+ All Categories
Home > Documents > Tăticii noștri-s marinari - media.lmmm.romedia.lmmm.ro/uploads/timona/Nr. 178 - mai-iun...

Tăticii noștri-s marinari - media.lmmm.romedia.lmmm.ro/uploads/timona/Nr. 178 - mai-iun...

Date post: 02-Sep-2019
Category:
Upload: others
View: 7 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
8
EDITAT DE LIGA MAIȘTRILOR MILITARI DE MARINĂ - CONSTANȚA Nr. 178 • ANUL XXI • IULIE - AUGUST 2016 • 8 PAGINI • 1 leu http://www.lmmm.ro E-mail: [email protected] Tăticii noștri-s marinari... Sub evidenta aparență de festivism, Ziua Marinei este o sărbătoare ancorată profund în spiritualitatea românească, onorând, în primul rând, eroii știuți și neștiuți ai apelor, dar și pe cei care demonstrează trăi- nicia vocației nautice la români. Este adevărat, de ceva vreme, comparând trecutul cu prezentul, această sărbătoare pare a fi o secvență de dans în jurul umbrelor ce au aparținut marinei noastre altădată! Această constatare, într-adevăr, supărătoare, dar bazată pe multiple realități, ne determină să-i dăm dreptate lui Laurențiu Mironescu – președintele L.N.R.! Domnia sa a publicat în revista Marea Noastră nr.3 (102) iunie-august 2015, un comentariu cu referire la sărbătoarea Zilei Marinei din acel an, din care citez selectiv: „O dată pe an ne strângem și zicem că serbăm marina. E parțial adevărat, sigur. E adevărat în sensul că ne adunăm, da. La tribuna oficială. Unde sunt invitate oficialitățile. Oamenii în funcții stau în față. Oamenii care au avut funcții stau într-un bord, așa, relativ stingheri. Pensionarii mai spre pupa... Se rostesc discursuri. Răspicat. Marina a avut un rol important. Și în al doilea război mondial. Și bricul „Mircea”. Și o să facem și o să vedeți ce-o să mai facem. După care încep preoții. După ei vine Neptun. Vine bricul „Mircea”, pleacă bricul „Mircea”. Prin fața tribunei oficiale. Vin circa două avioane și încă două elicoptere. Pe deasupra tribunei oficiale. În larg se trage cu bombardeaua și se derulează un exercițiu de vână- toare de submarine. În fața tribunei oficiale... Totul se termină și lumea pleacă. Am mai serbat o dată. De acum, putem să ne vedem de treabă, în marina noastră însoțită de lipsuri și, în principal, de lipsa unui viitor. În concluzie, ce tot sărbătorim, îmi spuneți și mie? De la an la an suntem mai puțini. Mai puțini dar mai sufocați de birocrație și de scenariul lumii în care am intrat, nu mult deosebit de scenariul lumii din care am ieșit... Azi stăm bine doar la capitolul „vom face și iar vom face!”. În rest, Ziua Marinei ne-a prins mai săraci decât cu un an în urmă. Uite așa mă apucă dorul de marina militară a celor care făceau armata doi sau trei ani, marina celora care, civili sau militari, făceau școală militară și nu antreprenoriat academic, marina celor care băteau pas de defilare de murea râma la doi metri sub pământ și nu pasul de vals de astăzi... marina militară cu uniforma ALBASTRĂ, da?... Chiar așa: Oare când se va schimba actuala uniformă în bleumarin închis?! Am mai serbat o dată (N.R: Cu siguranță o vom face și anul acesta). Tribuna oficială s-a bucurat și de această dată de suficientă atenție. Numai că, privite prin perspectiva prezentului ăsta sinistru, cele mai de mult apuse par mai frumoase și mai bune decât au fost în realitate...” Nu știu ce părere aveți dumneavoastră, dar eu, unul, nu ezit: Îi dau perfectă dreptate domnului Mironescu, așa cum îi dau perfectă dreptate și când afirmă, la finalul materialului la care am făcut referire, că: „pentru a avea ce sărbători trebuie un declic emoțional și mă tem că doar energia navei școală „Mircea” nu va mai fi suficientă, chiar dacă ne agățăm cu disperare de ea...” M.m.p (rtr.) Dumitru Mihăilescu Remorcherele care reprezintă noul în Forţele Navale Primele două dintre cele trei remorchere polivalente contractate de Ministerul Apărării Naţionale de la Șantierele Navale Damen din Galaţi, pentru dotarea Forţelor Navale Române, au intrat în serviciu în primul semestru al anului 2016, astfel: Cel cu numărul de bordaj 103 – cam ciudat denumit „Vârtosul” – la data de 12 aprilie, iar cel de-al doilea, „Voinicul” – număr de bordaj 104, la data de 9 iunie. Construite după ultimile standarde în domeniu, aceste nave, mici dar puternice, contribuie cu eficiență sporită la menți- nerea capacității de operaționalizare, parti- cipă la misiuni de remorcare, acordă ajutor tehnic pentru navele aflate în dificultate. În concluzie, deși par insignifiante pe lângă marile nave de luptă, aceste două ambarca- țiuni reprezintă noul în F.N.R. La start, concursul de modelism „CUPA TOMIS” Liga Maiștrilor Militari de Marină, în colaborare cu Muzeul Marinei Române, organizează în perioada 6 – 16 august cea de-a doua ediție a expoziției – concurs de modelism „CUPA TOMIS”, la care sunt invitați să parti- cipe oricare dintre cei preocupați de modelarea cu mintea, sufletul și mâini pricepute a acelor bijuterii menite să încânte ochii oricăruia dintre privitori. Înscrierile se pot face de pe site-ul www.lmmm.ro/concurs/ prin utilizarea formularului atașat până în data de 5 august 2016, sau direct, având la dispoziție intervalul orar 08.00-11.00 al zilei de 6 august. Facem precizarea că fiecare concurent poate să înscrie un număr de 3 machete pentru concursul „Cupa Tomis”, precum și un număr de maximum 5 modele pentru expoziție. Pentru detalii, contactați organizatorul la tel. mob. 0722.292575, aparținând M.m.p Gabriel Eremia, vicepreședinte L.M.M.M. Premiații L.M.M.M cu ocazia evenimentului de la 6 mai: 107 ani de existență a C.M.M.M. Imagine surprinsă p etimpul desfășurării unui amplu exercițiu naval, undeva în largul mării, cele două nave angrenate în activitate aparținând Forțelor Navale Române.
Transcript

EDITAT DE LIGA MAIȘTRILOR MILITARI DE MARINĂ - CONSTANȚANr. 178 • ANUL XXI • IULIE - AUGUST 2016 • 8 PAGINI • 1 leuhttp://www.lmmm.ro • E-mail: [email protected]

Tăticii noștri-s marinari...Sub evidenta aparență de festivism, Ziua Marinei este o sărbătoare ancorată profund în spiritualitatea

românească, onorând, în primul rând, eroii știuți și neștiuți ai apelor, dar și pe cei care demonstrează trăi-nicia vocației nautice la români. Este adevărat, de ceva vreme, comparând trecutul cu prezentul, această sărbătoare pare a fi o secvență de dans în jurul umbrelor ce au aparținut marinei noastre altădată! Această

constatare, într-adevăr, supărătoare, dar bazată pe multiple realități, ne determină să-i dăm dreptate lui Laurențiu Mironescu – președintele L.N.R.! Domnia sa a publicat în revista Marea Noastră nr.3 (102) iunie-august 2015, un comentariu cu referire la sărbătoarea Zilei Marinei din acel an, din care citez selectiv: „O dată pe an ne strângem și zicem că serbăm marina. E parțial adevărat, sigur. E adevărat în sensul că ne adunăm, da. La tribuna oficială. Unde sunt invitate oficialitățile. Oamenii în funcții stau în față. Oamenii care au avut funcții stau într-un bord, așa, relativ stingheri. Pensionarii mai spre pupa... Se rostesc discursuri. Răspicat. Marina a avut un rol important. Și în al doilea război mondial. Și bricul „Mircea”. Și o să facem și o să vedeți ce-o să mai facem. După care încep preoții. După ei vine Neptun. Vine bricul „Mircea”, pleacă bricul „Mircea”. Prin fața tribunei oficiale. Vin circa două avioane și încă două elicoptere. Pe deasupra tribunei oficiale. În larg se trage cu bombardeaua și se derulează un exercițiu de vână-

toare de submarine. În fața tribunei oficiale... Totul se termină și lumea pleacă. Am mai serbat o dată. De acum, putem să ne vedem de treabă, în marina noastră însoțită de lipsuri și, în principal, de lipsa unui viitor. În concluzie, ce tot sărbătorim, îmi spuneți și mie? De la an la an suntem mai puțini. Mai puțini dar mai sufocați de birocrație și de scenariul lumii în care am intrat, nu mult deosebit de scenariul lumii din care am ieșit... Azi stăm bine doar la capitolul „vom face și iar vom face!”. În rest, Ziua Marinei ne-a prins mai săraci decât cu un an în urmă. Uite așa mă apucă dorul de marina militară a celor care făceau armata doi sau trei ani, marina celora care, civili sau militari, făceau școală militară și nu antreprenoriat academic, marina celor care băteau pas de defilare de murea râma la doi metri sub pământ și nu pasul de vals de astăzi... marina militară cu uniforma ALBASTRĂ, da?... Chiar așa: Oare când se va schimba actuala uniformă în bleumarin închis?! Am mai serbat o dată (N.R: Cu siguranță o vom face și anul acesta). Tribuna oficială s-a bucurat și de această dată de suficientă atenție. Numai că, privite prin perspectiva prezentului ăsta sinistru, cele mai de mult apuse par mai frumoase și mai bune decât au fost în realitate...”

Nu știu ce părere aveți dumneavoastră, dar eu, unul, nu ezit: Îi dau perfectă dreptate domnului Mironescu, așa cum îi dau perfectă dreptate și când afirmă, la finalul materialului la care am făcut referire, că: „pentru a avea ce sărbători trebuie un declic emoțional și mă tem că doar energia navei școală „Mircea” nu va mai fi suficientă, chiar dacă ne agățăm cu disperare de ea...”

M.m.p (rtr.) Dumitru Mihăilescu

Remorcherele care reprezintă noul în Forţele NavalePrimele

două dintre cele trei remorchere polivalente contractate

de Ministerul Apărării Naţionale de la Șantierele Navale Damen din Galaţi, pentru

dotarea Forţelor Navale Române, au intrat în serviciu în primul semestru al anului 2016, astfel: Cel cu numărul de bordaj 103 – cam ciudat denumit „Vârtosul” – la data de 12 aprilie, iar cel de-al doilea, „Voinicul” – număr de bordaj 104, la data de 9 iunie. Construite după ultimile standarde în domeniu, aceste nave, mici dar puternice,

contribuie cu eficiență sporită la menți-nerea capacității de operaționalizare, parti-cipă la misiuni de remorcare, acordă ajutor tehnic pentru navele aflate în dificultate. În concluzie, deși par insignifiante pe lângă marile nave de luptă, aceste două ambarca-țiuni reprezintă noul în F.N.R.

La start, concursul de

modelism „CUPA TOMIS”

Liga Maiștrilor Militari de Marină, în colaborare cu Muzeul Marinei Române, organizează în perioada 6 – 16 august cea de-a doua ediție a expoziției – concurs de modelism „CUPA TOMIS”, la care sunt invitați să parti-cipe oricare dintre cei preocupați de modelarea cu mintea, sufletul și mâini pricepute a acelor bijuterii menite să încânte ochii oricăruia dintre privitori.

Înscrierile se pot face de pe site-ul www.lmmm.ro/concurs/ prin utilizarea formularului atașat până în data de 5 august 2016, sau direct, având la dispoziție intervalul orar 08.00-11.00 al zilei de 6 august.

Facem precizarea că fiecare concurent poate să înscrie un număr de 3 machete pentru concursul „Cupa Tomis”, precum și un număr de maximum 5 modele pentru expoziție. Pentru detalii, contactați organizatorul la tel. mob. 0722.292575, aparținând M.m.p Gabriel Eremia, vicepreședinte L.M.M.M.

Premiații L.M.M.M cu ocazia evenimentului de la 6 mai: 107 ani de existență a C.M.M.M.

Imagine surprinsă p etimpul desfășurării unui amplu exercițiu naval, undeva în largul mării, cele două nave angrenate în activitate aparținând Forțelor Navale Române.

PAG. A 2-A T I MO N A

Răsfoind istoria armei noastre…PRIMUL RĂZBOI MONDIAL LA DUNĂRE - un secol de la eveniment

În anul 1916, ambele grupări beligerante europene presau pentru atragerea României în război. Navele NFR au fost puse în totalitate la dispoziţia armatei, în momentul mobilizării, în porturile fluviale românești aflându-se 323 de vase diverse (la Tr. Severin – 107, Giurgiu – 82, Olteniţa – 107), majori-tatea încărcate cu cereale, cărbuni și combustibil. Mobilizarea cuprindea 4 armate cu 813.758 militari și 416.000 rezerviști.

La acea vreme, Comandamentul Marinei Militare, cu sediul la Galaţi, era condus de contraamiralul Eustaţiu Sebas-tian, având – conform arhivei M.Ap.N., dosar nr. 59, urmă-toarea organizare:

1. Serviciul transporturilor, condus de cpt. cdor Oprișan I.2. Apărarea maritimă a sectorului Sulina3. Apărarea podurilor și a depozitului Hinogu, conduse de

lt. cdor Geogescu Paul4. Depozitele generale Galaţi, conduse de cdor Cătuneanu

Alexandru5. Arsenalul Marinei, condus de cdor Ciuchi Constantin6. Șantierul naval „Fernic”, condus de cpt. cdor Boerescu

Cezar7. Corpul de aviaţiePrimăvara anului 1916 găsește Marina Militară în pregă-

tire. În luna aprilie sunt concentraţi rezerviștii a trei serii, care rămân pe nave. Se păzesc frontierele fluviale, dar se fac și pregătiri de război: legături telefonice între porturi, se insta-lează baraje de mine. Divizia de Dunăre execută pregătire de război, se instalează baterii de artilerie pe malul Dunării (la Olteniţa și Turtucaia), se efectuează trageri de artilerie și lansări de torpile ziua și noaptea, se cooperează cu trupele de uscat, exerciţiile se execută în zona Hârșova-Silistra.

SITUAŢIA TACTICĂ: Armata a 3-a română era desfășu-rată pe Dunăre și frontiera dobrogeană (Calafat – M. Neagră), cu capetele de pod Turtucaia, Silistra și Cernavoda. Capul de pod Turtucaia, consta dintr-o zonă fortificată, în formă de

semicerc în jurul orașului, cu capetele sprijinite pe Dunăre, cu o adâncime de 8-10 km și un câmp frontal de 30 km. Poziţia era împărţită în 5 sectoare de apărare – Staroselo, Antimova, Daidăr – mal drept, sector fluvial și sector de spate la Olteniţa – mal stâng. Garnizoana dispunea de 20.000 militari, 6 baterii de artilerie mobilă, 61 guri de foc fixe și 66 mitraliere.

Se organizează două Mari Unităţi operative, cu 5023 mili-tari, dintre care 206 ofiţeri:

I. Flota de operaţiuni – subordonată direct comandan-tului capului de pod, general C. Teodorescu, apăra Sectorul 4 Dunărea (km 423 – 448 ), din cele șase sectoare.

II. Flota, condusă de contraamiralul Nicolae Negrescu, care avea misiunea de a completa dispozitivul de apărare a capului de pod Turtucaia, de a împiedica apropierea și trecerea forţelor navale inamice spre aval, de a ataca flota austriacă, dar și de a supraveghea securitatea navigaţiei proprii, având la dispoziţie următoarele forţe:

A. Escadra de Dunăre (comandant - cdor Nicolae Negru) cu 4 monitoare și anume: „I.C. Brătianu”, „Lascăr Catargiu”, „Alexandru Lahovari” și „M. Kogălniceanu”; 8 vedete; Corpul de canoniere aflat sub comanda comandorului M. Gavrilescu, cu navele: „Griviţa”, „Siretul”, „Oltul”, „Bistriţa”.

B. Grupul de mine-dragaj – comandant locotenent comandor C. Munteanu, care dispunea de șlepuri, atelier naval mobil, navă spital etc. Locul de amplasament al Grupului era în amonte de ostrovul Calimac, protejat de estacadă și baraje de mine.

C. Gruparea de artilerie marină cu bateriile : „Mircea” (4 x 75 mm), „Elisabeta” (4 x 120 mm) și 4 cupole de 53 mm pe malul stâng (Km 436,5) – comandată de lt. cdor N. Puri-cescu, bateriile „Prințul Nicolae” (4 x 75 mm), „Rahova” (4 x 105 mm), „Regele Ferdinand” (4 x 150 mm), „Regina Maria” (4 x 120 mm - obuziere luate de pe monitoare), „Griviţa” (4 x 105 mm) și 2 cupole de 37 mm pe malul drept (km 435-440) mal

drept – comandate de lt. cdor M. Vasilescu.D. Artileria apărării fixe cu 19 piese de 37

și 53 mm în cupole mobile dispuse în ostroa-vele Calimac, Cinghineaua și Cârneciu.

E. Grupul port-mine (pontoane, șlepuri), baraje de mine și obstrucţii constând dintr-o estacadă fixă pe piloţi barând Dunărea pe 850 m, trei linii de mine în spatele estacadei la Km 439, un câmp de mine avansat în canalul Vâjâetoarea, trei stăvilare contra minelor de curent și două staţii lans-torpile la Km 434 și 444.

F. Grupul 3 transport – Convoiul de apro-vizionare, comandat de comandor Angelo Teodorescu, format din: 37 șlepuri, 8 remor-chere, un tanc și Grupul „S” format din 24 șlepuri.

G. Spitalul naval „Principele Carol” și 10

șalupe.H. Șantierul naval

mobil cu 2 docuri

plutitoare, remorchere, șlepuri-atelier.I: Apărările sub Apă, conduse de cdor. Niculescu Rizea, cu

misiunea de apărare a graniţei de apă de la Tr. Severin la Sulina, prin montarea barajelor de mine, atacuri de torpile, dragarea barajelor, curăţarea fluviului de mine, erau formate din:

1. Grupul port-mine, cu drăgi, șalupele cu torpilă „Rându-nica”, „Poterașul”, „Cătina” și „Santinela”.

2. Remorcherele: „Maria”, „Gherdap”, „Brâncoveanu”, navele „Ungheni” și „Călărași”, bărci.

3. Grupul de torpiloare și staţiuni de lansare cu torpiloarele: „Năluca”, „Sborul”, cu baze la Tr. Severin, Turtucaia și Sulina.

Marile unităţi erau deservite de Detașamentul de tran-sport, cu 3 remorchere (NFR), șalupa „Smârdan”, 2 ceamuri și 6 șlepuri.

VA URMAM.m.p (rz.) Petre MARAVELA – Brăila

Ofițeri instructori ai Școlii de Cadre și ai Școlii de Manevre și Matelotaj de la Țiglina – Galați (anul 1902)

Amiralul care a coordonat construcţia primului submarin românesc a murit de foame!Unul dintre cei mai importanţi militari pe care i-a dat țării

orașul Galaţi a fost amiralul Gheorghe Koslinski, a cărui poveste de viaţă este, de la un capăt la celălalt, realmente impresio-nantă, atât prin momentele de mare succes, cât și prin drama teribilă de la final. Născut la Galaţi, în 1889, într-o familie de veche tradiţie militară (era fiul cel mai mare al contraamiralului Emanoil Koslinski, comandantul Marinei Militare a României), absolvă prestigiosul liceu „Vasile Alecsandri”, apoi Școala Mili-tară din Iași, pentru ca în 1906 să fie trimis la Școala Navală din Brest. Absolvent în promoţia 1908, sublocotenentul continuă, tot în Franţa, cursurile Școlii de aplicaţie, fiind ambarcat pe nava „Du Guay Trouin”. Se întoarce definitiv în ţară în 1910. La scurtă vreme, face o călătorie în câteva porturi italiene (1911), unde studiază noile tipuri de nave torpiloare. În 1912, locote-nent fiind, este îmbarcat pe crucișătorul „Elisabeta” (pe care chiar tatăl său îl adusese din Anglia, în anul 1888) cu care va executa o misiune la Constantinopol. După un an este numit la comanda vedetei fluviale „Valter Mărăcineanu”, iar în 1916, căpi-tanul Gheorghe Koslinski participă la războiul pentru întregirea neamului. O face în calitate de comandant al portului Cerna-vodă, apoi în fruntea unui detașament de infanterie marină cu care acţionează în zona Dunării – între Pietroșani și Giurgiu – și ca ofiţer cu tragerile indirecte în Statul major al flotei române de operaţii de sub comanda comandorului Scodrea (1917-1918). Se cuvine a face precizarea că, potrivit lui Niculae Koslinski (în volumul „Familia Koslinski din România, extras din Arhiva Genealogică”, Iași, 1996) Gheorghe Koslinski avea o ascendenţă remarcabilă. Tatăl său, Emanoil Koslinski, fusese comandantul Marinei Militare a României, iar mama acestuia, Alexandrina (Didina) Lahovary, era fiica lui Gheorghe Lahovary (preșe-dinte al Curţii de Conturi, director al Poștelor) și a Anei Coco-răscu (din familia istorică a Cocorăștilor). Este specializat în submarine, noua armă supremă. După război, este trimis în Franţa (1920), unde se specializează în arma submarină, al cărei promotor va fi în marina română. Întors în ţară, îndepli-nește funcţia de adjutant al regelui Ferdinand (1922-1926) și

președinte al Comisiei de supraveghere a construcţiei primului submarin românesc, celebrul „NMS Delfinul”, și a navei sale logistice, la șantierele din Fiume (pe atunci, port italian, astăzi portul croat Rjeka). Avansat la gradul de comandor (1929), i se încredinţează comanda escadrilei de distrugătoare (1933-1935), cea mai importantă unitate a marinei militare, în care avea să introducă manevra tactică pe bază de cinematică. În același timp, activează și ca profesor la Academia Militară a României, dar scrie și câteva cărţi foarte apreciate despre rolul marinei în

strategiile militare moderne. La 31 martie 1938 este înaintat la gradul de contraamiral și i se încredinţează comanda Diviziei de Dunăre, pentru ca din octombrie 1940 până în ianuarie 1941 să fie numit în postul de subsecretar de stat pentru Marină, post în care rămâne până la 27 ianuarie 1941, când, din motive de sănă-tate, părăsește meseria armelor. Pentru un timp, este comisar al Guvernului pe lângă Șantierele navale Galaţi (1943-1945). Avansat la gradul de viceamiral în rezervă, la 8 iunie 1945, rămâne în serviciu la Șantierele navale până în 1946, când este pensionat definitiv, la vârsta de 57 de ani.

Deși se părea că Gheorghe Koslinski va avea o bătrâneţe liniștită, lucrurile aveau să o ia razna după instaurarea puterii bolșevice în România. Ca fost demnitar în guvernul Anto-nescu, este declarat de comuniști „dușman al poporului”, fiind arestat în anul 1948 și condamnat la doi ani închisoare. Potrivit lui Constantin D. Nicolescu, în lucrarea „Calvarul neamului românesc după 23 august 1944”, Editura Polirom, 1993, există mai mulţi martori care afirmă că amiralul a murit pur și simplu de foame în teribila închisoare de la Aiud. „Kossu, cum i se spunea, ajunsese, din cauza imposibilităţii de a mânca arpa-cașul ignobil ce ni se servea, într-un hal de slăbiciune groaznică. Cu mari eforturi sufletești, reușise să-și înfrâneze repulsiunea ce avea de a se prezenta în faţa medicului și obţinuse astfel săptămânal câte o linguriţă de sirop tonic”, se consemnează în amintita lucrare. „Bietul Kossu slăbea din ce în ce mai mult și atunci camarazii lui de celulă, revoltaţi de starea în care ajun-sese, au reușit să-l convingă să se ducă la viitoarea vizită medi-cală complet dezbrăcat, acoperit numai cu un macferlan. Pentru mai multă siguranţă, ca lucrurile să se desfășoare așa cum se plănuise, urma să fie însoţit de un camarad, căci altfel Kossu, cu delicateţea sa sufletească, ar fi renunţat să execute hotărârea ce se luase”, continuă mărturia. „Când, ajuns în faţa medicului care, cu nasul în registru, îl întrebă ca de obicei ce are, Kossu, încurajat de camaradul său, nu a răspuns nimic, ci și-a dezbrăcat numai macferlanul, rămânând în faţa medicului în pielea goală. Și când surprins că nu a primit nici un răspuns, medicul a ridicat ochii din registru și a văzut fantoma ce stătea în faţa sa, s-a speriat de halul de slăbiciune în care se afla Kossu și s-a îndurat să-l bage în infirmerie”, se mai afirmă în lucrarea menţionată. A reușit să mai supravieţuiască doar zece zile în infirmeria închisorii. Pe 30 aprilie 1950, amiralul Gheorghe Em. Koslinski își dădea ultima suflare, pe un pat de scânduri aspre. Avea doar 61 de ani și, în mod normal, ar fi trebuit să fie cinstit ca un erou al neamului, însă a fost îngropat în cimitirul închisorii, fără niciun fel de ceremonie.

Emil Crangan

Pod peste Dunăre

Amiralul Emanoil Koslinski împreună cu fiul său Gheorghe Koslinski

Submarinul „Delfinul” – Fiume, 22 iunie 1930

IN MEMORIAMDuminică, 12 iunie 2016, Horia I. Grideanu – unul dintre primii colaboratori și sfătuitori

în privința tehnoredactării publicației „Timona”, a trecut din lumea muritoare în lumea eternă. Dumnezeu să-l odihnească!

Născut în orașul Constanța, la data de 14 februarie 1931, Horia Grideanu, cu toate că avea o cu totul și cu totul altă profesie, și-a petrecut mulți ani din viață în lumea cărților, autodidac-tismul său recomandându-l ca pe un om al condeiului care s-a achitat cu talent și responsa-bilitate de misiunile primite în perioada 1966 -1990 în calitate de slujbaș al revistei „Tomis” și cotidianul constănțean „Dobrogea Nouă”, pentru ca apoi, începând cu anul 1990, după pensionare, să se ocupe cu tehnoredactarea revistei „Marea Noastră”, organul de presă al L.N.R. Filiala Constanța. În această calitate l-am cunoscut și noi, cei care ne ocupăm cu apariția „Timonei”, bucurându-ne de experiența sa în domeniul publicistic, experiență din care împărtășea cu marea sa dorință ca lucrurile să meargă bine, dorință ce-a avut tot timpul ca izvor etica sa, profilul său moral... Condoleanțe familiei, condoleanțe camara- dului nostru, maistrul militar Florin Grideanu, fiul celui trecut în lumea eternă. Dumnezeu să-i aibă de grijă!

La închiderea ediției: O veste total neplăcută pentru cei care l-au cunoscut pe M.m.p.(rz.) Eugen Costin, promoția 1975. Sâmbătă, 23 iulie, un necruțător accident vascular a făcut ca acest camarad de nădejde și un membru de bază al filialei Mangalia a L.M.M.M să plece într-o altă dimensiune a timpului, lâsând în urmă regrete și multă durere în inimile celor din familia sa... Avea doar 63 de ani! Veșnica lui pomenire!

PAG. A 3-AT I MO N A

Un sfat… o lecție pentru viață!Consumul de gaze – înregistrare și facturare

Noul sistem de facturare a gazelor naturale în Kwh, reglementat prin Ordinul Auto-rităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) nr. 56/03.06.2008, se aliniază standardelor europene de armonizare a unităţilor de măsură a energiei, unitatea de măsură utilizată pe piaţa europeană pentru calculul energiei rezultate în urma arderii gazelor naturale fiind Kwh.

Calitatea gazelor naturale, respectiv conţinutul de energie al acestora, diferă în funcţie de câmpul de extracţie al gazelor naturale. Fiecare consumator este situat într-o zonă de calitate, zonă care se regă- sește și pe factură. Calitatea gazelor este exprimată în putere calorifică superioară [PCs], în timp ce contoa- rele măsoară volumul de gaze naturale consumate. Pentru a determina energia rezultată în urma arderii unei anumite cantităţi de gaze naturale, se aplică următoarea formulă: E=V x PCs, unde: E: energia gazelor naturale (kWh) V: volumul măsurat în condiții de referință, indicat de convertor sau de contor (m.c.); PCs: puterea calo- rică superioară, corespunză-toare condițiilor de referință (condiții standard de tempe-ratură și presiune, respectiv 150C și 1 atm. (kWh/mc)

Pentru a vă ușura munca, în cazul că doriți să vă calcu-lați singuri cât veți avea de plată în luna respectivă, iată un exemplu de calcul concret:

- V- consumul înregistrat în luna respectivă, să spunem că este de 252 mc; - PCs, pentru consumatorul casnic de tip B2, este 11,092.Aplicând formula de mai sus, reiese că: E=252x11,092 = 2795,184 kWh. Știind că prețul

unitar stabilit de Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) pentru categoria de consumatori B2 este de 0,11399 lei/kWh, se înmulțește 2795,184 cu 0,11399, aflând astfel valoarea facturii fără TVA pe luna respectivă. În cazul de față, 318,62 lei. La această sumă se adaugă valoarea reieșită din aplicarea procentului de 20%, atât cât este în prezent TVA, adică 63,72 lei, în final respectiva familie aflând prin calcul propriu că trebuie să achite suma de 382,34 lei.

Pentru a ne aduce aminte, TVA se calculează astfel: Valoarea reieșită din calculul fără TVA se înmulțește cu 20 (TVA 20%), după care se împarte la o sută. Rezultatul se adună la valoarea inițială, cea fără TVA. (Ex. 318,62:100= 63,72 lei, care adunați la suma de 318,62 lei dă valoarea de 382,34 lei.).

Bărbați sau femei suntem prin naștere – important e să fim oameni!

Aflat într-o discuție despre religie cu Dalai Lama, teologul brazilian Leonardo Boff i-a pus acestuia între-barea: „Sfinția Voastră, care religie considerați că este cea mai bună?”, fiind convins că Sfinția Sa va răspunde „Budismul tibetan” sau „Religiile orientale mai vechi decât creștinismul”. Dalai Lama, simțind provocarea din respectiva întrebare, a răspuns: „Cea mai bună religie este cea care te apropie de Dumnezeu. Este cea care te face pe tine, o personă, să fii mai bună. Religia care-ți oferă și-ți recomandă toate acestea”. „Dar ce ne face să fim mai buni?” a întrebat teologul brazilian, surprins de înțelepciunea ce reieșea din răspunsul primit: „Tot ceea ce nu ne le lasă indiferenți la suferința aproapelui și ne face să fim mai sensibili, mai detașați, mai amabili, mai umani, mai responsabili, mai corecți și mai cinstiți”.

Atât de corecta gândire a acestui șef spiritual și temporar al Tibetului ne determină să tragem concluzia că nu trebuie să ne intereseze de ce religie suntem și dacă suntem sau nu credincioși. Important este felul cum ne comportăm cu ceilalți, familia, colegii de serviciu, prietenii, cunoscuții, vecinii și, în general, cu toată lumea. Ia gândiți-vă? Nu credeți că această concluzie, extrasă bineîn-țeles din spusele unui mare lider spiritual al lumii, merită atenție?!?

Constantin Călin

Statul degeaba, ăsta-i sportul care multora le place!De la an la an întrebarea dacă nu cumva statul a devenit preo-

cuparea cea mai la îndemână pentru mai tinerii noștri colegi de asociație, atunci când au un oarece timp liber la dispoziție, a devenit foarte prezentă! De unde mișcare în aer liber, sport, excursii, adică ceva care să fortifice organismul, înlesnind, toto-dată, și cunoașterea a altceva, nu numai a celor legate strict de profesie.

Statul pe scaun - acasă, la serviciu sau oriunde, sau statul mai mult decât e necesar în fața calculatorului, a telefonului mobil, a tabletei se pare că a pus serioasă stăpânire pe cei adesea consi-derați prezumtivi participanți la diferitele acțiuni cu caracter sportiv sau turistic organizate de către Liga Maiștrilor Militari de Marină! Cum să-ți explici altfel faptul că din două atractive proi-ecte, ambele având ca tematică sportul individual sau de echipă, unul a sucombat, iar cel de-al doilea se află într-o „comă” profundă, în viață fiind ținut doar din dorința organizatorilor de a nu-i cânta și acesteia prohodul?!

Pentru o mai explicită prezentare a celor două activități cu caracter sportiv, amintim membrilor ligii că este vorba despre Cupa Ligii la fotbal, competiție care a cunoscut, în cele 12 ediții ale sale (August 1996 - Octombrie 2007) un interes și o participare demne de toată lauda, însă, începând cu 2008, când unui însemnat număr de participanți vârsta nu le-a mai permis să practice la nivel de competiție acest sport, a dispărut definitiv… De ce? Pentru că începuse să se practice intens de către tineri statul în fața calculatorului – 90% din timpul afectat acestui „sport” însemnând nimic altceva decât jocuri pe micul ecran – aspect care acționează serios asupra plăcerii de a practica un sport dădător de sănătate. A urmat Cupa Ligii la tenis de masă, prima ediție consumându-se în anul 2000. La fel de atractivă ca și cea dedicată fotbalului, a cunoscut mulți ani o apreciată prezență, ramura sportivă-tenisul de masă fiind îndrăgită de membrii asociați. Evoluția a fost foarte bună cam până prin anul 2012, după care lipsa tinerilor competitori, acționând ca și în cazul fotbalului, a făcut ca în anii ce au urmat, respectiva compe-tiție să cunoască din ce în ce o prezență anemică, pentru ca anul acesta cea de-a XVI-a ediție să nu mai poată fi desfășurată din lipsă de participanți, organizatorul stabilind ca numărul acestora să fie de cel puțin 10. La start prezentându-se doar șase, gata, s-a terminat înainte de a începe!

Iată că statul pe scaun butonând telefonul sau tableta, o formă și mai la îndemână decât statul în fața calculatorului și-a câștigat și mai mulți adepți! Păcat, mare păcat, mai ales că nu sporturile practicate stând pe scaun aduc un serios plus de rezistență organismului uman, mai ales când cei în cauză sunt militari profesioniști, meserie care cere adesea eforturi fizice îndelun-gate. Motivația profesională, chiar dacă este subțiată de mulțimea de neajunsuri, trebuie să ne mobilizeze în acțiunea de a avea grijă de propria sănătate, nu să ne influențeze negativ, așa cum adesea se invocă acest aspect.

Ca să nu fim taxați drept necunoscători sau pesimiști, precizăm că L.M.M.M. a organizat o competiție sportivă unde se stă pe scaun - cea de table, ajunsă și ea, anul acesta, la cea de-a IV-a ediție. Credeți că s-au înghesuit prea mulți? De unde, degeaba să trăiască, pentru că el aduce la fiecare… sănătate și vigoare!

M.m.p.(rz.) Adrian Cristocea

Decalogul lui Noam ChomskyNoam Chomsky (n.1924) este un reputat lingvist american, profesor emerit la Massachu-

setts Institute of Technology (MIT). În afara mediilor academice, Chomsky este mult mai cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea sa politică, îndeosebi în ceea ce privește critica vitriolantă la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar și a guvernelor altor mari puteri. Drept pentru care este considerat și o personalitate marcantă a stângii politice din Statele Unite. Noam Chomsky a identificat și a explicat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, regulile de bază ale manipulării pe care se bazează puterea politică în criza de legimitate și pe care el le numește strategii ale diversiunii. Ele au fost sintetizate în ceea ce poate fi numit „Decalogul Chomsky”. Prezentăm aceste reguli oferindu-vă doar câteva repere pentru fiecare. În rest, cu siguranță veți înțelege despre ce este vorba:

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevă-rate (distragerea permanentă a atenţiei de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subi-ecte minore, dar cu mare impact emoţional);

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii (inventarea unor false ameninţări, ori crearea de probleme grave, care îngrijorează real și angajează opinia publică, iar apoi oferirea de soluţii);

3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău (mecanismele propagandei „albe”, adică cea oficială, integral asumată de guvern, „gri” - parţial asumată și „neagră” - niciodată asumată, trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permanenţă preocupat pentru ameli-orarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului);

4. Poporul trebuie să creadă că și ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău este tot pentru binele său (obţinerea acordului de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obișnuiește cu ideea și înghite tot, dacă e prevenit și amânat);

5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze și efecte (să te adresezi oamenilor ca și cum ar avea cu toţii o gândire infantilă, pentru că în felul acesta mulțimea se îndreaptă spre un tip de gândire superficială, naivă și cu predispoziţie la intoxicări informaţionale);

6. Poporul trebuie dezobișnuit să problematizeze realitatea și să acţioneze sub impulsul emoţiilor (apelarea la sentimente și la reacţii glandulare, nu la raţiune);

7. Poporul trebuie obișnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul și să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare (un sistem de învăţământ corupt și nefuncţional este instru-mentul ideal de a ține cetăţenii în ignoranţă și a manipula opiniile colective după bunul-plac);

8. Poporul nu trebuie să aibă acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă și obiectivă (se încurajează financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul și îl ţin legat de emisiuni și seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos);

9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei (se stimuleză sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă, pentru că persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta devin o turmă și sunt ușor de controlat);

10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor și mijloacelor oficiale de manipu-lare (cunoașterea punctelor slabe din psihologia individului și a mulţimilor. În același timp, discreditarea acestora prin mass-media).

Prof. Marcel PETRESCU

T I MO N APAG. A 4-A

Un parteneriat onorant, trainic și desfășurat în spiritul respectului reciproc

În urmă cu 20 de ani între fregata „Mărășești” și Școala Gimna-zială nr. 18 Constanţa s-a stabilit un parteneriat, inițiatorii: Comandor Preda Dumitru – comandantul de atunci al fregatei și M.m.p. Gheorghe Marica - șeful de echipaj, marcând cu mare concretețe prin conținutul său atât acțiunile ce urmau a fi întreprinse, cât și responsabilitatea revenită părților semnatare. Astfel, numele scriitorului-marinar Eugeniu P. Botez (28 noiembrie 1874 – 12 mai 1933) s-a instalat la loc de cinste pe fron-tispiciul respectabilei instituții de învățământ, dar sub denumirea JEAN BART, pseudonimul ales de către marinarul iubitor al condeiului, cinstind astfel memoria vestitului corsar flamand din serviciul Regelui Soare, Jean Bart (1650-1702).

Dacă atunci, cândva, Eugeniu P. Botez își propuse o altfel de aventură, cea a scrisului, în urmă cu 20 de ani, marinarii de pe „Mărășești” și-au propus să fie alături de această școală și, spre lauda lor, au reușit! „Vino-vați” de această reușită s-au făcut și se fac mulți, printre aceștia aflându-se și camarazii noștri de profesie și asociație, maiștrii militari: Gheorghe Marica, Cristian Cișmașu, Andrei Pap, Nicușor Martin, Florin Grideanu, Marius Roșca.

Concluzionând știrea, putem afirma că Școala Gimnazială nr.18 se dovedește a fi un colectiv unit și prietenos, o comunitate frumoasă și cu suflet. Are o istorie bogată, o cultură orgazițională specifică, un set de valori și principii, dar are și un patron spiritual pe măsură: Echipajul fregatei „Mărășești”.

Vineri, 20 mai, elevii și cadrele didactice care încadrează Școala Gimnazială nr.18 au sărbătorit cele două decenii de când poartă numele Jean Bart, alături fiindu-le nu numai marinarii de pe fregata „Mărășești”, dar și ambasadorul Franţei în România, Exce-lenţa Sa Francois Saint Paul, atașatul militar francez la București, col. dr. ing. Christophe Midan, comandantul fregatei „Mărășești”, comandorul Cornel-Eugen Cojocaru, conducerea Inspectoratului Școlar Judeţean Constanţa, precum și reprezentanţii fregatei fran-ceze „Jean Bart”, navă aflată la acea dată în portul Constanța în vederea executării de antrenamente specifice cu marinarii români. În fotografie (de la stg. la dr.): Colonel dr. ing. Christophe Midan – atașatul militar francez; Comandor Cornel Cojocaru – coman-dantul fregatei „Mărășești”, doamna Camelia Bucovală – inspec-torul șef al învățământului din județul Constanța și doamna Busuioc Loredana-Maria, directoarea Școlii Gimnaziale nr.18.

Și cheul a răsunat de-a lor veselie!

Experți în marcarea unor momente aniversare prin întruniri de genul balului sau picnicului, cei care fac parte din echipa de coor-donare a activității filialei L.M.M.M. din localitatea Mangalia au organizat o certă pornire către voia bună, aceasta având ca fundament motivația marcării celor 107 ani de existență a Corpului Maiștrilor Militari de Marină în istoria Forțelor Navale Române. Dornici de asemenea întruniri camaraderești, un număr apreciat de membri ai ligii, alături de care s-au aflat și o bună parte dintre membrii fami-liei, și-au unit gândurile și forțele dându-le frâu liber, sâmbătă, 14 mai, în spațiul Stațiunii de pregătire marinărească, locul ales fiind părculețul de la capătul cheului unde cândva staționau un număr de nave-elită a Marinei Militare: Divizionul Vedetelor Purtătoare de Rachete. Grație bunăvoinței comandantului garnizoanei Mangalia, comandor Pîrvu Petrică – căruia îi mulțumim cu respect, cele 75 de persoane participante au transformat acea zi într-una a bucuriei, cheul, care cu mult timp în urmă primea la acostare „VPR-ul”, răsu-nând de larma produsă de cei a căror intenție declarată, aceea de a se simți minunat la respectivă întrunire, devenise un fapt concret.

M.m.p (rz.) Alexandru Baciu – președintele Filialei L.M.M.M. Mangalia

Trei dintre cei care au avut o substan-țială contribuție la materializarea proiectului privind parteneriatul dintre fregata „Mărășești” și Școala Gimnazială nr.18 din Constanța (de la stg. la dr.): Prof. Viorel Ceoriceanu – directorul școlii până în anul 2015, M.m.p Andrei Pap și M.m.p (rz.) Gheorghe Marica.

Constanţa, Alba Iulia și retur…O călătorie cu folos a grupului dobrogean de modeliști la Alba

Iulia pentru participarea la Concursul Internațional de Machete Statice “Cupa Alba Carolina”. A fost o „țintă” care nu se putea rata, această manifestare transilvăneană aflându-se la a VI-a ediție, manifestare la care participau cei mai buni veterani ai modelis-mului de machete statice „de vitrină” din țară dar și din afara sa, în mod special din Ungaria vecină. Deși, personal, nu am putut participa la această „expediție”, lucrările mele au ajuns la concurs prin grija prietenului și susținătorului activității de modelism din Constanța, M.m.p. Gabi Eremia, însoțit de alți prieteni și supor-teri ai acestui hobby complex și pasionant, domnul M.m.p.(r) Emil Olteanu, președintele Ligii Maiștrilor Militari de Marină, organizatoarea manifestării constănțene de modelism „Cupa Tomis”, de către Ștefan, un „microbist” al colecțiilor de vehicule, de către plutonierul adjutant (rz). Neluțu Olteanu, un „corăbier” împătimit și, nu în ultimul rând, de către domnul Tudor Tiberiu, la fel de „contaminat” de această pasiune. Prin intermediul obiec-tivului aparatului de fotografiat al lui Gabi Eremia, am putut vedea cu admirație dar și cu puțină îngrijorare nivelul ridicat al lucră-rilor expuse de către participanții din țară, dar și din Ungaria, Italia și Basarabia. Îngrijorarea a pornit de la faptul că lucrările noastre, ale constănțenilor, machete participante la mai multe categorii din concurs, se vor putea ridica sau nu la nivelul celor-lalte exponate! Temerea mea, de altfel inerentă oricărui concurs, a devenit fără obiect în momentul aflării veștilor de la festivitatea de premiere, moment care mi-a adus mie, personal, dar și priete-nilor mei mai multe premii de aur, argint și bronz, premii care ne onorează, așezându-i pe modeliștii dobrogeni pe harta internați-onală a acestui domeniu tehnico-aplicativ, modelismul.

Ovidiu SIMIONESCU

Hai acasă puiule, că

anul acesta cei de la ligă au

uitat că pe 1 iunie este

Ziua copilului!

T I MO N A PAG. A 5-A

Prezent în „câmpul tactic!”Sâmbătă, 7 Mai 2016, am participat, în calitate de membru al Ligii

Maiștrilor Militari de Marină, la ședința lărgită a Consiliului Director, desfășurată în aula Școlii Militare a Forţelor Navale „Amiral Ioan Murgescu”, întrunire prilejuită de aniversarea celor 107 ani de exis-tență a Corpului Maiștrilor Militari de Marină, precum și a celor 20 ani trecuți de la editarea primului număr al revistei „Timona”.

Datorită deformaţiei profesionale, tendința mea a fost de a relata evenimentul în stilul lapidar, stilul marinăresc în care se completează Jurnalul de bord. De exemplu aș fi spus că:

10.00: Arborarea solemnă a Drapelului L.M.M.M. și intonarea imnului Corpului Maiștrilor Militari de Marină

10.05: Cuvântul de deschidere al președintelui L.M.M.M,10.12: Prezentarea desfășurătorului activităţii de către…Nu, nu m-am lăsat înșelat de acest stil, în fapt o însumare de acti-

vităţi oarecum anostă și impersonală, ci am ales să vorbesc simplu (zic eu!), spunând: Am asistat la o întâlnire plăcută, destinsă, între colegi și prieteni, pe unii din ei nemaivăzându-i decât la astfel de ocazii sau mai rar (din motive obiective, desigur: domicilii, ocupaţii diverse, program diferit etc.), pe alţii în fiece zi la muncă. Alocuțiunile invitaţilor și ale „oficialilor” au fost ponderate, fără osanale și ode (de tristă amin-tire), merite recunoscute de unii, asumate de alţii cu modestie, luări de cuvânt scurte, fără înflorituri plicticoase, glume strecurate subtil pentru a relaxa atmosfera. Oricum, nu încerc a face o anume ordine de zi a desfășurării evenimentelor, scopul fiind doar acela de a relata câteva impresii… Am remarcat spectrul larg al participanţilor, atât ca poziţie în structurile militare actuale și trecute, cât și ca evoluţie tempo-rală, ceea ce mi-a întărit convingerea că această manifestare a fost bine primită, că eforturile organizatorilor au fost apreciate, fie și prin simpla prezenţă în sală a onorantului auditoriu. A fost o parte foarte frumoasă a acestei zile de sâmbătă, 7 mai, pe care o trec fără ezitare la capitolul amintirilor plăcute.

M.m.p Nicușor MARTIN

Acordurile Imnului Corpului Maiștrilor Militari de Marină au deschis sâmbătă, 7 mai, ședința omagială a Consili-ului Director al Ligii Maiștrilor Militari de Marină, întrunire dedicată celor două momente aniversare ale începutului de lună: 107 ani de existență a C.M.M.M. și 20 de ani de prezență a publicației „Timona” pe piața media. Desfășurată în aula Școlii Militare de Maiștri Militari a Forțelor Navale, camaradereasca întrunire s-a bucurat de o prezență mai mult

decât mulțumitoare, alături de membrii asociați aflându-se distinși invitați, printre Domniile lor aflându-se: Cam.fl. Daniel Căpățînă – comandantul Flotei; Vam. (rz.) Traian Atanasiu – președintele asociației „Clubul amiralilor”; Cam.fl.(rtr.) Petre Zamfir – Asociația Veteranilor de Război; Cam.(rtr.) Nicolae Ștefan – reprezentantul L.N.R. Filiala Constanța; Gen.bg. (rz.) Constantin Zeca – președintele A.N.C.M.R.R. Filiala Constanța; Col. (rz.) Remus Macovei – președintele asociației „Cultul eroilor”; scriitorul dobrogean Ovidiu Dunăreanu; Leonard Vizireanu – managerul tipogra-fiei SC INFCON SA CONSTANȚA, instituția privată la care „Timona” – organul de presă al L.M.M.M. a fost tipărită în toți cei 20 de ani de apariție, precum și alte personalități militare și civile.

Deși prea puțini concurenți, zarurile au fost totuși rostogolite…

Sâmbătă, 14 mai, la sediul Ligii Maiștrilor Militari de Marină s-a desfășurat Cupa Ligii la jocul de table, competiție ajunsă deja la cea de-a X-a ediție. Dovedindu-se de această dată mai puțin „transparenți” organizatorii principali nu au comunicat „la ziar” decât clasamentul final, lăsând probabil să se înțeleagă faptul că în rest… a fost foarte bine! Dacă-i așa, așa să fie, că dacă nu era… nu se scria pe facebook!

Așadar, iată cum a arătat clasamentul final al acestei a X-a ediție:Locul I: M.m.p Roșca Marius Locul II: M.m.III Văleanu GeorgianLocul III: M.m.p (rz) Olteanu EmilMulțumiri tuturor participanților, atâția câți au fost ei, precum și Clubului de șah

Fianchetto Constanța, condus de colegul nostru M.m.I Mihailov Iulian, cel care a spri-jinit organizatorul concursului cu suportul logistic necesar.

Printre obiectele spirituale oferite de către L.M.M.M. membrilor săi care s-au remarcat prin contri-buție concretă în asigurarea apariției gazetei „Timona” de-a lungul celor 20 de ani, s-a aflat și o foarte frumoasă Diplomă de recunoștință, aceasta fiind înmânată, așa cum reiese și din imaginea fotografică, următorilor (de la stg. la dr.): M.m.p Ovidiu Badiu, M.m.p Marian Boza, M.m.p (rtr.) Constantin Călin, M.m.p Ovidiu Oprea, M.m.p Andrei Pap, M.m.p Cristian Cișmașu și M.m.p (rz.) Adrian Cristocea.

Omul Anului 2015 în Forţele NavaleConcursul „Omul anului 2015 în Forţele Navale” și-a desemnat câștigătorii

sâmbătă, 7 mai, gala finală desfășurându-se în Sala de festivităţi a Forţelor Navale din Constanţa. Evenimentul – major prin dimensiunea și mesajul său, a fost conturat împreună cu Societatea Română de Televiziune, fiind difuzat în direct în acea zi de sâmbătă, 7 mai, în intervalul orar 17.10-18.40, pe canalele TVR1 și TVR HD. Din numărul de 140 concurenți, atâția câți au fost înscriși în competiție, juriul concursului a desemnat următorii finaliști – cei inserați cu bold italic și subliniați fiind declarați câștigători:

Secţiunea „Ofiţerul Anului 2015”:1. Locotenent-colonel Bogdan Căpraru2. Căpitan ing. Ionuţ Clapon3. Căpitan-comandor Marius Ichim4. Comandor Florin Nicolae5. Locotenent Sergiu-Valentin SărmășanSecţiunea „Maistrul Militar al Anului 2015“1. M.m.I. Iulian Mihailov2. M.m.I Florin Marinel Datcu3. M.m. I Ionuţ Comună4. M.m.p Florin Ionel Grideanu5. M.m. II Cătălin Gâzea și M.m. III Vasilica GâzeaSecţiunea „Soldatul profesionist al Anului 2015”: Caporalii clasa a III-a

Adrian-Viorel Bufteanu, Marius Grosu, Ionel Micu, Constantin Sîrbu și Nicolae Vidrighin;

Secţiunea „Salariatul civil al Anului 2015”: ing. Emil-Iordache Avram, prof. Elena Cuconu, Veronica Dima, psiholog Maricica Plăian și Nicoleta Stoina.

Secţiunea „Alături de Forţele Navale”: Bogdan Bulbeș, producător general Digi24 Constanţa, Emilia Dabu, poet, Alexandru Ghinea, pictor, Bogdan-Șerban Iancu, producător TVR1 și Nicolae Melinescu, scriitor și jurnalist.

De remarcat faptul că L.M.M.M. a premiat câștigătorul de la secțiunea „Mais-trul militar al anului 2015”, premiul fiind înmânat de către președintele asociației, M.m.p (rz.) Emil Olteanu.

Fe l i c i tă r i S o r i n a ! Fe l i c i tă r i I o a n e !

Despre cei doi membri ai Ligii Maiștrilor Militari de Marină: Sorina Preda Popițanu și Ion Bodnăraș, am mai scris în paginile ”Timonei”, dar niciodată nu pare a fi suficient și asta pentru că talentul lor, cu dărnicie oferit de ursitoare la venirea pe această lume, îi fac să fie răsfățații noștri ori de câte ori îi privim, ne aducem aminte de ei sau le urmărim evoluția scenică. Acești îndră-giți interpreți ai cântecului popular ne fac, prin aspectul cantabil, melodic al muzicii, dar și prin carismă, să-i receptăm ca rapsozi respectabili, repertoriul lor, extrem de variat, îndemnându-ne la bucurie, la reflecție, la orice presupune viața de zi cu zi pentru a „naviga” pe valurile ei cu iubire, drag și speranță abordate la catarg.

Felicitări Sorina! Felicitări Ioane! Dumnezeu v-a dat talentul de a ne bine-dispune prin atracția și delicatețea glasului, iar noi, pentru așa ceva, vă mulțumim!

O nereușită care nu ne aparține!Deși stârnise un real interes în rândul membrilor ligii, excursia programată a se face la finalul lunii

august în zona de nord a Moldovei, a rămas doar un vis frumos! De ce așa? Pentru că seriozitatea agenției de turism prin care s-a contractat această plecare în drumeție s-a dovedit a fi departe de ceea ce presu-pune deontologia profesională! După ce s-au stabilit toate detaliile, tocmai când se așteptau mai puțin, organizatorii au fost anunțați că nu se mai poate onora cazarea așa cum s-a stabilit inițial, motivul fiind o neașteptată invazie de turiști în acea zonă! Urma ca excursioniștii ligii să fie amplasați ici-colo pe la alte puncte de cazare, ceea ce nu a convenit, acțiunea în sine oprindu-se aici... Asta e când seriozitatea nu te dă afară din casă!

T I MO N APAG. A 6-A

OBICEIUL FUMATULUIIstoria fumatului se poate dovedi

de prin anii 5000 î.Hr. fiind prezentă în diferite culturi din întreaga lume. Tutunul a fost cultivat și de asemenea fumat pe continentul american de peste 5000 de ani, sursa de origine fiind din Anzii peruvieni și ecuadorieni. Fumatul canabisului în India este practicat de peste 4000 de ani. La început, fumatul s-a propagat în combinație cu ceremo-niile religioase; ca ofrande aduse zeită-ților, în ritualuri de purificare, care să le permită preoților sau conducătorilor religioși să se detașeze de limpezimea minții în scopul de a comu-nica cu divinitatea sau de a induce viziuni spirituale. După explorările europene din Americi, obiceiul s-a răspândit cu repeziciune în tot restul lumii. În regiuni precum India și Africa Subsahariană, s-a combinat cu obiceiurile existente de fumat (de obicei cannabis). În Europa, s-a răspândit ca un nou tip de activi-tate socială și ca modalitate de consum a substanțelor farmaceutice care până în acel moment nu fusese cunoscut. Percepțiile culturale care învăluie fumatul au variat cu timpul și locul, de la spiritual - la păcat, de la sofisticat - la vulgar, de la plagă socială - la pericol mortal asupra sănătății.

În 12 Octombrie 1492, echipajul lui Columb întâlnea pentru prima oară

frunzele de tutun pe care băștinașii din insula San Salvador le-au oferit coloniș-tilor ca fiind foarte valoroase. La început aceștia nu au înțeles despre ce este vorba și le-au aruncat. O lună mai târziu Rodrigo de Jerez, cel care s-a numărat printre cei cu care Columb a desco-perit America a observat cum fumau băștinașii aceste frunze și s-a gândit să încerce și el. Ulterior Rodrigo de Jerez a aflat de la băștinași despre proprietă-țile liniștitoare ale fumatului și a adus cu sine pe bătrânul continent frunze de tutun. Stupefacția a fost mare pentru cei

care trăiau în Sevilla sfârși-tului de secol XV, când au văzut, în portul Ayamonte, un om că scoate fum pe gură și pe nas. Pentru acest fapt Rodrigo de Jerez a fost prins de Inchiziția spaniolă

și condamnat la 10 ani de închisoare pentru vrăjitorie. Faptul că scotea fum pe gură și pe nas era perceput ca ceva satanic, diavolesc și păcătos.

Povestea evoluției tutunului și a fumatului este una deosebit de inte-resantă. Iniţial tutunul, această plantă considerată sfântă la amerindieni, care o foloseau la diverse ritualuri, a fost demo-nizată de Biserică. Totuși multă vreme tutunul a fost inclus pe lista plantelor medicinale, abia spre secolul XX, s-a observat că abuzul dă dependență și are și efecte nocive majore asupra corpului uman.

M.m.p (rtr) Eugen Drăgan

Din înțelepciunea japoneză

1. Cedează proștilor și nebunilor.2. Nu-l reține pe cel ce pleacă, nu-l alunga pe

cel ce vine.3. Mai bine e să fii dușmanul unui om bun,

decât prietenul unui om rău.4. Fără oameni simpli nu există oameni mari.5. Nimeni nu se împiedică stând întins în

pat.6. Onestitatea excesivă se învecinează cu

prostia.7. Fericirea vine în casa în care se râde.8. După ce ai gândit – hotărăște-te, după ce

te-ai hotărât – nu te mai gândi.9. Să întrebi e o rușine pentru un minut, să

nu știi e o rușine pentru o viață.10. Victoria îi revine celui care va răbda cu

jumătate de oră mai mult decât rivalul său.M.m.p (rz.) Emil Andronescu

Curiozități privind Delta Dunării*Delta Dunării conține mai mult de 360 de specii de păsări. Aici este locul unde milioane de păsări

din diferite colțuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească.* În Delta Dunării se găsesc 45 de specii de pește de apă dulce, speciile majore fiind știuca și

somnul. * Fauna deltei este una bogată și variată în specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești,

crustacee, melci, moluște și insecte, dintre care unele protejate prin Directiva 92/43/CE a Consiliului European (Anexa I privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN.

* Flora este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică zonelor umede (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din totalul suprafeței. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafața deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviale, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de

Debut literar

Pulbere de steleO, stea strălucitoare,Cu lumina mângâietoare,Tu sufletul mi-l încălzești,Dar adesea mă păcălești.

Tu vii încet, încet pe înserat,Când cerul e întunecat,Când briza adie liniștitor,Când lacrimile mele mor de dor.

Mă uit la tine,Te uiți la mine,Zâmbim,Și parcă ne contopim.

Îi spui că vei rămâne,Mă mângâi și mă liniștești,Mă uit la tine, la ochii tăi albaștri,Te uiți la mine și ne iubim ca doi aștri.

Când totul pare o veșnicie,Când parcă suntem soț, soție,Din adâncuri, iese Zeul Soare,Și te gonește înspre zare.

Eu strig la tine,Tu nu m-auzi,Alerg după tine,Dar nu mă vezi.

Ma pun în genunchiȘi-ncep a striga,După tine,Dragostea mea!!

Diana Aragea, elevă clasa a VIII-a,

Școala Gimnazială nr. 16

Sfatul medicului

Apa rece transformă mâncarea în otravă!

În anul 1969 medicii radiologi au descoperit pe neașteptate o calitate neobișnuită a apei reci, cu ajutorul căreia patronii restaurantelor fast-food cu renume mondial au acumulat averi exorbitante. Totul s-a datorat faptului că oamenii de știință doreau să analizeze chimul gastric reținându-l cât mai mult timp în stomac. Se întâmpla astfel: chimul alimentar părăsea stomacul ori de câte ori aceștia reușeau să-și regleze echipamentele „performante”. Fiind indignați de acest fapt, au început să analizeze cu atenție acest fenomen, dorind să rețină mâncarea cât mai mult în stomac. În urma multor experimente a ieșit la iveală faptul că, dacă imediat după mâncare se bea un pahar cu apă rece (abia scoasă din frigider sau care conține cuburi de gheață), atunci timpul de retenție al chimului alimentar în stomac se reduce de la 4-5 ore la 20 de minute. Cu alte cuvinte, dacă se bea un pahar de apă după mâncare, atunci alimentele nu se rețin mult timp în stomac. Acest fapt crește riscul apariției obezității, senzației constante de foame și există riscul declanșării proceselor de putrefacție în sistemul digestiv din cauza lipsei unui proces normal de digestie. Este de remarcat faptul că, speculând anume această proprietate „subtilă” a apei, binecunoscutul „McDonalds” a ajuns să fie o afacere cu renume mondial. Când omul bea un pahar de apă rece imediat după ce a mâncat (sandwich-uri, hamburgeri, cheeseburgeri care și așa nu sunt prea sănătoase) senzația de saturație întârzie să vină și atunci cumpără mai mult sau revine să ia masa.

Probabil ați observat că băuturile calde, ceaiul sau cappuccino de exemplu, au un preț destul de ridicat în acest local, nu sunt incluse în ofertele promoționale și nu sunt nici-odată promovate. Pe de altă parte, băuturile răcoritoare (fanta, cola) sunt cu mult mai ieftine, sunt expuse în mod constant pe panourile publicitare și incluse în diferite oferte promoționale.

Un alt mit legat de apa rece este acela precum că „apa rece potolește setea”. Fiziologii consideră altfel însă: apa rece este asimilată mai greu de organism, căci pentru aceasta ea trebuie să ajungă mai întâi la temperatura corpului.

Concluzia: nu beți apă rece înainte, în timp și după ce mâncați! În mod ideal, apa trebuie băută atunci când are temperatura corpului. Printre altele, acest aspect este legat și de înghețată: străduiți-vă să nu mâncați înghețată imediat după mâncare, astfel procesul de digestie va fi perturbat, iar componentele nutritive nu vor fi asimilate în totalitate de organism.

Dr. Gavrilă Postelnicu

În atenția cititorilor gazetei „Timona”În apariția anterioară (Timona nr.177), redacția v-a oferit un scurt

test de cultură logică, intitulat „ Ia gândiți-vă puțin”. Era vorba de zece întrebări inserate în pagina 6, răspunsurile corecte fiind consemnate în pagina 7. Din neatenția redactorului-șef, cel care a făcut corectura de „Bun de tipar”, acele răspunsuri nu au mai fost prinse în paginația respectivă, aspect pentru care ne cerem scuze. Ca să îndreptăm lucru-rile, repetăm întrebările, de această dată prezentând în dreptul fiecă-reia și răspunsul corect.

1. Femeie intrată în istorie pentru relația sa cu un marinar chior (Lady Hamilton);

2. Marinar înconjurat de femei, care a făcut de râs trenul românesc (Domnul Goe);

3. Reținut pentru eliberare la cerere (Cont bancar);4. Fenomen cu care s-ar putea să nu mai fim la curent (Criza de

energie);5. Își găsesc sursele de inspirație prin diferite canale (Copiii străzii);6. Situații în care de multe ori te fac să-ți verși amarul (Criza

biliară);7. Articol de toaletă căutat pentru trafic (Sare amară);8. Dată cu cotă nulă la casa de pariuri (Paștele cailor);9. Constanța e un reper al orientării ei de dreapta pe harta geopo-

liticii românești (Marea Neagră);10. Slava muzicii noastre ușoare (Marina Voica).

Selectate din „Rebus Plus” (2011-2014), autor Dinu-Ioan NICULA

Ce-am mai aflat noi de la radio…De ce foloseau anticii vase de cupru?Medicina ayurvedică știa încă de pe vremea

când bacteriile erau o noțiune necunoscută că pentru a le distruge pe acestea cel mai recomandat lucru era folosirea vaselor de cupru, metal capabil să facă așa ceva. În zilele noastre, potivit oamenilor de știință, recipientele de cupru poate fi răspunsul în ceea ce privește anihilarea bacteriei E-coli, care trăiește în intestinul omului și al tuturor animalelor cu sânge cald, producând îmbolnăviri grave. Specialiștii britanici au efectuat cercetări în acest sens, iar concluzia experimentelor a fost aceea că ionii de cupru omoară această bacterie periculoasă, performanță nemaiîntâlnită la nici un alt metal, nici măcar la aur.

Cuprul este un metal mult mai util și mai sănătos și aceasta nu numai din cauză că omoară bacteriile și virușii. Acest metal s-a dovedit a avea mai multe proprietăți benefice

pentru corpul uman, printre care:- întărește sitemul imunitar;- ajută organismul să utilizeze fierul din

sânge;- reduce acțiunea radicalilor

liberi asupra țesuturilor, prevenind astfel îmbătrânirea acestora;

- menține consistența și sănătatea oaselor;

- accelerează digestia și reduce aciditatea stomacală;

- mărește fertilitatea la femei și crește potența la bărbați.

Iată și lista. afecțiunilor și a bolilor care pot fi prevenite sau ameliorate în urma consumului de alimente cu cupru: alergiile, chelia, leucemia, osteoporoza, ulcerul stomacal, artrita reumatoidă.

Cuprul așadar, este un mineral vital pentru organismul nostru. Fără cupru în organism, sănătatea ne este în pericol.

Comunicată de M.m.p (rz.) Nicolae Oașe

o vegetație acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei.

* Singurele păduri de nisip din România se întâlnesc doar în Delta Dunării. În pădurile Letea și Caraorman se pot întâlni liane ale căror lungimi pot ajunge până la 25 m. În pădurea Caraorman, în locul numit Fântâna Vânătorilor, se întâlnește cel mai bătrân stejar. Are circa 400 de ani, un diametru de 3,8 m și este cunoscut ca „Stejarul îngenuncheat”

Comunicate de ing. navalist Ilarion Barbu

Nici bine n-am intrat la bord, că faxul corabiei a început să țăcăne! Șeful manevrei pupa, matelotul Tăsel Pârloagă, plecat la Paris pentru a urmări îndeaproape talentul sportivilor români de a

socializa cu cei prezenți acolo, îl informează pe căpitan: Salve și mii de bombe, șefu’! Să știi că n-am ajuns la Paris, pentru că o pârlită de viitură m-a înțepenit în locația românească Periș, ratând astfel a mă minuna în direct de calitățile umane ale alor noștri – că din alea sportive – așa cum a văzut tot mapamondul, nu prea se egzistă. Toți, adică și eu și mapamondul, eram cu ochii pe nea Puiu, unsul Sfintei Parascheva în lumea celor care dau cu piciorul în bășică, să vedem adicătelea cam ce minuni o putea el face. Așa că am rămas la Periș, urmărind ce fac fotbaliștii noștri doar pe tabletă! Șefu, să dea dracu, aci, la Periș, s-a mâncat zilele astea doar fotbal pe pâine, viitura formată în urma unei ploi turbate nepermițând aprovizionarea decât cu acest produs de panificație! Acolo, la Paris, a fost cu totul altceva! Jucătorii noștri au devenit foarte repede atât de îndrăgiți de către antrenorii celorlalte loturi prezente, încât toți ar fi dorit să joace cu noi, pentru că românii, așa cum ziceau ei, în marea lor bunătate, dar și în spiritul emanat și susținut prin sărutarea de iconițe de către domnul Puiu, nu dorește să bată pe nimeni!... După ce ne-am dat cocoși cu francezii, lăsând impresia că rupem gura târgului, sfinții noștri sfătuitori ne-au cam tras de urechi, impunându-ne să arătăm doar ce știm, nu și ceea ce dorim. Și uite că tocmai asta a făcut ca băieții noștri să se întoarcă repede acasă, o parte dintre ei fiind așteptați să întregească magnificile loturi interne, precum Volun-tari, Chiajna, Rapid sau care or mai fi acestea. Hotărârea lui nea Puiu de a trece chiar acum și acolo, la Paris, cu pupatul de iconițe de la Sfânta Parascheva la Arsenie Boca, se pare că a fost o mare greșeală! Sfânta Parascheva mai făcea ceva minuni în lumea fotbalului de pe la noi, dar Arsenie Boca, după cum se afirmă pe aici, prin Periș (poate chiar și prin Paris) cică le are doar cu... handbalul feminin! Chiar așa bre, nea Puiule, să nu cunoști matale chestia asta?!.. Păi dacă nu era Dan Diaconescu „detașat” la Jilava, nu te dădea el la OTV!... Hai România! Hai acasă băieți că mai aveți și voi familii, mai aveți și treabă prin bătătură, prin baruri, pe la cluburile de fițe, că de astea sportive arătați plictisiți rău, zău așa! Haide-ți acasă, că pe acolo se joacă alt fotbal, nu ca ăsta pe care-l vedem pe stadioanele românești! Ai văzut nea Puiule, ce pățiră-ți dacă ați muncit de Rusalii! Doamne, dar chiar matale să faci asemenea greșeală bre, nea Puiule?! Nu puteai să le spui la organizatorii ăia să dea meciul ăla cu Albania mai încolo cu o zi că e păcat?!... Păcat e că din cauza caniculei s-a stricat și faxul de la bordul corabiei, așa că i-a luat graiul matelotului Tănăsel Pârloagă, cel care în urma unui serios tun cu sticle de lampă reușise să-și ia bilet de avion pentru Paris. Uite că n-a ținut! N-a ajuns decât până la Periș, dar e mai bine, că-i aci, la noi acasă...

PAG. A 7-AT I MO N A

Salutul comandantuluiDoamnelor și domnilor, dacă simțiți nevoia de a vă descreți

fruntea cu o glumă sau dacă doriți să trăiți câteva clipe de destin-dere spirituală nu mai stați pe gânduri, pofți la bordul metafo-ricei noastre nave, pentru că aici veți beneficia de rețete genera-toare de bună-dispoziție 100% asigurate și compensate.

Râsul provocat de aceste vorbe de spirit nu este râsul vulgar de la periferia lumii, ci unul subțire, aproape filozofic, voind parcă să ne aducă aminte că în a face haz de necaz stă, într-un anume fel, toată înțelepciunea și toată libertatea existenței noastre. Râdeți, oameni buni!

Veniţi aici, la bordul corabiei numită „Veselia”…

B U L E T I N METEO

O R I Z O N TA L : 1) Vânt puternic – Pom fructifer. 2) Aparține Iliriei – Uniți. 3) Element chimic – Semnalează revenirea la norma-litate în Sonata lunii. 4) Încărcată de ploaie (pl.). 5) Debut în marină! – Radicali organici monovalenți din acidul acetic. 6) Vreme bună! – Vreme bună… 7) A brodi timpul de-a-fară! – Tună, dar avocalic! 8) Ferit de descărcări electrice. 9) „Cișmele”… în deșert – Cercuri în aer liber. 10) Culti-

vați pe orice vreme – Cum ar fi dansul ploii, de exemplu! 11) A se așeza pe sol – Plouați în cele din urmă!

VERTICAL: 1) Aspectul unui nor superior. 2) Plină de noroi după ploaie la sat… - Poate servi și la agățat harta meteo. 2) Succesiunea picăturilor de ploaie – Plouat. 3) Vânturători – Primele elemente! 5) Una dintre acțiunile vântului – Porțiune de ogor. 6) Furtuna… la final! – Senini. 7) Atribut al norilor, în special iarna (reg.) – Miros neplăcut. 8) Zi recent apusă – Descărcări furtunoase pe tablă. 9) Legată de balon, circulă prin atmosferă – Anunță ploaia. 10) Cuvânt spus la legănat – Vânt accentuat. 11) Spectacol în aer liber – A bate mai tare și în rafale.

Turistul brăilean Florin Marinescu

11

11

Nu se putea să nu fie și așa ceva!Într-un târziu, după ce noaptea a cuprins întreaga zonă, iar nava

„Veselia” a ancorat urmând ca a doua zi dis-de-dimineață să revină în port, la ușa cabinei în care era cazată o turistă tinerică împreună cu soțul ei, acesta ceva mai bătrâior, dar cu carduri serios căptușite, bate cineva:

- Da, cine e? întreabă turista.- Doamnă, sunt ofițerul cu mentenanța. Am venit să vă anunț că

soțul dumneavoastră a căzut într-un cazan cu bere și s-a înecat…- Cum așa, domnule? N-a avut nicio șansă să scape?- Nu știu ce să vă spun! Căpitanul mi-a spus că a ieșit de vreo trei

ori de acolo, ca să meargă la baie!

Atențiune turiștiPăi dacă tot ați urcat la bordul acestei corăbii

unde veselia e la ea acasă, haideți să facem împreună un tur de cunoaștere. Uite, aici e cabina de navigație, mai către pupa e cabina comandantului, apoi careul unde se mănâncă (produse culinare, nu oamenii între ei!)… Iată și cabina sanitarului-șef, că doctor nu mai e de mult. Ăsta a zis că pleacă undeva în lume la un miting sau la un congres – nu se știe sigur, dar n-a mai venit! Ia priviți dumneavoastră ce are sani-tarul-șef Mișu Popoacă aici în cabină, pe lângă produsele Hexi Pharma, cumpărate de la unu’ Codrea, cu mult înainte ca ăsta, „sufocat de rușine”, să intre cu mașina în pomii de lângă drum...

Dat naibii Popoacă ăsta, zău așa! Păi el, după ce că s-a făcut sanitar la propunerea și susți-nerea unui general bolnav de rinichi pe care îl alimenta vara cu pepeni - nea Gogu Tămâie, unchiul lui Mișu, acum se dă și mare felcer în științe medicale. A rămas de pomină când un turist l-a întrebat anul trecut ce poate să facă pentru că l-a terminat reumatismul. Mișu, pătruns de importanța funcției avută aici, la bordul corabiei, i-a spus: Mergi matale la Techirghiol și fă băi de nămol”. Turistul când a auzit un așa sfat l-a întrebat: „Credeți, domnul felcer, că făcând acele băi de nămol o să mă fac bine?” Mișu, privindu-l înduioșător, i-a spus: „Nene, sincer să fiu, nu cred! Dar cel puțin te vei obișnui cu pământul...

Pe punte la o bere și o ceașcă de cafea

Aflați pe puntea navei „Veselia”, mulți dintre turiști stau la o bere și o ceașcă cu cafea, schim-bând între ei impresii, povestindu-și întâmplări trăite de ei sau de alții, punând diferite întrebări celor din echipaj, dezlegând cuvinte încrucișate... Toți se simt bine și încântați de o asemenea plimbare, în care socializarea - așa cum se numește chestia asta acum, e la nivelul mării!

* Uite, ieri eram pe plajă la Eforie, zice un cetă-țean rotofei care, după cum arăta, singura cale de a se auzi ceva măreț despre el era doar să-l calce o anume coloană oficială. Foarte aproape de apă se aflau montate două panouri uriașe. Pe primul scria: „Bărbați care au făcut ce le-a spus nevasta”. În dreptul ăstuia erau înșirați la coadă o mulțime de bărbați. Pe al doilea panou scria: „Bărbați care au făcut ce-au vrut ei”. Aici nimeni, dar m-am instalat eu. Intrigat, orga-nizatorul acestui „moment al adevărului”, așa cum îi zicea el, mi-a spus: „Domnule, nimeni nu s-a așezat în dreptul acestui panou! Povestește-mi ceva despre dumneata.” Am ridicat din umeri și am răspuns: „Nu e mare lucru de zis. Nevastă-mea mi-a spus să stau aici.”

* Eu, începe să povestească o turistă tinerică și tare frumușică, la câteva zile după ce am venit la plajă la Mangalia, am simțit dureri mari în tot corpul. Am fost la un cabinet medical și i-am povestit doctorului că imediat ce-mi ating cu arătătorul mâinii drepte oricare dintre părțile corpului, pur și simplu țip de durere! Ce să fie asta, domnu’ doctor, l-am întrebat. S-a uitat la mine, m-a pus să-i arăt cum fac și ce se întâmplă, după care mi-a spus: Domnișoară, dumneata… ai degetul rupt!

* Auzi tinere, întreabă o turistă foarte în vârstă pe unul dintre stewardzii navei, este adevărat că diseară ne dați un film erotic care se numește „Baba i-o dă soldatului sus“?!? După ce se uită zâmbind la ea, cel întrebat răspunde: Da, stimată doamnă, este adevărat, însă nu e vorba de un film erotic, ci de un film eroic, și care se numește „Balada soldatului rus“.

* Draga mea – îi zice o turistă prietenei sale, înainte să mă îmbarc pe această corabie am fost la biserică să-l rog pe Dumnezeu să-mi asigure vreme bună, dar să mă și spovedesc. Îmbrăcată frumos, așa cum știi și tu că îmi place mie – aveam pe mine bluza aia cu decolteu mai mult decât generos, i-am atras imediat atenția preotului care, cum m-a văzut a exclamat: „O, Doamne!!!... Imediat de undeva de sus s-a auzit o voce: „În sfârșit, m-ai chemat și tu pentru ceva ce merită!

*Alte două doamne în vârstă, instalate la o cafea undeva prin bordul tribord, discutau de zor despre o vizită făcută de una dintre ele la moaștele unui sfânt celebru:

- Și cum a fost Aglaio, cu pelerinajul ăla?- Ce să-ți spun soro, supraaglomerat, zău așa S-a mers

„babă la babă!”* – Cum mai merg treburile la azilul acela de bătrâni unde

stai tu acum, îl întreabă un pensionar cu mare vechime pe amicul său care deja se afla la a cincea bere?

- Cum să meargă? Bine, dar uite că acum trei luni un maniac a stropit o sumă mare de bani cu otravă și i-a donat azilului și…

- Doamne ferește! Și bieții oameni de acolo?!?- Nu, că nu s-a întâmplat nimic cu noi, bătrânii! Au murit

doar doi deputați, primarul și secretara acestuia.

Gata, voiajul s-a terminat! Schela la mal și debarcarea, pentru că vara nu s-a terminat iar litoralul vă aște-aptă să-i gustați din plin frumusețea, complexitatea celor care vă stau la dispo-ziție pentru a vă simți bine fiin-du-vă la dispo-ziție. În privința voiajului la bordul navei „Veselia”, de sunt ceva repro-șuri, contactați comandantul…

SEDIUL REDACȚIEI: CONSTANȚA, Str. DEZROBIRII Nr. 80 – Telefon / Fax : 0241 697 741

REDACTOR RESPONSABIL : M. m. p.(rz.) Dumitru MIHĂILESCU (tel. 0241 689 373, 0723 010 033)

FOTOGRAFII : M. m. p. Ovidiu OPREA

CORECTOR : M. m. p. Ovidiu BADIU

TEHNOREDACTOR: Raluca Buzoianu TIPARUL: SC INFCON SA Constanța - www.infconsa.ro I S S N : 1 4 5 3 - 0 8 5 6

PAG. A 8-A T I MO N A

178

România a devenit singura țară care a reușit performanța de a ieși de pe harta maritimă a lumii, distrugând, în mai puțin de un deceniu (1993-2003), flota pe care, cu enorme sacrificii finan-ciare, tehnice și umane, s-a străduit să o formeze – prin achiziții și construcții – în decursul unui secol! Destinul tragic al flotei naționale nu s-a deosebit cu nimic de soarta celor mai multe dintre unitățile industriale și agricole aflate în portofoliul insti-tuției amintite. S-a vândut în neștire fără a se pune altceva în loc. Am reușit însă să „producem” milionari în euro, hoția, îmbrăcată în hainele lui „nu aveam ce face”, îngenunchindu-ne economia națională.

La începutul anului 1990, Flota maritimă de transport deţinea 288 nave, cu un tonaj de 5.614,0 mii tdw restructurată astfel:

– 188 cargouri de mărfuri generale – 1.444 mii tdw. (25,6%);

– 12 tancuri petroliere – 1.090 mii tdw. (19,5%);– 70 mineraliere – 2.979 mii tdw. (53,2%);– 18 nave specializate – 101 mii tdw. (1,7%)În funcţie de anii de vechime, situaţia se prezenta

astfel:– 30 nave sub 5 ani (10,4%);– 69 nave între 5 – 10 ani (24,1%);– 91 nave între 10 – 15 ani (31,1%);– 44 nave între 15 – 20 ani (15,3%);– 54 nave peste 20 ani.Nava „BAZIAȘ IV” (Cervine – Ucraina)

Nava „BUJORENI” (Smart I –Grecia)

Nava ”BAIA DE FIER” (Hebel Diligence – China)

La 11 ianuarie 1993, companiile de navigație „Navrom”, „Petromin” și „Romline” au fost scoase de sub controlul Ministerului Transporturilor, prin trecerea a 70% din capital la F.P.S. și a 30%, la Agenția Națională pentru Privatizare, două instituții create să vândă tot ce se deținea în evidențe. Regimul de atunci avea un singur interes: să înstrăineze navele! În logica haosului promovat de F.P.S. asta s-a și întâmplat. De la 11 ianuarie 1993 și până în 2001, Statul Român (prin F.P.S. ulterior AVAS) s-a străduit să falimenteze companiile „Navrom” și „Romline” și să vândă flota de 82 nave, cu o capacitate totală de 4.096.750 tdw, fără a pune ceva în loc.

Principalele cauze care, în mod esen-țial, au contribuit la degradarea gravă și ireversibilă a flotei românești, au fost:

- incapacitatea de adaptare la șocul descentralizării conducerii activității socio-economice;

- retragerea Statului Român de la susținera intereselor maritime naționale;

- lipsa unui program legislativ adecvat, care să permită mișcarea flotei pe piețele maritime atât din perspectiva legislației naționale, cât și a celei interna-ționale;

- mecanismul economico-financiar neadaptat la cerințele de piață și la rigo-rile transportului maritim internațional;

- lipsa unei strategii naționale privind flota maritimă.

Deoarece mai mult de 87% dintre navele flotei maritime erau construite în șantierele navale românești, având în dotare motoare, mecanisme, aparate și mecanisme autohtone, navele se aflau cu mult sub standardul mondial de calitate, foarte multe nefiind omologate de institu-

țiile abilitate. Starea tehnică precară, lipsa de dotare în confor-mitate cu regulile și

convențiile internaționale, lipsa acută a pieselor de schimb au fost cauzele cele mai importante care au dus la o utilizare scăzută a parcului navelor și, implicit, la o creștere a cheltuielilor. Numai în anul 1990, în baza Decretului - lege nr.50/1990, 24 de nave au fost vândute de I.E.F.M. „Navrom” Constanța, dintre care 19 aveau expirată durata de exploatare.

Acum, după 26 de ani de zbucium național, ani în care cei vinovați de prăduirea, nu vânzarea flotei, au fost găsiți curați precum lacrima, nu știm dacă mai sunt în exploatare românească mai mult de 4-5 nave!

Se mai poate spune că acestea reprezintă o flotă?!?

Ne întrebăm și vă întrebăm: Cât de mult ne mai poate bucura sufletul ziua de 15 august – ZIUA MARINA-RILOR ROMÂNI, când realizăm că flota maritimă românească – cândva o mândrie națională, a dispărut „miste-rios” într-o zonă localizată într-un triunghi al „Bermudelor”, cunoscut și paracunoscut la noi sub denumirea de TRANZIȚIE - CORUPȚIE – INCOMPETENȚĂ… Bucuria ne mai este încă alimentată de flota militară, cu toate că și pe aici multe minuni se mai întâmplă… Dar asta e, tradiția ne cere să mergem înainte! Tradiția cu sărbătorirea Zilei Marinei, nu alta…

Această pagină a fost realizată folosind ca material-suport cele publicate pe site-ul Ligii Militarilor Profesioniști, în fapt o sinteză elaborată după atât de interesanta lucrare „Amintiri despre o flotă pierdută”, autori Constantin Cumpănă și Corina Apostoleanu, doi străluciți ziariști de inves-tigație constănțeni. Mulțumim tuturor!

Nava „AMARA” (Egy Link – Egipt)Nava „CÂMPINA” (Baltic Ace –

Singapore)

Nava „BARBOȘI” (De Xin Hai – China)

?


Recommended