Nr. 3 Iunie 2009 - scanteia.npcr.ro · si comunism, democratia se aplica si in economie, deoarece...

ASEG

SOCIAGALIT

© C

AȚIA

TATE

O P Y R I G H

MILITȘI PRO

H T A S .

TANȚOGRE

Sc

S C Â N T E

ILORES SOC

cântNr. 3

I A ‐ W W

PENTCIAL”

teia3 Iunie

W W . S C A N

TRU PA”SCÂN

As2009

N T E I A A S

ACE, NTEIA

O C I A T I E

A”

E . R O

A.

1. Tinerii, p

2. Lenin de

3. Obama:

4. Conferin

5. Cuba, ţaromân……

6. Mesajul

7. Destin…

8. Capitalis

9. În sprijin

B. Stânga I

a)Cuba - Re

1) 23 aprilie

2) 24 aprilie

3) 1 Mai 200

4) 2 mai 200

5) 7 mai 200PE CARE L-

6) 8 mai 200ORGANIZA

7) 11 mai 208) 14 mai 20

9) 16 mai 20

10) 1 iunie 2

11) 2 iunie 2

b) Turcia

1. Mişcarea M

2. Apel la so

c) Estonia

1. Cum se ap

d) Venezuela

1. Venezuela

e) Grecia

1.Festivalulu

f) Sri Lanka

1.Solidaritate

politica şi co

espre religie

înainte spre

nţa asociţiilo

ara celor 50 ………………

Asociatiei d

……………

smul şi dem

nul strânger

Internaționa

eflectiile lui F

2009 PONŢI

2009 GESTU

09 TREBUIE

9 CUBA ŢA

9 SINGURU-AM CUNOS

9 DIN NOU ATIA STATEL

09 CE MI-A 09 CE NE-A

09 SEMNAL

009 APLAU

009 CALUL

Mamelor de S

lidaritate ……

plică democraţ

a

a merge spre u

ui Internaţiona

a

e cu tamilii din

CUPRI

omunismul…

……………

e război cu s

or de prieten

de ani, văzu………………

de prietenie

………………

ocraţia……

rii relaţiilor

ală

idel Castro

IU PILAT S-A

URI CARE IM

SĂ DAI TOT

ARĂ TERORIS

UL EX PREŞESCUT ………

DESPRE PULOR AMERIC

TRECUT PRA INFORMAT

LE FĂRĂ ECH

ZE ŞI TĂCER

TROIAN ……

Sâmbătă- Ce m

………............

ţia în statele p

un destin mai b

al al Tineretulu

n Sri Lanka…

INS

………………

……………

strigăte de p

nie româno-

ută de ochii u………………

romano rus

………………

……………

cu Venezue

A SPĂLAT PE

MPRESIONE

TUL …………

STĂ?…………

EDINTE NOR………………

TREDA OSACANE ………

RIN MINTE …T REVISTA „

HIVOC ……

RI ……………

………………

mai aşteptăm?

.....................

pornite pe cale

bun …………

ui Rezistent -

…………………

………………

………………

pace!............

-cubaneze…

unui elev ………………

se……………

………………

………………

ela…………

E MÂINI……

EAZĂ ….……

………………

………………

RDAMERICA………………

A – ………………

………………SCIENCE”…

………………

……………...

………………

………………

......................

ea ,,democraţie

………………

Rezistenţa 20

………………

…. 3

….. 4

.... 5

… 7

…. 8

… 9

…. 10

….. 10

.. 12

…… 14

…… 15

……. 16

…… 18

AN …….

19

…. 21

……. 22……. 23

…... 24

...... 25

…. 26

….. 28

..... 29

ei”. 29

…. 30

009. 36

…… 36

AMIPEEG

SOCI

ScNr.

© copwww.

ASOCIAȚIILITANȚILENTRU PAGALITATEPROGREAL”SCÂN

cânteia . 3 Iunie 2

pyright As. Sc.scanteiaascoc

IA LOR

ACE, E ȘI S

NTEIA”

As 2009

cânteia ciatie.ro

Scânteia As –Nr. 3 Iunie 2009 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI

PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”

| © copyright As. Scânteia - www.scanteiaasociatie.ro 3

1. Tinerii, politica şi comunismul

Pot sa spun ca fac parte dintr-o generatie apolitica. Tinerii din Romania de azi nu numai ca nu sunt intresati de politica, dar nici macar nu vor sa auda de vreun lucru care sa aiba cea mai mica legatura cu un subiect politic. Intr-un fel, ii inteleg. In Romania, subiectele politice sunt asociate cu coruptia, ipocrizia si minciunile de care am avut parte in ultimii 19 ani - sau cu ipocrizia si minciunile si mai mari de care am avut parte inainte. Insa aceasta perceptie nu este numai gresita, ci si periculoasa. Politica ne priveste pe toti, pentru ca politica reprezinta modul in care este condusa tara. Tinerii care refuza sa voteze sau sa se implice in vreun fel in politica nu fac altceva decat sa-si dea viitorul pe mana altora. Iar cei care isi pun toate sperantele in visul plecarii in occident se amagesc singuri. Dintre toti cei care vor sa plece numai un procent infinitezimal vor avea sansa sa o faca. Iar plecatul este partea cea mai usoara. Odata ajunsi la destinatie, se vor confrunta cu realitatea faptului ca nici "la ei" nu curge lapte si miere. De exemplu, America este intr-adevar tara tuturor posibilitatilor: E posibil sa ajungi bogat, dar este si mai posibil sa ajungi sarac. Conform statisticilor din 2002, in America traiesc 36 de milioane de oameni sub pragul de saracie, astazi, datorita crizei, numarul s-a dublat. Asta inseamna de cateva ori populatia Romaniei. Si cine oare formeaza majoritatea saracilor din America? Imigrantii. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nu am nici o legatura cu acel nationalism bolnav si patetic de care dau dovada multi dintre politicienii nostri. Pe cei care nutresc astfel de sentimente ii sfatuiesc sa se trezeasca din visele lor de secol 19 si sa priveasca realitatea secolului 21. Nu ma opun emigrarii, ci doar atrag atentia asupra faptului ca nu este o solutie pragmatica. In general, foarte putini dintre oamenii care isi doresc o viata mai buna primesc acea viata pe tava. Daca intr-adevar ne dorim un viitor mai luminos, va trebui sa ni-l construim singuri. A trecut vremea plangerilor, vaicarelilor si nemultumirilor. Acum trebuie sa inceapa vremea faptelor. Fiind la inceput de drum, trebuie sa ne punem intrebarea evidenta: Incotro? Incotro ar trebui oare sa se indrepte Romania? Prea multi oameni (inclusiv o mare parte a tinerilor) au impresia ca suntem pe un drum drept, unde singurele noastre optiuni sunt “inainte” si “inapoi”. Conform acestei vederi limitate, “inainte” este calea economiei de piata, calea

neoliberalismului, pazita de cei doi mari strajeri numiti Fondul Monetar International si Banca Mondiala si pavata cu scheletele milioanelor de muncitori, profesori, doctori, batrani si copii ce trebuie sacrificati pe altarul sfant al capitalismului. “Inapoi” ar fi deci calea tuturor celor care se opun marsului glorios al capitalismului, indiferent daca ei ii se opun pentru ca vor un sistem si mai brutal sau pentru ca vor un sistem mai uman. Nu cred ca este nevoie sa mai explic motivele pentru care aceasta dihotomie fortata intre “inainte” si “inapoi” este absurda. In realitate, exista o multitudine de directii ce pot fi urmate. Unele dintre ele, precum ideologia falimentara a neoliberalismului (care a ruinat deja America de Sud si care este acum experimentata si la noi), nu sunt altceva decat spirale ce conduc in abis. Dar exista si directii salvatoare, ideologii politice care au ca scop eliminarea saraciei, a somajului, a lipsurilor si a inegalitatilor nedrepte dintre oameni. Acestea sunt diferitele tipuri de socialism si comunism. Spun “diferitele tipuri” pentru ca ceea ce majoritatea romanilor numesc “comunism” nu este in realitate decat una dintre ramurile comunismului. Mai precis, este stalinismul de tip sovietic, care s-a dovedit a fi ramura uscata din copacul comunismului. Multi vorbesc despre comunism, dar putini cunosc semnificatia adevarata a acestui cuvant. Cei care considera comunismul “antidemocratic”, de exemplu, probabil ca nu s-au intrebat niciodata de ce Germania de Est isi spunea “Republica Democrata Germana”. Motivul este simplu: comunismul nu este nici pe departe antidemocratic, ci dimpotriva. Comunismul este ultra-democratic - el doreste sa extinda democratia si in sfera economica (in capitalism, democratia este limitata la sfera politica; in socialism si comunism, democratia se aplica si in economie, deoarece mijloacele de productie sunt proprietatea intregului popor si nu doar a catorva indivizi). Bineinteles, Romania pre-decembrista nu a fost o democratie, asa cum nici Republica Democrata Germana nu a fost o democratie. De aceea am denumit stalinismul “ramura uscata din copacul comunismului”. Stalinistii nu erau democrati, dar stiau ca comunismul este o ideologie democratica si vroiau sa para buni comunisti. Din acest motiv, ei au incercat sa pastreze iluzia democratiei – fara prea mare succes. Ar mai fi multe de spus despre comunism, comunisti si pseudo-comunisti, insa pentru moment ma voi opri aici. La intrebarea “ar trebui Romania sa se indrepte catre comunism”, raspunsul meu este DA. Dar la intrebarea “ar trebui Romania sa se intoarca in trecut”,




raspunsul meu este categoric NU. Comunismul nu este societatea pe care am avut-o. Comunismul este o societate libera, egalitara, organizata dupa principiul “de la fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi”, la care se pretindea ca vom ajunge candva, in viitor. Acum a devenit evident ca drumul stalinismului (drumul lui Dej si al lui Ceausescu) a fost un drum imperfect, care nu ducea la comunism. Insa acesta nu este un motiv sa o apucam pe un alt drum gresit, doar de dragul de a merge in directia opusa drumului gresit pe care mergeam inainte. Tinerilor din generatia mea care vor intr-adevar sa construiasca un viitor mai bun nu pot decat sa le recomand sa se informeze mai mult in legatura cu comunismul. De exemplu, ar putea sa arunce o privire pe www.marxists.org, sau sa ne contacteze pe noi. Eu personal as fi bucuros sa raspund la orice intrebare. Suntem de abia la inceput de drum, iar drumul va fi lung. Dar cu ajutorul vostru, vom merge pana la capat. M. Teodorescu student

2. Lenin despre religie

Faţă de stat, religia trebuie declarată o chestiune privată.(....). Este inadmisibil orice jignire a sentimentelor credincioşilor, întrucît acesta duce doar la întărirea prejudecăţilor lor religioase.(...). Religia este una din formele asupririi spirituale care apasă pretutindeni asupra maselor populare, strivite de veşnica muncă pentru alţii, silite să se zbată singure în mizerie. Pentru a birui prejudecăţile religioase este necesară o muncă ideologică educativă sistematică, plină de răbdare, o propagandă pe scară largă a concepţiei ştiinţifice marxiste despre lume.(...). Neputinţa claselor exploatate în lupta împotriva exploatatorilor dă naştere credinţei într-o viaţă mai bună dincolo de mormînt, tot aşa de inevitabil cum neputinţa sălbaticului în lupta cu natura dă naştere credinţei în zei, diavoli, în minuni etc.(...) Pe cel ce munceşte şi îndură lipsuri toată viaţa, religia îl învaţă să fie smerit şi răbdător în viaţa pămîntească, consolîndu-l cu speranţa în răsplata cerească. (...). Pe cei ce trăiesc din munca altora, religia îi învaţă să se ocupe cu binefaceri în viaţa pămîntească, oferindu-le astfel o foarte ieftină justificare pentru întreaga lor existenţă de exploatatori şi vînzăndu-le la un preţ convenabil bilete pentru fericirea cerească.(...). Nota noastră: Din surplusul de valoare obţinută de capitalişti prin exploatarea muncii clasei muncitoare, aceştia donează în nume propriu bani pentru construcţia de locaşe de cult( biserici), sperînd astfel că-şi pot cumpăra un loc în rai, contrazicînd spusele lui Iisus privitoare la bogaţi: ,,mai degrabă trece cămila prin urechea acului decît să fie primit bogatul în împărăţia lui Dumnezeu”. Comuniştii tocmai aceasta doresc, o societate fără bogaţi şi săraci ci de oameni egali, adică,, împărăţia lui Dumnezeu”, dar nu în Cer ci pe Pămînt. Religia este opiu pentru popor! Nota noastră: Aşa cum drogurile crează iluzia fericirii pe pamînt aşa şi religia crează iluzia unei fericiri după moarte, într-un ipotetic Rai. Crearea unei societăţi capabile să îndestuleze viaţa oamenilor pe Pămînt va micşora dependenţa faţă de iluziile religiei. Religia este un refugiu pentru spiritul uman, astăzi, şi de care încă nu este dispus şi pregătit să renunţe. Orice om să fie absolut liber să profeseze religia care îi place sau să nu recunoască nici o religie, adică să fie ateu, aşa cum şi este de obicei orice socialist ( comunist ). Este absolut inadmisibil să se facă vreo deosebire între cetăţeni, în ceea ce priveşte drepturile lor, în funcţie de credinţele lor religioase. În actele oficiale trebuie categoric suprimată pînă şi orice menţionare a cutărei sau cutărei confesiuni religioase a cetăţenilor. Nu trebuie să se acorde bisericilor nici o subventie de la stat. Ele trebuie să devină asociaţii absolut libere ale unor cetăţeni, avînd aceleaşi concepţii religioase, asociaţii independente de puterea de stat. Noi cerem completa separare a bisericii de stat pentru a lupta împotriva negurii religioase numai şi numai cu ajutorul armei ideologice, prin presa noastră, prin cuvîntul




nostru.(...). Pentru noi însă lupta ideologică nu este o chestiune privată, ci o chestiune a întregului partid, a întregului proletariat. Ar fi absurd să credem că, într-o societate bazată pe asuprire şi abrutizare nemărginită a maselor muncitoare, prejudecăţile religioase pot fi spulberate prin metode pur propagandistice, Ar fi o mărginire burgheză să uităm că apăsarea pe care o exercită religia asupra omenirii nu este altceva decît produsul şi reflectarea asupririi economice existente în societate. Nu vom putea lumina proletariatul prin nici un fel de propagandă dacă nu-l va lumina propria sa luptă împotriva forţelor tenebroase ale capitalismului. Unitatea acestei lupte cu adevărat revoluţionare a clasei asuprite pentru crearea raiului pe pamînt este pentru noi mai importantă decît unitatea de păreri a proletarilor cu privire la raiul din cer. Iată de ce nu declarăm şi nu trebuie să declarăm în programul nostru că sîntem atei, iată de ce nu interzicem, şi nu trebuie să interzicem, proletarilor la care persistă diferite rămăşiţe ale vechilor prejudecăţi să se apropie de partidul nostru. Noi vom propovădui întotdeauna concepţia ştiinţifică despre lume, pentru noi este necesar să luptăm împotriva inconsegvenţei unor,,creştini”, dar aceasta nu înseamnă cîtuşi de puţin că trebuie să punem problema religioasă pe primul plan, unde nu-şi are cîtuşi de puţin locul, că trebuie să admitem fărămiţarea forţelor luptei economice şi politice, luptă cu adevărat revoluţionară, de dragul unor păreri sau fantezii lipsite de importanţă(....). Burghezia reacţionară a avut grijă pretutindeni să aţîţe ura religioasă, să atragă în această direcţie atenţia maselor, sustrăgînd-o de la problemele economice şi politice cu adevărat importante şi fundamentale(....). Această politică reacţionară de fărămiţare a forţelor proletare, care se manifestă astăzi în special prin pogromurile organizate de ,,sutanele negre”, va inventa poate mîine reforme mai rafinate. Noi, în orice caz, vom opune o propovăduire calmă, consegventă şi plină de răbdare a solidarităţii proletare şi a concepţiei ştiinţifice despre lume, propovăduire străină de orice aţîţare a unor divergenţe de ordin secundar. Proletariatul revoluţionar va obţine ca religia să devină o chestiune cu adevărat peivată pentru stat. Şi în acest regim politic curăţat de mucegaiul medieval, proletariatul va duce o luptă aprigă, deschisă, pentru înlăturarea sclaviei economice, adevăratul izvor de înşelare a omenirii cu ajutorul religiei. Extrase din articolul ,,Socialismul şi Religia”, publicat

În revista ,,Novaia Jizni”nr.28 din 3 decembrie 1905 Lupta cu prejudecăţile (...) Împotriva prejudecăţilor religioase trebuie să luptăm cu foarte multă precaţiune. Mult rău pricinuiesc aceia care introduc în cceastă luptă o notă de lezare a sentimentului religios. Trebuie să luptăm pe calea propagandei, pe cale luminării. Introducînd o notă de asprime în acestă luptă s-ar putea să irităm masele.O astfel de atitudine adînceşte adînceşte divizarea maselor dupa principiul religiei, pe cîtă vreme forţa noastră stă în unire. Cel mai adînc izvor al prejudecăţilor religioase îl constituie mizeria şi ignoranţa. Tocmai împotriva acestui rău trebuie să luptăm cu hotărîre.(...) Extras din cuvîntarea la primul Congres al muncitorilor din Rusia-19 noiembrie 1918.

3. Obama: înainte spre război cu strigăte de pace!

Dupa turneul sau in Europa, presedintele american Barack Hussein Obama a vizitat si Turcia. Vizita, anuntata cu mult timp inainte in presa americana drept una in care "presedintele se va adresa in numele pacii lumii musulmane dintr-o tara musulmana" a prilejuit acestuia anuntarea unei noi forme de agresiune, in special in Orientul Mijlociu. Practic Obama a declarat: "Inainte spre razboi cu strigate de pace!". Dandu-si seama ca trebuie sa difere de fostul presedinte Bush fara a pune in fapt piedici politicilor de distrugere si jefuire ale imperialismului american, Obama a declarat: "Sa oprim conflictul din Iraq, sa continuam cu cel din Afghanistan si Pakistan!" Obama a rostit un discurs in parlamentul burghez turc in care si-a expus noile ordine date regiunii, ca si statului burghez turc. Printre altele, a reiterat amenintarile la adresa Iranului. Printre altele, mentionand rolul Turciei in "discutiile de pace" Intre




Siria si Israel a avertizat Siria sa nu miste in front. Regimului sionist israelian, pe care l-a binecuvantat inca inainte sa ajunga presedinte, i-a transmis ca solutia colonialista a "celor doua state" este cea sustinuta de SUA. In vreme ce Iranul i-a dat lui Obama o replica taioasa prin vocea liderului sau religios, presedintele Ahmadinejad a ramas tacut, lasand deschisa usa pentru tentative de reconciliere, iar conducerea siriana a vorbit despre oportunitatea deschiderii tarii, pentru care a depus eforturi vreme de multi ani. Statul burghez turc a considerat strangerea de catre Obama a mainii cu primul ministru Erdogan drept o binefacere si l-a laudat pe Obama pentru sufletul sau cald si pentru increderea sa in Erdogan, pe care l-a desemnat pentru postul de inselare a poporului turc. Iar armata colonialista turca si-a spus "Asta e sansa noastra", confirmandu-si inca o data loialitatea fata de SUA., Sarcinile trasate de Obama Turciei au fost urmatoarele: dreptul la educatie pentru kurzi, lupta cu "teroristii" PKK din Iraq, deschiderea granitei cu Armenia (in ciuda opozitiei Azerbaidjanului), intarirea pozitiilor americane in Caucaz impotriva Rusiei. Cand ne vom retrage din Iraq, lasati-ne sa folosim teritoriul vostru, iar in legatura cu Iraq-ul, sustine-ti-ne planurile pentru aceasta tara si veti putea si voi juca un rol in ea. Sustineti-ne in Afghanistan in calitate de forta combatanta... Iar pentru a-si intari marionetele in Turcia Obama le-a transmis acestora: "Nu va mai preocupati atat de mult de genocidul armenilor, si noi le-am facut la fel amerindienilor". In esenta Obama a incredintat Turciei rolul de jandarm local al SUA in Orientul Mijlociu. Din Turcia Obama a plecat in Iraq, unde si-a informat subordonatii despre negocierile murdare cu colaboratorii sai turci, si de acolo s-a intors in SUA. Vizita lui Obama in Turcia a fost intampinata cu proteste de fortele revolutionare, comuniste si anti-imperialiste. La aceste proteste, care au avut loc in principal la Istanbul, s-a scandat "Obama, sangele e si pe mainile tale, pleaca de la noi din tara!" si s-a aratat ca masca lui Obama nu poate ascunde chipul hidos al imperialismului american. Nereusind sa obtina vreun succes in politica lor de oprimare a kurzilor si de negare a identitatii kurde, statul colonialist turc a fost criticat de Obama, liderul stapanului sau SUA. Acesta a cerut, pe scurt, statului turc, sa lichideze PKK si sa isi normalizeze relatiile cu Armenia prin adancirea cooperarii dintre autoritati si

kurzii din Kurdistanul de Sud. Ca urmare Turcia a mers pana la a-si inrautati relatiile cu Azerbaijanul de dragul normalizarii relatiilor cu Armenia, cerute de SUA. In schimbul acestei manevre Obama s-a referit la genocidul armenilor, cu prilejul zilei acestuia, 24 aprilie, ca la "marea catastrofa", in loc de mare genocid. In chestiunea kurda Obama a sustinut continuarea negocierilor cu kurzii din Kurdistanul de Sud pentru acceptarea unei autoconduceri kurde in regiune in schimbul lichidarii miscarii nationale kurde. Armata turca a anuntat de aceea o noua defintie a "identitatii turce" prin vocea generalului si sefului de stat major Ilker Basbug, in discursul sau anual "de evaluare", mult mai calm decat cel de anul trecut. Basbug a afirmat ca identitatea turca este cea principala, ce trebuie acceptata fara discutii, in vreme ce identitatea kurda poate fi acceptata drept una secundara. "Daca punem in discutie identitatea principala- a spus el- am putea ajunge in aceeasi situatie ca Libanul si Iraq-ul. Ea trebuie sa fie identitatea noastra principala, dar asta nu inseamna ca una secundara nu ar fi acceptabila, la nivel cultural si individual". Prin aceasta el a spus ca nu pot fi acceptate nici un fel de drepturi colective pentru kurzi, ci numai drepturi culturale si individuale. De asemenea el nu a ezitat sa mentioneze ca solutionarea chestiunii kurde nu este posibila fara lichidarea PKK. Dictatura fascista turca si-a insotit noua pozitie de un nou atac asupra miscarii nationale kurde, sprijinit discret de Obama. Imediat dupa plecarea lui Obama autoritatile turce au inceput o campanie de terorizare a DTP( Partidul Societatii Democratice), reprezentantul poporului kurd in parlament, arestand mai mult de 300 de activisti kurzi, intre care si vicepresedintele DTP. Mai mult de 50 din ei au fost intemnitati. De asemenea au deschis focul asupra kurzilor care intentionau, cu ocazia celei de-a 60-a aniversari a lui Ocalan, sa mearga la locul sau de nastere, ucigand doi oameni. Protestele impotriva acestui masacru au fost reprimate violent, un copil de 14 ani fiind ucis iar un altul ranit. Kurzii insa nu au putut fi impedicati sa-si manifeste indignarea iar co-presedintele DTP Ahmed Turck a avertizat partidul de guvernamant AKP ca daca aceste atacuri vor continua pozitia sa va fi serios zdruncinata. Ultimele operatiuni impotriva DTP si kurzilor arata ca dictatura fascista isi va continua politica sa dubla, de terorizare si de inselare a kurzilor. In vreme ce cu o mana a deschis un post de televiziune kurd, TRT 6, indicand totodata ca si altele vor putea fi deschise pe

S

vmtaudDpT S""zip NcgvipiPpaapv T

SaEHpîBpaPC

Scânteia As –N

viitor, cu ceamiscarii natitransformariiajutoarele purmatoarele de lideri a PKDaca PKK vputea fi rapTalabani si B

Se poate spu"solutionarea"pacii" intre zona Caucazimpotriva Aposibil, si im

NATO, princonsiderat ugrupari musuva juca in acin rezolvareprincipal urmimpreuna cu Popoarele dipropagandei amenintari cuamericana. pregateste savechea sa fat

Traducere d

4. Conrom

Sîmbăta, 30 asociaţiilor Evenimentul Hyperion dinparcursul a înregistrate jBucureşti) şprietenie coasemenea aPartidului CComunist R

Nr. 3 Iunie 2009

alalta isi conionale, in vei lor intr-un

primite de lzile sa fie reKK intr-o al

va rezista unipiti cu sprijBarzani si inm

une ca, in paa pasnica" aTurcia si Armzului, SUA Afghanistanu

mpotriva Suda

n noul sau un dusman ulmane pentceste planuri ea crizei pamand a fi inc

Egiptul. in aceasta zo

"pacifiste" u razboiul, cFata neag

a le provoaceta alba.

din Internati

nferința amâno‐cuba

mai, a avude pr

s-a desfăn Bucureşti peste 3 orejuridic - Chşi Moncada(nstituite în

au participaComuniştilorRomân) înre

9

ntinua politiederea imblapopor obedila stat. Se ealizat planulta tara si deii din activisjinul colabomanati autori

aralel cu reta problemei menia, respinisi vor inte

ului si Pakanului si Som

secretar genal Islamului

tru criza carirolul princip

alestiniene vredintat Germ

ona nu se voa SUA ce

i vor rezista gra a impe rani inca si

ional Buletin

socițiilor aneze

ut loc a VIrietenie răşurat în s

de pe cale. Au partici

he Guevara, (Jud Dolj) d

cadrul PAat ca invitar Nepecerişegistrat leg

ica de lichidanzirii kurzilient, multum

asteapta cul de mutare ezarmare a Pstii sai din Iroratorilor iraitatilor turce.

tragerea din kurde, realingerea Rusieensifica atackistanului,maliei.

neral Rasmui de catre uicaturilor dapal. Rolul Tuva fi redusmaniei si Fra

or ploconi ine presupunein fata planu

perialismuluimai adanci

n 81 al MLK

de priete

II-a Conferinromîno-cubaala Univers

ea Călăraşiloipat trei aso

Jose Martidouă grupur

AS şi PRMaţi reprezenti( Noul P

gal în Reg

A

| © copyr

dare a lor, a

mit cu ca in

a 70 PKK.. raq ar aqieni .

Iraq, zarea ei din curile apoi,

ussen, unele

aneze, urciei , cel antei,

n fata e noi urilor i se decat

KP

enie

nţă a aneze. sităţii or pe ociaţii ( din ri de . De ntanţi Partid gistrul

PaPe

EvcunRorezconforcumcarcodeamI.Hsi patacumasustera fiarca atepace susOrspirecspinodemacudusitueli

ASOCIAȚIA M

right As. Scân

artidelor Politetre Ignatencu

Ambasad

venimentul noasterea re

omania si zultatelor obnstruirea sortelor imperim sa priveare si-a cucerasta celui mosebita s-a

mbasadorul CHermina Med

in continuatrioti cubaneuzatie de "teai fals cu cstinut timp rorista impotfost cel mai mr acum merge

Luis Posadentatului din sageri soldatvine de asem

stine pe derientul Mijloionilor acescent cu prileionaj in faastra, a mmascam nemuza pe altii

uble si sa cuatiei celoriberarii lor si

MILITANȚILOR

nteia - www.sc

tice, Gheorgu Secretar ge

dorul Cubei Ma

a adus oeciproca, a Cuba, a cobtinute de ocietatii socalismului SU

asca cu ochi rit libertatea

mai mare imacordat dis

Cubei sociadina, care a aare lupta peezi detinuti erorism", o cat vine din

de DECENtriva Cubei Lmare SPONSe pe linia acoda Carriles 1976 impot

t cu moartea menea din p

eplin politicaociu si care tuia pe teri

ejul achitarii avoarea stat

militantilor prmaivazuta ip

de terorismcontinuam lur cinci patri intoarcerii i

R PENTRU PACPROGRES SOC

canteiaasociati

ghe Ungureaneneral.

anuel I. Hermin contributimilitantilor ontribuit laeroicul pop

cialiste si inUA, care nu p

buni succesa, si nu oriumperiu al lumscursului Ealiste in Romamintit ca ta

entru eliberaabuziv in acuzatie car

n partea impNII o sustiLibere, care tSOR al teroroperirii unor si Orlando

triva unui ava 73 de oamartea aceluiaa terorista inchide ochi

itoriul sau, unor ameritului evreu.rogresisti dipocrizie a t

m si opereazupta pentru

rioti cubanein patrie.

CE, EGALITATCIAL”SCÂNTE

ie.ro 7

nu Preşedint

na Medina

e pozitiva progresisti

a popularizapor cubanez n lupta conprivesc si nusele unui po

unde ci chiarmii. O atenExcelentei Smania, Man

ara sa va sustarea celor ciSUA sub fare suna cu aperiului careinuta campatimp de dece

rismului in zor teroristi not

Bosch, autvion cubanezmeni. O acuzaaşi imperiu ca Israelului ii la activitacum s-a vacani acuzati. Este datoin Romania,teroristilor ca cu standa

u popularizazi, in vede

E ȘI EIA”

e şi

la din

area in

ntra u au opor r in ntie Sale nuel tine inci alsa atat e a anie enii ona orii orii

z de atie care

in atile azut i de oria sa

care arde area erea




Excelenţa sa a demascat de asemenea pe cei care acuza ţara sa de incalcarea drepturilor omului si chiar- culmea nerusinarii imperialiste- de rasism, aratand ca tara sa a interzis discriminarea rasiala inainte ca America sa apuce sa faca asta la ea acasa, iar raportul prezentat recent de Cuba la ONU a atras admiratia tuturor celor cu adevarat preocupati de situatia drepturilor omului. Cat priveste nivelul de trai din tara sa, el a amintit ca insasi UNICEF, o organizatie despre care e imposibil sa spui ca ar fi manipulata de comunisti, a recunoscut ca in domenii precum combaterea mortalitatii infantile s-au facut progrese extraordinare in cei 50 de ani de la rasturnarea regimului pro-american al lui Batista. Astfel daca in 1959 mortalitatea infantila in Cuba era de 60 la mie, in prezent ea a scazut la numai 4,3 la mie, ceea ce reprezinta MAI PUTIN decat in insasi "citadela" drepturilor omului, SUA, unde ea se situeaza la 6 la mie. Cat priveste o tara latino-americana ca Haiti, executant fidel al dispozitiilor americane, mortalitatea sa infantila este cea mai mare din intreaga regiune, plasand-o la acelasi nivel cu Cuba din 1959- 60 la mie. Iata ce inseamna sa fii aliatul docil al celei mai "democratice" tari din lume- inseamna mizerie si subnutritie, inseamna reducerea tarii la statutul de colonie, statut in care si Cuba s-a aflat candva, dar din care s-a eliberat acum 50 de ani sub conducerea marilor revolutionari marxisti Fidel Castro si Ernesto Che Guevara. Iata unde vor sa aduca propovadutorii "democratiei" si "drepturilor omului" Cuba, la sinistra "libertate" a mizeriei si infometarii de pe vremea lui Batista sau din Haiti-ul contemporan. Excelenta sa Manuel I.Hermida Medina a subliniat de asemenea orientarea internationalista a noii Cube revolutionare, evidenta in actiunea sa de ajutorare a tarilor sarace, indeosebi in domeniul ocrotirii sanatatii. In colaborare cu Venezueala bolivariana Cuba a contribuit astfel la redarea vederii unui numar de nu mai putin de 3,6 milioane de oameni, afectati de orbire ireversibila, dar prea saraci pentru a-si putea permite un tratament eficient in acest sens precum şi alţi peste 3 milioane de alfabetizati în ţarile cele mai sarace. Acest gest cu adevarat emotionant dezvaluie limpede caracterul profund umanist al ideologiei socialiste, care a reusit sa schimbe in bine fata Cubei si care se straduieste sa schimbe in bine vietile oamenilor din intreaga lume. Apoi au luat cuvîntul si unii dintre participanţi care în mare majoritate şi-au exprimat solidaritatea cu eroicul popor cubanez şi dorinţa de a contribui după puteri la întărirea relaţiilor de prietenie dintre popoarele român şi cubanez. Dintre discursuri a atras atentia cel al lui

Costel Chirigiu, preşedintele Comitetului Roman pentru Eliberarea Celor Cinci Patrioti Cubanezi, organizatorul in 2006 a unei manifestatii de solidaritate cu cei cinci in plin centrul Bucurestiului, in Piata Universitatii si in fata Ambasadei SUA. El a aratat ca activitatea Comitetului va continua pana la atingerea scopului sau, eliberarea celor cinci. El a mai informat adunareai ca actiuni de solidaritate cu cei cinci eroi s-au desfasurat pana acum in 30 de judeţe. A mai atras atentia , dar in sens negativ,interventia lui Nicolae Vârbanciu care a încercat sa faca propaganda electorala PRM-ului îndemnîndu-i pe participanţi să-i voteze pe Vadim şi Becali ceea ce i-a atras dezaprobarea participantilor fiind huiduit copios. Conferinţa s-a incheiat prin adoptarea unei rezoluţii şi a unei declaraţii cu privire la un asa zis „seminar international” dedicat Cubei organizat in Romania de asa zisul „Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului” desfasurat intr-un hotel din Bucuresti la care au participat reprezentanti ai „Institutului de Studii Cubaneze si Cubano-Americane a Universitatii din Miami” cunoscuta institutie care actioneaza impotriva Cubei revolutionare. Manifestarea s-a incheiat printr-un dineu in timpul caruia elevi dintr-o scoala din Targoviste au facut o demonstratie de dansuri cubaneze iar actrita Doina Ghitescu a prezentat un program artistic diversificat: teatru, poezie si muzica. Radu M. Florian

5. Cuba, țara celor 50 de ani, văzută de ochii unui elev român

Cuba, ţara celor 50 de ani de embargou! Poate pentru multi Cuba este doar o insulă în vestitele Caraibe, dar pentru mine este o adevarata comoara de bogatii si resurse! Fie că preferi romul sau trabucele, trestia de zahar, nuca de cocos sau Lime-le, Cuba este destinatia ideala de a-ti petrece vacanta! Chiar daca biletul de avion este scump, ceea ce vezi dupa ce te dai jos din avion este fabulos! masini de epoca, oameni care fumeaza




din trabuce care mai de care mai mari, poti vedea o tara care se observa ca n-a fost atinsa de americani sau evrei. Varadero, o peninsula plina de hoteluri, cluburi de golf si parcuri te atrage si nu-ti mai da drumul! Dar daca vrei sa vezi Cuba, trebuie sa iti inchiriezi o masina de epoca si sa pornesti la drum spre capitala tarii, Havana! Havana e un oras splendid unde te vindeci de orice boala cu ajutorul medicilor cubanezi, locul unde vezi fabrici de tutun si colibele in care sta cubanezul de rand CARE NU MOARE DE FOAME CUM SE ZICE PE LA TELEVIZOR, orasul unde cumperi ce vrei la un pret mic şi unde Fidel Castro isi tinea odata discursurile! Deasemenea si consulatul Americii pazit non-stop de armata si de vehicule blindate, inconjurate de pancarte si anunturi publicitare impotriva terorismului si impotriva regimului ,,democrat”,( oare?) care guverneaza America! Deasemenea orice locuitor al Cubei stie cel putin 3 limbi straine, tineretul ocupand locul 2 la IQ din lume! Tot in Cuba gasesti langa hotelul „Havana Libre” vestitul bulevard "La Rampa", plin de cluburi de jazz cu cantareti unii mai celebri ca altii. Restul provinciei Cubaneze este ocupat de tarani cinstiti si drepti care iti pot explica totul despre acel loc. Turismul este foarte bine dezvoltat si pus la punct, cu hoteluri pentru toate gusturile, cu restaurante specifice si cu

parcuri cu plante adunate din toata lumea. Daca gasiti o oferta buna de plecat in Cuba, sa nu o refuzati, veti gasi acolo o alta lume!

Bran T.

6. Mesajul Asociatiei de prietenie romano ruse

Către excelenţele lor

Dmitri Nicolaevici Medvedev Preşedintele Federaţiei Ruse

Vladimir Vladimirovici Putin Prim ministru al guvernului Federaţiei

Ruse

Cu prilejul Zilei Naţionale a Rusiei avem fericitul prilej de a vă

transmite excelenţelor voastre şi prin dumneavoastră întregului popor

rus felicitările noastre, a membrilor şi simpatizanţilor Asociaţiei de

Prietenie Româno-Ruse, precum şi cele mai sincere urări de bine şi noi

succese în muncă şi viaţă.

Nutrim speranţa şi convingerea că relaţiile dintre Federaţia Rusă şi

România vor cunoaşte o dezvoltare ascendentă pe multiple planuri spre

binele şi prosperitatea ambelor ţări şi popoare şi la care să ne aducem şi

noi , membrii asociaţiei, o contribuţie cât mai mare.

Trăiască şi să înflorească prietenia dintre popoarele ortodoxe român şi

rus.

Preşedinte

Petre Ignatencu




7. Destin

Cristea Coltzun - Crin

Din negura de vremi, vecină cu uitarea Am fost pe acest pământ stăpâni, nu sclavi O insulă latină rămasă între slavi Ce-a cunoscut mărirea şi trădarea. Istoria a consemnat că Geto-Dacii, Aşa cum Herodot în cartea sa descris-a Erau stăpâni de la Balcani la Nistru şi la Tisa şi cei mai dârzi şi mai viteji dintre toţi Tracii. În anul patruzeci şi trei înainte de Cristos Pe geto-dac pământ s-a zămislit trădarea Un monstru ce în-ntre fraţi aţâţa răzbunarea De sângele eroilor de neam, el fiind setos. Viteazul Burebista a fost primul ce-a cunoscut năpasta Venii apoi rândul lui Decebal, vestit conducător, şi Ţepeş Vodă, şi Ion Vodă cel neîndurător, şi a lui Mihai Viteazul, omorât de generalul Basta. Pe Brâncoveanu rudele-l trădară, Pe Tudor aliaţii săi din eterime, Pe Cuza-Vodă, înalta boierime, Pe Antonescu cei cel judecară. În anul optzeci şi nouă, an predestinat

Să scoată-n stradă iar poporul, Căzu şi cel cea fost Conducătorul Ce douăzeci şi cinci de ani ne-a îndrumat. În loc de rugăciuni cu sfânt sobor, Cu sânge-a fost stropită iarăşi glia şi lumea-ntreagă a aflat că-n România Eroi neamului nu mor în patul lor. Cum rabzi Pământ şi Cer atâta nedreptate? Eroilor acestui neam destin le hărăzeşti trădarea şi ţii la sân precum nisipul, marea, Toate scursurile ce-a adunat Cetatea. Ah, ce osândă ne-au lăsat străbunii, Ce jertfe-n temelia casei să zidim Să nu putem îndeajuns să ne iubim Când vrajba vor să bage-n casa noastră Uni ... şi-n veci de veci, prin tmpul infinit, ne-om înfrăţii cu Marea şi Carpaţii şi-om încălzi la pieptul nostru şi Alţi .... Aşa cum din străbuni am moştenit.

8. Capitalismul şi democrația

Conceptia socialista dovedeste ca toata istoria de pana acum se desfasoara in antagonisme de clasa si in lupte de clasa.Au existat intotdeauna clase dominante si dominate, clase exploatatoare si clase exploatate si ca marea majoritate a oamenilor a fost intotdeauna osandita la o munca grea si o existenta lipsita de satisfactii. Si de ce asa? Pur si simplu pentru ca pe toate treptele de dezvoltare a omenirii, productia era atat de putin dezvoltata, incat evolutia istorica trebuia sa se desfasoare in aceasta forma antagonista. Astfel, la un moment dat clasa exploatatoare dominanta devenea o piedica pentru dezvoltarea productiei, dupa cum au dovedit-o si o dovedesc crizele comerciale, si astfel trebuia inlocuita cu o noua clasa, tot exploatatoare. Ultimul tip de societate bazata pe exploatarea omunui de catre om a fost, si mai este inca, cea Capitalista, aflata in criza.




Modul de productie capitalist presupune existenta a doua clase: pe de-o parte, capitalistii care se afla in posesiunea mijloacelor de productie, iar pe de alta, proletarii care sunt exclusi de la aceasta posesiune si nu au de vanzare decat o singura marfa si anume: forta lor de munca. Dar muncitorului angajat nu ii este platita intreaga valoare a fortei sale de munca( sa zicem de 8 ore),fiindca el munceste 10,12 chiar 14 ore pe zi. Aceasta ''plusvaloare''(teoria plusvalorii-Marx 1878)a orelor suplimentare si-o insuseste mai intai capitalistul, apoi se repartizeaza dupa legi economice determinate asupra intregii clase capitaliste, formand rezervorul principal din care izvorasc: renta funciara, profitul, acumularea capitalului, intr-un cuvant, toate bogatiile consumate sau acumulate de clasele care nu muncesc. Prin aceasta se dovedeste ca bogatia acumulata de capitalistii de azi provine tot din insusirea de munca neplatita, intocmai ca si bogatia proprietarilor de sclavi sau a seniorilor feudali, si ca toate aceste forme de exploatare nu se deosebesc decat prin modul diferit de insusire a muncii neplatite. Prin aceasta, intreaga frazeologie fatarnica a claselor dominante despre drepturi si dreptate, despre egalitate in drepturi si obligatii si despre armonia generala a intereselor care ar domni in actuala oranduire sociala, pierd orice temei. COMUNISTII de ieri si de azi sunt partea cea mai hotarata a partidelor muncitoresti din toate tarile, partea care impinge mereu spre''inainte!'' Scopul lor imediat este rasturnarea dominatiei burgheze, cucerirea puterii politice de catre proletariat. Li se imputa mereu faptul ca vor sa desfiinteze proprietatea dobandita personal, prin munca proprie, proprietate ce ar sta la temelia libertatii si activitatii persoanei. Se refera oare la proprietatea micului burghez sau micului producator rural? Nu e nevoie s-o desfiinteze ei, dezvoltarea industriei o desfiinteaza zilnic. Sau...poate la proprietatea privata moderna, ce le confera un loc bun in multmediatizatul top 300???? Munca salariata, munca proletarului ii creaza acestuia oare vreo proprietate? Nicidecum! Ea creaza capitalul, adica proprietatea care exploateaza munca salariata, care nu poate spori decat cu conditia de a produce munca salariata noua pentru ca apoi sa o exploateze iar si iar. Capitalul nu este o forta personala ci una sociala. Cand capitalul este transformat in proprietate colectiva, apartinand tututror membrilor societatii, nu inseamna transformarea proprietatii personale in

proprietate sociala. Numai caracterul social al proprietatii se transforma, pirzandu-si caracterul de clasa. Comunismul nu ia nimanui putinta de a-si insusi produsele sociale, ii ia doar putinta ca prin aceasta insusire sa fie aservita munca altuia. S-a obiectat ca prin desfiintarea proprietatii private (nationalizarea) va inceta orice activitate si o lene generala ne va cuprinde pe toti. Daca ar fi asa, societatea burgheza ar fi trebuit sa piara demult din cauza trandaviei, fiindca in aceasta societate cei care trandavesc, agonisesc iar cei care muncesc nu agonisesc nimic. De asemenea, comunistilor li s-au imputat faptul ca vor sa-si distruga tara si sa desfiinteze natiunile. Fals. proletariatul trebuie mai intai sa cucereasca puterea politica, sa se ridice la rangul de clasa ''nationala'', sa se constituie el insusi ca ' natiune'' in interesul sau si nicidecum in intelesul burghez. Delimitarile nationale si antagonismele dintre popoare dispar odata cu dezvoltarea burgheziei, cu uniformizarea productiei industriale si conditiile de viata ce-i corespund. Domnia proletariatului le va face sa dispara si mai mult. Actiunea unita a proletariatului, cel putin din tarile civilizate este una dintre conditiile primordiale dezrobirii proletariatului mondial. Astazi nu se vorbeste, cel putin in Romania, de capitalism, cuvantul capitalism fiind inlocuit de cuvantul democratie, pentru inducerea in eroare a poporului. I se inoculeaza acestuia, mai ales tinerilor, ca socialismul nu se opune capitalismului ci democratiei, ceeace este o mare minciuna. Iata ce spunea Lenin despre democratie: '' Democratia inseamna egalitate. Se intelege deci, ce uriasa insemnatate are lupta proletariatului pentru egalitate si lozinca egalitatii, daca aceasta este just inteleasa in sensul desfiintarii claselor. Dar democratia inseamna numai o egalitate formala. Si de indata ce a fost infaptuita egalitatea tuturor membrilor societatii in ceea ce priveste stapanirea mijloacelor de productie, adica egalitatea muncii, egalitatea salariului, se va pune in mod inevitabil in fata omenirii problema de a pasi mai departe, de la egalitatea formala la cea de fapt, adica la infaptuirea principiului lui K.Marx:''de la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa nevoi' '' (Lenin 1917)




De aici se demonstreza ca socialism(comunism) inseamna in primul rand egalitate si deci democratie adevarata, pe cand capitalism inseamna in primul rand inegalitate si inechitate, deci o democratie falsa. Violeta Stefan studenta

9. În sprijinul strângerii relațiilor cu Venezuela

Asociaţia de Prietenie Româno-Venezueleană „Simon Bolivar” înfiinţată de un grup de prieteni ai Republicii Bolivariene a Venezuelei din iniţiativa tovarăşului Petre Ignatencu, în toamna anului trecut, a organizat în zilele de 12 şi 13 iunie o primă acţiune importantă în vederea punerii în practică a scopului şi obiectivelor ce ş-i le-a propus prin Statut „ de a întreține și consolida relațiile de prietenie și înțelegere, culturale, economice și umane dintre popoarele român și venezuelean”... ..”să faciliteze comunicarea între cetăţenii Republicii Bolivariene a Venezuelei și România dintre autorităţile române și venezuelene”.. şi anume o vizită a Excelenţei sale d-na Margot J. Marquez Garcia Însărcinat cu afaceri a.i. a Venezuelei în România în judeţul Bacău. Vizita a benficiat de sprijinul deplin al Consilului judeţean în frunte cu Preşedintele acestuia D-nul Dragoş Benea şi implicarea directă a vicepreşedinţilor Silviu Bondor şi Dumitru Brăneanu care şi-au îndeplinit cu multă amabilitate rolul de gazdă ospitalieră oferind oaspetelui un program dens de activităţi. Prima zi, 12 iunie, a fost consacrată vizitării Muzeului de ştiinţe a naturii „Ion Borcea” si a Muzeului Judetean de Istorie „Iulian Antonescu” iar seara a avut loc un spectacol la Centrul Cultural Ghe. Apostu sustinut de artisti locali dinte care s-a remarcat Ansamblul Folcloric ,,Busuiocul” din Bacau, multiplu laureat al concursurilor nationale si internationale. Prima zi a vizitei s-a incheiat cu o receptie oferita de gazde distisului oaspete. A doua zi al vizitei a inceput cu o vizita la Consiliul Judetean Bacau unde au avut loc convorbiri intre conducerea acestuia in frunte cu Presedintele Dragos Benea si delegatia venezueleana condusa de Excelenţa sa d-na Margot J. Marquez Garcia Însărcinat cu afaceri a.i. a Venezuelei in Romania. In cadrul convorbirilor s-a facut facut un schimb de pareri asupra posibilitatilor de dezvoltare a relatiilor dintre Judetul Bacau si o regiune din Venezuela inclusiv posibilitatea infratirii dintre unele localitati din aceasta tara cu localitati din judet. O atentie speciala s-a acordat identificarii posibilitatilor de dezvoltare a unor relatii economice si comerciale concrete dintre firmele din judet si Venezuela. Acest subiect a fost reluat si la intalnirea ce a avut loc cu reprezentantii patronatelor din Judetul Bacau, memebre a Camerei de Comert si Industrie Bacau. Acestia si-au prezentat ofertele oaspetelui care a promis ca le va transmite oficialitatilor din Venezuela si spera ca multe din ele sa se materializeze prin incheierea de contracte avantajoase pentru ambele parti. Cele mai interesante oferte, cu sanse de materializare, i s-au parut a fi cele privind colaborarea in domeniul zootehnic, sectorul cresterii vacilor de carne in care Venezuela are traditie, si domeniul ingrasamintelor chimice unde Bacaul are potential de productie iar Venezuela are nevoie de ele. Programul celei de-a doua zile a vizitei in judetul Bacau a cuprins vizitarea a doua unitati de invatamant superior, respectiv Universitatea de stat Bacau si

In fata muzeului Ion Borcea




Universitatea ,,George Bacovia” particulara. Au avut loc intalniri cu corpul profesoral si cu studenti ai acestor institutii de invatamant. S-a evidentiat dorinta de a stabili relatii directe dintre aceste institutii de invatamant si institutii similare din Venezuela. Doamna ambasador a promis ca va face toate diligentele ca aceste dorinte sa se materializeze mai ales ca dumneaiei este legata de invatamant prin profesia ei de baza, cea de profesor universitar. De asemenea au fost vizitate doua unitati economice , respectiv Grupul de firme Agricola Bacau- fabrica SALBAC- specializata pe producerea de salamuri de inalta calitate si S.C.ELMET Bacau condusa de ing. Vornicelu Florin care e si Presedintele Patronatului Exportatorilor . Vizita s-a incheiat printr-o conferinta de presa organizata la sediul Consiliului Judetean la care a participat conducerea Consiliului Judeteain D-nul Presedinte Dragoş Benea şi vicepreşedinţii Silviu Bondor şi Dumitru Brăneanu, delegatia oaspetilor d-na Margot J. Marquez Garcia si conducerea Asociatiei de Prietenie romano-venezueleana formata din Petre Ignatencu fondator si Costel Nedelcu Presedinte si Acatincai Aurel Presedintelei Sucursalei Bacau. In cadrul conferintei de presa s-a facut un bilant al vizitei. D-nul Presedinte al Consiliului Judetean si-a exprimat placerea si bucuria de a o avea ca oaspete pe reprezentanta Republicii Bolivariene a Venezuelei, tara cunoscuta si apreciata in lume prin ,,presedintele sau Hugo Chavez, prin cele mai frumoase fete din lume si ca mare producatoare si exportatoare de petrol” si ai fi putut oferi ce are mai interesant si frumos orasul si Judetul Bacau. Ia inmanat d-nei Margot J. Marquez Garcia un album cu Nadia Comaneci si alte legende ale Bacaului, o carte despre compozitorul George enescu si a invitat-o sa semneze in Cartea de Onoare.

Excelent sa D-na Margot J. Marquez Garcia a multumit gazdelor pentru ospitalitatea de care au dat dovada, ospitalitate ,,specific romaneasca” , cum a apreciat domnia sa, pentru programul oferit prin care a luat la cunostinta despre economia si cultura bacauana si si-a exprimat convingerea ca aceasta vizita va avea urmari practice concrete materializate prin acorduri binaterale benefice ambelor parti. De asemenea a multumit Asociatiei de Prietenie Romano-Venezuelene ,,Simon Bolivar” pentru initiativa avuta. Multumind pentru aprecieri Petre Ignatencu fondatorul asociatiei a prezentat istoricul acestei asociatii, scopul si obiectivele ei si faptul ca aceasta vizita ,,reprezinta debutul activitatii concrete” a acesteia, ca va continua sa faca demersuri pentru organizarea unor asemenea vizite si in celelalte judete ale Romaniei, primul ar putea fi judetul Tulcea, locul sau de origine, si spera ca si acolo sa aiba acelasi sprijin din partea autoritatilor locale cum l-au avut in Judetul Bacau.

La Centrul cultural Ghe Apostu

La situl arheologic Casa Domneasca

Scânteia As –Nr. 3 Iunie 2009

B. Stânga internațională


B. Stânga Internaționlă a) Cuba

Reflecţiile lui Fidel Castro

23 aprilie 2009 PONŢIU PILAT S-A SPĂLAT PE MÂINI

Atât de mare a fost presiunea contra blocadei impuse de Statele Unite Cubei, încât în ziua în care Raul a declarat categoric că ţara noasstră nu va intra în OSA, Secretarul acestei instituţii lipsite de prestigiu a început să pregătească terenul pentru participarea Cubei la o eventuală viitoare Conferinţă a Americilor. Reţeta lui este derogarea rezoluţiei care a decis expulzarea Insulei, din motive ideologice. Asemenea argument este într-adevăr rizibil, când importante ţări ca China şi Vietnam, pe care lumea nu le poate trece cu vederea, sunt conduse de Partide Comuniste care s-au creat pe aceleaşi baze ideologice. Faptele istorice demonstrează politica de hegemonie a Statelor Unite în regiunea noastră şi rolul respingător al OSA ca instrument odios al acestei puteri. Formula lui Insulza este de a şterge de pe hartă acordul criminal. Raul a declarat la Cumana că Cuba nu va reintra niciodată în OSA. Folosind o frază lapidară a lui Marti a spus că „mai întâi se va uni marea din Sud cu marea din Nord şi se va naşte un şarpe dintr-un ou de acvilă.” Cu aceeaşi ocazie a răspuns la un presupus gest al lui Obama, care se oferea să dialogheze cu Cuba despre democraţie şi drepturile omului, i-a răspuns că Guvernul Cubei era dispus să discute orice temă cu el pe baza celui mai absolut respect pentru egalitate şi suverantiatea ambelor ţări. Poporul nostru cunoaşte perfect de bine semnificaţia şi demnitatea acestor cuvinte. Între cererile publice ale lui Obama este eliberarea celor sancţionaţi cu închisoarea pentru trădare în slujba Statelor Unite, care de-a lungul a aproape jumătate de secol au atacat şi blocat Patria noastră.

Raul a declarat că Cuba este dispusă să arate clemenţă dacă Statele Unite îi primesc şi dacă-i pun la rândul lor în libertate pe cei cinci eroi antiterorişti cubanezi. Totuşi, atât Guvernul Statelor Unite ca şi viermăraia dinăuntrul şi din afara Cubei, au reacţionat cu aroganţă. Agenţia AP şi alte câteva agenţii de presă au insinuat divizări în sânul conducerii revoluţionare. După AP, „un proeminent activist pentru drepturile omului” a spus că „majoritatea celor circa două sute de deţinuţi cubanezi preferă să ispăşească sentinţe îndelungate în Insulă decât să fie schimbaţi pe cinci agenţi cubanezi deţinuţi în Statele Unite cum a sugerat Preşedintele Raul Castro. „Este aproape unanimă părerea printre deţinuţi să nu fie schimbaţi cu militarii arestaţi în flagrant făcând spionaj în Statele Unite”, a spus agenţia invocând pe şeful prost intitulatei „Comisii Cubaneze pentru Drepturile Omului şi Conciliere”. Rămâne de văzut acum pe cine califică cu acest cuvânt. Papa Ioan Paul II nu făcea distincţie între deţinuţii politici şi deţinuţii de drept comun când a vizitat Cuba, şi a solicitat clemenţă pentru un număr dintre aceştia. Realmente în Statele Unite majoritatea celor calificaţi ca deţinuţi de drept comun sunt, în general, persoanele cele mai sărace şi discriminate. „Obama, totuşi – spune mai departe AP -, ar putea să sufere consecinţe politice grave dacă acceptă să facă schimbul cu cei cinci agenţi comunişti condamnaţi pentru spionaj în 2001. Şeful grupului a fost implicat în moartea a patru exilaţi cubanezi când avioanele lor au fost doborâte de avioanele de luptă cubaneze în 2001.” Oare nu constituie această ştire o ameninţare pentru Preşedintele Statelor Unite? Prezumtivul lider mercenar a fost un microfracţionist, provenea de la tineretul fostului Partid Comunist care apoi s-a integrat în noul partid creat de Revoluţie.

1




Când ne-am văzut în nevoia de a nu fi de acord cu URSS din cauza deciziei incorecte a acesteia de a negocia un acord în Criza din Octombrie cu Statele Unite fără o consultare prealabilă cu ţara noastră, subiectul a devenit inamic al Revoluţiei. A servit superputerea în timpul întregului mandat al lui Bush. Acum îşi permite luxul de a fi un instrument pentru a-l ameninţa pe Obama. AP nu spune un cuvânt despre sentinţele pe viaţă dictate în procese manipulate Celor cinci Eroi, minciunile elaborate cu complicitatea autorităţilor, tratamentul plin de cruzime care li s-a aplicat şi multe alte fapte legate de caz. Acestea sunt calomniile care se publică în multe medii din lume. Când sănătatea vreunuia dintre mercenari o impunea, Guvernul Cubei nu a ezitat să aplice clemenţă, fără ca Statele Unite s-o ceară. Guvernul Cubei, pe de altă parte, n-a practicat niciodată tortura, este un lucru recunoscut de toată lumea. Preşedintele Cubei nu poate ordona asasinarea unui adversar. A condamnat noul Preşedinte al Statelor Unite această practică odioasă? Dacă o face, credeţi-mă că nu voi ezita să recunosc impresia de sinceritate pe care ne-a făcut-o tuturor la început. Mâine ne vom întâlni din nou cu Daniel(Ortega). În mai puţin timp decât cel în care a trebuit să aştepte în avionul LACSA la Puerto Espana sub căldura tropicală intensă, aeronava cubaneză îl va transprota în iubita lui patrie.

FIDEL CASTRO RUZ 23 aprilie 2009 Ora 2:54 pm

24 aprilie 2009 GESTURI CARE IMPRESIONEAZĂ

Mărturisesc că de multe ori am meditat în jurul dramaticei istorii a lui John F. Kennedy. Mi-a fost dat să cunosc etapa în care a fost cel mai mare şi mai periculos adversar al Revoluţiei. Era ceva care nu intra în calculele sale. Se vedea pe sine ca pe reprezentantul unei noi generaţii de americani care se confrunta cu vechea şi murdara politică a oamenilor

de teapa lui Nixon şi l-au învins cu risipă de talent politic. Îi stătea chezăşie istoria lui de combatant în Pacific şi pana lui agilă. A fost compromis de predecesorii sări în aventura de la Giron pentru că a avut prea multă încredere, fiindcă nu se îndoia de experienţa şi capacitatea profesională a acelora. A fost amar şi neaşteptat eşecul suferit, la numai trei luni de la investitură. Deşi a fost pe punctul de a ataca direct Insula cu arme puternice şi sofisticate, cu acel prilej n-a făcut ceea ce ar fi făcut Nixon: să folosească avioanele de vânătoare şi să debarce puşcaşii. Râuri de sânge ar fi curs în Patria noastră, unde sute de mii de combatanţi erau dispuşi să moară. S-a autocontrolat şi a lansat o frază lapidară care nu este uşor de uitat: „Victoria are mulţi taţi, înfrângerea este orfană.” Viaţa lui a continuat dramatic, ca o umbră care îl însoţea tot timpul. A putut să facă mai mult orgoliul rănit, şi din nou s-a văzut obsedat de ideea de a ne invada. Asta a dus la Criza din Octombrie şi pericolele cele mai grave pe care le-a cunoscut până acum omenirea, ale unui război termonuclear. A ieşit din această încercare graţie erorilor adversarului principal. A vrut să dialogheze serios cu Cuba şi aşa a decis. L-a trimis pe Jean Daniel ca să stea de vorbă cu mine şi să se întoarcă la Washington. Acesta îndeplinea misiunea aceasta în acel moment, când a venit vestea asasinării Preşedintelui Kennedy. Moartea lui şi forma ciudată în care a fost plănuită şi îndeplinită a fost într-adevăr trist. Mai târziu i-a cunoscut rudele care au vizitat Cuba. N-am comentat niciodată neplăcutele exagerări ale politicii sale contra ţării noastre, nici n-am făcut vreo aluzie la vreuna din încercările de a mă priva de viaţă. L-am cunoscut pe fiul său deja adult, care era foarte mic atunci când tatăl său era Preşedinte al Statelor Unite. Ne-am înţeles ca prietenii. A murit şi el într-un trist şi tragic accident. Fratele său, Robert, a fost şi el asasinat, mărind dramatismul care le-a însoţit familia. La atâţia ani distanţă, a venit informaţia unui gest care impresionează. În aceste zile, când s-a vorbit aşa de mult despre blocada injustă şi prelungită impusă Cubei în sferele înalte ale ţărilor de pe continent, citesc în „La Jornada”, din Mexic, o ştire: „La sfârşitul anului 1963, pe atunci procurorul general Robert F. Kennedy a căutat să anuleze interdicţia călătoriilor în Cuba, şi azi

2




fiica sa, Kathleen Kennedy Townsend, a spus că preşedintele Barack Obama ar trebui să ia în consideraţie acest lucru şi să sprijine iniţiativele legislative pentru a permite tuturor americanilor călătoriile libere în Insulă. „În documente oficiale declasificate de centrul de cercetări National Security Archive, există înregistrat că la 12 decembrie 1963, la mai puţin de o lună de la asasinarea lui John F. Kennedy, procurorul general Robert F. Kennedy a trimis un comunicat secretarului de Stat, Dean Rusk, cerând să fie retrase reglementările care interzic călătoriile americanilor în Cuba... „Robert Kennedy argumenta că interdicţia încalcă libertăţile americanilor. Conform documentului, a afirmat că actualele restricţii impuse călătoriilor nu sunt conforme cu libertăţile tradiţionale ale americanilor. „...Această poziţie nu a avut câştig de cauză în sânul guvernului lui Lyndon B. Johnson, şi Departamentul de Stat a fost de părere că suspendarea restricţiilor ar fi fost percepută ca o slăbire a politicii faţă de Cuba şi că făceau parte dintr-un efort comun al Statelor Unite şi altor republicii americane de izolare a Cubei. „Într-un articol de opinie al lui Kathleen Kennedy publicat azi în „Washington Post”, fiica lui Robert exprimă dorinţa sa ca poziţia tatălui său să fie adoptată de guvernul lui Barack Obama, şi ca aceasta să fie poziţia promovată de procurorul general Eric H. Holder Jr., în timp ce guvernul lui Obama ia în consideraţie următorul pas în relaţia cu Cuba, care ar trebui să fie acela de a avansa mai mult pentru an permite ca numai cubano-americanii să călătorească liber în Insulă şi să abordeze drepturile tuturor americanilor, din care majoritatea nu are libertatea de a vizita Cuba. „Kathleen Kennedy scrie că aşa cum a învăţat Obama la Conferinţa de săptămâna trecută, liderii latinoamericani au adoptat un mesaj coordonar asupra Cubei: acesta este momentul de a normaliza relaţiile cu Havana... Continuând în încercarea de a izola Cuba, i-au spus lui Obama că Washington-ul nu a reuşit decât să se izoleze pe sine. „Astfel, nepoata preşedintelui care a încercat să invadeze şi să răstoarne guvernul revoluţionar cubanez şi să impună blocada, se alătură acum corului tot mai amplu în favoarea schimbării acestor politici stabilite acum jumătate de secol.”

Un articol plin de demnitate al lui Kathleen Kennedy!

FIDEL CASTRO RUZ 24 aprilie 2009 Ora 1:17 pm

1 Mai 2009 TREBUIE SĂ DAI TOTUL Ieri am stat de vorbă îndelung cu Miguel de

Escoto, Preşedinte temporar al Adunării Generale a Naţiunilor Unite. Mai înainte îl ascultasem vorbind la reuniunea ALBA de la Cumana, în 17 aprilie. I-am admirat intervenţia plină de însemnătate. Îl cunoşteam de când a triumfat Revoluţia în Nicaragua şi Daniel Ortega îl desemnase în funcţia de Ministru de Externe, funcţie în care s-a menţinut până la războiul murdar al lui Reagan, miile de tineri sandinişti care au murit atunci şi daunele economice provocate, au dus la victoria contrarevoluţiei în Nicaragua. Eşecul acesteia a provocat de-a lungul a 17 ani dezastrul economic şi social pe care „democraţia” Statelor Unite a impus-o nobilului popor din Nicaragua, lucru care a făcut ca din nou sandiniştii să revină la guvernarea ţării; de data aceasta cu limitări constituţionale şi o mare dependenţă de Statele Unite. Daniel a denunţat acest fapt la 17 aprilie la Conferinţa la vârf a Americilor, de la Puerto Espana, unde cu atâta demnitate a condamnat blocada impusă Cubei. Miguel de Escoto la rândul lui, datorită prestigiului pe care l-a dobândit ca ministru de externe al Nicaragua, talentului său şi ideilor sale, a fost ales pentru o perioadă de doi ani Preşedinte al Adunării Generale a ONU, în 2007. În această calitate a participat la reuniunea Miniştrilor de Externe ai Mişcării Ţărilor Nealiniate care a avut loc la Havana în zilele de 28, 29 şi 30 aprilie, lună care tocmai a trecut. Astăzi era la tribuna din Piaţa Revoluţiei, împreună cu Raul, urmărind impresionanta manifestaţie dedicată Zilei Internaţionale a Muncitorilor, pe care televiziunea noastră a transmis-o, în timp ce la Santiago de Cuba, leagănul Revoluţiei, şi în celelalte provincii ale ţării aveau loc entuziaste parade ca expresie incontestabilă a tăriei Revoluţiei noastre.

3




Vibrează cuvintele oratorilor de la tribuna unde se afla De Escoto, mulţi miniştri de Externe şi reprezentanţi ai Ţărilor Nealiniate şi circa două mii de vizitatori din ţări de pe toate continentele, care au împărtăşit bucuria acestei sărbători a muncitorilor. Versurile lui Fayad Jamis, dedicate lui Manuel Navarro Luna, poet revoluţionar şi comunist care a trăit de la şase luni în provincia Granma, unde a început ultimul nostru război de eliberare, s-au auzit de multe ori. Manuel, de mic, a trebuit să abandoneze şcoala din oraşul Manzanillo şi să muncească în diverse meserii. A fost băiat la curăţenie, lustragiu, scafandru, paznic de noapte şi procuror public. Studia pe cont propriu ca să se autodepăşească. În 1915 publică primele versuri. În 1919, prima sa carte. În 1930 intră în Partidul Comunist. Lucrează în prima primărie comunistă din Cuba la căderea lui Machado în 1933. După victoria revoluţionară din 1959, face parte din Miliţiile Naţionale şi participă la curăţarea Escambray şi la victoria de la Playa Giron sfidând timpul.

„Pentru această libertate de cântec sub ploaie Va trebui să dai totul.

Pentru această libertate de a fi strâns La sânul ferm şi dulce al poporului

Va trebui să dai totul. Pentru această libertate de floarea soarelui deschisă în

zori De fabrici aprinse şi şcoli luminate

Şi de pământ care scrâşneşte şi de copil care se deşteaptă

Va trebui să dai totul...

...Pentru această libertate care este teroarea Celor care au violat-o mereu

În numele unor fastuoase mizerii. Pentru această libertate este noaptea opresorilor

Şi zorii definitivi ai poporului tot de-acum invincibil. Pentru această libertate care luminează pupilele adânci

Picioarele desculţe Acoperişurile ascuţite

Şi ochii copiilor care hoinăreau Prin praful drumului.

Pentru această libertate care este imperiul tinereţii Pentru această libertate

Frumoasă ca viaţa Va trebui să dai totul...”

Culorile roşu, albastru şi alb ale drapelului nostru, fluturat de mâinile harnice ale miilor de tineri de la

Universitatea de Ştiinţe Informatice care încheiau defilarea; de la şcolile de Instructori de Arte, Balet,; federaţiile de studenţi din capitală, acei tineri disciplinaţi şi activi care se formează ca Asistenţi Sociali, copiii din Ansamblul „La colmenita” (Prisaca) şi alte expresii ale operei înfăptuite de Revoluţia noastră, ştiu că sunt purtătorii unui foc pe care nimeni nu-l va putea stinge niciodată. M-am bucurat mult să ştiu că acolo era de faţă Miguel de Escoto. Cu trei zile înainte, în discursul său în faţa miniştrilor de externe şi reprezentanţilor Mişcării Ţărilor Nealiniate, a spus: „...Ordinea mondială există bazată pe cultura capitalistă care dotează fiinţa mai mult cu lăcomia de a avea mai mult, promovează egoismul, invidia, cămătăria şi iresponsabilitatea socială. Aceste anti-valori ale culturii capitaliste au scufundat lumea într-o puzderie de crieze convergente care, dacă nu sunt gestionate eficace imediat, pun în pericol continuarea existenţei speciei umane şi capacitatea de a susţine viaţa pe Terra”. „La baza tuturor crizelor diferite cu care ne confruntăm zace o enormă criză morală, o mare criză de valori şi principii etice. Toţi am trădat valorile emanate din respectivele noastre tradiţii religioase sau etico-filozofice. Ne-am trădat pe noi înşine când am căzut în tentaţiile capitaliste, şi când ne-am asumat valorile lui anti-viaţă, de ură şi egoism, am devenit cei mai răi prădători, duşmani ai Terrei noastre Mamă, ne-am dezumanizat...” „...Cuba a fost întotdeauna un loc de împrospătare spirituală. Aici putem cu toţii să constatăm că iubirea este mai puternică şi poate face mai mult decât egoismul. Aici, mai mult ca în orice alt loc, putem învăţa ce înseamnă solidaritatea, antidotul cel mai important pentru ca omenirea să poată supravieţui egoismului demenţial în care pare predestinată să piară”. „...În acest secol XXI, secolul reconcilierii şi al păcii prin imperiul Legii, justiţiei sociale şi incluziunii democratice, respectăm toate minorităţile şi pe toţi vrem să-i ascultăm. Adunarea Generală, G-192 este locul unde va trebui să se decidă calea pe care s-o apucăm pentru a scăpa de capcana egoismului demenţial şi suicid în care capitalismul a târât omenirea. Nu cu revanşism de tot felul, ci cu sufletul dornic să construiască o lume mai bună pentru toţi şi toate fără excepţii şi nici excluderi...” N-a aspirat la funcţia de Preşedinte al Adunării Generale a Naţiunilor Unite pe care a ocupat-o. A




aflat de candidatura sa de la Ambasadoarea statului Nicaragua la Naţiunile Unite. Postul revenea regiunii Americii, şi Daniel Ortega, cunoscându-i calităţile, l-a propus fără să ezite. N-a avut nici timpul să explice ce probleme de sănătate are pentru a-şi asuma o atât de importantă responsabilitate. Ţările Americii Latine, Africii şi celelalte din Lumea a Treia l-au sprijinit imediat. Miguel nu s-a speriat de greutăţi şi şi-a asumat funcţia. Mi-a înmânat un document pe care l-a semnat ca Preşedinte al Adunării Generale a Naţiunilor Unite prin care Cuba era desemnată ca paradigmă de solidaritate internaţională, mi-a arătat medalia de aur proiectată de el şi care însoţea decretul. A afirmat şi alte lucruri interesante în discursul său, dar nu le mai menţionez ca să nu mă extind prea mult. A fost o mare onoare ceea ce a făcut şi a spus despre Revoluţia noastră.

„...va trebui să dai totul Dacă va fi nevoie Până şi umbra ta

Şi tot nu va fi de-ajuns.” Spune în fine poetul Fayad Jamis.

FIDEL CASTRO RUZ 1 Mai 2009

Ora 7:23 pm

2 mai 2009 CUBA, ŢARĂ TERORISTĂ?

Joi 30 aprilie, a fost o zi lipsită de noroc pentru Statele Unite. I-a trecut prin minte în acea zi să includă Cuba din nou pe lista de ţări teroriste. Angajaţi cum sunt în propriile crime şi minciuni, poate chiar nici Obama n-o să se poată descurca în asemenea încâlceală. Un om al cărui talent nu este contestat de nimeni, trebuie să se simtă ruşinat de acest cult pentru minciuni al imperiului. 50 de ani de terorism contra Patriei noastre ies la lumină într-o clipită. Ce să le explici celor care cunosc fapta atroce a exploziei unui avion în plin zbor, cu pasageri şi echipaj, care cunosc participarea Statelor Unite în toate actele, de la recrutarea lui Orlando Bosch şi Posada Carriles, şi furnizarea de explozibili, fonduri şi complicitatea organelor de informaţii şi a autorităţilor statului? Cum poate fi explicată campania de teroare care a precedat şi a urmat invaziei mercenare de la Giron, atacarea coastelor noastre, a satelor, a navelor de transport şi pescuit, acţiunile teroriste înăuntrul şi în afara Statelor Unite? Cum pot fi explicate sutele de planuri eşuate de atentate la viaţa conducătorilor cubanezi? Ce să spui despre introducerea de viruşi ca denghe hemoragic, febra porcină care genetic nici măcar nu exista în emisfera noastră? Nu fac decât să menţionez câteva din actele de teroare în care au intervenit Statele Unite, după cum rezultă din chiar documentele lor declasificate. Nu-i este ruşine cu asemenea fapte actualei administraţii? Ar fi interminabilă lista de acte odioase pe care le-aş putea enumera. La cererea noastră, Bruno Rodriguez, Ministrul Relaţiilor Externe al Cubei, mi-a trimis cuvintele textuale ale întrebării pe care i-a pus-o un reporter de la France Presse, la 30 aprilie, şi răspunsul lui tranşant. Rigoberto Diaz, de la AFP: „Concomitent cu momentele finale ale acestei conferinţe şi tot pe această temă care a fost tratată la această reuniune, Guvernul Statelor Unite a inclus din nou Cuba pe lista de ţări care promovează terorismul, alături de Sudan, Iran şi Siria. Aş vrea să-mi spuneţi opinia Dv. despre acest lucru.” Răspunsul lui Bruno: „Noi nu-i recunoaştem nici o autoritate politică şi nici morală Guvernului Statelor Unite ca să facă vreo listă, pe nici o temă, nici de a da „certificate” de bună sau proastă purtare. „Guvernului Bush i s-a dat „certificatul” de către opinia publică mondială ca un guvern violator al Dreptului Internaţional, agresiv, războinic, ca un guvern care foloseşte tortura, ca un guvern responsabil de execuţii extrajudiciare. Bush a fost singurul Preşedinte care s-a lăudat în public, în Congresul nordamerican, că a ordonat execuţii extrajudiciare, un guvern care a sechestrat persoane şi le-a transferat ilegal, care a înfiinţat carcere secrete despre care nimeni nu ştie încă dacă se menţin, care a creat un lagăr de concentrare unde se torturează pe o porţiune din teritoriul pe care-l uzurpă Republicii Cuba.

4




„În materie de terorism, Guvernul Statelor Unite are un dosar istoric amplu de acte teroriste de stat, nu numai contra Cubei”. „În Statele Unite se plimbă în libertate Orlando Bosch şi Posada Carriles, vinovaţi de numeroase acte teroriste, inclusiv explozia unui avion civil cubanez. Nu răspunde la cererea de extrădare formulată de Venezuela referitor la Posada Carriles, care este judecat pentru diverse acuzaţii, dar ca prea bine cunoscut terorist internaţional”. „Guvernul Statelor Unite a efectuat un proces viciat contra celor cinci tineri luptători antiterorişti cubanezi care azi zac în închisorile americane ca deţinuţi politici”. „Guvernul Statelor Unite acoperă acte de terorism de stat, comise de Israel, contra poporului palestinian şi contra popoarelor arabe. Trece sub tăcere crimele comise în Fâşia Gaza. „Astfel încât Statelor Unite n-ar trebui să li se recunoască nici cea mai mică autoritate morală şi eu, cred sincer că nimeni nu ia în seamă şi nici nu citeşte aceste documente, printre altele, pentru că autorul lor este un delincvent internaţional în multe din subiectele pe care le critică”. „Poziţia Cubei contra oricărei manifestări sau forme de terorism, oriunde s-ar comite, contra oricărui Stat s-ar comite, sub orice formă s-ar face, orice scop s-ar proclama, este clară şi consecventă”. „Cuba a fost victima terorismului de-a lungul a multor ani şi are o foaie de servicii absolut curată în materie. Niciodată teritoriul cubanez nu a fost folosit pentru a organiza, finanţa sau executa acte teroriste contra Statelor Unite ale Americii. Departamentul de Stat, care emite aceste rapoarte, n-ar putea să spună acelaşi lucru despre sine.” Această declaraţie, dată la reuniunea miniştrilor Mişcării Ţărilor Nealiniate, nu este încă bine cunoscută de populaţie, deşi a primit în aceste zile ştiri de tot felul. Dacă Departamentul de Stat vrea să-l contrazică pe Bruno, există suficiente elemente de judecată pentru a-l îngropa în propriile minciuni.

FIDEL CASTRO RUZ 2 mai 2009

Ora 7:12 pm

7 mai 2009 SINGURUL EX PREŞEDINTE NORDAMERICAN PE CARE L-AM CUNOSCUT

Carter a fost singurul ex preşedinte al Statelor Unite pe care am avut onoarea să-l cunosc, cu excepţia lui Nixon, pe care nu-l cunoscusem încă. Vizitasem Washingtonul pentru a participa la o conferinţă de presă care însemna o provocare dură pentru mine datorită întrebărilor pe care reporterii experţi le-ar fi pus. Preşedintele i-a recomandat lui Nixon să mă invite să stăm de vorbă în biroul lui. A fost înşelător şi ipocrit. Din biroul lui a ieşit cu ideea de a recomanda distrugerea Revoluţiei Cubaneze. Sfătuit de el, Eisenhower a fost autorul primelor planuri pentru eliminarea mea fizică, din campania de teroare contra Cubei şi invazia mercenară de la Giron. În 1959 a început istoria perfidă pe care 18 ani mai târziu preşedintele Carter a încercat s-o rectifice. L-am cunoscut, sau mai bine spus l-am ghicit ca pe un om cu etică religioasă, plecând de la un interviu lung în care i-au pus teme dificile, pe care le-a abordat cu sinceritate şi modestie. Existau pe atunci tensiuni puternice între Panama şi Statele Unite. Omar Torrijos, liderul acestei ţări, era un militar onest, naţionalist şi patriot. A putut fi convins de Cuba să nu adopte poziţii extreme în lupta lui pentru restituirea teritoriului ocupat de Canal care, ca un cuţit ascuţit, tăia în două patria sa. Poate de aceea s-a putut evita o baie de sânge în această ţară mică, care ar fi fost mai apoi prezentată poporului din Statele Untie şi lumii ca agresoare. Mai târziu, şi fără să vorbesc cu nimeni din Statele Unite, am putut să prevestesc că poate Carter ar fi fost singurul Preşedinte al acestei ţări cu care s-ar fi putut ajunge la un acord onorabil, fără să se verse nici o picătură de sânge. N-a trecut mult timp înainte ca Washington să semneze acordul dintre Statele Unite şi Panama, în prezenţa celorlalţi Şefi de state, exclusă desigur fiind Cuba. Menţionez faptul pentru că Omar însuşi, în vizita pe care a făcut-o la noi, a povestit eforturile pe care Cuba le-a făcut în acest sens. Ca preşedinte al Statelor Unite, a convenit cu Cuba înfiinţarea unui Oficiu de Interese la Havana şi altul la

5




Washington. Am economisit cu acest lucru o mulţime de formalităţi diplomatice şi hârtii care o înnebuneau pe austera şi meticuloasa diplomaţie elveţiană. A menţine edificiul colosal al vechii ambasade a Statelor Unite la Havana era deja în sine o faptă de vitejie din partea Elveţiei. Încă ceva: Carter a discutat cu Cuba chestiuni importante ca delimitarea apelor teritoriale şi drepturile fiecăruia, folosirea resurselor energetice aflate în apele jurisdicţionale ale Mexicului, Cubei şi Statelor Unite, precum şi resursele de pescuit şi alte puncte de neevitat. Nu toate acordurile favorizau Cuba. Flota noastră de pescuit, deja înfiinţată, pescuia în apele internaţionale şi pescuia, cum era stabilit, la 12 mile de coastele Canadei, Statelor Unite şi Mexicului. Totuşi, din solidaritate, Cuba sprijinea statul Chile, Peru şi celelalte ţări din America Latină în dreptul lor de a exploata resursele piscicole de pe respectivele platforme. Rezultatul final a fost că pescadoarele noastre moderne şi costisitoare n-au mai pescuit în aceste ape, când bătălia a fost câştigată în fine. Erau atât de multe condiţii stabilite de autorităţile Statelor Unite pe bogatele platforme unde pescuiau navele noastre în apropierea coastelor americane, şi alte îngrădiri în lumina noului drept, încât acestea au devenit extrem de costisitoare. Când Carter a ajuns preşedintele ţării sale trecuseră mulţi ani de agresiuni, terorism şi blocadă contra poporului cubanez. Solidaritatea noastră cu popoarele Africii şi cu multe alte ţări sărace şi subdezvoltate din lume ar fi putut forma obiectul unor negocieri cu guvernul Statelor Unite. Nici n-am fi plecat din Angola, nici n-am fi suspendat ajutorul promis ţărilor din Africa. Carter n-a apucat s-o ceară niciodată, dar este evident că mulţi în Statele Unite gândeau aşa. Pentru a ne apăra suveranitatea nu numai că s-au dezlănţuit contradiţii profunde cu Statele Unite, ci şi cu URSS, care era aliatul nostru, când în Criza din Octombrie, fără să se consulte cu ţara noastră, aceasta a negociat un acord de înţelegere mutuală în care blocada, acţiunile teroriste şi Baza de la Guantanamo au rămas intacte în schimbul concesiilor strategice din partea celor două super-puteri. Nu căutăm avantaje unilaterale. Revoluţionarii care acţionează aşa nu supravieţuiesc greşelilor pe care le fac. Respectarea normelor internaţionale nu a constituit niciodată pentru Cuba un obstacol şi, aşa cum am spus de multe ori, pacea este şi ea un obiectiv permanent al Revoluţiei Cubaneze. Există multe forme de cooperare între popoare cu concepţii politice diferite.

O dovadă este lupta contra traficului de droguri, contra crimei organizate şi traficului cu fiinţe umane, cooperare care se poate extinde la alte domenii în lupta contra epidemiilor, a catastrofelor naturale şi altor probleme. Revoluţia nu a folosit niciodată terorismul contra Statelor Unite. Această ţară a inventat sechestrarea de avioane ca să lovească Cuba. Această acţiune, într-o societate cu atât de multe conflicte sociale, a devenit o epidemie. Cum ar fi putut-o rezolva fără cooperarea Cubei? Noi am adoptat legi severe de sancţionare a vinovaţilor, dar a fost inutil. Am luat decizia în fine de a le înapoia în chiar navele sechestrate după ce i-am avertizat în prealabil. În acest fel, primul avion pe care l-am restituit a fost ultimul deturnat în Statele Unite, şi a coincis chiar cu anii de mandat ai lui Carter. Despre acest lucru am vorbit pe larg. Nu afirm nimic nou. După Carter, Reagan a purtat războiul murdar în Nicaragua, a folosit drogurile pentru a-şi bate joc cu veniturile obţinute în acest fel de legile Congresului şi pentru a furniza arme contrarevoluţiei, a minat porturile; politica lui a costat mii de vieţi de sandinişti, pe lângă mulţimea de mutilaţi şi răniţi. Bush tatăl a dus până la capăt oribilul omor din El Chorrillo pentru a pedepsi statul Panama şi pentru a şterge urmele gestului făcut de Carter. Când acesta a vizitat Cuba, între 12 – 17 mai 2002, ştia că aici va fi bine primit; am asistat la conferinţa pe care a susţinut-o la Universitatea Havana; l-am invitat la un important meci de baseball – sportul naţional al Cubei, o partidă între selecţionate Occidentale şi Orientale pe Stadionul Latinoamerican. Am fost amândoi la aruncarea primei mingi la care a fost invitat, fără nici o escortă, înconjurat de publicul de pe treptele stadionului, peste 50 000 de persoane, ţinte perfecte pentru orice trăgător angajat de CIA. Deja Bush fiul guverna în Statele Unite. Voiam numai să-i arăt lui Carter care erau relaţiile conducătorilor ţării cu poporul. A acceptat cu demnitate invitaţia pe care i-am făcut-o când am ajuns la stadion, să-l convingă pe şeful securităţii sale să-l lase singur, şi aşa a făcut. Ceea ce cunosc din silvicultura din Statele Unite, mi-a fost explicat de Carter la o cină pe care i-am oferit-o în ultima zi a vizitei: cum se seamănă, din ce varităţi,




câţi ani au nevoie copacii să crească, producţia la hectar etc., etc. Am observat încrederea lui în sistemul capitalist în care a crescut şi s-a educat, lucru pe care-l respect. Când a guvernat, timpurile erau dificile. I-a revenit povara să-şi asume efectele unei crize economice, dar a fost auster, nu a îndatorat viitoarele generaţii. Succesorul său, Ronald Reagan, a putut să risipească cu amândouă mâinile economiile făcute de Carter. Era actor de cinema şi folosea bine teleprompterul, dar nu s-a întrebat niciodată de unde vin banii. Ex preşedintele Jimmy Carter a declarat ieri ziarului Folha de Sao Paulo: „Mie mi-ar place ca embargoul să se termine chiar azi. Nu există nici o raţiune pentru ca poporul să continue să sufere”, a spus ex preşedintele care azi conduce o organizaţie de drepturi ale omului şi săptămâna aceasta a vizitat Brazilia pentru a se întâlni cu preşedintele Luiz Inacio Lula da Silva. „După opinia lui Carter, iniţiativele adoptate până acum de Obama pentru a flexibiliza restricţiile dictate contra Insulei au fost mai puţin îndrăzneţe decât ar fi fost de dorit. „Cred că iniţiativele lui Obama nu au fost atât de bune ca cele ale celor douî Camere ale Congresului nord-american, care azi sunt cu un pas înaintea preşedintelui în ceea ce priveşte Cuba. „Următorul pas ar trebui să fie revocarea imediată a tuturor restricţiilor de a călători în Insulă, nu numai pentru cetăţenii cubano-americani. A fost ceea ce am făcut eu când eram preşedinte, acum 30 de ani. Sfârşitul embargoului ar veni imediat”, a spus ex preşedintele.” Carter a spus în fine că de conducătorii cubanezi depind şi rezultatele. Este cert, de noi şi de toţi cubanezii care au luptat şi sunt dispuşi să lupte.


Ora 7:15 pm

8 mai 2009 DIN NOU DESPRE PUTREDA OSA – ORGANIZATIA STATELOR AMERICANE

Agenţia de presă germană DPA a dat ieri ştirea că CIDH(Comisia Internationala pentru Drepturilor Omului) a OSA a aprobat un raport, semnalând că Cuba „a continuat să încalce” drepturile fundamentale menţinând „restricţiile” la drepturile politice şi civile ale populaţiei, fiind în continuare „singura” ţară din regiune în care nu există nici un fel de libertate de expresie. Oare există în această instituţie putredă o Comisie pentru Drepturile Omului? Da, există, îmi răspund tot eu. Şi care este misiunea ei? Să judece situaţia drepturilor omului în ţările membre ale OSA. Statele Unite este membru al acestei instituţii? Da, unul dintre cei mai onorabili membri. A condamnat vreodată Guvernul Statelor Unite? Nu, niciodată. Nici măcar crimele de genocid comise de Bush, care au costat viaţa a milioane de oameni? Nu, niciodată, cum să comită această nedreptate. Nici măcar torturile de la Baza de la Guantanamo? Din câte ştim noi, nici un cuvânt. Am luat de pe Internet copia raportului contra Cubei. Imens gunoi. Este dedicat bărfografiei contrarevoluţionare. Este lung, în stilul celor de la Departamentul de Stat, paradigma politică şi şeful OSA. Cu câtă dreptate Raul Roa l-a poreclit Ministerul iancheu al coloniilor! Trebuie întrebată această instituţie fără ruşine dacă noi am fost expulzaţi din OSA pentru că ne-am proclamat convingerile şi nu suntem membri ai acestei instituţii, ce drept are ea să ne judece? Ar face la fel OSA cu Republica Populară Chineză, cu Vietnam şi alte ţări care şi-au proclamat ca şi Cuba adeziunea la principiile marxist-leniniste? OSA ar trebui să ştie că de ceva timp nu mai facem parte din această bisericuţă, nici nu-i împărtăşim catehismul. Plecăm de pe poziţii diferite. Dacă vorbim de libertatea de expresie, trebuie să-i amintim că în ţara noastră nu se recunoaşte proprietatea privată asupra mijloacelor de comunicare. Întotdeauna proprietarii au hotărât ce să se scrie şi cine să scrie, ce să se transmită sau nu, ce să se arate sau nu. Analfabeţii şi semianalfabeţii nu o pot face, şi timp de sute de ani, cât a domnit colonialismul şi s-a dezvoltat sistemul capitalist de când a fost inventat tiparul, patru cincimi din populaţie nu ştia să citească, nici să scrie, nici nu exista educaţie gratuită şi publică.

6




Mijloacele moderne de comunicare au transformat totul. Azi numai prin investiţii gigantice se poate dispune de centre care să răspândească ştirile pe toată planeta şi numai cine le stăpâneşte decide ce să se informeze şi cum, ce să se publice şi cum să se publice. Sunt evidente eforturile pe care le face Pentagonul pentru a monopoliza informaţia şi reţelele de Internet. Ţării noastre i se blochează accesul la aceste surse. Ar fi mai bine ca CIDH să dea socoteală lumii de unde are resursele pe care le cheltuieşte birocraţia ei pe prostii, în loc să analizeze aceste realităţi şi să informeze ţările Americii Latine despre pericolele extrem de grave care ameninţă libertatea de expresie a tuturor popoarelor planetei. Pentru a discuta rolul Cubei în acest domeniu, ar trebui început prin a recunoaşte, fără ocolişuri, că aceasta a fost singura ţară care a făcut cel mai mult pentru educaţie, ştiinţă şi cultură, dintre toate popoarele planetei, şi exemplul ei este urmat azi de alte guverne revoluţionare şi progresiste. Dacă au vreo îndoială, pot întreba la Naţiunile Unite. În această emisferă săracii n-au avut niciodată libertatea de expresie, pentru că niciodată n-au primit o educaţie de calitate şi cunoştinţele erau rezervate elitelor privilegiate şi burgheze. Nu aruncaţi acum vina pe Venezuela, care a făcut atât de mult pentru educaţie după instalarea Revoluţiei Bolivariene, nici pe Republica Haiti, copleşită de sărăcie, boli şi catastrofe naturale, ca şi cum acestea ar fi condiţiile ideale pentru libertatea de expresie pe care o proclamă OSA. Să facă ce face Cuba: să le ajute mai întâi să-şi formeze masiv personal sanitar de calitate, să trimită medici revoluţionari în cele mai izolate colţuri de ţară, să contribuie în primul rând la salvarea vieţii, să le transmită programe şi experienţa în educaţie; să ceară ca instituţiile financiare din lumea dezvoltată şi bogată să le trimită resurse pentru a construi şcoli, pentru a forma profesori, pentru a produce medicamente, pentru a-şi dezvolta agricultura şi industria, şi pe urmă să vorbească de drepturile omului.


Ora 12:14 pm

11 mai 2009 CE MI-A TRECUT PRIN MINTE

Astăzi s-a anunţat prezenţa virusului gripei A (H1N1) în Cuba. Purtătorul este un tânăr cetăţean mexican care studiază medicina în ţara noastră. Singurul lucru care se poate afirma acum este că nu l-a introdus CIA. A venit din Mexic. De ce se plângea preşedintele mexican, în legătură cu măsurile pe care le-a adoptat Cuba, conform normelor stabilite şi fără cea mai mică intenţie de a-l afecta pe poporul frate al Mexicului? Eram departe de a ne imagina că acolo şi în Statele Unite s-ar dezlănzui epidemia. Autorităţile mexicane n-au informat lumea de prezenţa acesteia aşteptând vizita lui Obama, acum ne ameninţă cu suspendarea vizitei preşedintelui Calderon care deja o suspendase în prealabil din alte cauze de înţeles şi străine de epidemie. În acest moment noi şi zeci de alte ţări plătim oalele sparte şi ne mai şi acuză pe deasupra de măsuri care lezează Mexicul. „Trebuia să merg în Cuba zilele acestea sau în săptămânile următoare, dar cum Cuba a suspendat cursele aeriene cu Mexicul – a declarat Preşedintele Mexicului -, eventual nu voi putea, ar putea fi una din consecinţele neprevăzute de a nu avea o bază tehnică suficientă”, a adăugat Calderon, după cum a informat o importantă agenţie de presă europeană. În ziua următoare, altă agenţie a publicat acelaşi lucru. Nici măcar aici n-au fost clare autorităţile acestei ţări. Acum noi cădem de nedrepţi, fără baze tehnice şi ţară ostilă poporului din Mexic. Studenţii mexicani nu au nici cea mai mică vină, sunt persoane excelente, ca şi profesorii şi lucrătorii cubanezi de la această şcoală, îndeplinind riguros măsurile de control pertinente pe care le-au impus împrejurările. Cel mai just ar fi ca poporul mexican să fie informat că în Declaraţia Finală a Reuniunii Miniştrilor de Externe ai Mişcării Ţărilor Nealiniate, în trei dintre paragrafele finale se afirmă: „Miniştrii Mişcării Ţărilor Nealiniate...îşi exprimă profunda preocupare şi soldiaritate cu Guvernul şi poporul Mexicului ţinând seama de situaţia gravă creată de izbucnirea gripei porcine în această ţară.

7




„Miniştrii cer Organizaţiei Mondiale a sănătăţii şi organizaţiilor financiare internaţionale să acorde sprijin total logistic şi financiar guvernului şi poporului mexican în eforturile lor de a combate imediat şi în mod eficace această epidemie. „În acest sens, miniştrii au cerut Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în coordonare cu autorităţile din Mexic, să asigure o urmărire sistematică şi eficientă în vederea stopării propagării ulterioare a acestei epidemii.” Pur şi simplu exprim ideile care mi-au trecut prin minte pe măsură ce primeam veştile.

FIDEL CASTRO RUZ 11 mai 2009 Ora 9:38 pm

14 mai 2009 CE NE-A INFORMAT REVISTA „SCIENCE” Când am scris devreme reflecţia publicată azi în Noticiero Nacioal de

Television şi în CubaDebate, nu citisem încă o ştire publicată în Mexic de Mark Stevenson şi David Koop, transmisă de AP, principala agenţie din Statele Unite. Desigur că nu avea nici o intenţie să-mi dea dreptate, când nu odată a reiterat că eu acuzasem Mexicul că ascunde epidemia până după vizita lui Obama în Mexic. Am continuat imperturbabil să citesc ştirea pe care o aveam la îndemână, graţie buletinelor care adună ştirile din presa itnernaţională, care nu sunt incluse în cele 326 de pagini publicate ieri de agenţiile reprezentate în Cuba. Este un articol al AP de interes special în acest moment; dar ce spune el textual? „Vizita lui Obama la 16 aprilie s-a produs cu o săptămână înainte ca funcţionarii din sănătate să anunţe că gripa porcină se răspândea, ceea ce a dus la închiderea masivă care practic a paralizat multe părţi din ţară. „Un studiu publicat lunea aceasta în revista „Science” calcula că deja la 23 aprilie, ziua în care s-a anunţat epidemia, era posibil ca Mexicul să aibă deja 23 000 de cazuri de gripă porcină. Studiul consideră că gripa porcină provoacă moartea în 04% până la 1,4% dintre victime, dar autorul principal Neil Ferguson, de la Imperial College din Londra, a afirmat că datele sunt încă incomplete. „Este foarte greu, în această fază, să cuantifici impactul asupra sănătăţii umane”, spune el. „Analiza publicată de „Science” sugerează existenţa a mult mai multe cazuri decât cele confirmate de laboratoare, între 6 000 şi 32 000 în Mexic de la 23 aprilie. Gripa s-a răspândit de atunci în toată lumea şi conform studiului se pare că este mult mai contagioasă decât gripa comună care apare în fiecare sezon. „Cercetătorii au comparat de asemenea ADN viruşilor în 23 de cazuri confirmate şi au făcut o estimare că la 12 ianuarie trebuie să se fi produs primeme cazuri, probabil transmise de la persoană la persoană, dacă se consideră că ar fi putut începe în orice moment între 3 noiembrie şi 2 martie. „Cercetătorii au arătat că după cum se pare gripa H1N1 din 2009 va fi atât de severă ca cea din 1957, dar mai puţin ca versiunea mortală din 1918. „În Mexic, redeschiderea grădiniţelor şi şcolilor primare şi secundare închise de la 24 aprilie a fost cel mai recent pas în cadrul eforturilor de întoarcere la normalitate. Magazinele, serviciile guvernamentale, preuniversitare şi universităţile şi-au redeschis porţile săptămâna trecută. „Totuşi, şase din cele 31 de state mexicane au amânat redeschiderea şcolilor pentru încă o săptămână din cauza creşterii numărului de cazuri de gripă la nivel local şi un al şaptelea stat a amânat cu încă o zi, până marţi. Departamentul de Educaţie a anunţat că va mai adăuga şapte zile calendarului şcolar petnru a recupera timpul pierdut.

8




„Dar în timp ce funcţionarii lăudau sistemele de educaţie şi sănătate pentru răspunsul lor la criză, se percepe că deja încărcatul sistem de sănătate din Mexic începe să dea semne că este sub o presiune foarte mare. „Zeci de lucrători din domeniul sănătăţii subordonaţi guvernului, inclusiv medici şi infirmiere, au organizat marşuri şi au blocat străzi în oraşul de coastă Jalapa pentru a cere măriri de salarii şi condiţii mai bune de muncă. „Guvernul ne-a cerut să ajutăm la combaterea epidemiei de gripă, acum noi cerem guvernului să ne facă dreptate”, a spus infirmiera Mariana Cortes, una dintre organizatoarele protestului.” Ce eforturi am făcut pentru a demonstra că de la sfârşitul lui martie deja se manifestau simptome, cu cinci săptămâni înainte de anunţul oficial al epidemiei! Revista „Science” îşi spune părerea că posibil între ianuarie şi martie 2009 a apărut boala în Mexic. Nu sunt eu cel care a scris această ştire şi nici articolul din „Science”. Cum ceea ce afirmă echivalează cu de peste 10 ori numărul de bolnavi pe care l-am spus eu, şi este evaluat de una din revistele ştiinţifice dintre cele mai prestigioase din lume, mă întreb dacă Preşedintele şi liderii partidului său l-au vizitat deja pe ambasadorul Statelor Untie în Mexic şi l-au ameninţat cu ruperea relaţiilor diplomatice cu această ţară. Nu demult am observat cu procupare că onorabilul domn Preşedinte al Mexicului s-a supărat când într-o reflecţie l-am criticat pe ilustrul său predecesor. Ce prost am fost să menţionez pe acea virgină vestală a oligarhiei mexicane! S-a simţit nevoia de a protesta într-un comentariu public. Unii se întreabă în ce calitate vorbesc eu. Am spus-o foarte clar: în aceea de „Companero Fidel”, mă simt mândru că sunt militant al Partidului Comunist din Cuba. Când am scris ceea ce l-a amărât atât de tare pe preşedintele Calderon, am intitulat reflecţia „ceea ce-mi trece prin minte”. Este ceea ce s-a întâmplat în timp ce citeam declaraţia lui contra Cubei. N-am încălcat normele eticii. Am spus cu toată sinceritatea şi fără să insult pe nimeni ceea ce gândeam. Am fost antrenat de 10 Preşedinţi ai Statelor Unite. Pe unul dintre ei îl respect mult: pe Carter. Unii dintre ceilalţi au dat uneori ce aveau mai bun şi alteori ce aveau mai rău în ei. Câţiva dintre ei, numai ce aveau mai rău pentru că nu aveau nimic altceva de oferit. Pe numărul 11 îl observ cu atenţie. Tuturor acestora le mulţumesc mult pentru că am învăţat să lupt cu cei puternici. Nu mai am nimic de oferit azi.


16 mai 2009 SEMNALE FĂRĂ ECHIVOC

Nu există două păreri diferite pe tema gripei AH1N1. Am sprijinit fără nici o ezitare decizia adoptată de Guvernul Revoluţionar al Cubei luată de îndată ce a aflat de existenţa epidemiei. Ţara noastră acumulează o lungă experienţă în protecţia poporului în cazuri de dezastre, epidemii şi plăgi sau alte situaţii similare naturale, accidentale sau intenţionate. Este de asemenea dovedită politica noastră ivnariabilă de cooperare cu alte popoare. A fost complet injustă critica adusă Guvernului Cubei şi ameninţarea cu represalii. De asemenea, am fost prezentaţi ca o ţară ostiklă poporului din Mexic. Ceea ce a determinat luarea măsurii nu are legătură cu călătoriile turistice, ci cu aproape 400 de tineri mexicani care studiază Medicina la şcoala de la Jaguey Grande, aşa cum o fac şi în alte facultăţi de ştiinţe medicale circa 24 000 de tineri din America Latină, Caraibe şi alte popoare din lume, unii venind din ţări mici îndepărtate din Oceania. Cuba nu fură creiere, nici nu sustrage medici de la alte popoare în detrimentul serviciilor de sănătate şi cu preţul pierderii de nenumărate vieţi, cum fac Statele Unite, Regatul Unit şi alte ţări dezvoltate şi bogate. Măsura adoptată de Institutul de Aeronautică Civilă din Cuba spune textual: „Se suspendă temporar cursele regulate şi charter care operează între Cuba şi Mexic de la ora 24 a zilei de 29 aprilie 2009”. „De îndată ce vor înceta cauzele care au motivat asemenea decizie, vor fi restabilite cursele aeriene, informându-se oportun pe cei interesaţi.” Măsura a început să fie aplicată la şase zile de la drasticele decizii luate de autorităţile mexicane, care au suspendat cursurile

9




şcolare ale 33 de milioane de elevi şi studenţi şi au aplicat şi alte măsuri similare, pe care nu le putem judeca pentru că numai autorităţile mexicane care cunoşteau situaţia reală o puteau face. Măsurile noastre implică şi sacrificii pentru Cuba. Dar ceea ce era mai improtant pentru guvernul nostru era să protejeze populaţia în cadrul normelor stabilite. Acum epidemia s-a extins mult în Statele Unite, Canada, Regatul Unit, Spania, Europa în general şi alte zeci de ţări. Va fi nevoie acum să fie folosite metode de protecţie adecvate cu noua realitate. Secretara pentru Relaţii Externe a Mexicului, Patricia Espinosa, a făcut într-adevăr eforturi în ultimul timp pentru a îmbunătăţi relaţiile dintre sa şi Cuba, pe care lideri iresponsabili – din cunoscute motive pe care prefer acum să nu le menţionez – le-au deteriorat serios când George W. Bush căuta pretexte pentru a ataca „preventiv şi prin surprindere” Patria noastră pe pe una din cele „60 sau mai multe colţuri obscure din lume”. Cancelaria mexicană a publicat că în pofida criticilor lui Fidel Castro, la reuniunea de la Praga a Grupului de la Rio – Uniunea Europeană, Ministrul de Externe al Cubei, Bruno Rodriguez Parrilla, a semnat o declaraţie în care-şi manifesta recunoştinţa faţă de autorităţile mexicane. Ceea ce a făcut exact Bruno la Praga a fost corect. S-a întâlnit tot timpul necesar pentru a asculta cu atenţie cele spuse de Secretarul mexican şi pentru a sta de vorbă cu ea. La rândul său, i-a explicat tot ce era legat de conduita Cubei. Nu voi intra în detalii despre această convorbire şi opinia pe care a transmis-o despre aceasta un important funcţionar din cancelaria mexicană ambasadorului Cubei în Mexic, pentru a evita complicaţii. Adaug numai că întâlnirea de la Praga dintre Bruno şi Patricia a fost respectuoasă şi sinceră. Ministrul nostru i-a exprimat Secretarului mexican solidaritatea Cubei cu ţara sa şi voinţa de a coopera cu poporul mexican pentru a face faţă epidemiei. La reuniunea ministerială a Grupului de la Rio şi Uniunea Europeană, Bruno a intervenit pentru a explica cu claritate poziţia Cubei, măsurile adoptate de guvernul nostru pentru a proteja populaţia; a vorbit despre epidemiile introduse în ţara noastră, inclusiv cea de dengue hemoragic, care a provocat moartea a 102 copii; Reflecţiile lui Fidel; unitatea strânsă a

revoluţionarilor şi cooperarea internaţională a Cubei în materie de sănătate. Folosirea intrigii, minciunii şi ameninţării, este semnalul fără echivoc că adversarul ideologic este pe cale de a pierde bătălia.


1 iunie 2009 APLAUZE ŞI TĂCERI Ieri, 31 mai, o ştire a AFP a informat că:

„Cuba a acceptat să redeschidă negocierile cu Statele Unite asupra migraţiei şi trimiterea directă de poştă, un nou semnal al dezgheţului care are loc în ajunul unei Reuniuni la vârf a Organizaţiei Statelor Americane (OSA) în care cazul cubanez va predomina în cadrul convorbirilor. „Şeful Secţiei de Interese a Cubei la Washington, Jorge Bolanos, a transmis sâmbătă că Cuba „aşteaptă să reînceapă convorbirile despre migraţie şi serviciile directe de poştă”, a spus un înalt funcţionar al Departamentului de Stat care şi-a păstrat anonimatul. „Din Salvador, unde asistă la un conclav ministerial pe tema comerţului regional, Secretarul de Stat, Hillary Clinton, a spus că Washington este plăcut impresionat de reluarea convorbirilor cu Havana pe aceste teme.” Imediat un ex abrupto deloc diplomatic: „Va fi un dialog deschis de îndată ce vor exista schimbări în chestiunea drepturilor omului şi paşi spre democraţie” în Cuba, informează agenţia EFE. Care este „democraţia” şi „drepturile omului” pe care le apără Statele Unite? Era într-adevăr nevoie să lanseze această umilitoare şi prepotentă avertizare? Când vedeam azi la televiziune instalarea lui Mauricio Funes şi acesta a vorbit de restabilirea relaţiilor cu Cuba, nişte aplauze asurzitoare şi strigăte de bucurie au izbucnit în sală, cum nu s-a mai auzit în nici un alt moment al discursului său. Acolo, printre invitaţi, se afla şi Hillary. În prealabil, pentru că se îndepărta adesea de hârtii, comisese eroarea de a o saluta pe Clinton, care ocupă funcţia de Secretar de Stat, chiar înainte de Lula da Silva, Preşedintele gigantului sud-

10




american, acolo prezent într-un grup de preşedinţi din regiunea noastră. Oratorul, fără să se fi terminat încă aplauzele prelungite dedicate Cubei – care poate au supărat-o pe doamna Clinton -, a luat cuvântul si a menţionat din nou Statele Unite, cu cea mai bună intenţie din lume. Totuşi, foarte puţini din sală le-au aplaudat. Un moment culminant şi foarte aplaudat al discursului lui Mauricio s-a produs mai înainte, când a menţionat pe ilustrul arhiepiscop Oscar Arnulfo Romero, al cărui mormânt îl vizitase în dimineaţa respectivă. Acel apărător al săracilor fusese asasinat pe când oficia o slujbă, de tirania sângeroasă a partidului ARENA, impusă de imperialism în El Salvador. În acea sală se aflau şi parlamentari şi înalţi funcţionari care reprezentau partidul care l-a asasinat; dintre ei, câţiva dintre puţinii care au plaudat pentru Statele Unite. În anumite împrejurări, nu numai cuvintele vorbesc, ci şi aplauzele şi tăcerile.

FIDEL CASTRO RUZ 1 iunie 2009 Ora 2:36 pm

2 iunie 2009 CALUL TROIAN Rafael Correa, preşedintele Ecuadorului,

aflat în vizită în Honduras, în ajunul reuniunii OSA, a declarat: „Eu cred că OSA şi-a pierdut raţiunea de a fi, poate că niciodată n-a avut o raţiune de a fi”. Ştirea transmisă de ANSA adaugă că Correa „a prevestit moartea acestei organizaţii din cauza multelor erori comise”. A afirmat că „ţările continentului american, prin condiţiile geografice, nu pot fi puse „toate în acelaşi coş”, şi de aceea Ecuador a propus acum câteva luni înfiinţarea Organizaţiei Statelor Latinoamericane. „Nu este posibil ca problemele regiunii să se discute la Washington, să construim ceva propriu, fără ţări străine de cultura noastră, de valorile noastre, incluzând evident ţările care inexplicabil au fost separate de sistemul interamerican, şi mă refer la

cazul concret al Cubei...a fost o ruşine şi arată dubla morală care există în relaţiile internaţionale”. La sosirea sa în Honduras, atât preşedintele Zeleya cât şi el, au declarat că „OSA trebuie să fie reformată şi să reintegreze Cuba, altfel va trebui să dispară.” O altă ştire a agenţiei DPA afirmă: „Reintegrarea Cubei în Organizaţia Statelor Americane (OSA) a devenit o temă în sine a Adunării Generale a organismului la reuniunea din Honduras, San Pedro Sula, pentru a deveni, o dată mai mult, o scuză pentru lupta de interese care merg mult dincolo de limitele insulei caraibiene şi ar putea afecta (din nou) relaţiile din emisfera noastră. „Preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, a spus foarte clar când a calificat reuniunea emisferică ce începe marţi în Honduras în termeni aproape belicoşi. „Va fi, a spus el, „o bătălie interesantă” în care dacă se demonstrează că OSA „continuă să fie un minister al coloniilor” care nu se transformă pentru a „se subordona voinţei guvernelor care o formează”, atunci va trebui să se pună problema de „a ieşi” din organism şi a crea o alternativă”. „America Latină face din Cuba proba de foc a sincerităţii adevăratei apropieri a administraţiei Obama” faţă de regiune, a susţinut experta în problemele Cubei din Council of Foreign Relations de la Washington, Julia Sweig, pentru ziarul „The Washington Post”, în ajunul reuniunii din Honduras.” Rezistând agresiunilor imperiului celui mai puternic care a existat vreodată, poporul nostru a luptat şi pentru celelalte popoare frăţeşti ale acestui continent. OSA a fost complice la toate crimele comise contra Cubei. Într-un moment sau altul, toate ţările Americii Latine au fost victime ale intervenţiilor şi agresiunilor politice şi economice. Nu există nici una care s-o poată nega. Este naiv să credem că bunele intenţii ale unui Preşedinte al Statelor Unite ar justifica existenţa acestei instituţii care a deschis porţile calului troian care a sprijinit Reuniunile la vârf ale Americilor, neoliberalismul, traficul de droguri, bazele militare şi crizele economice. Ignoranţa, subdezvoltarea, dependenţa economică, sărăcia, returnarea forţată a celor care emigrează în căutare de lucru, furtul de creiere, şi până la armele sofisticate folosite de crima organizată au fost consecinţele intervenţiilor şi jafului săvârşit de Nord. Cuba, o ţară mică, a demonstrat că

11




se poate rezista blocadei şi se poate progresa în multe domenii şi chiar coopera cu alte ţări. Discursul rostit azi de preşedintele Hondruasului, Manuel Zelaya, la Adunarea Generală a OSA, conţine principiile care pot rămâne în istorie. A spus lucruri admirabile despre propria sa ţară. Mă voi limita la ceea ce a spus despre Cuba. „...La Adunaea Organizaţiei Statelor Americane care începe azi la San Pedro Sula, Honduras, trebuie să iniţiem procesul de îndreptare înţeleaptă a vechilor erori comise. „Noi, latinoamericanii care ne aflăm aici, de curând, acum vreo două săptămâni sau ceva mai mult, am avut o mare reuniune la vârf a Grupului de la Rio, din Salvador de Bahia, Brazilia. Acolo ne-a luat un angajament. Angajamentul care s-a făcut în scris şi în unanimitate de toată America Latină, este ca la această reuniune de la San Pedro Sula, prin majoritate de voturi sau consens, să amendăm această veche şi urâtă greşală care a fost comisă în 1962 prin expulzarea poporului cubanez din această organizaţie”. „NU trebuie să plecaăm de la această adunare, dragi demnitari, fără să derogăm decretul acelei a opta reuniune care a sancţionat un popor întreg pentru că şi-a proclamat ideile şi principiile socialiste, aceleaşi principii care azi se practică în toate părţile lumii, inclusiv în Statele Unite şi Europa (Aplauze). Principiile, azi, de a căuta alternative diferite de dezvoltare sunt evidente chiar în schimbarea care a făcut ca în Statele Untie să fie ales preşedintele Barack Obama...” „Nu putem să plecăm de la această adunare fără să reparăm această eroare şi această infamie, pentru că pe baza acestei rezoluţii a Organizaţiei Statelor Americane, care deja are mai mult de patru decenii, asupra acestui popor frate al Cubei a fost menţinută o blocadă injustă şi inutilă, tocmai pentru că nu a atins nici un scop, dar a demonstrat că acolo, la puţini kilometri de ţara noastră, pe o insulă mică, există un popor dispus să reziste şi să se sacrifice pentru independenţa şi suveranitatea lui.” „...dacă nu o facem devenim complicii unei rezoluţii din 1962 care a expulzat un Stat din Organizaţia Statelor Americane pur şi simplu pentru că are alte idei, altă gândire, şi proclamă principiile unei democraţii diferite. Şi noi nu vrem să fim complici la aşa ceva.

„...Nu putem pleca de la această adunare fără să derogăm ce s-a făcut pe atunci”. „Un hondurian excepţional, chemat în ţara noastră – şi unul din eroii noştri – Jose Cecilio del Valle, înţeleptul Valle, spunea la 17 aprilie 1828, în faimosul articol „Suveranitate şi nu intervenţie” - tocmai ne proclamasem independenţa faţă de regatul spaniol -: „Naţiunile lumii sunt independente şi suverane. Oricare ar fi întinderea teritorială sau numărul de locuitori, o naţiune trebuie să-i trateze pe alţii aşa cum vrea să fie tratată. O naţiune nu are dreptul să intervină în treburile interne ale altei naţiuni.” Cu aceste cuvinte ale lui Cecilio del Valle şi menţionându-i pe Mahatma Gandhi, Iisus Cristos, Martin Luther King, Abraham Lincoln, Morazan, Marti, Sandino şi Bolivar, şi-a încheiat discursul. La câteva minute mai târziu, în conferinţa de presă care a urmat inaugurării Adunării, a răspuns la întrebări şi a reiterat principiile expuse. Apoi a cedat cuvântul lui Daniel Ortega, care a fost autorul uneia dintre intervenţiile cele mai profunde şi argumentate din Adunarea OSA. La conferinţă au luat cuvântul, invitaţi de Zelaya, Fernando Lugo, preşedintele Paraguay, şi Rigoberta Menchu, care s-au exprimat pe aceeaşi linie ca Zelaya şi Daniel. Adunarea dezbate de ore întregi. În momentul în care închei această Reflecţie, este aproape noapte, nu sunt veşti despre vreo decizie. Se ştie că discursul lui Zelaya a avut ecou. Chavez stă de vorbă cu Maduro şi insistă să se ţină tare că nu poate fi admisă nici o rezoluţie care să condiţioneze derogarea sancţiunii injuste aplicate Cubei. Nu s-a mai văzut niciodată atâta revoltă. Bărălia este fără îndoială dură. Multe ţări sunt la degetul mic al Guvernului Statelor Unite care arată spre Fondul Monetar, Banca Mondială, Banca Interamericană de Dezvoltare sau în oricare direcţie pentru a pedepsi revoltele. A purta asemenea bătălie este în sine o faptă de vitejie a celor mai rebeli. Ziua de 2 iunie 2009 va fi amintită de generaţiile viitoare. Cuba nu este un inamic al păcii, nici refractară la schimburi sau cooperare între ţări cu sisteme politice diferite, dar a fost şi va fi intransigentă în apărarea principiilor ei.

FIDEL CASTRO RUZ 2 iunie 2009 Ora 6:56 pm




b) Turcia

Miscarea Mamelor de Sambata - Ce mai asteptam?

Miscarea Mamelor de Sambata (formata in urma disparitiei fortate a tovarasului nostru Hasan Ocak si care organizeaza in fiecare sambata in Piata Galatasaray actiuni de tip sit-in) nu se mai limiteaza acum la Istanbul, ci a inceput sa se raspandeasca si in alte orase din Turcia si Kurdistanul de Nord. Din ce in ce mai multi oameni din Turcia si Kurdistanul de Nord incep sa puna aceasta intrebare, atat catre ei insisi, cat si celor responsabili pentru crimele dictaturii fasciste. Crimele fara numar comise de statul burghez turc, in special in anii razboiului murdar din 1993-1996 din Kurdistan, precum disparitiile fortate, executiile extrajudiciare, gonirea a milioane de kurzi de la casele lor si transformarea lor in refugiati, atat in interiorul Turciei cat si peste granite, arderea a mii de sate, violurile si torturile sistematice raman nepedepsite, cu toate acestea revendicarile pentru tragerea la raspundere a celor vinovati se aud din ce in ce mai puternic. In contextul procesului in cazul Ergenekon tot mai multe indicii asupra crimelor comise de autoritati si de fortele anti-gherila sustinute de acestea incep sa iasa la lumina, ceea ce face sa se vorbeasca tot mai mult in public despre acestea. Cu toate acestea regimul nu urmareste de fapt sa faca dreptate in acest caz, ci numai sa reorganizeze fortele anti-gherila pentru a le face mai eficiente, mai ales ca multi din vinovatii de atunci sunt in continuaren pozitii confortabile. Insa cererile de pedepsire a lor, venind din straturi

tot mai largi ale societatii, si in primul rand din partea rudelor si prietenilor celor disparuti sau asasinati de catre ei, se fac tot mai puternic auzite. Pe 31 ianuarie rudele celor disparuti fortat si celor executati in mod extra-judiciar au reinceput protestele de tip sit-in la Istanbul si Amed, cerand in fiecare sambata sa se faca lumina asupra celor disparuti si cei vinovati sa fie pedepsiti. Aceste proteste sunt o continuare a traditiei de rezistenta incepute in Turcia si Kurdistanul de Nord in 1995, in urma disparitiei tovarasului nostru Hasan Ocak si transformate intr-o puternica miscare impotriva disparitiilor fortate, ce a organizat pana la intreruperea sa in 1999 sit-in-uri pentru timp de mai mult de 2 saptamani, in ciuda tuturor represaliilor. De aceasta data Miscarea Mamelor de Sambata nu se mai limiteaza la Istanbul ci se raspandeste in tot mai multe locuri din Turcia si Kurdistanul de Nord. La Amed, inima Kurdistanului de Nord, membrii Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (IHD) se intrunesc in fiecare saptamana sub lozinca "Gasiti disparutii, unde sunt vnovatii?" De asemenea la Ankara IHD organizeaza saptamanal asemenea actiuni, precum si la Izmir, Eskisehir si Batman. Iar aceste actiuni sunt indreptate nu numai impotriva crimelor din trecut ci si impotriva terorismului de stat din zilele noastre (manifestat de exemplu in uciderea lui Hrant Dink). Cum nu numai criminalii din trecut sunt la locurile lor ci si liderul lor, autoritatile sprijinitoare ale fortelor anti-gherila, conexiunea intre trecut si prezent

este nu numai logica ci si necesara. Marturiile recente ale unor fosti membri ai fortelor anti-gherila, precum Yildirim Begler si membrul JITEM (serviciul de informatii al jandarmeriei) Abdulkadir Aygan vin sa aduca un plus de lumina in aceste cazuri. Aceste marturii dezvaluie pe de-a intregul brutalitatea regimului fascist si colonialist si ofera valoroase indicii pentru identificarea gropilor comune unde au fost aruncati cei rapiti si executati extra-judiciar. Astfel cu ocazia investigatiilor efectuate la puturile cu acid ale companiei BOTAS precum si in alte locuri s-au gasit sute de ramasite omenesti, precum si bucati de haine si funii, ceea ce da sperante pentru viitor. Revelator este in acest sens cazul lui Hasan Ergul, rapit de JITEM la Silopi in 1995 si dat de atunci disparut. Dupa 14 ani sapaturile efectuate la Cizre au aratat ca fratele sau fusese ingropat la cimitirul saracilor din Elazig. Numele celor vinovati sunt deja in mare masura cunoscute, dar cum justitia nu va incerca sa-i pedepseasca de buna voie, ea trebuie constransa la aceasta prin proteste. Acum este momentul pentru intensificarea presiunii maselor asupra sa. Prin urmare- ce mai asteptam? Traducere din International Buletin 81 al MLKP din Turcia

1




Apel la solidaritate Partidul Comunist Marxist Leninist (MLKP) din Turcia

Urmatoarea audiere in procesul intentat de dictatura fascista coloniala impotriva partidului nostru si altor organizatii socialiste dupa atacurile din 8-12 septembrie 2006 va avea loc pe 26 iunie 2009. Pe 8-12 septembrie 2006 fortele armate ale dictaturii fasciste au descins la sediile multor organizatii socialiste precum si al unor organizatii democratice de masa, sindicate, posturi de radio si centre culturale. Ca urmare un mare numar de comunisti, printre care Ibrahim Cicek, editorul sef al ziarului Atilim, Sedat Senoglu de la Platforma Socialista a Celor Asupriti, redactorul sef al ziarului Atilim, ziaristii Ziya Ulusoy, Bayram Namaz si Fusun Erdogan, coordonatorul sef al postului de radio Ozgur, au fost arestati si 23 din ei intemnitati. Dupa ce s-au aflat dupa gratii timp de 14 luni ei au fost pentru prima oara adusi in fata instantei in octombrie 2007. Acuzarea, pe baza probelor false fabricate de politie, a cerut condamnarea comunistilor la 3 ani de inchisoare. In ultimii 3 ani comunistii au fost adusi de 5 ori in fata instantei, si la fiecare audiere ei au condamnat fascismul si au aparat revolutia si socialismul, dand de asemenea in vileag probele si acuzatiile false impotriva lor. Desi pana acum 6 oameni au fost pusi temporar in libertate 17 din ei continua sa se afle dupa gratii si procesul intentat lor continua. Lupta din Turcia si Kurdistanul de Nord este o lupta pentru revolutie si socialism condusa de partidul nostru MLCP, si de asemenea impotriva fascismului. Este o lupta pentru putere intre burghezie si clasa muncitoare condusa de spiritul lui 10 septembrie, o lupta impotriva incercarilor de a impiedica raspandirea ideilor revolutionare printre membrii natiunilor turca si kurda, sau altor nationalitati conlocuitoare, impotriva incercarilor de a ridica granite intre natiuni astfel ca ele sa nu poate trai in fratie. Burghezia doreste sa inabuse lupta pentru o lume fara clase si fara exploatare, si sa-i faca pe oamenii muncii sa plateasca pretul crizei generate de insusi sistemul capitalist imperialist. Ea doreste sa impiedice clasa muncitoare sa se organizeze si sa se ridice la lupta. Dar toate acestea in zadar! Partidul nostru isi continua marsul sub focul inamic, cu o vointa de lupta mereu crescanda. El va continua sa lumineze masele muncitoare asupra faptului ca socialismul este alternativa la actuala criza a capitalismului. Nici legile anti-teroriste nici reglementarile, nici asuprirea

fascista, nici interzicerile, intemnitarile si torturile nu ne vor putea opri din mars. Procesul detinutilor de la 10 Septembrie continua de aproape 3 ani, in dispretul tuturor legilor internationale precum si ale legilor proprii ale regimului fascist. Comunistii, socialistii si revolutionarii vor participa in masa la audierile din 26 iunie, demascand practicile arbitrare ale dictaturii fasciste atat inauntrul cat si in afara tribunalului, aratand lumii ca nu-i vor lasa singuri pe cei acuzati. Partidul nostru cheama pe toti comunistii, toate fortele revolutionare si progresiste sa publice mesaje de solidaritate cu detinutii din 10 Septembrie si sa organizeze actiuni de protest impotriva dictaturii fasciste. Partidul nostru cheama pe toti comunistii, toate fortele progresiste si revolutionare sa trimita delegatii pentru a lua parte la audierea din 26 iunie de la Curtea Penala din Besiktas, Istanbul si sa demonstreze solidaritate la nivel international. Traducere de pe: www.mlkp.info

c) Estonia

Cum se aplica democratia in statele pornite pe calea ,,democratiei”

Am primit de la prietenii din Partidul Muncitoresc Finlandez o nota despre arestarea si expulzarea din Estonia, tara membra a UE, a unui candidat la alegerile europarlamentare din Finlanda. Iata ce contine ea: „De curand am aflat ca candidatul partidului nostru in alegerile pentru parlamentul european, profesorul Johan Buckman a fost capturat la Tallin, Estonia, de catre autoritatile din aceasta tara. El a fost acuzat de "actiuni impotriva statului estonian" si i-au ordonat sa nu se mai intoarca niciodata in Estonia.

2

1




Profesorul Buckman se afla in Estonia pentru a participa la seminarul Soldatului de Bronz, si alaturi de el a mai fost arestat si parlamentarul european leton Tatjana Zdanoka. Partidul Muncitoresc Finlandez il va sprijini pe Buckman si va trimitem acest mesaj pentru a va instiinta pe Dvs despre el, cu rugamintea de a-l trimite mai departe pentru demascarea acestei actiuni indreptate impotriva libertatii de exprimare”.

26 04 2009

Al Dvs tovaraseste Antti Siika-aho

d) Venezuela

Venezuela merge spre un destin mai bun Hugo Chávez Frías 2 februarie2008

Am intrat într-al zecelea an de guvernare revoluţionară Am intrat într-al zecelea an de la jurămîntul pe care l-am depus şi de cînd a început să se schimbe istoria Venezuelei. Nu istoria lui Chavez, ci a voastră, a poporului. Poporul nostru a intrat într-o nouă etapă şi nu intenţionează să se întoarcă înapoi. Venezuela s-a schimbat pentru totdeauna Venezuela , cum spune prietenul nostru, preşedintele Ecuadorului Rafael Correa, s-a schimbat definitiv “Ce se întîmplă aici este mai mult decît o etapă de schimbări, este schimbarea unei epoci” Matematica aplicată în politică Am vorbit cu tovarăşii mei aseară despre importanţa matematicii. O cărţulie de care nu m-am despărţit niciodată este “Folosirea matematicii în analiza politică” de Alker. Pitagora spunea că Dumnezeu geometrizează, iar Aristotel îm opera sa Politica o foloseşte din greu. Îmi aduc aminte de un pasaj în care spune că o societate în care o minoritate din ce în ce mai mică are cîştiguri din ce în ce mai mari iar o majoritate din ce în ce mai mare cîştigă din ce în ce mai puţin, este neviabilă. Cred că are dreptate. Ceea ce facem noi de 9 ani este să ieşim dintr-o asemenea societate. Ştiri false despre Venezuela. Ignoranţă sau ticăloşie?

Ştirile vin şi pleacă. Agenţia France Press afirmă de exemplu: “Chávez a ajuns la al noulea an de cînd este la putere măcinat de probleme interne”. Cred că Europa este mai măcinată de probleme interne ca noi. Cred că SUA este şi mai măcinată de asemenea probleme. Şi noi avem probleme, şi încă mari, dar iată cum prezintă ei ştirile: măcinat de probleme interne. Se citează personalităţi Venezuelene, unele din ele cunoscute foarte bine de mine, care afirmă că azi suntem o ţară mai săracă decît acum 9 ani. Un alt personaj spune: în ciuda populismelor şi demagogiei oficiale, astăzi suntem o ţară mai săracă, mai îndatorată şi pedepsită sever de realitate. Ca să afirmi aşa ceva trebuie să fii ori foarte ignorant – nu e o insultă, ignoranţa este o lipsă de cunoaştere – sau să fii ticălos, iar de ticăloşi este plină lumea. Mass media continuă să ne bombardeze cu asemenea miciuni şi de aceea trebuie să ne apărăm. O ţară mai săracă şi mai îndatorată? Asta e culmea. Cred că e greu de depăşit coruipţia şi mizeria anilor 80 şi ’90. Să ne aducem aminte de vremurile în care sediul guvernului era un loc unde totul se vindea şi se cumpăra, unde erau amante ale preşedintelui cu putere mai mare ca miniştrii, unde era o adevărată Sodomă şi Gomoră. Noi trebuie să ne apărăm adevărurile noastre, recunoscîndu-ne greşelile, să fim foarte autocritici. Rostul autocriticii este de a ne îndrepta erorile; iar pentru a ne apăra adevărurile vom apela la statistică. O sută de ani de colonialism şi de petrol Pînă acum 9 ani Venezuela era o colonie. Ea se maimuţărea într-o democraţie: aveam parlament şi alegeri. Venezuela era în mîinile imperiului Nord

1




American. Presiunea yankee se simţea uneori mai mult, alteori mai puţin. În anul acesta 2008, se vor împlini 100 de ani de la intervenţia deschisă a SUA în Venezuela. La fel ca în Cuba, unde fusese o agresiune cu zece ani mai înainte, la fel ca în Columbia, căreia i s-a smuls Panama pentru ca yankeii să poată exploata în linişte Canalul. Amestecul grosolan al SUA în America de Sud a început însă mai demult, din 1865, atît în Caraibe cît şi în Venezuela. “În Venezuela prima concesiune petrolieră a avut loc în 1865 dată de Jorge Sutherland, preşedinte constituţional al statului Zulia”. Pe vremea aceea nu exista un stat Venezuela, produs al dezastrului Columbiei lui Bolivar. De aceea nu este de mirare ca presedintele nationalist al Venezuelei Cipriano Castro – care a elaborate in 1905 prima reglementare a bogăţiilor subsolului – a rupt relatiile cu SUA in 1908 si după cîteva luni, Gomez, vicepresedintele, a dat o lovitură de stat şi a chemat în ajutor companiile americane. Începutul marelui jaf petrolier În doar cîteva luni, Juan Vicente Gómez, autoînscăunat preşedinte, a dat americanilor toate concesiunile pe care Castro le refuzase. Teritoriile concesionate au fost practice scoase de sub jurisdicţia Venezuelei. Timp de 50 de ani Venezuela nu avea dreptul să ceară nici un impozit pentru petrolul extras. S-a creat o companie specială, Caribbean Petroleum Company, înregistrată la New York în acele zile cu un capital de 100 dolari. Venezuela, principalul exportator mondial de petrol Asa a început jefuirea ştiinţifică a ţării noastre. Din 1928 pînă în 1970 au trecut 42 de ani Venezuela a devenit primul exportator mondial de petrol. Se lua oricît petrol se putea de la noi. Şi nouă ce ne rămînea? Ne rămînea situaţia la care se referea Aristotel: o minoritate superbogată aliată a imperialismului şi o majoritate din ce în ce mai sărăcită. Alte ţări au avut mai mult noroc cu burghezia lor. Au avut o burghezie naţională care au făcut totuşi proiecte de dezvoltare şi au rămas relative independente de centrul mondial al puterii: mă refer la Brazilia şi Argentina. Dar Venezuela era un produs al dezastrului Columbiei lui Bolivar. Nu numai că vechea Columbie s-a împărţit în trei bucăţi, dar fiecare parte la rîndul ei s-a pulverizat. Aici e vorba din nou de matematică: prin divizare slăbeşti societatea, deci divide et impera.

Cei ce voiau să se opună, erau asasinaţi. Colonelul Carlos Chalbaud, locotenetul Nicolas Hurtado au fost asasinaţi. Colonia Venezuela nu era numai o colonie petrolieră, ci şi culturală şi militară. Penetrarea culturală şi ideologică imperialistă era absolută. Presiunea s-a accentuat la finele secolului XX. Asta am vrut noi să lichidăm acum 9 ani: starea mizerabilă în care ajunsese naţiunea. Şi asta e o sarcină titanică, tovarăşi. Avem o mulţime de lucruri de îndreptat, avem mii de duşmani puternici care nu se împacă de loc cu pierderea privilegiilor, ne ameninţă, conspiră, ne supun unui linşaj mediatic. Dar nu contează, tovarăşi: suntem pe drumul cel bun. Ne eliberăm patria de tirania imperialistă, indiferent cît ne va costa. Trebuie să nu ne lăsăm! Destinul nostru este eliberarea şi întărirea Venezuelei! Trebuie să învăţăm, să studiem realitatea noastră istorică trecutul nostru, ca să ştim de unde venim şi încotro mergem. Este greu de înţeles istoria noastră. Unii încearcă să o rezume, dar ea nu se rezumă la istoria petrolului. Ţara înainte de revoluţie şi azi Fapte şi vorbe Ce trebuie să facem este nu numai să demontăm minciunile agenţilor imperialismului, ci să le pulverizăm cu seriozitate, cu inteligenţă, în mod matematic. Cu rezultate, nu cu vorbe. Trebuie să arătăm prin fapte că suntem pe drumul cel bun. Ce fel de ţară am găsit noi acum 9 ani? I-am cerut ministrului Izarra să ne dea cifre pentru a avea o imagine exactă. Da, avem mulţi săraci. În 1995-1996 42,5% dintre noi trăiau sub limita de jos a sărăciei. Astăzi am ajuns la 9,4%. Media ultimilor 9 ani ai celei de a IV-a republici (1989 – 1998) a fost de 27,4% iar media ultimilor noştri 9 ani de 18,9%. Asta înseamnă că azi suntem mai săraci ca acum 9 ani? Da, în 2002, 2003, 2004 am avut 25% de săraci extrem, dar dacă nu ar fi fost sabotajul, lovitura de stat, destabilizarea, ar fi fost mai mult mai bine. Lupta cu sărăcia Sărăcia extremă comparată De 1989 a 1998 – 27,4% De 1999 a 2007 – 18,9 % Precum se vede, sărăcia extremă a scăzut cu 54% între 1998 şi 2007. Cînd am ajuns la putere, în 1998, era de 20,3% iar azi este de 9,4%. Trebuie să spunem asta răspicat. Dacă ne uităm numai la ani, vedem că în 1998 era 20,3% iar în 2007 de 9,4%.




Să ne amintim marile proteste din februarie 1989 de la Caracas. Îmi aduc aminte că le spuneam unor şefi militari de atunci despre mizeria în care trăieşte poporul. Nu le păsa. Veneau la cazarmă spilcuiţi şi vorbeau englezeşte. Unul a venit şi ne-a ţinut o conferinţă – cred că era agent CIA – în care ne-a demonstrat că motivele protestelor erau vizita lui Fidel Castro la invitaţia lui Carlos Andres Perez: el venise cu o escortă numeroasă şi acei oameni din escortă au provocat explozia socială din februarie, Caracas. Se aştepta să îl credem. Eu îmi aduc aminte că pe atunci eram maior, aveam soţie şi trei copii şi abia ne ajungeam cu solda mea de la lună la lună. şi nu eram sărac. Dar cei cu adevărat săraci? Da, sărăcia a fost de vină. şi cu ce tupeu vin unii şi spun că azi e sărăcie mai mare ca atunci? Oameni buni, am redus sărăcia extremă cu 54% doar în 9 ani! Şi o să o reducem în continuare! Sărăcia generală Sărăcia generală era în 1998 de 50,4%. Deci peste jumătate din venezueleani trăiau în sărăcie, şi aproape un sfert în sărăcie extremă. Azi procentul este de 33,7%. A scăzut cu 32%. Şi e bine? Încă nu e bine, dar pentru asta luptăm: o ţară fără săraci. Suntem ameninţaţi din exterior cu explozia socială. Dar eu vă spun: azi, explozia socială este imposibilă. A, că există grupuri manevrate de oligarhie care ar vrea să ne răstoarne de la putere – asta da, e sigur. Pentru ce dă bani SUA? Au încercat în 2002, vor mai încerca. Dar, atîta vreme cît poporul este de partea noastră, nu avem de ce să ne temem. Ni se mai spune că suntem o ţară nesigură. Nesigură pentru cine? Da, există multă nesiguranţă în lume pentru muncitori. Există şi la noi. Dar este mai puţină ca acum 9 ani. Índicele de dezvoltare umană Este un indicator acceptat la nivel mondial propus de UNESCO. În 1998 el era de 0,6917. E bine de înţeles despre ce e vorba: un indicator între 0 (= dezvoltare minimă) şi 1 (= dezvoltare maximă) care ia în calcul PIB/locuitor, speranţa medie de viaţă, alfabetizarea şi morbiditatea. Să se ştie că în 2006 noi am adus acest indicator la 0,878. Pentru 2007 nu sunt calculate. Nu îl calculăm noi, ci UNESCO. Nicăieri nu este 1. Speranţa de viaţă , mortalitatea infantilă, accesul la resurse de apă. Aceşti indicatori s-au îmbunătăţit, este o realitate. Avem cifre. Scopul nostru este să avem o ţară fără analfabeţi, pentru asta am creat programul

“Da, eu pot!”. Investim în educaţie: în 1998 se investea 3,38% din PIB, în 2007 investeam 5,43%. Şi aici nu se includ investiţiile speciale ale statelor componente şi nici misiunile voluntare: Robinson II, Ribas, Sucre, Che Guevara. Şi ultimul ministru al celei de –a patra republici avea, în 1998 în cap, la sfaturile FMI să privatizeze educaţia! Vreau să fac o precizare: am spus acum ceva vreme că vechea noastră clasă politică, opoziţia noastră de azi, nu are proiect politic. Ba da, are proiect! Un şef de partid a fost la Tribunalul Suprem cerînd să mi se facă un examen toxicologic, pe motivul că m-aş droga cu cocaină Şi eu vă spun: da, au un proiect. Acela de a transforma din nou Venezuela într-o colonie în care ei să fie vătafii marelui capital transnaţional. Proiectul nostru este o ţară mare şi prosperă, cu un popor sănătos, o societate justă, adică o societate socialistă, pentru că acesta este drumul. Proiectul lor este vechiul proiect capitalist, pervers, anticreştin, inuman, sălbatic. Nu putem să le acceptăm proiectul, pentru că ar însemna moartea patriei noastre, patrie în care vrem să trăiască fericiţi urmaşii noştri şi urmaşii urmaşilor noştri. Mortalitatea infantilă Este ceva important: este vorba despre viitorul nostru. În 1998 era de 2,1% , azi e de 13,9%. Investiţiile în sănătate: în 1998 erau de 1,49% iar azi de 2,25%. Acum avem sistemul Barrio Adentro, cu o capacitate de 90% din populaţie cu acces la asistenţă medicală primară. Apă potabilă : in 1998 20% din compatrioţii mei nu aveau acces la apă crentă, azi sunt numai 2%. Este important de ştiut aceste cifre. Nu putem aduce apă potabilă peste tot, de exemplu există cătune izolate unde nu putem face asta. ECONOMÍA ÎN VREME DE REVOLUŢIE În secolul XX poporul a fost abandonat de clasa conducatoare formată în primul rind din creoli apatrizi. Permiţînd petrolului să plece din Venezuela, ei se mulţumeau cu resturile, care fireşte că nu ajungeau la populaţie.Să studiem cifrele. Preţul nominal al petrolului a crescut de la $10/baril în 1998 la $65/baril în 2007. In acelaşi timp, preţul real a crescut de la $2,16/baril $10, 53/baril. În anii 70, creşterea a fost de 15 ori, de la 2 la 30$/baril.




Fidel Castro făcea un calcul cu ce se putea cumpăra cu un baril de petrol acum 30 de ani şi ce se poate cumpăra acum, Calcul făcut în tractoare, alimente, medicamente. Trebuie să ştim şi noi, căci altfel vom cădea victima ignoranţei. Zice Fidel “Cu banii necesari în 2007 pentru a cumpăra un baril puteam cumpăra în 1960 13,5 tone de ţiţei uşor, inclusive transportul”. DE 50 de ori mai mult ca acum. Şi pe atunci nu exista diabolica idée imperialistă de a cultiva plante pentru combustibil şi nici schimbările climatice la care suntem martori acum. Deşi preţul petrolului a crescut în ultimii nouă ani de la 10 la 65 $, veniturile statului nu au crescut de 6,5 ori. În 1997 guvernul de atunci a decis privatizarea companiei Petroleos de Venezuela. A fost o lovitură dură. Naţionalizînd-o am ajuns să creştem veniturile petroliere, Acum 90% din petrolul extras este al nostru, nu al imperialiştilor. Trebuie să îl chivernisim în interesul poporului. Să investim în educaţie şi sănătate. În 1998 asistenţa preşcolară era de 44,7%. Adică din 100 de preşcolari, 44,7 erau cuprinşi în grădiniţe. astăzi cifra este de 61%. Acest lucru nu s-a fîcut prin magie, ci pentru că noi am investit. Modelul nostru de dezvoltare este să investim banii din petrol în educaţie şi sănătate.Trebuie să avem grijă de aceşti micuţi şi să îi protejăm. Copilul să fie cu alţi copii, în societate. Sunt unele mame care, din lipsă de timp preferă să îşi lase micuţii în faţa televizorului. Ce mare lucru, spun ele, fără să îşi dea seama de influenţa nefastă a unor canale teroriste, pline de violenţă. Să ne protejăm copiii de influenţa nefastă a televizorului. Am discutat cu ministrul telecomunicaţiilor. Pînă unde să acceptăm toleranţa faţă de violenţă? Pînă unde minciunile şi instigările? Acum cîteva zile un canal TV mă acuza nu numai de traficare de droguri, ci şi de consum. Nu este vorba de mine personal, ci este vorba de preşedintele Republicii. Noi vrem să învăţăm copiii să respecte legile şi poliţia iar copiii sunt instigaţi să nu îl respecte pe preşedinte. A lăsa mass media în mîinile oligarhiei puciste, teroriste, apatride poate fi un pericol mortal pentru democraţie. Să luăm cazul conflictului din Columbia. Acolo este la putere aceeaşi oligarhie apatridă şi antibolivariană ca la noi. Sunt aceiaşi indivizi rapaci, duşmani ai poporului, duşmani ai oricui le micşorează privilegiile. Şi această oligarhie, la instrucţiunile Imperiului a iniţiat şi continuă să escaladeze un război mediatic contra Venezuelei. Un guvern oligarhic, de extremă dreaptă, penetrat de paramilitari, traficanţi de

droguri, slugi ale Imperiului ne dă nouă lecţii. Noi suntem un guvern realmente democratic, revoluţionar, independent de Imperiu, anti-imperialist. Este posibil ca acest guvern de lachei ai Imperiului să se lanseze într-o agresiune contra noastră. S-a mai întîmplat, amintiţi-vă de cazul Caldas. De aceea noi trebuie să fim pregătiri: Garda Naţională Bolivariană, Forţele aeriene Bolivariene, marina noastră sunt în stare de alertă. Trebuie să ne mărim capacitatea de apărare. Pentru început am cumpărat avioane Suhoi. O rachetă trasă de pe un Suhoi ajunge la 200 km. Noi nu vrem să atacăm pe nimeni, dar să se ştie că nu ne vom lăsa fără apărare. Poporul la arme este o forţă redutabilă. şi să nu credeţi că oligarhiei columbiene nu le trec asemenea idei prin cap. M-a sunat Lulla, preşedintele Braziliei să mă întrebe care este situaţia. America Latină ştie şi este de partea noastră. Este trist că mass media venezueleană privată se pune în serviciul oligarhiei columbiene. Aceasta echivalează cu o trădare de patrie. Să fie atenţi la ceea ce fac, în această ţară există un Cod Penal şi o Constituţie. Şi le spun acestor domni: nu vă puneţi cu noi! Nu veţi reuşi să ne destabilizaţi. Suntem mulţi şi suntem organizaţi! Educaţia medie În1998 era de 27%. Dintr-o sută de tineri, doar 27 mergeau la liceu. Azi cifra este de 41%. Rata şcolarizării obligatorii era de 89,7% (peste 10% din copii nu mergeau la şcoală) iar azi este de 0,5%/ Nu este prea mult, dar nici prea puţin. Mai există şcoli profesionale şi şcoli tehnice. Încercăm să ajungem la 50%: adică unul din doi absolvenţi de şcoală generală să facă liceul. Educaţia superioară În 1998 era de 21,8%, astăzi de 30,2%. În plus, în 1999 252 mii de studenţi beneficiau de programul de alimentaţie şcolară iar azi numărul lor este de 1,8 milioane, adică de 7 ori mai mulţi. Accesul la tehnologie În 1999 aveam 680 mii de utilizatori de internet, azi avem 4 milioane, adică 15% din populaţie. Accesul la canalizare era de 62% iar acum este de 82%. ASPECTE ECONOMICE Producţia agricolă În 1998, era de 15 milioane de tone, în 2007 am avut 19,5 milioane de tone. Ştim că nu este sufficient




pentru securitatea alimentară, agricultura este una din priorităţile noastre. Suntem o ţară importatoare de alimente şi scopul nostru este să devenim o ţară care are o agricultură suficientă. S-a redus diferenţa dintre săraci şi bogaţi Care este problema de fond? Creşterea consumului. Unii se fac că nu văd cum în urma Revoluţiei Bolivariene, pe fondul creşterii consumului de către populaţie, coeficientul Gini s-a micşorat. Coeficientul acesta nu îl calculăm noi, ci UNESCO – ca să nu se spună că este propaganda noastră. Acum cîteva luni s-a calculate că cei mai săraci 20% din venezueleni au avut o putere de cumărate de 5 ori mai mare ca în urmă cu 9 ani. Oligarhia se face însă a nu vedea asta. Ce este oligarhia? Este aşa numita societate civilă, cea care era şefa Venezuelei. Acum nu mai este şefa, dar are totuşi o putere enorm de mare în anumite sectoare ale societăţii. Nu va fi aşa mereu. Ei se cred adevărata societate şi distorsionează realitatea pretinzînd că, datorită controlului preţurilor, condumul intern a scăzut. Ştim noi ce vor ei: să lăsăm preţurile la cheremul lor, să speculeze ei cum vor, societatea! Acum ceva vreme preşedintele Camerei Federale m-a avertizat că pînă cînd nu întoarcem înapoi Venezuela în zona “pieţei libere” singura care “garantează” fericirea poporului, nu vom putea evita sărăcirea ţării. Bine, am înţeles, domnule: noi vom continua să sărăcim aşa ţara iar dacă nu îţi place, du-te unde vezi cu ochii. Vedeţi, tovarăşi, proiectul lor capitalist? Asta e tot ce ştiu ei: piaţă liberă. Proiectul nostru este însă unul socialist, este naţional. Al lor este unul colonial, antinaţional, apatrid. Ei sunt materialiştii,noi suntem patrioţii. Ei pretind că milioanele de săraci nu contează, cei care pînă acum 9 ani nu puteau să mănînce un biftec, ceva salsa, pui cu orez, carne cu chili. Nu puteau să îşi permită aşa ceva. Ei nu se văd de societatea asta civilă. El Caracazo – ziua demnităţii naţionale Unii vă mai aduceţi aminte de zilele acelea. Ştiţi că nu se mai găsea mîncare de cîini? Oligarhii aveau cîini şi se plîngeau. Hai, aduceţi-vă aminte. De ce nu mai era mîncare de cîini? Fiindcă săracii o cumpărau să o dea la copiii lor, să nu moară de foame. De aceea a izbucnit Caracazo – de foame, mizerie, frustrare. Iar oligarhia – societatea civilă ! – nu ştia cum să jefuiască mai bine ţara şi să o facă plocon imperialismului nordamerican! Luni, 4 februarie vom

aniversa 16 ani de la acel 4 februarie generat de acea situaţie imposibilă. Proprietatea privată Noi sprijinim micii producători, unităţile cooperatiste. Aceasta este proprietatea privată pe care o sprijinim. Cum zicea Daniel Ortega, prietenul nostru din Nicaragua : despre ce proprietate privată e vorba? Pe noi ne interesează micii producători. Pe cine sprijină Banca agricolă? Dar Fondafa? Dă credite acelor milioane de mici producători care acum 10 ani nici nu visau la aşa ceva. A, dacă e vorba de acuzaţiile Camerei Federale, că avem un plan de îngrădire a proprietăţii private, lucrurile se schimbă. Ei apără monopolurile, dar aceasta este o perversiune a proprietăţii private de care se bucură doar oligarhii. Pe aceasta nu vedem de ce am apăra-o. Tovarăşi, de multe ori adversarul, care deţine încă puterea mediatică ne pune în defensivă. Defensive nu este cea mai bună strategie. Cea mai bună este atacul. Sau, cum zice Fidel, atacul şi contraatacul. Să nu ne lăsăm împinşi în defensivă, căci dreptatea este de partea noastră! Noi avem dreptate, ei nu! Nu suntem perfecţi, suntem plini de păcate, dar noi suntem morali, poporul încă ne sprijină. Sprijinul popular este atu-ul nostru. Avem planuri mari. În 2008 vom avea alegeri. Să nu le pierdem , căci ar fi catastrofă. Vă daţi seama ce ar însemna dacă guvernele statale sau primăria Caracas-ului ar pica în mina oligarhiei? Portul spre care navigăm: pace şi dreptate Un scenariu în care ei ar cîştiga puterea locală ar însemna război. Pentru că ei nu sunt democraţi. Sunt oligarhi, deci fascişti. Aduceţi-vă aminte ce au făcut anul trecut: au incendiat bulevardul Bolivar, s-au bătut cu poliţia, au asaltat Universitatea şi au vrut să linşeze studenţii şi profesorii de stînga. Aceştia sunt fascişti, tovarăşi. Asta nu este opoziţie. Trebuie să nu slăbim vigilenţa. Ei conspiră zi de zi contra noastră. Şi să fim mereu gata de luptă. Da, vrem pace, dar Bolivar a zis: pacea adevărată se bazează pe dreptate. Altfel este o mascaradă. Ne bazăm pe licee, pe universităţi, pe partidul socialist, pe partidele revoluţionare, pe mişcările sociale, pe organizaţiile de femei. Vine carnavalul, oamenii se mobilizează pentru carnival. E bine, dar să se mobilizeze şi pentru a învăţa. Să fiţi culţi dacă vreţi să fiţi liberi – a zis Jose Marti. Educaţia, cultura şi sportul sunt căile de întărire a naţiunii.




Índicele Gini Revin la indicele acesta. Vedeţi cum a scăzut, de la 0,4865 în 1998 la, 0,4237 în 2007. Ce ne arată el? Dacă repartiţia veniturilor este optimă, indicele ajunge la 0, cînd este cea mai rea, el devine 1. astfel că valoarea ideală este 0, ceea ce înseamnă egalitate perfectă. Mai putem măsura inegalitatea şi astfel: cît la sută din venit este deţinut de primii 20% din venezueleni din care scădem venitul deţinut de ultimii 60%. Aşa se vede mai bine cum în 1998 această breşă era de 28,1% (=53,6 % - 25,5% ) şi în 2007 este de 18% (47,7 % - 29,7%). Tendinţa este pozitivă. Lucrurile sunt mai complicate. Valoarea 0 ar fi atunci cînd toţi au acelaşi venit, indiferent de calificare sau vîrstă. Valoarea 1 s-ar obţine dacă unul singur ar avea venit şi restul, nu. Nu cred că o valoare 0 pentru coeficientul Gini ar fi de dorit. El variază în capitalismul dezvoltat în jurul numărului 0,35. deci Venezuela este încă o ţară mai inegalitară decît Germania sau România Propaganda adversarului vrea să ne demobilizeze Apelez la voi, tovarăşi, apelez la poporul ţării mele: nu vă lăsaţi influenţaţi de propaganda oligarhiei! Scopul lor este să vă demoralizeze. Nu vă lăsaţi! Am încredere în popor. Să consultăm ultimul Latino-barometru din 2008. este un sondaj făcut profesionist pe 50 000 de oameni din America Latină, mai puţin Cuba. Să luăm întrebarea “Cum aţi califica situaţia economică a ţării?” EI bine, suntem pe primul loc în America Latină cu 52% de răspunsuri de “bună” sau “foarte bună”. În 1998 eram un popor de pesimişti. La întrebarea “cum vedeţi evoluţia economică în următoarele 12 luni?” suntem de asemenea pe primul loc. Veţi spune că subiectivismele nu ţin de foame. Perfect adevărat, dar economia noastră creşte. În 1998 aveam un PIB de 98 miliarde, în 2007 era de 235 miliarde – de două ori şi jumătate mai mare. Am început din nou să exportăm cafea. Suntem acuzaţi de dictatură. Apelăm iar la Latino-barometru. La întrebarea “cît de satisfăcuţi sunteţi de democraţia din ţara dv”, procentul răspunsurilor positive era în 1998 de 35% iar media în America Latină era de 36%. Eram sub medie. În 2007 media pe America Latină a rămas aceeaşi, dar procentul nostru este de 59%. Asta înseamnă dictatură? Nu noi facem sondajele acestea. Poporul nostru spune “DA, cred în democraţia aceasta”. Şi acest răspuns anulează minciunile oligarhiei.

Inflaţia Suntem acuzaţi că distrugem economia patriei şi provocăm hiperinflaţie. Interesant. Să privim inflaţia medie. Pe vremea lui Lusinchi era de 22,7%, pe vremea lui Carlos Andres Perez era 45,3%, a lui Rafael Caldera de 59,4% şi în cei 9 ani ai lui Chavez de 19,7%. Şomajul În 1999 era de 16,6%, în 2007 de 6,3%. Atîta vreme cît avem capitalism, vom avea şi şomaj. Suntem o ţară respectată Lumea se schimbă. Nu mai suntem singuri în America Latină. Brazilia, Argentina, Bolivia, Uruguay, Paraguay, Ecuador sunt de partea noastră. Un preşedinte prieten care s-a întors de la Washington mi-a spus “Este ciudat că am întîlnit oameni care te respectă în instituţii care se presupune că trebuie să te condamne!”. I-am zis “Mulţumesc, eu cred că tocmai de aceeane atacă, fiindcă ne respectă”. Azi Venezuela este o ţară demnă, suverană, o ţară adevărată şi respectată. O ţară care nu se amestecă în afacerile altora, dar nici nu permite altora să ne( îi) dea sfaturi. Am invitaţii de a vizita Rusia şi China. Anul acesta va fi la noi congresul ţărilor din Africa şi America Latină. Armata noastră este astăzi mîndră. Ea este poporul sub arme, nu mai este o armată de mercenary. Domnilor generali, camarazi: armata noastră nu mai este un instrument de reprimare al poporului. Este o forţă respectată de popor şi de întreaga lume. Au trecut 16 ani. Parcă a fost ieri, erai logodnica mea şi ne ţineam de mînă… Suntem aici, cu aceeaşi voinţă, după 16 ani. Aşa cum vă spunea atunci comandantul Chavez, cu 16 ani mai tînăr, acel Chavez de la 4 februarie, aşa cum vă zice şi azi, ţara se îndreaptă spre o soartă mai bună. Suntem în plină mişcare spre acel destin mai bun.

Patria, socialismul sau moartea! Vom învinge!




e) Grecia

Festivalului Internationalist al Tineretului Rezistent- Rezistenta 2009 Sub lozinca "Este corect sa te razvratesti!", tineretul KOE (Organizatia Comunista Elene) se pregateste in

mod activ de a 2-a editie a Festivalului Internationalist al Tineretului - Rezistenta 2009, care va avea loc la Universitatea Agricola din Atena pe 26, 27 si 28 iunie. In cursul acestor trei zile vor fi intalniri cu discutii in jurul acestor principale teme: 1) Revoltele la nivel mondial si miscarile de rezistenta in contextul crizei, 2) Stanga in Europa- provocari si datorii, 3) O alta lumea este posibila si necesara. Un punct important al festivalului va fi si in acest an programul cultural, cu concerte muzicale, dar mai ales expozitii, filme, vizite in locuri de interes istoric, etc.

f) Sri Lanka

Solidaritate cu tamilii din Sri Lanka In mai multe capitale ale Europei au loc periodic

manifestari de solidaritate cu poporul tamil di Sri Lanka. O asemenea manifestare a avut loc si la Londra in Trafalgar Square sambata 25 aprilie anul acesta. Manifestatia de protest a scos in evidenta situatia grea si inacceptabila din punctul de vedere a principiilor democratice promovate de insasi tarile capitaliste. Cu aceasta ocazie a fost dat publicitatii un document pe care-l prezentam mai jos 26 04 2009 Londra Trafalgar Square Timp de secole poporul tamil din Sri Lanka a fost oprimat de Portugalia, Olanda si Marea Britanie. In 1948 insula si-a proclamat independenta sub numele de Ceylon, nume schimbat apoi in Sri Lanka. Aceasta tara are 21 milioane de locuitori, din care 30% sunt tamili. Tamilii alcatuiesc o natiune lipsita de o tara a lor, fiind in aceeasi situatie ca palestinienii si kurzii si duc de multi ani o lupta pentru autodeterminare. Guvernul Sri Lanka i-a supus la numeroase persecutii si masacre, destinul tamililor fiind marcat de tot felul de cruzimi, expulzari, deportari si saracie. In ultimele luni guvernul Sri-Lanka si-a intensificat atacurile impotriva tamililor ce lupta pentru independenta, ocupand partea de nord a insulei, unde locuiesc tamilii, neezitand sa recurga pentru aceasta chiar la arme chimice, precum si la bombe cu fosfor si fragmentare, arme interzise de conventiile internationale. Guvernul din Sri-Lanka se comporta

astfel exact ca Israelul sionist impotriva palestinienilor. Tamilii se afla in aceeasi situatie cu kurzii si palestinienii. Sri-Lanka, Turcia si Israelul au in comun faptul ca aplica masuri colonialiste si genocidale impotriva tamililor, kurzilor si palestinienilor. Au fost bombardate pana si spitale si in fiecare zi isi pierd viata sute de civili. Anul trecut, in 2008, 300 de oameni au disparut in arest si 500 000 au fost goniti de la casele lor. Din 1983 pana acum au murit mai mult de 70 000 de oameni. Ziaristi si chiar parlamentari tamili care au prezentat lumii situatia din Sri-Lanka au fost redusi la tacere prin asasinare. Parameswaren Subramaniam, in varsta de 28 de ani, care si-a instalat cortul in Piata Parlamentului, se afla in greva foamei de pe 7 aprilie. Organizatorii afirma ca e nevoie de proteste impotriva cruzimii si masacrelor guvernului din Sri-Lanka. Ocupatia si masacrele trebuie sa inceteze, la fel si practica rapirii de persoane de catre autoritati si toate incalcarile drepturilor omului comise de acestea si isi declara solidaritatea cu lupta pentru auto-determinare a tamililor.. Chemam activistii pentru apararea drepturilor omului, toate fortele revolutionare si progresiste sa ia parte la demonstratiile de protest contra masacrelor comise de autoritatile din Sri-Lanka. Opriti ocupatia si masacrele! Traiasca solidaritatea internationala!

1

1

Date post:	17-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	10 times
Download:	0 times

Nr. 3 Iunie 2009 - scanteia.npcr.ro · si comunism, democratia se aplica si in economie, deoarece...

Documents