extrădare sunt însoţite de copia mandatului de arestare, copia sentinţei de condamnare, acte privind fapta penală, calificarea ei juridică, eventuale pagube materiale produse şi alte informaţii referitoare la străinul infractor. Statul solicitat procedează la arestarea străinului infractor pentru a fi predat statului solicitant. Odată cu finalizarea procesului penal şi după pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive, statul solicitat primeşte o copie a sentinţei.

Cererea de extrădare se transmite pe căi diplomatice, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe şi a misiunilor diplomatice.

Bibliografie: 1. S. Tamaş - Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1993 2. V. Marcu, N. Diaconu - Regimul juridic al strainilor în România, Ed. Moroşan, 2003, pg. 1. 3. I.Filipescu – Drept internaţional privat, ediţie revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, 2005 4. www.eur-lex.europa.eu

hhhhdddddhhhhhiiiidiiiidddddddddUIIIIIIiii \;`\q2i pyui +