Nr. 9(517)

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Nataºa MAXIM

Carmen Sylva – regina de gheaþãa României

pagina 4

Viorel CERNICA

Statisticã ºi culturãpagina 7

Prozã de Nora Iuga

Am trecut înotCanalul Mînecii

pagina 10

Carmen MIHALACHE

Din nou la Mangalia,la HOP

pagina 17

Adrian JICU

George Bãlãiþã. Maroccosau poetica echilibrului

pagina 3

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 49 (serie nouã) • septembrie 2012 • 3,00 lei •

• Bogdan Adrian Lefter – Leda

În perioada 19-22 septembrie, scriitorii, edi-torii, cadrele didactice, actorii, studenþii ºi eleviipasionaþi de culturã ºi-au dat întâlnire la eveni-mentele din cadrul celei de a II-a ediþii a„Toamnei bacoviene“. Evenimentul a marcat131 de ani de la naºterea poetului GeorgeBacovia ºi a inclus mai multe activitãþi culturale,între care: programe artistice (pe tot parcursulacestor trei zile, la statuia lui Bacovia din centruloraºului); Colocviile Revistei Ateneu; întâlniriale scriitorilor cu elevi ai colegiilor ºi liceelorbãcãuane; lansãri de carte; decernãri de premii,festivitãþile având loc la Centrul Internaþional deCulturã „George Apostu“ din Bacãu.

La organizarea festivalului ToamnaBacovianã au participat Consiliul JudeþeanBacãu, Consiliul Local Bacãu, ComplexulMuzeal „I. Antonescu“, Revista „Ateneu“,Primãria Bacãu ºi Filiala bãcãuanã a USR, cuimplicarea ºi altor instituþii culturale, între careCasa Memorialã „George Bacovia“.

Colocviile revistei Ateneu (moderate deCarmen Mihalache ºi Adrian Jicu) au avut catemã „Metamorfozele prozei contemporane“,evenimentul desfãºurându-se în sala ConsiliuluiJudeþean Bacãu. Au participat la discuþiinumeroºi scriitori ºi critici literari, între care îiamintim pe invitaþii Ateneului, George Bãlãiþã,prozatorul Lucian Dan Teodorovici, universitarulªtefan Munteanu, criticul literar DorisMironescu, poetul Cosmin Perþa ºi alþii.

Decernarea Premiilor „Toamnei bacoviene“ areprezentat un moment de vârf al manifestãrii.Cu o participare extraordinarã a publicului cul-tural din Bacãu, a oamenilor de culturã din þarãºi Republica Moldova, evenimentul a fostdeschis prin cuvintele directorului CentruluiInternaþional „George Apostu“, actorul GeoPopa ºi a vicepreºedintelui Consiliului JudeþeanBacãu, Dumitru Brãneanu.

Premii decernate la „Toamna bacovianã“:Marele premiu BACOVIA:ARCADIE SUCEVEANUPremiul pentru exegezã bacovianã:THEODOR CODREANU

Premiul pentru traducere:LUCIA OLARU NENATIPremiul pentru excelenþã:VASILE PROCAEseu:IVAN PILCHIN (Republica MOLDOVA)ELENA PÂRLOGPoezie:DELIA GROSUELENA BOGDANIRINA NEAGU CIUCA

De asemenea, au fost decernate câteva pre-mii pentru „Tinere condeie“.

Au mai acordat premii revistele: Ateneu,Plumb, Citadela, Bucovina Literarã, 13PLUS, Viaþa bãcãuanã.

A urmat decernarea premiilor „Ateneu“, sta-bilite de un juriu alcãtuit din redactorii revistei.

GEORGE BÃLÃIÞÃ – Premiul de excelenþã;LUCIAN DAN TEODOROVICI – Premiul pen-

tru Prozã;ªTEFAN MUNTEANU - Premiul pentru

Publicisticã;DORIS MIRONESCU – Premiul pentru

Criticã ºi Istorie literarã;COSMIN PERÞA – Premiul pentru Poezie.De asemenea, Filiala Bacãu a Uniunii

Scriitorilor din România ºi-a desemnat premiaþiianului 2012. Preºedintele Filialei, CalistratCostin, le-a oferit, dupã un frumos obicei, lau-reaþilor câte un tablou al unui cunoscut artistplastic bãcãuan. Au fost premiaþi: DUMITRUBRÃNEANU pentru poezie, VASILE GHICA,prozã, ION COZMEI, traducere ºi IONEL NICU-LA, eseu. Semnalãm ºi apariþia, la editura„Ateneul scriitorilor“ Bacãu, a unei noii ediþiii aantologiei de texte „Toamna bacovianã“ (estevorba despre creaþiile tinerelor condeie partici-pante la concursul organizat cu prilejul festival-ului) volum îngrijit de Calistrat Costin, care sem-neazã ºi prefaþa, intitulatã „Speranþe pentrumâine“. ªi poate, dupã cum spunea Bacovia,amintit în prefaþa citatã: poate mâine ºi maimâine, va fi dulce acea pâine.

Dan PERªA

septembrie 20122

breviar

Cãrþi primite la redacþie

Toamnã bacovianã• ediþia a doua •

VernisajEugenia Boteanu

Inclus în cadrul manifestãrilor cultural-artisticeaferente „Zilelor oraºului Comãneºti“, vernisajulcelei de a ºasea expoziþii personale a plasti-cienei Eugenia Boteanu a avut loc, pe 17 august2012, la Muzeul de Etnografie ºi Artã „DimitrieGhika“ din localitate, în prezenþa unui numerospublic ºi a participanþilor la cea de a doua ediþiea Simpozionului ªtiinþific Naþional „DimitrieGhika - In memoriam“, între care s-au numãratacademicienii Gleb Drãgan ºi Dumitru Morariu,cercetãtorii Alexandru Marinescu, ªtefanNegrea, Magdalena Slavinschi, ºahistaElisabeta Policroniade, medicul Ioan Lazãr º.a..Iubitorii de artã au putut urmãri inspirate peisajede pe Valea Trotuºului, naturi statice, compoziþii,portrete, alte creaþii de ultimã orã ale artisteicomãneºtene, despre care au vorbit, între alþii,Viorel Miron, primarul reales, ºi profesorul PetreColãcel.

Cu acelaºi prilej au fost lansate, de aseme-nea, volumele „Ieºirea din lume“, „Personalitãþibãcãuane VI“ ºi „Scriitori bãcãuani“ semnate deCornel Galben, membru al Filialei Sud-Est aUniunii Scriitorilor.

C. HANGANU

Mircea Radu Iacoban – Zece

ani de foc, o cronicã a

Basarabiei, Ed. Junimea,

Iaºi 2012

George Vulturescu –Cronicar pe „Frontiera

Poesis“ II, Ed. Caiete

Silvane, Zalãu 2012

Vasile Bardan – Poeme

transmoderne, Ed. Brumar,

Timiºoara 2012

Mihai Merticaru – Arta eurit-

miei, Ed. Vasiliana, Iaºi

2012

Ion Gheorghe Pricop –Confortul inorogului, Ed.

Dacia, Cluj 2012

Celia Ifrim – Copiii casei

regale, Ed. Tracus Arte,

Bucureºti 2012

Marcel Mureºanu – Cu voia

corbului, Ed. Eikon, Cluj

2012

Ticu Leontescu – Se poartã

negru, Ed. Eurostampa,

2012

Mircea Dinutz – D ale

democraþiei, Ed. NICO, Tg-

Mureº 2012

Angela Scarlat – Capela, La

Chapelle, Ed. Alma Mater,

2012

Sterian Vicol – Memoria lui

Femios II, Ed. Timpul, Iaºi

2012

Mircea Dinutz – Anamneze

necesare, Ed. Rafet, Rm.

Sãrat 2012

Monica Rohan – Zid dupã zid

, Ed. Brumar, Timiºoara

2012

Valeriu Valegvi – Cartea

capricornului în echinocþii,

Ed. Opera Magna, Iaºi

2011

cronica literarã

septembrie 2012 3

Dupã reeditarea Lumii în douã zile(2009), volumele II ºi III din seriaGeorge Bãlãiþã, publicate în colecþiaOpere a POLIROM, dezvãluie faþanevãzutã a icebergului. Textele incluseîn Marocco I ºi Marocco II (Iaºi, 2011)reconstituie un traseu scriitoricescdeloc linear. Importanþa lor þine, dupãpãrerea mea, de faptul cã elefaciliteazã înþelegerea mecanismelorcare guverneazã scrisul autorului. Dealtfel, modul cum e construitã aceastãserie impune o astfel de lecturã, din-spre vârf spre adâncuri, spre ceea cepoate fi numit backgroundul operei luiGeorge Bãlãiþã. Cu fiecare dintre aces-te volume coborâm, pe versantulcreaþiei, spre concepþia scriitorului, spreîncercãrile sale, spre începuturile sale.Din aceastã perspectivã, cele trei vo-lume pot fi citite într-o cheie dublã. Unacronologicã, vizând evoluþia creaþieisale, dar mai ales una axiologicã, aido-ma unei bolgii, care duce, concentric,spre miezul creaþiei, spre esenþa prozeilui George Bãlãiþã.

Dincolo de aceste consideraþii intro-ductive, trebuie amintit faptul cãMarocco I include proze scurte dinNopþile unui provincial (1958-1967) ºi„romanul cuvintelor“ Întâmplãri dinNoaptea Soarelui de Lapte. Lectura lor,filtratã, inevitabil, prin grila Lumii îndouã zile, aruncã o altã luminã asupraunor texte cumva clasicizate. Dintreacestea, reuºita care se impune la re-lecturã este Excelsior, o excelentãprozã despre neîncredere. Încã deacum se prefigureazã cazurile atât decaracteristice romanelor ulterioare.Este vorba despre locotenentul WalterDescu, ins ºters, timorat, dispreþuit încãdin copilãrie de sora sa, Emilia, ºi deprietenele acesteia, care îºi bat joc detimiditatea sa exageratã. Cazul luiDescu se reduce la o radiografie a fricii,pe care „eroul fãrã voie“ o depãºeºteprin fabulaþie, inventând tot felul deisprãvi amoroase, dar ºi de rãzboi, princare câºtigã simpatia ºi chiar admiraþiaofiþerilor, în frunte cu popularul cãpitanManea Gelcu. Schimbarea din Marcelîn Walter (cu trimitere la WalterMãrãcineanu) sugereazã ambiþiadepãºirii unui complex, prin eliberareade stigmatul unui prenume parcã pre-destinat. Povestirea poate fi pusã, dinacest punct de vedere, sub semnulbinomului spaimã-îndrãznealã ºi,reluând un cliºeu, al schimbãrii de iden-titate. „Lupta cu frica“, despre carevorbeºte naratorul, sintetizeazã esenþaîntregului text. Fricii lui Marcel i seadaugã marile aºteptãri ale familiei,care împing personajul spre gestul vin-dicativ din final. În plus, lectura inversã,dinspre Lumea în douã zile, dezvãluie oscriiturã originalã, un joc narativ dejabine conturat.

Excelsior nu este însã unica bucatãexemplarã din volum. Pe acelaºi palieraº situa Palladion, un text chiar maiapropiat de formula narativã a Lumii....Aici, George Bãlãiþã strecoarã semni-ficative notaþii cu valoare teoreticã, dincare se poate deduce o întreagã poe-ticã a prozei sale. Precizarea naratoru-lui cã singura grijã a lui Baltazar este„menþinerea echilibrului“, conjugatã cuo afirmaþie a inginerului Druicã dinLumea în douã zile („E chestie deechilibru.“), dezvãluie o trãsãturãesenþialã a prozei lui George Bãlãiþã:grija pentru echilibru. Ea trebuie asoci-atã, fireºte, cu ideea de joc, despre

care exegeza a vorbit în repetate rân-duri, întrecându-se în a-i sublinia ironia,strategiile narative, dimensiunea parod-icã ºi parabolicã etc. Pentru GeorgeBãlãiþã, scrisul înseamnã, aºa cummãrturiseºte în Domino (Marocco, II),poveste: „Eu sunt Scribul ºi nu mãintereseazã decât «povestea».“ (p. 73)Cu precizarea anterioarã cã „Nu suntnici «inventatorul» poveºtii. Nici«stãpânul» ei. Eu sunt scribul. Un fel deadministrator sau distributor al poveºtiiomului, a lumii care nu este propri-etatea nimãnui.“ (II, pp. 58-59). Aºadar,proza lui George Bãlãiþã nu trebuieaºezatã sub semnul puterii de a imagi-na sau de a analiza, ci de a ordona, dea (re)stabili coerenþa lumii. Adicã unechilibru. De aici ºi numele dat vo-lumelor II ºi III, Marocco, jocul asiaticsub semnul cãruia poate fi pusã întrea-ga prozã a lui Bãlãiþã. A fi scriitor, nespune George Bãlãiþã, înseamnã aavea dexteritatea de a extrage din viaþãacele elemente care alcãtuiescpovestea, fãrã a strica însã echilibrullumii.

Asta presupune însã ºtiinþã. Nuîntâmplãtor, personajele sale ºtiu.Iacob Nesfântu, din Un om ºi lucrurilesale, ºtie, Doandã, din acelaºi text,pretinde cã ºtie, Ion Anisia, din Urâtu,ºtie ºi îºi iniþiazã ºi fiul vitreg („vreau sã-llas sã vadã“), bãrbatul Aritinei, din Într-ovarã, gândurile..., ºtie. Ca sã nu maivorbim de Antipa... În jurul lui a ºtigraviteazã întreaga lume ficþionalã a luiGeorge Bãlãiþã. Chiar inocenþa simu-latã a naratorului ascunde o ºtiinþãadâncã: „Credeam eu, autorul, cã ºtiutotul despre cei cinci...“ (I, p. 144)Pretinsa lui naivitate nu trebuie luatãcum grano salis, ci înþeleasã ca strate-gie narativã. Destul de naivã, darimportantã pentru cã dezvãluie un modde a înþelege proza: „Acum, când vãdcã mare lucru nu ºtiu despre cei cinci,mã gândesc la discuþia pe care amavut-o nu demult cu un clasic în viaþã,loc sigur în manualele ºcolare, multrespect ºi câºtiguri pe mãsurã. (...) «Nute-apuci de scris pânã nu ºtii totuldespre personaj. Sã ai schema lui.

Înþelegi, dragul meu, tu eºti creierul,inima, dumnezeul personajului. Tu ºtiitot; nu eºti scriitor dacã nu ºtii tot, pre-cis, de la început. Altfel nu merge.Numai aºa poþi sã redai, da, numai înfelul acesta poþi reda realitatea. Asta-isingura ºi cea mai convenabilã metodã.Eu am ºtiut întotdeauna tot ºi am fostfericit.»“ (I, p. 257) Dincolo de odespãrþire uºor ironicã de un anumemod convenþional de a privi romanul,esenþialã rãmâne pendularea aceastaîntre a ºti ºi a nu ºti, iluzia întreþinutã deautor, potrivit cãreia el nu ºtie marelucru, deºi, în realitate, dupã cumdemonstreazã Nicolae Manolescu, înArca lui Noe, George Bãlãiþã ºtie preabine ceea ce face, chiar dacã þine sãconvingã cititorul cã lucrurile nu stauchiar aºa.

Nu împãrtãºesc însã entuziasmulNicoletei Sãlcudeanu, prefaþatoareavolumului, în opinia cãreia „Toate, darabsolut toate prozele, de la cele peteme «þãrãneºti», tradiþionale, pânã lacele mai experimentaliste bucãþi, îºipãstreazã intactã adresabilitatea.“ Mise pare un mod surprinzãtor de a privilucrurile. Judecare prin nivelare. Înprimul rând, dihotomia þãrãnesc-urban,fie ea ºi cu ghilimele, mi se parenefuncþionalã în cazul lui Bãlãiþã.Abordate din aceastã perspectivã,prozele scurte ies vãduvite de ceea ceau ele mai important: ilustrarea unorpoveºti ºi a unor cazuri semnificative.Citite dinspre Luma în douã zile (ºi toc-mai din acest motiv seria Opere sedeschide cu acest roman) textele pre-mergãtoare relevã o anumitã stratifi-care. Importante ca materie intratã înaliajul prozei lui Bãlãiþã, unele rãmân lastatutul de aditiv, de umpluturã.Conversând despre Ionescu,Sburãtorul, Posibilitatea întoarcerii luiBenedit sau Un om ºi lucrurile sale nuse ridicã, nici pe departe, la valoarea luiExcelsior, Palladion, Urâtu sau Vesteanoastrã cea de toate zilele, proze netsuperioare prin calitãþile lor artistice.

Cât despre fantezia Întâmplãri dinNoaptea Soarelui de Lapte, ea intere-seazã prin structura dualã ºi prin re-

cursul la un tip de imaginaþie popularã,cu rezonanþe folclorice, nereuºind însãsã se ridice la nivelul celorlalte prozedin volum. Ea este, în fapt, o pseudo-poveste, o speculaþie inteligentã ºi oîncercare de reinterpretare a unui tiparnaraiv consacrat.

Pe orizontalã, opera lui GeorgeBãlãiþã poate fi vãzutã ca o succesiunede cercuri concentrice. Dacã Lumea îndouã zile este centrul, punctul nodal,textele ficþionale din Marocco I constitu-ie primul cerc, în vreme ce articolele,interviurile, confesiunile ºi eseurile dinMarocco II se situeazã un pas mai spreperiferie, alcãtuind un al doilea cerc, lafel de semnificativ însã pentru înþe-legerea întregului. Textele din Gulliverîn Þara Nimãnui (exerciþii de artaprozei) ºi Câinele în lesã (fals memori-al) îºi justificã includerea în seria Operetocmai prin lumina pe care o aruncãasupra creaþiei literare. Idei ºi afirmaþiide aici îºi gãsesc ecou în scrierileficþionale. E suficient sã citãm rãspun-sul din interviul luat de NicolaePrelipceanu pentru a înþelege specificulprozelor lui George Bãlãiþã: „Nureuºeam sã-l conving cã adevãrata pu-tere este aceea din adâncul omului ºicare îl face pe om sã supravieþuiascã,sã dãinuie, cum spune un mare scriitordin veacul nostru.“ (II, p. 311) Ce altce-va este Antipa? Iar exemplele ar puteacontinua.

Pe lângã asemenea confesiuni, cuvaloare programaticã, volumul conþinetrimiteri autobiografice ºi dezvãluie, înegalã mãsurã, un moralist ºi un obser-vator lucid al lumii în care trãieºte. Egalcu sine, George Bãlãiþã îºi precizeazãpoziþia în problema evreiascã, nu ezitãsã meargã împotriva curentului,sancþionând „o foarte obositoare ºi plic-ticoasã lecþie de intoleranþã“ (II, p. 77)datã de Monica Lovinescu ºi VirgilIerunca sau sã constate alterareacondiþiei scriitorului postdecembrist. Nuîntâmplãtor, o parte dintre aceste textesunt reunite sub sintagma „rondul denoapte“, care trimite la „veghea în lanulde secarã“ ºi la condiþia de conºtiinþãcriticã asumatã de autor. Cuvântul carele include pe toate este diversitate.Cititor avid, curios, George Bãlãiþãatacã o problematicã diversã, într-omanierã agreabilã, când acidã, cândblândã. Stilul e eseistic, texteledevenind proze rafinate de idei, chiardacã uneori încrâncenarea nu lipseºte.În tot, Marocco II funcþioneazã ca unamalgam (în sensul rebrenian) de texteutile înþelegerii operei literare.

În chip de concluzie voi adãuga fap-tul cã Marocco I ºi Marocco II confirmã,din unghiuri diferite, un adevãr care, dincând în când, trebuie reluat pentru a nufi uitat. Prozatori postbelici sunt mulþi.Valoroºi, câþiva. Decisivi însã, care sã fimarcat realmente evoluþia romanuluiromânesc, foarte puþini. Iar GeorgeBãlãiþã rãmâne, cu siguranþã, unul din-tre ei.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

George Bãlãiþã. Maroccosau poetica echilibrului

septembrie 20124

comentarii

O biografie trebuie sã impunã sau sãconfirme o imagine, un mit, iar cartealui Gabriel Badea-Pãun, Carmen Sylva– Uimitoarea reginã a României,apãrutã cu girul Casei Regale, nu-ºipropune sã dezvãluie secrete; înschimb trece anumite fapte bine cunos-cute în epocã sub tãcere. Dintrebiografii reginei Elisabeta: Nathalie vonStackelberg, Mite Kremnitz, GeorgeBengescu, aceastã biografie ac-centueazã latura poeticã a perso-najului. Imaginea impusã în mentalulcolectiv de reginã-artistã e formatã dindouã personalitãþi în conflict: unaaparþine reginei Elisabeta, cea care aîncercat sã-ºi facã datoria faþã de soþ ºifaþã de supuºi, lucru resimþit ca opovarã care a împiedicat-o sã-ºi dez-volte întregul potenþial artistic, ºiCarmen Sylva, imaginea poetei, a pro-moterului literar. Dincolo de acest per-sonaj dublu, intuim câteva complexe,obsesii, nevroze, frustrãri, vocaþiiratate, boalã, tragedii, morþi. Prin inde-pendenþa ºi nonconformismul afiºatecu orice prilej era imposibil ca mitul eisã rãmânã neexploatat de miºcãrilefeministe. Considera cã s-a nãscut cuun secol prea devreme. Oare feminis-mul miºcãrii hippie i-ar fi pus mai bineîn valoare personalitatea?

Junngge SSchmmerrzzenn

Nãscutã la 29 decembrie 1843, înzodia Capricornului - semn astral mar-cat de simþul datoriei ºi al perseverenþei- Elisabeta Otilia Paulina Luiza de Wieda fost o adevãratã sorã de caritate pen-tru familia marcatã de boalã, fiecare fer-eastrã a castelului de la Neuwiedamintindu-i de câte un mort. Mai multbolnavã, mama ajunsese sã vadã înmoarte eliberarea supremã, idee-fixãpe care o va transmite ºi Elisabetei.Hiperactivã în copilãrie, ea nu putea ficalmatã decât cu versete din Biblie;educaþia asprã teutonã, austeritateamaterialã ºi emoþionalã, specificãprotestantismului ºi-au pus amprentaasupra devenirii emoþionale:„Delicateþea exageratã nu-ºi avea loculîn casa noastrã. Era chiar rãu vãzutã.“La 26 de ani evadeazã din boalã ºidatorie la Sankt Petersburg printre seride operã, baluri, aristocraþie, crize degastritã ºi tulburãri nervoase.Scrisoarea trimisã tatãlui dezvãluie otânãrã conºtientã de valoarea ei, puþinnarcisistã, care se împarte între bal ºifilosofie: „Ieri am citit 90 de pagini defilosofie ºi toatã lumea îmi face compli-mente cât de bine arãt.“

AA harrd case

Retrasã în sine, interiorizatã, preadelicatã, superioarã superficialei curþiberlineze... Cãsãtoria nu constituia oprioritate pentru tânãra Elisabeta, poatepentru cã pretendenþii o considerau uncãpcãun intelectual, reproºându-i cãvorbeºte filosofie în timp ce danseazã.Fãrã planuri de viitor, la 26 de ani eradeja o fatã bãtrânã, fapt puþin importantdeoarece îi dãdea impresia de inde-pendenþã, de libertate; îºi dorea sã fieasemenea femeilor care se impun prinpropria valoare, prin propria personali-tate (ºi Elisabeta avea din plin), nu caaccesoriu al unui bãrbat. Independenþadoritã are douã tãiºuri pe care era gatasã ºi le asume, însã presiunea socialão determinã sã se mãrite.

Intâlnirea întâmplãtoare cu Carol laKöln a fost pregãtitã în amãnunþime,

pentru ca reticenta Elisabeta sã nu-ºidea seama de nimic. Logodna rapidã ascandalizat întreaga Europã, dar amân-doi ºtiau cã este o cãsãtorie în scopuripolitice, Carol nefiind o fire prea roman-ticã. La pecetluirea logodnei, viitoareareginã nota în jurnal: „Nici o vorbã deiubire, nici un compliment nu s-au fãcutîn aceste ore“. Cum a fost cuceritCarol? Prin docilitatea Elisabetei faþãde mama ei, crezând cã va fi la fel deascultãtoare ºi ca soþie. Criteriile înalegerea unei soþii sunt aceleaºi decând lumea: supunere, docilitate saucum se spune „nu-þi iei nevastã ofemeie cu spirit“. La 15 noiembrie s-aucãsãtorit ºi au plecat spre România.„Cãsãtoria noastrã nu a fost una dindragoste, ci o uniune bazatã pe devota-ment reciproc, pe îndatorire...“Cãsãtoria cu Carol a fost un compromiscu viaþa. La 26 de ani nu-i mai rãmâneadecât sã ia un vãduv cu mulþi copii sausã devinã profesoarã. Carol fuseserefuzat de multe principese din cauzainstabilitãþii tronului României.Elisabeta se va referi de mai multe orila români ca la „poporul peste caredomnea soþul meu“, un discurs princare transpare lipsa integrãrii, dis-tanþarea. Nu a fost simpatizatã de laînceput, trebuind sã lupte pentru a fiacceptatã. Personalitatea ei, extrava-ganþele, dorinþa de originalitate cu oricepreþ nu au fost pe placul românilor; le-aluat mai mult timp sã accepte aceastãprincipesã teutonã protestantã ºiartistã.

Meserriade rregginnã

Prima lecþie învãþatã în PrincipateleUnite a fost importanþa felului în carearãþi, superficialitatea, exteriorul, impre-sia lãsatã: „nu e de ajuns sã ai un sufletoricât de mare, plin de iubire ºi intenþiibune; trebuie mai ales sã te remarci,trebuie sã placi... Pentru prima datã înviaþa mea m-am gândit la cum arãt.“Imediat apar zvonuri despre starea einervoasã: depresie, nevrozã, interi-orizare, autoizolare, presupuneridespre viaþa ei intimã. Elisabeta nu ºtiacã în balcanism conteazã spiritul lejer ºispoiala. Valorile, cuvântul dat, normelerigide nu erau pe placul românilor.Biograful doreºte sã evidenþieze strân-sa legãtura sentimentalã din cadrulcuplului regal, dificila despãrþire impusãde rãzboi. Ne abþinem, întrucât amintir-ile ei, Altarul zeilor mei penaþi ºi jurnalulvorbesc doar de un devotament orb.Dupã cinci luni de absenþã l-a întâmp-inat pe Carol cu lipsã de entuziasm,motivând cã suferise prea mult ºi numai avea putere sã se mai bucure.Elisabeta i-a reproºat lui Carol îmbol-nãvirea ºi moartea fetiþei lor, povesteaElena Vãcãrescu-Ferdinand, decimotive de efuziuni sentimentale nuprea existau. Rãzboiul a fost beneficpentru România dar ºi pentru Elisabeta,întãrind poziþia în societate a caseiregale: „Rãzboiul ne va aduce multeavantaje ºi va spori enorm prestigiul

poziþiei noastre faþã de români ºi deEuropa. Vom fi invidiaþi, un sentimentextrem de plãcut“. O gândire calculatã,cinicã, rece, pragmaticã. La 8 ani dupãinstalarea pe tronul României, separa-þia mentalã rãmâne, discursul eu-celã-lalt rezistã. Românii prin ochii luiCarmen Sylva apar un „popor plin desuperstiþie, de smerenie copilãreascã,de melancolie ºi de ironie în acelaºitimp.“ I se pare o nenorocire ca femeiasã fie nevoitã sã se ocupe de viaþa pub-licã; am putea concluziona cã sexul fru-mos e menit interiorului, lucru care vaîncânta bãrbaþii misogini ºi care ar tre-bui sã punã pe gânduri feministele ceau fãcut din imaginea ei un port-drapel.

Cu toate cã România ºi-a câºtigatindependenþa în rãzboi, cancelariileapusene nu i-au recunoscut statutuldecât dupã acordarea cetãþenieiromâne evreilor. Odatã cu regle-mentarea în 1880 a problemei evreieºti,României i se recunoaºte indepen-denþa, devenind regat la 10 mai 1881,moment crucial în istoria noastrã. Mitulgerman al legii ºi ordinii pãtrunsese lanoi dupã secole de fanariotism ºi nepo-tism. Pentru reginã a reprezentat doarasumarea unui alt rol protocolar, odatorie îndeplinitã fãrã prea mareentuziasm. Carmen Sylva e regina celmai puþin atinsã de românism. Nu s-aintegrat niciodatã. Dacã cineva îºiînchipuie cã românii erau priviþi cu oimensã dragoste maternã, se înºalã.Biograful menþioneazã cã „aceastãreginã a încercat sã-i iubeascã (peromâni) asemenea unei mame“. Înscrisorile cãtre Carol rãzbate perma-nent acel sentiment de inadaptare, deneapartenenþã, de refuz. Operele decaritate, seratele literare intrau în fiºapostului ºi în împlinirea visului dincopilãrie. Un melanj de intelectualism ºimondenitate. Oriunde ar fi fost,Elisabeta s-ar fi purtat la fel: omul delitere silit de împrejurãri la datorii neplã-cute. Cu toatã duritatea ºi aparentarãcealã, cu toatã insensibilitatea decare a fost acuzat atât de soþie cât ºi deistorici, Carol a fost mult mai ataºatcauzei naþionale, a desãvârºit moder-nizarea ºi a obþinut independenþaRomâniei, ducând-o la statutul de arbi-tru în Balcani.

Regginna-aarrttisttººi prrommotterrul litterrarr

Biograful scoate în evidenþã perma-nent nonconformismul reginei: þinutã ºibijuterii extravagante, republicanismul(când toatã Europa era monarhistã),exhibiþionism, dorinþa de a se diferenþia,de a fi altfel cu orice preþ, cãutarea ori-ginalitãþii, deosebirea de popor, demediu. Atitudinile, þinutele nu suntîntâmplãtoare, ci anume alese pentru aimpune un personaj: Carmen Sylva. Îlinvitã pe Alecsandri, devenit bardulCurþii Regale, sã-ºi petreacã vacanþelela Sinaia, biograful gãsind o justificarecu picioare de lut în starea economicã„precarã“ a poetului. Nu ºtim cât de„precarã“ a fost situaþia financiarã a

boierului Alecsandri, dar de dragul isto-riei nu ar trebui strecurate false motivecare sã-i motiveze vacanþele la Peleº.Carmen Sylva a fost sensibilã la flaterieca mulþi dintre noi ºi nu e de con-damnat, nici de justificat. Se folosea deAlecsandri datoritã influenþei în lumealiterelor.

Dacã Sissi îl avea pe Heine,Elisabeta ºi-a gãsit ºi ea romanticuldamnat. Se pare cã era un trend.Eminescu însã era o altã structurã carenu a acceptat nici prea multe invitaþii,nici prea multe adulaþii ºi nici pensie.Replica scurtã ºi tãioasã datãElisabetei când i-a cerut pãrereaasupra creaþiilor „Sunteþi reginaRomâniei, dar nu sunteþi reginapoeziei“, ca de altfel întreaga relaþieeste ascunsã, fapt ce nu va miracunoscãtorii. Ne-am tocit peniþa pe hâr-tie de câte ori am menþionat importanþaobiectivitãþii în cadrul biografiilor,prezentarea tuturor evenimentelor,relaþiilor, nu doar ale celor care punpersonajul într-o luminã favorabilã. Însãaºa se întâmplã cu biografiile oficiale.Imaginea ce se doreºte a fi impusã nuconcordã cu realitatea, iar realitatea efãcutã din lumini ºi umbre.

În general, critica a tãcut „politicos“ înprivinþa creaþiilor ei. Caracostea aminteafaptul cã datoreazã ieºirea din plutonulpoeþilor, statutului social. Într-un studiuomagial dedicat reginei, el sublinia fap-tul cã receptarea criticã e îngreunatã denumãrul mare de poezii (peste 1000) ºide statutul social. „Dacã ar fi aparþinutpãturii noastre mijlocii ºi ar fi scris înromâneºte, judecata criticii n-ar fiºovãit; am fi recunoscut cu toþii cã,lãsând la o parte 3,4 poeþi ai vremii,nivelul operei ei nu e depãºit de restulcontemporanilor.“ Într-un poem de zecestrofe, Regina, Carmen Sylva serevoltã împotriva criticii injuste, sperândca posteritatea sã-i recunoascã adevã-rata valoare. Credem cã poemele n-arfi atât de rele dacã n-ar fi atât de lungi.Esenþializarea ideii este o artã greu dedobândit: „De ce v-aþi pierde vremeavoi/ Citind ce scriu? Degeaba toate!/Abia când voi fi moartã poate/ Mã veþivedea ce-am fost, spre a zice:/ «A fostaproape om ca noi!/ Pãcat c-a fostreginã».“ Celebritatea literarã a trans-format-o: pãr scurt, bijuterii mari deco-rative, mantouri ample ce contrastau cupãlãrioarele minuscule. O adevãratãregizoare ce a ºtiut sã punã în scenãpersonajul Carmen Sylva.

Viitoarea reginã Maria i-a intuitvocaþia de martir, nevoia de dramã ºide complicaþii existenþiale pentru a-ºicolora viaþa: „nu simþea niciodatãnevoia sã trãiascã într-o lume normalã.Avea beþia durerii, pasiune pentrudramatizare“. Gabriel Badea-Pãun con-siderã nedrept portretul schiþat de regi-na Maria în Povestea vieþii mele,opunând scriitoarei visãtoare imagineaamazoanei, eroina rãzboiului de între-gire. Aceastã imagine este cea care arãmas în mentalul colectiv, în familiaregalã ºi în familia de Wied.Împãrãteasa Elisabeta a Ungariei(Sissi), cea care i-a fost ºi model, ovedea „O backfisch nemþoaicã, (n.n. ofatã cu imaginaþie bogatã) un melanjciudat de precocitate ºi naivitate,exaltare sentimentalã ºi idealism...“.Cert este cã Elisabeta a avut o meserieºi o pasiune. Poziþia de reginã i-a per-mis sã-ºi îndeplineascã rolul visat, deliteratã ºi protectoare a artiºtilor.Oriunde ar fi fost, atitudinea Elisabeteiar fi fost aceeaºi: omul de litere silit deîmprejurãri la datorii neplãcute.

Nataºa MAXIM

Carmen Sylva – reginade gheaþã a României

septembrie 2012 5

comentarii

Este îmbucãrãtor faptul cã TudorCãtineanu susþine ideea potrivit cãreiaEminescu intenþiona sã-ºi elaboreze oconcepþie filosoficã unitarã. Interesantesunt ºi argumentele pe care le aduce însprijinul acestei idei. Concret, încã dincapitolul „Metafora ºi conceptul“,exegetul vorbeºte de mai mulþi factoricare explicã nevoia internã a poetului-cugetãtor de a înþelege ºi explica exis-tenþa în general. Aceºti factori – susþineuniversitarul clujean – sunt exteriorizaþiîn viaþa ºi opera lui Eminescu subforma unor indici, respectiv: 1) „o mareaplecare cãtre speculaþie“; 2) „o capa-citate sinteticã, creatoare“; 3) „simþulîntregului“.

Doi dintre aceºti factori (indici) –crede Tudor Cãtineanu – explicã ºi ori-entarea lui Eminescu spre metafizicã,spre problema infinitãþii. Are în vedere,mai întâi, „varietatea extraordinarã ºibogãþia lecturilor lui“ (p. 148). ªi are învedere, în al doilea rând, „înclinaþia luispre întreg sau plin-deplin, înclinaþie cucaracter eminamente sintetic“ (p. 148).

În capitolul „Finit – infinit“, autorulîncercã sã argumenteze de ce nu s-aputut face trecerea de la intenþia ºiposibilitatea ca Eminescu sã elaborezeo concepþie filosoficã unitarã la înfãp-tuirea acestui deziderat. „Dar, pentru aajunge la un sistem filosofic unitar(coerent), Eminescu trebuia sã rezolvecâteva antinomii care, proprii fiind,erau ºi ale timpului lui ºi ale Lumii“ (p.148).

Prima antinomie este de naturãgnoseologicã, respectiv epistemologi-cã, adicã „se instituie între apriorismulgnoseologic ºi realismul epistemic,întemeiat spontan ontologic“ (p. 149).Sugestia este cã, pe de o parte,„Eminescu ºi-a asimilat pozitiv aprio-rismul kantian, ca un dat constant alconºtiinþei reflexive“ ºi, pe de altã parte,„miºcarea ºtiinþelor, puse în maremãsurã sub semnul materialismuluinaturalist (ºi atomist), orienteazãgândirea spre exterior, spre obiect ºispre experienþã, ca sursã decunoaºtere“ (pp. 148-149). Astfel încâtconºtiinþa, deºi este unitarã, are douãsensuri de miºcare, adicã unul spreexterior, care este tranzitiv ºi altul spresine, care este autoreflexiv. „În cazul luiEminescu, înþeles ca autor al unui vir-tual sistem filosofic, cele douã orizon-turi ºi sensuri de miºcare ale conºtiinþeinu sunt unificate: sensul tranzitiv, spon-tan reflexiv, merge pe obiect (entitate),pe informaþie ºtiinþificã adevãratã ºispre existenþa realã a lumii ca atare;sensul autoreflexiv, gnoseologic,merge pe apriorismul kantian sau, maiexact, spre un anumit mod deînþelegere a acestuia, care, oricum, nueste compatibil cu primul sens, respec-tiv, cu înþelesul ontologic al acestuia“(p. 149).

Cea de-a doua antinomie, considerãTudor Cãtineanu, este de naturã onto-logicã, deºi „ea pune în joc relaþia din-tre naturã (materie) ºi spirit, dintreformele existenþei materiale ºi formeleexistenþei spirituale“ (p. 149). Ideeaeste cã unificarea celor „doi termeniantinomici (calitativ eterogeni) se poateface sau prin reducerea unuia (oricare)la celãlalt, sau prin cuprinderea lor într-un al treilea termen, dacã acestaexistã. În faza în care îl gãsim – ºi încare a rãmas – cu manuscrisele,Eminescu înclinã sã considere struc-turile gândirii ca fiind forme imanenteale realului, ca fiind constitutiveExistenþei, aceastã formulã fiind înesenþã panteistã“ (p. 149).

A treia ºi ultima antinomie este denaturã metafizicã. „Rezultã ºi din frag-mentele sau textele rãmase, dar mai

ales din spiritul întregii opere reflexivecã tema temelor este totuºi tema infini-tului, ºi mai ales a relaþiei dintre finit,pe de o parte, infinitul mare ºi infinit-ul mic, pe de altã parte“ (p. 150).Explicaþia acestei porniri este pusã peseama nãzuinþei lui Eminescu sprematematicã, combinatã cu capacitateade diferenþiere semanticã, logicã ºilingvisticã. „Sensibilitatea lui pentru cal-culul diferenþial ºi integral este corelatãdirect cu aceastã capacitate logico-lingvisticã de excepþie“ (p. 156).

Din aceastã perspectivã, TudorCãtineanu dezvoltã ºi o „proxemicã“ adorului, cu aplecare preferenþialãasupra poeziei „Luceafãrul“. Aici delimi-teazã trei trepte ale dorului. „Cele treitrepte ale dorului din Luceafãrul searticuleazã consecutiv ºi ascendent,primul fiind psihologic (etic), al doileafiind cosmologic, al treilea fiind onto-logic ºi, la limitã, metafizic“ (p. 166).Drept consecinþã, „dimensiuneametafizicã a poeziei eminesciene sedezvãluie deplin tocmai pentru cã puneîn joc nu numai formele fiinþei ºi Fiinþa,ci ºi formele nefiinþei, deci Nefiinþa“ (p.166). Altfel spus, crede cu îndreptãþirecercetãtorul clujean, în metafizica sen-sibilitãþii, Eminescu are viziunea culturiieuropene, cultivând un sentiment faþãde Nefiinþã. Unde „forma formelorNefiinþei este, în ordinea umanului,moartea“ (p. 167). Iar dorul eminescianeste asociat ºi cu formele Nefiinþei. Maimult, dorul nemãrginit înseamnã ºi dorde infinit. În aceastã situaþie, simpli-ficând lucrurile, Tudor Cãtineanuconchide: „Spus pe scurt, Eminescu nua acceptat, sau a refuzat orice paleatival infinitului, iar gândirea proprie nu aajuns la o formã reflexivã ºi de expre-sie a infinitului – a cuprinsului denecuprins -, de aceea logica a explo-dat, intrând în dezagregare“ (p. 175).

În abordarea antinomiei emine-sciene, Tudor Cãtineanu asumã caprincipal punct de plecare o schiþã deportret fãcutã de Ion Luca Caragiale:„Aºa l-am cunoscut atunci, aºa a rãmasºi azi…Vesel ºi trist; comunicativ ºi

ursuz; blând ºi aspru; mulþumindu-secu nimic ºi nemulþumit de toate“.Comentând aceste informaþii, filosofulclujean remarcã: „Caracterizarea esteremarcabilã – dincolo de concizia ºiprecizia ei – întrucât sesizeazã celedouã axe ale fiinþei lui Eminescu: pe deo parte coerenþa internã, întrucât el arãmas pânã la sfârºit aºa cum a fost dela început; apoi, caracterul antitetic alfiinþei lui Eminescu, întrucât portretuleste alcãtuit din antiteze evidente,pregnante. Prima antitezã este una psi-hologicã («vesel ºi trist»; a doua estedialogalã («comunicativ ºi ursuz»); atreia este eticã («blând ºi aspru»); apatra este atitudinalã în sens generic(«mulþumindu-se cu nimic ºi nemulþumitde toate»)“ (p. 187).

Aceastã caracterizare a subiectiv-itãþii poetului este extinsã de exeget laviaþa ºi opera lui Eminescu, cu referirela viziunea lui metafizicã. Ca mãsurãpregãtitoare, autorul trece imediat lajustificarea opþiunii sale pentru ideea deantinomie, în dauna altor termeni (con-tradicþie, complementaritate, antitetic,aporie, paradox) prezentându-i carac-teristicile: a) „Antinomia este, în primulrând plurivalentã, în sensul cã poateavea (ºi are) o arie referenþialã vari-abilã“; b) „Antinomia este, în al doilearând, deschisã ºi dinamicã, în sensulcã ea rãmâne ca antinomie, dar ter-menii ei se modificã“; c) „În al treilea ºiultimul rând, o antinomie fiind deschisãºi progresivã nu poate fi în termenii ei lainfinit. Existã o limitã anume la careantinomia se opreºte prin autosus-pendare sau, mai exact, prin autoru-inare, ºi acest fenomen l-am numit«dezagregarea logicii»“ (pp. 187-189).

În ce priveºte antinomia emines-cianã, Tudor Cãtineanu decide: „înexpresie poeticã, antinomia emines-cianã opereazã pe finit ºi transfinit; înforma ei absolutã ºi esotericã, parþialconsemnatã în manuscrise, eaopereazã virtual pe infinit“ (p. 192).Astfel încât, „Însemnarea exclamativ-interogativã fãcutã de Titu Maiorescupe manuscrisul 2255, «Semn de alien-

aþie mintalã», trebuie rãsturnatã, însensul cã nu «alienaþia» îl duce peEminescu la enunþuri, formulãri ºi for-mule aparent stranii, ci invers, seriozi-tatea (gravitatea) ºi tenacitatea (obsti-naþia) cu care a încercat sã înþeleagãtema ºi problema Infinitului îl conducla «dezagregarea logicii». Acest factor,preluând limbajul doctorului Ion Nica,l-am numit «noxã metafizicã». Amvãzut cã Hegel îl numeºte «rãul infinit»,iar Noica drept «cancer al infinitului».Este foarte greu, dacã nu chiar imposi-bil de stabilit «farmaceutic» pondereaacestui factor, dar, indiferent de cuan-tumul ei, ponderea este una realã,încât propria lui antinomie – antinomiaeminescianã acutizeazã tensiuneafiinþei subiective proprii“ (p. 192).

Cartea se încheie cu referiri la unaºa-numit „corolar tragic“, unde tragiculnu este acela al înþelegerii comune, deruinare a Binelui în confruntarea cuRãul, ci de tragicul în sens aristotelic,potrivit cãruia personajul tragic printr-oiniþiativã necugetatã, adicã lipsitã demãsurã, îºi poate nenoroci singur soar-ta. În acest sens, crede TudorCãtineanu, „destinul spiritual al luiEminescu este absolut tragic în înþele-sul adânc aristotelic al acestui termen“(p. 215). Explicaþia? „Eminescu nu arefuzat infinitul, ci a refuzat oricepaleativ al acestuia. S-a confruntat cuinfinitul pe viaþã ºi pe moarte; pe viaþa ºipe moartea gândirii ºi a lui“ (p. 215). ªipentru a credibiliza aceastã explicaþie,cercetãtorul clujean readuce în atenþiemetafora epistemicã a cercului, cu celedouã variante, respectiv cercul configu-rat ºi cercul tragic. Reperul spiritualeste, ºi de data aceasta, definiþia sco-lasticã a divinitãþii („Dumnezeu este uncerc cu centrul pretutindeni ºi circum-ferinþa nicãieri“). Numai cã, de dataaceasta este evidenþiatã semnificaþiasimbolicã a „razei“ cercului. Ideea estecã, „oriunde ar fi centrul, respectiv cir-cumferinþa ºi oricât de mare ar fidiametrul, în interiorul cercului se con-servã un raport constant care estechiar raza, înþeleasã ca distanþa egalãde la centru la circumferinþã pe toatãsuprafaþã cercului. Acest raport interiorconstant – raza – asigurã echilibrulinterior al cercului, indiferent de variaþiadiametrului. Altfel, cercul nu ar mai ficerc. Apoi, cele douã determinaþiispaþiale – pretutindeni ºi nicãieri –scot cercul din finit, dar îl proiecteazãvirtual în transfinit ºi nu în infinit.Supoziþia tacitã a acestui model – aacestei metafore epistemice – esteexistenþa lui Dumnezeu, care þineechilibrul Lumii, sau este chiar echili-brul acesteia. De aceea, acest cerceste un cerc fericit“ (p. 216). Alta estesituaþia – crede Tudor Cãtineanu – încazul gândirii lui Eminescu. „În cazulgândirii lui Eminescu, aºa cum rezultãdin analizele de pânã acum, cerculeste un cerc problematic. Pur ºi sim-plu infinitul ruineazã raza“ (p. 217).

Spuneam, la începutul acestuicomentariu, cã mã animã dorinþa de adescoperi opinii autorizate privindfilosofia lui Eminescu. Cartea lui TudorCãtineanu mi-a satisfãcut aºteptãriledoar pe jumãtate. Vreau sã spun cã amîntâlnit pagini de analizã autenticã, ri-guros concepute, care conþin demon-straþii coerent ºi plãcut argumentate.Am întâlnit însã, cel puþin în aceeaºimãsurã, construcþii sofistice, conexiuniîntâmplãtoare ºi aserþiuni foarte dis-cutabile. Recomand totuºi cartea, maiales celor care au experienþã în criticaliterarã ºi filosoficã, întrucât aceºtia ºtiusã se fereascã de ispite.

• Geanina Ivu-Vlad - Cimitirevreiesc, Moineºti

ªtefan MUNTEANU

Tudor Cãtineanu despreantinomia eminescianã (V)

Nicolae Mihai

Epiloogsau ddin amneeziileeunui coonddamnatla viaþþã

Imaginarul poetic propus de ultimulvolum al lui Nicolae Mihai, epilog saudin amneziile unui condamnat laviaþã (Iaºi, Editura „Tipo Moldova“,2011, 358 p.), se sustrage cu subtilitateretoricii postmoderniste pentru a seîncadra într-o poeticã ce tinde spreAbsolut prin perfecþiunea cuvântului ºio naturã confesivã de sorginte livrescã.Nãscutã sub semnul misterului, lirica savibreazã de un tumult sufletesc exhibatca o mãrturisire a unui înghiþitor deiluzii: durerea, oboseala existenþialã ºianxietatea fiinþei, ce resimte acutpecetea destinului uman.

Structura tripartitã a volumului,Partea I - Recviem pentru o clipãstingherã, Partea a II-a - Veºnicie cucuþitul la gât ºi Inedite, reflectã oconºtiinþã poeticã lucidã, atentã lafiecare detaliu în ceea ce priveºte ver-surile sale, trãdând dorinþa poetului dea capta atenþia cititorilor ºi de a-i atrageîntr-un univers al Ideilor absolute, aflatdincolo de lumea comunã, de undeînsuºi poetul a simþit nevoia sã eva-deze. Poezia sa devine astfel un spaþiual refugiului din contingent, dintr-o reali-tate frustrantã, dominatã de tristeþe ºiangoasã ºi, totodatã, un spaþiu alinterogaþiei, al Infinitului ºi al cãutãriineobosite a Perfecþiunii.

Primul grupaj de poeme, aºa cumsugereazã ºi mottoul ales - „Omul estevisul unei umbre“, stã sub semnulasfinþitului, conturând un spaþiu al inte-rioritãþii în care domneºte presentimen-tul sfârºitului „de rãcoare/ din dangãtulclopotului“ (p. 168), perceput auditiv cutoatã fiinþa, cuprinsã de teamã la gân-dul cãlãtoriei „spre prãpãstii solemne“(p. 168). Auzul se valideazã ca simbolesenþial în poezia lui Nicolae Mihai,devenind expresia senzorialã supremã,capabilã a distinge semnele eternitãþii„risipind în ureche picuri/ de înþelep-ciune“ (p. 145). Strigãtul tragic al fiinþeiumane capãtã accente disperate ºi sematerializeazã în imprecaþia„Dumnezeii mamii ei de viaþã“, tra-ducând pe de o parte neputinþa omuluiîn genere de a se opune destinului, iarpe de altã parte neputinþa poetului de aexprima inexprimabilul „Am vrut s-ames-tec stele cu mesteceni“ (p. 119), de ametamorfoza imaterialul în materialîntr-o lume mãrginitã, cu limite exacttrasate „eu sunt ºi lacrimã ºi dor/ închisîntr-o arhivã“ (p. 119).

Reperul emblematic al liricii luiNicolae Mihai este simbolul ochiului, cedubleazã la nivelul percepþiilor auzul ºidevine un mijloc de cunoaºtere inte-rioarã a poetului fascinat de spectacolulexistenþei ºi nonexistenþei, a cotidianuluiºi ilimitatului: „între adânc ºi departe ºtii/a fi pulberea rãsuflãrii/ strai de mireasãori poate/ întrebare acoperitã cu mâinile“(p. 146). Poeziile cuprinse în cea de-adoua parte a volumului nu renunþã lametafora înserãrii, dar în unele versurirãzbate ºi fiorul iubirii, sugerând tentaþianemãrginirii ºi unica posibilitate a muri-torului de a atinge absolutul: „La porþilemãrii/ lângã inima femeii/ acosteazã/gânditoare vapoarele“ (p. 169). Sen-timentul iubirii imprimã ºi o tonalitateoptimistã versurilor, culoare, un ritmjucãuº ºi plin de vitalitate: „ºi-nneliniºtea de piatrã/ când iubirea îmi dãghes/ mã trezesc cã mângâi chipul/ floriialbe de cireº“ (p. 191).

Citind ultima parte a volumului, lec-torul va descoperi profesiunea de cre-dinþã a poetului matur, care nu ezitã sãse confeseze dupã ce a învãþat cã „artae-o ispitã/ mai bine zis paharul cuuimire plin“ (p. 306) ºi esenþa liricii saleizvorâtã din cunoaºtere ºi trecut: „Cauþicunoaºtere în tot ce înseamnã/ vremuride odinioarã“ (p. 307). Tot aici, regãsimºi poemul ce dã titlul întregului volum,ce poate fi privit nu numai ca o ars poet-ica, ci ºi ca o invitaþie la dialog a citi-torului prin adresarea directã la per-soana a II-a. Poetul a intuit parcã seteade cunoaºtere a fiinþei umane ºi aconºtientizat faptul cã înþelepciunea sedobândeºte doar traversând „cascadanisipului din clepsidrã“ (p. 307): „azi [...]tot ce-i omenesc pare o ranã din carese scurg/ din belºug nostalgiile/ ºi simþicum te umpli/ încet sigur ºi fãrã scã-pare/ din ce în ce mai mult cu pãmânt“(pp. 307-308).

Asumându-ºi condiþia de condamnatla viaþa de poet, Nicolae Mihai reuºeºtecu fiecare poem sã se descãtuºeze detrãirile interioare ale Eului, care refuzãsolitudinea existenþialã prin companiaCuvântului. Poezia sa împleteºteangoasa bacovianã cu sentimentulmetafizic blagian ºi se înscrie în atem-poralitate, eludând graniþele unei peri-odizãri stricte, datoritã aspiraþiei poetu-lui de a transforma Cuvântul în Logos.

Silvia MUNTEANU

Mircea Dinutz

D’ale demmocrraþieiApariþia editorialã recentã a lui

Mircea Dinutz, D’ale democraþiei.Editoriale. Tablete de toatã ziua, Târgu-Mureº, Editura Nico, 2012, devoaleazãasperitãþile actualitãþii, cu faþetele saledistorsionate ºi tragicomice, în formelepline de vigoare textualã ale discursuluiincisiv ºi neiertãtor. Pentru autor,aceastã culegere de editoriale ºitablete satirice se constituie într-unexerciþiu necesar condiþiei de veritabilintelectual al anilor pe care îi traversãm– o modalitate de exorcizare a umorilorcontingentului, în care luciditatea ºispiritul critic se exercitã în deplinã liber-tate, pe linia textelor publicate anterior.

Volumul este structurat în douãnuclee tematice. Acestea reunesc arti-cole publicate anterior, toate aflându-sesub semnul cãutãrii unei coerenþe în totacest mozaic frapant în care îºi duceexistenþa (concretã sau mentalã) omulde litere: Editoriale – Scurtã invitaþie...la spectacol! ºi Tablete de toatã ziua –De-ale noastre, de-ale lumii ºi De-alepoliticii.

În prima parte, cititorul este introdusîn lumea literaþilor români actuali, obli-gaþi a se repoziþiona în aceastã soci-etate denaturantã, care inverseazã val-orile ºi respinge normalitatea. Ni sedeschide, astfel, un „bâlci al deºertã-ciunilor“ aºa-zis intelectuale, care ade-seori perverteºte tot ce are mai curat ºimai nobil un om al spiritului în grotesc,în derizoriu sau chiar într-un durerossentiment al eºecului. Descoperim aiciun întreg spaþiu labirintic, cu impulsurihaotice ºi spasme generate artificial, încare solidaritatea lasã loc dezbinãrii(Spiritul solidaritãþii – [încã] o valoarepierdutã?!), în care valoarea ºi succe-sul social se suprapun pecuniarului (Dela aparenþã la esenþã ºi... retur!, Maimulte întrebãri decât rãspunsuri, Stimanoastrã ºi mândria!), în care fraudaeste consideratã un gest sine qua nonîn evoluþia personalã (Bacalaureat2011. Ecouri [niciodatã tardive]). Nicibreasla scriitoriceascã nu scapã aces-

tui malaxor al prezentului ºi ochiuluicritic al autorului. Personalitatea scriito-rilor este pusã în balanþa inegalitãþilorrecunoscute cu francheþe ºi a calitãþilorscrutate cu sobrietate: un Paul Goma,„singurul disident autentic“ (O întrebarelegitimã), un Mircea Cãrtãrescu, „scri-itor emblematic al ultimelor patrudecenii, mult dator cititorilor sãi“(Fenomenul Mircea Cãrtãrescu) sau unAdrian Pãunescu, nu „un poet oare-care“ ºi nici „un gazetar de duzinã“(Posteritatea lui Adrian Pãunescu).Tabloul nu ar fi fost complet fãrã o con-siderare a criticii literare actuale (Deunde ne vin criticii?), cu toate tarele lavedere, cu o motivaþie reprobabilã ascrisului, venitã din orgoliile lipsite depudoare ºi o dilatare nefireascã a euluipersonal (Ce-i mâna pe ei în luptã?,Scrieþi, bãieþi, nu vã lãsaþi!). Esteschiþatã aici o lume a condeierilor,parazitatã de o inflaþie de volume, pre-mii, reviste literare (De ce e importantnumãrul sau arta de a numãra, Hai sãfacem o revistã!!!) sau de parti-pris-uri(Ce a fost ºi ce rãmâne).

Tabletele reunite sub titulatura De-ale noastre, de-ale lumii surprind calei-doscopic diformitãþile prezentului. Suntînregistrate cu acuitate, revoltã, dar ºicu umor, aspecte vizând generareaartificialã a senzaþionalului ºi dezinfor-marea din spaþiul mediatic („Româniaîn stare de urgenþã!“, Scuze ºi acuze.Imposturã ºi manipulare), obsesia pen-tru clasamente (Politica lui „cel mai...“ ºi„cea mai...“), problemele minoritãþilor(Noi, rromii ºi... ai noºtri), mutaþiile va-lorice (Omul nou – o realitate a zilelornoastre, În dansul nebun al strãlucirilorvremelnice, Trei întrebãri ºi niciunrãspuns), instituþiile statului („DarPTTR-ul?“), condiþia pensionaruluiromân (Mândria de a fi pensionar, Cemai spun pensionarii...), dar ºimomente de graþie, revelate în plincotidian (Instantaneu).

Venalul, compromisurile ori ipocrizi-ile din spatele puterii politice suntdenudate cu luciditate extremã, ironieneiertãtoare, dezgust ºi dorinþã de echi-tate în cele nouã tablete (De-alepoliticii). Alte chipuri caricaturale seadunã în oglinzile deformante ale lumiisurprinse aici, totul culminând cu epis-tola din final (Scrisoare de Anul Nou) –veritabil rechizitoriu la adresa reprezen-tantului suprem al acestei maºinãriiinfernale.

Caracterul profund analitic, o bunãcunoaºtere a naturii umane, sarcasmul,gândirea nonconformistã ºi exerciþiulcritic auctorial îl recomandã ca pe unperformer al genului scurt, în liniareflexivã – atunci când foloseºte armeleeseului, în linia diatribei temperate deluciditate – atunci când recurge la per-siflare, ironie nimicitoare, sarcasm,situându-se singur în descendenþãcaragialianã, fãrã ca asta sã pre-supunã, neapãrat, o apropiere în planaxiologic. Peste scena pe caredefileazã mãºtile groteºti ale contingen-tului se lasã cortina unei nostalgii disi-mulate în amãrãciunile prezentului:„Înainte erau împinºi spre margine ºidiscreditaþi cu metodã acei scriitori carederanjau puterea oficialã (...). În con-junctura actualã, cu o abnegaþie demnãde o cauzã mai bunã, scriitorii se dis-crediteazã singuri“ (Spiritul solidaritãþii– [încã] o valoare pierdutã?!, p. 11).

Abundenþa semnelor de exclamareºi a interogaþiilor din titlurile adunate însumarul prezentului volum pune retoricprezentul sub zodia relativitãþii, aver-tizând asupra toxicitãþii unei societãþicare marginalizeazã valoarea moralã ºipe cea intelectualã. Peste toate aces-

tea, Mircea Dinutz rãmâne, pânã lacapãt, un optimist, refuzând, în acestmod, resemnarea: „Sunt unii care îºiînchipuie cã mai rãu decât atât nu sepoate!... Ei bine, eu fac parte din cate-goria, mai rarã, a optimiºtilor!!“(Scrisoare de Anul Nou, p. 142).

Alina APOPEI-PISTOL

Corneliu Stoica

BicennttennarrCosttache Neggrri(1812-22012)

Ignorat de propria breaslã, bicente-narul naºterii scriitorului C. Negri nu afost, spre binele cititorilor, uitat ºi deCorneliu Stoica, autorul EnciclopedieiVãii Trotuºului, în paginile cãreia îi con-sacrase un scurt profil ºi locul cuvenit în„galeria luptãtorilor ce s-au jertfit ca sãcreeze o patrie“ (N. Iorga).

Sprijinit de Consiliul Local ºi dePrimãria Târgu Ocna, urbe în care „celdin urmã reprezentant al marilor noºtristrãbuni, modelul tuturor bunelorînsuºiri“ (V. Alecsandri) ºi-a petrecutultimele douã decenii din zbuciumatasa viaþã, cunoscutul scormonitor prinarhive i-a consacrat, de data aceasta, outilã micromonografie: BicentenarCostache Negri (1812-2012).

Apãrutã sub egida Editurii MagicPrint din Oneºti, aceasta e structuratãpe zece secvenþe – Cronologie,Argument, Costache Negri. Scurtãbiografie, Costache Negri la TârguOcna (1856-1876), Castelul Negri(1856-1904), Prietenii lui Negri, Dincorespondenþa lui Costache Negri(1856-1876), Note, Bibliografie selec-tivã - însoþite de o bogatã ilustraþie,provenitã, în parte, din colecþiileCabinetului de stampe al BiblioteciiAcademiei, din colecþii particulare ºipropriul fond arhivistic.

În doar 44 de pagini, istoriculizbuteºte sã redea o întreagã epocã,dominatã discret de „cel cu inima deaur“, „mereu gata sã se sacrifice pentrupatria sa“, mereu în miezul eveni-mentelor, mereu refuzând onorurile ce ise cuveneau, mereu dând dovadã de„cel mai curat patriotism ºi caracterulcel mai dezinteresat“ (M. Eminescu).

Doritã a fi un „umil omagiu pe carecomunitatea oraºului Târgu Ocna oaduce patronului sãu spiritual“, elegan-ta plachetã oferã, pe lângã succinteleinformaþii biografice, date mai puþincunoscute despre existenþa sa în acest„mic târg “, despre corespondenþa pur-tatã în cele douã decenii petrecute pemoºia de pe malul Trotuºului, desprefamilie ºi prietenii care l-au vizitat laTiseºti.

Apãrutã la aproape trei decenii dupãce Paul Pãltãnea oferea publicului ulti-ma monografie (1985), cartea istoricu-lui Corneliu Stoica are meritul cã reîn-vie acest „model pentru generaþiileprezente ºi viitoare“, care, prin „mo-destie, simplitate, blândeþe, ospitalitatedesãvârºitã, a cãpãtat un prestigiumoral pe care niciun om politic dinepoca sa ºi pânã astãzi nu l-a maiatins“. O micromonografie ce ar trebuisã figureze nu doar pe rafturile bibliote-cilor, ci ºi pe masa de lucru a politicie-nilor, care ar putea gãsi în primul nostrudiplomat de carierã ºi om de stat inte-gru exemplul ce trebuie urmat.

Cornel GALBEN

autori ºi cãrþi

septembrie 20126

„Tema“ legãturii dintre statisticã ºiculturã mi-a picat în zilele caniculareale verii, când, sufocaþi cu toþii maidegrabã de cifre decât de altceva, sepãrea cã am uitat cu totul de treburilenoastre mai mult sau mai puþin„comune“. E drept, eram, cei mai mulþi,în vacanþã; totuºi, uitarea pãrea sãacopere chestiuni „comune“ mai grave,care nu suportã pauza: ce-am fãcut, cevrem sã facem etc. Parcã soiul acestade reflexivitate, rãspunzãtor de noiînºine într-un mod esenþial, se destrã-ma sub greutatea statisticilor ºi agradelor (din termometre!). „Ideea“ însãcare va fi pretext pentru cele câtevaobservaþii ce vor urma, legate, desigur,de statisticã ºi de culturã, am cãpãtat-oînsã atunci când am întrezãrit, printregrade – de temperaturã! – cã unul din-tre cei care s-au ocupat, odatã, cuproblema specificului nostru românesc– anume Mircea Vulcãnescu – a fãcut oreferire ºi la statisticã; aceasta din urmãpãrându-mi a ne încãlzi cel mai tareacum, se-nþelege, pe lângã gradeledespre care tocmai am vorbit, am datfuga la text.

Deºi aº putea necãji cititorul, dându-iceva ce el însuºi poate gãsi ºi citi cuuºurinþã, am sã trec peste aceasta, cuniscaiva scuze, reproducând in extensofragmentul în cauzã din Dimensiunearomâneascã a existenþei, lucrarea celuiamintit. Dupã aceea abia vom cãpãtacâteva motive de discuþie.

„De aceea românul, care este un atâtde teribil oponent pe tãrâmul ideilor ºi alposibilitãþilor, este nespus de concesivcu faptele. Sentimentul care-l animãfaþã de ele e acela cã, în fond, ele nu aumare importanþã! Cã sunt «încercãri»ce-i stau în cale, ori poate «ispite» sau‘vãmi’; dar nu realitãþi de neînfrânt, pecare sã fie nevoit a le lua în seamã caatare.

E poate aici una din pricinele pentrucare e atât de greu sã ai, în România, ostatisticã exactã. Nu metodele folositesunt de vinã, ci lipsa de respect faþã defaptã, împrejurarea cã evenimentul denumãrat nu are consistenþã în minteacelui ce-l constatã!

Prea cunoscutã – ºi fãrã voie sãinsist – este, de asemeni, trebuinþaromânului de a reclama, de a seplânge. La fel, tendinþa lui de a nu con-sidera niciodatã un lucru definitiv jude-cat în defavoarea lui ºi de a relua pro-cesele de la capãt, ori de câte oriîmprejurãrile par a-i deschide o nouãperspectivã de câºtig! Dar tot atât decunoscutã e tendinþa lui de a face con-cesii ºi de a se mulþumi, pentrumoment, cu orice soluþie omeneascã,înþelegãtoare, preferând împãrþealastrâmbã, dreptei judecãþi.

Sub acest raport, românul nu seagaþã, ca alþii, cu disperare, de rezul-tatele faptei sale. «Fã binele ºi dã-l peapã!», zice un proverb. Pentru cã ceeace-l face sã fãptuiascã nu este senti-mentul cã rezultatul atârnã de faptã, cinevoia de a se pune în regulã cu rân-duiala lucrurilor, nevoia de a-ºi împlinirostul, rãspunzând chemãrii ce i seface, nevoia de a fi în rând. De aceea îlvom vedea fãptuind, chiar în cele maiabsurde circumstanþe, ºi stãruind a fãp-tui, chiar atunci când considerarearaþionalã a împrejurãrilor faptei lui l-arîndreptãþi poate sã deznãdãjduiascã. ªice-l mai face sã fãptuiascã uneori, însfârºit, cum vom vedea, e împrejurareacã nu are încotro!“1

Contextul din care am luat fragmen-tul este unul filosofic: autorul încearcã o

fenomenologie a dimensiunii româneºtia existenþei; cu propriile cuvinte, ajudecãþii pe care românul o aplicã celorcare vin în contact cu el; cultural, nuoricum. Aºadar, existã un fel de matricea tuturor judecãþilor noastre asupraceluilalt, care funcþioneazã însã ºi atun-ci când este vorba despre „afaceriinterne“, ale noastre cu noi înºine. Nueste atât de important, pentru împre-jurãrile de faþã – acestea, textuale – sãfie pusã în discuþie matricea însãºi,„dimensiunea“ aceasta despre carevorbeºte Vulcãnescu. Semnificativ îmipare a fi altceva: anume faptul cã oasemenea problemã, referitoare,cumva, ºi la atitudinea noastrã faþã destatisticã etc., nu este contextualizatãadministrativ, politic, juridic, ci cultural(filosofic). Vorbim despre noi, aºa cumsuntem într-o situaþie concretã denaturã administrativã, dar mijloacelesunt culturale. Ca ºi cum rãspunzãtoarepentru acest fel al nostru de a fi estecultura, deºi ar pãrea sã fie politica,justiþia etc.

Mi-am dat seama, la acest gând, cãîn cultura noastrã aºa s-a întâmplat dela începutul modernitãþii. DimitrieCantemir sugera cã înapoierea noastrãculturalã ar fi cauza unor însuºiri nutocmai nobile. Mai aproape de noi, TituMaiorescu susþinea cã numai o culturãclãditã pe adevãr – nu pe înþelesuri par-ticulare ale unor fapte care trebuie sãfie obiect de înþelegere universalã –poate constitui un bun temei pentru osocietate funcþionalã prin „forme“ occi-dentale, fie aceastã societate oriental-europeanã. Cultura, aºadar, este„matricea“ obiºnuinþelor, însuºirilor ºipurtãrilor noastre, bune sau rele. Deaici nevoia unui proiect cultural care sãaibã centralã ideea creaþiei veritabile,chiar dacã fel de fel de împrejurãriinduc în mintea sau în sufletul „cetãþe-nilor“ iluzia cã am putea fi salvaþi prinmijlocire politicã, juridicã, administrativãetc., atunci când suntem în impas.

Veþi spune cã acestea trei, politica,justiþia, administraþia, sunt ele însele

pãrþi ale culturii; ºi nu aþi greºi deloc.Numai cã cei amintiþi, atunci când auavut de-a face cu aceastã problemã dea decide care este temeiul unei soci-etãþi funcþionale – la nivel politic, juridic,administrativ – au formulat, dupã cât separe, un punct de vedere care nu poatefi ocolit; de-a dreptul spus: nu poate ficontestat. Iatã-l: cultura este sfera ceamai largã de viaþã a unei societãþi ºinumai pe temeiul ei putem clãdi politi-ca, justiþia, administraþia etc. Vorbemari cu înþelesuri puþine! Filosofie!Totuºi, sã ne apropiem ºi mai mult defaptele despre care ele par a vorbi.

A trecut mai bine de un veac de cândC. Rãdulescu-Motru publica o lucraredespre care s-a mai discutat la noidupã ’90: Cultura românã ºi politicianis-mul. ªi el, asemenea celor doi amintiþi,Cantemir ºi Maiorescu, socotea cãfenomenele politic, juridic, administrativþin de tipul de culturã. Cã la noi acesteatrei nu sunt reglate, cã ele suntcuprinse de fenomenul politicianismu-lui, fiindcã însãºi cultura româneascãnu a ajuns pânã la stadiul la care sãpoatã oferi celor trei activitãþi suportuluman de funcþionare optimã. ªi esteaºa, fiindcã existã o legãturã condiþio-nantã de la forma culturii la tipul de ompe care îl creeazã aceasta. Culturaromânã este doar o „semiculturã“,având ºanse de a deveni culturãmaturã; dar pentru aceasta ar fi nevoiede o atitudine pro-culturalã clarã ºi demijloace de creºtere a civilizaþiei, fiind-cã, socotea Rãdulescu-Motru, o culturãeste dependentã, totuºi, de civilizaþie;felul în care facem filosofie, de exem-plu, este condiþionat ºi de tipologia pro-fesionalã dintr-o societate ºi de exerci-þiul profesiunilor.

Cultura, aºadar, este temeiul politicii,justiþei, administraþiei; ºi al statisticii.Dar înþelegem noi, acum, acest lucrusimplu? Ne sunt nouã clare depen-denþele, condiþionãrile dintre aceste„fapte sociale“? Ne-am putea rãspunderepede ºi clar: Nu! ªi ceea ce este maigrav: nu ºtiu dacã avem ºansa uneidezmeticiri, care sã ne constrângã sãluãm faptele în legãturile lor „naturale“.Între timp, nesocotind orice ºansã de ane privi cinstit în faþã – sau mãcar de ane înþelege prin cei care au rostit câteun adevãr, în cultura noastrã – neînverºunãm sã rezolvãm probleme sta-tistice; ºi pe cãldurã, cu gradelepleznindu-ne trupul!

Apropo! Chiar m-am bucurat cândam auzit cã unii dintre cei care ar trebuisã contribuie la rezolvarea acestorprobleme statistice – prin mijloace, se-nþelege, politice, juridice, administrative– se aflã în vacanþã. M-am gândit cãpoate le picã în mânã vreo carte dincele tocmai amintite; sau din altele. Edrept, chiar ºi pentru aceastã micãîntâmplare tot cultura e rãspunzãtoare.Aºa încât, mai aºteptãm. Între timp,concediile se terminã, începe muncapolitico-juridicã-administrativã pe so-coteala statisticilor faþã de care cei în

drept s-au purtat atât de concesiv,asemenea celor vizaþi direct de ele.Spun concesiv, luându-mã dupãVulcãnescu: „Dar tot atât de ... drepteijudecãþi“ (preluat din textul citat maisus).

Cred cã e binevenitã legãtura dintreculturã, concediu ºi statisticã, sugeratãmai devreme. Combinaþi aceste treicuvinte ºi vedeþi ce iese. Apoi, jucaþi-vãcu înþelesurile lor. Nu vreau sã vã daumurã-n gurã, cînd se vede totul atât declar. Cu riscul însã de a vã necãji dinnou, aº întãri gândul dupã care culturaface politica, justiþia ºi administraþia; ºistatistica, susþineam mai devreme. ªi-atunci, de ce ne îmbulzim în politicã ºiîn celelalte ca ea? De ce ne trebuieacestea, fãrã un pic de culturã sau,ceea ce este acelaºi lucru, cu o spoialãde culturã? Pot fi invocate multe moti-vaþii: societatea modernã democraticã,massificarea culturii, globalizarea(înainte, desigur, europenizarea!)pretind, toate, politicã. Dar nu se vedesuficient de bine cã acestea – chiarpolitizate – nu sunt nimic fãrã culturã?

Oricum, nu trebuie sã vadã tot omulun asemenea rost pentru ceva atât dene-firesc precum cultura! Cineva,totuºi, trebuie sã o facã, fiindcã însãºisocietatea modernã – pe care atât opreþuim – a destrãmat „cultura natural㓺i a adus pe lume cultura prin proiectepublice. Fãrã acestea, nici creaþie veri-tabilã; poate întâmplãtoare, ici, colo;fãrã noimã, însã, în privinþa efectuluipublic.

Nu încerc sã fac o teorie despre„rolul culturii în societate“ (chiar cuvin-tele sunã prost!). Altceva încerc: sã fieluatã în seamã aceastã simplã posibili-tate din gândul celor câþiva oameni deculturã amintiþi: de a miza pe culturã, nupe politicã ºi statisticã, în primul rând.De altminteri, nu ºtiu dacã, exceptânddouã, trei, momente cu adevãrat mariale istoriei noastre, când politicul – ºistatisticul – chiar au contat, la noi sauaiurea, am putea indica cel puþin unavantaj al politicii fãrã culturã. ªi, dacãne gândim bine, cititorule, nici mãcarcele douã, trei momente nu au fostcurat politice: cel puþin pentru cã„actorii“ lor aveau o adâncã legãturãtocmai cu cultura.

Aº putea face chiar o predicþie:desigur, în condiþii insuficiente pentruacreditarea sa publicã, dar justificatãprin cele câteva pre-judecãþi puse lalucru în acest text. Va fi cu putinþã opoliticã mare româneascã numai dupão curã istoricã de culturã a comunitãþiinoastre. Dupã cum stau însã lucrurile,pe acest fond de mare îngrijorarepoliticã ºi statisticã, mã îndoiesc, întris-tat, cã ne-am putea deschide preacurând o cale culturalã.

PS. Când scriam acest articol, toc-mai se încheiaserã Jocurile olimpice.Statisticile sunt calde încã. În tonul lor,ar fi de recomandat, pentru noi, ºi ocurã sportivã, pe lângã cea culturalã.

_______________

1 Mircea Vulcãnescu, Dimensiunearomâneascã a existenþei, în vol.Opere I. Dimensiunea româneascãa existenþei, Bucureºti, EdituraFundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºiArtã ºi Editura UniversEnciclopedic, 2005; Ediþie îngrijitãde Marin Diaconu, Prefaþã deEugen Simion.

septembrie 2012

opinii

7

Viorel CERNICA

Statisticãºi culturã

• Viorica Zaharia

Înn ttrrecerre

Eram în Cluj, în trecere. Nu aveam nicio treabã, aºa cã nu am anunþat pe

nimeni. Stãteam în Matei Corvin pe o bancã. Mã uitam la oameni. Aº fi putut trece pe la Tribuna sau Steaua, dar nu

am trecut. Aº fi putut merge la Litere, dar nu am fost. Aº fi putut sã dau o raitã pe la BookCorner, dar nu

am dat. Aº fi putut sa o sun pe R. sau pe H. sau pe M., dar

nu i-am sunat. Stãteam pe o bancã. Mã uitam la oameni. De nicãieri apare Doboº, se aºazã lânga mine pe

bancã. Nu ne-am vorbit, nici mãcar nu ne-am privit în

ochi. Stãteam pe o bancã, ne uitam la oameni. La un moment dat m-am ridicat. Trebuia sã merg la garã. Aveam tren. Doboº a rãmas în continuare pe bancã, nemiºcat. Se uita la oameni.

O babãbizzarrã

Ce te-mpingi? ªterge-þi mucii.Dã-te mai încolo. Nu-mi pune mâna pe picior. Nu

þi-i ruºine?50 de ani am lucrat la Alimentara. Tot 50 de ani

am mâncat fasole.Uitã-te ghine la mine. Vezi ce femeie frumoasã

am fost?N-am scos toatã ceapa din ogor ºi am uitat

aragazu aprins.Iar te împingi? Dã-te mai încolo.Unde suntem aici? Ce s-o schimbat Chiºinãul,

maicã.Demult, demult am uitat eu aragazul aprins.Pânã acum ceapa aceea cred cã o putrezit.Da aicea unde mai suntem, maicã? Ti! Ce întune-

ric îi.Dupã 50 de ani de Alimentara ºi fasole au urmat

30 de ani de aspirinã ºi algocalmin.Nu mai cunosc nimic. Unde suntem? Ti, da ce

întuneric.Aha, uite, luminã, luminã!Nu trage de mine, nu þi-i ruºine?Lasã-mã sã ies, vreau sã ies.Cum? Cum sã trec înapoi în mormânt? Nu vreu!

Operraþieesttetticã

Eram la birou. Stãteam pe terasã ºi mã uitam lamunþi.

Deodatã mã sunã Mitoº, era o urgenþã. Mihai Vak. fãcuse rost de vreo 20 de vouchere la

o clinicã de înfrumuseþare ºi operaþii estetice. Se strângeau mai multe maºini. Am zis, sã

vedem. M-am uitat în oglindã: nu arãtam chiar atât de rãu, nu aveam chef de operaþii estetice, dar o manichiurã mergea, în plus aveam chef sã

stau cu bãieþii, poate mergeam. Afarã era o vreme rãcoroasã, de

toamnã, dar cu un soare cald ºi îmbietor.

Mirosul de munte intra adânc în plãmâni fãcând

sã freamãte

fiecare alveolã.

În birou intrã ºeful, dupã el alþii, e ºedinþã.

Vorbesc.

Toatã lumea vorbeºte, nu aud decât murmurul.

ªtiu oricum foarte bine ce am de fãcut.

Mã obsedeazã soarele acesta care îmi cade pe

faþã.

Secretara aduce un coº cu beri. Bem bere ºi

facem ºedinþã.

La doar o jumãtate de orã, peste munte,

în Ucraina, se face o bere mult mai bunã.

Visez deja la berea nefiltratã, naturalã

ucraineanã.

Îi propun ºefului sã facem un parteneriat cu

berãria de peste munte.

„Ok. Se aprobã“.

Acum trebuie sã mã gândesc de unde pot

cumpãra 20 de kilometri de þeavã

ca sã facem o linie directã între berãrie ºi noi.

Cromatã sau de inox?

De 7 þoli sau de 9? Se terminã ºedinþa dar ºi ziua

e pe terminate.

Mã sunã Mihai Vak., e nervos,

dacã nu am dat niciun semn s-au umplut locurile

în maºinã.

E el, Sandu, Mitoº, Mugur ºi Iulian. Dacã vreau sã

mai vin sã vin cu taxiul.

Sã vãd, poate, totuºi, o manichiurã…

Sunt singur în birou, adicã pe terasã, în faþã e

muntele.

În birou intrã un coleg, un gras cu care am fost

coleg în ºcoala primarã.

De ce sunt ºi acum coleg cu un fost coleg din

ºcoala primarã?

Afarã e asfinþitul. Mã iau la trântã cu grasul. E

rotund ºi se rostogoleºte uºor.

Se gâdilã. 20 de kilometri de þeavã, dar trebuie ºi

robineþi,

neapãrat mâine sã trec pe la Electrometal. S-a

înserat de-a binelea. Trebuie sã plec.

A plecat ºi grasul. M-aº duce acasã, dar trebuie

sã mã duc la tipografie.

În noaptea asta sunt de veghe, supraveghez tot

tirajul.

Oare în cât timp face berea 20 de km prin þeavã?

Vizzitta

Odatã m-a vizitat o fatã moartã pe care o iubeam

în liceu.

A fost atât de bine încât plângeam în somn.

Apoi mi-a fost foarte ruºine.

septembrie 2012

poesis

8

C. D. ZELETIN

CosminPerþaGânduri

despreonoare

Îndreptându-mã într-o zi a verii acesteia spreUniversitatea de Medicinã ºi Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iaºi,unde urma sã mi se confere titlul de Doctor Honoris Causa,intenþionam ca în rãspunsul meu sã vorbesc despre celedouã volete ale existenþei mele intelectuale, ºtiinþa ºi arta,mai exact medicina ºi literatura. Intrând însã în vasta salãpatronatã de portretul savantului anatomist Gr. T. Popa,primul mare spirit eroic al medicinii româneºti din secolul 20,metrul energic ºi solemn al imnului Gaudeamus igitur, înfrãþitcu privirea lui tragic gânditoare, m-am hotãrât brusc sãschimb subiectul. Decizia mi s-a întãrit, mai ales dupã cedecanul dãdu citire unui laudatio copleºitor, care fãceausuperflue consideraþiile privitoare la medicul scriitor. Repedemi-am dat seama cã ar fi nimerit sã spun câteva cuvintedespre onoare, tâlcul sacrificiului acestui mare spirit. Cãcitocmai onoarea este nimbul pe care trecerea vremii contem-porane lui ºi prelungirea zbuciumului obºtesc de pânã astãzii-l aºeazã deasupra nobilei sale frunþi... ªi am vorbit scurtdespre onoare. Onoarea prin care amintirea caracterului sãucontinuã sã oficieze ºi astãzi peste smârcurile mai mult saumai puþin biruite ale lumii româneºti... Bineînþeles, am exclusferm, dupã cum exclud ºi acum, persoana mea din hotarelesubiectului discutat.

Onoarea e devoþiunea faþã de o ordine transcendentã,oricât de potrivnice ar fi siluirea, ispitele ori logica existenþeimateriale de moment a lumii. Onoarea presupune o ruperede mediul în care continui sã exiºti ºi în care mentalitateapersistã în a nu se întoarce asupra Rãului. Ea se trezeºtedoar în omul care a perceput sfinþenia ºi eternitatea spiritu-lui, pe care le aºeazã deasupra vieþii materiale, perisabileprin firea lucrurilor. Onoarea constã în apãrarea activã ºi afir-matã a aspiraþiei divine din om, e privilegiul descopeririidivinitãþii din fãptura lui trecãtoare. E totodatã neclintireaacestei apãrãri, co-rectitudinea comportãrii faþã de acel reperfoarte înalt. În rândul oamenilor de onoare se aflã prefe-renþial martirii. Strãlucitul jurist Istrate Micescu obiºnuia sãspunã cã onoarea e corectitudinea ajunsã la gradul de vir-tute, cã este absolutul ei. În formularea sa, câmpul de refe-rinþã era însã restrâns, juristul trebuind sã cearnã faptele pringrila, foarte restrictivã, drept/nedrept, deci mai mult în sistembinar, decât în sistemul absolut care presupune o unicã trimi-tere, aceea la divinitate. Umanismul sãu, de esenþã juridicã,îi era asigurat mai curând de geniul descoperitor al circum-stanþelor uºurãtoare ale pedepsei. În celebrele lui dizertaþii,el cobora din absolutul corectitudinii, nu se înãlþa spre el,adicã spre sãlaºul celest al onoarei, acest Tibet cu aer pur,rarefiat ºi sacru. Juristul urmãrea fructificarea celor mai finerestituiri ale legii (în înþelesul ei etimologic de lex, nu denomos) ºi consumarea, printr-o fosforescentã reacþie degândire, a erudiþiei legislative ºi mai puþin zborul prin foculsuferinþei de onoare, cãreia, totuºi, i-a dat formulareagnomicã de mai sus. Onoarea nu e un extract de fapte cân-tãrit pe pãmânt, cât e geniu alcãtuitor al acelei fapte gratuite,care în drum spre ordinea divinã, transcende materialitatealumii. Ei îi aparþin cei curaþi cu inima care-L vor vedea peDumnezeu...

Existã însã ºi o onoare geneticã, aristocratismul, cu pres-tigiul transmis unor generaþii succesive printr-o selecþie vali-datã prin veacuri a virtuþilor. Existã, de asemenea, o onoarepsihologicã, prin care se exprimã demnitatea cuiva. Înaceastã onoare, alta decât cea de naturã transcendentalã,aº descoperi mai curând atribute ale onoarei decât onoareapropriu zisã, care existã în purtarea omeneascã printr-un darde Sus. Ea stã cu faþa exclusiv spre spirit ºi întoarce spatele,aparent paradoxal sau bizar pentru omul obiºnuit, material-itãþii ºi conjuncturilor din care ar putea extrage beneficii.Astfel, onoarea nu se mãsoarã prin satisfacþiile biruinþei,deoarece ea înseamnã poziþie spiritualã, nu poziþiesufleteascã faþã de eºec. Sacrificiul intrã, în acest caz, înordinea fireascã. O detaºare celestã îl recomandã pe omulde onoare. Prin onoare, respectul de sine se desãvârºeºte.În ea poate fi vãzutã forma idealã a rãsplatei, ca în credinþacreºtinã, însã transmaterialitatea ei subþiazã pânã la dispar-iþie elementul mercantil, calculul, pragmatismul. Raportatã laRãu, acesta e deja învins prin onoarea existând potenþial încel ales pentru ea.

septembrie 2012 9

poesis

În a sa Filozofie a compoziþiei, scrisã acum mai bine de unsecol ºi jumãtate, Edgar Allan Poe declara cititorilor sãi cãtema cea mai poeticã dintre toate este moartea unei femei fru-moase, jelitã cu melancolie de cãtre iubitul ei. Mi-am adusaminte de asta într-un context în care s-ar zice cã nici n-ai visacã te predispune la aºa ceva: un documentar american din2008 care cred cã ar fi avut ºanse, cu unele tãieturi, sã fiedifuzat, ca instrument de propagandã împotriva „putredei soci-etãþi capitaliste“, ºi pe vremea rãposatului.

Regizorul Michael Moore nu e la prima ispravã de genulacesta (vezi Fahrenheit 9/11, din 2004, recompensat cunenumãrate premii). Dincolo de criticile care i s-au adus, pelic-ula, intitulatã Capitalismul: o poveste de dragoste, face unportret fãrã farduri Americii zilelor noastre. Dupã ce se face otrecere în revistã, în stil satiric-zeflemitor, a evenimenteloristorice ºi politice care au propulsat, începând din 1980, indus-tria financiarã a Wall Street-ului la cârma de facto a guvernuluiSUA (prin bancheri ºi finanþiºti numiþi în posturi cheie), ni searatã cum economia a decãzut, iar clasa mijlocie a fost adusãla ruinã prin politica productivitãþii turbate, destrãmarea sindi-catelor, salariile din ce în ce mai mici, traiul pe datorie prinîmprumuturi bancare, favorizarea fiscalã a bogaþilor care pânãatunci plãteau impozite de 90% º. a. m. d. Apoi, în spiritultradiþiei empiric-inductive din spaþiul cultural în care se învârte,Moore aduce în prim plan câteva exemple din viaþa realã. Nuvoi insista asupra cazurilor de evacuare silitã, arhicunoscute,nici asupra mecanismelor perverse pe care le-au pus înmiºcare conglomeratele bancare americane pentru obþinereaunor profituri de o imensitate obscenã la nivelul managerilor detop, prin bonusuri de sute de milioane de dolari, ºi care auprovocat criza din 2008.

O sã mã opresc doar la un lucru care m-a pus pe gânduri,ºi nu pentru cã mi-a adus aminte de Poe... O femeie al cãreisoþ decedase de cancer cu puþin timp în urmã, aflã accidentalcã moartea soþului ei adusese companiei unde fusese angajatpeste un milion ºi jumãtate de dolari. Într-o altã familie, ofemeie tânãrã moartã, mai mult sau mai puþin frumoasã, înorice caz, iubitã, e plânsã de familia care e de altfel secãtuitãde cheltuielile de spitalizare ºi de înmormântare, în timp ceangajatorul ei se bucurã unilateral de frumoasa sumã primitãde la asigurator. Cum e posibil? Simplu: companiile înche-iaserã, în numele angajaþilor, fãrã ca ei sã ºtie, poliþe de asi-gurare de viaþã, ai cãror unici beneficiari erau companiilerespective. Cum credeþi cã se numeºte tipul acesta de asigu-rare? Dead peasant insurance, în traducere aproximativã,„asigurare în caz de þãran mort“, peasant fiind un termen intenspeiorativ în englezã. Angajaþii devin astfel mult mai rentabilimorþi, decât vii. Cea mai mare valoare se pare cã o au poliþeleîncheiate pentru femeile tinere...

Cinismul acestor cazuri nu e decât un fir de nisip în „cazi-noul“ financiar instituit în ultimele decade de cãtre specialiºtiide pe Wall Street ºi menþinut intenþionat nereglementat decãtre organismele guvernamentale americane decizionale, înciuda avertismentelor venite din toate pãrþile. În acest „cazi-nou“, fãrã penalizãri sau trageri la rãspundere, nefastelecreiere finanþiste continuã sã speculeze pariind pe orice, impa-sibile la dramele din ce în ce mai multe cauzate de ele.Documentarele fãcute pe aceastã temã dovedesc cu asuprade mãsurã unde ºi cine sunt vinovaþii, care continuã sã fieinvestiþi cu funcþii ºi onoruri la cel mai înalt nivel. Te uiþi ºi nu-þivine sã crezi cã lumea nu se rãscoalã pur ºi simplu. Sau, dacãse rãscoalã (vezi miºcarea Occupy Wall Street, de la care seîmplineºte acum un an), de ce nu reuºeºte sã aducã schimbãrifundamentale. Te întrebi de unde atâta masochism. Existã ºipentru asta o explicaþie: mirajul visului american, iluzia cã în-tr-o zi vei deveni ºi tu bogat ºi vei scãpa de griji, întreþinutã încãeficient de autopropaganda uriaºã a capitalismului.

Ceea ce nu-mi place însã la documentarul amintit este multprea vizibilul lui militantism doctrinar. Capitalismul e înfierat,pus la zid inclusiv de preoþi ca fiind un pãcat dintre cele maigrave. Pe de altã parte, socialismul, care are, apropo, unreprezentant în Congresul american, pare a oferi niºte per-spective mult îmbunãtãþite societãþii. Ca locuitor al unei fosteþãri comuniste care îºi aminteºte bine cum era „pe atunci“, tragnãdejde cã americanii vor rãmâne perpetuu oponenþi îndârjiþiai acestei viziuni. Pe de altã parte, e clar cã lumea de azi, mar-catã de o inegalitate din ce în ce mai abruptã, are nevoie de ostructurã, o formã prin care sã poatã corecta cercul vicios alputerii invariabil corupte. Michael Moore sfârºeºte prin adeclara „democraþia“ ca singura soluþie la problemele puse.Dar cuvântul „democraþie“ trebuie redefinit.

Elena CIOBANU

Cum pariazãcapitalismul peo femeie tânãrã

Douã plecãrri

Îmi amintesc tristeþea ta simplãcuvintele din ce în ce mai puþinepaºii mãrunþi din ultimii ani

durerile îndepãrtãrilor celor de aproape...

între plecarea ei ºi a ta, incursiuneaîn casa celei mai bune prietenegrãdina devastatã, plantele muribundeabia respirând, cireºii plângândscuturându-ºi fructelele otrãvite,soþul vorbind despre toatenimic despre ea

„eu acolo nu mai merg niciodatã“ ai zis

Îþi aminteºti, mamã, în seara când i-au cititstâlpii, ai copt cea mai bunã plãcintã îndoliaþii aveau chipurile luminate de acea rume-nealã,rudele ºi prietenii, vecinii de pe singura stradã cucase,toþi rupeau timid cîte o bucatã de plãcintã ºi atuncise înãlþaun abur subþire ºi gesturile lor deveneau mai mici,mai încete,mai duioºi se fãceau ºi nu mai ºtergeau uriaºelelacrimi

I-ai fãcut fericiþi din tristeþe, toþi au simþitpe obraji sufletul cald.

În anul când a murit bunicaîntr-o zi de varã, te-ai întors din oraºsperiatã. Mi-ai zis cã ai umblatrãtãcitã ºi necontenit te întrebaice mai sunt eu acum fãrã mamãnu mai am mamãcine mai sunt?

* * *

Aº vrea sã fiu din nou bunã, aº vrea sã fiufrumoasã pentru o nouã iubire, pentruun alt bãrbat

Poate pentru poetul care recunoºteaîn medalionul cu diamant o povestede dragoste

Sau poate pentru celãlalt pentru careeºarfa de culoare lila se transformaîn sfântul aer aducând rãcoarea umedãdin parfumul florilor de mai

Vreau sã cânt în singurãtate ºi la sfârºitul cântecului un bãrbatsã mã prindã de încheietura mâinii.

Celui pe care demult l-am iubitvreau sã-i întorc seminþele decojiteºi albe acum, le pãstrez în buzunareleascunse ale neîmplinirii.

Cel mai mult aº vrea sã-i cer mamei iertare ºi ea sã mã audã cum strig ºi eu sã ºtiu cã ea mã aude...

amminnttirre cu pettede sttrruggurri

la începutne þineam de mânãdoi pitici în labirintul uneifortãreþe de necucerit

o poartã de lemn greu din salcâms-a deshis larg în faþa noastrã

am pãºit tãcuþi ca într-un sanctuarpe aleea umbritã de viþa de vie

strugurii erau pe jumãtate copþiºi mari cam cât ar fi cearcãneledin neiubire

tu n-aveai de unde sã ºtiiîn mine s-a strecurat ca un mitfrumuseþea unui laitmotiv

într-o zi cãlduroasã mi-ai aduso batistã albã ºi un ciorchinecu stropi de rãcoare

lacrimile îmi ºiroiau pe obrazboabe aurii îmi strângeaubuzele ca dulceaþa din miere

La sfârºitul verii am vãzut, în oglinda celei mai frumoase mãri, sclipiri de strugure

ªi atunci am aflat dintr-o întâmplarecât îmi eºti de departe, ce strãinã mai sunt...

O femeie înota în mare ºi striga spre mal,cu extaz: Dmitri! Dmitri!

Nu era pic de zãdãrnicie în voinþa ei de-a veseli inima unui bãrbat din nisip, cu bãrbia în piept.

În singurãtatea mea oligofrenã eu semãnam cu stingherul Dmitri.

În final, îmi sunã ca o obsesie

struguri de metal ºi ruginie viþãstruguri de metalstruguri...

Mi s-a încolãcit un ºarpe pe degetºi Eva din mine a murit...

Trrucaj

Sora mea cea aurie pe coli albe de hârtiematematica abstractã o transformã-n jucãrie

ºi apoi ca profesoarã pune note acordatenu sunt mici de 3 sau 4,nici prea mari de 9, 10

mijlocii? nu ºtiu sã-þi ziccã nu-s note obiºnuitesunt solfegii muzicale

eu ascult cum la ea sunãgeometria ancestralã

dar sã ºtiþi cã ºi triºeazã

am vãzut cum pe furiºpe versoul teoremeidin contur negru de tuºs-a pictat ca balerinã,lebãdã îndoliatã

cu rotirile fractaleascundea rana din pieptdesfãcute în petalede flori roze-minunate

VioletaSavu

prozã

septembrie 201210

ªi-acum a mai apãrut ºi rãulãsta din senin ca un ceasdeºteptãtor care sunã la ore fixefãrã sã fie întors. În ultimele nopþiinvariabil, exact la 4:30, mi sedeschid pleoapele automat ºimã pomenesc în capul oaselorcontinuînd în gînd scrisoareaasta; e curios cã ºi camera e tra-versatã de reflectoare ca la opercheziþie de noapte. Luminavine, o vãd, doar sînt treazã, dela luminatoarele din tavan ºiscriu, nu ºtiu cui, þie, Jo, saualtcuiva. Parcã mi se împinge culopata jar sub pielea de pespinare, dau din copite ca un calsub pilota subþire pînã reuºescs-o arunc de pe mine, udã toatãsimt cã mã ia cu frig ºi eu îþi scriu… Mã sfîºie cã Florica se duce,pentru cã toatã lumea ºtie cãboala asta – al cãrei nume nicinu-l mai pronunþãm de fricã – nuse mai duce decît odatã cu bol-navul; se ºtie ce-o aºteaptã ºi-iplezneºte creierul cãutînd osoluþie. ªi eu aici, în camera dela Lenzburg, retrãind spectrelenopþii petersburgheze, bîjbîiprintr-o încãpere strãinã dupãacel Nevski-Prospekt, de caretot vorbea Dostoievski … ºi iarmã împiedic de Florica. O pipãi,îi pipãi þîþele, burta, fesele ºi nugãsesc decît un cearºaf moto-tolit. A slãbit rãu Florica, 5 kg pesãptãmînã`ca nimic, ºi varsã dinea tot ce mãnîncã ºi eu, cã ºtiidoar de anul trecut, am boalaasta aiuristicã, cum s-o finumind, cã e altfel decît ipohon-drie – o chestie mimeticã pînã laconfuzie – cum aflu simptomeleunui bolnav, nici nu trec binecîteva ore, cã mã ºi apucãdurerile ºi furnicãturile ºi senza-þia de ameþealã ºi întunecareavederii ºi numãr ori de cîte oriam urinat, îmi studiez culoareascaunelor, îmi iau temperatura ºimi-e tot mai rãu; egoismul meuîºi însuºeºte suferinþa adevãra-tului bolnav, îi furã eroismul de afi victimã. Da, am mai trãit expe-rienþa asta. Lucram la Volk undKultur, cred cã mai aveam vreodoi ani pînã la pensie.Redactorul revistei era Franz

Storch, un scriitor german, ºvabdin Banat, trebuie sã-l ºtii. Selãuda de vreo zece ani cu uncancer hepatic, neavînd, de fapt,decît o banalã litiazã biliarã capînã la urmã sã moarã totuºi –de ce þi-e fricã nu scapi – deboala lui închipuitã. ªi-o descrisca un scriitor personajul preferat,se îndrãgostise de ea; boaladevenise mîndria lui, înþelegiasta, dragã Cristian, ºi închi-puieºte-þi, de la o vreme amînceput sã am simptomele lui îiîntr-o zi mi-am luat inima-n dinþiºi i-am spus: „Tu ºtii cã ºi eu amboala asta?“ M-a strãfulgerat cuprivirea ºi a început sã-mi apesecu degetele, centimetru cucentrimetru, zona ficatului,scoþînd un fel de rîs rãutãcios caun mîrîit. „Cum o sã ai ºi ce ameu, la tine e o bagatelã, la minee definitiv ºi irevocabil!“ Închi-puieºte-þi ne disputam cancerul,cancerul devenise o diplomã demerit – oribil! – intelectualii ãºtia.Florica mea e semianalfabetã,ea nu stã sã facã speculaþii, nubãnuieºte la ce înãlþime îþi ridicãun carcinom ºtacheta orgoliului.Nu ºtiu unde am sã ajung, m-amlãudat atîta, dragã Octavian, cusuferinþa mea imaginarã, deparcã eu aº fi principalul subiectdemn de atenþie.

Am întrebat-o pe Pipi, ierisearã la telefon, care dureri suntmai greu de suportat, cele fizicesau cele psihice ºi mi-a rãspuns,fãrã sã ezite, ºi-a gãsit imediatargumentul: „Cele fizice trecpînã la urmã, cele psihice nu sevindecã niciodatã.“ O vedeampe madame Bovary în faþaochilor; de ce vrem sã înnobilãmtotul, sã spiritualizãm materia,luîndu-i fratelui porc – cum min-unat spunea Noica – meritulunei dureri mari, durerea cãrnii;uite, tu ºtii doar ce vîrstã am, facce fac ºi mi-o mãrturisesc publiccu un fel de orgoliu; o fi ºi astaun fel de boalã care te face sã tesimþi erou, eºti unul care a trecutînot Canalul Mînecii, fãrã sãapeleze la barca de salvare,Tiberiu, îþi spun eu, psihicul nudoare decît în mãsura în carenoi poeþii decretãm ficþiunea mairealã decît realitatea. Cunoscbine tertipurile astea cumspunea Liiceanu cã truda ceamai grea e a scriitorului. M-amsãturat de sclifoselile astea.Stau în toiul nopþii ºi mã gîndescla Florica mea ... am vorbitasearã cu ea la telefon, am între-bat-o dacã a început chimiotera-pia ºi ea m-a întrebat: „Nu v-autrecut vînãtãile de la cãzãturã,puneþi-vã foi de varzã, vã spuneu cã scãpaþi.“ Unde sã gãsesc

eu foile alea de varzã care s-oscape pe Florica.

ªi-acum a murit ºi Dracula,mi-a spus Florica la telefon cã agãsit-o spînzuratã cu fîºia detifon – era bandajatã la o lãbuþã– de calorifer. Avea optsprezeceani. Nu e culmea ironiei, dragãDinule, sã-þi dea Dumnezeulpisicilor peste o sutã de aniomeneºti ºi nici un motan din cîþiai chemat, lunã de lunã, sã nu teaudã ºi, pînã la urmã, sã moriîntr-un accident stupid. Nu înþe-leg nimic. Dacã i-or fi fãcut depetrecanie bãrbatul sau bãiatulFlorichii, fiindcã ea nu mai puteasã vinã s-o hrãneascã. Cîndajungi sã atingi 100 de ani ºi maipoþi sãri pe dulap, mai poþimînca, toarce, cînd mai ai ºi atîtanevoie de plãcere în tine, încîtîmi gãseºti mereu cãmaºa denoapte sã mi te culci pe ea ...zãu cã e la fel de pãcat sã moriîntr-un accident, ca ºi la douã-zeci de ani. Le-aº trimite aceastãepistolã tuturor motanilor pecare i-a chemat ea, însemnîndu-ºi urmele pe picioarele mo-bilelor, pe canaturile uºii, zgîriindsertarele ºi dulapurile gîndind cudorinþa ei de femeie cã acoloaºteaptã alesul inimii ... aºa cãvã scriu acum, Mociu ºi Zogu ºiMoºu ºi Ilie ºi Tuþu ºi Paris ºiKotik ºi ... A murit Dracula! E derîs ce-am scris aici, dar nu ºtiude ce suferinþa la mine ia mereuforma rîsului sau nu mai am eucapacitatea de a distinge rîsul deplîns, cum fetele anorexice nu-ºimai pot aprecia exact proporþiiletrupului. Am vãzut asearã undocumentar la televizor pe 3Sat, în care personajul real carecîntãrea 43 de kg se privea înoglindã ºi se vedea de 70. Oareo sã mor înecatã de rîs? ªi pe 1martie, tocmai de mãrþiºor, cîndo sã mã întorc din Elveþia, am sãdescui uºa apartamentului ºi n-osã mai aud mieunatul în care, înultima vreme, adunase luni tot

mai lungi de rãbdare. Cum seduc ele, apropiatele, cum se ducºi mi-e fricã. Uite în amintireaDraculei mele vã scriu acum,vouã care nu i-aþi rãspuns nicio-datã, catrenul pe care i l-a dedi-cat Octavian: „Privirea ta verdeºi tristã/ bat-o vina/ ºi nici nu eºtifemeie/ Dracula, Draculina.“

Pe vremuri, îmi doream sãcãlãtoresc într-o sanie, învelitãcu o blanã pînã sub bãrbie, peundeva într-o zonã balticã, prinoraºe mici hanseatice în care sevorbeºte nemþeºte. Sã fiu îndrã-gostitã de un bãrbat înalt,ciolãnos ºi foarte timid – uneoritimizii emanã o rãcealã cumplitã–, mã gîndeam la Eugeniuscare scria numai despre întîlniriîntîmplãtoare, consumate înhoteluri, parcã totul se petreceaîntr-o singurã, interminabilãnoapte albã. Nu se poate sã nu-þi fi visat ºi tu aºa ceva, dragãAles. În astfel de nopþi îmiamintesc de Eugenius. Îl vãdprofilat pe draperia de pînzãcare-mi acoperã fereastra. DarEugenius nu e decît un avion dehîrtie, aruncat de sus, din TourEiffel de un copil din Vilnius ateri-zat la Paris. Ce-ai vrut tu sã-mispui Ales, în scrisoarea aia, cîndmã avertizai cã trebuie sãajungem la „turnuri“? Vorbeai caºi cînd am fi avut amîndoiamintiri ºi proiecte comune ...dar, pînã una alta, Ales, tu careºtii sã distingi sunetele limbiimele ca un diapazon perfect, nuse poate sã nu simþi cã undeva,nu ºtiu dacã neapãrat pe scoarþãsau ascuns în spatele ei, poþi sãvezi cum trec zilele, cum cadfrunzele, cum se deschidetrandafirul. În jurul terasei meleore în ºir am numãrat bobocii; sepregãtea o primãvarã, sepregãtea o nuntã, va avea locpeste douã zile, la sfîrºitul sãp-tãmînii. Cred cã am ceva lanervul capului, cum spuneaAdela ...

Înlocuirea îndrãgostirii cualtceva a început mai demult,cam de vreo doi ani. Mai întîi amîncercat cu politica; au multepuncte comune, sã ºtii, n-ai cumsã le observi, perversiunile asteaapar mai tîrziu. Mã refer la do-rinþa de posesie, la pasiune, laprostituþie, la trãdare, la urã ...da, da, Silviu, dragul meu, cîndse duce dragostea fîl, fîl, ca-ncîntecul ãla „Rîndunico mutã-þicuibul ºi te du ...“, nimic nu-þi dãmai mulþi fiori, mai multe îndoieli,mai multe gelozii, mai multeumilinþe ºi tot atîtea posibilitãþi dea triºa decît politica. ªi, dupã ceþi se terminã cheful de politicã,vine ceva urît, foarte urît, obeznã atroce în care nu mai dis-tingi nimic, ceva fãrã contururicare înghite toþi fiorii ºi îndoielileºi geloziile ºi umilinþele ºi triºurile... ºi nu se mai terminã pentru cãte-a înghiþit chitul ... tu nu maiexiºti, eºti chitul însuºi. De ce îþiscriu toatã porcãria asta? Þiiminte, la 2 Mai învîrteam roatafîntînii secate, fãrã sã ºtiu cã ierinu pusesem, de fapt, nici unpepene acolo înãuntru sã stea larece ...

(Din volumul în pregãtireScrisoarea continuã.)

Nora Iuga

Am trecut înotCanalulMînecii

Intitulatã „ªezãtoare literarã“, lectura care s-adesfãºurat la Casa Memorialã „George Bacovia“ îndata de 20 septembrie n-a avut un public preanumeros. Care au fost motivele? Probabil oranepotrivitã, puþin dupã amiazã, poate vremea preafrumoasã de afarã care te îndemna la plimbãri prinparc sau la o terasã din Parcul Trandafirilor, grãdi-na preferatã cândva pentru meditaþii de cãtre poet-ul Bacovia. Sau poate ºi titlul de „ºezãtoare“ n-afost prea fericit ales, unii închipuindu-ºi ceva demo-dat, învechit. N-a fost aºa, s-a citit chiar ºi poeziescrisã pentru copii, dar plãcutã auzului ºi pentruadulþi, fiind ritmatã, veselã, bine acordatã de cãtreautoarea Mãdãlina Rotaru. O altã poetã bãcãuanãTincuþa Horonceanu Bernevic a încântat auditoriulcu poezia ei suavã, tristã ºi elegantã. Au participatºi doi scriitori foarte bine cotaþi ºi pe care publiculdin Bacãu, iubitor de literaturã, n-a mai avut ocaziasã-i asculte citind din propriile creaþii: prozatorulDan Perºa ºi poetul Dan Petruºcã. Poetul esterecunoscut în breasla literarã pentru atmosfera dinpoemele sale ºi jocul de cuvinte. Dan Perºa, autorde romane de o fantezie aparte, a citit o prozãscurtã, plinã de umor savuros.

Momentul cel mai grav al serii literare a fost ofer-it de poetul Cosmin Perþa, invitat special de laBucureºti. De altfel aceastã întâlnire literarã a fostgânditã ºi ca un preambul pentru ceea ce avea sãurmeze a doua zi, în cadrul Colocviilor RevisteiAteneu, când Cosmin Perþa a primit premiul pentru

poezie, pentru volumul „Fãrã titlu“. A fost o lecturãcum rar se poate întâlni în spaþiul cultural bãcãuan,Cosmin Perþa citind poeme noi, nepublicate încã învolum, fãcând parte din ciclul „Cântece de leagãnpentru generaþia mea“. Poemele, retorica, inter-pretarea lor au avut un efect puternic asupra pub-licului, au rãscolit, au ridicat întrebãri, au accentuatrevolte sau mirãri, într-un singur cuvânt, putemspune fãrã nicio exagerare, cã au rãvãºit.

Din pãcate, mulþi dintre bãcãuanii iubitori depoezie au ratat aceastã rarã ºi deosebitã întâlnire.

Mihaela BÃDIÞA

Lecturã în septembrie la Casa Memorialã „George Bacovia“

arte

septembrie 2012 11

În oraºul lui Dada, miºcarea artisticãpare mai vie decât în altã parte, maidornicã de a se comunica. Locurile micinu o datã au iscat surprize mari.Moineºti, localitatea unde s-a nãscutTristan Tzara, e un mic orãºel plin defarmec, situat într-un cadru mirific. În ziînsoritã de toamnã, privirile îþi suntinundate de colinele pe care unduiesctonuri de verde, marouri ºi ocruri, carestârnesc sau stimuleazã imaginaþia pic-torilor. Mai demult, ªtefan Luchiantranspunea pe pânzã aceste splendori,„Peisaj de la Moineºti“, „Dupã ploaie laMoineºti“, „Târgul Moineºti“, „Lunca dela Poduri“ sunt tablouri pe care mareleartist le-a pictat în vara-toamna anului1909. La ora actualã, unii dintre cei maivaloroºi artiºti membrii ai Filialei UniuniiArtiºtilor Plastici din Bacãu, provin depe aceste meleaguri: Ion Vãsâi,Dumitru Macovei, Viorel Cojan, MirceaBujor, cãrora li s-au alãturat, acum câþi-va ani, tinerele artiste Oana Vãsâi ºiElena Lupaºcu.

Conºtienþi de faptul cã dominantafrumuseþii naturale, ochiul unui artist opoate cel mai bine pune într-o anumitãºi specialã valoare, edilii oraºului auiniþiat un important proiect artistic iar înperioada 9 august – 7 septembrie 2012s-a desfãºurat, la Moineºti, prima ediþiea Taberei Anuale de picturã ºi sculpturã„Artiºtii plastici în Moineºti“ (acestproiect face parte din programul„Promovarea potenþialului artistic înoraºul Moineºti“). Au participat: ElenaSamburic ºi Valentin Vârtosu(Chiºinãu), Geanina Ivu – Vlad, VioricaZaharia, Bogdan Antochi (Bacãu), IonVãsâi, Mircea Bujor, Dumitru Macovei,Elena Lupaºcu (Moineºti), NicolaePopa (Bucureºti), Nili Fridman ºiRachel Woolf (Rosh Pinna*, Israel).

Pe data de 8 august 2012 s-adesfãºurat, la Galeriile „Geneza“ dinMoineºti, vernisajul lucrãrilor realizateîn tabãrã. Pentru les connaiseur,vernisajul a început de fapt în exteriorulgaleriei, în aer liber, în curtea unei bi-serici din lemn, unde am putut admiradouã lucrãri monumentale: o sculpturãîmbrãcatã-n bronz, „Înger purtãtor“realizatã de Nicolae Popa, cealaltã dinlemn, „Troiþa cu dorumetre“, aparþinândartistului Valentin Vârtosu. Ambele seaflau într-o armonie perfectã cu siluetabisericii, celebrând mãreþia divinã,inducând totodatã, subtil, nedefinit ºisurprinzãtor, un sentiment de duioºie.

Am purces la vernisajul din Galeriile„Geneza“, unde am trecut dintr-o în-cãpere în alta (în total trei) simþindu-neca Alice în þara minunilor. Încã de laintrare erai frapat de tabloul cu motivzoomorf al lui Mircea Bujor, unde estereprezentat, în manierã abstractã, unanimal fabulos ºi bizar, cu trãsãturiambivalente, de vulnerabilitate ºi pu-tere. Acest impact este moderat decolajele din imediata apropiere, sem-nate de Viorica Zaharia, culorile calde,luminozitãþile suave, transmit senti-mente de liniºte sufleteascã, reveriiuºoare. Discrete dar deosebit de rafi-nate, decorative dar cu precizii ºi rigorigeometrice, animate de semne aparþi-nând numerologiei sau alfabetului latin,colajele pictoriþei Viorica Zaharia tetranspun într-o stare de contemplaþie.De cealaltã parte, Geanina Ivu-Vladabordeazã un subiect la prima vederedeprimant, lugubru, infinit bacovian,ilustrând peisaje cu monumente fune-rare din cimitire mai puþin obiºnuite, alcãror mister l-ar face invidios chiar ºi peTim Burton. Tabloul „Sãpânþa“ concen-treazã caracterul inedit al faimosuluiCimitir Vesel, unic în lume prin culorilevii ºi desenele naive. Artista GeaninaIvu reuºeºte o performanþã a micilor

detalii ºi o cromaticã excelentã în carepredominã un albastru intens. O ade-vãratã bijuterie este ºi tabloul „Cimitirevreiesc, Moineºti“ în care este imposi-bil sã nu admiri modul cum au fostînscrise grupurile de litere ebraice, sim-bolurile religioase, minuþiozitatea de fili-gran. De la o temã funebrã, îndulcitãtotuºi de spontaneitatea culorilor ºi aefectelor de luminã, trecem la o temãdoar în aparenþã ludicã, pãpuºa cucodiþe împletite, zugrãvitã de ElenaLupaºcu amintind de lumea jucãriilordin copilãria unei fetiþe. În fapt, nu avemo pozã dintr-o amintire, ci o hologramãa unui personaj fantastic, incomplet de-finit, aflat între douã lumi, celest ºi telu-ric. Trecerea dintr-o lume în alta ne-osugereazã ºi lucrãrile lui Ion Vãsâi, unadintre ele fiind o ramã în ramã, o fe-reastrã prin care poþi privi ºi prin care,dacã îþi îngãdui aceastã libertate, poþi

pãºi în alt teritoriu. Din nou, lucrãrileplasticianului Ion Vãsâi se remarcã prinrigoarea desãvârºitã dar ºi prin liniºtealor interioarã.

Dumitru Macovei bucurã ochii privito-rilor cu splendoarea unor grãdiniînsorite. O binecuvântatã pacesufleteascã emanã din pânzeleRachelei Woolf, adevãrate oaze deverde, inspirate din peisajelemoineºtene. Cãsuþele idilice ºi aºanumitele de noi „uliþe“ contribuie lazugrãvirea unei lumi care pare scufun-datã în tihnã. În cu totul alt registrulucreazã cealaltã invitatã din Israel,tablourile pictoriþei Nili Fridman suntpline de viaþã ºi temperament, au spon-taneitate, sunt exuberante, te conta-mineazã cu veselie prin culorile foartetari ºi desenele intenþionat naive. Într-un registru mai mult optimist sesitueazã ºi lucrãrile Elenei Samburic.

Mingea de tenis ºi cubul Rubik erauingenioase accesorii ale scaunuluiºchiop vopsit în diverse culori, situat peun postament în care se reflecta în al-bastru, pe un fond natural, umbra aces-tui obiect, care a fost principala atracþiea publicului. Elena Samburic ºi-adovedit încã o datã mãiestria, printransformarea unei banale piese demobilier într-un adevãrat obiect de artã.ªi mai tânãrul Bogdan Antochi, încãstudent al Universitãþii de Arte din Iaºi,a fãcut o impresie foarte bunã. Deºiaflat la început de drum, lucrãrile lui,naturi moarte pictate în manierãcubistã, sunt îndrãzneþe prin cromaticã.Interesantã ni s-a pãrut ºi compoziþia încare experimenteazã fonduri de griuri,într-o geometrie care te poate duce cugândul la o mandalã.

În concluzie, expoziþia de la vernisaja demonstrat cu prisosinþã cã tabãraartisticã din aceastã varã de la Moineºtia dat roade frumoase, ºi sperãm cãrezultatele ei excepþionale vor fi unimbold ºi un fundamental suport pentrucontinuare proiectului în anii care vorveni.

Violeta SAVU________________

* Municipiul Moineºti ºi localitateaisraelianã Rosh Pinna sunt înfrãþite.Dupã cum relateazã Viorel Costeaaceastã înfrãþire are un fundamentistoric iar legãtura este ºi de naturãsentimentalã: „Acum peste 125 deani, în anul 1882, mai mult de 40 defamilii de mici meseriaºi ºi comer-cianþi evrei, totalizînd 214 oameni,plecau din comuna Moineºti, pe jos,pînã la Galaþi, unde aveau sã seîmbarce la bordul vasului «Thetis»,alãturi de alþi emigranþi care ale-seserã sã îºi strãmute existenþa înÞara Sfîntã, la momentul acela teri-toriu aparþinînd imperiului otoman.Dupã un îndelungat periplu (de laConstantinopole au plecat din noupe jos pînã în Galileea), aveau sãfondeze, în luna octombrie a aceluian, o comunitate de evrei români pedealuri molcome care le aduceauaminte de Moineºtiul din care ple-caserã. ªi-au intitulat aºezareaRosh Pinna (piatrã de temelie, înebraicã).“

Artiºti plasticila Moineºti

Ediþia din acest an aFestivalului Internaþional„Enescu – Orfeul Moldav“, aXXXIII-a a avut invitaþi dinItalia: pianistul Pietro deFazio, Filippo Arlia, IppazioPonzetta, Duo Darclée –soprana Antonia EmanuelaMaria Palazzo, acompaniatãde Paolo Scibilia, cu lucrãridin repertoriul universal ºi dinpãcate, deloc Enescu. În sim-fonicul orchestrei, dirijat deKonrad von Abel, au rãsunatacordurile Rapsodiei I deEnescu.

Prezenþa dirijorului Konradvon Abel la FestivalulInternaþional „Enescu – OrfeulMoldav“ m-a dus cu gîndul lamarele sãu profesor, un muzi-cian de geniu nãscut înMoldova, la Roman, în lunaiunie 1912 – SergiuCelibidache. Studiazã filo-zofia ºi matematica laBucureºti iar în 1936 vine laBerlin unde continuã studiilemuzicale la Hoschule fürMusik. E perioada când eatras de filozofia orientalã,Zen ºi budismul tibetan,atracþie care-l va însoþi întrea-ga viaþã. La Berlin îi are caprofesori pe Spengler ºi N.

Hartmann. În acea perioadãdeclarã cã muzica e o expe-rienþã transcedentalã ºi, cadirijor, o abordeazã într-unmod diferit de toþi ceilalþi.Repetiþiile sale sunt mai pre-lungi iar modalitatea de citirea partiturilor e particularã,ceea ce face ca puþineleînregistrãri pe disc – întrucât

refuza înregistrãrile – sã fieconsiderate piese de colecþie.E considerat cel mai impor-tant interpret al muziciipostromantice ºi a impre-sioniºtilor francezi Debussy ºiRavel.

Dupã rãzboi conduceOrchestra Filarmonicã dinBerlin în circa 400 de con-

certe, unul dintre ele cuUvertura „Egmont“ deBeethoven, în 1950, peruinele Filarmonicii berlineze.E invitat sã dirijeze la Londra,în Italia, Suedia – ca directoral Orchestrei Simfonice dinStockholm. În 1973 – 75 eprim dirijor al OrchestreiNaþionale Franceze iar în1979 dirijeazã în New York laCarnegie Hall, an în care enumit director general muzi-cal al Orchestrei Filarmonicedin München. SergiuCelibidache este, totodatãprofesor la Mainz Universityla Philadelphia ºi PensylvaniaS.U.A ºi dirijor al LondonSymphony Orchestra. Esteautorul unui Requiem, 4 sim-fonii ºi al unui concert pentrupian ºi orchestrã. Primeºtenumeroase distincþii dinpartea autoritãþilor univer-sitare ºi statale ºi moare la 84de ani, la reºedinþa sa dinNeuville sur Essonne de lîngãParis în august 1996. Atitu-dinea anticomunistã decla-ratã l-a þinut departe de þarã ºidupã 1990. În prezent nuexistã o casã memorialãCelibidache.Ozana KALMUSKI ZAREA

• Rachel Woolf

MMuzicienide geniu

OObbiieeccttiivviittaatteeaaccaa hhiippeerrtteexxtt

Încercarea de a aplica unmodel narativ prozei lui GeorgeBãlãiþã ar trebui sã ofere dreptrezultat imaginea unei creaþii detip obiectiv, în care naratorul seîndepãrteazã de personajelesale ºi, adoptând o perspectivãnarativã din afarã, aºteaptã rãb-dãtor deznodãmântul celor pecare îi urmãreºte. Luând mascascribului, a simplului cronicar alrealitãþii, instanþa narativã pareun reprezentant al lumii obiec-tive în interiorul celei diegetice.Este ca ºi cum naratorul pe careîl propune prozatorul bãcãuan eun punct de sprijin al autoruluiîn ficþiunea altcuiva, cu rolul dea nu se îndepãrta total desemantismul textului ori deimaginea cotidianului.

Proza lui George Bãlãiþã îºialege drept cadru dedesfãºurare imaginea societãþiicomuniste în care autorul s-adezvoltat. Poveºti realistedespre fii care îºi neagã pãrinþiipentru a putea ocupa un loc înnomenclatura de stat sau careîºi ascund rãdãcinile pentru anu fi o patã în dosarul deadmitere la facultate realizeazãun hipertext creaþiei scriitoruluibãcãuan. E o interfaþã care seconecteazã fiecãrui fir epic pecare ni-l propune autorul.

Sã folosim drept exemplupovestea lui Visarion Adam,unul dintre personajele romanu-lui Ucenicul neascultãtor.Imaginea ambiþiosului secretarjudeþean care îºi viziteazã tatãlîn puterea nopþii, cerându-i sãnu aprindã lumina pentru a nu firecunoscut de vreun vecin arputea fi dramaticã dacã scri-itorul nu i-ar conferi o notã defabulos. Motivul misterioaseivizite este acela al ruperii ofi-ciale de familie din cauzã cãtatãl sãu, bãtrânul Toma, fusesedeclarat chiabur. Este clar cãcineva care nu provenea dintr-un mediu „sãnãtos“, conformcerinþelor vremii, nu ar fi avutcum sã fie un reprezentant denãdejde al noii societãþi.Aparent, naratorul nucomenteazã în niciun fel ati-tudinea copilului, dar nu sepoate abþine sã nu vorbeascã,în acelaºi stil detaºat, despreatitudinea înnoitoare aorãºenilor cu... rãdãcini la þarã.

O altã figurã care pare sãasigure obiectivitatea textului luiGeorge Bãlãiþã este cea a sec-retarului raional Dabija. Acestaînfruntã, în pur spirit sta-hanovist, un viscol de toatã fru-museþea cu scopul de a demon-stra, aºa cum i-o ceruse directi-va partidului, superioritateaomului nou în faþa naturii. Felulîn care acesta înþelege sã seopunã vijeliei este de-a dreptulhilar. Înarmat cu o maºinã de laraion, cu un ºofer îndrãzneþ ºi încompania unui jurnalist careînregistreazã faptele lui de vite-jie, vajnicul Dabija îºi propunesã ajungã pânã seara acasã, înciuda fricoºilor oficiali careascultaserã de avertismentulmeteorologilor ºi închiseserãdrumurile. Nimeni nu-i spunereprezentantului noii orânduiricã e mai sigur sã stea la cãldu-

ra casei þãranului, chiar dacãacesta nu are ce sã le ofere demâncare sau dacã mirosul debostan fiert nu e pentru nãrilelor fine sau chiar dacã singurelelocuri disponibile par sã fie celede pe scaune. Cum naratorul eobiectiv, este vina lui cã cei doi,ºef ºi ºofer, mor prosteºte înmaºina copleºitã de gerul iernii,fãrã sã mai fi putut înaintamãcar puþin. Pãcat, dar viteaz.

RRoolluullccrroonniiccaarruulluuiiiimmppaarrþþiiaall

În acord cu masca deimparþialitate pe care o poartãcu plãcere autorul în texte,George Bãlãiþã creeazã un tipspecial de narator, pe care îmipermit sã-l numesc naratorul-cronicar. Dacã în romanulLumea în douã zile acesta esteo existenþã abstractã, neparticu-larizatã prin numire sau expri-mare la nivelul naraþiunii, darprezentã prin inserþiile din presarealitãþii obiective, în alte texteel este capabil sã se exprime.Într-un fragment dedicat acesteiprezenþe diegetice permanentea creaþiilor proprii, prozatorul îºidescrie cu acurateþe, detaliat,vocea din interiorul romanelor:„Sunt scribul. Priviþi ochiul meude piatrã. Este aºteptare. Esteatenþie. Este ºi prudenþã.Asprimea stãpânului trebuieîndreptatã în altã parte. Priviþimâinile mele sprijinite pe ruloulde papirus, încordarea întregiimele fiinþe supuse. Dar cel carevede ºi se pregãteºte sã-midicteze se înºealã: eu nu amnimic de dat, numai de primit. ªiasemenea pelicanului din deltaNilului sacru, eu înghit orice ºioricât.“1

Citatul anterior se impunecomentat, întrucât cuprindecâteva elemente foarte impor-tante pentru obiectivitatea tex-telor lui Bãlãiþã. Vorbim, înprimul rând, despre un personajcare-ºi asumã rolul scribului dinEgiptul antic. El este, aºadar,un sclav, o mânã ºcolitã,supusã voinþei exterioare aaltcuiva. Pânã ºi imagineametaforicã a ochiului de piatrãindicã incapacitatea acestuia dea judeca importanþa faptelor pecare le aºterne pe hârtie ºiacest lucru pentru cã moderniiconsiderã vãzul drept un simþînºelãtor, lipsit de putinþa de aindica esenþa lucrurilor. Cu altecuvinte, naratorul cronicar alvremurilor sale surprinde miezulrealitãþii în care fiinþeazã tocmaidatoritã faptului cã are capaci-tatea de a privi totul prinocheanul viziunii propriilor per-sonaje. Se creeazã astfel, lanivel textual, o falie între douã

tipuri de existenþã diegeticã.Apar, pe de o parte, perso-najele, ochiul sensibil al euluiscrib, al cãror scop este acelade a trãi cu aviditate, nuanþat,realitatea inventatã de scriitor ºiun personaj narator, scribul,care oferã doar o formã corectãgramatical trãirilor personajelor.

Afirmând cã el poate sãînghitã orice ºi oricât, naratorulinfirmã orice tendinþã moraliza-toare a prozei din care faceparte, convins fiind cã el esteincapabil sã modifice vreun ele-ment al realitãþii. Nici mãcarpersonajele nu au acces laschimbare, care este un dat alstãpânului. Acesta din urmãeste ºi el o existenþã dualã. Pede o parte, cel care vede estecu siguranþã personajul, dar nuel este ºi cel care se pregãteºtesã dicteze. Aceastã ambiguitatea limbajului prozaistic al luiGeorge Bãlãiþã pune cititorul îndificultate ºi-l face sã caute printext elemente ale prezenþeistãpânului.

PPeerrssoonnaajjuullppee mmããssuurraassccrriibbuulluuii

Aºa cum afirmam laînceputul articolului, obiectivi-tatea textului lui George Bãlãiþãjoacã rolul unui hipertext curamificaþii în fiecare istorierelatatã. Cum imparþialitateaeste atributul forte al unui ochide piatrã, era firesc sã regãsimprezenþa scribului aplecatasupra papirusului în minipove-stirile care compun romanele lacare am fãcut referire pânã înacest moment. Cei care aucapacitatea de a înghiþi orice ºioricât sunt chiar judecãtorulViziru, respectiv NaumCapdeaur, nepotul lui TomaAdam, întemeietorul neamuluiAdamilor din Modra ºi Nandra.

Personajul Naum este cu si-guranþã un construct al textului,

o parte a lumii fãcute, create.Însã e acea parte care conferãspaþiului ficþiunii specificitate,aducându-i o notã de inedit ºide autenticitate, fãcându-l peconstructor sã punã de multe orila îndoialã caracterul ficþional alpropriei creaþii. Prin includereaacestui element în tabloul reali-tãþii ficþionale, aceasta nu maieste o simplã copie a lumiiînconjurãtoare, ci capãtã o viaþãproprie deoarece conþine însãºiesenþa creatorului: „Între pri-eteni ºi între cunoscuþi, Naumºtie sã se ascundã asemeneapictorului care în spuma unuiguler de dantelã îºi fixeazã cudibãcie autoportretul întrecurtenii din jurul regelui, nu dinvanitate, ci fiindcã ochiul lui tre-buie sã rãmânã necruþãtor ºiveºnic treaz.“2 Actul luiCapdeaur de a realiza o cronicãa familiei din care provinemama lui, cronicã derivatã dincea a unui prieten care scrie untratat despre mori, reprezintã ungest donquijotesc. El estedureros de conºtient de carac-terul lui ficþional, de propriaincapacitate de a schimbalumea pe care o cunoaºte, deinutilitatea jocului sãu cu memo-ria cititorului, tocmai fiindcãpovestea pe care o spune e unaca oricare alta, dar reuºeºte îndemersul sãu prin deturnareaatenþiei celorlalþi de la imediatulrealitãþii la fascinaþia timpuluimitic, astfel încât destinul per-sonajului este unul extraordinar:„Ei îºi amintesc ºi mult mai târ-ziu amintirea lor îºi va aminti.Vei fi ºi în ultimul lor gând, veitrece astfel înainte de propria tatrecere, cu fiecare dintre ei, înneant. Vei fi un fel de rege almemoriei lor.“3

Acelaºi este statutul ºi pentrujudecãtorul Viziru. Cronicar încronica scribului cu ochiul depiatrã, el este garantul obiectiv-itãþii relatãrii, în primul rând prinmunca pe care o face. Perpetuucãutãtor ºi observator al ade-vãrului, judecãtorul strânge datedespre subiectul cronicii sale,

cuprinsã în caietele de anchetã.El este cel care poate înghiþitotul referitor la Antipa, e depo-zitarul tuturor informaþiilor, lucrucare îl face conºtient de propriaexistenþã în lumea textului: „Sepetrec cu mine (scrie judecã-torul Viziru – caietul al 4-lea)lucruri de-a dreptul neverosimi-le. Aud ºi vãd, vreau sã spuncã îmi dau seama cã acestesimþuri existã ºi lucreazã cu oputere neobiºnuitã […]. […]Trãiesc atât de intens acest audºi vãd încât înþelesul lor rãmânedeparte în urmã ºi nu-mi tre-buie. Mã opresc ºi contemplucuvintele scrise.“4

SSee ppooaattee gglluummiiccuu rreeaalliittaatteeaa??

O constantã a operelor luiGeorge Bãlãiþã, observatã ºipunctatã de cei care s-au aple-cat asupra textelor sale, estecaracterul lor ludic. Autorul, prinvocea scribului, glumeºte cuorice pentru cã ºtie cã totul estesupus lui. Afirmaþia lui NicolaeManolescu despre caracteruldemonic al naratorului prezentîn proza scriitorului bãcãuan,acel „demon jucãuº“ care-iguverneazã romanele, este jus-tificatã deoarece autorul simtecã poate crea sau distruge dupãbunul plac, pentru cã e stãpânulºi asprimea lui trebuie þintitãspre vreun obiect.

Atitudinea postmodernã aautorului, care se insereazã întext pentru a putea sta de vorbãcu propria creaþie face parte dinarsenalul ludicului scriiturii.Pentru scriitor, naratorul esteparte a unei trupe ambulantecare rãvãºeºte lumea încãutarea unor subiecte care sãmerite interesul. Or, unei trupede circari nu i s-ar fi putut potrividecât o exprimare ironicã,deconstructivã: „Ca un bunvânãtor de istorii, cronicarul nuva lãsa sã-i scape urma asta.Cronicã, poveste, romanþ senti-mental cu aventuri ºi filozofie,baladã, farsã, epopee, ehei,frescã, mozaic, Kaaba, ehei,carte de învãþãturã, de joc, devisare, sigur, sigur, bildungsro-man, avatarurile unui tânãr înprima, a doua sau a treiatinereþe, câte nu poartã în ladacãruþei trupa noastrã carecuprinde, fireºte, the best actorsin the world, cei mai buni actoridin lume […]“5

Regizori sau actori, naratorisau personaje, scribi ascultãtorisau stãpâni aspri, toþi fac partedintr-o lume încântãtoare încare Cineva aude, vede ana-lizeazã ºi scoate esenþa.

Elena PÂRLOG_____________

1 George Bãlãiþã, Uceniculneascultãtor, Bucureºti,Editura „Albatros“, 1977,p. 13.

2 Ibidem, pp. 7-8.3 Ibidem, p. 31.4 George Bãlãiþã, Lumea în

douã zile, Iaºi, POLIROM,2004, pp. 98-99.

5 Idem, Ucenicul neascultã-tor, ed. cit., p. 7.

ateneu

septembrie 201212

George Bãlãiþã,naratorul-cronicar

ºi jocul de-a realitatea

• George Bãlãiþã,• George Bãlãiþã,împreunãîmpreunã

cu Sergiu Adamcu Sergiu Adam

„Lui George Bãlãiþã îi reuºeºte, ºi încã la un prag esteticfoarte înalt, conjugarea a douã modalitãþi narative formal dis-juncte: descripþia hiperrealistã, minuþioasã, cu abundenþadetaliilor, cu desenarea fiecãrei cute de pe marea stofã a vieþii;ºi, la polul opus, esenþializarea simbolicã, transfigurarea tutu-ror acestor date primare ale existenþei, marcajul alegoric altraseelor, aparent, atât de sinuoase pe care le parcurgeAntipa. (…) Arta prozatorului român se vede însã tocmai dinamestecul savant al substanþelor caracterologice ºi dinfãrâmiþarea conflictului central într-o sumedenie de particuleepice elementare, frânturi de scene, crâmpeie de episoade,gesturi mãrunte ºi „întâmplãtoare“ împrãºtiate de un suflu pu-ternic pe pânza albã a tabloului. La sfârºit, abia, cititorul con-statã cu surprindere cã toatã aceastã pulbere finã s-a aranjat,parcã de la sine, de-a lungul liniilor simbolice trasate deAutorul omniscient.“ (Daniel Cristea-Enache, George Bãlãiþã.Viaþa e în altã parte)

* * *

„Pentru cine nu ºtie, marocco este un joc asiatic cu beþesubþiri. Îþi trebuie ceva îndemânare ca sã le extragi din grãma-da fãrã sã le clinteºti pe toate celelalte. Jocul este unitatea cucare se poate mãsura hazardul. La limita hazardului se aflã ºiselecþia fãcutã în vederea acestui grupaj, un test de rezistenþã,pâna la urmã. Aºezându-le grãmadã, smulgând apoi din tre-cutele proze fir cu fir, alegând piese din toate etapele decreaþie, renunþând la altele ce ar fi fãcut, ºi ele, faþã cu brio pre-supusei uzuri temporale, George Bãlãiþã câºtigã pariul cugravitaþia. Toate, dar absolut toate prozele, de la cele pe teme«þãrãneºti», tradiþionale, pâna la cele mai experimentalistebucãþi, îºi pãstreazã intactã adresabilitatea.“ (NicoletaSãlcudeanu, Pânã unde poate glumi literatura)

* * *

„«Creºterea»“ romancierului Bãlãiþã, din povestitorul ºi pu-blicistul cu acelaºi nume, este inspirat dublatã, în prezentaediþie, de interviurile pe care acesta le acordã începând din1973. Este o ºansã pentru critic, ca ºi pentru cititorul de nivelridicat, faptul cã acest prozator lucid se auto-analizeazã, înconvorbiri, cu o bunã dozã de obiectivare; în ciuda tendinþeiirepresibile de a povesti, aprecierile pe care le face asupracreaþiei sale ºi a creaþiei altora sunt demne de luat în consi-derare în orice analizã criticã. (…) Cât despre literatura luiGeorge Balãiþã, ediþia de faþã ne întreþine speranþa cã vom citiîn curând un al patrulea volum, ce ar putea conþine chiar o ver-siune nouã, de ce nu?, masiv adãugitã, a proiectului netermi-nat inaugurat de Ucenicul neascultãtor… (Rãzvan Voncu,George Bãlãiþã, publicist ºi povestitor)

Nu ºtim ce obiecte i se vor fipus în scaldã prunculuiGeorge Bãlãiþã ºi nici dacãacesta va fi atins creionul, deobicei pus acolo, mãcar dincuriozitatea specificã nere-spectabilei vârste a micilorîntrebãri. Cert este cã autorulunuia dintre cele mai impor-tante romane postbelice de lanoi ºi-a descoperit foarte târziuvocaþia scrisului, neºtiindabsolut nimic din leagãndespre viitoarele apucãturi cre-atoare, aºa cum se laudã alþiicã le-ar fi avut acolo. În leagãn,lui i s-au întâmplat lucruri cutotul fireºti vârstei neînaintate,cu preponderenþã dând cursnecesitãþii de a face pipinecontrolat, fãrã nici un pic deruºine. Aceste consideraþii-conspect, precum ºi cele carevor urma, au acoperire scrip-ticã în materia cãrþii „Câinele înlesã“ (2004), alcãtuitã dintr-osuitã de opt interviuri reprezen-tative care i s-au luatromancierului de-a lungulanilor.

Autorul cãrþii „Întâmplãri dinnoaptea soarelui de lapte“ aînceput prin a scrie lipsit desistemã, fãrã sã-ºi proiectezegrandioase planuri balzaciene,simþind doar cã este înzestratcu un bun instinct al condeiu-lui. Scrisul l-a acaparat ca unviciu consecutiv patimei cititu-lui, întrucât cea mai bunãºcoalã de unde se poate furameseria scrisului este aceea acititului. Antipa nu constituiecel mai bun exemplu de dataici: personajul înainteazã înlectura a ºapte-opt cãrþi deo-datã, fãrã a o termina vreo-datã, revine de mai multe ori ºise dovedeºte incoerent înredactare.

Departe de a putea fi bãnuitde grafomanie, George Bãlãiþãpublicã foarte puþin, deºiscrisul constituie aproapeunica sa raþiune de a fi. Un buninstinct îi „dicteazã“, potrivit curitmul biologic firesc, ceea cetrebuie sã aºtearnã pe hârtie,protejându-l astfel de intrareaîn crizele de creaþie. Se simteîn conduita sa ceva din com-portamentul arghezian aldebutantului bine temperat,dar ºi din al creatorului matur,care se bucurã uneori mai multde cãrþile încã nescrise decâtdecât de cele aflate în manu-scris sau deja publicate. Fãrã ase teme cã va fi suspectat dede falsã modestie, autorulculegerii „Gulliver în ÞaraNimãnui“ declarã cã scrie doarpentru sine ºi cã, dacã vor gãsiºi semenii un mesaj interesantîn cele citite, atunci va fi cu atâtmai mulþumit. Chiar dacã esteconvins cã are o întârziere deun deceniu în dezvoltarea sa ºicã este în urmã cu douã cãrþi,el se grãbeºte încet, întrucât

ºtie cã subtilitatea ºi rafina-mentul nu vin decât odatã cutrecerea timpului. Suntemavertizaþi cã în viitorul nu preaîndepãrtat vom avea privilegiulsã-i citim vreo câteva mii depagini (!).

George Bãlãiþã nu se con-siderã înzestrat cu darulelocinþei ºi poate cã de aceeaîi place sã urce uneori pescenã la puþin timp dupã ter-minarea spectacolelor deteatru la care asistã. Esteîncredinþat cã ar fi fost un bunactor dacã era mai puþin emo-tiv ºi dacã ar fi avut o dozãsporitã de ipocrizie ºi de invidieîn caracter. În acest sens,politica nu poate fi, în opiniasa, decât „arta pãstrãriiaparenþelor“. Un motiv în pluspentru a aprecia în spirit criticmarea înghesuialã a conver-tiþilor de pe drumul Damasculuiîn epoca postdecembristã. Or,actul penitenþei nu poate fisãvârºit dupã tipicul unui spec-tacol în aer liber pe stadion.

Ajuns acum la o vârstã...respectabilã, lui GeorgeBãlãiþã i se pare cã biografia îieste în fapt (dar nu ºi în fond,aº adãuga eu) monotonã ºi, laurma urmei, banalã, dar impor-tantã a fost menþinerea inten-sitãþii cu care a mãcinatbanalul. Pentru acest scriitorcare se simte gogolian pânã înmãduva oaselor, plictisealaconstituie o bunã sursã de li-teraturã. Biografia-i – „leneºã“ºi „nespectaculoasã“ –aproape cã atinge limita maxi-

mã: anonimatul. Este cumva ostare ingratã ale cãrei rosturipot fi înþelese doar o datã cuexperienþa vârstei. Gimnastfiind în adolescenþã ºi tinereþe,bãcãuanul plecat în lume aînvãþat un lucru foarte impor-tant: înainte de a perfecþionaun anume exerciþiu, trebuie sãînveþi sã cazi, adicã sã ºtii dinstart sã ºi pierzi.

Romancierul nostru areîncredere în cititorul profesio-nist, pentru care conteazã nucantitatea, ci semnificanþacãrþilor citite. Un exemplufoarte bun ar fi aici de datAntipa, care citeºte cu creionulîn mânã, consemneazã impre-sii de lecturã, dar ºi idei ivite pemarginea textelor scrise deautori celebre avizi de jocurilecaleidoscopice ale realitãþilormai puþin evidente. GeorgeBãlãiþã nu-ºi flateazã cititorii, lecreeazã dificultãþi de lecturã ºise emoþioneazã când aflã cãeste citit. Mai mult decât pereceptarea de pânã acum(amplã, pe bunã dreptateextrem de favorabilã), elmizeazã pe viitorul îndepãrtatal romanului „Lumea în douãzile“. Cât despre Glorie, îiplace faima unei dimineþi deiarnã când începe sã ningã ºigloria unei lungi zile de varã.Aceasta este, de fapt, „lumeaîn douã zile“ a lui GeorgeBãlãiþã.

Vasile SPIRIDON

ateneu

septembrie 2012 13

Gloria unei lungi zilede varã

• Viorica Zaharia

comentarii

septembrie 201214

L-am cunoscut pe Grigore Smeu cuvreo cinci-ºase ani în urmã, la„Simpozionul naþional de esteticã“,organizat de Centrul de Culturã„George Apostu“ Bacãu, care are loc înurbea lui Bacovia de aproape douãdecenii. Paradoxal, mã cãuta, între-bând, spre mirarea mea, pentru cã i-arfi plãcut poemele mele publicate de-ovreme, pe o coloanã, numãr de numãr,în revista „Vitraliu“. Mã aflam în faþaunui om înalt, drept, aproape slab ºi,deºi venerabil, nu-ºi arãta vârsta.Aveam sã aflu ºi sã înþeleg faptul cãlucrase mult timp cercetãtor ºtiinþific laInstitutul de Filosofie al AcademieiRomâne, cã era profesor universitardoctor, estetician, cã era vânãtor ºipescar înrãit ºi cã-i plãcea sã gusteþuica moºitã de el, pentru nevoile fami-liei, la casa pãrinteascã, unde muncea(ºi munceºte) la propriu în fiecare an,cã nu se sfieºte, aºadar, sã cureþepomii sau sã tragã la coasã. Când în2008 ºi în anul urmãtor îi apãrea, îndouã volume, Istoria esteticii româneºti,la Editura Academiei Române, am înþe-les pe deplin cu cine am de-a face. Amavut revelaþia cititorului de anvergurã,scormonitorului de biblioteci, a celuicare, de-a lungul timpului, a fãcut zecide mii de fiºe în sala 1 a BiblioteciiAcademiei ºi în alte biblioteci. Soartacercetãtorului ºtiinþific, voi afla încurând, se înscrie undeva într-o inter-secþie, aflatã înãuntrul omului pasionatde ºtiinþã ºi, în egalã mãsurã, înãuntrulomului „fãrã însuºiri“, amintind de Musil,probabil adunaþi la un loc, cum însuºispune, în cartea la care mã voi referi. Evorba de Zâmbet tras pe roatã, Editura„Academica Brâncuºi“, Târgu-Jiu, 2012,cu subtitlul „Memoriile unui cercetãtor“.

Nãscut la Bâltiºoara, în 1928, pe la13 ani ºi-a continuat ºcoala urmândcursurile Liceului „Tudor Vladimirescu“din Târgu-Jiu, adicã foarte aproape,apoi, prin 1948-1949, ajunge laBucureºti, la Institutul de Filosofie (carenu era despãrþit, la început, de Istorie),unde va deveni învãþãcel în domeniulcercetãrii ºtiinþifice. În sfâºit, va ajungecercetãtor pe deplin prin 1953 ºi vreopatruzeci ºi cinci de ani va face aceastã„meserie“. Dar lucrurile sunt, desigur,mult mai complicate. Comentând con-ceptul de „fericire“, undeva în carteaaceasta, domnul Grigore Smeu, (adicãnea Gore, cum mi-a sugerat sã-i spun),constatã cã fiecare moment importantdin viaþa sa, fiecare bucurie saurealizare au fost urmate, inevitabil, delovituri, cã fiecare zâmbet a fost tras peroatã. De exemplu, bucuria naºterii fiu-lui Emil a fost umbritã, prin 1956, demomentele urmãtoare ale botezului,fiindcã un profesor de filosofie (marx-istã) nu avea voie sã aibã puseuri de„misticism“, aºa cã a fost ameninþat cudarea afarã din institut din pricina aces-tei fapte „reprobabile“: îºi botezasecopilul. Zâmbet tras pe roatã, o carte dememorii fiind, este în zona „literaturii defrontierã“. Realitatea unei vieþi, trecutãîn cuvinte, nu mai este realitatea con-cretã, astfel încât memorialistului îi„scapã piciorul“, chiar fãrã sã vrea,înspre imaginarul literaturii. Unde maipui ºi faptul cã autorul nu face inven-tarul unor evenimente, nu doar le con-semneazã, ci le comenteazã întotdeau-na, implicându-se subiectiv. Cum altfels-ar putea întâmpla din moment ce eulsãu este mereu în mijlocul eveni-mentelor rememorate. Cartea arenouãsprezece capitole notate cu cifreromane, fãrã titluri, adicã fãrã sugestiiparatextuale. Nu întotdeauna esterespectatã cronologia întâmplãrilor,autorul (naratorul) oprindu-se din

relatare sau comentariu destul de despentru vreo analespsã, prolepsã ºichiar pentru a relata o istorioarã cu tâlc;pentru a contura atmosfera epocii, pen-tru a desena un portret (cum sunt celeale unor profesori din liceu sau a primu-lui secretar U.T.M., a profesoruluiGulian sau, în tuºe mai groase, ironice,ale subalternilor acestuia, profesoriiBolboaºã ºi Verdeº, de la institut),portrete complexe, tinzând parcã sãdevinã tipologii; pentru a comenta ungest, o replicã, o privire sau pentru asurprinde „înþepãturile“ pe care ºi le-auadministrat, în discursurile dintr-o aulã,Iorgu Iordan ºi G. Cãlinescu... Lãsândla parte faptul cã tânãrul cercetãtor esteunul din cei care l-au vãzut ºi l-au audi-at pe Noica, spre exemplu, ºi pe atâþiaalþii. Instaurarea comunismului l-a gãsitpe autor spre sfârºitul unei adolescenþefrenetice, iar finalul acestei epoci l-aprins în pragul bãtrâneþii. Cartea aceas-ta de memorii este, în acelaºi timp, omãrturie privitoare la epoca cea mailungã ºi cea mai durã de manifestare atotalitarismului în România. Prin 1947-1948, ofiþeri ai Securitãþii intrau în claseîn timpul orelor ºi frunzãreau caieteleelevilor, ca sã descopere duºmani declasã sau pe cei ai Uniunii Sovietice. Un„caiet albastru“, un fel de jurnal, în careelevul Grigore Smeu avea ºi un comen-tariu al ideilor lui Titu Maiorescu,cuprinzând citate din profesorul sãu deromânã, (fost legionar, care fãcuse ºiavea sã mai facã puºcãrie), îi va fi furatde un coleg, fiu de preot, devenit „turnã-tor“. Din cauza acestuia, tânãrul va fiprelucrat de primul secretar U.T.M. ºiva scãpa miraculos, deocamdatã, deinteresul Securitãþii. La începutul anuluial patrulea va fi dat afarã din facultate,

pentru cã pãrinþii sãi, þãrani „mijlocaºi“,deveniserã chiaburi, (familia avea 12ha, cazan de þuicã ºi vreo 20 de capetede vite). Va aduce la facultate, din satulnatal, un act din care rezulta cã „marea“avere urma sã se împartã la cinci.Reintegrarea în faculate se va face nupeste multã vreme, în urma intervenþieiprofesorului Gulian pe lângã un puter-nic al zilei, profesorul de marxism-leni-nism Vladimir Tismãneanu, tatãl luiTismãneanu de astãzi.

Se pare cã de „microbul“ filosofiei s-acontaminat definitiv prin 1948, când acitit una din multele ediþii ale traduceriilui Const. Pestreanu din ArthurSchopenhauer ºi anume Viaþa, amorul,moartea. Geta, viitoarea soþie (ºi pânãastãzi soþie), elevã pe atunci la un altliceu din Târgu-Jiu, scrie autorul, „tre-buia sã suporte destul de des – pânã cedeveneam deplasat, aproape ridicol –obsesivele jubilaþii schopenhaueriene“.Filosofia, în noul regim, trebuiarescrisã, iar studentul începuse sãcunoascã frica, fãrã a fi fricos. Ea, frica,îºi avea izvorul într-o „neagrã paradig-mã a reacþiilor subiectivitãþii celorlalþi“.Memorialistul recunoaºte cã a cãzut încapcana marxism-leninismului ºi cã afost ºi el „pe linie“. Nu se fandoseºte ºinu-ºi gãseºte scuze. Dar îºi pune între-bãri ºi cautã rãspunsuri. Aceste memo-rii sunt scrise târziu. La 84 de ani, umo-rile, câte vor fi fost, s-au estompat. Enevoie de adevãrul trãit. Fãrã iluzii.Cam asta face Grigore Smeu. Existã undiscret aer nostalgic ºi un aproape indi-cibil fior tragic, ca un bâzâit de fond.Rememoreazã o epocã ºi încearcã sã-ºi înþeleagã devenirea, sã gãseascã unSens. Într-un fel sau altul, când e vorbade o individualitate, uneori, ca la filosofii

eleaþi, nu existã devenire, dupã cumvom vedea în finalul acestor rânduri.Oricum, memoria afectivã reþine doarsemnificativul.

Grigore Smeu nu are nevoie desusþinãtori. Istoria esteticii româneºti,lucrare fundamentalã, îl aºazã la inter-secþia viitoarelor cercetãri în domeniu.Rigoarea academicã, obligatorie într-olucrare ca aceea menþionatã anterior,este pãrãsitã de autor în prozele salescurte ºi, desigur, în memorii. Cam ceînþelege vulgul auzind de ImmanuelKant? Personajul narator dintr-o pove-stire care dã titlul unei cãrþi (Cu Kant lacopcã – povestiri, Editura „AcademicaBrâncuºi“, Târgu-Jiu, 2009), estepescar, ºi iarna, la copcã întâlneºte alþipescari foarte curioºi sã ºtie cu cine aude-a face. Naratorul spune cã e profe-sor de filosofie, iar pescarii, care parcãºtiu ceva, sunt convinºi cã profesiuneaacesta are legãturã cu unul... Manoilã.Pentru cine nu s-a „prins“, Manoilã estetranspunerea în româneºte a prenu-melui Immanuel (Kant), desigur.

Dacã filosofia trebuia rescrisã – ºi afost rescrisã – la începutul „deceniuluiobsedant“, cum am putea sã nu neaducem aminte de învãþãmântul politi-co-ideologic, care se fãcea de Suspânã Jos, adicã pânã la oamenii de ser-viciu ºi mãturãtorii de stradã. GrigoreSmeu, care ºtie mai bine ca oricinedespre acele întâmplãri a putut observasoarta unor concepte, sã zicem „obiec-tivitate“, aºa cum au fost ele receptatede cãtre vulg. În Zâmbet tras pe roatãexistã multe secvenþe savuroase, reali-zate cu mijloacele prozatorului. Astfel,aflãm cã într-o piaþã de cartier aBucureºtiului era un precupeþ slab,înalt, uscat, cu hainele lustruite de atâtacãlcat, dar cu o morgã de lord scãpãtat,cu gesturi cumpãnite ºi care nu-ºi lãudamarfa strigând, asemenea celorlaþi,fiindcã era sub demnitatea lui. Acesta,la un început de iunie, vindea cireºe tru-fanda. Aºezat la rând, autorul vede obãbuþã care, în mai multe rânduri, fiind-cã nu avea bani, a luat cu discreþiecâteva cireºe. Nemairãbdând, dupã ovreme, lasând la o parte „blazonul“, pre-cupeþul a apostrofat-o, ridicând degetularãtãtor: „Ascultã, doamnã!... Eu o bagîn pizda mã-sii de treabã... Pãi sepoate?... Sã fim obiectivi ºi concreþi!...“Iar bãbuþa, dupã câþiva paºi, s-a întorsºi i-a replicat precupeþului „Fir-aþi aidracu cu obiectivii mã-tii... ºi cu con-creþii mã-tii!“ Cam aºa arãtau con-ceptele filosofice în gura oamenilorobiºnuiþi.

Om „viu“ ºi în toatã puterea cuvântu-lui, fiu de þãrani în sensul cel mai înalt alnoþiunii (ºi mândru de asta), scormoni-tor de biblioteci, cel mai importantestetician român în viaþã, dupã cumspun cunoscãtorii, prozator ºi poet,comentator subtil de poezie, critic literarºi eseist, degustãtor al valorilor (esteti-ce!?) ale erosului etc., Grigore Smeueste un gorjean cu melancolii sadove-niene. E, în fond, un om al naturii, carea hotãrât, cândva, sã-ºi trãiascã viaþasocialã între cãrþi ºi fiºe de lecturã.Textul ales de autor pentru coperta apatra a acestei cãrþi de memorii, decu-pat, e simptomatic, atunci când, privindretrospectiv, încearcã sã-ºi determinedrumul ºi Sensul: „Probabil cã fiecaredispune, în subteran, de un «eu origi-nar». Al sãu ºi numai al sãu. ªi dacãeste aºa, atunci, cu oricâte modificãriale vieþii proprii, fiecare devine ce-afost“.

Dan PETRUªCÃ

Zâmbet tras pe roatã

• Elena Samburic

ateneu

septembrie 2012 15

Cred cã am spus de mai multeori cã sunt o pasionatã cititoare dememorialisticã. Poate acesta afost mereu un aspect care m-aapropiat de Mihail Sebastian ºi numi-am dat seama decât mult maitârziu. Motivul pentru care facdeseori asta e simplu: pulsul vieþii,studiul metalitãþilor ºi al relaþiilorinterumane într-o anumitã peri-oadã. De aceea, când am vãzutdemersul lui Teºu Solomovici de apublica un „jurnal indirect“ al luiMihail Sebastian pentru perioada1926-1945, nu am rezistat ten-taþiei de a-l citi. Intenþia redactoru-lui de carte a fost de a punereflectoare asupra a douã deceniide viaþã româneascã, oameni,întâmplãri, lecturi, reflexii, pro-iecte, procese de conºtiinþã, frivo-litãþi, note de drum, scrisori, ple-doarii ºi acuzaþii, evenimente ºirãfuieli intime, lichidãri sufleteºti.

Jurnalul intim (pentru perioada1935-1944) al lui Mihail Sebastianpublicat de Editura Humanitas înanii 90 a dezvãluit pentru publiculinteresat de acest gen sau doarde autor o sensibilitate sufle-teascã aparte, un spirit criticnecruþãtor cu alþii, dar ºi cu sine,drama unui evreu, care încearcãsã supravieþuiascã în momentecrâncene, pasiunea pentru muzi-cã ºi teatru, douã modalitãþi princare scriitorul încearcã sã înfruntemizeria vieþii cotidiene, prietenii ºigesturile lor de trãdare, de gene-rozitate sau de solidaritate.

„Jurnalul indirect“ începe cuanul 1926, adicã de la debutulpublicistic al lui Mihail Sebastian.Este vorba despre un fragmentdintr-un articol publicat în revistaPolitica în care apare portretizatelevul de liceu de astãzi. Afirmaþianu se referã la elevul din zilelenoastre, deºi o mare parte dintrenotaþiile fãcute în articol suntizbitor de actuale. Cititorul de aziaflã cã o crizã a ºcolii exista ºi în1926, pentru cã sistemul de edu-caþie se reformeazã mai greu.

Cauza ar fi schimbãrile produse înviaþa politicã ºi socialã a vremii:„Generaþia violenþei“ este gener-aþia fricii de muncã cinstitã ºi deîncordare dreaptã. Coborâtã înstradã, a adoptat mentalitateastrãzii: bãtaia, înjurãtura, dacãvreþi reacþiunea energicã ºiconºtiinþa forþelor sale. A uitatînsã cartea ºi ºcoala. ªi trebuiereadusã acolo.

Începând cu extrasele dinpresa anului 1927, când MihailSebastian intrã în redacþia ziaruluiCuvântul, lectorul poate descoperiun tânãr de 20 de ani cu lecturiprofunde, cu o culturã cinema-tograficã, cu repere estetice, careurmãreºte atent miºcarea deavangardã ºi care le analizeazãprofund. Pornind de la distincþiadintre realitate ºi ficþiune, elobservã cã: Viaþa rãmâne doar înfapte mici, în gesturi uitate, înîntâmplãri simple. Deºi nu înce-puse sã lucreze la cãrþile care-lvor consacra ca romancier sau cadramaturg, Sebastian are opiniiinteresante cu privire la graniþeledintre genurile literare ºi sesi-zeazã cã în literaturã începe sã semanifeste un nou efort înspre inte-gralism manifestat tocmai prinmoartea categoriilor artistice pen-tru a ajunge la concluzia cã puri-tatea genurilor este azi o prejude-catã.

Notaþiile cele mai interesantedin 1927 mi s-au pãrut cele referi-toare la mentalitãþi. Viaþa de atun-ci, care nu diferã foarte mult deceea ce ni se întâmplã azi, eramarcatã de ºtiri cu privire la fali-mente, fraude ºi arestãri, care îiþineau pe provinciali în tensiune.Unii se mulþumesc sã urmãreascã

pasivi un scandal sau sã schimbeîntre ei priviri cu subînþeles, alþiisunt afectaþi de eveniment, dar peaceºtia nu-i vede nimeni. Nicidramele lor nu impresioneazã penimeni, pentru cã ei reprezintãtãcerea grea ºi înfrântã a uneilumi sãrãcite. Sebastian observãplin de amãrãciune realitatea cãunui bogat i se acordã circum-stanþe atenuante ºi nu i se cerdecât bani. Inechitatea socialã aexistat întotdeauna, iar portretulpe care i-l face Sebastian celuiavut este dur ºi sarcastic: Un om

bogat este un om prost, fiindcã nuare nevoie sã fie inteligent. Atuncicând îndrãzneºte sã treacã decercul comodei sale mediocritãþi,cocheteazã. Se simte în rândurilepublicate în revista Cuvântul orevoltã împotriva parvenitismului,a demagogiei, a sãrãciei, a umi-linþei. Pledoariile din paginilerevistei anunþã, prin tonul vehe-ment, pe viitorul avocat.

Din 1928, Mihail Sebastianîncepe sã trãiascã un acut senti-ment al ratãrii. Articolele dinCuvântul sau din scrisorile trimise

lui Camil Baltazar conþin maimulte referiri cu privire la viaþa dinprovincie care urãºte inteligenþa ºieliminã spiritul. Existenþa este unacircumscrisã unor stereotipii pecare le ironizase I. L. Caragialeprin Frafuridi, un personaj ce þineasã arate cã are un trai ordonat,decent ºi cã nu-i scapã nimic dinceea ce se întâmplã în urbe: am,n-am treabã, mã duc în târg saudouãsprezece trecute fix. MihailSebastian scria cã: Provincia estecea mai strictã ºi mai asprãrealizare etatistã, cea mai spar-tanã realizare civicã. Calendarulºi orarul sunt legile sale, impuseegal tuturor. Cu toate acestea,viaþa la Brãila are frumuseþea ei.Tânãrul se plimbã pe falezã sauîntr-un cartier nou, unde îi placesã observe clãdirile cu o arhitec-turã elegantã ºi trãieºte cu senti-mentul cã bogãþia este necesarãpãmântului ca un pom ºi ca oviaþã.

O mare parte din timp ºi-opetrece citind cãrþi din literaturauniversalã, despre care scrie. Îlintereseazã în aceastã perioadãrealizarea epicã a ideii ºi modul încare se realizeazã o tragediesufleteascã. Întâlnirile cu teatrulsunt notate în articolele trimise laUniversul literar. Aici sesizeazãmirajul: Scena îºi rezervã sur-prize, miºcare ºi inedit. A vãzut-ojucând pe Elvira Popescu ºi a fostfascinat de ea.

Tot la Universul literar îl vaprezenta pentru prima datã publi-cului român pe Marcel Proust.Sesizând cã Proust este un numevag ºtiut, Mihail Sebastian pro-pune redactorului-ºef ca infor-maþiile critice sã fie însoþite decâteva fragmente din opera scri-itorului. Demersul tânãrului criticde 21 de ani este curajos ºi pro-fund. El dovedeºte intuiþie înaprecierile fãcute, rafinament îninterpretare, profunzime înînþelegere.

Nu voi insista asupra întreguluiparcurs biografic al scriitoruluicare se urmãreºte uºor în carte ºinici asupra faptului cã lectura esteuna captivantã. Urmãrind frag-mentele din articolele selectate,care alterneazã cu scrisorile saucu alte extrase din jurnalul intim,cititorul poate fi uºor derutat deschimbãrile de ton în confesiune.Uneori, tonul lui Mihail Sebastianeste nostalgic, alteori – rece,obiectiv, critic, ironic. Sunt maimulte feþe ale unei personalitãþi.

Teºu Solomovoci, editorulacestei cãrþi, propune cititorilor,într-o lucrare curajoasã, docu-mentatã ºi interesantã, portretulunui scriitor, care trebuie reevalu-at de generaþiile tinere ºi asta credcã va fi posibil dupã apariþia ediþieide opere, care va readuce în dis-cuþie publicistica. Cu o disimulatãmodestie, în finalul prefeþei, dum-nealui recunoaºte cã titlul acesteicãrþi nu e tocmai cel potrivit, înorice caz nu e tocmai obiºnuit, dara reuºit sã realizeze ceea ce aintenþionat: prezentarea vieþii zbu-ciumate a unui scriitor deexcepþie.

Gabriela GÎRMACEA

Jurnalul indirect

Aproape cã s-a stins entuziasmul cucare am luat atitudine faþã de nedreptateaistoricã de acum 200 de ani: rãpireaBasarabiei. Am asistat la un simpozionbãcãuan/naþional – de altminteri, reuºit –,am aflat ce s-a mai petrecut la Craiova,Tg.-Neamþ sau la Iaºi pe aceeaºi temã ºiam citit îngroziþi cã Vasile Stati, autorulmonstruosului „Dicþionar moldovenesc-românesc“, nu se lasã nici mãcar acum,într-un an comemorativ. Cu aceleaºipalide – ca sã nu spunem false – argu-mente, pseudofilologul de la Chiºinãususþine în continuare cã limba de dincolode Prut este alta decât cea din arculcarpatic.

Brusc mi-am amintit de o lucrare preapuþin comentatã, scrisã de un reputatfilolog, prof.univ.dr. Ion Popescu-Sireteanu: „Moldovenii în istorie. Carteaunui impostor ºi falsificator agramat“ (Iaºi,Ed. „Vasiliana '98“, 2004). Este o bine-venitã luare de poziþie faþã de „cartea unuiautor obscur – Petru P. Moldovan“, tipãritãla Chiºinãu, „în redacþia ºi pe contul

autorului“. Aºadar, cel ce semneazã nu aavut curajul sã se adreseze unei edituri,ceea ce îl pune din capul locului într-opoziþie vulnerabilã. Numele ºi prenumelesunt confecþionate dupã modelul unor ele-mente reale: Petre Moldoveanu, în 1991,a publicat la Baia Mare o replicã la volu-mul de 900 (!) de pagini al lui A.M.Lazarev, „Organizarea statului sovieticmoldovenesc ºi problema basarabeanã“(1974, Chiºinãu). „Moldovenii nu-s români– susþine Lazarev –, ci o naþiunedeosebitã.“ Astfel dorea „sã justifice tâl-hãria ruseascã din anul 1812 împotrivaMoldovei, cãreia i s-a furat mai mult dejumãtate din teritoriu, anume 45.630 km2“(Ion Popescu-Sireteanu, op.cit., p. 5). Maimult decât atât: „locuitorii Moldovei nusânt denumiþi români“, afirma Lazarev,eludând echivalenþa pe care un cãrturarrus, A. Zaºciuk, o fãcea încã în 1862 întremoldoveni ºi români. Cinci ani mai târziu,B.P. Hasdeu nota: „Moldova, Transilvania,Muntenia nu existã pe faþa pãmântului;existã o singurã Românie, cu un picior în

Dunãre ºi cu altul pe ramificaþiile cele maidepãrtate ale Carpaþilor, existã un singurcorp ºi un singur suflet...“

Cartea lui Ion Popescu-Sireteanu estemodel de atitudine a unui intelectual faþãde un caz de încãlcare flagrantã a ade-vãrului istoric. Vorbind despre ea, laaproape un deceniu de la apariþie, nufacem decât sã atragem atenþia încã odatã cã în materie de cunoaºtere nuputem opera cu alunecuºurile politicii,decât cu riscul de a comite „o fraudãºtiinþificã“ (Eugen Coºeriu). Sintagma,preluatã de Ion Popescu-Sireteanu, esteînsoþitã de afirmaþii pertinente aleaceluiaºi Eugen Coºeriu: „... o limbãmoldoveneascã diferitã de limba românã,sau chiar ºi numai de dialectuldacoromân, pur ºi simplu nu existã“, pen-tru cã „graiul basarabean e cuprins în ariadacoromânã“.

Sã sperãm cã o broºurã precum„Moldovenii în istorie“ sau „Dicþionarulmoldovenesc-românesc“ au ºi trecut înseria accidentelor editoriale, care nu vorreuºi „sã-i îndepãrteze pe moldoveni depatria lor spiritualã, de limba lor naþionalãºi de istoria lor româneascã“ (IonPopescu-Sireteanu).

Ioan DÃNILÃ

Pentru limba noastrã

Reactivarea unui neadevããr

• Nili Friedman

documente

septembrie 201216

18 ianuarie 1970Iaºi

Iubite prieten,

Îþi rãspund cu o micãîntârziere la scrisoarea primitãacum cîteva zile.

În sfîrºit, articolul a apãrut,ciunþit totuºi! Am fost foartenemulþumit ºi am cerut expli-caþii, întrucît mie mi se aplicãadesea acest regim fãrã sã fiuconsultat. Investigaþiile s-aufãcut în prezenþa mea, ºi celcare a tãiat cu de la sine putere(nu-i intra în paginã) este uncorector obraznic! Eu amanexat la exemplarul pe careþi-l trimit ceea ce s-a omis.

Pe aici amicii devotaþi credcã am scris despre tine o pagi-nã frumoasã ºi demnã. E sin-gura satisfacþie a criticului, maiales azi cînd destinul lui esteingrat. Sînt sigur cã ºi la Bacãuarticolul a fost primit favorabil.Zic acestea nu din vanitate, cipentru a mã convinge cã tre-buie sã fac un volum cuasemenea portrete în care„critica prietenã“, cum o numeaLovinescu, sã capete oînfãþiºare de mai multãînþelegere esteticã ºi demni-tate umanã.

Pe moment nu mã pot con-centra asupra acestei cãrþideoarece trebuie neapãrat sãtermin pînã în varã niºte lucrãride care atîrnã, într-un fel, ºiconsolidarea situaþiei meledidactice care este nu tocmaiprivilegiatã datoritã faptului – aisã zici cã am o groazã delucruri publicate!

Pentru Ateneu o sã vã maidau deocamdatã din ceea celucrez acum, urmînd ca maitîrziu (adicã, din toamnã maiales) sã rãspund ºi la comen-zile ce mi le faceþi.

Cartea mea a trecut definitivla „Junimea“, unde se ºi aflãacum. Are copertã (f. fru-moasã), ºi cu excepþia a douã-trei modificãri de cuvinte esteaºa cum am dat-o eu. ªi amfost atîta dus cu vorba cã sîntprobleme, cã nu mai sînt pro-bleme, cã iar sînt probleme, cãnu-i hîrtie, dar ce nu s-a spus!Duºmanii m-au jucat, dar nu-inimic. Cine sapã groapa altuia,cade el în ea! Dacã aici tre-burile (la tipografie) vor mergebine, va apãrea pînã în mai-iunie (e programatã petrimestrul II. Poate o dã laBacãu!)

Aºtept sã-mi rãspunzi. La cete mai gândeºti, ce inteþionaþisã realizaþi în numerele viitoareale revistei. În aºteptarearãspunsului tãu te îmbrãþiºezcu toatã dragostea ºi prietenia,

Mihai Drãgan

21 decembrie 1970Iaºi

Iubite domnule Cârneci,

Îþi scriu o scrisoare absolutconfidenþialã, aºa cum a fost ºirugãmintea ce mi-ai adresat-oprin telefon!

I-am spus lui C.ª. exactceea ce mi-ai spus. Zice cãdespre poezii nu ºtie nimic (euînsumi am vãzut plicul d-tale,acum aproape trei luni, pemasa lui), cã nu-i numai el aici,cã „porcii“ de la secþie (adicãZaharia Sîngeorzan –Trahanache – pe care îl publi-caþi mereu!) îs vinovaþi! Totsecþia e vinovatã, zice, cã n-ascris despre numãrul cupoezia. Cînd îi zic ce mi-aispus, privitor la recenzarearomanului parolele în decem-brie 1971, observã: „Nu sepoate! Voi vedea personal ce

este cu poeziile lui Cîrneci, îivoi scrie... Cum, el [adicã –Dta] e colaboratorul nostru?Da, e o greºealã cã nu s-ascris despre numãrul cupoezia“. Acum se va interesade D-ta. Iatã ce a zis: „Voi dadispoziþie [la secþie] sã se scrieo recenzie despre toatenumerele din acest an aleAteneului“!

Deci: iubeºte Ateneul cîndacesta trebuie sã scrie despreromanele sale! Aºa i-a fãcut ºilui Const. Cãlin cînd a auzit cãscrie despre romanele sale,C.ª. i-a cerut colaborarea (unarticol despre Tr. Chelariu,care a apãrut dupã 3 1 luni, ºiun alt articol despre Camilarcare n-a mai apãrut!). Singurvei trage concluziile! Dta eºtiun scriitor exact opus lui, gen-eros, loial, cu un suflet rar, cumera odatã la ViaþaRomâneascã. ªtii, cred, cãC.ª. este acela care l-a pus peZaharia Trahanache sã mãatace neloial chiar în numãruldin Cronica în care aveam euarticolul „celebru“! (Eu primescorice atac, dar deschis, nu prinintroducerea mercenarilor prinuºa din dos!).

Lucrurile trebuie sã le iei aºacum sînt. Dl. Liviu Leonte mi-adeclarat - ºi nu am motive sãmã îndoiesc – cã nu ºtie abso-lut nimic despre plicul Dtale cupoezii, pe care l-ai trimis luiC.ª. Omul s-a aflat încurcatcînd i-am spus, ºi cum este unintelectual subþire ºi-a datseama imediat cã ai dreptatesã fii puþin supãrat.

Din parte-mi, þi-am povestitîntocmai. Cred cã trebuie sãfaci exact ceea ce mi-ai spus latelefon, deºi omul nostru dinHavana te va bombarda acumcu scrisori lirice! Ar trebui sãînchei cu prima propoziþiune aacestei scrisori. Te rog sã-miscrii douã rînduri ca sã fiu sigurcã ai primit aceastã epistolã.

x

În ce mã priveºte, doresc a fimai mult ca oricînd alAteneului, sã contribui cu puþinla sporirea prestigiului revisteicare la Iaºi e mai cititã decîtCronica. Asta e destulãpedeapsã! Trimit tot acum luiCosticã un articol inedit al luiIbrãileanu despre Hogaº, omicã bombã care doresc sã fiepublicat în nr.1, la Breviar.

Prieten devotat,Mihai Drãgan

P.S. Nu uita: rãspunde-miimediat. ªi dã-mi adresa deacasã

6 august 1971Iaºi

Stimate domnule Cârneci,

Nu þi-am scris imediat ce amajuns la Iaºi deoarece nuputeam sã-þi dau un rãspunsprecis.

ªi aici a fost o concurenþãteribilã. Pentru toamnã au mairãmas neocupate 8(opt) locurila stomatologie. Examenul va fi– dacã nu se va renunþacumva! – la 5 septembrie. Seanunþã în presã.

Privitor la venirea mea laBacãu, la 15 septembrie:întãresc ceea ce þi-am spus.Trebuie sã am o chemare ofi-cialã deoarece altminteri iesecu scandal la facultate (între15-25 septembrie este exa-menul de admitere la fãrãfrecvenþã).

Cu toatã stima ºi prietenia, Mihai Drãgan

P.S. Cred cã articolul aparesigur în 8.

6 iunie, 1972

Stimate Domnule Cârneci,

Vã trimit un articol, solicitatde prietenul C. Costin cu vreodouã sãptãmîni în urmã. Spercã pentru numãrul pe luna iulieaveþi nevoie ºi de materialeceva mai incisive, cãci de ladocumentele din iulie 1971 nuse scrie peste tot mai bine ºimai frumos, cum ar fi fost deaºteptat... Cîteva mostre, luatechiar dintr-o perioadã ante-rioarã documentelor, nu vademonstra decît cã docu-mentele erau... necesare.Criticaþi-mi argumentaþia ºi maiales rãspundeþi-mi cît mairepede dacã acceptaþi acestarticol, ca sã-l valorific, totuºi.

Cu aceeaºi prietenie, M. Drãgan

Scrisoricãtre Radu Cârneci (2)

Aºa cum arãtam în numãrul trecut alrevistei, gruparea Ateneu a echivalat cu unprilej fericit de a reconsidera opera/pre-zenþa bacovianã pe de o parte, urmârindtotuºi ºi o nouã coordonatã - aceea de aimpune Bacãul pe harta revistelor literareînsemnate. În umbra amintirii poetului, s-auîntemeiat prietenii motivate de aceleaºiafinitãþi literare, s-au scris opere întregi, aºacum au fãcut-o Radu Cîrneci, OvidiuGenaru, Mihail Sabin, Sergiu Adam,Calistrat Costin, Octavian Voicu etc. Însã

propriile date identitare rãmân rareori ºi subsemnul unor polemici fireºti, în parte cor-diale. Toate acestea pot fi lesne probate,regãsindu-se în paginile (de corespon-denþã) schimbate de prietenii Ateneului.Varietatea tematicã, stilul care oscileazãîntre un ton grav ºi cordialitate asumatã,proprietatea termenilor, situarea de pe prin-cipii morale devin constante în corespon-denþa Mihai Drãgan – Radu Cârneci, aflatã laun al doilea episod.

Marius MANTA

Ediþia 2012 a Galei TânãruluiActor de la Mangalia, cea de-aXV-a, desfãºuratã între 29august - 1 septembrie, a fostumbritã de vestea dispariþieidomnului Cornel Todea, direc-torul ºi însufleþitorul acestuieveniment. De fiecare datã, cândmergeam la festival, mã bucurareîntâlnirea cu domnia sa, ºiaºteptam, searã de searã, sã-iascult spiritualele prezentãri,

fãcute într-un stil unic, plin defarmec ºi umor. Spunea mereulucruri interesante prin bogãþia ºidiversitatea informaþiei culturale,prin neaºteptate, inedite,savuroase asocieri, subtileobservaþii, fine ironii. Îi plãceaujocurile de cuvinte, ludicul înstare purã, preþuia vorbele deduh, paradoxurile, dar nupierdea din vedere sensurileadânci, grave, esenþiale, în fine,

avea o cuceritoare tinereþe despirit, de-a dreptul contagioasã.ªi-mi mai amintesc cã, la unadintre ediþiile trecute ale galei,ieºeam în balconul camerei dehotel, absolut vrãjitã de muzicape care o auzeam, venind deundeva, dintr-o camerã alãtu-ratã. Am întrebat, la recepþie, cucine sunt vecinã ºi nu micã mi-afost surpriza când am aflat cãeste vorba chiar despre domnulTodea. Când ne-am întâlnit, într-o pauzã de spectacol, i-am mãr-turisit cã sunt rãpitã de clipocirileacelea minunate care izvoraudintr-un pian, întrebându-l cinecânta. A fost teribil de încântat cãmi-a prilejuit atâta bucurie ºi cã-iîmpãrtãºeam gusturile muzicale,spunându-mi cã este vorbadespre un vechi prieten, pianistulromân de jazz (stabilit înGermania) Eugen Ciceu. E oamintire frumoasã la care þinfoarte mult.

În fine, revenind la ediþia deanul acesta a Hop-ului, am maipuþine lucruri de zis, pentru cãimpresia de ansamblu a fost maicurând dezamãgitoare. Mulþiconcurenþi, e adevãrat, darmediocri sau slabi de-a binelea.Unii pãreau ajunºi acolo dintr-opurã întâmplare, într-atât de sub-þiricã, însãilatã, superficialã fiindprestaþia lor. ªi asta în condiþiileîn care, pe lângã recitalul ales, ºila proba obligatorie au beneficiattot de ºansa unei mari libertãþi,având posibilitatea de a se opri

asupra unui text din operele unormari dramaturgi, iar lista e destulde lungã, incluzându-i peGoldoni, Gozzi, Lope de Vega,Cervantes, Calderon de laBarca, Ben Jonson, Marlowe,Shakespeare, Racine, Moliere,Schiller, Goethe, vorba ceea,toatã floarea cea vestitã a teatru-lui. Din ce am vãzut, în primeletrei zile de concurs, cât am stat laMangalia, i-am remarcat doar peAlin Stanciu, Claudia Chiraº (mi-aplãcut Rosalinda ei, alþi colegi fri-gându-se tare cu Shakespeare),Alexandra Tarce, Gabriel Sandu,Simona Arsu, LoredanaCosovanu, ultima fiind foartebunã în monologul „Crize“, darmai puþin inspiratã la probaimpusã.

Ce mi-a plãcut cu adevãrat afost evoluþia celor de la secþi-unea grup, unde am vãzut spec-tacolele „Noaptea bufonilor“dupã W. Shakespeare, 10, unspectacol scris ºi regizat deinterpreþi, „Tigrul“ de MurraySchisgal, „Buzunarul cu pâine“de Matei Viºniec ºi „Night on

Earth“, adaptare dupã JimJarmusch. Cei zece actori de laCluj, absolvenþi ai Universitãþii„Babeº-Bolyai“, au fost chiar denota 10, inventivi, simpatici, plinide prospeþime ºi umor, probândmultiple calitãþi, plasticitate,inteligenþã scenicã, poftã de joc.Ei se numesc: Agnes Abrahám,Julia Albert, Krisztina Biró, NoémiDaróczi, Eva Imre, CsabaMarosan, Bence Molnár, RitaSigmond, Emese Simó ºi ZsoltVatány. Îmi pare rãu cã nu amvãzut concurenþii din ultima zi, eifiind cei mai premiaþi la actualaediþie, dar sper cã-i voi întâlni cualte ocazii. Cu siguranþã, directoriide teatre, prezenþi în numãr marela Mangalia anul acesta, au pusochii pe ei ºi, probabil, le vor faceunele oferte. Chestiunea la caretrebuie sã se gândeascã seriosparticipanþii la Galã este aceea cãnu e deloc simplu sã susþii unrecital, sã fii pe scenã singur saucum spunea George Banu, sã fiiactor la persoana I, într-un oneman show, gen cu multe exigenþe.

Carmen MIHALACHE

arte

septembrie 2012 17

• Andrei Chiran

• Loredana Cosovanu

Din nou la Mangalia,la HOP

PREMIILE GALEI TÂNÃRULUI ACTOR HOPJuriul a fost alcãtuit din Radu Afrim (regizor), Florin Fieroiu (core-

graf), Radu Macrinici (dramaturg), Virginia Mirea (actriþã),Marius Rizea (actor).

Marele Premiu al Galei Tânãrului Actor HOP, Premiul „ªtefanIordache“, a fost acordat actriþei Sabrina Iaºchevici pentrurolul Winnie din spectacolul „Ce zile frumoase!“ de SamuelBeckett

Premiul pentru cea mai bunã actriþã, secþiunea individual, afost acordat actriþei Loredana Cosovanu pentru „Crize“, dupãMihai Ignat.

Premiul pentru cel mai bun actor, secþiunea individual, a fostacordat actorului Andrei Chiran pentru rolul Alan în „Equus“ dePeter Schaffer.

Premiul pentru cea mai bunã trupã de actori – secþiunea grup,a fost acordat trupei de actori care a prezentat spectacolulZECE, scris ºi regizat de actorii: ÁGI ABRAHAM, KRISZTINABÍRÓ, NOÉMI DARÓCZI, ÉVA IMRE, CSABA MAROSÁN,BENCE MOLNÁR, RITA SIGMOND, EMESE SIMÓ, ZSOLTVATÁNY.

Premiul „Sicã Alexandrescu“ (începând cu a V-a ediþie), premiulspecial al juriului, s-a acordat ex aequo actriþei Simona Arsupentru rolul Groparul din spectacolul „Noaptea bufonilor“, dupãtexte de William Shakespeare ºi actorului Alexandru Nagy pen-tru rolul Domnul cu baston din „Buzunarul cu pâine“ de MateiViºniec.

PREMIUL Yorick, oferit de cãtre revista Yorick, prin edituraNemira s-a acordat actriþei Andreea C. Hristu care a interpre-tat în secþiunea Individual „Magazinul cu fleacuri“ de Botos Bálintºi Andreea Chindriº.

PREMIUL TIMICÃ, oferit de Asociaþia MASTER CLASS s-aacordat actriþei Fulvia Folosea pentru „Concert de binefacere“,dupã Eric Bogosian.

PREMIUL pentru cea mai buna interpretare a unei tirade deteatru clasic oferit de actriþa Dorina Lazãr nu s-a acordat.

PREMIUL PUBLICULUISecþiunea individualCea mai bunã actriþã: Claudia Chiraº pentru „Sinuciderea

Ancãi“, dupã Adrian Sandu.Cel mai bun actor: Alin Stanciu care a interpretat „Omul care

ascultã muzicã la cãºti pe trotuar“, dupã ,,Paparazzi“ de MateiViºniec.

secþiunea grup: trupei de actori care a prezentat spectacolulZECE.

Dupã o îndelungatã experienþãîn lumea formelor frumoase, camuzeograf la Muzeul de Artã dinBacãu, dupã publicarea a trei vo-lume de versuri ºi o susþinutãprezenþã în paginile revistelor deculturã cu eseuri, reportaje,studii, Angela Scarlat a scos,recent, la ivealã o nouã carte. Ease numeºte „Capela“ ºi cuprinde,potrivit spuselor criticului literarConstantin Cãlin, o serie de„corespondenþe româno-fran-ceze, îndeosebi în latura reli-gioasã ºi cea culturalã“. Este ceade-a douã carte de publicisticã ºiprozã scurtã a autoarei, dupã„Clipa ºi ...timpul“, apãrutã în anul2009, la aceeaºi editurã AlmaMater, Bacãu. Câteva dintre celeunsprezece texte însumate acum în „Capela“ auapãrut în revista „Ateneu“ ºi ele s-au bucurat deun binemeritat succes în rândul cititorilor, pentrucã Angela Scarlat deþine ºtiinþa ºi talentul de acapta atenþia prin felul în care povesteºte, puneîn valoare esenþialul, observã detaliile,portretizeazã. Ea scrie despre locuri, evenimente,întâmplãri ºi, bineînþeles, despre oameni, mani-festând un spirit deschis, o neobositã, vie curiozi-tate de a afla cât mai mult, de a adânci unsubiect, în plus, sensibilitatea poetei încãlzindpaginile de evocãri cu un accent aparte.Corespondenþele româno-franceze, în sensul delegãturi istorice, culturale, sunt rodul unor ampledocumentãri la faþa locului, Angela Scarlat fiindde câtva timp rezidentã în „oraºul luminilor“, undepoposeºte în anumite perioade, an de an. Suntpopasuri foarte active, de fapt, pentru cã scri-itoarea, împrumutând haina reporterului, nu parea sta o clipã locului, într-atât de dornicã fiind de acunoaºte, a înþelege, a fi martorã la evenimente

deosebite ºi diverse, cu scopul dea împãrtãºi ºi altora ceea ce avãzut ºi a trãit. E o bogatã risipirede impresii, senzaþii, mãrturisiri ºimãrturii în paginile cãrþii, ceea ceo face deopotrivã interesantã ºiplãcutã la lecturã. Înarmatã cumultiple informaþii, din variidomenii, bazatã pe studiul unordocumente, Angela Scarlat nedezvãluie, cu generozitate, câteceva important din acele maimulte lumi, unele nebãnuite, aleParisului. Pe firul memoriei afec-tive ea recompune evenimentelela care a asistat, recompunând untablou care-i aparþine din Parisulei. Care devine o construcþie pro-prie, subiectivã, evident, dupãcum sagace remarcã ºi criticul

Marius Manta în prefaþa volumului. Autoarea neinvitã la „Cãlãtorii poetice cu metroul“, la o„Sãrbãtoare la Marea Pagodã“, La „Târgul inter-naþional de Poezie din Place Saint Sulpice“, neintroduce în atmosfera premiilor literare franceze,în „Premiul Goncourt“, ne face apoi cunoºtinþã cupersonalitãþi ca poetul Serge Pey, faimosulfotoreporter Reza, Sergiu Zancu, pictorul românde Aubervilliers. Piese de rezistenþã ale „Capelei“sunt douã materiale, „Regii, capela ºi lampadarullui Tarazã“ ºi „Episcopul de Roman“, cel de-aldoilea fiindu-i consacrat lui PS IoachimBãcãuanul, care a binecuvântat aceastã apariþieeditorialã. Sunt de citit neaparat, cu ochii minþii,dar ºi ai sufletului, pentru cã Angela Scarlat relevãsemnificaþiile profunde ale unei ctitorii, traseazãpertinent liniile unui parcurs biografic de excepþieºi ale unui crez înalt. Mai semnalez cã volumul areo copertã semnatã de artistul Gheorghe Zãrnescuºi este bilingv, Georgeta Marinescu asigurând tra-ducerea în francezã. (C.M.)

Cããlããtoriile Angelei Scarlat

comentarii

septembrie 201218

Prima disputã dintre metafizicã ºipoezie ar fi fost, poate, sterilã, iar con-secinþele, nesemnificative atunci, n-ar firodit în polemici frizând însuºi destinulcomplicat al poeziei ºi istoria ei sin-uoasã fãrã implicarea decisivã a câtor-va mari poeþi: germanii Hölderlin ºiTrakl, francezii Mallarmé ºi Rimbaud,portughezul Pessoa, rusul Mandelstam,austriacul Celan, italianul Leopardi,americanul Stevens... Sunt puþini, cumse vede, iar apartenenþa lor la þãri ºiculturi diverse face ºi mai izbitoare uni-tatea demersului. E adevãrat, ne-ar fiextrem de dificil sã analizãm procesulpoetic prin care aceºti creatori, fiecareîn felul sãu, recuzã termenii scenei pla-toniciene. Dar principalele ipoteze pot ficu uºurinþã formulate.

O semnificativã ipotezã aduce înprim-plan romantismul. Din interiorulpoeziei, în folosul poeþilor, romantismular fi o întoarcere la schema platoni-cianã. Sã ne amintim de Shelley, deideea cã poeþii ar trebui sã orientezepolitica. Poetul romantic crede cã emai îndreptãþit decât filozoful sã fie„legislator“. Or ce au în comun poeþii demai sus e tocmai respingerea figuriipoetului ca profet sau legislator. Nicipoetul, nici filozoful n-au autoritate înprivinþa politicii, deºi se intereseazã deea. În opinia lor, sprijinul filozofic pentrupoliticã e prea scurt. Iar ceea ce trebuiesã fie, în principiu, politica nu seepuizeazã nici în figurile concrete alepoliticii vremii lor, nici în ceea ceenunþã filozofiile istoriei sau ale progre-sului, cu care sunt contemporani. Uniidintre ei, Mallarmé ºi Pessoa mai ales,au promovat chiar necesitatea ca polit-ica sã se gândeascã pe sine plecândde la ea însãºi.

O a doua ipotezã e cã toþi aceºtipoeþi împãrtãºesc convingerea uneicapacitãþi ontologice inedite a poeziei;altfel spus, convingerea cã poezia etotuna cu a gândi. Fiinþa apelând la uninstrumentar ce nu e al filozofiei.Instrumentar înseamnã, în acest caz,operaþii imanente limbii, cezuri ale sem-nificaþiei ºi sensului. Vorbind despreoperaþii poetice nu facem decât sãarãtãm cã aceºti creatori nu recurg laun discurs metapoetic, la un discurs alpoeziei despre Fiinþã. Platon se credeaîndreptãþit sã aºeze patul poetuluilângã patul dulgherului, iar Heideggergreºea reducând limba poeticã la undiscurs orb: gândind Fiinþa, poeþii (cusiguranþã, cei invocaþi mai sus)acþioneazã prin operaþii, rezolvând ast-fel multe dintre problemele pe caremetafizica le-a lãsat în incertitudine.Cuvântul operaþie valideazã con-statarea cã poezia lor nu e discursivã;gândirea nu progreseazã prin enunþuriargumentative, ci se urzeºte direct înlimbã, în efectele limbii, ale figurilor pro-prii de gândire. E ºi o dificultate aici:lecturile pretind identificarea operaþiilorcu opera. Scara acestei lecturi e chiarpoemul: de fiecare datã, are loc o ope-raþie poeticã, iar poemul este loculacesteia.

Poemul se foloseºte de limbã în modindirect. Dar în golul dintre cuvânt ºilimbã, efect al violenþei pe care primul oexercitã asupra celei de-a doua, apare,în poezie, o „figurã de gândire“, care,sã înþelegem bine, nu e nici o figurã agândirii, nici mãcar gândirea pusã înfiguri. Figura de care vorbim e un datnou, produs de poem ºi pe care acestatrebuie sã-l acapareze. Un „sechestru“neinterpretativ al poemului. Afirmaþianu e gratuitã, câtã vreme aduce în dis-cuþie o abordare metodicã. Într-o con-ferinþã (publicatã într-o broºurã din

1993), „Curajul poeziei“, filozofulfrancez Philippe Lacoue-Labarthe poz-iþioneazã cuvântul „metodã“ împotrivaproblematicii heideggeriene a „drumuluispre poem“, a presupusului „mers cãtreoriginea“ acestuia. Metoda e o voinþãce, dimpotrivã, acrediteazã ideea cãpoezia e spaþiul unui adevãr singular,pe care nu-l ilustreazã nimic din exteri-or, în ciuda exprimãrii lui.

Necesitatea unei metode traduceatât opþiunea pentru adevãrurile ima-nente poeziei, cât ºi respingereaipotezei unei „expresivitãþi“ a textuluiliric, în virtutea unui adevãr sau unuisens ce i-ar fi anterioare ºi exterioare.Singularitatea poeziei constã din aceeacã limba, cuvintele, deci semnificaþiile,constituie materia ei. Orice poem e, ast-fel, o gândire – raport a limbii ºi aredrept corolar un fals paradox: ceea ce„spune“ nu coincide cu sensul intrinsecal cuvintelor. Versul nu e decât una din-tre „arãtãrile“ posibile ale acestei non-coincidenþe, prin capacitatea sa,doveditã în timp, de a destrãma, creândo nouã unitate de elocuþiune, unitateasemnificatului ºi a sensului. A introduceîn limbã o constantã descentrare întreceea ce e semnificat ºi ceea ce e gân-dit, gândirea neexistând ca atare decâtîntr-o cezurã a sensului, iatã ce facepoezia. Mai mult, Mandelstam insistãasupra necesitãþii de a lua drept „uncuvânt unic“ „orice element periodic aldiscursului în versuri, fie cã e vorba deun vers, de o strofã sau de o vastã uni-tate liricã“. De aici provine esenþialadezaxare a poemului, aceea a operaþi-ilor sale.

Dar ºi asprimea poemului. Poemulnu-i ca Dumnezeul portughez, pus înevidenþã de cãtre Claudel în „Pantofiide mãtase“: nu scrie drept „par linhastortas“, scrie drept cu rânduri drepte ºiaceastã rectitudine a poemului atrageºi respinge, în acelaºi timp, bucurã ºioboseºte, copleºeºte ºi deruteazã, ast-fel încât e bine, din punct de vederemetodic, sã intri în poem prin partea sacea mai obscurã, care e ºi cea mairezistentã. Cãci astfel de obstacoleexistã mereu ca sã ateste forþa proprie

a poemului drept gândire. Nu limba nue înþeleasã (cuvintele, propoziþiile,frazele sunt clare, iar sintaxa e mereususceptibilã de a fi reconstituitã), ciceea ce se enunþã de-a lungul ei.Aceastã obscuritate tranzitorie aenunþãrii nu emanã din ceea-ce-nu-se-spune sau dintr-un subtext, ea e gândi-rea textului însuºi: producþie a uneigândiri noi a cãrei singularitate constãdin aceea cã se sprijinã direct pe cu-vinte, altfel spus, limba a încetat sã-imai fie preambul („vestibul“, dupã oimagine a lui Alberto Caeiro – unul din-tre heteronimii lui Pessoa), devenindu-isubstanþã. Luând în considerare ipote-za cã poezia e gândire, cititorul se pre-ocupã de adevãrul poemului sub chipul„de douã ori adevãrat“ (Michel Deguy)modul propriu sub care se prezintã unadevãr poetic. În poezie, susþine MichelDeguy, „totul se aratã prin altceva“.Dacã textul poetic e „de douã ori ade-vãrat“, asta înseamnã cã el cerepunerea sub tensiune a douã enunþãridiferite, ce existã în jocul uneia în raportcu cealaltã, fãrã participarea niciunuireferent din afarã, fie acesta un adevãretern, fie realitatea.

Dar aceastã dublã putere (de a izolaºi de a produce poemul) nu-i dã oaregândirii posibilitatea sã se consacredoar în distanþa ce separã cele douãenunþãri? Chiar în aceastã distanþãþâºneºte ceea ce Mallarmé numeºte„un al treilea termen, fuzibil ºi clar“. Aprivilegia distanþa în favoarea cate-goriei „de douã ori adevãrat“ ºi adesemna în aceastã distanþã „oblici-tatea“ poemului e un mod de a acceptacã poemul nu constã dintr-un du-te-vinoechivoc între cele douã adevãruri, ci cã„suportã“ scurtcircuitul unui adevãr.

E un paradox aparent cã, în poezie,spre deosebire de prozã, limba e rarefi-atã. Iatã de ce exerciþiul poetic constãdin a interveni în limbã, consideratãinformã. „Tãind“ drept, poemul îºi orga-nizeazã oblicitatea, demonstrând cãadevãrurile sale þin de limbã. „Operaþia“poemului e ceea ce în el taie oricesens. O operaþie organizeazã în limbãnu o semnificaþie, ci un enunþ, ºi doar

evidenþierea enunþurilor poemului ecoerentã cu o gândire a imanenþeiacestuia. Hopkins defineºte mai bineimanenþa: „The verses stand or fall bytheir simple selves“.

Gândirea nu e preexistentã limbiipoeziei, prin urmare aceastã limbã sesustrage limbii naturale. Regãsim astfelideea „oblicitãþii“ poemului. Am puteanumi „diagonalã“ maniera de care dis-pune poemul de a „tãia“ în limbã.„Oblicitatea“ nu poate fi datã la schimb.Poemul e o gândire ce nu poate fischimbatã cu nimic, pentru cã nimic nuseparã gândirea de ea însãºi. În oricecaz, nu limba ca vehicul.

De aici provine o dificultate pentrufilozofie, a cãrei metodã e cu totul alta.Prima disputã dintre metafizicã ºipoezie o sublinia când, în Cartea a X-a din „Republica“, Platon distinge „patulesenþial“ de „patul dulgherului“ ºi de„patul imitatorului“, esenþa se aflã însensibil ºi desluºim cã acesta e motivulpentru care ontologica rivalitate cupoeþii e atât de violentã. În aceastãordine a lucrurilor, nu e lipsit de sem-nificaþie sã examinãm în ce manierã unpoet, Alvaro de Campos (alt heteronimal lui Pessoa), reia, la rândul sãu, ºi re-prezintã figura platonicianã a Ideii. Înmelancolica reminiscenþã pe care sedeschide celebra „Odã maritimã“, iatãcum imaginea „Marelui Chei“ evocãesenþa: „Un chei, da, un chei oarecummaterial,/ Real, vizibil în chip de chei,un adevãrat chei,/ Cheiul Absolut dupãal cãrui model imitat în modinconºtient,/ Evocat în mod insensibil,/Ne construim noi oamenii/ Cheiurile dinporturile noastre,/ Cheiurile noastre depiatrã actuale þãrmurind o adevãratãapã,/ Care odatã construite sedovedesc a fi/ Lucruri-Reale, Spirite-Lucruri, Entitãþi de Piatrã-Suflet,/ Înunele dintre clipele noastre de senti-ment-rãdãcinã/ Când în lumea exte-rioarã e ca ºi cum s-ar deschide o uºã/Îndãrãtul cãreia, fãrã sã se modificenimic,/ Totul aratã a fi diferit.// Ah,Marele Chei de la care plecãm peNave- Naþiuni!/ Marele Chei Anterior,etern ºi divin!/ Din ce port anume? Pece ape? ªi de ce mã gândesc eu la el?/Marele Chei semãnând cu atâteaaltele, însã Unic.“ (Fernando Pessoa,„Opera poeticã“, Ed. Humanitas, 2011,în traducerea lui Dinu Flãmând). O ast-fel de viziune nu traduce oare, în interi-orul orientãrii platoniciene, ideea, cã unacces la Fiinþã, prin sensibil, e posibil?ªi cã tocmai în acest mod poemul îºiurzeºte figurile?

Va trebui sã admitem, atunci, cãalegerea gândirii argumentative nu esingura cale posibilã în privinþa ontolo-giei ºi cã o poezie îºi cere, la rândulsãu, locul lângã matematici! Poeziei îirãmâne drept sarcinã fundamentalã sãelucideze din ce constã propria „seve-ritate“, odatã ce aceasta nu e nici dis-cursivã, nici argumentativã...

În sfârºit, existã un diferend majorîntre poeþii amintiþi la început ºi ceea ceei identificã, fiecare într-o direcþie diferi-tã, drept o gândire a Fiinþei al cãrei loce filozofia: diferendul e determinat devoinþa de a re-exprima identitatea dintreFiinþã ºi gândire. Poeþii invocaþi laînceput, nesemãnând în niciun chip uniicu alþii prin tot ce au scris, fac frontcomun împotriva criticismului. Textelelor poetice au, în subsidiar, o mãrturi-sire ºi o credinþã constante: Fiinþa tre-buie gânditã din nou, fãrã rest. E unimpuls major, chiar dacã e posibil catentativa, din interiorul poemului, sãeºueze.

Gheorghe IORGA

Metafizicãºi poezie (III)

•• GGeeaanniinnaa IIvvuu VVllaadd

ateneu

septembrie 2012 19

Intervin în discuþie mai mulþi factori, print-re care libertatea de alegere ºi ajustare acursurilor, dar resursele financiare suntpuþine. Un avantaj pe care îl aveþi aici, înRomânia, este sprijinul financiar mai maredin partea guvernului.

Un alt lucru care ne afecteazã pe toþi:vara trecutã „New York Times“ a publicatun articol în care se afirma cã masteratula devenit noua licenþã în numeroasedomenii. Aceastã tendinþã ne va afecta cusiguranþã pe toþi. Dincolo de structuraeducaþionalã ºi de acorduri, principalaprovocare rãmâne sã-i educãm pe tineriîn aºa fel încât sã fie capabili sã seadapteze la o situaþie potrivitã cu schim-bãrile din lume. Bologna pare a fi un punctde plecare în procesul de lãrgire aînvãþãmântului european, atât ca struc-turã, cât ºi ca scop. Apreciez deschidereaatâtor þãri (cred cã sunt deja 47) de aaloca resurse în acest sens.

5. În contextul dezbaterilor privindraportul dintre predare ºi cercetare,care credeþi cã este locul unui profesoruniversitar? Care ar trebuie sã fie mi-siunea sa?

Dupã cum ºtiþi, rãspunsul la aceastãîntrebare nu e deloc uºor ºi nu pot optaexlusiv pentru una dintre variante. Totuºi,am cunoscut de-a lungul carierei mele(inclusiv cea din acest semestru) profe-sioniºti care au gãsit un echilibru între ce-rinþele predãrii ºi ale cercetãrii. Tinerii uni-versitari mai ales sunt supuºi exigenþelorcrescânde ale cercetãrii ºi publicãrii pen-tru a putea promova, ceea ce uneori lediminueazã energia pentru predare.Aceastã presiune vine din interior, dar ºidin aºteptãrile legate de ceea ce înseam-nã sã fii universitar. Eu însãmi am fãcutasta, deºi cariera mea s-a desfãºurat într-o instituþie de predare care presupunea cãeforturile mele trebuiau canalizate în sen-sul educaþiei. Doctoratul meu a fost impor-tant atât în activitatea de predare, cât ºide cercetare, însã cercetarea a fostopþionalã ºi adesea am fost liberã sãabordez temele care mã interesau pemãsurã ce apãreau.

Asta nu se întâmplã însã niciodatã în

universitãþile de cercetare din StateleUnite, unde maxima „publici sau dispari“ emai valabilã ca niciodatã. Dar dacã uni-versitarii nu efectueazã activitãþi de cerc-etare, anumite domenii intrã în declin. Caavocat al Burselor pentru predare ºiînvãþare (SoTL) ºi ca membru fondator alSocietãþii Internaþionale pentru Burselepentru predare ºi învãþare, visul meu estecã într-o bunã zi universitãþile vor gãsi ocale de mijloc între promovare ºiexploatare. Universitarii SoTL cerceteazãcum ºi ce învaþã studenþii la anumite dis-cipline, ceea ce reprezintã o direcþie cutotul diferitã faþã de cercetarea educaþio-nalã propriu-zisã. Este o direcþie care sti-muleazã cercetarea ºi predarea în acelaºitimp. E, în egalã mãsurã, o direcþie care,teoretic, permite cercetãtorilor sã se con-centreze asupra cercetãrii, iar profesorilorasupra calitãþii învãþãrii studenþilor.

Ca o parantezã, trebuie spus cã acumcâþiva ani soþul m-a convins cã cei maiexperimentaþi profesori sunt adesea ºi ceimai capabili sã predea cursurile introduc-tive, de bazã. Am þinut minte asta de-alungul anilor ºi am predat mereu la o clasãiniþialã în fiecare semestru. Asta mi-a per-mis sã vãd cum studenþii se schimbã întermeni de abilitãþi, dar ºi de aºteptãri ºi,totodatã, mã þine pe mine conectatã la cee nou!

6. Aþi putea explica pentru cititoriirevistei „Ateneu“ ce înseamnã o bursãFulbright?

O colegã de-a mea foloseºte adeseasintagma „citizen diplomats“ ºi cred cãasta defineºte esenþa programuluiFulbright. A avea un universitar Fulbrightsau un tânãr cercetãtor în comunitatea taînseamnã cã participanþii au ºansa de ase cunoaºte unii pe alþii mai bine. Aceeaºicolegã spunea cã e o ocazie de a vedea

americani obiºnuiþi într-un cadru profe-sional familiar.

Programul burselor Fulbright estesponsorizat de Departamentul de Stat alStatelor Unite prin Consiliul pentruSchimburi Educaþionale Internaþionale aleUniversitarilor. În esenþã, programul oferãuniversitarilor selectaþi posibilitatea de acunoaºte instituþiile politice, economice,educaþionale ºi culturale ale celorlalþi ºi dea schimba idei referitoare la importanþabunãstãrii generale a locuitorilor lumii.Misiunea mea este de Senior Scholar,ceea ce înseamnã esenþa programului,dar Fulbright are, de asemenea, pro-grame pentru cercetarea studenþilor ºipentru profesori de limbi strãine sauschimburi internaþionale de diferite tipuri ºichiar programe de formare a specialiºtilorpe termen scurt.

Apariþia acestui program a fostnemaipomenitã ºi îmi place sã lepovestesc oamenilor despre ea. În 1945,senatorul J. William Fulbright a propus omoþiune pentru a folosi încasãrile din vân-zarea despãgubirilor de rãzboi ale guver-nului american pentru a fonda un schimbinternaþional între S.U.A. ºi alte þãri. Elcredea cã schimburile educaþionale potpromova pacea ºi înþelegerea. Moþiunea aconstruit un plan pentru stingerea datori-ilor acumulate de þãrile strãine în timpulrãzboiului în schimbul fondãrii unui pro-gram educaþional internaþional. Româniaa fost printre primii participanþi în program.În 1983, spre finalul vieþii, senatorulFulbright a fãcut, într-unul din discursurilesale, o aserþiune pe care eu o folosesc însemnãtura mea electronicã: „Schimburileeducaþionale pot transforma naþiunile înoameni, contribuind, ca nicio o altã formãde comunicare, la umanizarea relaþiilorinternaþionale.“

7. ªtiu cã aþi ales sã veniþi la Bacãudupã ce aþi lucrat cu absolvenþi aiUniversitãþii „Vasile Alecsandri“ dinBacãu. Ne-aþi putea spune care suntoportunitãþile pe care o asemeneabursã le oferã? Poate un studentromân aplica pentru o asemeneabursã?

Da. Aºa este. Am cunoscut o absol-ventã care a trãit acum câþiva ani înArizona. La vremea aceea vorbea despreuniversitate ºi despre admiraþia pentruprofesorii ei. Ea a fost prima care mi-asugerat sã mã gândesc la un parteneriatcu Facultatea de Litere din Bacãu.Cãutând programe de cercetare care araccepta un asemenea proiect, am aflat cãFulbright era cel mai potrivit. Pagina weba Fulbright este impresionantã ºi existãoportunitãþi pentru studenþii ºi profesoriidornici sã aplice ºi sã pregãteascã unproiect.

Probabil ºtiþi cã România este unul din-tre cei mai vechi membri ai Fulbright,împlinind anul trecut 50 de ani de activi-tate. Prin acordul de cooperare între þãrilenoastre, Comisia românã oferã cam 20 deburse repartizate pe diferite categorii, atâtpentru profesori, cât ºi pentru studenþi.Competiþia este acerbã, desigur, dar apli-canþii primesc ajutor din partea echipei dela American Corner, dar ºi de la echipaComisiei din Bucureºti. (Pentru mai multeinformaþii pentru granturile deschise pen-tru studenþii ºi profesorii români, accesaþihttp://www.fulbright.ro sau contactaþiAmerican Corner situat în incinta CaseiCorpului Didactic „Grigore Tabacaru“,Bacãu, Strada Oituz, nr. 24, 600266,tel/fax: 0234 517874; 0234 523988).

8. Cum vede un specialist în comu-nicare literatura? În ce mãsurã este li-teratura românã cunoscutã în StateleUnite?

Ahh. Mãrturisesc faptul cã iubesc maimult limba decât literatura. În orice caz,mã grãbesc sã adaug cã fiul meu, chimistde profesie, citeºte mai multã literaturã,din pasiune, decât am citit eu când eramstudentã. El a fost consilierul meu princi-pal în alegerea cãrþilor pe care le-am adussã le prezint la Biblioteca Universitãþii„Vasile Alecsandri“. Apropo, fotografia tri-misã a fost fãcutã cu bibliotecara univer-sitãþii, Cecilia Anghel, în ziua când ne-amîntâlnit pentru a prezenta aceste cãrþi.

În ceea ce priveºte cunoºtinþele melede literaturã, sunt prea firave pentru a leîmpãrtãºi. Când am primit scrisoarea deconfirmare, am început sã fac unelecercetãri, dar literatura românã nu prea eaccesibilã în Statele Unite, cu excepþiacâtorva colecþii din universitãþi. Desigur,sunt obiºnuitã cu Vasile Alecsandri, înprimul rând datoritã faptului cã am întâlnitnumeroase referinþe la el când am cititdespre istoria modernã a acestei pãrþi alumii. A fost un naþionalist extraordinar, iarpoemele pe care le-am citit ilustreazãinteresul pentru popoarele ale cãror des-tine au fost controlate de interese politiceexterne. În acelaºi sens, trebuie menþio-natã opera Hertei Muller care se ocupã cuteme similare într-un context mai recent:cãrþile ei sunt frumos scrise, dar durerosde citit. Altceva? A, da! Mai ºtiu un poemde Eminescu, Doina. Când am citit despreel prima datã, am crezut cã va fi vorbadespre femeile cu acest nume. (Cunoscdouã: una în Arizona ºi alta, colega ºi pri-etena mea de la universitatea bãcãuanã).Imaginaþi-vã uimirea mea când am înþelesprofunzimea doinei prin raportare la isto-ria ºi cultura românã. Ca în toatã expe-rienþa mea aici, era ceva semnificativ ºiuluitor dincolo de suprafaþã.

Vã mulþumesc pentru amabilitate ºipentru cã aþi împãrtãºit cititorilor cevadin experienþa bãcãuanã ºi ro-mâneascã.

Experienþã româneascã. Un bursierFulbright la Universitatea „Vasile

Alecsandri“ din Bacãu: Holly Mckinzie

(urmare din pag. 24)

În sfârºit un film bun. Estefoarte greu sã îmi stãpânescentuziasmul când vine vorbade ultimul film din trilogia„Batman,“ „The Dark KnightRises.“ Nu numai cã amaºteptat acest film patru ani,dar, spre bucuria mea, aces-ta a reuºit sã se ridice laînãlþimea aºteptãrilor mele(care erau destul de ridicatedupã vizionarea pãrþii adoua).

Poate fi urmãrit acest filmfãrã vizionarea celorlaltepãrþi ale trilogiei? Da ºi nu.Da, pentru cã majoritateaevenimentelor din filmeleprecedente sunt explicate peparcursul pãrþii a treia. Nu,pentru cã anumite detalii nusunt explicate temeinic ºi arputea deruta privitorii maipuþin rãbdatori.

„The Dark Knight Rises“începe imediat dupã finalulpãrþii a doua, unde con-secinþele dispariþiei luiBatman (Christian Bale) suntilustrate. Însã, cetãþenii dinoraºul Gotham, nu se potbucura de pace prea multtimp, din cauza pericoluluireprezentat de Bane (TomHardy). Noul inamic al luiBatman a ajuns la condu-cerea Ligii Umbrelor („TheLeague of Shadows“),

împotriva cãreia Batman s-amai luptat în primul film dintrilogie. Într-un mod intere-sant, toate întâmplãrile dinfilmele anterioare îºi gãsescrezoluþia în „The Dark KnightRises“, însã regizorulfilmelor, Christopher Nolan,tot reuºeºte sã facã audienþasã spere la o continuaredupã vizionarea filmului.

Pe lângã lupta cu Bane,Batman (mai bine spusBruce Wayne) trebuie sãdepãºeascã o serie de pro-bleme personale ºi sã îºiînfrunte temerile pentru areveni. Filmul exceleazã înaceastã privinþã. Batman nueste impresionant prinscenele de luptã, ci prin per-sonalitatea sa complexã. Nueste un erou perfect. În acestfilm comite greºeli pe careunii le-ar considera banale,însã defectele acestuia îl facuman, reuºind sã devinã maimult decât un simplu perso-naj pe un ecran de cine-matograf. Este fascinantã deurmãrit transformarea aces-tuia de la început pânã lafinal.

Maturizarea lui BruceWayne, constatarea statutu-lui de simbol al lui Batman ºiadoptarea motto-ului „Batmanpoate fi oricine,“ conduc fil-mul cãtre un final satisfãcã-tor, promovând fiecare actde compasiune ca un faptaparþinând unui erou, indife-rent de vârstã sau de statut.Bruce Wayne nu este singu-rul Batman din film: toþi ceicare îl ajutã sã salvezeoraºul Gotham sunt demnide a purta acest nume, maiales comisarul Gordon (GaryOldman) ºi ajutorul acestuia,tânãrul poliþist John Blake(Joseph Gordon – Levitt).„Batman“ este un model lacare toþi cetãþenii trebuie sãaspire, nu numai un omîmbrãcat într-un costum deliliac.

În ciuda calitãþilor acestuierou, este interesant faptulcã Batman nu este perso-najul principal al filmelor, înviziunea regizorului. Acestavede oraºul Gotham ca per-sonaj principal, însã aceastãalegere nu este deplasatã.Toate evenimentele au legã-

turã cu Gotham. Chiar dacãsunt prezentate scene în altelocaþii îndepãrtate, privitoru-lui i se aduce aminte instan-taneu cã orice întâmplare dinacest loc va avea o influenþãasupra acestui oraº. Cetã-þenii oraºului mereu sunt înprimejdie ºi mereu se con-fruntã cu alegeri de ordinmoral, care îi vor afecta nunumai pe ei în particular, ci ºiîntreaga comunitate.

Actorii îºi interpreteazã cusucces rolurile, mai alesJoseph Gordon – Levitt, înrolul poliþistului în cãutareadreptãþii ºi Anne Hathaway,care o interpreteazã peSelina Kyle, un personajcare se confruntã cu propriilemustrãri de conºtiinþã în con-fruntãrile acesteia cuBatman. Tom Hardy esteimpresionant în rolul luiBane, un personaj celebru înbenzile desenate ce au statla baza acestei trilogii.Aceastã interpretare a luiBane este, însã, cu totuldeosebitã, o combinaþie ine-ditã între Darth Vader ºiHannibal Lecter, ce meritãurmãritã.

Concluzia este simplã:dacã nu aþi vãzut încã acestfilm, atunci ce mai aºteptaþi?

Antonia GÎRMACEA

Cinema

Batman revine

ateneu

septembrie 201220

Nu ºtiu câþi dintre cititori s-arputea sustrage plãcerii de aparcurge pagini de memorialis-ticã bine scrise! Îmi amintesccum, în cadrul unei discuþii cu„oameni de specialitate“, seajunsese la ideea cã marilenoastre cãrþi „formatoare“ suntîn bunã mãsurã jurnalele/memoriile. Cert este cã înultimul timp constat atât oavalanºã a aducerilor-aminte,cât ºi un soi de „heirupism“ (ami se scuza barbaria termenu-lui!) în editarea antologiilor depoezie. Rolul celor ce întâmp-inã astfel de cãrþi se complicãaproape în progresie geome-tricã – nu afirm nimic nou, însãnumeroasele apariþii pot con-duce cãtre aºezarea în acelaºirând a douã cãrþi completdiferite din punct de vedereestetic/ valoric.

Aflãm de pe coperta ultimã avolumului lui Ioan Pintea cãProximitãþi ºi mãrturisiri adunãlaolaltã o serie de notaþii cultu-ral-teologice, reflecþii, amintiriori simple însemnãri, toatescrise de-a lungul anilor. Înciuda faptului cã suntem invi-taþi la a înþelege cã „temele ºipersonajele […] sunt retreziteºi devin contemporane nouã“,aº îndrãzni sã afirm cã mareatemã a cãrþii în discuþie esteprocesul de restaurare aOmului, aflat într-un continu-um, surprins deopotrivã devocaþia sacerdotalã ºi culturalãa autorului.

Nefiind un portret literar, eîntrucâtva nefiresc a consem-na câteva din momenteleimportante parcurse de autor;cu toate acestea, consider cã osimplã înºiruire a volumelor/activitãþilor domniei sale arputea indica (pentru cei careîncã nu îl cunosc) aria largã asubtemelor dezvoltate în volu-mul de faþã. Astfel, nu vomtrece nici peste datele iden-titare; nãscut la Bistriþa-Nãsãud, absolvent al Facultãþiide Teologie Ortodoxã din Cluj,

preot paroh în Bistriþa, redac-tor-ºef la „Miºcarea literarã“.Este autorul Slujbei de canoni-zare a Cuviosului Pahomie dela Gledin ºi a Slujbei de cano-nizare a Sfinþilor MartiriNãsãudeni. Volume de poezie:Frigul ºi frica, Mormântul gol,Grãdina lui Ion, Casa teslaru-lui, 50. Poeme alese. A editat,prefaþat ºi îngrijit mare parte aoperei lui Nicolae Steinhardt:Dãruind vei dobândi, Cãlãtoriaunui fiu risipitor, Ispita lecturii,Pledoarie pentru o literaturãnobilã ºi sentimentalã, Euînsumi ºi alþi câþiva, O icoanãmaramureºeanã. NicolaeMonahul, Eseu romanþatasupra neizbânzii. Din catego-ria eseurilor, jurnalelor, convor-birilor: Primejdia mãrturisirii.Convorbiri cu N. Steinhardt,Primejdia mãrturisirii. Convor-

birile de la Rohia; Însoþiri înTurnul Babel, Bucuria între-bãrii. Pãrintele Stãniloae îndialog cu Ioan Pintea, Admiraþiiortodoxe, Jurnal discontinuucu N. Steinhardt.

Revenind la Proximitãþi ºimãrturisiri, voi afirma unitateaacestei cãrþi. Deºi conþineînsemnãri din arii diverse, cutoate cã aceste însemnãri nusunt datate, ba chiar adeseasimþi cum cele scrise jongleazãinteligent între timpul fizic ºi celsubiectiv (asumat exclusivafectiv), volumul întregeºtedrumul acelei unice cãutãri.Autorul nu are cum sã fie prinsîn mrejele unei contempo-raneitãþi adesea decãzute,aflate sub semnul morbid algândirii fragmentare. Direct,consemneazã: „Orice fragmente orgolios. Mã gândesc laCioran, Eliade, T.E. Hulme...Nu existã pic de smerenie înfragment. El, fragmentul, areorgoliul ºi încãpãþânarea sãafirme – sus ºi tare – gânduri ºiidei definitive, certitudini ºitemeiuri de neclintit, pãreri denecontestat. E mereu certãreþºi cârtitor... Mesajul lui e unuide sorginte fundamentalistã.Fragmentul e în esenþã vicios.ªtiu din propria experienþã ceînseamnã Fragmentul. Jur-nalul pe care îl scriu de câþivaani buni încoace a devenit unviciu. Aºadar, îi cunoscFragmentului toate atributeleorgolioase de care e în stare“.Dimpotrivã, am mai zis - aºacum se aºtern în faþa cititorului,

fragmentele se autoinstituieîntr-o manierã de a gândilumea, într-o modalitate filtratãestetic de a înþelege omul înaventura-i cãtre redescoperire.Rândurile lui Ioan Pintea au unfiresc care te învãluie, aducândtotodatã varii argumente cul-turale. Gândirea sa cunoaºteatributele unei libertãþi în fireacea nestricatã; adesea, aven-tura intelectualã polemizeazã,ridicând în discuþie problemespinoase: cine ar putea empa-tiza cu Iuda, cine ar puteavedea „disponibilitãþile reli-gioase“ ale lui Cioran, cine armai putea cãuta motivaþie înatitudinea ereticã a lui Tolstoi?Îndrãgostit de marea prozã rusã– numele lui Tolstoi,Dostoievski, Cehov, Turghenievapar adesea! -, Ioan Pintea nuîi uitã nici pe francezi (de laMarcel Proust, Malraux, Gide...pânã la dostoievskianulMakine) ºi nici pe germani origreci (filosofii prin excelenþã).Însã autorul nu rãmâne doar însfera literaturii; cu o lejeritatece ar deranja orgoliul unui criticplastic ori muzical, consem-neazã bucuria prilejuitã atât deîntâlnirea cu picturi celebre, câtºi de melodicitatea mozartianã,neuitând de grava sonoritate alui Bach.

Multe din cele prezentatestau sub semnul ineditului. Sãîncepem cu... Caragiale: „Eu îlgãsesc pe Caragiale foarteortodox […] mai ales înschiþele lui. O cronicã deCrãciun, Duminica Tomii, La

Paºti, Tatãl nostru, de pildã.Sunt pagini de o savoare orto-doxã inegalabilã. Chiar dacãpersonajele par mici ºineînsemnate, «oi rãtãcite»,cum le spune Iisus, plate, agi-tate nevoie-mare ºi deformatede la naturã, ele nu sunt atee ºilipsite de credinþã, de respect,de bun simþ, pietate“. Apoi, sur-prinde total atitudinea luiVoiculescu în faþa morþii:„Existã o mãrturie, pentru minetulburãtoare ºi greu de înþeles,despre sfârºitul lui VasileVoiculescu. Ea îi aparþine fiuluiacestuia, doctorul RaduVoiculescu. E consemnatã încartea lui Marius OpreaAdevãrata cãlãtorie a luiZaheu. Mãrturia e absolut teri-fiantã. Voiculescu a refuzatîmpãrtãºania. A ºi argumentat:«Nu am pãcate, pãrinte...» Ede necrezut“; luãm aminte decalea indicatã de a citi contro-versatul Orbitor (perceputãdrept o carte despre mântuire),de chipul lui Noica printreMinee, Cazanii ori Triod (ce arputea surprinde pe mulþi!);imaginea securiºtilor careveneau în noapte cãtre biseri-ca mãnãstirii sau posturi aleunor înalþi ierarhi lasã de gân-dit. În linia marilor pãrinþi, custatut de avva – învãþãtor,avem tuºele unor nume mar-cante pentru ortodoxie: IlieCleopa, Arsenie Boca, IustinPârvu, Serafim Man, TeofilPârâianu, Pãrintele Proclu. Deînvãþãturile acestora se leagãPsaltirea, „Psalmii lui David. Oîncredere oarbã în Dumnezeuºi un rãzboi total împotriva vrãj-maºilor. O slãvire a Domnului(cum nu s-a mai auzit) ºi oceartã asprã ºi dezlãnþuitã(cum nu s-a mai vãzut), din«strãfundul inimii», împotrivaduºmanilor (vãzuþi, nunevãzuþi!). O adâncã ºi amã-nunþitã revizuire a propriilorcãderi, slãbiciuni, «vãrsãri desânge» ºi, fãrã niciun fel demilã ºi îngãduinþã, o rãzbunarea Omului credincios faþã de toþiaceia care stau împotriva luiDumnezeu“. Poetul IoanPintea nu se dezminte: avemmulte pagini încãrcate de unlirism tulburãtor – fie cele încare ni se vorbeºte desprefigura Sfântului Pahomie, fiecele în care pictural ne desco-perã þinuturile natale.

Voit, am lãsat la urmã ceeace era mai important. To-talitatea acestor proximitãþi ºimãrturisiri circumscriu figuramarelui pãrinte Nicolae, mona-hul de la Rohia, aflat mereu încentru, având pentru conºtiinþascriitorului un rol asemãnãtorcu cel al Corului din tragediileantice. Vocea pãrintelui contra-puncteazã în permanenþã în-doielile, bucuriile, înstrãinãrileomului Ioan Pintea, cu rol evi-dent în formarea sa ulterioarã.

Micro-jurnalul lui IoanPintea nu dezvoltã neapãratstatura unui edificiu pentru cãnici discursul, nici miezulreflecþiilor nu sunt anchilozate.El devine însã model pentrutrãirea efervescentã în proximi-tatea Adevãrului.

Marius MANTA

Ioan Pintea – Proximitãþiºi mãrturisiri

Dupã numeroase expoziþii per-sonale de picturã, în aceastã toam-nã, Mihnea Baran a surprins publiculiubitor de frumos, atât printr-o origi-nalã ºi neaºteptatã expoziþie degraficã, deschisã la Galeriile „Velea“din Bacãu, cât ºi prin apariþia unuielegant album de artã, sub acelaºititlu, „Simboluri“. Albumul, editat deMagic Print (Oneºti), beneficiazã deexcelente condiþii grafice, contribuþiaplasticianului fiind esenþialã, suntadmirabile desenele sale de autor,rafinate ºi expresive, remarcabil fiindºi faptul cã de fotografiere ºimachetare s-a ocupat el însuºi. Îndeschiderea albumului, aflãm datebiografice despre Mihnea Baran,accentul cãzând, firesc, pe intensalui activitate artisticã.

Albumul conþine ºi douã prezen-tãri, semnate de criticii de artãValentin Ciucã ºi, respectiv, IulianBucur. Printre altele, în ampla ºi apli-cata sa cronicã, Valetin Ciucã îldefineºte pe Mihnea Baran ca „unvirtuoz al liniei ºi un cavaler al su-

gestiei subtile ºi nuanþate“. Pe dealtã parte, Iulian Bucur, fin observa-tor al aspectelor sensibile, pune înevidenþã cã temele ºi motivele dingraficele prezentate, au referinþe ladiversitatea trãirilor ºi complexitateafirii umane: „Omul este eroul pa-ginilor care urmeazã, cu trãirile luiascunse ºi cele lesne arãtate pechipul lui. Omul este ultimul, cumãreþia ºi neputinþele, cu bucuria ºinenumãratele tristeþi, omul este laurmã, cu gândurile ºi cu vorbelespuse tare, cu voce tare, omul estesubiectul ºi obiectul celor maiproaspete hârtii ieºite de sub peniþalui Mihnea Baran.“

Albumul de artã „Simboluri“ sem-nat de Mihnea Baran se rãsfoieºtecu plãcere, chiar cu încântare,desenele ilustrate având înalta cali-tate de a însufleþi privitorul/cititor custãri sufleteºti intense ºi pure. Oadevãratã terapie pentru suflet!

V. SAVU

Mihnea Baranºi Albumul cu Simboluri

septembrie 2012 21

ateneu

N. 12 iulie 1922, în Bacãu.Poet, prozator, memorialist,publicist, contabil. Este fiulºefului de tren Constantin Baciuºi al Aguriþei, casnicã. O bunãparte din copilãrie a petrecut-ola bunicii din Ruginoasa, judeþulIaºi, cãrora le poartã ºi acum însuflet cele mai frumoaseamintiri, întrucât de la ei ºi de lapãrinþi, toþi buni creºtini orto-docºi, a învãþat, încã din primiiani, munca, rugãciunea, cinsteaºi omenia. ªi-a început studiileîn oraºul natal, la ªcoala deBãieþi Nr. 2 (1929-1933, înprezent, „Al. I. Cuza“), continu-ându-le, cu destule peripeþii, laLiceul Comercial (actualulColegiu Economic „Ion Ghica“),pe care l-a absolvit în 1946. La15 ani, odatã cu înfiinþareamagazinului de coloniale„Consumul Legionar“, condusde Viorel Trifa, episcopul demai târziu al românilor dinAmerica, a descoperit ºi cunos-cut mai bine MiºcareaLegionarã, cãreia avea sã-idedice întreaga sa viaþã. Unprim contact îl luase în varaaceluiaºi an, când s-a deschistabãra de muncã din comunaTraian, unde tinerii ºi iubitorii deDumnezeu de toate vârstele auparticipat la ridicarea unei bi-serici ºi a unei ºcoli. Atunci asimþit întâia oarã o „chemare avremii“ ºi a înþeles cã „scopulomului pe pãmânt nu-i viaþa, ciînvierea“. Deºi înfricoºat de re-presiunea din noaptea de 21/22septembrie 1939, în cursulcãreia au fost uciºi 256 delegionari, ºi-a îndreptat paºiicãtre Frãþiile de Cruce, înperioada prigoanei antone-sciene ajungând în frunteaUnitãþii C a Liceului Comercial.În zorii zilei de 6 septembrie1941 a fost pentru prima oarãarestat ºi chinuit trei zile în beci-urile Siguranþei bãcãuane.Eliberat pentru cã nu se gãsisenimic la percheziþie, a fost rea-restat pe 3 noiembrie, trimis înjudecatã pentru „înaltã crimã detrãdare“ ºi judecat de cãtreCurtea Marþialã din Galaþi.Dupã 120 de zile de încarce-rare, timp în care s-a luptat nunumai cu teroarea gardienilor,ci ºi cu frigul, ploºniþele ºipãduchii din carcerã, a fostachitat pe 28 februarie 1942 ºipus în libertate. A plecat spreBacãu „senin ºi voios“, pentrucã în temniþa gãlãþeanã a cu-noscut „adevãrata viaþã legi-onarã“ ºi a trãit-o în „toatãmãreþia ei“. Înarmat cu „cea maidramaticã experienþã“, a reluatactivitatea în F.D.C., însã înaprilie a fost din nou arestat, dedata aceasta cu încã vreo 30 deelevi de la liceele bãcãuane ºitrimis direct la sediul SiguranþeiGenerale a Statului, apoi laÎnchisoarea Vãcãreºti. Trans-ferat la Închisoarea Galaþi, aavut parte de un nou „regim detemniþã grea, de muncã silnicã“,însã în cele din urmã acelaºiTribunal Militar l-a achitat, per-miþându-i sã revinã în oraºulnatal ºi sã activeze în contin-uare în Frãþiile de Cruce, ca ºefal Unitãþii C. Filat pas cu pas, zide zi, la sfârºitul lui octombrieajunge iar în beciurileSiguranþei din Bacãu, de unde,dupã o sãptãmânã de carcerã e

pus în libertate, întrucât pe 1noiembrie 1942 trebuia sã seprezinte la Batalionul 18Vânãtori de Munte din TârguOcna, la care fusese încorpo-rat. Trimis la ªcoala MilitarãOdobeºti Putna, concureazã cualþi 2000 de candidaþi ºi, dupãseverul examen, se numãrãprintre cei 128 de admiºi,absolvind în mai 1944 ºi fiindrepartizat la o subunitate aDiviziei 1 Munte Sinaia dinSibiu. Scãpat din douã bombar-damente în cadrul unei misiuniîn Capitalã, ajunge cu o parte aunitãþii în comunele sibieneCristian ºi Orlat, apoi, în urmaprãbuºirii fizice, în SpitalulMilitar Alba Iulia. Ajuns pe fron-tul Moldovei, e din nou internat,de data aceasta chiar la Bacãu,în Spitalul de Rãzboi nr. 10, deunde fuge pentru a nu fi cap-turat de ruºi. Cu gâtlejul încãsângerând, se alãturã formaþiu-nii sale de vânãtori de munte ºiparticipã la eliberareaArdealului de Nord, luptândpentru cucerirea liniilor de rezis-tenþã nemþeºti de pe malurileMureºului ºi Someºului. Lãsatla vatrã pe 26 august 1945,revine la Bacãu, de unde seînscrie la Academia de ÎnalteStudii Comerciale ºi Industrialedin Bucureºti ºi pregãteºterezistenþa armatã din munþi,trimiþând la Uturea-Solonþ, maimulte transporturi cu arma-ment. La 24 iunie 1946 þineprima ºedinþã de organizare înpãdurea Rahova-Buhuºi, iar înzorii zilei de 25 mai 1948 pleacãîn Munþii Solonþului, împreunãcu Gheorghe Unguraºu, iniþia-torul ºi organizatorul principal alrezistenþei armate de la Uturea.În acest interval trãieºte „ceamai frumoasã ucenicie“ pelângã profesorul Vasile Stoian,fost prefect de Bacãu, ºiPãrintele Nicolae Grebenea,ambii condamnaþi de regimulcomunist, îºi viziteazã colegiide detenþie de la Aiud ºi pe ceidin Colonia de muncã de laGalda de Jos, unde îl cunoaºtepe cel ce avea sã devinã„Sfântul închisorilor“, ValeriuGafencu, care i-a încredinþat un„îndreptar la spovedanie con-struit de el pentru a-l multiplicaºi a-l împãrþi tinerilor fedeciºtidin Bacãu“. Urmãrit în perma-nenþã de Securitatea dinMoineºti, îºi schimbã zi de ziascunzãtorile, creeazã diversiu-ni ºi, în rarele clipe de liniºte,scrie versuri ºi începe un jurnalal grupului sãu, în care con-semneazã principalele eveni-mente. Alegând între curaj ºilaºitate, jurã cã nu va trãdaniciodatã Legiunea ºiCãpitanul, înfruntând nu doarduºmanul, ci ºi vitregia naturii.A rezistat „ºase luni, cât ºaseveacuri“, mâncând doar „culbe-ci ºi bureþi, frunzã de leordã“,dar acolo, în singurãtateamunþilor, ºi-a „purificat viaþa“,simþindu-se mai aproape de

Dumnezeu ºi împãcându-se cusine ºi cu lumea „pentru tot-deauna“. Din ordinul conduceriilegionare, la 15 noiembrie 1948a pãrãsit munþii, împreunã cuGheorghe Unguraºu, ºi s-aîndreptat spre Capitalã, undeînsã avea sã fie trãdat ºi arestatpe 30 noiembrie. Dupã o lunãde anchetã severã, timp în carea ajuns asemenea celorlalte„cadavre miºcãtoare, oase în-velite într-o piele vânãtã“ dincelulã, a fost trimis la Iaºi,împreunã cu Ghorghe Unguraºuºi Nicolae Simionescu, „legaþitoþi trei în lanþuri unul de altul“,unde a stat, cu mâinile încã-tuºate la spate, timp de 17 zile,într-o „celulã micã, umedã,mucegãitã, fãrã aer, fãrã pat“. Aajuns apoi la Temniþa dinSuceava, unde a rãmas încã olunã, iar de aici în beciurileSecuritãþii din Bacãu, unde afost anchetat, timp de patruluni, în „nopþi de groazã ºi supli-ciu“, cu bãtãi crunte la „tãlpi ºi latesticule“. La jumãtatea lui sep-tembrie 1949 a revenit în celulade la Suceava, unde a rãmas înlanþuri pânã în mai 1951, cânda fost transferat la ÎnchisoareaJilava, nimerind într-o camerãcu 240 de alþi deþinuþi, unde„lipsa de aer nu îngãduia nicimuºtelor sã zboare“. Trimis lareeducare, a scãpat dupãnumai douã sãptãmâni de„teroarea Piteºtiului“, fiind expe-diat la Tribunalul Militar Iaºi„pentru rejudecare“. Fãrã aprimi vreo sentinþã, ajunge laPoarta Albã, de unde, în martie1952, e trimis la Colonia demuncã Peninsula, iar apoi la

Capul Midia. Stopându-selucrul la Canalul Dunãre-MareaNeagrã, a fost repartizat la obrigadã de sãpãtori de laBorzeºti, lucrând la devierearâului Trotuº, apoi, ca dulgher,la Oneºti, lucrând la cele douãpavilioane ale centralei. În mar-tie 1956, dupã un an ºi opt lunide anchetã la Securitatea dinBacãu, e trimis la ÎnchisoareaIaºi, Tribunalul condamnându-l,de data aceasta, la 10 ani demuncã silnicã. Chinuit de ulcerºi de durerea de ficat, ajunge„epuizat ºi bolnav“ la ZarcaAiudului, unde pentru a primiregim hepatic e silit sã facãgreva foamei timp de 5 zile.Supus ºi aici la „silnicii ºisamavolnicii fãrã precedent“,pe la jumãtatea lunii iulie 1958ar fi trebuit sã fie eliberat, darpentru cã a refuzat sã devinãcolaborator al Securitãþii, înaugust a fost condamnat la 3ani „închisoare administrativ㓺i transferat în Deltã, la Grindu-Periprava, apoi pe bac, larecoltat stuf. Dupã doi ani de„pricopsealã“ la stuf, e declaratinapt ºi mutat la Periprava, deunde, la 29 iunie 1961, de SfinþiiApostol Petru ºi Pavel, e, însfârºit, pus în libertate. Esteîncadrat ca muncitor necalificatla Trustul de Construcþii Nr. 2din Bacãu, calificându-se apoica zidar ºi, în toamna anului1962, ca fochist. Cu ajutorulmaistrului Romicã Mihalcea ºial avocatului Aurel Cioicã setransferã la Fabrica de Zahãrdin Sascut, ocupând un post decontabil I la Serviciul financiar.Dibuit dupã un an cã este

„cazierist politic“, primeºtepreaviz, dar izbuteºte sã setransfere pe acelaºi post laÎntreprinderea Regionalã Com-bustibilul, unde o va cunoaºtepe viitoarea soþie, AuricaMunteanu. Dupã 13 ani dedetenþie ºi 14 ani de falsã liber-tate, la începutul lui iunie 1975e din nou anchetat ºi, la 11octombrie, arestat. Pe bazadeclaraþiilor a ºase martori falºi,Tribunalul Militar Iaºi îl con-damnã, pe 21 noiembrie, la 6ani de închisoare „pentruinfracþiunea de propagandãîmpotriva orânduirii socialiste“.Încarcerat la Bacãu, Rahova ºiJilava, ajunge pentru a douaoarã la Zarca Aiud, cea maitemutã închisoare din România,dar acum gãseºte condiþii câtde cât îmbunãtãþite. Scutit demuncã dupã ce soþia intenteazãun proces la Tribunalul dinAlba-Iulia, e eliberat, la pre-siunea occidentalilor, pe 8august 1977, revenind pe pos-tul de revizor contabil la DirecþiaComercialã Bacãu, de undefusese arestat ºi lucrând pânãla pensionare. Dupã 1990 îºitranscrie cele peste 200 depoezii scrise ºi memorate înanii grei ai detenþiei, debutândîn Gazeta de Vest (1990), pu-blicând apoi în Bunavestire,Pentru Patrie, Rost ºi alte pu-blicaþii de dreapta atât poezie,cât ºi articole evocatoare, deatitudine ori pagini memorialis-tice din închisorile comunisteprin care a trecut. Editorialdebuteazã în 1995, cândEditura Majadahonda dinBucureºti îi publicã volumulCine? Poezii de temniþã, re-editat în 2002 de EdituraFundaþiei Culturale „BunaVestire“ din Capitalã. La aceas-ta din urmã mai încredinþeazãtiparului volumele de poezieInimi zãvorâte. Memoria tem-niþei (1999) ºi de mãrturiiRãstigniri ascunse (vol. I,2004, ºi vol. II, 2009), bineprimite de cititori ºi fiind apreci-atã forþa lor cutremurãtoare.Inclus în antologia Poeþi dupãgratii, editatã de MãnãstireaPetru Vodã, fostul „duºman alclasei muncitoare“ s-a implicatcu tot sufletul în reorganizareavechilor luptãtori împotrivacomunismului ºi în recrutarea ºiformarea noii generaþii de tineriîn spiritul ideilor naþionale,creºtine ºi al valorilor Statuluide drept. Membru la fel de activîn Asociaþia Foºtilor DeþinuþiPolitici, în Partidul „PentruPatrie“, constituit de vechiilegionari, în Fundaþiile „BunaVestire“ ºi „George Manu“,neobositul veteran de rãzboi aparticipat la numeroase confer-inþe ºi simpozioane ºtiintificeconsacrate istoriei neamului,precum ºi la ridicarea Monu-mentului Martirilor RezistenþeiAnticomuniste din ParculCancicov.

Deºi cu sãnãtatea ºubrezitã,Dumnezeu i-a îngãduit sãatingã nouã decenii de viaþã ºisã poatã, astfel, mãrturisi oro-rile comuniste ºi adevãruldespre cei ce ºi-au sacrificatviaþa pentru binele þãrii.

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Petru C. Baciu

Lilia, copilulcu icoannãînn suflett

Liubov FeodorovnaDostoievskaia a fost fiicapreferatã a lui Dostoievski.Nãscutã în 1869 (14/26 sep-tembrie), la Dresda, aceastaavea sã devinã romancierã,dar ºi autoarea unor cãrþidespre tatãl ei (memorii). Înfamilie i se spunea Liuba sauLilia, în vreme ce ea însãºi îºispunea, în strãinãtate, Aimée.Aflând veºti despre apropiatanaºtere a Liliei, A. N. Maikov,prietenul lui Dostoievski, îiscrie acestuia un calambur detoatã frumuseþea (apud BorisN. Tihomirov, LiubovDostoievskaia – fiica scriitoru-lui), în Convorbiri literare, mai2000, pag. 9, traducere deEmil Iordache): „În primulrând, aþi terminat romanulIdiotul! Slavã Domnului! Dinscrisori, mi-am dat seama câtv-a chinuit. În al doilea rând, ºiAnna Grigorievna a început sãelaboreze un roman, dar niciea nu poate spune ce va fiacesta, deºi îl va elabora 9 luni(…) Ambele circumstanþe vãvor influenþa probabil planurile,adicã apare o întrebare capi-talã: unde veþi locui, la Florenþasau aici? Romanul AnneiGrigorievna unde trebuie sãvadã lumina zilei?“Dostoievski a ales Dresda,preferând o þarã a cãrei limbã ocunoºtea. Aici, în cartierulenglezesc al oraºului, se va

naºte Liubov. Fericit, tatãl îiscrie lui A. N. Maikov, pe care-l roagã sã fie naºul copilei: „Cutrei zile în urmã s-a nãscutfetiþa mea, Liubov. Totul adecurs normal ºi copila estevoinicã, sãnãtoasã, o fru-museþe“ (Anna Dostoievskaia,Amintiri, Editura Univers,Bucureºti, pag. 166). Tot plinde entuziasm, îi scria ºi luiN.N. Strahov: „Ah, de ce nueºti cãsãtorit ºi de ce n-ai copii,stimate Nikolai Nikolaievici. Îþijur cã asta constituie trei sfer-turi din fericirea noastrã, iarrestul abia dacã face un sfert“(Ibidem). În 1871, familiaDostoievski se întorcea laPetersburg, încãrcatã de baga-je. Zeloºii vameºi au începutsã cotrobãiascã ºi prin manu-scrisele lui Dostoievski (car-nete de însemnãri, mai ales,cãci, la cererea lui Dostoievski,manuscrisele Idiotului ºiEternului soþ, dar ºi manu-scrisul unei pãrþi din variantaromanului Demonii, fuseserãarse la Dresda). Zeloºii vameºiau fost opriþi din demersul lorchiar de cãtre micuþaLiubocika, povesteºte Anna

Dostoievskaia: „…i se fãcusefoame, biata de ea, ºi aînceput sã strige cât o þineagura: «Mamã, vreau chifle!»Funcþionarii s-au sãturatrepede de þipetele ºi ne-aulãsat în plata Domnului,înapoindu-ne fãrã niciun fel deobservaþii ºi cãrþile, ºi manu-scrisul“(Ibidem, pag.177).Biografii lui Dostoievski con-semneazã ºi amãnunte carenu sunt întâmplãtoare: pe 14septembrie, stil nou, datanaºterii Lilei, este ÎnãlþareaSfintei Cruci. În Demonii, scri-itorul plaseazã începutul acþiu-nii chiar de ziua Înãlþãrii SfinteiCruci, în vreme ce la romanulIdiotul începuse sã lucreze, cudoi ani mai devreme, înaceeaºi zi… Bolnav,Dostoievski era nevoit sãmeargã uneori în strãinãtate.De-acolo, îi scria fiicei salescrisori emoþionante, deºiaceasta nu avea decât 10 ani:„Iubitul meu înger, Lila, tesãrut, te binecuvântez ºi teiubesc foarte mult. Îþimulþumesc pentru cã-mi scrii;citesc scrisorile, le sãrut ºi mãgândesc la tine de fiecare datã

când le primesc. Aici mi-e urâtfãrã voi, n-am cunoscuþi, aºacã tac mereu ºi mã tem c-o sãmã dezvãþ sã vorbesc. Pestevreo trei sãptãmâni mã întorcla voi. Dragã Lilia, ascult-o pemama ºi nu te certa cu Fedea.Sã învãþaþi bine, amândoi. Mãrog lui Dumnezeu pentru voi ºiîl implor sã vã dea sãnãtate(…) Ascultaþi-o, vã rog, pemama în toate ºi n-o necãjiþi.La revedere, dragã, Lilecika, teiubesc foarte mult. Sãrut-o pemama. Tatãl tãu, F.Dostoievski“( F.M. Dostoievski,Opere complete în 30 de vol-ume, Leningrad, 1988, p.101,apud Boris N. Tihonov, arti-colul citat). Scrisoarea eratrimisã din Bad-Ems, în august1879.

Unn cavalerrfãrrã rreprroºº

Nu este întâmplãtor cã ºifiica, peste ani, în nuvela auto-biograficã Farmecele, îºi co-pleºea tatãl cu aceeaºidragoste: „Tatãl meu a fost unom extraordinar. Un asemenea

intelect, o asemenea inimã, oasemenea bunãtate n-amîntâlnit niciodatã la nimeni.Vorbea cu mine de la egal laegal, ºi nu mã considera copil.Citeam împreunã, ne plimbamîmpreunã, nu ne despãrþeamniciodatã. Ce timpuri fericite aufost! Tata ºtia cã nu mai aremult de trãit ºi se grãbea sã mãpregãteascã pentru viaþã“(L. F.Dostoievskaia, Farmecele,Tipuri contemporane, Sankt-Petersburg, 1911, p. 9, apudBoris N. Tihonov, articolulcitat). Liubov Dostoievskaia arãmas în literaturã mai ales camemorialist al tatãlui ei. Iatãunul dintre cele mai emoþio-nante portrete ale luiDostoievski, cel care le citeacopiilor, cu mare dragoste, dinPuºkin, Cavalerul sãrman, maiales, poem care-l are ca eroupe Don Quijote: „… liniile feþei ise înseninau, vocea îi tremura,iar ochii i se înceþoºau în lacri-mi. Dragul meu tatã! Astfel nepovestea istoria propriei salevieþi! ªi el a fost un cavaler fãrãfricã ºi reproº, care a luptattoatã viaþa pentru idei mari. ªi ela avut o viziune cereascã: darn-a vãzut-o pe Fecioara me-dievalã, i s-a arãtat Hristos,care a venit la el pe când se aflala ocnã ºi i-a fãcut semn sã-lurmeze“ (L. F. Dostoievskaia,Dostoievski în descrierea fiiceisale, p. 59, apud Boris N.Tihonov, articolul citat). Acestcavaler fãrã reproº era un tatãgrozav ºi pentru Fedea, „bãia-tul nostru cel mai mare“ . În1872, în noaptea de Crãciun,emoþionat, probabil, ºi deevenimentul pe care-l conºti-entiza prima oarã, acesta s-aîmbolnãvit. Dostoievski, poves-teºte soþia sa în Amintiri, l-avegheat toatã noaptea. Iatãmãrturisirea lui Dostoievski:„M-a fãcut praf Fedea înnoaptea asta! Vreo douã-treiore nu mi-am luat ochii de la el,tot îmi era teamã sã nu cadãdin sanie ºi sã nu se loveascã.Dãdaca a venit de douã ori sã-l ia sã facã nani, dar el dãdeadin mânuþe ºi se pregãtea sãplângã. ªi uite aºa am statîmpreunã pânã la cinci dimi-neaþa, când probabil, a obositºi a început sã se lase într-oparte. L-am sprijinit ºi l-am dusîn camera copiilor.“ (AnnaDostoievskaia, Amintiri,Editura Univers, Bucureºti,pag. 224).

Dostoievski avea credinþacã unui copil poþi sã-i spuitotul. Era uimit mereu, vãzândcât de puþin îºi cunosc pãrinþiicopiii. Obiºnuia sã spunã cã nutrebuie sã le ascunzi nimiccopiilor, sub pretextul cã suntîncã mici ºi cã e prea devremepentru ei ca sã ºtie ceva.Adultul, spunea el, nu ºtie cã,pânã ºi în chestiunile cele maidificile, copilul îi poate da unsfat util. Un capitol de peda-gogie dostoievskianã ar puteaavea printre repere afecþiunea,încrederea, comunicarea, res-ponsabilitatea ºi grija.

Orice întreprindere poate fi perceputã caamintire a unui trecut ºi anticipare a unuiproiect inepuizabil. Orice scriere biograficãstã, aidoma unui succint episod afirmativ,într-un ocean de nedeterminare. Nu o simþiaproape ºi nu e adevãratã, câtã vreme nu-iparcurgi pânã la capãt nedeterminarea.Adicã, sã o citeºti. ªi sã o simþi tãlmãcind-oori sã o tãlmãceºti, simþind-o. Am cititcartea lui Miltiade Nenoiu, Portret din cinciînchipuiri (Bucureºti, Editura Muzicalã,2012), simþind-o ºi tãlmãcind-o ca pe uncomprimat de timp. Am fost acroºat de cevaconsumat, care subzistã încã, dar ºi deceva actual, care se oferã uzului ºi de cevavirtual, pe cale de a se naºte. S-a consumatun traiect de peste trei decenii în care muzi-cienii cvintetului „Concordia“ au luminatzeci si sute de estrade concertistice; s-aactualizat o stare de spirit, pe care aceastãcarte o întreþine prin caracterul ei memoria-listic; în sfârºit, s-a virtualizat redobândireaunui prestigiu legitim, dar ºi instaurarea ofi-ciului pedagogic de care generaþiile în for-mare are atâta trebuinþã. Toate sunt dovezicã, iatã, posibilul e mai tare decât realul. Cãatunci când urmãreºti o idee de torenþialãnoutate ºi generozitate, chiar dacã întru-parea ei comportã o anumitã dificultate deformulare, o tatonare, o ezitare, reuºita easiguratã. Mai ales dacã igiena exprimãriicreatoare ºi organizatorice e monitorizatã

de corectitudine ºi decenþã. Dar dincolo decorectitudine ºi decenþã e nevoie de sem-nificaþii, de spiritualitate, de afectivitate, devalori morale ºi estetice. Pe acestea a mizatMiltiade Nenoiu în lucrul sãu întru „concor-dia“ a cinci instrumente de suflat. Nu a fostdeloc simplu. Fie ºi numai pentru cãansamblul „Concordia“ s-a trezit pe vremeacând accesoriul sufoca substanþa, iar sti-mularea ºi satisfacerea nevoilor esteticeerau frecvent înlocuite de însãºi standardi-zarea lor, când pedanteria era ofensivã ºiconsecvenþa subversivã sau, în orice caz,suspectã. Ansamblul a traversat apoi aceaperioadã când firescul era evacuat pânã ºidin scadenþele lui fundamentale. Mereu cufruntea sus, fãrã concesii ori compromisurinotabile. În cele din urmã a adormit într-oepocã a artei care nu mai e cãutare, ci dex-teritate, a virtuozitãþii care se poate dispen-sa de talent. În acest rãstimp „Concordia“ adezvoltat un drum al cãrui orizont interoga-tiv ºi restitutiv s-a alcãtuit, în fond, de lasine, prin întâlniri modelatoare, curiozitãþi,obsesii, ºanse ºi neºanse, candori ºieschive, oportunitãþi provocatoare, surprizeºi inerþii. Dincolo de vremuri mai mult saumai puþin copleºitoare, dincolo de accidenteºi precaritãþi auto-biografice, dincolo de li-mitele ºi derapajele individuale ori colec-tive, un asemenea drum a fost necesar ºi ameritat sã fie asumat. Necesar pentru

evoluþía muzicii româneºti. Asumat de ungrup de soliºti ai Orchestrei NaþionaleRadio, îmblânzitori ai instrumentelor desuflat ºi, în special de cãtre Miltiade Nenoiu,cel care în calitatea lui de lider a dovedit ovie imaginaþie instituþionalã ºi repertorialã,un bine dozat spirit de autoritate, precum ºio sumedenie de îndemânãri administrativeaflate la adãpostul unei calde convivialitãþi,al unui plezirism discret dublat de cultul pri-eteniei, al lecturii ºi poeziei. Într-un spaþiudevenit excentric ºi marginal pentru muzicade camerã, Miltiade Nenoiu ºi „Concordia“ºi-au edificat statutul de campioni ai uneisensibilitãþi ºi adaptabilitãþi rotunde, organ-ice ºi al unui apetit de comunicare ce nuîncape în hotarele unei singure operaþii saupoziþionãri. N-au fost primadone, n-au fostrãzboinici ultra-agresivi, dar au fost exce-lenþi deschizãtori de perspective ºi inter-locutori preþioºi pentru toþi cei care au avutnorocul de a-i intersecta. La cât au avut deîntâmpinat, încasat, îndurat, nu puteaurezista decât prin puterea convingerilor lor,printr-o suveranã independenþã a crezuluiartistic ºi printr-un devotament necondiþio-nat faþã de ceea ce este autentic. Culturanoastrã, se ºtie, e una predominant literarã,filologii, scriitorii în general fiind cei caredeterminã climatul cultural. Ei controleazãazimutul intelectual. Ei comenteazã cãrþileapãrute. Ei propun premii. Ei realizeazãemisiunile culturale. Ei încearcã sã trasezedirecþiile estetice. ªi iatã cã tot un scriitor -Miltiade Nenoiu - acrediteazã, printr-o carteputernic auto-referenþialã, un crâmpei dinpovestea recentã a artei sunetelor. O aripãdin zborul înalt al muzicii româneºti con-temporane. Existã un mod tonic de a teconfrunta cu tine ºi cu lumea din jur.Miltiade Nenoiu cunoaºte foarte bineaceastã manierã de a rãzbate prin luciditateºi discernãmânt. Restul e destin. Dar ºi isto-rie, pentru cã ansamblul „Concordia“reprezintã o filã vizibilã din orice manual deistoriei a muzicii.

ateneu

septembrie 201222

Ion FERCU

Prin subteraneledostoievskiene (10)

Liviu DÃNCEANU

Concordia

ateneu

septembrie 2012 23

„Misiunea noastrã a fostsã încercãm... sã înþelegemde ce acest om simplu ºimodest a devenit un criminalîn masã convins de corecti-tudinea fundamentalã a acþi-unilor sale. Contribuþia luiHimmler la teoria ºi practicanazismului a fost aceea aunui pedant conºtiincios,care ºi-a dorit dintotdeaunasã fie militar, dar a ajunspoliþist...“

Roger Manvell,Heinrich Fraenkel

În ierarhia nazistã, HeinrichHimmler (1900 – 1945) ocupao poziþia înaltã ca ºef al SS-ului ºi al Gestapoului, apoi,ministru de Interne din 1943,deºi nu se afla printre intimii luiHitler. Însã, acest H. H. s-adovedit un funcþionar conºtiin-cios ºi meticulos, devenindindispensabil Führerului,cãruia i-a rãmas pânã aproapede final un slujitor devotat(când a intrat prin intermediulcontelui Bernadotte în contactcu Aliaþii, în vederea unei pãciseparate). Himmler cãtreHitler: „Vã voi rãmâne fidelpentru totdeauna. Nu va trebuisã vã temeþi niciodatã de mine“(p. 58). Iar, atunci când a fostsfãtuit sã renunþe la Hitler,Himmler s-a exprimat: „Nu mãpot descotorosi de Führer,cãruia îi datorez totul“ (p. 205).Pânã la actuala cercetare*, cea pãtruns de curând pe piaþacãrþii din România (deºi volu-mul în chestiune a apãrut în1965, în urma lecturii am con-statat cu satisfacþie cã tomul îndiscuþie nu este depãºit decercetãrile recente), datoratãlui Roger Manvell ºi HeinrichFraenkel, viaþa ºi activitatea luiHimmler ne erau cunoscuteîntrucâtva din alte numeroasevolume ce trateazã epoca celuide-al Treilea Reich, iar FerranGallego îi dedicã în „Oameniilui Hitler. Elita naþional –socialismului (1918 – 1945)“,Ed. ALL, 2010, un consistenteseu. Am început, aºadar, lec-tura acestui tom (segmentat înopt capitole, anexe, note, bibli-ografie selectivã, indice), cu oinfinitã curiozitate. Himmler, înpofida absenþei unei conduitepragmatice, ce era impusã demediul în care trãia, sedovedeºte a fi un pasionatcercetãtor al trecutuluimedieval german, preocupatde arianism încât trimite oexpediþie în Tibet, chestiune cea devenit subiectul unei cãrþi alui Christopher Hale(„Cruciada lui Himmler.Istoria expediþiei germane înTibet din 1938“, Ed. RAO,2007/ 2008), de societãþilesecrete, de Ordinul CavalerilorTeutoni, de regele HeinrichPãsãrarul, creator al Reichuluigerman, de astrologie, toateacestea producându-i maitânãrului sãu colaborator,Heydrich, senzaþia pierderiiinutile a timpului, maºina derãzboi germanã având cu totulalte prioritãþi. Însã, singura per-soanã care s-a doveditîntrucâtva înþelegãtoare cupreocupãrile lui Himmler, separe, cã a fost Hitler, la fel depasionat de originea arianã apoporului german. Bibliotecalui Himmler este descrisã de

Kersten: „Lãsat pentru câtevaminute printre cãrþile luiHimmler, el a vãzut multe vol-ume de istorie a Germaniei ºi aEvului Mediu, despre HenricPãsãrarul ºi Gingis Han,despre Mahomed ºi credinþamahomedanã. În dormitorulacestuia, a vãzut cã Himmlercitea Coranul în traducere ger-manã, carte pe care o þinea tottimpul la el“ (p. 131). Din me-moriile lui Kersten, Himmler neapare în adevãrata saînfãþiºare (p. 221), iar Europa ovedea ca pe o confederaþie destate cu monedã unicã, con-duse de Germania. Uriaºul ter-itoriu al Rusiei urma sã fieîmpãrþit ºi exploatat deGermania, Anglia, SUA. Nimicdin existenþa familiei luiHimmler nu prevedea cãHeinrich va ajunge o oficialitateimportantã a Germanieinaziste. Deci, Heinrich era fiulmijlociu al institutoruluiGebhard Himmler dinMünchen („Era un om studios,pedant, foarte conºtient deprestigiul social conferit depatronajul casei regalebavareze din Wittelsbach“, p.13). De timpuriu, H. H. þine unjurnal, cu intermitenþe, în care-ºinota impresiile, preocupãrile,cultul pentru pãrinþi, viselelegate de cariera militarã, însãva studia agronomia. Relaþiilecu colegii, în special, cu fetelescot în evidenþã o fire introver-titã, preocupat mai mult deascensiunea socialã. Lipsabanilor îi displãcea în relaþiilede familie. În ianuarie 1922cunoaºte pe cãpitanul ErnstRöhm („foarte prietenos“), viz-itându-l apoi la închisoare, iarmai târziu împreunã cu Göringva încerca sã scape de Röhm.În 1924, la cinci luni dupã puciîl menþioneazã în jurnalele salepe Hitler, iar înclinaþiile anti-semite se amplificã începândcu 1922, pentru ca în 1923 sãintre în Partidul Nazist ºi esteatras de cariera politicã, intrãîn SS în 1925, în fine, ocunoaºte pe infirmiera polo-nezã Margareta Concerzowo

cu care se cãsãtoreºte în1928. Anul 1929 îi va fi favora-bil: ascensiunea politicã a luiHimmler se datoreazã luiHitler, care printr-un ordin din 6ianuarie îl numeºteReichsführer SS: „SS era defapt o forþã în interiorul uneialte forþe, misiunea ei specialãfiind propriu-zis asigurareaprotecþiei lui Hitler ºi a altor li-deri naziºti la întâlniri, adunãriºi parade“ (p. 34). Curând,Himmler este influenþat deWalter Darre („Sânge ºipãmânt“) ºi Alfred Rosenberg(„Mitul secolului XX“, cartescrisã ca o replicã la volumullui Chamberlain) emite Legeacãsãtoriei (în ianuarie 1935)pentru membrii SS. Se verificagenealogia acestor oamenipânã la 1750 (deºi mai jos, lapagina 81, recomandã caaceste cercetãri sã fie extinsepânã la 1648), insistând caaceste verificãri ale originii sãfie efectuate chiar ºi asuprafamiliei sale, a soþiei ºi a aman-tei sale Hedwig, urmãrindu-seastfel o puritate a raseiîntruchipatã de un om ideal, înviziunea lui Himmler, legat demunca pãmântului, Himmlerexaltând, astfel, virtuþile þãra-nului german, spre deosebire,bunãoarã, de Lenin, care ura,în genere, þãrãnimea (v. G.Papini, „Gog“, Univers, 1990,p. 103). Cunoºtinþa cuHeydrich ºi angajarea imedi-atã, înfãþiºarea impunãtoarede arian veritabil, inteligenþa,competenþa profesionalã, ta-lentele artistice ºi lingvistice aucontribuit ca Heydrich sã devi-nã un idol al SS-iºtilor ºi, pro-babil, numai o moarte pre-maturã (iunie 1942) a stopat ocarierã fulminantã ce îlameninþa chiar pe Hitler:„asasinarea lui Heydrich, în1942, avea sã-l scoatã bruscdin scenã într-o vreme în care,dupã opinia multora dintre ceicare-l cunoºteau bine, el erapregãtit sã-l înlocuiascã peHimmler ºi chiar sã-l învingãpe Hitler în lupta pentru puteredin aceastã perioadã de

sfârºit, cãci poziþia de lider aFührerului era subminatã depropriile sale obsesii ºi eraameninþatã de intrigile subor-donaþilor sãi“ (pp. 43 – 44).Intrarea în SS era condiþionatãde prestarea unui jurãmânt decredinþã ºi fidelitate faþã deHitler. Absorbit de munca sa,de lecturile ºi preocupãrile sale„Himmler avea pornirile unuiom retras, al unui pustnicnemilos, dedicat studiilor saleºi hotãrât sã recreezeomenirea dupã chipul evocatde cunoºtinþele sale excen-trice. Marea tragedie a epociinoastre este aceea cã, vremede câþiva ani, el a avut putereade a face, în Europa, experi-mente care au costat viaþa amilioane de oameni“ (p. 70).Existenþa acestor lagãre deexterminare, unde au dispãrutîntre cinci – ºase milioane deevrei a contribuit ca secolul alXX-lea „care ar fi trebuit sã fiecel mai civilizat, unul dintrecele mai groaznice din istorie...Principalul autor al acestui actprelungit de degradare umanãa fost Himmler, care credea cãmisiunea lui este una necesarãºi cã în ea nu-ºi aveau loculsentimentele umane“ (p. 72).Lipsit de intuiþie militarã, destrategie, de tacticã, Himmlerdorea rãzboiul, deºi Göringmai realist considera cãGermania nu are suficientemijloace materiale ºi umanepentru susþinerea unor cam-panii în Vest ºi în Est. Vârfulierarhiei naziste era dominatde Hitler, care dupã ocupareaAustriei ºi a Cehoslovacieiîncepuse sã se distanþeze deapropiaþii sãi, dezbinându-i casã-i poatã stãpâni mai uºor.Deºi subordonat al lui Himmler(acesta este descris ca „omediocritate în comparaþie cuHeydrich“, p. 104), Heydrichera „de o inteligenþã diabolicã“(p. 105, Gisevius), superiorºefului sãu pe care ºtia sã-lcultive, sã-l conducã din umbrãpentru a-ºi realiza scopurilepersonale. Portretul luiHeydrich (pp. 106 – 107), rea-lizat de Schellenberg impre-sioneazã prin amploarea unorcalitãþi prin care Heydrich îºidomina toþi interlocutorii, inclu-siv pe Hitler ºi Himmler. PentruFelix Kersten, Heydrich secomporta „cu o slugãrniciecomplet inexplicabilã“ (p. 108),faþã de Himmler, dar pentru noiacest comportament este evi-dent al subalternului, care eraconºtient cã ºeful îi este inferi-or. În fine, deºi se ºtia cãHeydrich avea strãmoºi evrei,n-a fost îndepãrtat, tocmaidatoritã calitãþilor sale. Dupãatentatul din 8 noiembrie 1939din berãria münchenezã(despre care se ºtie astãzi cã

fusese pus la cale cu acordullui Hitler, p. 125), Hitler a trecutla ocuparea Danemarcei ºi aNorvegiei, apoi au urmatBelgia, Olanda, Franþa. Însfârºit, campania din Rusiaeste pregãtitã, iar la 13 martie1941 este emis ordinul de ocu-pare a Rusiei: „Ferocitatea cucare Hitler, Göring ºi Himmlerºi-au planificat asaltul asupraRusiei este unicã în istorie“ (p.150). În privinþa evreilor, între1938 – 1942, s-a optat pentrutrimiterea lor în Madagascar, oidee mai veche din secolul alXIX-lea aparþinând lui PaulLagarde (v. Leon Poliakov„Mitul arian. Eseu asupraizvoarelor rasismului ºi alenaþionalismelor“, Ed. EST,2003, p. 404. Se mai poateconsulta de acelaºi autor ºi„Breviarul urii. Al III-leaReich ºi evreii“, Ed. EST,2004), proiect abandonat înfebruarie 1942. Ulterior,Himmler „a recunoscut, 11noiembrie dupã foarte multeinsistenþe, cã se plãnuia dis-trugerea evreilor... Aºa cumamericanii i-au exterminat peindieni, germanii trebuie sã-iºteargã de pe faþa pãmântuluipe evrei“ (p. 153). Însã, multi-plele probleme iscate de unfront de peste 3.000 de km,care era greu de susþinut mate-rial ºi uman, apoi, faptul cãHitler se înconjura numai denulitãþi, care-i încurajau fan-teziile belicoase, au contribuitla degringolada maºinii derãzboi germane. Între adula-torii lui Hitler, Himmler deþineaîntâietatea (p. 192), rãmânândîn opinia lui Schellenberg„omul cel mai puternic alregimului“. Discuþiile în jurulunei pãci cu puterile occiden-tale sunt infructuoase, mai pro-ductive ar fi putut deveni trata-tivele dintre Molotov ºiRibbentrop, din iunie 1943, laKirovograd, dacã partea ger-manã ºi-ar fi limitat pretenþiile(a se vedea în acest sens B. H.Liddell Hart „Istoria celui de alDoilea Rãzboi Mondial“, II,Ed. Orizonturi, 2006, p. 131).Dintre multele caracterizãri alelui Himmler, cea mai apropiatãde adevãr se aflã la pagina233. În fine, evenimentele seprecipitã: debarcarea înNormandia, atentatul din 20iulie 1944, Germania este ocu-patã de trupele aliate, Hitler sesinucide trãind amãrãciuneade a fi trãdat de Göring ºiHimmler. Încercând sã fugã,Himmler este capturat deenglezi, îºi dezvãluie identi-tatea, apoi, se sinucide. Omulcel mai puternic dupã Hitlereste înmormântat „într-un locnemarcat, din apropiere deLüneburg“ (p. 305). Evident,noua traducere completeazãun gol în literatura de speciali-tate.

________________

* Roger Manvell, HeinrichFraenkel, HEINRICH HIMMLER.Viaþa sinistrã a ºefului SS-uluiºi al Gestapoului. Traduceredin limba englezã de DanCriste, Ed. Meditaþii, Bucureºti,2010.

Ionel SAVITESCU

Viaþa lui Himmler

• Bogdan Antochi

1. Aº începe prin a vã întreba cineeste adevãrata Holly Mckinzie. Cine seaflã, de fapt, în spatele profesorului ºicercetãtorului cu o asemenea carierãextraordinarã?

E un mod interesant de a începe! Credcã ne întrebãm cu toþii, din când în când,acest lucru în condiþiile în care vieþilenoastre devin tot mai complicate. În acestcontext, pentru femeile care au ales ocarierã profesionalã ºi au început sã ter-mine facultatea la finele anilor ’60, se parecã ceea ce ne defineºte este profesiunea.În orice caz, cam asta te întreabã toatãlumea în S.U.A.: „Cu ce te ocupi?“ ªi nu edoar situaþia femeilor din Statele Unite. Înceea ce mã priveºte, sunt un om ca ori-care altul: fiicã, sorã, soþie, mamã ºi, mainou, bunicã. Fiecare dintre acestea e caun rol într-o piesã complexã, cu pre-cizarea cã accentul se mutã în funcþie demoment ºi de situaþie. Uneori asta neuimeºte. Spre exemplu, acum vreodouãzeci de ani, împreunã cu soþul meune-am retras copiii de la ºcoalã un semes-tru pentru a cãlãtori în Mexic ºi AmericaCentralã. Am fost atunci atât profesor, câtºi pãrinte, dar cel mai important lucru afost sã-i facem pe copiii noºtri sãconºtientizeze cã oamenii trãiesc ºi gân-desc diferit. Acea lecþie a prins: amândoivorbesc acum mai multe limbi strãine, autrãit în afara Statelor Unite ºi au gãzduitoaspeþi din strãinãtate. În afara cariereimele profesionale, copiii sunt realizareasupremã.

În ceea ce priveºte viziunea meadespre lume, este important de ºtiut cãm-am nãscut ºi am crescut la þarã, înCalifornia Centralã, într-o zonã supranu-mitã „Coºul cu fructe al Americii“. Având omoºtenire indigenã ºi apoi hispanicã,Vestul Statelor Unite s-a schimbat radicalîn anii 1930, când americanii au trãit vre-muri grele în perioada „deºertificãrii“, asecetei cumplite din Oklahoma. Californiae un vis de aur, cu terenuri fertile ºi locuride muncã pentru oricine, dupã cumspuneau pãrinþii noºtri. În ultimii ani, s-austabilit aici imigranþi din America Latinã ºidin Asia ºi au format comunitãþi puternice.De treizeci de ani locuiesc în Arizona, unstat de frontierã. Graniþa cu Mexicul e ladoar câteva ore distanþã. Pentru un euro-pean nu pare a fi mare lucru, pentru cãsunteþi obiºnuiþi cu þãri apropiate geogra-fic. În schimb, pentru noi, cele cinci statede frontierã se identificã printr-o intesantãculturã hibridã, rezultat al vecinãtãþii.

Ceea ce vreau de fapt sã spun este cãeu sunt rezultatul unei regiuni extrem de

diversã din Statele Unite. Le-am subliniatacest lucru studenþilor de la Universitatea„Vasile Alecsandri“ din Bacãu, arãtân-du-le cã Indexul Diversitãþii Populaþiei dinstatul meu este de aproape 70. Suntºanse de aproape 70% ca doi oamenicare se întâlnesc pe stradã sã aibã omoºtenire culturalã diferitã. Pentru mineasta înseamnã cã am asimilat limba ºiobiceiurile vecinilor mei, mai ales latini.Atât personal, cât ºi profesional, acesteinfluenþe se concretizeazã într-o atitudinemult mai deschisã faþã de viaþã decât ºi-arfi putut imagina vreodatã pãrinþii mei. Nuºtiu ce sã spun. Viziunea mea desprelume e destul de complexã ºi de aceeaeste greu sã dau un rãspuns precis.

2. Cum vi s-a pãrut Universitatea„Vasile Alecsandri“ din Bacãu când aþivenit pentru prima datã aici ºi ceimpresie v-a lãsat România?

Ei, bine, trebuie sã vã mãrturisesc fapulcã am sosit în Bucureºti pe 19 ianuarie ºiRomânia mi s-a pãrut friguroasã! S-arputea sã vi se parã irelevant, dar la noitemperatura medie în ianuarie este de 13-15 grade. A doua zi dimineaþa era – 1grad ºi iarna ºi-a fãcut simþitã prezenþa.Toatã luna am fost cu soþul meu laChiºinãu, iar reporterii CNN vorbeaudespre o iarnã extremã. În cele din urmã,ne-am obiºnuit cu ideea ºi am început sãne vedem de treburile zilnice. Totuºi, la unmoment dat ne-am pus întrebarea dacãvom putea sã ne întoarcem la Bacãu înmartie, pentru începutul semestrului.

Dincolo de acest aspect, e importantde spus cã aerul era rece, dar oameniifoarte calzi. În Bucureºti, echipa de laComisia Fulbright ne-a întâmpinat la aero-port. Apoi, partenerul meu din Bacãu,doamna Doina Cmeciu, a venit special laBucureºti în aceeaºi zi. A fãcut acest efortdoar pentru a-mi ura bun venit din parteaFacultãþii de Litere ºi a universitãþii pecare o reprezenta. Am fost invitatã sãcunosc Bacãul, deºi programul meu ofi-cial urma sã înceapã abia în martie. Mi-afost clar din prima clipã cã avea sã fie oexperienþã fructuoasã.

Gândindu-mã retrospectiv, cred cã m-am aºteptat ca universitatea sã fie veche,cu clãdiri istorice, aºa cum sunt majori-tatea în Europa. Când am fãcut un tur aloraºului, îmi amintesc cã mã gândeam laaspectul modern ºi eficient al clãdirilor. Defapt, ceea ce credeam, s-a dovedit a fiadevãrat, acum când mã gãsesc la finalulexperienþei universitare în Bacãu.

3. Dupã ce aþi petrecut o jumãtate dean la Bacãu, aþi putea compara sis-temul universitar din Statele Unite cucel din România?

În ceea ce priveºte ºcoala primarã,cred cã ne asemãnãm, cu o singurãexcepþie notabilã. Mi-aº dori ca ºi noi,americanii, sã avem o tradiþie puternicã înînvãþarea limbilor strãine ºi ca toþi copiii sãînveþe o limbã strãinã încã din clasele pri-

mare. Existã o glumã pe care probabil oºtiþi:

Q. „Cum se numeºte cel care vorbeºtetrei limbi?“

A: „Trilingual.“ Q. „Cum se numeºte cel care vorbeºte

douã limbi?“ A: „Bilingual.“ Q. „Cum se numeºte cel care vorbeºte

o singurã limbã?“ A. „American.“

Din diverse motive, noi nu am acordatsuficientã importanþã învãþãrii limbilorstrãine. Soþul meu, istoric de profesie,explicã acest fapt prin izolarea geograficãa Statelor Unite: europenii cãlãtoresc oorã ºi deja au nevoie de o altã limbã.Adesea, ea este engleza. Aici în Bacãustudenþii mei vorbesc engleza excelent.Mulþi dintre americani nu o vorbesc la felde bine, deºi cred cã în ultima vremefacem ºi noi progrese. Amintiþi-vã cât deaproape suntem de Mexic ºi câþi hispanicitrãiesc în Arizona. Este motivul pentrucare am insistat ca ai noºtri sã înveþespaniola. A fost o decizie importantã, carele-a prins bine, dar învãþarea unei limbieste adesea dificilã. Un alt element diferiteste diversitatea: în S.U.A., MinisterulEducaþiei se ocupã de copiii care vorbescpeste 70 de limbi, de la grãdiniþã pânã laterminarea liceului! Mulþi dintre aceºticopii se strãduiesc sã înveþe engleza. Dinacest exemplu, se pot vedea atât avanta-jele cât ºi dezavantajele diversitãþii uneipopulaþii.

În ceea ce priveºte învãþãmântul uni-versitar, unul dintre lucrurile care li s-apãrut interesant colegilor ºi studenþilor dela Universitatea „Vasile Alecsandri“ dinBacãu þine de specificul instituþiei undepredau: Glendale Community College.Deoarece definiþia europeanã a termenu-lui „colegiu“ diferã de a noastrã, uneorioamenii cred cã un colegiu comunitar esteaidoma unui liceu. Dar nu este aºa. ÎnStatele Unite, termenii „colegiu“ ºi „univer-sitate“ sunt folosiþi ca sinonime. În reali-tate, un colegiu comunitar este o instituþiedistinctã care oferã o gamã variatã ºiinteresantã privind educaþia tinerior ºi aadulþilor. Concepute iniþial cu douã sco-puri, educaþie vocaþionalã ºi educaþie deconversie, s-au dezvoltat diverse pro-grame educaþionale în cadrul colegiuluinostru. Ele includ educaþia continuã,învãþarea limbii, cursuri profesionale dedoi ani cum ar fi, de exemplu, cursuri pen-tru pompieri sau pentru cei interesaþi înlegislaþie. În facultatea unde predau,„Comunicare ºi limbile lumii“, îi învãþãmpe studenþii de la toate aceste programe,deºi accentul cade pe „studenþii de trans-fer“, adicã pe aceia care studiazã doi anila noi dupã care se vor duce la o altã uni-versitate pentru a-ºi da licenþa.

De asemenea, avem semnat un acordcu una dintre universitãþile de stat pentrua le preda studenþilor cursuri în campusulnostru pentru ca ei sã-ºi poatã lua licenþa

în Comunicare organizaþionalã fãrã sã semai deplaseze în alt oraº. Toate acesteexemple, dar ºi multe altele, demon-streazã flexibilitatea învãþãmântului supe-rior pe care l-am dezvoltat în StateleUnite. Ca ºi în cazul învãþãrii limbilorstrãine sunt avantaje ºi dezavantaje. Darasta e o altã discuþie, care ar dura, proba-bil, toatã dupã-amiaza...

4. Având experienþa predãrii în atâtde multe locuri în lume, ce credeþidespre sistemul Bologna? Este el osoluþie pentru viitorul învãþãmâtuluiuniversitar?

Aºa cum înþeleg eu conceptul, intenþiaacordului de la Bologna este de a oferi osoluþie globalizãrii în creºtere. Mã refer laceea ce noi numim „armonizare“, adicã ocorespondenþã între conþinuturile ºi cre-ditele dintre diferitele instituþii deînvãþãmânt. Acesta e un vis în multe din-tre instituþiile din S.U.A. ºi sunt mândrã cãstatul meu, Arizona, a fãcut primii paºi înacest domeniu. La noi, principiulfuncþioneazã prin intermediul unui ghid deechivalare a cursurilor care acoperã treiuniversitãþi statale ºi colegii comunitare.Imaginaþi-vã câtã diplomaþie ºi câtenegocieri sunt necesare pentru afuncþiona!

Am menþionat mai devreme cã princolegiile comunitare se asigurã primii doiani de educaþie universitarã. Ceea ceprevede acordul de armonizare dinArizona este faptul cã un student se poatetransfera de la un colegiu comunitar înanul al treilea de studiu sau de la o uni-vesitate la alta fãrã sã-ºi piardã crediteleanterioare. Cu anumite limite, crediteleunui student devin portabile. Din aceastãperspectivã, sistemul Bologna pare a fi cubãtaie lungã ºi capabil sã schimbe vieþileoamenilor din întreaga Europã.

Totuºi, nu sunt la fel de convinsã înlegãturã cu distribuþia anilor de studiu.Bologna propune un sistem 3-2-3, cu treiani pentru licenþã, doi pentru masterat ºi 3pentru doctorat. Din punctul meu devedere, chestiunea globalizãrii intervine ºiaici: e greu de înþeles cum poate fi curri-culumul pentru licenþã redus la trei anifãrã modificãri majore în filosofia edu-caþiei. Nu-mi dau seama exact ce modi-ficãri ar impune decât cã ar trebui sãpunem mai puþin accent pe fapte concreteºi mai mult pe concepte ºi pe maniera deadaptare a procesului de învãþare. Realistvorbind, atât în S.U.A., cât ºi în România,viaþa economicã a studenþilor le influ-enþeazã mai mult ca niciodatã educaþia;deºi ideal ar fi ca ei sã fie studenþi cunormã întreagã ºi sã nu trebuiascã sãlucreze în timpul studiilor.

Asta se întâmplã cu majoritatea stu-denþilor din colegiile ºi universitãþile ame-ricane: cred cã timpul mediu pentruobþinerea licenþei este de cinci ani.

meridiane

SSSS....UUUU....AAAA ....

EExxppeerr iieennþþãã rroommâânneeaassccãã.. UUnn bbuurrssiieerr FFuullbbrr iigghhttllaa UUnniivveerrss ii ttaatteeaa „„VVaassii llee AAlleeccssaannddrr ii““

ddiinn BBaaccããuu:: HHooll llyy MMcckkiinnzziiee

• Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECIRedacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU

ªtefan RADU (s.g.r.) 5 948465 000065 90

A consemnat Adrian Jicu(continuare în pag. 19)