| Date post: | 01-Jun-2018 |
| Category: |
Documents |
| Upload: | mesuzana-1 |
| View: | 254 times |
| Download: | 0 times |
of 70
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
1/70
.,'ariatiuni
intimplStoare, ci sototeqte
numai
cd
stiinla
atirnd de
trans-
iorrn6rile con.gtiinlei
omeneqti.
Cnrn
aceste
trarasforrndri
nu se
produc
in
chip arbitrar,
ci
ele urmeazi
legea constantd
a
dezvoltdrii organice,
uga
gi
stiinla nu
se
schimbd in
-trip
arbitrar,
de
azi
pe
miine,
ci
urmeazi
regulat legea
de
dezvoltare
a
congtiinlei
-
intocmai
cum
luna
cu
diferitele
ei faze
urmeaz;d
legea
rotaliunii
pdmintului.
R.elativitatea
-stiinlei
din filosofia contirnporand
nu este
arbitra-
rietatea
stiintei din filcsofia
sofist6.
Nimeni
nu
este
stipin
pe
criteriul
adevdrului, fiindci
nimeni
nu
este
stapin
pe
legea dupd
care
se
dezvoiti
congtiinla orneneasci.
Un
spirit
c:are ar
putea
sI
intrezlreasci
Iegea
in care se
integreazd
toate transformdrile congtlin{ei, al
putea
in
acelaq tirrp
sd
'intrezdreasca
gi
structura definitirrd
a
stiinlei
;
iiar
un
asemenea
spirit
nr,r
este
dat
omului
s;i-1
aibi
decit
ca
ideal.
Un
aseme-
nea ideal se
;i
postuleazd
c1e
metafizica
mcnist;i.
Aceastd deosebire
odata stabilii,d, ideea
relativit:i ii strinfei
pierc'le
din
ea
toate
eiementeie
care
o
ficcau
nesirnpatica
crnuLui
iubitor
cie
adever.
Relativitaiea
stiinlei nu
rnai
insemneazi
nimicirei,i lncrederii in
stiinla, ci
insemheazd
a
lnlelegere mai
adincd a
strinlei
9i,
rnai ales,
insemneazd
umanizalea
pentru
totCear-rna
a
qtiinlei.
inainte
vreme,
pe
cind nu
se vorbea cl-e relati-;itatea
gtiinlei,
in,:r'e-
tierea
in
gtiin 5
era,
la
prirna
veciere,
foarte
solicli,
ciar
nl:Lmai
la
1.,i':nia
i-edere.
?n
realitaie,
lncrederea
pirea
sojicia
aturci,
fiinclca
ea
s{
llaza
pe
o
crcdintd
nestiin lfica,
de felr,rl
credinlei
pe care
se
fu:cleaz;A
la
salbatici inchinarea
ia
idoii.
Astazi,
gtiinfa,
recuiroscindu*se
cL1
o
val,oare reiati-,'5,
::e:au.l:.:i
ia
oaza
antiqtiinlifica
de
pind
aci
gi
sta
pe
propriiie
sa.le Iund:rmente.
Edificiul
siu
este
logic de
sris
pina jos,
si
prin
accasta
sl
irilt:egererl
sa
este
mai
profundi.
lnainte
l'r'eme,
apoi,
gtiin a
avea
caracierul
unei
cons'iringcri
i:e
care natura
extern.l
o
impunea
minlii
omuiu.i. Adev5rurile
st;intei
erau socotite ca
niqte raze
de
lurnind
ca 'e
veneau cie
la
o lume
striini
ornului
gi pe
care
acesta
trebuia
sd
le
primeasci
in
rnod
pasiv.
Aqa
estr-
lumea,
aga trebuie sd
fie si
resfringerea
pe
care o dd
s;tiinla
prin
oglinda
minlii
Asl,6zi
gtiinla
are
caracterul r:nei
constringeri
pe
care
ornui
Ei-o
impune
lui
insusi.
$tiinla
se
produce
si
se transformd dupd
legile
constiinlei
omenegti.
$tiin{a,
tocmai fiindcd
este re1ativ5,
constituie
titlul
cel
rnai
inalt
de
glorie pentru
sufletul omenesc.
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
2/70
PARTEA
II
CON$TIINTA
TRANSCENDENTALA
CRITICA.
FII,OSOFIET
KANTIANE
CAPITOLUL
I
Kant
gi
continuatorii
sii
I.
-
Exageragiuni
incurajate
de
lilosolia
lui
Kant.2.
-
Insuficien{a
Iiloso
Itni
Kant. 3.
-
Afirmafiuni
neldmurite
Ei
discordante
in
teoria
fundamen{a
a
,aperceptiunii.
4.
-
Con;tiin{a
in
genere
si congtiinfa
individuald.
5.
-
Fr
matismul
Si
rg$ionalismul intransigent.
6. Biologismul.
Johannes
Miil
Ilichard
Avenarius. Ernst
Mach. 7.
-
Bielogismul
metafizic.
-Arthur
Scho$
hauer.
Friedrich
Nietesche. Ilenri
Bergson.
8.
-
ISomantismul.
IIegeI.
. )"
-
I'
ria
sociologicE,
Emile f)urkheim.
1.
-
Omul
capabil
de
atenlie
si
cle
reflexiune
poate
urtiliza:rbstrac
$i
cu
aceasta
poale
avea
$tiin a.
La
obirqia
qtiinfei
std
fapta
sufletu
Acesta
este
marele
adevdr
de
la care
incepe filosofia
cor-Itirn
rane.
Dar
acest
mare
adevdr
trebuie bine
ldrmurit,
cdci
cloud exage
{iuni
pot
fi
legate
cie
dir-rsul. Prima
exageraliune
este
aceea
cle c
s-au. fd:cut vinor.'a{i
urmagii
romantici
ai iui
Kant,
gi
care
astdz
corrLinud in
filosofia
d.e
,rn-tirt'd-c't-Lre'(
a
pragmatiStilor
americani.
Aceq
isi zic: dacd
stiinla
este
izvoritd
clin
fapta
sufletului,
atunci
ori;
afirmaliune individualS
iroate
fi,
prin voin{d,
preficr:td
in
stiinld.
A
virul gtiinlific
nu
ar
fi
altceva
decit
o fabul|
convenlionaii.
A
clo
exageraliune,
tot aqa
de
periculoasi
Si
cale
este
impartiisita
de fan
ticii
adoratori
ai
gtiinfei,
duce
la
pererea
contrarS.
Dupi aceqtia,
c
in
mare
parte
igi
zic ralionaligtl,
fondul
real al sufletuiui
omenesc
in
qtiinld. Tot
ce
este
in
adlncr-rl
sufletului
se
dezvdlurieste
in
log
;tiin{ific6.
Adevarul
ar fi,
dupS
acegtia,
activitatea
tip, in
care
i:xprima
toatd
i:llrnf,direa
omer-Ieasca'
Amindoud
aceste
exageratiuni
sunt
cleopotriva
de
stricdcioa
fiinclca
ele
falsifici
adev6rul
funclamental
de
la
care
pleaca
fiioso
contimporand.
Amincloue
surlt,
in
special,
falsificdri
aduse
direct
fi
sofiei
lui
Kant.
cA
aceste
exagerlri
sunt,
J{ant,
in care
se
gisesc
inc
u
toate
acestea'
treJ:uie
recunoscut
buni
parte, datorite
tocmai
filosofiei
lui
rajiri
pentru fiecare
dintre
ele
dor-i5'
ln filosofia
1ui
Kant
se revarse
doue
Unul
este
curentul
filosofici
asocia{ioniste
Lociie,
Berkeiey
Ei
llume
;
si
altul,
curentttl
zentat
prin
Descartes,
Spirloza
9i
Leibniz'
434
curente
filosofice
deoseb
engleze,
rePrezentatd
P
filosofiei
ra{ionaliste,
rep
Kant
incearcd
o silrtez
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
3/70
acestor
dou6
curente
;i
reu;egte
si
dea
aceastd
sintezd
pe
baza
Etiin-
leLor
exacte
clin
timpul
s[tt,
;i
anume,
pe
baza
matematicei
;i
a
meca-
ltjcei.
Dar oricit cle reurs|td
este
aceasti
sintezS,
cele
doud
curente
:o-i.lrgi se
pot
clistinge
;i
separa.
Exageraiiunile,
de
care
vorbeam
mai
jr,rs,
sLlnt
produse prin
separare'a
din
nou
a
acestor
cloui
curente'
In adevdr,
care este
fondul fiiosofic
al
primei
exageralii
? Nu altu1
iecit
cd
adevdrul
gtiinlific
rezulti
din
asocieriie
stirilor
rroastre sufle-
te';ti. Aclevdrul
este
o
convenfiune,
adica r.r
obignuin 5
sufleteascd
:upusa rnodificdritor.
Teoriile
acestea
le
gdslm
subinlelese
in
filosofia
asocialionistd englezd clin secolul
[a1]
XVili-leal
9i
[ai]
XVIII[-Iea].
Dupi
Locke
9i
Berkeley, reaiitatea
lurnii consistd in
reprezentarile
conqti-
rn{ei.
Iar
Hume expiicd
legea cauzalitSfii,
adica
legdtttra dintre
cauzi
.i
efect,
prin
deprinderea
pe
cai"e cl capita mintea
omeneascit
de
a-gi
asocia
anumite
reprezentdri
intr-o
anumita ordine
de
succesiuni. Exa-
geralir,rnea,
de
care
yorbeam
rnai
sus,
nu
aclaogir,
agadar,
la aceste
afir-
malii
nimic
important,
ci
ea se mdrginegte
numai
sa
1e
intireascd
prirr
i;erspectiva
kantiana.
Aci si incepe originalitatea
ei.
Irentru
filosofia
asocialionigtilor englezi, rep'^ezentdriie sunt subiectirre,
dar
e1e
se
gru-
peaza
in
ordinea
pe
care
o
cere
oglindirea
experienlei
reale
sau
pule-
iea
durnnezeirii,
ciupd
cum
credea
episcopul
Berkeley
I
f,:e
cind
pentru
romanticii,
cari
vin
dupa
Kant,
"si
pentru
pragmatigtii
atneti
llrri,,
reprezentariie,
pe.
iinga
ca sunt
subiective,
dar ele
nici
linute
nu
)l.rilb
sa oglindeasca realitatea,
cdci,
potrivit
fiiosofiei
lui
Kant, ele
tiiitt
gri:paie
clupd
formele
u
priori
ale
congtiin{ei
I
Adevdrul
ailarc
asllei
ca
Iiind cer
desdvir;ire
inclependent
de
reaiitatea
unei
lurni
e
xic':'ne.
-l'rln
urmare,
tocr-nai
cu ajutor:ul
perspectivei
kantiane
se aj'-rnge
la
ar:eastd
prima
exageraliune"
Ace1a;
caz Ei
clr
exageraliunea
de
a
c1oua.
Vechiul curent
j:ationa-
list
diclea
o
importanld
destr-rl de
mare
logicei
qtiinlifice,
aCicA
argu-
nrentdrii
raliona1e,
dar aceastd
importanla
se
exagereaz'a
ir'c6
;i
mai
nlult
din
momentul
ce
logica
minlii
nu mai
este
o
indiumare
peniru
r.r
oglindire
a reaiitalii,
ci
este
creatoarea
reatritalii
insaqi.
$i
la aceas'ua
se
*f,r.tge
iar'[qi
prin
perspectirra
kantianS.
Formele
a
pt'iori ale
lui
Kani
sunt
clecluse
din
sistematizarea
gtiinlelor
exacte,
in
special din
m:rte-
matica
gi
mecanicd
;
cum
aceste
forme
a
pt'iori
sunt
necesar:e
pentru
constituirea
obiectelor
conqtiintei,
prin
e1e,
indirect,
9i
sisiemaiizatea
;tiintificd
ajunge
sa
se
identifice
cu
iegile
cele
mai
elementare
aie
in-
tuiliei
simlurilor.
Logica
gtiin{ifica
pAtrunde,
aqadar,
pinA in aCincul
funcliunilor
strfletegti.
Nu
este
aceasta
cea
mai
puternici
incurajare
ce
se
putea
da exageratiunii
suslinute
de
fanaticii
stiinlei
?
Sinteza
pe
care
a dat-o
Kant
celor
doud curente
filosofice
ciinaintea
sa
avea,
in
gindr.ri
lui,
scopul
de
a
impiedica
aceste
curente
sd
mai
r5-
mind
cle
sine
stdtdtoare
qi
sd mai
producd
exageraliuni
in
felu1
celor
ardtate
mai
sus.
Exageraliunile
insd
s-au
produs,
cLl
toate
sinteza
datl
de
Kant.
$i
s-au
produs
chiar
la
un
scurt
interval
dupd
aparilia
filoso-
fiei acestuia.
Criticismul,
cum
iqi
numea
Kant
filosofia
sa, n-a impie-
riicat
nici
panpsihologisrnul,
nici
panlogismul
;
adic5
nici
e,xageralia
ro-
rnanticilor
gi
a
pragmatigtilor,
nici exagera{ia
ralionalistilor. Ceva mai
mult
:
asemenea
exageralii
nu
sunt manifestalii
trecdtoare
in filosofia
timpului
nostru,
ci
sr,rnt
manifestalii
care aproape dau
tonul
Ei
iqi
im-
part
intre
ele
pe
cugetdtorii
cari
se ocupd
cu
cercetlrile
filosofice.
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
4/70
2.
-
sinteza
dal,6
de
Kant
nu
si-a
atins,
prin
urrnare,
scopul. Asoc
tionismul
unui
David
I{ume.
qi
rationalismul
unui
Leibniz
continuA
ast6,zi,
cu
deosebire
numai
ca i.inul
si alttir
an astazi
o
t";;fi#*"i?;-
gerata
cie
cum
o aveau
inainte
cle
Kant.
care
este
cau.za
acestei
neizbincre
? sunt
mai multe
rdspunsur
aceastd
intrebare,
cal:cr pilne
in
disculie
insernnatatea
istorici
a
fil's
fiei
t
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
5/70
{:r
in
primr-li rind. Ferspectiva
cea
noud
puue
aceste
clate intr-o aiti
-;min6,
negreqit,
clar
fArd
ca si altereze
fonclul
acestora.
Aci trebuie
ai:tati
insuficienla filosofiei
kantiene.
In
noua
perspectivi
sunt
aldtu-
r':,ie afirmaliLrni
gtiinlifice
care
se contrazic
Ei
care
vin din
origini
clife-
l'rii'.
Lumirra
cea
noud
a
creat
in rnod
artificial
raporturi,
din
care
apoi
--r,
legat
un
sistem
;
gi
sistemr.tl
a
fost
spre
paguba
aclevdrului.
Kant,
-rrscinat
cie
uqurinta
cu
care
apriorismul
ridic6 un
sistem fiiosofic,
:r
:r'st
pulin pretenlios
in ccrcetarea
materiaiuiui
ciin care
se
c16dea ar:esl
.isiem;
el a
neglijat
in
special
sa se intrebe
daca elementele
acestui
l:iiterial i'in
din
aceeag
origina
si
pot
s5" stea
totdeauna impreunS.
Cu
-ri.i
cuvint,
in clSclirea edificiului sau
filosofic,
Kant
a
dat
prea
multi
:rtcr-ll,ie
cimentului,
aclicd
raporturilor
create
de
noua
perspectiva
a apri-
nsmului,
si
prea
pulinf,
atentie elementelor
materialului,
adici
datelor
-iiintifice
cat:e aveau
sa fie consoliclate
in
eclificiu.
i
-
Coi'rti'aciic{ia
clinlre
elementele cor-isoliclate in sistemr:l kantian o
3asim
chiar
la
baza
sistemuriui,
si
anume, in
teoria
centrali
a unitdlii
.ijintifict
cle aperceptie.
lmprejurul
acestei
teorii
se
{Jrupeazd
toate
eie-
nr,.n1.eie
filosofiei
lrri
l{ant,
si
tocmai
aci se
gasesc
afirmatiuni nelimu-
ritc si
disccrdante.
Iati
mai intii c'e
inlelege
Kant
prin
r-rnitatea
sintetici
de aperceplic.
Fiecare
clin
gindtrrile
noastre,
zic,e
el,
este
insotit
de congtiinla
:,.irluz
nostn-r.
;\
giirc'li
1a
ccva
inseamna
a
gincli
eu
la
ceria;
cdci
ginclul
riL:'
crre
nu-i
1eg
cle
constiinta
ezilu,i,
meu r"ru
este un
gir-rd
ai
meu,
prin
:riruare
este
pentru
mine
ca ine.xistent.
Acest
eu.
de
undc.
r,-ine
? Din
in'luresiunile
simluriicr ?
nu
;
el
trebuie
si
vind de
altundeva.
E1 vine
ilil'rt,r-un
act de
spontaneitate
sufleteascd,
din
congtiin{a cie
sine
a
fie-
'i-.ruia
;
el
cste
apercep{ia
pur6.
Conqtiinla
eului,
insolinci
insi
ginduriie
mcle',
pune
ii-Ltre aces-ie
gincluri
o unitate,
Aceastd unitate
nu
vine clitr
;r-rr1liesiLinile
cl.ate
de
simfuri,
ci
clin
actul
apercepiiei
;
ea
este
o
unitate
:i
.tl"ioricd.
in
acelag timp,
aceasti
unitate,
nefiind
crlprinsl
in
datele
slnlt,urilor,
i1u
se
poate
gAsi piin
analiza
aceslol:a,
ci
ea
esie un
ceva
aciaogat cle
conqtiinlA
;
prir-r
urmare,
aceastd
rrnitate est-e
siuteiic5.
Deci
in
faptul
r-,i
eu
ginclcsc
la ce.,'a,
bunioar:d
1a imaginea
r"-.nei
case
vizutir
jeri,
iniiltea
mea
nu
oglindeqte
pur
si
simph-r
impresiunile
venite
prii-r
sinaluri, ci
ea
adaogir
;i
ceva
cle
la
clinsa,
si anume
:
constiinla
cd
ginCul
la casl
este
gincirrl
meu
la
casi,
aclica
aclaogil
congiiinla
r:a
imagiirea
i:asei
este
legatd de
eul
meu.
Ilriri
aceasta
mintea
mea
ci5
irna"ginei irl
i,t'stiune
o
unitate
sintetica
care
ii asiguri
eristenla
ei
pentru
rniuc.
Darcf
imaginea
l'5zuti
ieri
n-ar
fi in
legltr.rrd
cu
congtiinla
eirlui
meu',
at,,.rnci
ea
s-ar
piercle
clin congtiin 5.
Gralie
insa
eului,
care
rlminc
itiet"ftic r:u
sine
insusi,
impresiunile
clate
de
simluri
se
leagir
inire
e1e
.'i
formeazd
o
imagine
unitarir,
ttn
dbiect,
care
apoi rimipc'
irt con-
:liinid.
FIri
aceasti
trnitate
da'i6
de
er.t,
unitate
car:e
izvorlste
din
spoil-
titrircitatea.
minfii.
impresittnile
clobinclite
prin
simluri
nu
s-ar ac'rl1na
1ic;lieri
in
con;tiin 5,
eie
s-ar risipi
flra
a
ldsa vreo
urmi.
Nci
n-am
i:utea
a.rea
nici
o
cunogtin 5
clespre
obiecte,
c.lacf,
n-arn
avea
unitatea
.riirtr.tic6
dati
de apercc'plie.
.
Cr-r
alte cuvinte, ralionamentul
lui
Karit
este
acesta
: simlurilc
pot
sa
clea omuliri
irnpresiuni
de
1a
obieclele
din
afar;i
sau cle
la
stirile
satre
437
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
6/70
liuntrice,
dar
aceste
ifnpresiuni nu
pot
sd formeze
obiecte
pentru
co
stiin{d
pe
cit
timp
nu
se
pune
o
legdturi intre aceste
impresiuni si un
tatea
sinteticd
a
eului.
Conqtiinla
eului
mijlocegte
unificarea
impre
siunilor
venite
prin
simluri.
Congtiinla
eului
insi nu
vine din
afard
ci iese
elintr-un act intern
si
spontan: din unitatea
sinteticd de ape
ceplie.
Deci
in
imaginea
fiecirui
obiect
al
conqtiinlei
omeneEti
trebuies
deosebite cloua
pdrli
:
o
parte
datoritd
simlurilqr,
adica
materialul
se
sibilitdfii,
qi
o
parte
datorita
unitSlli
sintetice
a
apercepliei, adicd
orga
nizarea formala
a
acestui
material. Amindoui
aceste
pdrli
trebuies
puse
impreuni
pentru a
avea
un
obiect
ai
conEtiinlei,
cdci
una
fdri
alt
nu
duce
la
nimic.
knpresiuni senzoriale
fdrd
unitatea
aperceptiei su
inexistente
pentru
conEtiinla;
si
tot aga
sunt
si
legiturile
apriorice
ie
site
din
unitatea
apercepliei,
dacd
sr-rnt
lipsite
de
materialul
asup
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
7/70
imaginafiei.
AEa
c6
intre
datele
simlurilor
exista,
prin
urmare
anterior,
u
nt"it
itit",
care
le face
si
se
impreune.
Deosebirea
intre
aceasta
afini-
iate
si
legat-ura
care
se
procluce
prin unitatea
de
apercepfie.este
insS
o"*^ri*
,
ifir-ritatua
anteribard
c16
numai
sinteze
empirice,
adica
trecS-
iuiu",
pe
cind
unitatea
apercepliei
da
sinteze
apriorice,'
cele
dintii
sinteze
ie afldm
in conqtiinia
empirici
(si
de
ele
se
ocupl
qtiinla-
psiho-
r"si"il.
pe
cincl
sintezeie
apriorice
formeazd
elementele
judecdlilor
sti-
iiir,itice
;i
cor-rstituiesc
adevirurile
universale
9i
necesare'
R5sptrnsul
lui
Kant
nu
rezolvS
insi
intrebarea
de mai
suso
ci
nu-
rn;,l
ii t"t1i^ba
acesteia
termenii.
Dtrpi
rispunsul
ltti
l{aut,
rdmine
din
non inirebarea:
cum
si inlelegem
cooperarea
dintre
sintezele
apriorice
aic
apercepliei
pure
si
sintezefe
trecS{oare
ale
con;tiinlei
psihologice'i
f
i";n
ie
se
mijloceqte
trecerea
de
1a unele
la
altele
?
Aceasti
intrebare,
care
rimine
deschisi
in
filosofia
lui
Kant,
ne
ii-rrlreapti
atenlia
spre
o
problemi incd
qi
mai
grav6, qi
anume
:
spre
1trr,'lrleirra
unitAlii
de
aperceplie
insagi.
Cari
stttrt
caracterele
acestei
uni-
iAt .1" aperceplie
si
pe
ce se
bazeaz6.
Kant
ca
sa
le
afirme
'?
Cr-r
aceasti
problemf,
atiqgem
miezul
fiiosofiei
kantiene
qi,
dripd
pirerea
noastrd,
ai'r
gdsim
gi
origina
instificienlei
acestei
filosofii.
Pentrrr
a cl-eosebi
intre
unitatea
sinteticd
cie
aperceplie
9i
intre
aso-
cielile
trecdtoare, care se
stabilesc
la impresiunile
venite
prin
simluri,
i{ant
nrr
are
clecit
r-tn singur
argumetlt
rezimat
de
fapte,
;i
acesta
este
:
irle'r"ttitatea
con;tiin{ei
eului,,
adicd
identitatea
constiinlei
de
sine.
Acest
fap',,
afirmii
Kant,
nu
se
poate
explica
ca
produs
al
simlurilor
;
dirr
lxr1,rirrA,
el
vine ca
un
ce
opus
variabititdlii
simturilor,
priu
r-trmare
el
e-*1;e datorit actului
de
spontaneitate
al
congtiinlei
noastre
proprii.
Aci
ester
afirmalia
funclamentald
a intregului
sistem.
Cine
acordi
afirmarea
cd clin
spontaneitatea
congtiinlei
iese
identitatea
eului,
este
inclinat
sA
acorde
si
restul
teoriilor
kantiene.
De
la
identitatea eului
se
trece
pe
r.rcsimtite
la iclentitatea
numericl
a
momentelor
din
succesiunea
faptelor
de
constiintd
;
de la identitatea
lumerica
din
succesiunea
fapteior
de
,.:opstiin{5,
la noliunea
cle
conditie
necesard a
oricirei
experienle;
de
la
ioliunea
cle
condiiie
necesaid
a
oricirei
erperienle,
la
notiunea
de
regula
absglutd
;
cle
la
noliunea
cle
regula
absolutd,
la
noliunea
de
lege
;
asa
cd cle
la
iclentitatea
eului
se
ajunge
treptat
la
afirmarea
legii
dupi
('are
ss
organrzeazi
in
sinteze
necesare
si
universale
cor-rlinutul
co-n-
tiilt-r1"i.
IclJntitatea
eului
atrage
c1upf,
sine
postularea.
determinismului
stlinlific
ca
o
coniiilie
necesard
pentru
intreaga
experienli. Cu
aceasta
est,e
'acordatd
insi
si
intreaga
teorie
a
apriorismului.
kantian'
Din
iden-
titatea
eului
sau
a'constiintei
cle
sine
decrlrg
funcliunile
con;tiinlei
in
q=.;;.;
O
con;tiinl6
care
nu
ar
avea
intuitii
si
idei apriorice
nu
ar
putea
:;e
"iUa
nici
ideltitatea
ei
cu
sine
insdqi
;
cleci,
intre
funcliunile' con;ti-
;n1ii
tr"u"iesc
sd
fie
qi
funciiuni
cle
naturd
a
priori,
care,
legindu-se
ct1
c*irqtiinla
identitdlii
cle
sine,
leagd,
in
acelaq
timp,
qi
datele
experienlei
rn
tinteze
ulriversale
ii
nccesarc.
Toate
se
inqird
astfel
in
chip
logic.
claci
se
acordd
iclentitatea
eului
-(a1i1
a
cor-igtiintei
cle
sine
ca
un
fapt
care
nu
rezultS
si nu
poate si
re;4ulte
din
simpla
impreunare
empiricSL
a
imirresiunilor
venite
prin
-.irnturi.
Daci
in congtiinla
noastr5
eixisti
o
asemer'lea
identitate
a eul-tl
;i
riaca
aceasti
iclentitate
conclilioneazd
experienla
t:IOastre
intreagA,
aturnci
colc|-tzia
lui
l{ant
este
iegitima
:
neputitlcl
si t-re
explicdm
iden-
439
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
8/70
titatea
aceasta
ca veniti
prin
simluri,
trebuie
sd ne-o explicdm
pr
fr"incliuniie
a
priori
ale conqtiinfei.
i
Dar
existd
oare o
identitate
tocmai aga
cum
o
concepe
Kan[
?
Cd
sa
ne
inleiegem
:
identitatea
postulata
de
Kant
nu
este
aseminarea em
piricd.,
ci
este
identitatea
matematici
sau
identitatea
numericS, cum
zice
el.
Asemdnarea
empiricd
nu
poate
fi inlocuitd prin
reguli si
J.e
si
Kant
tocmai
aceasta
o
cere.
Identitatea
postuiati
de
el este
un rapo
rnatematic
care
poate
fl
iniocuit
printr-o
lege;
este,
.cu
un
cuvint,
perfecta
funciiune
matematicS.
Astfel
fiind,
intrebarea
de
mai
slrs
.pune
mai
erpiicii
in
termenii
urmatori
:
ce
inclreptdlegie pe
Kant
afirme ca
icientitatea
pe
care
o
consl.atim
noi,
oamenii,
in
constiin
noastrd
subiectiva
este
una
si
aceeas
cu
identitatea
numericd
sau a
stracta
lle
care
o
postuieazd'Etiinta
matematicei
?
pentru
care
cuvi
icientitatea,
care
izvord,g-te
din
spontaneitatea
constiin{ei
noastre, pierc
ci-r clesdvirsire
caractereie
ei cle
fapt
psihologic
gi'se
transformA'intr-r
falrt
cii
ca:ractere
transcenclentale,
cle
logica
pura
?
Penl;m
Kant
este
de la
sirre
in{eles
ca
iclentitatea
eului, iclentii,;:.
t:are
pcate
fi
cons
ata
a
prin
irrtrospggli,a
subiecitivd,
este una
si
aceca
i:u
icientitatea
nurne-rici
pe
care
o
postuleaza
matematica.
Acest
salt,
la
identit_atea
psihologici
la
identilatea
rnatematica,
nu
este
lnsi
pr
ni,1ic.
increptSlii.
LIn
filosof
contimpo;'an
;Lr
putea
sa-i
ailucd
mul
ci:iectir-ini.
in
prim,,rl
rind, contra
acestui
salt
sunt
acieridrurile
psihol
giei.
experimentale,
care
contrazic
in
rnodul
cei
mai
categoric
existc.n
'lnei
at.ar"i
iclentiiSti
in
con;tiinla
omeneasca.
Icientitatea
dln
succesirr:rt
:tarilo;:
de
congtiinla,
pe
care
o
constatdm
noi,
oamenii,
prin
introsire
';ie,
este,
dupa
psihoiogia
de
astazi,
de aceeas
naturi
cu icLentj.tatea
a
telor
noastre
fiziologice.
constiinta
unui
om
pare
a
r;i]"" lJ""ti"
cu
ea
incdsi_
in
clecursul timpului,
intocmai
cum
si
corpul
omenesc
p.a
a
.rimirre
ldentic
cu
el
insu;i
in
decursul
iimpului
;
in
realitate
in
ccn;tiinla
si corpul
nu
ramin iclentice
cu
cle iniasi,
ci se
moclifici
co
tinuu
gi
adeseoii
se
morjificd
in
mocl raclical.
Kant
a
luat
o
identita
reiativd
cirept
o
identitate
absolut5,
;i
prin
aceasta
;i-a
salvat
sistern
sau
filoso{ic.
Daci
icien',italea
constiinlei,
const,atatd prin
introspectie,
nu
es
urna
qi
aceeasi
cu
identiiatea
postulata
cle
matemaiici.,
9i
aceasta
es
irir:erea
tuturor
oamenilor
cie stiinta
de
astdzi,
atunci
insr,rficienta
fil
sofiei
iranl-iene
devine
clara
pentru
oricine. Atunci
deosebirea
dinlr
fi,ritclrunile
apercei:fiei
i:ure 9i
func[iunile
simlurilor,
deosebire
pe
ca
I{ant
punea
un
ayqa cl-e
mare temei.
nu
se
mai
poate sustine"
Teor
apercep{iei
pure
;i
teoria
unitbliior
sinte'rice apriorice pierd
principal
1or sprijin, care consistd
tocmai in faptul
identitdiii,
eului. Este aceas
din
r,irmi
icientitate
o
ic"lentitate
relativa,
adica empiricS, in'cocrnai
;i
apar,-.nta
identitate
a
corpultri, atunci nrr
mai
este
nici
o
raliune
s5 se
clea
apercepliei un ro1
aparte
in
organizarea
starilor
de
congtiinfa
Aiunci
organizarea
impresiunilor
venite
prin
simluri
nu
se
r:eaiizea
prin mijlocirea
unei
speciaie funcliuni
cle
unitate
sintetica a
priori,
se reaiizeaza
prin
mijiocirea
obignuitelor
funcliuni
sufietegti
care
isi
rAdicinile
lor intinse
pini
in
viala
organicd
a corpului,
cu
a
carui
un
'Lit,:
se
asearrrdnd
si
unitatea
congtiin{ei.
Cu
alte
cuvinte,
deodatd
tigiiduirea
identitilii
numerice
a eului,
se
zclruncind
si
teoria
unita
siirtetice
ct
Ttriori,
teoria
centraLd
a
intregului
sistem
kantian.
44A
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
9/70
Este
o
altd
intrebare
aceea
de
a
qti dacd
identitatea
eului,
si
asa
"rr*
ta-i"e,
adicd
lipsita
de
caracterele
pe
9ge
t^. le.
presupune
Kant'
"ri"
f""a
"
bazd
suficientd
pentru
a
susiine
o fiiosofie
idealista
Aceastd
intrebare
nu
este
rezolvatil
prin
critica
adusd
filosofiei
lui
Kant'
La
ea
,"-p""i;
,Aspuntie
afirmaiiv,
pregum
vom
vedea
mai
pe larg
in
paginile
;;;;i;;""
1e.
Dar filosofia
icleaiisti
care
s-ar
putea susline
pe.. baza
iJ""{it"tii
psihologice
a
eului
nu
este
filosofia
lui
Kant.
Originalitatea
acestuia.
sti
tocmii
in
departarea
sa
de oriEice
contingenla
psihologicd,
;;;il
"
se
menline
exciusiv
pe
-culmile
apriorismului.
transcendental.
idealismul
lui
Kant
este
r,rn
idealism
transcendental,
9i
nu
psihologic'
Acum
arn
ajuns
sd
vedem
in
ce
std
discordanla
principatrd
de
la
baza
filosofiei
lui Kant,
discordanld
despre
care
vorbeam
mai
sus'
In
teoria
apercepliei,
teoria
centraii
a
intregului
sistem
kantian,
sunt
impreunate
clbua
elemente
de origina
cu
totui
deosebitd.
Kani
atribuie
apercepfiei,
cie
o
parte,
spontaneitatea,
adicS
face
din
apercePlig
o
.funcliune
orga-
nice,
Ei,
dg'
alta
parte,
atribuie
aceieiagi
aperceplii
identitatea numericl,
"ur"'
"ri"
ut
postulat
al
matematicei.
Unitatea
apercepliei
se defineEte
astfel
prin
c1ou5
momente
care
se contrazic:
ea
este
in acelaE
timp
o
unitate
organicd
reale,
9i
este
9i
o
unitate
abstractd,
matematicl
;
este
unitatea
congtiinlei
individuale,
gi
in
acelaq
timp
este
si
unitatea
ideald
a
unei
congtiin{e
in
genere,
aga
precum
igi
postula
bunioari
Newton
conqtiinla
divin5,
care
avea sd
fundeze
sistemul
mecanicei
sale univer-
sale.
Cind
este
sd
explice
cooperarea
apriorismului
1a
organizarea
im-
presiunilor
venite
ptitt
simluri,
atunci
filosofia
kantiand
recurge
la
inrudirea
care
exisiS
intre
unitatea
aperceptiei
9i
celelalte
feluri
de
unit6li,
pe
care
le
pregdteqte spontaneiiatea
psihologicd, funcliunea
ima-
ginaiiei
in
primul
rina
-
Ei,
in
cazul
acesta,
aperceplia
este
inlauntrul
Zor.rtiir.1"i
reale,
individuale
-,
iar
cind
este
sd
explice
natura
obiectivd
a apriorismului,
adicd faptul
cd
regulele
deduse
din
unitatea
apercepliei
sunt
singurele
reguli
poiibite ale experientei
omeneqti,
atunci
Jilosofia
]ui
Kanfrecurge
ia
identiiatea
numericf
abstractd
-
9i,
in
cazul
acesta,
aperceplia se
riclice
cleasupra reaiitdtii
individuaie,
pentru
a
se confunda
c.r
poslulatele
matematicii
insdsi.
Prin
urmare'
in
unitatea
ape,rcepliei
r.rrri
d"
fapt
doud
unitdli :
Ei
c
unitate
a
ccnqtiinlei
individuale.
care
se
bazeazd
pe
identitatea
presupusd a
eului
psiholo-gicr.
9i
o
unitate.
a
postulatelor'logicei
abstracie,
care
se
bazeazd
pe identitatea
numerici
i unei
conEtiinte
supraindividuale,
adicii
a unei
conqtiinle
in
genere
(Bewusstsein
uierhaupti.
Amindoud
aceste
unitdli,
venite
fiecare
din
[igitri
cleosebite
si
avinci
sprijinul
unor
sistematizdri
qtiinlifice
deose-
bitE,
sunt
cimentaie
la
un
lbc'de
cdtre
Kant
prin
ajutorul
perspectivei
celei
noi,
pe
care o
produce
geniala
descoperire
a
congtiin{ei
creatoare
c1e
realitate. Noua
pbrspectivd
impune
apropierea
celor
doud
unitSli
;
dar
numai
apropierea.
iontopirea
nu'
De
aceea
qi
Kant
lu
se decide
sA
J;;
"
intiietite'nici
uneia
dintre
e1e,
ci le
lasd
pe amindoui
sd
coexiste
p"""ilf. Functiunea
aperceptiei,
la dinsr:1,
este
aci.'
funcliune.-psiholo-
6ica,
a"i o
funcliun"
^"utuf
iogicd
;
este
qi
in
conlinutul
conqtiinlei
in-
"dividuale,
si
este
qi
in
forma
care
se ridici
peste
conlinutul
conEtiinlei
individuaie,
este
subiectivd,
si
este
Ei
obiectivd,
in
acelaq
timp.
Acesta
este
chiar
rnotivul
pentru
care
Kant
boteaz5
filosofia
sa
cu
numele
de
criticism.
Et a
I'oit
sd
indice
prin
acest
nume
cd
idealismul
sdu
este
le
A
se
vedea
Partea
lal
lli-a'
[p.
468
qi
urm.]'
441
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
10/70
imanent congtiinlei
individuale
omenegti,
Ei
totugi
este
gi
dinco
conEtiinla
individualS omeneascd; cd
este
un
idealisrn
limitd
intre
feluri
de congtlinle.
Dupd ce
ne-am
lSmurit
discordanla
fundamentald
din
filosofl
Kant, ne
este
acum
uEor
sd
in{elegem
pentru
ce aceast6 filosofie
a
naqtere
la
curente filosofice opuse,
gi
chiar
la
curente exagera.i
de
o
In
felul
constituirii
ei std
canza
curentelor
opuse.
De
indatd
ce
ade
acestei filosofii nu
mai
line
cump5na dreaptd
intre
unitatea
psihol
a
congtiinlei individuale
Ei
unitatea logicd a conqtiinlei in
genere
momentul acesta se
produce
o
inclinare,
fie spre asocialionismul
p
logic
al
filosofiei
lui
Locke,
Berkeley
si
Hume,
fie
spre
ralionaiis
unui
Descartes,
Spinoza
si
Leibniz. Se
pune
mai
mult
pre
pe
unit
psihologica
a
conEtiinlei, atunci
se di
dreptate
asocia{ioniqtilor. Se
p
din
potrivd,
mai mult
pre
pe
unitatea
logicd
a
conqtiinlei in
ge
atunci
se
dd
dreptate
ralionalistilor.
$i,
adaogindu-se
perspectiva
tianismului,
nu
numai cd
se
dd
dreptate
unora
sau
altora, dar
se
si
exagereazd tendinlele
pe
care
le au
acegtia
in
parte.
Ideea
unei a
ceplii
spontane
;i
unificdtoare
de experienla este
tocmai
aceea
ce
segte asocialionismului
pentru
a
se
transforma
in
romantism
qi p
matism.
ilmbogalili
cu
aceaste
idee,
ace;tia
din
urmd
isi
pot
zice
:
j
cdtile stiinlei
sunt
sinteze
create
din
congtiinla
indiviiuala, dupd
resele
interne
ale
acestei
conqtiinle.
La baza
sintezelor
apercepliei,
cum
admitea
intr-o
privinld
qi
Kant,
stau
sintezele
imaginaliei
;
urmare,
Eiiinla
este
convenlionala.
De
alta
parte,
ideea
unei
aperc
care se
identificd
cu formele sau
legile
obiective
a1e
experienlei,
gi
se
gdseqte
tot
in
filosofia
1ui
Kant,
este
tocmai
aceea
ce lipsea
vec
lui
ralionalism
pentru
a
se
transforma
intr-un
panlogism.
Po
acestei
idei, toate
asocialiunile
clintre stdrile
noastre de
conqtiinld
determinate
de
schematismul
aprioric,
gi
acesta, la
rindul
sdu, est
gulat
ca
o
operaliune
matematicd fiindca
el
este
bazat
pe
insiqi
i
titatea
numericd
a
matematicei
Filosofia kantiani
a
incurajat,
aEadar,
curentele
filosofice
cele
contradictorii,
fiindcd
in
sinul
sdu se
gdseau,
precum
am spus, elem
contradictorii.
Cele
doud exagerafiurni,
ardtate
mai sus, sunt tipice.
4.
-
Neokantienii,
adicl
filosofii,
cari star-i
si
astizi
ire
baza
sistem
hii
Kant,
tocrnai
in
urma
consiatdrii
acestei
incurajdri, au un
argu
mai
puternic
ca
sI
indemne
Ia studiul filosofiei
lui
Kant. Vedeli, z
Ia
ce
exageraliuni poate duce
aceastd
filosofie
dacd
nu
este
bine
diata
Numai
acela care
inlelege
bine
pe
Kant, numai acela
poa
ferit
de
a
cddea in
panpsihologism
sau
panlogism.
Kant, mai
decit
oricine,
a
avut
cunoqtinla
de
primejdia
care
existS
pentru
filos
adoptind
unul
sau
altui din
aceste
doud curente,
gi
de aceea el nu
p
ocazia
de
a
atrage
atenlia
asupra originalitdtii
punctr"rlui
siu
de
ve
Kant vrea
sd
rdmind
atit
deasupra
psihoiogismului,
cit
gi
deasupr
lionalismului
;
soiuliunea
sa
consistd
tocmai
in adoptarea
punctul
vedere
transcendental.
Desigur, a;a
este,
in
oarecare
mdsurd. Kant nu
pierde
nicio
din
vedere deosebirea care
existi
intre
natura
psihologicd
a
gind
iratura
logicd
a acesteia.
in
Kritik
der
reinen
Vernunft
(Critica
raf
pure),
scriere
pe
care
noi
o
avem
in
special
in
vedere,
sunt
multe
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
11/70
sini
in
care
ni se
vorbegte
de
aceastd
deosebire.
Totdeauna
suntem
pre-
i-eniti
sd
nu
confunddm
condiliunile
obiective
ale experienlei
cu.
con-
aiii"rif"
ei
subiective
;
sd
nu
lntelegem
necesitatea
unei
forme
apriorice
ca
o
necesitate
subiectiv5.
c6ci,
bunioard,
zice
el
intr-un
loc,
,rnoliunea
cauzei,
care
exprirnS
necesitatea
unui
efect
sub
o
anumitd
condiliune,
ar fi
ialsi
claci
ea
ar
consista
numai
intr-o
oarecare
necesitate
subiec-
tivd,
care,
sdditd
in
sufletul
nostru,
ar
face sd
se
lege
intre
ele
anumite
reprezentdri
empirice
dup[
regula
acestei
dependenle.-.Eu
n-aq
putea
atunci
zice
c6
eiectul si
cauza-sunt
unite
in
obiect
(adici
obiectiv)'
ci
lumai
ca
eu sunt
aga
constituit,
incit
nu
le
pot
gindi
pe
aceste
doud
altfel
clecit ca
reunite.
Aceasta
ar
fi
insi
tocmai
acea
ce doreqte
si
scep-
ticul,
cdci atunci
toate
cunoEtinlele,
cu toatd
valoarea
lor obiectivd,
nu
s-ar
referi
decit
la aparenle
subiective,
Ei
in
cazul
acesta
nu
ar lipsi
chiar clintre
sceptici
unii
cari
sd mdrturiseasc5
cd
simt
Ei
ei
in
ei
ase-
menea
constring-eri
subiective.
Cum
te
poli
certa
cu
cineva
asupra
exis-
tenlei unui
luJru
care depinde
de
felul
organizdrii
sale
subiective
?'6
Din acest citat
se
vede lSmurit cd
deosebirea
dintre
faptu).
psiho-
Iogic
a1
evidentei
Ei
ctependenia
logicd
obiectivd
este
bine
cunoscutd
lui
i(ant.
Mutte
aite
citate sunt
in
acelas
sens.
Pretutindeni
Kant
insistd
asupra deosebirii dintre
eu1
subiectir,:,
conlinut
aI
conEtiinlei,
qi eul
formal,
condiliune
a
experienlei
obiective
;
dintre
_sintezele
empirice
ale reprezentS.rilor
gi
sintezele
a
priori
ale
inteligenlei
pure
;
dintre
psi-
hologie
qi
teoria
cunogtinlei
pure
etc.
Deosebirea
pe
care o
face
pretu-
tindJni
kant
nu
pune,
cu
toate
acestea,
sistemul
t9u
1?
addpostui
cri-
ticei,
cdci
Kant
nu
se'mullumeste
cu-
constatarea
deosebirii,
ci
el
vrea
sd
unifice
cele
doud
laturi
deosebite
ale
problemei
;
si
arate
cum
psiho-
logia
Ei
teoria
cunogtinlei
pure
igi
gdsesc
o
unitate
in
idealismul
trans-
ce"ndental.
Aceea
ce
ei
linteqte
este
tocmai
gdsirea u,nei sinteze
supe-
rioare,
care
se
impace
datele
psihologiei
cu
postulatele,
qtiinlei
exacte'
in
gdsirea
acestei
.irrt"r"
insd
el
n-a
izbutit.
Idealismul
transcendental
iare"
"otrt"adiclia
dintre
punctul
de
vedere
psihologic
gi
punctul de
ve-
clere
formal
logic
sd
subziste
mai
departe
qi
1u
produce decit
unificarea
artificiala
a
acestora.
in
fond,
transcendentalismul
satisface
numai
do-
rinla
de
a
trece
uqor
de
la un
punct
cle
vedere
la
altul,
dar
nu constituie
o
sinteza
definitivd,
cdci
deosebirile
funclamentale,
pe
care
Ei
Kant
le
cunoagte,
r5min
gi
dupd
el,
degi
acoperite
in
chip
megtequgit.
Adevdrata
sintezi
clefinitivS,
urmiritdi
de
Kant, ar
fi trebuit
sa
imbrdliseze
pro-
blema
cunogtinlei
ln
intregime,
qi
anume,
ea
trebuia
sd
ne
explice
cum
r""J
""
putinla'adevdrurile
necesare
qi
universale
intr-o
congtiinli
om-e-
,r"ascd
inaividuala
?
Sau,
in alte
cuvinte,
cum
ajunge
o
con;tiinfd'
indi''
t:iduqld,
care
este
constituitd
din
eleme_nte
empirice_,
.lg"i
schimbltoare,
sd,
aibd
sinteze
cu
isrecterul
ad,eudrului
unibersal
;i
necesar
?
Kant
nu-gi
pune
niciodatS
aceasta
intrebare
in
intregime,
ci
tot-
deauna
in
mod
trunchiat.
El
se
intreabd
numai
:
cum
sunt cu
putinli
adevdrurile
necesare
qi
universale
intr-o
constiinta
-in
genere,
lasind
a
,"
irrtutugu
cd
trecerea
de
la
o
conqtiinti
in,
genere la o
congtiint|
indi-
iiaiitA
iezultd
de
la
sine.
Dar
aceastd
trecere
nu
rezultd
deloc
de
la
,ir*.-Co"qtiinta
1n
genere
poate fi
definiti
1n
felurite
moduri.
Ea
poate
fi
identificatl
cu
Jonqtiinla
clivina,
9i
atunci
cuprinde
in definilia
sa
eiu-".rte
ideale
si
pulin
controlabile.
Ea
poate fi
identificatd
apoi
cu
"o"gtii"1u
absolut
nbrmala
omeneascd,
sau
cu
conEtiinla
geniului,
dacd
geniul
este
conceput
ca
exemplarul
cel mai
desdvirqit
al
omenirii,
9i
443
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
12/70
in
cazul
acesta
in
definilia sa
intrd
aceleagi
elemente
cari intrd
in
finilia
conqtiinlei
geniului
Ea
mai
poate
fi identificatd cu
conqtiin
popoareior,
sau
cu
aga-zisa conqtiinle
socialA,
qi
atunci
in
definilia
intrA
aceleaEi
elemente
care intrd in
deliniiia congtiinlei sociale
I
sfirgit,
ea mai
poate fi
identificata cu
viala
in
genere,
Ei
atunci in
finilia
sa
intrd
ace'Ieagi
elemente
ca
gi
in
definilia vielii
I
Care
este
in
ce
consisti dar
conEtiinla
i,n
genere
7
Kant
nu
se
rosteEte
nicioda
ldmurit asupra
acestei cestiuni.
Este
probabil
insa,
judecind
dupi d
nilia ciata
apercepliei,
cd
eL
a
avut mai
mult in vedere congtiinla
niului,
intrucit
geniui
ar
fi
definit
ca tipul
perfect
ai congtiin{ei n
male
omeneEti.
Aga se
explica
pentru
ce
Kant a
pus
intre
mornent
care
caracterizeazd.
funcliunea centrala
a
congtiin{ei in
genere
funcllun
apercepliei :
sytontaneitatea
gi
unitqtecL,'
iar
ca
o
funcliune
pregdtito
a apercep{iei a
socotit
cA
este
funcliunea
imagincL{iei.
i)acd
ar
ma
addogat
Kant,
la
aceste
trei,
gi
armonia,
atunci
am
fi
avut
aproa
complet definilia care
se
da,
pe
timpr-i} sdu,
geniului.
Dar,
in mod ho
rit,
identificarea
con$tiinlei in
genere
cu
conqtiinla
geniului
n-a
fdcu
Kant
niciodat6
;
ci e1 totdeauna
s-a
tinut
pe
culmile
transcendenta
mului.
Prjn
aceasta
rezerva el
s-a
pus
ia
ailiirostul
criticilor ad
acelora,
dupi
el,
cari
au
identificat
con;tiinla
in
genere
cu
una
din
conqtiinlele
enumlrate
mai
sus,
[dar]
in schimb
ei
a
rdmas
dator
rdspuns
Ia
intrebarea:
in ce
consistd congtiinla in
genere
? Cum se f
trecerea
de
la
congtiinla
in
genere
-
congtiin{a
transcendentala
-
congtiinla
omeneascd
;
fiindca,
in
clefinitiv, interesul
nostru este sd
E
cum
in
aceastd
din
urmd
constiintS,
si nu
in
congtiinta
in
genere
eiaboreazd adevarul
universal
si
necesar Daca
trecerea de
la
congti
in
genere
ia
congtiinla
indiviciuaid
este socotita
ca nea';ind nevoie
explicare, atunci, negregit, rdspunsul este dat
;
clar
in
cazul acesta,
c
mai
este
superioritatea
{ilosofiei kantiene
asupra
dogmatismului
r
gios,
cind
si
Kant
nu
face decit sd
apeleze
la vechea
credinla
int
congtiinla
supraomeneascd ?
Problema cea mare,
problema
care
clate
ln
filosofia
europeane
incd
de la
John Locke, este si se
gtie
cum c
stiinla
individuala
omeneascd ajunge
sd
stabileascd
adevdruri
eterne
nu
cum congtiinla
supraomeneasca
ajunge
la asemenea adev6ruri
;
posibilitatea
din
urmA
era admisi
de muit.
Jlnta
pe
care
o
urmdre
filosofii
moderni
era tocmai
suprimarea
abisului dintre
congtiinla
o
neascA
gi
conEtiinla supraomeneascd
-
abis care se
trecea
inainte
p
puterea
revelaliei
-,
era,
adica,
intronarea
con;tiinlei
omeneqti
cq
verand
in
domeniul
cunoEtintei.
Kant,
prin
fiiosofia
sa,
a
contrib
ciesigur
mult
la
atingerea
acestei
linte
;
ne-a
apropiat
chiar
mult
izbinild, dar
soluliunea
lui este
totugi
departe
de
a fi
ultimul
cu
aI
filosofiei
in aceastd
directie.
Meritul
lui
cei mare
este
cd
a
apro
cele
doud
feluri
de congtiinle
aEa de
rnult
laolaltA, cd
trecerea de
la
ia alta
pare
natural5.
E1
a
gdsit
in
tinitatea
sintetic5 a
apercepliei
-
c
pe
cle
o
parte
este
legatA
de
con;tiinla
indivicluald
orneneascA,
iar
de
altd
parte
este
feritd
de empirismul
acesteia
punct solid
baza
cdruia,
ca un
nou
Copernic,
se
poate
afirma
cd nu
conqtiilla
invirteqte
dupd
experienta
simlurilor
elterne,
ci
experienla
simlur
clupd
unitatea
gi
spontaneitatea
congtiinlei
omeneqti.
trI
a
hot6rit
as
o
noud
pe:spectiv5,
din
inallimea
cireia
se
poate
intrezdri
noi
orizont
Fdrd sd dea soluliunea
ciefinitivd,
I{ant
a
inlesnit
drumul
pentru
gas
acesteia.
441
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
13/70
Natural,
pind
sd se
geseasce
cea
definitivfl,
s-au
gdsit
multe
altele
cie incercare.
Noi
ne
gdsim
astdzi
tot
in
perioada
acestora
;
noi
incer-
cdm
inca
un
rdspuns
definitiv
la
multele
qi
grele
intrebdri
cari
izvordsc
ciin
noua
perspectivd introdusd
de
Kant
La
obirgia
gtiinlei, ziceam
la
inceputul
capitolului,
std
fapta sufle-
tului.
Acesta
este adevarul de
la
care
pleacd
filosofia
contimporand.
cum
se
leag5 insd
fapta sufletului
individual
Ei
trecdtor
cu
eternita-
tea
gtiin{ei ?
Am
vdzut
rispunsul
insuficient al
lui Kant.
Sd
ascultdm
acum
pe
filosofii
de
dupd
Kant,
adicd
pe
acei
cari,
avind
cunogtinti de insuficienla
rdspunsului
1ui
Kant, au
incercat
un
rdspuns
mai satisfdcdtor.
5.
-
O
bund
parte
dintre aceEti filosofi
reinviazd
curentul
vechei
filo-
sofii
asocialioniste
engleze
qi
raspund,
dupd cum
am
vdzut,
cu
exage-
ralia
pragmatiEtilor.
JudecSlile
qtiinlifice,
zic acegtia, nu
se
deosibesc
prin
nimic
altceva
de
celelalte
asocialiuni cari se
produc
in
mintea
omeneascd, in afard de
tdria
pe
care
ie-o
di
1or confirmarea
repetati
a
experienlei.
Judecdlile gtiinlifice
sunt asocialii
verificate
qi
consfinlite
prin
practica
vielii,
pe
cind
celelalte asocialii,
psihologice
sau
empirice,
s,.rnt
asocialii
contrazise de
practicd.
Deosebirea dintre adevdr
gi
eroare
o
dd
succesul
practic.
(De
aci
gi
denumirea
de
,,pragmatism(,
care
vine
de
la
cuvintul
grecesc
,rpragma((
-
acliune
practic6.)
$tiinla
insu-
meazd
asocialiile
intdrite
de
practicd.
Din
aceasti ca:uz5',
asocia{iile
primite
ca adevdruri
qtiinlifice ajutd
la
adaptarea
omului
?n viali
;
sunt
asocialii comode
pentru
viali.
Adevdrul
este
dar exprimarea
unei for-
mule
comode
pentru
practica
vielii
;
este
o
convenliune
utild...
Un
scep-
tic
din
gcoala
lui
Hume
n-ar fi conchis
astfel.
Pentru aceqti filosofi origina
stiinlei
std,
prin
urmare,
in
con;tiinla
individualS,
si
anume, in conqtiinla
individuald
.aEa
cum aceasta
apare
in
experienla
curat
psihologicd,
adici
in
marginile
subiectivitdlii.
O altd
grupd
de filosofi explicd origina
Etiinlei
tocmai
in
mod
con-
trar.
Aceqtia,
reinviind curentul ralionalist dinnainte
de
Kant,
tdgS-
duiesc cu desdvirgire
roluL
conEtiintei
psihologice
individuale
la
formarea
stiinlei
gi
gdsesc
origina
qtiinlei
numai
gi
numai
in
operaliunile
logicei
abstracte.
Cum se
leagd
operaliunile
logicei abstracte
cu funcliunile
psihologice
ale
gindirii
?
De
,o
aseilnenEa
intreJf,are
racegti ifil,osofi
nu
votr
sd
qtie,
qi
cred
chiar
cd
nu
este
necesar si se
intrebe.
$tiinla
psihologiei
si,
prin
urmare,
qtiinla conEtiinlei
individuale,
zic ei,
este
o
gtiinla
ca-re
se
fundeazd
pe
logicd, este posterioard
logicei, deci
este
inutilf
la
expli-
carea
originei
Etiinlei.
Logica
singurA este
suficientd"
Pentru
a
cunoaEte
legile
logicei
rru
este
indispensabil
ca
sE
cunoEti mai
intil
psihologia.
D6 fapt,-aqa
s-a
Ei
petrecut; trogica
a
existat
inaintea
psihologiei.
-Prin
urmar^e,'origina
sti;nlei
trebuie
cdutatd
ciincolo
de
conqtiinla individuald
omeneascd,*Si
anume,
intr-o
raliune
absoluta
si
r-rniversald,
care
pla-
neazd
deasupra
congtiinlei
omenegti
actuale.
Teoria
acestor
filosofi
incd
nu
este
mullumitoare
;
poate
mai
pulin
chiar
decit
a
pragmatiEtilor. Pragmatigtii nu
pot
explica
de unde
vine
obiectivitatea
stiinlei;
adicd
faptul
cd
;tiin a,,
deqi
este
constituiti
din
stdri
subiective,
curn
afirmd
teoria
lor,
stdpineqte
totugi raporturile
dintre
lucrurile naturii
externe
si
dd
prevederea.
PragmatiEtii,
in spe-
445
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
14/70
cial,
nu
pot
explica
natura
aclevdrurilor
matematice
;
dar
ralionaliq
intransigenli
nu-
pot
explica
ceva
gi
mai
elementar
;
ei
nu
pot
expl
evolulia"stiinlei
qi
existenta
eroarei
alituri
de adevdr;
inainte
de
toa
ei
nu'poi
explica
pentru
ce
Etiinla
nu
este
dintru
inceput
absolut
p
fectd
I
Cdci,
'Oaca
itiinla
nu
atirnd
deloc
de
psihologia
omenirii,
ci e
produsul
unei raliuni
universale,
identicd
totdeauna
cu
sine
insfgi,
p
i",
""
constatdm
noi
istoriceqte
atita
varietate
in
punctele
de
ved
ale
metoadelor
stiinlifice
si
in
insS.Ei
postulatele
qtiinlei ?
$tiinla
trebui
sd
fie
dintru
inceput'perfectd,
aqa
precum
dogmatistii
reiigiunr
pretind c5
este
oriqice
ieligiune.
DacS
;tiinla
este
sypul3
schim'bdril
ta
incd
este
supusd
rdtdciiilor,
aceasta
este
o
dovadi
ci
obirsia
ei
std
intr-o
raliune
perfectd,
ci
intr-o
conEtiinld
care
se
aseamdnd
ce
omeneqti
I
Ralionaistii,
pentru
a
rdmine
consecvenli
cu ei
inqigi,
t
buiesc
sau
sd renunle
la
teoria
raliunii
absolute,
sau
sd
tagdduias
faptul
c5
qtiinta
se
poate
perfecliona
cu
timpul.
Aga
fac dogmatiqtii
ligiosi
pentru
a fi
consecven{i
cu
ei
insiEi.
Acegtia
tdgdduiesc
cd d
ntele
unei reiigiuni
sunt
perfectibile,
cdci
din
momentul
ce
e1e
nu
s
absolut
perfecte
de la
inceput,
atunci
Ei
credinla
in
raliunea
celui
c
le-a relevat
este
zdruncinatd.
Tot
ce este
perfectibil
este
supus
gi
eroa
isi
are
deci obirqia
in
ceva
imperfect.
$tiinta,
intrucit
ea
este
izvo
din
ratiunea
purd,
ar
trebui sd rdmini
invariabil aceeaq.
Prin
urmare,
atit
filosofia
pragmatigtilor,
cit
si
filosofia
ralio
listilor intransigenti,
nu au
un rispuns mullumitor
la
problema
;tiin
Una
gi
alta sunt deopotrivd
de unilaterale.
Aceasta
o
vezuse
de
altmint
I{ant
cel
dintii.
un
rSspuns
mullumitor
la
problema
gtiinlei
nu
poate
venj
deci
la
filosofia care
va
qti
impreuna
caracterele
subieCtive
ale
conqtiin
individuale
cu
caractereie
unei realitdli
persistente
in
toate
timpur
adicd
de
la
filosofia
care
va
explica
pentru
ce
qtiinla
este,
in
ace
timp,
gi
un
produs
istoric,
qi
un
produs
cu
valoare
eternS.
Cum
asemenea
rdspuns
si
Kant igi
propusese s5-1
dea,
qi
l-a
dat,
precum
vdnst, in
mod
insuficient,
se mai
poate zice
cd
filosofia care
va
ad
un
respuns
multumitor
la
problema
de
mai
sus
va
insemna
totdeod
si
o
perfqciionare
a filosofiei
kantiane.
Mulli au
incercat
s5 dea
Ia
lumina
o
asemenea
filosofie
aEtept
De
mai
bine
de un
secol,
cugetdtorii
Europei
(9i
acum
in urrni
9
Americei)
nu
fac
decit
sd
rdstoarne
gi
sd
primeneascd
in
toate chipu
termenii
problemei, se
trudesc
cum
se
pund
la contribulie
toate
cun
tintele
troi,
i.r
scopul
de
a
gdsi
un
sistern
care sb
fie
mai durabil
d
idealismul
transcendental
al
iui
Kant.
Numai
acei cari
pierd
cu
de
virEire
nddejdea
de a
gdsi
un.
rSspuns
mullumitor,
numa'r
aceia
s
ua"pui
filosofiei
pragmitiste
Ei
filosofiei
ralionaliste,
cari
in
fond
p,
ezi.nlit,
in
miscarea"filosoficd
de astdzi,
curentele
unei
.filosofii
de
nainte
de Kant.
Filosofia
viitorului
trebuie
cdutatd
printre
incercd
u""to"
filosofi
cari
{in
seame
de
intreaga
problemd
a
qtiinlei,
prin
mare
printre continuatorii
lui
Kant.
Dintre
aceste
incercdri
sunt
de o
deosebitd
importanld
urm6toar
6.
-
(a.l
Incercarea
de
a
gdsi
substratul
obiectiv
al
constiinlei
ind
duale in
substratul
biologic
aI creierului
sau
al
sistemului
ner
Subiectivitatea
conEtiintei
omenegti
este
schimbdtoare,
dar
static
446
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
15/70
:,namica
sistemului
nervos
sunt neschimbdtoare.
Apriorismul
lui
Kant
esie datorit
rnorfologiei
si
fiziologiei materiei nervoase.
Aceastd
modificare
in filosofia
kantiana
este
propusd
mai ales
de
:atre fiziologi
si
biologi.
Johannes
Miiller
(1826)
a fost
poate
cel
dintii
:are
a
b6nult-o.
Friecirich Aibert
Lange
(1866)
a
considerat-o
ca
o
bi-
r-rin{a
a
filosofiei liantiene
asupra
filosofiei materialiste,
gi,
in
conse-
--in d,
a
propagat-o
20.
DupA
acegti
doi,
numdrul adeplilor
ei
este
destul
:.e
mare
asiazi.
b)
O continuare
a
acestei
incercdri,
dar
mai
solid
fdcutd, poate
fi
considerata
filosofia
lui Richard
Avenarius.
Acesta inlocuieqte
unitatea
sinteticd
a
apercepliei
-
funcliune
care
conditioneaz'a
Ia
Kant
obiecti-
t'itatea
cunogtinlelor
-
cu
sistemul
nervos
central, pe
care
dinsul
il
numeqte
system:
c,
si
explicd apoi
diferitele
cunogtinle
gtiinlifice
prin
i-arialiunile
gi
constantele
care
se
produc
in
seriile
vitale
ale
acestui
system
c.
in filosofia
lui
Avenariris,
condilia
fundamentala
a cunoq-
tin{ei
obiective
sta nu
in
identitatea
formala.
a
eului
ginditor,
cum
am
r
azut
cd sta
la
-Kant,
ci
in conservarea
vitala
a
organismuiui
prin
mijiocirea
r.ui
sgstem
c.
Adevdrul
stiinlific
nu
are
o 6az6
apriorislicd,
ciar
nu
este nici
o
simpla
convenliu.e,
cum
cred
pragmatiEiii,
pentru
motivul
cd
gi
conservarea
vielii
nu
se
poate
dobindi
prin
o
simpld
con-
ven{iune.
Dezvoltarea
vietii
std
Ia
baza
dezvoltdrii
stiintei.
Obieciivitatea
uneia
atrage
dupa
sine
Ei
obiectivitatea
celei de
a
doua
rl.
in
clirecfia
lui
Avenarius
se
gdseEte
gi
Ernst
Mach.
Filosofia
aces-
tuia
este incd
gi
mai
raspinditd,
din
carzd
cd
ea este
scrisd
intr-un stil
clar
gi
este
bogatd
in
date gtiinlifice
22.
7
-
(c)
Pe
cind Alelayi-us
sj
Mach
se menlin
insd
in hotarele
biologiei
qtiinlifice,
_
ciliva
alli
filosofi
depdgesc
aceste
margini gi
incearcd
si
gdseascd
obiectivitatea
necesard
idevdrului
in
meta]fizica
vielii
sau
in
speculalii
care
depdsesc
hotarele
Etiintei
biologice.
lntre
acegti
fiiosofi,
ca
mai
insemnati
pot
fi considerati
:
filosoful
german
Friedrich
Nietzsche
si filosoful
francez
Henri
Bergson.
in
aceastidireclie
calea
le-a
fost lor
deschisd
insa
de Arthur
Schopenhauer.
Arthur
schopenhauer
a
fost
cel
dintii
care
a fdcut
sd
atirne
orga*
nizarea
cunostinlei
de
organizarea
vietii
;
cel
clintii
care
a
dat astfel
filosofiei
1ui
Kant
o
interpretare
iargd
biologicA.
Kant
se
oprise la
unitatea
sintetica
si
aprioricd
a
apercepliei,
din
care
decurgeau
apoi
toate
formele
si icteile
apriorice
ale
inteligenlei
omenegti,
fdrd
ca
"i
ua
r" intrebe
mai
depart"
i"
"u
suport
std
aceastd
aperceplie.
Schopenhauer,
profitind
insd
de
o
indicalie
oe
care
o
dd
insuqi I(ant,
si
anume,
de
indicalia
cd
intuilia
timpului
conditioneazd
toate
faptele
interne
sufletegti,
gdseqte
ca
dedesubtul
funcliunilor in-
telectuale
std ca
un suport
vital
funcliunea voinlei.
Voinla
n-are
nevoie
pentru
manifestarea
ei decit
de
intui{ia
timpului
;
prin
urmare,
ea este
:o
Fr.
A.
Lange,
Geschichte
in
tLer
GegenlDart,
Zweites Buch.
21
Richard Avenarius,
Kritik
22
Ernst
Mach,
Beitrcige
zur
niss
uncl
lrrthum
(7905).
des
Materialisntus
und
Kritik
seiner Bedeutung
[Vezi
qi
supra,
p.
33,
205,
436.]
der
reinen
Erfahrung,
Leipzig,
1888.
AnaIAse der
Empfindungen,
Jena,
1,886
;
Erkennt-
447
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
16/70
faptul
cel
mai
intim
al
sufletului
;
este
firul
din care
se
lese
contin
iut"u
"*tul.
odat6
ce
a
fost
gdsit
rolul
voinlei
in
complexul
suflete
.t"""i-ii
f"gdtura
dintre
funJliunile
psihologice
a1e
conqtiinlei
qi
fu
i""fi"
i
foEi"",
legdturd
pe
care
Kant
niciodatd
n-a
putut-o explica
"iJri"a
u".rni
a"
artrrur
sthopenhauer
intr-un
chip
rnulldrnitor.
La
b
congtiinlei
std,
ca
o
putere organizatoare,
voinla'
Nu-
mai
este
nev
"i:i"a
voinla,'nici
de funcliunia
aprehensiunii,
nici
de
aceea
a
im
ru1i"i
;
voinla
dd
conEtiinlei
prirna
ei
-unitate'
pe
care
se
va
altoi
i"iin
iogi"a,
atit
de
necesard
gtiinlei'
Prin
urmare,
o
primd ccmple
aclusa
filosofiei
1ui
Kant
este
aceea
a
lui
schopenhauer.
Dar
voinfa
irrag,
ce este
?
O simpld
funcliune
a
sufletului
individual
?
Nu,
schopenhauer.
Ea
este
viala
insdgi.
Aceea
ce
miqc6
natura,
fdcind-
se
desparti
in
naturd
moartd
si
naturd
vie,
este
impulsul
spre
v
*rt"
"ii"1".
Vointa
este
forla
iduntric6
care
creeazd
forma
si
dinar
vieluitoarelor
;
ea esie
instinctul,
care
domind
si
dirijeaza
conqti
Aceastaesteadouacompletareadus6fiiosofieiluiKant.
Cu aceastA
completare,
metafizica
apriorismului..kantian
trec
sfera
metafizicei
frofigl""
.i ,"
up"opie
mult
de
metafizica
uitulisrnu
Aceasta
din
urmi
metafizicd
a
fost,
in
r-rltirnul
timp,
totdea
destul
de
bine
reprezintatd
printre
cugetdtorii
europeni.
Ea
avea
si
r
"ini
p"otunde
in
traaiga
giiittl"i'
lendinla
ei
Jundamental6
a
fost
deaunadeaopunemecanismuluinaturiioforiSvitald'ofor 6c
nuseexplicddinsimplaimpreunareaelementelormateriale;afo
tendinlaA""opt"t"materieiviala'schopenhauerimprumutiaces
metafizici
mult,
d;Ei
i;
.ilnsul
terenul
disculiei
rdmine
tot
filos
kantiand.
Marere
lui
merit
a
fost,
in
special,
de
,a
inlocui
forla
vi
din
vitalism,
".,
.roirr,,u,';;;"
"rt"'o
funcliune
mai
apropiatd
de
an
metodelor
Etiinlifice'
d,)FriedrichNietzschedSocaracterizareEimaiconcretdvoin
Iui'schopenhauer'PentruNietzschesuportulcunogtinleistdlnvoin
;;;"
;;[;;',
,,wmi
)ir
Macht,.
Aceast-6
voin 6
spre
putere
se
dife
tiazddupa"u,",uqu"at"bazadezvoltSriistiinieistdbiologiarasel
o
ras6
nobila
qi
ua"aio"rt
aa
rtiitl"i
o
direclie
deosebita
de
cum
p
sd
o
dea
o
rasd
inierioari
qi
degenerat5.
Obiectivitatea
gtiinlei
st6,
dar,
in
calitatea
ffi"i"i.
'prog:resu1
stiinlei-
moderne
contrazic
multe privinle,
a"pa*itiui'sche,
"avintui
voiniei
spre
putere
dlif11
"i
.ri"1ii,
si
cu'acesta
ultimul
scop
aI oriEicirei
culturi
este crearea
tip
omener"
,lrputio"
tipului
exi'te"l,
'e't"
crearea
Supraomulu
e)
Henri
Bergson
revine
din
nou
la
Kant'
pentru
a-l
comple
acesta
cu o
altd
i"i""p""t""e
biologicd.
Ultimul
sr,rport
al
cunoq
,-rr,
,ia,
dupi
el,
"i"i
iii
vointa
uniiersald
a
lui
Schopenhauer'
ni
voinla
spre
putere sau
in
bioiogia
raselor
a
lui
Nietzsche,
ci
in
e
uitat.
$i
in
ce
conslit
etanul
uitotZ
lntr-o
continud
evolulie
creat
intr-o
continui
exigenld
de
a crea
ceva
nou...
,,Via a
intreagi,
ati
animald
cit
Ei
cea
"vegetaiS,
in
aceea
ce
are
ea
in
ea
mai
esenlia
;fi;
ca o
sior1a""
dJ
a
acumula
energie
pentru
a
libera
aceasti
23
Fr.
W.
Nietzsche's
werke
(in
mai
multe
e'di iuni),
Naumann
v
Leipzig.
448
8/9/2019 Radulescu, Motru - Personalismul Energetic Si Alte Scrieri_Part9
17/70
gie
apoi
in
canale
flexibile
Ei
schimbdtoare,
la extremitatea
carora
ea
Elra.ritEuEte
lucruri
infinit
de
variate'"
24
---
Congtiinla
noastrd,
zice
apoi
Bergson,
nu
se
restringe
in fondul
ei
imediat,
care'nu
este
aitul
decit
continua
desfagurare
de
st6ri
subiective'
"T
""
"rg.ruzeazd
Ei
unificd
aceste
stdri
dupi
interesele
sale
praciice :
-l't"|""i"-
sau
spirit,
realitatea,
in
sfir;it,
este ca
o
curgere
perpetud'
bu ."
t".u
qi
s
aestace,
dar
nu
este
niciodatd
un
lucru fdcut.
{9a
ne
ii
t;";
h
intuilie
spiritul
nostru,.
eind
izbutim
a
depdrta
valul
care
se
interpune
intre
conEtiinla
si noi.
Aga
ar
fi
vdzuta.gi
materia,
dacd
prin
simluri
gi prin inieligenli
am_putea
sa
oblinem
de
1a
ea o repre-
i"rri"r"
imediati
;i
dezinteresatd.
Dar,
preocupate
inainte
de toai;e
de
""""iita;if"
activitalii
practice, inteligenia
pregyT
.gi
simlurile
