ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Catedra „Contabilitate ”

Raport privind stagiul practicii de producţie

Primăria s. Baraboi

Efectuat de:

Studenta anului III ,

specialitatea „Cotabilitate”

grupa CON 113

Caţăr Irina

Conducătorul :

Lector superior

Mihail Nani

Chișinău-2014

Cuprins

INTRODUCERE.................................................................................... 5

Tema 1. ORGANIZAREA EVIDENŢEI CONTABILE

ÎN INSTITUŢIILE PUBLICE............................................ 7

Tema 2. BILANŢUL CONTABIL ŞI PLANUL DE CONTURI.... 17

Tema 3. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR............................ 23

Tema 4. CONTABILITATEA DATORIILOR................................ 30

Tema 5. CONTABILITATEA FINANŢĂRII ŞI A

MIJLOACELOR BĂNEŞTI............................................... 66

Tema 6. COTABILITATEA DECONTĂRILOR………………… 81

Tema 7. CONTABILITATEA MIJLOACELOR FIXE.................. 95

Tema 8. CONTABILITATEA MATERIALELOR......................... 110

Tema 9. CONTABILITATEA OBIECTELOR DE MICĂ

VALOARE ŞI SCURTĂ DURATĂ.................................... 117

Tema 10 . CONTABILITATEA MIJLOACELOR SPECIALE....... 123

Tema 11. CONTABILITATEA EXECUTĂRII BUGETELOR

SĂTEŞTI............................................................................... 136

Tema 12. RAPOARTELE FINANCIARE ALE INSTITUŢIILOR

PUBLICE.............................................................................. 148

Concluzie ................................................................................................

Anexe....................................................................................................... 158

Întroducere

Raportul dat are ca scop reflectarea cunoştinţelor practice acumulate în urma efectuării

practicii de licenţă şi anume deprinderile în practică privind organizarea evidenţei contabile în

toate sectoarele ei. El conține douăsprezece teme, în care se va relata informaţia privind evidența

contabilă la ,,Primăria s. Baraboi”. Pentru un studiu mai profund vom utiliza ca bază informativă

documentele primare şi centralizatoare din anul 2013.

Primaria Satului Baraboi a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat la data de 3

august 2007,cu numarul de înregistrare MD-5112 ( Anexa 1,2) .

Contabilitatea se ţine atît prin utilizrea tehnicii computerizate , cit şi pe suport de

hîrtie. Documentele primare şi bilanţul contabil se păstrează pe suport de hîrtie, iar registrele

contabile în forma electronică, iar la necesitate sunt imprimate pe suport de hîrtie. Instituţia

analizată nu dispune de politică de contabilitate , însă responsabil pentru ţinerea contabilităţii

este contabilul-şef car creează condiţii optime pentru efectuarea evidenţei contabile,

întocmirea şi prezentarea în termen a dărilor de seamă, întocmirea documentelor şi

prezentarea informaţiei necesare pentru ţinerea evidenţei şi completarea bilanţului contabil.

Contabilul-şef asigură controlul şi reflectarea în conturile de evidenţă contabilă a

operaţiunilor efectuate, precum şi legătura reciprocă dintre conturile contabilităţii instituţiei şi de

gestiune, poartă răspunderea respectării principiilor metodologice de organizare a contabilităţii.

Contabilului-şef îi este strict interzis să primească spre executare documente operaţiile cărora

sunt interzise de lege sau încalcă disciplina financiară sau de contract.

Tema 1. ORGANIZAREA EVIDENŢEI CONTABILE ÎN INSTITUŢIILE PUBLICE

Statul îşi realizează funcţiile sale printr-o reţea vastă de instituţii ale puterii şi administraţiei de stat, instituţii de învăţământ, ale justiţiei şi procuraturii, armatei etc.

Instituţiile publice sunt entităţile prin intermediul cărora se efectuează redistribuirea venitului naţional, care se realizează prin intermediul bugetului public naţional, sub forma sumelor cheltuite pentru satisfacerea nevoilor social-culturale, învăţământ, ocrotirea sănătăţii, întreţinerea administraţiei de stat, apărarea ţării etc.

Conform art. 184(1) din Codul civil, instituţia publică se constituie în baza unui act emis de autoritatea publică şi este finanţată integral sau parţial de la bugetul acesteia din urmă.

Instituţiile publice nu dispun de venituri proprii pentru acoperirea cheltuielilor pe care le suportă în procesul activităţii lor şi respectiv sunt fi-nanţate integral sau parţial de la bugetul de stat, bugetele raionale, muni-cipale, orăşeneşti, săteşti.

Privite din punct de vedere al importanţei activităţii pe care o des-făşoară deosebim:

instituţii publice de subordonare de stat; instituţii publice de subordonare locală.

Din categoria instituţiilor de subordonare de stat fac parte organele centrale ale administraţiei de stat care îndeplinesc sarcini de conducere pe întreg teritoriul ţării, precum şi instituţiile subordonate lor. Dintre acestea putem menţiona:

parlamentul; preşedinţia; guvernul; ministerele; agenţiile de stat; judecătoriile; colegiile; armata naţională; procuratura generală etc.

Din categoria instituţiilor de subordonare locală fac parte organele locale ale administraţiei de stat şi instituţiile din subordonarea lor directă. De exemplu:

consiliile raionale, municipale, orăşeneşti, săteşti; primăriile municipale, orăşeneşti, săteşti; direcţiile financiare raionale, municipale; direcţiile de învăţământ raionale, municipale; şcolile; grădiniţele; casele de cultură etc.

Unele organe locale ale administraţiei de stat au o dublă subordonare fiind în sfera de activitate atât a consiliilor raionale / municipale, cât şi a ministerelor de resort. Astfel, direcţiile financiare raionale / municipale sunt subordonate nu numai consiliilor raionale / municipale, dar şi ministerului

finanţelor, direcţiile de învăţământ raionale / municipale – ministerului educaţiei, comisariatele de poliţie raionale / municipale – ministerului de interne etc.

Cele două categorii de instituţii publice se deosebesc prin sursa din care sunt finanţate. Astfel, instituţiile de subordonare de stat sunt finanţate din bugetul de stat, iar cele de subordonare locală – din bugetele raionale, municipale, orăşeneşti, săteşti.

Obiectul contabilităţii instituţiilor publice îl constituie patrimoniul public aflat în administrarea acestora: finanţarea din buget şi cheltuielile bugetare, veniturile şi cheltuielile privind mijloacele speciale, mijloacele materiale şi băneşti, drepturile şi obligaţiile rezultate din activitatea desfăşurată cu respectarea prevederilor legale.

Standardele Naţionale de Contabilitate nu se răspândesc asupra instituţiilor publice.

Instituțiile publice elaborează și aprobă Politica de contabilitate în baza Politicii de contabilitate tip elaborate și aprobate de către ministerele de ramură.

Evidenţa contabilă în instituţiile publice are următoarele sarcini: înregistrarea la zi a finanţării bugetare, veniturilor realizate şi

cheltuielilor efectuate; contabilizarea corectă a circulaţiei mijloacelor materiale şi băneşti; evidenţa decontărilor cu diferiţi debitori şi creditori; asigurarea integrităţii patrimoniului aflat în administrare; întocmirea şi prezentarea la termenii stabiliţi a rapoartelor

financiare.De asemenea, evidenţa contabilă are sarcina de a preîntâmpina încăl-

carea disciplinei bugetare, asigurând consumul mijloacelor bugetare /speciale în limitele aprobate în bugetul de stat / bugetele raionale, municipale, orăşeneşti, săteşti şi conform destinaţiei stabilite în aceste bugete.

Evidenţa contabilă trebuie să oglindească la timp toate modificările cantitative şi valorice ale mijloacelor şi resurselor unei instituţii.

În baza datelor furnizate de evidenţa contabilă conducătorii instituţiilor publice adoptă decizii în conducerea activităţii curente a instituţiilor.

Conducătorii instituţiilor publice şi ai aparatului financiar-contabil al acestora au sarcina de a se ocupa permanent de buna administrare şi utilizare a mijloacelor bugetare / speciale, asigurând utilizarea eficientă a mijloacelor materiale şi băneşti.Responsabilitatea pentru organizarea corespunzătoare a evidenţei contabile o poartă conducătorul instituţiei publice şi contabilul-şef al acesteia.

Organizarea şi funcţionarea contabilităţii în instituţiile publice se realizează în conformitate cu actele legislative şi normative prin care se asigură o reglementare unitară a acesteia pe întreg teritoriul ţării.

Contabilitatea instituţiilor publice este reglementată de următoarele acte legislative şi normative:

Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007; Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr. 847-

XIII din 24.05.1996; Legea privind finanţele publice locale nr. 397-XV din

16.10.2003; Codul civil; Codul muncii;

Codul fiscal; Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar

nr. 355-XVI din 23.12.2005; Legea bugetului de stat; Clasificaţia bugetară nr. 91 din 20.10.2008; Regulamentul privind inventarierea nr. 60 din 29.05.2012; Instrucţiunea cu privire la evidenţa contabilă în instituţiile

publice nr. 93 din 19.07.2010; Instrucţiuni, regulamente emise de Guvernul Republicii

Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi alte ministere etc.

Legea contabilităţii stabileşte cadrul juridic a cerinţelor unice şi a mecanismului de reglementare a contabilităţii şi raportării financiare în Republica Moldova, regulile generale privind documentarea operaţiunilor economice, întocmirea registrelor contabile, inventarierea patrimoniului, întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare.Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar stabileşte sistemul bugetar, care este o parte integrantă a sistemului de finanţe publice ale statului, reprezentat prin bugetul public naţional şi de asemenea stabileşte procesul bugetar care începe cu elaborarea bugetului şi se finalizează prin aprobarea raportului privind executarea lui pentru anul bugetar respectiv.

Clasificaţia bugetară serveşte necesităţilor de sistematizare şi de corelare a indicatorilor bugetari ai bugetelor de toate nivelurile şi ai fondurilor extrabugetare, atribuindu-se fiecărui indicator bugetar un cod distinct.

Legea privind finanţele publice locale stabileşte structura, elaborarea, aprobarea şi executarea bugetelor unităţilor – administrativ-teritoriale (raioanelor, municipiilor, oraşelor, satelor), drepturile şi responsabilităţile executorilor de buget de subordonare locală.

Codul civil determină statutul juridic al participanţilor la circuitul civil, temeiurile apariţiei dreptului de proprietate şi modul de exercitare a acestuia, reglementează obligaţiile contractuale şi de altă natură, alte raporturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale aferente lor.

Codul muncii reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă, jurisdicţia muncii, controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă.

Codul fiscal reglementează principiile impozitării în Republica Moldova, modul şi termenele de achitare a impozitelor şi taxelor, cotele acestora, facilităţile acordate, precum şi subiecţii şi obiectele impunerii.

Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar reglementează modul, condiţiile de salarizare şi mărimile salariilor persona-lului din autorităţile administraţiei publice, instituţiile şi organizaţiile finanţate de la bugetul public naţional.

Regulamentul privind inventarierea reglementează modul de efec-tuare a inventarierii patrimoniului, de determinare şi reflectare a rezultatelor inventarierii, precum şi formularele utilizate cu ocazia inventarierii.

Instrucţiunea cu privire la evidenţa contabila în instituţiile publice Nr. 93 din 19.07.2010 reglementează documentarea şi contabili-zarea operaţiunilor financiar-economice în instituţiile publice.

Bugetul public reprezintă documentul-program prin care se prevede anual mărimea şi structura veniturilor şi cheltuielilor din cadrul economiei publice.

Printr-un buget bine alcătuit, Parlamentul şi Guvernul pot avea o imagine de ansamblu, aproape exactă, asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale şi nemateriale create în economia naţională şi valoarea eforturilor făcute pentru realizarea lor. În mod similar, organele locale ale puterii şi administraţiei de stat pot avea o astfel de imagine la nivel mezoeconomic.

Astfel, bugetul public este instrumentul de programare, de executare şi de control asupra rezultatelor executării resurselor băneşti ale societăţii şi a modului de repartizare şi utilizare a acestora prin cheltuieli. Cu alte cuvinte, bugetul public reflectă activitatea privind finanţele publice ale statului. El reprezintă un act prin care se prevăd şi se aprobă prin lege veniturile şi cheltuielile anuale ale statului.

Conform articolului 131 din Constituţia Republicii Moldova, Bugetul public naţional cuprinde:

bugetul de stat; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele raioanelor, oraşelor, satelor.

Totodată, în componenţa bugetului public naţional se include şi fondul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi bugetului asi-gurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. În caz de formare a fondului extrabugetar, el se prezintă spre aprobare Parlamentului.

Dacă bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate prin lege cu cel puţin trei zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.

Orice propunere legislativă sau amendament care atrage majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sunt acceptate de Guvern.

Bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.

Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.Conform articolului 132 din Constituţia Republicii Moldova impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc conform legii de organele reprezentative respective. Orice alte prestări sunt interzise.

Prin intermediul bugetului public naţional se efectuează distribuirea şi redistribuirea venitului naţional. Distribuirea venitului naţional se realizează prin încasarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor de asigurări sociale, primelor de asigurări medicale de la contribuabili în bugetul public naţional, care formează veniturile bugetului public naţional. Redistribuirea venitului naţional se realizează sub forma cheltuielilor efectuate din bugetul public naţional pentru satisfacerea nevoilor social-culturale, întreţinerea aparatului de stat, apărarea ţării etc.

Contabilitatea instituţiilor publice înregistrează, prelucrează şi studiază date referitoare la distribuirea şi redistribuirea venitului naţional.

Astfel, prin bugetul public naţional sunt reflectate finanţele publice, care exprimă fluxuri financiare privind formarea resurselor băneşti publice şi fluxuri financiare care se utilizează în procesul de gestionare a acestor resurse pentru desfăşurarea activităţii statului.

Ministerul Finanţelor elaborează proiectul legii bugetului de stat pe care în termenii stabiliţi îl prezintă Guvernului. De asemenea, Casa Naţională de Asigurări Sociale elaborează proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe care îl prezintă Guvernului, iar Compania Naţională de Asigurări în Medicină elaborează proiectul legii fondului asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe care îl prezintă Guvernului.

Contabilitatea prevede înregistrarea tuturor operaţiunilor economice în baza documentelor primare. În instituţiile publice se utilizează, în general, aceleaşi documente primare ca şi la întreprinderi – ordin de plată, dispoziţie de încasare, dispoziţie de plată, tabel de evidenţă a timpului lucrat, certificat de boală, factură fiscală, factură, foaia de parcurs, decont de avans, proces-verbal de casare a mijloacelor fixe etc. Totodată, se utilizează unele documente primare specifice numai instituţiilor publice – lista de eliberare a materialelor pentru necesităţile instituţiei, chitanţa de recepţie a plăţilor nefiscale, factură (cerere).

În baza documentelor primare operaţiunile economice se contabilizează în notele de contabilitate. Pentru fiecare tip de operaţiune economică este prevăzută o notă de contabilitate încadrată cu un număr permanent. De exemplu, operaţiunile de casă sunt contabilizate în nota de contabilitate 1 – borderou cumulativ privind operaţiunile de casă, operaţiunile aferente mișcării mijloacelor bănești în conturile curente bugetare se contabilizează în nota de contabilitate 2 – borderou cumulativ privind circulaţia mijloacelor în conturile bugetare curente, nota de contabilitate 8 – borderou cumulativ privind decontările cu titularii de avans etc. În total se utilizează 17 note de contabilitate încadrate cu un număr permanent . Pentru alte operaţiuni şi operaţiunile „Storno” se întocmeşte nota de contabilitate forma nr. 274, care se numerotează începând cu numărul 18 şi în care se indică conţinutul operaţiunilor, debitul şi creditul conturilor, suma.

În notele de contabilitate operaţiunile economice se contabilizează pe parcursul lunii în ordinea cronologică a producerii lor. La finele lunii în notele de contabilitate se calculează rulajele şi soldul pe conturile sintetice respective.

Apoi sumele rulajelor din notele de contabilitate se înregistrează în Cartea Mare pentru fiecare nota de contabilitate separat şi pe conturile sintetice respective.La finele lunii în Cartea Mare se calculează rulajele şi soldurile pe conturile sintetice.

Tema 2. BILANŢUL CONTABIL ŞI PLANUL DE CONTURI

Bilanţul contabil reprezintă o metodă de reflectare a patrimoniului instituţiei publice privit prin prisma modului de repartizare şi utilizare, şi a surselor de formare la o anumită dată în expresie bănească.

Bilanţul contabil constă din două părţi: activ şi pasiv.

În activul bilanţului contabil sunt reflectate elementele patrimoniale ale instituţiei după modul de utilizare şi repartizare, iar în pasivul bilanţului contabil – după sursele de formare.Bilanţul contabil se bazează pe egalitatea dintre activ şi pasiv. În afară de aceasta mai este necesar să se respecte egalitatea între anumite posturi din bilanţ. Astfel, valoarea mijloacelor fixe din activul bilanţului contabil trebuie să corespundă sumei fondului mijloacelor fixe şi a uzurii mijloacelor fixe din pasivul bilanţului contabil, iar valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată din activul bilanţului contabil trebuie să corespundă fondului obiectelor de mică valoare şi scurtă durată din pasivul bilanţului contabil.

Contabilizarea operaţiunilor economice în instituţiile publice se bazează pe Planul de conturi al evidenţei contabile în instituţiile publice aprobat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în Instrucţiunea cu privire la evidenţa contabilă în instituţiile publice nr. 93 din 19.07.2010

Planul de conturi reprezintă enumerarea sistematizată a conturilor evidenţei contabile curente, necesare pentru contabilizarea operaţiunilor economice.

Planul de conturi cuprinde 13 capitole grupate conform omogenităţii conturilor. Fiecare capitol este încadrat cu un cont sintetic de gradul întâi constituit din două cifre, care se divizează în conturi de gradul doi (subconturi) constituite din 3 cifre. De exemplu, Capitolul I „Mijloace fixe” este încadrat cu contul de gradul întâi 01 „Mijloace fixe”, care se divizează în zece conturi de gradul doi:

010 „Clădiri”;011 „Construcţii speciale”;012 „Instalaţii de transmisie”;013 „Maşini şi utilaje” etc.Evidenţa contabilă se ţine pe conturi de gradul doi (subconturi).Executorii de buget sunt conducătorii instituţiilor publice împuterniciţi

cu dreptul de a efectua cheltuieli de la buget pentru îndeplinirea funcţiilor şi atribuţiilor instituţiilor publice.

Statutul, drepturile şi obligaţiunile executorilor de buget de subordonare locală (raională, municipală, orăşenească, sătească) sunt reglementate de Legea privind finanţele publice locale nr. 397-XV din 16.10.2003, iar statutul, drepturile şi obligaţiunile executorilor de buget de subordonare de stat – de Regulamentul privind statutul, drepturile şi obligaţiunile executorilor de buget, aprobat prin ordinul Ministrului Finanţelor nr. 2 din 03.01.2007.

Conform articolului 30 din Legea privind finanţele publice locale nr. 397-XV din 16.10.2003 executorii de buget sunt ierarhizaţi pe trei nivele:

executori principali de buget; executori secundari de buget; executori terţiari de buget.

Executori principali de buget sunt primarii satelor (comunelor), oraşelor, municipiilor, preşedinţii consiliilor raionale, Guvernatorul unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, miniştrii, directorii agenţilor de stat.

Executori secundari de buget sunt conducătorii instituţiilor publice centrale sau locale cu statut de persoană juridică, care sunt subordonaţi

executorilor principali de buget. De exemplu, şefii direcţiilor raionale /muni-cipale de învăţământ, direcţiilor raionale de cultură, direcţiilor raionale de finanţe, rectorii instituţiilor superioare de învăţământ, directorii colegilor, directorii institutelor de cercetări ştiinţifice etc.

Executori terţiari de buget sunt conducătorii instituţiilor publice fără statut de persoană juridică, care sunt subordonaţi executorilor principali sau secundari de buget. De exemplu, directorii de şcoli, directorii grădiniţelor, directorii caselor de cultură, directorii colegiilor din cadrul instituţiilor superioare de învăţământ.

Aceste instituţii nu dispun de cont curent în Trezoreria de Stat, nu ţin evidenţa contabilă, nu întocmesc rapoarte financiare. Contabilitatea pentru aceste instituţii este organizată în contabilităţile centralizate din cadrul primăriilor satelor, oraşelor, din cadrul direcţiilor de învăţământ a preturilor municipiului Chişinău, din cadrul instituţiilor superioare de învăţământ.

Executorii principali de buget au dreptul să repartizeze alocaţii bugetare instituţiilor subordonate şi să aprobe cheltuieli din bugetele instituţiilor pe care le conduc cu respectarea dispoziţiilor legale.

Executorii secundari de buget au dreptul să aprobe efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii cu respectarea dispoziţiilor legale şi să repartizeze alocaţiile bugetare instituţiilor subordonate ai căror conducători sunt executori terţiari de buget.

Executorii terţiari de buget au dreptul să gestioneze alocaţiile bugetare numai pentru necesităţile instituţiilor pe care le conduc.

Executorii de buget sunt responsabili de:a) elaborarea proiectului de buget;b) încasarea veniturilor conform prevederilor legale;c) utilizarea alocaţiilor bugetare în limita şi cu destinaţia aprobate

în buget;d) asigurarea integrităţii patrimoniului aflat în administrare;e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii; f) întocmirea şi prezentarea la termenii stabiliţi a rapoartelor

financiare.Asupra executorilor terţiari de buget nu se extind prevederile lit.

Tema 3. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR

În procesul activităţii lor instituţiile publice suportă diferite cheltuieli, ca de exemplu, cheltuieli bugetare pentru:

remunerarea muncii; contribuţii privind asigurările sociale de stat; prime de asigurare obligatorie de asistenţa medicală; achiziţionarea de bunuri şi servicii; deplasări în interes de serviciu; reparaţii curente si capitale etc.

Cheltuielile bugetare sunt constatate prin metoda de calcul, conform căreia cheltuielile sunt recunoscute pe măsura apariţiei acestora, indiferent de momentul încasării / plăţii mijloacelor băneşti.

Pentru evidenţa acestor cheltuieli este destinat contul de activ 200 „Cheltuieli bugetare pentru întreţinerea instituţiei”. În debit – calculul cheltuielilor. În credit – închiderea soldului contului de cheltuieli

bugetare la finele anului. Soldul debitor reflectă suma cheltuielilor bugetare efectuate (calculate) de la începutul anului.

Cheltuielile bugetare se divizează pe articole şi alineate de cheltuieli stabilite în clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare din Clasificaţia bu-getară. Clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare reprezintă gruparea cheltuielilor bugetare de toate nivelurile potrivit conţinutului lor economic. Astfel, deosebim următoarele articole şi alineate de cheltuieli:

articolul 111 „Retribuirea muncii” :alineatul 01 „Salariul funcţiei” alineatul 02 „Sporuri la salariul funcţiei” etc.

- articolul 112 ” Contribuţii de asigurări sociale de stat”; articolul 113 „Plata mărfurilor şi serviciilor”:

alineatul 01 „Energia electrică”alineatul 02 „Gazele”alineatul 03 „Rechizitele de birou, materialele şi obiectele de uz gospodăresc” etc.

articolul 114 „Deplasări în interes de serviciu”:alineatul 01 „Deplasări în interiorul ţării”alineatul 02 „Deplasări peste hotare”

articolul 116 „Prime privind asigurarea obligatorie de asistenţă medicală”

articolul 135 „Transferul către populaţie”:alineatul 07 „Bursele” etc.

alineatul 33 ”Indemnizaţii pentru incapacitatea temporară de munca achitate din mijloacele financiare ale angajatorului”

articolul 241 „Investiţii capitale în construcţie”:alineatul 01 „Investiţii capitale în construcţia locuinţelor” etc.

articolul 242 „Procurarea mijloacelor fixe” articolul 243 „Reparaţii capitale”:

alineatul 01 „Reparaţia capitală a fondului de locuinţe” etc.În documentele primare (delegaţia de retragere a numerarului, ordinul

de plată), precum şi în evidenţa contabilă articolul şi alineatul de cheltuieli se indică conform indicaţiilor metodice privind aplicarea clasificaţiei economice a cheltuielilor bugetare:

111.00 Retribuirea muncii; 112.00 Contribuţii de asigurări sociale de stat; 113.34 Apă şi canalizarea; 114.01 Deplasări în interiorul ţării; 116.00 Prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală achitate

de patron etc.1.Calculul salariului:

Dt 200 „Cheltuieli bugetare pentru întreţinerea instituţiei”, art. 111.00

– 78095.15 lei

Ct 180 „Decontări cu personalul privind retribuirea muncii”

– 78095.15 lei

2.Calculul CAS (23%); Dt 200 „Cheltuieli bugetare pentru întreţinerea instituţiei”, art. 112.00

- 21681.96 lei

Ct 198 „Decontări privind CAS cu bugetul asigurărilor sociale de stat”

–21681.96 lei

3. Calculul PAM:

Dt 200 „Cheltuieli bugetare pentru întreţinerea instituţiei”, art. 116.01

– 3375.52 lei

Ct 199 „Decontări privind PAM cu CNAM”

– 3375.52 lei

Cheltuielile bugetare efectuate în anul curent care n-au fost acoperite din finanţarea bugetară a anului curent se transferă în anul următor şi respectiv se reflectă în soldul debitor al contului 200 „Cheltuieli bugetare pentru întreţinerea instituţiei” la data de 1 ianuarie.Evidenţa cheltuielilor bugetare pentru investiţii capitale se ţine în contul de activ 203 „Cheltuieli bugetare pentru investiţii capitale”. În debit – calculul cheltuielilor pentru investiţii capitale. În credit – închiderea soldului contului de cheltuieli aferente obiectelor finalizate şi date în exploatare pe parcursul anului. Soldul debitor – suma cheltuielilor efectuate de la începutul lucrărilor de construcţii şi până la darea în exploatare a clădirilor / obiectelor.

Evidenţa analitică pe conturile 200 „Cheltuieli bugetare pentru între-ţinerea instituţiei” şi 203 „Cheltuieli bugetare pentru investiţii capitale” este organizată în Registrul evidenţei alocaţiilor şi cheltuielilor forma nr. 294 pe articole şi alineate de cheltuieli.

Cheltuielile de casă reprezintă cheltuielile efectuate din contul curent prin virament sau în numerar pentru plata salariului, CAS, PAM, serviciilor comunale, lucrărilor executate, achiziţionarea bunurilor materiale etc.

Cheltuielile de casă sunt constatate prin metoda de casă, conform căreia cheltuielile sunt recunoscute pe măsura plăţii mijloacelor băneşti din contul curent.

Cheltuielile de casă se efectuează concomitent cu finanţarea primită din buget şi servesc pentru acoperirea cheltuielilor bugetare efective. Cheltuielile de casă se efectuează în limitele finanţării primită din buget şi respectiv suma cheltuielilor de casă efectuate în perioada de gestiune corespunde sumei finanţării primite din buget în perioada respectivă.

Cheltuielile de casă pot fi efectuate numai cu condiţia că sunt prevăzute în planul secundar de finanţare / devizul de cheltuieli a instituţie pe articolul şi alineatul respectiv al clasificaţi economice a cheltuielilor bugetare.

Evidenţa cheltuielilor de casă se ţine în creditul conturilor curente: 090 „Contul curent în bugetul de stat pentru cheltuielile instituţiei”; 093 „Contul curent în bugetul de stat pentru investiţii capitale”; 100 „Contul curent pentru cheltuielile instituţiei”; 101 „Contul curent pentru transfer instituţiilor subordonate”;

103 „Contul curent pentru investiţii capitale”.Cheltuielile de casă se efectuează în baza documentelor primare care

servesc drept justificare pentru primirea finanţării din buget – ordin de plată, delegaţie de retragere a numerarului.

La finele fiecărei luni trezoreria teritorială prezintă instituţiilor publice Extrasul din Fişa executării planului de finanţare al instituţiei pe luna respectivă, în care este reflectată suma totală a cheltuielilor de casă efectuate în luna respectivă, divizată pe articole şi alineate de cheltuieli. Conform Instrucţiunii Nr. 93 din 19.07.2010 evidenţa analitică a cheltuielilor de casă este organizată în Registrul evidenţei alocaţiilor şi cheltuielilor forma nr. 294 pe articole şi alineate de cheltuieli, dar, de

regulă, instituțiile publice nu țin evidența analitică a cheltuielilor de casa, deoarece Trezoreria teritorială prezintă instituţiilor publice la finele fiecărei luni Extrasul din Fişa executării planului de finanţare al instituţiei (Anexa 10), în care sunt reflectate cheltuielile de casă suportate de instituție pe fiecare articol și alineat de cheltuieli pentru perioada de gestiune respectivă.

Tema 4. CONTABILITATEA DATORIILOR

Salarizarea angajaţilor din sfera bugetară este reglementată de: Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul

bugetar nr. 355-XVI din 23.12.2005 (în continuare – Legea nr. 355); Legea pentru aprobarea Clasificatorului unic al

funcționarilor publici nr.155 din 2.07.2011; Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la

condiţiile de salarizare a personalului din unităţile bugetare în baza Reţelei tarifare unice nr. 381 din 13.04.2006;

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind salarizarea funcționarilor publici nr.331 din 28.05.2012.Conform art. 128 (1) din Codul Muncii salariul reprezintă orice

recompensă sau câştig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea salarizării nr. 847-XV din 14.02.2002, salariul include:

salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei); salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază); alte plăţi de stimulare şi compensare.

Salariul de bază se stabileşte sub formă de salarii tarifare pentru munci-tori şi salarii de funcţie pentru funcţionari, specialişti şi conducători, pentru munca executată în conformitate cu normele de muncă stabilite potrivit califi-cării, gradului de pregătire profesională şi competenţei angajatului, calităţii, gradului de răspundere pe care îl implică lucrurile executate şi complexităţii lor.

Salariul suplimentar reprezintă o recompensă pentru munca peste normele stabilite, pentru muncă eficientă şi inventivitate, cât şi pentru condiţii deosebite de muncă. El include adaosurile şi sporurile la salariul de bază, alte plăţi garantate şi premii curente, care se stabilesc în conformitate cu rezultatele obţinute, condiţiile de muncă concrete, iar în unele cazuri prevăzute de legislaţie – şi luându-se în consideraţie vechimea în muncă.

Alte plăţi de stimulare şi compensare includ recompensele conform rezultatelor activităţii anuale, premiile potrivit sistemelor şi regulamentelor speciale, plăţile de compensare, precum şi alte plăţi neprevăzute de legislaţie, care nu contravin acesteia. Baza de organizare a salarizării angajaţilor din unităţile bugetare o constituie sistemul de stabilire a salariilor de bază, care include:

Reţeaua tarifară unică de salarizare a salariaţilor din unităţile bugetare;

Salariul tarifar pentru categoria 1 de salarizare a Reţelei tarifare unice, care se stabileşte şi se reexaminează în modul stabilit de Legea salarizării nr. 847-XV din 14.02.2002;

Indicii de prioritate intersectorială diferenţiaţi pe domenii de activitate, constituind parte componentă a Reţelei tarifare unice şi se aplică în scopul diferenţierii nivelului de salarizare în raport cu specificul, complexitatea şi importanţa domeniilor de activitate.Reţeaua tarifară unică reprezintă totalitatea categoriilor de salarizare

şi salariile tarifare.Reţeaua tarifară unică este prezentată în tabelul 4.1.1.Sistemul de stabilire a salariilor de bază nu se răspândește asupra

salariilor lunare ale: persoanelor din cadrul autorităţilor publice, alese în funcţie conform

prevederilor Constituţiei Republicii Moldova (Președintele Republici Moldova, Președintele Parlamentului, deputați, primari etc.);

persoanelor din cadrul autorităţilor publice, numite în funcţie conform legii, şi ale persoanelor care deţin funcţii publice de rangul întâi (Prim-ministru, miniștri, procurorul general etc.);

funcționarilor publici din autoritățile publice centrale (Secretar general al Parlamentului, Șef al Aparatului Curții de Conturi etc.), stabilite conform anexei nr.2 la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.331 din 28.05.2012.Categoriile de salarizare pentru o anumită funcţie se stabilesc conform Cerinţelor de calificare pe categoriile de salarizare pentru personalul cu specialităţi complexe din instituţiile şi organizaţiile bugetare, aprobate prin ordinul Ministerului muncii şi protecţiei sociale din 08.04.1993.

Sporul pentru vechime în muncă personalului din unităţile bugetare (cu excepţia muncitorilor) se determină conform Regulamentului cu privire la modul de calculare a perioadei de muncă în vederea acordării sporului pentru vechime în muncă personalului din unităţile bugetare, salarizat în baza Reţelei tarifare unice, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 801 din 20.07.2007.În scopul stabilirii sporului pentru vechimea în muncă se desemnează o comisie prin ordinul conducătorului instituţiei publice, care examinează perioadele de activitate din carnetele de muncă a salariaţilor o dată în 5 ani după caz. Comisia întocmeşte procesul-verbal prin care se decide stabilirea sporului lunar pentru vechimea în muncă salariatului respectiv în funcţie de vechimea în muncă.

Sporul la salariul de bază acordat pentru grad de calificare constituie:a) 30% pentru gradul II;b) 40% pentru gradul I;c) 50% pentru gradul superior.

Sistemul de stabilire a salariilor de bază conform Reţelei tarifare unice nu se aplică persoanelor din cadrul autorităţilor publice alese în funcţie conform prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, persoanelor din cadrul autorităţilor publice, numite în funcţie conform legii.Salariile lunare ale persoanelor din cadrul autorităţilor publice, alese în funcţie conform prevederilor Constituţiei Republicii Moldova.

Pentru cointeresarea materială a personalului în sporirea eficienţei şi calităţii muncii, conducătorilor instituţiilor publice li se acordă dreptul, cu consultarea sindicatelor, să premieze angajaţii, în limitele fondului de sala-rizare, precum şi să le acorde ajutor material.

Indicii şi condiţiile de premiere, precum şi mărimile premiilor angajaţilor, se stabilesc de către conducătorii instituţiilor publice, cu consultarea

comitetelor sindicale, în baza unui regulament coordonat cu ministerul de resort.

Salariul se calculează la finele fiecărei luni în baza: salariului de funcţie lunar stabilit în Schema de încadrare pentru

anual respectiv; proceselor-verbale ale şedinţei comisiei pentru stabilirea vechimii în

muncă; ordinului conducătorului instituţiei privind acordarea premiilor; tabelului de evidenţă a timpului lucrat; ordinului conducătorului instituţiei privind acordarea concediului de

odihnă anual etc. Calculul salariului se efectuează separat pentru fiecare angajat în Fișa personală de evidență a veniturilor sub formă de salariu și de alte plăti efectuate de patron în folosul lucrătorului. În baza datelor din aceste Fișe informația aferentă calculului salariului, reținerilor din salariu, salariului spre plată se centralizează în Borderoul de plată a salariului. Totalurile determinate în Borderoul de plată a salariului servesc drept bază pentru contabilizarea operațiunilor aferente salariului calculat și reținerilor din salariu în nota de contabilitate 5 – borderou cumulativ privind retribuirea muncii şi bursele.

Cheltuielile aferente retribuirii muncii sunt atribuite la articolul de cheltuieli 111 „Retribuirea muncii”.Modul de înregistrare a operaţiunilor economice aferente decontărilor cu personalul privind retribuirea muncii.

Pentru evidenţa decontărilor cu personalul privind salariul este destinat contul de pasiv 180 „Decontări cu personalul privind retribuirea muncii”. În credit – calculul salariului, în debit – reţinerile din salariu, plata salariului. Soldul creditor – datoria instituţiei faţă de salariaţi privind retribuirea muncii.

Conform art. 15 (a) din Codul fiscal cotele de impozit pentru persoane fizice în anul 2013 constituie:

7% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 26 700 lei; 18% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 26 700 lei.

Astfel, venitul lunar impozabil cu cota de impozit 7 % constituie suma ce nu depăşeşte 2225 lei (26700 lei : 12 luni = 2225 lei), iar pentru venitul lunar impozabil care depăşeşte suma de 2225 lei se va aplica cota de impozit 18%

Conturile aferente reținerilor din salariu sunt de pasiv. În credit se reflectă reținerea respectivă din salariu. În debit – transferul reținerii conform destinației. Soldul creditor – datoria instituției privind reținerile din salariu.

1. Calculul salariului pe luna decembrie 2013Dt 200 „Cheltuieli bugetare pentru întreţinerea instituţiei”, art. 111.00

– 78095.15 lei

Ct 180 „Decontări cu personalul privind retribuirea muncii”

– 78095.15 lei

2. Reţinerea CIAS (6%) din salariu:Dt 180 „Decontări cu personalul privind retribuirea muncii”-

6481.08lei

Ct 188 „Decontări privind contribuţia individuală de asigurări sociale de

–6481.08lei

stat obligatorii cu bugetul asigurărilor sociale de stat”

3. Reţinerea PAM (3,5%) din salariu:Dt 180 „Decontări cu personalul privind retribuirea muncii”

– 3780.62 lei

Ct 159 „Decontări cu personalul privind asigurarea obligatorie de asistenţă medicală”

– 3780.62 lei

4. Reţinerea impozitului pe venitul din salariu:Dt 180 „Decontări cu personalul privind retribuirea muncii”

– 3051.47 lei

Ct 173 „Decontări privind plăţile la buget”

– 3051.47 lei

Modalitatea de reţinere a impozitului pe venitul din salariu este reglementată de Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 10 din 19.01.2010.

Impozitul pe venit la sursa de plată se calculează şi se reţine la momentul îndreptării venitului spre plată din venitul impozabil, determinat ca diferenţa dintre venitul obţinut de angajat sub formă de salarii şi suma scutirilor acordate şi deducerilor.

Venitul impozabil = Salariul calculat – deduceri (CIAS şi PAM reţinute din salariu) – scutiri.

Conform art. 33 (1) din Codul fiscal, fiecare contribuabil are dreptul în anul 2013 la o scutire personală de 9120 lei pe an. Astfel, scutirea personală pe lună constituie 760 lei (9120 lei : 12 luni = 760 lei).

Contribuabilul are dreptul în anul 2013 la o scutire în sumă de 2040 lei anual pentru fiecare persoană întreţinută, cu excepţia invalizilor din copilărie pentru care scutirea constituie 9120 lei anual (art. 35 (1) din Codul fiscal). Astfel, scutirea lunară pentru fiecare persoană întreţinută constituie 170 lei (2040 : 12 luni = 170 lei).

5. Reţinerea cotizaţiilor sindicale (1%) din salariu:Dt 180 „Decontări cu personalul privind retribuirea muncii”

– 946.06 lei

Ct 185 „Decontări cu membrii sindicatelor privind virările fără numerar a sumelor cotizaţiilor de membru al sindicatului”

– 946.06 lei

Reţinerile din salariu sunt transferate conform destinaţiei concomitent cu ridicarea numerarului sau transferul în contul bancar din contul curent al instituției pentru plata retribuţiei.

În cazul când salariaţii nu-şi pot ridica salariul din casa instituţiei în termen de 3 zile stabilit pentru plata salariului, pe motiv că se află în depla-sare în interes de serviciu sau în concediul medical, salariul se trece la deponenţi. În acest scop, casierul după expirarea termenului de 3 zile stabilit pentru achitarea salariului, aplică ştanţa „Deponent” în Borderoul (lista) de plată în locul semnăturii salariatului, care n-a ridicat salariul. În contabilitate se întocmeşte Lista salariaţilor cu salariile deponente. Apoi, numele, prenumele salariatului, data apariţiei salariului deponent şi suma salariului

deponent se înregistrează în Registrul evidenţei analitice a retribuţiei deponente.

După întoarcerea salariatului din deplasare / concediu medical pe numele acestuia se întocmește dispoziția de plată, în baza căreia se eliberează salariul deponent din casă angajatului. Totodată, se efectuează înregistrarea privind achitarea salarialei deponent în Registrul evidenţei analitice a retribuţiei deponente.

Relaţiile de decontare ale instituţiilor publice privind asigurările sociale de stat sunt determinate de Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 08.07.1999 şi de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul respectiv.

Prin intermediul sistemului public de asigurări sociale, statul garantează cetăţenilor dreptul la protecţia socială în cazurile de bătrâneţe, şomaj, boală, invaliditate, de pierderile a întreţinătorului prin plăţi sociale a pensiilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor nominative şi alte prestaţii de asigurări sociale.

Conform Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013, cuantumul contribuţiei de asigurări sociale de stat (în continuare – CAS) achitată de patron constituie 23% din fondul de remunerare a muncii, iar cuantumul contribuţiei individuale de asigurări sociale (în continuare – CIAS) achitată de salariaţi – 6% din fondul de remunerare a muncii.

Responsabilitatea pentru gestionarea bugetului asigurărilor sociale de stat o poarta Casa Naţională de Asigurări Sociale (în continuare - CNAS).

Contribuţia de asigurări sociale de stat constituie o cheltuială distinctă pentru instituţia publică şi se calculează lunar prin aplicarea asupra retribuţiei brute a cotei procentuale stabilite prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul respectiv.

Cheltuielile aferente CAS achitate de patron sunt atribuite la articolul de cheltuieli 112 „Contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii”.

Conform Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013, nu se calculează contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii din următoarele tipuri de venituri:

Ajutorul material acordat în caz de calamitate naturală şi în alte cir-cumstanţe excepţionale, ajutorul material acordat de către angajator angajatului, ajutorul material acordat prin hotărâre de Guvern sau prin decizia autorităţilor administraţiei publice locale, prin decizia consiliului fondului republican sau local de susţinere socială a populaţiei;

Ajutorul material, în expresie bănească sau naturală, acordat la principalul loc de muncă în alte cazuri decât cele specificate mai sus;

Indemnizaţiile plătite în caz de concediere, în conformitate cu legislaţia; Indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă; Indemnizaţiile de maternitate; Bursele elevilor, studenţilor, doctoranzilor înscrişi la cursurile de zi şi

bursele sportivilor, stabilite conform legislaţiei; Sumele plătite elevilor din şcolile profesionale şi şcolile de meserii

pentru lucrările executate; Indemnizaţia plătită tinerilor specialişti din contul unităţilor pentru

concediul acordat după absolvirea instituţiei de învăţământ superior sau secundar profesional;

Indemnizaţia unică acordată tinerilor specialişti la angajare; Indemnizaţiile de asigurări sociale;

Toate tipurile de pensii stabilite conform legislaţiei cu privire la pensii;Recompensa pentru donarea de sânge;

Pentru evidenţa decontărilor cu bugetul asigurărilor sociale de stat este destinat contul de pasiv 198 „Decontări privind contribuţiile asigurărilor sociale de stat cu bugetul asigurărilor sociale de stat”. În creditul contului se reflectă calculul CAS, în debit – calculul indemnizaţiilor de asigurări sociale (indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă, indemnizaţia de maternitate), transferul CAS la bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS). Soldul creditor reflectă datoria instituţiei publice faţă de BASS privind CAS.

Conform Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 108 din 03.02.2005, dreptul la indemnizaţii pentru incapacitatea temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale îl au asiguraţii sistemului public de asigurări sociale şi şomerii în perioada beneficierii de ajutor de şomaj domiciliaţi permanent în Republica Moldova.

Indemnizaţiile se stabilesc în baza certificatului de concediu medical, iar în cazul pierderii acestuia – în baza duplicatului eliberat în modul stabilit. Alte documente nu pot servi drept temei pentru stabilirea indemnizaţiei.

Indemnizaţia de maternitate (sarcină şi lăuzie) se stabileşte asigurate-lor, soţiilor aflate la întreţinerea soţilor asiguraţi şi şomerilor care au dreptul la concediul de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal.

Indemnizaţia de maternitate se acordă, începând cu săptămâna a 30-a de sarcină, pe o perioadă de 126 zile calendaristice, iar în cazul naşterilor complicate ori al naşterii a doi sau mai mulţi copii – de 140 zile calendaristice.

Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul.

Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap pentru afecţiuni intercurente – până la împlinirea vârstei de 16 ani se acordă în bază de certificat de concediu medical.

Perioadă pentru care se acordă indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav este de cel mult 14 zile calendaristice – în cazul acordării asistenţei medicale de ambulatoriu şi de cel mult 30 zile calendaristice – în cazul acordării asistenţei medicale în staţionar pentru perioadă în care copilul necesită îngrijire.

Baza de calcul a indemnizaţiilor o constituie venitul mediu lunar reali-zat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţiile de asigurări sociale.

Venitul mediu lunar asigurat, luat în calcul la determinarea mărimii indemnizaţiilor, nu poate depăşi 3 salarii medii lunare (11550 lei) pe ţară prognozate pentru anul respectiv. Astfel, pentru anul 2013 salariul mediu lunar pe ţară, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr.951 din 20.12.2012, constituie 3850 lei (3 × 3850 lei = 11550 lei).

În cazul în care lunile luate în calcul sunt lucrate incomplet din motive întemeiate, la determinarea bazei de calcul se ia în considerare venitul asigurat din lunile calendaristice lucrate complet în perioada respectivă etc.

În cazul lipsei motivate a venitului asigurat în ultimele 6 luni calenda-ristice premergătoare lunii în care s-a produs riscul asigurat, baza de calcul este salariu tarifar sau salariu de funcţie al beneficiarului.

În cazul în care persoana desfăşoară activităţi în mai multe unităţi şi în fiecare este asigurată, conform legislaţiei, indemnizaţia se calculează în funcţie de venitul total asigurat. Venitul asigurat se va confirma prin certificate eliberate de fiecare din unităţile economice în care îşi desfăşoară activitatea salariatul.

Cuantumul lunar al indemnizaţiilor se stabileşte diferenţiat, în funcţie de durata stagiului de cotizare, după cum urmează:

a) 60% din baza de calcul – în cazul unui stagiu de cotizare de până la 5 ani;b) 70% din baza de calcul – în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 5 şi 8 ani;c) 90% din baza de calcul – în cazul unui stagiu de cotizare de peste 8 ani (pentru boli

obişnuite sau accidente nelegate de muncă);d) 100% din baza de calcul – în cazul unui stagiu de cotizare de peste 8 ani (pentru

bolile de SIDA, de cancer, indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă femeilor gravide, care se află la evidenţă în instituţiile medico-sanitare plata se efectuează integral de la BASS, începând cu prima zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă).

Plata indemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă, cu excepţia cazurilor prevăzute la lit.d) se efectuează în felul următor:

1) primele cinci zile calendaristice de incapacitate temporară de muncă se plătesc din mijloacele financiare ale angajatorului, iar şomerilor li se plăteşte din mijloacele BASS;

2) începând cu a şasea zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă, indemnizaţia se plăteşte din mijloacele BASS.

Plată indemnizaţiilor se efectuează după depunerea certificatului de concediu medical, odată cu achitarea salariului pe luna respectivă – în cazul asiguraţilor cu contract individual de muncă.

Indemnizaţia de maternitate se plăteşte o singură dată pentru întreaga perioadă de concediu de maternitate.

Din suma indemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă, indemnizaţiei de maternitate nu se reţin:

Contribuţia individuală de asigurări sociale de stat; Prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală; Impozitul pe venitul din salariu; Cotizațiile sindicale.

Cheltuielile aferente indemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă achitată din mijloacele financiare ale angajatorului se atribuie la articolul de cheltuieli 135.33 ”Indemnizaţii pentru incapacitatea temporară de munca achitate din mijloacele financiare ale angajatorului”.

1. Calculul contribuţiei de asigurări sociale de stat:Dt 200 „Cheltuieli bugetare pentru întreţinerea instituţiile”, art.112.00

– 21681.9 lei

Ct 198 „Decontări privind contribuţiile asigurărilor sociale de stat cu BASS”

– 21681.9 lei

2. Calculul indemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă din mijloacele BASS:

Dt 198 „Decontări privind contribuţiile asigurărilor sociale de stat cu BASS” – 4299.96 lei

Ct 180 „Decontări cu personalul privind retribuirea muncii” –4299.96 lei

Suma CAS care trebuie transferată la BASS se determină ca diferenţa dintre contribuţia de asigurări sociale de stat calculată şi indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă, indemnizaţia de maternitate calculate în luna respectivă din mijloacele BASS.

Din salariul angajaţilor se reţine contribuţia individuală de asigurări sociale de stat în mărime de 6%. Baza de calcul a CIAS nu poate depăşi 5 salarii medii pe economie, prognozate pentru anul respectiv. Astfel, conform Hotărâri Guvernului Republicii Moldova Nr.951 din 20.12.2012, cuantumul salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru anul 2013 constituie 3850 lei. Pentru evidenţa CIAS este destinat contul de pasiv 188 „Decontări privind CIAS obligatorii cu bugetul asigurărilor sociale de stat”. În credit se reflecta reţinerea CIAS din salariu. În debit – transferul CIAS la bugetul asigurărilor sociale de stat. Soldul creditor – datoria instituţiei publice faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat aferentă CIAS.

1. Reţinerea CIAS (6%) din salariu:Dt 180 „Decontări cu personalul privind retribuirea muncii”

– 6481.08 lei

Ct 188 „Decontări privind CIAS obligatorii cu bugetul asigurărilor sociale de stat”

– 6481.08 lei

Modalitatea de rambursare a sumei CIAS reţinută şi virată în plus la bugetul asigurărilor sociale de stat este reglementată de Regulamentul privind rambursarea sumei CIAS virate în plus la bugetul asigurărilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 267 din 07.04.2009.

Evidenţa analitică pe conturile 188 „Decontări privind CIAS obligatorii cu bugetul asigurărilor sociale de stat”, 198 „Decontări privind CAS cu bugetul asigurărilor sociale de stat” este organizată în Registrul conturilor curente şi decontărilor.

La sfârşitul fiecărui trimestru se întocmeşte Declaraţia privind calcularea şi utilizarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii (forma 4 – BASS) și Declaraţia persoanelor asigurate REV – 5, care în termeni stabiliţi se prezintă la Casa Teritorială de Asigurări Sociale.

Modalitatea de completare a Declaraţiei (forma 4 – BASS) este reglementată de Instrucţiunea cu privire la modul de completare a Declaraţiei privind calcularea şi utilizarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii (forma 4 – BASS), aprobată prin ordinul CNAS nr. 102-A din 12.03.2008.

Relaţiile de decontare ale instituţiilor publice privind asigurarea obliga-torie de asistenţă medicală sunt reglementate de Legea cu privire la asigu-rarea obligatorie de asistenţă medicală nr. 1585-XIII din 27.02.1998 şi Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigu-rare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593-XV din 26.12.2002.

Conform Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr. 1585-XIII din 27.02.98, asigurarea obligatorie de asistenţă medicală reprezintă un sistem garantat de stat de apărare a intereselor populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii prin constituirea, din contul primelor de asigurare, a unor fonduri băneşti destinate pentru acoperirea cheltuielilor de

tratare a stărilor condiţionate de survenirea evenimentelor asigurate (mala-die sau afecţiune). Sistemul asigurării obligatorii de asistenţa medicală oferă cetăţenilor Republicii Moldova posibilităţi egale în obţinerea asistenţei medicale oportune şi calitative.

În sistemul asigurării obligatorii de asistenţa medicală asigurător este Compania Naţională de Asigurări în Medicina (CNAM) şi agenţiile ei teritoriale.

Între asigurător şi instituţia medicală se încheie un contract de acordare a asistenţei medicale (de prestare a serviciilor medicale) în cadrul asigurării obligatorii de asistentă medicală, conform căruia instituţia medicală se obliga să acorde persoanelor asigurate asistenţa medicală calificată, în volumul şi termenii prevăzuţi în Programul unic. Fiecărei persoane asigurate i se eliberează o poliţă de asigurare obligatorie de asistenţa medicală, în temeiul căreia persoana va beneficia de întregul volum de asistenţa medi-cală, prevăzut în Programul unic şi acordat de toate instituţiile medicale din Republica Moldova.

Conform Legii cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593-XV din 26.12.2002, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reprezintă suma fixă sau contribuţie procentuală la salariu şi la alte forme de retribuire a muncii, la onorarii, pe care asiguratul este obligat să o plătească asiguratorului pentru preluarea riscului persoanei asigurate conform legislaţiei şi contractului de asigurare.

Plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală sunt:a) unităţile, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de

organizare;b) angajaţii unităţilor, indiferent de tipul de proprietate şi forma juri-

dică de organizare;c) Guvernul – pentru categoriile respective stabilite de legislaţie; d) persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător con-

form legislaţiei;e) alte persoane fizice cu domiciliu în Republica Moldova.

Modul de constituire şi administrare a fondurilor asigurării obligatorii de asistentă medicală este reglementat de Regulamentul cu privire la modul de constituire şi administrare a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 594 din 14.05.2002.

Conform Legii cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593-XV din 26.12.2002 sunt stabilite tipurile de venituri din care nu se calculează primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală:

Ajutorul material, în expresie bănească sau naturală, acordat pe parcursul anului de către angajator angajatului la locul principal de muncă în mărime ce nu depăşeşte un salariu mediu lunar pe economie prognozat pentru anul respectiv şi aprobat de Guvern;

Bursele elevilor, studenţilor şi doctoranzilor înscrişi la cursurile de zi şi bursele sportivilor stabilite conform legislaţiei;

Sumele plătite elevilor din şcolile profesionale polivalente, şcolile de meserii şi şcolile medii de cultură generală pentru lucrările executate de ei;

Indemnizaţia acordată pentru incapacitatea temporară de muncă; Indemnizaţia de maternitate;

Indemnizaţiile de asigurări sociale; Toate tipurile de pensii stabilite în conformitate cu legislaţia cu

privire la pensii; Câştigurile de la loterii desfăşurate în modul şi în condiţiile stabilite

de Guvern; Plăţile compensatorii pentru donarea de sânge etc.

Conform Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2013, este stabilit cuantumul primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală de 3,5% pentru angajator şi 3,5% pentru angajat din fondul de retribuire a muncii.

Cheltuielile aferente primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală sunt atribuite la articolul de cheltuieli 116 „Prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală”.

Pentru evidenţa primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală achitată de către angajator (patron) este destinat contul de pasiv 199 „Decontări privind primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală cu CNAM”. În credit – calculul PAM. În debit – transferul PAM la fondul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Soldul creditor reflectă datoria instituţiei publice faţă de fondul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

Transferul primelor de asigurare medicală la fondul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală se efectuează concomitent cu plata salariului.

Operaţiunile aferente calcului primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală sunt contabilizate în NC 5 – borderou cumulativ privind retribuirea muncii şi bursele.

1. Calculul primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală:

Dt 200 „Cheltuieli bugetare pentru întreţinerea instituţiei”, art. 116.00

– 3375.52 lei

Ct 199 „Decontări privind primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală cu CNAM”

– 3375.52 lei

Pentru evidenţa primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reţinută din salariul angajaţilor este destinat contul de pasiv 159 „Decontări cu personalul privind asigurarea obligatorie de asistenţă medicală”. În credit – reţinerea primei din salariu. În debit – transferul primei la fondul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Soldul creditor reflectă datoria instituţiei publice faţă de fondul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

1. Reţinerea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală din salariu:Dt 180 „Decontări cu personalul privind retribuirea muncii”

– 3780.62 lei

Ct 159 „Decontări cu personalul privind asigurarea obligatorie de asistenţă medicală”

– 3780.62 lei

Evidenţa analitică pe conturile 159 „Decontări cu personalul privind asigurarea obligatorie de asistenţă medicală” şi 199 „Decontări privind primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală cu CNAM” este organizată în Registrul conturilor curente şi decontărilor forma nr. 292.

La sfârşitul fiecărui trimestru se întocmeşte Raportul privind calcularea primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală (forma MED 08) care în termenii stabiliţi se prezintă Inspectoratului fiscal teritorial de stat.

Tema 5. CONTABILITATEA FINANŢĂRII ŞI A MIJLOACELOR BĂNEŞTI

Prin intermediul finanţării bugetare se realizează sarcinile statului în domeniul economiei naţionale, dezvoltării social-culturale, conducerii de stat, justiţiei, apărării etc.

Finanţarea bugetară reprezintă acordarea mijloacelor financiare din bugetul public naţional instituţiilor publice pentru efectuarea cheltuielilor aprobate în buget.

Finanţarea se efectuează în conformitate cu alocaţiile bugetare aprobate în Legea bugetului de stat / bugetelor raionale, municipale, săteşti, orăşeneşti.

Alocaţiile bugetare reprezintă limitele maxime de finanţare aprobate în buget, destinate pentru cheltuielile instituţiilor publice şi alte activităţi.

Pentru fiecare instituţie publică alocaţiile bugetare sunt aprobate în planul secundar de finanţare/deviz de cheltuieli.

Finanţarea din buget se caracterizează prin următoarele trăsături: mijloacele bugetare acordate instituţiilor publice pe calea finanţării

servesc la acoperirea unor cheltuieli cu caracter permanent şi destinaţie strict determinată, ca retribuirea muncii, contribuţiile de asigurări sociale de stat, primele de asigurări medicale, serviciile comunale, achiziţionarea de bunuri materiale etc.;

este nerambursabilă; se efectuează pe măsura îndeplinirii sarcinilor de plan a veniturilor

bugetare; pentru o anumită instituţie finanţarea se efectuează dintr-un singur

buget în funcţie de subordonarea acesteia. Astfel, instituţiile de subor-donare de stat sunt finanţare din bugetul de stat, iar cele de subor-donare locală – din bugetele raionale, municipale, săteşti, orăşeneşti.

Finanţarea instituţiilor publice se efectuează lunar prin Trezoreria de Stat în baza planurilor secundare de finanţare / devizelor de cheltuieli în condiţiile unui control strict ce creează legalitatea, necesitatea şi eficienţa cheltuielilor bugetare.

Trezoreria de Stat reprezintă o unitate structurală a Ministerului Finanţelor, constituită din Trezoreria Centrală şi trezoreriile teritoriale.

Trezoreria Centrală este un departament în cadrul Ministerului Finanţelor, iar trezoreriile teritoriale sunt reprezentanţe ale Ministerului Finanţelor în teritoriu (raioane, municipii).

Trezoreria de Stat se prezintă ca o bancă a finanţelor publice prin care se efectuează operaţiunile de încasări a veniturilor în bugetul public naţional şi de plăţi din bugetul public naţional, asigurând echilibrul financiar.

Trezoreria de Stat este instituţia prin care se gestionează finanţele publice de care dispune statul.

Planul secundar de finanţare / devizul de cheltuieli – documentul instituţiei publice ce autorizează alocarea de resurse de la buget, prin care se stabileşte volumul anual al cheltuielilor repartizate pe 12 luni şi destinaţia cheltuielilor conform clasificaţiei economice a cheltuielilor bugetare.

Astfel, planul secundar de finanţare / devizul de cheltuieli reprezintă bugetul instituţiei publice pe perioada unui an bugetar.

Un buget este o previziune a veniturilor şi cheltuielilor unei instituţii publice pentru o perioadă de timp, de regulă, pentru un an.

Modalitatea de elaborare şi aprobare a devizelor de cheltuieli a insti-tuţiilor publice de subordonare locală este reglementată de Regulamentul cu privire la devizele de cheltuieli a instituţiilor publice şi repartizarea pe luni a bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale nr. 117 din 29.12.2007, iar pentru instituţiile publice de subordonare de stat elaborarea şi aprobarea planurilor secundare de finanţare este reglementată de Regulamentul pri-vind repartizarea pe luni a veniturilor, cheltuielilor şi surselor de finanţare ale bugetului de stat nr. 154 din 01.12.2010.

Finanţarea se efectuează prin metoda virării mijloacelor băneşti din contul trezorerial al bugetului de stat / raional, municipal în contul trezorerial de cheltuieli (contul curent) al instituţiei publice.

În scopul primirii finanţării din buget instituţiile publice întocmesc delegaţia de retragere a numerarului sau ordinul de plată, în funcţie de cheltuielile care urmează a fi acoperite din finanţarea bugetară, pe care le prezintă la Trezoreria teritorială. Concomitent cu delegaţia de retragere a numerarului se prezintă următoarele note justificative:

nota justificativă privind plata salariilor, indemnizaţiilor şi achitarea contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;

nota justificativă privind cheltuielile de deplasare; nota justificativă privind plata burselor; nota justificativă privind alte cheltuieli.

Notele justificative se prezintă în Trezoreria teritorială în două exemplare, unul rămâne în Trezoreria teritorială, altul cu viza trezoreriei se remite instituţiei publice.

În cazul ridicării numerarului pentru plata retribuţiei concomitent cu delegaţia de retragere a numerarului se prezintă în Trezoreria teritorială şi ordinele de plată, în două exemplare, privind transferul reţinerilor din salariu (impozitul pe venit, CIAS, PAM, cotizaţii sindicale), CAS şi PAM.

În Trezoreria teritorială documentele de plată prezentate de instituţiile publice sunt verificate sub aspectul corectitudinii întocmirii lor, încadrării sumelor de plată în limitele alocaţiilor bugetare aprobate în planul secundar de finanţare / devizul de cheltuieli pe luna respectivă.Sumele alocaţiilor bugetare neutilizate de către instituţiile publice după 31 decembrie sunt anulate de către Trezoreria teritorială. De exemplu, suma alocaţiilor bugetare aprobată în planul secundar de finanţare al instituţiei publice pe anul 20__ la articolul de cheltuieli 113 „Plata mărfurilor şi serviciilor”, alineatul 03 „Rechizitele de birou, materiale şi obiectele de uz gospodăresc” constituie 40 000 lei. Până la 31 decembrie instituţia publică a utilizat sub forma finanţării primită din bugetul de stat – 35 000 lei. Diferenţa de 5 000 lei (40 000–35 000) va fi anulată de Trezoreria teritorială şi respectiv nu va putea fi utilizată în noul an bugetar ca sursă de finanţare din buget.

Evidenţa finanţării din buget pentru cheltuielile curente ale instituţiilor publice (retribuirea muncii, CAS, PAM, achiziţionarea serviciilor comunale şi bunurilor materiale etc.) se ţine în contul de pasiv 230 „Finanţarea din buget pentru cheltuielile instituţiei şi alte activităţi”. În credit se înregistrează finanţarea primită din buget. În debit – închiderea soldului contului la finele

anului. Soldul creditor reflectă suma finanţării primită din buget de la începutul anului.

Pentru evidenţa finanţării din buget a investiţiilor capitale e destinat contul de pasiv 231 „Finanţarea din buget a investiţiilor capitale”. În credit se înregistrează finanţarea primită din buget pentru investiţii capitale. În debit – închiderea soldului contului la finele anului. Soldul creditor reflectă suma finanţării pentru investiţii capitale primită din buget de la începutul anului.

Fiecare instituţie publică dispune de un cont trezorerial de cheltuieli (în continuare – cont curent) deschis în Trezoreria teritorială, în care se reflectă mişcarea mijloacelor bugetare ale instituţiei.

Pentru evidenţa mijloacelor băneşti în conturile curente bugetare sunt destinate următoarele conturi de activ:

090 „Contul curent în bugetul de stat pentru cheltuielile instituţiei”, care se utilizează în instituţiile de subordonare de stat;

093 „Contul curent în bugetul de stat pentru investiţii capitale”, care se utilizează în instituţiile de subordonare de stat;

100 „Contul curent pentru cheltuielile instituţiei”, care se utili-zează în instituţiile de subordonare locală;

101 „Contul curent pentru transfer instituţiilor subordonate şi pentru alte activităţi”, care se utilizează în contabilităţile centra-lizate ce deservesc două şi mai multe instituţii de subordonare locală;

103 „Contul curent pentru investiţii capitale”, care se utilizează în instituţiile de subordonare locală.

În debitul conturilor se înregistrează finanţarea primită din buget. În credit – cheltuielile efectuate din contul curent. Soldul debitor reflectă disponibilul bănesc în contul curent. Dar, de regulă, nu există sold în contul curent deoarece concomitent cu finanţarea primită din buget se efectuează şi cheltuielile din contul curent conform destinaţiei.

Operaţiunile ocazionate de mişcarea mijloacelor băneşti în contul bugetar curent sunt contabilizate în nota de contabilitate (în continuare – NC) 2 – borderou cumulativ privind circulaţia mijloacelor în conturile bugetare curente în baza extrasului din contul trezorerial de cheltuieli, ordinului de plată, dispoziţiei de încasare.

În cazurile când instituţiile publice dispun de mai multe conturi curente deschise în Trezoreria teritorială, pentru fiecare cont curent se întocmeşte o nota de contabilitate separată, care se numerotează cu numerele 2a, 2b, 2c etc. şi respectiv conturile curente se numerotează – 090a, 090b, 090c etc.

De exemplu, o instituţie publică de învăţământ dispune de următoarele conturi curente bugetare:

240100000113601 – cont curent destinat pentru cheltuielile bugeta-re aferente blocului de studii;

440107500113601 – cont curent destinat pentru cheltuielile buge-tare aferente căminelor;

440115101113601 – cont curent destinat pentru cheltuielile buge-tare aferente copiilor orfani.

Conform Instrucţiunii Nr. 93 din 19 iulie 2010 evidenţa analitică pe conturile 090, 093, 100, 101 este organizată în Registrul evidenţei alocaţiilor şi cheltuielilor forma nr. 294, pe contul 230 – în fişa forma nr. 283, pe contul 231 – în Registrul conturilor curente şi decontărilor forma nr. 292, dar, de regulă nu se ține evidența analitica, deoarece la finele fiecărei luni Trezoreria teritorială prezintă instituțiilor publice Extrasul din Fişa executării planului de finanţare al instituţiei (Anexa 10), în care este reflectată suma finanțării

primită din buget în perioada de gestiune pe fiecare articol și alineat de cheltuieli.

Instituţiile publice folosesc în activitatea lor un volum considerabil de mijloace băneşti în numerar pentru plata salariilor, indemnizaţiilor, burselor, avansurilor spre decontare.

Operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar sunt reglementate de Norme pentru efectuarea operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova nr. 764 din 25.11.1992. Conform acestei Norme, în casa instituţiilor se poate păstra zilnic o sumă maximă, în limita soldului de casă stabilit de comun acord cu unităţile bancare, provenită din restituiri de avansuri spre decontare nefolosite, din ridicarea de numerar de la unitatea bancară, precum şi din alte sume aprobate prin acte normative.

Sumele ridicate de la unitatea bancară pentru plata retribuţiei, burselor, indemnizaţiilor etc. se pot păstra peste limita soldului de casă timp de trei zile.

Încasările şi plăţile cu numerar se efectuează de către casier. Casierii sunt gestionari de mijloace băneşti şi alte valori. Conducătorul instituţiei publice încheie cu casierul un contract de răspundere materială deplină. Casierul nu are dreptul să încredinţeze altor persoane exercitarea atribuţiilor sale, decât prin predarea – primirea gestiunii în baza ordinului conducătorului instituţiei publice.

Casierul înregistrează încasările şi plăţile efectuate din casa în Registrul de casă în baza dispoziţiilor de încasare, dispoziţiilor de plată, borderourilor de plată. La primirea documentelor primare din compartimentul financiar-contabil casierul este obligat să verifice existenţa, valabilitatea şi autenticitatea semnăturilor prin care se dispune plata, precum şi ataşarea tuturor anexelor la documentele de plată. Înscrierile în registrul de casă se efectuează în două exemplare prin foaia indigo cu pix sau cerneală. Exemplarul doi este detaşabil la care se anexează dispoziţiile de încasare, dispoziţiile de plată şi se prezintă de către casier în contabilitate în termenii stabiliţi. În contabilitate aceste documente se verifică sub aspectul legalităţii şi corectitudinii întocmirii lor, apoi în baza lor se contabilizează operaţiunile de casă în NC 1 – borderou cumulativ privind operaţiunile de casă.

Pentru ridicarea numerarului din contul curent de la unitatea bancară în contabilitatea instituţiei publice se întocmeşte Delegaţia de retragere a numerarului care se transmite casierului. Casierul concomitent cu Delegaţia de retragere a numerarului prezintă în Trezoreria teritorială Nota justificativă privind plata salariilor, contribuţiilor de asigurări sociale de stat, primelor de asigurare medicale, în cazul când destinaţia numerarului ridicat este plata salariului. În cazul ridicării numerarului pentru plata burselor concomitent cu delegaţia de retragere a numerarului se prezintă Nota justificativă privind plata burselor, iar în cazul ridicării numerarului pentru plata deplasărilor în interes de serviciu – Nota justificativă privind plata deplasărilor în interes de serviciu.

După primirea numerarului în casierie de la unitatea bancară se întoc-meşte Dispoziţia de încasare de către compartimentul financiar-contabil.

Evidenţa mijloacelor băneşti în casă se ţine în contul de activ 120 „Casa pe mijloace bugetare”. În debit – încasarea mijloacelor băneşti în casă. În credit – plata mijloacelor băneşti din casă. Soldul debitor – disponibilul bănesc în casă.

1. Plata salariului din casă salariaţilor:Dt 180 „Decontări cu personalul privind retribuirea muncii”

– 102270.54

lei

Ct 120 „Casa pe mijloace bugetare”– 102270.54

leiDispoziţiile de încasare şi Dispoziţiile de plată se înregistrează şi se

numerotează în Registrul dispoziţiilor de încasare şi de plată de către contabilul responsabil al instituţiei publice.

Conform Normelor pentru efectuarea operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova nr. 764 din 25.11.1992, pentru asigurarea integrităţii mijloacelor băneşti în fiecare instituţie publică casa trebuie verificată inopinat cel puţin o dată în trimestru, prin numărarea banilor şi a altor valori aflate în casierie. De asemenea, inventarierea casei se efectuează in cazul:

a) concedierii casierului;b) plecării casierului în concediu anual de odihnă;c) constatării faptelor de furt, fraude şi sustragere de mijloace băneşti.Modalitatea de efectuare a inventarierii casei este reglementată de

Regulamentul privind inventarierea nr. 60 din 29.05.2012. Pentru efectuarea inventarierii casei prin ordinul conducătorului instituţiei se desemnează o comisie, care întocmeşte Procesul-verbal de inventariere a mijloacelor și documentelor bănești.

Comisia verifică numerarul de mijloace băneşti şi alte valori existente în casă (tichetele pentru benzină, timbre poştale, foi de odihnă la staţiunile balneoclimaterice). Dacă se constată neconcordanţe între soldul scriptic din registrul de casă şi cel efectiv, verificarea se extinde asupra documentelor primare de casă, în vederea identificării cauzelor care le-au produs. În acest caz în Procesul-verbal de inventariere a mijloacelor și documentelor bănești se înscrie suma lipsei de mijloace sau plusul constatat la inventarierea casei.

În rezultatul constatării lipsei sau plusului de mijloace bănești se întocmește Registru de verificare a rezultatelor inventarierii.

Comisia de inventariere întocmește Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii în care se indică subdiviziunea supusă inventarierii, rezultatele inventarierii, propunerile comisiei de inventariere privind compensarea plusurilor și lipsurilor constatate și persoanele responsabile etc. După inventariere Procesul-verbal de inventariere a mijloacelor și documentelor bănești, Registru de verificare a rezultatelor inventarierii și Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii se transmit pentru examinare conducătorului entității.

Recuperarea benevolă a lipsurilor de mijloace bănești se efectuează în baza acordului dintre entitate și persoana culpabilă, cu respectarea prevederilor articolului 338 din Codul Muncii al Republicii Moldova. În acest caz, entitatea va emite Acordul de recuperare, iar persoana vinovată va prezenta Angajamentul de plată. În baza acestor documente se contabilizează lipsa imputată persoanei culpabile.

Pentru evidența lipsurilor imputate persoanei culpabile este destinat contul de activ 170 „Decontări privind manco”. În debit – suma lipsei imputată persoanei culpabile în baza Acordului de recuperare și Angajamentului de plată / Deciziei instanţei de judecată. În credit – recuperarea lipsei de la persoana culpabilă. Soldul debitor – creanţa instituţiei publice aferentă lipsei imputată persoanei culpabile.

Evidenţa analitică pe contul 170 „Decontări privind manco” este organizată în Registrul conturilor curente şi decontărilor forma nr. 292, cu indicarea numelui, prenumelui persoanei culpabile.