UNIVERSITATEA DE ŞTIINTE AGRICOLE ŞI MEDICIN Ă VETERINAR Ă
CLUJ-NAPOCA
ŞCOALA DOCTORAL Ă
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII
Ing. Cristina Manuela MIHAI
EVALUAREA CALIT ĂŢII
PROPOLISULUI DIN TRANSILVANIA ÎN
VEDEREA STANDARDIZ ĂRII (REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)
CONDUCĂTOR ŞTIIN ŢIFIC
Prof. Univ. Dr. Ing. Liviu Alexandru M ĂRGHITA Ş
CLUJ-NAPOCA
2011
REZUMAT
2
CUPRINS Pag.
teză Pag.
rezumat Introducere 11 5 Obiective 13 6
PARTEA ÎNTÂI: STUDIU DE LITERATUR Ă 14 7 CAPITOLUL I. PROPOLISUL – GENERALIT ĂŢI 15 7
1.1. Importanţa propolisului 15 7 1.2. Compoziţia chimică 17 1.3. Aspecte privind standardizarea 19
CAPITOLUL II. COMPU ŞI BIOLOGIC ACTIVI DIN PROPOLIS: POLIFENOLII 24
2.1. Acizii fenolici 27 2.2. Flavonoidele 27 2.3. Metode de determinare ale compuşilor polifenolici 29
2.3.1. Metode spectrofotometrice 30 2.3.2. Metode cromatografice 32
CAPITOLUL III. EFECTELE TERAPEUTICE ALE PROPOLISULUI 34 7
3.1. Capacitatea antioxidantă 35 3.2. Capacitatea antimicrobiană 39 3.3. Alte efecte 40
CAPITOLUL IV. METODE DE DETERMINARE ALE CAPACIT ĂŢILOR ANTIOXIDANTE ŞI ANTIMICROBIENE ALE PROPOLISULUI 42
4.1. Metode de determinare a capacităţii antioxidante 42 4.1.1. Metode de captare a radicalilor liberi 43 4.1.2. Metoda potenţialului antioxidant total (FRAP) 44
4.2. Metode de determinare a capacităţii antimicrobiene 44 4.2.1. Metoda difuzimetrică 45 4.2.2. Metoda diluţiilor succesive 46
PARTEA A DOUA: CERCET ĂRI PROPRII 48 CAPITOLUL V. MATERIAL ŞI METOD Ă 49 8
5.1. Materialul biologic 49 8 5.2. Metode experimentale aplicate 52 9
5.2.1. Prepararea extractelor alcoolice din propolis 52 5.2.2. Analize fizico – chimice 54
5.2.2.1. Determinarea umidităţii 54 5.2.2.2. Determinarea conţinutului de ceară – metoda Soxhlet 55
REZUMAT
3
5.2.2.3. Determinarea reziduului sec 56 5.2.5. Analize spectrofotometrice UV-Vis 57
5.2.5.1. Determinarea conţinutului de polifenoli totali 57 5.2.5.2. Determinarea conţinutului de flavonoide totale 58 5.2.5.3. Determinarea capacităţii antioxidante prin metoda DPPH 62 5.2.5.4. Determinarea potenţialului antioxidant total prin metoda FRAP 64
5.2.6. Analize de cromatografie lichidă de înaltă performanţă (HPLC – PDA) 65
5.2.6.1. Prepararea extractelor pentru analiza HPLC – PDA 65 5.2.6.2. Analiza cromatografică HPLC – PDA 66
5.2.7. Analize microbiologice 72 5.2.7.1. Determinarea activităţii antimicrobiene 72 5.2.7.2. Determinarea concentraţiei minime inhibitorii (MIC) 73
5.3. Analiza statistică 74 CAPITOLUL VI. REZULTATE PRIVIND PARAMETRII FIZICO – CHIMICI AI PROPOLISULUI 76 9
6.1. Rezultate privind conţinutul de apă (umiditatea) al probelor de propolis 76 6.2. Rezultate privind conţinutul de ceară al probelor de propolis 78 6.3. Rezultate privind reziduul sec al extractelor alcoolice de propolis 80 6.4. Discuţii 81 6.5. Concluzii preliminare 93
CAPITOLUL VII. REZULTATE PRIVIND CON ŢINUTUL DE POLIFENOLI, FLAVONOIDE ŞI CAPACITATEA ANTIOXIDANT Ă DOZATE SPECTROFOTOMETRIC 95 11
7.1. Rezultate privind conţinutul de polifenoli totali din propolis 95 7.2. Rezultate privind conţinutul de flavonoide totale din propolis 97 7.3. Rezultate privind capacitatea antioxidantă a propolisului determinată prin metoda DPPH 102 7.4. Rezultate privind potenţialul antioxidant total al propolisului determinat prin metoda FRAP 104 7.5.Discuţii 106 7.6.Corelaţii dintre analizele fizico-chimice şi spectrofotometrice 136 7.7.Concluzii preliminare 142
CAPITOLUL VIII. REZULTATE PRIVIND COMPU ŞII FENOLICI AI PROPOLISULUI 144 16 8.1. Rezultate privind analiza HPLC – PDA a compuşilor de referinţă 144 8.2. Rezultate privind analiza HPLC – PDA a probelor de propolis 147
REZUMAT
4
8.3. Discuţii 162 8.4. Concluzii preliminare 170 CAPITOLUL IX. REZULTATE PRIVIND CAPACITATEA ANTIMICROBIAN Ă A PROPOLISULUI 172 17 9.1. Rezultate privind activitatea antimicrobiană 172 9.2. Rezultate privind concentraţia minimă inhibitorie (MIC) 180 9.3. Discuţii 181 9.4. Corelaţii dintre analizele microbiologice şi analizele fizico-chimice şi spectrofotometrice 9.5. Concluzii preliminare 196 CAPITOLUL X. CONCLUZII GENERALE 199 20 ELEMENTE DE ORIGINALITATE 201 22 RECOMANDĂRI ŞI PERSPECTIVE 201 22 LISTA LUCR ĂRILOR PUBLICATE 202 REFERINŢE BIBLIOGRAFICE 204 23 ANEXE 221 Anexa 1 – Lista abrevierilor 221 Anexa 2 – Curbele de calibrare şi spectrele UV-Vis ale compuşilor de referinţă privind analiza HPLC – PDA 222 Anexa 3 – Cromatogramele HPLC – PDA a probelor de propolis 226 Anexa 4 – Activitatea antimicrobiană – fotografii originale 251 Rezumat română 257 Rezumat engleză 24
REZUMAT
5
INTRODUCERE
În ultima perioadă interesul în ceea ce priveşte alternativa naturală în schimbul a
tot ceea ce este obţinut prin sinteză chimică este tot mai mare. Numeroase studii efectuate
pe propolis arată că acest produs natural obţinut exclusiv de către albine şi recoltat de
către om din stup prezintă numeroase efecte terapeutice dovedite prin studii de cercetare
actuale. Printre aceste efecte se numără: capacitatea antioxidantă, capacitatea
antimicrobiană, efectul hepatoprotector, activitatea antifungică, efectul de anestezic local,
efectul antiinflamator, dar şi altele.
Propolisul este probabil cel mai complex produs al stupului, având popularitate
încă din cele mai vechi timpuri. Fără a avea o bază ştiinţifică, strămoşii noştri l-au utilizat
ca şi remediu pentru tratarea diferitelor afecţiuni. Însăşi albinele utilizează propolisul ca
şi produs antimicrobian. Cu atât mai mult în zilele noastre, când se cunoaşte compoziţia
chimică a acestuia şi efectele sale terapeutice, putem apela cu încredere la acest produs
minunat.
Se face adesea referire la antioxidanţi naturali. Propolisul este unul din cele mai
bogate produse naturale cu conţinut ridicat de antioxidanţi (flavonoide, acizi fenolici şi
esteri ai acestora). Pe lângă aceasta capacitate antioxidantă, acelaşi produs, propolisul,
prezintă şi o deosebită capacitate antimicrobiană, susţinută ştiinţific de studii de cercetare
de actualitate. Datorită acestor proprietăţi, nu peste mult timp propolisul va ajunge un
înlocuitor al antibioticelor, care în zilele noastre par a avea tot mai multe efecte secundare
care trebuie evitate.
În prezenta teză de doctorat se doreşte să se aducă o contibuţie importantă în ceea
ce priveşte studiul propolisului prin analize chimice de actualitate, cu scopul de a se
investiga calitatea propolisului din Transilvania. De asemenea se doreşte propunerea
parametrilor de calitate ai propolisului care trebuie verificaţi în cazul când acesta este
utilizat în scop terapeutic. Calitatea propolisului este determinată de conţinutul în
compuşi biologic activi (acizi fenolici şi flavonoide), capacitatea antioxidantă şi
capacitatea antimicrobiană, precum şi profilul polifenolic al probelor studiate. Toate
analizele prezentate au fost realizate in vitro în condiţii de laborator controlate. Partea
experimentală s-a desfăşurat în cadrul Laboratorului de Controlul Calităţii Produselor
REZUMAT
6
Apicole (APHIS) al Disciplinei de Apicultură şi Sericicultură, exceptând analizele
microbiologice care au fost efectuate în cadrul Laboratorului de Microbiologie
(Facultatea de Medicină Veterinară) ambele aparţinând Universităţii de Ştiinţe Agricole
şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, în perioada octombrie 2008 – septembrie 2011.
Lucrarea de faţă „Evaluarea calităţii propolisului din Transilvania în vederea
standardizării ” este structurată în două părţi majore. În prima parte, intitulată „Studiu de
literatură” (Capitolele I – IV) este prezentat stadiul actual al cunoaşterii privind
obiectivele propuse, şi anume aspecte legate de compoziţia chimică a propolisului,
capacităţile antioxidantă şi antimicrobiană, metode de analiză, precum şi aspecte legate
de problema standardizării.
În cea de a doua parte „Cercetări proprii” (Capitolele V – X) sunt prezentate
materialul biologic utilizat (53 probe de propolis provenind din Transilvania), metodele
experimentale aplicate (fizico-chimice, spectrofotometrice, cromatografice şi
microbiologice), rezultatele obţinute, precum şi concluziile studiului efectuat.
OBIECTIVE
Obiectivele urmărite în teza de doctorat sunt următoarele:
� Cercetări privind compoziţia propolisului din Transilvania, prin determinarea
conţinutului total de compuşi biologic activi (acizi fenolici şi flavonoide) prin
metode spectofotometrice clasice, dar şi a conţinutului de ceară prin metoda
Soxhlet automată;
� Cercetări privind capacitatea antioxidantă a propolisului din Transilvania (metoda
DPPH şi metoda FRAP) evaluată in vitro prin metode spectrofotometrice clasice;
� Cercetări privind capacitatea antimicrobiană a propolisului din Transilvania prin
testarea acestuia pe tulpini bacteriene de referinţă internaţională: Staphylococcus
aureus ATCC 6538P, Bacillus cereus ATCC 14579, Listeria monocitogenes
ATCC 7644, Escherichia coli ATCC 10536, Pseudomonas aeruginosa ATCC
27853, Candida albicans ATCC 90028;
REZUMAT
7
� Cercetări privind profilul polifenolic al propolisului din Transilvania prin tehnica
de cromatografie lichidă de înaltă performanţă (HPLC – PDA) în vederea
identificării şi cuantificării compuşilor polifenolici specifici;
� Cercetări privind corelaţiile dintre compoziţia chimică şi efectele terapeutice
reprezentate de capacităţile antioxidantă şi antimicrobiană a probelor de propolis
luate în studiu.
� Indicarea parametrilor de calitate ai propolisului care trebuie incluşi la propunerea
unui standard.
CAPITOLUL I. PROPOLISUL – GENERALIT ĂŢI
1.1. IMPORTANŢA PROPOLISULUI
Întreaga gamă a produselor apicole (mierea de albine, propolisul, polenul şi
lăptişorul de matcă) prezintă interes în cadrul echipelor de cercetare, fiind produse în
compoziţia cărora omul nu îşi poate aduce aportul şi prezentând efecte terapeutice
recunoscute la nivel mondial.
1.2. COMPOZIŢIA CHIMICĂ
Compoziţia chimică a propolisului este foarte variată şi depinde în mare măsură de
sursa vegetală disponibilă albinelor în momentul colectării (Marcucci, 1995; Bankova şi
colab., 2000; Ahn şi colab., 2007). Interesul multor echipe de cercetare a fost şi este de
a elucida pe deplin compoziţia chimică a propolisului. Până în prezent se cunosc peste
300 de compuşi chimici prezenţi în compoziţia propolisului, făcând parte din categoriile:
răşini, ceruri, uleiuri esenţiale, minerale şi alte substanţe (Burdock, 1998; Kosalec şi
colab., 2003; Cunha şi colab., 2004; Mărghitaş, 2005).
CAPITOLUL II. COMPU ŞI BIOLOGIC ACTIVI DIN PROPOLIS:
POLIFENOLII
Polifenolii sunt antioxidanţi importanţi datorită potenţialului redox pronunţat.
Activitatea lor antioxidantă este considerată a fi mult mai mare decât a vitaminelor
REZUMAT
8
esenţiale, contribuind astfel semnificativ la efectele manifestate de produsele naturale
care îi conţin (Tsao şi Deng, 2004). Pe lângă rolul de antioxidanţi, polifenolii (cu
precădere flavonoidele) prezintă şi capacitate antimicrobiană (Boyanova şi colab., 2006).
Datorită efectelor terapeutice ale polifenolilor, deja demonstrate de studii de specialitate,
interesul pentru disponibilitatea acestora este tot mai crescut; sursele naturale fiind cele
preferate.
CAPITOLUL V. MATERIAL ŞI METOD Ă
5.1. MATERIALUL BIOLOGIC
Materialul biologic supus studiului de faţă a fost constituit din 53 de probe de
propolis provenind din Transilvania (figura 1). Aceste probe au fost obţinute direct de la
apicultori în perioada martie 2009 – martie 2010. Probele astfel prelevate au fost
depozitate în congelator la temperatura de -20˚C până în momentul începerii analizelor.
Toate probele au fost prelevate prin răzuire cu dalta apicolă conform celor menţionate de
către apicultori.
Figura 1. Probele de propolis PS1-PS53 (fotografie originală)
REZUMAT
9
5.2. METODE EXPERIMENTALE APLICATE
Partea experimentală a constat în efectuarea a patru tipuri de analize: analize
fizico-chimice, analize spectrofotometrice, analize cromatografice şi analize
microbiologice.
CAPITOLUL VI. REZULTATE PRIVIND PARAMETRII FIZICO – CHIMICI AI
PROPOLISULUI
Cu ajutorul analizelor fizico-chimice efectuate pe probele de propolis s-a realizat
caracterizarea primară a acestora din punct de vedere al umidităţii, conţinutului de ceară,
precum şi a reziduului sec.
În ceea ce priveşte conţinutul de apă al probelor de propolis (umiditatea) sau
pierderea prin încălzire, nivelul acestui parametru a fost înregistrat aproximativ în jurul
aceleaşi valori de 2.39±0.44%. Cea mai mică valoare a conţinutului de apă a fost
determinată pentru proba PS 45 de 1.46±0.09%, în timp ce pentru proba PS 2 s-a
înregistrat cea mai mare valoare de 3.39±0.11%.
Distribuţia probelor de propolis conform conţinutului de apă al acestora este
prezentată în histograma din figura 2. Din punct de vedere al acestui parametru, probele
urmează o distribuţie normală.
Figura 2. Histograma distribuţiei probelor de propolis conform conţinutului de apă
REZUMAT
10
Conţinutul de ceară al probelor de propolis studiate a variat între limite foarte largi
13.49±0.50% (PS 46) şi 70.89±1.08% (PS 39), media fiind de 34.20%. În ceea ce
priveşte distribuţia probelor de propolis conform conţinutului de ceară aceasta este una
normală, dacă se face excepţie de cele trei probe pentru care s-a înregistrat cel mai mare
conţinut de ceară (PS 9, PS 30 şi PS 39) (figura 3).
Figura 3. Histograma distribuţiei probelor de propolis conform conţinutului de
ceară
Conţinutul în reziduu sec al propolisului studiat a prezentat valori cuprinse între
37.11±0.35% (PS 30) şi 98.06±0.35% (PS 19), media fiind de 69.50%. din punct de
vedere al acestui parametru fizico-chimice două probe se remarcă cu valori neaşteptat de
mari: PS 19 (98.06±0.35%) şi PS 13 (97.82±1.41).
Reziduul sec este un parametru fizico-chimic care prezintă interes datorită faptului
că acesta conţine principiile active extrase din propolis cu ajutorul solventului de
extracţie utilizat. Distribuţia probelor de propolis din punct de vedere al acestui
parametru este una normală şi este prezentată în histograma din figura 4.
REZUMAT
11
Figura 4. Histograma distribuţiei probelor de propolis conform conţinutului de
reziduu sec
CAPITOLUL VII. REZULTATE PRIVIND CON ŢINUTUL DE POLIFENOLI,
FLAVONOIDE ŞI CAPACITATEA ANTIOXIDANT Ă DOZATE
SPECTROFOTOMETRIC
Conţinutul de polifenoli totali al celor 53 de probe de propolis studiate urmează o
distribuţie normală prezentată în histograma din figura 5.
Figura 5. Histograma distribuţiei probelor de propolis conform conţinutului de
polifenoli totali
REZUMAT
12
Domeniul valorilor obţinute pentru conţinutul de polifenoli totali din cele 53 de
probe de propolis studiate a variat în limite foarte largi 23.25±3.20% (PS 12) şi
63.23±2.44% (PS 41), media lor aflându-se la valoarea 43.01%.
Compararea rezultatelor obţinute prin cele două metode de determinare a
conţinutului de flavonoide totale din probele de propolis studiate este prezentată în
figurile 6 şi 7.
Figura 6. Conţinutul de flavonoide totale obţinut prin cele două metode aplicate
(probele PS 1 – PS 25)
REZUMAT
13
Figura 7. Conţinutul de flavonoide totale obţinut prin cele două metode aplicate
(probele PS 26 – PS 53)
Capacitatea antioxidantă evaluată prin intermediul metodei de captare a radicalilor
liberi din soluţie (DPPH) s-a încadrat între limitele 0.29±0.10 mmoli Trolox / g propolis
REZUMAT
14
(PS 30) şi 1.40±0.10 mmoli Trolox / g propolis (PS 19). „Valorile FRAP” obţinute pentru
potenţialul antioxidant total au fost între 0.57±0.04 mmoli FeSO4 / g propolis (PS 17) şi
2.55±0.10 mmoli FeSO4 / g propolis (PS 29) (figurile 8 şi 9).
Figura 8. Studiu comparativ dintre cele două metode aplicate privind activitatea
antioxidantă (probele PS 1 – PS 25)
REZUMAT
15
Figura 9. Studiu comparativ dintre cele două metode aplicate privind activitatea
antioxidantă (probele PS 26 – PS 53)
REZUMAT
16
CAPITOLUL VIII. REZULTATE PRIVIND COMPU ŞII FENOLICI AI
PROPOLISULUI
Fiecare probă de proplis a fost supusă analizei HPLC – PDA, cromatogramele
fiind înregistrate la 280 nm şi 340 nm, lungimi de undă specifice acizilor fenolici şi
flavonoidelor. Spectrele UV-Vis corespunzătoare fiecărui semnal au fost înregistrate în
domeniul 190-650 nm. Două probe de propolis s-au remarcat datorită identificării a 10
compuşi de referinţă din compoziţia acestora (figurile 10 şi 11).
10 20 30 40 50
0
400000
800000
1200000
Abs
orba
nta
[mA
U]
Abso
rbance
[m
AU
]
PS 22
Timp de retentie [min]Retention time [min]
Acid si
ringic
/13,
613
Acid ca
feic/1
4,963
Vanili
na/16
,585
Acid p-
cum
aric/2
0,214
Acid fe
rulic
/22,01
9
Acid t
-cina
mic/
32,9
60
Pino
cem
brina
/42,
176
Crisina
/43,9
07
Galang
ina/4
4,93
0
Pino
strob
ina/47
,980
Figura 10. Cromatograma HPLC – PDA a probei de propolis PS 22
Cele două probe de propolis, ambele provenind din judeţul Mureş (PS 22 şi PS
24), sunt singurele în care s-a identificat prezenţa acidului t-cinamic, acesta fiind
cuantificat în concentraţii relativ apropiate de 0.64 şi respectiv 0.71 mg acid t-cinamic / g
propolis. Dintre compuşii de referinţă identificaţi în propolis, trei (acidul cafeic, acidul p-
cumaric şi acidul ferulic) au fost prezenţi în toate probele studiate.
REZUMAT
17
10 20 30 40 50
0
400000
800000
1200000
PS 24
Ab
sorb
anta
[m
AU
]A
bso
rbance
[m
AU
]
Timp de retentie [min]Retention time [min]
Acid si
ringic
/13,6
56
Acid ca
feic/1
5,023
Vanilin
a/16
,448
Acid p
-cum
aric/
20,2
86
Acid fe
rulic
/22,
076
Acid t-
cinam
ic/33
,008
Pino
cembr
ina/4
1,945
Crisina
/43,9
49
Galang
ina/4
4,987
Pinostr
obina
/48,
002
Figura 11. Cromatograma HPLC – PDA a probei de propolis PS 24
Flavonoidele utilizate la cuantificarea cantităţile totale ale principiilor active din
propolis au rezultat a fi adecvat selectate conform analizei HPLC – PDA. Pinocembrina,
flavanona cu ajutorul căreia s-a cuantificat conţinutul de flavanone/ dihidroflavoli din
propolis a fost identificată şi cuantificată în 39 dintre probele studiate, în concentraţie de
0.03 ÷ 2.85 mg / g propolis, cu o medie de 1.05 mg / g propolis. Dintre flavonoidele
identificate în propolis, crisina este flavona cel mai des întâlnită. Domeniul de
concentraţie în care aceasta a fost identificată în propolis este 0.07 ÷ 3.91 mg crisină / g
propolis, cu o medie de 1.59 mg / g propolis.În ceea ce priveşte flavonolul galangină,
acesta a fost cuantificat în 34 probe propolis în concentraţie de 0.31 ÷ 3.20 mg / g
propolis, cu o medie de 1.39 mg / g propolis.
CAPITOLUL IX. REZULTATE PRIVIND CAPACITATEA ANTIMIC ROBIANĂ
A PROPOLISULUI
Distribuţia probelor de propolis conform rezultatelor obţinute privind activitatea
antimicrobiană asupra celor 5 tipuri de bacterii (Staphylococcus aureus, Bacillus cereus,
REZUMAT
18
Listeria monocitogenes, Escherichia coli şi Candida albicans) este prezentată în
histogramele din figurile 12 – 16. În ceea ce priveşte bacteria Gram-negativă
Pseudomonas aeruginosa, prezentarea distribuţiei probelor lipseşte datorită rezistenţei pe
care aceasta a manifestat-o faţă de extractele de propolis.
Figura 12. Histograma distribuţiei probelor de propolis conform activităţii
antimicrobiene asupra bacteriei Staphylococcus aureus
Figura 13. Histograma distribuţiei probelor de propolis conform activităţii
antimicrobiene asupra bacteriei Bacillus cereus
REZUMAT
19
Figura 14. Histograma distribuţiei probelor de propolis conform activităţii
antimicrobiene asupra bacteriei Listeria monocitogenes
Figura 15. Histograma distribuţiei probelor de propolis conform activităţii
antimicrobiene asupra bacteriei Escherichia coli
REZUMAT
20
Figura 16. Histograma distribuţiei probelor de propolis conform activităţii
antimicrobiene asupra levurii Candida albicans
CAPITOLUL X. CONCLUZII GENERALE
În raport cu obiectivele generale ale tezei privind evaluarea calităţii propolisului
din Transilvania în vederea standardizării se desprind următoarele concluzii:
1. S-a determinat compoziţia chimică a propolisului din Transilvania, prin evaluarea
conţinutului total de compuşi biologic activi (polifenoli şi flavonoide), al
conţinutului de ceară, al conţinutului de apă şi al conţinutului de reziduu sec.
2. S-a determinat capacitatea antioxidantă a propolisului prin utilizarea a două
metode spectrofotometrice: metoda captării radicalilor liberi din soluţie (DPPH) şi
metoda potenţialului antioxidant total (FRAP). Metodele utilizate confirmă
capacitatea antioxidantă a propolisului.
3. S-a determinat capacitatea antimicrobiană a propolisului asupra a şase tulpini de
referinţă internaţională: Staphylococcus aureus ATCC 6538P, Bacillus cereus
ATCC 14579, Listeria monocitogenes ATCC 7644, Escherichia coli ATCC
REZUMAT
21
10536, Pseudomonas aeruginosa ATCC 27853, Candida albicans ATCC 90028.
Toate probele de propolis studiate au prezentat activitate antimicrobiană in vitro
asupra bacteriilor Gram-pozitive selectate şi activitate antimicrobiană selectivă
asupra tulpinilor Gram-negative.
4. S-a determinat profilul polifenolic al propolisului prin tehnica cromatografică
HPLC – PDA, acesta fiind reprezentat de următorii compuşi fenolici: acidul
siringic, acidul cafeic, vanilina, acidul p-cumaric, acidul ferulic, acidul t-cinamic,
pinocembrina, crisina, galangina şi pinostrobina. Prezenţa pinocembrinei, crisinei,
galanginei şi a acidului cafeic în profilul polifenolic al propolisului din
Transilvania studiat a permis clasificarea acestuia în categoria propolisului de
plop.
5. S-au determinat corelaţiile dintre compoziţia chimică a propolisului şi efectele
terapeutice studiate ale acestuia. Componenta flavonoidică a propolisului s-a
corelat în cea mai mare măsură cu activitatea antioxidantă. Categoria
flavonoidelor de tipul flavone/ flavonoli şi flavanone/ dihidroflavonoli sunt
responsabile în cea mai mare măsură de capacitatea antimicrobiană evaluată in
vitro. Aportul acestor flavonoide la capacitatea antimicrobiană a propolisului s-a
stabilit prin coeficienţi de corelaţie de regresie liniară şi coeficienţi de corelaţie
Pearson. Conţinutul de polifenoli totali nu poate fi considerat un criteriu major
pentru estimarea capacităţilor antioxidante şi antimicrobiene a propolisului
datorită corelaţiilor slabe între aceşti parametri. Un conţinut mare de ceară se
corelează cu un conţinut scăzut al principiilor active cu rol terapeutic (flavonoide
şi acizi fenolici).
6. Parametrii propuşi a fi consideraţi în standardul de calitate al propolisului sunt:
a. Conţinutul de apă – maxim 10%;
b. Conţinutul de reziduu uscat – minim 35%;
c. Conţinutul de ceară – maxim 35%;
d. Conţinutul de flavonoide totale – minim 10%;
e. Conţinutul de polifenoli totali – minim 20%;
f. Capacitate antioxidantă
g. Capacitate antimicrobiană
REZUMAT
22
ELEMENTE DE ORIGINALITATE
1. Caracterizarea profilului polifenolic al propolisului din Transilvania prin utilizarea
tehnicii cromatografice de analiză (HPLC – PDA) şi încadrarea acestuia în tipul
propolisului de plop.
2. Evaluarea capacităţii antimicrobiene a propolisului din Transilvania utilizând 6
tulpini de referinţă internaţională.
3. Indicarea parametrilor de calitate ai propolisului (conţinut de apă, conţinut de
ceară, conţinut de reziduu sec, flavonoide totale, polifenoli totali, activitate
antimicrobiană şi antioxidantă) necesari a fi verificaţi înaintea utilizării acestuia în
scopuri terapeutice.
RECOMANDĂRI ŞI PERSPECTIVE
1. Extinderea studiului la nivelul întregii ţări şi propunerea unui standard care să
solicite parametrii de calitate ai propolisului înaintea utilizării acestuia în industria
farmaceutică şi cosmetică.
2. Conţinutul de ceară şi al componenta flavonoidică a propolisului sunt parametrii
primari care trebuie verificaţi din punc de vedere cantitativ, fiind direct sau
indirect responsabili de efectele manifestate de propolis.
3. Utilizarea propolisului în scop terapeutic doar după verificarea calităţii acestuia.
REZUMAT
23
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
1. Ahn, M. R., S. Kumazawa, Y. Usui, J. Nakamura, M. Matsuka, F. Zhu, T. Nakayama, 2007, Antioxidant activity and constituents of propolis collected in various areas of China, Food Chemistry, 101, 1383-1392.
2. Bankova Vassya, S. L. De Castro, M. C. Marcucci, 2000, Propolis: recent advances in chemistry and plant origin, Apidologie, 31, 3-15.
3. Boyanova Lyudmila, R. Kolarov, Galina Gergova, I. Mitov, 2006, In vitro activity of Bulgarian propolis against 94 clinical isolates of anaerobic bacteria, Anaerobe, 12, 173-177.
4. Burdock, G. A., 1998, Review of the biological properties and toxicity of bee propolis (propolis), Food and Chemical Toxicology 36, 347-363.
5. Cunha, I. B. S., A. C. H. F. Sawaya, F. M. Caetano, M. T. Shimiziu, M. C. Marcucci, F. T. Drezza, G. S. Povia, P. O. Carvalho, 2004, Factors that Influence the Yield and Composition of Brazilian Propolis Extracts, Journal of Brazilian Chemical Society, 15:6, 1-xxx.
6. Kosalec, I., Marina Bakmaz, S. Pepeljnjak, 2003, Analysis of propolis from the continental and Adriatic regions of Croatia, Acta Pharmaceutica, 53, 275-285.
7. Marcucci, M., 1995, Propolis, chemical composition, biological properties and therapeutic activity, Apidologie 26, 83-99.
8. Mărghitaş, L. Al. , 2005, Albinele şi produsele lor, ediţia 2, Ed. Ceres, Bucureşti. 9. Tsao, R., Z. Deng, 2004, Separation procedures for naturally occurring antioxidant
phytochemicals. Journal of Chromatography B, 812, 85-99.
