„VIAȚA PRIVATĂ ERA UN BUNCOMUN DIN CARE TOȚI FURAU PE ASCUNS“ANUL XVI w NR. 693 w 11 – 17 IULIE 2020 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINILE 8-9

RADU MÂRZA –CĂLĂTORIROMÂNI PRIVINDPE FEREASTRATRENULUI

PAGINILE 2-3

PAGINA 12

UNDE TRĂIESCSTRĂMOȘII ȘI DEUNDE NE TRĂIESC PE NOI

Avanpremieră: unfragment din volumul careva apărea în curând laEditura Polirom.

Flavius Ardelean nepovestește despre romanulsău Mecanopolis apărut laPolirom în 2019.

PAGINA 10

UNIVERSUL LUI JÓN KALMAN STEFÁNSSON

O ALTĂ LUME ȘI UN ALT TIMP

O ALTĂ LUME ȘI UN ALT TIMP

INTERVIU CU SCRIITOAREA TATIANA ȚÎBULEAC

2ANUL XVI NR. 69311 – 17 IULIE 2020carte

www.suplimentuldecultura.ro

O altă lume și un alt timp

CONSTANTIN PIȘTEA

Din primul roman al trilogiei fior�durilor, Între cer și pământ (Edi�tura Polirom, 2014, traducere dinlimba franceză de Magda Răduță),de altfel prima carte de acest scrii�tor tradusă la noi, aflăm printre al�tele că „vorbele sunt săgeți, gloanțe,păsări care�i răpesc pe vitejii dinpovești“, dar și că „uneori vorbelenu sunt nimic�nimic, numai zdren �țe obosite și găurite de ger, șubredeadăposturi pe care le calcă în pi�cioare moartea și nefericirea“.

Da, trilogia este despre viață șimoarte, despre dragoste și suferință,dar în primul rând ea este o mărtu�rie copleșitoare a forței cuvintelor,a puterii lor de a influența existența,de a deplasa destinele unor oamenide la aparentul lor curs normal.

DOAR TU ÎMI EȘTI PLĂCERE-N LUME

Între cer și pământ, pentru pesca�rii islandezi din urmă cu mai bine

de o sută de ani, nu exista decâtMarea Înghețată. Un mediu abru�tizant, în care regulile sunt puțineși simple și în care, ca să trăiești,trebuie să ieși în larg și să te împacicu natura mai mereu dușmă noasă.

Băiatul – singurul personajcare rămâne nenumit pe parcur�sul celor trei romane ale ciclului –este diferit de toți cei pe care îi in�ventează ori îi aduce la suprafațăJón Kalman Stefánsson. Băiatulare un trecut trist – ca mai toți deaici, și�a pierdut mulți membri aifamiliei –, dar în Bárður a găsit ovoce corespondentă, un prietencare se distinge din mulțimea pes�carilor duri, supuși legilor destinu�lui, prin faptul că îi plac cărțile.Într�un loc în care adevărații stă�pâni sunt marea și muntele „e greusă stai pe gânduri și să citești cândtoate sunt viermănoase în jur, dupăo zi întreagă în care n�ai făcut decâtsă vâslești, ud până la piele și în �țepenit“. Ei bine, Bárður poate săcitească și în astfel de condiții, bachiar Paradisul pierdut al lui JohnMilton și gândurile la o scrisoare

de dragoste îi răpesc mintea într�unmoment foarte important.

Când ieși în larg, trebuie să fiiprevăzător. Iar pe Bárður poeziași dragostea îl fac să uite de sine,astfel că la o astfel de ieșire negli�jează să�și mai ia pufoaica. Iar ho�tarul dintre viață și moarte poatefi la fel de subțire ca o pufoaică.Bárður suferă de frig și moare subprivirile băiatului și a celorlalțineputincioși din barcă, disperațisă nu aibă nici o soluție.

Moartea lui Bárður este episo�dul de la care Jón Kalman Stefán�sson construiește un megaromanîn trei părți pe „umerii“ băiatului,

un roman al modului în care ci�neva cu o fire deosebită încearcăsă se adapteze contextului atât dedur al Islandei din urmă cu maibine de o sută de ani. Dar Stefáns �son nu povestește doar o viață șiun destin, ci și o lume cu nimicmai prejos de fascinantele univer�suri de care m�am îndrăgostit laWilliam Faulkner sau GabrielGarcía Márquez.

JÓN KALMAN STEFÁNSSON, unul dintre cei maiimportanți scriitori contemporani islandezi, s-a născutla Reykjavík, în 1963. A debutat în 1988 cu un volum

de poeme; unul dintre romanele sale, Sumarljós og svokemur nóttin (Lumina de vară, apoi se lasă noaptea), a

primit în 2005 Premiul Literar Islandez pentru ficțiune.Opera sa a fost de trei ori nominalizată la Premiul pen-

tru Literatură acordat de Consiliul Nordic, printre aicărui laureați se numără Tomas Tranströmer, Sofi Oksa-

nen și Kim Leine. În 2011, J.K. Stefánsson a primitprestigiosul P.O. Enquist Award, iar romanul său apărut

în 2013, Fiskarnir hafa enga fætur (Peștii n-aupicioare), a fost nominalizat la Man Booker Interna-

tional Prize și a primit premiul revistei „Lire“ pentrucel mai bun roman străin. Între cer și pământ, primulsău roman tradus în limba română, a apărut la Editura

Polirom în 2014, urmat la scurt timp de Tristețea îngerilor (2016) și de Inima omului (2018).

Jón Kalman Ste -fánsson, scriitor is-landez care te sur -prinde de la primelepagini prin muzi -calitatea și lirismulprozei sale, a reușitsă inventeze o voce.Ori poate nu să oinventeze, ci să oaducă la suprafațădin adâncul său depoet, unde cuvin telesunt precum niștepești „mai vechidecât lumea, caredescoperă taineînspăimân tătoare înfundul prăpăstiilor“.

E iadul pe pământ să ai mâiniși să nu mai ai pe cine îmbrăţișacu ele.

3ANUL XVI NR. 69311 – 17 IULIE 2020 carte

www.suplimentuldecultura.ro

„Doar tu îmi ești plăcere�nlume“, versul lui Milton care�i vareaminti mereu băiatului de Bárður,funcționează ca o melodie spe�cială, care intră în acord atât curitmul în care răsuflă marea, câtși cu viața oamenilor din aceastălume specială, una care pare doar„o înaintare împotriva întuneci�milor (...), împotriva trădărilor,cruzimii, lașității, o înaintare (...)în voia căreia ne lăsăm cât mai e oumbră de nădejde“.

Ce afli din primul volum altrilogiei fiordurilor? Că „un om cutrei beri în buzunar n�are nici onevoie să se grăbească undeva pelumea asta“. Că apa mării este să�rată din cauza lacrimilor îneca �ților. Dar și că, deși sunt de preț,„amintirile nu pot să ne țină lasuprafața mării, nici să ne salvezede la înec“.

Marea întrebare care străbateprima dintre cele trei cărți este„de ce sunt vrednic de viață?“, ochestiune care îl frământă pebăiat în timp ce încearcă să înapo�ieze cartea ucigașă, cea care l�afăcut pe prietenul său, Bárður, să�și uite pufoaica înainte de aieși în larg. Când îți pierzi părinți,frați și prieteni și când te lupți cusingurătatea, aceasta este o între�bare legitimă care acreditează ocertitudine: „e iadul pe pământ săai mâini și să nu mai ai pe cineîmbrățișa cu ele“.

CE SUNT VORBELE DACĂ N-AI CUI SĂ LE SPUI?

Tot despre un drum este vorba șiîn Tristețea îngerilor (Editura Po�lirom, 2016, traducere din limbafranceză de Magda Răduță), cândbăiatul îl însoțește pe Jens, poș �tașul ținutului, cu sarcina de a li �vra câțiva saci cu corespon dență.Într�un aprilie greu de suportat,pe o vreme imposibilă, descrisă înrepetate rânduri în mod impre�sionant de Jón Kalman Stefán�sson, cei doi străbat viscolul cu omisiune ce trece dincolo de în�semnătatea ei primordială. Saciiaceia cu scrisori sunt meniți săpoarte cuvintele dintr�un sat depescari în altul, dintr�o tabără în

alta, de la o așezare izolată la alta,făcând astfel legătura dintre sin �gurătăți și pustietăți și refăcândun acordaj pe care natura s�a în �vățat să îl tot strice.

Una dintre scenele pe care in�sistă Stefánsson este cea în carebăiatul le lasă unor copii dintr�oastfel de așezare izolată o foaie dehârtie. Foaia era, la vremea și înlocurile descrise aici, ceva extremde rar și de prețios (de unde șigrija și respectul față de cărți), cuo însemnătate egalată poate doarde cea a merelor. Nici mere nu segăseau în acea pustietate – ra�reori erau aduse de marinari și încantități infime –, însă foaia dehârtie era privită ca un obiectsfânt: „Cel care are în stăpânireun creion și o foaie are puterea dea transforma lumea“.

Băiatul consideră cuvinteledrept a șaptea minune a lumii,pentru că ele pot schimba omeni�rea mai mult ca orice altceva. Șitot cuvintele, puse sau nu pe hâr�tie, sunt cele care pot accentuasingurătatea: „ce sunt vorbele da �că n�ai cui să le spui, ce mai în�seamnă ele dacă nu poți să�l maiatingi pe celălalt?“. Între cer și pă�mânt sau între iad și rai, peaceastă coală de hârtie care estelumea, mereu în bătaia vântului șisub presiunea constantă a ninso�rii, omul lui Jón Kalman Stefáns �son este un chinuit, un muncit, unapăsat, care amintește de picturalui van Gogh, Mâncătorii de car�tofi. Ce îl deosebește pe băiatul deaici, cel care traversează în călăto�riile sale nu doar toate cele treiromane ale ciclului, ci și întregținutul acesta pustiit și rece, estepoezia, care „nu ne face umili oritimizi, ne face sinceri“.

Față de primul volum din tri�logie, în Tristețea îngerilor cadrulse deschide și mai mult și, de lanumai câteva personaje, avem ac �ces la o întreagă galerie, pe lângăpoștașul Jens și băiat, fiindu�ne

prezentați, în tușe când mai groase,când mai fine, tot felul de localnicipitorești care justifică trimiterea demai devreme la Faulkner și Már�quez. Numele lor sunt ceva mai di�ficile, însă fiecare vine cu propriapoveste, cu propria dramă, care cer�tifică faptul că acolo unde este unom este și o amintire.

IADUL NU EXISTĂ, EXISTĂDOAR SINGURĂTATEA

Cum să se fi încheiat această trilo�gie, dacă nu tot cu o călătorie?Inima omului (Editura Polirom,2018, traducere din limba francezăde Magda Răduță) întregește cadruldespre care a povestit până acumJón Kalman Stefánsson, dar și re�vine la nevoia de dragoste a perso�najului principal, băiatul, care dupăce și�a pierdut cel mai bun prieten,cel cu care discuta despre poezie,Bárður, și după ce a trecut, alăturide poștașul Jens, prin tot felul desituații greu de suportat, ajungeacum în situația de a se îndrăgosti.

Călătoria care încheie trilogiaeste către dragoste, pentru că ini �ma omului este plină de deli catețeși fragilitate. Din nou natura estecea care accentuează stările su �fletești, obligând la recluziune șisingurătate, iar izolarea aceastaaduce cu sine suferința: „Iadul nuexistă, există doar singurătatea,toate lucrurile se veștejesc în jurulei, iarba vieții se ofilește și noi tre�murăm doar la gândul ei“.

Băiatul trece și aici prin totfelul de întâmplări complicate –povești de dragoste care se rami�fică – și este amenințat de cel maiputernic om din ținut. Însă din�colo de acestea și de călătoria spreîndrăgostire, puternice sunt ima �ginile, uneori șocante, alteori su�prarealiste. De neuitat scena în carepe nava „Speranța“ cineva cântăBach la un armoniu, transportat

pentru a înfrumuseța o nuntă.Ase mănătoare, dar în alt registru,este cea în care doi câini se împreu�nează sub un coșciug – poate la ega�litate cu una de mai devreme dintrilogie, în care coșciugul, cu o fe�meie moartă în el, alunecă pe ză�padă, iar băiatul, deși se urcă pe el,nu mai reușește să îl controleze.

„Dacă ninsoarea e tristețeaîngerilor, zăpada topită e scuipa�tul diavolului“ a rămas scris înaceastă ultimă carte a trilogiei, capentru a sublinia chinul perma�nent al omului subordonat capri�ciilor naturii. Te miri că oameniiîși acceptau soarta, continuând sătrăiască în acele locuri. O navă cuaburi era privită ca un lucru ex �cepțional, ceva care păcălea na�tura, iar legătura telefonică, pome �nită spre finalul trilogiei, ca oinovație care avea să schimbe ra�dical situația. „Când nimeni nu neîntrebă nimic, ne închidem în tă�cere cu toată suferința noastrădimpreună, iar ea, de�a lungulanilor, se preface în amărăciuneși�n singurătate și se sfârșește în �tr�o moarte îngrozitoare.“

Una peste alta, am ajuns să ținla cele trei cărți pentru că mi�aufăcut cunoscută o lume. Cu un per�sonaj de neuitat, băiatul, dar și cualtele extrem de bine creionate, cubunele și relele lor, cu un talent in�credibil de a surprinde agresivita�tea mediului, Jón Kalman Stefán�sson a construit un univers ineditsau, dacă ar fi să rămânem în ca�drul descris de el, l�a scos din ză�padă. Iar măiestria lui are de a facenu doar cu finețea cu care și�a puspe hârtie personajele ori cu infini�tele sale posibilități de a descrie vi�tregiile naturii, ci și cu pricepereade a prezenta men talitățile vremii,de a povesti de spre raporturile ru�dimentare dintre bărbați și femeiori dintre cei care conduc și ceicare trebuie să se supună.

La Jón Kalman Stefánssongăsești realism dur, dar și melan�colie, găsești și suprarealism orifantastic, și credința că morții și viiisunt într�o legătură mai strân sădecât am bănui (la un moment dat,o femeie sau spectrul unei femei îlajută pe băiat să�și găsească dru�mul prin viscol). De altfel, în toatecele trei cărți sunt pagini – marcateprin litere italice – scrise de „ceimorți“, care privesc cu jind și nos�talgie către lumea „celor vii“. Li�mita dintre viață și moarte, dintrecei vii și cei morți, imposibil detrecut într�un sens, dar foarte fra�gilă în alt sens, este una dintre te�mele mari ale trilogiei și cu earămâi mult după ce termini decitit cele trei cărți fascinante, carete transpun într�o altă lume și unalt timp. SDC

Cel care are înstăpânire un creionși o foaie are pute-rea de a trans-forma lumea.

Dacă ninsoa-rea e tristeţea în-gerilor, zăpada to-pită e scuipatuldiavolului.

4ANUL XVI NR. 69311 – 17 IULIE 2020opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Cartea Tata mă citește și dupămoarte a fost publicată la Edi-tura Humanitas în anul 2020.

Dragul meu Mihail Vakulovski, nuam obiceiul să le trimit scrisoriscriitorilor aflați încă în viață, dincel mai banal motiv: ăștia riscă sărăspundă.

Cu scriitorii nu poți să știi ni�ciodată. Imediat te trezești că le sarețandăra, că sar la bătaie pe stradă.Am făcut și eu un pic de box la oadică, știu ce e și eschiva, știu ce e uncroșeu, dar de ce să te legi la cap?

Apoi, cu atât mai puțin le scriuscriitorilor pe care i�am și cunoscutprin viață. Că parcă dacă i�ai cunos�cut poți să știi: o dată te trezești cănu i�a convenit ceva sau, mai rău, căte găsește excesiv de amabil – ai tuvreun interes...

Așa că, vezi bine, a trebuit să

dau totul la o parte ca să văd doarcartea. A trebuit să uit de simpatiape care știi că ți�o port fiindcă te gă�sesc om cinstit și serios, iar oameniicinstiți și serioși sunt mai rari decâteclipsele. M�a interesat textul.

Iar cartea Tata mă citește șidupă moarte e o bucurie pentru ci�titor. Eu m�am trezit uneori chiuindîn timp ce dădeam pagina. Alteorim�am trezit că recit Da, a fost copilși Lenin,/ Da, a fost și el școlar/ Șiîn geanta lui pe vremuri/ A purtatabecedar.

De cele mai multe ori, însă, m�am pomenit că ziceam:ce chestie, peasta n�o știam! Și adevărul e că nuștiam multe despre copilăria în Mol�dova din vremea Uniunii Sovietice.

M�am născut mai târziu și cândam început eu să citesc nu găseamla tot pasul cărți despre aceastălume dispărută. Iar Basarabia

rămânea mereu departe. Așa căpentru mine totul a fost nou și mi�nunat. Desigur, îi știam pe Gaga�rin, pe Vîsoțki, pe Țoi, dar cu totulaltfel, și mult mai bine i�ai știutdumneata.

Iar ce ai făcut din ei în carteacopilăriei lui Mișca – asta va ră�mâne. Sunt, dacă îmi dai voie să amo ierarhie, cele mai frumoase rân�duri din carte. Gagarin în Cosmos,Vîsoțki pe scenă și Țoi murinddupă ce a schimbat lumea – toatesunt minunate...

Ce știam eu de Pavlic Morozovsau chiar de Zoia Kosmodemian�skaia? Ce știam eu de cosmo� nautul Piotr Klimuk, de Ion Soltîssau Boris Glavan? Nu știam, iaracum știu – am ieșit câștigat.

Mereu ți�am admirat forța dra�gostei pentru tatăl tău, pentru fra�tele tău, deloc întâmplător amândoi

scriitori, pentru mama ta. Vei spunepoate că e puțin și normal lucru caun om să�și iubească familia. Eu ți�aș răspunde atunci că e tot mairar, mai ales în ultimele decenii,când s�au destrămat lucruri chiarmai mari de cât Uniunea Sovietică,țara cea mai mare din lume.

Eu n�am făcut trânte și n�amparticipat la nici o întrecere întreraioane, eu n�am apucat să folosescîn viață cuvântul raion, eu nicimăcar n�am avut un cais în gră�dină, nici grădină n�am avut, eu n�am recitat nici o poezie despreLenin, cu Lenin, pentru Lenin, eu n�am mai apucat să fiu scăldat înapele altei propagande decât aceeapentru piața liberă.

Copilăria scapă de logica profi�tului. Când nimic nu contează înafara profitului, prima care moa reîntre oameni este prietenia. Iar

copiii, neștiind această lege, suntsingurii care trăiesc în afara timpu�lui, de aceea pot fi chiar și fericiți.

Cartea dumitale m�a făcutpentru două ceasuri foarte fericit,fericit ca pe un copil, fericit cât onuvelă de Aitmatov. Este o carteplină de lumină și de adevăr, deaceea crudă, ca viața. Să mai scrii, fi�indcă ăsta e rostul tău.

Ai salvat o lume întreagă de lauitare – și ce altceva ai fi pututface? Și uite că, până la urmă, Mișca,chiar și fără să vadă pământul dincosmos, tot un erou a ajuns. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Scrisoare către Mihail Vakulovski

Acum câțiva ani, trecând prinAsheville, North Carolina, amcumpărat un plic cu timbre.Când l�am deschis am găsit prin�tre ele un timbru lunguieț, cu untigru și un urs în haină roșie. Peel scria ČESKOSLOVENSKO șiera unul din primele timbre pecare le�am avut. În găsisem în� tr�un plic din hârtie poroasă,portocalie, prins cu o capsă ro�tundă, deschis în cartierul Mili�tari din București prin 1982.

În 1982, frumusețea nu creștea înpom în cartierul Militari. Presu�pun că părinții noștri încasau maiîn plin mizeria din jur decât noi.Totuși, consternarea paradiziacăpe care o simțeam și eu când ve�deam uneori un pachet de țigăriDunhill sau Rothmans trebuie săfi avut o legătură cu ruina orașuluiși a blocului nostru nou muncito�resc, spre sfârșitul comunismului.Educația vizuală ți�o făceai cumputeai, în principiu nu cu ambala�jele cu culori duse de la eugenii.Frumusețea era subversivă și obună parte din ea se refugiase în fi�latelie. Nu�mi amintesc să i se fipărut cuiva o prostie, sau ceva, cumsă zic, tocilăresc, să colec țio nezetimbre. După ce ne cotonogeam osăptămână la fotbal mergeam câte

cinci�șase băieți să luăm timbre dela poșta de la Veteranilor, de câ�teva ori chiar până la marea Rom�filatelia de la Cișmigiu. Toată lu �mea avea clasoare și avuția fiecă�ruia sporea mereu pentru că totfelul de rubedenii și prieteni gă�seau cu cale să ne doneze câte unclasor vechi. Unele erau modeste,altele însă te hipnotizau și�ți dă�deau impresia că intri pe furiș înjurnalul unui om, în autobiografialui. Oricui a dăruit un clasor cutimbre i se vor ierta toate păcatele.

Nu mai știu ce s�a întâmplatcu GUINEA�BISSAU. Legătura meacu ea s�a încheiat de mult. În anii’80 însă, alături de surorile comu�niste Mongolia, Cuba, China, POL�SKA și MAGYAR POSTA, timbrelede�acolo erau foarte răspândite.Exista, am aflat, și o República deGuinea Ecuatorial, și o Républiquede Guinée. Cele trei nu trebuiauconfundate pentru nimic în lume.

Frumusețea timbrelor, oa�meni buni, dragi copii. La început,

erai încântat de cai care se ca�brează, de flori, fluturi enormi dinMadagascar, pești din Belize cudințișorii (timbrelor) colorați, nualbi. Serii cu tigri, cu șerpi, cusateliți și rovere lunare. Stadioanede la Euro și din Mexico 1970, Ar�gentina 1978, Spania 1982. (Însport existau și ierarhii curioase –toate statele emiteau timbre cubob, dar cu tenis nu cred că amvăzut vreodată.) Dar apoi timbreleveneau și ziceau stai așa, că fru �musețea nu stă doar în păsări co�libri și corali. Frumusețea e dis �cretă, e a nuanțelor desaturate, adesenului obscur, de care ani în�tregi nu știi ce reprezintă (o dansa�toare sau harta Indiei?), a supra�tiparului grosolan care desfigu�rează tot. Frumusețea nu e doar a țărilor tinere, eufonice (SÃOTOMÉ E PRÍNCIPE… LESOTHO…),ci și a timbrului românesc vechi,cu Carol „Vulturi“, din 1886, cu va�loare nominală de „1½ Banu“, a„Căișorilor“ de prin 1913 (sau1903? nu mai știu).

Valoarea e a rarității indife�rente la culise politice sinistre deun fel sau altul, ca în cazul seriilorretrase din circulație dintr�o su�medenie de motive politice, cuCarol II, cu Zelea Codreanu, cu bi�sericile din Bucovina. Existau șiserii în care toate timbrele arătauaceeași imagine, doar culoarea defond era alta: ce meritorie risipăde potențial, pe care învățai să o admiri.

Apropo de asta – numele ma�chetatorilor erau uneori trecute, culitere minuscule, pe timbru. Tim�brele românești, mai mult ca altele,aveau această mare calitate, nu�iuitau pe graficieni, așa că vedeaiacolo mereu câte o semnătură –Dumitrana, Zainea, Vlasto, o lecțietimpurie de authorship.

Treceai apoi dincolo de fațatimbrului și râdeai de superficiali�tatea cu care evaluaseși pânăatunci timbrul doar pentru vopse�lele lui. Exista o lume și pe spateletimbrului. Lumea lipiciului sacro�sanct, intușabil. Fiecare țară aveaalt lipici. Timbrele românești deprin anii ’50 îl aveau cumva vălu�rit. Cele din SHQIPËRIA erau lu�cioase pe spate ca patinoarul dupăce se reface gheața, iar cele dinSUOMI aveau o peliculă de o ini�maginabilă finețe, care mergeamână în mână cu concepția impe�cabilă a timbrelor nordice – dinpăcate, aproape de negăsit. Uneletimbre din Dahomey (devenitămai târziu Benin) și Volta Supe�rioară (azi Burkina Faso) aveau ungumaj cu fisuri diagonale, ca o mi�nunată rășină reticulată, îngălbe�nită. Hârtia însăși varia – timbreleitaliene (inclusiv San Marino) aveauadesea filigran, iar timbrele dinMOÇAMBIQUE erau mai groasedecât toate. Unele erau dantelate –cu un număr diferit de perforațiipe centimetru, evident, nu ne ju �căm aici – altele erau nedantelate,tăiate de cineva gânditor în semi�

întunericul unei imprimerii. ÎnVietnam, persoana care făcea astalăsa adesea mici confetti de hârtieîncă nedesprinse complet de pedințișori.

DDR, CCCP, NIPPON, SVE�RIGE... Pentru că și în spatele tim�brelor se aflau cărți, mergeam lacataloage care, cu maximă seriozi�tate, povesteau despre timbre gre �șite (emisiunea „Racheta“, dartimbrul este fără Rachetă – va�loare: 1.000 de lei în anii 1980.Uau! Etc.). Fiecare timbru, până lamaiestuosul cap de serie care nuajungea niciodată în plicurile de 5 și 10 lei, era descris în detaliu, cuo terminologie cromatică în careconcepte rudimentare ca roșu șigalben făceau loc olivului, carmi�nului, cobaltului și mai știu eu cui.

Toate astea le�am găsit cândam deschis plicul cu timbre în Ashe�ville, North Carolina. N�a fost însădoar un mic episod nostalgic. M�ambucurat să găsesc și timbre dinCambodgia și din Coreea de Nord,țări ale căror emisiuni filatelice, înmod curios, nu cred că ajungeau lanoi – sau nu am văzut eu – în anii’80, dar acum când mă uit la flu �turași cambodgieni și la trenu lețecoreene nu mai pot să mă gândescdecât la Pol Pot și la Kim Ir�Sen. Eadevărat că nici în anii ’80, cândMilitariul era plin de timbre dinRwanda, nu știam că în acea țarăîndepărtată mai era doar un dece�niu până la genocid. Filtrul filate�lic al realității. SDC

CĂTĂLIN PAVELCÂTEVA PÂNZE SUS

Timbre

Zilele trecute, la intrarea într�unsupermarket, am asistat la oscenă măruntă de pe scena maimare a lumii în vremuri de coro�navirus. Un bărbat masiv și su�părat tocmai se răstea la agentulde securitate care îi stătea timidîn cale: „Nu�mi pun, în p...a mea,nici o mască! N�am eu nici un co�ronavirus, în p...a mea, nu vezi?“.După care a călcat apăsat înspreușa glisantă, iar agentul de secu�ritate, cu vreun cap mai scunddecât bărbatul cu organ, a făcutpasul într�o parte, lăsându�l sătreacă.

Am intrat și eu în urma lui, dar,fiind mai slab de vârtute, mi�ampus masca pe față. Cum împin�geam căruciorul printre rafturi,cu gândul la măști și epidemii, amremarcat tot felul de oameni șimăști. Majoritatea își acoperiserănasul și gura, dar nu erau chiar

atât de majoritari. La destui cum�părători de pe acolo masca medi�cală le acoperea doar gura, alții –destul de mulți – și�o trăseseră subbărbie, ca pe un fel de agă țătoarepentru urechi, și nu erau puțini ceicărora le atârna din buzunar: și�opuseseră doar la intrare, ca pe unpașaport pe care îl arăți la punctulde trecere, apoi și�o scoseseră. Pro�babil că nici ei n�aveau nici un co�ronavirus, în p...a lor.

Vorba asta m�a făcut să�mi

amintesc de o anecdotă povestită,cred, de Ion D. Sîrbu într�una dinscrisorile lui. Cică în Primul Răz�boi Mondial, pe timpul ocupațieigermane, în București sosește unsoldat neamț nefamiliarizat curealitatea locală. Un camarad maiversat îl scoate la plimbare prinoraș și la un moment dat cei doi seurcă într�un tramvai. Se uită ei lalumea din jur – proaspătul venit,mai curios, celălalt cu o blazaresuperioară. La un moment dat ungrup de localnici încep să vor�bească mai tare, parcă nemul țu �miți, parcă nervoși, ridicând gla �sul unul la altul. Neamțul inițiat întainele României, deși nu vorbeanici boabă de română, îi spune no�vicelui: „Pass auf, Hans, jetzt kommtder Fututz“ („Fii atent, Hans, acumvine Fututz“). Și, desigur, „Fututz“a venit imediat.

În zilele de�acum, la o viitoare(și, desigur, imaginară) ocupație

germană a Bucureștiului, un altsoldat inițiat în tainele locului vaspune – sau va transmite priete�nilor pe YouTube – un videoclipcu comentariul „Pass auf, Hans,jetzt kommt der Pula“. Căci, încurgerea istoriei, cuvântul magiclocal s�a schimbat, însă registrulși tonalitatea s�au păstrat. Și, credeu, i s�a păstrat și funcția. Aseme�nea lui „Fututz“, cuvântul ce de �numește organul genital mascu �lin a preluat acest rol de alungare –cu adevărat magică – a răului, aoricăror adversități care tulburăbunul mers al vieții. Încă din epo �ca tribală, din zorii primitivi aiomenirii, organele sexuale, etala�rea sau numirea lor erau folositepentru a alunga spiritele rele,blestemele sau amenințările su�pranaturale. Înjurăturile sau ridi�carea fustelor în cap nu au altăfuncție. Așa că, mă gândesc eu,frecventul apel la organul mascu�lin – și nu doar la el – ce caracte�rizează lumea românească e relua�rea unui ritual magic care, iată, sedovedește eficient. Păi, gândiți�vănumai: la dezorganizarea socie �tății noastre și haosul ce dom �nește în sistemul sanitar, n�ar fifost de așteptat ca epidemia decoronavirus să lovească mai

puternic decât în Italia? Dar n�alovit, cel puțin deocamdată, fiind �că, vorba neamțului „jetzt kommtder Pula“. Nici un coronavirus, înp...a mea. Ce coronavirus? Iar co�ronavirusul, acest blestem miste�rios aruncat asupra omenirii, îșislăbește puterile în fața leaculuinostru universal.

Mai mult, bănuiesc că leacule eficient oriunde și în orice con�text. Nu vindecă doar boli, ci rezolvă probleme, soluționeazăsituații încâlcite, taie noduri gor�diene.

De curând mergeam cu unautobuz care a vrut să opreascăîntr�o stație. A vrut, dar n�a putut:în stație oprise o mașină al căreișofer, cu cotul rezemat pe geamuldeschis, bea liniștit dintr�o dozăde suc. După ce șoferul autobuzu�lui l�a claxonat nervos și, după cedintr�un magazin de pe margineatrotuarului a apărut un ins, prie� tenul șoferului din stație, și a in�trat în mașină, stația s�a eliberat.Din demaraj, șoferul vinovat i�astrigat clar și răspicat șofe rului deautobuz: „Ce p...a mea, e stația lu’mă�ta, în p...a mea!“ .

Apoi a plecat în viteză și cuinima ușoară, ferit de�acum detoate relele. SDC

5ANUL XVI NR. 69311 – 17 IULIE 2020 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Jurnal de coronavirus: leacul universal

Valul unu, cocoașa doi. Recordulromânesc din perioada de caran�tină totală a fost doborât. Amtrecut binișor de 500 de cazuripe zi, iar politicienii și trompe�tele lor care cântă aria anti�COVID sunt în continuare lalocul lor. Și se comportă ca atare,sădind neîncredere, dar șispaimă în ziua de mâine.

Vedem, auzim și citim pe diversecanale, dar mai ales pe Facebook,tot felul de teorii halucinante. Josmasca, nu există covid, cam ăsta efirul roșu care îi leagă pe adepțiiconspirațiilor și scenariilor.

Adevărul e unul singur, iar

cifrele nu mint: virusul există, baîncă se manifestă vioi și se trans�mite cu repeziciune în comunitate.

Am avut 555 de cazuri mier�curi. În aceeași zi Austria a anun �țat că românii, alături de cetățeniialtor state vecine (Republica Mol�dova și Bulgaria) nu se vor maiputea plimba în voie pe teritoriulacestei țări. Sau dacă vor plim�bare atunci trebuie să prezinte lasosire că au efectuat un test și cărezultatul e negativ. Chestia astase va extinde. Și alte țări europenene vor impune restricții. Se va în�tâmpla aproape sigur dacă numă�rul de cazuri va crește în conti �nuare. O țară cu 150 sau 200 decazuri nu va accepta să primeascăcetățenii alteia cu 500 sau 700.Fiecare stat știe că mai bine eștiprevăzător decât să stingi apoi in�cendiul pandemic.

În aprilie nu aveam voie să nedeplasăm pe teritoriul Românieifără declarații scrise. Am scăpat decalvarul ăsta, am lansat artificiile pe15 mai, iar în iulie suntem pe punc�tul să nu putem părăsi România.

Cine e vinovat pentru situația deacum? Vina e, firește, împărțită.Între autorități, cei care contestăexistența virusului (aici intră șiunii politicieni), dar și cetățeni.

Autoritățile n�au fost în staresă explice clar oamenilor ce în�seamnă virusul, mărginindu�sedoar să�i arate cu degetul pe ceicare cred în teoriile năstrușnice.Rezultatele se văd: de câteva săp�tămâni curba e pe trend ascen�dent, iar nimeni nu știe dacă sun �tem deja în vârf sau doar la bazacocoașei cu numărul doi. Nu doarmedicii și specialiștii trebuiau săiasă în față cu ex plicații. Politicie�nii de la putere aveau și au datoriala rândul lor să lămurească publi�cul despre ce este vorba.

Neamintim cum arăta peisajul laînceputul lunii iunie. Puțini membridin guvern vorbeau despre virus,toată lumea era preocupată de sec�toarele care se deschid și de relaxă�rile fără număr în toate domeniile.

Ba mai mult, în loc să fie unexemplu pentru ceilalți, tovarășiidin guvern, dar și din PNL, s�audat în stambă, cu diverse ocazii.Unii chiar în Palatul Victoria, cuOrban în frunte, alții la Iași, la oacțiune caraghioasă de împriete�nire a lui Mihai Chirica cu oastealiberală din județ. Fără măști și cuscaunele așezate de�a valma, unullângă altul.

Cei care contestă virusul seîmpart la rândul lor în două cate�gorii:unii care gândesc cu mintealor, iar asta face ca jocul lor să fieși mai periculos, pentru că sună apremeditare, iar ceilalți pentru căașa au auzit de la unii mai deș tepțica ei sau au citit de pe tot felul desite�uri pline de fake�news.

În fine, o importantă vină oau și românii. Nu toți, ci vitejiidaci care contestă utilitatea măș �tilor, care se prind în hore veselela mare sau care uită să se spelepe mâini când ajung acasă.

Pandemia n�are nici o legă�tură cu politica, ba chiar se adap�tează al naibii de bine când simtecă terenul e alunecos. Preșe din �tele Jair Bolsonaro al Braziliei afost depistat pozitiv, sper că n�ațiratat știrea asta. Viteazul nr. 1 alBraziliei a primit ceea ce a căutat.Și�a dat jos masca în public, a con�testat vehement existența virusu�lui, iar țara a ajuns pe locul doi înlume ca număr de infectări.

La fel au pățit și unii de pe lanoi. Inclusiv o asistentă medicalăde la spitalul CFR din Timișoaracare a refuzat să poarte echipamen�tul de protecție. Femeia a infectatdouă colege, dar și patru pacienți.

În bună măsură putem vorbi șide o cocoașă a prostiei. Habar nu amdacă se mai poate face ce va. Posibilsă fie târziu deja, vom vedea asta înzilele și săptămânile următoare.

Ar trebui să terminăm însă cuglumele și conspirațiile. Situațiae gravă, iar politicienii au intratdeja în campanie, semn că nuprea mai putem conta pe ei cândvine vorba de decizii raționale.

Dar nici nu e cazul să drama�tizăm. Mai nimerit ar fi să deve�nim responsabili. Nu pentru Or� ban, Ciolacu sau Barna, ci pentrunoi și familiile noastre. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Autorităţile n-au fost în stare să expliceclar oamenilor ce înseamnă virusul, mărgi-nindu-se doar să-i arate cu degetul pe cei care cred în teoriile năstrușnice.

Cocoașa prostiei

Sunt convinsă că, dacă suntețiun consumator de artele specta�colului, v�ați întrebat măcar odată care sunt cele maineobișnuite scene de pe mapa�mond care�și datorează notorie�tatea faptului de a fi „cel mai“ ori„cea mai“. Din fericire, de�a lun�gul vremii și de�a latul planeteis�au construit sumedenie de ase�menea edificii ieșite din stan�darde care găzduiesc creațiiteatrale sau muzicale și atragcurioși nenumărați. Să vedemcâteva dintre ele.

Cel mai vechi așezământ teatral,în forma și accepțiunea actuală atermenului, este Teatro Olimpicodin Veneția. Se pare că în anul1585, la 3 martie, aici a avut locprimul spectacol de teatru. In�cinta care în prezent are 1.500 delocuri oferea spre vizionare atuncio versiune la Oedip Rege de Sofo�cle. Decorul era realizat în trompel’oeil, în tendințele vremii, și fu�sese pictat de Vincenzo Scamozzi.Compoziția plastică sugerează

perspectiva unei străzi care se în�depărtează spre fundal și, din fe�ricire, este păstrată încă și azi.Este unica de acest fel din în�treaga lume. Ghipsul și lemnul aufost materialele de bază utilizate,iar grija contemporanilor pentruconservarea formei inițiale, trans�mise din generație în generație,merge până la păstrarea lămpilorcu ulei ce serveau drept „reflec�toare“. Ca un omagiu, acestelămpi au fost reutilizate în anul1997, la o nouă punere în scenă apiesei antice.

TEATRUL ASIATIC ESTE FOARTE DIFERIT DE CEL OCCIDENTAL

Așezământul cu cea mai bunăacustică este considerat TeatroColon din Buenos Aires, Argen�tina. Sau, ca să ne ferim de com�parative absolute, greu de probatîn domeniul artistic, să zicem căare una dintre cele mai buneacustici din lume. Edificiul a fostconstruit în secolul al XIX�leaîntr�o zonă centrală a orașului șia intrat în folosință în anul 1908.După un șantier îndelungat ce s�a întins pe aproape 20 de ani delucrări! Imensa lui scenă s�a bu�curat de prezențele celor mai devârf interpreți de operă și baletdin diverse perioade. Au fosturmăriți la fiecare reprezentațiede un public extrem de numeros,dispunând de aproximativ 2.487

de locuri. Marmura italiană de pefoaiere și vitraliile franțuzești îipregătesc pe privitori pentru at�mosfera specială din sala de spec�tacole. Mihail Barîșnikov, MaiaPlisețkaia, Maria Callas, YehudiMenuhin, Jose Carreras, RudolfNureev, Montserrat Caballe, Lu�ciano Pavarotti, Maurice Bejartsunt numai câteva dintre staru�rile care au evoluat aici.

Dinspre minunata Japonievine o altă informație uluitoare.De regulă, soluțiile arhitecturalepentru teatre merg pe materialeprecum piatra, ciment sau metal.Dar în Tokio, Teatrul Național Nose distinge și prin faptul că a fostrealizat din chiparos japonez. În1983, anul inaugurării, lemnulacestei specii asiatice de pini a de�venit scenă pentru spectacole detip tradițional japonez. Pinii aveauo vechime remarcabilă, de peste400 de ani, scrie în ghidurile tu�ristice, și au fost aleși datorităcalității foarte speciale a acesteiesențe de lemn în a stimula sune�tul. Pe cortina de fundal este pic�tată o scenă forestieră reprezen� tând un pin. Teatrul asiatic estefoarte diferit de cel occidental dinmulte puncte de vedere. Confor�mismul tradiției este încă foarteputernic, iar maniera de a struc�tura interiorul incintelor esteparticulară și vine tot din acestetradiții. Conform regulilor speci�fice teatrului No, scena este des�chisă pe trei părți și are și o

platformă laterală. Scaunele au�ditoriumului sunt dispuse în for �mă de evantai, pentru a asiguravizibilitate din toate punctelesălii. Cu toate reverențele făcuteregulilor transmise din generațieîn generație, tehnologia modernăeste foarte prezentă. Pentru a sedeschide și numeroșilor turișticare vizitează Țara Soarelui Ră�sare, fiecare fotoliu are un sistemde supratitrare în limba engleză,accesibil printr�o simplă apăsarede buton. 591 de locuri îi așteaptăaproape în fiecare seară pe ceiinteresați să urmărească reprezen �tații de teatru No și Kyogen.

UN TEATRU NU E NUMAI O CLĂDIRE

Unul dintre ultimele locuri în carene�am aștepta să găsim un teatrueste pădurea, iar cea amazonianăcred că ar fi chiar pe cel din urmăloc. Deși pare greu de crezut, pădu�rea amazoniană ascunde, printre altemulte minu nății, și un teatru. La Ma�naus, în Brazilia, Teatro Amazonas

este pur și simplu la fel de specta�culos precum ambientul în care seaflă amplasat. Edificiul a prins con�tur la finalului secolului al XIX�lea,când exploatarea cauciucului a ex�plodat și a stimulat îmbogățireaunora și prosperitatea zonei. Pla�nurile au fost imaginate de un ar�hitect italian, Celestial Sacardim,iar desprinderea lor de pe hârtie șitransformarea în realitate au nece�sitat mai bine de 15 ani. Ar fi duratși mai mult dacă europenii n�ar ficontribuit cu cele necesare. DinFranța au venit elementele pentruacoperiș, marmura a fost transpor�tată din Italia, iar oțelul a ajunsaici pe mare, tocmai din Glasgow.Domul central, vizibil de la maredistanță, e acoperit de 36.000 deplăcuțe de ceramică în culorileBraziliei, iar 198 de candelabredin sticlă de Murano dau un aerfeeric teatrului.

O știm cu toții, un teatru nu enumai o clădire, e mai ales ce sepetrece în el, dar felul în carearată contribuie la senzațiile ele�vate ale socializării culturale. SDC

7ANUL XVI NR. 69311 – 17 IULIE 2020 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Cel mai, cea mai…

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

Teatro Amazonas din La Manaus, Brazilia

8ANUL XVI NR. 69311 – 17 IULIE 2020interviu

www.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU SCRIITOAREA TATIANA ȚÎBULEAC

„Viața privată era unbun comun din care toți furau pe ascuns“

DAN BURCEA

Cu ce sentiment ați primitapariția cărții dumneavoastră în limba franceză din acest an? Este comparabil acest mo-ment cu cel din 2018 când aapărut L’été où maman a eu les yeux verts?

Franceza a fost prima limbă încare a fost tradusă Vara. Îmiamintesc de uimire, chiar de unsentiment de jenă pe care l�amavut când am luat�o în mâini. Eramai mult a traducătorului decât amea, până și titlul mi se părealung și greu de pronunțat. Apoi i�am dat�o fiului meu și, când l�amauzit citind, m�am liniștit. L�amîmbrățișat și i�am spus „c’est tonlivre!“ și așa a rămas. Am înțelescă traducerea este pentru el maiimportantă decât originalul, că înfranceză mă va citi și mă va cu �noaște. Lucrurile s�au mai schim�bat de atunci. Am avut întâlniri cucititorii francezi, cele mai dificileau fost întâlnirile cu elevii. Copiiiau un milion de întrebări. Nicipână azi nu am citit toată cartea.Am început de câteva ori, am răs�foit�o, am lăsat�o. Într�o zi, dirigin�tele fiului meu s�a apropiat demine și m�a întrebat ceva despreAlecksy. M�am simțit o impostoare,

de parcă Alecksy despre care amscris eu și cel despre care a citit elerau doi oameni diferiți. Nu eradoar o limbă între noi, era o lume în�treagă. Acolo, în curtea școlii, voiamsă fiu doar mamă, nu scriitoare.

Cu Grădina a fost, este maisimplu. Am intervenit destul demult în ediția franceză. Adică m�amcomportat ca un autor aproa penor mal, care se leagă de cuvinte, de sensuri, caută, deși nu găseștecorespondențe. Își înnebunește

editoarea. Scoate pasaje întregi.Nu pot să�mi explic acest lucru.Nu iubesc o carte mai mult decâtalta. Am avut același traducător,extraordinar, însă a fost altceva.Voiam să fiu sigură că și în fran�ceză Lastocika va rămâne fetița ti�midă din curtea de la Botanica,or fana cu nasul rupt și inimaîmpărțită în două, și nu se va trans�forma într�o franțuzoaică drăguțăși cosmopolită. Cel puțin asta credcă ne�a reușit – mie și Olimpiei

Verger, cu care timp de câteva zilepractic ne�am mutat pe Skype șiam aranjat lingvistic soarta tutu�ror femeilor din roman.

Cum s-a desfășurat colaborareadumneavoastră cu traducătorulPhilippe Loubière?

Când am terminat Grădina mi�amspus că, iată, am scris o carte pen�tru zece oameni. Eram convinsăcă în România nu o va căuta ni�meni și îmi pregătisem în cap tot

felul de scuze, de explicații. Tema,geografia, frazele rusești care în�greunează și mai mult cititul erauprimele pe listă. Apoi, evident,dorința mea cusută cu ață albă dea fugi de Vara, de universalitateaei, de prea multa ei poezie. Maiera și frază „îi va fi greu să scrieceva mai bun“, aruncată pe ici, pecolo. În sfârșit voiam să fiu femeie,după vocea masculină în care m�am simțit firesc, poate prea firesc, înVara. Da, voiam multe cu Grădina și

În martie apărea la Éditions des Syrtes de la Genevatraducerea in limba franceză a cărții Tatianei Țîbu -leac, Grădina de sticlă. Am dorit să știm ce a însem-nat acest eveniment pentru scriitoarea română carelocuiește acum la Paris și cum privește autoarea

aventura prin care opera sa își dobândește liber-tatea de a călători și în alte limbi decât limba samaternă. Vă oferim acest dialog cu toată emoția lui și cu gândul atât la cititorii francezi, cât și la cei din România.

9ANUL XVI NR. 69311 – 17 IULIE 2020 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

în același timp – nu voiam nimic.Grădina a fost un act de egoism șiabia acum înțeleg cât de mult îmilipsește acea stare de înverșunarecare m�a dominat în timp ce oscriam. Cu Philippe a fost simplu.Eram la un maraton de lectură laParis, citisem câteva pagini dinmanuscris. El era în sală. Dupălectură l�am întrebat ce crede, iarel mi�a răspuns că dacă va dori ci�neva să o publice în franceză, să i�o dau lui. I�am dat�o. Cu Phili ppene înțelegem foarte bine. Și el esteun înverșunat. Îmi amintesc oscenă de acum doi ani. Eram laFILIT, la Iași. Philippe m�a văzutîn mulțime, m�a tras imediat demânecă și m�a dus la o terasă undemi�a citit o oră dintr�o traducere lacare lucra, un poet român. La sfâr �șit i�am zis doar ca aș schimba cu�vântul „drăguță“ care mă sufocă,insistând că nu e la fel cu francezul„chérie”. S�a enervat, a strigat, amai cerut cafea. Așa e Philippe,cum să nu�i încredințez cărțile?

Care este cadrul general al ro-manului? Unde și când se petre-ce acțiunea lui (mă refer laChișinău ca oraș, dar și la curteadin cartier ca loc simbolic)?

Anii ’80, Chișinău, Botanica. Iarnăde trei ori pe an. Curți mici, pătra �te, în care cresc blocuri cu pa truetaje. Limba română se numeștelimba moldovenească. Alfabetuleste chirilic, banii – ruble, republi�cile – surori. Ucrainenii, evreii, mol�dovenii se înțeleg în limba rusă.Bărbații sunt rari și scumpi. Regu�lile sunt femeiești. Viața privată esteun bun comun, din care toți fură peascuns. Copiii au multe obligații șipuține drepturi. Toți îi iubesc pe

veteranii de război, nimeni nu�i iu �bește pe milițieni. Frumusețea tră �iește în afara oamenilor, castanuldin curte este biserică. Urmează oexplozie, vine un război, se pune lacale un furt. Sunt zece ani în caretrebuie să încapă toate.

Unul din personajele cărții, Za-har Antonovici, este convins că„dacă nu povestesc, n-au cum sătrăiască“. Pentru astfel de oa-meni, „viața trebuie să fie o po-veste“. Este și convingerea dum-neavoastră ca scriitoare?

Literatura este în fond o colecțiede povești. Zahar povestea subcastan, alții povestesc de pe vârfulmunților sau din cele mai adâncigropi. Este loc pentru toți, eu încăîl caut pe al meu.

Să facem cunoștință cu Lastoci-ka, eroina dumneavoastră. Cineeste ea, ce înseamnă numele ei?

Lastocika – rândunică. Este uncuvânt pe care îl iubesc și care în�seamnă pentru mine câteva lu�cruri deodată. Rușii îl folosescadeseori ca pe un cuvânt de dra�goste, intim chiar, dar și pentru avorbi despre o fată sau o femeienefericită, singură, ajunsă la greu.În copilărie mă fascinau rândune�lele. Erau singurele păsări pe carețăranii se temeau să le ucidă, așacum făceau cu vrăbiile, ciorile, po�rumbeii sau oricare altă pasărecare venea să fure mâncarea pre �țioaselor găini. Mi se păreau ma�gice, cu coada lor despicată, zborulacela smucit. Erau urâte și neîn�semnate – toți spuneau asta – darcât de temute! Îmi amintesc cât denecăjită era bunica când vreo rân�dunică își făcea cuib pe streașina

casei. Asta însemna că peretele vafi distrus în scurt timp, iar fațacasei va deveni neprimitoare. To �tuși nimeni nu le strica casa –blestemul lor le proteja.

Lastocika din carte este o or�fană, adoptată de o mamă pusă peîmbogățire cu orice preț, însă nulipsită de inimă. Tamara Pavlovnanu este un monstru, cum au vă �zut�o unii. Este produsul acelortimpuri, în care bogăția era nudoar un statut, ci și o virtute. Celedouă femei se ciocnesc, se res�ping, se urăsc, cu timpul însă în �cep a crește una peste alta, capieile, până rămân între ele doarcăteva diferențe. Nu vreau să odescriu prea mult pe Lastocika,fiecare o vede diferit.

Tema cea mai pregnantă dinGrădina este cea a căutăriiidentității. Ea îmbracă, dupăopinia mea, trei mari axe pe careaș dori să le evocăm aici. Primatemă este condiția de copil or-fan a eroinei. Care este în douăcuvinte povestea ei?

În două cuvinte, care se vor facedouăzeci și două, Lastocika este ofată cumpărată de la un orfelinatdin Chișinău. Mama ei adoptivă,Tamara Pavlovna, adună sticle depe stradă, le spală, apoi le duce lapunctele de colectare contra bani.Amăgește, înșală, se descurcă. Dar,pentru că îmbătrânește, are ne�voie de un ajutor – de un copil cucare să poată face ce vrea. Pe vre�mea URSS�ului, sticlele îi ajutaupe mulți să supraviețuiască. Leadunau alcoolicii sau, iată, eroi�nele noastre care s�au îmbogățitpe seama lor. Desigur TamaraPav lovna a exploatat�o crunt pe

Lastocika – a bătut�o, a umilit�o, afolosit�o pe post de sclavă. Dar încapul ei tot chinul se făcea tot sprebeneficiul orfanei – ea avea săajungă moștenitoare. În zilele noas�tre o astfel de poveste s�ar sfârșiprobabil cu o intervenție a servi�ciilor sociale. În acele timpuriînsă, relația lor nu era ieșită dincomun. Violența era la ordineazilei în familii, dar se numea altfel.În fine, îmi place să cred că relațialor este mult mai complexă și seschimbă pe parcursul cărții. Re �cunoștință�ură, frică�admira ție,încredere�trădare, acceptare�ier�tare. Lastocika devine adoles�centă, apoi femeie. „Cățeaua devi� ne lupoaică.“

A doua temă este cea a bilingvismului.

Bilingvismul nu este doar o liniea cărții, este mai degrabă unuldintre personajele principale. Op�tica mea asupra bilingvismului s�a schimbat de mai multe ori întoți acești ani, așa cum i se întâm�plă oricărui emigrant. Am ajunssă separ mai ușor o limbă de oțară și o țară de un conducător.Ezit să revărs o ură mai veche pesteo situație nouă, dar simt cum cuvârsta sunt nerăbdătoare să�mifac înțeleasă poziția din start. Nueste la fel să înveți o limbă din fricăși din dragoste. În Franța, undeadmirația pentru tot ce înseamnărusesc este uriașă, va fi greu să ex�plic lupta Lastocikăi pentru o limbă„mai mică“. Probabil mulți cititorifrancezi vor considera această liniede subiect mai puțin ofertantă, eaînsă nu putea să lipsească. Carteade acolo a pornit, de la această luptăcontinuă a omului „între“. Suntcuri oasă cum au văzut�o traducăto�rii din alte limbi – ucraineană, bul�gară, polonă, ca să dau câteva exem�ple – și cum va fi citită cartea în

țările exsovietice. Primele cronici înFranța m�au bucurat.

În fine, cea de-a treia direcțieeste legată de schimbareainițiată de perestroika care ascos la suprafață unele răni ale istoriei. Ce ne puteți spunedespre aceasta ?

Sunt toate în carte, subiective șipe planul doi. Grădina de sticlănu este o carte istorică, iar cei careîncearcă să o citească astfel vor fidezamăgiți. Am fost întrebată dece nu am scris mai mult desprerăzboiul din Transnistria, desprerenașterea națională. Nu am scrisîn primul rând pentru că mi separ obositoare toate aceste tememari, exploatate la nesfârșit deoameni care nici nu au luptat, nicinu au renăscut. Este prea târziupentru o simplă trecere în revistăa acelor evenimente și probabilprea devreme pentru includerealor într�o literatură onestă. M�amaxat pe viețile mici ale oamenilormici, pe ei îi înțeleg cel mai bine.

Ce cheie de lectură le recoman -dați cititorilor occidentali, dar șicelor din România pentru lectu-ra cărții dumneavoastră ?

Emoția. SDC

TATIANA ŢÎBULEAC s-a născut pe 15 octombrie 1978 înChișinău, Republica Moldova. Singura fiică a unui jurnalist și a

unei corectoare de ziar, termină Liceul „Iulia Hasdeu“ dinChișinău; licenţiată a Facultăţii de Jurnalism și Știinţe aleComunicării a USM. A devenit cunoscută publicului larg în

1995, când iniţiază rubrica Povești adevărate în cel maiimportant cotidian de limbă română din Moldova, „Flux“. Din

1999 face parte din echipa PRO TV Chișinău în calitate dereporter, editor și prezentatoare de știri. În prezent este

stabilită la Paris. A debutat editorial cu Fabulemoderne, Chișinău, 2014. Cea de-a doua carte, Vara în care

mama a avut ochii verzi, 2017, este distinsă cu Premiul UniuniiScriitorilor din Republica Moldova (2017), Premiul revistei

„Observator cultural“ și Premiul „Observator Lyceum“ (2018)și Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene (2019).

Romanul a apărut în franceză și în spaniolă. Grădina de sticlăeste cel de-al treilea volum al său.

10ANUL XVI NR. 69311 – 17 IULIE 2020carte

www.suplimentuldecultura.ro

Unde trăiesc strămoșii și de unde ne trăiesc pe noiFLAVIUS ARDELEAN

Cred că eram cam de vârsta luiOllie, protagonistul romanuluiMecanopolis (Polirom, 2019),când ascultam pe furiș, în miez denoapte, emisiunea de radio a luiLenți Chiriac. Cu radioul sub per �nă, cu urechea lipită de difuzor,sonorul dat la minimum, ascul�tam chitarele și basul și toba șivocile, când ascuțite, când gutu�rale, ale acelor trupe de rock șimetal, despre care în epoca di�nainte de omniprezența interne�tului nu știam nimic. Dar nuconta, mă fascina acea muzică, nuștiu de ce, nu știu când și cum aluat naștere această fascinație,dar știu că m�a însoțit pe drumulmeu până acum la bine și la greu.

Și mi�a mai oferit ceva, căci înacel amalgam de instrumente,unul răsuna parcă mai tare înmintea și�n sufletul meu: tobele.Astfel încât percuția a reușit săfie, în desele momente ale viețiimele, sprijin și, mai ales, vocepentru stările și sentimentele pecare le trăiam, dar pentru care nugăseam cuvintele potrivite.

Despre asta am vrut să vor�bească romanul Mecanopolis –despre fascinația muzicii rock șidespre actul de a face muzică pri�vit ca o călătorie de vindecare. Celpuțin asta mi�a fost intenția, pen�tru că povestea a devenit repedealtceva decât mă așteptasem, darcare s�a dovedit a fi necesar. Lu�crând la carte am înțeles că su�biectul era mai important, maigrav și mai trist decât crezusem.Ceea ce am crezut că ar trebui să fie

o evadare din lumea apăsătoare –un turneu într�o lume magică ală�turi de niște muzicieni schelete –a devenit un pelerinaj către celemai sfinte locuri ale sinelui – cău�tarea în acea lume subterană a ta�tălui ce și�a pierdut viața în lumeade afară. Așadar, înarmat cu o chi�tară și însoțit de noii săi prietenidin formația The Bones, OliverRock pătrunde în miezul fantastical orașului de fier Mecanopolis încăutarea legendei faimosului su�netist pe care îl bănuiește a fichiar tatăl său.

Mecanopolis mi�a oferit unnou prilej de a mai crește și de aînțelege mai bine câteva regiuniale vieții ce�mi fuseseră neclarepână de curând. Scriind carteaaceasta și cugetând asupra po �veștii am înțeles că orice coborâreeste, în același timp, și un urcuș,

că ceea ce este jos este și sus, și căce se găsește în mic se află și înmare. Străbătând acea Lume deSub Camion, luptându�se cu Ma �șinomonștri și cu O Mie și Una deLame, ajutându�l pe generalulMarcus Aurelius al șobolanilor șiîntâlnindu�se cu Regina metalică,descifrând tainele înțeleptuluiHara Kiri al Treilea al Subterane�lor, din Arhivele acarienilor bă�trâni până la Regele Rugină dinGrădina de Fier, iar în cele dinurmă în centrul sufletului, undetrăiesc strămoșii noștri și unde netrăiesc pe noi, Ollie face ordine înlumea de jos, făcând de fapt or�dine în lumea de afară. Întors înlumea „normală“, Ollie află că nuplecase nicăieri în tot timpul ace �la și băiatul aproape că ar puteacrede așa ceva, dacă nu ar avea ta�lismanul adus de acolo, din lumea

de jos, despre care știe doar el.Această deschidere a lumii în

două direcții, această mutare a cen�trului gravitațional al exis tenței maiaproape de miezul ascuns al vieții,dă naștere adevărului pe care nu �mai Ollie îl știe. Și este bine așa –este adevărul lui și doar al lui, iarasta este tot ce contează. SDC

Brașov, 4 iulie 2020

11ANUL XVI NR. 69311 – 17 IULIE 2020 muzică

www.suplimentuldecultura.ro

Ida. Marea doamnă a vioriiCu Ida Haendel, unul dintre ceimai longevivi artiști ai muziciiclasice, se stinge o epocă, cea amaeștrilor viorii secolului XX.„Eu sunt vioara“, spunea într�undocumentar filmat la 80 de ani,definind cu naturalețe conexiu�nea unei vieți cu instrumentul și arta ei.

COPIL-MINUNE, STAR LA 11 ANI

Ida Haendel s�a stins în noapteade 30 iunie spre 1 iulie 2020 laMiami, SUA. Născută în 1924 laChełm, orășel polonez aproape degranița cu Rusia, a cântat la vioa �ră la doar 3 ani, reproducând dinmemorie un cântec de leagăn au �zit de la mama ei. La 5 ani câștigăun premiu Bronisław Hubermanla Varșovia după ce interpreteazăConcertul de Beethoven, uimindaudiența, pe Huberman însuși,care declară că e cel mai mare ta�lent pe care l�a auzit vreodată, darși pe marii violoniști Szymon Gol�dberg și Joseph Szigeti.

„CU ENESCU AM REALIZAT CĂMĂ AFLU ÎN PREZENȚA CELEIMAI INSPIRATE ȘI ELEVATEFIINȚE UMANE“

„Dacă nu aș fi cântat la vioară,toată familia mea ar fi murit în AlDoilea Război Mondial, ca apro apeîntreaga populație evreiască dinPolonia. Îi mulțumesc lui Dum �nezeu că am avut acest talent“,spunea Ida Haendel în Womanwith Violin, autobiografia apărutăla Londra în 1970, orașul în care s�a stabilit în 1936 pentru a studiacu Carl Flesch, unul dintre im �portanții pedagogi ai viorii seco�lului. Va debuta la Proms cuconcertul de Beethoven un an mai

târziu, într�o serie memorabilă ceva număra, până în anii 2000, 68de concerte.

Devenită cetățean britanic în1940, Ida Haendel câștigă primiiei bani din turnee în Franța și Bel�gia, care îi vor permite să cumpereo casă pentru întreaga familie,salvată astfel din Holocaust. Întimpul bombardamentelor celuide�al Doilea Război Mondial vadormi deseori în metroul londo�nez și va cânta pentru trupele en�gleze și americane, în uzine dearmament, la National Gallery șiîn cadrul concertelor organizatede Dame Myra Hess, presa brita�nică numind�o „un cadou al na�zismului pentru Marea Britanie“.

E mulțumită de studiul cuFlesch, un profesor sever și scru�pulos până la ultimul detaliu dinpartitură, care îi pune direct pepupitru Capriciile de Paganini,

dar va fi fericită să lucreze cu George Enescu la Paris. În memo�riile ei notează: „Deși eram foartetânără, am realizat că mă aflu înprezența celei mai inspirate și ele�vate ființe umane. Enescu era micde statură, cu spatele încovoiat,de o indiferență atrăgătoare cepărea să�i sporească măreția și ca�litatea spirituală“. Într�o lecție Bachîși reamintește cum „ferm și fărăcompromis, înlătura toate orna�mentele dezvăluind forma și ade�vărata anatomie muzicală. Cândmuzica a fost eliberată de toatedecorațiunile am realizat că puri�tatea fără emfază a liniei dezvă�luia adevărata grandoare a struc �turii. Mi se părea că îl aud peuriașul Bach pentru prima oară“.Mai târziu, Ida Haendel îl va vizitadin nou la Paris pe Enescu, cel pecare îl va numi toată viața „men�torul meu“, și îi va cânta Ciacconade Bach: „Era ziua lui și i�am adusun tort. Când am terminat de cân�tat, Enescu m�a întrebat: — Ai lu�crat Ciaccona cu mine? — Nu,ma estre, v�am auzit cântând�o laNew York. — Cântând�o așa, mi�aifăcut un dar mai mare decât tortul,mi�a răspuns Enescu zâmbind“.

SERGIU CELIBIDACHE, O RELAȚIE UNICĂ

După război, Ida Haendel va cân tapeste tot Sonata a III�a de Enescuși va deveni celebră în toată

lu mea, cu turnee în Europa, Ame�rica de Sud și Asia, fiind prima solistă de după război a The Pa �lestine Symphony Orchestra, cân�tând în Israel aproape în fiecarean până spre sfârșitul carierei, cutot șocul unui schimb de focuritrăit live în Israel, în 1948. S�a mu �tat în Canada în 1952 și apoi înStatele Unite, la Miami, în 1989,unde a locuit până la final.

A avut un succes imens în 1966în Uniunea Sovietică, în 1973 fiindprima violonistă invitată în Chinadupă Revoluția Culturală. A fostmembră a juriilor principalelorconcursuri din lumea viorii, în 1991e numită Comandor al OrdinuluiImperiului Britanic, iar în 2006susține un recital emoțio nant laAuschwitz�Birkenau, în prezențapapei Benedict al XVI�lea.

A cântat pe două Stradivarius,unul din 1696 și celebrul SleepingBeauty, 1726, sub bagheta unorșefi ca Thomas Beecham, OttoKlemperer, Charles Munch, KarelAnčerl, Rafael Kubelík, Charles Du�toit, Herbert Blomstedt și Si monRattle, Sergiu Celibidache rămâ�nând pentru ea însă o personali�tate și o relație unică.

„Sergiu avea totul, un fantas�tic simț al umorului, patru docto�rate în filosofie, psihologie, mate� matici superioare și muzicologie,iar muzica era viața lui și a mea. Șio inimă bună – și�ar fi dat cămașade pe el dacă i�ar fi cerut�o cineva.A fost budist și puțin excentric,dar poate așa sunt și eu. El ră�mâne pentru mine un idol și ungeniu.“ Sunt cuvintele care�l des�criu pe Celibidache în autobio�grafia Idei, cea care, întrebată deun reporter indiscret dacă au fostiubiți, a răspuns: „asta va rămânesecret până în ziua în care voimuri“. Și, deși dirijorul român ajignit�o într�una din ieșirile salefuribunde din presă, violonis�ta nu a încetat niciodată să vor�bească despre el în cei mai elo gioșitermeni.

Concertul de Brahms, înregis�trat în 1952 cu London Philarmo�nic Orchestra, rămâne în viziu� nea multor critici drept una din�tre cele mai bune colaborări alecelor doi muzicieni din cei 35 deani împreună pe scenele lumii șiuna dintre ele mai bune versiunidin toate timpurile, dacă nu ceamai bună.

ȘI ÎN MUZICĂ ÎNTREGUL ESTE MAI MARE DECÂT SUMA PĂRȚILOR SALE

Poate cea mai importantă lecție pecare o putem învăța de la Ida Haen�del este că longevitatea unui artiste legată de modul în care se rapor�tează la muzică. Cântul ei a însem�nat proporție și virtuozitate, unarcuș puternic, o tehnică perfectăa mâinii stângi, un vibrato strâns șimai ales sonoritatea dramatică șiluminoasă a cân tului care atingeaîntotdeauna inimile. Dincolo de în�registrări, am văzut�o în 2012 laAteneul Român, în prima și ultimaediție a Festivalului „Sergiu Celibi�dache“, la centenarul nașterii ma�relui dirijor. A interpretat muzicăde George Enescu, Sonata a III�aop. 25, alături de Schumann șiBartók. Și chiar dacă marea violo�nistă nu mai era cea de odinioară,un fir vrăjit din emoția sunetuluiși pasiunea de altădată rămăseserănealterate în trupul firav al femeiicu ochi verzi și o voință de neclin�tit, pe vremuri o frumusețe cu coa�furi extravagante și bijuterii excen� trice. Am ascultat�o apoi în culise,povestind cu un umor nebun de �spre trecut, chiar puțin răutăcioasădespre noile gene rații, studiul vioriiși mai ales cățelușul ei Decca (nu �mit du pă casa de discuri la care i�a apărut primul album!). Și înmu zică întregul este mai maredecât suma părților sale. Iar pen�tru Ida, întregul a fost bucuria de acânta la vioară. SDC

Bibliografie: Ida Haendel,Woman with Violin: An Autobiogra-

phy, Gollancz, Londra, 1970.

CĂTĂLIN SAVARUBATO. RUBRICA DE CLASICĂ

© L

ebre

cht

Mus

ic &

Art

s

© J

elle

Pie

ter

de

Bo

er

12ANUL XVI NR. 69311 – 17 IULIE 2020avanpremieră

www.suplimentuldecultura.ro

„Suplimentul de cultură“ publică înavanpremieră un fragment dinvolumul Călători români privind pefereastra trenului. O încercare deistorie culturală (1830-1930), deRadu Mârza, care va apărea încurând la Editura Polirom.

– FRAGMENT –

Plimbându�ne printre izvoarelevremii, am descoperit că „drumulde fier“ este o prezență nu foarteconstantă, dar vie în aceste izvoare.Am descoperit că în spatele uneisimple relatări a unei călătorii cutrenul este o lume întreagă, for�mată din puțin peisaj și din mulțioameni, prinși într�o rețea compli�cată – și fascinantă – de relații so�ciale și culturale. Așa se văd lucru�rile din tren și în tren. Astfel, șan �tierul inițial al comunicării noastres�a lărgit considerabil și, mergândpe urmele surselor istorice, a primitnoi întrebări de lucru: Ce vede că�lătorul de la fereastra trenului? Cevede călătorul în tren și pe peronulgării ? Ce face în tren, cum se simte,la ce se gândește, ce observă și ce nubagă în seamă? Aceste întrebări aulărgit considerabil perspectiva

cercetării noastre. Am constatatcă, în locul unei comunicări știin �țifice, sub ochii noștri se scrie o carte…

Astfel s�a născut o cercetarecare i�a urmărit pe călătorii ro�mâni (originari din România șiTransilvania) pe „drumul de fier“,pe acei călători care ne�au lăsat re�latări despre experiența lor fero�viară. Dintre aceștia, nu prea mulți,i�am selectat pe cei care ni s�aupărut reprezentativi. De ce călăto�rii români? Pentru că aceș tia pro�vin dintr�un spațiu geografic încare căile ferate pătrund relativtârziu (deceniile 1860�1870), ei că�lătorind, în schimb, cu trenul, încăde timpuriu, prin țări apusene(Anglia, Franța, Belgia, Germania)și prin Imperiul Austriac. De aceea,mărturia lor este prețioasă, pentrucă intuiește, semnalează și sur�prinde aspecte interesante ale că�lătoriei feroviare.

Am denumit perioada luată înconsiderare „primul secol de călă�torie feroviară“, adică de la 1830 la1930, de la prima călătorie cu tre�nul, pe ruta Manchester�Liverpool(1830) (Petrache Poenaru călăto �rește deja cu trenul pe această rutăîn 1831!) la deceniul 1930, acestadin urmă fiind unul în care caleaferată este parte integrantă a vieții

cotidiene europene și românești.(Anii 1940 constituie un momentde cezură și din perspectiva isto�riei călătoritului și a istoriei fero�viare.) Dar, în timpul acestui primsecol de călătorie feroviară, caleaferată, cel mai dinamic indicator alRevoluției industriale, transformăradical nu numai transporturile șicomunicațiile în Europa și în lume,ci societatea în întregime.

Am constatat că sursele pecare le�am consultat documen�tează marile transformări princare trece societatea europeană șiimplicit cea românească, și a fostnecesar să ne aplecăm și asupralor, chiar dacă la început nu amintenționat acest lucru. Aspectelepe care călătorii noștri le surprindsunt dintre cele mai diverse. Pe deo parte, sunt aspectele sociale șiculturale. În gară, pe peron, întren, această nouă modalitate dea călători presupune petrecereaunui timp împreună (mai scurtsau mai lung) și într�un spațiu li�mitat (vagonul, compartimentul),de aceea ea determină aparițiaunor noi forme de socializare. Sesocializează cu alți călători, cu oa�menii de pe peron, cu autoritățileferoviare sau polițienești sau setace, se privește pe fereastră, seprivește în gol. Un spațiu impor�tant al socializării în călătoria fe�roviară îl reprezintă restaurantulgării. Nu este lipsit de importanțăcă trenul, peronul sau gara în ge�neral și peisajul traversat sunt lo�curi unde se pot face interesanteobservații de ordin cultural, so�cial sau chiar etnografic.

Pe de altă parte, sunt aspec�tele tehnice, economice. Anumițicălători sunt atenți și la acestechestiuni. Unii teoretizează pemarginea însemnătății căii ferate,previzionează transformările pecare aceasta le va genera in socie�tate, în „marea“ economie, dar șiîn economiile locale. Însă, dincolode costuri sau lentori administra�tive, cu toții privesc pozitiv con�struirea „drumului de fier“ de la uncapăt la celălalt al Europei. Pe dealtă parte, alți călători – mai alescei cu aplecare spre teoretizare –

sunt atenți și la construirea efec�tivă a căii ferate, la provocările pecare le presupune traversareaunor forme de relief. Este impre�sionant să citești descrieri stân�gace, de pe la 1840�1850, ale via� ductelor sau ale tunelurilor atâtde banale astăzi.

Construirea și răspândireacăilor ferate are și implicații poli�tice. „Drumul de fier“ înseamnă, lanivel efectiv, dar și simbolic, lega�rea capitalelor de provincii, și maiînseamnă răspândirea in teritoriua autorității statului modern. Teri�toriul însuși se schimbă odată cucalea ferată, care îi dă noi înțe �lesuri. O călătorie cu trenul poate

fi și un pretext pentru a elogia unregim politic care, cumva, prinprecizie, rigoare, disciplină și forță,pare să se potrivească trenului…

Nu în ultimul rând, trenulrevoluționează călătoria. Distan �țele parcurse cu repeziciune deacesta nu înseamnă doar că pasa�gerul ajunge mai repede la desti �nație, ci reprezintă un nou modde a privi pe fereastra trenului.Din viteza sa (concept relativ azi,când în lumea civilizată trenurilepot atinge viteze de 150�300 km/h),la 1870 sau la 1900 peisajul sevede altfel; ochiul îl percepe altfel,oarecum asemănător pictorilorimpresioniști. SDC

Radu Mârza – Călători româniprivind pe fereastra trenului. O încercare de istorie culturală (1830-1930)

CARTEA„Aveţi în faţă o carte alertă despre practici și reprezentări din primulveac de turism pe calea ferată. Merită să vă lăsaţi purtaţi în cadenţaei, chiar dacă nu veţi întâlni situaţii complicate, precum cele imagi-nate de Agatha Christie pe vremea când Rebreanu admira din cupeufrumuseţile Italiei. Radu Mârza are darul de a vă captiva cu istorisireasa, ca unul care gustă din plin ideea de a călători cu gândul în anii deglorie ai Orient-Expressului.“ (Ovidiu Ghitta)

„Căutând referinţe despre modul în care călătorul cu trenul vedepeisajul, am descoperit că «drumul de fier» este o prezentă nu foarteconstantă în scrierile călătorilor, dar vie. În spatele unei simplerelatări a unei călătorii cu trenul este o lume întreagă, formată dinpuţin peisaj și din mulţi oameni, prinși într-o reţea complicată – șifascinantă – de relaţii sociale și culturale. Așa se văd lucrurile din trenși în tren. Astfel, șantierul iniţial al cercetării s-a lărgit și, mergând peurmele surselor, a primit noi întrebări de lucru: Ce vede călătorul dela fereastra trenului? Ce vede călătorul în tren și pe peronul gării? Ceface în tren, cum se simte, la ce se gândește, ce observă și ce nu bagăîn seamă?“ (Radu Mârza)

AUTORULRADU MÂRZA este cadru didactic la Universitatea

„Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie și Filosofie,unde predă cursuri despre identităţi istorice în Europa Centrală,istoria medievală, premodernă și modernă românească, istoria

slavilor, istoria culturală a călătoritului și turismului, istoriaBizanţului. Este, de asemenea, colecţionar și preocupat de

istoria cărţilor poștale. Cea mai recentă carte publicată este Romanian Historians and Propaganda (1914-1946). The Case ofTransylvania (Bratislava, 2014), traducere din limba română de

Carmen-Veronica Borbély.

13ANUL XVI NR. 69311 – 17 IULIE 2020 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

N�aș putea spune despre mine căsunt un mare bețiv ori măcarbun cunoscător al băuturilor, cutoate că reputația mi�a urcatcâteva gradații spirtometricetocmai cu proze pe temadestupată.

De mescal am aflat prima oară dinromanul lui Malcolm Lowry, Lapoalele vulcanului, tradus în ro �mânește de Ion Caraion și pu �blicat la noi în 1978. (Nu mai am,din păcate, versiunea aceleiași cărțiamețitoare, distilată de re gretatulmeu prieten, Florin Șla pac, desă �vârșit cunoscător al materiei tran �spuse și al substan ței rafinate.) Amși gustat cândva băutura; pot spu �ne că nu mi�a dat vreo senzațiedeosebită, pesemne că n�am sorbitdestulă, ori era contrafăcută...

Așa se explică subitul interesstârnit la citirea numelui Mezcaleros

înscris cu litere Western Style pecoperta albumului The Preacher(2020, ©Philippe Mar seille underexclusive licence to TB MusicProduction France). Cât desprepoză... Ce poți zice? Un tip cu pă �lărie ruptă, poncho, ciocate, trabucscurt, barbă ne rasă ș.a.m.d. ClintEastwood sau Stevie Ray Vaughan?Nu! E francezul Phil „Mezcal“Marseille, care cântă la chitară,dobro, muzicuță și vocal, ba maieste și autor al celor 12 piese, una ș

i�una, în genul Southern�TexMex�blues�rock. Adică o mixtură destiluri consacrate de vreo 40�50de ani și consumate cu antren de�un public răspândit pe glob caalbinele într�un lan de floareasoarelui sau ca furnicile disperateîntr�un deșert pictural.

Ca mulți tipi răzvrătiți contrasituației inconfortabile – maidegrabă a vieții, decât a societățiilor – și refugiați prin coclaurileAmericii tuturor posibilităților,zăpăcitul Philippe, născut în Mar �silia, a visat din adolescență săcânte ca�n Texas. Se hrănise cuiconografia filmelor western�spa �ghetti ale lui Sergio Leone (evi �dent preluată în recuzita sa), darmai ales cu muzica provenită dinzona TexMex. Și nu doar de acolo.Rory Gallagher a fost cel care, fărăsă știe, i�a decis viața. La 15 ani,văzându�l la TV pe impetuosulirlandez, Phil a hotărât că e cazulsă și cânte, nu doar să asculteblues�rock. Având ceva bănișori,a cumpărat un amplificator mi �cuț, o chitară SH și s�a pus petrea bă. Copil fiind, beneficiase și

de împrejurarea că a locuit cupărinții o vreme în El Paso,mi(s)tica localitate al cărei numetrezește reverii violente, stinse întequila sau bourbon de cea maiaspră contrabandă. Ce va fi trăit pegraniță, n�am aflat; se poate pre �supune că asimilarea univer suluicultural – particular, învățareamuzicii – s�a împlinit cu prisos demăsură, de vreme ce prelucrarea luipe primul disc, Road to Texas (2011),înregistrat la Tone House Studio,Franța, e aproape... Hai, să nu zicimitație, nici plagiat, nici pastișă(fiindcă e câte puțin din astea), cidoar extensie a temelor consacratemu zical în arealul po pulat de oa �meni duri și foarte muncitori, in� diferent ce profesie au. Se distinge,izvor subteran de iriga ție, sunetulspe cial ZZ Top, precum și alte pâ �râiașe fără localizare precisă.

Primul disc promitea mult,lucrurile păreau cumva chitite peo carieră tipică trupelor de tur �neu cu buget redus și concerte încluburi consacrate sau festiva lurimodeste. Având alături de laînceput pe Yvan Ackerman, tobe,

și Mitch Sanches, bas, Phil a reușitsă editeze abia anul acesta aldoilea disc, înregistrat tot la ToneHouse. Douăsprezece piese deexcelență viguroasă, frazare im �pecabilă, chitară ce „umple“ bo� xele, texte fără pretenții, însăgeneroase, inspirate din viața lui„Mezcal“, nu prea deosebită de amuzicienilor pământeni. Pentrucă, spune autorul: „All these songsare a part of my life, with sufferingand happiness... Our lives arebluesy... or rockin’... and this isexactly what Mezcaleros is“..

Viața fiecăruia e diferită. Oriceai face, confortul e volatil. Merită,așadar, să�l cauți și�n mescal? SDC

Predicatorul

O întrebare răvășește muzeelelumii: cine deține cel mai intere�sant poponeț? La titlu concu�rează un posterior ciobit al uneistatui romane, un fund dintr�opictură cu luptători sumo a ar�tistului japonez Katsushika Ho�kusai, câteva linii curbatesugestive dintr�o lucrare de laMuzeul Warhol și un fund devacă surprins în plină acțiunedintr�un manuscris de la 1200.

Cu o lună înainte de bătălia po �ponețelor, muzeele s�au luptatpentru supremația „celui mai ciu�dat obiect“. Provocarea a fost lan�sată de Muzeul din Yorkshire,decis să nu lase admiratorii deartă să se plictisească în caran�tină. Prezentând un coc�perucăfeminin găsit într�un mormântroman din secolul al treilea, cuagrafele încă intacte în păr, mu�zeul a invitat curatori de la maimulte muzee să prezinte o curio�zitate și mai și. Muzeul de Istoriedin Berlin a intrat în concurs cu omască de pe vremea ciumei, Cas�telul din Norwich a ridicat mizacu o pernuță pe care erau înfipteace cu gămălii sub forma unor

capete de copii. Au mai fost pre�zentate ope re precum un tabloudin epoca victoriană cu personajerealizate din clești de crabi, o si�renă realizată din oase de peștecombinate cu un craniu de mai �muță și o cutiuță cu păr pubian alamantei regelui George al IV�lea.

Confruntările amuzante întrecuratorii muzeelor au devenitfrecvente în perioada carantinei,

iar inițiatorul proiectului — Mu�zeul din Yorkshire — a câștigat re�cent numeroși admiratori peTwitter și nu numai. Cea mai re�centă provocare îndeamnă cura�torii să trimită o fotografie cu celmai misterios obiect din colecțiilelor. Muzeul din Yorkshire estemereu cel care dă startul cu un ar�ticol, de data aceasta, un cap debestie din aur, ale cărui urechi

păreau folosite pe post de soclu,iar limba avea rol de cârlig. Ca deobicei, alte muzee au răspuns en�tuziast cu alte ciudățenii: bile depiatră sculptate cu model răspân�dite pe teritoriul Scoției și vechide aproximativ 5.000 de ani, sicrieminiaturale cu mini�mumii îm�brăcate în haine special croite șimanuscrise criptografice. Alteteme recente bătălie de bătălie auinclus pisici, câini și interioare.

Deși ideea este aplicată maiconsecvent în această perioadă,întrecerile între muzee au o isto�rie mai veche. La începutul lui2017 a avut loc una dintre celemai faimoase înfruntări curato�riale, pornită de un utilizator deTwitter care a trimis simultanaceeași întrebare spre două mu �zee: cine ar câștiga o bătălie întreMuzeul de Știință și Muzeul deȘtiințe Naturale și cu ce arme?Muzeul de Științe Naturale a răs�puns scurt „Avem dinozauri. Nuavem adversar“, dar Muzeul deȘtiință a contracarat cu „E adevă�rat că ei au foarte multe fosile, darnoi avem roboți, un Spitfire șiotrăvuri din antichitate. Bum!“.Ce a urmat a fost un schimb de

focuri desfășurat într�o succe�siune de replici, care au făcut apella: pești�vampir, un pește�om,gân daci fosilizați, o cizmă Wellin�gton de cauciuc, un experimentcu vulcan, o mașină de pompieridin secolul XIX și dragoni demare cu fundal muzical din Gameof Thrones. Bătălia a fost înche�iată de Victoria and Albert Mu�seum, cu un poster grafic din 1967intitulat „LOVE“.

E dificil de spus dacă „bătă�liile“ vor atrage mai mulți vizita�tori. Muzeele aveau nevoie de eichiar și înainte de pandemie, dardupă vor avea nevoie de mult maimult decât dragoste. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

De ce se întrec muzeele în poponețe

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Este unul dintre cei mai mari de�tectivi „literari“ din istorie, născutdin imaginația scriitorului GeorgesSimenon (foto jos) în anii ’30. Cutoate acestea, a existat în realitatecu mult înainte de a vedea luminazilei în romane.

Murielle Wenger, o cercetă�toare specializată în universul co�misarului Maigret, a descoperit căacesta a avut un strămoș foartereal ce a lucrat în cadrul polițieipariziene. Un strămoș de care nicimăcar Georges Simenon nu a avuthabar. Wenger, care a scris maimulte cărți despre celebrul comi�sar, a căutat în arhive posibile mo�dele ale detectivului. A descoperitîntâi un director al Siguranței Ge�nerale, din 1853, numit Collet�Meygret, o pistă pe care a conside�rat�o falsă. Dar apoi cercetă toa reaa dat peste un veritabil comisar nu�mit Maigret, pomenit în publicația„Almanach royal“ din 1821, „la pa�gina 814“. Coincidență stranie șiamuzantă, adevăratul Maigretacționa în Arondismentul 7 pari�zian, pe... Strada Scriitorilor.

Se știu puține despre „adevăra�tul“ Maigret, care se pare că a an�chetat câteva afaceri importante dinepocă, nu atât de spectaculoase,totuși, ca cele din romanele poli �țiste. În ziarul politic „L’ami de la re�ligion et du roi“ din 29 aprilie 1824se scrie că Maigret investighează un

incendiu ce a devastat peste 400 dedughene în piața Saint�Jacques�La�Boucherie. În aceeași perioadă,apare și un posibil alt comisar Mai�gret (pomenit în almanahuri din1831 și 1832), dar detașat în afaraParisului. În fine, în „L’ami de la re�ligion“ din 1843 se anunță moartea„domnului Maigret, fost comisar depoliție“ într�un accident „foartepuțin romanesc“.

Se pare că Georges Simenon nuar fi știut nimic despre acești pre�decesori reali ai personajului pecare l�a inventat. Când comisarulfrancez Marcel Guillaume a dece�dat în 1963, la vârsta de 91 de ani,Simenon, întrebat, a declarat că„nu își mai amintește“ dacă acestaa fost modelul real al lui Maigret.În alt interviu, scriitorul a afirmatcă tatăl lui, Desire, a fost unul dintre

modelele lui Maigret. „Când amdorit să creez un personaj simpa�tic, care să înțeleagă totul, adicăpe Maigret, i�am oferit, fără să îmidau seama, multe dintre trăsătu�rile tatălui meu“, spunea Simenon.

În același timp, unul dintre bio�grafii și prietenii lui Simenon,scriitorul Thomas Narcejac, esteconvins că „Maigret reprezintă unideal. (...) Dar, într�o mare măsură,îl reprezintă pe Simenon“. Unpunct de vedere cu care un alt bio�graf, Fenton Bresler, este parțialde acord: „Cred că, după patru de�cenii de identificare cu acelașipersonaj, cu care avea multe si �milarități, Simenon a descoperitcă Maigret a devenit, în termenipsihologici, alter�ego�ul lui“.

Murielle Wenger amintește căGeorges Simenon, chiar dacă nua avut cunoștință de polițiști dintrecut, s�a inspirat din mulți co�misari aflați în activitate atuncicând și�a creat personajul. La în�ceputul anilor ’30, directorul po �liției judiciare franceze XavierGuichard chiar i�a propus lui Si�menon un stagiu de studiu pentrua deprinde „arta interogatoriuluiși a anchetei“. Comisarul MarcelGuillaume, șeful Brigăzii Crimi�nale, ar fi putut constitui, astfel,un model pentru Maigret, la felcum colegul acestuia, inspectorulFévrier, a devenit în romane fide�lul Janvier, adjunctul lui Maigret.

După o prolifică carieră de au�tor de romane „de gară“, GeorgesSimenon a devenit autor de lite�ratură polițistă din 1932, când l�ainventat pe comisarul Jules Mai�gret, protagonistul a 103 anchete,75 de romane și 28 de nuvele. Ex�trem de popular, personajul a fostinterpretat de o mulțime de actoricunoscuți pe marile și micileecrane, de la Jean Gabin, CharlesLaughton, Albert Préjean și Mi�chel Simon la Bruno Cremer și Mi�chael Gambon. Ultimul interpret allui Maigret, într�o miniserie recentăde patru filme, este cunoscutul ac�tor britanic Rowan Atkinson, aliasMr. Bean (foto sus). SDC

ANUL XVI NR. 69311 – 17 IULIE 202014

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Maigret aexistat înaintede Simenon

pozițiile lor, ani la rând, actualulclimat de care se distan țează. „E cași cum menșe vicii îi condamnă pebolșevici“, scrie un comentator.

READY PLAYER V2

Unul dintre cele mai de succes ro�mane ale anului 2011, ReadyPlayer One, roman SF construitpe nostalgia pentru cultura popu�lară a anilor ’80, va avea parte deo continuare care se va numi,aproape fără surpriză, ReadyPlayer Two, a anunțat scriitorulErnest Cline. Cline a început sălucreze la noul roman încă din2017, când Steven Spielberg în�cheia lucrul la adaptarea cinema�tografică a Ready Player One. În

același timp, Cline lucrează la sce�nariul adaptării celuilalt roman alsău, Armada, apărut în 2015. ReadyPlayer Two va fi lansat în noiem�brie.

80 DE ANI DIRECT ONLINE

Coronavirusul l�a silit pe fostulBeatles Ringo Starr să își serbezedoar pe internet aniversarea a 80de ani de viață, cu un show urmăritlive de 130.000 de persoane, plinde prelucrări ale pieselor clasiceThe Beatles cântate de amici pre�cum Dave Grohl, Sheryl Crow sauBen Harper. Spectacolul, numitRingo Starr’s Big Birthday Show!,poate fi vizionat pe YouTube.

DALAI LAMA, DEBUT MUZICAL

La 85 de ani, Dalai Lama a lansatInner World, un album cu înregis�trări ale liderului spiritual tibetanrecitând mantre, având ca fundalo muzică „contemplativă“. Albu�mul, lansat pe 6 iunie, de ziua luiDalai Lama, este rodul a cinci anide colaborare cu muziciana neo�zeelandeză Junelle Kunin. „Scopulvieții mele este să servesc, atât câtpot. Muzica îi poate ajuta pe oa�meni într�un fel în care eu nu pot“,scrie Dalai Lama într�un mesaj pesite�ul oficial al discului. SDC

ANUL XVI NR. 69311 – 17 IULIE 2020 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Cătălin Pavel, Radu Pavel Gheo Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu,Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan

Muzică:Dumitru Ungurea nu,Cătălin Sava

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sîrbu tel. 0232/ 271333.

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

ULTIMUL MESAJ AL LUI MORRICONE

Este o scrisoare dezvăluită de avo�catul lui, imediat după moarteacelebrului compozitor. „Eu, EnnioMorricone, am murit“, începe scri�soarea. „Anunț asta tuturor prie�tenilor ce au stat întotdeauna ală�turi de mine. (...) Singurul motivpentru care fac astfel acest anunțși îmi doresc o înmormântare pri�vată este acela că nu vreau să de�ranjez.“ Moartea lui Ennio Morri�cone (foto sus), la vârsta de 91 deani, a provocat un val de reacții înîntreaga lume. Unul dintre cei cares�au declarat afectați de disparițiasa este și muzicianul Jean�MichelJarre. „A fost pentru mine o sursăconstantă de inspirație, ca unmembru al familiei“, spune Jarre,care este fiul unui alt mare com�pozitor de muzică de film, Maurice

Jarre. „A fost o influență majorăpentru mine atât ca muzician, câtși prin abordarea lui sonoră, prinraportul sunet�imagine, un me�lanj unic de melodii incredibile șisunetul de o modernitate totală.El a compus muzica viitorului.“

SCRISOARE DESCHISĂ

Pe fondul actualelor evenimentedin SUA, peste o sută de scriitori,profesori, publiciști și istorici dinStatele Unite și întreaga lume, ma�joritatea cu puternice simpatii destânga, au publicat o scrisoare des�chisă în care cer reprezentan țilorstângii extreme să renunțe la „dog�matism și intoleranță“, neuitând, enpassant, să îl declare pe preșe dinteleTrump drept „o adevărată ame �nințare pentru democrație“. Printresemnatari se numără Anne Apple�baum, Noam Chomsky, Drucilla

Cornell (fondatorul uBuntu Pro�ject), Francis Fukuyama, MalcolmGladwell, Garry Kasparov, J.K.Rowling, Salman Rushdie sauMargaret Atwood. La numai 24 deore de la publicarea scrisorii în„Harper’s Magazine“, doi dintresemnatari, jurnaliști, și�au retrassemnătura, pare�se în urma re �acțiilor primate din partea colegi�lor de redacție. Unul dintre aceștia,Jennifer Finney Boylan, editoria�listă la „The New York Times“ și�aexprimat public regretul. O retra�gere care a primit imediat o replicăusturătoare din partea lui J.K.Rowling, devenită o țintă în ultimaperioadă pentru adepții culturii„Cancel“, după ce și�a exprimatopinia despre transexuali. Printrecomentatorii din partea dreaptă aspectrului politic, majoritatea auafirmat că tocmai mare parte din�tre semnatari au alimentat, prin

FASHION WEEK, PE MÂNA CINEAȘTILOR

Pentru prima dată în istorie,Fashion Week s-a transferatcomplet în online, bravând izo -larea impusă de pandemie prinapel la creativitate, în specialcreativitatea unor reputaţicineaști. Toate marile case demodă își prezintă ultimelecolecţii prin videoclipuri „artis -tice“, o adevărată provocarepentru designeri. Casa Dior aplasat foarte sus ștachetaacestei tendinţe de pandemie,apelând la serviciile regizoruluiMatteo Garrone (realizatorulfilmelor Pinocchio și Gomorra),care a turnat un film oniric numit Le Mythe Dior.

Mel Gibson? Mare actor! Mare cu„m“ mare. Poate nu a făcut roluride compoziție complexă, dar felulîn care a răcnit „freedom“, pe finalde Braveheart, cu intestinele scoa �se la aer, m�a cucerit definitiv.

Plus că e și foarte uman, popular,adică uneori joacă niște scene dinalea de trec bariera raționalului și

pupă pe frunte copilul din noi.Când nu mă gândesc la mațele luiîmi vine în minte antologica scenăîn care s�a pus în patru labe și s�aîmprietenit cu câinele rottweiler,dându�i biscuiți și scărpinându�lpe burtă în Armă Mortală trei.Slavă Domnului că nu s�a lăsat cuun val uriaș de simpatie pentrurespectiva rasă, cum s�a întâmplatcu dalmațianul sau cu collie cu părlung și să ne trezim că se um plucartierele de molossoizi schilodi�tori de poștași. A rămas în memo�ria noastră doar ca un patrupedfioros oarecare, menit să ne arate

încă o dată ce mare actor este Mel.Dacă mi�ați lecturat articolul

precedent, ați aflat că drumulmeu spre casă implică un kilome�tru de șosea în rampă lină, pe careuneori îmi place să îl parcurg pejos, ca să mai iau pulsul cartieru�lui. Cam pe la jumătatea distanțeise află două case, una vizavi dealta, ale căror proprietari fie suntamândoi fani ai lui Gibson, fie și�au cumpărat rottweileri dinpură coincidență. Răi paznici. Lă�trau pe oricine, în tandem, iar fap�tul că auzeai în fiecare ureche unalt câine crea o stereofonie teri�fiantă. Aveau și prostul obicei dea muș ca din gratiile porților, um�plându�le de salivă, ca să întăreas �că ideea de „ce ți�aș face de te�așprinde“, de parcă lătratul ăla nu

ar fi fost îndeajuns cât să îți daiseama. Asta dacă nu ești fan MelGibson. Fiind cunoscător al scenei,eu vedeam doi căței singuri carecăutau o mângâiere. Nu de puțineori am fost văzut în mijlocul dru�mului, în patru labe, cu limbascoasă ba spre unul, ba spre celă�lalt, ca să ne împrietenim. Visam laziua în care îi voi fi alintat și mân�gâiat pe burtă, dar ei păreau săaibă alte visuri, unele în care gra�tiile porții sunt comestibile.

Cred ca era într�o duminică.Mă întorceam pe jos de la magazi�nul Mega Image, printre rafturilecăruia am ticluit și scenariul, atuncicând mi�au sărit în ochi bis cuițiipentru căței. Ajuns în dreptul por �ților, am poziționat telefonul în se�miprofil, nu pentru marele ecran,

ci ca să pot să arăt prietenilor cumsă îmblânzești nu unul, ci doi Cer�beri. Cu câte un biscuit în fiecaremână, am deschis pe rând, fărăzgomot, ambele porți și am fluieratcât am putut de tare. Am filmat ceamai interesantă bătaie între doirottweileri. SDC

16ANUL XVI NR. 69311 – 17 IULIE 2020fast food

www.suplimentuldecultura.ro

M-am întors în Bu cu -rești pentru scurt timp.Am regăsit fosta meaviață de parcă aș fi lipsittrei ani, nu trei luni. Numai știam unde ținpaharele, am uitat cădimi neața mâncamlapte cu ovăz și nuci,că nu aruncam zațulde cafea în chiuvetă,plus altele. Terasa demici dispăruse din piațavolantă de la AcademiaMilitară, superba casăalbă veche de vizavi deunde stăteam a intrat înrenovare și farmecul eiprobabil va dispărea,Mega Image-ul de laPiața Cotroceni serenovează și el.

În primele zile m�am plimbat din �tr�o cameră în alta uitându�mă lacărți, la amintirile de pe rafturi, laflori, la cum pică lumina prin casăîn diferite ore ale zilei și de fiecaredată am știut clar că mă uit la re�flexiile unei vieți care s�a încheiatîn 20 martie, când credeam căplec la Sibiu pentru câteva zile,cât să o duc pe mama la o investi �gație. Niciodată n�am avut atât de

clar senzația că, odată cu plecareamamei s�a închis un capitol și că,oricât m�aș strădui să mă țin cumâinile, porțile deja s�au închis.

N�am mai avut niciodată sen �zația nici că pluta e cel mai naturallucru pe care�l pot face acum. Cu�rios, asta mi�a spus�o și preotulgreco�catolic de la Sibiu, care i�afost duhovnic mamei și a îngropat�o,atunci când i�am zis că n�am fostniciodată atât de în aer: „Atunci osă plutiți!“. Tocmai scrisesem tex�tul de rubrică în care povesteamcum am învățat să fac pluta, ceeace preotul n�avea de unde ști dacănu era un preot cu har.

În ultimele luni am înțeles căsuntem exact în locul unde tre�buie să fim și că tot ce trebuie săfacem e să trăim. Senzația eroilordin filmele americane, care în�carcă totul în mașină și pleacăunde văd cu ochii, începe să seformeze sub piele.

Faptul că n�am nici cea maivagă idee despre ce se va întâmplaîmi dă o senzație de eliberare cumn�am mai avut niciodată. Parcătotul s�a resetat. Orice e posibil.

Încerc să găsesc acum, re�pede, niște titluri de filme caremi�au dat senzația asta. În muzicăe mai ușor, dacă ai talent, din câ�teva note rupi planurile și elibe�rezi aerul mai repede. În cinema,când eliberarea nu e parte din po�veste ca, de pildă, în animația Up(despre care am scris într�unuldin numerele trecute) sau cândnu e vorba despre o poveste decreștere, se întâmplă uneori într�ofracțiune de secundă și e probabilde cele mai multe ori ceva neplă�nuit de regizor. Ceva apare pe pla�tou ori la montaj, un vânt divincare umflă perdeaua. Sau e ceva

care i se întâmplă individual spec�tatorului, ca și cum cerurile s�ardeschide „unu�la�unu“.

Încerc să�mi amintesc și nu�mivine nimic (poate pentru că ceru�rile s�au închis repede) în afară desenzația de libertate pe care ți�odau regizori originali ca JacquesTati, Eric Rohmer, Hong Sang�soosau Apichatpong Weerasethakul.

Îmi amintesc totuși de unmoment când am revăzut, în con �diții cu totul deosebite, Mon Oncle(1958). Eram la mare, într�o rulotăîn care aerul intra și pe ușă, și pegeamuri și scălda, curăța efectivtotul înăuntru și pe mine care,

împreună cu un prieten, ne uitamla filmul lui Tati mâncând, dacănu mă înșel, pere. A fost o stare degra ție, totul era perfect: băteabri za, de afară se auzea marea,Mon Oncle era mai genial și maisubtil ca de obicei, umorul luisingur ți nea Pământul la un loc,iar noi parcă pluteam prin rulotacu pe reți străvezii. Atunci știuclar că am fost fericită și, chiardacă pe urmă amicul meu a făcutun gest care ne�a rupt prietenia,acum mă gândesc că Mon Oncle avenit special ca să mă lase cu oamintire frumoasă. Ca să zic așa,a meritat. ☺ SDC

IULIA BLAGAFILM

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

693

Film cu câini

Desprinderea Mon Oncle, deJacques Tati (1958)