Nr. 11-12 • Anul 46 (serie nouã) • noiembrie...

Ovidiu Dunãreanu

Cãruþa cea nouã

• Fragment din volumul în lucru„Lumina îndepãrtatã a fluviului“

pagina 10

Nr. 11-12(483-484)

ate

ne

ub

c@

gm

ail.c

om

Evocare

George Apostu - 75

pagina 20

Janko Vujinoviæ

Panicã în intercity

paginile 26-27

Marius MANTA

Ovidiu Genaru,accente dinspre

marginile lirismuluipagina 3

Teatrul Tineretului Piatra Neamþ

Herr Paulcel greu

pagina 8

Iulian Bucur

Ion Vãsâi, un cãutãtorprintre resturilepostapocalipsei

pagina 9

• Anul 46 (serie nouã) • noiembrie - decembrie 2009 • 3,50 lei •

• Io

n V

ãsâi

- L

umin

a ca

re c

urge

noiembrie - decembrie 20092

ateneu

Pe la noi, mai pretutindeni, un om ajuns la 75de ani este considerat deja o conservã de men-talitãþi retrograde, un terminat cãruia i se încre-dinþeazã, totuºi, sarcina de a face piaþa, ori dea-ºi plimba nepoþii prin grãdina publicã. El esteun moº inutil, sãgetat de junghiuri reumatice, încãutarea unui bilet de tratament într-una dinmucegãitele staþiuni sindicale unde, în empatiecu alþi septuagenari (ca mine), îºi prelungeºtedezinserþia socialã. La noi, pensionarul este ba-lastul, moºnegãraia, inutilitatea, povara. Prinalte pãrþi el este numit seniorul.

Puþinele excepþii cunoscute confirmã precari-tatea acestei prejudecãþi. Într-o lume din ce înce mai nebunã, al cãrei þel nu-l cunoaºtem, negrãbim sã ne cãpãtuim chiar dacã în urmanoastrã rãmân pe caldarâm victimele vulnera-bile ale vârstei a treia. Gata, moºule, ajunge,mai lasã locul ºi altora, auzim tot mai des acestapel cinic, egoist ºi imoral.

Îmi permit, cu voia dumneavoastrã, sã mãsituez în afara acestor percepþii. În culturã nuexistã pensionari, lucrurile stau puþin altfel. La75 de ani spiritul meu a rãmas la fel de iscoditorca-n tinereþe; sunt un neliniºtit valid ºi sceptic,proaspãt ºi viu; ºtiu cã nu ºtiu nimic, ca unneînsemnat discipol al lui Socrate. Culturaamânã bãtrâneþea învãþându-te sã te cunoºti petine însuþi. Omul e doar capul – restul ambalaj.

Mã simt în stare de funcþiune, fiabil ca omaºinã nemþeascã. Scriu, înot, pictez icoane pesticlã, cãlãtoresc în Africa, meditez, alerg; cuprietenii bâjbâi adevãrul ºi-n firul de praf, dormpuþin ºi vorbesc mult, cunosc destul dar încãsunt dispus sã mai aflu. Ba chiar mã uit ºi dupãfemei.

Aº dori ca prezenþa mea aici sã vã sugerezeo vorbã înþeleaptã, plinã de tâlcuri: Dacã n-ai unbãtrân, atunci cumpãrã-þi unul; nici nu ºtii cândvei avea nevoie de el.

Comunitatea bãcãuanã pe care o reprezen-taþi îmi acordã privilegiul, de data asta, sã fiu eucel ales, dintre mulþi alþi merituoºi. Prin mine,aduceþi acum un omagiu tuturor celor care ausporit dupã puterile lor patrimoniul spiritual allocului. Un om de spirit nu e niciodatã expirat,uneori nici chiar dupã dispariþia lui fizicã.

Vã mulþumesc cu modestie ºi sinceritate cãv-aþi gândit la mine; vã mulþumesc cã preþuiþicultura în vremuri potrivnice ei.

Pentru unii senectutea e calea spre înþelep-ciune; pe aceea o caut ºi nu o gãsesc. Cu câte-va zile în urmã am împlinit, pentru prima datã,75 de ani. Sper sã mai am vreme sã o caut.

Oricât am umblat prin lume, doar la Bacãu,într-o mahala, m-am simþit folositor ºi acasã.Încã odatã vã sunt recunoscãtor.

Sãru’ mâna doamnelor, respectele meledomnilor.

_____________________

N.R.: Cuvânt rostit de Ovidiu Genaru înºedinþa Consiliului Judeþean Bacãu, din14.11.2009, când i s-a acordat Premiul deExcelenþã ºi titlul de „Cetãþean de Onoare alJudeþului Bacãu”.

La frumoasa aniversarã, noi, cei de la revista„Ateneu”, îi urãm seniorului Ovidiu Genaru viaþãlungã, seninã ºi îmbelºugatã. Îl aºteptãm cu noiapariþii editoriale care sã (ne) aducã bucurie ºipromitem cititorilor un interviu mai amplu cuDomnia Sa într-un numãr viitor.

„Neliniºtitului valid, proaspãt ºi viu”, mult dragnouã, un cãlduros „La Mulþi Ani”!

Ovidiu Genaru

Cuvânt de mulþumireDomnule preºedinte, doamnelor ºi domnilor consilieri,

Silvia TiperciucÎn acest an Silvia Tiperciuc a propus

admiratorilor de artã douã expoziþii per-sonale. La început de varã ne-a încân-tat privirile cu grãdinile sale romantice,în care florile delicate vor fi fost expresi-ile unor dãruiri sufleteºti. Toamna, iluzi-ile romantice nu ne rãmân cu totulstrãine. Artista ne oferã din nou flori, dedata aceasta, apelând la un poematicabstract, utilizând ca metodã de expri-mare colajul. Întreaga expoziþie de laGaleriile Alfa Bacãu urmeazã o linie aabstractului pur. Complementare cola-jelor, picturile sunt de tip neoplasticism(De Stijl), aºa dupã cum bine observacriticul de artã Valentin Ciucã, ase-muind lucrãrile în acryl ºi tempera cupicturile olandezului Piet Mondrian.

Prin intermediul culorilor calde, privi-torul aflat în mijlocul expoziþiei esteînvãluit de tandreþe ºi o mansuetudinedublatã de graþie. Cu douã importante

propuneri plastice în acest an, SilviaTiperciuc ne atrage mai mult atenþiaasupra pasiunii pentru artã. Mi-am pusîntrebarea care ar fi legãturile între celedouã expoziþii personale? ªi picturile cugrãdinile ºi cele din aceastã toamnãsunt irizate de o anumitã luminãrouratã, de o prospeþime caldã deprimãvarã, ceea ce mi-a insinuatamintirea unor fermecãtoare versuri,aparþinând poetei Gabriela Mistral: „Demã priveºti aºa, mã fac mai frumoasã,/ca iarba-n rouã, ca sub ploaie – grâul”.Fiind aºa, Silvia Tiperciuc (ne) priveºtecu frumuseþe de suflet.

Cãlin VeronicaCu un discurs plastic într-o expri-

mare diferitã ºi anume tapiseria, CãlinVeronica ne transmite stãri de bucuriespiritualã, insuflându-ne optimism.Prezenþã tonicã, fire sincerã, pri-etenoasã ºi seninã, împleteºte concen-

tric în obiectele decorative, propria eifire. Expoziþia retrospectivã de laGaleriile Frunzetti Bacãu ne demon-streazã o datã în plus, aspiraþia artisteispre spiritualitate ºi dragostea pentrumeºteºugurile tradiþionale. Înzestratã cumãiestria mâinii drepte, Cãlin Veronicareuºeºte sã transforme galeria de artãîn spaþii ale intimitãþii ºi cãldurilorsufleteºti.

În recentul lui album „Un secol dearte frumoase în Moldova”, ValentinCiucã afirmã: „Tapiseriile sale nu recurgla monumentalitate sau solemnitate, cidevin obiectele decorative ale oricãruiinterior. (...) Cãlin Veronica nu apeleazãla þesãtura densã a tapiseriei, ciîmpleteºte pe structuri de formã mereudiferite, compoziþii care se motiveazãprin ele însele, prin colorit ºi surprizãopticã.”

La aniversarea artistei ne alãturãm ºinoi celor care au þinut sã o îmbrãþiºezeºi îi dorim multã sãnãtate, putere demuncã, inspiraþie bogatã ºi visul dom-niei sale, de a dãrui bucurii celor din jur,sã fie neîntrerupt!

Violeta SAVU

Douã artiste în luna lui brumar

Scoarþe ºi lut arsla Muzeul din Bacãu

Secþia de etnografie a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacãu a organi-zat la Galeria de Artã Contemporanã expoziþia „Motive antropomorfe pe textilelede interior din zona Moldovei”. S-au reunit scoarþe ºi ºtergare de pe la mai toatemuzeele moldovene, toate cu acelaºi motiv. Omul ales de umilele þesãtoare estepartea unor poveºti cu cãlãreþi viteji, prinþese cu rochii bogate purtând umbrele ºiflori, izvoare minunate ºi cerbi însetaþi. Sunt numai douã fire suprapuse în cruce,firul urzelii ºi firul bãtelii, cele care alcãtuiesc povestea, din micile rectangule serotunjeºte forma umanã, uneori cu stângãcie ºi haz, alteori cu înþelepciune ºi har.

Tot la Complexul Muzeal „I. Antonescu” s-a deschis expoziþia de ceramicã„Mária eréjval” (Cu puterea Maicii Domnului) a artistei Maria Petras. Nãscutã înGioseni, Bacãu, ceramista, absolventã a Academiei de artã din Budapesta, estemai cunoscutã publicului din Transilvania ºi Ungaria. Argilele arse expuse laBacãu, ales smãlþuite, abordeazã tematici religioase. În mod firesc, FecioaraMaria este motivul majoritãþii operelor, Fecioara reprezentatã în feluritele ipostazeºi scene de gen, de istorie sacrã. Maria Petras, în cele 27 de compoziþii de laMuzeu, sintetizeazã expresiv, foarte personal, detalii de etnografie ºi antropologiea ceangãilor de pe Valea Siretului în compoziþii flamboaiante, asemãnãtoare tim-panelor bazilicilor romanice.

I. BUCUR

• Cãlin Veronica - Chemarea toamnei

eseu

noiembrie - decembrie 2009 3

Ovidiu Genaru este un om de lume:interesat de aceasta ºi interesant înfaþa acesteia printr-o supra-aglomerarea propriilor abilitãþi de a o gândi ºi simþi.O poezie precum „ªi dacã” funcþi-oneazã tocmai ca o prefaþã pentru olargã gamã de sentimente ce suntprovocate de jocul parþial trucat al lipseide siguranþã, ce poate fi resimþitã înspaþiul imediat, al cotidianului raportatla o oarecare indispoziþie în faþa Puteriisupreme.

Atât în general, dar ºi în cazul textu-lui de faþã, Ovidiu Genaru concepe cuajutorul câtorva cuvinte un univers cenu (mai) are o existenþã prefiguratã, cistã sub semnul unor schimbãri conti-nue, extrem de surprinzãtoare. Cititorulse va regãsi cuprins într-o pseudo-sferãce îºi recalibreazã diametrul ºi îºischimbã însãºi forma la inevitabilulcontact de-o clipã cu pãmântul fãgãduital mãrturisirilor poetice, moment în careeul liric se fotografiazã într-o multitu-dine deconcertantã a tonurilor exis-tenþei. Acum, accentul cade pe cuvinteprecum „inimã”, „întâlneºte”, „Dumnezeu”.Poezia, cât ºi volumul pe care îl voiprezenta – „Trandafir cu venele tãiate”,Ovidiu Genaru, Editura Vinea, 2008 –fi-vor, aºadar, un exerciþiu de filozofieexercitat peripatetic. Cãutarea iniþiaticãse va face în virtutea unei premise pedeplin funcþionalã: poetul îºi provoacãhistrionismul, e un obiºnuit al scenei, îºicunoaºte valoarea ºi, precum în teatrulelisabetan, îi convine rolul jester-ului ceîºi poate motiva sau, din contra, invali-da, propria apariþie în cetate. Ceea ce ede la sine înþeles e faptul cã revenireaîn agora impune o reechilibrare a uneilumi despre care nimeni nu mai areºtiinþa de a vorbi: fie valorile de altãdatãsunt irecuperabile, nefuncþionale într-unimediat ultimativ, fie un anume gen devocabular s-a vãzut scos dincolo delimitele îngãduinþei actuale.

Aºadar, odatã cu acest ultim volum,Ovidiu Genaru îºi va relua rolul de aînregistra frânturi de normalitate, cuscopul de a le livra ulterior sub formaunui corp poetic coeziv, fascinant, acãrui valoare nu vine din bogãþia figu-rilor de stil ci mai degrabã dintr-o auto-ironicã gâlceavã cu tot ceea ce ar puteareprezenta puncte de tangenþã „strivi-toare de echilibru”.

Þin sã mãrturisesc cã nu sunt un par-tizan al ideii stadialitãþii universuluipoetic marca Genaru. Departe de a fisimplistã, întreaga operã liricã a dom-niei sale mãrturiseºte un mecanism deo ingeniozitate renascentistã în a sondaadevãrurile lumii, o curiozitate tempe-ratã de a o redefini la nesfârºit, în vir-tutea speranþei de a scãpa, fie ºi pentruo clipã, din mâna Creatorului. Dinpartea criticului... recunosc, bizarãchiar aceastã nevoie de referenþialitate„la minut” – am aºezat (sub forma unorconsideraþii preliminare) afirmaþii criti-ce, fie în proximitatea unui theatron vir-tual, fie în imaginarul renascentist;poate prea subiectiv, am ales douãmomente definitorii pentru formareaunei conºtiinþe ulterior moderne, înstare de a se auto-propune prin inter-textualitate ºi chiar metatext. Revenind,Ovidiu Genaru este un om al lumii deodinioarã dar ºi al prezentului, e unuldintre puþinii care au fost interesaþi demagia ºtiinþificã a propriului Leonardo ºicare, aproape fãrã sã ºtim, ne asigurãcu fiecare volum un bilet permanent încaruselul existenþei.

Însãºi Cartea este pentru Ovidiu

Genaru fir al vieþii, gânditã drept umbraacelor idei ce meritã a fi cãutate. Ladrept vorbind, fãrã a mã contrazice,Ovidiu Genaru rãmâne un introvertit, însensul în care domnia sa înþelegefoarte bine cã ceea ce e facil nu vaprezenta niciodatã interes. Doza demister nu stã nici în „bocancul luiDumnezeu”, nici în inima celui ce îºiapostaziazã statutul, ci în însãºi nevoiaiminentã de continuare a unui gând,într-o înlãnþuire spaþial regresivã darascendentã la nivel spiritual. „ªi dacãinima întâlneºte pe stradã bocancul luiDumnezeu / sã ºtii cã-i din / pricina /denivelãrilor camarade” („ªi dacã”).

Cetatea scriitorului poate fi ºi cetateanoastrã cât timp acceptãm „plimbareaprin lume”. Da, mulþi au vorbit de-a lun-gul timpului despre o „poezie a provin-ciei” pentru a contura, în special la niveltematic, acel „ceva” specific poetului îndiscuþie. În mod cert, trebuie sã dis-tingem, dincolo de lacunele instrumen-tarului critic, evidenþa unei lumi giratãde însãºi textura livrescului, iar pe dealtã parte, a unei lumi ce se aºazãmereu în proximitatea ideilor genera-toare de substanþã poeticã. Dacã nusuntem atenþi, vom ajunge la capãtullumii sub forma „unei turme ce îºiurmeazã oarbã profeþii”, chiar dacã „auvenit unii ºi au pretins cã ei sunt Mesia/ au venit alþii ºi i-au rãstignit pe cei din-tâi / au venit unii ºi au propus sãmergem înainte / au venit alþii sã nespunã cã înainte e în urmã...” Lumeapoeþilor e lumea cuvântului ziditor, chiardacã lexical determinantele opereazãîn zona negativului. Aºadar, poeþii nusunt decât niºte flecari, genuini,

inocenþi, paranoici, nesupuºi, egoiºti,vanitoºi, eretici, însã... ni se strecoarã -ºi „bufoni”. ªi dragul meu cititor, oricâtde multe „nepotriviri” ai putea gãsi încele citite, voi consemna: „Ah moaºe ºiah maiestate / ros vã e tronul de eredi-tate // V-am vãzut alaiul medieval peSena / Dumnezeu ºi Mecena // îndestu-laserã a voastrã fiinþã / Sire / iluminareavi se trage de la linguºire” („Sire”).Poeþii rãmân ultimii boemi, craii de laRãsãrit, ultimii „donatori de hematii aisecolului XX”, timp în care se vorbeºtechiar de o „ischemie a artei”. Lumeacelor ce continuã sã aibã arma cuvân-tului este un spaþiu doar aparent închis;dincolo de faptul cã existã mereu posi-bilitatea ca „mama sã ne aducã sper-anþa la vorbitor” („Perle de pupãzã”),dorul de obiºnuit poate fi potolit prinrecontextualizãri ale gândirii poetice. ªiîn virtutea acestor instantanee demoment, sfera ar putea fi repusã înmiºcare, cetatea ideilor sã dãinuie iarfiinþa sã se purifice. Deºi mulþi vorvedea în „Azi sunt curat” ironie ºi sen-suri dosite, mã încumet sã îndrept tex-tul amintit cãtre o unitate a contrariilor:„Azi sunt curat ºi pot mãrturisi / potîmpãca fiinþele cu adierea fiinþelor /lucrurile cu deºertãciunea / lucrurilor /Mâna scrie poemul umbra mâinii imag-ineazã / procesul verbal al utopieipoemului / Ochii picurã pe obiectul priv-it / cum din vârful spadei picurã luciul”.Deºi am tot amânat, constatãm cãlumea din afara cetãþii / sferei, e o lumea libertãþii totale – o lume unde simþurileînregistreazã fie „lumini la casa muieri-lor”, fie „destine cu foi greºit numero-tate”, fie chiar „îngeri nãscuþi cu malfor-

maþii”. Spectacolul mediatic este totaldeoarece la judecata din urmã searuncã confetti ºi eventual companiiletransfrontaliere „LyriCola” îºi fac datoriade a extermina „noua stafie”, mai precisþãranul altor vremi care acum „vine laoraº sã cumpere lapte la pungã / vinecu plugul în spate sã-l vândã la fiervechi / fier din care Europa ºtie sã facãnoile pluguri / care sã-i ducã la sapã delemn” („O nouã stafie”). Oricum, nu sepoate pune problema fericirii: aceastareclamã o condiþie cu totul insalubrã.De urmãrit în acest sens „De ce”, textce mi-a adus vag aminte de MarinSorescu. Oarecum ciudat este tocmaifaptul cã odatã cu îndepãrtarea decetatea – mamã, fãrã a consimþi, poetulse trezeºte contaminat de lipsa totalã asperanþei. „Iubind nimicnicia”, dactilo-graf de noapte, pare sã consimtã cã„cetatea aceea / cetatea aceea e astaacum ºi aici”. În graniþele unui acum ºiaici se consumã ºi idilele de-o clipã: dela suavitatea corpului, asemãnat fie cufloarea de mãr, fie cu caisa, se ajungecãtre un erotism debordant: „Prin himentrecem libelula / ca o lilia ca un tutun / Esemn! La cuibul dumitale / vin îngenunchi sã mã supun” („Domni-ºoarã”). Deºertãciune a unei clipe deplãcere, „fãuritã din draci ºi îngeri”(„Curburi bej ºi lila”), femeia, se totrepetã, e mai mult pretext pentru suiºori coborâre spiritualã.

Volumul numãrã ºi trei poezii totaldistincte, care mãrturisesc fãrã dubiu înnote calde o viziune patriarhalã, destulde rarã în lirica lui Ovidiu Genaru:„Salve de cruci”, „Priveliºte la Agapia”,„Oameni pustii”. Ultima dintre ele arputea redeschide un capitol importantîn creaþia lui poetului, mai precis o con-tinuã nevoie de raportare la „sfântulBacovia”, însemn al locului. În fapt, de-alungul cãrþii putem numãra explicit oserie de poezii ce împrumutã elementede recuzitã bacovianã: „Sufletemoarte”, „Sfântul Bacovia”, „Nasul”, „Înspatele uºii”.

ªi pentru acest ultim volum, mi separ potrivite cuvintele de odinioarã alelui Constantin Cãlin: „cãlãtoria e oformã de cunoaºtere ºi de interpretarea universului“ (Constantin Cãlin,„Ovidiu Genaru: Þara lui Pi” în„Ateneu”, nr. 11, noiembrie 1969). Deºiiniþial pregãtit pentru salturi mortale înlumea finitului - „Ca gimnast eram omare speranþã; mi se dãdeau portocaleºi friºcã, lucruri atât de rare pe atunci,ca sã devin Cineva: Cineva care sãexecute cel mai bine din Europa roataþiganului ºi salturile mortale (OvidiuGenaru „Un posibil curriculum vitae” în„Contrapunct”, an VIII, nr. 1, ianuarie1997, p.2 -, Ovidiu Genaru rãmâneorganic legat de corporalitatea ideilorînalte, realitate simbolic sugeratã prin„Trandafiri pentru sânge trufie ºi urã /trandafiri pentru imperii // trandafiri de-oclipã ai goliciunii // În loc de o mântuiretrandafiri / trandafiri înhumaþi pe un afetde tun / îmbãtând doliul / sau trandafiricorectaþi prin lege // Trandafiriialcoolizaþi ai triumfului trandafiri /înãbuºind cuvântul oribil trandafiri //Trandafirii locotenenþi ai miresmelor /pentru capul plecat / trandafiri // Rareoritrandafiri în sine / pur ºi simplutrandafiri pentru trandafiri („Trandafiri”).

Marius MANTA

Ovidiu Genaru,accente dinspre

marginile lirismului

Volumul al treilea din ciclul MONEDEªI MONADE, apãrut în acest an la Ed.LIMES- din Cluj-Napoca, îl reaºeazã peMarcel Mureºeanu în ipostaza de gân-ditor; atitudinea contemplativã a autoru-lui nu este strãinã celor care sunt famil-iarizaþi cu structura intelectualã aautorului. Aº îndrãzni sã afirm cã ceacare i-a surprins cel mai bine întreagaoperã , fie în studiile ce prefaþeazã anu-mite volume, fie in studii critice saucronici literare – ramâne doamna IrinaPetraº: „Aº putea imagina o schiþã deportret din þãndãri, înºirând la întâm-plare cuvintele pe care le-am folosit de-a lungul anilor scriind despre poet ºipoemele sale. Iatã: singuratic, discret,ubicuu, bun ascultãtor, abisal, reticent,vorbãreþ (aproape) exuberant, îngã-duitor, dezaprobator, ironic (ºi autoiron-ic!), firesc, simplu, elaborat, jucãuº, lim-but, taciturn, epigramatic, surprinzãtor,molipsitor, atent, rebel, furiº, conºtient,încãrcat, latent, provizoriu, „pre-fãcut”,dibuitor, definitiv, rotunjit, ultim, crista-lin, hãrþuitor, etern, drept, ocult, minci-nos, ritmat, aproximativ, aberant,luminiscent, spart, muritor, absent,liniºtit, greu, trufaº, christic, prelung,armonic, vag, crizic, senin, terorizat,distinct, original, expresiv, înºelãtor,ameþitor, direct, real, multiplu, ambiguu,imprevizibil, polivalent, satisfãcut, pur,autosuficient, ispititor, de neocolit, stra-niu, oprimist, neastâmpãrat, forfotind,tonic, neobosit, laconic, gureº, tânãr,încãpãþânat, revoltat, încontrat, natural,viu, tragic, grotesc-ironic, sfidãtor,pângãrit, deºart, blând, muzical, nelaº,înfiorat, ingenios, sprinþar, colorat, oni-ric, fantastic, avar, generos, plurivalent,oximoronic. Pot vedea în toate acesteaun lanþ de mângâieri ale lucrurilor, oîncercare repetatã de a le îmblânzi prinatingeri delicate ale miezului lorindictibil.” (Irina Petraº)

Dacã ar fi sã expun doar titlurile volu-melor sale, sau distincþiile literare, pre-miile naþionale ºi internaþionale, spaþiulmodest al cronicii mele ar fi, cu sigu-ranþã, depãºit. ªi, oricum, cei care suntinteresaþi de biografia (de notorietate) aautorului, o pot descoperi fie în prefaþavreunui volum, fie în dicþionarelepoeþilor români sau în istorii. ªi, iatã, cãazi mãrturisesc cã, dacã admir în modparticular ceva în scrisul poetic sauaforistic al acestui autor, este cu certi-tudine patosul cuvântului, pe carereuºeºte sã îl smulgã tandru din sânulsemnificaþiilor mãrunte ºi sã îl redeaºlefuit, cu transparenþe de chihlimbarunui circuit valoric, fie prin metaforizare,fie prin vreun alt meºteºug poetic saulingvistic, plasând accentul pe o relaþieconstantã dintre context-cotext-text simetatext, într-o manierã elegantã,spontanã, astfel încât evidenþiereamesajului sã nu se realizeze brutal,imperativ… ci domol, ca o subtilã asimi-lare.

Cum devinecuvântul aforism

În ipostaza de poet, MarcelMureºeanu a fost perceput de unii criti-ci ca neoavangardist, ca neoromantic,ca postmodernist… Prin volumele deaforisme, însã, îmi permit sã îl vãd cla-sic, deoarece înþelepciunea - ca sintezãa experienþei unei vieþi, trãitã în dimen-siunile înalte ale spiritualitãþii - îmi justi-ficã pe deplin alegerea.

Cãci, ce este aforismul, dacã nureplicã în literatura cultã pentru vechiulproverb popular? În ambele cazuri,cuvântul nu e decât un rezumatmetaforic întors spre sinele creator ºiapoi din nou spre lume demonstrativ,moralizator ºi (de ce nu?) ironic, coerci-tiv sau punitiv: „Cuvântul e ca un scor-pion: atacã numai când este provocat ºiîºi poartã, fãrã nicio excepþie, acul caultim segment al fiinþei sale.” (op.cit.,p.13), tot aºa cum „Uitarea poate ucideo lume, atunci când cel uitat estecuvântul.” (op. cit., p. 41), pentru cã„Analfabeþi, neºtiutori, trecem mereuprintr-o pãdure de semne!” (op. cit.,p.56), iar „Cuvintele au originea pe careºi-o recunosc” (op.cit., p.45), pentru cã„Un cuvânt se prinde întotdeauna cuventuzele ultimelor sale silabe deperetele de sticlã al sensului.” (op. cit.,p.12).

Unitãþile lexicale se subordoneazãunei semiotici lucrative, subordonateunor indici tematici. De exemplu, actulscrierii este nuanþat în aforismele luiMarcel Mureºeanu în maniera polifon-icã: „Scrisul însuºi este o stare con-fuzionalã, scriitorul nu face decât sãîncerce sã iasã din ea, (dacã a intrat),traversând vaste ºi periculoase teritoriide panicã. De funeraliile celor ce numai pot ieºi se ocupã imaginarul. Darale cui sunt, oare, gropile asteacomune?!” (op. cit., p.18). De la aspec-tul oarecum pletoric al discursului -pentru un enunþ aforistic - autorul trececu uºurinþã la un stil lapidar, servind,însã, aceloraºi categorii estetice (ironia,umorul, paradoxul): „Nimic mai de preþîn poezie decât Divina Gratuitate” (op.cit., p.28) ºi „Uitarea poate ucide olume, atunci când cel uitat este cuvân-tul. „(op. cit., p. 41) Actul creator estevizat în contexte morale, responsabili-tatea scrierii este subliniatã persuasiv:„Nu numai cã nimeni nu ºtie ce estepoezia, dar nimeni nu ºtie dacã existãsau nu” (op. cit., p.30), iar „Scriitorul sehrãneºte din natura sa contradictorie,din ceea ce gãseºte la confluenþa dintrecer ºi pãmânt ºi din procesele pe carele câºtigã în faþa logicii de rând.” (op.cit., p.44)

Autorul are chiar inspiraþia de a teo-retiza aforismul (maxima, cugetarea),undeva la graniþa dintre ludic ºi persi-flare, vizând atât impactul valoric alenunþului în sine, cât ºi elementulsemantic: „Marile fraze ale literaturii

lumii au, de obicei, o trapã a lor, fiecare,prin care poþi cãdea dintr-un înþeles înaltul, fãrã sã fii sigur cã aceastã cãderese va opri cândva.” (op. cit., p. 46).Echivocul, sesizabil prin relaþia denota-tiv-conotativ, scoate la ivealã ºi înenunþul anterior multipla interpretaresemanticã, despre care aminteam ºimai înainte. Putem vorbi, totuºi, de odirecþionare afectivã a sensului înspreun receptor de un anumit nivel intelec-tual. Unele texte au valoare de silo-gisme, probând acea detaºare clarãsau simulatã a autorului, altele aspirãspre butade, iar o bunã parte poartãîncãrcãtura aproape dramaticã aimpactului efemeritãþii în trup asupranemuritorului act de creaþie. La graniþadintre „râs ºi plâns” realizând un exer-ciþiu de echilibristicã nevanitoasã întrestarea extaticã ºi cea dramaticã, MarcelMureºeanu ne apropie de noi înºine,revelând totodatã capacitatea sa fan-tasticã de a comunica atât de mult prinatât de puþine cuvinte. Tonalitatea uºorscepticã, amarã este sesizabilã chiar ºiîn planul fanic, obviu: „Abstracþiunilefãrã limita mortificã poezia, iar derizoriulfãrã graniþã o ucide a doua oarã. Toatecele de mai sus se petrec însã fãrã nicio consecinþã asupra acestei forme deviaþã!” (op. cit., p.82) sau „Nu ºtiu ceeste mai îngrozitor: sã faci acelaºi lucruîn fiecare zi, sau sã ai acelaºi coºmar înfiecare noapte!” (op. cit., p.86)

Viaþa ca drumîntre pãmânt ºi cer

Ca ºi proverbul, aforismul este oaserþiune despre felul în care estelumea, transmiþând un adevãr potenþial,pe care se sprijinã enunþiatorul, cuscopul imanent de a include o situaþieparticularã, într-un cadru general.Marcel Mureºeanu nu se abate de laaceastã stereotipie, decât în mãsura încare spiritul liber îºi permite sã o facã.Evitarea dogmatismului este evidentãºi mijloacele lingvistice atât de variatede care uziteazã îl aºazã alãturi de

marii noºtri gânditori.Tema vieþii ºi cea a morþii, destinul

ca o cale la care aspiri ca individ uman- fixeazã aproape jumãtate din cruceasemioticã a cãrþii, având ca element-pivot înþelepciunea: „Încet-încet ochiulvârstei a treia se retrage spre ceafã”/(op. cit., p. 102) „Ca sã simþiþi cãMoartea nu este doar un simplu cuvânt,va trebui sã vã trãiþi viaþa pânã la capãt”(op. cit., p.96)/ „Adesea mã trezescdimineaþa cu o mare dorinþã de viaþã,întinsã moartã lângã mine…” (op. cit.,p.91 )/ „De abia acum îmi dau seamacât de mult înseamnã… ambalajul! zisesufletul meu, pãrãsindu-mã.”(op. cit.,p.76),etc.

Ca poet, Marcel Mureºeanu adovedit în mii ºi mii de modurimetaforice valenþele curgerii timpuluiînainte ºi înapoi prin vremelnicele noas-tre existenþe, totul cu girul unei placideeternitãþi ºi a unei rãbdãri cosmice desorginte demiurgicã. Contemplaþiacapãtã, însã, în cadrul aforismelor notejucãuºe, autoironice sau dureros ironi-ce, nuanþe de umor negru, edulcoratprin contrast la nivelul aceleiaºi con-strucþii frastice… ºi iatã, Maestrul!Plãmada contemplaþiei nu sugrumã unvitalism (mai cu seamã pe cel creator),pentru cã mãnuºa cuvântului e arun-catã provocator sub nasul lectorului,într-o selecþie pentru „duelul” intelectu-al, singurul ce poate anula singurãtateaºi care asigurã – în fapt - comunicareaca atare.

Lupta dintre teama de decadenþã ºicuriozitatea pentru ziua de mâine e sur-prinsã în câteva cugetãri needulcorate:„O noapte întreagã degetul meu virtuala apãsat pe trãgaciul real al pustii, fãrãca glonþul sã porneascã.” (op. cit., p.40)/”Fericit cel ce nu crede în inocenta vir-gulei!” (op. cit., p.38) /”Drama e cã ni sepregãteºte o tragedie!” (op. cit., p.39)/”Ultimul refugiu al vieþii din noi esteochiul. Moartea ºtie asta, dar se face cãnu vede. Genial actor!” (op. cit., p.8)/”Spectrul eternitãþii e pericolul cel marece ne ameninþã viaþa de fiecare zi!”(op.cit.,p65)

În loc de epilog

Poezie sau aforism, metafora esteatât de vecinã cu realul (un anume real)în tot ce scrie cu atâta sensibilitateMarcel Mureºeanu. Cuvântul vibreazãnu doar fonetic prin rostire, mai cuseamã acolo, în planul intim al sen-surilor, pe care autorul are abilitatea sãle dirijeze spre un mesaj uman profund.ªi nu, nu este vorba doar de înþelepciu-nea pe care þi-o aduce vârsta. Cu toþiiºtim cã nu vârsta ne face înþelepþi.Este, cred, pe lângã sinceritateanecondiþionatã, demnã a fiecãrei trãiriîn parte, sinteza cunoaºterii ºi a senti-mentelor, a profanului ºi a sacrului, înfine, a oricãrei dihotomii pentru a danaºtere OMULUI CREATOR.

ªi pentru cã pe 28 noiembrie autorulîmplineºte o vârstã frumoasã, considercã nu e deplasat ca în numele meu ºi alcolegilor de redacþie sã spunem un caldºi onest „La mulþi ani, Maestre!”


cronica literarã

Carletta - Elena BREBU

Aforismele - sintezatrecerii noastre înþelepte prin lume


cronica literarã

Constantin Trandafir publicã, ladouãzeci de ani distanþã, un jurnal su-gestiv intitulat 1989 Vedere din provin-cie*, þinând sã se delimiteze din start demoda postdecembristã a literaturii desertar ºi oferindu-ne „o cronicã plinã delucruri umile”, dar, aº adãuga eu, bogatãîn semnificaþii. Chit cã respinge aceastãposibilitate, cartea este ºi un jurnal deidei, ºi unul de creaþie, dar mai presusde toate este un document al sensibili-tãþii unei lumi, într-un moment fierbinte,de prefaceri radicale. Caracterul memo-rialistic, propriu oricãrui jurnal, estedublat însã de alte câteva registre caremerg de la spirit critic, la putere de evo-care ºi, de ce nu, de interpretare. Luateseparat, personajele ºi întâmplãrile dinjurnal nu sunt spectaculoase, însã (vo-luntar sau nu) autorul le transformã înpiese ale unui joc complicat, inclusiv de-aliteratura. Fiindcã dincolo de intenþialudicã sub care sunt situate acestenotaþii, cartea se citeºte rapid, cupatimã, fiindcã acþioneazã în douãdirecþii. Pe de o parte, ea o oferã o per-spectivã subiectivã asupra unor eveni-mente (1 ianuarie-22 decembrie 1989),iar pe de alta, devine o sondare de sine,un fel de punere în luminã a celui carescrie.

Una dintre ideile forte ale cãrþii estereevaluarea relaþiei centru-periferie,prea adesea înclinatã în favoarea capi-talei. Constantin Trandafir taxeazãprompt aceastã prejudecatã, atrãgândatenþia asupra unor asemenea derapa-je: „Unii metropolitani cam cu nasul pesus se uitã pieziº la Provincie, nevrândsã ºtie cã în literaturã nu conteazã înþe-lesul geografic, ci acela valoric. Dar, dinpunctul de vedere al cantitãþii de medi-ocritate, s-ar zice cã mai «provinciali»chiar dumnealor.” (p. 9) Alteori, nemulþu-mirea împotriva unor astfel de atitudiniîmbracã o coloraturã ironicã, însã la felde muºcãtoare: „Citesc «România litera-rã» de azi, mã opresc numai o clipã la«Zilele educaþiei prin literaturã, Buºteni1989», ediþia a VII-a. Parcã am mai cititdespre afacerea asta. Au invitat numaioameni mari de tot, pe noi, ciurucurilecâmpinene, nu ne bagã în seamã:Constantin Þoiu, Ion Hobana, HoriaAramã, Teofil Bãlaj, Marta Bãrbulescu,Virgil Chiriac, Ioana Diaconescu, ElenaDragoº, Gica Iuteº, Petre Luscalov,Mircea Nedelciu, George Nestor, IuliuRaþiu, Passionaria Stoicescu. Au luatcuvântul, înainte de oricine, «organili»…Mai departe, lucruri neinteresante, deGeo Bogza, Eugen Todoran, MonicaSpiridon, Nicolae Manolescu, EugenSimion, Mircea Iorgulescu, LaurenþiuUlici, Henri Wald, Doris Lessing, MarinSorescu…” (p. 114) Rãzbate din acesterânduri frustrarea celui conºtient cã i seface o nedreptate, cã nu meritã unasemenea tratament ºi cã nu poate facealtceva decât sã se rãzbune prin scris.

Nu sunt în acest volum doar paginicerebrale, în care spiritul critic ºi raþi-unea predominã, ci ºi rânduri naive,banale sau de trãire intensã. Aproapelirice, de un dramatism tulburãtor rãmânmomentele în care diaristul evocãmoartea mamei ºi, mai ales, zilele ulte-rioare, când se simte pustiit, frãmântatde imaginea celei pe care nu o va maiavea niciodatã: „Am dormit pe frag-mente, pauze lungi, vise nici într-un cazparadisiace. Pe mama o visez de douãori. O datã o strig disperat, nu ºtiu cinem-a speriat ºi o chem în ajutor. Mãtrezesc îngrozit. Adorm dupã o orã înþârâitul ploii. O visez iar, cu o jachetãneagrã, aºa cum era cea cu care a fostînmormântatã, dar cu o fustã maideschisã. E subþire, frumoasã. Mi-edragã, sã mã topesc. ªi eu îi sunt drag.Vrea sã mã sãrute. «Nu-i voie, aºa se

spune, cã morþii sã nu sãrute pe cei vii.Lasã, mamã, cã ne vedem mai des învis, ca acum». Îmi spun în sine-mi:«Cãci eu doar visez acum». Ea seopreºte, e de acord cu ce spun, îmi facesemn cu delicateþe ºi se retrage. «Larevedere, mamã!» - ºi mã trezesc. Începsã plâng ca un copil. La înmormântaren-am plâns. Tare mi-e dor de ea!” (p. 80)

Fiind vorba de anul 1989, componen-ta politicã nu putea lipsi. Diaristul înreg-istreazã cu febrilitate prefacerile din

statele comuniste, inepþiile cuplului dic-tatorial, reacþia Occidentului faþã de acu-tizarea problemelor din România,slugãrnicia unor colegi de ºcoalã sauscriitori. Rãsturnarea din decembrie esteanticipatã în pagini vii, în care se simtenemulþumirea celui care noteazã, fãrãca acesta sã pozeze vreo clipã îndisident sau revoluþionar. De altfel,retroactiv, la douãzeci de ani de la aceleîntâmplãri, Constantin Trandafir pre-cizeazã cu luciditate: „Personal, n-amfost disident (!), nu-s nici de dreapta, nicide stânga, nici mãcar inteligent, cumprevede savuroasa vorbã a lui PaulReynaud.” (p. 8) În schimb, se dove-deºte un atent observator al prefacerilormondiale, comentând cu precizie deanalist politic (cum am zice astãzi),presãratã cu ironie amarã. Vederea…este, din acest motiv, ºi o odisee aprãbuºirii regimului Ceaºescu.

Ca orice jurnal, ºi cel al lui ConstantinTrandafir poate fi privit în latura-i pican-tã, chiar dacã intenþionalitatea e dis-cutabilã pe acest palier. Apar deseori înpaginile cãrþii nume de pupãncuriºti aiepocii de aur ºi versuri întreþinãtoare decult al personalitãþii, pe care autorul letranscrie cu vãditã indignare, ca unmemento al josniciei omeneºti. Lista eînsã prea lungã pentru a-i înºirui aici…Iatã doar o mostrã „poheticã”, semnatã,culmea, de Gabriel G. Bacovia: „Dacãliberi/ Ducem traiul/ În a noastrã/Românie,/ Dacã nu ne/ Mai pândeºte/Nici o geanã/ De sclavie,/ Dacã râde

fericirea/ ªi-al ei cântec îl ascult,/ Dacã-n voie imnul þãrii/ Îl avântã în eter,/ Dacãmândru Tricolorul/ Voios fluturã pe cer,/Dacã oamenii sunt veseli/ ª-o iau timpu-lui-nainte,/ Toate-acestea-ºi au firescul/Fiindcã-i azi la cârma þãrii/ Românul deomeni (?)/ Nicolae Ceauºescu.” (p. 214)

ªedinþele de partid, practica prelun-gitã a elevilor la cules, cozile la porto-cale sau lapte, discursurile patriotarde,ieºirile la munte, ºpriþurile cu amicii,corespondenþa cu redactorii unor revistede culturã, insomniile, durerile (fizice ºisufleteºti), eforturile uriaºe de a face rostde o bucatã de carne sau de niºte ouãpentru Vio sunt coordonatele unei exis-tenþe cunoscute celor care au trãit înregimul comunist. Nimic nou ºi, totuºi,dincolo de aceste tribulaþii, se profileazão conºtiinþã puternicã, dublatã de ointeligenþã vie. În ciuda greutãþilor,deducem, personalitatea unui intelectuallucid nu poate fi anihilatã. Într-un anumefel, miza acestui jurnal este ºi de ademonstra cã provincia nu ucide, ci,dimpotrivã, stimuleazã. Ea nu mai este„locul unde nu s-a întâmplat nimic”, cidevine un spaþiu unde palpitã o intensãviaþã intelectualã: „Viaþã de dascãlprovincial, dar ce provincie! Locul undese întâmplã multe. ªi lecturi, mai am ºidamblaua scrisului.” ((pp.32-33).

Vederea din provincie ne dezvãluienu doar pulsul unei lumi într-un momentanume, ci ºi pulsul celui care noteazã.Descoperim, în definitiv, un ConstantinTrandafir viu, care se împarte întreºcoalã, scris ºi familie, mereu implicat,mereu cãutând sã (se) înþeleagã.Paginile cãrþii sugereazã ºi un anumittraiect intelectual, reflectat în cãrþilecitite, revistele literare consultate, arti-colele scrise etc. Însã diaristul nu seizoleazã în turnul sãu de fildeº, cirãmâne în mijlocul semenilor, dovedin-du-se cât se poate de uman. Aºa seexplicã faptul cã studiile despreCreangã, spre exemplu, stau alãturi deinformaþii sportive, autorul comentândrezultatele meciurilor de fotbal ca unpasionat microbist.

Prin acest volum, ConstantinTrandafir ne trimite o autenticã „vederedin provincie”, peste timp ºi timpuri, princare construieºte o lume vie ºi atmos-fera ei. El scrie, în definitiv, un jurnalretroactiv, prin care dã viaþã, din interior,unei epoci. Fãrã pretenþii, fãrã ipocrizieºi, mai ales, fãrã mânie. Pentru cãautorul de acum/diaristul de atunci con-semneazã semnele trecerii timpului,oferindu-ne astãzi o imagine oarecumineditã a vieþii de acum douãzeci de ani,instructivã deopotrivã pentru cei care autrãit-o (similar sau diferit) ºi pentru ceitineri, care ºtiu prea puþine despre ceeace însemna viaþã în provincie nu cu multtimp în urmã. Aº spune, deci, despreacest volum cã este nu atât un jurnal înadevãratul sens al cuvântului, cât maidegrabã o mostrã de viaþã autenticã. Ocarte care întruneºte, pe undeva, atri-butele clasicitãþii, scrisã echilibrat ºi maidegrabã simplu. Ea e asemenea vinuluibun, limpede, cãruia trecerea anilor i-asporit savoarea.

_______________

* Constantin Trandafir, Vedere dinprovincie: jurnal - 1989, Bucureºti,Editura „Vestala”, 2009

Adrian [email protected]

Jurnal retroactiv

• Cãlin Veronica - Floarea soarelui

Grigore Codrescu

Lecturineconvenþionale

În cartea de eseuri, articole ºi croniciapãrutã la Editura „Proplumb” (Bacãu,2009), intitulatã „Lecturi neconvenþionale“,de Grigore Codrescu, sunt cuprinse invitaþiila lecturã care ar putea sta foarte bine suburmãtorul motto, frazã desprinsã din post-faþa semnatã de autor: „Cãrþile ne citesc penoi cãci sunt buni psihologi ºi, ca dovadã,nu-ºi lasã sufletul oricând la îndemânanoastrã.”

Articolele din primul capitol, dedicat clasi-cilor, pot constitui un material de studiu pen-tru profesorii ºi elevii de liceu, atractiv mai cuseamã prin faptul cã nu alunecã în sobrietãþididactice. În cuprinsul lor, Grigore Codrescudescrie natural ºi sintetic din opera unui scri-itor sau caracterizeazã personaje literare.Spre exemplu, „Munteanca Vitoria Lipaneste o femeie simplã, dar cu o intuiþie sclipi-toare”, „Ilie Moromete evolueazã subimpactul unor iluzii” sau „Ion este individulneintegrat”.

Cu umor, autorul amendeazã speculaþiileaberante ale unor critici literari care au vor-bit despre literatura lui Ion Creangã: „Divinulcritic - am numit pe George Cãlinescu –vede în povestitorul humuleºtean poporulromân însuºi în genialã expansiune; expan-siune unde? în ºtioalnã la scãldat, în pieleagoalã pe câmp, fugind prin grãdinã, saustând ugilit dupã gard ºi strigând«bate-mã,omoarã-mã», mamei sale?” Interesantã esteopinia autorului despre tinereþea lui VasileAlecsandri: deºi intrat în literatura românãca Poet, versurile surâzãtorului Alecsandriîºi pierd din farmec în lecturã modernã.Logica acestei metamorfozãri ar fi urmã-toarea „... acolo unde a fãcut un mare efort– în poezie – pentru a respecta convenþiilegenului ºi ale unui principiu poetic depãºitacum, s-a dovedit perisabil, iar unde s-aexprimat lejer ºi... dezordonat – în prozã –se aratã mai rezistent.”

George Bacovia, care avea talent de gra-fician, n-a încercat culorile pe pânzã, dar eun excelent creator cromatic în cuvinte.Aceastã complementaritate, cât ºi sinestezi-ile cu muzica, sunt explicate în capitolul„Avataruri ale eului poetic bacovian”:„...culoarea participã la impresia muzicalã,poemul organizându-se în jurul unui motivsau laitmotiv ce provine adesea din sferacromaticã. Culoarea însã nu e un mijloc dereprezentare, de evocare a concretului, cãcipoetul nu e un pastelist; culoarea îi dizolvãobiectului contururile într-un fluid, o stare despirit. La Bacovia, cromatica are puteri magi-ce; întreþinând mirajul unei lumi ireale.”

Am menþionat cã domnul GrigoreCodrescu întocmeºte caracterizãri de per-sonaje. În capitolele dedicate unor persona-litãþi din judeþul Bacãu, Grigore Codrescu leobservã trãsãturile de caracter, ne oferã ele-mente inedite din biografiile acestora, îiportretizeazã. Astfel, Ovidiu Genaru „esteaproape de profilul existenþial al scriitoruluiamerican din secolul trecut”, PetruCimpoeºu este animat de „un tumult interiorbine temperat”, C. Th. Ciobanu este „discret,introvertit ºi auster”, Ion Fercu „are sufletulpustiit de himere ºi, vrând-nevrând con-tureazã imaginarul sãu poetic pe motivul sin-gurãtãþii ºi al tristeþii”. Acelaºi Ion Fercu estecumva un caz asimetric cu cel al lui VasileAlecsandri, deºi inclus în capitolul dedicatprozatorilor, domnul profesor GrigoreCodrescu ne demonstreazã cã Ion Fercueste mai mult poet decât prozator.

Autorul nu se fereºte sã vorbeascãdespre cãrþi, altfel destul de dificil de recen-zat, care sunt, dacã mã pot exprima aºa,„necanonice” în literaturã. Din categoriaacestora fac parte: cartea de convorbiri cumaestrul Ilie Boca – „Magia amintirii“, sem-natã de Carmen Mihalache, cartea biobibli-ograficã George Bãlãiþã, întocmitã deMarilena Donea, cartea de amintiri a prinþe-

sei Maria Cantacuzino Enescu sau romanulBufniþa oarbã, în traducerea lui GheorghiIorga.

Sunt multe lucruri de descoperit înaceastã carte neconvenþionalã, în careautorul se comportã uneori ca un arhivar,fiind foarte bine documentat, iar textele suntbogate în trimiteri la surse din istoria literarã.Se fac referiri ºi la pictura universalã, sepoate deduce cã domnul profesor este unadmirator al lui Munch, Van Gogh,Arcimboldo. În plus, Grigore Codrescudovedeºte har de povestitor, are simþul oral-itãþii, este plin de umor pânã la a fi hâtru, dareste ºi sobru atunci când situaþia o impune.Este sincer, deschis, generos, curios de adescoperi autori ºi cãrþi, dar mai alesoameni, caractere ºi emoþii în spatelepaginilor citite.

Violeta SAVU

Stoian G. Bogdan

ChipurileDemocratizarea limbajului poeticesc e de

mult instauratã, iar volumul lui Stoian G.Bogdan, Chipurile (Bucureºti, Editura„Cartea Româneascã”, 2009) trubaduresc,aºezat de un „crai de curte” sub girul matein,al stilului motãnesc de a fi/ vorbi al lui Pirgu,aminteºte de o linie constantã la români, po-ezia tinerilor puºi pe ºotia lirismului anti, nunouã, cât proaspãtã. „Argoticele” din teritori-ul lingvistic ºi uman aduc, primele, o largheþeliricã, de boemã mutatã în scris, cum ar veni.Poezia cu personaje marca S. G. B. nu are,însã, cantabilitatea „versetelor” lui CezarIvãnescu, nici substanþa tragicã a neoexpre-sionismului, placat pe cotidianul nostru plic-tis, de felul Ioan Es. Pop, dar poartã o mascãautenticã a cântãreþului cetãþii. Cu miºcãriminimaliste, integrat plutonului din care suntnumiri/ dedicaþii limpezi, S. G. B. foloseºte,de fapt, recuzita postmodernã pe linia DanielBãnulescu. Aºa, locurile ºi oamenii þin decunoscuta autoreferenþialitate, dar tonul eîmprospãtat, mai ales în limbaj, prin vizi-unea, alegoria din banal-marginal, aceeadorit vizionarã (pentru astã tendinþã ar trebuinumiþi cei în drept, Ion Mureºan, AurelPantea sau Marian Drãghici care umblã cumagia vizionaristã, dar fãrã „cruditãþi”lingvistice).

Cum cei mai cunoscuþi dintre tinerii poeþiactuali construiesc o poezie amplã, uneorichiar epicã ºi nemetaforicã, dar cu rupturiontologice, cu translaþia „poveºtii”, nu nemirã cã S. G. B. reuºeºte destule asemenea„chipuri” în volumul sãu premiat… Aflat înaria ludicului, farsei, (auto)ironiei, unei vigu-roase schimbãri de ton, de veritabilã plonjareîn cotidian cu înºurubãri de sensuri deodatã,S. G. B. poate deveni chiar trubadurul carese spune pe sine, acum ºi aici, între eºuaþi,visãtori, înamoraþi dupã reþeta lacrimo-genã, spasmatici ºi obsedaþi, decãzuþi ºiretardaþi etc.

Volumul înfãþiºazã o lume de minori careîºi mocnesc dramele în violenþe de limbajverbal ºi nonverbal, tot mai supuraþi de rãnisociale, de consolãri cârpite, de narcoza fa-bulaþiei ºi a refugiului, de fantoma amoruluireþetar º. a. Forþa poetului stã, la ora debutu-lui exploziv, în spunerea pe faþã, cinicã, înimageria clovenescã a realului, compusanume din figuri victimizate fãrã vinã, dinartificieri ai duhorii grele, de moartea astalentã, intravitalã, spusã într-o cadenþãmâloasã, de rebuturi umane. Grotescul e,fireºte, cel mai curent plasat pe faþa„chipurilor”, caricate uneori macabru, ca deun posibil penel Goya. Tocmai în caricaturãstã amprenta „discursului” liric al lui S. G. B.Galeria personajelor e, într-adevãr, din ariade preumblare Pirgu, mai sãpatã azi învocabule ºi stãri cenuºii decât ieri, prinBucureºtiul vechi, lipsit de spiritul tandru-satiric al Ioanei Pârvulescu, aº zice. Poeziaargoticã, în ciuda utilizãrii unor tehnici post-moderne uzuale, de la intertext la autorefe-renþialitate, plaseazã personajele cotidiene,fie ºi din „arealul” nostru… postdecembrist, ºi

locurile, tot anonime, într-un scenariu aldramei noastre.

Intuiþia lui S. G. B. vine dinspre clasicism.Discursul pestriþ, picant, se potriveºte crochi-urilor existenþiale ºi unor mãºti cu nume deVasilicã, Ion ºi Ioana, Riki, tanti Aglae sauNãtãrãu Gimi, cu, pardon, „Familia pulii”(unde sunt Federaþia Bãnulescu sau FamiliaPopescu!?). Tocmai în acest spectacol depiaþã publicã, mai vulgata ºi mai la zi, are locparodierea unor forme de kitsch actuale (reli-gios, social, uman), satira uºor caragialianãa cotidianului plin de vitalitatea argoticã, dedrame întoarse în ridicol, de traumatismulapartenenþei la cotidianul nostru, vãzut ca„sanatoriu. A se vedea parabola boliicurente, vidarea noastrã, din poema cu titlulmarcat, tematic, Sanatoriu, pe formulã IoanEs. Pop: „înaintez pe culoare// e ca ºi cum aºpluti decojit de trup/ atras de ecoul cuvintelormamei/ undeva în scrumul timpului/ când încasa noastrã luceau/ bucuria ºi ochii// o gãs-esc strânsã în cãmaºa de forþã/ cum se clat-inã ca o pendulã stricatã/ din lumea mea înlumea ei// m-ar împãca acum ºi-o bãtaie/ unblestem o înjurãturã/ un scuipat/ fiindcã îmi eatât de dor/ de mama”. Iatã, însã, ºi unexemplu de satirã, religioasã ºi socialã toto-datã, în poemul, iarãºi sucit ºi rãsucit dupãactualitãþi, S-a luat lumina: „Luaþi lumina luaþilumina/ ºi popa aprindea lumânãri/ SfeºtaniaDumnezeu e cu voi cu noi/ Mulþi ani pãrinte/ºi beau vinul direct din damigeanã/ (…) chi-uleau de la ºcoalã doar-doar de s-or împri-eteni/ cu Nãtãrãu/ îl invidiam mã gândeam lareportajele cu Ceauºescu ºi/ veceurile luiaurite/ºi-l vedeam pe Gimi cocoþat pe cãcataruncând cu suluri/ de bani…”.

Cred cã supapa liric-antiliricã a poetuluinu stã doar în curajul lingvistic, azi umblatdestul, sau în tuºele satirice, în prozastic, ºiel dozat intuitiv, ci în brusca introducere înminorul, anecdoticul „chipurilor” ºi„momentelor”-schiþe, a unei scãri eveni-menþiale ºi semantice majore, de urmat. Aºcita o „halucinaþie” mai adâncã: „pãºeºtiînainte prin ceaþa cu gust de cenuºã/ inspiriexpiri pânã ce vezi oraºul/ cu ziduri gri aerstãtut ºi oameni gri/ ca ºi cum l-ai fi dez-gropat cu suflarea din praf// cerul se vede nuse vede deasupra/ sunt numai ruine ºi mii decapcane/ de-o sutã de ani bãrbaþii au plecatsã moarã/ pentru pãmântul care înghiteoraºul (…) pe uliþele roase/ zac sute de pros-tituate bãtrâne/ un ºir de momâi asemeneacenuºii/ care a fost cândva pãdure/ toate-lcunosc pe bãtrân ºi-l iubesc/ el le-a fostprimul ºi ultimul client// aici prietene ar fi fostmai bine sã nu intri/ acesta-i oraºulcomãneºti. Aici m-am nãscut eu/ aici teaºteaptã disperarea în rochie de mireasã/ ºimoartea dacã ai noroc”.

Pe aceastã linie, a boemei (ºi poemeiontologice), cred cã se instaleazã adevãratullirism al lui S. G. B. De urmãrit la altã scarãexistenþialã, pe alt versant lingvistic.

Viorica RÃDUÞÃ

Ion Dinvale

Pseudo TractatusLogico-Philosophicus

Mai puþin cunoscut ca poet, Ion Dinvale(Ion Pascariu) este cu adevãrat un scriitorcare nu „produce” literaturã din tratate, con-venþii, cliºee, ci din viaþã; el a gãsit în chiarviaþa sa fermentul ce lipseºte destul de multversului, acum: misterul! – pe care nu-l predãobscuritãþii. S-a întâmplat astfel, deoareceviaþa poetului ºi poezia sa sunt fascicole deconvergenþã!...

Ion Dinvale vine din lumea satului, de laValea lui Ion, iar dacã aude ºi astãzi bãtutulcoasei pe boatcã ºi pasul þãranului, cu sapaîn spinare, plecând ºi venind de la câmp,dacã aude ºi azi coasa în iarbã ºi vedebrazdele ogoarelor, fânaþele, pãdurile… cumsã nu scrie poezie?!... A debutat în literaturãtârziu, la 53 de ani, în suplimentul literar alziarului Deºteptarea, „Sinteze” (martie1999). „Am scris dintotdeauna, mãrturiseºteel, poezia fiind pentru mine o modalitate de

rezistenþã ºi supravieþuire, dar debutul, atâtde întârziat, se datoreazã reticenþelor fireºti,în confruntarea cu cititorii ºi critica”.Volumele sale de poezie sunt trei: Interstiþii,prefaþat de Constantin Cãlin ºi publicat în2000, la Editura „Plumb”, din Bacãu, apoi,De veghe în lanul cu negarã, prefaþat de IonTudor Iovian ºi publicat la Editura „CasaScriitorilor” Bacãu, în anul 2004, ºi PseudoTractatus Logico-Philosophicus, publicat laEditura Plumb, în anul 2008.

„Eziþi?!... Eºti derutat?!... Îþi vine greu?!/Ignorã morbul, liniºtea bizarã/ ªi-admirã dinemfaticul muzeu/ Sinopticul Figurilor decearã./”. Sunt versuri ce, deºi scrise în ulti-mul volum - unul despre care autorul spunecã i se poate reproºa registrul minor, pas-tiºarea, deriziunea, persiflarea - denunþãoarecum cã Ion Dinvale merge împotrivacurentului. Poezia, dupã pãrerea sa, pre-supune muzicã, armonie, ritm, sensibilitate“(versul liber, ºi implicit, proza poeticã permito afirmare facilã a celor lipsiþi de înzestrare,de chemare). Sã vedem dacã-i aºa: „ªicolbu-i fierbinte!... ªi-i soare!... ªi-i vis!.../ - Eiarnã pe albul hârtiei de scris!”. Nu vedem,auzim… auzim ceea ce spune poetul IonDinvale ºi o dovedeºte: „eu scriu mai multpentru publicul larg, deºi aº putea sã scriuteribil de cifrat, de ermetic, însã nu sacrificcititorii, pentru un grup restrâns de profe-sioniºti ai scrisului”. Iar reproºurile pe care ºile asumã poetul, sunt consecinþa „pãtrunderiipe uºa din dos a filosofiei”, spre a surprindecomponenþa umanã a vieþii ºi activitãþii mari-lor filozofi (cu iluziile, cu decepþiile, cu frus-trãrile dintotdeauna, ale filozofiei).

Despre „pseudo-tractatus”, trebuie spuscã urmeazã inseparabil celorlalte volume,care sunt o mare diversitate, pentru toategusturile ºi preferinþele - de la pamflete,psalmi, poeme filozofice, acide, virulente, lacântece ºi elegii. De aceea, unele dintreacestea par o ºtiinþã... dar, cum sã nu fiecâteodatã ºtiinþã poezia, dacã subiectele eisunt omul ºi umanitatea?! ªi de ce sã nuaibã poezia ºi excentricitate, când întocmaistandardele sunt ceea ce o desfiinþeazã? Încazul poeziei lui Ion Dinvale, este vorbadespre o excentricitate cu resurse ale limba-jului ce nu sunt epuizate, tocmai pentru cã nusunt aduse în vers cuvintele care incitã gãlã-gia, ci acelea ivite din liniºtea adâncã ce pre-merge versului. Poezia aceasta zãdãrniceºteîntâlnirea celor tãcuþi, ce descriu în cuvintecare au întinderi lungi, fãrã capãt, dar subþirica firul de pãr, cu lumea aservitã gãlãgiei, cao toacã bãtutã continuu. Asemenea oameni(ca Ion Dinvale) par niºte copaci fãrã niciofrunzã ºi fãrã umbre. Dar, sub umbrã nu eniciodatã luminã, pe când, dedesubtul luminiisunt umbre!...

Poezia lui Ion Dinvale e o partiturã liricãdin ºoapte, nu un poem din cuvinte negre cafundul iadului, e ceva care merge alãturi deom, ca umbra! ªi totuºi, deºi e uneori înforma clasicã a sonetului, elegiei, pastelului,ea are o acuitate a verbului, care nu îi aduceidentificarea cu altele. Existã în aceastãpoezie o ºtiinþã lingvisticã inefabilã,neaºezatã prin rezistenþa sintacticã ºi morfo-logicã, ci printr-un þesut, o „osaturã” stilisticãîn care cuvintele se cautã, se desluºesc întreele, devoalând ori închizând înþelesul (cuvin-tele se bine înþeleg unele cu altele, cãutân-du-se, dar între ele stã misterul). Cuvântulsimplu, din poezia lui Ion Dinvale, are ospaþialitate interioarã, aºa încât, în fiecaredintre ele este tot un cuvânt, apoi cuvântuldinãuntrul cuvântului, ca în pãpuºileMatrioºka.

Ele se vor mai fãuri, poetul Dinvaleintenþionând sã realizeze un volum selectiv,care, probabil se va intitula „poeme irepresi-bile senectuþii”. Acesta se va alcãtui pentrucã „debutul s-a produs târziu ºi cele maimulte dintre poeme sunt ale vârstei în declin,cu nostalgiile, melancoliile, eºecurile, înfrân-gerile ei, obscuritatea aºteptãrilor…”

Aurel V. ZGHERAN

autori ºi cãrþi


Ion Simuþ

Europenitatearomanului românesccontemporan

Parcurgerea acestei cãrþi (Oradea,Editura Universitãþii din Oradea, 2008)se dovedeºte a fi o aventurã autenticã,prin diversitatea reacþiilor pe care lesolicitã cãlãtorului. Trebuie menþionatdin start faptul cã nici lectorul vizat de oasemenea aventurã nu este absolutinocent, ci pãcãtuieºte (felix culpa!) prinracordarea la un orizont de aºteptãri,legitimat de producþiile culturale asoci-ate numelui Ion Simuþ. Critic ºi istoric li-terar, specializat în diagnosticareasimptomelor actualitãþii literare, jurnalistcultural, pedagog formator de discipoli,toate acestea sunt dimensiuni din per-spectiva cãrora cititorul va lectura acestnou volum. Unul de criticã literarã, con-struit în ton confesiv, susþinut de sin-tagme ce marcheazã descinderea auc-torialã în text, cãci aceastã instanþã nuse mai vrea voalatã sub masca imper-sonalitãþii. Într-un fel, el este un jurnal(nedeclarat) de lecturã care vizeazãproducþiile de valoare ale romanuluiromânesc pe o perioadã de 60 de ani(1945-2005).

Primul moment de contrarietate esteprovocat de dificultatea de a adaptatitlul la conþinutul discursului critic.Europenitatea romanului românesccontemporan legitimeazã urmãtoareleaºteptãri: o analizã comparativã care sãpunã în luminã tendinþa dominantã a li-teraturii europene ºi gradul în careaceasta este manifestã în romanulromânesc contemporan; altfel spus, undemers capabil sã identifice genul pro-xim ºi diferenþele specifice pentru douãzone literare actuale, Europa ºiRomânia. Numai cã textul se dezice deparatext ºi se construieºte ca o selecþiea celor mai bune 35 de romaneromâneºti, criteriu devenit, în opiniadomnului Ion Simuþ, singular/suficientpentru accederea la europenitate.Ipoteza autorului încearcã, totuºi, oarmonizare a celor douã dimensiunitextuale: „Cele mai bune romane româ-neºti sunt (ar trebui sã fie), în acelaºitimp, ºi romane europene. Mai pe scurt:europenitate=valoare.“ (p. 5) Cititoruleste îndreptãþit, în acest moment, sã seîntrebe: oare Europa=valoarea abso-lutã? ªi oare literaturã universalã=lite-raturã europeanã? Atunci, care (mai)este criteriul de selecþie a valorilor?

Interogaþiile iniþiale se dovedesc a fiînsã deschiderea unui cerc vicios, acãrui finalitate este veghea scepticã afiecãrei pagini lecturate, în încercareade a decripta canonul selecþiei ºi(nemãrturisit) de a testa o reacþie dedisidenþã, pe care, probabil, însuºicriticul mizeazã. Cu tot scepticismul, nupot rãmâne neremarcate perspectiveleinedite de asociere a unor personajeprecum Ilie Moromete ºi Ioanide, incluºiîn sfera aceluiaºi „aristocratism spiritu-al“ (p. 26), înþelegerea lui ªtefan Viziruca victimã a „terorii semnificaþiei“ (p. 58)sau justificata încercare de explicitare a„mizantropismului“ lui Paul Goma cadegenerare a unui anticomunism justifi-cat, a unei revolte autentice, mult pestegeneralizatul anticomunism, „corectpolitic”, al zilelor noastre neameninþatede moarte (pp. 245-251).

Cititorul poate sã nu accepte „relec-tura suspicioasã“ a operei lui EugenBarbu, motivatã de critic prin „opor-tunism ideologic“ ºi „culpã profesionalã“(p. 65), mai ales când acelaºi opor-tunism ºi „uzura moralã“ devin laZaharia Stancu „un sever tribut“,

deoarece acesta „nu meritã uitarea decare este înconjuratã opera sa.“ (p.107) Astfel angajat, aventurierul maipoate cãdea ºi în ispita parafrazei,pornind de la (cândva) celebra Listã alui Manolescu, astãzi rutinatã prin prac-tica excesivã a topurilor literare, maiales cã apelul la conceptele criticiimanolesciene (în special, tripartiþia tipo-logicã a romanului în doric, ionic ºi cor-intic) este frecvent.

Toate aceste reacþii contradictorii îºipierd din însemnãtate în momentul încare rãzbate finalitatea ascunsã a dis-cursului critic; din toatã aceastã cartese detaºeazã o conduitã consecventã,o intenþie nobilã ºi capacitatea de aînþelege cã literatura e un „personajrotund“, asemenea auctorelui sãu.Europenitatea romanului românesccontemporan e, mai mult decât o listã alui Simuþ, apologia unui modus vivendicare presupune lecturã, atât în timpuldictaturii ºi oprimãrii valorilor, cât ºi înperioada confuziei acestora, prinpanorama pestriþã a societãþii de con-sum. Una dintre revelaþiile amare estedeconspiratã ºi în acest volum, chiardacã e adaptatã contextului: romanulGabrielei Adameºteanu pretinde „uncititor cultivat ºi experimentat, dintr-ocategorie de elitã ce se subþiazã neli-niºtitor“ ºi trebuie pusã în legãturã cuobsesiva adresare binomicã a criticului(unui cititor naiv, cãruia îi oferã chei delecturã, ºi unui cititor experimentat,prea grãbit pentru a mai citi prozã).Volumul critic este o reacþie de peda-gog la criza lecturii, pe care Ion Simuþo dezbate ºi în alte articole (cum ar ficele din „Observatorul cultural. Spiritulcritic în acþiune“, în care este evidentãºi competenþa sa în problema canonu-lui estetic). Dincolo de iniþierea propusãîn spaþiul romanului românesc contem-poran, Europenitatea romanului româ-nesc contemporan devine un manualde citire, cu ilustrãri semnificative aletipurilor de lecturã/lectori, în care exem-plul personal face apologia plãcerii tex-tului.

Cristina POPESCU

Grigore Radu Stãnescu

Rãsãritde lacrimã

Am primit, zilele acestea, volumul luiGrigore Radu Stãnescu, Rãsãrit delacrimã, Râmnicul Sãrat, 2009. Uncaiet/jurnal, cu candori aproape defarmec, dar ºi cu multe locuri comune.Cartea are 84 de pagini; prima parteconþine 28 de poeme (care esca-moteazã, cu maximã dezinvolturã, oriceclasare/plasare în vreun curent literar,dar ºi orice constrângere de versificaþie,semãnând, uneori, cu respiraþia calmã- poate mult prea calmã... - din somn...),iar a doua parte, intitulatã PoemeTanka, 44 de poezii, pe care poetulnãzuieºte sã le ordoneze dupã unstrãvechi model nipon (din pãcate,reuºeºte doar la nivel formal... ºi asta,doar rareori... – în niciun caz, nu ºiconþinutistic, pentru cã Grigore RaduStãnescu nu are cunoºtinþe desprestarea interior-spiritualã a buddhistuluijaponez, creator de „tanka”...

Departe de a fi o „capodoperã” poeti-cã, departe de a emite pretenþii de„includere într-o ierarhie” a valorilor,cartea lui Grigore Radu Stãnescu dez-voltã, totuºi, prin versurile sale, o natu-raleþe a spunerii despre mediul rustic(SATUL CA UNIVERS LIBER este „per-sonajul principal” al volumului, „perso-naj” despre ale cãrui forme, încã vii, dã

seninã mãrturie autorul!) - naturaleþefrustã (...ºi, totuºi, conþinând unduirileprinciar-regale, mistic-alchimice, aleLebedei!) care ne trimite cu gândul lamaniera (evident, nu ºi la geniul ºi va-loarea artistic-creativã...) a pictoruluifrancez, creator de „artã naivã”, HenriRousseau: „Ne-ntorceam, ca-ntotdeau-na, de la câmp, / noapte era,/ pe ceruriroiuri de stele” (cf. Crochiu I); „aº fi scrisversuri îndelung,/ sãrutând pana uneilebede albe” (cf. Sãrutând pana uneilebede albe, p. 23).

Titlul, Rãsãrit de lacrimã (izbu-titã/intuitã sintezã, între apollinic ºineptunic) este împrumutat de la finalulpoemului/distih Crochiu III: „În zori,iarba-n cristale - / rãsãrit de lacrimã”.Dar titlul este confirmat prea puþin decãtre poemele ciclului. Intenþia deesenþializare a discursului poetic esteevidentã, dar nu tot atât de evidentesunt ºi reuºitele sus-numitei „operaþi-uni”: „Bunica despre care-þi scriu/ nu eaceea care a fost...(...) La fel ca vre-mea-i ºi bunica,/ e bunã uneori ºi une-ori e rea,/ iar alteori e-aºa ºi-aºa.../ Eazice despre mine cã-s zurliu/ de aceeamã grãbesc, tãticule, sã-þi scriu” (cf.Scrisoare tatei, p. 21). Sau: „Buniculmeu, un bãtrânel sprinþar,/ cu nasul caun cioc de raþã (...)/ Ruºine nu-i adâncsã i te-nchini/ ºi vorbele cu tâlc sã i le-aduni./ Un bãtrânel sprinþar, buniculmeu...” (cf. Bunicul meu, p. 16). Multprea abandonat banalitãþii... o naivitatesimplistã, desprinsã dintr-un caiet deºcolar – dar fãrã beneficiul candorii.

Truismele nu lipsesc nici mãcar dinPoemele Tanka: „cât timp fi-vorploile/va-ncolþi ºi sãmânþa” (p. 43) –dar, spre deosebire de prea pãguboasarelaxare din prima parte, PoemeleTanka au, mãcar, meritul de a tenta un„centru” metaforic (uneori chiar atins,real ºi autentic candid): „Pe malul unui/lac ciobanu-ºi adapã/ turmele de oi - /elvede-n apã luna/ ce-ºi scuturã polenul”(p. 39), sau: „Regula mãrii/ la careînsãºi marea/ vegheazã atent - / niciunval nu trãdeazã/ dragostea ei pentruþãrm” (p. 71).

Cu toate violentele ei neomogenitãþivalorice, un merit al discursului sãu nupoate fi contestat: acest discurs esterezultatul unei viziuni cât se poate deproaspete asupra lumii. Un þãran s-atrezit (prea târziu sau încã devreme, nune hazardãm în aprecieri...) ºi priveºtelumea, fãrã sã þinã minte absolut nimicdin ce i-au „poruncit”/ordonat oamenii ºisocietatea, înainte de somnul sãurevigorant, purificator al cristalinului dinochi! ªi tocmai aceastã trezire cvasi-amnezicã salveazã, poate, poezia (sauîncercarea de poezie – începutul depoezie...) al lui Grigore Radu Stãnescu– aducându-l pânã în pragul filosofieiprofunde a bunului-simþ: „Atunci cândfericirea existã,/ în serios, nimeni n-o ia”(cf. Dangãtul fericirii, p. 9), sau: „denimic nu se plâng munþii.../ stau neclin-tiþi, de nimic nu le pasã/ ºi nimic nu cerde la viaþã” (cf. Nefericit, bunicul, p. 17).

Poate cã filosofia sus-citatã amunþilor, trecutã prin filtrul propriei per-sonalitãþi, ar trebui preluatã de cãtreGrigore Radu Stãnescu ºi sã continueversul sãu „respiratoriu” uneori, alteoribolovãnos de sãnãtate rusticã... - ºi sãnu þinã cont, neapãrat, de bodogãnelilecriticii/criticilor... Cu condiþia ca GRS sãnu lase prea larg, nestrâns, pe gât,Jugul Logos-ului Sacru ºi sã nu-ltrãdeze prea des intuiþia!

Adrian BOTEZ

Gheorghe Izbãºescu

Experimentementale(Poemele de la Athena)

Asistãm prin Experimente mentale(Cluj-Napoca, Editura „Limes”, 2009) laun caz pasionant de întâlnire aAutorului cu Opera sa. GheorgheIzbãºescu, un adevãrat „Ulise aloraºului”, îºi cautã, cu ocazia unei cãlã-torii în Grecia, patria spiritualã. Prilejpentru a scrie câteva texte ocazionale(subtitlul plachetei este chiar Poemelede la Athena) în care îmbinã elementea douã lumi. Pe de o parte este Atenaprezentului, cu emigranþi vânaþi depoliþie, cu turiºti americani antipatici, custrãzi ºi hoteluri luminate, „cu caldarâ-muri care sângereazã”, iar pe de alta eantica Athenã, aceea a eroilor ºi zeilor,pe care poetul îi descoperã dincolo decrusta realului. Oraºul devine, astfel,„un muzeu viu”, în care poetul citeºtesemnele trecutului ºi ale mitului: „ºiumbra lui Pericle n-o sã ne mai con-damne/ cã pericolele mai puþine vor fialtceva/ decât strada pe care circulãnumai sângele/ ca mitul sã funcþionezeperfect când îl vom gãsi/ prin dughene/fãrã sã ne ameninþe perºii sau alþirãsãriteni.” (p. 10).

Existã în acest volum un permanent„tangaj între stradã ºi vis/ între trecut ºiviitor”, iar la întâlnirea celor douã teri-torii se naºte poezia. GheorgheIzbãºescu se adapã din izvoareleGreciei („gata sã strâng pe Acropole -cât John mã fotografia - / mai multîntuneric pentru experimente mentale)ºi extrage din prozaismul vieþii tumul-toase din capitala Greciei semnificaþiileunei lumi apuse ºi, implicit, materialpoetic: „deci hrãneºte-te/ din moºte-nirea sacrã ºi fii recunoscãtor.” (p. 29).Atena prezentului devine astfel o sursãfecundã, o experienþã spiritualã unicã,prin care autorul descoperã pe viu olume pe care o cântase anterior.

Însã cel mai important mi se parefaptul cã prin acest volum asistãm,practic, la o cãutare ºi (re)gãsire a origi-nilor. Dacã despre Scãrile de marmurãscriam definindu-l prin sintagma „nos-talgia obârºiilor”, iatã cã acum ne gãsimîn faþa unei împliniri spirituale ºi luãmparte la o întâlnire simbolicã a douãpatrii: una geograficã/biograficã (þinutulLãicãi) ºi alta spiritualã (Grecia miticã).Astfel, Experimente mentale devine oexperienþã iniþiaticã, un parcurs regene-rativ, prin care autorul se (re)descoperãprin raportare la o lume ficþionalãdevenitã palpabilã. Nu întâmplãtor,ideea apartenenþei ºi a rãdãcinilorrevine obsesiv, poemul final sintetizândcãutarea unei identitãþi: „deja noi ceipatru fraþi ne-nlãnþuisem cu braþele/strânºi unii într-alþii deloc expansivi/ cãmai mult ne rugam decât suspinam/îngropaþi în carnea/ pãrinþilor pierduþi sãle-auzim vocile clare” (p. 38).

În tot, Experimente mentale rãmâneo plachetã interesantã pentru modulcum un fapt biografic se transformã înliteraturã. Realia ºi Fictia se înge-mãneazã într-o carte plãcutã, carepropune o lecturã agreabilã, nãscã-toare de meditaþii asupra sensurilor deprofunzime ale existenþei. Iar GheorgheIzbãºescu probeazã, încã o datã,capacitatea de a scoate poezie dinorice.

Adrian JICU


autori ºi cãrþi

7

scena


Urci câteva trepte, intri înscenã, îþi cauþi locul pegradene ºi te trezeºti (ba nu,de fapt, rãmâi nãucit) într-undecor absolut fabulos. Unmicrounivers scenic de ovizualitate pregnantã, în carebogãþia ºi minuþia detaliilor tecopleºeºte. Categoric, IulianaVîlsan s-a întrecut pe sine ºi acreat pentru „Herr Paul” unspaþiu al recluziunii, baroc, oadevãratã enclavã în timp cuinserþii de fantastic, puzderiede elemente miniaturale, desemne, simboluri, împrãºtiateprintre obiecte domestice,amestecate cu o întreagãfaunã. Pãsãri, animale împã-iate, lepidoptere, cioturi vege-tale ieºite din tavan, un con-glomerat bizar de lucruri incon-gruente ce alcãtuiesc un tal-meº-balmeº hilar, de o expre-sivitate acaparantã. E unspaþiu bârlog, smuls timpului,scos din el, salvat, în carelocuiesc, departe de lumeadezlãnþuitã, cei doi fraþi, HerrPaul ºi Luise, care sunt teribilde vii în mijlocul acestei straniiîngrãmãdiri de mortãciuni ºiobiecte inutile. Piesa luiTankred Dorst, „Herr Paul” (înadmirabila traducere a luiVictor Scoradeþ), are un mottodin Fraþii Grimm, din povestea„Copilul cel greu”, din carepovesteºte personajul principalîn deschiderea spectacolului.Cei doi sunt instalaþi într-unpãtuc în care stau ghemuiþi,molfãind, plescãind ºi bom-bãnind printre vorbe. În tot tim-pul piesei, cei doi fraþi fac osumedenie de giumbuºlucuri ºiscot sunete caraghioase, sila-be stâlcite, ca în limbajul infan-til sau diverse onomatopee ciu-date, se miºcã aiurea, haotic,imprevizibil, prinºi într-un con-tinuu joc tragi-comic. Par a nuse fi desprins din copilãrie,purtând în ei, neatins, par-adisul virginal al acesteia. HerrPaul chiar are prinsã, pespatele lungii sale mantale ohãinuþã de copil (costumelecreate de scenografã fiind ºiele de o fantezie nebunã!). ªiamândoi au pe cap cãciuliþe depilot, de parcã ar fi ajuns învechea fabricã de sãpun undelocuiesc ilegal dupã eºuareaunui zbor misterios, prin teri-torii numai de ei ºtiute.Conflictul apare când fraþii sunttulburaþi din liniºtea traiului lor,din izolarea ºi singurãtatea,care le sunt atât de dragi, deapariþia unui pretins moºteni-tor, Helm. Acesta are planuride viitor, vrând sã transformefabrica delabratã într-o spãlã-torie modernã. Helm e un tipbanal, energic, grãbit, practic,cinic (asta în text, ºi nu cum einterpretat de tânãrul actorMatei Rotaru, alambicat, cu totfelul de suceli ºi sensiblerii),având în dotare o iubitã, Lilo,veselã ca o vrãbiuþã, credulã,visãtoare, pãlãvrãgind aiurea(personajul e întruchipat deIsabela Neamþu, care e agre-abilã, cochetã, dezirabilã,puþintel cam stridentã ºi dezlâ-natã, poate). Partenerul deafaceri al tânãrului e un anumeSchwarzbeck, asta în textul luiDorst (scris în colaborare cu

Ursula Ehler), pentru cã înspectacolul lui Radu Afrim per-sonajul devine femeie. Otipesã apucatã rãu de tot,istericoasã, cu atitudini mil-itãroase, de tip hitlerist, cu unbandaj negru peste ochiullipsã, ca un pirat, Nora Covalifiind cea care-i dã viaþã înscenã, cu mijloace adecvate,urmând linia impusã de regi-zor. Ca de obicei, Radu Afrimremixeazã textul ºi dã altedimensiuni personajelor, înstilul sãu („very free”, imagina-tiv, ludic, dupã cum bine oºtim). Surpriza extrem de plã-cutã a distribuþiei este Lucreþia

Mandric, Luise, sora delicatã,grijulie, a lui Paul, specialista înmaimuþe iubitoare de operã,care-ºi adorã fratele, vãzând înel o culme a cunoaºterii, unerudit cu o filosofie personalãºi cu propria teorie a evoluþiei.Lucreþia Mandric face un rol dezile mari, elaborat cu fineþe, cuo multitudine de nuanþe, cumultã culoare ºi haz bine disti-lat, jucând admirabil stãridiverse ºi mai multe vârste,într-o scenã, memorabilã, earenãscând, în strãfulgerareaunei clipe, ca tânãrã femeie însplendoarea unei ardente sen-zualitãþi.

Desigur, „Herr Paul” este unspectacol centrat pe interpretulprincipal, Cezar Antal, careinvesteºte în personajul încre-dinþat o extraordinarã puterede întrupare, chef de joc, o ira-diantã forþã expresivã, umor,ironie, autopersiflare, vervãsuculentã, ºiretenie zglobie,dar ºi un „ce” indicibil, aburos,melancolic, venit dintr-undeparte ºi de demult. O com-poziþie savuroasã, de un umordezlãnþuit ºi un excelent simþparodic. Personajul sãu (care aînvãþat sã împãieze animale„ca sã pãcãleascã putrezirea,duhoarea”) e de-o teribilã vita-litate, e ludic ºi lubric, dând ful-gerãtoare asalturi eroticeasupra lui Lilo, pe care oamuºineazã ca un cãþelandruîn cãlduri. Dar Herr Paul e multmai mult decât ce se vede. ªiare o mulþime de replici memo-rabile, aºa cã nu mã abþin sãcitez câteva. „Cine trãieºte de-ranjeazã”. „Sunt un om liber,domniºoarã, nu posed nimic,nu mi se poate lua nimic”.„Chiar dacã e idioatã poate sãspunã: Nu vreau. În asta con-stã demnitatea omului”.Replica din urmã se referã laAnita, fetiþa vecinilor, o crea-turã debilã mental, care îiviziteazã mereu pe cei doi fraþi,simþindu-se în largul ei în bâr-logul acestora, unde mai existãºi o pianinã, având deasupra o

oalã cu tãieþei, peste tot fiindîmpãºtiate ºi o mulþime de cãrþipline cu poze. Pe care fetiþa letaie meticulos, în timp ce exe-cutã miºcãri de dans, ca opãpuºã dezarticulatã. Straniafãpturã, cufundatã în muþenieºi într-o lume numai a ei, estefiguratã, cu sensibilitate, deAndrea Gavriliu, cea care sem-neazã ºi coregrafia specta-colului. Mai trebuie spus cãHerr Paul o venereazã peAnita pentru cã în debilitatea eimentalã vede „omul ideal”. „Nupoate fi dresatã, îi lipseºtedocilitatea caninã care-i trans-formã pe oameni în lachei”.Ceea ce Herr Paul, un omliber, purtând centrul de greu-tate înãuntrul fiinþei (el e pre-cum copilul cel greu din bas-mul Fraþilor Grimm), nu accep-tã. Nu-l intereseazã decât sãrãmânã el însuºi, cu lumea lui,sã spunã poveºti, „vorbindîntruna ca pomii care foºnesctot timpul”(aºa spune despre elLuise). E viu ca viaþa însãºi(dincolo de faþada nãruitã) ºiindestructibil ca ºi ea. Despretoate aceste lucruri grave ºifrumoase, pline de mister,vorbeºte spectacolul lui RaduAfrim, construit cu simþ ironic,cu vervã parodicã ºi multãimaginaþie. Chiar dacã nu lipsitde imperfecþiuni, e o montaregreu de uitat. Pentru cã nepune pe noi înºine sub semnulîntrebãrii, purtându-ne gân-durile dincolo de insuportabilalejeritate a fiinþei, de deter-minãrile exterioare, spre cen-trul greu al lumii lãuntrice.Singura unde putem fi liberi cuadevãrat.

Carmen MIHALACHE

Teatrul Tineretului Piatra Neamþ

Herr Paul cel greu

Festivalul de Teatru de la PiatraNeamþ, ajuns la cea de-a XXIV-a ediþie,ºi desfãºurat în perioada 21-30octombrie a.c., a instaurat din noustarea de graþie atinsã doar „când gen-erozitatea maturitãþii se lasã pradãcelor pe care-i învaþã sã îmbãtrâneascãfrumos”, dupã cum inspirat o spune, încaietul program, directorul teatrului ºial Festivalului, Liviu Timuº. Vom revenicu o cronicã a manifestãrii ºi a pre-mierelor teatrului gazdã, „Cu dragosteanu-i de glumit” de Alfred de Musset ºi„Soldaþii” de Zalan Tibor, prezentate înfestival. Pânã atunci, publicãm pal-maresul actualei ediþii, la care, juriulsecþiunii „Pledez pentru tine(ri)”, for-mat din: Iulia Popovici (preºedinte),Peca ªtefan ºi László Béres, a decisacordarea urmãtoarelor premii:

ªcoli de teatruPremiul pentru cel mai bun specta-

col (oferit de Ministerul Culturii,Cultelor ºi Patrimoniului Naþional):

20 de minute cu îngerul de AlexandrVampilov, regia Vlad Cristache

Universitatea Naþionalã de ArtãTeatralã ºi Cinematograficã I.L. CaragialeBucureºti

Premiul pentru cel mai bun actor:Vasile Flutur - pentru rolurile SergheiBassin din spectacolul Oraºul de Evgheni

Griskoveþ, regia Sânziana Stoican ºiAnciughin din 20 de minute cu îngerul deAlexandr Vampilov, regia Vlad Cristache,Universitatea Naþionalã de Artã Teatralã ºiCinematograficã I.L. Caragiale Bucureºti

Premiul pentru cea mai bunã actriþã:Sabrina Iaºchevici pentru rolurile Jo,Alex, Bee din spectacolul Chinezi deMichael Frayn, regia Andreea Vulpe ºiRaluca Rusu, Universitatea Naþionalã deArtã Teatralã ºi Cinematograficã I.L.Caragiale Bucureºti.

Premiul de regie: Vlad Cristachepentru regia spectacolului 20 de minutecu îngerul de Alexandr Vampilov,Universitatea Naþionalã de Artã Teatralã ºiCinematograficã I.L. Caragiale Bucureºti.

Premiul de regie (oferit dePlantavorel): Rãzvan Marinescu pentruregia spectacolului Teroarea ºi mizeriilecelui de-al III-lea Reich de Bertolt Brecht,Universitatea Naþionalã de Artã Teatralã ºiCinematograficã I.L. Caragiale Bucureºti.

Premiul special al juriului (oferit dePlantavorel): Ionuþ Viºan pentru rolurileHomutov din spectacolul 20 de minute cuîngerul de Alexandr Vampilov, regia VladCristache ºi Maximilian din spectacolulOraºul de Evgheni Griskoveþ, regiaSânziana Stoican, Universitatea Naþionalãde Artã Teatralã ºi Cinematograficã I.L.Caragiale Bucureºti.

Profesioniºti

Premiul pentru cel mai bun specta-

col (oferit de Ministerul Culturii,

Cultelor ºi Patrimoniului Naþional):

Lucia patineazã de Laura Sintija Èerni-

auskaitë, regia Radu Afrim, Teatrul

„Andrei Mureºanu“ Sfântu Gheorghe.

Premiul pentru cel mai bun actor:

Ioan Codrea pentru rolul Madam Vintilã

din spectacolul Jocul de-a vacanþa [opþi-

une 9] dupã Mihail Sebastian, regia Radu

Afrim Teatrul Municipal Baia Mare.

Premiul pentru cea mai bunã actriþã:

Fatmei Mohamed pentru rolul Tania din

spectacolul Lucia patineazã de Laura

Sintija Èerniauskaitë, regia Radu Afrim,

Teatrul „Andrei Mureºanu“ Sfântu

Gheorghe.

Premiul de regie nu se acordã.

Teatrul Tineretului a fost ºi el premiat.

Banca Comercialã Românã a acordat

un Premiu de Excelenþã pentru Festivalul

de Teatru Pledez pentru tine(ri), consi-

derând cã este cel mai important festival

de acest gen din România.

Radio Iaºi a acordat un Premiu de

Excelenþã pentru activitatea susþinutã de

a promova valorile artei interpretative ºi

dramatice prin Festivalul de Teatru Piatra

Neamþ.

Pledoaria pentru tineri continuã

• Cezar Antal ºi Matei Rotaru

arte


Centenarul naºterii dramaturguluiEugen Ionescu, iniþiator al teatruluiabsurdului ºi al stilului neconvenþional,a fost marcat la Biblioteca Judeþeanã„Costache Sturdza” Bacãu printr-unspectaculos concurs de ex-libris,desfãºurat cu participare internaþionalã.Manifestarea expoziþionalã la care nereferim a ajuns la cea de-a XXII-a ediþiereunind, prin tema propusã, nu maipuþin de 70 de participanþi din România,Belgia, Franþa, Italia, Azerbaidjan ºiRepublica Moldova. Vernisajul a avutloc în data de 26 noiembrie 2009, cuparticiparea unui public numeros,prezenþi fiind edili ai oraºului Bacãu,artiºti, scriitori, jurnaliºti, profesori ºielevi de la Liceul de Artã „GeorgeApostu” Bacãu. Doamna directoare Gabriela Muraru adeschis expoziþia evocând personali-tatea celebrului dramaturg: „Fondator alteatrului absurdului, Eugen Ionescu s-aimpus încã din anii '60, ca unul din mariiinovatori ai limbajului teatral. El rãmâneunul dintre cei mai jucaþi autori deteatru din lume. L-a interesat sã impunão viziune originalã asupra condiþieiumane, dintr-un unghi incomod,necomplezent, fioros de lucid.”

Prezentându-ne o scurtã incursiune înistoria vinietei aplicate pe carte, criticulde artã Iulian Bucur a relevat evoluþiaacesteia sub aspectul grafic-artistic:„Ex-librisul a apãrut cu sute de ani înurmã, din vremea când cartea era con-sideratã un templu ºi puteam chiar s-oînchidem cu o cheiþã. Cartea pornea cuacea coalã pe care se scria ex-libris ºise încheia cu un blestem asupra celuicare ar fi îndrãznit sã o fure.” De organizarea acestui eveniment s-auocupat cu precãdere bibliotecarele AnaChiscop ºi Crina Ifrim, tot ele s-au îngri-jit de redactarea unui frumos catalog,„Eugen Ionescu. Concurs internaþionalde ex-libris”, apãrut în condiþii graficede excepþie. Catalogul a fost editat cusprijinul financiar al ConsiliuluiJudeþean Bacãu. Din cuvântul înaintesemnat de Ana Chiscop, notãm:„Printre lucrãrile primite, mãrturiiconvingãtoare de reuºitã artisticã, suntex-librisuri figurative, cu linii fine, deli-cate, adevãrate compoziþii alegorice, încare ideile ºi sugestiile se transformã înimpresii. [...] Expoziþia de pe simeze,realizatã în urma concursului, nu este osimplã însumare de lucrãri. Impactulvine din insistenþa unor imagini: o cân-

tãreaþã chealã, scaune, rinoceri... toatedevenind un remarcabil discurs vizualasupra operei lui Eugen Ionescu.”Juriul concursului, alcãtuit din Ilie Boca,pictor (preºedinte), Dany MadlenZãrnescu, grafician, Vasile CrãiþãMândrã, pictor, Ovidiu Marciuc, grafi-cian, Iulian Bucur, critic de artã ºi AnaChiscop, bibliotecar secþia de Artã (sec-retar) a hotãrât decernarea urmã-toarelor premii: Premiul I - ConstantinRãducan, Lugoj, România; Premiul II -Ovidiu Petca, Cluj, România; PremiulIII - Siklüdy Ferenc, Miercurea Ciuc,România; Menþiuni: ªtefania Chiriac,Bacãu, România; Mario ªtefan Grosu,Bacãu, România; Elena MagdalenaRusu, Bacãu, România. S-au acordaturmãtoarele premii speciale: PremiulPrimãriei Bacãu - Maria Lupaºcu

Modesta, Iaºi, România; PremiulFundaþiei Academice „GeorgeBacovia” - Amiraslanov Abdulla, Baku,Azerbaidjan; Premiul cotidianului„Deºteptarea” - Alexandru Jakabhazi,Timiºoara, România; Premiul pentrudebut acordat de dl Ilie Bârzu: SimonaBurdulea, Bacãu, România.

Violeta SAVU

Continuând tradiþia, SimpozionulNaþional de Esteticã, iniþiat de CentrulInternaþional de Culturã ºi Arte „GeorgeApostu”, acum 15 ani, asociindu-se apoi cuSecþia de Filosofie, Teologie, Psihologie ºiPedagogie a Academiei Române, s-adesfãºurat ºi în aceastã toamnã în zilelede12-14 noiembrie, având ca parteneriConsiliul Judeþean Bacãu ºi Universitatea„George Bacovia”. Simpozionul din acestan, ajuns la cea de-a XV-a ediþie, a statsub semnul „Memoriei lui George Apostu”,reunind un numeros public. Bãcãuanii s-aubucurat cu acest prilej de un adevãrat fes-tin spiritual în prezenþa a numeroase per-sonalitãþi de mare prestigiu: academicieniiEugen Simion, Rãzvan Theodorescu,Alexandru Zub, prof. univ. dr. MarinAiftincã, dr. Alice Cãprioara, prof. univ. dr.Grigore Smeu, criticul de artã ValentinCiucã, compozitorul Liviu Dãnceanu, prof.univ. dr. Lazar Octavian Cosma, preºedin-tele Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilordin România, Venera Cojocariu, PetruBejan, ªtefan Munteanu ºi alþii.

Câteva date vor demonstra amploareaºi calitatea manifestãrii: programul aînceput cu vernisajul expoziþiei „Picturã -Memoriei lui George Apostu” aparþinândmaestrului Marin Gherasim. Despre acesteveniment a vorbit cunoscutul critic de artãPavel ªuºara, cãruia i s-au alãturat ºi alþiinvitaþi de marcã, Valentin Ciucã, MarinGherasim, aceºtia evocând în spusele lorpe marele sculptor George Apostu, de la acãrui naºtere s-au împlinit 75 de ani.Manifestarea, conceputã integral ca undialog între artã ºi document, a cuprins ºiun recital al muzicianului Aurelian OctavPopa, lansarea numãrului 33 al revistei deculturã „Vitraliu”, editatã de Centrul„George Apostu”, ºi a continuat a doua ziîn Aula „Moldova” a Universitãþii „GeorgeBacovia” Bacãu, unde s-au þinut comu-nicãrile din cadrul conferinþei naþionale inti-tulate „Estetica vieþii cotidiene”.

Urmând firesc itinerariul din program, lasecþiunea „Spectacolul cãrþii”, MarinAiftincã a prezentat cartea „Istoria esteticiiromâneºti” semnatã de Grigore Smeu, iaracademicianul Rãzvan Theodorescu a vor-bit despre monumentalul album de artãaparþinând lui Valentin Ciucã. De altfel, „Unsecol de arte frumoase în Moldova” esteuna dintre lucrãrile de referinþã ale autoru-lui, în acest album autorul incluzând toþiartiºtii plastici de pe întreg arealul moldav.„… cu rigoarea, gustul ºi pasiunea pe carei le cunoaºtem ºi i le recunoaºtem autoru-lui, cartea trebuie salutatã cu reverenþã”, s-a spus, pe bunã dreptate, la lansareaimpozantei lucrãri. Criticul de artã ValentinCiucã a pus în luminã, cu toatã argumen-taþia de specialitate, naºterea ºi înflorireaartelor în Moldova, într-o viziune nouã, cudeschidere europeanã.

În ultima zi a acestui admirabil festin alartelor, publicul a fost încântat de concertuloferit de „Trio Contraste”, în sala Ateneu aFilarmonicii „Mihail Jora” din Bacãu, undea avut loc ºi ceremonia de decernare adiplomelor de excelenþã ºi a premiiloranuale ale Centrului de Culturã „GeorgeApostu“, laureaþii acestei ediþii fiind LiviuDãnceanu, Eugen Simion, Alexandru Zub,personalitãþi culturale de anvergurã.Distinºii oaspeþi premiaþi au rostit intere-sante ºi sensibile alocuþiuni în finalulunei valoroase manifestãri de amploareºi þinutã.

Carmen ISTRATE MURARIU

Concursul internaþionalde Ex-libris „Eugen Ionescu”

Ion Vãsâi, un cãutãtorprintre resturile postapocalipsei

În mod neaºteptat, istoricii deartã fac uneori o lecturã comunãpentru pictura numitã realistã ºi pic-torii ªcolii de la Barbizon, aceastaînseamnã aproape acelaºi contextestetic ºi Gustave Courbet foarteaproape de Jean-François Millet.La galeriile UAP din Bacãu, IonVãsâi a expus, dupã cinci ani detãcere, graficã, picturã, colaj ºiobiect cu semnificaþie plasticã.Douã lumi au fost participante lafacerea expoziþiei, douã lumi exem-plare, vechea, trecuta scenografiea satului tradiþional de pe Tazlãu ºidecorul industrial, în egalã mãsurã,generos de sensuri, decorul indus-trial al dealurilor Lucãceºtilor.Amândouã ºi-au rãspândit spoliilehaotice dupã recentele implozii. Uncãutãtor printre resturile postapo-calipsei este Ion Vãsâi. Obiectele,gata fãcute, sunt aduse ºi, târziu,transmutate în atelier. Le sunt lãr-gite rãnile destinului lor eroic ºi arã-tate privitorilor bolnavi. În fapt, ate-

lierul lui nu este altceva decât o bibliotecã imensã de cuvinte, cuvinte capabile sã-ºi descopere afinitãþi ºi sã ºi le rosteascã. Scoarþa colatã pe pânza roºie atabloului are puterea unui prapor în alai. În ton, dar cu o octavã mai jos, pigmen-tul roºu este suport ºi ecou corului tragic, cor pentru nobilul giulgiu. Aleasã de cinece ºtie ce mânã, rana din coasta destrãmatã a scoarþei este singurul, suficientulaccent în urzeala lucrãrii. La fel, compasul ºi dreptarul de lemn sunt puse limpedepe pânza albastrã egalã. Altfel, „Pasãrea de foc”, obiect cu semnificaþie plasticã,speculeazã asocierea oximoronicã dintre suprafaþa lisã, sigurã a buteliei stingã-torului de foc ºi fierul tãiat abraziv de flacãra aparatului de sudurã. Uriaºul pinionindustrial este transformat prin resemnificare, resemnificare de facturã dadaistã,în floare, firavã floare, între lucrãrile de graficã. Între lucrãrile de graficã, câteva auacea frumuseþe pe care o poate avea linia singurã, doar cercetându-se pe sine,minunându-se de strania putere pe care o are sã despartã, subþire, înãuntru deafarã, la fel, minunându-se de neaºteptata întoarcere în punctul de unde a plecat.Câteva sunt propuneri de monumente pentru locuri publice din Moineºti. Suntforme curate, cu capacitate de vibraþie, capacitate care umple spaþiul gol alocat nunumaidecât cu formã cât cu fond ondulatoriu, musical.

Iulian BUCUR

Centrul Internaþional de Culturã ºi Arte „George Apostu”

Un adevãrat festin spiritual

• Ion Vãsâi - Poarta

prozã


Cãruþa, pe care-o iscodeam,se dovedea a fi, ºi ea, una nou-nouþã, ca scãpatã tocmai atuncidin atelierele unor neîntrecuþimeºteri lemnari ºi fierari. Oiºtea,cîntarele, suianele, osiile, roþile,butucii ºi spiþele lor, capacelegeamparalelor, inima ºi codirlaei, date cu grund cãrãmiziu,scãpãrau ca para focului, de mãorbeau ºi nu alta. Bãtusem înviaþa mea mai toate drumurile ºisatele de prin pãrþile astea alenoastre, de la Dunãre la graniþã– din Vederoasa ºi Viile la ValeaÞapului ºi Cetatea, din Oltina laBãneasa ºi Fãurei, din Pârjoaiala Lipniþa ºi Carvãn, din Ostrovla Almalãu ºi Esechioi –, ºivãzusem atâtea ºi atâtea, ºimersesem cu o mulþime decãruþe, ºi harabale ºi cotigi, ºiºarete ºi docare, ºi cãruþe sim-ple, obiºnuite, cu loitre, cuangâºuri, ori cu coviltir, dar unsandâc*, aºa de bine meºterit ºiarãtos, ca al ei, pe cinstite vãzic, nu-mi fusese dat sã am subochi, pânã atunci, nicicând...

Vopsit în albastru, pe fundã-toarea dinspre caprã, aveazugrãvite, faþã în faþã, soarele ºiluna. Astrele de aur rãsãreaudeasupra braþului argintiu alDunãrii de peste coama verde-trandafirie a dealului Dervent.Fiecare era strãjuit de câte uncocoº, soarele de unul alb, lunade unul negru. Pintenogii cântausumeþindu-ºi piepturile ºi bãteaudin aripi de se cutremura cerullimpede ca sticla. Astfel, eivesteau cã ziua se lega sorã decruce cu noaptea ºi se scurgeauaidoma apelor Dunãrii,mãsurând ºi însoþind viaþa cubune ºi rele a satului...

Pe fundãtoarea dindãrãt erauînfãþiºate portretele tinere aleproprietarilor cãruþei, chenãruitecu cununi de trandafiri roºii ºiroz. Chipurile nu-mi eraunecunoscute. Ele aduceau, cadouã picãturi de apã, cu cele alelui Vasile ºi Vasilca Banu, tre-cuþi, ºi ei, de ceva vreme, la celeveºnice...

La câteva zile dupã nunta lor,Vasile i-a zis lui taicã-su Anghelºi maicã-si Sultana: „Tatã, ma-mã, vreau s-o duc pe Vasilca lamare, la Constanþa.” Auzindu-idorinþa, binedispuºi ºi mulþumiþicã bãiatul lor luase de nevastã oaºa mândreþe de fatã, ascultã-toare ºi vrednicã, din neamuldestoinic al lui Gãliceanu,Anghel ºi Sultana Banu nu s-aucodit nici o clipã ºi le-au datîncuviinþarea. Aveau un vãr-pri-mar, acolo, pe MarinCaraenache, mutat din sat cufamilia, care se chivernisise înmahalaua Abator a depãrtatuluioraº. Aºa cã tinerii însurãþeiputeau sã tragã la el fãrã grijã.Vasilca se arãta cea maibucuroasã pentru cadoul nebã-nuit pe care i-l fãcea proaspãtulºi chipeºul ei soþ, ºi aºteptanerãbdãtoare, curioasã ºiimpresionatã cãlãtoria asta. Maiales cã, pânã atunci, la opt-sprezece ani ai sãi, nu plecaseniciodatã la o aºa distanþã lungãde casã, dar ºi pentru cã râvneanegrãit sã vadã apa cea fãrãhotar, albastrã ºi curatã precumflorile de cicoare ºi sãratã ocnã,despre care auzise câte cevadin gura altora ºi pe care

umblau vapoare mult mai falniceºi mai frumoase decât cele câtcojile de nucã de pe Dunãrealor. Vasile a pregãtit cãruþa ceanouã ºi i-a înhãmat la ea peMiºu ºi pe Breazu, armãsarii luineîntrecuþi, cu stea în frunte. Aîncãrcat în sandâc cele de tre-buinþã pentru un drum anevoios,de o sutã cincizeci de kilometriºi pentru o ºedere de douã sãp-tãmâni la mare. A urcat-o apoipe Vasilca, gãtitã de pe fundullãzii, pe scândura din faþã, lângãel, ºi cu noaptea în cap, conduºide pãrinþi, frate ºi surori, pânãdincolo de moarã ºi cimitir, lamarginea satului, au apucat-ode-a lungul albiei Dunãrii, pedrumul de jos, pe lângã guraVãii Calde, spre schitul Dervent,iar de-acolo mai departe spresoare-rãsare, afundându-seînspre miezul vãlurit ºi necunos-cut al podiºului. Toatã ziua aiaprin faþa lor s-au deschis ºiperindat sate mari ºi mici, risi-pite prin vãi largi ºi liniºtite, oriadunate în gãvanele unorcãldãri de piatrã sau în scobi-turile unor dealuri repezi, cotro-pite de salcâmi galbeni camierea ºi oþetari roºietici. Aurãzbãtut peste platouri ºi aulãsat în urmã pãduri întunecateºi nãvalnice, derele ºerpuitoarecu firul de apã subþire ca aþa,adâncit între maluri râpoase,canarale lucitoare, asemeneaunor mursecãturi albe în coaste-le unor coline, ciºmele de piatrãcu ºuvoiul limpede ºi rece, de-þiîngheþau dinþii dacã îl sorbeai ºitãlpile dacã þi le vârai în ulucelelor. Au traversat câmpuri culanuri de orz, ovãz, grâu ºidughie date în pârg, de porumbcu sãbiile frunzelor crescutepânã la burta cailor. Au tãiatceairuri sterpe, nãpãdite de tufede laptele-cucului ºi de pelin. Aurãzbit peste þelini pietroase,rãzleþe, pe care huzureau,înnegrindu-ºi strugureii, boziiînãlþate cât trestiile. Vasile, dincând în când, lãsa armãsariidomol, sã-ºi mai potoleascãrãsuflarea ºi sã îºi întremezeputerile, îndemnându-i cu blân-deþe doar cu vorba ºi simþea, înlegãnarea molcomã a cãruþei,cum îi tresaltã inima asemeneaunui hulub în al nouãlea cer.Vasilca, strânsã în el, îmbujo-ratã în obraji, îl dezmierda cupriviri vii, drãgãstoase, cãutân-du-i lacomã ochii verzi, care-idãdeau un fior de plãcere decâte ori se oglindea în ei.Vedeau desluºit amândoi cãvara începuse sã se aºeze atot-biruitoare, ca ºi dragostea lor.Iar miresmele ºi baia de luminã,revãrsate din vãzduh peste

lume, le deºteptau în sufletealeanuri fãrã vindecare.Noaptea i-a prins în satulViiºoara de lângã Cobadin,unde au rãmas sã doarmã laniºte cunoscuþi. A doua zi, larevãrsatul zorilor, erau din nouîn picioare ºi gata de drum. Laceasurile dupã-amiezii, cândcãldura se rãzbuna mai cuînverºunare, deshãmau în curtela Marin Caraenache. Lui Vasileºi codanei de Vasilca li seîmplinea un vis. Se puteausocoti de-acum printre puþiniinorocoºi din sat care ajungeau,într-o viaþã, pe malul mãrii, laConstanþa. Drumul fãcut atunciºi zilele petrecute acolo n-aveausã le uite pânã la moarte.Despre ele povesteau cu însu-fleþire ºi în amãnunt, ca ºi cândle-ar fi avut aievea sub ochi, decâte ori li se ivea prilejul. Încãdin prima searã nu s-au maisãturat sã se uite, cu o uluireascunsã, la felinarele electricedin vârful stâlpilor de lemn de pestrãzi. Sclipirea lor vrãjitã luminaatât de frumos ºi de neobiºnuitoraºul, încât trãiau senzaþia cãnimeriserã într-o lume de basm.Dar zvâcnetul ºi înþepãturilecele mai ameþitoare din piept,amestecate cu o neliniºte ºi obucurie, nemãsurate, le-au avutcând au vãzut marea. În loculnumit „La Vii”, din dreptul maha-lalei Abator, unde erau gãzduiþi,au coborât malul râpos, deculoarea cârmâzului, pe plajã.Numaidecât, limbile înspumateale valurilor le-au furat nisipul desub tãlpi, iar ei s-au dat repedeînapoi, sã nu se ude. Însã, pânãla urmã, nu i-a rãbdat inima sãnu se scalde în ea. S-au dezbrã-cat rãmânând, Vasile doar înniºte izmene scurte, iar Vasilcaîn cãmaºa cu volãnaºele tivitecu dantelã. ªi prinzându-se demânã, au intrat ºi s-au scufun-dat în undele rãcoroase,strãvezii ºi unduitoare. Au încer-cat mai întâi gustul sãrat al apei,sã se convingã cã era aºa cumauziserã ei. Apoi ºi-au dat dru-mul ºi au înotat cu capul pe lafund, încântaþi de ceea ce li sedezvãluia în adânc. S-au zben-guit ca doi copii mari. S-au stro-pit, s-au fugãrit, s-au prins ºi s-auîmbrãþiºat mai fericiþi ca nicio-

datã. Iar când i-a ajunsoboseala, mirosind a alge ºi asare, au ieºit ºi s-au întins unullângã altul pe nisipul neted ºifierbinte. ªi amuþiþi, pierduþi însine, urmãrind vânzoleala ca oexplozie albã a pescãruºilor, auzãbovit, cu ochii, îndelung pestenecurmatele oglinzi, când verzi,când albastre, când întunecate,care vuiau înfundat, ale mãrii.De-abia licãrul celor dintâi steleºi adierea jilavã, învioratã aînserãrii i-au fãcut sã-ºi revinãdin voia amãgitoare a gân-durilor. Zvântaþi, s-au ridicat ºi s-au scuturat de nisip, s-au îmbrã-cat ºi au urcat în grãdina publicãde pe buza malului, unde, atraºide acordurile muzicii, au rãmaspânã la miezul nopþii, la balul cese þinea acolo, pe terasa lumi-natã ca ziua. Într-o duminicã auieºit la plimbare cu cãruþa prinoraº, însoþiþi de MarinCaraenache ºi de nevasta luiIustina. În Peninsulã, mergândcu caii la pas pe bulevardul depe falezã, ºi-au sucit gâturile,dezlipindu-ºi cu greu privirea dela hotelul regal, de pe farulvechi, dar mai ales de laînfãþiºarea fistichie de dric acazinoului. Isprãvit în vara aia,cãsoiul grozav, care rãsãreaparcã din spuma valurilor ce i sespãrgeau, bubuind, de temelie,i-a lãsat fãrã grai. Ajunºi în port,au oprit ºi s-au dat jos din cãruþãcu toþii. Au legat hãþurile de unstâlp, ca armãsarii sã n-o ia dinloc de capul lor, ºi au suit scãrilede piatrã ale digului cel mare.Þinându-se unul de altul, fãrã sãtragã nici mãcar cu coada ochiu-lui la hãul miºcãtor de sub ei,îmbãtaþi de suflarea tãioasã amãrii ºi împinºi de o nãzuinþãînfriguratã, au înaintat pe coamalui spre larg. La capãtul digului,lung de patru sute de paºi, ve-ghea cu lãmpile roºii, verzi ºialbastre farul cel nou, iar pelângã el, alb ca o lebãdã, cupânzele în vânt ºi marinarii pecatarge, Bricul Mircea se strecu-ra, asemenea unei fantasme,spre liman, întors din cine ºtiece cãlãtorie îndepãrtatã. Unvapor din apropiere, ale cãrorcoºuri fumegau gros, s-a grãbitsã-l întâmpine, slobozindu-ºisirena din plin. Loviþi prin sur-prindere de tunetul ei grav ºistãruitor, care fãcea sã vuiascãºi sã se zguduie cerul ºi marea,au tras o sperieturã sorã cumoartea, abia stãvilindu-ºidupuiturile inimii ºi tremurulgenunchilor. Din port, au rãzbitpe niºte uliþe înguste, cu clãdiricu douã caturi ºi balcoane dinfier forjat ºi scândurã, în piaþadin buricul târgului. Pe terasa dela stradã a unei bodegi au mân-cat, de numai câteva parale, pesãturate, calcan prãjit cu mujdeide usturoi ºi mãmãligã ºi sara-murã de hanuºi cu roºii ºi ardeicopþi ºi au bãut bere cu guler, lahalbã. Apoi au bãtut, la rând,

prãvãliile tixite cu de toate,mirosind a mirodenii, cafea, por-tocale, lãmâi, smochine, stafideºi smirnã, ale grecilor, armenilorºi ovreilor, în care s-au târguit ºiau cumpãrat o sumedenie delucruri, pentru ei la casã nouã,dar ºi pentru cei apropiaþi. Iar caplimbarea sã nu se terminenumai cu atât, la înapoiere spremahalaua Abatorului, vãrul-pri-mar al lui taicã-su i-a abãtut ºipe la garã, ca Vasile ºi Vasilcasã nu-i poarte pizmã, cã au venitodatã în viaþã la el la Constanþa,ºi nu i-a dus sã le-arate un trenadevãrat, cu locomotiva ca ocârtiþã unsuroasã ºi pufãitoare,ºi vagoanele mãslinii ori roº-cate, puse unele dupã altele peºine lucitoare de oþel, la fel uneirânduiri de furnici nemaiîntâl-nite. Zilele celor douã sãptãmânipetrecute la mare au avutculoarea, parfumul ºi gustulcaiselor coapte. Era doar miezulverii! Iar ei, copleºiþi de cele vã-zute ºi trãite, nici nu ºi-au datprea bine seama când ºirul lor s-ascurs ºi s-au trezit pe drumul deîntoarcere spre Ostrov. Ju-mãtate din el, pânã la Cocargea,de unde încep nestãpânitedealurile ºi platourile, au rãzbã-tut-o într-o zi. Acolo, în cãtunulghemuit ca un arici în stepã, auînnoptat la un gospodar bi-nevoitor. Jumãtatea ailaltã, cuurcuºuri ºi coborâºuri, cu oco-liºuri ºi hârtoape multe ºi grele,au fãcut-o, odihniþi, a doua zi.Cât a þinut calea, gândurile nule-au dat pace. Ba alergauînainte la cei dragi de-acasã, decare, dupã atâta timp dedespãrþire, li se fãcuserã un dornespus. Ba zburau, stãpânite deo nepotolitã vrajã, la mare ºi laConstanþa, rãmase mult înurmã. Oricât s-au grãbit sãajungã pe luminã în sat, n-a fostcu putinþã. Cãderea întunericu-lui i-a prins cam la un ceasînainte de a intra în el.Trecuserã de Canlia ºi de schi-tul Dervent ºi coborau liniºtit prinvalea Ciulinoasa spre podul depeste privalul ce lega ghiolulBugeac de Dunãre. O umbrã,precum aripile întinse ale uneipãsãri uriaºe, s-a desfãºurat dinînalt peste ei ºi a rãzbit spresoare-apune, tulburând ºi-ntr-a-colo strãvezimile întârziate alezilei. Odatã cu ea, în cer ºi pepãmânt, s-au înstãpânit sur-zenia ºi orbul gãinilor. Erauclipele alea ca tãciunele, cât oveºnicie, de nesuferit, din pragulnopþii, când nu puteai vedea laun pas, ºi-þi bãgai degetele înochi, când nu se auzea prinpreajmã nici þipenie. Cu toateastea, Vasile nu-ºi fãcea griji,pentru cã îºi cunoºtea binearmãsarii. Iar Breazu ºi Miºu nu-iînºelaserã încrederea niciodatã.Simþeau primejdia din vreme ºidrumul cu ochii închiºi, ºi-lduceau mereu, la sigur, acolounde trebuia. Dar când sã dea

Ovidiu Dunãreanu

Cãruþa cea nouã(Fragment din volumul în lucru „Lumina îndepãrtatã a fluviului“)

• Ion Vãsâi - Ferestrele câmpului

ateneu


sã pãtrundã pe pod ºi sã seaudã rãsunetul bârnelor lui subtocãnitul potcoavelor ºi subduruitul roþilor, caii s-au opritînfioraþi. Au nechezat ºi fornãitcrâncen ºi s-au împins silniciîndãrãt ca din faþa unor lupi.Vasile a sãrit ca ars în picioare,s-a proptit cu genunchii însandâc ºi a tras cât a putut cu omânã de hãþuri, strunindu-i, iarcu ailaltã a apucat biciul cuplumbi de prostovol, cât oul deporumbel, înnodaþi pe sfârc. Atâtel, precum ºi Vasilca, într-ofracþiune de secundã, au înþelesdespre ce era vorba. Rãsãritedin vãgãuna de sub pod, douãnamile de oameni cu toporiºtileîn mâini, sãltate deasupra capu-lui, se nãpustiserã pe muþeºtespre ei. Abia-abia cã-i puteaudesluºi ca pe niºte momâi mainegre decât pãcura înnoptãrii ºinimic mai mult. Unul se proptiseîn faþa oiºtei ºi se cãznea sãprindã caii de cãpeþele, sã-i þinãpe loc, iar ãlãlalt se repezise laspate, sã se suie pe codirlã, ºide-acolo sã sarã peste fundã-toarea înaltã în cãruþã. „Pune-tecu ghiciul pe cai, Vasile, cã ãºtiane omoarã!”, i-a strigat cu ovoce care parcã nu mai era a ei,Vasilca ºi, dârdâind ca doborâtãde friguri, s-a cuibãrit sub ladã ºiºi-a încleºtat braþele pe dupãgleznele lui. Trezit, din zã-pãceala de-o clipã, de þipãtulfemeii, strângând de hãþuri cuîndârjire, Vasile s-a întors pejumãtate ºi l-a plesnit de câtevaori cu biciul peste cap pe tâlharulde pe codirlã, adunând în iuþealaºi în tãria loviturii toatã deznãde-jdea care-l pustia. Banditul ascãpat toporiºca, ºi-a dus ful-gerãtor mâinile la ochi, s-a clãti-nat prin aer ºi s-a prãbuºit pespate în þãrânã, aolindu-se cadin gurã de ºarpe. Apoi, Vasile aslãbit hãþurile ºi a rãcnit laarmãsarii sãi tineri ºi aprigi cavântul: „Aidaaa, Breazule!Aidaaa, Miºule!”, convins cãviaþa lui ºi cea a Vasilcãi atârnauîn momentele alea, pe de-a-ntregul, doar de ei. Simþind cãzãbalele nu le mai rupeau gingi-ile ºi auzindu-ºi stãpânul cum îiîndeamnã s-o ia la goanã, bidiviis-au smucit, ca scãpaþi dinpuºcã, înainte. ªleaurile s-auînstrunat zbârnâind, roþile ºi-auzãngãnit asurzitor geampara-lele, iar ei au trecut, cu cãruþã cutot, peste tâlharul care-i aþinea,fãcându-l una cu pãmântul. Câtau strãbãtut fundul vãii, printrepãdurea deasã de sãlcii ºimlaºtina rãspândind miasmerãscolitoare, ºi pânã au ieºit dinea, aproape cã au zburat.ªiroind de spumã ºi denãduºealã, cu cãruþa în bunãstare, de abia pe costiºa dealu-lui de la Bugeac, au lãsat-o maiîncet. De abia atunci tinerii lorstãpâni s-au desprins unul dealtul ºi au cãzut cu trupurile moi,la loc pe caprã, suspinândînãbuºit. Mai mult morþi decâtvii, se cãutau muþi, cu ochi sãl-batici, umezi ºi mari, ºi nu leveneau sã creadã prin ce le-afost hãrãzit sã treacã ºi cât denerecunoscut ºi de albi la faþãerau. Valea Ciulinoasa se nãruiaîn urma lor înghiþitã deamorþealã ºi de neguri putrede.Mai din colea, braþul vechi al

Dunãrii îi întâmpina ºi ispitea cufirul lui de luminã scãzutã ºi cupale ameþitoare, proaspete, carele rãcoreau obrajii încinºi ºi leusca lacrimile. Dar le ºi vesteacã, dupã osteneala cu drumul ºidupã toate cele întâmpinate înzilele cât au fost plecaþi, pestepuþin timp aveau sã ajungãacasã. Þârâitul limpede ºirãsunãtor al greierilor ºicosaºilor, le picura ca un balsamîn suflet ºi le alunga restriºtea ºiîndoiala, ºi-i fãcea sã-ºirecapete curajul ºi încredereade sine. O pereche de raþe sãl-batice, rãzleþite de cârd, fâlfâirãvijelios pe deasupra lor dinsprefluviu spre ghiol, chemându-secu strigãte ºuierate. Ascultându-le cum colindã de colo-colo prinnoapte, Vasile ºi Vasilca aveausentimentul încurcat cã seregãsesc întrucâtva în pãsãrilealea singure ºi buimace. ªi cumîºi purtau aºa, cãzuþi pe gânduriºi aproape fãrã sã clipeascã,ochii dupã ele, au rãmas agãþaþicu ei pe bolta nesfârºitã deCalea Laptelui. Ca o mireasã acerului, Calea miracolelor, asorþii, a fericirii ºi a suferinþei îºiclãtea cãtre ei dantelele de dia-mant ale primelor stele ºi-ºi dala ivealã, încetul cu încetul, ºitrena prelungã a puzderiei delicurici. Fermecaþi de fru-museþea ce li se arãta acolo,Vasile ºi Vasilca ºi-au fãcutcruce, cu cugetul împãcat, cãaºa le fusese scris, ca la capãtulsãptãmânilor alea de miere, sãaibe parte ºi de-o încercare greaºi amarã ca fierea. ªi unde seputeau cunoaºte ºi se puteaulega firile oamenilor mai bine ºimai trainic, dacã nu în vâltoareaunor atare împrejurãri? De atunci,pentru Vasilca nu a mai fostnimic mai de preþ pe pãmântdecât Vasile. Iar pentru el, maiscumpã decât lumina ochilor, s-a aflat numai ea. ªi-i mulþumeaului Dumnezeu, cã le dãduse caide ispravã, pe Miºu ºi peBreazu, ºi o cãruþã fãrã cusur,care-i salvaserã din gheareleunei mari nenorociri...

_____________

* Din turceºte: lada cãruþei,de obicei pictatã cupeisaje, chipuri, animale ºipãsãri sau motive florale ºivegetale.

Dacã am face un bilanþ al istoriei umanitãþii,vom constata stupefiaþi cã aceastã istorie umanãeste plinã de fapte abominabile, rãzboaie ºi agre-siuni ale oamenilor împotriva semenilor lor maislabi. Deportãri, lagãre de muncã ºi de exter-minare au existat dintotdeauna, la fel ºi exter-minãrile în masã (a se vedea în acest sens colo-nizãrile de noi teritorii), dar veacul al XX-lea atingeapogeul supliciilor prin apariþia unor curente ideo-logice (comunism ºi nazism), care se deosebeaustructural, dar aveau ºi trãsãturi comune, ambele,plecând de la mituri proprii, doreau bunãstarea:nazismul, în Germania, iar comunismul, în toatãlumea. În pofida acestor idealuri mãreþe, ambeleideologii au degenerat, din pãcate, în bestialitateºi crime monstruoase: „Cu toate cã intensitateacrimei naziste a atins un nivel pe care comunismulprobabil nu l-a egalat, trebuie totuºi sã afirmãm cãacesta din urmã a antrenat o distrugere moralãmai extinsã ºi mai profundã” (p. 63). În fine, sepoate observa, de la bun început, cã naziºtii, dupãce au curãþat Germania de indivizii taraþi, ºi-auconcentrat eforturile în exterminarea evreilor.Mãsura surprinde deoarece multe cãpeteniinaziste aveau ascendenþi evrei, iar Gobineau ºiNietzsche nu au fost antisemiþi, ci i-au admirat peevrei. În schimb, comuniºtii au deportat ºi extermi-nat metodic tot ce era mai valoros în componenþapropriilor popoare: intelectuali, muncitori, þãrani:„Comunismul bolºevic a fost cunoscut ca sistemcriminal încã din 1917. Dar din cauza forþei deiradiere a ideii, din cauza capacitãþii de dezinfor-mare ºi minciunã a organelor miºcãrii, aceastãcunoaºtere nu era autentificatã. Era negatã cubunã-credinþã de o mulþime de oameni cinstiþi”(pp. 14 - 15). Dacã pentru naziºti rezolvarea, înparte, a „soluþiei finale” a necesitat aproximativ doiani (1941 - 1942), comuniºtii s-au ocupat continuude supravegherea populaþiei, Alain Besançoncitându-l, în acest sens, pe Paul Hilberg: „În cazul«organelor» sovietice, sarcina nu s-a încheiatniciodatã. Din noiembrie 1917 pânã în cea dinurmã zi, au trebuit sã trieze, sã recenzeze, sã þinãdosare, sã filtreze ºi sã refiltreze întreaga popu-laþie” (p. 24). Evident, ºi în celelalte þãri ale lagãru-lui socialist lucrurile s-au petrecut aidoma. În ceeace priveºte problema evreiascã este strãveche.De la început, evreii au fost percepuþi ca fiind altfel de oameni ºi sunt trataþi ca atare, avândneºansa unor deportãri ºi exoduri, apoi, dupã anul70 sunt lipsiþi practic de o patrie, rãspândindu-seîn lume. În sfârºit, curând dupã anul 1000, evreiiîncep sã sufere pogromuri ºi expulzãri din Anglia,

Franþa, Spania, iar în veacul al XIX–lea a circulatideea de a fi strãmutaþi în Madagascar, însuºiStalin, mai târziu, fusese preocupat, la un momentdat, de crearea unei republici evreieºti pe teritoriulUniunii Sovietice. Hitler, la rându-i, a oscilat întreexpulzarea din Europa ºi Holocaust, alegând înfinal aceastã variantã din motive economice.Asupra acestui subiect existã deja o bibliografieextrem de bogatã, care se parcurge cu stupe-facþie, dar ºi cu o permanentã întrebare: Cum dea fost posibil? Astfel de crime au avut loc înUniunea Sovieticã, China, Coreea, Vietnam,Cambodgea (unde din lipsa dotãrii tehniceoamenii erau uciºi cu cuþitul, ciomagul, ciocanul).În România au existat, de asemenea, multe lagãrede reeducare – prin muncã forþatã, foame cronicã,frig, nicidecum prin trimiterea acestor indezirabiliîn universitãþi sã studieze marxism – leninismul ºibinefacerile sistemului. Lui Constantin Noica i s-apermis în anii detenþiei numai lectura lui Marx -, iarªtefan Foriº fusese ucis cu o rangã de fier. Întreaceºti autori contemporani, preocupaþi, în egalãmãsurã, de atrocitãþile comuniste cât ºi de celenaziste, pe care le examineazã comparativ, senumãrã ºi istoricul francez Alain Besançon (n.1932), discipol al lui Raymond Aron ºi autor almultor volume, dintre care câteva sunt traduse ºiîn limba românã. Avem în faþa noastrã una dintrereeditãrile de succes ale cercetãtorului francez:„Nenorocirea secolului”*, eseu consacrat ana-lizei critice a comunismului ºi nazismului, curentece au dominat veacul al XX-lea ºi au rivalizat încomiterea de crime. Dacã nazismul a durat numai12 ani (1933 - 1945), în schimb, comunismul aexistat între 50 ºi 70 de ani, depinde numai deþarã: „Comunismul a durat atât de mult timp, încâta fost asimilat unei glaciaþiuni, unui ºir de ierniexcepþional de reci” (p. 111). Uimeºte, de aseme-nea, posteritatea acestor ideologii: dacã nazismuleste ºi astãzi receptat cu oroare, comunismul estetolerat ºi acceptat ca o rãtãcire. Astfel stândlucrurile, nu este exclus ca în viitor omenirea sã fiesedusã, din nou, de aceastã utopie. Intrigat,aºadar, de receptivitatea limitatã a Cãrþii negre acomunismului (1997) a lui Stéphane Courtois(între timp, acest infatigabil istoric francez a dat laivealã ºi un Dicþionar al Comunismului, 2007),Alain Besançon scrie eseul în chestiune din do-rinþa expresã ca memoria labilã a oamenilor sã nudea uitãrii o tragedie cãreia i-au cãzut victimãaproximativ 85 – 100 de milioane de oameni.Surprinde deci dupã cum remarcã Alain Besançonuitarea acestor atrocitãþi chiar cu asentimentulBisericii: „Niciodatã totuºi perversiunea acestoridei nu antrenase într-un asemenea gradnelegiuirea ºi niciodatã pãcatul nu se rãspândisepânã într-atât pe pãmânt. Asta trebuia sã dea degândit. Or, lumea creºtinã nu numai cã a uitat, ci,la îndemnul preoþilor, a considerat uitarea ca pe ooperã pioasã” (p. 111). Aceastã incertã stare delucruri se datoreazã, în bunã parte, ºi faptului cã,dacã nazismul a fost judecat ºi condamnat de unTribunal Internaþional, Procesul Comunismuluieste amânat sine die – deºi Raportul de con-damnare a crimelor comunismului, întocmit deparlamentarul suedez Goran Lindbland, a fostvotat în ziua de 25 ianuarie 2006 de plenulAdunãrii Parlamentare a Consiliului Europei -, iarbeneficiarii lui îºi savureazã pensiile, sunt parla-mentari, senatori ºi oameni de afaceri respectabili.

* Alain Besançon „Nenorocirea secolului. Desprecomunism, nazism ºi unicitatea ªoah-ului”.Traducere din francezã de Mona Antohi, Ed.Humanitas, 1999, 2007

Ionel Savitescu

Labilitatea istorieiMotto: „Suntem martorii unei falsificãri

pe cale sã se nascã ºi ar fi pãcatsã lãsãm moºtenire urmãtorului secol

o istorie falsificatã”Alain Besançon

• Ion Vãsâi - Semn roºu în patrulater

inflaþie

negrul se duce la non-stoppunkerul se duce la non-stoppoliþistul se duce la non-stopchiar ºi preotul se duce la non-stopnon-stop-ul este noua bisericã, banii noua bibliene ducem sã ne împãrtãºim la non-stopne vãrsãm pãcatele ºi primim în schimb sãpun,semipreparate, ciocolatãchiar ºi cerºetorul se duce la non-stop ºi schimbãmicile sale indulgenþe pe o hainã de iarnãchiar ºi iuda s-a dus la non-stop sã ia

o frânghie mai groasãlet’s build a bigger mall we want more

absolution for many more men

la non-stop se vând organepentru cei care au plãmâni sau rinichi slabi

ochi pentru miopi, urechi de mãgar pentru surzi,dinþi falºi pentru bãtãuºiîn curând la non-stop se vor vinde sclavi, care vorînlocui frigiderul ºi cuptorul de microundevreau mulþi bani sã-mi construiesc din eio bisericã nouã, pe care s-o þin deschisã non-stop

non-stop-ul este templul nostru unde socializãm,ne vindem sufletul ºi primim în schimb

vreo douã-trei burþivânzãtorul de la non-stop este isus

care întoarce banii cu lopata, cum s-ar spunedacã n-ai bani sã intri la non-stop eºti sortit

sã arzi în flãcãrile iaduluidar ºi acolo s-a construit un non-stop

în care plãteºti cu carnedacã suferi, eºti plãtit, cumperi ºi vei fi mântuit

non-stop-ul noua meccã, noul manhattan,new jerusalem

vreau sã pun o bombã la non-stopvreau sã muncesc gratisvreau sã mãnânc gratisvreau sã iau capsule de cosmonaut

ºi sã nu-mi fie foamevreau sã strâng toþi banii pe care îi am

ºi sã fac din ei avioane

oameni cu suflet de hârtie, cu trup de hârtie,oameni cu creier de metal, cu inimã de metaloameni care lãcrimeazã monede,

oameni setaþi sã tresarã în ritmul talanþiloroameni care strâng bani ºi viseazã banioameni care valoreazã bani

tereza de avila, dacã s-ar naºte azi,ar scrie din nou capitalul lui marx

sfântul sebastian ar fi economistºi ar vrea sã lucreze cu mugur isãrescu

apostolul pavel ar vrea sã fie broker,david se va angaja la banca naþionalã

iar adam ºi eva fac economii sã prindã o cursãla clasa turist antalya-eden

tumular

pe lângã groapa meatrec cupluri de îndrãgostiþituriºti cu biciclete, bãtrâni care-ºi plimbã cãþeiiiar vara abia mijitã îmi aduce

miros de fân proaspãt cositdeºi sunt îngropat de vium-aº bucura ºi eu de soarele albastrude ºoarecii mucaliþi care ies din canale,

semnalizând uºor din mustãþi

(câþiva chiar au o sclipire ironicãºi-un ºarm nomad, care trezeºte

universale sentimente de prietenie)de iedera care se încolãceºte ca o curea

la gâtul crucii meledar groapa e adâncã – coºciugul strâmtºi poate asta e eternitateasã-þi pãstrezi capacitatea de reflecþie

în celula unui mormântaºa cã în timp ce miriade de îndrãgostiþi mãnâncãîngheþatã lângã cimitiriar vara nu ºi-a epuizat presentimentul eistau ºi bolesc în groapãfumez în groapãprizez ºi înghit humãîmi beau saliva în groapãputrezit de viu ºi scurtcircuitat de viziuni magnifice ajung un sfânt în groapãºi excrementele miros a lotus în groapãmi se deschide privireavãd o altã lume în groapãmã viziteazã strãmoºii în groapãapollo, marsyas, zagreus, pan, nietzscheºi poate în sfârºit voi muri de fericire

hell, here and now

în tramvai faþa mi se des-com-pu-neºi un ºarpe de foc îmi iese de sub pleoapecãlãtorii se stropesc cu petrol ca ºi cum

ºi-ar turna eau de cologneºi, excitaþi, se îmbulzesc sã mã încaleceunii, pentru a obþine mântuireaalþii, pentru a-ºi urgenta concediul în casa friciiofer garanþia unei flãcãri de gheaþãcare limpezeºte ºi purificã sufletulvom aboli împreunã moarteapãstrând intactã insuportabila durere de a fi

tribal

negrii sunt fiinþe nocturne,doar dimineaþa pot sã-i înfrunt

pentru cã sunt storºi,lipsiþi de umbra care patruleazã deasupra lor

dar când se lasã seara, revin superb la viaþãcãutându-þi privirea, te hipnotizeazã

cu descântecele tribalesatul meu a fost ras din temelii

pentru cã aici s-a descoperit petrolpe mormântul bunicului s-a ridicat o fabricã

de prelucrarea uraniuluiafrica e împânzitã de combinate,

sugeþi aur ºi scuipaþi gunoinegrii iþi cântã despre rãdãcinile smulse

ºi despre teribila dorinþa de rãzbunarela saturnalii, fiecare alb va fi spânzurat de tãlpi,pânã i se scurge toatã ura ºi frica din priviri


poesis

12

C. D. ZELETIN

ªtefanBolea

„La Bouteilleà la mer“ (II)

Starea de perplexitate indusã atunci de legãtura stabilitã bruscîntre numele ºi imaginea fiinþei ce mi se înfiripa în închipuire m-a fãcutsã reflectez la identitatea ascunsã a ceea ce ni se aratã a fi întâm-plare ori semn, într-o metafizicã la care nu avem acces deplin, în aceadecriptare a naturii, prin definiþie imperfectã dar binevoitoare, care i-ainspirat lui Baudelaire versul memorabil L’homme y passe à traversdes forêts de symboles din Correspondances.

Interesul pentru nobila existenþã a principesei artiste a sporit odatãcu anii. Era unul din refugiile cãrturãreºti în care mã retrãgeam pen-tru a mã sustrage apelurilor realitãþii comuniste. Cercetarea istoricã ºireflecþia necontenitã asupra literaturii naþionale erau, implicit, o formãsubtilã a eroismului meu. Îi nedumiream pe unii colegi de liceuîmpãrtãºindu-le în acele vremuri cumplite, de pildã, însufleþirea pen-tru romanul Adela de G. Ibrãileanu, în timp ce vedetele bãgate pe gâterau sovieticii Ilya Ehrenburg, N. Ostrovski, Al. Fadeev, Vera Panova,Constantin Fedin ºi alþii, eiusdem farinae. În 1949 sau 1950, la unadin orele de francezã, profesorul ne anunþã cã trebuie sã renunþãm laCorneille ºi al sãu Le Cid, deoarece urma sã învãþãm limba lui Boileaude pe paginile rãguºite ale revistei Temps nouveaux, publicatã deMoscova.

Dar, încetiºor, încetiºor, Adela m-a îndemnat sã pornesc încãutarea unui timp pe cale sã se piardã, sã ajung la Marcel Proustdeci, sã-i caut exegeþii proustieni ce-i aveam la îndemânã, dintre careG. Ibrãileanu ºi Mihail Sebastian erau cei dintâi. Eram student înBucureºti când, prin mijlocirea Lumii de mâine a lui Ion Biberi, amajuns la fraþii Emanuel ºi Anton Bibescu, fiii principesei care îºidormea somnul de veci la Bârlad. Proiecþia subiectului meu ºi-a lãrgitunghiul ºi m-am simþit livrat unui alt spaþiu spiritual, cel francez, încare se mutase principesa, imens ºi extrem de populat, mai exactunui continuum artistic româno-francez. Am navigat ani ºi ani în deltainextricabilã a arhivelor româneºti ºi strãine, fulgerul instituþiei ºi zeiþacuviincioasã a rãbdãrii ajutându-mã sã depistez ºi sã clasez în bibli-oteci ºi în colecþii informaþiile care mã interesau. Îmi apuneau ochii pepagini, dar a doua zi rãsãreau… Unicei imagini a principesei, ceadescoperitã în copilãrie, i s-au adãugat douã din presa francezã ºigermanã a vremii, alta descoperitã la Paris ºi încã vreo douã-trei –dar peste patru decenii! – în nici mai mult, nici mai puþin decât MuzeulNaþional al Agricultorii din Slobozia, unde am dat ºi peste 144 descrisori ale prietenei sale, regina ºi poeta Carmen Sylva… Câtãbucurie de neînchipuit, uneori chiar frenezie greu de mãrturisit, poatesã-þi aducã aflarea unei fotografii neºtiute, a unui amãnunt ignorat, aunei date importante pe lângã care s-a trecut uºor, din lipsã de simþal valorii, din nesocotinþã sau din frivolitate! Te trezeºti deodatã bogatgraþie unor metehne ºi primeºti tu rãsplata inabilitãþii ori superficia-litãþii altora. Dacã nu toate acestea s-au amânat anume ca sã vii tu,printr-o hotãrâre din altã parte…

A existat în aceastã urzire mentalã o clipã insesizabilã când spaþi-ile artistice româneºti ºi franceze au devenit din contigui, continui.Lucrurile au început imediat sã curgã lesne, puhoiul de informaþii sãse structureze spontan ºi fluid, ca într-o expediþie hãrãzitã sã-imeargã toate strunã. Pierzi valoarea negativã a impedimentului, iartimpul uriaº pe care l-ai consumat în demers nu te mai apasã: capeþiaripi de acvilã… Nu pot preciza, aºadar, câþi ani am lucrat la cerce-tarea vieþii acestei pianiste de pe urma cãreia n-a rãmas imprimat niciun disc, dar care s-a prezentat în faþa lui Dumnezeu cu descoperirealui Enescu! Cãci, mai mult, ea l-a împlântat, ca interpret ºi compozitorde numai ºaisprezece ani, în cele mai elevate medii artisticepariziene, în care a intrat pentru o viaþã ca degetele într-o mãnuºã,având – atenþie! – intuiþia geniului sãu componistic într-un momentcând nu compusese decât Poema românã ºi alte câteva compoziþiipregãtitoare, dar independente… Zic, revenind la destãinuirea de maisus: am lucrat în jur de trei decenii. Poþi preciza uºor limitele ocupãrii,dar mult mai anevoios limitele preocupãrii. Nici nu ºtiu dacã nu cumvapreocuparea e mai creatoare decât ocuparea. Preocupareapregãteºte enigmatic ºi stãruitor subconºtientul pentru zvâcnetulneprevãzut, ocuparea asigurã îndeplinirea raþionalã a unui program.În ce mã priveºte, preocuparea a þinut o viaþã, care acum e a unuiseptuagenar, ocuparea, cum am spus, vreo treizeci de ani în care ammai fãcut ºi altele… M-am trezit scriind o carte masivã ce umple, înformat de 22/14,5 cm, 800 de pagini. O carte de naturã sã resuscitezeo epocã în care muzica era un cult înainte de a fi un consum, era oascezã înainte de a fi un divertisment, era o creaþie ºi nu o elu-cubraþie.

Aceasta este povestea unei cãlãtorii începute încã din copilãrie.Ea s-a ivit din contrarierea stârnitã de un nume de pe mormânt ºi aprimit cel dintâi impuls de la Toader Sãndulescu, tâmplarul care citeaºi care, fãrã sã ºtie, aruncase o sticlã în mare…


poesis

Una dintre puþinele emisiuni tv la care mai am rãbdarea ºidisponibilitatea sã mã mai uit este Cronica Cârcotaºilor. Edrept, nici ei nu mai au prospeþimea începuturilor, dar natu-ra abordãrii le asigurã totuºi un spaþiu cu mult mai puþinperisabil decât al altora. Personajul la care vreau sã mãrefer a apãrut pe parcurs, cum au apãrut ºi alþii, nu la fel deprizaþi, dintr-o deschidere a realizatorilor faþã de toatepotenþialele surse de parodie veselã, indiferent cât deincerte sau de ciudate ar pãrea la prima vedere.

Cãtãlin Dezbrãcatu’, pentru cã aºa este cunoscut ipochi-menul, oferã privitorilor câte o scurtã reprezentaþie legatãmereu de vizita la câte un eveniment social, târg, expoziþie,festival ºi altele asemenea. Nu mã face decât rareori sã râdîn hohote, dar reuºeºte sã mã þinã atentã. Credibil în ati-tudinea lui de imatur tâmpiþel, (o mascã de bufon, de fapt),îi cicãleºte pe unii, e uºor obraznic-glumeþ cu alþii, în sfârºit,nu supãrã definitiv pe nimeni pentru cã ascunde râsulîndreptat împotriva „moftangiilor” (de la nenea Iancu citire)sub o atitudine autopersiflantã sau pur ºi simplu copilãrosnaivã. Dacã îl iei în detaliu, te miri cã reuºeºte sã aibã suc-ces, te întrebi amuzat ce te face sã te uiþi la el. ªi totuºi, îþidã o stare pe care nu þi-o cenzurezi: un fel de plãcere sim-plã ce oferã creierului un loc în care poate respira fãrã niciun fel de analizã prealabilã. E critic fãrã a fi judecãtor, erelaxant fãrã a fi agasant. Umorul pe care îl practicã estespontan, senin, fluid, bazat pe replici care se uitã dupã cincisecunde. La terminarea show-lui, tot ce-þi aminteºti e stareape care ai avut-o. Suficient cât sã mai vrei.

Sub masca lui Dezbrãcatu’ se ascunde un actor „sãrit depe fix” care e mereu plin de ºotii ºi de scenarii, zic amicii lui.Eu însã aº fi dezamãgitã dacã aº ºti cã actorul respectiv nueste conºtient de descendenþa ilustrã în care se înscrie.Privit dintr-un unghi anglofil, Dezbrãcatu’ pare a fi o rudã maiîndepãrtatã de-a lui Mr. Bean, celebrul protagonist al unorscenete menite sã scandalizeze ºi sã amuze deopotrivãsnobismul britanic.

Cei doi au destule lucruri în comun: figura permanent þi-nutã în grimasa þicnitului ce nu ºtie prea multe, gesturilestângace, împiedicãrile aferente, costumaþia aproape iden-ticã în toate episoadele, maºinuþa comicã în care sedeplaseazã, tratatã cu toatã mândria ºi seriozitatea, gafelesociale, imaginaþia ce construieºte „inocent” pe detalii alecãror conotaþii jenante pentru ceilalþi sunt ignorate.

Dincolo de toate acestea, existã, desigur, ºi semnificativediferenþe. Dintre acestea, cea mai importantã este aceea cã,în timp ce Dezbrãcatu’ se simte în largul lui în societate, Mr.Bean, (Dl. Fasole, adicã), este pur ºi simplu terorizat deperspectiva de a nu se potrivi regulilor sociale. Primul are oanumitã siguranþã ºi chiar obrãznicie, al doilea face deliciulspectatorilor prin felul în care intrã în tot felul de buclucurisavuroase, din dorinþa de a fi un cetãþean normal, cu tabie-turi clasice ºi comportamente stereotipe. ªi unul, ºi altul iauîn derâdere „fiþele” sau prejudecãþile, dar unul îi expune maimult pe ceilalþi, vorbind dezinhibat (Dezbrãcatu’), iar celãlalt,mai mult pe sine, exprimându-se mai mult prin sunete, decâtprin cuvinte (Mr. Bean). Asta ar fi, probabil, o diferenþã ce seexplicã prin apartenenþa culturalã: englezii sunt de departemult mai înclinaþi spre autoeducare, introspecþie ºi civilitate.

În fine, în umorul de aceeaºi naturã pe care îl cultivã, laniveluri de mãiestrie diferite, cei doi actori, existã o dimensi-une ludicã, aproape înduioºãtoare, care, deºi e valorificatãeficient în economia scenelor comice, nu este totuºi anulatãcomplet ca atare. Nonºalanþa cu care Dezbrãcatu’ invitãprivitorii la un târg de delicatese sã ia cu încredere produsedintr-un coº, asigurându-i cã sunt pe gratis, ori pasiunea cucare Mr. Bean se joacã, producând, asemeni copiilor, inter-jecþiile aferente, cu jucãriile expuse într-un magazin cu pro-duse pentru Crãciun îþi lasã mereu gustul unei umanitãþiuitate, a unei vârste la care ºtiam sã visãm ºi pe care amreprimat-o.

Trebuie remarcat cã sordidul cotidian ºi tipicurile aferentevieþii adulte, atât de bine scoase în relief de poznele lui Mr.Bean, asociazã nostalgiei copilãriei neastâmpãrate o tristeþeindicibilã ce îþi strepezeºte râsul. Este, la urma urmei, ceeace face diferenþa dintre improvizaþia menitã doar a binedis-pune ºi arta care pune pe gânduri.

Elena CIOBANU

Mr. Bean ºiDezbrãcatu’

Tragicul domnÎn memoria lui Darie Magheru

Ce putred plouã la BraºovCu cuie strâmbe cu coclealã Femeile au pãrul movªi ºoldul cât o catedralã

Iar stropii cad de jos în susE de un veac aceeaºi searãCând cerul pare – la apusO ambulanþã militarã

ªi a venit melancoliaLa mese-ntr-un tractir infectDe parcã-i sora MelaniaCu crucea roºie pe piept

Oprindu-se în pragul uºiiPrecum zãpada de mai anSau un intrus ca toþi intruºiiS-asculte caii de la Ioan

Pe când ale cetãþii pegre/Gheboºi ologi ºi surdo-muþi/Împuºcã vai cu frunze negrePoeþii încã nenãscuþi

Care privesc la noi din steleAmirosind a crin ciobitIar cimitirul din SãceleDevine parcã infinit

Fãcând sã toarcã veºniciaPrin cuie strâmbe de sicriuÎn timp ce Stanca sau LuciaVã spalã crucea cu rachiu

ªi-nþelegând din spusa lorCã n-au poeþii timp sã moarã/Renaºte zeul orb cu floriÎn fiecare primãvarã/

Împleticindu-mã ca-n visMã plec atunci peste argilãSã vãd ce faceþi ce-aþi mai scrisPe frunze ºi pe clorofilã

Altã carteca pentru fiica lui Huru

/un poem nescris al lui Darie/

Pentru Olga Lascu

Mâinile priviþi-le sunt cearãToamna face cerul porumbacUn chervan alunecã spre moartePrin ciulinii veºtezi din Buceag

Prefirând întruna la mãtãnii-nNopþi de deºertate ºi istovNu se mirã trupul vostru DoamnãCã nu-i loc nici timp pentru libov?

Dupã moartea mea sã-i daþi sãsoaiceiO petalã roºie de macO sã fiþi ºi voi cãlugãriþãÎmbrãcatã-n rasã de ºiac

Cruce grea de aur o sã roadãCarnea care nu mai vreau s-o dor

Aºteptând sã-ºi numere arginþiiIeremia bate din picior

La Cahul prin iarba ascuþitãCe sub pieptul meu s-a-ncovoiatAm o ranã-n pântec cât MoldovaCând se pregãteºte de iernat

ªi-aninând prin zadele bãtrânePaloº cu tãiº ºi ascuþiº Mormãie prin somn ca o ursoaicãCare-ºi mânã puii-n zmeuriº

Prãvãliþi pe pietrele tãioase Cînd aracii lunii se ascutOchiul drept priveºte cãtre NistruOchiul stâng priveºte cãtre Prut

ªi vã catã mijlocul subþireGura a tãmâie mirosindPântecele-nchis ca o psaltireFerecatã-n aur ºi argint

Sânul ce sub ia de mãtasãAltãdatã rotunjea fudulCrivãþ roºu plini de lupi va bateSpre Suceava tocmai din Cahul

Semn ca mâna-n Palii adormitã/Pe sub turle totu-i înlunat/Sã-mi gãteascã-anume de colivãGrâu ca sfârcul vostru de roºcat

Când îl vãd brodat pe patrafirePregãtind sã dea în moarte spic Sã vã fie totuºi noaptea linãDe cãmile nu vã scriu nimic

Talion

În vârtejul nunþii ce se spargeUn genunchi mireasã þi-a coclitÞine-n mînã-o cheie de-alabastruTalion fecior îndrãgostit

Sã-þi descuie brâul de fecioarãªi sã intre-n casa ta ca soþTalion fecior cu gura receTalion fecior frumos de hoþ

Care-þi face sângele albastruPalmele-i pe ºolduri se abatªi auzi cum viscoleºte moarteaPrin sãmânþã rece de bãrbat

ªi auzi când se prelinge-n tineCa o apã mare fãrã malCum plãmânii plini de diamanteNu respirã aer ci metal

C-un genunchi întors spre miazãnoapteªi cu altu-ntors spre miazãziCa sa-þi are carnea pe-ndeleteTalion fecior cu ochi saºii

Care intrã-n camera de nuntãCa plecat pe-un plug cu patru boiÎntre sâni sã-þi semene lucernãªi de-a lungul coapselor trifoi

Iar cînd lunacornul ºi-l asmuteSã vrãjeascã norii-n fel ºi chipÎntre sâni sã-þi semene pietroaieªi de-a lungul coapselor nisip

OctavianSoviany

eseu


Poet contemporan de bîrlã-deanã aºezare ºi de universalãviziune, Marian Constandachee, mai degrabã prin forþa ºigraþia nescriselor legi caresupun viaþa literaturii decît prinopþiune manu propria, ataºatpînã la a fi mistuit de acea partede fiere a lucrurilor, acolo unde,nota bene, se strunjeºte vertica-litatea caracterelor. Angrenat,de nu chiar de-a binelea tîrît, înmeandrele nu tocmai ortodoxeale lumii literare de româneascãextracþie ºi simþire, din care, nuchiar cu onoarea visatã, faceparte, silit de sus pomenita lumela tot felul de nãbãdãioase colizi-uni ºi obligat, pe cale de con-secinþã, la replieri ºi repozi-þionãri în urma cãrora expe-rienþei poetice nu i-a rãmas decîtsã se îmbogãþeascã, poetul ºi-aaltoit postura de propovãduitoral învãþãturilor suprarealiste,prin natura lor mai detaºate deardenþa socialului, cu aceea aunui aliaj fericit între expresio-nism ºi imagism, din care poeziasa iese ranforsatã, iar mesajul eicreºte în directeþe ºi savoare.Marian Constandache pãºeºte,destul de ferm, în galeria depoètes maudits, cu versul strã-fulgerat de umori ºi cutreierat devehemenþe, oscilînd între exas-perare sarcastã ºi torpoare,turate adesea pînã la emersi-unea absurdului.

Literatura de centru – maimult centristã decît centralã – ,dã Bucureºti, nu-ºi bate capul ºi,vehiculîndu-se într-un soi deimunitate autistã, nu tresare laschimbãrile de vitezã ºi de sub-stanþã, la apostaziile peri-fericelor rude, adunate în con-stelaþii prea puþin vizibile pebolta criticã ºi asta, în pofidainflaþiei de care se bucurã teori-ile – ce-i drept, din care „nu acurs nicio picãturã de sînge” –chitite pe arcanele descentral-izãrii, ale asaltului marginilor,teorii conturînd, în toatã regula,o paradigmã a relativizãrii/ revi-talizãrii formelor expresivitãþii.Între provincia geograficã ºiaceea literarã (termen împovã-rat de o vãditã trimitere axiolo-gicã) persistã abuziv semnulegalitãþii, condiþia poetului înfun-dat, înãbuºit în provincii – tribu-tarã acestor cliºee ºi precon-cepþii – fiind aceea a perpetuuluiazilant, constrîns sã-ºi transcrie„scenele de viaþã”, traversateconsecvent de o viziune alecãrei baiere se lãrgesc pînã ladebordanþa delirului. O viziunece, nolens volens, îºi asumã/însumã ºi traiectul (auto)con-solãrii. Candoarea, altãdatãdecelabilã din belºug în fibrapoeziei de provincie, s-a pre-scris demult, a fost destituitã de(ins)urgenþa situãrii damnate, cetranspune scriitura într-o efigiefiligranatã a suferinþei, a expieriidilematice, a dezabuzãrii dincare rãbufnesc, din cînd în cînd,limb(ur)ile acide ale vituperanþei.Revenind la viziune, este lesnede remarcat sonorizarea ei pînãla acutele unei mistici întoarse,cãci numai de adoraþie nu poatefi vorba, ci de schisma revelatãodatã cu ceremonialul (par)curge-rii timpului, nu propriu-zis lãun-tric, al descifrãrilor ºi rãsfrînge-rilor în ºi de sine, cît un timpmediumnic, al cufundãrii în tex-tura halucinogenã & halucinato-rie – ºi al lecturii, prin ea – arealului. În montura viziunii scîn-teiazã – ca niºte secuse paroxis-

tice – jerbe sintagmatice, va-loarea ºi detenta lor nutrindu-sedin forþa de a se institui drepticoni ai singurãtãþii. ªi, pentru cãun grund hard, precum cel alsingurãtãþii, dezvoltã întotdeau-na o florã – adesea luxuriantã –a angoasei, sã observãm cãpoetului îi rãmîne – ca pentru aspulbera orice îndoialã – destulãsnagã pentru a o trece peaceasta din urmã printr-o seriede filtre horror (fãrã vacui).Imaginile se înºirã febricitant,plenare, memorabil concatenateîn desfãºurarea turbionar-miria-podicã a poemelor. Poemeîmpãnate ºi cu inserturi coloc-viale, de o anume temperaturãretoricã, înscrise însã pe un re-gistru bizar, concettist, departede frusteþea cotidianului, darcare dezvãluie un autor tentatde o formã maximalã de uma-nism, aflatã astãzi – din conside-rente extra- sau intra-literare –cel puþin în dizgraþie. Bref,autorul e un sceptic, unul încãnemîntuit, evitînd, tot maianevoios însã, derapajele în cin-ismul gratuit, estet, adicã tocmaiîn ceea ce i-ar suspendaintenþionalitatea. Recurenþareferinþelor religioase, a cãrorretoricã rãzbate cu nonºalanþã,în destule locuri, în debitul viziu-nii, deþine, aproape ad integrum,rolul de muniþie pentru rechizito-riul adresat unui Deus otiosus –rãsfoit în cîteva epifanii nu toc-mai cuvioase – în numeledefunctei speranþe: „un dum-nezeu scîrbit ºi anonim/ ajuns,în cele din urmã, pe punte”.Întinse ca niºte prapori pãgîni,

textele lui Marian Constandachemustesc de o heraldicã icono-clastã, cheia de boltã a poeticiisale stînd mai degrabã într-ovocaþie de impenitent risipitor,decît într-una de artizan, demeticulos truditor al poemului. ªistilul sãu se cristalizeazã peaceastã dominantã.

Încercarea de a dizolva clan-destinitatea, de a se desferecadin apãsãtoarele cercuri aleanonimatului, divulgã o gamãlargã de abilitãþi poetizante,printre care se detaºeazã aceeade înfãºurare („o înãbuº la foculmic al liturghiei”)/ desfãºurare(„iscînd vîrtejul înaltei febre”) atextelor în jurul unor nuclee,focare, de mare densitate ima-gisticã ºi portanþã semanticã.Ieºind din ascundere, profesîndun tip sui generis de metanoia,poetului îi reuºesc proiecþiile pefundaluri supradimensionate.Proiecþii ale solitudinii ce-ldevoreazã, proiecþii care, în felullor „restituie (…) cerului/ marea-inemaisfîrºita-i singurãtate”, înacordul subconºtient cu dicteulunei simetrii arhetipale. Nu enecesar niciun dram de subtili-tate pentru a remarca, în fapt,cum toate poemele pivoteazã înjurul acestei insaþiabile sin-gurãtãþi ce aspirã, înghite viaþalãuntricã a insolitului actant„împleticit între realitate ºi vis”,angajat în înalta ºi nobila sala-horie a dicþiunii sacrificiale, defrondeur ce cautã sã-i întoarcã(ser)viciul ºi sã dea peste capmecanismul ei anihilant, pro-gramîndu-l pe evacuare. ªi, deaici, întreaga epopee car-

navalescã, aceastã eviscerare acheagurilor ºi mãºtilor sin-gurãtãþii, revãrsatã asupra lumiice, prin imprescriptibilele salecomandamente, o provoacã ºi oîntreþine necontenit. E vorba delumea unde convenþiile injectateîn doze subtile iau faþa, iar com-petenþele ºi bunele intenþiipãlesc în umbrã, e vorba de olume pardositã ºi aureolatã deplaga convenþiilor, o lume cufaþa schimonositã, siluitã, brãz-datã de trenduri & branduri, gal-vanizatã de fermenþii ºi en-zimele rãului, o lume caredospeºte în coconul unui simu-lacru de laissez-faire, o lumecare lasã în urmã realitateaevanescentã, peste care apasã„un întuneric lãsat prin testa-ment de un orb”, drenatã deteroare, drapatã virtuos în bro-carturile fastuos macabre aleficþiunii. Iar acest carnaval, venitca un neaºteptat puseu al anon-imatului ticsit de frustrãri, e uncal troian strecurat în vintreleInfernului. Infern = societatea încare, oricum ar fi strãbãtutã,oricum i-ar fi rãsfoitã oferta deniºe, tot peste laptopitec am da,dãinuind în poziþia prototipuluimajoritar + singurãtatea þesutãîn jurul unui ostatic al himerelor,garant perpetuu al rolului deintrus. Prin el se perindã, întoatã deºãnþarea, întru(chi)pã-rile pe care singurãtatea, fie cãapare ca sorã-ºefã, ca nãimitãdin recuzita de carnaval, cafemeie balnearã sau poetãbãtrînã, le acceptã ºi sub carefoºneºte ºi se înfoaie fãrã rãgaz.Sintaxa – suflatã într-unpatetism þinut la cuvenitã dis-tanþã de grandilocvenþã –încalecã bine trupul cabrat ºinãrãvaº al singurãtãþii, de altfel,ductul ei subîntinde toate poe-mele volumului. De vinã e, separe, adrenalina greu încercatã,îndemnînd spre rãspîntii sauchiar rupturi semantice ºi care,dimpreunã cu „sudoarea divinãa poetului necunoscut” pun petapetul cunoºtinþei & conºtiinþeiun poet merituos, un asianic aptde tumultul propice marilor aper-turi imagiste, fie ele ºi în variantacontorsionatã, spasmodicã.

Cartea e, în integralitatea sa,travaliul imagistic cheltuit pentrudeturnarea singurãtãþii, o ereticãdare în vileag a vastei sale arhi-tecturi supliciale. Or, acestdemers este, prin contingenþelestîrnite, unul infernal, dublat pedeasupra de acela semantic altrombelor literaritãþii, cãci, într-ofrenezie ultimativã, cade ºi aver-tismentul final, mai mult un ver-

dict ce nu lasã loc de întors: „nuexistã nicio literã în alfabet/ caresã nu aibã pe conºtiinþã miliardede morþi!”. Creditul (în multelocuri) total acordat sarcasmului– ºerpuitor, interpolînd ampren-tele grotescului – relevã cotadeplinei avarii în care s-a afun-dat starea de veghe, textele fiindminate, pe mãsurã, de SOS-uridistorsionate, trimise dintr-unmediu anaerob, din care spe-ranþa sau compasiunea au fostdegajate demult: „Semnul cruciise chirceºte în mîinile mele/ cumun foetus neîmplinit./ Nu maiajung la cer./ Nu-mi mai intrãsemnul crucii în vitezã./ Mi s-arupt pinionul aminului”. Poetul îºiduce la ultime consecinþepremisele de fidelitate, aspru cusine însuºi, aspru cu arãtãrilelumii, aºa cum i se vor fiînfãþiºat. O – oricît de – scurtãochire asupra evidenþelor (domi-nantelor) închegate în favoareapoemelor, ne va lãmuri cãautorul lor a evitat falimentulspre care, prelungite la nesfîrºit,pot duce tentaþiile de juiseur ºifrondeur, ce marcheazã teritoriul– niciodatã suficient luat înstãpînire – al rebelului fãrãcauzã, regãsindu-se în liniarãzvrãtiþilor cu temã ºi azimut ,desigur, sociale în profunzime.Or, o atare posturã îl ºiconecteazã la resursele unuipatetism credibil, nu foarte laîndemînã astãzi, ºi care, pe dea-supra, deþine calitatea de a la-mina ardenþa investitã în poie-ticeºtile forje.

Mai curînd incitantã, decîtexcitantã, cum, mai nou, dã binecu orice producþiuni ºi dupã cumstã scris prin cele mai recentescripte ale comenduirilor literare,poezia lui Marian Constandacheamendeazã, în replicã, stend-halian, dintru început numitasuficienþã, recurgînd abrupt ºieficace la parabola oglinzii:„Plimb o oglindã prin faþa aces-tor rãcani cu trese de general”.Lung ºi plin de cazne (& trape) edrumul „poetului necunoscut”spre consacrare ºi spre deose-bire de al altora (care nu secunosc nici mãcar pe ei înºiºi),scurt ºi strîmb, ca un apendiceîmpotriva naturii, pavoazat cudepeºe critice, (b)ornat cu ordo-nanþe sau proclamaþii cu lustruexegetic. Poemele lui MarianConstandache n-au nevoie sã ialuminã (de la) criticã, elestrãlucesc în/ prin absenþaîntîmpinãrilor de acest gen. Elscrie, sînt convins, o carte preabunã, totuºi, pentru a mai fi de-ranjatã de (alte) comentarii. Iar oprefaþã poate foarte bine sã nufie întocmirea unui act de moºireºi naºtere, ci simpla recu-noaºtere a înfãþiºãrii poetului.

Carnavalul e contribuþia poe-tului, infernul e asigurat cu regu-laritate ºi promptitudine, servitproaspãt ºi aburind, de colegiide breaslã. De cele mai multeori, nu ºi de principii & beneficii.„ªi asta e sigur!”.

Dan Bogdan Hanu

Uneltirile aproape cunoscutului poetMarian Constandache împotriva

fatalei sale însoþitoare, Singurãtatea

• prefaþã la volumul „Un carnaval în infern”,în curs de apariþie la Editura Vinea •

• Marin Gherasim

eseu


Studiul meu - compus maidegrabã sub zodia poeziei -porneºte de la impresia pe caremi-am fãcut-o asupra rolului ºilocului operei lui Eminescu înîntreaga operã a lui D.Caracostea. Întâi, o minimã sta-tisticã asupra operei de o viaþãa savantului, acest „de o viaþã”fiind un fel de a spune, pentrucã ultimii ºaptesprezece ani,adicã între 1948 (când a fostscos din învãþãmânt ºi de laAcademie ºi a fost arestat) ºi1964 (când s-a stins), adicãexact anii patriarhului ºi aiînþeleptului, aceºti ultimi ºapte-sprezece ani au fost ºi sunt opierdere ireparabilã pentru cul-tura umanitãþii.

Doi: pentru cultura umanitãþii,D. Caracostea fiind lãsat deDumnezeu ca un ilustrureprezentant al spiritualitãþii.

Nu este în programul acestuistudiu bibliografia Caracostea,dar afirmaþia de mai sus – ceadespre reprezentantul spiritual-itãþii – tot trebuie puþin motivatã.

Cel ce se nãºtea la 10 martie1879 la Slatina ºi se ºcolea,iniþial, pe aceste meleaguri, aveasã se rãsneascã de lumeaobiºnuitã ºi sã apuce drumurileVienei, fãcând „via Bucureºti”.Pentru cã, dupã o facultate delitere ºi filosofie cu Maiorescu încapitala României, Caracosteaavea sã plece în capitalaImperiului Austriac, la Viena,unde se întâlneau ºi se în-nodau, poate mai fericit decât înoricare altã metropolã, corzilesensibile ale artei – apropo deViena ca centru al lumii muzi-cale. ªi apoi, hazard ori predes-tinare sã fi fost ca el,Caracostea, cel care avea sã fiecel mai fericit exeget emines-cian, sã facã, precumEminescu, înainte cu 40 de ani,primul pas la Viena?

Îmi rezervasem câteva datestatistice asupra locului luiEminescu în opera luiCaracostea dar am simþit onevoie acutã sã observ cumCaracostea s-a desprins de peuliþa copilãriei lui ºi a apucat-ope magistralele însorite alecelor aleºi – desprindereaaceasta fiind hotãrâtoare înîmplinirea unui destin creator.

Din cele 66 de fiºe bibli-ografice – câte erau cu puþintimp în urmã în BibliotecaAcademiei Române – o treimeprivesc relaþia cercetãtorului culiteratura tradiþionalã, o altãtreime cu istoria ºi filosofia limbiiºi literaturii moderne ºi, însfârºit, prima ºi nu ultimatreime, cu simbolurile ºi cu artacuvântului la Eminescu.

În perioada 1926 – 1943, D.Caracostea elabora ºi publicatoate lucrãrile sale cu privire laEminescu: „Douã basme necu-noscute din izvoarele luiEminescu”, Bucureºti, 1926, 47pag.; ”Izvoarele poemeiLuceafãrul” ,Bucureºti, 1926, 36pag.; „Personalitatea luiEminescu”, Bucureºti, 1926, 80pag.; „Opera lui Eminescu”,curs universitar 1931/1932,Buc. 1932, 686 pag.; „Arta ver-sificaþiei la Eminescu”, Buc.1937, 28 pag.; „Arta cuvântuluila Eminescu, Buc., 1938,HL+418 pag.; „Simbolurile luiEminescu”, Buc. 1939, 18 pag.;„Creativitatea eminescianã”,Buc. 1942, 28 pag.; „Cum se

diriguia Eminescu”, Buc., 1942,34 pag.; „Creativitatea emines-cianã”, Buc., 1943, 303 pag.

Trecerea în revistã a lucrã-rilor asupra lui Eminescu nereleveazã, deopotrivã, fapte deistorie ºi filosofie ºi prioritãþi înexegeza eminescianã. Întâi cã,în afarã de Mihail Dragomirescu,care publicase „Critica ºtiinþificãºi Eminescu”, Caracostea îi pre-cede pe Tudor Vianu, cu„Poezia lui Eminescu’, Buc.1930, ºi pe G. Cãlinescu, cu„Viaþa lui Mihai Eminescu”,1932, ºi „Opera lui Eminescu”,1934-1936.

În al doilea rând, cã D.Caracostea este, de departe,un exeget modern ºi solid.

Spre deosebire de criticabazatã pe intuiþie ºi exprimatãmetaforic, Caracostea introducerigoarea ºtiiþificã. Elev strãlucital lui Maiorescu la Bucureºti, ºial lui Wilhelm Mazer-Lubke, laViena, cu care ºi-a luat doctor-atul în filologie romanicã,Caracostea a intrat în cerc-etarea fenomenului literar,deopotrivã dinspre filosofia arteicuvântului, respectiv dinspreesteticã ºi dinspre lingvisticã.Conºtient cã forma este ochestiune de fond în creaþia lite-rarã, Caracostea a urmãrit atâtmijloacele artistice cât ºi celestilistice. Cine îºi aminteºte delucrãrile lui Caracostea: ”Artacuvântului la Eminescu” (1938)ºi „Simbolurile la Eminescu”(1939), îºi aduce aminte demagistrala analizã, spre exem-plu, de „Simbolul suprem înLuceafãrul” ºi de simbolul voie-vodului erou ºi de simboluleroului creator din a doualucrare.

ªi pentru a ne apropia ºi maimult de textele lui D.Caracostea, vom enunþa eveni-mentul care avea sã aibã loc în1939 – 50 de ani de la moartealui Eminescu. Proaspãt ales aca-demician (1938), Caracostea afost desemnat de AcademiaRomânã sã conducã un comitetde organizare a semicentenaru-lui morþii poetului ºi sã ela-boreze programul respectiv.Drept pentru care anii 1937-1939 au fost cei de efer-vescenþã în evoluþia eminesco-logicã. În acest timp ºi, bineînþe-les, sub impulsul înaltului forum– Academia – apar unele lucrãriexegetice de anvergurã. În pro-gramul elaborat ºi prezentat deCaracostea plenului Academiei,în anul 1938, sunt prevãzute:publicarea unei ediþii criticeînsoþitã de variante, a„Scrisorilor” ºi a „Luceafãrului”;organizarea unui muzeuEminescu” la Ipoteºti; o bibli-ografie completã a operei; o

expoziþie a manuscriselor ºi,timp de un an de zile, sã sedesfãºoare un serial de confer-inþe la Academie. InitiaþivaAcademiei ºi referatul lui D.Caracostea au avut ecou în rân-dul cercetãtorilor lui Eminescuiar eminescologia s-a îmbogãþitcu opere ori cu început deopere, precum cele ale luiCãlinescu, Perpessicius,Murãraºu ºi, bineînþeles,celeale lui Caracostea cu acele va-loroase ”Arta cuvântului laEminescu” ºi „Simbolul laEminescu” – cea din urmã fiindcomunicarea comemorativãrostitã de Caracostea în ºedinþasolemnã din 16 iunie 1939, aAcademiei Române, în pre-zenþa ºi sub preºedinþia regeluiCarol al II-lea.

„Pentru contemplarea creaþi-unii lui Eminescu – îºi începeaCaracostea expunerea – caleacea mai dreaptã este evocareatrãitã a acelor imagini centrale,care sunt simbolurile lui.Iatã dece, azi, când augustul nostrusuveran,elita intelectualã ºiîntreaga obºte româneascãsuntem întruniþi în acelaºi cugetde pioasã reculegere pentrucomemorarea a jumãtate deveac de la adormirea poetului,se cuvine sã actualizãm ºi, pecât se poate, sã dezvãluimsemnificaþia simbolurilor emine-sciene”.

În finalul acestei solemnitãþiacademice, D. Caracostea vor-bea oracular: „Preamãrind a-mintirea lui, Academia Românãpreamãreºte semnificaþia ceamai înaltã a scriitorului /…/ Cumîntr-o celebrã pânzã a luiRembrandt, se ridicã Moise întoatã vigoarea, înãlþând dea-supra capului matur tabla delegi, tot astfel, deasupra gene-raþiilor, se ridicã din jertfa lui

Eminescu poruncile veºnice alescrisului românesc.

Cea dintâi poruncã din crezulgeneraþiilor este: rãdãcineazã-teadânc în sufletul neamului tãu.ªi pentru cã bunurile sufleteºtisupreme trãiesc pentru voi înaceastã minunatã faþã a vieþiicare este limba româneascã,cultul, înnobilarea ºi desã-vârºirea ei sã rãmâie nestrãmu-tatul vostru cuget, /…/ ceea ce-mi susþine credinþa în destineleviitoare ale poeziei neamuluimeu, ºi prin aceasta a întregii luiculturi, eºti tu, limpede ca cerul/…/ ºi bogatã ca pãmântul pecare trãim, sfântã limbãromâneascã!

Dumnezeu când îþi dã þie,celui vremelnic, harul unei firialese creeazã posibilitatea unuidestin cãruia trebuie sã-i rãmâicredincios. Nimic nu caracteri-zeazã mai mult decãt conºtiinþadespre propria menire,felul cumºtii sã te identifici cu impera-tivele destinului pentru care tesimþi creat.

Al treilea stâlp de credinþã:pãzeºte-te de primejdia original-itãþii cu orice preþ a celui carecrede cã poate fi o glorie sãdevii neom prin singularizare.Numai viziunea totalã ºi adâncãa lumii te poate înãlþa pe marilepiedestaluri. Cuvintele obºte ºiobºtesc, în care au crezut înain-taºii ºi care azi par învechite,sunt mai presus de modã.

/…/ Pe marmora acestor stâlpi se

va înãlþa cupola vârstei de aur aliteraturii româneºti.

Am redat întocmai citatelepentru a nu colporta în vreunfel, mãreþia verticalitãþii lor.

Tulburatã de frumuseþeaacestor fraze solemne, ar fi tre-buit sã mã opresc aici. Voi con-

tinua totuºi, pentru cã e preaispititoare problematica din„Arta cuvântului la Eminescu”.Volumul, reeditat în colecþia„Eminesciana” de la Ed.Junimea, în anul 1980, prezintãcapodopera, între lucrãrile deeminescologie ale lui D.Caracostea. Cartea e amplã -are 485 de pagini – ºi eîmpãrþitã în 13 capitole. Ne vomreferi, pe scurt, la ultimul, intitu-lat „Simbolul suprem” ºi privindîn întregime poemul„Luceafãrul”. Acesta, la rândulsãu, e structurat în ºapte pãrþi:„Uvertura”, „Conflictul”, „Idila”,„Inefabilul”, „Cupola centralã”,„Absolutul eroticii” ºi „Liberarea”.

Penultimul segment –Absolutul erotic – aduce în primplan contrastul dintre absolutuleroic al primei pãrþi a poemuluiºi absolutul erotic al ultimeipãrþi. Demersul lui Caracosteaeste absolut, fãrã precedent ºifãrã descendenþi, e unic. Elobservã cum Eminescu este unmaestru într-o perfectã cuno-ºtinþã de cauzã, când pentruprima parte a poemului constru-ieºte un spaþiu estetic cu caresã intre în rezonanþã ritmica desentiment din a doua parte. Înspaþiul astfel organizat sunãabsolutul fericirii omeneºtiîmpãrtãºite:

O, lasã-mi capul meu pe sânIubito, sã se culceSub raza ochiului seninªi negrãit de dulce.

Cu farmecul luminii reciGândirile strãbate-mi,Revarsã liniºte de veciPe noaptea mea de patemi

ªi deasupra mea rãmâiDurerea mea de-o curmãCãci eºti iubirea mea dintâiªi visul meu din urmã

Se cerea anume, în acestmoment al poemei, o adâncãvibraþie a motivului iubiriipãmânteºti fericite, o temã liricãîncununând tot absolutul pã-mântesc.

Poetul are în vedere, însã,incompatibilitatea celor douãlumi – lumea Cãtãlinilor ºi aCãtãlinelor, deoparte, ºi cea aDemiurgului, de alta. Compo-ziþional ºi expresiv, Eminescuavea nevoie – scrie Caracostea– de un moment de trecere dela absolutul idilic la absolutulsimbolului. De aici strofa:

Ea,îmbãtatã de amor,Ridicã ochii, vedeLuceafãrul,ºi-ncetiºorDorinþele-i încrede

Ne oprim, desigur, nu fãrãregretul de a nu desprinde nuatât mãiestria Poetului, care numai are demult nevoie dedemonstraþii, cât marea mã-iestrie a lui D.Caracostea de ademonta mecanismele filo-sofice, lingvistice, acustice ºiestetice în structuri absolute.Demersul lui Caracostea cade,parcã, din structuri universalehotãrâte odatã pentru totdeau-na, undeva în spaþii astrale.Caracostea e uimitor. Pânã aziel nu are niciun rival în materiede Eminescu.

Claudia Voiculescu

Caracosteaºi Eminescu

• Marin Gherasim

În fiecare zi adunãm înmintea ºi în gândurile noastretot ceea ce ne înconjoarã.Astfel, putem spune cã oraºul,strada ºi cotidianul lor lepãstrãm în minte ca pe „micifragmente, aºchii sau cioburi”care nu pot fi prezentate înteorii. Însãºi existenþa noastrã,cotidianã, ne este fragmentatãde experienþe, pe care nici oidee nu le încape. Astfel, oricediscurs despre oraº , stradã ºicotidian nu se poate lãsa„sedus” de formã fãrã a alcãtuifragmentul.

Strada ne oferã chipuri,imagini, gesturi, miºcãri ºi neoferã mai ales nume: GeorgeBacovia, Ciprian Porumbescu,Mihai Eminescu, VasileAlescandri, Ioniþã SanduSturza, ªtefan cel Mare, MihaiViteazu, Bd-ul Unirii, CaleaRepublicii, Mãrãºeºti etc.

Putem spune cã din toateacestea nu este importantansamblul gesturilor ci succe-siunea lor, articularea ºi încru-ciºarea lor care este grãbitã,chinuitã. Deci, importanterãmân impresia ºi senzaþia pecare oraºul, strada ne-o lasã,ne-o stârnesc ºi totodatã fan-tasma pe care o întreþin.

Pentru noi, strada estepunctul de maximã vitalitate;adicã este oglinda tuturorstructurilor sociale. Ea estecea care vorbeºte, aude, vede,impune, exclude, trãieºte ºipovesteºte. Strada este ºirãmâne ubicuã ºi perenã.Strada este ceea ce minteaumanã le percepe ºidenumeºte. Ea ni se prezintãsub toate dimensiunile pe caremintea umanã le-a pus în evi-denþã ºi se poate defini caatare. Strada este lungã sauscurtã, este mare sau micã,este strãduþã sau stradelã,este uliþã sau intrând saufundãturã; este formatã dintr-un ºir de case, este dreaptã,paralelã, zigzag sau pieziºã.Ea poate fi, uneori, aºa cumspun românii „ o stradã câºã”.Din toate acestea observãmcã, strada se defineºte caspaþiu ºi urmãreºte nevoileomului, relieful în care acestatrãieºte. Putem spune cã stra-da coboarã, urcã, o ia la vale,este de-a lungul râului, trecemuntele, se aºeazã pe vârfullui, se întinde pe þãrmuri, pemalul mãrii, strãpunge oazeale unui deºert.

Strada reprezintã nevoiaoamenilor de a socializa. Estesub forma pieþei, piaþetei, amarket-ului. Este plaza, pianiþaºi este plazza.

Strada are atât dimensiunispaþiale cât ºi dimensiuni tem-porale. Despre dimensiuneatemporalã, aproape cã nu ºtimnimic. Putem afirma cã, stradaa apãrut, probabil, cu omul ºiprima sa tendinþã de a seaºeza, pentru un timp mai lungsau mai scurt. Deci, putemconsidera strada ca fiind trecu-tul, prezentul sau viitorul. Dacãne gândim la faptul cã, stradaeste un drum de acropoleantice, în burguri medievale, înmarea construcþie a oraºuluiCuzzo cãruia putem sã-idezlegãm misterul, în miste-rioasa Petra din Orientul

Mijlociu, ºi mai adânc îndeºert, în câteva popasuriunde se odihneau oamenii ºise dorloteau cãmilele cele obij-duite, pe Drumul Sãrii, alParfumului ºi al Mãtãsii.Trecutul strãzii, poate face caea sã fie un document. Stradaeste mãrturia felului în caretrãiau oamenii în locuri ºi tim-puri diferite.

Putem considera strada cadimensiune temporalã, care sescurge ca o clepsidrã.Scurgerea timpului se aflãprezentat sub forma orelorpetrecute ziua ºi a orelor petre-cute noaptea pe stradã. Cualte cuvinte, avem strada ca unspectacol al lumii care diferãîntre cele douã extreme: zi ºinoapte; luminã ºi întuneric.

O altã caracteristicã a strãziieste datã de aspectul ei social.Existã strãzi ale oamenilorbogaþi ºi strãzi ale oamenilorsãraci. În acelaºi timp, existãrezidenþe dar existã ºi ghe-touri. Strada este mãrturie pen-tru condiþia materialã a oricãreisocietãþi. În unele þãri nu existãextreme între cartiere (cel puþinaparent). Aceste þãri putem sãle numim þãri civilizate. Însã,existã þãri în care diferenþeleaduc vãrsare de sânge. În

aceste þãri, strada este ceacare face politica. Stradarãmâne locul în care s-a insta-lat ghilotina. Pe strãzi s-a cân-tat Marseilleza. Strada este tri-umf ºi înfrângere; este locul încare se recunoaºte oficial pu-terea sau opoziþia.

Strada este locul de bucurieºi de tristeþe. Ea este loc decântec sau bocet. Pe strãzi sedanseazã la Rio; pe strãzi secântã în Buenos Aires muzicalui Piazzola; pe strãzi sedesfãºoarã carnavalul de laHavana (afro – caraibean).

De asemenea, strada estesemnul de identitate naþionalã.De exemplu, te aºezi pur ºisimplu la colþul ei, într-un punctde observaþie ºi dupã câtevaore poþi afla cine sunt, cumtrãiesc ºi cum gândescoamenii din acea parte. În tim-pul cât vei încerca sã cunoºti„misterele” lumii de pe aceastradã, prin faþa ochilor tãi uncuplu se va sãruta, liber deprejudecãþi, evitând convoiulde biciclete, de pe stradã ºicare strãbat poduri mici ºinenumãrate peste canale, ºinumai aºa vei descoperi cã aiintrat în lumea strãzilor dinAmsterdam. Dacã observi,acolo din colþul tãu de obser-

vaþie, aºezaþi pe scaune piticeîn faþa unor magazine cu mãtã-suri indiene bãrbaþi tuciurii ºisenzuali, îmbrãcaþi în mãtãsurialbe ºi fumând narghilele, veiînþelege cã ai intrat în lumea„magicã” a strãzilor din Dubai.Dacã în faþa ochilor tãi se aratãruinele Marelui Templu ºimãreþele ziduri ale Moscheiivei înþelege cã te afli, deja, înpartea istoricã a Ierusalimului.Sankt-Ptersburg-ul þi se vaarãta, în faþa ochilor, atuncicând în difuzoare se va anunþaretragerea de pe poduri, carede la orã la orã se rup în douãpentru a lãsa liberã intrareavaselor dinspre fluviul Neva.Atunci când prin faþa ta vatrece o procesiune, cu praporiºi icoane, îþi vei aminti dePamplona. Iar dacã auzi unalai de nuntã, cu caii împo-dobiþi ºi înzorzonaþi la urechi,cu lãutari ºi cu pâini în ºtergarebrodate, cu dansatori bãtândpas de sârbã ºi chiuind ... atun-ci fi sigur cã eºti în CâmpiaRomânã.

Strada o putem descoperica fiind locul care… râde ºiplânge; care iubeºte ºi urãºte,în acelaºi timp; este locul încare se joacã tragedie ºi come-die. Deci, strada este ºi varãmâne marele teatru. De pe„marea scenã” a strãzii ieºim,cu greu, nu ne putem desprin-de de ea. Dimineaþa ne spã-lãm, ne dichisim, ne bãrbierim,ne pieptãnãm, ne parfumãm,ne îmbrãcãm în hainele destradã ºi… ieºim sã luãm partela marele spectacol. Spec-tacolul strãzii. Shakespearespunea cã „ teatrul este olume”. Cu alte cuvinte, putemspune cã strada este teatrulnostru de toate zilele ºi estecea care oferã la fiecare colþ ºila fiecare ceas al zilei sau alnopþii, spectacolul ei.

Strada este o lume. În carese întâmplã totul, rãul ºi binele,urâtul ºi frumosul, emoþionalul,raþionalul, lacrima ºi crima,nunta ºi înmormântarea, muzi-ca de piculinã sau bubuitul detun.

Strada rãmâne ºi este loculde trecere ºi petrecere. Estelocul în care are loc petrecereanoastrã, atât în sens fizic cât ºimetafizic.

Oraºul este locul fuziuniidintre spaþiu ºi timp, adicã nicispaþiul nici timpul nu mai iesaºa cum au intrat. Oraºul esteputerea de a învinge spaþiul ºitimpul, dar nu la fel ca satul,care le eternizeazã ºi ledesparte în sacre ºi profane, cile pune în amestec ºi lesupune unul celuilalt.

Putem spune cã spaþiul estestãpânul timpului. Acest lucru

este pus în evidenþã de arhi-tectura urbanisticã ce sfideazãtrecerea, prin concentrãri delungi perioade temporale,adicã prin monumente, clãdiri,plãci, ziduri, graffitti-uri, capturicu semnificaþii, evenimente ºimemorii. Timpul are un rolimportant pentru oraº. El puneîn evidenþã ºi totodatã în opoz-iþie viteza ºi miºcarea, emoþiileºi sentimentele, decuplândtridimensionalitatea în linii deforþã în stãri afective, însuprafeþe de înscriere ºidescriere, ce nu sunt suprafeþegeometrice sau geografice.

Oraºul este locul în care areloc altceva decât locul .

Jean – Luc Nancy – nespune cã oraºul se depãrteazãde noi, devine un alt oraº, unalt ceva decât oraºul: îi cãutãmîncã mãsura ºi cunoaºtereanecesarã pentru a trece prin elºi a ne îndepãrta împreunã cuel. De asemenea, afirmã cãoraºul este un loc unde are localtceva decât locul. O altãdefinire a oraºului : toatãlumea se întâlneºte ºi se evitã,se intersecteazã ºi seocoleºte. Privirile abia dacã seating unele pe celelalte, cor-purile intrã în gardã, teritoriifragile se transformã necon-tenit în frontiere labile, mobile,plastice ºi poroase.

Bogdan Ghiu – spune cãOraºul nu e un tablou, unmuzeu sau un film, o expoziþiesau un concert. Oraºul nu secontemplã. Faptul de a con-templa un oraº, de a-l vizita, dea-l privi, de a-l focaliza este ocapcanã. Cãci tocmai prinintermediul vederii suntemprinºi ºi oraºul ne este furat,utilizat contra noastrã.

Iatã ce ne spune Michel deCerteau – istoria începe de lalinia solului, o datã cu paºii. Eisunt numãrul, un numãr ce nuface serie. Jocurile de paºisunt modelaþi de spaþii. Ele þeslocurile.

Oraºul nu este numai într-omiºcare vizibilã ci el ascunde ºio miºcare invizibilã, ce esteînscrisã în istoria lui, de secoleºi de generaþii. Starea lui peloc este doar aparentã.Vremurile au rolul de a schim-ba faþa oraºelor ºi a vieþiilocuitorilor sãi.

În concluzie, putem spunecã omagiem oraºul ºi strada, înfiecare zi. Ele sunt un eseu alzilelor noastre. Ele ne oferãmãrturia faptului cã existãm ºicã aparþinem spectacoluluilumii de fiecare zi. La acestspectacol participãm conºtientsau inconºtient. Dar, putemafirma cã totul este legat deperspectiva celui care ºtie sãvadã. Acest lucru este dat detot ceea ce omenirea a creat,distrus, a afirmat ºi contrazis.Aºa e oraºul ºi strada.

Bibliografie:Sãvulescu – Voudouri Monica,

Strada, Editura EuroPressGroup. Cartea apãrutã cu spri-jinul Administraþiei FonduluiCultural Naþional, Colecþia„Biblioteca Ideea Europeanã“,Bucureºti, 2007

eseu


Mihaela Toderiþã

Oraºul, stradaºi atracþiile lor

• Ion Vãsâi - Personaj

Luna decembrie, prin concertele sale de co-linde ºi sãrbãtori aduce daruri iubitorilor de muzi-cã. Corurile dirijate de Silvia Pindaru, Adelina ºiGheorghe Gozar, formaþiile camerale, instru-mentiºtii Liceului de Artã „George Apostu” vin sãcolinde pe scena Ateneului, la fel Corala„Ateneu” dirijatã de Ion Bãnicã ºi corala „Sens”.

Orchestra Filarmonicii „Mihail Jora”, invitatãsã concerteze la sfârºitul anului în China ºiItalia, are programate mai multe concerte deinteres. Dirijorul Henry Bonamy – binecunoscutpianist - revine la „Ateneu” pentru a dirijaSimfonia I de Johannes Brahms ºi o acompani-azã pe Liliana Akopova în paginile Concertuluinr.1 de Ceaikovski.

Un festival Richard Strauss – provocare pen-tru artiºti înspre delectarea publicului, pentrucare Ovidiu Bãlan a ales douã grandioasepoeme simfonice: Machbeth op.23 ºi Aºa grãit-aZarathustra op.30., Solistã Oxana Corjos, înBurlesca pentru pian ºi orchestrã.

Dirijorul italian Michele Bui va prezenta pu-blicului în Concertul de sãrbãtori lucrãriantrenante din creaþia lui A. Copland, Adagio de

S. Barber, acompaniind pe Nicoleta Luca –Meiþoiu în „Rhapsody in Blue” de G. Gershwin.

O avanpremierã a concertului din China vaavea loc ºi în Bacãu, concertul „Magia operei”pentru Lions Club „Moldova” Bacãu, avându-ica soliºti pe soprana italianã Debora Beronesiºi flautistul Dorel Baicu.

„Vis de iarnã” se intituleazã concertul culucrãri de Strauss, Verdi, Puccini, pe careFilarmonica bãcãuanã îl susþine pentru ClubulRotary, având la pupitru pe Marcian David,solistã soprana Mirela Zafiri.

Acestei ofertante prezentãri a orchestrei i seadaugã douã concerte care, deºi sunt doar gãz-duite la Sala „Ateneu” atrag magnetic auditorii:Recitalul de colinde a lui ªtefan Hruºcã ºiFuego.

Ozana KALMUSKI – ZAREA

În cadrul programului anual alAsociaþiei Culturale „Renaºterea”Buhuºi, condusã de cãtre prof.Petru Botezatu, cãruia i se alã-turã Colegiul Tehnic „IonBorcea”, s-a organizat, la 27noiembrie 2009, un simpozionliterar pe teme bacoviene.Reîntoarcerea la clasici, înBuhuºiul întomnat, însãdeºteliceenilor mitul iubirii de liter-aturã, nu numai în fiecare an,ci în fiecare zi, cât timp, lacolegiul buhuºean, predauscriitorii Ion Tudor Iovian, IonFercu, Ion Dinvale. Un faptdeosebit, care se între-pãtrunde cu o cãrare deschisãde Cenaclul Literar „Floarealbastrã”, încã din ziua primeirevãrsãri de poezie, din con-deiul febril de adolescent, înanul 1968, la revista „Floare

albastrã”, atunci când ceideveniþi astãzi scriitoricunoscuþi mistuiau nopþile învalurile frãmântãrilor juneþei.

Iar acum, în mijlocul atâtorcrize, „Renaºterea” ºi liceeniinu lasã sã fie culcate lapãmânt aspiraþiile artistice,creaþia literarã. Acesta este ºirostul simpozionului care a fostsusþinut în Amfiteatrul liceuluidin Buhuºi ºi a fost deosebit deinteresant, bucurându-se departicipare prestigioasã a scri-itorilor: Constantin Cãlin, ViorelSavin, Petre Isachi, IonPrãjiºteanu, Cornel Galben,Grigore Codrescu, Ion TudorIovian, Ion Fercu, Ion Dinvale,elevi ºi profesori. Evenimentula fost deschis de un grupvocal, condus de cãtre EduardPipã, care a prezentat câteva

melodii, pe versuri de Bacovia(douã dintre ele fiind compusede prof. Puiu Pipã). Apoi, conf.univ. dr. Constantin Cãlin afãcut o disertaþie literarã petema poeziei lui G. Bacovia„Amurg”. A urmat o recenziede carte - romanul „Gresiaalbastrã” de Viorel Savin -fãcutã de Petru Isachi. În con-tinuare, Grigore Codrescu afãcut o expunere legatã devolumul de poezie „Pseudotractatus logico philosophicus”,de Ion Dinvale. Din nou, PetruIsachi a prezentat „Perso-nalitãþi bacãuane” de CornelGalben, vol. lll, apoi prof. IonFercu, directorul ColegiuluiTehnic „Ion Borcea”, publicistºi scriitor, a vorbit desprecãrþile „Lecturi necon-venþionale”, scrisã de GrigoreCodrescu ºi „Autoportret înoglindã” de Petru Isachi. IonPrãjiãteanu ºi Ion Tudor Iovianau prezentat revista „Plumb”,ultimele douã ediþii. Eacuprinde ºi o paginã în carepublicã elevi buhuºeni. PetreIsachi a vorbit despre revista„13 Plus”.

Aurel V. ZGHERAN

ateneu


Simpozion literar buhuºean

Toamnãcu Bacovia

În data de 30 octombrie 2009, cea de-a XI-a ediþiea Concursului Naþional de Prozã Scurtã „RaduRosetti” ºi-a desemnat câºtigãtorii. Preºedintelejuriului, Gheorghe Izbãºescu, a sintetizat observaþi-ile corectorilor, îndemnând concurenþii ºi pe ceiprezenþi în salã la lecturi aprofundate din clasiciiromâni ºi universali. Recomandãrile pentru ediþiaurmãtoare a concursului au vizat tehnoredactarealucrãrilor, pãstrându-se aceleaºi categorii de vârstãa participanþilor.

Cu acest prilej au fost lansate cãrþile Personalitãþibãcãuane (vol. III), de Cornel Galben, ºiExperimente mentale (Poemele de la Athena), deGheorghe Izbãºescu, prezentate larg de prof. univ.dr. Vasile Spiridon ºi lect. univ. dr. Adrian Jicu, de laFacultatea de Litere a Universitãþii „VasileAlecsandri” din Bacãu, ºi de criticul ºi eseistul PetruIsachi. Evenimentul s-a bucurat ºi de prezenþa luiIon Vaciu, jurnalist ºi director fondator al revistei„COMUNIC@ÞII Mobile“, care a donat BiblioteciiMunicipale „Radu Rosetti” lucrarea Relaþii publice –strategii ºi tactici.

În final, prof. Elena ªerbu, ºef serv. „Relaþii cupublicul” la Biblioteca Municipalã „Radu Rosetti”Oneºti (în a cãrei aulã a fost organizatã festivitatea),a felicitat premianþii ºi a mulþumit participanþilor laeveniment, remarcând cã prezenta ediþie a constitu-it una de excepþie, atât prin numãrul mare de con-curenþi (106), cât ºi prin premiile în cãrþi ºi bani,oferite de mai mulþi sponsori ºi de Consiliul LocalOneºti.

Iatã ºi o parte dintre premii:- categoria 9-15, premiul I nu s-a acordat, premiul

al II-lea: Mara Florian (Satu Mare);- categoria 16-20, premiul I: Andreea Gabriela

Carp (Bacãu), premiul al II-lea: Anca Elena Zaharia(Goiasa, jud. Bacãu);

- categoria 21-35, premiul I: Emilian Tânãru(Sãbãoani, jud. Neamþ), premiul al II-lea: RoxanaSahanagiu (Bucureºti).

A. JICU

Oneºti

Concursul Naþional de Prozã Scurtã „Radu Rosetti”

• Liliana Dumitriu - Urme de înger II

• Io

n V

ãsâi

- N

odur

i ºi d

isc

Daruri muzicale

24 octombrie: între

Regensburg ºi Dresda

Sã nu subestimaþi niciodatã calitateaunui turneu de a fi o cohortã rapidã degesturi fortuite, gratuite, impuse, nece-sare etc, ca niºte noduri de tranzit alunor secvenþe la fel de veloce, pornitede undeva ºi debuºate altundeva. Totulparcã se învârte în jurul unui transmiþã-tor nervos, care gestioneazã transferulde sens dinspre zone periferice cãtrezone centrale, edificând experienþe deviaþã esenþiale. Un turneu mai înseam-nã ºi laicizarea severã a întreprinderilortrupeºti, atacul frontal împotriva sacra-litãþii sufletului. Rãbdarea, acribia, tim-pul, tãcerea ori profunzimea sunt dislo-cate, fiind alocate în schimb impa-cientarea, fuºãreala, spaþiul, rumoareasau inconsistenþa. Perspectiva e ceacare dicteazã regulile jocului, iar nu uncanon anume orienteazã acþiunile sau(pre)judecãþile. E un fel de triumf altehnicii asupra principiilor. Ca în multedintre creaþiile muzicale savante con-temporane, în care o simplã tehnologiecomponisticã sacrificã verosimilitateamesajului, devenind o divinitate reze-matã pe un vid de conþinut. ªi mai eceva: un turneu (de concerte) e aidomaunui jurnal. Nu conteazã progresul oriregresul, evoluþia sau involuþia. Nicimãcar continuitatea. Ci diferenþa.Specificitatea. Miºcarea. Pulsaþia sen-sului e înscrisã în fiecare din secvenþeleperiplului (recte, ale diaristului), astfelîncât obiectivul principal este de a inter-cepta acele traiectorii definitorii ºi de adeveni parte din ele.

Exerciþii de admiraþie sunt ele înselemai mult un umblet lateral ºi mai puþindevansarea a ceva, continuarea aaltceva ori paºi înainte faþã de un patri-moniu asumat. Insule rãzleþe de patri-moniu sonor ies, e-adevãrat, lasuprafaþã, dar ele au fost create ca sãfrângã tocmai liniaritatea dezvoltãrii, asuccesiunii. Am compus aceste Exerciþiiîn semn de omagiu adus diferenþei.Numai cã urmãrirea diferenþei (ºi nudepãºirea punctului proxim) reprezintãînsãºi raþiunea ºi destinul muzicii cultede vreun secol încoace. Ce au sãvârºitSchonberg, Stockhausen ori Kageldacã nu o acerbã împotrivire în faþadevenirii, progresului, continuitãþii aceluilanþ trofic inaugurat de Renaºtere ºistopat de Expresionism? Avangardamuzicalã a secolului 20 a imprimatpoate primul impuls de intermitenþã, declivaj, propunând o secvenþã de paºiperiferici, care intercepteazã sensulcreaþiei înregistrându-i exclusiv devie-rile la stânga ºi la dreapta. În definitiv,Exerciþiile mele sunt niºte fandãri în per-spectiva unor deplasãri pe axa sintag-maticului: nord-sud, est-vest.

25 octombrie: Berlin

Pentru avangarda muzicalã germanãtradiþia îmbracã forma unor rãmãºiþe, caniºte frânturi de corabie ce ausupravieþuit unui cumplit naufragiu.Stockhausen, de pildã, dezvoltã untravaliu componistic bazat pe cioburiale trecutului transformate în sistemepasagere. Compozitorul se poate miºcaastfel fractal, uneori chiar schizoid, fãrãsã fie sufocat de presiunea clasicitãþii.El cautã haltele intermediare prin caresã treacã un tren unic de mare vitezã. Îivezi doar silueta, alura ºi, în orice caz,miºcarea. Teama de tradiþie, de sacruºi, în ultimã instanþã, de profunzimi estela Stockhausen, ca dealtfel ºi la ceilalþi

nonconformiºti congeneri, un reflexcondiþionat al celui deprins sã sus-pecteze tot ceea ce are rãdãcini sufi-cient de adânci ca sã se situeze în sia-jul mitului. Iar nemþilor, cel puþin dupã aldoilea rãzboi mondial, li s-a inoculat cucerbicie idiosincrazia faþã de mit. Pe dealtã parte, þara tânãrului Werther a fostcopios inundatã de suferinþã (în rândulfilosofilor, artiºtilor ºi chiar a soldaþilor).Or, se ºtie, suferinþa se exprimã printr-opronunþatã dimensiune verticalã (spredeosebire de tihnã, a cãrei proiecþieeste preponderent orizontalã). Nu ºtiuca avangardiºtii nibelungi sã se fi între-bat dacã nu cumva tocmai aceastã pa-radigmã verticalã stã la rãdãcina culturiirodite din suferinþã. ªtiu însã cã unStockhausen ºi-a fundamentat aven-turile sale sonore în limitele uneipanorame orizontale care, în ciudaseismelor, tumultelor, frãmântãriloriscate vizeazã un soi de armistiþiu saumãcar un compromis cu liniºtea ºipacea terne, neutre. Aºa se face cãavangarda germanã expresionistã, cutoate cã a rostit acel discurs de carelumea timpului respectiv ar fi avut, pro-babil, trebuinþã, limbajul ei (de lemn?)nu a devenit nicicum graiul preferat alacelei lumi.

Studiu pentru columna infinitã pare ane demonstra cã uneori orizontalul setransformã în vertical. (Brâncuºi însuºiºi-a cioplit columna pe pãmânt ºi apoi aînãlþat-o cãtre cer). Corneliu DanGeorgescu nu pune mare preþ pe istoriamuzicii. Pe geografia ei însã, da. Este,pesemne, un gest instinctiv prin careevitã pândele de-atâtea ori destruc-turante, periferizante întinse de oricereferenþialitate asumatã. Dar mai e, cusiguranþã, ºi o ticluitã inteligenþã artis-ticã graþie cãreia compozitorul ºtie cã odesfãºurare în spaþiu pe o suprafaþãremarcabilã poate substitui calea tem-poralã a aprofundãrii ºi înþelegerii. Maimult, cã, uneori, spaþiul poate lua formatimpului. Aparent, o speculaþie. Dar cumse face cã de multe ori ne trezim privindorizontal, iar gândul ne zboarã vertical?

26 octombrie

Pentru un manager cultural calitateaunui demers specific (sã zicem, con-cert) rezidã în cantitatea de energie pecare demersul respectiv este în stare são primeascã din alte proiecte. LaInstitutul Cultural „Titu Maiorescu” amcântat de mai multe ori. Prima oarã în1997, dar abia azi mi-am dat seama cãa privilegia comunicarea prin interme-diul soliilor sonore nu înseamnã a redaizolat crâmpeie de realitate muzicalã, cia deveni piese ale unor experienþe multmai ample, judicios conjugate. Dacãprintr-un concert trec doar cantitãþi delume sonorã, acel concert comportãºansa de a fi memorabil. Dacã însãlumea e acolo întreagã (ºi, bineînþeles,nevãtãmatã), comunicând impetuos cuexteriorul, memorabilitatea va fi, fãrãîndoialã, prezervatã ºi deplinã. Dar cum

e sã încapã lumea muzicii într-un sim-plu program de concert? Cu siguranþã,accesând miºcarea, mobilitatea. Unprogram de concert exponenþial (chiarºi unul tematic) trebuie alcãtuit pe bazaunui lexic ºi a unei anumite idei despreritm. Plus o secvenþã de emoþii stan-dardizate ºi câteva totemuri componis-tice în stare sã decupeze un vector devitezã ºi un altul de caracter. Totalitatease exprimã musai prin miºcare, prinrapiditatea deplasãrii. La rândul lor, ten-siunea, intensitatea, spectaculozitatea,pe care fiecare opus le poartã nemijlo-cit, induc larga deschidere a unor spaþiicare nu aºteaptã altceva decât revãr-sarea unei spiritualitãþi altminteri clan-destine ºi nomade. Soluþiile repertorialenu depind atât de rezolvarea unor pro-bleme cu ajutorul ecuaþiilor derivate ºinici a unor exerciþii prin regula de treisimplã, cât de fiabilitatea ºi productivi-tatea mostrelor, surselor, moºteniriloretalate. ªi, mai ales, de transformarealor în sisteme pasagere caracterizatede o perpetuã montare ºi surmontare(de ce nu ºi de-montare ori re-montare)a traiectelor orizontale, sincrone întrucrearea senzaþiei de percepere verti-calã, diacronã.

Transsonant dezvãluie o lume lar-varã ce colcãie în intervalul dintre actu-al ºi virtual, dintre posibil ºi imposibil.Virusuri, bacterii, enzime, care de caremai insinuante ºi colportante infesteazãorganismul sonor, paralizându-i funcþiilenervoase ori viscerale. Ce poate fi maiendemic (dar ºi mai entropic) deci, maianevoie de controlat decât transferul dela biotic la abiotic, de la clasabil la sur-clasabil ori de la cuprinzãtor la sur-prinzãtor?

27 octombrie

Berlinul este o invenþie a spiritului ori-zontal. Seamãnã cu o cãlãtorie lasuprafaþã, pe tegumentul lumii, fãrãchinul escaladãrii verticale. Aproape totce-i viu în oraº e în stare sã sedeplaseze pe spaþii imense ºi mai puþindispus sã zacã imobil, în adâncime.Însãºi întinderea, ca ºi dispunereaBerlinului, te îndeamnã la o cucerire înplan orizontal prin gesturi în care sã fielesne de intrat ori de ieºit. Importanteste sã nu te miºti în direcþia unui scop,deoarece scopul e însãºi miºcarea. LaSteglitz (Victor Gollancz – Volkshoch-schule) Archaeus-ul a încercat sã-ºitreacã programul prin foc ºi sabie.Adicã, sã construiascã dupã propria-iimaginaþie acele sisteme conform cãro-ra sã poatã cãlãtori nestingherit, de lastânga la dreapta, din spate în faþã. Darnici sã nu-i scape din vedere cã mareparte din teritoriul ce trebuie parcurseste alcãtuit din proprietãþi ale unorautori capabili sã exercite o fireascãpresiune de jos în sus. Curat orizontal-vertical.

Gothic Concerto este un exemplu destatornicã dispunere cinematograficã a

evenimentelor sonore. Voluptatea gli-sãrilor, a translãrilor, alãturi de dimen-siunea pleziristã nu prejudiciazã nicide-cum sensul, inteligenþa, profunzimea.Totul e un spectacol, un amestec de flu-iditate, de rapiditate, de sinteze ºi detehnologii componistice generatoare deaccelerãri ce îþi insuflã energie, tonus,vitalitate. Dan Dediu a intuit perfect cãaccesul la miezul lucrurilor e în ultimãinstanþã o chestiune de plãcere, deintensitate a trãirii ºi a emoþiilor, recu-perând astfel compoziþia orizontalã,înfãºatã în scutecele unei ornamenticiluxuriante, permanent spãlatã, uscatã,apretatã.

28 octombrie:Mannheim

Stamitz, Cannabich, Benda. Mai pescurt: ªcoala de la Mannheim. Cea careºi-a înfipt rãdãcinile în creaþia fiilor luiBach, pentru ca apoi sã-ºi germinezeseminþele în solul clasicismului vienez.Întreaga muzicã germanã savantã estedispusã ca o scarã ale cãrei trepte sesprijinã pe o unicã balustradã de caremelomanul se þine fie cã urcã, fie cãscoboarã. Doar creaþia contemporanãeste nepãsãtoare cu propriile-i rãdãciniºi seminþe, distribuindu-se aidomaroiurilor de insecte purtate de vânt ori calianele agãþate la întâmplare de pro-ximul reazem cât de cât stabil.Traiectoriile ei se nasc inopinat ºi sesting prin auto-epuizare. Piruetele com-ponisticii actuale nu mai þin cont deunghiul rampei ci de lãrgimea planului,ne mai fiind ascunse în profunzime cidispersate la vedere. Iar finalitatealucrului nu mai rezidã în trãirea emoþiilorci se consumã în afara lor, acolo underealmente ele se declanºeazã, adicãpretutindeni ºi nicãieri. Suprafaþã în locde adâncime, voiaje în loc de scu-fundãri, joc în loc de suferinþã. Dintr-unperete vertical înþesat cu povârniºuri, cemotivau cu prisosinþã escalada, muzicasavantã s-a transformat într-o pajiºte pecare pasc, nestingherite, puzderie deturme fãrã de pãstor, ori într-o mare peale cãrei valuri compozitorii fac, vorbalui Alessandro Baricco, surfing cuvoluptatea celor ahtiaþi dupã sporturileextreme.

Palindrom/7 ne atenþioneazã cã mu-zica a trebuit sã se simplifice ºi chiar sãse vulgarizeze pentru a deveni scrieretext, partiturã. Au mai rãmas însã mor-mane de culturã sonorã iraþionalã, pecare creaþia savantã nu le poatecuprinde. Pe ele mizeazã CãlinIoachimescu atunci când se joacã,interesat, cu armonicele naturale, cã-utându-le conexiunile, ierarhiile, poziþiileideale. Cunoaºterea care conteazã – cadeziderat major al autorului – esteaceea în mãsurã sã ne introducã însecvenþã cu celelalte cunoaºteri. A teîntreba ce este un anumit spectruînseamnã a interoga însuºi drumulacelui spectru în exteriorul fiinþei lui. Darºi în intersecþie cu alte spectre vecine.O idee nu e un obiect circumscris ci otraiectorie, o succesiune de pasajetranzitorii, pe care o poþi survola ca ºicum ai naviga pe Google. Iar dacã îi puiîn faþã o oglindã, ai toate ºansele sã-þifocalizezi privirea pe o parcelã sonorãpopulatã cu cercuri concentrice pe cir-cumferinþele cãrora se învârt, ca niºteatomi nãzdrãvani, puzderie de armo-nice astâmpãrate doar de pulsaþia den-sitãþii lor originare.

jurnal


Liviu DÃNCEANU

Orizontal – vertical

nemþesc (1)

ateneu


Bacovia e, cred, singurul dintre poeþiinoºtri importanþi care foloseºte (o datã chiarîntr-un titlu) cuvîntul „igienã”. Cum seexplicã prezenþa lui în mintea sa? Unrãspuns ar fi cã a avut de-a face cu doctorii.Indiferent de specialitate, aceºtia au obi-ceiul de a le recomanda pacienþilor sã fieatenþi la igienã, de respectarea cãreia leagãeficacitatea anumitor tratamente. Unul, saucîþiva dintre ei, îi va fi spus la fel. Mult maiprobabil însã ºi-a însuºit cuvîntul din lecturiºi discuþii. Igiena a fost un subiect obsedantîn primele trei decenii ale secolului trecut,deoarece ele au fost marcate (înaintea ºi,mai ales, dupã rãzboiul mondial) de epi-demii, care de care mai înfricoºãtoare, defebrã tifoidã, difterie, tuse convulsivã, scar-latinã, encefalitã letargicã, tifos exantemat-ic, gripã („gripa spaniolã”), ciumã bubonicãori de revenirea ºi extinderea „bolilorsociale”: tuberculoza, sifilisul, paludismul,pelagra. Tuberculoza, la care face aluziescurtul poem al lui Bacovia, avea o istorielungã, dramaticã; m-am referit la ea ºi înalte pãrþi. Deºi mai puþin agresivã ca odini-oarã, în momentul publicãrii poemului„Igienã” (1926, în Scîntei galbene, 1929, înPoezii, 1930, în Cu voi…) continua încã sãprovoace îngrijorãri. Într-o „Tabelã cunumãrul morþilor din oraºul Bacãu pe anul1926”, în spitale, alcãtuitã de ServiciulSanitar, morþii bronhopneumonie ºi pneu-monie sunt cei mai mulþi: 77, respectiv 52 ºi25. (Arhivele Naþionale Bacãu, FondServiciul Sanitar, dos.61/1926, f.45) Spresfîrºitul perioadei amintite, buletinele de„miºcarea boalelor sociale” aratã cã, lunar,pentru tuberculozã, se aflau în tratamentcirca 50 de persoane, bolnavilor vechi, dincare unii decedau, adãugîndu-li-se mereubolnavi noi, al cãror numãr îl depãºea pecel al decedaþilor. Primãvara ºi toamnacifrele creºteau. Astfel, în februarie 1929 seaflau în tratament 18 bãrbaþi ºi 27 femei; înmartie acelaºi an, 23 bãrbaþi ºi 27 femei; înaprilie, 24 bãrbaþi ºi 30 femei; în mai, 20bãrbaþi ºi 31 femei, fiindcã muriserã 4 bãr-baþi ºi o femeie, dar se adãugaserã alte 4femei. Femeile – fapt ilustrat ºi de datelelunilor de toamnã – erau mai predispuse laîmbolnãviri decît bãrbaþii: în septembrie –24 bãrbaþi ºi 36 femei, în octombrie - 24bãrbaþi ºi 38 femei, în noiembrie – 24 bãr-baþi ºi 39 femei. (Ibidem, f. 2-8)

ªi mai neliniºtitor decît tuberculoza,reclamînd mãsuri sporite de igienã, era sifi-lisul, boala socialã cea mai rãspînditã îndeceniul postbelic. La 30 august 1926, onotã din ziarul „Bacãul” dezvãluia cã: „Încursul anului 1925, în circ [umscripþiile]medicale din judeþul Bacãu ºi dispensaruld-lui medic primar Dr. Pastia, s-a[u] tratat8156 de bolnavi sifilitici”. În oraº, numãrulsifiliticilor (cu forme ºi stadii diferite: latent,secundar, nervos) trataþi, lunã de lunã, laDispensarul Serviciului Sanitar, ajunsese,în 1926, la 157, aºadar de aproape trei orimai mare ca al tuberculoºilor. Boala erarãspînditã mai ales pe cîteva strãzimãrginaºe: Tirului, Cerbului, Tãbãcari,Neagoe Vodã, Bacãu-Ocna, în primul rîndprintre casnice (29), dupã care urmauagricultori/agricultoare (14), muncitori/mu-ncitoare (8), servitori/servitoare (7), lucrã-tori/lucrãtoare (6), funcþionari/funcþionãrese(6), prostituate (5), chelneri/chelnãrese (4),frizeri (2), un ºef de tren ºi doi mecanici, unelectrician, un misit, un muzicant, un elevetc. De la unii din aceºtia se infectaserã ºicopii – cel mai mic de un an ºi jumãtate!(Dos.60/1926, f.6 º.u.)

Bacãul nu constituia o excepþie. Situaþiaera gravã în întreaga þarã, începînd cuCapitala, dovadã indirectã apariþia, în rubri-cile de publicitate destinate cabinetelormedicale din marile cotidiene, a cît maimulte anunþuri de cabinete de boli venerice:7 din 15, în „Universul”, 46, nr. 280, 1decembrie 1928, p.6 Trebuie, de aseme-nea, de adãugat cã tratamentul (injecþii cubiioduri, cyanur de mercur, neosalvarsan,bismuth, huile grise, unguenþi etc.) eracostisitor atît pentru stat, cînd se fãcea ladispensarul localitãþii, cît ºi pentru indivizi,cînd se fãcea în particular. Din toate acestecauze, problema a figurat pe agenda

Congresului Naþional al Medicilor, þinut înmai 1929, la Galaþi. „Din statisticile culese,se constatã frecvenþa covîrºitoare a maladi-ilor venerice (blenoragie, sifilis) la tineriiîntre 15-21 ani”, scria, dupã întoarcereaacasã dr. Al. Schapira, medicul-ºef alBacãului. („Bacãul”, 6, nr.67, 3 iunie 1929,p.2) Pentru prevenirea lor s-a stabilit o seriede mãsuri educative, între care aceea ca, încadrul „lecþiunilor de igienã”, medicii sãatace „în mod direct problema higieneisexuale în termeni consacraþi la studiulºtiinþelor naturale.” (ib.)

Tot în intervalul 1926-1930, oraºele îºialcãtuiesc „regulamente pentru curãþeniapublicã”, dupã modelul lansat de Primãriadin Cluj cu ocazia constituirii UniuniiOraºelor Române. (v. „Administraþia”, 1,nr.13-16, 11 iunie 1922, p.17-20) La Bacãu,un astfel de regulament a fost elaborat în1926, în douã versiuni: una realizatã deGeorge Sterian, arhitectul-ºef al oraºului,alta de dr. Al. Schapira. Titlul amîndurora:Regulament de Higienã ºi Salubritate.Forma higienã (‹fr.hygiène) – trebuie spus –era mai deasã, în deceniul al treilea, decîtigienã; Bacovia însuºi folosind-o în manu-scrisul Cluj, trimis lui G. Bogdan-Duicã. Înambele versiuni ale regulamentului, cuvîn-tul revine de mai multe ori. La Sterian: „Toþiproprietarii de imobile ºi implicit locuitorii(un consilier, pare-mi-se, N. Þintã, rudã cupoetul, a adãugat: chiriaºii ºi servitorii –n.m.) sînt datori a þine întotdeauna în starebunã, higienicã ºi curatã toate imobilele…”(Fond Primãria Bacãu, dos. 69/1926, f.48)La Schapira: „Hotelurile din oraº vor fisupravegheate în fiece sãptãmînã dinpunctul de vedere al Higienei, - de cãtreautoritãþile sanitare ale oraºului. Acelaºilucru în ce priveºte cîrciumele, cafenelele,restaurantele, berãriile, cofetãriile”. (loc. cit.f.44) Doctorul cerea ºi introducerea unor„reglementãri” referitoare la prostituþie (ib.,f.45), care exista legal („cu condicuþã”), darºi clandestin, în zeci de „focare”.

Un instrument orientativ pentru autoritãþi,regulamentul le crea acestora posibilitateasã acþioneze. Prin urmare, ele încep con-troalele, în echipã, în crîºme, hoteluri,brutãrii, bãcãnii, covrigãrii, cîrnãþãrii etc.Lectura proceselor-verbale de contravenþiiuimeºte ºi îngreþoºeazã. Am sã citez numaidouã exemple. Crîºma lui Grigore Sichitiu(str. Bacãu-Focºani, nr.1), consideratã din-tre cele bune (în ea se organizau adesea„banchete” politice) e gãsitã „foarte mur-dar(ã), nemãturat(ã) pe jos, gunoi ºi hîrtiidepozitate prin toate colþurile, toate ali-mentele ce sînt puse în consumaþiedescoperite, cu praf ºi roiuri de muºte peele, bucãtãria murdarã, în dulapul unde sepãstreazã farfuriile, lingurile, cuþitele,ºervetile ºi pîinea s-a(u) gãsit cãmeºi ºihaine murdare peste pîine(a) care seserveºte la clienþi, curtea murdarã, cu apãstagnatã, resturi de zarzavaturi ºi de mîn-care aruncate […]”. (Fond Serviciul Sanitar,dos. 63/1926, f.13) La fel se prezentaurestaurantul ºi hotelul Drãgoianu din centru(str. V. Alecsandri, nr.1), proprietatea luiªapse Vatar: „localul l-am gãsit murdar,nemãturat pe jos, tejgheaua murdarã, pesub ea diferite resturi de mîncãri ºi escre-mente de pisici, odaia de consumaþie mur-darã, pe sub ea diferite resturi de mâncãri ºiescremente de pisici, odaia de consumaþiemurdarã, gunoi, mesele murdare, cu diferiteresturi de mîncãruri pe ele, paharelenespãlate ºi aruncate în dezordine petejghea; toate odãile hotelului murdare; prafpe pereþi ºi (pereþi) plini cu paianjeni, toatecearºafurile ºi feþele de perni murdare, pesub paturi nemãturat ºi diferite resturi demîncãruri, urinã prin oalele de noapte”. (Ib.,f.23) În crîºmele ºi hotelurile/hanurile dincartiere mizeria era ºi mai groasã. De alt-minteri, în acel moment, ea era, cu excepþiaa mici porþiuni din centru, o caracteristicã aîntregului Bacãu. Ca sã îndrepte lucrurile,„în interesul higienei”, Primãria emite nu o

datã „Ordonanþe”, ameninþîndu-i pe recalci-tranþi cu „rigorile legii”. Aceste „ordonanþe”sînt instructive, întrucît semnaleazãindolenþe, neglijenþe, lipsã de educaþie înmaterie de salubritate ºi igienã, fenomenesubsumabile unei mentalitãþi retrograde,provinciale. Cea din 10 martie 1928, depildã, insista pe obligativitatea de a facecurãþenie în gospodãrii (curãþatul pomilorde omizi, greblatul curþilor ºi grãdinilor),dupã care zicea: „Oraºul fiind curãþit, seinterzice locuitorilor de a arunca pe strãzidiferite gunoaie, precum ºi pãsãri ºi ani-male moarte./ Totodatã se mai aduce lacunoºtinþa locuitorilor, de a nu lãsa porciiliberi pe strãzi, cei gãsiþi liberi se vor închideîn oborul Primãriei, iar proprietarii vor suferirigorile legii”. (Fond Primãria Bacãu, dos.34/1928, f.6) Iar cea din 21 august 1928(între ele fiind ºi altele) acuza releledeprinderi, vechi, care contraveneau ideiide comerþ civilizat, igienic: „1. Este oprit ase expune spre vînzare orice fel de ali-mente pe tarabe, în faþa prãvãliilor, ca:brutãrii, gherete, mãcelãrii etc. sau la vitrinedeschise, decît numai acoperite, spre a fiferite de praf (care era una din „plãgile”Bacãului – n.m.) ºi muºte. 2. Este oprit deasemenea a se aºeza pe trotuarele din faþaprãvãliilor, sau gheretelor din piaþã, (în)oborul de cereale ºi (pe) toate strãzile dinoraº, orice alimente, fie de naturã animalã,sau vegetalã. 3. Toþi debitanþii de bãuturi,(din cîrciumi), bodegi, restaurante, cofetãriivor avea vase cu apã, irigatoare pentruspãlatul paharelor, sticlelor, ceºtilor, farfuri-ilor etc. 4. Toate ustensilele necesare cîn-tãririi substanþelor alimentare ºi bãuturilor(cîntare, terezii, cratiþe, linguri, furculiþe) vorfi pãstrate în cea mai mare curãþenie, fãrãruginã, coclealã etc. 5. Personalul de servi-ciu care debiteazã orice fel de aliment, vapurta în timpul serviciului bluzã albã, carese va spãla cît de des, pentru a fi curatã înpermanenþã”. (ib.f.19)

Preluate ºi amplificate de presã, discuþi-ile despre igienã aveau ecou însã doar laun public restrîns, în majoritate feminin,alcãtuit din persoane sensibile, precum„eroina” poemului lui Bacovia: „Ea credec-aº fi atacat…/ ªi cînd o sãrut se teme,/Dar sclavã plãcerii, ea geme/ ªi cere unlung sãrutat.// Pe urmã, cînd spasmul a dis-pãrut,/ Îºi udã-n parfum o batistã - / O punepe gurã, ºi tristã/ Ea ºterge un ftizic sãrut”.(Opere, ediþie 1978, p.94). Bãrbaþii – inclu-siv poetul, care „relateazã” totul zîmbind –nu prea aveau atare reticenþe, iar unorapreocupãrile exagerate pentru „igienã” leinspirau aversiune. Umoristul G. Ranetti aînfãþiºat o astfel de atitudine în schiþa„Curãþenie de primãvarã” din volumulMatache Pisãlog: „Nu mai e de rãbdat – seplînge personajul de nevastã-sa -, îmiscoate mereu ochii cu higiena! Auzihigienã! Dacã ar fi sã ne luãm dupã higienã,n-am mai mînca ce ne place, n-am mai facenimic. E þicnitã rãu cu higiena ei!/ Aºa e, -consolai eu pe amicul pisãlog, parodiind unscurt proverb franþuzesc, - où il y a de l’hy-giène il n’y a plus de plaisir…” (p.48). Igienaridicatã la gradul de superstiþie ºi obsesie!

În regulamentul de care am amintit cevamai sus, termenul de igienã e echivalat ºialterneazã cu expresia „perfectã curãþenie”:„Abatorul ºi pieþele comunei vor fi þinute înperfectã stare de curãþenie”. (Fond PrimãriaBacãu, dos.69/1962, f.41) „Frizeriile vor fiþinute în perfectã stare de curãþenie”. (Ib,,f.44) Etc. În poem, Bacovia dã cuvîntuluiînþelesul de „precauþie”, de „timiditateindusã de teama de boalã”. ªi, într-o altãîmprejurare, pe cel de „posibilitate de îngri-jire”. Întrebat de Mircea Damian, la oanchetã a „Vremii”, „Credeþi cã scriitorul tre-buie sã mãnînce de douã ori pe zi?”, poetula rãspuns: „Cred cã cel puþin atunci cîndcreeazã, - scriitorul ar trebui sã mãnînce…ºi sã aibã o higienã…” (Opere, ediþie 2001,p.488). Adicã sã aibã cele necesare uneivieþi decente.

Constantin CÃLIN

Revenirila Bacovia (6)

• Marin Gherasim

Acum ºapte decenii ºi jumãtate, pe 20decembrie, se nãºtea în localitateaStãniºeºti, judeþul Bacãu, unul dintre ceimai valoroºi sculptori ai secolului trecut,asemuit de critica de specialitate ºi decolecþionari cu prestigiosul sãu înaintaº,Constantin Brâncuºi.

Fiul lui Vasile Apostu, încasator, ºi alMariei (n. Oanca), agricultoare, a avutparte de un început de copilãrie în care aputut zburda în libertate prin lanurile deporumb ºi de grâu, înfruptându-se dinbelºug cu fructe coapte ºi legume de pringrãdini, afundându-se în pãdure oriscãldându-se în pâraiele din zonã.Studiile ºi le-a început la ªcoala primarãdin satul natal (1941-1945) ºi le-a con-tinuat la Liceul „Dumitru Sturza“ dinTecuci, resimþind din plin drama gene-ratã de efectele celui de-al doilea rãzboimondial.

În 1953 a fost admis la Institutul deArte Plastice „Nicolae Grigorescu“ dinBucureºti, timp de un an ºi jumãtatestudiind ceramica. Nemulþumit de ceeace fãcea, abandoneazã studiile ºi le reiade la zero, în 1955, de data aceasta laclasa de sculpturã, pentru care aveavocaþie încã din copilãrie. Zãboveºtefoarte des în atelierele lui Ion-LurianMurnu ºi Constantin Baraschi, se bucurãde îndrumarea lui Boris Caragea ºiCostin Ioanid, iar în 1959 îºi ia licenþa,fiind repartizat profesor de desen la oºcoalã din Buzãu.

Îºi dã seama cã nu are vocaþie depedagog ºi în 1961 se reîntoarce înCapitalã, pentru a munci în diverse ate-liere de sculpturã ºi a realiza, în paralel,primele sale lucrãri. Dupã numai un anevadeazã din nou, acum pentru a trudi înmai multe cariere de piatrã, undecunoaºte mãiestria cioplitorilor locului ºi,încurajat de criticul Petru Comarnescu,îºi pregãteºte în tihnã lucrãrile pentruprima expoziþie personalã. Evenimentulavea sã se petreacã peste doi ani, în1964, în grãdina Casei Ziariºtilor dinBucureºti, expoziþia bucurându-se nudoar de aprecierea criticilor, colegilor degeneraþie ºi a publicului, ci ºi de cea aprestigiosului for al Academiei Române,care i-a acordat sculptorului Premiul „IonAndreescu“.

Dupã ce, ca student, avusese ocaziasã participe la Festivalul Internaþional alTineretului de la Moscova (1957), iar în1963 efectuase cãlãtorii de studii înBulgaria ºi Republica DemocratãGermanã, în 1965 e invitat la BienalaSculpturii tinere de la Paris ºi, urmare aimpresiei lãsate în cadrul acesteia,primeºte o bursã de studii la Perugia, înItalia. Cele douã lucrãri expuse - „Fetiþacu Pãpuºã“ ºi „Tatãl ºi Fiul“ - au fost, dealtfel, remarcate de André Malraux, carele-a propus spre achiziþionare statuluifrancez.

În Italia îºi cristalizeazã ideile artistice,1965 marcând începutul unei profundecotituri în creaþia sa. Primele semne seobservã încã din cea de a doua expoziþiepersonalã, deschisã la Galeria de ArtãCluj-Napoca (1966), dar mai ales dupã1967, când a depãºit definitiv etapasculpturii figurative ºi abstracte, intrândîn epoca maturitãþii artistice ºi a marilorrealizãri monumentale. Cu sprijinul directal criticului Ionel Jianu, fostul sãu profe-sor de istoria ºi teoria artei la institutulbucureºtean, în acel an deschide primaexpoziþie personalã de sculpturã pestehotare, la Galeria Raymonde Cazenavedin Paris, catalogul acesteia fiind realizatde Denys Chevalier. Ecourile extrem defavorabile de care se bucurã lucrãrileartistului îi determinã pe organizatoriiExpoziþiei Internaþionale de Sculpturã înaer liber de la Middelheim-Anvers sã-linvite în Belgia, pentru a participa laediþia din 1967 a acestei prestigioasemanifestãri. Mai mult, e solicitat sã senumere printre cei 15 artiºti din Italia,Grecia, Argentina, Olanda, Japonia,Ungaria, Elveþia, Cehoslovacia, Canadaºi Franþa invitaþi la primul Simpozion de

Sculpurã în aer liber Oraºul OlimpicGrenoble ºi sã contribuie la înfru-museþarea cu statui a parcurilor acestu-ia, cu ocazia Jocurilor Olimpice ceurmau sã se desfãºoare aici.

Rãspunzând cu entuziasm, sculptorula avut ocazia sã-ºi mãsoare forþele ºimãiestria cu uriaºele blocuri de calcardin Provence, finalizând trei sculpturimonumentale, în înãlþime de 6 metrifiecare, din ciclul „Tatãl ºi Fiul“, care aufost amplasate pe o platformã circularãîn chiar inima Parcului Mistral, în faþaPrimãriei. Urmând unui alt ciclu -“Maternitate“ -, început în 1963, ºi serieide nuduri în piatrã, create între 1961-1965, la acesta avea sã lucreze douãdecenii, fãrã a izbuti în totalitate sã-ºiducã la capãt ambiþiosul proiect, deºinumãrul variantelor a trecut de 100.

Acestor importante succese de laParis ºi Grenoble li se adaugã cel înre-gistrat la vernisajul expoziþiei deschisede Academia Regalã de Arte Frumoaseîn Palatul Charlottenborg din Copenhaga,în 1968, seria sa de „Fluturi“ stârnind uninteres enorm, materializat în mii de vizi-tatori care au venit special sã o admire.Originala creaþie a românului a fost ana-lizatã pe toate feþele de criticul SigurdSchultz, încântat atât de autenticitatealucrãrilor, de modalitatea liricã de abor-dare a materialului, cât ºi de substratulnobil al unei culturi ancestrale.

Graþie acestei excelente impresiilãsate specialiºtilor ºi publicului, înacelaºi an primeºte o bursã de studii înDanemarca, este invitat sã participe laExpoziþia Internaþionalã de Sculpturã înaer liber a Fundaþiei Pagani de Legnano,în Italia, la Trienala Internaþionalã deSculpturã de la Milano ºi la ExpoziþiaInternaþionalã itinerantã „Danuvius-Bratislava“, în Cehoslovacia. Ca o încu-nunare a acestor prime izbânzi naþionaleºi internaþionale, criticul de artã OctavianBarbosa publicã volumul GeorgeApostu (Editura Meridiane, 1968),deschizând calea unei receptãri mai pro-funde, ce se va materializa peste ani înalbumul George Apostu de Ionel Jianu(Editura Mayer Paris, 1985).

Odatã lansat, periplul sãu internaþio-nal continuã cu participarea la BienalaInternaþionalã de Artã Modernã de laSao Paulo (Brazilia,1969), Bienala de laVeneþia (1970, 1976, 1980), expoziþiileinternaþionale de sculpturã de la Madridºi Barcelona, Salonul Tinerei Sculpturide la Paris (1970), QuadrielanaInternaþionalã de la Erfurt (RepublicaDemocratã Germanã, 1974), Expoziþiade Sculpturã „Plastik und Blumen“ dinBerlinul de Est (1975), BienalaInternaþionalã a Micii Sculpturi de laPadova (1977), Bienala Internaþionalã

de Sculpturã de la Skironio (Grecia,1979, 1981) ºi Trienala Internaþionalã dela New Delhi (India, 1979). La acestease adaugã expoziþiile personale desculpturã deschise la Palatul ArtelorFrumoase din Bruxelles (1970), Helsinki(1971), Paris (Galeria R. Cazenave,1971) ºi Milano (Fundaþia Pagani, 1982),precum ºi Expoziþia de desene oferitãpublicului din Cehoslovacia (1970).

În aceastã perioadã nu au lipsit, deasemenea, comenzile, tot mai apreciatulartist român creând o sculpturã în granitdin ciclul „Tatãl ºi Fiul“ la Siklos(Ungaria, 1973), o compoziþie în piatrã ºitrei sculpturi din ciclul „Femei lapone“ laLindabrunn (Austria, 1974), trei sculpturimonumentale în lemn din ciclul „Tatãl ºiFiul“ la Krapina (Iugoslavia, 1977),„Oglinda Soarelui“, o sculpturã monu-mentalã în granit la Suwako (Japonia,1977), câte trei sculpturi în piatrã dinciclurile „Femei lapone“ ºi „Tatãl ºi Fiul“la Lindabrunn (1978), o sculpturã în mar-murã de Carrara, din ciclul „Apeduct“,pentru Fundaþia Pagani (1980). Înaceastã impresionantã suitã mai pot fiincluse, totodatã, prezenþele sale laexpoziþiile artiºtilor români deschise, în1972, la Varºovia, Leningrad, Praga ºiBudapesta.

Nu mai puþin laborioasã e activitateasa din þarã, unde executã în bronz unansamblu monumental din ciclul„Fluturii“, la Costineºti, pe Litoralul MãriiNegre (1969); o sculpturã înaltã de 3,5metri, din ciclul „Tatãl ºi Fiul“, la primaediþie a Taberei de Sculpturã în aer liberde la Mãgura (1970) ºi, tot aici, alte douãsculpturi în piatrã din acelaºi ciclu ºi cincisculpturi în piatrã din ciclul „Femeilapone“ (1975); un monument funerardedicat lui Petru Comarnescu ºi instalatîn cimitirul Mânãstirii Voroneþ (1970);sculptura monumentalã în piatrã „AltarulDacilor“ de la Arad (1977); ansamblulmonumental din fier „Fructul Soarelui“ depe faleza Dunãrii de la Galaþi, replicã acelui din Suwako, alcãtuitã din treilucrãri, dintre care una are 20 metriînãlþime, iar celelalte douã câte 6 metri;„Pãsãri de Foc“, cele douã sculpturimonumentale în granit de la Brãila(1981) º.a. Are, de asemenea, o expozi-þie personalã de sculpturã ºi desen laGaleria Apollo din Bucureºti (1970) ºi oalta de desen, tot aici (1974), o expozi-þie personalã de sculpturã la Galeriile deArtã ale Muzeului de Artã din Bacãu(1979) ºi o expoziþie de grup la GaleriaSimeza din Capitalã (1977).

În pofida acestei intense activitãþi cre-atoare ºi expoziþionale, a faptului cã în1972 s-a instalat într-un atelier-grãdinãla Bãneasa, unde dãdea senzaþia cã seaflã în largul sãu, cã în 1970 a primitPremiul Uniunii Artiºtilor Plastici ºi un anmai târziu pe cel al Comitetului deCulturã ºi Artã, în 1982 se decide bruscsã rãmânã în Occident, mai întâi în Italia,apoi, din octombrie, în Franþa, unde sestabileºte definitiv. Aici, i se atribuie în1983 un atelier, la Paris, ºi participã laSalonul de Mai ºi la Marile Saloane aleTinerilor de Azi, la care va fi prezent ºi înediþiile urmãtoare din 1984 ºi 1985.

Dupã ce, în 1984, realizeazã deco-rurile la piesa de teatru „Notre ThéQuotidien“ de George Astalos, jucatã deStudioul „Margareta Zirra“ din Edmonton(Canada), în anul urmãtor are o prezenþãimpresionantã în viaþa culturalã francezãºi nu numai, participând la Expoziþia„Femina“, organizatã de UNESCO înmemoria Aliciei Penalba, la Expoziþia„1001 de nopþi“ de la Centrul Cultural dinBoulogne, la Expoziþia „Les Têtes del’Art“ de la Galeria Gérard Laubie dinParis, la Salonul de Artã Sacrã, laExpoziþia „O sutã de sculptori în faþa

publicului“ din Parcul Saint-Cloud, laTrienala Internaþionalã de Sculpturã dinParis ºi la Bienala Internaþionalã deSculpturã în aer liber de la Skironio(Grecia). La Limousin realizeazã, toto-datã, trei sculpturi monumentale în gran-it din ciclul „Tatãl ºi Fiul“ ºi la Aix-en-Provence alte trei sculpturi în piatrã dinciclul „Apeducte“, în vreme ce la Paris îºideschide ultima expoziþie personalã desculpturã din timpul vieþii.

Dacã boala nu-l rãpunea preadevreme (13 octombrie 1986), într-unexil ºi aºa destul de dureros, avem toatãcertitudinea cã dupã 1989 el s-ar fi întorsbucuros acasã, cãci dorinþa sa era sã-ºirevadã lucrãrile pãrãsite în pripã laBãneasa ºi, în cele din urmã, sã fieîngropat în fundul grãdinii de laStãniºeºti, unde vãzuse lumina zilei, ºinu la Paris, deºi francezilor nu putem sãle reproºãm cã nu l-au aºezat la loc priv-ilegiat, adicã în vestitul cimitir Pére-Lachaise.

Soarta l-a aruncat, din pãcate, într-olume fardatã, care nu avea nimic de aface cu ceea ce crezuse el cã se vaîntâmpla, chiar dacã în principiu nuexista galerie în oricare capitalã saumare centru cultural sã nu-ºi doreascãsã-i gãzduiascã mãcar una din lucrãrilevestitelor suite ºi cicluri „Tatãl ºi Fiul“,„Fluturii“, „Femei lapone“, „IisusRãstignit“. Deºi încã viu în mintea ºiinima multor colegi de generaþie ºi oa-meni de culturã, George Apostu conti-nuã sã fie tratat cu aceeaºi indiferenþã caºi înainte de 1989, în România de azinevorbindu-se aproape deloc despreimpresionanta sa creaþie, aºezatã demulþi pe aceeaºi treaptã cu a luiConstantin Brâncuºi, pe care îl continuãîn multe privinþe, exploatând ºi per-fecþionând cãile deschise de acesta însculptura contemporanã.

Umilirea marelui artist a continuat,cãci, iatã, nici la 20 decembrie 1999,când s-au împlinit ºase decenii ºi jumã-tate de la naºtere, nici în 13 octombrie1996, când se rotunjise un deceniu de latragica sa dispariþie, nu s-a scris nicimãcar un rând, de parcã nu ar fi trecutnici o clipã prin cultura românã, a cãreifaimã a dus-o pe toate meridianele.

Încet-încet, se pare totuºi cã lucrurilese vor urni, în Parcul Kiseleff dinCapitalã urmând sã se amenajeze „ozonã George Apostu“, alcãtuitã din ºaptelucrãri în piatrã, între 0,70 ºi 3 metriînãlþime, realizate în anii ‘70, în vreme cela Muzeul de Istorie ºi Artã din Bucureºtia fost încropitã o expoziþie cu lucrãri ces-au vrut imediat comercializate de cãtrefosta soþie.

Spre deosebire de ce se întâmplã înþarã, Bacãul a fost mult mai consecventîn cinstirea memoriei sculptorului,înãlþându-i un bust, atribuind numele sãuunei strãzi, Liceului de Artã ºi fostei casede oaspeþi, devenitã acum CentrulInternaþional de Culturã ºi Arte „GeorgeApostu“, care gãzduieºte câteva dinlucrãrile semnate de artist, a organizatmai bine de un deceniu o tabãrã inter-naþionalã de sculpturã care-i poartãnumele, acordã Premiul „GeorgeApostu“ ºi editeazã publicaþia „Vitraliu“,în paginile cãreia e comentatã nemuri-toarea sa creaþie. A existat, totodatã, ºiun proiect de amenajare a CaseiMemoriale de la Stãniºeºti, dar se parecã aici iniþiativele s-au împotmolit în biro-craþia post-decembristã.

Se cuvine ca mãcar de acum încoloimpresionanta sa operã sã fie reconsi-deratã, iar sculptorul sã-ºi reia locul îngaleria artiºtilor români contemporani, acãror faimã a consolidat-o ºi a fãcut-ocunoscutã pe toate meridianele globului.

Cornel GALBEN

ateneu


George Apostu - 75

picioroange, de catifea, de puf, depene, de porþelan, de lemn, demãtase, de zahãr. În vitrine, pefirme, pe tarabe, în magazine, pesuporturi ca niºte pomiºori pe tro-tuare. Niciun turist nu pleacã dinStrasbourg fãrã o barzã pe umãrºi oricâte ar pleca rãmân maimulte. Nu sunt concurate înaceastã privinþã decât de vrãji-toarele purtãtoare de noroc aleregiunii, cum te asigurã fiecaredin ele privindu-te insistent cuochi hipnotici de tigru. Sunt pre-tutindeni, dar îndeosebi în preaj-ma Catedralei, acolo unde nevoiade miniatural, de efemer, desecunda surâsului este mai inten-sã decât oriunde. Acolo unde,legându-le, echilibrându-le, mii deceasornice adevãrate, dar conce-pute pentru universul nostruinfantil – cãsuþe din care nesalutã cigonii, în jurul cãrora þo-pãie broscuþe, la fereastra cãroraapare, pãpuºã, drãgãlaºa alsa-cianã, locuinþe tipice cu leagãneîn faþã, în care orele exacte sã-rutã tineri antrenaþi în dulcele lorbalans ºi tot aºa mai departe –,se aflã într-o nesfârºitã com-petiþie, din start câºtigatã, cuimaginaþia vizitatorului. Dar atoate stãpânitor rãmâneCrãciunul, cred cã oraºul e singu-rul din lume care îþi oferã ºi înseptembrie ºi în mai, practic de-alungul întregului an, imaginea ºisunetul cu care am fost întâmp-inatã trecând mai întâi pragulmicului magazin ,,La BelleAlsace” ºi apoi ºi al altora - alNaºterii Domnului în iesle cinstitã

cu daruri de cei trei magi, alinepuizabilelor mulþimi depodoabe lucitoare, multicolore,scânteietoare, imagine îngemã-natã cu clinchetul clopoþeilor, cuzvonul zurgãlãilor, cu muzica,permanent reluatã în diverselimbi, a lui ,,O, brad frumos!”.Înmiite, ele ating apogeul atuncicând ºi calendarul anunþãCrãciunul, cu ghirlande lumi-noase învelind case, tramvaie,stâlpi ºi poduri deopotrivã, custanduri în care parcã toþi Moºiilumii ºi-au revãrsat sacii, cu undeîmbãtãtoare de vin fiert cuscorþiºoarã ºi de prãjituri aro-mate, cu oferta ºi demonstraþiileartizanilor din toatã Franþa, dar ºide peste hotare, cu tablouri dra-matice ºi cu muzica nenumã-ratelor concertelor în aer liber, cucel mai înalt brad cu putinþã dinPiaþa Kléber, secondat, multipli-cat de brazii împodobiþi ai tuturorcelorlalte pieþe, scuare ºi vitrine.Previzibil, existã pentru toate ºi opoveste. Ea începe pe la 1570,când protestantismul îºi concepepropria replicã la Târgul de Saint-Nicolas, Christkindelsmärik,Târgul Pruncului Isus. Remi-niscenþã poate a Sfintei Lucia, înAlsacia Christkindel ajunge sãfie reprezentat de o tânãrã, cuchipul ascuns sub un voal, îmbrã-catã în alb ºi cu o coroanã dauritãpe cap sau împodobitã culumânãri, care venea aici sãcaute daruri pentru copiii cuminþi,însoþitã de Hans Trapp, cândva

cumãtrul lui Moº Nicolae, ºi denuieluºa lui usturãtoare. În timp,sãrbãtorile s-au suprapus, tradiþi-ile noi nu le-au înlocuit, le-au pre-luat ºi pe cele vechi, cele alezonei le-au primit pe cele alevecinilor în cercuri tot mai largi,bogãþia Crãciunului la Strasbourgatingând dimensiunea incompa-rabilului ºi fãcând din decembrie,în termenii prozaici ai cifrelor, ceamai turisticã lunã a anului.

Într-o zi m-am gândit la Marie-Joëlle Horst, prietena de-acumpeste 40 de ani, ºi am mers laUniversitate. M-am aºezat în salade seminar, pierdutã printreceilalþi studenþi ai Ginei Puicã. Defapt, ai Ginei Puicã ºi ai luiHélène Lenz, cele douã profe-soare de românã de aici, cu numai puþini de 141 de doritori sã ne

înveþe limba. În majoritatefrancezi, dar ºi de multe altenaþionalitãþi, ceea ce nu e demirare, de vreme ce din ceiaproximativ 55 000 de studenþi aiUniversitãþii, 6200 sunt strãini. Ofac din dorinþa de a cunoaºte ºiaceastã limbã romanicã, pentrucã au ascendenþi români sau rudeºi prieteni în România, ºi nu înultimul rând pentru cã limbaromânã este una din limbile ofi-ciale ale Uniunii Europene. Pânãîn aceastã toamnã, sub termenulgeneric de universitate se ascun-deau trei. Acum, reunite, dauaceleiaºi tinereþi iubitoare decarte mândria apartenenþei laceva unic. Universitatea noastrãeste unicã, anunþã numeroasepanouri, înscrisuri pe tramvaie,explicaþii foto, exploatând inte-ligent dublul înþeles al cuvântului.

În altã zi, Marie-Joëlle Horst s-agândit la mine. ªi-atunci am intratîn Catedralã, la concertul de orgãal lui Frédéric Mayeur, un muzi-cian reputat, originar din Longwy,absolvent al ConservatoruluiNaþional din Strasbourg, directoral Centrului de Formare aOrganiºtilor Liturgici al Diocezeidin Metz. Am aprins lumânãripentru odihnã ºi lumânãri pentrusãnãtatea a lor mei, dupã care,înfriguratã, intimidatã ºi cople-ºitã, m-am aºezat în rândul întâi,în faþa ecranului de pânzã.Semiobscuritatea adâncea mis-terele interiorului colindat deumbre neaºteptate, mã simþeampierdutã între atâþia oameni,vedeam ºi îmi închipuiam maimult decât puteam cuprinde,pânã ce pe ecran au apãrutmâinile lui Frédéric Mayeur. Apoisunetul grav, solemn de orgã acãpãtat materialitate ºi a crescutca o zãpadã, întâi în jurul nostru,dupã care s-a revãrsat ºi s-aînãlþat cucerind în cele aproapedouã ore ale concertului tot spaþi-ul, uriaº, al Catedralei. La sfârºit,în picioare, indistincþi în troieneleei, ne-am rotit puþin spre stânga ºidându-ne capul pe spate amdescoperit sus, la zeci de metriînãlþime, cuibul orgii, ºi parcã numai mare decât o rândunicã, ar-tistul. Aplauzele s-au oprit doaratunci când ºi ultimul vãlãtuc dezãpadã a ieºit maiestuos dinCatedralã ºi a început sã ningãpeste Strasbourg. Nu m-am în-tors, dar am ºtiut: îngerii de pestâlp zâmbeau pentru prunculcare venea din nou pe lume înCrãciunul fãrã de sfârºit aloraºului.

ateneu


Este din ce în ce mai clar cã olume a valorilor existã în interiorulfiinþei noastre ºi aceasta constituiefiltrul prin care privim în afarã. ÎnVideoclipe, volum apãrut la EdituraPrier din Drobeta Turnu Severin înfebruarie 2009, Carmen Bulzan îºidezvãluie structura interioarã fãcândo incursiune în fenomenul cultural,în istorie, în filosofie. În prefaþa cãrþii,autoarea, pornind de la ideea cãfiecare dintre noi are o condiþiedualã, ºi anunþã cititorii cã: Oriceevadare din teritoriul profesional netrãdeazã intenþia de a mai fi încãceva sau altceva. Eu nu evadez,este doar o încercare de a ieºi puþindin lecþie ºi de a vorbi cu mine însã-mi, dar nu ca ºi când aº fi singurã.

Temele care o preocupã peCarmen Bulzan au legãturã cu pro-fesia sa: clipa, efemeritatea timpului,arta, cãlãtoria, destinul, literaturaetc. Scrisã fãrã intenþia de a fi didac-ticã, cartea prezintã frânturi dinexperienþele trãite care compun ase-meni unui puzzle lumea în care per-sonalitatea autoarei s-a modelat.Pictura impresionistã i-a oferit posi-bilitatea de a conºtientiza cã senti-mentul unic pe care-l trãieºti în faþaunui tablou vine din culoare ºiluminã. Receptarea mesajului artis-tic îþi dã iluzia unei relaþii de intimi-tate cu artistul, însã relaþia de comu-nicare ce se stabileºte unilateralîntre cei doi reliefeazã cum cliparestructurezã relaþia prin posesiune(gândul „meu”, natura „mea”,Dumnezeul „meu”, Clipa „mea”) ºimijlocire – „cu” (eu „cu” gândul meu,eu „cu” natura mea, eu „cu”Dumnezeul meu, eu „cu” fratelemeu).

Lecturile ne-au influenþat mereuacþiunile, dar ne-au ºi îndemnat sãtranscendem într-o altã realitate.Visele lui Carmen Bulzan sunt fru-moase ºi þin din nou de activitateade cercetare pe care a fãcut-o de-alungul anilor, însã motivaþia eiaminteºte de Lucifer. Nu e vorba deimaginea pe care i-o dã lumea ade-seori ca întruchipare a satanei, ci desensul latin al cuvântului, care s-auitat. în limba latinã, cuvântul Luciferînseamnã aducãtor de luminã. Acestsens caracterizeazã visul ºi efortullui Carmen Bulzan de a scoate laivealã sensurile care s-au pierdut,de a recupera istoria, rostirea, de a fiun cronicar asiduu al vremurilor deodinioarã: Mi-aº fi dorit sã fi fost celpuþin discipol, dacã nu magister,înAcademia lui Platon, sã fi fost con-temporanã cu Împãratul Traian ºiCavalerii Danubieni pentru a da decapãtul lumii, al lumii noastre capopor, chiar la propriu.

Meditând la marile fapte aleomenirii, Carmen Bulzan ajunge laconcluzia cã acestea au apãrutgraþie celor plecaþi de-acasã, prilejde a medita asupra unei alte temede largã circulaþie – cãlãtoria.Dincolo de valoarea formativã pecare o are orice cãlãtorie asupra

individului, autoarea vede efectul pecare aceasta-l are asupra lumii îngeneral: Ulise, Alexandru Macedon,Iisus Hristos, Traian, Don Quijote,Cristofor Columb, Marco Polo, DonJuan, Napoleon ºi alþii rãmân sã nereaminteascã mereu cã, deºi existãîn fiecare dorinþa de evadare dinspaþiul obiºnuinþei, deºi milioane ºimilioane de oameni au plecat ºi încãmai pleacã de-acasã prin lume, doarunii, foarte puþini, au dat cãlãtoriei lorun sens prin lume, punându-l în sluj-ba celorlalþi, al unui mai bine râvnitde cei care au aºteptat de la aceºtia„salvarea” indiferent cã a fost atrupului, a minþii sau a sufletului.Interesantã este motivaþia pe careCarmen Bulzan o gãseºte acesteicãlãtorii cu rol civilizator. Unii cãlã-toresc pentru a obþine gloria, careeste o formã de a înfrunta eterni-tatea morþii sau uitarea urmaºilor.Alþii s-au gândit la cultul persona-litãþii. Însã dincolo de motivaþia cãlã-toriilor întreprinse, efectele acestoraau nãscut marile filosofii, religii,istorii… Fiecare „plecat” din lumeaobiºnuinþei a dat un rost cãutãriidevenind un „pãrinte” fondator alunei forme de cunoaºtere.

Interesante mi s-au pãrut obser-vaþiile autoarei cu privire la lumeacontemporanã. În calitate de profe-soarã, Carmen Bulzan a avut legã-turi cu o serie de colegi din strãinã-tate ºi din încercarea de a dialogaconstructiv pe o temã s-a ajuns lamonologuri paralele, situaþie în carem-am regãsit ºi eu de mai multe ori.Dialogul intercultural presupune odeschidere spre lumea globalã, darimaginea acesteia nu corespundeîntotdeauna aºteptãrilor noastre. Deaceea, cãutarea identitãþii nu este olecþie ce se predã la ºcoalã, ci setrãieºte cu pasul, cu întreaga fiinþã.

Scrisã cu gândul de a împãrtãºicu cei din jurul sãu experienþeletrãite, cartea lui Carmen Bulzanprezintã imaginea cãutãtorului deadevãr, de frumos, de simþire pro-fundã care rãmâne cu ochii deschiºispre cunoaºtere.

Gabriela GÎRMACEA

Lecturi

Videoclipe

• Piaþa Gutenberg

(urmare din pag. 32)

Un Crãciun fãrã de sfârºit

• Silvia Tiperciuc - Colaj

comentarii


Traducând din poezia per-sanã clasicã pe cel mai popularpoet din toate timpurile ºi dintoate ariile culturale, cunoscutulspecialist în materie GheorgheIorga a avut de întâmpinat maridificultãþi în privinþa transpuneriiîn limba noastrã a conþinutului ºia formei rubaiatelor khayyami-ane. O aflãm ºi din consistentulstudiu introductiv, de peste 50de pagini, al ediþiei din 2004, Unarian în umbra moscheii. OmarKhayyam – Rubaiatele (tradu-cere din limba persanã, ediþie,prefaþã, note, comentarii, anexeºi referinþe bibliografice deGheorghe Iorga, cu un cuvântînainte de Viorica S.Constantinescu). Anul acesta,cartea a apãrut din nou laaceeaºi editurã ieºeanã,„Universitas XXI“, cu prilejulîmplinirii a 150 de ani de la tra-ducerea, sau mai curând „adap-tarea“ fondatoare a englezuluiEdward FitzGerald – un fel denisus formativus pentru ulte-rioarele tãlmãciri. Depãrtareaoperei khayyamiene în timpurimedievale, asemãnãtoare ceþu-rilor insulare din care s-au ivitpoemele ossianice, a iscat odublã dificultate cãreia a trebuitsã-i facã faþã traducãtorul. Pe deo parte, Gheorghe Iorga a fostnevoit sã se acomodeze cu spi-ritul epocii de acum aproape unmileniu, când a apãrut aceastãcapodoperã, strãinã de ideeapaternitãþii creatoare ºi propri-etãþii literare, iar, pe de altãparte, ºi-a propus o reactu-alizare ºi adecvare a ei (din alcãrei cuprins nu s-a pãstrat nici-un text olograf), la spiritul lumiinoastre contemporane. În acestfel, s-a reuºit rezolvarea proble-melor impuse de înlãnþuireadiacroniei ºi de alinierea pers-pectivelor sincronice.

În lipsa familiarizãrii cu limbapersanã, unii tãlmãcitori euro-atlantici au ales sã traducã lamâna a doua, din alte limbi con-tinentale, rubaiatele sub formaunor perifraze lirice, la citireacãrora exegeþii în materierecunosc cu greu fie legendarulcreator, fie stilul prolificei saleºcoli (fãrã maestru spiritual pro-priu-zis), de vreme ce s-au sacri-

ficat ºi forma, ºi conþinutul dedragul artificiilor ce þin de pro-zodie ºi de o viziune intuitã ºiaproximatã. Traducãtorii, oricâtde experimentaþi s-ar dovedi,rãmân de obicei aserviþi con-venþiilor însuºite ºi nu pot ieºi dinreflexele prejudecãþilor literarecomune. Lacunele determinatede referinþe culturale, lingvisticeºi literare în general fac ca oricecititor necunoscãtor de limbãpersanã sã nu guste rubaiatelelui Omar Khayyam, aºa cumputea-o face un iranian de azisau de ieri. Dar de un iranian nude dinainte de traducerea ruba-iatelor de cãtre/pentru europeniidornici de exotisme, care a avutdrept reflex dobândirea cele-britãþii poetului ºi în spaþiul dincare s-a ivit prin inversarearaportului local – universal.

Prin lecturã, interpretare ºirescriere, rubaiatele au fostasimilate limbii române caurmare a unui ansamblu de opþi-uni lingvistice, estetice ºi stilis-tice adecvate. Traducerea – ºiaºa dificilã din pricina unor ine-rente atribuiri ºi reatribuiri,câteodatã foarte îndepãrtate devaloarea în sine a textelor – i-afost îngreunatã din start luiGheorghe Iorga, deoarece, îninterpretare lingvisticã, literarã ºiideologicã, ea (traducerea) nudeþine o percepere clarã, precisãºi amãnunþitã a contextului ce agenerat-o ºi cãruia i se adre-seazã. În tradiþia culturalã per-sanã, catrenul de acest fel, plinde aparentã spontaneitate, estevãzut a fi un gen arondat re-gistrului minor, popular, datoritãconciziei sale ce permite memo-rizarea cu uºurinþã ºi trans-miterea pe cale oralã. Dar sen-sul major are prioritate asupra

gestului retoric, întrucât intrã aiciîn joc ambiguitãþile limbajului,simbolurile, aluziile sau sugesti-ile, caracteristice unei limbi cucaracter sintetic, aºa cum estepersana.

Fluxul meditaþiei stârnit derubaiate se raporteazã la mo-tivele deloc noi, ale poeziei din-totdeauna, precum carpe diem,fortuna labilis, vanitas vanitatum,fatum-ul nemilos, fragilitateafiinþei umane, frenezia bahicã,moartea nivelatoare º.a. DarGheorghe Iorga s-a confruntat,asemenea tuturor traducãtorilorde rubaiate din ultimul veac ºijumãtate, cu tot felul de întorsã-turi parafrastice, de amplificãri ºirescrieri distorsionate de sens.Astfel se justificã distanþa con-siderabilã dintre textul-sursã ºitextul-þintã, explicabilã prin ada-osuri ºi suprimãri ce altereazãprofund spiritul textului prim. Nutrebuie uitatã nici maniera paro-dicã de abordare tematicã dinunele rubaiate, a cãror ingenio-zitate intertextualã nu poate firestituitã în întregime de niciotraducere, oricâte comentariiadiacente sau trimiteri la subsolar face traducãtorul. Chiar ºiatunci când se trateazã subiecte„serioase“, iar nu disimulate sauascunse sub mãºti parodice, sepierd pe drum particularitãþilestilului, jocurile de cuvinte ºi ele-mentele de prozodie, nerã-mânând decât o transpunere afondului cu siguranþã mereuoriginal, dar lipsit de strãlucireaformalã iniþialã.

Legendarul poet a avut posi-bilitatea de a dispune de douãsurse sincretice ale vocabularu-lui: persana ºi araba. IarGheorghe Iorga a fost conºtientcã ar fi fãcut o apreciere nea-

decvatã a mentalitãþii ºi viziuniipoetice a misteriosului OmarKhayyam dacã ar fi omis faptuldeloc de neglijat cã marele cre-ator, oricât de liber ºi de nereli-gios ar fi fost în cuget, a trãit ºi astudiat într-un mediu aflat înplinã mutaþie civilizatoricã, acãrui islamizare, începutã cuaproape o jumãtate de mileniu înurmã, se intersecta la trecerea înmileniul al doilea cu militarizareaturcã. Este ceea ce ºi justificã defapt titlul studiului introductiv ºi alediþiei semnate de GheorgheIorga. Inventându-i-se specia învremuri potrivnice, pline demutaþii politice, religioase ºi cul-turale, rubaiatul s-a cerut citit,interpretat ºi tradus pe mai multeniveluri de înþelegere, aluzive,sugestive, uneori ezoterice, înþe-lesul contras în ultimul versavând alura unei sentinþe de tipclasic. Iar celebritatea poetului îndomeniul algebrei ºi al geome-triei, recunoscutã încã din timpulvieþii sale în mirifica, pentru noi,lume ºtiinþificã arabã din EvulMediu, s-a dovedit a fi hotãrâ-toare pentru structurarea în spiritlogic ºi uneori moralizator ironica vestitelor catrene. Catrene nu-mite prudent versuri khayyamienesau rubaiate ale lui OmarKhayyam.

În efortul de a ne oferi cuînaltã fidelitate ºi în esenþa lorimaginile, podoabele de stil ºiideaþia poematicã dintr-o altãarie culturalã, limbile europenenu pot ºterge diferenþele care leseparã în mod ireductibil de lim-bile din Orient. În traducere (defapt, în noua lecturã ºi chiarinterpretare, din moment ce seaduc noi sensuri textelor origi-nale), rubaiatele pierd profunz-imea ideaticã, cu atât mai mult

atunci când este vorba de limbapersanã. Cunoscãtorii ei (dintrecare cei din România se numãrãpe degetele de la o singurãmânã) ne spun cã este o limbãcât se poate de aluzivã ºiambiguã, chiar ºi atunci cândeste utilizatã la nivelul comu-nicãrii obiºnuite. Aºa se face cãOmar Khayyam nu a devenitaltceva decât ceea au crezutexegeþii lui cã ar fi fost, istoriareceptãrii operei sale în spaþiuleuropean configurând o ineditãcritificþiune. Mai mult: vrând-ne-vrând, i s-au atribuit lui OmarKhayyam atât textele ce-i aparþinde drept, cât ºi cele pe care nule-a scris, dar care sunt prezenteîn culegerile care s-au tot în-mulþit ºi amplificat, frizând uneoripenibilul fals ºi pirateria literarã.

În corpus-ul operei khayyamienes-au dispus ºi tasat, în virtuteaefectului de bulgãre de zãpadã,o mulþime de interpolãri ºi com-pilaþii din perioade istoricediferite, perpetuate prin copiisuccesive de-a lungul timpului,ajungându-se la cifra de peste1200 de rubaiate. În prezentaediþie au fost incluse un numãrde 186, presupuse a fi cele au-tentice, dar traducãtorul ºiantologatorul concede cã emi-terea de ipoteze ºi concluziidefinitive este oricând descura-jantã în scepticismul ei: încer-carea de a stabili nucleul origi-nar ºi implicit autenticitatearubaiatelor nu a dus, dupã unsecol ºi jumãtate de analize, laniciun rezultat palpabil. Cred cãaceasta este miza majorã a pre-ocupãrilor lui Gheorghe Iorgapentru dificilul subiect de faþã,cãruia i-a dedicat cu pasiune anibuni din viaþã. Cunoaºterea lim-bii persane ºi situarea în afaramediului islamizat i-au permiscercetãtorului ºi traducãtoruluibãcãuan sã se plaseze în peri-metrul unei obiectivitãþi profi-tabile ºi stimulatorie, în ciudafaptului cã o ediþie definitivã arubaiatelor nu va fi nicicând posi-bil de întocmit. Visul luiGheorghe Iorga este de a vedeaîntr-o bunã zi ivitã din imensabibliotecã aferentã operei luiOmar Khayyam o reuºitã sintezãdeopotrivã mentalã ºi criticã.

Vasile SPIRIDON

Divinul persian

Dacã nu am pune punctele de suspensie, amavea un pleonasm, nu? Etimologic, auto- seraporteazã la propria persoanã, iar graphein, lascris. Aºadar, a spune/scrie „autograful autoru-lui“ este un pãcat al limbii. ªi totuºi se întâmplã– extrem de rar – ca adãugirea sã fie necesarã.

În toamna aceasta, la Timiºoara, nu scapocazia de a vizita anticariatele. Nu mai sunt celedin 1990, când am fost ultima oarã acolo.Gãsesc însã un buchinist, care tocmai îºistrângea taraba. „Cãrþi cu autograf aveþi?“ îlîntreb iute, înainte ca sã îndese într-un sac derafie marfa. Dupã o pauzã… strategicã, pentru aieºi din impas, îmi spune cã are, dar tocmai lafundul sacului… Îi salvez onoarea scutindu-l dea-l rãsturna ºi încep sã caut singur printre cele10-15 cãrþi rãmase pe etajerã. Dau de „MunþiiTarcãu“ a lui Costicã Brânduº, fost profesor laInstitutul din Bacãu, ºi i-o ofer ca exemplu:„Uitaþi, asta aº lua-o, dacã ar avea autograf“. „ªice? Vi-l dau eu…“ Bunicicã gluma ºi, în con-secinþã, am zâmbit, cãutând un alt titlu. Constat

însã cã omul vorbeºte serios: „Da, ce vã miraþi?Atâta doar cã trebuie sã ºtiþi numele“. „Pãi v-amarãtat aici: Brânduº.“ „Nu, n-aþi înþeles. Spuneþi-micui vreþi sã-i daþi cartea. Eu îi scriu douã vorbeacolo, pun un M ºi gata. Ce, parcã ºtie cineva?“„Nu, mulþumesc. O iau aºa.“ Dau mai mult decâtla un anticariat din Bucureºti, Iaºi, Bacãu, con-stat cã lipseºte harta de la final ºi plec jignit înorgoliul meu de apãrãtor al adevãrului artistic.

A doua zi, îl vizitez pe Ion Iliescu, celebrulbibliofil. Îi mulþumesc iarãºi cã în 1990 mi-aîncredinþat un geamantan de documente extremde valoroase (ediþii princeps, cãrþi cu autograf,scrisori inedite, ilustrate etc.), pe care le-amexpus pentru câteva sãptãmâni la Casa-Muzeu„V. Alecsandri“ din Bacãu. În cele douã orepetrecute la el împreunã cu Aurel Stanciu, îirelatez întâmplarea cu anticarul. Nu-l mirã: „Înziua de azi se scot bani din orice ºi oricum…“

Ioan DÃNILÃ

Cum vorbim, cum scriem

Autograful… autorului

• Marin Gherasim

ateneu


N. 10 noiembrie 1934, înBacãu. Scriitor. Fiul luiConstantin Bibire, lucrãtor înalimentaþia publicã, ºi al Mariei(n. Vasile), casnicã. A începutstudiile la ªcoala Primarã nr. 2Bacãu (1941-1945) ºi le-a con-tinuat la clasele de gimnaziuale Liceului Comercial ºi ªcoliiMedii de Bãieþi nr. 1 (1945-1948) din oraºul natal, laaceasta din urmã absolvind ºicursurile liceale, în 1953.Înainte de bacalaureat, gân-durile îi zburau spre medicinã,dar se decide instantaneu sãurmeze altã cale ºi reuºeºte laexamenul de admitere laInstitutul de Culturã Fizicã ºiSport din Bucureºti. Ca elevpracticase sportul, fãcând gim-nasticã, înot ºi ski, la brasobþinând chiar categoria a II-aºi diverse titluri ºcolare. Fugindde vocaþia de medic a ajuns unexcelent gimnast ºi arbitruinternaþional de gimnasticã,fiind atestat cu categoria I declasificare ºi câºtigând titlul decampion universitar la gimnas-ticã sportivã, în 1956. În urmaacestui succes e angajat unsezon la Circul Krateyl, fiindplãtit regeºte, cu 60 lei/zi. Dacãîn liceu citea la întâmplare(uneori ºi pe furiº) doxurile ºicelelalte colecþii ale generaþieisale, în valiza colonelului lacare locuia în gazdã, ca stu-dent, a descoperit altã litera-turã, între cãrþile acestuia fi-gurând romanele lui Cronin,Huxley, Lawrence, Zweig,Eliade, Papini… Citindu-le, nunumai cã a evadat dintr-unsocial obsedant, dar adescoperit ºi care e valoareaspiritului neîngrãdit. Desenabine încã din liceu, însã ten-taþia de a scrie l-a ocolit pânãprin anul III de facultate, chiardacã între timp descoperise ºicumpãra Tânãrul scriitor.Stimulat de prozatorul GeorgeBãlãiþã, care pornise pe drumulfãrã întoarcere al literaturii,trece de la epistolele cãtre iubi-ta din provincie ºi însãilãrile deînceput la poezia adevãratã,ce se va lãsa însã cizelatã încãmai bine de jumãtate de dece-niu pânã sã vadã luminatiparului. Obþine licenþa în 1957ºi înainte de a ajunge sã-ºivadã numele în revistaLuceafãrul, unde debuteazãcu un grupaj de poeme la 15aprilie 1962, se manifestã caprofesor de educaþie fizicã înBacãu, activând pe tãrâmulsportului pânã în 1966. Dinacel an e redactor la revistaAteneu, scriind de toate, de lapoºta redacþiei la reportaj ºipaginile publicitare. Deºi relativscurtã (1966-1974), perioadapetrecutã în redacþia nou înfi-inþatei reviste de culturãbãcãuane a fost hotãrâtoarepentru evoluþia scriitorului demai târziu, care chiar dacã arezistat tentaþiei de a pãrãsiurbea lui Bacovia, aºa cum aufãcut-o alþi colegi din grupul ces-a format în jurul publicaþiei, s-aimpus ca unul din cei mai apre-ciaþi scriitori ai generaþieiºaizeciste. În volum a debutatîn vestita colecþie „Luceafãrul“a Editurii Eminescu, unde i-aapãrut, în 1966, Un ºir de zile,carte de poezii ce n-a fãcut

gaurã în cer, dar nici n-a fosttrecutã cu vederea. Acesteia i-au urmat, la intervale scurte,alte douã volume de versuri -Nuduri (Editura pentruLiteraturã, 1967) ºi Þara lui Pi(Editura Tineretului,1969) -,poetul scriind zi de zi nu doarpoeme, ci ºi pagini de prozã,cronici ºi recenzii, replici pen-tru viitoarele piese de teatru,traduceri. ªirul cãrþilor depoezie e întrerupt, de altfel, deromanul Week-end în oraº(Editura pentru Literaturã,1969), dar firul se reia trei animai târziu, cu Patimile dupãBacovia (Editura CarteaRomâneascã), volum ce îiaduce ºi primul premiu alAsociaþiei Scriitorilor din Iaºi(1972). Aceiaºi Asociaþie, alcãrei membru devenise în1968, când a fost primit înUniunea Scriitorilor, îl va maipremia în douã rânduri, cãrþilerãsplãtite fiind Poeme rapide(Editura Junimea, 1983) ºiromanul Sperietoarea (1993),primul manuscris de sertarcare a vãzut lumina tiparuluidupã evenimentele din decem-brie 1989 (Cartea Româ-neascã, 1992). Nefiind mem-bru de partid, în 1974 e înde-pãrtat din redacþia revistei, darîntre timp reuºise sã mai trimitãspre cititor volumele de versuriBucolice (Junimea, 1973),Elogii (Eminescu, 1974) ºiGoana dupã fericire (CarteaRomâneascã, 1974), precumºi Noapte cu Hamlet deVladimir Horan (tradusã împre-unã cu Dragoº ªesan, Univers,1974), pentru cele ieºite desub tipar în anul mazilirii salefiind rãsplãtit, poate în com-pensaþie, dar oricum pe merit,cu Premiul Uniunii Scriitorilorpentru poezie (1974). Din acelan de rãscruce îmbrãþiºeazãcariera universitarã, devenindasistent în cadrul UniversitãþiiBacãu, dar nu pentru prea multtimp, pentru cã în 1980 e dinnou mutat, pe aceleaºi criterii,ca muzeograf la CasaMemorialã „George Bacovia“.Consecvent cu sine, în acestinterval ºi-a vãzut nu doar decatedrã, ci ºi de scris, editurilepublicându-i romanele Fidelitate(Junimea, 1977) ºi Iluzia ceamare (Cartea Româneascã,1979), un volum de poezie -Madona cu lacrimi (Dacia,1977) - ºi un altul de povestiri,Cafeneaua subiectelor (Ju-nimea, 1980), titlul acestuiadevenind mai târziu o cititãrubricã semnatã în presabãcãuanã postdecembristã.Spre stupefacþia sa, în 1975 aprimit chiar Medalia MeritulCultural, clasa a II-a, iar în1976 i s-a deschis calea spre adebuta în dramaturgie, Teatrul

Bacovia montându-i piesa Lamargine de paradis, în regialui Cristian Pepino, care a aleso distribuþie selectã, ce i-ainclus pe Titorel Pãtraºcu,Constanþa Zmeu, DorinaPãunescu, Florin Gheucã,Liviu Manoliu ºi IukyBotoºescu. În stagiunea 1977-1978, noua ipostazã a scri-itorului pãrea sã anunþe o cari-erã fulminantã, piesa Vieþiparalele fiind montatã rând perând la Teatrul Tineretului dinPiatra Neamþ, TeatrulMunicipal Ploieºti, Teatrul deStat Sibiu, Teatrul de StatGerman din Timiºoara, alteversiuni scenice mai oferindapoi Teatrul de Stat „ValeaJiului“ din Petroºani ºi TeatrulPopular „Petru Rareº“ dinHârlãu. Din pãcate, destinul dedramaturg s-a frânt brusc,dupã ce Teatrul Bacovia, care-i pusese în scenã Exerciþii deforþã ºi de echilibru, în sta-giunea 1980-1981, s-a prezen-tat cu aceastã virulentã satirãla adresa regimului comunist laFestivalul de teatru de laBraºov. Replica politrucilor afost cât se poate de durã,spectacolul ºi celelalte repre-zentaþii cu piesele autoruluifiind interzise, iar conducereateatrului destituitã. Din punctde vedere literar însã, izolareade la Casa Memorialã „GeorgeBacovia“ - aºezãmânt pe carel-a reorganizat, creând un fluxexpoziþional accesibil publicu-lui - se poate spune cã i-a priit,pânã la sfârºitul carierei salede muzeograf mai publicândîncã douã volume de poeme -Flori de câmp (CarteaRomâneascã, 1984) ºi Ammai vorbit despre asta(Junimea, 1986) - ºi primaantologie de autor, postfaþatãde Radu Cãlin Cristea,Patimile dupã Bacovia(Cartea Româneascã, 1986).Tot în 1986, foºtii colegi de laAteneu ºi juriul desemnat de eiîi acordã Premiul „GeorgeBacovia“ pentru beletristicã,marcând astfel un an de refe-rinþã pentru creaþia sa. În toate

aceste etape, de altfel, a scrisextrem de mult, poemele sale,mai ales, fiind risipite prinrevistele Ateneu, Albina,Astra, Baadul literar,Bucovina literarã, Convorbiriliterare, Cronica, Familia,Gazeta literarã, Luceafãrul,Orizont, Ramuri, România li-terarã, Tribuna, Viaþaromâneascã, Vatra, Vitraliuetc. A publicat, de asemenea,traduceri din creaþia lui MiguelAngel Asturias, Ilia Seivinski,Jacques Prevert, NavenaStefanova, Gino Grassi, SilviaRega, Irene Maria Melecone,Slavko Janevski, RadovanPavlovski, folclor din Hawai ºideja amintitul Vladimir Holan.Din 1990 trece consilier laInspectoratul pentru Culturã aljudeþului Bacãu ºi deºi a mãr-turisit la un moment dat înpresã cã nu e interesat depoliticã, acceptã sã intre înP.D.S.R., ajungând pe listeleacestui partid deputat înParlamentul României, înperioada 1992-1996. Membrual Comisiei pentru Culturã aavut contribuþii la elaborareaLegii dreptului de autor ºi aLegii depozitului legal de carte,dar nu a ieºit la rampã decâtfoarte rar. Dupã expirareamandatului se retrage tacit dinviaþa partidului ºi dupã ce maibine de un an nu-ºi plãteºtecotizaþia, la 3 iulie 1997 demi-sioneazã pe motiv cã întreconvingerile sale iniþiale ºievoluþia ulterioarã a PDSR auintervenit incompatibilitãþi de-cisive, de care nu se facerãspunzãtor. Nu peste mult timpa aderat însã la Alianþa pentruRomânia, fãcând parte dinechipa care se ocupã de imag-inea preºedintetului TeodorMeleºcanu ºi reprezentândpartidul,în calitate de consilier,din iunie 2000, în ConsiliulMunicipal Bacãu. Revine laInspectoratul pentru Culturã(1996-1997), trece apoi laresortul de culturã al Con-siliului Judeþean (1997-1998),iar din 1998 la BibliotecaJudeþeanã „C. Sturdza“. Fãrã a

mai þine ritmul anterior, s-amanifestat îndeosebi în publi-cisticã, la Sinteze, Deºteptarea,Observator de Bacãu ºiCotidianul, ºi a izbutit sã-ºivalorifice manuscrisele de ser-tar, publicând romaneleSperietoarea (Cartea Româ-neascã, 1992), Diverse cereriîn cãsãtorie (Junimea, 1994),Proces verbal al unei crime(Cartea Româneascã, 1998) ºivolumul de poeme Orient, par-don! (Universal Dalsi, 1999).Semn al valorii întregii operede pânã acum, o parte însem-natã din poezia ºi proza sa afost selectatã în sumarul apeste 30 de antologii, dintrecare amintim în primul rândcomentatele O mie una depoezii româneºti, selectatede Laurenþiu Ulici, ºi Poeziaromânã actualã, în viziunealui Marin Mincu, dar ºi Artapoeticã. Antologie de liricãromâneascã, Ceres ºi Pan.Antologie de poezie bucolicãromâneascã, Antologia poezieiromâneºti culte, Autografepentru „Bucovina literarã”(2000-2009), 100 de ani depoezie româneascã. 100years of romanian poetry,Gefahrliche Serpentinen.Rumanische Lyrik derGegenwart ori Prozã satiricãromânã contemporanã ºiPovestiri despre invenþiilemileniului III. Creaþii ale salei-au mai fost traduse în span-iolã, rusã, italianã, sârbã,maghiarã, bulgarã, apãrând înreviste ºi antologii peste ho-tare, fie cu prilejul vizitelor fã-cute, prin Uniunea Scriitorilor,în Iugoslavia, Ungaria, Armenia,Italia, Cuba, Bulgaria, Rusia,fie independent de acestea. Ecunoscut, de asemenea, înlumea plasticienilor, ca mem-bru al Fondului Plastic ºi ca unminiaturist care a vândut zecide icoane pe sticlã ºi deobiecte de podoabã, finisate cuacelaºi har ºi cu aceeaºimigalã cu care se apleacã ºiasupra cuvântului. Persona-litate proteicã ºi complexã, afost sãrbãtorit cu fast laîmplinirea vârstei de 65 ani,fiind primul scriitor bãcãuan înviaþã care a beneficiat de o bi-bliografie ºi de o expoziþie culucrãrile sale din domeniulplasticii. Peste alþi cinci ani aîncredinþat tiparului o carteineditã în peisajul literar -Pâinea cea de toate zilele(Editura Corgal Press, Bacãu,2004), o veritabilã expediþie înistoria ºi în mitologia pâinii, dela Summer încoace - ºi a primitPremiul special pentru întrea-ga activitate literarã al revisteiAteneu, iar acum, în pragulcelor trei sferturi de secol deviaþã a reintrat în atenþia citito-rilor cu volumul de poezieTrandafir cu venele tãiate ºiampla antologie Patimiledupã Bacovia (ambele,Editura Vinea, Bucureºti,2009). În manuscris, aºteaptãrãbdãtoare editorul, alte douãcãrþi de poezie, piesa de teatruDouã audienþe la General,precum ºi numeroase frag-mente de jurnal, însemnãri ºitablete.

La mulþi ani, Maestre!Cornel GALBEN

Ovidiu Genaru - 75

Personalitãþi bãcãuane

•• IIoonn VVããssââii -- CCoonnsstt rruuccþþ iiee ggeeoommeett rr iiccãã ppee ffuunnddaall ggrr ii

De unde puterea literaturii? Citeamuciderea peþitorilor, în ultimele cânturidin „Odiseea”. ªi puterea literaturii vinedin aceea cã noi nu putem cunoaºterealitatea – ºi nu e vorba cã faptele tre-cutului ne rãmân necunoscute, dar nuavem ºtiinþã nici despre ce se petreceîn lumea noastrã, deºi avem televi-zoare, radio, ziare ºi atâtea alte serviciide informare. Aflãm ºtirile cantitativ ºiele nu capãtã semnificaþie. Literaturavine sã le dea semnificaþie, sã le treacãprin conºtiinþa unui scriitor, pentru caele sã vorbeascã direct conºtiinþeiomeneºti. Atunci faptele, cantitative,ajung sã ne fie apropiate, devin reali-tate palpabilã, capãtã grai. Cãci aºacum s-au petrecut, ca fapte reale, elenu stârneau meditaþia ºi sentimentele.Doar scriitorul vine, le ia ºi leîmbogãþeºte ºi astfel le apropie deoameni... Conºtiinþã ºi memorie, cãroraîn actul artistic li se adaugã putereasentimentelor. Cât de mult oare s-aîndepãrtat literatura de aceastã menirea ei? Îndepãrtarea ei e datã mai cuseamã de aceea cã literatura a devenittot mai mult o expresie de sine aautorului. Ea povesteºte acum mai multdespre lumea lãuntricã a unui om, învreme ce realul s-a preschimbat, în el,într-o viziune. De aici ºi „criza” litera-turii. E o literaturã mai puþin în slujbacetãþii, iar scriitorul mai puþin în slujbasemenilor, cât a lui însuºi. Ar fi de doritoare o întoarcere la literaturã aºa cumera ea pe vremea barzilor? Povestireaunor fapte care sã înnobileze spiritul,sã fie plãcute ºi „educative” (Odiseea ºiIliada au nãscut Academia greacã)? Arputea sã existe, dacã nu o întoarcere lao astfel de literaturã (sã-i zicem „sim-plã”?), cel puþin un asemenea programal unor scriitori. Doi-trei într-un deceniu,sã zicem. (Unii ce ar putea fi „catalo-gaþi”, cãci „literatura de sine” duce la –dupã o expresie a NicoleteiSãlcudeanu – „profuzia de scrieriinclasificabile”, Vatra 3/200). Problemae cã ne aflãm într-o culturã având spir-itualitatea creatã de ortodoxie ºi un inscare spiritual e ortodox, nu vrea sã ºtiede „programe” sau „dezbateri”, de„civism”, de „planuri” ºi „raþiune”, ci doar

de „talent”, „inspiraþie”, „har” – adicãvrea ca totul sã vinã de la sine, pringraþia unor puteri fie psihice, fiesupranaturale, care îl înnobileazã peom nu datoritã eforturilor personale, cica daruri ale Domului pentru el. Uneiastfel de spiritualitãþi i se potriveºtecum nu se poate mai bine (ca omãnuºã) o literaturã ca expresie desine. Cãci problemele cetãþii nuimportã, nu au relevanþã, nu meritã sãfie discutate, abordate º.a.m.d. Dacãîntre valorile catolicismului stau, alãturide cele amintite ºi „voinþa”, „dârzenia”,„socoteala” (judecata), prin care secautã o raþionalizare a existenþei omuluiîn civilizaþie, valorile ortodoxiei sunt„mistice”, rupte (relativ) de lume ºilumesc, iar eforturile de creare a ambi-entului civilizat îi sunt strãine, cãci îi parcaduce. Ortodoxului nu-i este potrivitãpovestea civilizatoare ºi nici a fapteloristorice, decât numai dacã poate da odramatizare a cãii pãtimirilor, a cãiiFiului. Mãrturisindu-se pe sine maidegrabã decât îndemnat sã punãordine în ograda sa, e rareori cronicaral vremurilor pe care le trãieºte, iarcând este, porneºte de la un modelstrãin ºi nu uitã sã-ºi însemnezecãinãrile. Aºa încât literatura de carevorbeam, a faptelor omeneºti trecuteprin conºtiinþa scribului, îi pare lipsitãde temeinicie. Dar puterea literaturiispuneam cã vine din aceea cã neaduce veºti despre realitate. Vorbele luiProcopius: „Câþi dintre urmaºi ar mai fiauzit de desfrâul Sermiramidei sau allui Sardanapal ori de nebuniile lui Nero,dacã n-am fi avut însemnãrile scriito-rilor de atunci?”. La nivelul cel mai înaltal literaturii ortodoxului, se poate

decela un „scop” esoteric, profetic saumetafizic. Pe când „scopul” scriitoruluicatolic este civilizator, ordonator, struc-turator (al realitãþii). De obicei, sursascriitorului ortodox e mitul, legenda,basmul, snoava. Sursa scriitoruluicatolic se alcãtuieºte din faptele istoriei.Vorbele catolicului sunt: comunitateasã facã eforturi nepregetate pentru catotul sã iasã bine. Vorbele ortodoxuluisunt: ce-o da Dumnezeu. Într-o lumedesacralizatã, scriitorul hrãnit din spiri-tualitatea ortodoxã riscã sã rãmânãfãrã substanþã (dacã nu are suficientãforþã pentru a produce mituri vii), aºaîncât parabola catolicului ºi ortodoxuluipoate fi povestea cu drobul de sare.Bãrbatul ce se mirã de prostia femeilore catolicul, pentru care e firesc ca dro-bul de sare sã fie înlãturat pentru ascãpa copilul de pericol. Femeile suntortodoxul. Ele nu vãd în situaþia drobu-lui de sare o realitate ce poate fi orga-nizatã pragmatic, ci imanenþa însãºi(ordinea divinã în acþiune). Dar nuavem ºtire despre sursele poveºtii, casã putem deduce dacã era la origineîntr-adevãr o parabolã desfãºuratã lalimita dintre ordinea omeneascã ºiordinea divinã. Pentru ortodox ordineadivinã e totul, încât poate spune cãorice eforturi ar face pentru a sãvârºi oordine lumeascã, ea rãmâne orealizare fãrã importanþã. De aici acel„pesimism” faþã de realizãrile omeneºti,faþã de muncã ºi civilizare. Moartea elegea ultimã, încât singurul scop alomului nu poate fi decât ori pregãtireapentru lumea de apoi, de-o fi, ori huzu-rul, dacã tot n-ai viaþã veºnicã ºi vinemoartea. Ortodoxul ar trãi mai degrabãîntr-o bojdeucã pe-o insulã pacificã,decât sã trãiascã sentimentul cã ºi-apierdut timpul înãlþându-ºi o vilã con-fortabilã. Tipologiile catolicului ºi orto-doxului creionate aici nu sunt aºaexagerate pe cât s-ar putea crede.Ortodoxului îi merge vestea vitejiei, dare viteaz numai când nu mai are undeda înapoi, când îi ajunge cuþitul la os.Ortodoxia (nu ºtiu dacã a poseda ospiritualitate creºtin-ortodoxã e o fatali-tate sau o chestiune de educaþie, demediu în care trãieºti) explicã istoriaromâneascã: lipsa abundenþei surselorscrise, pasivitatea faþã de agresoripânã în ceasul ultim, netemeinicia efor-tului civilizator.

Problema e însã urmãtoarea: noitrãim în epoca valorilor duble, triple,multiple, pe care nu ºtim cum sã leevaluãm corect. Despre datele cultu-rale ale ortodoxiei se pot spune ºilucruri cu totul contrare celor de maiînainte. E de ajuns pentru asta sã deza-vuãm perspectiva „civilizatoare” înfavoarea perspectivei „spirituale”.

ateneu


Dan PERªA

Ortodoxieºi catolicism

ConstanþaApetroaiea

Îþi mulþumesc

Îþi mulþumesc Pãrinte cerescPentru tot ce-ai crezut vrednic De mine: primesc!Mi-ai dat Lacrima în iubireªi în tãcerea eiÎnflorit cuvântul;Lumina s-o vãd ºi în noaptePentru ca toate sã-mi înalþeGândul!

Mi-ai dat paºii De mãsuratPãmântul Dintre poartã ºi gard...!... Dar mi-ai dat ªi Zborul ÎnaltCând dorul ce-l amNu-i pentru paºiiDin hat...!

Mi-ai dat AdevãrulÎn Puterea de-a coborî......ªi pentru durerea ce suntLacrima mi-ai dat;Prin ea sã-l spãl de pãcatPe cel vinovatªi sã nu-l pot urî!

Putere mi-ai dat, apoi,Sã urc cãtre Tine-napoi...,Ofrandã s-aduc Puterii divineFlori sfinte de lacrimiªi sfântã frumoasã iubire!

Nu mai stape prag

Nu mai sta pe pragDragul meu cel drag, Fã-þi din mine casã,Masã-mpãrãteascã,Din inima-mi bunãFã-þi a ta cununã!Cununã din steleSã mã-nchin la ele!Cea mai mare steaFie-þi dragostea!Ea împãrãþie,Dor ºi veºnicie,Moºtenire sacrãDraga ta cea dragã...

Nu-ntreba strãiniiDe ce-i latrã câinii...?!Întreabã Cerul, Luna!„Draga-i numai una!” • Ion Vãsâi - Context geometric

istorie literarã


În primele trei decenii de viaþã, firea preasensibilã, timiditatea, ºi, mai ales, plãcerea dea sta în preajma unor pãrinþi atât de afectuoºiau împiedicat-o pe Lucia Demetrius (1910 –1992) sã lege multe prietenii. Neputând staînsã departe de atmosfera culturalã aBucureºtiului interbelic, scriitoarea a cunos-cut, în varii împrejurãri (ceaiuri, expoziþii,redacþii ale unor reviste, ºedinþele de laSburãtorul, vacanþele petrecute în case decreaþie), o mare parte a elitei literare interbe-lice. În plus, tatãl, Vasile Demetrius, obiºnuiasã primeascã în cunoscuta casã din Vârful cuDor scriitori de toate vârstele, printre careVeniam Oreste, Emil Botta, Eugen Ionescu,Ionel Gherea, Edgar Papu, ConstantinFântâneru, Oscar Lemnaru, ªtefan Baciu,Geo Dumitrescu.

Prietenele cele mai vechi ºi pentru totdeau-na ale Luciei Demetrius au fost CellaVoinescu ºi Dida Petrescu. Pe Cella a întâlnit-o la paisprezece ani ºi a îndrãgit-o pentru cã îisemãna: era la fel de scundã, foarte isteaþã,preocupatã de literaturã, de muzicã, de limbistrãine. În anii urmãtori, ea va fi prezentãaproape tot timpul în viaþa Luciei Demetrius.Împreunã citesc versuri, cutreierã teatrele, îºifac vacanþele la Balcic, studiazã la Paris(Lucia - teatrul, iar Cella – muzica). DidaPetrescu, pe care ºi-o aminteºte „studioasã,cuminte, fãrã umbrã de cabotinism (…) de oadâncã sensibilitate, (cu) darul prieteniei, aldãruirii.” i-a fost colegã la Litere ºi laConservator.

Lucia, Cella ºi Dida au format, pentru mulþiani, un trio inseparabil. ªi-au împãrtãºit taineleºi au suferit una pentru cealaltã. „Cu Dida, cuCella, corespondenþa era la fel de deasã ºifebrilã”, – noteazã autoarea, amintindu-ºi deperioada Cernãuþiului (câteva luni ale anului1932, Lucia Demetrius a avut aici un angaja-ment ca actriþã), când fiecare era îndrãgostitãplatonic ºi fãrã ºanse: Cella de GeorgeEnescu, Dida de Fory Etterle, iar Lucia deactorul Alexandru Moissi. Mai târziu, în roma-nul Tinereþe (1936), cele trei vor deveni mo-delele eroinelor Natalia, Lulu, Ana.

I-au fost apropiate Luciei Demetrius ºiSidonia Drãguºanu, Sanda Movilã (soþiiAderca frecventau casa Demetrius), AuroraMarinescu-Strihoraþ, Jose Baltazar (soþia luiCamil Baltazar), iar dintre bãrbaþi, s-a apropiatde Camil Baltazar, Camil Petrescu, EugenIonescu, Ury Benador, Oscar Lemnaru, Octavªuluþiu, Mihail Sebastian ºi de alþi câþiva scri-itori ai timpului, cãrora le-a apreciat opera cuentuziasm ºi sinceritate, bucurându-se, la rân-dul ei, de încurajãrile, sfaturile ºi susþinereaacestora.

O mare slãbiciune a avut însã pentru AntonHolban, Emil Botta ºi Mircea Berindei.

Cu Anton Holban, pe care îl cunoaºte în1935, la redacþia ziarului Vremea, LuciaDemetrius a întreþinut, pânã la moartea pre-maturã a scriitorului, o prietenie literarã atât destrânsã, încât s-a spus chiar cã, între ei, fuse-se ceva „mai mult”. Lovinescu este cel carelanseazã, imediat dupã dispariþia nepotuluisãu, ipoteza cã „ultima dragoste” a acestuia arfi fost „o femeie micã, slãbuþã, cu înfãþiºare decopil”, date care corespundeau Luciei.Autoarea neagã zvonurile de atunci (o susþineºi Vlaicu Bârna, prieten apropiat al scriitorului,care pomeneºte în memorialistica sa de cutotul alte iubiri ale lui Holban), nu însã ºi cãavut o deosebitã afecþiune pentru nepotulmaestrului ori cã îºi apreciau reciproc literatu-ra. De altfel, o scrisoare trimisã de HolbanLuciei Demetrius, la puþinã vreme dupãapariþia romanului Tinereþe, confirmã sinceri-tatea acestei mari prietenii: „Chere amie, nicimãcar nu ºtiu dacã aceste rânduri te vorprinde la Galaþi. Cã nu le adresez unui soldatnecunoscut. ªi când vei veni, vei face [totul],poate, ca sã te vãd repede, cãci o plecareechivaleazã cu o moarte. Siguranþa cã mã veicãuta la telefon! Toatã lumea spune cã ai scriso carte bunã. Chiar ºi Eugen Ionescu n-a fãcutdecât vagi obiecþii. Am vãzut pe SandaMovilã: e încântatã. Cred la fel. Creezi oatmosferã. Iatã esenþialul. A pretinde gelozii,ºi totuºi, e o neghiobie a temperamentuluimeu. ªi acolo, autografe! (Argintescu mi-ascris!) Dar îmi vei da toate detaliile. Dar voiface mereu o obiecþie. Lascãr nu merita ocarte. Are mâini prea mari ca sã þie o violetã.Vitrina Alcalay cu portretul D[umi]tale s-a rãs-fãþat multã vreme. Eºti flatatã, a pretins ofemeie rea. Dar trebuie sã mai stãm de vorbã!ªi singura bucurie ar fi ca aceste rânduri sã

[nu] te gãseascã plecatã. Am stat de vorbã cutatãl D[umi]tale. Desigur, nicio imprudenþã.Speram sã termini banii mai repede. AntonHolban”. Aceastã scrisoare, datatã „8.V.1936”ajunge la Galaþi, unde Lucia Demetrius, urmasã-l întâlneascã pe Ion Argintescu (Nelu),dupã cum confirmã conþinutul urmãtoarei cãrþipoºtale: „Cher ami, vine (când? zilele astea) laGalaþi Lucia Demetrius. Va sta la prietena ei ºicolegã D[umi]tale, Melanie…E bunã prietenãcu mine, iar cartea ei care va apare curând(Tinereþe) e admirabilã. Te rog, fã tot posibiluls-o vezi ºi nu pierde întâlnirea.”

Câteva luni mai târziu, pe 15 ianuarie 1937,Anton Holban avea sã moarã în urma uneioperaþii dificile. Lucia Demetrius, necu-noscând dinainte adevãratele probleme desãnãtate ale prietenului sãu, este chinuitã, zileîntregi, inexplicabil, de presentimente tulburiîn privinþa sorþii lui. Dupã aflarea cumpliteiveºti, simte multã vreme prezenþa fizicã a luiHolban, interpretând aceastã senzaþie ca otrecere, peste hotarele dintre cele douã lumi, aprieteniei lor inalterabile. Despre toate aceste(pre)sentimente ciudate îi vorbeºte profesoru-lui din Galaþi într-o scrisoare din 6 februarie1937: „Nu ºtiam cã prietenul nostru este însanatoriu, auzisem de la Lovinescu despreaceastã operaþie care trebuia fãcutã cândva,ºtiam cã mai fusese vorba de ea în primãvarãºi nu credeam cã va fi chiar curând. Toatãnoaptea de vineri l-am visat, l-am visat bine,dar m-am sculat cu teamã pentru el, inexpli-cabil. Visul fusese vesel. Mi s-a fãcut dor, ezi-tam dacã sã-i telefonez. (…) Am dat niºtecliºee la developat, ale unor fotografii fãcuteîmpreunã, în primãvarã, la Cernica. Nu ledevelopasem încã. Asta era sâmbãtã, cândHolban nu mai era. Seara mi-a fost prea dor ºiam telefonat la Brînceni, nu ºtiam cã semutase (…). Am chemat casa Brînceni ºi amrugat portarul sã-l cheme repede la telefon peAnton Holban (…). Portarul mi-a rãspuns: Pedl. Holban? Pãi...a murit. Citise în Curentul...ªi încã zile întregi a mai fost în casa mea, înodaia mea; n-am dreptul sã mã îndoiesc.Prezenþa unui mort se simte, te poþi pãcãlinumai când þi-e fricã. Atunci îl urmeazã teamata. Acum însã, nici imaginea lui acolo, laCenuºa, nu mai e adevãratã pentru mine, deºiera atât de îngrozitor de realã ºi deformatã.”

Articolul-necrolog din Vremea, pe careLucia Demetrius îl publicã alãturi de alte treievocãri ale lui Holban, schiþeazã portretul unuiartist extrem de original, plin de calitãþi rare,dar ºi de ciudãþenii, aºa cum autoarea l-a per-ceput în puþinul timp petrecut împreunã. ÎnMemorii, Lucia Demetrius dezvoltã acestportret adãugându-i o serie de alte amãnunteprivind atât calitãþile excepþionale ale „delica-tului scriitor”, cât ºi comportamentul lui para-doxal: „Era un om ciudat Anton Holban. De odelicateþe infinitã, de o susceptibilitate la fel demare, putea fi foarte prietenos, apropiat ºi seputea supãra din nimica toatã. Nu ºtiai binecum sã te porþi cu el ca sã nu-l jigneºti. Lângãel te simþeai totdeauna grosolanã. Foarte cul-tivat, înzestrat cu o inteligenþã subtilã ºi oreplicã promptã, îndrãgostit de muzicã, înstare de a fi cald ºi expansiv, avea uneori ges-turi bruºte pe care nu le puteam înþelege.Venea des la mine, striga din când în când:Lucia Demetrius, ce bine îmi pare cã tecunosc!, apoi pleca deodatã în mijlocul uneiconversaþii, lãsându-ºi cafeaua nebãutã. Nupricepeam de ce, puneam aceste plecãri peseama capriciilor lui. Alteori, spunea, fãrã niciolegãturã cu cele ce vorbeam: Dacã ai ºti! Dacãai ºti!, cu o infinitã tristeþe. Îmi dãdeam seamacã e vorba de o suferinþã personalã, nughiceam care ºi nu îndrãzneam sã-l întrebnimic. El trecea repede la altceva ºi îl lãsamsã treacã. Dupã moartea lui, în 1937, am aflatcã îl chinuia o boalã a Marelui Simpatic ºi cãatunci când criza se vestea, ºtia cã n-o vasuporta decât acasã la el ºi te pãrãsea îngoanã. Aºa se explicau acele alternanþe decãldurã, de manifestare a unei prietenii, cusalturi bruºte de dispoziþie, în care nu ºtiai de

ce te-ai fãcut vinovatã. (...) Putea sã fie rãu,ironic, fãrã pricini întemeiate, putea fi ºi de ogingãºie ilimitatã.”

În aceiaºi termeni evocã autoarea ºi priete-nia cu un alt neînþeles: Emil Botta, pe care ºi-l aminteºte ca un „Elf fãrã rãdãcini în pãmântstabil, mereu frumos, ca luminat veºnic de orazã de lunã”, de o frumuseþe „seraficã”, ire-alã. Îl remarcase din vremea Conservatorului,pentru cã era altfel decât ceilalþi: „un tânãroarecum nesigur pe el, ºovãitor, vagabondândîntre drame pe care nu le mãrturisea ºi veseliiparalele, cu un talent în care se împiedicauneori, ca într-o sarcinã prea grea pentru el, încare îºi dibuia drumul ºi genul, lesne desupãrat din pricini pe care nu le ghiceai ºi deîmpãcat tot prin mijloace întâmplãtoare.”

Mai târziu, în 1932, Emil Botta ºi LuciaDemetrius, fãcând parte din Trupa 13+1,joacã împreunã în piesa Molima tinereþii a luiFerdinand Bruckner.

În aceeaºi perioadã a debutului în teatru,tânãrul actor începe sã viziteze casaDemetrius, de care devine ºi mai legat, odatãcu primele lui manifestãri poetice. VolumulÎntunecatul April este primit de Lucia ºi depãrintele ei „ca pe o revelaþie”, ca o mãrturie atalentului, personalitãþii ºi originalitãþii celuicare le „pãrea un înger cãzut”.

Urmãtorii ani, Lucia Demetrius a fost mar-tora ascensiunii, atât în teatru (vede toatespectacolele în care joacã Emil Botta), cât ºiîn literaturã, a fostului sãu coleg, pe care con-tinuã sã-l admire pentru „arderea lui lãuntricã”,pentru înfãþiºarea lui puþin „nepãmânteanã”,pentru delicateþea cu care-i trata pe cei din jur.

La rândul sãu, Botta rãspunde consider-aþiei prietenei sale vizitând-o adesea ºiîmbrãþiºând-o, de fiecare datã, „atât dedezlãnþuit, de parcã (îi) despãrþiserã pânãatunci mãri ºi oceane.” În 1946, îi oferã unexemplar din cel de-al doilea volum de versuri,„Pe o grurã de raiu”, cu un autograf emoþio-nant, o mãrturie peste timp a afecþiunii sincerefaþã de vechea prietenã:

„Luciei,

cãreia nu-i pot spune cât mi-a fost dedragã totdeauna, cu toate rãtãcirile ºi tris-tele mele furii, nobilei fãpturi de la care,fãrã sã ºtie poate, am învãþat sã iubescFrumuseþea, cu cea mai profundã ºirespectuoasã admiraþie pentru tulburã-toarea sa operã, fiicei care poartã cuatâta strãlucire flacãra ilustrului sãupãrinte, acest fals tratat al desperãrilormele, Emil Botta.

4 ianuarie 1946Dumnezeu sã vã dea noroc ºi sãnã-

tate þie ºi mãicuþei tale”

Prietenia Luciei Demetrius cu MirceaBerindei a fost una dintre cele mai durabile.Cei doi s-au întâlnit în vara anului 1936 laBalcic, unde vin ºi Cella Voinescu alãturi W.Siegfried, precum ºi Dida Predescu împreunãcu noul ei iubit, „un tânãr pianist, încãnecunoscut”, cel care avea sã devinã marelemuzician Sergiu Celibidache. (La câþiva ani,Dida se cãsãtoreºte cu un profesor dinCâmpina, director de liceu, „un om foarte cul-tivat care o iubea (…) mult.” Marea iubire pen-tru Sergiu Celibidache cãruia „se dedicasetrup ºi suflet” ºi „pentru care pãrãsise ºiteatrul“ avea sã fie înlocuitã de o „legãturãserioasã, o dragoste adevãratã”, plãtitã scumpîn ultimii ani, când va fi nevoitã sã divorþeze deprofesorul închis din motive politice.)

Vacanþa din ’36 este aºadar hotãrâtoarepentru începutul amiciþiei dintre LuciaDemetrius ºi proaspãtul, pe atunci, licenþiat înDrept: „Din acea varã am rãmas cu prietenialui Mircea Berindei, om care, sub aparenþaunei exagerate politeþi, a unui uºor, discretsnobism, a pãstrat o profundã seriozitate, omare putere de muncã, o fidelitate faþã deceea ce accepta bun ºi drept, alãturi de multãfantezie, dar ºi de multã înþelepciune. Un pri-

eten de nãdejde, un om de suflet, curat, carenu acceptã niciun compromis ºi nu ºovãie în ase devota.”

Mai multe amintiri despre începuturileacestei prietenii fac obiectul câtorva pagini dinParavanul veneþian al lui Mircea Berindei,carte care conþine un întreg capitol despre (ºiintitulat) „Balcic 1936”. Autorul mãrturiseºteaici cã, dintre toþi cei adunaþi în apropierea„cafenelei lui Mahmut”, Lucia Demetrius îiatrãsese atenþia în mod deosebit. ªi nu pentrucã era „foarte tânãrã ºi la fel de timidã”, pentruochii ei „mari, încercãnaþi ºi calzi” ori pentru„trupul delicat” asemãnãtor unei „statuete deTanagra”, ci pentru cã iubeau acelaºi poet:Apollinaire, ale cãrui versuri ajunseserã sã lerecite deodatã, la nesfârºit, cutreierând „uliþeleîn pantã ale Balcicului”. „Marea prietenã avieþii mele a fost remarcabila scriitoare LuciaDemetrius. Nu m-a decepþionat niciodatã, aavut un suflet rar ºi cinstit, cald, generos. M-aajutat la nevoie, m-a consolat la durere,împreunã cu ea am citit nenumãrate versuri ºi,ani de-a rândul, ne-am delectat recitândîmpreunã, în cor, poezii de GuillaumeApollinaire, poetul nostru drag, datoritã cãruiane-am descoperit unul pe celãlalt ºi ne-amîmprietenit, la Balcic, în vara lui 1936.”

Schimbarea regimului nu a putut distrugeceea ce construiserã versurile poetuluifrancez: o legãturã sufleteascã deosebitã, din-tre doi scriitori, ale cãror destine pãreau, la unmoment dat, prin natura evenimentelor istori-co – politice, separate definitiv. În vreme ceLucia Demetrius optase deja pentru slujireaideologiei comuniste, Mircea Berindei, fostdiplomat, „este pe punctul de a rãmâne, pur ºisimplu, muritor de foame.” Din noiembrie 1947(când Ana Pauker dispune restructurarea pos-turilor de la Ministerul Afacerilor Externe ºieliminarea din scena politicã a vechilor diplo-maþi) ºi pânã în 1951, Mircea Berindeisupravieþuieºte din traduceri publicate sub altenume, dar ºi din ajutorul câtorva prieteni, maicu seamã al Luciei Demetrius.

Moºtenind de la tatã nu doar talentul literar,ci ºi o infinitã compasiune pentru cei loviþinedrept de soartã, Lucia Demetrius avea,într-adevãr, vocaþia prieteniei ºi darul de aconsola. Se cuvine, întru confirmarea acestorcalitãþi, amintitã atitudinea scriitoarei faþã deMax Blecher, Mãrgãrita Miller-Verghy ºi LenyCaler.

Lui Max Blecher, de pildã, pe care îlcunoaºte abia în 1937, „când se afla internatla Sanatoriul francez”, impresionatã de „sufe-rinþa fizicã ºi moralã (…) care trebuie sã-l fimãcinat fãrã oprire”, îi trimite epistole emoþio-nante ºi cãrþi la Roman, acolo unde scriitorul,þintuit de boalã, se retrãsese în ultimii ani.

Pe Mãrgãrita Miller-Verghy (bãtrânã ºioarbã) o viziteazã ani de zile la AzilulMitropolitul Nifon ca sã-i citeascã literaturã, iaruneori, o însoþeºte în vizite scurte. Nu o uitãnici în anii postbelici, când îi cere OfelieiManole sã intervinã la Radio, la TeatrulNaþional ºi la o editurã, ºtiind cã bãtrâna scri-itoare pregãtise de ceva vreme un scenariu, opiesã ºi o carte, ºi cã „era mereu amânatã”.

Tot din compasiune, din respect pentru va-lori ºi din sentimentul cã reparã o nedreptate,în ’56, reface piesa Trei generaþii (scrisã cuun an înainte), numai ca sã strecoare un rolpentru Leny Caler, „care în acel moment jucapuþin sau mai deloc”. Despre acest gestvorbeºte ºi actriþa în jurnalul ei: „Singura fiinþã,singurul om care a înþeles, a intuitfrãmântarea, tortura gândurilor mele a fostscriitoarea Lucia Demetrius (…) Cu o delicatãgenerozitate sufleteascã, rar întâlnitã de mineîn viaþã, Lucia Demetrius a adãugat un per-sonaj scris anume pentru mine în piesa Treigeneraþii, care urma sã se joace la TeatrulMunicipal unde eram angajatã. (…) Piesa aavut un imens succes, s-a jucat ani în ºir, iaracel rol, acel nepreþuit dar pe care LuciaDemetrius mi l-a fãcut, a fost suportul moral,punctul luminos pe care m-am sprijinit în aceiani, dupã boala mea.”

________________

Câteva repere bibliografice (selectiv):Lucia Demetrius, Memorii, Editura Albatros,

Bucureºti, 2005, p. 80Vlaicu Bârna, Între Capºa ºi Corso, Editura

Albatros, Bucureºti, 2005Anton Holban, Pseudojurnal. Corespondenþã,

acte, confesiuni. Ediþie îngrijitã de Ileana Corbeaºi Nicolae Florescu, Editura Minerva, Bucureºti,1978, p. 132

Leny Caler , Artistul ºi oglinda (ediþia a II-a),Editura Universal Dalsi, Bucureºti, 2004, p. 239

Ruxandra Petre

Lucia Demetriusºi vocaþia prieteniei

literaturã universalã


Trenul IC pur ºi simplualunecã pe ºine. Cu vitezãmare goneºte el, minunea,pentru aparþinãtorii acestorvechi, înþelepte, încã zootehni-co-agrare popoare, neadap-tate epocii contemporane ºi, caatare, pe cale de dispariþie,aceasta minune a tehnicii. Iarpe indivizii, aparþinãtorii aces-tor etnosuri, aci, în tren, nici nuºtii ce-i poate ajunge. Dar,neþinând cont de aceasta,invenþiile tehnice se desã-vârºesc pe zi ce trece, inventa-torii construiesc maºini din ceîn ce mai complicate, popoa-rele dispar, iar trenul mergemai departe.

Din Munchen, dacã acestlucru conteazã în povesteaaceasta, te întorci la Frankfurt.Obosit, stors, depresiv. Dacãtot e sã scrii ceva, de ce sã maiºi citeºti în faþa aºa numiþiloriubitori de cuvinte frumoase?De ce? Pentru cã e vorba detineret scriitoricesc? Pãi, maiales aceºtia trebuiesc evitaþi:lasã sã-ºi descopere fiecarepropria cale! Nici nu trebuia sãte duci. Ce sã faci laMunchen? ªi cu cât te apropiimai mult de oraº, a cãrui denu-mire computerizatã stã scrisãpe biletul tãu de cãlãtorie, totmai des te întrebi: ce cauþi tu laFrankfurt? Din cele câteva rân-duri eterogene ºi timpuriucreºtine ale monahismuluipravoslavnic, tu îi selectezinumai pe monahii care seroagã în tãcere. Imediat negli-jãm adjectivul pravoslavnic dinfraza anterioarã – atunci n-auexistat pravoslavnicii ºicatolicii, doar creºtinii – capovestea sã curgã maideparte, pentru cã ºi substan-tivul cu care ea a început,adicã trenul, ºi acesta o totgoneºte, goneºte prin spaþiu ºitimp. Iar tu în el te gândeºti latãcere. Sã nu aruncaþi mãr-gãritare porcilor, a propovãduitMatei. Pe prea severul Matei îlputem atenua cu evanghelistulLuca, protectorul pictorilor ºi alscriitorilor: Iar tuturor care cer,dã-le, ºi cine e al tãu, nu cere(Ev. Luca, 6,30). Rãstignit întretãiosul Matei ºi blândul Luca, îþiadânceºti nemulþumirea faþãde aceastã excursie literarãtrãitã. Cele mai cunoscute suntmai povestite decât celescrise, prin foc sunt transfor-mate în cenuºã, decât celepãstrate. Nicolai Gogol a ars adoua parte a Sufletelor moarte.Dar Kafka, Mann, Nietzsche?ªi atunci Fiodor Dostoievski!Vladimir Maiakovski perma-nent ºi-a pus întrebarea: Cumsã bagi într-o ureche groasã uncuvânt fin? Poetul nu ºtiarãspunsul, încât, se spune, s-aomorât. De la predicatori, apoiprin intermediul lui Ovidiu pânãla Bulgakov ºi aºa mai departe.Rugurile, exilãrile, închisorile,nebuniile, lagãrele, manu-scrisele…

Iar, tu, iatã, te-ai lipit deMunchen. Te-a invitat tineretulscriitoricesc ºi tu imediat ai datbuzna. Printr-o fericire saunefericire oamenii fiind cum-secade þi-au asigurat bilet deîntors, ºi tu, fãrã nici un chef, teîntorci la Frankfurt, deºi, dacã

e sã ne gândim mai bine,putea fi ºi un alt oraº, de exem-plu Dusseldorf. Ce-i lipseºtecapitalei Rajna-Westfalia deNord? Multe ºi nimic! Dar atun-ci oraºelor Koln, Berlin sauPetrograd?

Ei, acum, asta este! Nu poþifugi de destin, cum ar fi vorbiteroii scriitorilor realiºti, bazân-du-se inconºtient pe niºte res-turi de credinþe tulburi,precreºtine, însã în unele þãriîncã viabile, ale strãmoºilornoºtri comuni, în destin. Bun,deci, e cum e, conchizi. Nu tre-buie sã te condamni pe tine.Dimpotrivã, poþi fi mulþumit: airãspuns la invitaþie, ai citit, aivorbit, încât nu þi-au achitatdoar cheltuielile de cãlãtorie, ciºi un onorariu. Ai cunoscut doi-trei scriitori interesanþi. A fostprezent ºi prinþul Serbiei,descendentul dinastiei ex-pulzate Karadordevic. ªi acumte întorci. Eºti într-un tren bun,modern, este cald, liniºtit, eºtiîn siguranþã…

Însã iar te gâtuie întrebarea:ce cauþi tu la Munchen? Dar ºila Frankfurt? ªi capitalaHasenului pe Main este, pentrutine, doar o staþie pe drum? Defapt, toate destinaþiile tale suntstrict cauzale ºi temporare.Priveºti peisajele de lângãcalea feratã, asta în cazul încare acest tren chiar merge peºine. Pe lângã tine zboarãogoarele, satele, livezile, maridepozite de prin vãi, castelepãstrate ºi protejate pe dealuri,orãºele idilice, hale ale fabri-cilor ºi coºurile, pãdurile pecoline. Apare ºi câmpulacoperit cu o zãpadã subþire,ninsã de dimineaþã. Dupãpoianã vine pãduricea. În mij-locul acestui câmp înzãpezit,deodatã, observi un câine. Unfel de câine mare, asemenealupului. Câine sã fie, lup sã fie?

Stã singur pe zãpadã, pe undâmb nu prea mare, întreterasamente, între o localitatemicã ce tocmai zboarã ºi unzãbran care se apropie în zbor.În esenþã, faptele sunt inver-sate: dus de acest tren zburã-tor silenþios, cu aripi invizibile,tu survolezi întreg peisajul, iarel, câinele-lup, singur pedâmb, stã. Pe pãmânt. Fermlegaþi de pãmânt încã de lafacerea lumii, iar de la vechiieleni încoace ºi prin cunoscutalege a gravitaþiei pãmântului.Cel puþin aºa este în realitate.Dar, despre ce vorbim noi aici,sã existe oare realitatea cuadevãrat, te întrebi, amintindu-þi de miºcarea corpurilorcereºti ºi de afirmaþia cã ºipãmântul se roteºte, oricât deneliniºtitor ar fi pentru tineacest postulat ºtiinþific. Pãi,atunci, cine zboarã ºi cine stã?Tu sau el? Cine pleacã ºi cinerãmâne? Cine e acolo ºi cine eaici? Ce se roteºte în jurul ace?...

Te cutremuri la gândul cã tueºti acolo, afarã, iar el, câinelesau lupul, e aici, în tren, înãun-tru. De acest, doar la primavedere surprinzãtor gând, s-adezmeticit, s-a trezit lupul destepã în intercity. Acum tepriveºte el pe tine pe pârloagã.Îi pare râu, iatã, aproape sã-idea lacrimile, pe aspra lui faþãfrumoasã de lup. Regretã – înjurul tãu, nicãieri, turma de lupi.Eºti singur! Putea aici sã fie celpuþin lupoaicã. Se aflã oare înaceasta sãlbãticie vreo vizuinãîn care sã te ascunzi degonaci? Sã te piteºti pânã nutrec gonacii. Sã te încãlzeºti,pentru cã e gerul nãprasnic dedecembrie. Ieri a fost SfântulNicolae. Ajutã-l, Sfinte Nicolae!Ascunde gonitul de gonitori!Ocroteºte cãlãtorul aflat pedrum, Sfântule, Cãlãtorule! s-a

rugat el în surdinã ºi s-a închi-nat, iar pieptul i-a sfâºiatascuþiºul durerii cunoscute.

E trist, mult prea trist, unde arãmas acel cer senin, înstelatºi câmpiile de stepã vaste subzãpada grea din carteaMaºinile ºi lupii. Nefericit estelupul-cãlãtor din intercity, fiind-cã deasupra ta cerul esteotrãvit cu evaporãri chimiceînþesat de reþele electrice deînaltã tensiune iar în faþã seaflã un mic platou înzãpezit. ªiaceastã dumbravã cu care auprotejat acustic ºi vizual, cât decât, au separat localitatea deautostrada cu ºase benzi (câtetrei benzi în fiecare parte ºiuna, de rezervã, de oprire), pecare zi-noapte, mergând sprenord-vest sau sud-est, torccontinuu automobilele ºi jeep-urile, zvâcnesc autocarele ºiautobuzele, vuiesc cisternele

ºi camioanele. Sunetele ºievaporãrile se ridicã la ceruri.Se împrãºtie prin nori ºi iarãºi,condensate ºi îngreunate, deobicei în niºte picãturi mãruntede ploaie plictisitoare, secoboarã pe pãmânt otrãvindierburile, culturile ºi pomii, ani-malele ºi oamenii.

În, pânã nu de mult, confor-tabilul fotoliu din vagonul pen-tru fumãtori, se tot suceºtelupul de stepã. Strânge nervospaharul de plastic din care toc-mai a bãut o cafea greþoasã;încearcã sã se apere de impre-sia cum cã acest lichid, înafara de un coeficient incert decafea, a înghiþit ºi o anumitãsutime de plastic, abil ameste-catã cu un detergent de vase.Stinge þigarã, are amãrealã îngurã, iar, azi-noapte, dupã citit,chiar cã s-a sãturat de fumat.ªi ca sã suporte mai uºoraceastã întâlnire, aºa zis, lite-rarã – s-a gãsit ºi bãutura.Cum sã te cureþi, sã terãcoreºti? Sã iei o gurã de aerproaspãt? Poate sprijinindpalmele de geamul trenului?

Un puternic suflu rece acâmpiilor de stepã i-a surprinspe cãlãtorii din jurul sãu. Ce-omai fi ºi cu asta, se întreabã. Omomentanã defecþiune la sis-temul de încãlzire a compozi-þiei, se consolau ei, în timp ceînchid ziarele ºi cãrþile, ºi-ºipun ºaluri ºi jachete. Aºa secomportã cãlãtorii. Oameniibuni, simplii. Dar el? El, lupul-cãlãtor, înþelege cã tu eºtiafarã, aflat într-o perfectã lipsãde scãpare. Te va observa vre-unul, fãrã treabã, plimbãreþ,vreunul dintre oamenii recre-ativi, þãran cuminte sau vânã-tor. Oricine ar da peste tine,imediat te-ar denunþa acolounde trebuie! ªi atunci sã vezi,dragul meu bãciuºca, ce teaºteaptã? Se va ridica poterã,cu oameni ºi câini. Vãzândmulþimea, tu o s-o tai la fugã.Numai, ca nu cumva prin faþapoterii, sã sari peste gardul deprotecþie al autostrãzii ºi sã tearunci sub maºini în goanã.Dacã nu te ajung gonacii rapizide vânãtoare sau, ºi mai râu,câinii poliþieneºti dresaþi ºidopaþi, sã-þi i-a urma, atunci te

Janko Vujinoviæ

Panicã înJanko Vujinovic (n. în 1945) este prozator, poet, dra-

maturg ºi editor. Absolvent al Facultãþii de Filologiedin cadrul Universitãþii din Belgrad (1975). Membru alAsociaþiei Scriitorilor din Serbia (din 1973). A fost, perând, editor al unora dintre cele mai prestigioase pub-licaþii literare din Serbia, profesor invitat la universitãþidin Ungaria (1992-1993) ºi Polonia (2000 – pânã înprezent). Între 1995 ºi 1999 trãieºte în Germania, cascriitor profesionist. A publicat un volum de versuri,douã romane, mai multe volume de prozã scurtã ºinumeroase piese de teatru. A îngrijit, singur sau încolaborare, o serie antologii de poezie ºi de prozãscurtã, în Serbia, Germania ºi Polonia. Este tradus înlimbile polonã, germanã, maghiarã, turcã, românã,macedoneanã ºi englezã.

Traducere de LIUBIÞA RAICHICI

• Marin Gherasim

literaturã universalã


vor urmãrii cu elicopterul. Vorarunca plasa ºi te vor îndesa înea. Te vor adormi cu glonþultras din pistol. Indiferent cum tevor prinde, sfârºitul esteacelaºi: te vor interoga, vorstudia capul ºi corpul tãu. Încircumvoluþiunile creierului vorscormoni dupã gândul care te-a adus aici, în localitate, printreoameni. Iar ciopârþindu-þi cor-pul, mai ales extremitãþile, vorîncerca sã afle cum ai reuºit ºi-ncât timp sã strãbaþi distanþa deaproape cinci mii de kilometri,mai exact patru mii ºi ºaptesute de mile. Ehei, unde o fistepa aceea nemãrginitã dupãVolgograd, dar unde orãºelulN. dinaintea Frankfurtului?Dacã zilnic, de fapt pestenoapte, pentru cã tu tedeplasezi numai de la asfinþitpânã la rãsãrit, reuºeºti sã par-curgi fugind cele aproximativºaptezeci de mile, ai nevoie denouã sãptãmâni. Acum te aflaiacolo, în spatele Volgãi, iaracum ai apãrut aici, în faþaMainei. Sau, poate, eºti demult aici: cârduri de lupisiberieni ºi de stepã, mergânddupã armata învinsã a luiNapoleon, în iarna anului1812-1813, au ajuns pe terito-riul între Maina ºi Rajna. Sã fiicumva unul dintre aceºtia?Atunci, venit în urma cu opt-sprezece decenii, iar înaceastã searã înviat? Mai bineþi-ar fi fost dacã mai rãmâneaio vreme la scutealã. Fiindcã tunu ºtii, nici nu bãnuieºti,bunule al meu îmblânzit frate,ce te poate aºtepta aici.

Nu ai fi tu cumva urmaºulacestor lupi? Lupi-rãzboinici.Pricepând întreaga ta nepu-tinþã ºi rãtãcire printre oameniipericuloºi, lupul transpirã înintercity-ul ,,BerchtesgadenerLand”. Mirosul tare al animalu-lui sãlbatic neliniºteºte cãlã-torii. Sar, cei mai curajoºiprotesteazã, cei mai slabi þipã.

Schimbarea este totalã.Animalul sechestrat în tren ºi-adorit sã te avertizeze. Încearcãcu labele ºi ghearele sãdeschidã geamul. Degeaba.ªi-a însângerat labele, de-getele. ªi-a rupt ghearele,unghiile. Deºtepþi constructoriau fãcut trenul acesta. Com-poziþia este aprovizionatã cuaer proaspãt, destul de umed,chiar ºi parfumat. ªtiinþa a cal-culat de mult de cât aer arenevoie omul pentru o respiraþienormalã. Câte suflete, atâtaaer! Aceasta experienþã a fostfolositã, bineînþeles, ºi la con-struirea acestui tren modern alcãilor ferate germane. Toþicãlãtorii cãlãtoresc frumos ºirespirã frumos. Aer cât vrei.Inginerii, deci, ºtiu totul despretrenuri, dar nu vor ºti când sepoate întâmpla ca într-un cãlã-tor - fiindcã, din pãcate, omul edoar om, deci este imprevizi-bil!- va scãpãra un gând sãl-

batic ucigaº sã deschidã gea-mul sau uºa ºi sã sarã dintrenul în plinã vitezã. Din cauzaacestor surprinzãtoare, destulde rare dar posibile intenþii,constructorii de trenuri iau ºiasigurat pe cãlãtori. Trenuleste propriu-zis închis ermetic.Geamurile nu se pot deschidede loc iar uºa se deschide con-trolat din computerul central, ºiasta abia când compoziþia seopreºte de tot. Într-un cuvânt,totul e sub control.

ªi acum? Panica în interciy.Dacã nu cumva cuvântul pani-ca nu e prea blând pentru adescrie starea care-i cuprindepe cãlãtori. O mai tânãrãnemþoaicã intrã mai devremeîn travaliu ºi naºte. În trenul decurând sterilizat þipã Tânãrul,al cãrui tata este necunoscut.Vãzând lupul de stepã se pusepe plâns Rusul care a intrat înGermania pe catiuºa în 1945.A venit ºi a rãmas. ªi acumRusul gândeºte: Germania s-aunit, Rusia s-a dezmembrat, întren se aflã lupul de stepã, iatã,iarãºi va fi rãzboi! Doamnefereºte, se închinã larg cu treidegete, dar gândeºte maideparte. Turcii vor ajunge înBalcani, germanii cei sãtui sevor duce în Est, ºi atunci slaviiflãmânzi vor veni în Vest. Ceidrept, destul am ºi trãit înpace. ªi pacea-i plictisitoare!Dar ºi ãºtia de aici iar s-aufãcut nesimþiþi! Numai sã nu-ipunã dracu iar s-o ia spre Est,asupra Sfintei Matuºca Rusia!Dacã Bunul Dumnezeu dã!Acolo, ca ºi-ntotdeauna, se vorîmpotmolii. Drepþi, comandãbãtrânul rus, rãzboinic care s-asãturat de pace. Arabul întindecovorul de rugãciune, ora estea cincia, ora pentru rugãciuneaicindia. Alah bismilah, se în-chinã întors spre Meka ºiMedina, se roagã pentru a pãs-tra credinþa mahomedanã, aici,în centrul Europei, înconjuratde creºtini printre care, de fapt,ca-n orice credinþã necuratã,se întâmplã de toate: un ani-mal periculos în mijlocul trenu-lui. Neamþul din Povolojie,întors la ai sãi abia acum treiani, recunoscând cum sãlbãti-ciunea de stepã fuge prin tren,cautã funcþionarul de la CãileFerate Germane, sã-l declare!Businessmenul din OrientulÎndepãrtat apasã comenzile,întreabã PC-ul, laptop-ul: ce seîntâmplã? Dar pe micul ecransunt ori anunþuri bursiere sauceea ce ºi ochii oblici vede: osãlbãticiune printre cãlãtori. Aldoilea din rasa galbenã din Estîºi aminti de iad ºi trase o prizã

de cocainã. Cunoscutul etno-log de la Universitatea din Kölnpriveºte arãtarea ºi repedenoteazã observaþiile. Tur-coaicã îºi adunã copiii în jurulsãu, trei sunt în tren, din feri-cire, trei au rãmas acasã, ºi celpuþin aceºtia, pentru moment,sunt în siguranþã. Una cu sân-gele amestecat, de Est cuVest, dintr-o þarã dunãreanã demijloc, frumoasã, tânãrã,emoþionatã se lipeºte de unsud-american, ºi acesta, cu omânã o þine sub control, ca nucumva frica sã treacã înemoþie, iar aceasta în dorinþanestãpânitã, iar cu cealaltãmânã scrie în aer Holotl, sem-nul zeitãþii cu capul de câine, azeului care i-a dus pa Mayaºiiºi Astecii, în lumea de jos. I-adus, i-a ascuns de invazia sãl-baticilor, a albilor setoºi desânge, a creºtinilor de pe con-tinentul european. Negrul, ce-icu negru? Nimic! Viseazã lumi-na din august, se trezeºte dinaþipire. Vede panica din jurulsãu, iarãºi închide ochii ºi înintercity, printr-un schelãlãitîncet de lup, se aude rezonândo tristã cântare a unui trib dinAfrica Centralã, un ultim cân-tec dedicat sacrificatuluiînainte de-al pune pe rugulîncins. Al patrulea neamþ, deºidespre al treilea nu s-a spusnimic. A luptat între Kiev ºi

Odesa, fericit s-a întors dinrãzboi cu un picior, în timp cepriveºte animalul de stepã sur-prins aici, între oameni, îºiaminteºte: s-a ascuns într-ovizuinã trei luni, lupii i-au linsrãnile, ºi astfel, printre ei, lupii,a supravieþuit. Întinerita nem-þoaica, o babã cu faþa cãlcatã,se gândeºte la puternicelebraþe bãrbãteºti de pe malurilemãrilor sudice, în timp cepriveºte bãtrânul neputinciosde vis-a-vis, soþul ei. Oh, cândo fi sã plece odatã ºi el? Acuml-ar putea termina acest mon-stru îmblãnit din tren, printr-unatac cerebral. Emigrantulpolitic dintr-o þarã a bloculuiestic, nu de mult distrus,recunoaºte agentul secret alpoliþiei. Acesta este, se ºtie, celmai periculos ºi mai eficaceserviciu din lume. În travesti, eisunt meseriaºi. ªi în miel sã sefi transformat, ºi-ar fi cunoscutel urmãritorul, care, uite-te, ºi-ntren, în mijlocul Europei, îlurmãreºte. Merge dupã el, pascu pas. ªi acum s-a mai fãcutºi lup! Dacã ai fi tu înãuntru, întren, ºi nu afarã, pe micã livadãînzãpezitã, tu ai vedea, citândTãbliþele popoarelor: „Sârbullup este”, în intercity, vecheazeitate sârbã.

Toþi se îndepãrteazã,tremurã! Privesc fiara. Iar ea tepriveºte pe tine prin sticla gea-

mului. Ar vrea, ºi tu de afarasimþi asta, sã te ajute. Dacãnimic altceva, cel puþin sã teînsoþeascã. Dar, cum? Cinepoate deschide geamul sauuºa în timp ce trenul e înmiºcare? Cine sã opreascãcompoziþia? Cine sã iasã dintren? El a încercat, ºi ce?Ghearele rupte, labe însânger-ate. Urlet. Cãlãtorii fug în altvagon. Lupul loveºte cu capulîn sticla rezistentã a geamuluiintercity-ului. Pielea îi plez-neºte pe osul frontal.

De dupã nori strãpunge lunaplinã. Tu, pãºind cu dreptul,începi sã fugi, iei avânt, teînchini ºi, aproape eliberat deforþa gravitaþionalã, cu un saltde animal, sari peste gardulînalt de beton al autostrãzii. Deundeva de sus, din vest, seapropie un imens camion cudouã remorci.

Post-scriptum

Prin tipografii de mult sepregãtesc plãcile ºi, în plinavânt, turuie maºinile rotative -se tipãresc ediþiile de dimi-neaþã ale ziarelor. Posturile deradio, în emisiunile lorobiºnuite, privind starea dru-murilor, au dat ºtirea privind unaccident în lanþ, respectivintrarea a zeci de maºini înaceastã cruce pe autostradã.Au trecut cu vederea corpulcãlcat, ºi, bineînþeles, întreru-perea curentului în intercity,care a durat cam zecesecunde. Totul este, s-a anun-þat, urmarea aglomeraþiei sãp-tãmânale obiºnuite. Cotidi-anele germane mari, de influ-enþã – n-au suflat nici uncuvânt! E adevãrat, RheinischiPost va publica nouã luni dupãeveniment, din pana luiVolfgang K. un text despreMiturile dezastruoase de prinrâpele Balcanilor. Aici, dreptprincipalul instigator al rãzboiu-lui din Balcani se pomeneºtevechea divinitate lupulsârbesc. Coincidenþa tempo-rarã, de tipãrire a textului suspomenit cu versiunea finalã aacestei povestiri cu post-scrip-tum – este pur întâmplãtoare.

De cum s-a oprit trenul, cuvreo douã-trei minuteîntârziere, la gara dinFrankfurt, din el au ieºit, odih-niþi ºi mulþumiþi de serviciileCãilor Ferate Germane, pres-curtat DB (Deutsche Bann), toþicei care au ajuns la capãtulcãlãtoriei lor. Printre ei ºi unbãrbos, de vârstã medie, cu ocicatrice vizibilã pe frunte, darºi una invizibilã în piept.

De fapt, tocmai cel al cãruinumele, fãrã prea mare tragerede inimã, acoperã aceastãpoveste, deºi ar fi putut fi ºinumele oricui citeºte aceastapoveste. Posibil chiar numeletãu.

_____________

Din volumul Panicã în intercity,Editura Atelierul Grafic„DERETA”, Belgrad, 2000,pp. 131-141.

intercity

• Io

n V

ãsâi

- P

asãr

ea s

ãgea

tã

comentarii


Am mai afirmat, de unelecãrþi rãmâi îndrãgostit toatãviaþa, cu toate cã, în multecazuri, ai putea lesne construitot felul de argumente viabilepentru îndepãrtarea lor. Devre-me ori târziu, pe Borges l-amspionat pentru prima datãundeva prin anii liceului, înmomentul în care am primitdrept cadou titlul celor de laEditura Dacia – „Borgesdespre Borges”. Nu mai enevoie sã mãrturisesc, am fostcucerit încã de la primele pa-gini! Visam atunci sã devinpeste timp un expert în Borges,sã îmi propun un jurnal de lec-turã Borges, etc. - o gândireuºor efeminatã, ce a avutºansa sã moarã la timpulcuvenit. Peste timp, ieºit dinaceastã pseudo-stare de gra-þie, am început sã mã întreb cuce anume reuºeºte Borges sãîºi fascineze cititorul. Bine, din-colo de cele ce rãmân la „cã-utãtura” istoricului ori criticuluiliterar, dincolo de toate alegori-ile ºi metaforele existente întextele sale, cum a pututBorges sã câºtige unul dintrecele mai mari pariuri cu viaþa?

Deºi ar putea suna patetic,mi-am dat seama cã Borgesîmi era cunoscut. Mult preacunoscut... iar în acelaºi timpreuºea, prin procedee ciudate,sã îmi menþinã vie o stare decontinuu interes. Borges mãonorase deja iar eu îi cãu-tasem lipsa privirii. Mircea numã primise niciodatã cu mânagoalã. Aºezat pe canapea,uºor adus de spate, þinândmâinile pe lângã corp, era sin-gurul din familie care, imediatdupã salutul de bun venit, pãs-tra momente lungi de tãcere.Apoi, cu un firesc aparte, înce-pea sã discute despre proble-me diverse, nu filozofic, ci cuînþelegerea ºi hotãrârea unuiom care cunoscuse cândvafaþa dramaticã a vieþii. În modclar, putea fi trecut cu uºurinþãîn rândul celor apropiaþi de oatitudine conservatoare. Înciuda acestui aspect, nu era uniubitor al restricþiilor, ci unmediator... ºi reuºea nu prinfaptã, nici prin vorbã - doar printãcere, prin aceea tãcere ce teobligã la proprii reevaluãri.Sunt printre puþinii ce îi cãutamtocmai aceste momente, cândneputinþa fizicã a ochilor îi erastrãluminatã de tot chipul; într-o nemiºcare aparent supra-realã, înþelegeam cã lipsa ve-derii de peste patruzeci de ani,alãturi de starea contemplativãau constituit garanþia unuimare adevãr: þinta nu maiputea fi ratatã. Când plecam,îmi dãdeam seama cã aveamîn plus nu acea suta veche delei, ciocolatã ori mai ºtiu eu ce,ci, dincolo de micile nimicuri,aveam siguranþa. Aºadar,corect drãmuitã, în majoritateacazurilor, „însingurarea” – pre-cum în lumea schivnicilor –, eprima treaptã pentru siguranþaunei vieþi înalte. M-amdespãrþit de bunicul meu relativuºor: tocmai poate pentru cãamândoi ºtiam despre celãlaltcã are mãsura ºi siguranþa pro-priului viitor. Dupã ce am închisuºa, m-am întors acasã ºi

oarecum profetic, am citit laMeridianele unei reviste de cul-turã celebra „La luna” deBorges: „Hay tanta soledad enese oro. La luna de las nochesno es la luna que vio el primerAdán. Los largos siglos de lavigilia humana la han colmadode antiguo llanto. Mírala. Es tuespejo”.

E greu de spus cine fuseseprimul. Cronologic e simplu:bunicul meu! Dar poate cã afost cartea, cea a cãrei funcþiesupremã e tocmai aceea de ate dezlipi de tarele unei realitãþice se aflã la graniþa cu grotes-cul. Sã nu uitãm, recunoscutpe plan mondial drept unul din-tre scriitorii cei mai influenþi/novatori, Borges a declarat cãcele mai îndrãgite cãrþi rãmâncele ale copilãriei, viaþa socialãnepunându-ºi încã amprentaasupra capacitãþilor de a inte-racþiona cu zona imaginarului.Câmpiile (ºi nu câmpurile!) tex-telor borgesiene se constru-iesc pe referenþialitãþi auto-inductive ce adâncesc gradualsensurile unor cãutãri valabile.Obiectul se confundã voit cusubiectul, intertextualitãþi ciu-date (a se vedea mãcar

„Numele trandafirului” a luiUmberto Eco) reclamã paliereculturale însemnate iar prozadevine mai mereu poezie, fie ºipentru faptul cã textul borge-sian este în sine semnificantpentru o serie largã dearhetipuri. Asistãm la undemers detectivistic de a strã-muta orizonturile libertãþii.

Dincolo de toate acestea...cum sã scrii o carte despreBorges? Un studiu da, câtevaidei despre o carte, despre oetapã a poeziei... dar o carte?

Ei bine, cu ceva timp înurmã am constatat cã EdwinWilliamson nu mi-a cunoscutbunicul. La drept vorbind... nicinu avea cum! Cu toate aces-tea, îl cunoaºte pe celãlalt(scuzaþi maniera enervantã ºiexplicit subiectivã!) ºi îndrãz-neºte sã scrie o amplã lucrare,intitulatã „Borges. O viaþã”,publicatã de Rao; acum lãsândgluma la o parte, un adevãrateveniment editorial ce a trecutneobservat!

Monumentalul volum estealcãtuit din circa opt sute depagini, treizeci ºi patru de capi-tole ce îºi propun sã neînfãþiºeze o faþã diferitã a

autorului argentinian. Dinpãcate, deºi am aºteptatapariþia acestei cãrþi cu sufletulla gurã, am fost dezamãgitprintre altele de un uºor pedan-terism al autorului. Figurã mar-cantã a spaþiului universitar,Edwin Williamson nu are cura-jul de a-ºi asuma pânã la capãtspecificul unui tip de discurs.Pe alocuri este prea didactic,în timp ce anumite legãturi pecare le propune între cursulevenimentelor din viaþa luiBorges ºi personajele scrierilorsale frizeazã cu neverosimilul.Am certitudinea cã autorul nuºi-a formulat la începutul aces-tui exerciþiu o serie de între-bãri. Scopul cãrþii pare sã fifost acela de a scrie o cartedespre Borges ºi... atât. Însã oasemenea poziþionare pre-supune ºi un acord cu exis-tenþa unui mit pre-existent, ofigurã ce a ieºit cu mult dinsfera contingentului. Parcãprobând frustrãrile unui copil,Edwin Williamson uitã de mitulBorges ºi ne mãrturiseºte însubtext cã ne va livra unBorges de sine gândit, de sinefãptuit. Aºadar, cele opt sutede pagini vor fi trasformate,

dupã umila mea pãrere, dintr-oposibilã monografie complexã,într-una complexatã. Ce îºidoreºte pânã la urmã EdwinWilliamson? Sã scoatã textulborgesian în afara Cãrþii, sã îlrecompunã acordându-l cuaspecte ale istoriei Argentiniei,fãcând legãturi la tot pasul ºicu istoria familiei Borges ori aaltor familii emblematice.Având acces la o cantitate deinformaþie ce impresioneazã,intenþia lui Edwin Williamson emai degrabã aceea de a faceparadã de cunoºtinþele sale. Înalte haine, la o altã scarã,pornind totuºi de la niºteintenþii aºezate... EdwinWilliamson ajunge sã fie maidegrabã un detractor al luiBorges cât timp rãmânem fideliimaginii pe care ne-o creasemdeja. Bãnuiesc cã în firealucrurilor ar fi fost sã fi lãudat oasemenea întreprindere... mãgândesc cu regret câtã muncãstã în spatele lucrãrii, câteeforturi intelectuale ori finan-ciare; m-am gândit apoi pânãºi la faptul cã poate eugreºesc, cã am ºi eu mofturilemele, cã îmi e greu sã dau josde pe soclu una din figurile faþãde care m-am simþit atras de-alungul timpului... ªi atunci amurmat calea cea dreaptã – m-am reîntors la opera luiBorges. ªi am cãutat sã vãdtotul din perspectiva mono-grafiei recent parcurse. Celmai bun cuvânt ar fi „potic-nealã”. Un alt Borges... greoi...refractar... care îºi încruntãgenele... Nu mi-a plãcut! Textul„primar” m-a liniºtit: nu eram eude vinã. Borges nu are de cesã fie continuu contextualizat.

De acum chiar nu mã maiintereseaza pe cine a iubitBorges, cine e Norah Jones,cu cine a fost însurat, ce influ-enþã a avut propria-i mamã,etc. Într-o scurtã parantezã, l-am putea întreba pe EdwinWilliamson de ce trece atât derepede peste toate datele „pri-eteniei” cu Adolfo BioyCasares, ori de ce þine cu totdinadinsul sã fie atât de freudi-an în demersul sãu, propunând(aproape explicit) drept sursãpentru întreaga operã continualuptã pentru rezolvarea unorprobleme afective ce ºi-aravea începutul undeva încopilãria sa?

Îi voi mulþumi aºadar luiEdwin Williamson pentrupaginile scrise – care apropo,nici ele însele nu ºtiu dacã sevor de tipul unei monografii sauîmbracã mai mult forma eseu-lui - ºi îmi voi menþine interesulpentru tot ceea ce a vãzutBorges dincolo de orizonturi,bucurându-mã cã Borges îmi eaproape... între noi rãmânevag parfumul unei femeiînsângerate de patima unuimilonga. Borges rãmâneacoperit de mit; în ceea ce mãpriveºte vã promit cã, dacã amsã îl întâlnesc vreodatã pe AlPacino, am sã îi povestesccâte ceva despre bunicul meu!

Marius MANTA

Pseudo-poveste de iarnãcu doi bãtrâni aparent ursuzi

• Silvia Tiperciuc


revista revistelor

nr. 7 / 2009

Am apreciat în varii momentedisponibilitãþile Valeriei MantaTãicuþu de a fi prezentã în majori-tatea revistelor culturale, fie în pos-tura de semnatar al unor cronici orirecenzii aflate în actualitate, fie înpostura celui ce intervieveazã ori seexprimã sub forma eseului critic.Ce-i drept, de urmãrit acum, odatãcu „Spaþii culturale”, ºi direcþia pecare o imprimã revistei de faþã.Apreciez în cazul domniei sale ooarecare liniºte a cuvântului, oînþelegere profundã a evenimentu-lui cultural. Iatã, raportându-ne ºi lacel de-al ºaptelea numãr, editorialulpe care îl scrie încearcã sã con-tureze un posibil portret al viitoruluipreºedinte al USR: „În primul rând,cel ales în fruntea breslei ar trebuisã aibã suficient talent, fiindcã pres-tigiul sãu va veni din aceastãdirecþie. N-aº putea respecta un ºefcare nu e mai bun decât mine, pen-tru cã USR nu este nici SRL, niciSA, nici întreprindere, nici uzinã, cio instituþie de culturã, o asociaþie acreatorilor ºi a iubitorilor de frumos,unde nu se fabricã nimic pe bandãrulantã. […] Vreau un preºedintecare sã nu mã deteste fiindcã, la nuºtiu ce manifestare de acum ºapteani, am omis sã-i dau un premiu, orin-am reuºit sã-l cazez la hotel decinci stele ºi sã-i aduc majorete încamerã... Vreau un preºedinte caresã aibã suficient caracter încât sãnu devinã marionetã în mâinilenimãnui, vreau un preºedinte puter-nic, generos, întreg la minte, caresã aibã coloanã vertebralã...” Euunul, mi-aº dori sã-mi liniºtesc cole-ga (îmi permiteþi sã utilizez acestcuvânt), având certitudinea cã vomavea exact un asemenea preºe-dinte: mãcar ºi pentru câteva sãp-tãmâni!

Nu mi-am propus cu orice preþsã laud numãrul de faþã, însã con-semnez ºi interviul cu RaduVoinescu, scriitor ce nu þineneapãrat pagina întâi a revistelorculturale dar care, prin rostul binetocmit al lucrurilor pe care lecomenteazã, probeazã încã o datã,dacã mai era nevoie, seriozitatea ºiapetenþa cu care cei aflaþi într-un„impus provincialism” ºtiu sã îºiasume pânã la capãt o afirmaþieprecum „suferinþa mea cea mareeste aceea cã viaþa a învins mereuîn lupta cu literatura”. Aspecteledetaliate în cadrul interviului suntnumeroase, am reþinut printre altelesubcapitolul dedicat interesului luiRadu Voinescu pentru micilefurtiºaguri din literatura românã,semnalând la rândul sãu cãrþi pre-cum „Plagiatul la români”- PavelBalmuº ori „Corsarii minþii. Istoriailustratã a plagiatului la români”-Alexandru Dobrescu. Radu Cârnecinu este alãturi de revistã doar dinpostura onorificã, ci asigurã o feri-citã traducere din Alfred de Vigny,„Moartea lupului”. Leo Butnaru, larândul sãu, face un nou pariu, pro-punându-ni-l de aceastã datã peStanislaw Jerzy Lec, scriitorpolonez, autor a zece cãrþi de ver-suri, condamnat de douã ori lamoarte într-un lagãr de concen-trare. Aflãm cã Stanislaw Jerzy Lec„îmbinã suavitatea poeziei cu pro-funzimea filozoficã pigmentatã de oînaltã potenþialitate satiricã”. Pentrua proba, ne sunt propuse câtevadin „apoftegmele” sale. Deºi nu

subscriu neapãrat aprecierilorfãcute, transcriu trei ce mi-au atrasatenþia: „Se întâmplã ca laurii sãprindã rãdãcini în cap”, „Când sariîn sus de bucurie, fii atent sã nu-þifugã pãmântul de sub picioare”,„Conºtiinþa i-i curatã. Însã ca dupãsecond hand”. Revista gãzduieºtemulte pagini de poezie; aici, îmipermit a sugera o mai atentãselecþie a celor publicaþi. Totuºi, i-am întâlnit ºi pe Lidia Lazu, MarietaRãdoi Mihãiþã, Viorica Rãduþã,Nicolae Mihai. Interesant rãmâneMarius Chelaru în „Umbra turnurilorpeste o lume însângeratã”, în fapt ocronicã bine croitã a primului volumunui autor kosovar – ZoranPetrovici.

nr. 95, noiembrie 2009

Am citit cu plãcere nedisimulatãeditorialul lui Gabriel Funica„Despre cãrþi”, mai bine aºezat deaceastã datã, fãrã imixtiuni dinpartea politicului. La rândul meu,privesc adeseori cu jind cãtre vitri-nele librãriilor mari, acolo undepânã ºi materialitatea cãrþii te invitãparcã la un desfrâu (greu controla-bil) al universelor imaginate. Carteatipãritã are fãrã îndoialã un parfumaparte deºi nouã, celor îndrãgostiþiirevocabil de ea, ne va veni din ceîn ce mai greu sã evitãm noiledescoperiri tehnologice. De altfel,aproape sãptãmânal intru pe site-ulcelor de la Amazon, acolo unde totsocotesc ºi socotesc avantajele ºidezavantajele achiziþionãrii unuiprodus gen Kindle, un reader per-formant care imitã aproape pânãcãtre o identitate perfect echivalen-tã culoarea paginii, punându-þi ladispoziþie o serie întreagã de magiicomplementare... ªi pe bunã drep-tate, cât voi mai rezista? Plus cãoricum, Gabriel Funica are drep-tate: „Este redundant, superfluu,lamentabil în tot cazul, sã maivorbeºti azi de o relaþie legitimã cucartea, de un ataºament imbatabilfaþã de cultura scrisã. Trãim, dinmai multe motive, într-o blândãsemiclandestinãtate. Dintr-un se-lect ºi rafinat obicei, cititul de cãrþi,a devenit un fel de apucãturã, unsoi de viciu care s-ar cere imediattratarisit, o pasiune, pentru unii,clinicã”.

Nae Georgescu îºi continuãinteresanta incursiune în zoneleîntunecate ale biografiei Eminescu,în timp ce Minuþ Maximinian oferãaproape paradoxal datele definitoriiale universului mitic din prozavoiculescianã. Îmi cer scuze pentrulipsa de interes în faþa „interviuluineconvenþional” cu Lia Lungu –cântãreaþã româncã stabilitã laNew York, în timp ce doar pestedoar câteva pagini am tresãritobservând un titlu precum „În spirit-ul frãþiei”. De fapt, Elena Buicã nevorbeºte despre un album – mono-grafie intitulat „Românii din jurulRomâniei în imagini”. ªi maiexact... cronica unui eveniment edi-torial, subcronica unui evenimentmonden-cultural. Deºi propune untitlu total neinspirat, „angelologulPleºu pe fundal de MirceaVulcãnescu” – vã rog sã mã credeþi,multã „lume bunã” nici nu va simþiciupitura, Isabela Scraba retra-seazã câteva puncte comune aleunor personalitãþi ce încã îºi maiaºteaptã o recuperare realã: MirceaVulcãnescu, Alexandru Dragomir.Reporterul revistei (oare cine-o fi?)

ne prezintã „în ºoaptã” cronica unuieveniment cultural (o lansare, unautor – Varujan Vosganian), într-unspaþiu fericit, deºi neconvenþional(Mall, Bacãu). Sper ca în cadrulnumãrului viitor sã nu mai gãsimsub semnul „prozaismelor” o preageneroasã serie a perlelor de laBacalaureat 2009 – clar, dovadã deimaturitate! ªi ºtim noi din parteacui... Totuºi, imediat peste o pagi-nã, am agreat rememorarea unoradintre „ultimele fotografii” – printrealþii Albert Einstein, MarilynMonroe, Adolf Hitler. Clar, nu tre-buie ratat Ion Pachia Tatomirescucu „Filosoful / exploratorul pelasgo-dac, Aethicus Donares (Ister),primul european care descoperãAmerica, fãcând ocolul Pãmântuluicu 1057 de ani înaintea luiMagellan”.

nr. 3-4, noiembrie 2009

Printre puþinele situaþii cândagreez scrisul lui Valentin Ciucã:„Nimic din ceea ce este omenescnu-mi este indiferent, spunea când-va un om de spirit ºi avea, desigur,dreptate. Nici nouã, muritorilor derând, nu ne este indiferent ceea ceni se întâmplã acum, pe absurdevremuri de crizã. Ea a luat chipulhâd al crizei, dar ºi dimensiuneaunei calamitãþi naturale devasta-toare, asemenea ciumelor medi-evale ºi altor cataclisme naturalesau doar umane. Între arme muzeletac aºa cum tac ºi în perioada ieºiriidin normalitate. Urletul generalizatface ca, vorbind toþi sã nu maiasculte nimeni. Existã, desigur, ºi ocrizã a valorilor, a rostului artei încetate, a noimei artistului în soci-etate”. Deºi prea didactic prezen-tatã, re-considerarea unei categoriiestetice precum cea a grotescului,sub temeinicia Elvirei Sorohan,este mai degrabã o invitaþie mas-catã pentru „intensificarea ºi proli-ferarea peste mãsurã a reflectãrilorgroteºti în artã”, într-o vreme acrizei morale. Rãmânând în spaþiulconsideraþiilor estetice, mult mai viemi s-a pãrut situarea urâtului întrefrumos ºi comic (în „Relaþia dintrearta contemporanã ºi estetica urâ-tului” de ªtefan Munteanu).Prezenþe aproape obiºnuite laSimpozionul Naþional de Esteticã,Alexandru Boboc, Marin Aiftincã,Grigore Smeu îºi întâlnesc real-itãþile unei estetici de facturã onto-logicã ºi prin materialele pe care lesemneazã: „Experienþa fenomeno-logicã ºi experienþa esteticã”, res-pectiv „Autonomie esteticã ºinemãrginire simbolicã” ºi „Autonomiaesteticului ºi denaturarea ideilormaioresciene astãzi”. Existã, cumera ºi firesc, o esteticã a postmod-ernismului muzical. Ne-o dove-deºte Liviu Dãnceanu – „Bruioanela o esteticã a postmodernismuluimuzical”. Din actualul numãr voimai reþine pagina de poezie LeoButnaru, „sertarul cu fiºe” al luiConstantin Cãlin dar ºi „Destinulunui sculptor – George Apostu” deConstantin Prut.

nr. 301, 19-25 noiembrie 2009

Mea culpa, nu am mai cumpãrat„Dilema veche” de foarte mult timp!Dar mai întâi, sub forma uneiparanteze extrem-confesive, am sãvã destãinui cã vechea serie a

„Dilemei” mi-a încântat pentru anibuni perioada facultãþii ºi mult dupãaceea... Cât despre actuala„Dilema veche” nu ar fi nimic despus! La urma urmelor, cu riscul dea ajunge de râsul extrem-sardonical domniilor lor, nici nu ºtiu de undesã încep. ªi totuºi: cuvântul luiGroucho Marx pare ales perfect:„Am principii de fier. Dacã nu vãsunt pe plac, mai am ºi altele”. Fiecã se leagã ori ba, sã vã destãinuiºi care e supra-tema actualuluinumãr: „Valorile românilor”. Dea-supra, aºezate trei fotografii,aparþinând lui Andrei Pleºu, LucianMândruþã ºi Rãzvan Popovici (peultimul îl rog sã mã scuze cã i-ampomenit numele în asemenea con-text). Desigur, subtitlul se vrea rigu-ros: „în ce (nu) mai credem”. Însãmã liniºtesc repede: sub patent pro-priu, cei de la „Dilema veche” numã lasã sã mã frãmânt prea tare:realitãþile lor (oare programatice?)mi se contureazã din ce în ce maipregnant, odatã cu lectura tex-telor... Mã pot aºeza de orice partedoresc, doar traversãm demo-craþia... În fine, „situaþiunea” dom-nului Pleºu stã în „douã scurtepoveºti despre ortodoxie”, rememo-rãri naive ce nu ajutã nimãnui.Vorba domniei sale - ba pardon,vorba domniei sale via I.L.Caragiale – „Aºa e cã pânã acumnu stãm nici bine, nici rãu, adicãnici aºa, nici altminteri?” În fapt,rândurile scrise de Andrei Pleºu –în cheie anecdoticã - îºi doresc aexplica care e marea diferenþã din-tre ortodoxie ºi, eventual, catolicismori protestantism. Dar... fãrãglumã... la ce bun un asemeneatext? Strãinii nu cred cã ar fi decâtlãmuriþi deformat! Asociind imagi-nea boemã a domnului Pleºu rân-durilor prezente, rânduri cu unscontat efect moralizator (dar poatenu am descifrat eu bine, situaþie încare îmi prezint imediat scuze),ispita mã conduce cãtre fabulele luiLa Fontaine; mai precis, la o lecturãpostmodernã a acestora, la sfârºitulcãreia, cel ce ar putea sã înveþe arfi însuºi... Ei bine, da, aþi ghicit!Evident, Andrei Pleºu rãmâneacelaºi povestitor cu har, care ºtiece ºi (mai ales) pentru ce sãselecteze fapte de viaþã. Iar dacãuna dintre anecdotele „re-îmbrã-cate” i-a fost oarecum furnizatã dePãrintele Iustin Marchiº, stau ºi mãîntreb: oare dacã acelaºi pãrinte arlectura de la un capãt la altul(mãcar) numãrul de faþã, chiar nu ardori, la rândul domniei sale, sãînveþe pe cineva câte ceva?Fireºte, în modul cel mai serios,fãrã „postmodernisme” ori confetti„situaþionale”! Sã-mi fie cu iertare!Mai fie-mi îngãduit sã atrag atenþiaºi asupra „Religiei ca troc” deMircea Kivu, cât ºi asupra micro-eseului „Majuscule din publicitateaNeamului” de Florin Dumitrescu.Toate acestea în numele valorilorneamului!

Oarecum tot la categoria de maisus, sub semnul „talonului de par-ticipare”, Lucian Mândruþã îºicroieºte tableta sub semnul pseu-do-alegoriei. Dumnealui are pânãîntr-un punct dreptate, deoarece,de fiecare datã, odatã ajuns la des-tinaþie, îºi dã seama de frumuseþeapeisajului pe care l-a traversat;totuºi, mai mult sau mai puþin ciu-datã este absenþa oamenilor dinpeisajul conturat în propriile adu-ceri-aminte. Care sã fie motivul?Rãspunsul trebuie sã fie simplu - eo capcanã în care uneori, eu însumi

am alunecat: e lecþia ce ni s-a pre-dat de chiar numele ilustre ale vieþiiimediat-democratice, lecþie de lacare nimeni nu a lipsit ºi care ne-aînvãþat sã ne bucurãm de lumeanoastrã ºi de sluþenia lumii lor. Olume a celor cu haine de firmã vs.lumea celor pe ale cãror pulovereîncã mai stã sângele gãinii tãiate înzi de sãrbãtoare. Iatã cum, subforma încã a unor dileme, mai vechiori mai noi, undeva, aproapenedefinit, sunt cei ce mãrturisesc„valorile românilor”. Voci din off, caîntr-o emisiune Top Gear made inRomania, înregimentatã grotescu-lui. ªi din pãcate, vã asigur, nu suntvreun ultras!

nr. 36, noiembrie 2009

Voi reþine de acum „ideile înmers” ale Monei Mamulea. În„Cãrarea dintre case” scriitoareatraseazã câteva linii de forþã pentruîntreaga dezvoltare a culturiiromâneºti. Suntem, cred, de acordcu urmãtoarea realitate: „Culturaromânã – se spune – are ca domi-nantã retorica alteritãþii. Este invo-cat discursul popular (dacã nu amprogresat e din cauza strãinilor carene-au invadat, asuprit etc.), suntcitate personalitãþi politice […]Întreg discursul cultural românesceste – potrivit acestei viziuni – as-fixiat de un concept negativ al alter-itãþii, construieºte un «celãlalt»ostil, demonizat, rãspunzãtor pen-tru toate scãderile noastre”. Pânã laurmã, interesantã relaþionarea unorcadre generoase pentru con-statãrile fãcute. Despre un anumetip de mitologizare a istoriei, despreconcepþia eminamente subiectivã alui Lucian Boia, ºi multe altele...

Evenimentul de excepþie pre-zentat în cadrul revistei este primaediþie a Simpozionului NaþionalConstantin Noica, la care au parti-cipat, printre alþii, academicieni ºiprofesori universitari printre careAlexandru Surdu, GheorghiþãGeanã, Aurel I. Brumaru, MihaiPopa etc. Ion Buzaºi se ocupã defigura unuia dintre marii oratori,Augustin Bunea, în timp ce Ion Vladanalizeazã demnitatea criticii luiOctav ªuluþiu. Aflat pe contrasens,Ioan Paler se ocupã de „O istorie aeºecurilor din literatura românã”,subiect fiind romanul „MissRomania” de Cezar Petrescu. Pede altã parte, am reþinut „pledoariaextrem de convingãtoare” pe care oface Constantin Cubleºan volumu-lui de nuvele apãrut la Polirom ºiaparþinând lui Nicolae Breban –„Orfeu în infern”. Din dragoste derusoaice ºi dramele pe care leprovoacã, voi încheia cu meridi-anele aflate în grija Lilianei Ursu,cea care realizeazã un mini-portretliric Anna Ahmatova. Aºadar, pen-tru final – „Cum mai poþi sã priveºtiNeva?/ cum mai poþi zãbovi pepodurile ei? / Nu-i de mirare cãoamenii cred cã jelesc / imaginealui nu mã mai lasã sã plec. / Aripileîntunecaþilor îngeri pot sã tedoboare. / Eu numãr zilele pânã laJudecata de Apoi. / Strãzile-sînsângerate de focuri sumbre, /ruguri de trandafiri în zãpadã”(„Cum mai poþi sã priveºti Neva”).

LecTop

Eliade a sesizat înFragmentarium faptul cã suntmai puþine femei în opera luiDostoievski decât în operaoricãrui mare autor european”(pag. 120). Mai mult, credem cãacestea nu sunt însã doar maipuþine ca numãr, ci ºi secun-dare, ca rol. Sonia este prostitu-atã, Gruºenka sau NastasiaFilippovna sunt curtezane,Alexandra Ivanovna, Adelaidaºi Aglaia formeazã aproape ungrup statuar, Aliona Ivanovna ºiLisaveta sunt figuri episodicedistribuite în rol de victime,Sofia Ivanova Karamazova estesoþia care moare de scârbã,generãleasa Lizaveta ProkofievnaEpacina este „nici frumoasã ºinici ºtie ce învãþatã”, Marie, dinIdiotul, apare ca o amintire ºiam putea continua fãrã sãgãsim eroine de prim-plan.Marile roluri sunt jucate de cãtrebãrbaþi. În unele dintre cãrþile luiDostoievski femeia nu aparedecât ca… decor. În marea lite-raturã europeanã femeia estedistribuitã în roluri principale:„Drama, istoria, mântuirea sepetrec în jurul unei femei; fie eaElena a Troiei, Nausicaa sauPenelope. Fireºte cã alta e«femeia» crescutã sub semnulAthenei – ºi alta cea dezlãnþuitãîn orgiile lui Dionysos. Dar func-þia centralã dramaticã a femeiirãmâne aceeaºi în aproapetoatã literatura europeanã”(Ibidem, pag. 120). Gãsim înaceastã atitudine urmele unuimisoginism dostoievskian? Certeste cã Dostoievski este autorulunei alte revoluþii ºi din aceastãperspectivã: „Nu apare atunciexcepþionalã apariþia luiDostoievski, ruperea lui titanicã

de aceastã tradiþie europeanã,curajul lui de a crea oamenicare suferã, sperã, se prã-buºesc sau se mântuiesc fãrãfemeie? (…) ªi marii eroi dos-toievskieni existã ºi trãiesc dra-matic prin propriul lor destin,autonomi. Aceastã autonomie aomului, aceastã luptã a lui cudestinul, Europa a întrevãzut-odoar o singurã datã: în anumitetragedii ale lui Shakespeare. ÎnDostoievski însã, omul ajungepentru întâia oarã victima pro-priului sãu destin, fãrã dramadragostei, fãrã agentul de sufe-rinþã ºi de beatitudine care afost întotdeauna, în literaturaeuropeanã, femeia” (Ibidem,pag. 120, 121). Uneori, Eliadese înºealã, mai ales atunci cândopineazã cã scriitorul rus arecurajul „de a crea oameni caresuferã, sperã, se prãbuºesc sause mântuiesc fãrã femeie”. Rarse întâmplã aºa ceva laDostoievski. Imaginaþi-vi-l, de

pildã, pe Raskolnikov purtându-ºi singur crucea pe Golgotamântuirii… Marile mântuiri dos-toievskiene se aflã în preajmafemeilor, sprijinite de cãtreacestea. Bãrbaþii, chiar ºi unAleoºa Karamazov, seraficul,teoretizeazã mântuirea prinsuferinþã; unele dintre eroineledostoievskiene, deºi sunt aban-donate pãcatului, încearcã,sisific uneori, ca aceastã mân-tuire sã devinã un fapt de viaþã.Exagereazã Eliade ºi atuncicând crede cã în vreme ce înmarea literaturã europeanã„femeia ºi dragostea jucau aicirolul de catalizator al eterneidrame umane”, „Dostoievski arecurajul sã rezolve problemaplecând de la datele ei iniþiale:omul singur (cu sensul de bãr-batul singur; n.n.,I.F), faþã înfaþã cu destinul” (Ibidem).Totuºi, universul dostoievskiannu este chiar un pustiu feminin,deºi femeia nu deþine nicãieri

prim-planul, ca la Petrarca,Dante, Cervantes, Shakespeare,Calderon, Flaubert, Goethe sauTolstoi, de pildã.

Este interesant, ºi din per-spectiva atitudinii criticii actuale,ºi punctul de vedere formulat deEliade cu privire la raportul din-tre romanul care promoveazã„epicul pur” ºi „romanul de idei”.Pentru a-ºi argumenta opinia,Eliade face în mod repetat trim-iteri ºi la Dostoievski. Admiraþiafãrã rezerve a creatorilor ºi criti-cilor literari faþã de „epicul pur”este consideratã, nota bene, „oformã derivatã a snobismului”,deºi romanele de idei „sunt celpuþin jumãtate din capodoperelelumii” (Mircea Eliade, Frag-mentarium, Editura Humanitas,Bucureºti, 2008, pag. 127).Dostoievski, Rabelais, Dickens,Balzac, Proust, Cervantes,Thomas Mann sunt amintiþiprintre cei care „îndeasã culopata în opera lor «culturã»,«erudiþie», «idei» (Ibidem, pag.127). Nici chiar Shakespeare,cel mai epic dintre creatori, nuse fereºte de „idei”, de „culturã”.Oftatul dupã epicul pur, atât deprezent (încã) ºi în critica lite-rarã româneascã actualã, este

taxat ca „snobism al simplicitãþiiºi ignoranþei”. Eliade aplaudãchiar ºi procedeul utilizãriicitatelor ºi „referinþelor critice”într-un roman: „Balzac, Tolstoiºi Dostoievski, Proust – abundãtotuºi în referinþe precise. Dealtfel, este cu desãvârºireabsurd sã crezi cã dacã spui«Vasilescu mi-a vorbit desprenemurirea sufletului» se faceepicã, iar dacã scrii «Am cititîntr-o carte de Bergson» faciteorie. Dacã personajul a gânditproblema, a trãit-o dupã puterilesale, lucrul acesta este un fapt,fie cã i l-a provocat lectura luiBergson sau conversaþia cuVasilescu”(Ibidem, pag. 128,129). Eliade aminteºte în acestcontext despre „spaima de dia-logul inteligent ºi interesant”.Notând, cu ironie finã, cã„oamenii îºi pot spune ºi lucrurisemnificative, nu numai prostii”,el se întreabã de ce „e nea-pãratã nevoie ca un dialog sãfie tern ºi neinteresant – ca el sãfie epic?”. Ironia i-ar puteaatinge ºi pe acei critici literaricontemporani care, în marea lorcompetenþã, îi persifleazã doc-toral pe romancierii care factrimiteri la surse, susþinând cãdacã vor sã afle ce-au spusdiferite personalitãþi citate mergcu lectura direct la sursã.Acestea sunt, neîndoielnic, ati-tudini de inºi complexaþi carecautã peste tot doar „fiorul liric”.

Eliade nu-i acordã însã nicilui Dostoievski un „certificat demare audienþã” pentru eterni-tate. El ºtie cã pânã ºi unDostoievski este fiul timpului:„Anatol France, când a respinspe Dostoievski, în numelebunului-gust a fãcut-o. ªi aveaperfectã dreptate. Acum,Dostoievski este acceptat debunul gust. Dar câþi alþii nu suntacceptaþi!” (Mircea Eliade,Oceanografie, Editura Humanitas,Bucureºti, 2003, pag. 207).

comentarii


Ion FERCU

Eliade ºi Dostoievski (2)

Constantin Avram (Consizo Serv), Mihai Banu (Agribac Com), Ioan Chiriac(Rolex), Petru Cimpoeºu (Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi

Patrimoniu Cultural Naþional), Viorel Ghelase (Direcþia Silvicã Bacãu), ViorelGrosu (Hidroconstrucþia, Sucursala „Moldova“ Bacãu), Grigore Horoi

(Agricola Internaþional), Neculai Lupu (Universitatea „George Bacovia“),Gheorghe Popa (Centrul „George Apostu“), ing. Mircea Nicolae Rusu,

dr. ing. Ioan Viziteu (Teletrans, Ag. Bacãu).

CONSILIUL EDITORIAL

Gianina Gheorghiu

Moto: „Nimic nu e mai înrudit cu minedecât marea, Apã sãrata sunt ºi eu Închisã între maluri diferiteDar desenate de acelaºi zeu”

Ana Blandiana

IubireThanaticã voce,ºi, undeva, într-un spaþiu închipuit,flacãra ce dã viaþã privirii ºi zâmbetului

ºi atingeriivisul þi se pare un monstru urât mirositor, secun-dele reneagã libaþiileîn cãmaºã visceralã, umbra mea face dragostecu umbra ta inexistentãauzi ºoaptele care transfigurau intermundiile?simþi cei ºapte mii de diavoli libidinoºicare ne rãpesc din misterul

de-a fi suflet-pereche?thanaticã voce,ºi îndoiala se loveºte cu capul de pietre

ªerpoaicaSunt o ºerpoaicã, ºi aici, în ºinele roºiatic, lumea se loveºte cu capul de pietre, cântã ºi inspirã aurolac, retrãieºte tristeþea ca pe o ultimã secvenþã a hazardului (zaþul de cafea brazilianã încã mai aºteaptãlichidul amniotic al neantului)

te apropii,ºi de-odatã nu-mi mai recunosc trupul,

nu ºtiu cine sunt, de unde-am apãrut,dacã urãsc monstruoasa complicitate a mãºtilor

încerc sã mã ascund dupã degete, dar degetele iau forma mâinilor tale, picãturã de sânge ce-anunþã nefericireada, ne adorãm urându-ne(sânul e o rodie infamã,coapsele, originea infernelor posibile

ºi imposibile)

presimþi alienarea în rochie de mireasã?

AbstractDefinitiv, lumea e-un delir bine gândit,

mãºtile urmeazãaltor mãºti sub soarele infirm, nu poþi da conturdecât tãcerii, fantomã senilã

în corola unui crin imperial

de-aici se nasc micile contradicþii, într-un rãzboi închipuit, se-ajunge întotdeauna în acelaºi punct, nu existã o ultimã graniþã, doar moartea în rochie de mireasã poate dansa pe capota maºinii tale de lux

vei înþelege, oglinda ridatãte va ispiti a mia oarã,

prin simplitate, formele se desãvârºesc,abis în alt abis,

copilãria lucrurilor pe care nu le-ai înfãptuit

pictezi nordul pe craniul lui dumnezeu,nici o mostruozitate nu e mai monstruoasã

decât frumuseþeadedublarea misterului,în cercuri concentrice, intimitatea fãrã seamãna unei cãlãtorii nãscute prematur pe gurã.

„…descoperind – pentru sensibilitatea europeanã modernã – un nou continent mental,Dostoievski descoperã, în acelaºi timp, ºi normele, care conduc aceste niveluri în aparenþã atâtde «confuze». ªi aici, în strãfundurile demetrice ale fiinþei umane, existã norme, legi, principii.

Personalitatea lui Dostoievski e covârºitoare pentru cã el, cel dintâi, refuzând itinerariul luiDante, ne cãlãuzeºte prin aceste prãpãstii subterane ale fiinþei omeneºti..”

Mircea Eliade, Fragmentarium

Premiul revistei „Ateneu“ la a XLI-a ediþie a Concursului Naþional de Poezie„Nicolae Labiº“, Suceava – Mãlini

• M

arin

Ghe

rasi

m

varia


Printre cele mai des invocaterealitãþi de cãtre oamenii politicide dupã 1989 sunt întoarcereala popor ºi interesul naþional.Nu existã argumentare a vre-unui crez sau a unei cauze par-tizane, nu se dezvoltã pe scenapoliticã vreo arguþie oþãrâtã, nurãzbate în nicio împrejurarepublicã zelul demagogic fãrãchemarea în sprijin a interesu-lui naþional ºi a propãºiriipoporului, de parcã biata þã-riºoarã ºi aºa-zisul popor ºi-arda obºtescul sfârºit fãrã aju-torul neprecupeþit al politicie-nilor. Întoarcerea la popor, cuintenþia educãrii lui ºi a eli-berãrii din chingile feudalismu-lui întârziat ºi ale dependenþeide voinþa puterilor din jur a fosto temã scumpã revoluþionarilorde la 1848, iar printre cei mairadicali dintre dânºii, cum s-adovedit a fi Bãlcescu, pãreau a-ºiface o profesiune de credinþãdin „luminarea” poporului sprea fi eliberat social ºi spiritual.Cât despre interesul naþional,sintagma a fost pusã în circu-laþie, cum se ºtie, de cãtremarele om politic ºi orator TakeIonescu, ºef al PartiduluiConservator Democrat. Invoca-rea aºa-zisului interes naþionalse face uneori în cazul celormai demagogice susþineri laemisiuni televizate. Faptul e cuatât mai bãtãtor la ochi, cu câtcuvintele naþional ºi naþiona-lism sunt dezavuate din pricinipe care nu le aducem aici îndiscuþie, dar invocarea devinecu totul ridicolã în situaþia încare unii susþin cã din statul caentitate naþionalã se mai agitãdoar o fantoºã, câtã vremeinstituþiile sale sunt aproapecompromise prin proasta lorfuncþionare.

Iatã însã cã de curând ºi lanivelul celei mai înalte politicide stat este luatã în sprijinînsãºi înþelepciunea popularãprin filonul zicerilor memorabilepe care memoria colectivã lepãstreazã din vremuri ances-trale. Vrând sã reaºeze statulpe temelii moderne, preºedin-tele Bãsescu a iniþiat un refe-rendum pentru a consultapoporul în privinþa posibilitãþiitrecerii la parlamentul unica-meral ºi a reducerii numãruluide parlamentari de la 471 la300. Foarte bine! În pregãtireaevenimentului s-a rãspândit ºiun afiº cu chipul preºedinteluiºi cu un text care transferã lapersoana a III-a plural (trimitereexplicitã la parlamentari) cu-noscuta zicere: De ce þi-e fricãnu scapi. Cui sunt adresatecuvintele: poporului sau elec-toratului care în aceeaºi zi tre-buia sã se prezinte la alegeriprezidenþiale? Greu de precizat

deoarece din popor nu facparte doar bãdia Costicã ºi þaþaIleana (stimulaþi, poate, dezicerea cu pricina sã cearãcapul lui Moþoc în schimbultuturor relelor vieþii pe care suntobligaþi sã le suporte), ci ºielitele, chiar preºedintele þãrii,parlamentarii, oamenii adminis-traþiei publice, cadrele didac-tice, oamenii de ºtiinþã, tehni-cienii. Unii dintre aceºtia (print-re care mã prenumãr ºi eu) ausimþit fiori la citirea augustuluimesaj, pornit s-ar zice din ceamai mare dragoste pentrupopor ºi din cea mai mare aver-siune faþã de parlamentari,aceºtia ghicindu-se a fi tocmaidintre aceia care constituiepricina rãului social. Parcã-l ºivezi pe popor zicându-ºi cuobidã: Lasã-i, bine le face! Îndiscuþiile televizate am obser-vat poziþii diferite: parlamentaricare acuzau teama celorlalþi dea-ºi pierde privilegiile, ca ºicum acuzatorii ar fi fost sãracilipiþi pãmântului. Mai trebuiespus cã ºi în situaþia în care vorfi reduºi numeric, vor pãstraprin lege anumite avantaje. Pede altã parte, în cursul manda-tului actual îºi pot vedea liniºtiþide treburile lor ºi ale þãrii (înmãsura în care vor ºi îºidovedesc competenþa). Sãexprimi o intenþie salutarã pen-tru reformarea statului ºi sã otraduci printr-o asemenea

ameninþare, chiar extrasã fiindea din fondul de aur al înþelep-ciunii populare nu-i chiar de ici,de colo. ªi apoi, noi mai ºtim cãgarantul respectãrii constituþiei,mediatorul, are la dispoziþie,provenind din acelaºi fond, totun enunþ, mult invocat deoamenii echilibraþi, siliþi sãsuporte fel de fel de porniri deînvrãjbire: Vorba dulce multaduce. Cãci trebuie s-ospunem cã pânã ºi acestemodeste purtãtoare de mesaj

afiºe electorale ori chemãrile lareferendum, poartã în ele ºi vir-tuþi pedagogice, educative.Oricât s-au silit unii elitiºti sãsusþinã la televizor cã mesajulcu pricina era de tot imperso-nal, nu insinua, nu era sublimi-nal, se vede cât de acolo cã seadresa acelei populaþii pornitãsã croiascã înainte de amãsura, acelei populaþii careîntr-un singur moment are osatisfacþie, neînþeleasã preabine de psihologi, de a lovi, dea ataca, de a se simþi stãpânaunei întorsãturi de destin, nutocmai clare nici în mintearespectivei grupãri.

Poate cã reducerea nume-ricã a membrilor Parlamentuluil-ar face mai funcþional, poatecã revizuirea constituþiei i-ar daun plus de actualitate absolutnecesarã. Dar noi suntemdispuºi sã credem cã actulalegerilor ar trebui precedat de

stabilirea unor condiþii ºi criteriicare sã-l valideze pe viitorulparlamentar ca personalitatepoliticã. Pe de altã parte,oameni simpli din popor ausuferit atâtea umilinþe în aceºtiani, au pierdut pe nedrept pro-prietãþi, au fost înºelaþi, târâþi înprocese, câºtigã venituri derâsul lumii. ªi deodatã suntchemaþi sã-ºi spunã cuvântul înprobleme atât de grave ºi pringestul lor sã certifice intenþii pecare ei înºiºi le pun la îndoialã,câtã vreme sunt nedreptãþiþi.Desigur, întotdeauna se vorprezenta la vot ºi oameni maipuþin instruiþi ºi, prin urmare,numãrul lor ºi nu judecata ºiputerea de discernere hotã-rãºte, cum s-ar zice, rezultatulsufragiului ºi victoria cutãruicandidat. Dar noi încheiem,afirmând cã decât sã invocãmînþelepciunea popularã veche,ar fi mai bine sã aplicãmînþelepciunea nouã, adicãexplicarea scopurilor spre carenãzuim. Cu înþelepciunea ve-che stãm bine, mai ales când oalãturãm ºmecheriei postde-cembriste care parcã a cuprinsîntreaga naþiune. Când însã nevine bine, îi îndemnãm pe tinerisã consulte doar pe internetfondul umanist clasic. Cu altecuvinte, conjuncturalul la con-junctural trage. Când am privitde departe uriaºul afiº cu chipulpreºedintelui ameninþându-i pecei cu pricina cã n-au sã scapede ce le e fricã – reducereanumericã de la 471 la 300 aparlamentarilor -, afiº ce sedesfãºura în înãlþime cam peopt etaje ale Hotelului„Decebal” din Bacãu, m-amîntrebat cât o fi costat priori-tatea asta absolutã ºi mi-amamintit brusc tot de o formularepopularã: De, obrazul subþire(?) cu cheltuialã se þine.

Numerele, pe care desigur e un truism sãafirmãm cã le folosim zi de zi, sunt legate denenumãrate mistere, privite în abstracþiunealor cea mai adâncã sunt atât de enigmatice,de „neînþeles” încât doar matematica poatevorbi despre ele, fãrã inhibiþii, fãrã complexe.În studiul proprietãþilor matematice alenumerelor ne introduce profesoara EleonoraSavu în cartea „Teoria numerelor. Ununivers fascinant” (Ed. PIM, Iaºi, 2009).Lucrarea respectivã, prin propunerea a nouãcapitole cu seturi de probleme ce nu pot firezolvate elementar, se adreseazã desigurmai întâi profesorilor ºi elevilor pentrupregãtirea olimpiadelor ºi concursurilorºcolare. Totodatã, Eleonora Savu ne oferãun ghid în teoria numerelor, realizând înacelaºi timp un exerciþiu de admiraþie faþã deo ºtiinþã consideratã de mulþi ermeticã. Încele câteva pagini în care cocheteazã cu lim-bajul eseistic, autoarea ne convinge cãmatematica este „cea mai purã formã degândire”.

Prin cele douã capitole introductive„Repere istorice”, „Probleme deschise/con-jecturi” ºi mai ales prin capitolul-epilog„Marea teoremã a lui Fermat, o enigmã asecolului al XVII-lea rezolvatã la sfârºitulsecolului XX”, autoarea ne familiarizeazã,chiar ºi pe cei care suntem mai puþinicunoscãtori între ale matematicii, cu filozofiaunei ramuri din aceastã ºtiinþã, cu realizãrilede ordin practic ºi chiar cu idealurile ºi

visurile iniþial tãinuite, mai apoi, împãrtãºitelumii întregi. Am aflat astfel cã în anul 585î.H., utilizând proprietãþi de divizibilitate anumerelor, Thales prezice o eclipsã deSoare, Leonardo da Vinci folosind deasemenea divizibilitatea numerelor, antici-peazã construirea ceasului cu pendul, în1766 Johann Bode leagã astronomia de teo-ria numerelor, enunþând legea: „distanþele lacare se aflã planetele faþã de Soare suntproporþionale cu termenii ºirului 3, 6, 12, 24,48, 96”. Cele mai interesante aplicaþii aleteoriei numerelor sunt în criptografie, efecteacustice speciale ºi în comunicaþiile spaþiale.

Sã zãbovim un pic asupra ultimului capi-tol, în care impresionatã de „poveste”, încãde la primele rânduri, autoarea ne vorbeºtecu o încãrcãturã emoþionalã deosebitã:„Povestea Marii Teoreme a lui Fermat(MTF) este unicã, ea include viaþa, amãgireaºi moartea, a fost o provocare pentru mulþimatematicieni ºi a stimulat dezvoltareamatematicii. Deºi problema a fost formulatãprin 1630 de Pierre Fermat, demonstraþia eia fost datã de Andrew Wiles abia în 1994 ºi,în mod surprinzãtor a fãcut din matematicãtitlul de primã paginã al celor mai importanteziare din lume.” Încã din copilãrie, AndrewWiles (n. 1953) a „visat” sã demonstrezeMarea Teoremã a lui Fermat. La un momentdat al carierei lui, Wiles s-a „rupt” de lume, aînceput sã absenteze de la toate conferinþeleºi seminariile anuale, ceea ce i-a determinat

pe unii sã-ºi creeze falsa impresie cã ar fi„terminat” ca matematician. Andrew Wiles„s-a cufundat într-o izolare tãcutã mai binede ºapte ani”. Dupã aceastã perioadã, învara anului 1993, anunþã cã a demonstratMTF (de fapt obþinuse doar un fragment aldemonstraþiei). La începutul anului 1994 afir-mã cã s-a izbit de numeroase dificultãþi. Dar,pe 6 octombrie 1994 gãseºte soluþia com-pletã, o trimite la trei colegi ºi se confirmãvaliditatea ei. Totul a fost posibil dintr-o pasi-une febrilã susþinutã de un devotament ieºitdin comun. manifestat printr-o copleºitoaremuncã de cercetare. Mãrturisirea lui Wilesatinge sensibilitatea spiritelor deschise, ani-mate de idealuri: „[...] nu existã nici o altãproblemã în matematicã de care sã mã simtcaptivat aºa cum am fost de cea a luiFermat. Am avut acest rar privilegiu de a ficapabil sã-mi urmãresc în viaþa adultã ceeace fusese visul copilãriei mele. ªtiu cã e unprivilegiu rar, dar dacã poþi ataca în viaþaadultã ceva care înseamnã atât de mult pen-tru tine, atunci recompensa pe care oprimeºti nu se poate compara cu nimic altce-va. Dupã rezolvarea acestei probleme amcert sentimentul unei pierderi, dar în acelaºitimp un extraordinar sentiment de libertate.Am fost atât de obsedat de problema astaîncât timp de opt ani de zile m-am gândit laea încontinuu - de când mã trezeamdimineaþa ºi pânã când mã duceam seara laculcare. Acesta e un rãstimp lung pentru a tegândi la un singur lucru. Toatã aceastã odis-ee s-a sfârºit acum. Mintea mea se odi-hneºte.”

Mihaela BÃDIÞA

Victor MITOCARU

Politicaºi înþelepciunea popularã

Matematicienii viseazã uneori

• Marin Gherasim

În 1966, liceancã fiind, amdescoperit într-un ziar vesteapredãrii limbii române laUniversitatea din Strasbourg. Amtrimis atunci o scrisoare condu-cerii ei, rugând-o sã mã ajute sãintru în legãturã cu unul din stu-denþii de la românã, în speranþaînfiripãrii unei corespondenþecare sã ne ajute pe fiecare în per-fecþionarea studiului limbiiceluilalt. Mi-a rãspuns o tânãrã,Marie-Joëlle Horst, încântatã sãia legãtura cu o româncã dinBucovina minunatelor aduceriaminte ale profesorului eiOctavian Nandriº. Prieteniaaceasta ºi interesul pentrufrancezã ºi românã au avut,direct sau indirect, mai multeurmãri. Între acestea, eu am fostsingura din fostul raionCâmpulung Moldovenesc caremi-am susþinut bacalaureatul înfrancezã ºi am devenit pe viaþãinteresatã de limbile romanice, iarMarie-Joëlle Horst ºi-a schimbatprin cãsãtorie numele, devenindMarie-Joëlle Dumitresco. Totatunci am primit de la ea o ilus-tratã aparte, extraordinar dedeosebitã raportatã la perioadaaceea a României, cu o imaginea stâlpului cu îngeri din CatedralaNotre-Dame din Strasbourg. Amfost atât de fermecatã de ea,încât a cãlãtorit permanent cumine în diversele oraºe în caream locuit ºi tot împreunã amînaintat în ani. Dar iatã cã dupãpeste patru decenii, a dispãrutdintr-odatã, uitatã poate într-ocarte, rãtãcitã în vreun album. Amcãutat-o o vreme cu îndârjirea cucare ne agãþãm de câte un simbolal tinereþii. În clipa în care amrenunþat, am ºtiut cã a fost unsemn. O lunã mai târziu, în sep-tembrie, urcam într-un autocar cudestinaþia Strasbourg.

Se înserase de-acum, cândm-am instalat în locuinþa caldã ºiprimitoare a universitarei su-cevence Gina Puicã, lectorul nos-tru de limba românã laUniversitatea din Strasbourg. Darîn loc sã fiu copleºitã dintr-odatãde toatã oboseala drumului, amsimþit un impuls irepresibil: sã mãmiºc, sã mã plimb, sã vãd. Amcoborât, am fãcut doar un colþ destradã ºi împrejurul nostru auînceput sã vâjâie, întâi ca niºtecãrãbuºi de mai, apoi cât niºteciori, o mulþime de vrãjitoare pemãturi. Am fãcut ochii mari, Ginaa înãlþat uºor din umeri ºi a surâs:Vrãjitoarele din Alsacia suntbune! Dupã ce aripa uneia, maimare decât toate, mi-a atins tâm-pla, am întors capul spre dreap-ta, urmãrindu-i câteva clipe zborulfosforescent. Apoi, m-am întors

spre stânga, ºi-atunci am înþelesce înseamnã o respiraþie tãiatã.În noapte, mai întunecatã decâtea, cu vagi reflexe roºieticestãtea parcã dinainte de timp,masivã ºi imaterialã, lângã noi,dar venind din cer, Catedrala. Înaceeaºi mãsurã în care opriveam mi-o ºi închipuiam, osimþeam fãrã s-o ating, piatrãgânditoare, conºtientã de splen-doarea sa. Ca în transã, încer-când cumva sã o cuprind, amînceput sã o înconjur. Ne-ampierdut pe stradele luminate deflori, de vitrine, de terase pline deoameni, însufleþiþi de propriilecuvinte, de bucuria celuilalt, dearoma vinului, de tãria cafelei,descoperind-o când în capãtullor, când deasupra, fãrã sã o pier-dem ºi fãrã sã ajungem de undeplecasem, pânã la uluitoareasenzaþie cã, de fapt, nu eu, nunoi, ci ea, Catedrala, ne urmãrea.Chiar ºi mai târziu, aproape demiezul nopþii, la una din mãsuþelecare ocupau o palmã de trotuar,destul de departe, în Mica Franþã,cu câte un pahar cugewurtzraminer dulce în faþã,pahare cu piciorul verde, tipicalsaciene, îi simþeam prezenþa înceafã, în spate. Aproape.

Nu ºtiu dacã a doua zi m-amsupus unui ritual al dimineþii cuîncredere în puterea ei de alimpezi ºi de a ordona lucrurilesau unuia al locului, care dã pri-oritate absolutã splendorii, darasta am fãcut înainte de toate:am început urcuºul celor 330 detrepte spre platforma Catedralei,punctul din care lui Goethe, foststudent la Strasbourg, îi plãceasã admire apusul soarelui.Fiecare pas înainte era un pas învãzduh ºi în Þara Minunilordeopotrivã, întâmpinatã aici deimaginea sculptatã a unei ale-

gorii, dincolo de dantela mineralãa unui detaliu arhitectonic, de oturlã ca un brad de Crãciun, cughirlande încremenite cu veacuriînainte de înfiriparea sãrbãtorii,de porþiuni învelite în plasa finã aschelelor, de imaginea sec-venþialã a oraºului, pânã la ceade ansamblu de sus. Mã aflam înpartea finalã, deja celestã alumii? Nu, era doar o iluzie opticã,fleºa, partea cea mai zveltã,mesajul palpabil, sãgeata îndrep-tatã spre azur de meºterii-artiºti,dubla ºi depãºea cei 66 de metristrãbãtuþi pânã acum. Suficienþitotuºi, asemenea distanþei idealepentru privitul unei picturi, pentruca harta oraºului sã capete sub-stanþã ºi relief. Inima Strasbourgului,dacã naºterea începe cu inima,este înconjuratã de braþele unuiafluent al Rhinului, Ill, care deli-miteazã pe aceastã insuliþã, patri-moniu UNESCO, cele mai vechifrumuseþi ale aºezãrii: Catedrala,Podurile Acoperite, CasaKammerzell, Farmacia Cerbului(cea mai veche din Franþa!) ºi altesuperbe edificii din secolele 16-17 cu grinzi aparente, à colom-bage, Palatul Rohan, elegantelehoteluri din veacul al 18-lea.Dincolo de þãrmurile râului,aceeaºi desfãºurare voluptoasã atrecutului, acelaºi orgoliu al con-servãrii ca atare sau prin con-strucþii noi în spiritul lui, dar ºi,egalã în mãreþie, replica epatantãa contemporaneitãþii cu palatelesale: Palatul Europei, alParlamentului European, PalatulDrepturilor Omului, triplu simbolal credinþei bãtrânului continent înforþa schimbãrii. Mai existãdesigur ºi uimitoare îngemãnãri.De pildã, carcasa argintie în carea fost învelitã acum doi ani garaoraºului, clãdire datând din 1883,ºi care la o primã vedere, diurnã,

o alãturã, cu aerul ei de farfuriezburãtoare Muzeului de ArtãModernã ºi Contemporanã,Hotelului Departamentului ºi altoredificii moderne, pentru canoaptea sã devinã perfect trans-parentã ºi sã arate privirii con-strucþia de peste un secol.

Oraº în care, cum spunea LeCorbusier, „ochiul nu se plicti-seºte niciodatã”, fremãtând per-manent de turiºti, Strasbourgul îþipune la dispoziþie cele mai încân-tãtoare mijloace pentru a fi vizitat.Am preferat una din ambarcaþiu-nile de pe Ill ºi canalul Marnei laRin, cu acelaºi nume ca o picturãcãutatã de toþi cei care ajung aici,„Frumoasa Strasburghezã” deNicolas de Largillière, însã la felde atrãgãtoare sunt ºi minitram-vaiele ºi tramvaiele, suple,comode, silenþioase. Dar cummai mult decât toate, îmi placaripile poveºtii, pe aceasta amales-o întârziind într-o zi subborul uriaº (700 mp!) de sticlã alrotondei din Piaþa Omului de Fier.În armurã, însemn al unei farma-cii din secolul 17, el fãcea sãsune clopotul care îi aduna în faþaCatedralei pe membrii corporaþi-ilor aºezãrii, înarmaþi din cappânã în picioare ºi gata sã-ºi deaviaþa în luptã cu duºmanii ei. Dardacã Omul de Fier umple zona deoºteni-orãºeni, romanticul, vizio-narul Gutenberg al sculptorului

David d`Angers o înzãpezeºte cutroiene de cãrþi. ªi nu întâmplãtoraceiaºi orãºeni, în þinuta festivã abreslelor lor, i-au dat onorul ladezvelirea statuii, în 1845.Tânãrul care a conceput princi-piul tipãririi cu ajutorul carac-terelor mobile, prin grija cãruia în1455 aici apãrea prima biblie ast-fel tipãritã, a destinat oraºul,graþie invenþiei sale, unor lungisecole, 15 ºi 16, de bogãþie ºi pros-peritate, transformându-l într-oadevãratã Capitalã a Cãrþii. Acãrþii purtãtoare a ideilor Refor-mei, a cãrþii minunat ilustrate deartiºti vestiþi. În aceastã piaþã amrevenit cel mai des, fascinatã depersonalitatea lui Gutenberg, fer-mecatã de înscrisul de pe filadeschisã pentru viitorime, „ªi s-afãcut luminã!”, ispititã de prânzulgustos la restaurantul care îipoartã numele, în care carnea deporc ºi varza muratã sunt vedete,în reþete alsaciene care au aromapreparatelor bucovinene de laSãrbãtorile de Iarnã sau de ununiversal espresso la cafeneau li-terarã, de asemenea „Gutenberg”,ºi permanent uluitã de putereavântului în acest perimetru solidfortificat de clãdirile înalte, vântcare antrena în vãzduh câte ofaþã de masã ca pe o pânzã decorabie. Zborul ei era urmãrit ºiprimit cu urale de puºtii rotiþi dediscul uriaº al cãluºeilor, pentrucã da, în aceeaºi PiaþãGutenberg, o instalaþie desprinsãparcã din iarmarocul copilãrieinoastre ne aduce aminte cãoraºul Catedralei ºi al PalatelorEuropene este totodatã CapitalaCrãciunului. A Sãrbãtorii care decând existã nu a încetat sãproclame, strãlucitor, imbatabil,Adevãrul Poveºtilor.

Cu înþelepciune sau poate maidegrabã cu un instinct al durateimai presus de sfâºieri ºirãzboaie, Strasbourgul contra-pune mãreþiei arhitectonice ogingãºie pe mãsurã, alãturãimpresionantelor sale edificii deli-cate jucãrii-suveniruri. Alsacia caÞarã a Berzelor se regãseºte înoraº în nesfârºite pâlcuri de

meridiane

FFrr anþaanþa

UUUUnnnn CCCCrrrrããããcccciiiiuuuunnnn ffffããããrrrrãããã ddddeeee ssssffffâââârrrrººººiiii tttt

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: [email protected] •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHEªtefan RADU (secretar general de redacþie)

Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU (corecturã)Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ

5 948465 000041 11

Doina CERNICA(continuare în pag. 21)• Turn din vechea fortificaþie a oraºului

• Catedrala

Date post:	07-Dec-2018
Category:	Documents
Upload:	vankhue
View:	250 times
Download:	2 times

Nr. 11-12 • Anul 46 (serie nouã) • noiembrie...

Documents