1 

 

Raport științific PN II IDEI 0162 

pentru anul 2014 

Director de proiect Mihaela‐Carmen Melinte‐Dobrinescu 

 

1. INTRODUCERE 

Etapa  curentă  a  Proiectului  s‐a  concentrat  pe  două  mari  obiective:  (i)  continuarea  analizei 

multidisciplinare  a  paleoclimatului  din  Cretacicul  inferior,  pe  baza  datelor  acumulate  din  Carpații 

Orientali  precum  și  în  extreitatea  estică  a  Carpaților  Meridionali  (litologie,  sedimentologie, 

geochimie,  micropaleontologie  și  petrologie  sedimentară)  și  (ii)  organizarea  unei  manifestări 

internaționale  având  ca  tematică  Paleoclimatul  Cretacicului  cu  invitarea  unor  personalități  din 

domeniu Grantului.  

În anul 2014 s‐a realizat analiza multidisciplinară a peleoclimatului din Cretacicul inferior cu evidențe 

din  Carpații  României  pe  baza  probării  detaliate  a  succesiunilor  cretacic  inferioare  care  conțin 

amprenta litologică pentru evenimentele oceanice anoxice (OAE – Oceanic Anoxic Events) din partea 

centrală a Carpaților Orientali.  

De asemenea s‐a organizat o Conferință internațională în România pe topica proiectului în relație cu 

Proiectul  UNESCO  IGCP  609  intitulat  “Climate‐environmental  deteriorations  during  greenhouse 

phases: Causes and consequences of short‐term Cretaceous sea‐level changes”. 

 

2. CARPAȚII ORIENTALI 

 

2.1.  EVIDENȚIEREA  MODIFICĂRILOR  PALEOCLIMATICE  ÎN  CRETACICUL  INFERIOR  PE  BAZA 

EVENIMENTELOR OCEANICE ANOXICE (OAE – Oceanic Anoxic Events) 

 

Una  dintre  regiunile  investigate  pentru  modificările  de  paleomediu  (climat,  nivel  eustatic)  din 

Cretacicul inferior este situată în partea centrală a Carpaților Orientali în Valea Putnei (Semifereastra 

Vrancea).  În  această  zonă,  în  unitatea  tectonică  a  Pânzei  de  Vrancea,  este  expusă  o  succesiune 

completă a depozitelor cretacice în faciesuri turbiditice și pelagice. 

 

2.1.1.  Formațiunea paleocenă Piatra Strei și Formațiunea campanian‐maastrichțiană Lepșa 

 

Formațiunea  de  Piatra  Strei  are  o  grosime  de  150  –  200  m  și  este  alcătuită  din  orto‐  și 

paraconglomerate cu  intercalații de nivele nisipoase. Orto‐ și paraconglomeratele sunt formate din 

claste verzi de tipul dobrogean într‐o matrice nisipoasă (Fig. 1). Cu toate că tendința generală este de 

granoclasare  inversă,  au  fost  identificate  și  secvențe  de  4  ‐5 m  cu  granoclasare  normală.  Partea 

superioară a Formațiunii de Piatra Strei conține paraconglomerate și nivele diamictite cu o matrice 

argiloasă cu claste și blocuri cretacic superioare din Formațiunea Lepșa. 

Formațiunea de Lepșa este predominant turbiditică și este caracterizată de alternanța a doi termeni 

litologici: (i) unul fin carbonatic și (ii) unul nisipos‐microconglomeratic, alcătuit aproape exclusiv din 

șisturi verzi de tip dobrogean (Fig. 1 și 2). De la bază spre partea superioară s‐a observat o tendință 

de progradare ce aparține caracterului progresiv de granoclasare  inversă. Cu 22 m mai sus de baza 

unității a fost identificat un nivel de 4 m grosime ce conține marne roșii și argile. Vârsta depozitelor 

de deasupra nivelului roșu (Fig. 2) este Campanian superior, vârstă dată de ansamblul de nanofosile 

cu  Uniplanarius  trifidus,  iar  cu  145  m  mai  sus  în  secțiunea  stratigrafică,  limita 

Maastrichtian/Paleocen  este  marcată  de  limita  dintre  zonele  de  foraminifere  Abathomphalus 

mayaroensis și Parvularogoglobigerina eugubina (Ion și Szasz, 1994). 

 

Fig. 1. A – Litostratigrafia și vârsta formațiunilor Lepșa și Piatra Strei; B – Modelul de facies depozițional al Formațiunii de Piatra Strei. 

 

 

 

 

 

 

Fig. 2. Detaliu în Formațiunea Lepșa. A – lamine carbonatice ce alternează cu gresii și microconglomerate; B – alternanțe de argile și marne cenușii și roșii. 

2 

 

 

2.1.2.    Sedimentele  vărgate  ale  Formațiunii de  Tisaru  (Membrul  superior) de  vârstă  Turonian  – 

Campanian 

 

Membrul  superior  al  Formațiunii  de  Tisaru  are  aproximativ  90 m  grosime  și  este  alcătuit  dintr‐o 

alternanță  ritmică de marne albicioase‐verzui  și argile  cenușii  (Fig. 3  și 4).  Spre partea  superioară 

unitatea devine predominant  clastică,  cu  intercalații de  conglomerate  ce depășesc 10 cm grosime 

alcătuite exclusiv din claste de șisturi verzi. 

 

Fig. 3. A – Tendință de granoclasare inversă in Membrul superior al Formațiunii de Tisaru; B – alternanță de secvențe roșiatice de carbonați și argile (Turonian) în Membrul superior a Formaținuii de Tisaru (redesenat după Vârban, 2003). 

 

În  baza Membrului  superior  al  Formațiunii  de  Tisaru  începe  depunerea  de marne  și  argile  roșii. 

Acesta este caracterul litologic distinctiv care îl diferențiază de Membrul inferior. Culoarea roșiatică 

apare  în fracția granulometrică fină,  lutit‐siltică; culoarea roșie a unor nivele de argile poate fi dată 

de  eventuale oxidări  recente. Acestea  apar  ca  zone difuze  roșiatice  împreună  cu  laminele  verzui. 

Tendința generală de granoclasare  inversă  indică o creștere a ratei de eroziune și denudare  în aria 

sursă, concomitent cu creșterea frecvenței proceselor de resedimentare. 

Vârsta Membrului superior al Formațiunii Tisaru a fost atribuită pe baza ansamblurilor de nanofosile 

calcaroase. Spre bază, prezența speciei Quadrum gartneri în asociație cu Eprolithus floralis și Helenea 

chiastia  indică vârsta Turonian  inferior. Unitatea se extinde până  în Campanian superior după cum 

ne indică co‐ocurența speciilor Ceratolithoides aculeus și Uniplanarius sissinghi. 

3 

 

 

Fig. 4. Alternanțe de secvențe argiloase și calcare micritice, wackestones și/sau secvențe roșiatice carbonatice.  

2.1.3.  Membrul inferior al Formațiunii Tisaru de vârstă Albian – Cenomanian 

 

Membrul inferior al Formațiunii Tisaru este alcătuit în principal din cuplete de silicolite cu radiolari și 

argile gri‐negricioase, care se depun peste argilele negre  (de  tip “black shales”) ale Formațiunii de 

Streiu  (de  vârstă  Baremian‐Albian).  Peste Membrul  inferior  al  Formațiunii  de  Tisaru  s‐au  depus 

silicolite  și argile  roșii  în alternanță  cu marne  și argile gri‐verzui  ce aparțin Membrului  superior al 

Formațiunii Tisaru. 

Vârsta  Albian  superior  –  Turonian  inferior  a Membrului  inferior  a  Formațiunii  de  Tisaru  a  fost 

stabilită pe baza biostratigrafiei nanofosilelor calcaroase; întreaga succesiune este cuprinsă între FO 

(prima ocurență) a speciei Eiffellithus turriseiffelii și FO a speciei Quadrum gartneri. 

Toate  asociațiile  de  nanofosile  calcaroase  de  vârstă  Albian  superior  –  Turonian  inferior  prezintă 

abundență  și diversitate  scăzute, dar prezența  lor  continuă  în  această unitate  litologică  indică  că 

depunerea a avut loc deasupra nivelului CCD (Calcium Compensation Depth – limita de compensare 

a carbonatului de calciu). 

 

2.1.4.  Sedimentele medio‐cretacice din Valea Putna 

 

Membrul  inferior al Formațiunii de Tisaru aflorează de‐a  lungul Văii Putna (Fig. 5). Intervalul Albian 

superior  –  Turonian  inferior  este  alcătuit  în  principal  din  cuplete  de  silicolite  verzi  și 

radiolarite/silicolite  gri‐negricioase.  Baza  Formațiunii  de  Tisaru  are  vârsta  Albian  superior,  fiind 

plasată  în  zona  de  nanofosile  CC9;  limita  dintre Membrul  inferior  și Membrul  superior  al  acestei 

unități  este  de  vârstă  Turonian  inferior,  după  cum  indică  prima  ocurență  a  nanofosilei Quadrum 

gartneri, bio‐eveniment care marchează baza zonei CC11. 

4 

 

Argilele negre depuse  în  intervalele  limitelor Albian/Cenomanian și Cenomanian/Turonian au valori 

ridicate de TOC  (carbon organic  total), cu valori cuprinse  între 1,2%  și 3%.  În  restul  succesiunii,  în 

argilele gri și în radiolaritele negre, conținutul de TOC este foarte scăzut, aproximativ 0,1%. Probabil 

că  depunerea  șisturilor  negre  centimetrice  din  intervalele  menționate  anterior  este  legată  de 

generarea  evenimentelor  oceanice  anoxice  din  Cretacicul  mediu,  OAE1d  și  OAE2.  Grosimea 

compactată  a  cupletelor  radiolarite/argile  negre  a Membrului  inferior  a  Formațiunii  Tisaru  are  în 

medie 6 cm (Fig. 6),  în timp ce grosimea necompactată se presupune a fi de 20 cm (Vârban, 2003). 

Pentru modelul decompactat a  fost  folosit un  factor de 2x pentru argile  și un  factor de 5x pentru 

radiolarite  (Tada, 1991). Luând  în considerare ratele de sedimentare globale din acea perioadă, de 

exemplu  10‐33 m/1 Ma  pentru  sedimentele  decompactate  (De Wever  și  Baudin,  1996),  putem 

presupune  o  corespondență  între  cupletele  radiolarite/argile  negre  și  ciclurile  precesionale 

Milankovitch. 

 

Fig. 5. Lito‐ și biostratigrafia Membrului inferior (Formațiunea de Tisaru), ce aflorează pe Valea Putna, pe baza nanofosilelor 

calcaroase. 

Se poate presupune că radiolaritele au fost acumulate  în timpul episoadelor mai reci, caracterizate 

de o circulație de estuar ce prezenta intensificări ale curenților de adâncime bogați în nutrienți spre 

suprafață,  pe  când  acumularea  argilelor  a  avut  loc  în  perioade  mai  calde.  În  timpul  Albianului 

5 

 

superior – Turonianului inferior putem presupune, pe baza dominării radiolaritelor asupra argilelor, 

că o bioproductivitate  ridicată caracteriza partea externă a Carpaților Orientali. Probabil, modurile 

climatice cald/rece au alternat în intervale scurte de timp, 10.000‐20.000 ani. În Turonianul inferior a 

avut  loc o schimbare de facies,  indicată de prezența argilelor roșii care au  inceput să se acumuleze 

datorită unui influx terigen substanțial. Aceasta corespunde probabil cu evenimentul eustatic global 

Ktu2 a lui Haq (2014). 

 

 

Fig. 6. A – Detaliu asupra cupletelor radiolarite/argile din Formațiunea de Tisaru (Membru inferior); 

B – microfotografii la microscopul optic cu silicolite (jos) și argile (sus). 

 

 2.1.5  Șisturile negre Cretacic inferioare din Formațiunea de Streiu de pe Valea Streiu (satul Lepșa) 

 

Formațiunea de Streiu, aproximativ 300 m grosime, este expusă doar în zona studiată (Valea Putnei) 

în  axul  anticlinalului  Coza  al  Semiferestrei  de  Vrancea  (Fig.  7).  Această  unitate  (Fig.  8)  prezintă 

asemănări cu unitățile “Argilelor negre” care aflorează în structurile interne ale Carpaților Orientali, 

cum sunt Moldavidele Interne (Roban & Melinte‐Dobrinescu, 2012). 

 

Formațiunea  de  Streiu  este  formată  în  principal  din  argile  negre  și  gri‐verzui,  cu  alternanțe 

centimetrice de gresii și siderite. Gresiile prezintă laminații paralele și încrucișate și mai rar laminații 

convolute  de  alunecare,  atribuite  din  punct  de  vedere  sedimentologic mediilor marine  de mare 

adâncime.  Valorile  conținutului  total  de  carbon  organic  (TOC)  al  argilelor  negre  fluctuează  între 

valorile  de  0,5  și  1,5%,  iar  tipurile  II  și  III  de  cherogen  identificate  sunt  specifice  pentru  rocile 

generatoare de hidrocarburi (Fig. 8). 

6 

 

 

Fig. 7. Harta geologică a Pânzei Vrancea, în Semifereastra de Vrancea (după Harta geologică a României, scara 1:200.000, 

Foaia Covasna, Dumitrescu et al., 1968). 

 

Fig. 8. A – Lito‐ și biostratigrafia Formațiunii de Streiu; B – Fluctuații ale conținutului total de carbon organic (TOC); C – 

Afloriment al stratotipului Formațiunii de Streiu; D – Diagrama Pseudo‐Van Krevelen cu tipurile de cherogen; NC – Zonări 

ale nanofosilelor calcaroase după Roth (1978).  

 

7 

 

Formațiunea de Streiu este cuprinsă în intervalul Baremian – Albian; vârsta fiind identificată pe baza 

asociațiilor de nanofosile calcaroase ce aparțin zonelor NC5 d‐e, NC6, NC7, NC8 și NC9 ale  lui Roth 

(1978;  1983).  În  Formațiunea  de  Streiu  au  fost  identificate  primele  ocurențe  (FO)  succesive  de 

nanofloră  calcaroasă  ale  speciilor  Hayesites  irregularis,  Eprolithus  floralis,  Prediscosphaera 

columnata, Tranolithus orionatus și Axopodorhabdus albianus. 

 

2.1.6.  Membrul mediu al Formațiunii Dumbrăvioara din Teliu de vârstă Albian – Turonian inferior 

 

O  altă  zonă  studiată  în  cadrul  acestui  proiect  este  amplasată  în  pânzele  interne  ale  Carpaților 

Orientali (Dacide Externe, Pânza de Bobu), în apropierea localității Teliu (Poiana Florilor). 

Formațiunea  analizată  este  formată  din marne  gri  cu  intercalații  centimetrice  de  calcare.  Aceste 

sedimente  conțin microfaună  reprezentată  prin  inocerami  (Inoceramus  labiatus)  și mai  rar  prin 

amoniți,  ex.  Eucalycoceras  sp.  (Dumitrescu  et  al.,  1968;  Neagu,  1970).  Pe  baza  biostratigrafiei 

foraminiferelor  planctonice,  Membrul  mediu  al  Formațiunii  Dumbrăvioara  a  fost  amplasat  în 

intervalul Albian‐Turonian inferior.  

Spre partea superioară a acestei unități se întâlnește limita dintre zonele de foraminifere Whiteinella 

archaeocretacea  și Helvetoglobotruncata helvetica  (Neagu, 1970), ce ne  indică  limita Cenomanian‐

Turonian. 

Studiile realizate în acest proiect, au relevat existența unei nanoflore diversificate și bine conservate. 

Spre  partea  superioară  a  acestei  unități,  asociațiile  cenomaniene  ce  conțin,  printre  alți  taxoni, 

Corollithion kennedyi, Lithraphidites acutus, Axopodorhabdus albianus, Eprolithus floralis și Helenea 

chiastia, au  fost  înlocuite de asociații de vârstă Cenomanian  terminal cu Quadrum  intermedium  și 

Eprolithus moratus  (Fig.  9); mai  sus  în  această  succesiune  s‐a  identificat  prima  apariție  a  speciei 

Quadrum gartneri, ce indică vârsta Turonian inferior. 

 

 

Fig. 9. Nanofosile calcaroase din Membrul mediu, Formațiunea Dumbrăvioara. 

 

 

 

 

8 

 

3. CARPAȚII MERIDIONALI 

3.1.  Culoarul Dâmbovicioara 

 

Din  punct  de  vedere  geologic,  regiunea Dâmbovicioara  aparține  Carpaților Meridionali.  În  aceasă 

zonă,  rocile mezozoice  ce  aparțin  Pânzei Getice  (limita  estică)  sunt  în principal de  vârstă  Jurasic‐

Cretacic  inferior  (Fig.  10). Depozitele  Jurasic mediu/superior  (calcare nodulare) depășesc  zona  de 

extindere  a  sedimentelor  Jurasic  inferioare  (în  principal microconglomerate  și  gresii  stratificate); 

formațiunile jurasice aflorează la sud de Bran (în zona Dâmbovicioara) și în partea de vest a Munților 

Bucegi, unde stau direct pe șisturile cristaline din Succesiunea Leaota (Patrulius, 1969). 

În timpul Jurasicului superior‐Cretacicului inferior, acumularea carbonatică a avut loc sub forma unei 

platforme  carbonatice  întinsă  dar  fragmentată,  ce  s‐a  format  în  timpul  unui  regim  tectonic 

extensional.  Depozite  ale  acestei  platforme  carbonatice  sunt  întâlnite  în  toată  zona  sudică  a 

Carpaților.  Patrulius  et  al.  (1976)  a  interpretat  toată  suita  de  roci  carbonatice  Jurasic  superior‐

Cretacic inferior din Carpații Meridionali ca fiind formate în cadrul mai multor platforme carbonatice, 

grupate  sub  numele  de  Platforma  carbonatică  Getică.  Datele  structurale  și  sedimentologice 

(Patrulius  și  Avram,  1976;  Avram  și  Melinte,  1998;  Barbu  și  Melinte‐Dobrinescu,  2008)  indică 

scufundarea platformei carbonatice a Carpaților Meridionali  în Apțianul  inferior. Acest eveniment a 

fost asociat cu regimul tectonic extensional al zonei. 

Regiunea Dâmbovicioara  conține  una  dintre  cele mai  bogate macrofaune  (în  special  amoniți)  din 

Carpații României. Studiile paleontologice au  început  în secolul 19 (Herbich, 1888; Popovici‐Hatzeg, 

1898),  au  continuat  la  începutul  secolului  20  (Jekelius,  1938;  Oncescu,  1943)  și  au  avansat 

semnificativ  cu  investigațiile  lui  Patrulius  (1969).  Investigații  recente  asupra  faunei  de  amoniți 

Cretacic inferioară din regiune aparțin lui Avram (1999) și Avram și Melinte (1998). 

 

Fig. 10. Harta geologică a părții centrale a regiunii Dâmbovicioara (după Patrulius, 1969); 

Legend: th‐v = Titonian‐Valanginian; h = Hauterivian; br = Baremian; ap1  = Apțian inferior; vr‐cm1  = Vraconian (Albian 

superior)‐Cenomanian. 

 

9 

 

10 

 

Depozitele de vârstă Jurasic superior (Kimeridgian)‐Cretacic inferior (Valanghinian inferior), descrise 

ca Formațiunea Cheile Dâmbovicioarei, incluse în Platforma carbonatică Getică a lui Patrulius (1969), 

sunt  formate  din  calcare  albe  groase,  care  în  anumite  zone  (ex.  Piatra  Craiului)  stau  direct  pe 

fundamentul  cristalin.  În  aceste  sedimente  au  fost  identificate  asociații bogate de  amoniți, unele 

dintre  cele  mai  bogate  din  Carpații  României,  de  vârstă  Kimeridgian,  Titonian,  Beriasian  și 

Valanginian inferior (Patrulius, 1969; Patrulius și Avram, 1976). Algele calcaroase au format asociații 

tipice pentru povârnișuri de recifi  și platforme  interne. Cele din urmă pot  fi  împărțite  în:  (1) medii 

restrictive (subtidal‐intertidal de energie scăzută) dominate de cianobacterii de tipul rivulariacean și 

(2) medii marine deschise  (subtidal moderat  și de energie  crescută)  în  care  apar  în  special algele 

Dasycladales (Bucur, 1999; Mircescu et al., 2014). 

În general, succesiunea carbonatică Kimeridgian‐Valanghinian  inferioară este alcătuită din depozite 

formate  în  diferite  paleomedii  depoziționale,  de  la  depozite  de  margine  de  platformă  până  la 

depozite  carbonatice  de  platformă  internă.  Împreună  cu  progradarea  platformei  carbonatice, 

adâncimea apei a  scăzut. Schimbările eustatice au  influențat direct dezvoltarea  faunei  și  florei.  În 

mediile  restrictive, cianobacteriile au prosperat,  în  timp ce algele dasicladacee, cum ar  fi Clypeina 

sulcata,  Salpingoporella  annulata  și  Clypeina  parasolkani,  au  avut  o  dezvoltare  optimă  în  lagune 

(Bucur et al., 2009; Mircescu et al., 2014). 

Succesiunea  Valanghinian  superior‐Apțian  inferior,  descrisă  ca  Formațiunea  de  Dâmbovicioara 

(Patrulius  și  Avram,  1976),  este  așezată  transgresiv  peste  sedimentele  Jurasic  superioare‐

Valanghinian  inferioare (Fig. 10). Este formată din trei membrii (Patrulius și Avram, 1976; Avram et 

al., 1996) după cum urmează (de la vechi la nou): 

(i) Membrul  de  Cetatea  Neamțului,  Valanginian  superior  pro  parte,  cu  o  grosime  de 

aproximativ 50 m, ce debutează cu un nivel bogat  în macrofaună, ce conține amoniți, 

bivalve  și brahiopode;  local  sunt  prezente  și nivele bogate  în  glauconit; unitatea  este 

formată predominant din calcare. 

(ii) Membrul  de  Dealul  Sasului,  de  vârstă  Valanginian  superior‐Hauterivian  superior,  este 

format  din marne  și  calcarenite  fin‐granulare,  și  local,  nivele  centimetrice  bogate  în 

glauconit sunt prezente. Asociațiile bogate  în amoniți,  identificate  în special  în nivelele 

marnoase, se extind de la Zona Trinodosum până la Zona Balearis. 

(iii) Membrul de Valea Muierii, de vârstă Hauterivian superior‐Apțian  inferior, este  format din 

marne, calcare, inclusiv calcare recifale și calcarenite. Asociațiile de amoniți se extind de 

la Zona Angulicostata până la Zona Weissi. În această unitate s‐a identificat o microfaună 

și  o  nanofloră  bogată  (Neagu,  1972,  1975;  Barragán  și Melinte,  2006).  În  Baremianul 

terminal  a  fost  identificată  o  creștere  a  nivelului  eustatic  (Avram  și  Melinte,  1998; 

Barragán și Melinte, 2006), pe baza macrofaunei (amoniți) și a nanoflorei de tip Tethys 

amestecate  cu  cea  de  tip  Boreal.  Acest  eveniment  a  fost  urmat  de  restaurarea  unui 

mediu marin de  apă puțin  adâncă  în Apțianul  inferior. Ulterior,  a  apărut o  schimbare 

majoră  în  timpul  Apțianului  inferior  când,  calcarele  recifale  și  calcarenitele  au  fost 

înlocuite  complet  de  secvențe marnoase  ce  conțineau  din  nou  floră  și  faună  de  tip 

Tethys  amestecată  cu  cea  de  tip  Boreal  și  cosmopolită,  probabil  ca  o  consecință  a 

ridicării nivelului eustatic global din Apțianul inferior. 

11 

 

Formațiunea de Dâmbovicioara este urmată de Formațiunea de Gura Râului  (de vârstă Apțian 

superior‐?Albian). Aceasta  este  formată  în  special  din  conglomerate  și  aflorează  în  partea  de 

nord a regiunii Dâmbovicioara (ex. între aliniamentele Brusturet‐Ciocanu și Bran‐Zărnești). 

Primul  termen  al  cuverturii  post‐tectonice  a  Pânzei  Getice  din  regiunea  Dâmbovicioara  este 

Formațiunea  de Brașov  (Albian  superior‐Cenomanian),  care  este  formată  din  conglomerate  și 

gresii  și care acoperă un paleorelief morfologic  și structural cu grabene  și horsturi  (Patrulius  și 

Avram, 1976). Pe pragul Bran‐Măgura Mică,  la extremitatea nordică a  regiunii Dâmbovicioara, 

apare  Formațiunea  de  Brașov  exclusiv  în  facies  polimictic,  ce  include megabrecii  cu  calcare 

klippen. Cele mai tinere sedimente marine din această regiune cunoscute până  în prezent sunt 

marnele  gri‐albicioase,  de  vârstă  Cenomanian,  descrise  ca  „Șisturile  cu  radiolari”  (Patrulius, 

1969; Dumitrică, 1975). 

 

3.1.1.  Cretacicul inferior din Dealul Sasului 

 

Succesiunea  Jurasic  superioară‐Cretacic  inferioară  prezintă  caractere  tectonice  complicate, 

caracterizate  prin  multiple  structuri  de  tip  graben  și  horst.  Grabenele  și  horsturile  au  fost 

formate  în  timpul  regimului  extensional  din  Jurasicul  terminal‐Cretacicul  inferior  (Patrulius, 

1969).  În  intervalul Apțian‐Albian, a avut  loc o  reactivare a  structurilor de  tip graben  și horst, 

datorită activității tectonice  intense din zonă din timpul etapelor tectonice Mezocretacice. Prin 

urmare,  horsturile  conțin  depozite  mai  vechi,  ex.  sedimente  Jurasic  superioare‐Cretacic 

inferioare,  în  timp  ce  grabenele  sunt  umplute  cu  depozite  siliciclastice  Apțian  superior‐ 

Cenomanian. 

În jurul ruinelor Cetății Neamțului aflorează o succesiune completă Jurasic superior‐Hauterivian; 

cele  mai  vechi  depozite,  de  vârstă  Titonian‐Valanginian  inferior,  sunt  formate  din  calcare, 

biocalcarenite și biosparite, acoperite de un hard‐ground și urmate de calcare. 

Mai  sus  este  expus Membrul  de  Dealul  Sasului,  format  din  cherte  și  calcarenite,  de  vârstă 

Valanginian  superior‐Hauterivian  superior.  Această  unitate  stă  la  baza  marnelor  cu 

Pseudothurmannia  (ce  aparțin  Membrului  de  Valea  Muierii)  și  a  conglomeratelor  Albian 

superioare. Partea inferioară a Membrului de Dealul Sasului aflorează în zonă de‐a lungul șoselei 

ce coboară din Pasul Branului. Aici sunt expuse marne cu amoniți valanginieni, ex. Himantoceras 

trinodosum, Leopoldia leopoldina și Haploceras desmoceratoides. 

De‐a  lungul  drumului  aflorează  calcarele  Formațiunii  de  Dâmbovicioara  de  vârstă  Jurasic 

superior‐Valanginian  inferior.  În cadrul depozitelor Cretacicului  inferior  (Beriasian‐Valanginian), 

au fost depozitate argile şi calcarenite intraclastice ce conțin noduli porostomatici. 

Limita Beriasian‐Valanginian  este marcată de o discontinuitate  erozională minoră,  evidențiată 

prin acumularea unei brecii groasă de 10 cm, ce conține claste de argile şi wackestone cu specia 

de  foraminifere  Pseudotextulariella  salevensis.  Partea  superioară  a  succesiunii  prezintă 

alternanțe  de  argile  şi  calcarenite,  cu  rari  noduli  porostomatici  şi,  pe  alocuri,  aglomerări  de 

cochilii de gastropode, ex. taxoni de Nerinea (Fig. 11). 

 

Fig. 11. Succesiunea Beriasian‐Valanginian din Cheile Dâmbovicioarei. 

 

3.1.2.  Cretacicul inferior din Cheile Dâmbovicioarei 

 

Pe Valea Dâmbovicioarei, amonte de Cheile Dâmbovicioarei, aflorează marnele Membrului de Dealul 

Sasului  (de  vârstă  Valanginian  superior‐Hauterivian  superior),  precum  şi marnele Membrului  de 

Valea Muierii  (de  vârstă Hauterivian  superior‐Apțian  inferior). Nanoflora  identificată  în  afloriment 

(Fig.  12)  conține,  pe  lângă  alți  taxoni,  Lithraphidites  bollii.  Această  specie  are  prima  ocurență  în 

Hauterivian, iar extincția ei este situată la limita Hauterivian‐Baremian (Burnett, 1998). 

 

Fig. 12. Nanofosile calcaroase de vârstă Hauterivian identificate. 

 

În  consecință,  vârsta  părții  bazale  a  Membrului  de  Valea  Muierii  este  hauteriviană.  Caracterul 

nanoflorei calcaroase,  integral Tethysian,  indică un  climat  cald  în  zona bazinului Dâmbovicioara  în 

Cretacicul inferior. 

12 

 

13 

 

 

4. Organizarea  Conferinței  internaționale  în  România  pe  topica  proiectului  –  Cretacicul  si 

schimbari paleoclimatice si eustatice ‐în relație cu IGCP Project 609 si ESF EARTHTIME EU 

 

4.1.  Rezumatul manifestării 

 

Manifestarea  a  fost  realizată  în  colaborare  cu ESF  EARTHTIME‐EU  și UNESCO  IGCP Proiect 609  în 

București,  între  23  și  25  august  2014.  Au  participat  41  de  persoane,  în  principal  specialiști  în 

stratigrafie  secvențială  cretacică,  cercetători  din  industria  petrolieră  și  geofizicieni  din  14  tări 

(Austria,  China,  Germania,  Bulgaria,  Rusia,  Spania,  SUA,  Romania,  Polonia,  Thailanda,  Anglia, 

Danemarca,  Franta,  Slovacia) pentru a discuta  cronostratigrafia, modificările eustatice,  stratigrafia 

secvențială și scara numerică a  timpului pentru perioada Cretacică. Manifestarea a  fost urmată de 

două aplicatii de teren pentru studierea secventelor cretacice din Romania in Carpatii Orientali (26‐

28 august) si Carpatii Meridionali (29‐31 august). 

Punctele  cheie  ale manifestării de  la București  au  fost  corelarea, datarea,  cauzele  și  consecințele 

schimbărilor de nivel eustatic majore de scurtă durată, ex. de la mii de ani la câteva milioane de ani, 

din timpul ultimului episod major cu efect de seră din timpul Cretacicului. Procesele și mecanismele 

declanșatoare pentru aceste fluctuații eustatice de scurtă durată din timpul episoadelor cu efect de 

seră  sunt  foarte  controversate. Modificările  de  nivel  eustatic  globale,  ce  implică  procese  precum 

episoade glaciare scurte (nivel eustatic glaciar), au fost evidențiate, cel puțin unele dintre perioadele 

Cretacicului inferior (ex. Valanginian) și ale Cretacicului superior (Campanian). În timpul manifestării 

au  fost propuse alternative  și procese adiționale, cum ar  fi stocarea  și eliberarea apelor subterane 

(acvifer de nivel eustatic) pentru a explica mecanismele care au condus la schimbarile profunde din 

timpul Cretacicului, care au modificat semnificativ biosfera Terrei. 

Intervale  critice  din  Cretacic  și  cicluri  particulare  de  nivel  eustatic  au  fost  discutate  în  detaliu  și 

corelate cu noua scara geologică pentru Cretacic,  în relație cu stratigrafia secvențială (inclusiv date 

industriale  nepublicate  din  industria  petrolului)  și  ciclurile  astronomice.  De  asemenea,  au  fost 

discutate  perioadele  critice,  cum  ar  fi  Apțianul,  intervalul  Cenomanian‐Turonian  și  intervalul 

Campanian‐Maastrichtian. Corelările dintre Arabia  și Europa  indică  fluctuații eustatice de durată și 

magnitudine variate, controlate orbital  și  izocron,  în  timpul perioadei globale de  incalzire cald din 

Meso‐Cretacic (Mesoc‐Cretaceous Greenhouse). 

Stratigrafia secvențială a fost pusă într‐un model numeric pentru Cretacic folosind anumite studii de 

caz și au fost  integrate inregistrări stratigrafice folosind stratigrafia secvențială (și cicluri eustatice), 

biostratigrafia, chemostratigrafia  (ex.  izotopi stabili), magnetostratigrafia  și calibrarea astronomică. 

Principalele mecanisme pentru  schimbările eustatice globale  și  regionale au  fost cuantificate  și au 

fost discutate mecanismele schimbărilor eustatice regionale (induse tectonice) versus mecanismele 

schimbărilor  eustatice  globale,  precum  și  probleme  care  implică  neconcordanțe  în  conceptele 

taxonomice, ocurențe rare sau conservare selectivă a taxonilor cheie. Din perspectiva industrială, au 

fost  aduse  în  discuție  modelele  eustatice  ca  principale  elemente  temporare  pentru  corelare, 

predicție  și cartare a  faciesurilor din mediul de explorare pentru petrol si gaze. O altă provocare a 

14 

 

constat în interpretarea diferitelor elemente ce stau la baza reconstituirilor de nivel marin din timpul 

Cretacicului. Forța orbitală corelataă cu fluctuatiile climatice au fost  identificată ca principali factori 

pentru ciclurile eustatice din timpul episoadelor cu efect de seră. 

 

4.2.  Descrierea conținutului științific și discuțiile din timpul manifestării 

 

Locația manifestării a fost Casa Universitarilor, unde au avut loc prezentările orale (26 de prezentări) 

și sesiunea de postere (15 postere). Manifestarea a fost urmată de două aplicatii geologice de teren: 

prima a avut  loc între 26 și 28 august și a fost axată pe succesiunile cretacice din Carpații Orientali, 

iar  a  doua  a  avut  loc  între  29  și  31  august  și  a  fost  axată  pe  depozitele  continentale  și marine 

cretacice din Carpații Meridionali. 

În prima zi a manifestării, după sosirea  în București, participanții au vizitat Muzeul Geologic, vizită 

urmată  de  întâlnirea  de  bun  venit  ținută  la  Institutul  National  de  Cercetare‐Dezvoltare  pentru 

Geologie si Geo‐ecologie Marina, GeoEcoMar. 

Prima  zi de prezentări a debutat  cu  trei prezentări  semnificative, ale Prof. Clinton Conrad  (Hawai 

University, USA).  Prof. Bilal Haq  (Univ. Marie  et  Pierre  Curie,  Paria,  Franta)  si Dr. Mike  Simmons 

(Director  la  Neftex,  Londra,  Anglia).  Interlocutorii  au  discutat  despre  influența  uscatului  asupra 

nivelului mării, modificarile  geomorfologice  rezultate  din  schimbările  repetate  ale  nivelului mării, 

precum și importanța de a cunoaște schimbările eustatice pentru oamenii de știință care lucrează în 

industria petrolului.  

În după‐amiaza primei  zile  a manifestării,  au  fost prezentate  și discutate mai multe puncte  cheie 

despre nivelul eustatic, cicluri și perioade geologice. În a doua zi a reuniunii, prezentările s‐au axat pe 

diverse aspecte  legate de  stratigrafie, evenimente, paleobiologie  și  schimbările nivelului mării din 

perioada  Cretacică.  Prezentările  orale  au  fost  urmate  de  sesiunea  de  postere,  unde  oamenii  de 

știință,  în principal tineri cercetători și studenți, au prezentat date noi asupra perioadei cu efect de 

seră din Cretacic. De  asemenea,  în  timpul  sesiunii de  postere,  s‐au  format  grupuri de discuții pe 

diverse  teme.  Întâlnirea  s‐a  încheiat  cu  discuții  într‐o  sesiune  plenară,  în  care  organizatorii  au 

sintetizat principalele direcții științifice, rezultatele și au discutat eventuale colaborări. De asemenea, 

au  fost  subliniate  viitoare  direcții  de  abordare  ce  trebuiesc  dezvoltate  în  domeniul  stratigrafiei 

secvențiale și a modificarilor eustatice din Cretacic,  inclusiv intervalele de încălzire globală datorate 

climatului cald care a condus la efectul de seră, similar cu cel din epoca actuală. 

În  ansamblu,  conținutul  științific  al workshop‐ului  s‐a  axat  pe modificările  eustatice  în  conditiile 

existente  de  efect  de  seră,  respectiv  perioada  Cretacică.  Creșterea  recentă  a  nivelului mării,  ca 

răspuns  la creșterea nivelului de gaze cu efect de seră din atmosferă  și  încălzirea globală asociată 

este o preocupare principală pentru societatea actuală. Pentru a prezice modificările nivelului mării 

este  necesară  o  mai  bună  înțelegere  a  proceselor  ce  au  cauzat  ultimele  schimbări  eustatice. 

Modificările nivelului mării de scurtă durată din timpul episoadelor majore ale istoriei Pământului cu 

efect  de  seră  sunt  încă  prost  înțelese.  Corelările  globale  versus  corelările  regionale,  precum  și 

perioada,  cauzele  și  consecințele  acestor  schimbări  de  nivel  al mării  au  fost  discutate  în  timpul 

manifestării.  De  asemenea,  au  fost  discutate  în  detaliu  subiecte  majore  ce  includ  recenzii  ale 

15 

 

elementelor  utilizate  pentru  identificarea  schimbărilor  de  nivel  al  mării  în  sedimentele  marine, 

inclusiv în depozitele pelagice și hemipelagice, dar și în cele turbiditice. Au fost prezentate studii de 

caz și date noi din Platforma Arabică (Florian Maurer și Mike Simmons), Austria (Michael Wagreich, 

Benjamin  Sames  și  Erik  Wolfgring),  Bulgaria  (Jacek  Grabowski,  Polina  Pavlishina  și  Kristalina 

Stoykova), China  (Chen  Xi  și  Xiaoqiao Wan),  Iordan  (Jens Wendler), Germania  (Markus Wilmsen), 

Polonia  (Ewa Malata), România  (Jaume Gallemi, Mihaela Melinte‐Dobrinescu, Cornel Olariu, Silviu 

Rădan, Relu Roban și Dorina Țambrea), Rusia (Ludmila Kopaevich și Svetlana Zorina), Tanzania (Ines 

Wendler), Turcia (Okan Tüysüz și Ismail Yilmaz), Spania (Florentin Maurrasse) și SUA (Ronald Steel). 

Bilal Haq a evidențiat diverse procese ale scoarței terestre și implicările acestora în stratigrafie și în 

special  în  conservarea  marginilor  continentale.  Interlocutorul  a  luat  în  considerare  și  sintezele 

mondiale recente a datelor stratigrafice care au condus la modelari ale perioadei Cretacice, inclusiv 

determinarea  valorilor globale ale schimbărilor eustatice. 

Pe baza  investigațiilor asupra unor secțiuni din  Italia cretacic superioare, Mario Sprovieri a propus, 

luand  in  considerare  ciclurilor excentricitatii  δ13C pe  termen  lung, existenta unor  cicluri  stabile de 

405 mii de ani.  Interlocutorul a emis  ipoteza că ciclurile 8.0, 4.7, 3.4 și 2.4 milioane ani modulează 

întreaga  înregistrare de  δ13C  și oferă oportunitatea de  a extinde detectarea din Cenozioc până  la 

aproximativ 100 milioane ani; acestea reprezintă modelele primare și stabile de oscilații pe termen 

lung ale sistemului climat‐ocean ale Pământului. 

Mike Simmons a discutat modificările eustatice cretacice dintr‐o perspectivă industrială. A prezentat 

cum a fost utilizat controlul nivelului mării pentru a identifica rezerve suplimentare de petrol și gaze, 

cu exemple dintr‐o perspectivă globală, pe baza unein semnificative baze de date existente  la nivel 

mondial. 

Florian  Maurer  s‐a  axat  pe  fluctuațiile  de  nivel  ale  mării  de  mare  amplitudine  din  Cretacic, 

înregistrate în sistemele carbonatice ale Platformei Arabice de est. A concluzionat că realizarea unor 

secțiuni bine documentate de‐a lungul marginilor Oceanului NeoTethys ar fi un pas important pentru 

stabilirea  înțelegerii naturii (rata și amplitudinea) fluctuațiilor eustatice globale și efectul  lor asupra 

modelelor sedimentologice. 

Gregory  Price  a  introdus  climatul  dinamic  polar  din  timpul  perioadei  cu  efect  de  seră  Cretacic 

inferior. Prelucrarea datelor din analiza  izotopică a sedimentelor Cretacicului  inferior distribuite pe 

plan global sunt în concordanță cu intervalelein in care gheața polară stătea la baza climatelor polare 

dinamice. De asemenea, date combinate de oxigen și izotopi permit evaluarea compoziției de izotopi 

din apa mării. 

Prezentarea  realizată  de  Svetlana  Zorina  s‐a  axat  pe  modelarea  mecanismelor  de  integrare  și 

sedimentare  siliciclastică  din  bazinele  de  sedimentare  de  tip  platformă.  În  prezentare  a  luat  în 

considerare  diversitatea  scenarii  ce  duc  la  formarea  seturilor  de  parasecvențe  de  progradare  și 

retrogradare. Astfel, modelele propuse în prezentare au avut ca scop suplimentarea bazei teoretice 

a  stratigrafiei  secvențiale  ce  oferă  oportunitatea  de  a  lărgi  spectrul  scenariilor  posibile  și  a 

consecințelor  interacțiunii  dintre  modelele  eustatice  globale,  mișcările  tectonice  verticale  și 

gradientul depozițional. 

Markus Wilmsen  a  analizat  corelarea  dintre  bazinele  sedimentare  din  Europa,  Africa  de  nord  și 

Orientul  Mijlociu,  punând  accentul  pe  implicările  amplitudinilor,  a  ratelor  și  a  periodicităților 

16 

 

schimbărilor  eustatice  din  Cretacic.  Analizele  ciclostratigrafice  ale  succesiunilor  acumulate  în 

bazinele de șelf adânc din nordul Germaniei au  indicat că secvențele depoziționale Cretacic mediu, 

ex. Cenomanian superior până la Turonian mediu, conțin un număr identic de aproximativ 60 cuplete 

(aproximativ 20 mii de ani) grupate în 12 cicluri cu excentricitate scurtă (aproximativ 100 mii de ani) 

și 3 cicluri cu excentricitate lungă (aproximativ 400 mii de ani). Această descoperire susține controlul 

orbital asupra nivelului mării și ciclurile de amplitudine modulară ale oscilațiilor Milankovitch. 

Corelările dintre stările solide,  lichide și gazoase ale Pământului,  legate de schimbările eustatice au 

fost  prezentate  de  către  Clint  Conrad.  Pe  o  scară  de  la  decade  de  ani  la milenii,  partea  solidă  a 

Pământului se deformează atât elastic cât și vâscos, ca răspuns al redistribuirii energiei hidrologice 

de  pe  suprafața  sa.  Au  fost  discutate  concepte  de  bază,  cât  și  implicații  cantitative  pentru 

schimbările eustatice. 

Ismail  Yilmaz  a  prezentat  evidențele  limitelor  tectonice  secvențiale  din  Cretacicul  superior  cât  și 

schimbările de nivel ale mării pe termen scurt, dând ca exemplu sugestiv Placa Arabică din sud‐estul 

Turciei. Schimbările eustatice tectonice pot fi observate la scară mare cu un decalaj relativ în timp pe 

Platforma  Arabică,  pe  când  ciclurile  la  scară  mică  pot  evidenția  schimbări 

climatice/oceanografice/tectono‐oceanografice și pot fi corelate global. 

 

4.3.  Programul manifestării  

 

Saturday, the 23rd of August 18.00-19.00 Visit of the Geological Museum 19.00 –… Ice breaker party at GeoEcoMar Sunday, August 24, 2014 8:30-8:45 Welcome 8:45-9:10 Michael Wagreich INTERNATIONAL GEOSCIENCE PROGRAM PROJECT IGCP 609 AND ESF RESEARCH NETWORKING PROGRAM EARTHTIME-EU: RESEARCH INTO THE CRETACEOUS WORLD Invited overview key notes 9:10-10:00 Clinton Conrad THE SOLID EARTH’S INFLUENCE ON SEA LEVEL 10:00-10:30 Coffee/Tea Break 10:30-11:20 Bilal Haq INHERITED LANDSCAPES AND SEA-LEVEL CHANGE: AS EXEMPLIFIED BY CRETACEOUS 11:20-12:10 Mike Simmons CRETACEOUS EUSTASY: INDUSTRIAL PERSPECTIVES 12:10-13:30 Lunch Break Key notes: Eustasy, Cycles and Time Scales 13:30-14:00 Mario Sprovieri

17 

 

ASTRONOMICAL TUNING OF THE UPPER ALBIAN-LOWER CAMPANIAN: FROM SHORT TO VERY LONG-TERM ORBITAL CYCLES 14:00-14:30 Ismail Yılmaz EUSTATIC AND TECTONIC CONTROLS IN RECORDS OF CRETACEOUS SEA-LEVEL CHANGES ON THE CENTRAL TAURIDE AND PONTIDE PLATFORMS 14:30-15:00 Florian Maurer HIGH AMPLITUDE CRETACEOUS SEA LEVEL FLUCTUATIONS RECORDED IN THE CARBONATE SYSTEMS OF THE EASTERN ARABIAN PLATE 15:00-15:30 Markus Wilmsen SEQUENCE STRATIGRAPHIC CORRELATIONS BETWEEN SEDIMENTARY BASINS IN EUROPE, NORTHERN AFRICA AND THE MIDDLE EAST: IMPLICATIONS FOR AMPLITUDES, RATES AND PERIODICITIES OF EARLY LATE CRETACEOUS SEA-LEVEL CHANGES 15:30-16:00 Coffee/Tea break 16:00-16:20 Gregory Price DYNAMIC POLAR CLIMATES IN AN EARLY CRETACEOUS GREENHOUSE WORLD 16:20-16:40 Jens Wendler CHALLENGES IN RECONSTRUCTION AND GLOBAL CORRELATION OF CRETACEOUS SEA-LEVEL FLUCTUATIONS 16:40-17:00 Michael Wagreich LIMNO-EUSTASY – A MECHANISM FOR SHORT-TERM EUSTATIC SEA-LEVEL CHANGES DURING THE CRETACEOUS GREENHOUSE CLIMATE 17:00:17.20 Xiumian HU TECTONIC AND CLIMATIC CONTROL ON CRETACEOUS-PALEOGENE SEA LEVEL CHANGES IN NORTHERN INDIAN MARGIN (TIBETAN TETHYS HIMALAYA) 17:20-17:40 Svetlana Zorina MODELLING OF ACCOMMODATION AND SILICICLASTIC SEDIMENTATION MECHANISMS IN PLATFORMAL SEDIMENTARY BASINS 17:40-18:00 Xiaoqiao Wan EARTHTIME CHINA: INTEGRATED CRETACEOUS STRATIGRAPHIC TIME SCALE OF CHINA Monday August 25, 2014 8:20-10:30 Stratigraphy, Events, Biota, and Sea-level changes EARLY CRETACEOUS 8:20-8:40 Jacek Grabowski MAGNETOSTRATIGRAPHY, MAGNETIC SUSCEPTIBILITY AND CALPIONELLID STRATIGRAPHY OF THE UPPER BERRIASIAN IN THE WEST BALKAN MTS., BULGARIA (BARLYA SECTION) 8:40-9:00 Cornel Olariu THE IMPORTANCE OF FRACTURED OLISTOLITHS AND SHELF-GRAVEL SORTING FOR THE CONSTRUCTION OF A TECTONICALLY-CONTROLLED MARGIN: CASE STUDY THE ALBIAN BUCEGI CONGLOMERATES, EASTERN CARPATHIANS, ROMANIA. 9:00-9:20 Florentin Maurrasse HIGH-RESOLUTION CHEMOSTRATIGRAPHY AND FACIES ANALYSIS OF AN EARLY CRETACEOUS EXPANDED SECTION OF THE ORGANYÀ BASIN: IMPLICATIONS FOR BARREMIAN-APTIAN GLOBAL �13C CORRELATION AND SEA LEVEL CHANGES

18 

 

MID-CRETACEOUS 9:20-9:40 Relu-Dumitru Roban SHORT ORBITAL CYCLES IN THE MID CRETACEOUS TIMES: AN EXAMPLE FROM THE EASTERN CARPATHIANS (ROMANIA) 9:40-10:00 Polina Pavlishina PALYNOLOGY OF THE ALBIAN – CENOMANIAN BOUNDARY INTERVAL IN A PART OF NORTH BULGARIA 10:00-10:20 Mihaela Melinte-Dobrinescu CRETACEOUS SEA-LEVEL CHANGES IN THE SOUTHERN CARPATHIANS (HATEG BASIN, ROMANIA) 10:20-10:40 Okan Tüysüz CENOMANIAN-TURONIAN PALAEOGEOGRAPHY OF THE PONTIDES, NORTHERN TURKEY 10:40-11:00 Coffee/Tea Break 11:00-11:40 Ron Steel IMPORTANCE OF TIDAL DEPOSITS IN THE CAMPANIAN WESTERN INTERIOR SEAWAY, USA 11:40-12:00 Jaume Gallemí THE CRETACEOUS ECHINOIDS OF ORMENIŞ (BRAŞOV, PERŞANI MOUNTAINS, EASTERN CARPATHIANS): SYSTEMATICS, BIOSTRATIGRAPHY AND PALAEOBIOGEOGRAPHIC SIGNIFICANCE LATE CRETACEOUS 12:00-12:20 Ismail Yılmaz RECORDS OF LATE CRETACEOUS TECTONICALLY ENHANCED SEQUENCE BOUNDARIES AND SHORT-TERM SEA LEVEL CHANGES, SE TURKEY, ARABIAN PLATFORM 12:20-12:40 Corneliu Dinu BASIN SUBSIDENCE AND ITS IMPLICATION TO SEDIMENTARY SEQUENCES GENERATION, CENTRAL ROMANIAN BLACK SEA OFFSHORE 12:40-13:40 Lunch Break 13:40-14:00 Erik Wolfgring PALAEOENVIRONMENT AND BIOSTRATIGRAPHY OF POSTALM-SECTION, NORTHERN CALCAREOUS ALPS (AUSTRIA) 14.00:-14:20 Ines WendlerCHALLENGES IN RECONSTRUCTION AND GLOBAL CORRELATION OF CRETACEOUS SEA-LEVEL FLUCTUATIONS14:20-14:40 Coffee/Tea Break 14:40-16:00 POSTER SESSION 16:00-18:30 Plenary Session Discussion, EARTHTIME-EU and Sequence Stratigraphy 19.00 –…. Gala Dinner  

 

 

 

 

19 

 

Bibliografie 

Avram, E., 1999. The Deshayesites KAZANSKY 1914 (Ammonoidea) representatives in Romania, a link 

between  the  West‐European  and  Caspian  assemblages  of  this  genus.  In:  Oloriz,  F.  & 

Rodríguez‐Tovar,  F.J.  (Eds.),  Advanced  Research  in  Living  and  Fossil  Cephalopods.  Kluwer 

Academic/Plenum Publishers New York, p. 437‐462. 

Avram,  E.,  Melinte,  M.,  1998.  Barremian‐Aptian  boundary  beds  in  the  Dâmbovicioara  area 

(Rumanian Carpathians). Zbl. Geol. Paläontol. 11/12, 1117‐1129. 

Avram,  E.,  Ion,  J.,  Săndulescu, M.,  1996.  Carpathians  Bend  Area.  Excursion  Guide  C2.  The  90th 

Anniversary Conference of  the Geological  Institute of Romania,  June 12‐22, 1996. Anuarul 

Institutului Geologic al României 69, Suppl. 8, 28 pp. 

Barragán,  R.,  Melinte,  M.C.,  2006.  Palaeoenvironmental  and  palaeobiologic  changes  across  the 

Barremian/Aptian boundary  interval  in the Tethys Realm, Mexico and Romania. Cretaceous 

Research 27, 529‐541. 

Barbu, V., Melinte‐Dobrinescu, M.C., 2008. Latest Jurassic to Earliest Cretaceous Paleoenvironmental 

Changes  in  the  Southern  Carpathians  (Romania): Regional Record of  the  Late Valanginian 

Nutrification Event. Cretaceous Research 29, 790‐802. 

Bucur,  I., 1999. Stratigraphic  significance of  some  skeletal algae  (Dasycladales, Caulerpales) of  the 

Phanerozoic.  In:  Farinacci,  A.,  Lord,  R.  (Eds.),  Depositional  episodes  and  bioevents. 

Palaeopelagos Special Publication 2, p. 53‐104. 

Bucur,  I.I.,  Săsăran,  E.,  Iacob, R.,  Ichim, C.,  Turi, V. 2009, Upper  Jurassic  shallow‐water  carbonate 

deposits from some Carpathian areas: new micropaleontological results. In: Popa, M.E. (Ed.), 

Proceedings  of  the  8th  Symposium  of  IGCP  506, Marine  and  non‐marine  Jurassic:  global 

correlation and major global events, Bucharest, Romania, p. 13‐14. 

Burnett, J.A., 1998. Upper Cretaceous.  In: Bown, P.R. (Ed.), Calcareous Nannofossil Biostratigraphy. 

In:  Bown,  P.R.  (Ed.),  Calcareous Nannofossil  Biostratigraphy.  Kluwer  Academic  Publishers, 

Dortrecht, p. 132‐199. 

Dumitrescu,  I.,  Săndulescu, M., Brandabur,  T.,  Săndulescu,  J., 1968. Geological Maps of Romania, 

Covasna Sheet, scale 1:200,000. Geological Institute of Romania Printing House. 

Dumitrică,  P.  1975.  Cenomanian  radiolarian  at  Podul  Dâmboviței.  In:  Bombiță,  G.  (Ed.), 

Micropalaeontological Guide to the Mesozoic and Tertiary of the Romanian Carpathians. The 

14th European Micropaleontological Colloqium, p. 87‐91. 

Haq, B. U., 2014. Cretaceous eustasy revisited. Global and Planetary Change 113, 44‐58. 

Herbich, F. 1888. Données paléontologiques sur les Carpates roumains. I Sistème crétacique dans le 

basin des sources de la Dâmbovița. Anuarul Biroului Geologic III (1895), 177‐303. 

Ion, J., Szasz L., 1994. Biostratigraphy of the Upper Cretaceous of Romania. Cretac. Res. 15, 59‐87. 

Jekelius, E., 1938. Das Gebirge von Braşov. Anuarul Institutului Geologic al României XIX, 379‐408. 

20 

 

Mircescu,  C.V.,  Bucur,  I.,  Săsăran,  E.,  2014.  Dasycladalean  algae  from  Upper  Jurassic‐Lower 

Cretaceous  limestones  of  Piatra  Craiului  Massif  (South  Carpathians,  Romania)  and  their 

relationship to paleoenvironment. Studia Universitatis Babes‐Bolyai Geologia 59 (1), 5‐27. 

Neagu, T., 1970. Micropaleontological and  stratigraphical  study of  the Upper Cretaceous deposits 

between the upper valleys of Buzău and Râul Negru rivers (East Carpathians): Mém. 12, 3‐75. 

Neagu,  T.,  1972.  The  Eo‐Cretaceous  foraminiferal  fauna  from  the  area between  the  Ialomița  and 

Prahova Valleys (Eastern Carpathians). Revista Española de Micropaleontologia 4, 181‐224. 

Neagu,  T.,  1975.  Monographie  de  la  faune  des  foraminifères  éocrétacés  du  couloir  de 

Dâmbovicioara, de Codlea et des Monts Perşani. Mémoires 62 (4), 135‐160. 

Oncescu, N., 1943. Région de Piatra Craiului‐Bucegi. Anuarul Institutului Geologic al României XXII, 1‐

124. 

Patrulius,  D.,  1969.  Geologia Masivului  Bucegi  şi  a  Culoarului  Dîmbovicioara.  Editura  Academiei 

Republicii Scoialiste România, 321 pp. 

Patrulius, D., Avram,  E.,  1976.  Stratigraphie  et  corrélation  des  terraines  néocomiens  et  barrêmo‐

bedouliens  du  Couloir  de  Dâmbovicioara  (Carpates  Orientales).  Comptes  Rendus  de 

l’Académie des Sciences 62 (4), 135‐160. 

Patrulius,  D.,  Neagu,  Th.,  Avram,  E.,  Pop,  G.,  1976.  The  Jurassic‐Cretaceous  Boundary  Beds  in 

Romania. Anuarul Institutului de Geologie şi Geofizic� 50, 71–125. 

Popovici‐Hatzeg, V., 1898. Études géologique des environs de Câmpulung et de Sinaia. Carée et Naud 

(Paris), 220 pp. 

Roban, R.‐D., Melinte‐Dobrinescu, M.C., 2012. Lower Cretaceous lithofacies of the Audia Fromation, 

Tarcau  Nappe,  Eastern  Carpathians:  genetic  significance  and  palaeoenvironments. 

Cretaceous Research 38, 52‐67. 

Roth, P.H., 1978. Cretaceous nannoplankton biostratigraphy and oceanography of the northwestern 

Atlantic Ocean. Initial Rep. DSDP 44, 731‐760. 

Roth,  P.H.,  1983.  Jurassic  and  Lower  Cretaceous  calcareous  nannoplankton  in  the western North 

Atlantic  (Site  534):  biostratigraphy,  preservation  and  some  observations  on  biogeography 

and palaeoceanography. Init. Rep. DSDP 76, 587‐621. 

Tada R., 1991. Compaction and cementation  in siliceous rocks and their possible effect on bedding 

enhancement.  In:  Einsele,  G.,  Ricken,  W  &.  Seilacher,  A.  (Eds.),  Cycles  and  events  in 

stratigraphy Springer‐Verlag, p.480‐491. 

Vârban,  B.L.,  2003.  Analiza  sedimentologică  a  secvențelor  ciclice  de  vârstă  Cretacic  superior  din 

Moldavide: reconstituiri paleoambientale. Unpublished Ph. D Thesis, University of Bucharest, 

Romania. 

de Wever, P., Baudin, F., 1996. Paleogeography of radiolarite and organic‐rich deposits in Mesozoic 

Tethys. Geol. Rundsch.85, 310–326.